Contabilitatea nu are hotare . Teoria, știința și practica sunt fără sfârșit atât în [605032]

1

INTRODUCERE

Contabilitatea nu are hotare . Teoria, știința și practica sunt fără sfârșit atât în
ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al modului în care ele s unt
prelucrate și prezentate, întrucât despre contabilitate nu poți să pretinzi că știi totul.
Societățile , instituțiile și toate persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „Situații
financiare” pentru a fi prezentate utilizatorilor externi, proprietarilor, admini stratorilor și
organelor fiscale, după o metodolog ie unică oferită de contabilitate .
Contabilitatea s -a născut din necesitățile sistemului economic, aceasta denumită
ca fiind procesul de identificare, clasificare, măsurare, înregistare și comunicare a
tranzacțiilor economice și financiare dezvăluind astfel identitatea ecomomică și activit atea
unor entități economice.
Această economie aflată într -o continuă schimbare, impune continuarea
sistemului contabil românesc pe coordonatele Directivei Comunității Economice
Europene. Sistemul contabil folosit în România de către entitățile economice, furnizează
informații financiar -contabile necesar sistemului intern cât și extern al entității.
Contabilitatea vehiculează informația contabilă pentru un grup din ce în ce mai
extins de beneficiari, aceștia fiind din ce în ce mai in teresați de metodele, regulile și
limbajul contabilității.
In decursul timpului contabilitatea a suferit modificări, acestea conducând la
individualizarea celor două componente ale sale și anume: contabilitatea financiar ă și
contabilitatea de ge stiune.
Statutul contabilității a fost un subiect de natură controversată, deoarece unii
autori susțineau că, contabilitatea este de domeniul artei, ethnic sau știnței. Luca Paciolo a
susținut înca din secolul al XVI -lea, domeniul artei care desc ria contabilitatea ca fiind o
înregistrare a operațiilor în partidă dublă. Unii autori susțineau statutul de tehnică al
contabilității prin care decsriau tehnica ca fiind un ansamblu de procedee utilizate în
vederea unui rezultat determinat.
Impo rtanța contabilității î n lumea modernă este de nelipsit . Așa se fac e că
următoarele organisme , și reglementări ale acestora pe măsură, se ocupă de organizarea și
funcționarea contabilității:
– IASB – Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabil itate;
– IFRIC – Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor ;
– Sistemul de conturi „SEC – 95”;
– Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunității
Europene nr.1605/2002;
– International Financiar Reparting Standard – Standardele Internaționale
de Raportare Financiare (IFRS),denumite pana in anul 2003, Standardele
Internaționale de Contabilitate(IAS)
– Proceduri operaționale – „IFRIC” – emise de Comitetul permanent
pentru Interpretarea Standardelor Cont abile.

2
CAPITOLUL I
1. Creanțele -element patrimonial important în activele unei entități
economice
Creanțele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadența
stabilită în contracte o sumă de bani sau alte valori de la per soane fizice sau juridice.
Ele constituie o parte a activelor ș i se înregistrează în b ilanțului contabil. Creanțele
se evaluează la valoarea nominală. Creanțele în valută străină se înregistrează pe cont în
valută națională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariției acestor a.

1.1. Conc epte, clasificări, recunoaș terea și inventarier ea creanțelor

În practica economică se întâ lnesc diverse feluri de creanțe, care se clasifică
după următoarele criterii:1
 conținutul economi c,
 termenul de achitare ,
 gradul de asociere.
După primul criteriu creanțele se împart în:
a) comerciale,
b) privind avansurile acordate,
c) ale bugetului (datoriile bugetului față de întreprindere),
d) ale personalului (datoriile personalului față de întreprindere pentru împrumuturi,
avansuri, mărfuri),
e) privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru
dividendele calculate, arenda, locațiunea ș.a.) .
După al doilea criteriu se deosebesc:
a) creanțe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),
b) creanțe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).
După ultimul criteriu se deosebesc:
a) creanțe ale părților nelegate,
b) creanțe ale părților legate (ale întreprinderilor asociate, ale
întreprinderilor -fiice)
Componența, modul de for mare și stingere a creanțelor su nt reglementate de
prevederile S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”, S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei
(leasingului)”, S.N.C. 18 „Venitul”.
 Recunoșterea și evaluarea creanțelor
Recunoaștere a elementelor î n situațiile financiare se realizează prin metoda a
două criterii ce trebuie duse la îndeplinire :
 probabili tatea realiză rii unui beneficiu economic viitor (pentru active ), respectiv a
unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru datorii );
 evaluarea să se poata realiza î n mod credibil.

1 Mărioara Avram -Management contabil, Editura Universitaria Craiova, 2009

3
Astfel, o creanță curentă este recunoscută în bilanț în momentul în care este
posibilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și o valoare ce poate fi
determinată î n mod credibil, iar o datorie curentă este recunoscută în bilanț atunci când
este probabil că va rezulta o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, din
lichidarea unei obligații prezente și valoarea la care se v a realiza această lichidare poate fi
determinată în mod credibil.
Evaluarea trebuie să fie înțeleasă ca procesul prin care se determ ină valorile la
care creanțele ș i datoriile curente vor fi recunoscute în situațiile financiare. Aceasta
presupu ne alegerea unei anumite baze de evaluare. În situațiile financiare întocmite de
catre entitate sunt utilizate baze de evaluare diverse și combinații ale acestora: costul
istoric, costul curent, valoarea realizabilă (de decontare), valoarea actualizată.
 Inventarierea creanțelor
In fiecare an, un punct important în efectuare a inventarierii patrimoniului (și
totodată mare consumator de timp) o reprezintă inventarierea creanțelor și datoriilor față
de clienți/ furnizori.
Creanțele și oblig ațiile față de terți sunt verificate și confirmate pe baza
extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin
ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit “Extrasului de cont” (cod
14-6-3) sau punctajelor reciproce scris e.
În situația entităților care efectuează decontarea creanțelor și obligațiilor pe
bază de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri,
aceste documente pot ține locul extraselor de cont confirmate.
Creanțele și datoriile se evaluează la valoarea lor prob abilă de încasare sau de
plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și
valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru
deprecierea creanțelor. Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de
valoare.
Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu
decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.
Din punct de vedere practic, trebuie să știm că:
* Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza
extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care dețin
ponderea valorică în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit “Extrasului de cont” (cod
14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum și
refuzul de confirmare constituie abateri și se sancționează potrivit legii.
* În situația entitățil or care efectuează decontarea creanțelor și obligațiilor pe bază de
deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste
documente pot ține locul extraselor de cont confirmate.
Formularul de extras de cont este prezentat de Or dinul nr. 3.512 din 27
noiembrie 2008 privind documentele financiar -contabile, astfel servește la comunicarea și
solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relații
economico -financiare și ca instrumen t de conciliere prearbitrală.

4
De asemenea, se utilizează ca document de inventariere a soldurilor conturilor
privind datoriile și creanțele entității în relațiile cu terții .
Se întocmește în trei exemplare , de către compartimentul financiar -contabil al
unității beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea analitică.
1. Circulă:2
o la conducătorul compartimentului financiar -contabil și conducătorul unității
emitente, pentru semnare (toate exemplarele);
o la unitatea debito are (exemplarele 1 și 2), care restituie unității emitente , exemplarul
2 semnat pe verso de conducătorul unității și conducătorul compartimentului financiar –
contabil, pentru confirmarea debitului. Eventualele obiecții asupra sumelor prevăzute în
extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul unității și
conducătorul compartimentului financiar -contabil, care se anexează la exemplarul 2 al
extrasului de cont.
2. Se arhivează:
o la compartimentul financiar -contabil al unității emite nte (exemplarul 3, precum și
exemplarul 2, după primirea confirmării);
o la compartimentul financiar -contabil al unității debitoare (exemplarul 1).
3. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
 denumirea unității creditoare;
 codul de identificare fiscală;
 sediul (localitate, stradă, număr);
 județul;
 contul;
 banca;
 denumirea formularului;
 denumirea unității debitoare;
 felul, numărul și data documentului;
 explicații;
 suma;
 semnături: conducătorul unității, inclusiv ștampila, conducătorul compartimentului
financiar -contabil.

 Stingere a creanț elor fiscale3
Metodele de stingere a creanț elor fiscale sunt: plata, compensarea, da rea în plata,
scutirea, con versia creanțelor fiscale î n acțiuni/parți sociale, anularea creanț elor fiscale,
aplicarea ș i anu larea de timbre fiscale mobile și executarea silită .
 Plata
A. Momentul plăț ii
Privind momentul plății, Codul de procedură fiscală stabileș te urmatoarele reguli:
 în cazul plăților î n numerar , momentul plăț ii este d ata înscrisă în documentul de
plată eliberat;

2 Mărioara Avram -Management contabil, Editura Universitaria Craiova, 2009
3 N. Feleaga -Contabilitate aprofundată, Editura Economică,1996

5
 în cazul plăților efectuate prin mandat poș tal, momentul plății este data poștei
înscrisă pe mandatul poș tal;
 în cazul plăț ilor efectuate prin decontare bancar ă, momentul plăț ii este data la care
este debitat co ntul debitorului;
 în cazul obligaț iilor fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile ,
momentul plații este data înregistră rii la organul competent a documentului sau actului
pentru care s-au depus ș i anulat timbre fiscale mobile.
B. Imputaț ia plăț ii
Contribuabilul are dr eptul și posibilitatea de a alege tipul de creanță fiscală care
urmează să se stingă prin plata efectuată, în situația î n care exist ă mai multe tipuri de
obligaț ii fiscale. Codul de proc edură fiscală stabileș te o ordine o bligatorie de stingere a
obligaț iilor fiscale ale contribuabilu lui doar daca acesta nu stabilește el însuși ordinea,
urmâ nd a se stinge:
 sumele datorate î n contu l ratelor din graficele de plată a obligaț iilor fisca le-pentru
care s -au aprobat eșalonari și/sau amânari la plata -precum și majorările de î ntarziere
datorate pe perioada eșalonării sau amânării plăț ii;
 obligaț iile fiscal e principale cu termene de plată în anul curent, precum ș i
accesoriile acestora, în ordinea vechimii;
 obligațiile fiscale datorate ș i neachitate la 31 decembrie a anului precedent, în
ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
 majorările de întarziere aferente obligaț iilor fiscale;
 obligații fiscale cu termene de plată viitoare, la solicitarea contrib uabilului.
Dacă debitorul nu a menț ionat ordinea de stingere a obligaț iilor fiscale pentru care
a efectuat plata iar organul fiscal a procedat l a stingerea sumelor respective î n ordinea
prevăzută de lege, acesta din urmă va înștiinț a contribuabilul despre masura luată .
În cazul mai mu ltor datorii scadente din aceeaș i categorie, se stinge aceea dintre
datorii pentru care debitorul "avea mai mare interes a o face".
 Compensarea
Stingerea creanț elor fiscale cu sume de rambursat sau de restituit de bitorului
contribuabil se face în baza principiului specializării creanțelor compensate,
conform căruia compensarea operează î ntre sume referitoare la acelaș i buget. Astfel, se
sting prin compensare creanțele administrate de A genția Națională de Administrare Fiscală
cu creanț ele debi torului contribuabil, reprezentâ nd sume de rambursat sau de restitu it de la
bugetele respective, până la concurenț a celei mai mici sume.
Compensarea se face de organul fiscal compete nt, la cererea debitorului sau
înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuveni te acestuia, organul fiscal putâ nd
proce da la compensarea acestor creanțe și din oficiu, ori de câ te ori cons tata existența unor
creanț e reciproce.
Principalul efect practic al acestei prevederi legale est e dat de imposibilitatea
instanței de judecată de a constata compensarea creanțelor reciproce, singura soluție pe
care o poate pronunț a fiind obligarea organului fiscal la emiterea actului administra tiv în
baza căruia operează compensarea.
Un alt efect e ste dat de generarea unor majorări de întarziere în privinț a unor
sume datorate de catre contribuabil bugetului, î n timp ce pentru sumele pe care
contribuabilul l e are de primit, dacă acesta n u a fă cut cerere de compensare, ori de
restituire sau de rambursare, nu se acordă niciun fel de dobândă până la momentul î n care
sunt cerute.

6
Organul competent trebuie să înștiințeze în scris debitorul despre măsura
compensă rii luate din oficiu, în termen de 7 zile de la data efectuării operaț iunii.
 Darea î n plat ă

În tot cursul execută rii silite asupra bunurilor imobile a le debitorului persoana
juridică, creanț ele fiscale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul cred itorului fiscal,
prin trecerea în proprietatea publică a statului, respectiv a unităț ilor administrativ –
teritoriale a bunurilor imobile supuse execută rii silite.
În ceea ce priveș te valoarea la care bunurile sunt transferate î n proprietatea
publică, aceasta se stabileș te de com un acord de catre contribuabil și organul fiscal,
putându -se avea în vedere atâ t val oarea de inventar la care este înregistrat bunul î n
contabilitatea contribuabilului, cât și valoarea de piață a bunului.

 Executarea si lită a creanț elor fiscale
 Noțiunea, subiectele și obiectul execută rii silite
În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligaț iile fiscale datorate,
organele fisca le competente vor proceda la acțiuni de executare silită .Organele de excutare
silită pot fi:
 organele fiscale care administrează creanț e fiscale;
 organele fiscale ale instituțiilor publice care încasează, administrează și utilizează
creanț e bugetare provenit e din venituri proprii, precum ș i cele rezultate din raporturi
juridice contractuale.
Executarea silită efectivă a creanțelor fiscale se face de că tre executorii fiscali.
Dreptul executorilor fiscali de a ef ectua actele de executare silită este atestat prin
legitimația de serviciu și delegați a emisă î n acest s cop de conducătorul unităț ii din care
fac parte.
Competenț a de colectare a creanț elor fi scale datorate altor bugete decât celor
locale a fost conferită î n favoarea organelor fiscale din subordinea:
 Agenției Naționale de Administrare Fiscală ;
 Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigură ri Sociale;
 Casei Naționale de Asigurări de Sănă tate;
 Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă ;
 Fondului Naț ional de Asigu rare pentru Accidente de Munca ș i Boli Profesionale și
unităț ilor din subordinea acestora.
Obiectul execută rii silite este reprezen tat de toate bunurile ce se află în
proprietatea debitorului ș i sunt urmaribile.

 Înștiințarea de plată , titlul execu toriu și somaț ia de plat ă
Pentru a putea începe executarea silită este necesar ca:
 creanț a pusă î n executare să fie certă, lichidă ș i exigibil ă;
 dreptul de a executa să fie constatat printr -un înscris denumit titlu executoriu .
Executarea silită î ncepe numai dupa ce organul fiscal a transmis debitorului
înștiințarea de plată prin care i se comunică suma datorată, iar dupa înștiinț are au tr ecut 15
zile de la comunicare. Înștiințarea de plată este un act premergător execută rii silite.

7
Executarea silită a c reanțelor fiscale se efectuează î n temeiul unui titlu executoriu
emis de o rganul de executare competent, în a cărui rază teritorială îș i are domiciliu l fiscal
debitorul sau al unui î nscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul executoriu este înscrisul care alcătuit î n conform itate cu prevederile legii de
către org anul competent -permite punerea în executare silită a creanței. Î n lipsa unui titlu
executo riu, formele de execuatre silită vor fi lovite de nulitate absolută .
Executarea silita începe prin comunicarea somației. În cazul în care, î n termen de
15 zile de la comunicarea somaț iei, n u se stinge debitul, se continuă măsurile de executare
silită .
Somația este insoțită de un exemplar al titlul ui executoriu, ea cuprinzâ nd
urmatoarele elemente specifice:
 numă rul dosarului de executare;
 suma pentru care se începe executarea silită ;
 termenul în care cel somat urmează să platească suma prevazută in titlul executoriu;
 indicarea consecințelor nerespectă rii acesteia.

 Contestaț ia la executare
Orice persoană interesată poate face contestație împotriva măsurilor de executare
silită luate de organul de executare. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului
executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, î n ma sura î n care acest t itlu nu este
reprezentat de hotărârea unei instanțe judecătorești sau a altui organ jurisdicțional și dacă
pentru contestarea lui nu există o alta procedură prevazută de lege.
Conform Codului de procedură fiscală , exista trei tipuri de contestaț ie la
executare :
 contestație împotriva oricărui act de executare silită ;
 contestație î mpotriva refuzului organului de executare de a ef ectua un act de
executare silită ;
 contestație î mpotriva titlului executoriu.
Sub sancțiunea decăderii, contestația se formulează î n termen de 15 zile de la data
când:
 contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare pe care îl
contestă ;
 contestatorul a luat cunoștință de refuz ul organului de executare de a î ndeplini un
act de executare;
 cel interesat a luat cunoștință de eliberarea sau distribu irea sumelor pe care le
contest ă.
Prin excepț ie, o terță persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un
alt drept real asupra bunului urmărit, poate să formulez e contestație la executare cel târziu
în termen de 15 zile după efectuarea execută rii.
 Proceduri de executare silită a creanț elor fiscale
A. Poprirea
În materie fiscală sunt reglementate două tipuri de poprire:
 poprirea asupra sumelor datorate de alți terți decât unităț ile bancare;
 poprirea în care terțul poprit este o bancă .

8
Poprirea se înființează de că tre orga nul de executare printr -o adresă trimisă, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, terț ului poprit.
B. Executarea silită a bunurilor mobile
Codul de procedură fiscală stabileș te anumite categorii de bu nuri ce nu pot fi
supuse execută rii silite, co nsiderate ca fiind necesare vieții și muncii debitorului, precum ș i
familiei acestuia. Executarea silită asupra bu nurilor mobile se face întâ i
prin sechestrarea lor, iar apoi prin valorificarea acestora, organul de executare întocmind
cu ocazia sechestrului un proces -verbal de sechestru.
C. Executarea silită a bunurilor imobile

Sunt supuse execută rii silite bunurile imobile proprietate a debitorului, executarea
silită imobiliară întinzandu -se și asupra bunurilor accesorii bunului imobil.
Debitorul persoană fizică nu poate fi supus executării silite asupra spațiului minim
locuit de el ș i familia sa, c u excepția cazului în care executarea silită se face pentru
stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracț iuni.
 Vânzarea la licita ție
Pentru valorificar ea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaț ie, organul de
executare este obligat să efectueze publicitatea vânzarii cu cel puț in 10 zile inainte de data
fixată pentru desfășurarea licitației, urmând să afișeze anunțul privind vâ nzarea:
 la sediul organului de executare;
 la sediul primariei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate;
 la sediul sau domiciliul debitorului;
 la locul v ânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate;
 pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânză rii bunurilor imobile;
 prin anunțuri î ntr-un co tidian național de largă circulație, î ntr-unul lo cal, pe pagina
de internet sau î n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
În ceea ce privește locul desfășurării licitației, aceasta se ține, de regulă, la locul
unde se află bunurile sechestrate, org anul de executare putând desemna și un alt loc de
desfășurare, atunci când consideră necesar .
Adjudecarea bunurilor se va face î n favoarea pa rticipantului care a oferit prețul cel
mai mare, dar nu mai puțin de prețul de pornire a licitaț iei.
După adjudecar ea bunului, adjudecătorul este obligat să plăt easca diferența de preț
fată de contravaloarea taxei de participare, ce se constituie în avansul prețului. Această
suma va fi platită în lei, î n numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare
bancară, î n cel mult 5 zile de la data adjudecă rii.
Sumele realizate din executarea silită reprezintă totalitatea sumelor î ncasate p rin
orice modalitate procedurală, urmând ca ele să stingă creanțele fiscale înscrise în titlul
executoriu, î n ordinea vechimi i, mai întai creanța principală ș i apoi a ccesoriile acesteia.
Suma ramasă din valorificarea bunurilor, după acoperirea tuturor debitelor ocazionate de
executarea silită , se cuvine debitorului.

1.2. Organizarea contabilității analitice privind creanțele

Creanțele comerciale reprezintă obligațiile persoanelor fizice sau juridice față de
întreprinder e pentru produsele, mărfurile vâ ndute, serviciile prestate.

9
Creanțele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor
sau prestării serviciilor nu coincide cu momentul înca sării mijloacelor bănești.
Potri vit Ordinului Ministrului Finanțelor P ublice nr. 1802/2014 , contabilitatea
clienților se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică astfel
contabilitatea analitică a terților, respec tiv a furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și
creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Astfel, în
cadrul contabilitații analitice, furnizorii și clienții se grupează în următoarele grupe: interni
și externi; iar în cadrul lor, pe termene de plată, respective de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori și clienți sunt grupate separate datoriile și
creanțele generate de tranzacțiile care au clauze de rezervă de proprietate și cele la c are
entitatea deține participanții.
Crea nțele incerte se înregistrează în contabilitate î n mod distinct.
Similar cu creanțele si datoriile care privesc clienții, respective furnizorii, și celelalte creanțe
si datorii curente se înregistrează în conturi analitice deschise pe grupe (interni si externi) și
in cadrul acestora, pe termene de încasare, respectiv pe termene de plată.

1.3. Organizarea contabilității sintetice privind creanțele4

Economia concurențială funcționează ca un mecanism prin intermediul căruia se
realizează un ansamblu coerent de schimburi de valori. Ac este valori – bunuri materiale ș i
servicii – necesare satisfacerii nevoilor de ordin economic ș i social sunt asigurate de
activitățile economice, în cadrul cărora locul principal revine producției .
Activitat ea de producție este influențată atât de complexitatea intrinseca a
procesului de producție, cât ș i de ansamblul relațiilor cu terțe persoane, ș i anume: agen ți
economici, bănci, salariați, statul; suportul acestor relații constând în fluxuri de valori ce s e
produc . Astfel, una dintre părț ile contractante oferă bunul sau serviciul spre vânzare
(vânzător) – flux real de bunuri și servicii, iar cealaltă pa rte remite contravaloarea sa
(cumpără tor) – flux financiar de valori de schimb (bani). Totuși, aceste fluxuri nu se
realizează în același m oment, adică, în unele cazuri părț ile contractante oferă bunul sau
serviciul urmând ca pla ta să se f aca ulterior, iar î n unele cazuri livrarea bunurilor și
serviciilor poate fi precedată de acordarea unor avansuri .
Dacă în cadrul relațiilor economice, fluxurile de valori se produc în momente
diferite, atunci se nasc obligații (datorii) pentru beneficiar ș i drepturi (creanțe) pentru
furnizor sau prestator.
În marea lor diversitate, aceste relații se întrepătrund, într -un circuit în car e
fiecare agent economic se află în dubla ipostază , atât pentru vânzător, cât si de cumpără tor.
Stingerea acestor c reanț e sau datorii se face, de regulă , prin intermediul mijloacelor
bănești, utilizând:
 Operațiun i bănești de decontare cu / fără numerar ;
 Operațiuni bănești de decontare prin efecte comerciale ;
Toate relațiile agenților economici cu terții se creează și se sting într -o
înlănțuire fă ra sfârșit, fiecare în parte având scadenț e ferme de decontare, aceste relații
fiind, în majoritatea cazurilor, reciproce, de exemplu:
În relațiile comerciale cu f urnizorii, unitatea patrimonială are obligația plații
contravalorii bunurilor, lucrărilo r sau serviciilor primite, dar ș i dreptul asupra acestuia
pentru avansul sau acontul acordat .

4 M. Ristea -Contabilitatea societăților comerciale.

10
În relațiile cu clienții, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa
contravaloarea livrăril or sau prestațiilor făcute, dar ș i obligația decontării avansului primit
de la clienți.
În relațiile cu bugetul statului, unitatea patrimonială are obligația de a plat i o
serie de impozite si taxe, dar ș i dreptul de a încasa subvenții, TVA de recuperat, etc.
În relațiile cu salariații, unitate a patrimonială are obligația remuneră rii muncii
prestate de aceștia ș i a stimu lării suplimentare prin premii și participare la profit, dar ș i
dreptul de a încasa de la salariați avansurile a cordate ș i/sau eventualele sume achitate în
plus si necuvenite.
Pentru a fi înțelese ș i reflectate corect în contabili tate aceste relații se clasifică
în funcție de natura juridică , astfel:
 Relații generatoare de drepturi (creanțe) ;
 Relații generatoare de obligații (datorii) ;
În relațiile de specialitate contabilă, creanțele și datoriile sunt componente ale
activului si respectiv pasivului bilanțier.
Evidența sumelor datorate de clienți interni și externi pentru livrări de
produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. ,lucrări executate sau prestări de servicii,
sumele plătite de aceștia ca acont sau decontate și cele ramase de plată, se ține cu ajutorul
conturilor din grupa 41 "Clienți și conturi asimila te".
Grupa 41 "Clienți și conturi asimilate";
411 "Clienți";
4111 "Clienți";
4118 "Clienți incerți sau în lit igiu";
413 "Efecte de primit de la clienți";
418 "Clienți -facturi de întocmit";
419 "Clienți -creditori".
a) Contul 411.1''Clie nti" este un cont de activ ce ține evidența decontărilor cu clienții
interni și externi pentru produsele, semifabricatele , materialelor mărfurilor etc., vândute,
lucrări executate și servicii prestate pe baza de facturi. Este un cont de activ. Se debitea ză
cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe
valoare adăugată aferenta. Se creditează cu sumele încasate de la clienți. Soldul contului
este debitor și reprezintă sumele datorate de clienți.
In debitul contului se înregistrează:
– prețul de vânzare al mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate, lucrărilor
executate si serviciilor prestate, la care se adăuga TVA colectat aferentă prin creditul
conturilor :
701 "Venituri din vânzarea produselor finite";
702 "Venituri din vânzarea semifabricatelor";
703 "Venituri din vânzarea produselor reziduale";
704 "Venituri din lucrări executate si servicii prestate";
705 " Venituri din studii și cercetări";
706 " Venituri din redevențe, locații de gestiune, chiri";
707 " Venituri din vânzarea de mărfuri";
708 " Venituri din activități diverse";
4427 " TVA colectata";
4428 "TVA neexigibila" ,pentru livrările cu plata în rate;

11
– valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate anterior și care abia acum se
facturează, prin creditul contului 418 "Clienți -facturi de întocmit"
– la sfârșitul exercițiului, cu diferențe favorabile de curs valutar, rezultate in urma
creșteri cursului valutar, aferent creanțelor exprimate în devize, prin creditul contului 765
"Venituri din diferențe de curs valutar";
– contravaloarea creanțelor reactivate, prin creditul contului 754 "Venituri din
creanțe reactivate si debitori diverși";
– valoarea ambalajelor care circula in sistem de restituire facturate clienților, prin
creditul contului 419 "Clienți -creditori" .
In creditul contului se înregistrează:
– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților , prin
creditul conturilor:
512 "Conturi curente la bănci";
531 "Casa";
– contravaloarea efectelor comerciale acceptate și preluate în contul livrărilor sau
prestațiilor făcute, prin debitul contului 413 "Efecte de primit";
– sume datorate de clienți rau platnici, dubioși sau cu care unitatea se află în litigiu,
prin de bitul contului 4118 "Clienți incerți sau în litigiu";
– contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate,
decontate pe seama avansurilor primite de la clienți prin debitul contului 419 "Clienți –
creditori";
– diferențe nefavorabile de curs valutar stabilite la închiderea exercițiului, aferente
creanțelor exprimate în devize, prin debitul contului 665 "Cheltuieli din diferențe de curs
valutar";
– reluarea la începutul exercițiului a sumelor înregistra te în exercițiul precedent ca
diferențe favorabile de curs valutar , prin debitul contului 765 " Venituri din diferențe de
curs valutar";
– diferențe nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasări creanțelor
exprimate in devize, prin de bitul contului 665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar";
– valoarea ambalajelor care circula in sistem de restituire , primite de la clienți,
prin debitul contului 419 "Clienți -creditori";
– valoarea sconturilor acordate clienților, prin debitul contului 667 " Cheltuieli
privind sconturile acordate".
Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de clienți, deci creanțe
față de aceștia neîncasate încă.
In mod obișnuit livrarea este insoțită de fact ura, dar nu este tot timpul așa fiind
și unele excepții. De aceea, trebuie făcute eventualele regularizări care să țină cont între
decalajele existente între livrări și facturări. Livrările efectuate sau lucrările executate și
serviciile prestate, inclusiv TVA aferent, pentru care nu s -au întocmit facturi, dar a căror
valoare este bine determinată, reprezintă venituri ale perioadei în care s -au făcut aceste
livrări și trebuie înregistrate la creanțe într -un cont distinct 418 "Clienți -facturi de
întocmit" ca re este un cont de activ.
a) Contul 418 "Clienți -facturi de întocmit" evidențiază livrările de bunuri, prestările de
servicii sau executările de lucrări, i nclusiv taxa pe valoare adăugată , pentru care nu s -au
întocmit facturi. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea livrărilor către clienți,
aferent e exercițiului financiar î n curs, pentru care nu s -au întocmit facturi, inclusiv taxa pe
valoare adăugata aferenta. Se creditează cu valoarea facturilor întocmite către clienți.

12
In debitul contului se înregistrează :
– contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către
clienți aferente exercițiului în curs, pentru care nu s -au întocmit facturi, inclusiv TVA
aferenta;
– diferențele favorabile de curs va lutar constatate la închiderea exercițiului, aferente
creanțelor în devize pentru care nu s -au întocmit facturi, prin creditul contului 765
"Venituri din diferențe de curs valutar" cont de pasiv.
In creditul contului se înregistrează:
– diferenț e nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia facturări, prin debitul
contului 665 "Cheltuieli din diferențe de curs valutar";
– diferențe nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize, nefacturate pana
la închiderea exercițiului fina nciar, prin debitul contului 765 " Venituri din diferențe de
curs valutar" cont de activ.
Soldul contului 418 "Clienți -facturi de întocmit" este debitor și reprezintă valoarea
bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor execut ate pentru care nu s -au întocmit
facturi.
Dacă se constată la sfârșitul exercițiului că anumite creanțe fată de anumiți clienți
devin dubioase sau incerte, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică,
ținând cont de situ ația financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acestea se vor transfera din
contul 4111 "Clienți " în contul 4118 " Clienți incerți sau în litigiu ". Creanța se va transfera
cu nivelul ei total, deci inclusiv cu cota ei de T.V.A.
b) Contul 413 "E fecte de pri mit de la clienți" ț ine evidenta drepturilor de creanță
stabilită pe baza de efecte comerciale. Este un cont de activ. Se debitează cu sumele
datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate. Se creditează cu
valoarea efectelor co merciale primite de la clienți ș i cu sumele primite de la clienți prin
conturile curente. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de
primit.
In debitul contului se înregistrează:
– acceptarea unor efecte comerciale prezentate de clienți la plata prin creditul
contului 403 "Efecte de plătit";
– diferențele favorabile de curs valutar la închiderea exercițiului.
In creditul contului se înregistrează:
– efectele comerciale primite de la clienți, respectiv la analizarea cambiilor și a
biletelor la ordin;
– diferențele nefavorabile de curs valutar la lichidarea efectelor de primit în devize;
– diferențe nefavorabile de curs valutar la închiderea exercițiului;
– sumele încasate de la clienți prin contul curent.
Soldul contului 413 "Efecte de primit de la clienți" este debitor și reprezintă
valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 4118 "Clienți incerți sau în litigiu" ține evidenta clienților incerți, rau
platnici dubioși sau aflați în litigiu. Este un cont de activ. Se debitează cu valoarea
bunurilor livrate, prestațiilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc
rau platnici, dubioși, incerți sau în litigiu.
Se creditează cu sumele încasate de la clienți incerți sau în litigiu sau cu sumele
trecute pe pierderi cu prilejul scăderi din evidența a clienților incerți sau în litigiu, inclusiv
taxa pe valoare adăugată aferentă. Soldul debitor al contului re prezintă sumele datorate de
clienți incerți sau în litigiu.

13
In debitul contului se înregistrează:
– contravaloarea creanțelor față de clienți care se dovedesc rau platnici, dubioși
incerți, sau cu care unitatea este în litigiu, preluate în acest cont prin creditul contului 4111
"Clienți";
– diferențe favorabile de curs valutar între valoarea de intrare și cea de la sfârșitul
exercițiului, aferente creanțelor incerte în valută, prin creditul contului 765 "Venituri din
diferențe de cur s valutar".
In creditul contului se înregistrează:
– sume recuperate încasate în conturile de disponibilitatea sau în numerar de la
clienți incerți sau în litigiu, prin debitul conturilor :
5121 " Conturi la bănci in lei";
5124 " Conturi la bănci i n devize";
531 "Casa";
– diferențe nefavorabile de curs valutar, rezultate la închiderea exercițiului,
aferente creanțelor incerte sau în litigiu, exprimate în devize, prin creditul contului 665
"Cheltuieli din diferențe de curs valutar";
– creanțe ce se constată a fi definitiv nerecuperabile, scoase din activ prin debitul
conturilor:
654 " Pierderi din creanțe";
4427 "T.V.A. colectată" deoarece T.V.A. a fost înregistrată la 4427 în
momentul facturări și a f ost decontată bugetului de stat în luna respectivă, la constatarea
pierderi creanței se va diminua obligația față de buget prin debitarea contului 4427
"T.V.A. colectata";
– diferențe de curs valutar nefavorabile rezultate ca urmare a încasări unor creanțe
în devize, ce figurau ca incerte sau litigioase, prin debitul contului 665 "Cheltuieli din
diferențe de curs valutar".
Soldul contului 4118 "Clienți incerți sau in litigiu" este debitor și reprezintă sumele
datorate de clienți dubioși, incer ți sau cu care unitatea patrimoniala se află în litigiu.
Concomitent cu constatarea caracterului incert al creanței și transferarea ei în contul
4118, aplicând principiul prudenței, se va proceda la constituirea unui provizion pentru
deprecierea creanțelor, cu suma probabilă a pierderilor. Nivelul acestui provizion se va
stabili fără a lua în calcul T.V.A. și se va aprecia pentru fiecare creanță în parte ținând
cont de circumstanțe, provizionul constituit se va reflecta în contabilitate cu ajutor ul
contului 491 "Provizioane pentru deprecierea creanțelor -clienți"
Contul 419 "Clienți – creditori" este un cont de pasiv care exprimă obligațiile
unitătilor patrimoniale față C 1cde clienți lor pentru avansurile sau aconturile încasate de
la aceștia. Aceștia se vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturări livrărilor sau
prestațiilor ulterioare, urmând a se încasa doar diferența între nivelul total al facturări și
avansul sau acontul deja primit. Se creditează cu sumele încasate de la clienți reprezentând
avansurile pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări și se
debitează cu decontarea avansurilor încasate de la clienți. Soldul contului este c reditor și
reprezintă sumele datorate clienților
In creditul contului se înregistrează:
– sumele încasate de la clienți, sub forma de avansuri sau de aconturi pentru livrări,
executări sau prestări viitoare, prin debitul conturilor care ar ată modalitatea de încasare:
512 "Conturi curente la bănci" si 531 "Casa";
– valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților prin
debitul contului 4111 "Clienți";

14
– diferențele nefavorabile de curs valutar, la închiderea exercițiului, aferente
avansurilor primite în devize și nedecontate încă, prin debitul contului 665 "Cheltuieli din
diferențe de curs valutar".
In debitul contului se înregistrează:
– valoarea avansurilor sau aconturilor primite , decontate clienților pe seama
livrărilor de bunuri, a prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări, facturate acestora,
prin creditul contului 4111 "Clienți";
– diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia decontării avansur ilor
in devize, prin contul 765 "Venituri din diferențele de curs valutar";
– valoarea ambalajelor care circula in sistem de restituire primite de la clienți, prin
creditul contului 4111 "Clienți";
– valoarea ambalajelor care circulă în sis tem de redistribuire nerestituite de clienți,
prin contul 708 "Venituri din activitati diverse".
Soldul contului 419 "Clienți -creditori " este creditor reprezintă datoriile unitații
față de clienți pentru avansurile sau aconturile primite și nedec ontate încă.

1.4. Particularități ale creanțelor la instituțiile publice

Pe baza declarației contribuabililor, organele fiscale competente emit titlul de
creanță fiscală, act juridic unilateral, caracterizat prin anumite particularitați cu impor tante
consecințe practice:
1) Titlul de creanță fiscală este un act juridic declarativ de drepturi si obligații
Titlul de creanță nu este constitutiv de drepturi, întrucât obligația de plata nu se
naște în temeiul titlului de creanță, ci in temeiul legii, titlul de creanță fiscală având doar caracterul
unui act constatator al obligației fiscale legale.
Prin emiterea sau confirmarea de către organele competente se constata doar
dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat si obligația î n acest
sens ce revine contribuabilului.
Prin legea ce reglementează un impozit sau o taxă se instituie o obligație ce va
reveni oricarei persoane fizice sau persoane juridice ce va îndeplini condițiile cerute de
acea lege.
Odată ivite premisele stabilite de lege pentru nașterea obligației de plată a
impozitului sau a taxei, respectiv realizarea unui venit sau deținerea unui bun, persoana
fizică sau persoana juridică va deveni contribuabil . Ea va avea obligația de a întocmi
declarația de impunere sau taxare, pe baza careia se va emite titlul de creanță fiscală.
Aceasta va constata doar individualizarea fața de o anumită persoană fizică sau persoană
juridică a obligației fiscale cu vocație generală reglementată de lege.
Importanța practică a califică rii titlului de creanță fiscală ca fiind un act juridic
declarativ este evidențiată în ipoteza în care contribuabilul nu își respectă obligația de
a întocmi și depune la organele f iscale, în termenul stabilit, declarația de impunere.În
lipsa acesteia, nu va fi emis nici un titlu de creanță fiscală.
Ulterior, prin intermediul unui control întreprins de organele abilitate sau prin
declarația făcută cu întarziere de către contribuabil, se constată că acesta realizează
un venit impozabil sau deține un bun impozabil sau taxabil și, în consecință, se va emite
titlul de creanță fiscală.
In paralel, va fi angajată și răspunderea contravențională sau chiar penală a
contri buabilului pentru nedeclararea în termen a veniturilor realizate sau a bunuril or
deținute, fapta sa reprezentâ nd o forma de evaziune fiscală.

15
2) Caracterul executoriu.
Titlul de creanță fiscală este executoriu de drept, fară a mai fi necesară investirea
sa cu titlu executoriu, urmărirea silita a veniturilor și bunurilor deținute de debitor putându –
se realiza fără parcurgerea unor etape prealabile.
Rațiunea acestei particularități a creanței fiscale constă în necesitatea real izării
veniturilor bugetului de stat la termenele și în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere destinația taxelor și impozitelor și faptul că beneficiară a
acestor sume este întreaga societate, fiind vorba prin urmare despre un interes pub lic,
legiuitorul a recunos cut caracterul executoriu de drept al creanței fiscale.
In mă sura în care contribuabilii nu își execută la termenele stabilite obligația de
a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct
la executarea silită a acestor sume. Procedura executării silite urmează a fi declanșată din
oficiu de către organele fiscale competente, nefiind necesară intervenția unor alte organe
ale statului care să autorizeze executarea silită. Organe le fiscale au obligația ca, în
momentul în care constată neplata la scadență a sumelor cuvenite bugetului de stat, să
procedeze la realizarea acestora pe calea executarii silite. Această obligație este imperativă ,
în cazul nerespectării sale putând fi anga jată răspunderea persoanelor din cadrul organelor
fiscale competente care aveau obligația de a constata neplata și de a trece la executarea
silită.
Evidența sintetică a creanțelor comerciale se ține în conturile de activ 221
„Creanțe pe termen sc urt aferente facturilor comerciale”, 223 „Creanțe pe termen scurt a
părților legate”. În debitul acestor conturi se reflectă va loarea produselor, mărfurilor
vândute și serviciilor prestate cu achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit –achitarea
acestei valori. Soldurile acestor conturi su nt debitoare și reprezintă mărimea creanțelor pe
termen scurt la finele perioadei de gestiune și se reflectă în bilanțul contabil.
La formarea creanțelor comerciale se întocmesc formulele contabile:
debit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părț ilor legate” – la valoarea de vâ nzare a produselor,
mărfurilor, serviciilor, inclusiv TVA, credit contul 611 „Venituri din vînzări” – la suma
venitului obținut din vâ nzarea mărfurilor, prestarea serviciilor (fără TVA)
credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA .
Achitarea creanțelor comerciale se înregistrează prin formulele contabile:
c) achitarea cre anțelor cu mijloace bănești:
debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută națională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”, credit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor
comerciale”, 223 „Creanțe pe termen scurt ale părț ilor legate”
b) achitarea creanțelor prin schimb cu alte active:
debit conturile 111 „Active nemateriale”, 123 „Mijloace fixe”, 211 „Materiale”, 213
„Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, 217 „Mărfuri” etc.
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
Diferențele de curs valutar obținute din reevaluarea soldului creanțelor pe
termen scurt exprimate în valută străină la s fîrșitul perioadei de gestiune se reflectă prin
formulele contabile:
a) diferențele nefavorabile de curs valutar:
debit contul 722 „Cheltuieli ale activității financiare”,
credit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
b) diferențele favorabile de curs valutar:

16
debit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
credit contul 622 „Venituri din activita tea financiară”,
Returnarea mărfurilor de către cumpărători și acordarea reducerilor de preț
acestora se reflectă prin formula contabilă (la suma fără TVA):
debit contul 822 „Returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vîndute”,
credit cont urile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
Stingerea creanțelor comerciale pe termen scurt pe seama avansurilor primite se
reflectă prin formula:
debit conturile 523 „Avansuri pe termen scurt primite”,
credit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
Stingerea creanțelor comerciale pe termen scurt pe seama datoriil or pe termen
scurt față de furnizori și antreprenori:
debit conturile 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii
pe termen scurt față de părțile legate”, 539 „Alte datorii pe termen scurt”
credit conturile 221 „Creanțe pe term en scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
Decontarea creanțelor comerciale dubioase pe termen scurt se reflectă prin
formulele contabile:
a) din contul rezervei create:
debit contul 222 „Corecți i la creanțe dubioase”
credit conturile 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
b) fără crearea rezervei:
debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”
credit conturile 221 „Creanțe pe term en scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanțe pe termen scurt ale părților legate”
Pentru evidența avansurilor acordate pe un termen nu mai mare de un an în
contul achiziționării ulterioare a activelor este destinat contul de activ 224 “Avansuri pe
termen scurt acordate”. În debitul acestui cont se reflectă acordarea avansurilor pe termen
scurt, iar în credit – sumele avansurilor utilizate pentru stingerea datoriilor față de furnizori
sau antreprenori. Soldul acestui cont este debitor și reprezintă sumele avansurilor acordate,
dar încă neutilizate la finele perioadei de gestiune și se reflectă în cap. 2 al Bilanțului
contabil.
La acordarea avansurilor se întocmește formula contabilă:
debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”,
credit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută națională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”
Utilizarea avansului pentru stingerea datoriilor față de furnizori se reflectă pri n
formula contabilă:
debit conturile 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii
pe termen scurt față de părțile legate”,
credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”
La restituirea avansurilor pentru care nu s-a efectuat livrarea mărfurilor sau
prestarea serviciilor:
debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută națională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”,
credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”

17
Diferențele de curs valutar rezultate din reevaluarea soldului avansurilor pe
termen scurt acordate în valută străină efectuată la finele perioadei de gestiune se reflectă
prin formulele contabile:
a) diferențele nefavorabile de curs valutar:
debit contul 722 „Cheltuieli ale activității financiare”,
credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”
b) la diferențele favorabile de curs valutar:
debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”
credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”,
Contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” este destinat pentru reflectarea
rezervelor pentru creanțele dubioase. Acest cont este de pasiv și de aceea în credit se
reflectă formarea rezervei privind creanțele dubioase, iar în debitutilizarea ei pentru
decontarea sumelor creanțelor dubioase. Soldul acestui cont este creditor și reprezintă
suma rezervelor neutilizate la finele perioadei de gestiune și se reflectă în cap. 2 al
Bilanțului contabil cu semnul „minus”.
Necesitatea creării acestor rez erve decurge din principiile prudenței și
concordanței de constatare a veniturilor și cheltuielilor, iar scopul creării acestora este
compensarea pierderilor posibile ce pot fi obținute de întreprindere în rezultatul neachitării
creanțelor de către cumpără tori pentru mărfurile vîndute și serviciile prestate. Aceste
creanțe se mai numesc creanțe dubioase. Creanța se consideră dubioasă dacă termenul de
prescripție a acesteia a expirat și ea nu are acoperire garantată. Termenul general de
prescripție este stab ilit de Codul civil (Legea Republicii Moldova nr. 1107 -XV din
06.06.2002) și constituie 3 ani. Totodată, mai este stabilit termenul de prescripție special
egal cu 6 luni care se aplică pentru:
 încasarea penalității;
 viciile ascunse ale bunului vîndut;
 viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curenta a persoanelor;
 litigiile ce izvorăsc din contractul de transport.
În scopuri de impozitare creanța se consideră dubioasă dacă corespunde
condițiilor stabilitate în punctul 32 art. 5 din Codul fiscală, și anume în cazurile în care:
 agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
 persoana juridică sau fizică care desfășoară activitate de întreprinzător, declarată
insolvabilă, nu are bunuri;
 persoana fizică care nu desfășoară activitate de întreprinzător și gospodăria
țărănească (de fermier) sau întreprinzătorul individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua
apariției datoriei, bunuri sau este în insuficiență de bunuri ce ar putea fi percepute în
vederea stingerii ac estei datorii;
 persoana fizică a decedat și nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze
obligațiile acesteia;
 persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei țărănești (de fermier) sau
întreprinzătorul individual, care și -a părăsit domiciliul nu poa te fi găsită în decursul
termenului de prescripție stabilit de legislația civilă;
 există actul respectiv al instanței de judecată sau al Departamentului de executare a
deciziilor judecătorești (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de legislația în
vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc
doar în baza documentului corespunzător prin care se confirmă apariția circumstanței
respective de implicare într -o formă juridică în condițiile legii.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data câ nd obligația devine
exigibila, adică odată cu expirarea termenului de scadență.

18
Creanțele dubioase se stabilesc în urma efectuării inventarierii creanțelor și
datoriilor în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de efectuare a
inventarierii aprobat prin Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 27 din 28.04.2004.
Documentele necesare pentru decontarea cre anțelor dubioase sunt:
 lista de inventariere a creanțelor și datoriilor;
 procesul -verbal privind rezultatele inventarierii;
 ordinul conducătorului întreprinderii;
 confirmarea organului de drept privind nerambursarea datoriei (este necesară pentru
deducerea creanței în scopuri fiscale).
Rezervele privind creanțele dubioase se formează din contul cheltuielilor
comerciale concomitent cu constatarea ven iturilor și cheltuielilor din vâ nzări.
Rezerva privind creanțele dubioase poate fi efectuată prin:
 calcularea cotei pierderilor;
 gruparea creanțelor comerciale după termenul de achitare;

Exemplu 1.
Crearea rezervei privind creanțele dubioase prin calcularea cotei pierderilor
Suma totală a creanțelor și pierderile aferente creanțelor du bioase ale întreprinderii „A”
sunt prezentate în tabelul 1.

‘’Pierderi aferente creanțelor dubioase la întreprinderea „A” ’’
Anul Suma vînzărilor nete,
lei Suma pierderilor aferente
creanțelor dubioase, lei
2001 270 000 8 900
2002 310 000 9 250
2003 305 000 7 320
Total 885 000 25 470

Cota medie a pierderilor eferente creanțelor dubioase constituie 2,88 % (25 470 lei :
885 000 lei x 100)
Soldul creanțelor comerciale la 31 decembrie 2003 constituia 320 000 lei , iar
reducerile de preț acordate – 8 900 lei. Eventualele pierderi aferente creanțelor dubioase
vor fi egale cu 8960 lei [(320 000 lei – 8 900 lei) x 2,88 : 100].
Exemplu 2. Crearea rezervei privind creanțele dubioase prin gruparea creanțelor după
termenul de achitare
Întreprinderea „B” a grupat creanțele comerciale după termenul de achitare și pentru
fiecare grupă a stabilit următoarele cote procentuale:
Gruparea creanțelor comerciale după termenul de achitare expirat
Termenul
De
achitare Suma
creanțelor
comerciale, lei Cota
creanțelor
Dubioase, % Rezerve pentru
creanțele dubioase,
Lei
1 2 3 4=col.2xcol.3:1
00
La vedere 780 000 2 15 600
Restante 1 -30 zile 200 000 3 6 000

19
Restante 31 -60 zile 150 000 17 25 500
Restante 61 -90 zile 80 000 20 16 000
Restante mai mult de
91 zile 45 000 45 20 250
Total 1 255 000 X 83 350
Suma rezervelor privind creanțele dubioase constituie 83 350 lei care se
determină prin înmulțirea sumei creanțelor comerciale cu cota creanțelor dubioase.
Constituirea rezervelor privind creanțele dubioase se înregistrează prin formula
contabilă:
debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”,
credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase”.
La decontarea creanțelor compromise din contul reze rvei create în acest scop
se întocmește formula contabilă:
debit conturile 222 „Corecții la creanțe dubioase”,
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”
Restabilirea creanțelor anterior declarate ca compromise s e reflectă prin
formula contabilă:
debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale”,
credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase”.

Exemplu 3
Soldul contului 222 „Corecții la creanțe dubioase” la 1 ianuarie 2003 constituia
560 lei. Pe parcursul anului 2003 au avut loc următoarele operațiuni economice:
formarea rezervei privind creanțele dubioase:
debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” 10 000 lei
credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” 10 000 lei
anularea creanțelor dubioase pe seama rezervei create:
debit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” 4 000 lei
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind creanțele comerciale” 4 000 lei
restabilirea creanței întreprinderii “C” declarată anterior insolvabilă:
debit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind creanțele comerciale” 2 000 lei
credit contul 222 „Corecții la creanțe dubioase” 2 000 lei
Soldul contului 222 „Corecții la creanțe dubioase” la 31 decembrie 2003 va fi egal cu 8
560 lei (560 l ei+10 000 lei+2 000 lei -4 000 lei).
În conformitate cu p. (1) art. 116 al Codului Fiscal se permite trecerea în cont
a sumei TVA achitate aferente livrării efectuate care ulterior a fost declarată drept datorie
compromisă conform legislați ei. Astfel, modul de reflectare a TVA aferent creanțelor
dubioase în contabilitate depinde de faptul dacă creanța este recunoscută ca datorie
compromisă în scopuri fiscale sau nu și anume de faptul dacă se îndeplinesc condițiile
prevăzute de alineatul (1) art. 31 al Codului Fiscal (existența confirmării organului de
drept privind nerambursarea datoriei).
În primul caz suma TVA aferentă creanțelor dubioase se trece în cont prin
stornare (înregistrare cu semnul „minus”):
debit contul 221 „Crea nțe pe termen scurt privind facturile comerciale”
credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

20
În caz contrar (lipsa confirmării sus -numite) suma TVA aferentă creanțelor
dubioase se raportează la cheltuieli fără dreptul de ded ucere în scopuri fiscale a acestor
cheltuieli:
debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative”
credit contul 221 „Creanțe pe termen scurt privind facturile comerciale.

21

CAPITOLUL II

2. Organizarea contabilității creanțelor la SC
CORCOVINUL SRL
Creanțele reprezintă drepturi actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente
trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o intrare de resurse, care să
încorporeze rezultate economice.
2.1. Importanța activității desfașurate de SC CORCOVINUL SRL
Unitatea alea să este firma S.C. CORCOVINUL S.R.L .
Societatea s -a înființat în anul 1997 î n Com. Corcova , jud. Mehedinți sub numele de
S.C. CORCOVINUL S.R.L .
 Forma juridică : societatea comercială ‘’S.C. CORCOVINUL S.R.L.” – Corcova ,
are forma juridică de societate comercială cu răspundere limitată .
 Sediul so cietăț ii: sediul societății este î n Romania, localitatea Corcova, str.
Principală, nr 8 .
 Durata societăț ii: societatea comercială “S.C. CORCOVINUL S.R.L. ” are o durată
nelimitată , cu începere de la data publicării î n Monitorul Oficial.
 Firma este înregistrată la Registrul Comerț ului sub J25/299/1997 și CUI 9780180
din data de 24.09.1997.
 Capitalul social: capitalul social al firmei este de 200 ron.

 Domeniul de activitate .
Domeni ul de activitate este precizat î n “Actul C onstatator” al S.C.
CORCOVINUL S. R.L.
Principala acti vitate a firmei este barul .
In vederea real izării obiectului de activitate , societatea va putea deschide sucursale
sau filial e în orice altă locație din ț ară pe baza hotărârii adunării generale a asociaț ilor. De
asemenea va putea decide extinderea sau restrâ ngerea obiectului de acti vitate , cu
respectarea dispozițiilor î n vigoare.
De asemenea și urmatoarele activităț i:
 producerea ș i (sau) comercializarea prin unităț i proprii a produselor de panificație ,
patiserie , cofetarie.
 producerea , achiziționarea și vânzarea produselor de morărit și panificație ,
producerea de gustă ri calde sau reci a p roduselor de patiserie , a prăjiturilor , băuturilor
răcoritoare , înghețată , cafea , etc.
 comercializarea cafelei , băuturilor alcoolice sau ră coritoare.
 producerea produselor gastronomice , salate , salate de fructe.

22

 Structura organizatoric ă.
Structura organizatorică a “S.C. CORCOVINUL S.R.L.” este împarțită pe mai multe
compartimente :
 Administrator – care urmărește întreaga activitate a societăț ii.
 Consiliere juridică – acesta acoperă partea de încheiere contracte , redactare contacte ,
suport juridic cu jurist angajat prin colaborare.
 Contabil autorizat – se ocupă cu înregistrarea d ocumentelor primare și centralizatoare
în ordine cronol ogică (î n ordin ea documentelor sau nu marului de ordine al acestora) și
sistematică, privitoare la toate operaț iile econo mice ale unității , care conduce și activitatea
funcționarului administrativ care se ocupă cu buna desfășurare a firmei și întocmeș te acte.

 Organigrama societății

 Scurt istoric al societății5
Rețeta celebrului Corcovin, creat de administratorul francez al moșiei prințului
Bibescu de la Corcova, inventat de acesta după metoda obținerii vinurilor de Bordeaux ,

5 http://adevarul.ro/locale/turnu -severin/reteta -pierduta -celebrului -corcovin -vinul -vanat -strainii -vizitau -romania –
comunista -era-produs -intr-o-podgorie -vremea -mihai -viteazul1 _5825c40c5ab6550cb86a197a/index.html .
Administrator Compartiment
financiar contabil
1
Șef bauturi alcoolice și
nealcoolice
Restaurant Alimente
Depozitare aprovizionare
recepție marfă
1 persoană Servicii
de
curățenie

23
neștiută de nimeni în prezent. I storia acestui loc, infl uența aristrocației a acelor vremuri și,
mai ales, dragostea lui Bibescu pentru aceste plaiuri își fac și astăzi simțită vibrația.
Județul Mehedinți este binecunoscut prin podgoriile Plaiurile Drincei, Severin,
Vânju Mare, Orevița. Un loc aparte îl o cupă însă celebrele podgorii de la Corcova, aflate
la 14 kilometri de Strehaia. În urmă cu 30 de ani, la hotelul Intercontinental din București,
cel mai solicitat vin de către clienții străini era celebrul Corcovin, produs la Corcova. Din
cele 353 de hecta re cu vie deținute de fostul IAS – înființat pe moșia Bibeștilor – doar
câteva hectare au mai rezistat însă după 1995. Moșia Bibeștilor Viticultura a existat
probabil în această zonă în timpul dacilor, fiind o zonă locuită și nu foarte îndepărtată de
capit ala Sarmizegetusa. Documentar, podgoria este recunoscută din secolul al XVI -lea.
Printr -un act din 1 iulie 1594, Mihai Viteazul întărește lui Necula două vii la Corcova, iar
printr -un altul, din 8 iulie 1596, Corcova, ca moșie a Bibeștilor, a cunoscut peri oada sa de
glorie la sfârșitul secolului al XIX -lea și în prima jumătate a sec. al XX -lea. După
distrugerea viilor Corcovei de filoxeră la sfârșitul secolului al XIX -lea, prințul Anton
Bibescu a angajat un agronom francez pentru a se ocupa de podgorie, Ari stoteles Sauget
(tânăr absolvent ca șef de promoție al Facultății de Științe Agricole din Nancy). Acesta,
urmat de fiii săi, a făcut din Corcova un rai și mai ales, a inventat, după metoda obținerii
vinurilor de Bordeaux, Corcovinul, cupaj uluitor având la bază cabernetul, preferat de
către prinț și distinșii lui oaspeți.

2.2. Principalele documente util izate pentru reflectarea existenței și
mișcării creanțel or
Entitățile economice își desfășoară activitatea în contextul unui sistem de relații
de decontare cu furnizorii , cu clienții, cu angajații, cu organismele de asigurare și protecție
socială, cu bugetul statului și alte organisme publice, cu grupul de asociați și cu
subunitățile, precum și cu alte persoane f izice și juridice din țară sau stăinătate, care în
contabilitate poartă denumirea de terți.
Aceste relații comerciale curente generează, în contabilitate, apariția creanțelor
pentru furnizor sau prestator, respectiv a datoriilor pentru beneficia r, ambele categorii
având termene de decontare, de regulă, sub un an.
Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între
momentul livrării unor bunuri economice sau prestării unor servicii și cel al decontării,
adică a primirii unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură. Entitățile care
au beneficiat de bunurile și valorile avansate, poartă denumirea de debitori/clienți .
Evaluarea creanțelor și datoriilor se face în momentul apariției lor la valoarea
nominală consemnată în documente, adică a sumelor datorate, respectiv a sumelor de
încasat.
Creanțele și datoriile exprimate în devize se înregistrează, în contabi litate, în
echivalent lei, la cursul de schimb existent la data efectuării operațiilor care le -au generat.
Diferențele de curs valutar ce apar între data plății datoriilor, respectiv a încasării
creanțelor în valută și data la care au fost înregistrate i nițial, sunt recunoscute ca venituri
sau cheltuieli financiare din diferențe de curs valutar în perioada în care apar .
Documentele justificative aferente creanțelor și datoriilor comerciale sunt
reprezentate de facturi, avize de însoțire a mărf ii, ordine de plată, cecuri, bilete la ordin,
cambii, chitanțe, bonuri fiscale, etc.; 6

6 Mărioara Avram -COORDONATOR, Ovidia Doinea, Monica Pătruțescu, Mădălina -Giorgana Mangra , Claudia Șerban
– BAZELE CONTABILITĂȚII – EDITURA UNIVERSITARIA CRAIOVA 2009;

24
 AVIZUL DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII
Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare, la livrarea
produselor, lucrărilor și serviciilor, de către compart imentul de desfacere,atunci când nu se
poate întocmi factura, făcându -se mențiunea ‘’Urmeaz ă factura ’’.
Avizul servește ca :
 document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
 document care stă la baza întocmirii facturii;
 document de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, în cadrul aceleiași
unități.
 FACTURA ȘI FACTURA FISCALĂ
Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare , la livrarea
produselor, lucrărilor sau serviciilor, de către compartimentul de desfacer, pe baza
dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii, sau a altor documente. Factura fiscală
se întocmește de plătitorii de TVA, iar Factura, de către unitățile neplătitoare de TVA.
Factura sau/și factura fiscală servesc ca :
 document pe baza căruia se decontează produsele, lucrările și serviciile prestate;
 document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
 document de încărcare în gestiunea primitorului;
 document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpăr ătorului;
 CHITANȚA
Se întocmește în două exemplare de către casier, care semnează de primirea sumei.
Aceasta servește ca document justificativ privind încasarea unei sume în numerar de către
casiera unității. Chitanța se înregistrează în Registrul de casă și în contabilitate.
 PROCES -VERBAL DE RECEPȚIE
Procesul -verbal de recepție se întocmește în 3 exemplare și stă la baza înregistrării în
contabilitate a intrărilor de imobilizări corporale.
 BONUL DE CONSUM
Se întocmește în 2 exemplare, pe masura eliberării materialelor din magazine pentru
consum , de către compartimentul specializat, pe baza programului de producție și a
consumurilor normate, sau de alte comprtimente ale unității care solicit materialele pentru
a fi consummate.
 LISTA DE AVANS CHENZINAL
Se întocmește lunar în două exemplare, de către compartimentul care are această
atribuție, pe baza documentelor de evidență a muncii a timpului efectiv lucrat, a
certificatelor medicale, etc.
Lista de avans chenzinal servește ca:
 document pentru calculul drep turilor bănești cuvenite salariaților ca avansuri
chenzinale ;
 document pentru reținerea în statul de salarii a avansurilor plătite;
 document justificativ de înregistrare în contabilitate .
 STAT DE SALARII
Acesta se întocmește într -un exemplar sau în două exemplare, după caz, lunar, pe
secții, ateliere, servicii etc., pe baza documentelor de evidență a timpului lucrat efectiv, a
documentelor de centralizare a salariilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord
etc., a evidenței și a documen telor privind reținerile legale, a listelor de avans chenzinal,
concediilor de odihnă, certificatelor medicale.
Servește ca:
 document pentru calculul drepturilor bănești cuvenite salariaților, precum și al
contribuțiilor și al altor sume datorate;

25
 document justificativ de înregistrare în contabilitate.
 REGISTRUL DE CASĂ – Acesta reprezintă un document de înregistrare a
încasarilor și plăților în numerar efectuate prin casieria unității, pe baza documentelor
justificative. Stabilește soldul de casă la sfarșitul fiecarei zile. Este un document de
înregistrare zilnică în contabilitatea operațiilor de casă . Se întocmește în două exemplare,
zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită pe baza actelor justificative .
Soldul de casă al zilei precedente se raportează pe primul rând al registrului de casă pentru
ziua în curs. Se înregistrează toate încasarile, după care acestea se totalizează (inclusiv
soldul de casă raportat al zilei precedente), se înregistrează apoi t oate plățile, iar totalul
acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul
de casă al zilei respective. Urmărirea datoriilor și a creanțelor se realizează valoric,
eventual cu distincție asupra datei și document ului de creare a lor, respectiv a datei și
documentului de stingere a lor. Datoriile și creanțele mai vechi de 30 de zile trebuie
raportate, de acum online, în caz contrar, existând riscul unor amenzi de până la 5.000 lei.
Obligația nu este complet nouă, în acest moment, situațiile fiind raportate pe format de
hârtie, însă multe societăți fie nu au avut la cunoștință existența ei, fie au ignorat -o;
guvernul a actualizat aceste obligații prin OG 22/2016 pentru modificarea OUG 77/1999
privind unele măsuri pe ntru prevenirea incapacității de plată.
 SITUAȚIA ÎNCASĂRII -ACHITĂRII FACTURILOR
Formular tipizat fara regim special.(Cod 14 -6-7) Format A4, tiparit pe ambele fete, in
foi volante.
Serveș te:
 ca jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienț ilor sau furnizorilor la
unitățile care aplică forma de î nregistrare pe jurnale
 ca situaț ie a soldurilor contului 411 Clienț i sau-contului 401 Furnizori.
Se întocmește lunar sau pe masura efectuării operațiilor, î n cadrul compartimentului
financiar -contabil, fie pentru toți clienț ii sau furnizorii fie separat pe feluri de clienț i sau de
furnizori.
In cazul în care situația se întocmeș te pentru achitarea facturilor separat pe feluri de
furnizori, se au î n vedere furnizorii principali potrivit categoriilor stabilite pentru î nregistra rea
în Jurnalul privind decontă rile cu furnizorii, cod 1 4-6-6. Formularul se completează astfel: în
cazul încasă rii facturilor – zilnic, pe b aza documentelor justificative privind produsele sau
mărfurile livrate, lucră rile executate, serviciile prestate etc., respectiv încasarea de la clienți –
la începutu l lunii, prin transcrierea pozițiilor (facturilor) – rămase neîncasate din situația
încasării facturilor în tocmite pentru luna precedentă. In cazul achită rii facturilor – zilnic, pe
baza documentelor jus tificative de recepție a materialelor ș i produselor aprovizionate,
respect iv de achitare a furnizorilor, în cazul când contabilitatea analitică a furnizorilor n u se
ține cu ajutorul Jurnalului privind decontarile cu furnizorii, cod 14 -6-6 – la începutul lu nii,
prin transcrierea poziț iilor (facturil or) ramase neachitate din situaț ia achit ării facturilor . Nu
circulă , fiind document de înregistrare contabilă. Se arh ivează la compartimentul financiar –
contabil .

 Cine are obligația raportării?
Persoanele juridice, indiferent de formă de organizare și de tipul de
proprietate, trebuie să organizeze evidența obligațiilor de plată și evidența creanțelor, pe
termene scadențe, către orice creditor, respectiv de la orice debitor, precizează Eugenia
Ion. Ce informații trebuie raportate? Persoanele juridice au obligația de a întocmi situația

26
privind sumele restanțe mai vechi de 30 de zile de la emiterea facturii f iscale sau de la
scadență, dacă scadență este clar specificată, către orice creditor, respectiv de la orice
debitor, persoană juridică română. Situația trebuie să cuprindă în cazul debitorului:
denumirea, sediul social și codul fiscal; denumirea, sediul so cial și codul fiscal ale
creditorului; numărul, data emiterii, scadență, dacă este clar specificată, valoarea și șoldul
facturii ce urmează să fie plătită creditorului, iar în cazul creditorului: denumirea, sediul
social și codul fiscal; denumirea, sediul social și codul fiscal ale debitorului; numărul, data
emiterii, scadență, dacă este clar specificată, valoarea și șoldul facturii ce urmează să fie
încasată de la debitor.

 Ce noutăți apar?
În prezent, situațiile se depun pe hârtie la Institutul de Management și
Informatică (IMI) din cadrul Ministerului Economiei, în vederea includerii în procedura de
compensare a datoriilor neplătite la termenele scadențe. Totodată sunt utilizate ordine de
compensare, formulare tipizate cu regim special, și fiecare societate achită un tarif unic de
50 lei, inclusiv TVA, pentru serviciile de gestionare și arhivare a circuitului de
compensare.
Prin urmare, OG 22/2016 introduce în cadrul legislat iv modificări atât în
concordanță cu evoluția tehnologică (transmitere și stocare online), cât și cu schimbările
legislative. Astfel, se actualizează prevederile în acord cu Legea nr. 70/2015 privind
plafonarea plăților în numerar, precum și cu modificăril e legislative privind regimul
facturilor, renunțându -se la transmiterea pe hârtie.
 Ce contravenții există?
Amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru neținerea și neactualizarea de către
contribuabilul, persoană juridică, a evidenței obligațiilo r de plată și a evidenței creanțelor;
Amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru netransmiterea de către contribuabilul, persoană
juridică, prin internet la adresă dedicată în acest scop a situației întocmite în termenul
legal; Amendă de la 1.000 lei la 5 .000 lei pentru nerespectarea de către orice utilizator a
îndatoririlor referitoare la confidențialitatea informațiilor, datelor și situațiilor.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către Ministerul de
Finanțe.
 Care e sc opul mecanismului?
Se intenționează compensarea online a datoriilor într -un circuit la care participă
mai multe societăți pentru evitarea acumulării de arierate în economie. Societățile ar urma
să emită ordinele de compensare pe baza procesulu i verbal al ședinței de compensare ce va
fi disponibil în format electronic în cadrul aplicației online. Compensarea ar urma să poată
fi folosită de orice societate, în orice moment și din orice zonă, în câteva minute .

2.3. Contabilitatea sintetică și analitică a creanțelor la SC
CORCOVINUL SRL
Contabilitatea sintetică și analitică are ca obiect înregistrarea tuturor operațiilor și
tranzacțiilor care afectează patrimoniul companiei, calcularea rezultatelor financiare,

27
întocmirea situațiil or financiare de sinteză, documente care trebuie să asigure imaginea
fidelă și retrospectivă a situației firmei.7
Contabilitatea analitică trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru a
asigura informațiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienții, furnizorii, asociații,
băncile, statul, și să permită comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico -financiare
între diferite unități.
Pentru relația cu statul, contabilitatea analitică și sintetică constituie suportul pe
baza cărora se evaluează și se stabilesc obligațiile financiare și sarcinile sociale.
Contractarea externă a contabilității vă scutește de griji și de multe operațiuni
zilnice aflate în legatură cu contabilitatea. Avantajele externalizării conta bilității sunt în
primul rând calitatea și nivelul tehnologic ridicat al procesării contabilității ; precum
și reducerea timpului de munca și al costurilor indirecte suportate de propriul departament
contabil ; chiar dacă doar prin faptul ca nu sunteți nevoi ți să vă cumpărați propriul software
și să vă angajați proprii contabili.
Conturile sintetice sunt conturile de baza ale contabilitatii, cu ajutorul carora se
reflecta mijloacele economice, sursele de finantare, procesele economice ș i rezultatele,
grupate dupa caracteristicile lor generale.
Conturile analitice reflectă concomitent părț ile componente ale mijloacelor,
surselor, proceselor si rezultatelor economice respective, dupa insusirile lor specifice.
Acestea fac posibilă detalierea, dezvoltarea pe feluri, pe elemente componen te de
mijloace, surse, procese ș i rezultate ale conturilor analitice.
Un c ont sintetic poate fi detaliat în mai multe conturi analitice, în funcț ie de
natura mijloacelor, proceselor ș i a rezultatelor economice, dar ș i de necesitatile de
detaliere a conținutului elementului urmă rit cu ajutorul acestuia.
Conturile analitice functionează după aceleași reguli după care functionează si
contul sintetic de care apartin, deoarece in ambe le categorii de conturi se inregistreaza
acelasi element.
Conturile sintetice de gradul 1 sunt reprezentate prin 3 cifre, conturile sintetice
de gradul 2 sunt reprezentate prin 4 cifre. Conturile sintetice de gradul 1 si 2 sunt inscrise
in planul de conturi iar conturile analitice indiferent de gradul acestora sunt definite de
catre unitatile patrimoniale in functie de nevoile acestora, acestea putand fi diferite de la o
societate comerciala la alta.
Cumpărările de bunuri și ser vicii de căt re SC CORCOVINUL SRL de la
furnizori generează datorii care, de regulă se sting prin plata contravalorii bunurilor și
serviciilor achiziționate. După modul de decontare a datoriilor comerciale există:
o datorii provenite din cumpărări pe credit comercial, care se achită prin
instrumentele obișnuite de plată (chitanță, bon fiscal, ordin de plată);
o datorii privenite din cumpărări pe credit cambial, care presupune că
decontarea se face prin intermediul efectelor de comerț (cec, bilet la ordin,
camb ie).
Contabilitatea datoriilor comerciale se conduce cu ajutorul grupei de conturi
40 “Furnizori și conturi asimilate ”. detaliată pe următoarele conturi operaționale:
 401 „Furnizori”
 403 „Efecte de plătit”
 404 „Furnizori de imobilizări”
 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”

7 M. Ristea , Contabilitatea societăților comerciale , vol I, Editată de CorpulExperților Contabili și Contabililor
autor izați din Romania, 1995, pg. 5 -87;

28
 408 „Furnizori facturi nesosite”
 409 „Furnizori – debitori”, respectiv
o 4091 „Furnizori -debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
o 4092 „Furnizori -debitori pentru prestări de servicii”
o 4093 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”
o 4094 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale”
Toate conturile din grupa 40 „Furnizori și conturi asimilate” sunt conturi cu
funcția contabilă de pasiv, cu excepția contului 409 „F urnizori – debitori”, cu cele patru
conturi operaționale de gradul II, care au funcția contabilă de activ.
Vânzările de bunuri și servicii de către furnizori generează drepturi de creanță
asupra cumpărătorilor. După modul de decontare, creanțele comerciale se împart în:
 creanțe din vânzări pe credit comercial;
 creanțe din vânzări pe credit cambial.
Toate conturile menționate funcționează după regulile conturilor de activ, cu
excepția contului 419 „Clienți creditori” care are funcția contabilă de pasiv.
În cazul în care furnizorul acceptă, în contul datoriei cumpărătorilor, efecte de
comerț, creditul comercial acordat de furnizor devine credit cambial, folosindu -se în acest
scop contul 413 „Efecte de primit de la clien ți”. Corespunzător acestei situații, la
cumpărător vor fi utilizate conturile 403 „Efecte de plătit” și 405 „Efecte de plătit pentru
imobilizări”.
Drepturile de creanță din livrări de bunuri și prestări de servicii neîncasate în
termen de către furnizori, ca urmare a solvabilității reduse a clienților sau a notificării și
acționării acestora în judecată pentru recuperarea creanțelor, dau dreptul furnizorului de a
trece drepturile de creanță în contul 4118 „Clienți incerți sau în litigiu”.
Livrările de bunuri și servicii către clienți, pentru care nu s -au întocmit facturile,
fiind realizată livrarea pe bază de aviz de însoțire a mărfii, se reflectă în contul 418
„Clienți facturi de întocmit”. Corespunzător, TVA aferentă acestora este considerată până
în momentul întocmirii facturii, drept TVA neexigibilă. Reciproc, la cumpărător datoria se
înregistrează în contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”.
În raporturile dintre furnizori și beneficiari, ca urmare livrărilor de bu nuri și
servicii, apar situații în care furnizorii acordă beneficiarilor reduceri de prețuri . Din punct
de vedere contabil, există două categorii de reduceri de preț:
 reduceri comerciale : rabatul, remiza, risturnul;
 reduceri financiare : scontul.
Rabatul reprezintă reducerea acordată de vânzător pentru calitatea inferioară a
bunurilor livrate.
Remiza reprezintă reducerea acordată de vânzător pentru importanța
cumpărătorului în clientela vânzătorului, fidelitatea clientului, v olumul mare al unor
comenzi.
Risturnul este o reducere ce poate fi acordată pentru depășirea unui plafon
valoric anual al cumpărărilor stabilit prin contract.
Scontul este reducerea financiară de care poate beneficia clientul, dacă acesta își
plătește înainte de scadență datoria, contabilizându -se la cumpărător ca un venit financiar,
iar la vânzător ca o cheltuială financiară. În acest scop se folosesc conturile 767 „Venituri
din sconturi obținute” și 667 „Cheltuieli privind sconturi le acordate”.

29
În anumite situații (în cazul bunurilor de valoare mare, cu ciclu lung de
fabricație sau dacă nu există încredere între parteneri) cumpărătorul acordă furnizorului
avansuri în contul bunurilor care urmează a fi realizate și livra te de furnizor. Astfel,
cumpărătorul devine creditorul furnizorului, pe perioada dintre momentul acordării
avansului și momentul decontării valorii bunurilor ce formează obiectul tranzacției
comerciale, iar furnizorul devine debitor pentru avansul primit.
Raporturile de decontare furnizor -client, generate de acordarea avansurilor
comerciale (anterior achiziției de stocuri, servicii, imobilizări corporale și necorporale) se
reflectă, în contabilitate, cu ajutorul contului 409 „Furnizori – debit ori”, la cumpărător și
cu ajutorul contului 419 „Clienți – creditori”, la furnizor. De asemenea, contul 409
„Furnizori – debitori” se utilizează în contabilitatea cumpărătorului și pentru
contabilizarea ambalajelor de circulație care circulă pe principiul restituirii, facturate de
furnizor .

Exemplul nr. 1
SC CORCOVINUL SRL achiziționează pe bază de aviz de însoțire a mărfii materii
prime în valoare de 30.000 lei, TVA 19 %. Ulterior se primește factura, iar datoria se
achită din disponibilul bancar prin ordin de plată. Se vând produse finite la prețul de
vânzare de 20.000 lei, TVA 19 %, costul de producție fiind de 18.000 lei. La sfârșitul lunii
se regularizează și se decon tează TVA cu bugetul statului. Varianta a II-a: Se consideră
aceleași date din enunțul precedent, cu mențiunea că prețul de vânzare al produselor
finite este de 35.000 lei, TVA 19 %.
Achiziționare de materii prime conform Avizului % = 408 35.700
de însoțire a mărfii 301 30.000
4428 5.700

Înregistrarea Facturii emisă de către furnizor 408 = 401 35.700
4426 = 4428 5.700

Achitarea datoriei conform Ordinului de plată 401 = 5121 35.700

Vânzare produse finite, conform Facturii 4111 = % 23.800
701 20.000
4427 3.800

Descărcarea gestiunii de produsele vândute 711 = 345 18.000

Regularizarea TVA, conform Decontului de TVA % = 4426
5.700

Decontarea TVA cu bugetul statului (încasarea 5121 = 4424 1.900

30
creanței nete)
Notă: Solicitarea
rambursării TVA de recuperat,
prevăzută în Decontul de
TVA, este posibilă dacă
suma
este mai mare de 5.000 lei. Exemplul de față are
un
caracter didactic și nu a ținut cont de prevederea
de mai
sus.

Varianta a II-a

Vânzare produse finite, conform Facturii 4111 = % 41.65 0
701 35.000
4427 6.650

Descărcarea gestiunii de produsele vândute 711 = 345 18.000
Regularizarea TVA, conform Decontului de TVA 4427 = % 6.650
și evidenței contabile 4426 5.700
4423 950

Decontarea TVA cu bugetul statului (achitarea 4423 = 5121 950
datoriei nete), conform Ordinului de plată

2.4. Efectuarea inventarierii creanțelor la SC CORCOVINUL SRL
Toți debitorii unei entități față de care aceasta are creanțe legate de livrarea de
bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii specifice ciclului de exploatare sunt
delimitați de structura „Clienți”. Ne pr opunem în cadrul acestei lucrări să prezentăm
câteva aspecte privind contabilitatea creanțelor clienți conform Ordinului ministr ului
finanțelor publice nr 1 802//2014 la SC CORCOVINUL SRL.
Potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr 1802/2014 , contabilitatea
clienților se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest
sens, în contabilitatea analitică clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul
acestora pe termene de plată, respectiv de încasare. În cadrul conturilor de clienți, se
grupează distinct creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate.
Ca urmare a relației pe care o au cu recunoașterea veniturilor, regulile de
recunoaștere a creanțelor sunt dependente în anumite situații de cele legate de
recunoașterea v eniturilor. Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr 1802/2 014,
SC CORCOVINUL SRL trebuie să evidențieze în contabilitate toate veniturile și
cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau
contractuale.
Veniturile sunt recunoscute odat ă cu livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor
pe baza documentelor care atestă acest lucru, chiar dacă facturile nu au fost întocmite până
la sfârșitul lunii.

31
În acest caz, creanțele față de clienții pentru care, până la finele lunii, nu au
fost întocmite facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 418 „Clienți – facturi
de întocmit”). Contul 418 va servi și pentru înregistrarea efectelor unor evenimente
ulterioare care conduc la ajustarea situațiilor financiare ale exerciți ului recent încheiat
(retururile de mărfuri sau produse finite sau reducerile acordate în facturi ulterioare în
perioada după sfârșitul exercițiului dar înainte de autorizarea situațiilor financiare).
În conturile de clienți se evidențiază d istinct creanțele din penalități stabilite
conform clauzelor contractuale, despăgubiri pentru contracte întrerupte înainte de termen
și alte elemente de natură similară. Penalitățile de primit în baza contractului trebuie
recunoscute de furnizor în contrap artida cu un venit (758 Alte venituri din exploatare),
chiar dacă acesta nu le -a facturat clienților. Dacă ulterior furnizorul estimează că nu va
recupera valoarea acestor penalități poate constitui o ajustare pentru depreciere (al cărei
tratament contabil și fiscal îl vom presenta mai jos).
În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la
valoarea probabilă de încasat. Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa
integral, în contabilitate se înregist rează o ajustare pentru depreciere la nivelul sumei care
nu se mai poate recupera. Cu ocazia inventarierii creanțele și obligațiile față de terți sunt
supuse verificării și confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare ale
conturilor de creanțe și datorii care dețin ponderea valorică în totalul solduri lor acestor
conturi. Nerespectarea acestei proceduri, precum și refuzul de confirmare constituie
abateri de la normele de inventariere și se sanctioneaza potrivit legii (amenda referitoare la
nerespectarea perevederilor privind efectuarea inventarierii este cuprinsă între 400 si 5.000
lei).

Exemplu 2
Ca urmare a inventarierii, societatea SC CORCOVINUL SRL identifică o
creanță clienți în valoare de 8.000 (inclusiv TVA) pentru care probabil itatea de neîncasare
este 100%. Din acest motiv SC CORCOVINUL SRL constituie o ajustare pentru
depreciere de 8.000 u.m. Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul
4118 „Clienți incerți sau în litigiu” sau în conturi a nalitice ale conturilor de creanțe, pentru
alte creanțe decât clienții). -pct 189 OMFP 3.055/2009.
1. 4118 = 4111 8.000
2. Constituirea ajustării pentru depreciere pentru într eaga sumă a creanței 6814 = 491
8.000
In concluzie , momentul cel mai bun pentru scoaterea din evidentă a
unei creanțe neîncasate este inventarierea anuala prin care se consemnează de către
comisie valoarea creanței și eventual propunerile de stingere ale acesteia. Pe baza
propunerilor efectuate de comisie, presed intele comisiei poate solicita în vederea aprobarii
efectuarea unei analize cu privire la vechimea creanței si a posibilitatilor de recuperare. Pe
baza referatulu i întocmit de persoana desemnată , conducerea firmei poate aproba scoaterea
din evidentă a creanței. Deci docu mentele justificative pot fi procesul verbal de
inventariere și referatul.
Se menționează faptul că documentele care stau la baza înregistrarilo r
în contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai dacă furnizeaz ă toate
informatiile referitoare la operaț iune și numai dacă cuprind urmatoarele elemente
principale:
 denumirea documentului;
 denumirea și sediul furnizorului, după caz ;
 numarul documentului și data întocmirii acestuia;

32
 menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico -financiare
(când este cazul);
 conținutul operațiunii economico -financiare și, atunci când este necesar, temeiul
legal al efectuă rii acesteia;
 datele cantitative și valorice aferente operaț iunii economico -financiare efectuate;
 numele și prenumele, precum și semnă turile persoanelor care răspund de efectuarea
operațiunii economico -financ iare, ale persoanelor cu atribuț ii de
control financiar preventiv și ale persoa nelor în drept să aprobe operațiunile respective,
după caz;

 Prescripția datoriilor fiscale: În cât timp scapi de plata creanțelor .

Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la începutul anului, stabilește că
datoriile fiscale ale unei persoane pot fi supuse executării silite într -o anumită perioadă de
timp, astfel încât, la expirarea acesteia, dreptul de a acționa împotriva persoanelor
încetează, iar datoriile se prescriu și nu mai pot fi recuperate.
Datoriile fiscale sunt reglementate de legislația fiscală, mai exact de Codul de
procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie. Concret, potrivit art. 1 punctul 10 din actul
normativ citat, creanța fiscală este definită ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care
se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța
fiscală accesorie.
În timp ce creanța fiscală principală reprezintă dreptul la perceperea
impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul cont ribuabilului la
restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, creanța
fiscală accesorie este dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor
aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul co ntribuabilului de a primi
dobânzi.
Astfel, obligația fiscală principală este obligația de plată a impozitelor, taxelor și
contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără
a fi datorate și de a ram bursa sumele cuvenite, pe când obligația fiscală
accesorie reprezintă obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a
majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale.
Mai precis, creanțele fiscale se stabilesc:
prin declarație de impunere depusă de contribuabil,
prin decizie de impunere emisă de organul fiscal.
Pe lângă acestea, există și alte creanțe asimilate celor fiscale, cum ar
fi: drepturile vamale, redevențele miniere și petroliere sau alte creanțe bugetare asimilate
creanțelor fiscale potrivit legii speciale.
În cazul în care nu este exercitat în termenul stabilit de lege, dreptul organului
fiscal de a stabili creanțe fiscale se stinge prin prescripție . Conform normelor în vi goare,
termenul general de prescripție al datoriilor fiscale este de cinci ani , însă există și anumite
situații, expres reglementate de lege, în care acesta poate fi mai mare de -atât.
Ca element de noutate, noul Cod de procedură fiscală, ap licabil de la 1
ianuarie, introduce momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului
organului fiscal de a stabili creanțe pentru acele obligații fiscale care există, dar care nu au
fost declarate sau au fost declarate incorect de că tre contribuabil.
Concret, potrivit articolului 110 alin. (2) din actul normativ menționat
anterior, calcularea termenului de prescripție se face de la data de 1 iulie a anului următor

33
celui pentru care se datorează obligația fiscală , cu condiția ca legea să nu dispună altfel.
Prin urmare, pentru o obligație fiscală datorată la 1 februarie anul acesta, termenul de
prescripție va curge de la 1 iulie 2017.
În ceea ce privește termenul de zece ani prevăzut pentru creanțele re zultate
din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, acesta curge de la data săvârșirii
faptei ce constituie infracțiune, sancționată ca atare printr -o hotărâre judecătorească
definitivă.
Codul de procedură fiscală prevede că, atunci când constată împlinirea termenului
de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, organul fiscal procedează la
încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.

 În ce condiții poate fi întrerupt sau suspendat termenul de prescripție

Întreruperea termenului de prescripție este posibilă în anumite situații specifice.
Mai exact, legislația fiscală stabilește trei situații în care prescriția se întrerupe, după cum
urmează:
 în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru î ntreruperea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
 la data depunerii de către contribuabil/ plătitor a declarației de impunere după
expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
 la data la care contribuabilul/ plătitorul corectează declarația de impunere sau
efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate .
În același timp, există și cazuri în care termenul de prescripție se suspendă . Mai
precis, așa cum Codul de procedură fiscală stipulează la lit. c) a art. 111, suspendarea
termenului de prescripție este posibilă în următoarele situații:
 în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripție a dre ptului la acțiune;
 pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale
personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile r espectării duratei legale de
efectuare a acestora;
 pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției
fiscale/verificării situației fiscale personale;
 pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inacti v și data
reactivării acestuia.
O situație aparte întâlnită în practică o reprezintă cea de -a doua ipoteză de mai
sus, respectiv suspendarea termenului de prescripție între data începe rii inspecției fiscale și
data e miterii deciziei de i mpunere. În această situație, trebuie respectată durata legală de
efectuare (desfășurare) a inspecției fiscale, altfel, termenul de prescripție nu va fi suspendat .
 Cum poate înceta executarea silită?
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită pentru acele
obligații fiscale declarate, dar neplătite la termen, dreptul organului de executare silită de a
cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1
ianuarie a anului urmă tor celui în care a luat naștere acest drept.
Conform art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, termenul de
prescripție prevăzut anterior se aplică și creanțelor provenind din amenzi
contravenționale.

34
În cazul în care organul de executare silită constată împlinirea termenului de
prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda
la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale.
Persoanele care își achită datoriile fiscale după ce acestea s -au prescris nu își
vor recupera banii , reglementările în vigoare stabilind că sumele achitate de debitor în
contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se rest ituie.
Totodată, trebuie să amintim că și termenul de prescripție de cinci ani, în care
organul de executare silită poate cere executarea silită a creanțelor fiscale, se suspendă în
anumite situații, astfel:
o în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
o în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege
ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit
legii;
o pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
o cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
în alte cazuri prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, există și cazuri de întrerupere a termenului de prescripție
amintit. Mai exact, după cum prevede Codul de procedură fiscală la art. 217, termenul se
întrerupe:8
o în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripție a dreptului la acțiune;
o pe data îndep linirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în
cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a
recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
o pe data îndeplinirii, în cursul executării si lite, a unui act de executare silită;
o la data comunicării procesului -verbal de insolvabilitate fără bunuri și venituri .

8 Codul de Procedură Fiscală -art. 27

35
CONCLUZII

Legis lația româneasca este armonizată cu regl ementările europene, sarcinile ș i
obiectivel e fiind foarte mari, poate mai puț in realizările efective din practica economică și
unele reglementă ri ale organelor abilitate cu dezvoltarea ei. Obiectul contabilității este
foarte clar exprimat prin Legea contab ilității nr.82/1991, republicată î n anul 2006 , art.2,
precizează: ,,Contabilitatea, ca activitate specializata in măsurarea, eva luarea, cunoașterea,
gestiunea ș i controlul activelor, datoriilor ș i capitalurilo r proprii, precum ș i a rezultatelor
obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea ș i păstrarea informațiilor cu privire la
poziția financiară, performanț a financ iară ș i fluxurile de trezorerie, atât pentru ce rințele
interne ale acestora, cât și î n rela țiile cu investitorii prezenți ș i pot ențiali, creditorii
financiari ș i comerciali, clienții, instituțiile publice ș i alți utilizatori."
Organizarea contabilă ș i asigurarea funcționarii ei corespunzător pretențiilor
europene este atributul fiec ărei persoane juridice destinatoare ș i administra tor de
patrimoniu, inițiatoare și decizională de acte comerciale, economice ș i bănești (pentru ca
Legea contabilității nr.82/1991, republicata 2006, art.1), cont abilitatea nu trebuie
confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente ș i alte înscrisuri, ci
conturarea și respectarea unor concepții și politicii care să asigure conducerea financiara a
întreprinderilor ș i instituțiilor, într -o manieră care să corespundă exigentel or actuale:
integrarea e uropeană , libera circulație a bunurilor și a banilor, transparența în utilizarea
resurselor ș i a fondurilor comunitare, î ntărirea capacitații de rezidența financiară î ntr-o
economie concurențială și plină de obstacole. Potrivit prevederilor Regulamentului
Financiar al Uniunii Europene nr.1605/2002 (ar.203, 204) contabilitatea oricărei entitatea
cu personalitate juridica funcționează după anumite pri ncipii ș i reguli (politici) c ontabile
care și au originea în convenția evaluării, co nform căreia exprimarea monetară corecta este
regula de fier a contabilității.
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor (obligațiilor) ș i creanțelor
(drepturilor) unitaț ii patr imoniale î n relațiile aceste ia cu furnizorii, clienții, personalul,
asigurările sociale, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații , acționarii,
diverși debitori și creditori ș i alte persoane fizice sau juridice. Relațiile economico –
financi are cu partenerii sai sunt e vidențiate î n contabilitate prin utilizarea clasei conturilor
de terți (clasa 4). Din operațiile ce privesc relațiile menționate, contabilitatea financiara a
întreprinderii, î nregistrează atât obligațiile cât ș i drepturile. Operațiile economico –
financia re generează, pe de o parte, dreptul de încasare sau creanțe pe seama terților ș i, pe
de alta parte, generează obligații de p lata sau datorii fată de terți. Creanțele reprezintă
drepturile bănești ale întreprinderii rezultate din vânzarea de bunuri, efe ctuarea de servicii,
achitarea î n plus a unor impozite, decontarea curenta de grup, participație sa u asociație de
capital, precum și de regularizare î ntre exercițiile financiare. Datoriile reprezintă
obligațiile bănești ale întreprinderii fata de terțe persoa ne fizice sau juridice, private sau
publice, rezultate din primirea de bunuri, prestarea de servicii, remunerarea muncii,
impozite, taxe, contribuții, decontări curente de grup, participație sa u asociație de capital,
precum ș i de regulariza re intre exerciț iile financiare. Evid ențierea efectiva a creanțelor și
datoriilor se înregistrează î n baza documentelor justificative ( factura, chitanța, stat de
plată, decont, lista de avans). Dacă operațiunea are loc înainte ca documentul justifi cativ să
fi sosit sau în ainte ca acesta să fie întocmit, a tunci înregistrarea se va face î n conturile de
așteptare "Fu rnizori -facturi nesosite"(408) ș i "Clie nți-facturi de întocmit"(418) până la
apariția documentulu i, când va avea loc transferul î n conturi le de creanță sau de dat orii,
regularizările corespunzătoare. Avansurile acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri,
executări de bunuri și prestații de servicii care urmează a fi primite se înregistrează în

36
contabilitate î n contul " Furnizori -debitori" (409), iar pentru cont abilitatea avansurilor
primite de la clienți se foloseș te contul "Clienti -creditori"(419).

37
BIBLIOGRAFIE

1. Mărioara Avram – MANAGEMENT CONTABIL EDITURA UNIVERSITARIA
CRAIOVA, 2010 ;
2. Mărioara Avram -COORDONATOR, Ovidia Doinea, Monica Pătruțescu, Mădălina –
Giorgana Mangra , Claudia Șerban – BAZELE CONTABILITĂȚII – EDITURA
UNIVERSITARIA CRAIOVA 2009 ;
3. O. Calin, I. Vaduva, M. Ristea, H.. Neamțu : Bazele contabilității, EdituraDidactică
și Pedagogică, 1995’;
4. N. Feleaga, I. Ionascu, Tratat de contabilitate financiară, vol I,
EdituraEconomica, București, 1998;
5. N. Feleaga (coordonator), Contabilitatea aprofundată, Editura Economică,1996;
6. M. Ristea , Contabilitatea societăților comerciale , vol I, Editată de
CorpulExperților Cont abili și Contabililor autorizați din Romania, 1995, pg. 5 -487;
7. Gh. Cristea, O. Calin , Circulația costurilor , Editura Didactică și
Pedagogică, 1980;
8. N. Feleaga si L. Feleaga, Contabilitate financiară –O abordare europeană și
internațională, ediția a doua, Editura Economică, București 2007;
9. N.Feleaga,I Ionascu, Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică,
Bucuresti 1998 ;
10. Regulamentul Financiar al Uniunii Europene nr. 1605/2002(art.
203,204 );
11. http://adevarul.ro/locale/turnu -severin/reteta -pierduta -celebrului -corcovin –
vinul -vanat -strainii -vizitau -romania -comunista -era-produs -intr-o-podgorie -vremea –
mihai -viteazul1_5825c40c5ab6550cb86a197a/index.html .
12. Codul de Procedură Fiscală