Prof . drd. Trifan Irina Mihaela [605021]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOL OGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof . drd. Trifan Irina Mihaela
Lect. asoc. dr. Avram Iftinia

Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOL OGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

ROLUL EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

Coordonator științific:
Prof. dr d. Trifan Irina Mihaela
Lect. asoc. dr. Avram Iftinia

Absolvent: [anonimizat]
2018

Cuprins
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 1
CAPITOLUL I INTRODUCEREA ÎN PROBLEMATICA EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
I.1. Definirea conceptului de educație pentru sănătate ………………………….. ……………………… 3
I.2. Importanța educației pentru sănătate în sistemul actual de învățământ ……………………… 5
I.3. Importanța educației pentru sănătate în grădinițe ………………………….. ………………………. 9
I.4. Finalități ale educației pentru sănătate în învățământul preșcolar ………………………….. . 13
CAPITOLUL II PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI INSTRUCTIV –
EDUCATIV ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ………………………….. ………………………….. …………………. 18
II.1. Accente curriculare în abordarea educației pentru sănătate în grădiniță …………………. 18
II.2. Relația dintre educația pentru sănătate și activitățile desfășurate în grădiniță …………. 24
III.3. Modalități de realizare a educației pentru sănătate în cadrul activităților desfășurate în
grădiniță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
CAPITOLUL III PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE CU TEMA: „
ROLUL EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII” ……………. 35
III.1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35
III.2. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 35
III.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 36
III.4. Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 36
III.5. Coordonatele cercetării ………………………….. ………………………….. …………………………. 37
III.5.1. Locul de desfășurare ………………………….. ………………………….. ……………………….. 37
III.5.2. Perioada de desfășurare ………………………….. ………………………….. …………………… 37
III.5.3. Eșantionul de subiecți și de conținut ………………………….. ………………………….. …. 37
III.6. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
III.7. Etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 39
III.7.1. Etapa preexperimentală ………………………….. ………………………….. …………………… 39
III.7.2. Etapa experimentului formativ ………………………….. ………………………….. …………. 42
III.7.3. Etapa postexperimentală ………………………….. ………………………….. ………………….. 48
CAPITOLUL IV REZULTATELE CERCETĂRII PEDAGOGICE ȘI
INTERPRETARE A ACESTORA ………………………….. ………………………….. …………………… 49
Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. …….. 49
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 54
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 56
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 69

1

ARGUMENT
Lucrarea „ ROLUL EUDCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA DE
COPII ” își propune evidențierea funcției pe care o au activitățile de igienă corporală, de
igienă a mediului și de protecție și prevenție a bolilor, în dezvoltarea abilităților și
deprinderilor igienic -sanitare uti le menținerii sănătății proprie a preșcolarilor, dar și măsura în
care aceștia se pot adapta la situațiile problematice cotidiene.
Structura lucrării de licență „ ROLUL EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN
GRĂDINIȚA DE COPII”, este echilibrată în p atru capitole p recedate de un ARGUM ENT și
urmate de CONCLUZII, de secțiunea dedicată BIBLIOGRAFIEI, precum și de cele cinci
ANEXE.
Astfel, CAPITOLUL I, „ Introducere în problematica educației pentru sănătate ”, redă
definirea conceptului de educație pentru sănătate din c ele mai vechi timpuri, prima apariție a
educației pentru sănătate în învățământul românesc, dar și importanța ei în sistemul actual de
învățământ, în grădinițe, având ca priorități formarea unor abilități de viață sănătoasă. Astăzi,
când viața individului a devenit mai complicată, când știința și întreaga societate au evoluat,
educația pentru sănătate se impune ca o necesitate și devine o condiție esențială a educației
unei națiuni civilizate. Strategia educațională, își propune să asigure o stare de sănăta te
optimă în rândul copiilor , aceasta fiind una din prioritățile sale.
CAPITOLUL al II -lea, „ Particularități ale procesului instructiv -educativ în activitățile
de educație pentru sănătate din învățământul preșcolar” , prezintă accentele curriculare în
abordarea educați ei pentru sănătate în grădinițe prin promovarea anumitor conexiuni
interdisciplinare. Conținuturile care țin de educația pentru sănătate din Curriculumul
preșcolar românesc se focalizează atât pe cunoștințele științifice, cât și pe comportame ntele
copiilor. Modalitățile de realizare a educației pentru sănătate în cadrul grădiniței de copii,
sunt distractive și foarte interactive pentru copii, fără ca ei să resimtă povara învățării
cunoștințelor noi.
CAPITOLUL al III -lea, PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE CU
TEMA: „ Rolul educației pentru sănătate în grădinița de copii” , prezintă descrierea unui
experiment pedagogic derulat în anul școlar 2017 -2018, pe un eșantion unic de subiecți
format din 31 de preșcolari.
Ipoteza cer cetării -acțiun e este formulată, pe baza utilizării unor tehnici de dezvoltare a
abilităților de viață sănătoasă, ce au devenit variabila independentă. Ipoteza cercetării este:

2
Dacă în cadrul activităților jocului de rol se prezintă și se utilizează tehnici de îngrijire
personală, îngrijire a mediului, tehnici de prim -ajutor, modalități de menținere a sănătății,
atunci preșcolarii dezvoltă abilități și deprinderi igienic -sanitare esențiale vieții.
Variabilele dependente, asigura insușirea deprinderilor specifice de igien ă la
preșcolari și de asemenea urmărește creșterea nivelului de abilități care includ igiena
personală, îngrijirea mediului înconjurător, prevenția și controlul bolii.
CAPITOLUL al IV -lea al lucrării de licență, REZULTATELE CERCETĂRII
PEDAGOGICE ȘI INTERP RETAREA ACESTORA , desprinde rezultatele cercetării,
acordându -le semnificații teoretice, practice, științifice și metodologice, validând nu numai
ipoteza, ci și variabila independentă.
Lucrarea de licență „ ROLUL EUDCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA
DE COPII”, se încheie cu cele cinci ANEXE, această secvență înregistrând instrumentele de
evaluare formativă, utile în configurarea contribuțiilor valoroase la activitățile de dezvoltare
personală.
În concluzie, astfel concepută lucrarea de licență „ ROLUL EUDCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII”, evidențiază, prin organizarea teoretică și
cercetarea pedagogică -acțiune desfășurată, importanța dezvoltării unui comportament sanitar
util menține rii unei vieți sănătoase, la nivelul preșcolarilor.

3
CAPITOLUL I
INTRODUCEREA ÎN PROBLEMATICA EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE
I.1. Definirea conceptului de educație pentru sănătate
Definim sănătatea ca fiind starea de bine a unei persoane. Sănătatea nu constă doar în
absența unei boli sau a unei infirmități. Încă din anii ’70 s-au idenficat și alți factori care pot
influența starea de sănătate a unui individ și care sunt alții decât factorii biologici. Este vorba
despre factorii psihosociali. Factorii psihosociali care influențează starea de sănătate sunt:
 Comportamentele sănătoase și de risc;
 Abilități cognitive, emoționale și sociale;
 Atitudinile și valorile personale legate de sănătate. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu,
Educația sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970, pg 15)
Prin observația fenomenelor naturii și a interrelației acestora cu starea de sănătate,
prin experiența personală și comunitară, s -au dezvoltat treptat, din generație în generație,
practici medicale terapeutice și preventive, norme esențiale pentru o viață igienică și variate
învățăminte sub formă de prescripții, precepte, în esență ele fiind elemente ale unei medicații
empirice, populare.
Privită din acest aspect, „ educația pentru sănătate” este la fel de veche precum
medicina însăși, cel puțin în ceea ce privește transmiterea preceptelor în vederea menținerii
unei vieți sănătoase.
În anti chitate, mesajul educativ era de obicei întemeiat pe concepții mistice, împletit
cu prescripții magice, mistico -religioase și fiind sprijinit de mijloace foarte riguroase. În
anumite zone, sfaturile referitoare la fierberea apei impurificate, cele care se referă la igiena
corporală, precum și salubritatea centrelor populare, toate acestea au la bază elemente
empirice concrete. În acea perioadă exista credința conform căreia, în ocrotirea propriei
sănătăți este necesară și participarea activă a colectivități i.
Concepția medicinei sub raportul inițierii populației în domeniul apărării sănătății, s -a
evidențiat și în cadrul activității școlii medicale din Alexandria, în școala lui Galenus.
Antyllos, unul dintre discipolii lui Galenus, a elaborat un adevărat ma nual în secolul al II -lea
de popularizare medicală, pe care l -a denumit „ Ce trebuie să facă fiecare pentru sănătatea
sa”, în care pune accent foarte mare pe cultura fizică, pe dietetică, pe helioterapie și respirația
corectă, iar la începutul secolului al III-lea, Quintus Serenus Sammonicus scoate la rândul său
un manual de igienă populară. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu, Educația sanitară, teorie și
metodică, Editura Medicală, București, 1970, pg 40 -50)

4
Însă primele date clare care fac referire la educa ția sanitară în școli, cum era numită
atunci, sunt semnalate ca situându -se în jurul anului 813, când regele Carol cel Mare le -a
cerut preoților să combată credințele primitive asupra sănătății, elaborând ordine referitoare la
învățământul sanitar în școli de pe lângă mănăstiri și biserici, pentru a se răspândi cât mai
mult în rândul tinerilor norme de igienă necesare unei vieți sănătoase. Mai târziu, în anul
1150, apare o lucrare de anticipare a culturalizării sanitare a populației, care conținea sfaturi
de igienă si dietetice cuprinse în 364 de versuri, al căror număr a crescut, ajungând la peste
3500, purtând numele de „ Regimenul” și care a constituit primul poem educativ -sanitar, care
s-a răspândit în toată Europa. Această lucrare a fost publicată chiar și în țara noastră, într -o
versiune prescurtată, de doar 103 reguli sanitare, la Brașov în anul 1696 de medicul Lukas
Seuler.
În programul de educație fizică, Rebelais, un pedagog medic foarte cunoscut, spunea
în anul 1550 că scopul educației este acela de a-ți exersa atât mintea cât și corpul, deoarece
„fără sănătate, viața nu este viață”, promovând printre măsurile de menținere a sănătății,
spălatul mâinilor de mai multe ori pe zi, al brațelor, al feței mai ales seara și dimineața,
precum și îmbăierea frecventă. Tot el sfătuia elevul ca după orele de curs, pentru relaxare și
pentru o sănătate psihică optimă este utilă plimbarea, înnotul, călăria, iar în timpul liber erau
indicate plimbări prin păduri, în aer liber și curat. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Doroba nțu, Educația
sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970, pg 60)
Introducerea oficială a studiului materiei privind sănătatea a avut loc pentru prima
dată deci între anii 1580 și 1650 în școlile gimnaziale din Bremen și Gottingen. La Bremen,
lecțiile de igienă în școli erau publice, erau ținute de medici având accesul de a participa la
acestea și persoanele adulte doritoare de a învăța. Iar în anul 1880 se introduc în școlile
primare orele obigatorii de igienă susținute chiar de învăță torii de la clasă, după o pregătire în
domeniu a acestora, apoi an de an, igiena devine materie obligtorie în școlile secundare din
aproape toate țările Europei: Ungaria (1876), Franța (1880), Belgia (1881), Norvegia (1896),
Austria (1901).
În Transilvani a, Matyus Istvan din Târgu Mureș, reprezentant al iluminismului în
domeniul popularizării cunoștințelor medicale, a editat în anul 1762 la Cluj lucrarea
„Dietetica” scoasă în două volume și care era adresată părinților, dar în special mamelor
deoarece conț inea numeroase sfaturi de puericultură.
În programele școlare românești, educația pentru sănătate apare încă de la primele
începuturi ale învățământului românesc, dar sub altă denumire cum ar fi „ igienă” sau
„medicina populară”. „Igiena” , cum era numită educația pentru sănătate în anul 1842, a fost
introdusă pentru prima dată la seminariile teologice. Studenții, viitori preoți aveau în ultimu

5
an de academie un examen important din această materie, care era predată de un medic în
acea vreme. În anul 1860 s e introduce de această dată la clasa a VII -a, studiul „ Medicinei
populare” în cadrul orelor de „ Fizică, Agronomie și Medicină populară”. Iar mai apoi, în
anii 1864 -1865, în România, „ învățământul igienei ” devine obligatoriu și în clasele primare,
menținân du-se programa seminariilor. (P.Penciu, V.Pavlid, I.Dorobanțu, Educația sanitară,
teorie și metodică, Editura Medicală, București, 1970)
Anii următori vin cu o dezvoltare remarcabilă în ceea ce privește dezvoltarea
„învățământului igienei ” în școli, din punct de vedere al creșterii numărului de ore pe clase și
pe tipuri de școli dedicate acestei noi materii de studiu, dar și al complexității tematicii
predate.
I.2. Importanța educației pentru sănătate în sistemul actual de învățământ
Există mai multe arg umente ce pot fi aduse pentru a ajuta la convingerea oamenilor că
educația pentru sănătate este foarte importantă în sistemul de învățământ actual și anume:
 Informarea este una autorizată în rândul tinerilor și vizează domenii diferite ale
culturii și știi nței, în paralel cu formarea de abilități practice. Deci, educația pentru
sănătate își propune formarea de comportamente individuale sănătoase și atitudini
care să corespundă idealului educațional.
 Școala este un mediu prielnic pentru a transmite informați ile ce țin de educația pentru
sănătate, acestea ajungând la un număr mai mare de copii.
 Pentru realizarea impactului dorit, este necesară inițierea tinerilor în ceea ce privește
cunoștințele acestei educații încă de la cele mai fragede vârste, chiar de la grădiniță,
conduita preventivă fiind în acest sens un comportament care se edifică în timp.
Promovarea sănătății este un proces complex care oferă individului, dar și
colectivității posibilitatea de a -și crește controlul asupra popriei vieți și asupra fact orilor ce se
răsfrâng asupra sănătății. Această promovare presupune o abordare multidimensională de
îmbunătățire a stării de sănătate și include activități educative și de promovare a unor
schimbări absolut necesare în comportamentul și în stilul de viață al fiecărui om.

Educația pentru sănătate  Informații și sfaturi legate de ceea ce
înseamnă o minte și un corp sănătos.
Prevenția  Servicii de prevenire a declinării
sănătății: imunizări, igienizarea
corporală, vaccinuri etc.
Protejarea sănătății  Protejarea sănătății prin metode

6
preventive.
 Dobândirea unor comportamente
sănătoase și a unor idei pozitive.

Figura I .1. Importanța educației pentru sănătate, a prevenția și a protejării sănătății

Putem defini educația pentru sănătate ca fiind o completă bunăstare fizică, mintală și
socială, care nu constă neapărat în absența bolii sau a infirmității. În zilele noastre, când
umanitatea se află într -o continuă modernizare, apare tot mai des necesitatea educațională de
formare a unor oameni multilat erali culturalizați. Și în țara noastră, pe fondul transformărilor
social -economice, au avut loc în decursul anilor o importantă revoluție culturală care a ajutat
la antrenarea maselor în acțiunile de culturalizare multilaterală.
Astăzi, educația pentru s ănătate primește o funcție permanentă de educare în cadrul
procesului de învățământ, prelungirea ei pe tot parcursul vieții fiind o necesitate specifică
lumii moderne din care facem parte. Importanța acestei educații este cu atât mai mare,
datorită faptulu i că se ghidează după mai multe funcții informative și formative, cum sunt și
cele care cuprind transmiterea noțiunilor științifice în scopul cultivării unor atitudini
individuale și de grup, care sunt bazate pe motivații, concepții și opinii corecte, care să
modifice anumite obișnuințe ale oamenilor, care de multe ori sunt eronate și pot duce la un
comportament nesănătos.

Funcția informațională  De comunicare a normelor de
igien ă
Funcția constructivă  Mobilizarea indivizilor și
activizarea lor în vederea
participării la activități instructiv –
educative și practice din care pot
acumula noțiuni esențiale pentru o
viață sănătoasă.
Funcția de conștientizare  Este menită să modifice credințele
indivizilor în mituri și formează noi
componente atitudinale și
compo rtamentale.

7
Figura I .2. Funcțiile educației pentru sănătate

Importanța educației pentru sănătate este cu atât mai mare cu cât aceasta se află într -o
relație de interdependență cu educația pentru mediu, care își propune dezvoltarea simțului
responsabilității omului în raport cu mediul înconjurător, cu educația pentru pace, cu educația
fizică și cu educația nutrițională care este întâlnită mai mult ca activitate extrașcolară.
Educația pentru sănătate, la fel ca și celelalte educații pune accentul pe metodele
moderne ale pedagogiei, care urmăresc în special interpretarea și utilizarea informațiilor în
situații noi, pentru ca elevii să poată să facă față oricărei situații ce pote avea loc în viața lor.
Astfel în sistemul actual de învățământ, culturalizarea sanitară, nu are ca țintă înmagazinarea
unor cunoștințe din domeniul științelor medicale și al igienei, ci formarea capacității de a
gândi creator și de a acționa, cu scopul de a pregăti și a iniția elevul să rămână permanent în
relație cu progresul ce are loc și în problemele de sănătate. De asemenea, orele de educație
pentru sănătate în cadrul învățământului de masă au o mare importanță și sunt absolut
necesare deoarece aceste a permit elevilor să înțeleagă problemele actuale de combatere a
bolilor și îi învață să fie receptivi la sfaturile și recomandările de specialitate fără a se mai
baza pe mituri. Aceste ore dedicate educației pentru sănătate trezesc și interesul elevilor
pentru informare și pentru acțiune în folosul perfecționării sănătății proprii.
Pentru a arăta importanța educației pentru sănătate, U.N.E.S.C.O. realizează o
investigație în Brazilia pe 3.000 de părinți ai unor copii din școlile primare, arătând astfel c ă
aceștia consideră educația pentru sănătate ca fiind mult mai importantă decât celelalte 16
discipline școlare, excepție făcând cititul, scrisul și aritmetica. (P.Penciu, V.Pavlid,
I.Dorobanțu, Educația sanitară, teorie și metodică, Editura Medicală, Bucu rești, 1970) Putem
deduce de aici faptul că toate școlile au aceleași nevoi de bază privind sănătatea și prevenirea
accidentelor. În planificarea programelor de educație pentru sănătate trebuie să se țină cont de
nevoile specifice ale elevilor din țara res pectivă pentru care se planifică programa.
Obiectivul principal al educației pentru sănătate este acela de al face pe elev să fie
conștient de propriile neglijențe sau obiceiuri dăunătoare, existente în comportamntul său de
zi cu zi și să -l determine să renunțe la ele, de a -l pune în gardă asupra pericolelor care
amenință viața umană și care pot fi prevnite printr -o conduită sănătoasă și rațională. Pentru ca
rezultatele educației pentru sănătate să fie cât mai vizibile, aceasta trebuie să înceapă din
copilărie și să fie accentuată în perioada preșcolară, apoi școlară, perioade în care se formează
„bagajul” informațiilor și al obișnuințelor, atunci când este conturată personalitatea și
comportamentul.

8
Educația pentru sănătate își propune formarea elevilor în cetățeni responsabili și bine
informați în ceea ce privește problemele de sănătate care îi pot fi utile lui și celor din jur. Dar
pentru ca aceste lucruri să fie posibile, elevii trebuie să conceapă igiena și problemele de
sănătate ca fiind forme de co mportare și să nu le privească ca pe anumite reguli ce trebuie
învățate pe dinafară și impuse de persoane adulte.
Acestă educație are o importanță deosebită în cadrul procesului de învățământ datorită
faptului că are un caracter mai intim față de alt obi ect de învățământ, astfel elevii privesc
această nouă disciplină ca fiind ceva ce trebuie să fie cunoscut în mod obligatoriu de ei pentru
că îi privește personal informațiile prezentate în cadrul orelor de educație pentru sănătate.
Privesc toate informații le ca fiind probleme personale și deși acestea sunt prezentate într -un
mod general, ei automat le raportează la propria viață și la propriul corp, făcând anumite
legături. Deci, educația pentru sănătate se mulează perfect pe nevoile și problemele elevilor,
oferindu -le soluții și diferențiindu -se astfel de materiile școlare consacrate deja, copiii privind
această materie cu mai mult interes, manifestând atractivitate față de ea și dorința de a învăța
cât mai mult lucruri noi și interesante care să -i ajute să facă față propiilor probleme.

Figura I.3. Nevoile fizice, intelectuale și afective ale elevilor

Pe lângă normele utile unei igiene proprii, orele și activitățile dedicate educației
pentru sănătate desfășurate în învățământul actual, își evidențiază i mportanța și prin exigența
pe care o propune în ceea ce privește viața trăită în comun cu ceilalți oameni și anume:
evitarea deranjării celorlalți, lupta împotriva zgomotului, protecția sanitară a locurilor și
•o alimentație bună;
•igiena mediului;
•odihna și somnul;
•activitățile fizice;
•îngrijiri medicale și dentare;
•prevenirea bolilor.
Nevoile fizice
•să se simtă iubiți;
•să se simtă înțeleși și acceptați;
•să fie respectați în familie, școală,
comunitate.
Nevoile
intelectuale și
afective

9
bunurilor publice, a naturii, asigurarea secur ității pe drumurile publice. Unele aspecte ale
educației pentru sănătate deși par a fi individuale, sunt probleme de natură colectivă care se
dovedesc a fi o contribuție pozitivă la îmbunătățirea sănătății colectivității. La noi în țară,
factorii educativi de bază, militează pentru adoptarea de către toți cetățenii a unui mod de
viață igienic. De aceea, pe această linie, grădinița și școala au menirea prin orele și activitățile
ce țin de educația pentru sănătate să orienteze tineretul pentru a se putea inte gra în acele
modele sanitare care sunt conforme mediului educativ și care sunt promovați în societatea în
care trăim, ajutând la diminuarea diferenței ce există între idealul comportamental -igienic și
comportamentele reale, scopul final al educației pentru sănătate fiind acela de a realiza
eliminarea oricărui factor negativ care pote pune în pericol sănătatea.
Educația pentru sănătate este considerată ca fiind importantă în procesul actual de
învațământ deoarece prin promovarea și practicare ei grădinițel e și școlile dobândesc o
reputație bună fiind privite drept niște investiții solide pentru apărarea sănătății elevilor,
această educație permite realizarea unui proces de predare -învățare -evaluare mai democratic,
permite transpunerea elevilor în situații d e viață reale și realizarea de schimburi de experiențe
și opinii între aceștia.
I.3. Importanța educației pentru sănătate în grădinițe
Realizarea obiectivelor educației pentru sănătate, în cadrul procesului instructiv –
educativ din instituțiile preșcolare, constituie componenta igienico -sanitară a educației
multilaterale și necesită integrarea influențelor educativ -sanitare în planurile obligatorii de
învățământ. Grădinița este locul în care menținerea sănătății este facilitată prin educație.

Figura I.4. Obiectivele principale ale educației pentru sănătate în grădinițe
Elaborarea deprinderilor și formarea
obișnuințelor igienice necesare pregătirii
organismului și măririi rezistenței acestuia,
menținerea și promovarea sănătății acestuia .
Înzestrarea sistematică a copiilor cu noțiuni
elementare privind problemele de igienă
individuală, dar și colectivă sprecifice vârstei
preșcolarilor .
Dezvoltarea unor atitudini și a unui
comportament igienic, care să permită
copiilor să acționeze în folosul propriei
sănătăți, dar și al colectivității .

10

Importanța și oportunitatea educației sanitare la vârsta preșcolară se bazează pe faptul
că la această vârstă este momentul cel mai prielnic pentru formarea deprinderilor ce țin de
această disciplină și de asemenea este momentul prielnic de formare a obișnuințelor, deoarece
cei mici au o capacitate mai mare de asimilare a noilor informații care vor fi în timp mult mai
trainice, mai stabile. Obișnuința manifestării actelor de igienă corporal ă de exemplu, va
apărea treptat ca urmare a repetării zilnice a acestora sub influența factorilor educaționali
complecși care există în grădinițe. Mai târziu, preșcolarul va ajunge să execute acțiunea nu
din îndemnul educatoarei, ci din propria inițiativă, din nevoia de a fi curat și sănătos.
Mediul înconjurător al copiilor din grădinițe trebuie să fie organizat astfel încât să
prevină formarea unor obiceiuri neigienice. Mediul înconjurător din grădinițe este considerat
ca fiind corespunzător atunci când creează stări afectiv -pozitive în comportamentul copilului
preșcolar. Exemplul personal al adulților, are un rol foarte important în formarea
deprinderilor celor mici, pentru că aceștia au tendința de a imita și chiar de a depăși exemplul
pe care l -au văzu t.
Activitățile dedicate educației pentru sănătate au un rol foarte important în corectarea
greșelilor ce apar în comportamentul igienic al copiilor pe care și l -au însușit greșit din
experiențe proprii. În cazul unor astfel de carențe, educatoarele inter vin și lucrează la
corectarea acestora cu ajutorul unor metode adecvate față de care copiii să nu manifeste
respingere. Însă particularitățile educației pentru sănătate nu se limitează doar în cadrul
grădinițelor, ci impun și o atenție deosebită și în cadr ul familiei preșcolarilor. Astfel se
urmărește realizarea unei relații puternice între influențele educaționale exercitate asupra
copiilor în grădiniță și cele existente în familia acestora, deoarece pentru buna formare și
dezvoltare a copiilor cadrele did actice trebuie să păstreze mereu legătura cu familia acestora.
Comportamentele sănătoase, cât și cele nesănătoase sunt asimilate de copii în cadrul
procesului de socializare din grădiniță sau din familie, prin observare și prin imitarea
adulților.

11

Figur a I.5. Schema comportamentului sănătos prin observare și imitare
De asemenea influența educației pentru sănătate este remarcabilă și în
comportamentul copiilor față de alți semeni, prieteni, colegi, deoarece ei își dezvoltă foarte
mult spiritul de într -ajutorare și respectul față de ceilalți. Este combătut astfel egoism ul,
invidia, egocentrismul foarte prezent la vârata preșcolară și se dezvoltă relațiile de prietenie,
dragostea față de semeni, amabilitatea, munca armonioasă în colectiv, gustul pentru frumos și
pentru corectitudine, toate acestea fiind rezultatul unei mi nți sănătoase, iar unde mintea este
sănătoasă, trupul îi urmează exemplul. Eficiența activității de educație pentru sănătate
desfășurate în cadrul procesului instructiv -educativ din grădinițe este în raport direct cu
metodele utilizate în realizarea ei. Tr ansmiterea cunoștințelor ce țin de acest domeniu, către
copii, se realizează prin aceleași metode utilizate și la celelalte domenii, astfel încât copiii să
poată percepe totul cu ușurință, fără să resimtă efortul depus.
Activitățile obligatorii constituie principala formă de realizare a sarcinilor instructiv –
educative prevăzute de programă. La fel cum se întâmplă și cu celelalte domenii, educatoarea
va aborda săptămânal probleme ce țin de educația pentru sănătate și le va acorda un anumit
număr de ore. De asemenea prin folosirea diverselor materiale atractive cum ar fi ilustrații,
reviste, preșcolarii vor percepe informația transmisă de educatoare mult mai ușor și când vor
auzi o asemenea problemă vor putea să o vizualizeze și în câmpul mintal. Activitățile practice
la rândul lor sunt esențiale deoarece îi ajută pe copii să pună în practică informațiile asimilate ATITUDINI SPECIFICE FAȚĂ
DE COMPORTAMENT
Consecințele comportamentului
„ Dacă mănânc fructe o să am
multe vitamine.”
Evaluarea comportamentului
„ Vitaminele sunt importante
pentru sănătatea mea.” CONVINGERILE
NORMATIVE
„ Prietenul meu mănâncă
sănătos.”
MOTIVAȚIA DE ACCEPTARE
„ Vreau să mănânc sănătos pentru
că și prietenul meu mănâncă
sănătos.”
INTENȚIA
Intenția de a realiza ceva
„ Intenționez să mănânc în
fiecare zi un măr. ” COMPORTAMENTUL
„ Mănânc în fiecare zi un măr. ” PERCEPȚIA
CONTROLULUI
COMPORTAMENTULUI
Control intern
„ Voi putea să mănânc fructe în
mod regulat. ”
Control extern
„ Voi cumpăra fructe proaspete
din piață. ”

12
și să experimenteze personal tehnici noi, ei implicându -se afectiv și într -un mod mult mai
activ fiind vorba de propria persoană.
Datorită euducației pentru sănătate preșcolarii vor învăța să fie mult mai atenți la
semnele unei boli chiar dacă aceasta se manifestă în corpul lor sau văd aceste semne la cei
din jurul lor. Vor ști când trebuie să tragă un semnal de alarmă sau chiar când să ofere un
ajutor. Ei nu vor mai avea nevoie de control din parte adulților, vor fi capabili și singuri să își
facă control corporal, control al mâinilor, al unghiilor, vor fi atenți la îmbrăcăminte, iar când
vor observa aceste nereguli la alții, îi vor atenționa și îi vor corecta asemenea unor fini
observatori.
Pentru a înțelege necesitatea și importanța realizării activităților de educație pentru
sănătate în grădinițe trebuie să punem în balanță faptul că formele ei de realizare oferă
cadrelor didacti ce posibilitatea de a aborda direct și individualizat asupra problemelor de
această natură ale preșcolarilor și de asemenea pot exercita soluții și influențe diferențiate de
la caz la caz, fiind astfel un mare avantaj în dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a
preșcolarilor.

Convorbiri și sfaturi date părinților, în
momentul primirii copiilor sau luării lor
din grădiniță .
Convorbirile la domiciliu cu părinții, bunicii
sau alți membri ai familiei, având un caracter
intim . Vizitele se realizează în cadrul familie
al căror copil prezintă o stare precară de
sănătate sau probleme în comportamentul
igienic .
Înmânarea părinților a diferite materiale din
literatura de educație pentru sănătate
(broșuri, pliante) .

13

Figura I.6. Forme de abordare individuală a problemelor de igienă ale copiilor

Odată cu creșterea lor în vârstă, copiii care vor deveni adolescenți și mai apoi adulți
vor înțelege importanța crescută a activităților și a orelor c e țin de educație pentru sănătate, pe
care le -au practicat încă de mici, din grădiniță, deoarece ei vor conștientiza că aceste
informații acumulate în timp îi ajută să combată boala de diferite tipuri și în special bolile
transmisibile. Vor ști să se ferea scă de tot ceea ce le dăunează sănătății și se vor menține
curați și sănătoși atât cât le stă în putință.
Orice societate este dependentă de cetățenii ei, deci pentru a fi o societate puternică
este nevoie să aibă în componența sa cetățeni puternici și bi ne informați care să o ajute să se
dezvolte frumos și armonios. Tocmai de aceea informarea și formarea oamenilor se face de la
cele mai fragede vârste, chiar de la grădinițe pentru ca aceștia să pornească pe drumul vieții
cu deprinderi și comportamente cor ecte, care să tindă spre ideal. Din acest context reiese și
importanța educației pentru sănătate în grădinițe. Nu trebuie să pornim cu premisa că este
devreme să informăm copiii sau că aceștia trebuie protejați de anumite detalii, ca și cadre
didactice și ca și părinți este de datoria noastră să le explicăm copiilor așa încât să înțeleagă
care este diferența între bine și rău, între sănătate și boală, între curat și murdar, pentru ca mai
apoi, ei singuri să poată lua decizii proprii, dar corecte asupra sănă tății propriului corp și
propriei minți.
I.4. Finalități ale educației pentru sănătate în învățământul preșcolar
Scopul principal ale educației pentru sănătate în învățământul preșcolar este
informarea autorizată a copiilor în ceea ce privește diferite a specte ale acestei educații în
paralel cu dezvoltarea activităților practice. Deci, această educație urmărește pe lângă
asimilarea bagajului de informații de către preșcolari și formarea deprinderilor și
comportamentului specific de igienă de care copilul să se folosească toată viața. Grădinița
Apeluri individuale scrise sau adresate direct
părinților, care în urma acestora formează un
schimb permanent de opinii între familie și
educatoare și favorizează luarea unor decizii
de comun acord spre binele copilului .
Informarea părinților asupra rezultatelor
controalelor sanitare ale copiilor, ceea ce
duce la acordarea unei atenții sporite din
partea părinților asupra igienei copiilor .

14
este un loc ideal de atingere a finalităților educației pentru sănătate, în primul rând pentru că
formarea trebui să înceapă de la cele mai fragede vârste pentru a le da ocazia copiilor prin
exercițiu și repetare să facă o obișnuință din utilizarea acestor deprinderi de igienă și în al
doilea rând deoarece grădinița este un loc care oferă posibilitatea ca informația corectă să
ajungă la cât mai multe persoane într -un timp relativ scurt. Conduita preventivă a sănătății are
nevoie de timp pentru a se forma, aflându -se pe o axă paralelă cu dezvoltarea educativă.
Introducea educației pentru sănătate în învățământul preșcolar înseamnă o
recunoaștere a importanței acesteea pentru viața preșcolarului, viitor școlar, adolesc ent și
adult. De exemplu, educația pentru sănătate își propune să reducă numărul accidentelor
rutiere în rândul copiilor prin transmiterea regulilor de circulație și prin parteneriatele cu
poliția, de care copiii se simt mereu atrași și interesați. De asem enea se urmărește reducerea
dispariției de minori, fuga de acasă, răpire de minori prin informarea corectă a preșcolarilor,
cu exemplificări din care copiii să înțeleagă pericolele și riscurile ce apar în astfel de situații.
În aceeași ordine de idei, educ ația pentru sănătate militează și pentru informarea părinților în
legătură cu starea de sănătate a copilului și modul de păstrare a unei sănătăți optime în afara
grădiniței și îndrumarea acestora către medici pentru controalele periodice necesare copiilor
față de care mulți părinți manifestă o neglijență destul de ridicată.
Principiile educației pentru sănătate în învățământul preșcolar afirmă că orice copil
are dreptul la o dezvoltare fizică și psihică armonioasă, are dreptul la libera exprimare și
dreptul de a -și exprima opțiunile în toate chestiunile care -l privesc, dreptu l de a fi protejat
împotriva violenței fizice, verbale, dreptul la protecție împotriva exploatării sexuale și faptul
că orice copil care a fost vreodată supus unui abuz fizic sau psihic are dreptul la recuperare și
la reintegrarea lui în societate. Prezent area și respectarea tuturor acestor principii duce la
îndeplinirea finalității principale ale educației pentru sănătate în ceea ce privește preșcolarul
și anume formarea și dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a acestuia, fără temei și
constrângeri.
Scopul educației pentru sănătate care a fost introdusă în anii 2003 -2004, în toate
formele de învățământ ca disciplină opțională, ca ore integrate în alte materii obligatorii sau
ca activitate extrașcolară, este acela de a pregăti preșcolarul și școlarul p entru viață.

15

Figura I .7. Obiectivele programului educației pentru sănătate

O caracteristică importantă a educației pentru sănătate în învățământul preșcolar este
reprezentată de faptul că aceasta se centrează foarte mult pe copil și pe problemele și nevoile
individuale, ceea ce duce la realizarea altei finalități educaționale și anume oferirea de soluții
și de rezolvări adecvate fiecărui copil în parte, înlăturând discriminarea, judecarea și
marginalizarea. În acest sens, educația pentru sănătate urmărește o direcție prospectivă,
deoarece nu urmărește promovarea sănătății doar în prezent, ci pregătirea copiilor sub
raportul sănătății de -a lungul întregii vieți pentru ca ei să se poată adapta cu ușurință
permanentelor schimbări ce au loc în mediul în care trăiesc și pentru a fi înarmați împotriva
tuturor pericolelor biologice sau em oționale ale mediului care se ivesc în evoluția omului.
Finalitățile educației pentru sănătate în învățământul preșcolar pot fi atinse doar
umărind o schemă simplă compusă din trei etape importante. Prima etapă se referă la
informarea copiilor cu noțiuni din domeniul sănătății. Această etapă are rol cognitiv, fiind o
etapă teoretică care va ajuta la înțelegerea problemelor ce țin de igienă și de boală. În această
etapă sunt prezentate exemple pozitive, dar și negative pentru formarea unor atitudini igieni ce
corecte. Cea de -a doua etapă ține de atitudine, aceasta fiind o pregătire și o cugetare înainte
de a acționa, înainte de a pune partea teoretică în practică. Adoptarea acestor atitudini de care
va depinde acțiunea, este influențată la cei mici de exempl ele din jurul lor, cum ar fi exemplul
educatoarei, al părinților, al membrilor familiei și chiar al colegilor și al prietenilor. A treia
Dezvoltarea
personală a
preșcolarlui.
Prevenția: prevenirea
accidentelor, a atitudinii
negative față de sine si de
ceilalți, prevenirea
conflictelor interpesonale.
Promovarea
sănătății și a stări
de bine a
individului.

16
etapă și ultima, fiind de fapt etapa în care se evidențiază cel mai bine îndeplinirea finalităților
educației pentru să nătate, are caracter practic și urmărește formarea deprinderilor și
obișnuințelor de igienă și reflectă efortul depus pentru propria sănătate. Parcurgerea acestor
etape duce la formarea culturii sanitare la copilul preșcolar, finalitatea principală a acest ei
educații.

Figura I .8. Etapele atingerii finalităților educației pentru sănătate în învățământul preșcolar

În grădiniță atingerea finalităților educației pentru sănătate se realizează treptat prin
exerciții de colorare, prin desene, prin descrieri și jocuri didactice, astfel preșcolarii învață
noțiuni importante și utile lor într -un mod plăcut și relaxant. În acest sens se urmărește ca
preșcolarii să înțeleagă faptul că regulile de igienă trebuie însușite și respectate de toată
lumea, nu sunt pedepse i ndividuale, ci norme care ajută la păstrarea unei vieți sănătoase.
Având responsabilități egale cu cele ale colegilor si reguli comune, copiii vor avea tendința
de a ieși în evidență și astfel își vor îmbogăți continuu condițiile de igienă personală și de
igienă a locului de joacă.
Finalitatea educației pentru sănătate în învățământul preșcolar, este așadar,
culturalizarea igienico -sanitară a copiilor cu scopul formării unui stil de viață și a unui
comportament igienic, a unui mod de viață sănătos, contrib uind la dezvoltarea multilaterală a
personalității preșcolarului și integrarea lui socială, prin perfecționarea sănătății fizice,
mintale și emoționale.
În final, pentru a verifica dacă obiectivele propuse au fost îndeplinite și dacă
finalitățile educațio nale au fost atinse, se impune o etapă de evaluare. Evaluarea este procesul Etapa afectiv –
emoțională
Etapa practică Etapa
teoretico –
rațională

17
de analiză care îi oferă evaluatorului posibilitatea de a lua decizii cu privire la procesul de
învățare și îi oferă șansa de a corecta carențele care au apărut pe parcursul proces ului de
instruire. Evaluarea se referă la aplicarea în rândul preșcolarilor a diferitelor instrumente de
verificare, la fialul procesului de instruire.

AVANTAJELE UTILIZĂRII
EVALUĂRII FINALITĂȚILOR RISCURI CE APAR ATUNCI CÂND NU
SE APLICĂ EVALUAREA
FINALI TĂȚILOR
 Vom ști cu siguranță dacă preșcolarii
au asimilat cunoștințele și abilitățile
specificate în obiectivele procesului
de instruire.
 Vom sesiza dacă au fost îndeplinite
nevoile preșcolarilor prin acest proces
de instruire.
 Vom observa dacă au apărut
schimbări pozitive în comportamentul
igienico -sanitar al copiilor.
 Vom putea modifica metodele
aplicate pe parcursul învățării și vom
putea adăuga conținuturi suplimentare
dacă este cazul.  Vom repeta aceleași greșeli și în
viitoarele activități, fără a ne atinge
obiectivele propuse.
 Ne vom expune la situații neplăcute.
 Rezultatele procesului de instruire nu
vor putea fi măsurate.
 Nu vom putea primi aprecieri sau
critici în lipsa unui rezultat
cuantificabil.
 Nu vom ști dacă metodele folosite au
dat rezultat ele așteptate.

Figura I .10. Importanța realizării unei evaluării corespunzătoare a finalităților
educaționale

18
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI INSTRUCTIV -EDUCATIV ÎN
ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

II.1. Accente curriculare în abordarea educației pentru sănătate în grădiniță
Educația reprezintă procesul complex prin care se realizează dezvoltarea și formarea
personalității umane. Educația formală are un caracter sistematizat, instituționalizat și
organizat. Ea reprezintă o perioadă de formare constantă și intensă, care transformă acțiunea
educativă într -un obiectiv central. S -a dovedit adesea faptul că, pentru orice problemă care
apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este una mai timp urie, cu atât șansa de
remediere este mai mare.
Educația timpurie este o garanție a adaptării copilului la învățământul primar, prima
treaptă de școlaritate obligatorie cu care copilul intră în contact. Învățarea timpurie
favorizează deprinderile și abil itățile de învățare de mai târziu. Grădinița asigură mediul
climatic prielnic pentru formarea copiilor și a viitorilor școlari și de asemenea garantează
siguranța și sănătatea copiilor și care implică atât familia cât și comunitatea în procesul de
învățare .

Fiecare copil este unic și necesită o abordare comprehensivă din toate
punctele de vedere ale dezvoltării sale.

La această vârstă fragedă de formare a copiilor, este esențială
abordarea pluridisciplinară care să cuprindă îngrijirea personală,
nutriția și educația în același timp.
Educatorul este perceput de către peșcolar ca fiind un partener de joc,
matur, care spre deosebire de el cunoaște toate detaliile jocului și
toate regulile care trebuie respectate.
Activitățiile desfășurate în grădiniț ă sunt ocazii importante de
învățare situațională.

Părintele reprezintă partenerul cheie în procesul educațional al
preșcolarului, iar relația familie -grădiniță -comnitate este hotărâtoare.

19
Figura II. 1. Note distinctive ale educației timpuri.

Educația pentru sănătate este infuzată în Curriculumul preșcolar românesc prin
abordări curriculare ce promovează anumite conexiuni interdisciplinare. Curriculumul
preșcolar oferă un grad destul de ridicat de libertate cadrelor didactice în ceea ce priveșt e
planificarea activităților de zi cu zi din grădinițe. Conținuturile care țin de educația pentru
sănătate din Curriculumul preșcolar românesc se focalizează atât pe cunoștințele științifice,
cât și pe comportamentele copiilor.
Educația pentru sănătate l a preșcolari, permite învățarea comportamentelor sanogene
și integrarea lor în rutinele comportamentale ale copiilor. Această educație implică
dezvoltarea capacităților cognitive, sociale și emoționale cu rol protector asupra sănătății
indivizilor și ajută la reducerea comportamentelor de risc.
Programa pentru educația pentru sănătate va avea un conținut diferit, în funcție de
nevoile preșcolarilor, însă există câteva teme propuse, care pot fi aplicate tuturor copiilor,
fiind teme comune și având o sferă mai larga:
 Sănătatea – concept pozitiv;
 Sănătatea mediului social;
 Educația pentru prevenirea violenței și primul ajutor;
 Educația consumatorilor;
 Forma fizică.
Aceste teme au constituit formarea unei programe specifice educației pentru sănătate
în școli și în grădinițe, desfășurându -se progresiv din 2004 și până astăzi. (Popescu, Loti, Stil
de viață sănăto. Un ghid de educație pentru sănătate, Editura Muntenia, 2010)
Au apărut câteva accente noi prezentate în curriculumul preșcolar revizuit printre care
și promovarea conceptului de dezvoltare globală a copilului. Dezvoltarea fizică, sănătate și
igienă personală este un nou domeniu care surprinde o gamă largă de abilități și deprinderi,
dar și coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de practici referitoa re la îngrijirea
personală, nutriție, practici de menținere a sănătății și securității personale în care se înscriu:
Dezvoltarea fizică : Dezvoltarea motricității grosiere;
Dezvoltarea motricității fine;
Dezvoltarea senzorio -motorie;
Sănătatea și igiena personală: Promovarea sănătății și nutriției;
Promovarea îngrijirii și igienei personale;

20
Promovarea practicilor privind securitatea. (MINISTERUL
EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI, Curriculum pentru învățământul
preșcolar 3 -6/7 ani, 2008, p. 14)

Tema Competențe specifice Conținuturi Criterii de evaluare
Noțiuni elementare de
anatomie și fiziologie Identificarea părților
componente ale
corpului uman. Corpul uman și
componentele
acestuia. Să denumească și să identifice
părțile observabile ale
corpului: mâini, picioare,
trunchi, nas, gură, ochi etc.
Igienă personală Menținerea unei igiene
personale minime,
adecvate. Reguli minime de
igienă.
Rutina toaletei.
Reguli privind masa.
Vestimentația diferă
în funcție de situații
specifice. Să cunoască și să exemplifice
reguli minime de igienă a
corpului, feței și dinților.
Reguli de utilizare a toaletei.
Să identifice obiecte de uz
casnic necesare luării mesei și
modul de utilizare al acestora.
Să facă diferența între
vestimentația specific ă
fiecărui anotimp.
Activitate și odihnă Conștientizarea rolului
odihnei și al mișcării.
Respectarea
programului stabilit de
adult. Raportul dintre
activitate și odihnă.
Utilizarea
calculatorului sau al
televizorului. Să exemplifice rolul odihnei
și să pr actice pauza, după o
activitate solicitantă.
Să înțeleagă importanța
jocului în aer liber.
Sănătatea mediului Respectarea unor reguli
minime de protejare a
mediului. Păstrarea curățeniei
în mediului
înconjurător și
conservarea
resurselor. Să enumere componentele
legate de protejarea mediului:
depozitarea gunoaielor,
protejarea spațiilor verzi.
Sănătatea mintală Recunoașterea și
exprimarea emoțiilor
de bază: frica, bucuria,
furia, tristețea. Vocabularul
emoțiilor.
Emoțiile de bază și
contextele în ca re
apar. Să exerseze exprimarea
emoțiilor de bază.
Să își îmbunătățească
vocabularul legat de senzații,
emoții.

21
Sănătatea alimentației Însușirea de informații
și adoptarea unor
comportamente
sănătoase privind
nutriția. Grupele de alimente.
Rutina meselor.
Igiena la masă. Să clasifice alimentele în
grupe și să înțeleagă rolul
fiecărei grupe.
Să localizeze spațiile
amenajate pentru luarea mesei
și care este intervalul de timp
în care au loc acestea.
Să exerseze: spălatul pe mâini
înainte și după masă, spălar ea
fructelor și a legumelor etc.
Sănătatea
reproducerii și a
familiei Conștientizarea
rolurilor în familie. Rolurile în familie. Să descrie rolurile membrilor
familiei sale.
Consumul și abuzul
de subsanțe toxice Recunoașterea și
evitarea situațiilor
periculoase pentru
integritatea fizică. Accidentele prin
imitație și
curiozitate. Să înțeleagă comportamentul
de evitare a introducerii
voluntare în corp de
medicamente nepermise și
alte substanțe.
Accidente, violență,
abuz și valori
umanitare Recunoaște rea și
evitarea situațiilor
periculoase pentru
integritatea fizică. Comportamente
preventive în
locuințe/ spații
închise. Să înțeleagă situațiile de risc:
prize, cabluri, aparate
electrocasnice, ferestre
deschise, introducerea
obiectelor mici în nas, urech i,
gură cu potențial de sufocare.

Figura II. 2. Înțelegerea procesului de instruire și al conținutului. (Programa școlară de
„Educație pentru sănătate” pentru nivelul preșcolar.)

Tehnicile de predare a educației pentru sănătate sunt foarte importante, la fel ca și cele
în cazul activităților desfășurate pe domeniile experiențiale. Aceste tehnici trebuie să țină
cont de vârsta și pregătirea copiilor, astfel încât, discutăm despre jo cul de rol, discuții în
grupuri mici, studiul de caz, lucrări desfășurate în grup, jocul didactic. Întreținerea interesului
copiilor pentru aceste activități trebuie să reprezinte pentru cadrul didactic un scop principal,
de la care să nu se abată în proie ctarea și desfășurarea activităților pe care și le propune. De

22
asemenea încurajarea copiilor de a se implica activ în aceste activități este esențială, pentru a –
i ajuta să învețe unul de la altul și să utilizeze conștient și activ limbajul specific educați ei
pentru sănătate, lucru care influențează pozitiv gândirea celor mici.
Trebuie accentuată și necesitatea formării deprinderilor și comportamentelor, cum ar
fi luarea unor decizii individuale, fără influențe exterioare, negocierea și rezolvarea
conflicte lor, deoarece scopul principal al programului „ Educația pentru sănătate” este acela
de a-i ajuta pe copii să fie capabili și să facă față situațiilor cotidiene și să devină cetățeni
activi și integrați funcțional în societate.

Rezultatele aplicării
educ ației pentru sănătate în
grădinițe Succesele obținute în urma
aplicării educației pentru
sănătate în grădinițe Limitele întâlnite în
procesul de aplicare a
educației pentru sănătate în
grădinițe
 Integrarea metodelor
și principiile de
promovare a educației
pentru sănătate în
grădinițe.
 Transformarea
grădinițelor în așezări
care promovează
starea de sănătate a
indivizilor și
formează principii și
comportamente de
viață sănătoase.
 Relații sănătoase între
membrii grădiniței.
 Interacțiune mai mare
între grădini țe și alte
comunități mai largi.  Grădinițele au primit
o reputație sporită,
fiind considerate
apărătoare ale
sănătății preșcolarilor.
 Aplicare unui stil de
predare mai
democratic față de
celelalte activități
care impun o
rigurozitate mai mare.
 A permis cadrelor
didactice colaborarea
cu persoane de
specialitate în
domeniul sănătății
care au adus exemple
concrete copiilor.  Necesitatea existenței
unei baze și a unor
tehnici solide de
evaluare a eficienței
activităților ce țin de
educația pentru
sănătate.
 Trecerea de la
abordarea clasică a
problemelor de
sănătate cum ar fi
tutunul, alcoolul,
droguri, la subiecte ce
țin de dezvoltarea
abilităților igienice –
sanitare,
autorespectul, care să
le permită copiilor să –
și îmbunătățească
starea de sănătate.

23
Figura II . 3. Rezultatele, succesele și limitele întâlnite în urma aplicării educației
pentru sănătate în grădinițe.

Educația pentru sănătate, evaluează mai multe niveluri pe care le găsim și în
curriculum, cum ar fi :
 Informarea copiilor, cu noțiuni, cunoștințe, idei din domeniul sănătății. Are o
funcție cognitivă, prin care se urmărește formarea unor reprezentări teoretic
igienice -sanitare, necesare pentru apărarea sănătății proprii.
 Cel de -al doilea nivel, urmărește formarea unei atitudini pozitive a individului
față de activitățile ce țin de educația pentru sănătate.
 Ultimul nivel, are un caracter practic și vizează formarea deprinderilor, a
capacității de acțiune practică sanitară, a obișnuințelor de a acționa în folosul
propriu, dar și în folosul sănătății col ective.
De asemenea, principiile urmărite de „ Educația pentru sănătate” în grădinițe sunt:
 Respectarea particularităților de vârstă, a motivațiilor și intereselor
preșcolarilor.
 Integrarea inter -, pluri – și transdiciplinar al educației pentru sănătate cu
celelalte activități specifice celorlalte domenii experiențiale.
 Respectarea nivelului de gândire al tuturor preșcolarilor, în funcție de vârsta
lor și învățarea gradată.
 Formare deprinderilor de învățare ritmică, logică și a capacităților de
autocontrol.
 Asigurarea legăturilor dintre școală și societate și îndeplinirea cerințelor
sociale. ( MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI,
Curriculum pentru învățământul preșcolar 3 -6/7 ani, 2008)
Obiectivele educației pentru sănătate vizează formarea și dez voltarea unor parametri
de natură fizică ce țin de formă, forță, dinamism, rezistență; psihică ce țin de încrederea în
sine, dezvoltarea complexă, umor pozitiv și socială care se evidențiază prin sentimentul
prieteniei, apartenența la un grup și reușita. C onținuturile educației pentru sănătate, propuse
în funcție de obiectivele amintite anterior, presupun deprinderi, informații, și strategi
referitoare la:
 Bilanțul sănătății populației;
 Acțiunea preventivă în grădinițe;

24
 Elaborarea programelor specifice, def inite pe vârste și trepte de școlarizare,
situații de viață;
 Remedierea situației sanitare din grădiniță și din familiile din care copiii fac
parte;
 Valorificarea medicamentației și a terapiei, fără a se face abuz de acestea;
 Diferite modele de educație c are se bazează pe variabile biopsihice: educația
pentru igiena fizică și mentală, pentru securitatea psihică, pentru alimentație,
educația nutrițională.
Strategiile didactice sunt într -o poziție importantă în procesul de predare -învățare –
evaluare a educaț iei pentru sănătate, ele pun în evidență capacitatea cadrelor didactice de a
combina și de a alege metode, mijloace și procedee de instruire, evidențiază modul de
organizare al elevilor și de asemenea priceperea cadrelor didactice de a structura conținutur ile
științifice pentru a îndeplini obiectivele propuse. Cu scopul de a îndeplini finalitățile
curriculare, vor fi adoptate diverse metode și tehnici de lucru, acestea fiind alese în funcție de
specificul activității și de obiectivele propuse.
Și evaluarea are un rol esențial în verificarea atingerii finalităților educaționale ale
curriculumului educației pentru sănătate. Rolul evaluării constă în special în asigurarea unui
feed-back permanent și corespunzător. Evaluarea trebuie să fie un proces permanent, să
depisteze succesul sau eșecul preșcolarilor și să îl stimuleze în același timp, implică utilizarea
unei mari varietăți de metode care pot fi atât tradiționale cât și moderne, ea trebuie să -i
conducă pe copii spre o îmbunătățire continuă a performanțelor școlare și spre o
autoapreciere obiectivă și corectă. Metodele tradiționale folosite adesea în evaluare sunt:
observarea sistematică, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Cadrul didactic va fi nevoit să
aplice evaluarea inițială care îndeplinește funcți a prognostică, evaluarea curentă, care
îndeplinește funcția formativă și apoi evaluarea finală care îndeplinește funcția diagnostică.
Aceste evaluări vor demonstra dacă preșcolarul și -a însușit informațiile predate și dacă
obiectivele propuse de cadrul did actic au fost îndeplinite. Evaluarea formării competențelor
va avea în centrul său metoda proiectelor, investigația, probele practice, probele orale și
probele scrise.
În concluzie, educația pentru sănătate trebuie privită ca fiind o parte esențială a unu i
proces global care vizează dezvoltarea complexă a personalității și cultivarea simțului
responsabilității față de sănătatea proprie și a celor din jur.
II.2. Relația dintre educația pentru sănătate și activitățile desfășurate în grădiniță
Educația pentru sănătate este drumul cel mai scurt prin care noțiunile ce țin de
sănătate ajung la copil sub formă de reguli sau norme. Buna organizare a activităților

25
educației pentru sănătate este condiționată de realizarea obiectivelor propuse. Ca și în cazul
celorlalte activități obligatorii din grădiniță și în cazul activităților ce țin de educația pentru
sănătate, mai întâi se realizează un studiu pentru a verifica nivelul culturii sanitare al
preșcolarilor, în funcție de rezultatele obținute în urma acestui studiu se elaborează și
experimentează un sistem de acțiune care include diferite mijloace și metode de realizarea a
educației pentru sănătate în grădiniță, iar în final se verifică eficacitatea acestor mijloace și
metode. Planul educativ -sanitar v a trebui să se realizeze în funcție de nevoile preșcolarilor.
În grădinițe, promovarea comportamentului sănătos se poate realiza prin activitățile
cu teme de igienă. Se va începe o discuție despre igiena personală cu preșcolarii. La această
vârstă, egocent rismul este bine dezvoltat, astfel încât copiii sunt foarte dornici să facă un
lucru pozitiv sau să -și îmbunătățească starea proprie de sănătate, mai mult decât ar face acest
lucru pentru alții.
Igiena personală se va începe cu deprinderile de viață sănă toasă, curățenia corpului și
a hainelor, alimentația sănătoasă și se continuă apoi cu igiena gospodăriei sau chiar a
grădiniței, a locului de joacă, cum ar fi aerisirea sălii de grupă, ordinea locului de joacă și
curățenia acestuia, luarea mesei în condiți i de igienă. Toate aceste deprinderi de igienă vor fi
asimilate treptat de către cei mici până când ele vor deveni un comportament uzual și obișnuit
în viața lor.
Relația dintre educația pentru sănătate și activitățile obișnuite desfășurate în grădiniță
este faptul că informațiile științifice și deprinderile specifice acestei educații sunt asimilate de
către preșcolari cu ajutorul jocurilor, lecțiilor și cu ajutorul diferitelor metode, utilizate adesea
în grădiniță și pentru lucrurile obișnuite pe care co piii le învață aici. De exemplul, jocul de rol
„ La coafor” îi va ajuta pe copii să își formeze deprinderile de igienă a părului într -un mod
plăcut și atractiv pentru ei. Dacă înainte și după fiecare masă îi obișnuim pe copii să își spele
mâinile, ei vor î nvăța importanța igienei pielii și a mâinilor și importanța alimentației
sănătoase, într -un mediu curat și îngrijit.
Igiena îmbrăcămintei are și ea un rol foarte important. Este important ca preșcolarii să
înțeleagă că îmbrăcămintea este esențială în prot ecția împotriva frigului și a soarelui, iar
pentru starea proprie de sănătate ea trebuie să fie mai ales curată și apoi adecvată în funcție de
temperatura de afară. Și aici se identifică o relație între educația pentru sănătate și activitățile
din grădiniț ă în momentul somnului de la prânz. Copiii vor înțelege că înainte de a se pune în
pat ei trebuie să își schimbe hainele cu care au venit în grădinițe cu prijamalele pe care le au
deja fiecare la locul lui. De asemenea ei nu vor avea voie dimineața când vi n în grădiniță să
intre în sala de grupă cu papucii cu care sunt încălțați afară, ei se vor schimba și de această
dată cu alți papuci curați înainte de a intra în sala de grupă. Astfel ei vor conștientiza

26
importanța păstrării curățeniei, vor înțelege cât d e periculoși pot fi microbii pentru sănătatea
lor și vor transpune aceste comportamente de igienă și acasă, în familie.
Privite dintr -un alt punct de vedere activitățile ce țin de educația fizică din cadrul
domeniului psihomotric, pot fi considerate ca fiind într -o relație strânsă cu educația pentru
sănătate care susține practicarea exercițiilor fizice pentru menținerea stă rii de sănătate a
copiilor. La vârsta preșcolară copiii au abilități motorii suficient dezvoltate și sunt capabili să
se cațăre, să meargă pe tricicletă, să arunce și să prindă o minge, toate aceste activități fizice
desfășurate în special în aer liber con stituie un element important în realizarea obiectivelor
propuse de educația pentru sănătate, corelate cu activități obișnuite pe care copiii le
desfășoară în grădiniță. Pe lângă dezvoltarea fizică, activitățile fizice ajută și la dezvoltarea
cognitivă și s ocio-emoțional a copilului.
Și sănătatea ca și alte informații obligatorii prevăzute în programa pentru
învățământul preșcolar, poate fi promovată prin comunicare. Educatoarea le poate citi
copiilor diferite povești cu tematică specifică sau chiar poate inventa câteva situații
moralizatoare pentru aceștia. Se pot purta și diferite dezbateri pe teme de sănătate, copiii își
vor descrie propriul mod de viață și vor da exemple de activități pe care le desfășoară de
obicei pentru a -și păstra sănătatea. Comunic area informațiilor ce țin de educația pentru
sănătate au ca scop încurajarea adoptării unor practici noi sau schimbarea unor
comportamente deficitare, furnizarea unor noi informații, sigure, schimbarea unor credințe și
a unor atitudini. Este important ca m esajul transmis copiilor să fie unul simplu, clar și adaptat
vârstei lor și puterii lor de înțelegere.
Specificul activităților ce țin de educația pentru sănătate, reflectă o creativitate
crescută, asemeni celor desfășurate în cadrul activităților liber alese 1 și activităților liber
alese 2. Cadrul didactic trebuie să suplinească uneori rolul medicului și să le explice
preșcolarilor diferite lucruri ce țin de menținerea sănătății, cum ar fi explicarea rolului pe care
vitaminele le au în viața noastră și modul în care ele pot fi procurate.
În ceea ce privește organizarea elevilor în cadrul activităților ce țin de educația pentru
sănătate se face în același mod ca și în cadrul celorlalte activități din grădiniță: forma de
organizare frontală, individuală sau în grup. Activitățile comune implică un efort mai mare
din parte educatoarei și un grad mai mare de dirijare a preșcolarilor, fie că activitatea se
desfășoară frontal, individual sau pe grupe. Ca și în cazul activităților pe domenii
experiențiale sau a celor liber alese și activitățile de educație pentru sănătate pun accentul pe
participarea tuturor copiilor, dar și pe conceperea activităților la un nivel accesibil copiilor.
De asemenea cadrul didactic trebuie să fie la rândul său educat, iar preșcolar ul să-i ia locul de

27
educator, astfel educatoarea poate înțelege mai bine nevoia preșcolarului și îi poate aprofunda
mai în detaliu situația și de ce nu chiar să învețe lucruri pozitive și utile de la aceștia.
Ca și în cazul celorlalte activități ce țin d e domeniul limbă și comunicare, domeniul
științe, domeniul estetic și creativ și celelalte domenii și în cazul educației pentru sănătate se
transmit părinților rezultate pe care copiii le -au obținut în cadrul acestor activități și se oferă
sfaturi pentru a remedia posibilele probleme care se pot ivi. De exemplu pentru un
comportament alimentar sanogen li se pot oferi părinților următoarele recomandări:
 Educarea părinților cu privire la principiile alimentației la preșcolari.
 Nu sunt recomandate remarcile de genul „ Ai mâncat ca o fetiță, tu ești băiat, băieții
mănâncă mai mult!” sau „ Ai mâncat foarte puțin, așa mănâncă fetele!”
 Copiii nu trebuie recompensați cu mâncare pentru ceva ce au făcut bine și mai ales cu
dulciuri.
 Cei mici nu trebuie amenințați cu retragerea din alimentație a unui aliment preferat în
urma săvârșirii unei greșeli.
 Preferințele alimentare ale copiilor nu trebuie să fie pedepsite, ci redefinite prin
controlul disponibilității și accesibilității alimentelor.
 Preșcolarii vor lua masa împreună cu părinții și alți membrii ai familiei și vor fi lăsați
să facă propriile alegeri în legătură cu ceea ce vor să servească la masă din alimentele
de pe masă și sunt întărite alegerile sanogene.
 Desertul trebuie considerat un aliment cu valen țe egale cu celelalte feluri de mâncare
servite în decursul unei mese, dar nu trebuie să se facă exces în acest caz.
 Se recomandă folosire explicațiilor precum „ Alimente din care putem mânca mai
mult” vs „ Alimente din care putem mânca mai puțin.”

Figu ra II. 4. Recomandări pentru părinți pentru un stil alimentar sănătos pentru preșcolari.

La unele activități din grădiniță cu tematică ce ține de igienă și de viața sănătoasă
părinții chiar pot face echipă cu proprii copii pentru a realiza diferite obiecte sau proiecte ce
țin de această tematică, precum se întâmplă și în cadrul altor activităț i obișnuite cum ar fi 8
Martie, ziua mamei, sau altele. În urma acestor activități, părinții, împreună cu copiii și în
colaborare cu cadrul didactic al grupei vor lua decizii benefice îmbunătățirii propriului stil de
viață. De exemplu atitudinea și comport amentul ușor indiferent al părinților față de
controalele medicale individuale sau ale propriilor copii reprezintă un factor important în
apariția unei boli, uneori grave, de care ei nu au cunoștință, fapt ce duce la agravarea bolii și

28
la o durată mult mai mare de tratament. Însă daca părinții vor fi informați împreună cu copiii
despre pericolele la care sunt predispuși și chiar li se prezintă materiale reale și dovezi
convingătoare, atitudinea lor se va modifica considerabil și vor deveni mult mai atenți l a tot
ce ține de viața proprie și mai ales a copiilor lor.
Materialele utilizate în desfășurarea activităților specifice educației pentru sănătate
sunt la fel de importante ca orice material folosit pentru restul activităților desfășurate în
grădiniță. Ș i în acest caz materialele trebuie să fie atractive, să mențină viu interesul
preșcolarilor care este adesea fragil și chiar să -i ajute să își formeze reprezentări proprii. De
exemplu un preșcolar interesat să aibă dinții albi și sănătoși, va fi interesat de orice filmuleț
frumos prelucrat care prezintă modalități de a ajunge la rezultatul dorit, va fi interesat să vadă
diferite imagini reprezentative și chiar să audă povești care să prezinte întâmplări de tipul
înainte/după. Iar dacă informațiile au fost b ine transmise și daca în urma prezentării
diferitelor materiale preșcolarul și -a putut face o părere reală și pozitivă, el va fi pregătit
pentru orice acțiune în acest scop.
În concluzie educația pentru sănătate se află într -o strânsă legătură cu activit ățile din
grădiniță fiind considerată o educație cu caracter multidisciplinar, care se corelează și cu
celelalte activități pe care copiii le desfășoară zi de zi și care trebuie asimilată treptat, pe mai
multe nivele până când preșcolarii vor adopta involu ntar și uzual toate comportamentele ce
țin de această educație. Este nevoie de repetiție, răbdare și disponibilitate de a oferi informații
ori de câte ori este nevoie până când se îndeplinesc obiectivele propuse la activitățile de
educație pentru sănătate, la fel ca în cazul celorlalte activități obligatorii prevăzute în
curriculumul pentru învățământul preșcolar.
III.3. Modalități de realizare a educației pentru sănătate în cadrul activităților
desfășurate în grădiniță
Tehnica de utilizare a mijloacelor și metodelor de instruire și educare sanitară a
preșcolarilor constituie metodica generală a educației pentru sănătate. După criteriul
adresabilității, mijloacele de educație pentru sănătate se pot împărți în mijloace in dividuale,
mijloace de grup și mijloace de largă informare, ale comunicării de masă, cum ar fi mass –
media, radioul, filmele documentare. În grădinițe se utilizează în mod special mijlocul de
educare de grup, cu adresabilitate către toți preșcolarii și uneo ri mijlocul de adresare
individuală când o anumită problemă a unui preșcolar necesită o mai mare atenție și este
nevoie să se intervină și în planul său familiar pentru rezolvarea problemei.
După criteriul căilor prin care se urmărește îndeplinirea obiec tivelor propuse de
educația pentru sănătate, mijloacele principale de a obține rezultatul dorit se pot integra în
metoda orală, scrisă, vizuală și audio -vizuală.

29
Mijloacele orale sau metoda orală este cea mai accesibilă și cea mai răspândită
metodă de a transmite informațiile specifice educației pentru sănătate în cadrul activităților
desfășurate în grădiniță. Realizare acestei metode nu presupune în mod special materiale
costisitoare și atractive ca în cazul celorlalte metode, tocmai din acest motiv perm ițând a fi
folosită cu orice ocazie. De asemenea, metoda orală presupune și posibilitatea de a oferi
sfaturi individuale atunci când este cazul, aceste sfaturi fiind adaptate în funcție de nevoile și
particularitățile de vârstă ale preșcolarilor. Această m etodă permite cadrului didactic să
modifice conținutul unei povestiri în funcție de reacțiile pe care copiii le au în momentul în
care se relatează o întâmplare, deoarece cadrul didactic poate observa cu ușurință starea de
plictiseală, de nedumerire sau de interes a copiilor și poate schimba o stare negativă într -o
reacție pozitivă. De asemenea această metodă oferă ocazia cadrului didactic să își schimbe
intonația pe parcursul povestirii pentru a deveni mai credibil sau pentru a accentua unele
elemente mai importante pe care copiii trebuie să le sesizeze și să le înțeleagă.
Ca forme principale de transmitere a mesajului educațional oral sunt lecția sau
activitatea didactică, convorbire, povestirea.
Lecția sau activitatea didactică constă în transmiterea i nformațiilor ce țin de educația
pentru sănătate după un plan bine stabilit în cadrul activităților din grădiniță. Datoria cadrului
didactic este aceea de a studia cu atenție programa pentru educația pentru sănătate în
învățământul preșcolar și în funcție d e cele studiate, își va realiza un plan de activitate
specific. Activitatea didactică trebuie să se bazeze pe trei componente generale:
 Recapitularea cunoștințelor din activitatea didactică precedentă, care să nu depășească
5-10 minute;
 Apoi se continuă cu transmiterea noilor cunoștințe prin expunerea sistematică a
activității didactice și prin demonstrații, care va dura aproximativ 30 -40 de minute;
 Iar în final se vor fixa cunoștințele predate în activitatea didactică nouă, această etapă
de va desfășura ti mp de 10 -15 minute, timp în care se verifică înțelegerea
preșcolarilor.
Predarea orală a noțiunilor teoretice va fi asociată cu prezentarea diferitelor materiale
ajutătoare didactic -demonstrative precum planșe, machete, schițe, desene, imagini, pentru a
facilita înțelegerea celor mici. Însă aceste materiale nu vor fi expuse în sala de grupă înaintea
începerii activității deoarece ele vor diminua interesul preșcolarilor pentru noțiunile teoretice
care urmează să fie predate de către cadrul didactic. Material ele vor fi prezentate la momentul
potrivit, când cadrul didactic oferă explicații cu privire la un anumit subiect și consideră că
are nevoie de un material de demonstrație mai solidă.

30
Convorbirea reprezintă o altă formă de transmitere a informațiilor educ aționale cu
ajutorul metodei orale. Convorbirea, urmărește, printr -un schimb de replici între cadrul
didactic și preșcolari, să clarifice unele problemele și să fixeze cunoștințele, dar în același
timp să formeze motivații și convingeri corecte. Ea constă în expunerea unei situații igienic –
sanitare, prezentate de către cadrul didactic, pe baza căreia apoi preșcolarii pun întrebări, își
spun părerile, cer sfaturi sau cer anumite explicații pentru a -și clarifica nelămuririle,
purtându -se astfel o convorbire î ntre ei și cadrul didactic pe baza unei teme date.
Mijloacele scrise și tipărite sau metoda scrisă reprezintă o altă modalitate de atingere a
obiectivelor specifice educației pentru sănătate și alcătuiesc în totalitatea lor una din
principalele metode de acțiune sanitar -educative, fiind cel mai frecvent utilizate în activitățile
din grădinițe. Aceste mijloace sunt variate și pot apărea sub diferite forme precum sunt
fluturașele, pliantul ilustrat, reviste cu imagini variate, benzi desenate pentru copii, ca iete
speciale de lucru pentru copii, reviste, planșe și multe altele. Aceste materiale sunt esențiale
deoarece ele pot fi folosite de mai multe ori în decursul mai multor activități de educație
pentru sănătate, facilitează înțelegerea preșcolarilor, oferin d exemple vizuale relevante pentru
aceștia.
În elaborarea acestor materiale trebuie să se țină cont de câteva criterii esențiale:
 Materialele educativ -sanitare utilizate în grădiniță, trebuie să fie structurate astfel
încât să îndeplinească nevoile preșco larilor și să respecte particularitățile de vârstă
ale acestora;
 Imaginile nu trebuie să provoace impacturi emoționale preșcolarilor, ci să vină ca
o explicație și ca o demonstrație în urma noțiunilor teoretice predate;
 Pentru a stimula interesul copiilor, cromatica ce ține de iconografia materialelor
trebuie să fie una atractivă;
 În realizarea planșelor, imaginilor, revistelor, se pot utiliza personaje populare și
îndrăgite de copii din desenele animate pentru a spori atenția acestora.
Metoda vizuală este cea de -a treia metoda cu ajutorul căreia se poate realiza educația
pentru sănătate în grădinițe. Mijloacele vizuale asigură o mai bună accesibilitate și o mai
ușoară asimilare a conținutului de idei. Aceste mijloace solicită atât gândire preșcolarilor cât
și sensibilitatea acestor, deoarece ei se pot sau nu implica emoțional în ceea ce vizionează și
pot face legătura între ceea ce văd și propria lor situație de sănătate. Prezentarea și elaborarea
acestor materiale trebuie să țină cont de aceleași criterii c a și mijloacele scrise și anume
adresabilitatea, accesibilitatea și claritatea informațiilor pe care le transmit. Pentru o eficiență
crescut, aceste materiale impun găsirea unor soluții grafice originale, atractive și stimulative.
Cu ajutorul acestor mijlo ace, se poate crea în sala de grupă un „ colț al sănătății” care să

31
cuprindă toate materialele specifice și necesare activităților de educați pentru sănătate și care
să ajute la buna desfășurare a acestora. De asemenea, aceste materiale vizuale pot constit ui
modele pentru preșcolari cu ajutorul cărora aceștia își vor crea propriile materiale pentru
educația pentru sănătate, care vor fi folosite mai apoi pentru realizarea unei expoziții tot la „
colțul pentru sănătate” .
În realizarea educației pentru sănăt ate în grădiniță se pot folosi și filmulețele de
dimensiuni scurte, prezentările power -point, diapozitivele, aceste instrumente aparținând
sferei metodei vizuale. Se prezintă succesiv imaginile reprezentative temei alese pentru
activitatea de educație pent ru sănătate, în timp ce cadrul didactic citește explicațiile ce
însoțesc fiecare imagine. Această tehnică este una populară în rândul preșcolarilor, modernă
și chiar atractivă pentru ei. Proiecția filmulețelor sau a power -pointurilor prezintă avantajul
de a putea fi oprit în orice moment, atunci când preșcolarii pun întrebări și au nevoie de
explicații sau când cadrul didactic consideră că trebuie să ofere mai multe detalii pentru a
asigura fixarea optimă a informațiilor prezentate sau chiar să ofere exempl e similare regăsite
în colectivul de preșcolari.
Metoda audio -vizuală sau mijloacele audio -vizuale, reprezintă a patra metodă de
realizare a educației pentru sănătate în grădiniță. Această metodă se aseamănă foarte mult cu
metoda vizuală. Principalele ele mente metodice de realizare și utilizare a mijloacelor audio –
vizuale sunt filmele documentare, desenele animate cu tematică specifică, reprezentările
scenice, toate adaptate vârstei preșcolarilor.
Educația pentru sănătate realizată cu ajutorul filmelor ed ucative pe această temă,
trebuie realizată bazată, la fel ca și prin celelalte metode, pe principiul accesibilității și
respectării particularității de vârstă a preșcolarilor. Filmul educativ -sanitar folosește toate
mijloacele artistice și tehnice care îi asigură claritatea și îi asigură o exprimare variată,
ușurând astfel recepționarea mesajului de către cei ce -l vizionează. Preșcolarii preferă filmul
în activitățile dedicate educației pentru sănătate, ei asimilând mai bine informațiile astfel și
păstrându -le în memorie pentru mai mult timp.
Adesea aceste metode prezentate mai sus, nu sunt utilizate individual, ele se combină
pentru a ajunge la rezultatul dorit și pentru ca preșcolarii să poată asimila informațiile într -un
mod cât mai complex posibil. Cu ajutorul acestor metode și mijloace fol osite în cadrul
activităților dedicate educației pentru sănătate, preșcolarii vor învăța să devină treptat
independenți, să își rezolve singuri problemele, să facă o comparație între starea de sănătate
optimă și starea de sănătate precară. Ei vor pune în a plicare ceea ce au învățat și în activitățile
de zi cu zi, din afara grădiniței.

32
De multe ori informațiile cu privire la educația pentru sănătate sunt oferite de -a gata
copiilor, astfel încât cu timpul, aceștia vor deveni neinteresații și nu vor mai fi at rași de nici
un material care prezintă diferite situații de menținere a sănătății, ei făcând apel la
cunoștințele și imaginile mentale însușite anterior și considerând că orice material nou este ca
oricare altul pe care l -au mai văzut. Tocmai de aceea este necesar ca interesul și atenția lor să
fie mereu ținute active, iar acest lucru este posibil tocmai cu ajutorul metodei problematizării.
Starea de curiozitate a copiilor apare atunci când aceștia cunosc răspunsurile la întrebările lor
doar parțial, doar î n măsura în care să îi ajute să descopere singuri restul răspunsurilor astfel
încât să fie mereu activi și să stimuleze activitatea de investigație a acestora.
Problematizarea, deși este o metodă tradițională utilizată în cadrul activităților
obligatorii din grădiniță, poate fi utilă și în realizarea educației pentru sănătate.
Problematizarea poate fi considerată drept metodă aplicabilă în activitățile de educație pentru
sănătate deoarece îi determină pe copii să își folosească cunoștințele asimilate în ca drul
activităților de educație pentru sănătate în scopul rezolvării unor probleme igienic -sanitare
individuale sau de grup, îndeplinind astfel scopul principal pe care educația pentru sănătate îl
urmărește. Prin problematizare, preșcolarul învață să cercet eze, să caute și să aplice singur
soluții pentru problemele cu care se confruntă, învață să aibă o atitudine critică față de sursele
sale de informare și înțelege importanța aplicării unui plan bine organizat în rezolvarea unei
probleme de sănătate. Sunt s ituații în care preșcolarii sunt bine informați, dar nu acționează în
consecință nefiind puși în situații problematice pentru a -i învăța să se descurce singuri și
pentru a -și lua singuri deciziile corecte pentru propria sănătate, ei rămân pasivi sau persis tă în
unele obiceiuri nesănătoase, opuse cunoștințelor pe care le -au dobândit din teama de a face
ceva nou, ceva ce nu au mai încercat înainte.

33

Figura II. 5. Metode utilizate în rezolvarea de situații problematice date

O altă modalitate și cea mai atractivă pentru copii, prin care se poate realiza educația
pentru sănătate este reprezentată prin joc. Se pot realiza diferite jocuri de rol cum ar fi „ La
doctor”, „ La dentist”, „ De -a bucătăresele”, „ Murdărică” și altele, prin care copiii să se
familiarizeze cu noțiunile specifice sănătății, să înțeleagă rolul sănătății și al menținerii
acesteia și modalitate prin care ne putem verifica nivelul de sănătate. Toate aceste jocuri,
deșii copiii nu conștientizează la momentul re spectiv, îi va ajuta să devină adulți responsabili,
preocupați de menținerea stări de sănătate proprie, dar si a celor din jurul său. Se pot organiza
de asemenea și jocuri distractive cum ar fi ștafetele în cadrul cărora copiii își vor transpune în
practic ă informațiile teoretice pe care le -au dobândit în cadrul activităților de educație pentru
sănătate. Pentru realizarea acestor jocuri distractive, cadrul didactic trebuie să pregătească
anumite probe cu tematică specifică educației pentru sănătate care să -i antreneze pe copii în
exersarea unor comportamente igienice corecte. Jocurile trezesc interesul și dorința celor mici
de a realiza aceste comportamente igienice privindu -le ca pe o formă de distracție, dar aceste
jocuri în esență ajută la perfecționarea deprinderilor de igienă.
Metoda de grup
Are ca obiectiv punerea în
comun a cunoștințelor și a
capacității preșcolarilor
pentru a duce la bun sfărșit
o sarcină și pentru
rezolvarea unei situații
problematice date. Grupele
nu vor fi numeroase, iar
fiecare membru trebuie să
își aducă aportul său în
îndeplinirea sarcinii.
Brainstorming
Cu ajutorul acestei metode,
copiii sunt solicitați să își
exprime cât mai multe idei
și păreri privind o anumită
problemă de sănătate pe
care educatoarea o aduce
în discuție, fără ca aceste
idei să fie apreciate critic,
iar în final ele vor fi
selectate și ierarhizate.
Metoda proiectelor
Se pot realiza proiecte
individuale sau de grup.
Preșcolarii vor realiza un
proiect care să aibă
legătură cu un interes
sanitar și care să propună
situații personale de
rezolvare a unor probleme
de sănătate. Fiecare grup
sau copil va face alegeri
proprii.
Metoda centrelor de
interes
Se împart preșcolarii la
centrele deschise de
educatoare și se lucrează
pe aceeași temă de
educație pentru sănătate,
dar activități diferite.

34
În concluzie, educația pentru sănătate poate fi realizată prin utilizarea diferitelor
metode și strategii specifice care pot fi aplicate individual sau combinate între ele, integrate
în diferite momente ale zilei, chiar și în cad rul rutinelor și al tranzițiilor.

Figura II. 6. Rutine specifice formării deprinderilor și comportamentelor sanitare

Micul
dejun
Masa de
prânz

Igiena –
spălatul
și
toaleta
Somnul/
perioada
de
relaxare

35
CAPITOLUL III
PREZENTAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE CU TEMA: „ ROLUL
EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII”

III.1. Scopul cercetării
În organizarea, dar și în elaborarea proiectului de cercetare pedagogică, am avut în
vedere caracterul practic -aplicativ al întregului demers.
Omul parcurge în dezvoltarea sa biologică, psihică și socială mai multe cicluri
importante pe parcursul unei vieți, copilăria fiind prima etapă de dezvoltare. Am pornit
elaborarea cercetării intitulate „ Rolul educației pentru sănătate în grădinița de copii” , cu
premisa că fiecare copil este unic prin ritmul său de dezvoltare și prin cerințele sal e, iar
abilitățile și deprinderile ce țin de un comportament igienic, sunt elemente cheie în adaptarea
și integrarea în viața cotidiană și de asemenea în rezolvarea problemelor și accidentelor care
se pot ivi inevitabil.
Scopul cercetării pe care eu am d esfășurat -o, a fost investigarea rolului pe care îl are
educația pentru sănătate în grădinițe și în dezvoltarea comportamentului sanitar la preșcolari.
Scopul nu este acela de a depista starea de boală, starea de sănătate nu presupune absența
bolii, ci cu noașterea de către copii a tehnicilor și comportamentelor importante de menținere
a sănătății, de prevenție a bolii, tehnici și modalități de oferire a primului ajutor, cum să
păstreze atât mediul, cât și corpul curat și îngrijit.
Uneori, copilul poate av ea un comportament pasiv, pe care mediul trebuie să -l ajute să
se formeze. Tocmai de aceea, procesul de învățare și dezvoltare este unic pentru fiecare copil,
ținându -se cont de ritmul, particularitățile și caractristicile sale, descoperind nevoile fiecăru i
copil, iar mai apoi căutându -se soluții de îndeplinire a nevoilor.
În acest sens, această lucrarea de cercetare pedagogică, vizează planificarea și
desfășurarea unor activități specifice, în care educația, prin diferite tehnici, să aibă
posibilitatea de a îndruma efectiv comportamentul copiilor, astfel dezvoltând abilități și
deprinderi sanitare.
III.2. Obiectivele cercetării
Obiectivul general al cercetării pedagogice, îl constituie modelul de proiectare,
organizare și desfășurare a unor activități atractive de dezvoltare a comportamentelor
sanitare, la copiii preșcolari.

36
Obiectivele cercetării pedagogice sunt:

Figura III.1. Obiectivele cercetării
III.3. Ipoteza cercetării
Cercetarea pedagogică intitulată „ Rolul educației pentru sănătate în grădinița de
copii” și-a propus să testeze ipoteza conform căreia utilizând tehnici de prim -ajutor, tehnici
de îngrijire corporală și a mediului, tehnici de menținere a stării de sănătate, atunci se vor
dezvolta comportamente sanitare la preșcolari.
Ipoteza cercetării este:

Figura III.2. Ipoteza cercetării
III.4. Variabilele cercetării
Variabila independentă este:

Figura III.3. Variabila independentă a cercetării
Construirea bazei a rgumentative a cercetării;
Stabilirea eșantionului de conținut al cercetării;
Determinarea nivelului de pregătire al copiilor implucați în cercetare;
Crearea unor instrumente adecvate și valide pentru evaluarea formativă a
competențelor la preșcolari;
Proiectarea secvențelor didactice în care s -a realizat dezvoltarea
comporatementelor sanitare;
Analiza și interpretarea datelor obținute în cadrul experimentului pedagogic;
Formularea concluziilor care fac referire la eficiența instrumentelor,
metodelor și strategiilor folosite.
Dacă în cadrul activităților jocului de rol se prezintă și se utilizează tehnici de
îngrijire personală, îngrijire a mediului, tehnici de prim -ajutor, modalități de
menținere a sănătății, atunci pr eșcolarii dezvoltă abilități și deprinderi igienic –
sanitare esențiale vieții.
Utilizarea jocului de rol în cadrul activităților dedicate educației pentru
sănătate.

37
Variabilele dependente sunt:

Figura III.4. Variabilele dependente ale cercetării
III.5. Coordonatele cercetării
III.5.1. Locul de desfășurare
Experimentul pedagogic s -a desfășurat la Grădinița cu Program Prelungit „ Căsuța
Fermecată” Luduș, județul Mureș.
III.5.2. Perioada de desfășurare
Cercetarea a avut loc în perioada octombrie 2017 – mai 2018.
III.5.3. Eșantionul de subiecți și de conținut
Baza experimentală a investigației a antrenat 31 de preșcolari din grupa mijlocie, de
la Grădinița cu Program Pr elungit „ Căsuța Fermecată” Ludus, cu vârste cuprinse între 4 și 5
ani.
Experimentul didactic a constat în desfășurarea activităților la centrele Bibliotecă și
Joc de rol , dar și în abordarea conținuturilor din cadrul domeniului experiențial Limbă și
comunicare, într-o manieră distractivă, activă, educativă, atractivă. Activitățile desfășurate și
poveștile citite au avut în centrul lor ca tema: igiena corporală, igiena bucală, igiena mâinilor,
prevenția și controlul bolii, tehnici de prim -ajutor.
III.6. M etodologia cercetării
Sistemul metodelor de cercetare pedagogică este format din ansamblul metodelor și
procedeelor utilizate în cercetarea științifică a fenomenului educațional, pentru a pătrunde cu
ușurință în esența lui.
Metodele de investigație fol osite în lucrare sunt adaptate în funcție de particularitățile
de vârstă ale preșcolarilor și sunt cele prezentate în metodologia cercetării.
Prin urmare, pentru investigarea problemei de cercetare, am aplicat următoarele
metode:

Figura III.5. Metodele aplicate în cercetarea pedagogică
Asigurarea însușirii deprinderilor specifice de igienă la preșcolari;
 Creșterea nivelului de abilități care includ igiena personală, îngrijirea
mediului înconjurător, prevenția și controlul bolii.
Observația
sistematică
Experimentul
psihopedagogic
Metoda
convorbirii
Metoda cercetării
documentelor
curriculare

38
Observația sistematică este o metodă calitativă de cercetare pedagogică ce presupune
urmărirea intenționată, metodică și sistematică a particularităților la cercetare, a faptelor
pedagogice, a evenimentelor, proceselor, fenomenelor educaționale, în stare naturală, în
condiții o bișnuite de existență și manifestare, în scopul colectării de date, cunoașterii
profunde, explicării, înțelegerii și ameliorării faptelor, evenimentelor observate. Pe lângă
calitatea lor de a fi observabile, faptele pedagogice trebuie să fie și obiective. În cadrul
abordărilor științifice, obiectivitatea înseamnă că o observație poate fi reluată, replicată, adică
efectuată de mai multe persoane într -o varietate de condiții. ( Prof. univ. dr. Mușata Bocoș,
Metodologia cercetării pedagogice , pg 30)
Am aplicat metoda observării sistematice în întreaga cercetare. Observația a fost
utilizată în perioada premergătoare, dar și în timpul desfășurării experimentului.
Experimentul psihopedagogic reprezintă o metodă de cercetare pedagogică ce
presupune pro ducerea sau modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a
fenomenelor educaționale, respectiv modificarea variabilelor realității educaționale, în scopul
studierii lor, al descoperirii legilor care le guvernează și al acumulării de in formații științifice .
Acest tip de experiment este, practic, o observație provocată, în care se pot controla aspectele
fenomenelor educaționale studiate, de aceea mai este numit „metoda observației provocate”;
însă, el are rigoare științifică și precizie m ai mare decât observația . Scopul experimentului
este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și eventual, de a sugera alte întrebări
sau ipoteze de cercetare. ( Prof. univ. dr. Mușata Bocoș, Metodologia cercetării pedagogice ,
pg 32)
Experiment ul psihopedagogic poate fi de mai multe tipuri: individual, colectiv, de
lungă durată, de scurtă durată, experiment natural, experiment de laborator, experiment
clasic, cvasiexperimentul și nonexperimentul.
Metoda convorbirii constă într -un dialog între cercetător și subiecții supuși cercetării,
în vederea adunării unor date care au legătură cu fenomenele urmărite. Convorbirea se
desfășoară pe baza unui plan și a unui ghid alcătuit din întrebări elborate anterior desfășurării
experimentului. Răspunsurile se consemnează, se înregistrează cu atenție, pentru ca mai apoi
să poată fi prelucrate.
În cadrul acestei cercetări, convorbirea a constat în discuții între mine, în postura de
cercetător și preșcolari cu vârste între 4 și 5 ani, în postura de subiecți i nvestigați. Această
metodă a presupus obținerea motivației din partea subiecților și angajarea lor în discuții.
Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare este o
metodă de cercetare pedagogică ce presupune analiza, din persp ectiva anumitor criterii,
stabilite în concordanță cu scopul și cu obiectivele c ercetării, a datelor oferite de:

39
– curriculumul oficial ;
– produsele curriculare de bază (planurile -cadru de învățământ programele școlare);
– – produsele curriculare auxiliare (manualele școlare, ghiduri metodice, îndrumătoare,
caiete, normele metodologice, materiale suport ș.a.);
– – produsele curriculare terțiare (planificări calendaristice, proiecte ale unităților de
învățare, proiecte de activitate didactică );
– diferite documen te școlare care permit colectarea de date concrete referitoare la
activitatea cadrelor didactice și a educabililor, conturarea unei imagini de ansamblu
asupra organizării și desfășurării activității educaționale la micronivel pedagogic și
prefigurarea unor dimensiuni ale cercetării . ( Prof. univ. dr. Mușata Bocoș,
Metodologia cercetării pedagogice , pg 41)
III.7. Etapele cercetării
III.7.1. Etapa preexperimentală
Etapa preexperimentală a cercetării a avut loc în semestrul I al anului școlar 2017 –
2018, în luna octombrie, la Grădinița cu Program Prelungit „ Căsuța Fermecată” Luduș,
județul Mureș. Iar în urma aplicării unor teste inițiale s -a stabilit nivelul general al grupului,
care s -a focusat pe înțelegerea, de către preșcolari, a importanței unui trai de viață sănătos,
manifestarea unor comportamente ce țin de igiena proprie și a mediului în care ei trăiesc, prin
jocul de rol, povești moralizatoare și sarcini individuale.
Această primă etapă a avut ca obiective:

Figura III.6. Obiectivele etapei preexpe rimentale

Alcătuirea eșantionului de
conținut;
Alcătuirea eșantionului unic
de participanți;
Stabilirea nivelului la care se
află preșcolarii din punct de
vedere al abilităților și
deprinderilor ce țin de
educația pentru sănătate.

40
Eșantionul unic se subiecți a fost format dintr -un număr de 31 de preșcolari, din grupa
mijlocie de la Grădinița cu Program Prelungit „ Căsuța Fermecată” Luduș, județul Mureș, cu
vârste cuprinse între 4 și 5 ani.
GRĂDINIȚA NR. DE PREȘCOLARI
TESTAȚI GRUPA
Grădinița cu Program
Prelungit „ Căsuța
Fermecată” Luduș, județul
Mureș Fete Băieți Mijlocie
15 16

Figura III.7. Eșantionul de preșcolari pe care s -a realizat investigația

Figura III.8. Eșantionul unic de subiecți: fete și băieți
În prima etapă a experimentului formativ, am urmărit nivelul abilităților, deprinderilor
și cunoștințelor pe care copiii le dețin despre un comportament igienic -sanitar, modul în care
au grijă de propriul corp, de propria sănătate.
În etapa pre -testului am folosit următorul chestionar:
Numele:
Nr. crt. Întrebări aplicate Puncte
1 Este ordonat și își adună jucăriile după ce se
joacă. 1 2 3 4 5
2 Respectă regulile unui comportament adecvat la 1 2 3 4 5
Fete
48%
Băieți
52% Eșantionul de subiecți

41
masă.
3 Se spală pe mâini înainte și după masă. 1 2 3 4 5
4 Se spală pe mâini după ce folosește toaleta. 1 2 3 4 5
5 Înainte de culcare își schimbă hainele cu care
este îmbrăcat, cu pijamalele. 1 2 3 4 5
6 Când strănută, pune mâna la nas. 1 2 3 4 5
7 Iasă în aer liber oricând i se oferă ocazia, pentru
recreere. 1 2 3 4 5
8 Oferă ajutorul unui coleg dacă i se cere. 1 2 3 4 5
9 Imită prin joc acțiuni ce țin de igienă. 1 2 3 4 5
10 Recunoaște simtomele unei răceli. 1 2 3 4 5

Chestionarul a fost completat de mine, fiecărei întrebări îi corespunde un singur
răspuns. Scala cuprinde 10 itemi cu 5 variante de răspuns, după cum urmează:
S-a încercuit 1, în cazul în care comportamentul nu apare aproape niciodata ;
S-a încercuit 2, în cazul în care comportamentul apare foarte rar ;
S-a încercuit 3, în cazul în care comportamentul apare uneori;
S-a încercuit 4, în cazul în care comportamentul apare foarte des ;
S-a încercuit 5, în cazul în care comportamentul apare întotdeauna .
Interpretarea rezultatelor s -a realizat prin convertirea scorurilor totale obținute în coduri
de culor: roșu, albastru și verde. Codul roșu indică copiii care au probleme serioase în ceea ce
privește însușirea deprinderilor igienic -sanitare și cuprinde scorurile egale sau mai mici de
15. Codul albastru reprezintă faptul că respectivele comp etențe evaluate sunt insuficient
consolidate și cuprinde scorurile mai mari de 15, dar mai mici decțt 50. Iar codul verde indică
faptul că acele comepetențe evaluate sunt corect însușite și cuprinde scorul maxim de 50.
Pentru pre -testul numărul 2, am ales un joc de mișcare pe care l -am intitulat „ Bunicuțul
mă învață” după cântecelul care se interpretează în timpul jocului. În cadrul acestui joc, copiii
sunt așezați în cerc, ținându -se de mâini, iar în interiorul cercului se află un copil. Începe
interpret area cântecului de către toți copii în timp ce pe fundal se aude cântecul înregistrat pe
calculator: „ Bunicuțul mă învață/ Să mă spăl pe mâini, pe față/ Și pe dinți și până la brâu/
Uite apa curge râu/ Faceți toți cum fac și eu.” În momentul în care cânte cul ajunge la final,
iar copiii rostesc ultimul vers „ Faceți toți cum fac și eu” , copilul care se află în interiorul
cercului trebuie să reproducă regulile de igienă amintite în cântecel, iar ceilalți copii îl imită.
Dacă copilul din interiorul cercului f ace greșeli sau nu știe să reproducă mișcările amintite în

42
cântec, trebuie să își cedeze locul altui coleg. Când mișcările sunt complete și corecte, copiii
exclamă „ Ai ghicit, ai ghicit, treci la loc, ești fericit” . Jocul se continuă până ce fiecare copil
ajunge în interiorul cercului pentru a se urmări comportamentul fiecărui copil.
Pentru evaluarea acestui joc s -au luat în considerare următorii itemi:
 Comportament atins:
– Recunoaște regulile de igienă;
– Realizează corect spălatul mâinilor, al feței, al d inților și al corpului;
 Comportament de îmbunătățit:
– Nu recunoaște regulile de igină amintite în cântec;
– Nu realizează corect mișcările reprezntative pentru spălatul mâinilor, al feței, al
dinților și al corpului.
III.7.2. Etapa experimentului formativ
Această etapă importantă a studiului a constat într -o intervenție formativă, având ca
scop dezvoltarea, îmbunătățirea și însușirea comportamentului igienic -sanitar la preșcolari.
Experimentul formativ a avut loc pe parcursul anului școlar 2017 -2018 în luni le martie și
aprilie ale celui de -al doilea semestru.
Deprinderile ce țin de igiena personală au fost resurse importante pe care am urmărit
să le dezvolt la copiii preșcolari, astfel încât ei să le interiorizeze și să le utilizeze în mod
conștient și obiș nuit ori de câte ori situația o cere. Aceste deprinderi sunt folositoare copiilor
pe tot parcursul vieții lor, ajutându -i să-și porte singuri de grijă sănătății. În acest context și
exemplele din jur sunt foarte imporatente. Copiii, adeseau au tendința de a imita ceea ce vad,
tocmai de aceea este bine ca educatoarea, părinții să manifeste comportamente pe care
dorește să le vadă și la copii, iar atunci când în jurul copilului are loc un exemplu negativ,
este preferabil să nu se treacă cu vederea, ci din con tră trebuie atrasă atenția celor mici,
pentru a învăța atât din lucruri pozitive cât și din lucruri negative.
Titlul activităților Competențe
dezvoltate Număr de zile Evaluare
„ Despre Jorg, pe
care-l dureau dinții”
de Hanna Kunzel,
Christa Unzner –
Fischer – depistarea
regulilor de
menținere a
sănătății orale;
– identificarea
practicilor care
dăunează 1 Observația

43
sănătății orale.
„ Eu știu să -mi
curăț dinții bine, dar
și mâinile la fel.” – tehnici corecte
de periaj dentar;
– momentele zile
când trebuie să
ne curățăm
mâinile. 2 Observația
„ În vizită la doctor” – tehnici de prim –
ajutor;
– modalități de
îngrijire a unei
răni. 2 Observația
„ Casa mea este
curată atunci
când…” – modalități de
păstrare a
curățeniei în
mediul în care
trăim. 2 Observația

Figura III.9. Sistemul de activități al experimentului formativ
Voi descrie acum câteva activități care au fost desfășurate în vederea atingerii
obiectivelor propuse anterior și anume dezvoltarea, îmbunătățirea și însușirea deprinderilor
de igienă la preșcolari.
„ Despre Jorg, pe care -l dureau dinții” de Hann a Kunzel (Anexa 1)
Scenariu didactic
Ne așezăm toți în cerc, pe covor. Încep mai întâi prin a le adresa copiilor câteva
întrebări despre igiena lor dentară:
 „ Copii, voi vă spălați pe dinți?”
 „ În ce moment al zilei vă spălați pe dinți?”
 „ De ce vă spălați pe dinți și cine va învățați cum să vă spălați?”
Aștept răspusul copiilor, iar apoi le comunic că astăzi vom discuta tocmai despre
dințișori. „ Acum vă voi spune o p oveste despre un băiețel cam așa de vârsta voastră, pe
nume Jorg, dar care era tare supărat și plângea mereu pentru că îl dureau foarte tare dinții.
Vreți să aflați ce s -a întâmplat cu acesta și din ce cauză îl dureau dinții?” Copiii răspund

44
afirmativ în c or. „ Ei bine atunci fiți foarte atenți la ce o să vă povestesc acum, să nu pățiți și
voi ca Jorg.”
Copiii sunt foarte atenți și nerăbdători să încep povestea ei interpretând totul ca fiind o
realitati apropiată datorită faptului că eu le -am transmis despr e personajul principal, Jorg, că
este chiar un copil care se aseamănă cu ei și este de aceeași vârstă cu ei. Încep să le relatez
conținutul poveștii, în timp ce le arăt și câteva imagini reprezentative, pe care le lipesc apoi
pe un panou aflat în dreapta m ea pentru a vedea copiii succesiunea întâmplărilor. Când le
povestesc, adesea îmi schimb tonul vocii și mimica feței, iar copiii uneori râd, alteori stau
mirați, în funcție de mimica mea și de cele relatate.
La finalul poveștii, copiii încă sunt captivi în interiorul acesteea și privesc îngrijorați
către imagini. Atunci eu le adresez următoarele întrebări pe baza poveștii relatate anterior:
 „ Cu ce a greșit, Jorg, de ce îl dureau dinții?”
 „ Care este personajul cel rău al poveștii?”
 „ Care sunt prietenii di nțișorilor?”
 „ Ce ați învățat din această poveste?”
 „ Cum trebuie să ne îngrijim dințișorii ca ei să fie sănătoși și frumoși?”
La finalul activității vom interpreta un cântec vesel despre igiena dentară, copiii
executând și mișcările sugerate în textul acestuia:
„ Ascultați un sfat copii:
După fiecare masă,
Dimineața la sculare
Dar și seara la culcare,
Luați pasta și periuța,
La ghiuvetă dați fuguța,
Dinții să îi periați
Microbii să -i alungați.
Aveți și un zâmbet frumos
Dar și foarte sănătos!”

„ Eu știu să -mi curăț dinții bine, dar și mâinile la fel.” (Anexa 2)
Scenariu didactic
În această zi, activitatea dedicată educației pent ru sănătate se va desfășura la centrul
„bibliotecă”. Aici ne vom reaminti despre igiena dinților despre care am vorbit cu o zi

45
înainte, pornind de la povestea „ Despre Jorg, pe care -l dureau dinții” de Hanna Kunzel , dar
vom integra și tema despre igiena mâinilor și modul în care ne spălăm corect pe mâini.
Așa dar, toți copiii se așează în locul amenajat pentru centrul de interes „ bibliotecă”.
„ Haideți să vedem acum cine este cel mai iscusit și găsește răspunsul la ghicitorile pe care
le voi spune, fiți atenți!:”
„ În portița gurii mele
Două șiruri de mărgele
Albe și strălucitoare
Ce-i fi asta, ce -o fi oare?
Moștenire din părinți,
Două șiraguri de ….?”

„ În mici tuburi se găsește,
Dințișorii bine îi albește!”

„ Zzzz, zzzz,
Eu sunt subțirică,
Dar sunt tare voinică
Frec dinții cu putere
Și nu simți nici o durere
Ca să fie sănătoși,
Albi și foarte luminoși!”
După ce rostesc fiecare ghicitoare, aștept răspunsul copiilor și îi felicit pentru atenția
și iscusința lor. Le transmit apoi că aceste ghicitori au legătură chiar cu tema despre care vom
vorbi în minutele următoare, subiectul despre care am mai vorbit și înainte cu o zi și anume „
Igiena dințiilor”, iar tema de azi se numește „ Eu știu să -mi curăț dinții bine, dar și mâinile la
fel.” Îi întreb din no u pe copii de câte ori se spală ei pe dinți într -o zi și le cer pe rând să -mi
arate ce mișcări fac atunci când își curăță dinții.
„ Ei bine acum că mi -ați arătat modul în care voi vă spălați pe dinți, haide -ți să
vedem dacă este modul corect și daca sunt suficiente mișcările pe care le faceți, să privim cu
atenție următoarele imagini.” Le prezint apoi câteva imagini în care sunt secve nțe și etape
ale periajului corect al dinților, de asemenea sunt și desene cu dințișori triști sau rupți, copii
se uită atent la imagini, le dau din mână în mână, le analizează, iar pe baza lor se poartă o
discuție cu preșcolarii:
 „ Câte etape ale periajul ui dentar avem ilustrate în imagini?”

46
 „ Ce folosim pentru a ne peria dinții?”
 „ De ce dințișorii din imagine sunt supărați și sunt rupți?”
 „ Care sunt regulile de bază, pe care trebe să le respectăm pentru ca dinții
noștri să fie frumoși și sănătoși?”
Le arăt apoi un mulaj didactic al dinților și o periuță de dinți și le cer pe rând să îl ia și
să repete mișcările corecte de periere pe care tocmai le -au învățat și care sunt ilustrate și în
imaginile din fața lor. Copiii sunt foarte încântați de acest mater ial didactic și toți se
străduiesc să realizeze corect toate mișcările de periere, prezentate în imagini, fără a omite
nimic.
Discutăm apoi și despre igiena mâinilor. „ Copiii, să nu uităm nici de mânuțe. Ele
sunt cele mai predispuse la microbi în fiecare moment al zilei, deoarece cu ajutorul lor
atingem tot ceea ce se află în jurul nostru. Să urmărim acum o prezentare care ne învață cum
să ne spălăm corect pe mâini și când trebe să ne spălăm pe mâini.” Copiii, vizionează o
prezentare power point, realizată de mine, care conține imagini reprezentative cu mișcările
corecte ale spălatului pe mâini, unele cunoscute de copii, iar altele nu. De asemenea sunt
prezentate și imagini cu diferite activități înaintea cărora, sau după încheierea cărora trebuie
să ne spă lăm pe mâini.
Activvitatea de azi se încheie printr -un mic joculeț amuzant pentru copii. Eu le fac pe
mână câte o pată roși cu tempera, prefăcându -ne că ei s -au murdărit de înghețată, în parc. Și
mergem apoi la bae pentru a ne spăla corect pe mâini, respe ctând mișcările vizionate anterior
în prezentare, până când mânuțele rămân perfect curate, în timp ce eu observ corectitudinea
executării milșcărilor.

„ În vizită la doctor” (Anexa 3)
Scenariu didactic
O altă activitate, s -a axat pe observarea jocului de rol, intitulat „ În vizită la doctor”.
În zona dedicată special activităților joc de rol, am amenajat un mic cabinet medical. Am pus
aici mai multe truse medicale de jucărie, dar și o trusă medicală adev ărată, care conține mai
multe obiecte necesare pentru îngrijirea unei răni. De asemenea, două măsuțe care reprezintă
birourile asistentelor, pe care se află caiete și instrumente de scris. Lângă masa cu
instrumentele necesare pentru doctor, se află un pătu ț, pe care se așează „ pacienții” care vin
la doctor. Pentru pacienți sunt așezate mai multe scăunele în formă de semi -cerc, pe covor, „
în sala de așteptare”.
Un copil va juca rolul doctorului, două fetițe vor fi asistentele, iar ceilalți, care stau pe
scaune și așteaptă vor fi pacienții. Câteva fetițe care joacă rolul pacienților au și cărucioare cu

47
păpuși, pentru a diversifica puțin clasa pacienților. După fiecare pacient și caz rezolvat,
copilul care interpretează rolul doctorului, se schimbă cu altul c are este în postura
pacientului.
Începe jocul, iar eu urmăresc modul în care copiii se comportă la doctor, modul în
care ei pansează o rană. Dacă știu când și cu ce probleme mergem să ne adresăm medicului.
Dacă știu cauzele diferitelor probleme de sănătate și care ar fi remediul acestora. Iar la final
fac aprecieri verbale și le ofer copiilor informații suplimentare, urmând apoi să repetăm jocul,
fiind unul distractiv și educativ pentru preșcolari. Fiind surprinsă de modul civilizat și plăcut
în care se des fășoară jocul și de bagajul bogat de cunoștințe pe care copii le au despre
problemele de sănătate care pot fi întâlnite în viața de zi cu zi.

„ Casa mea este curată atunci când…” (Anexa 4)
Scenariu didactic
Această activitate are ca scop îmbunătățirea și dezvoltarea abilităților de îngrijire și
igienizare a locului în care copiii își petrec timpul, acesta fiind casa proprie, locul de joacă
din grădiniță, camera proprie.
Trasez pe podea un chenar mai mare cu bandă roșie, în interiorul căruia așez o
mătură, un făraș, foi de hârtie mototolite, un coș de gunoi, mai multe cuburi împrăștiate.
Această zonă, reprezintă pentru fiecare copil casa lui sau camera proprie, dar care se află în
acest moment foarte dezordona tă și murdară, ceea ce înseamnă că ne pune sănătatea în
pericol. Pentru a fi sănătoși, este necesar să ne păstrăm curat și locul în care trăim, nu doar
corpul. În acest spațiu improvizat, copiii vor face curățenie, dar nu oricum, ci pe intonarea
următorulu i cântecel:
„ Casa mea este curată,
Uneori dezordonată
De vreau sănătos să fiu
Fac curat așa cum știu
Mătura o folosesc,
Mizeria să o adun, pe făraș o pun
O golesc apoi, chiar în coșul de gunoi.
Curățenia nu e gata,
Uite toate sunt împrăștiate,
Trebuie re aranjate,
Pe dulap sau în cutii,
Eu pun numai jucării.”

48
Ținându -se de mână, copiii stau în cerc în jurul zonei delimitate cu bandă, iar un copil
se află în interiorul ei. Când începe intonarea cântecului în cor, copilul din interiorul acelei
zone, trebuie să facă curat, folosindu -se de obiectele aflate acolo și ascultând versurile
cântecului. El trebuie să termine până când se termină și cântecul. Acest joc se repetă până
când fiecare copil ajunge în interiorul zonei delimitate cu bandă roșie.
Prin acest jo c, copiii învață că este important ca mediul în care trăiesc să fie curat
pentru a facilita lupta pentru propria sănătate. Ei învață ce trebuie să facă pentru a păstra
curățenia, într -un mod distractiv, aplicând mai apoi aceste cunoștințe, acasă, în parcur i,
oriunde vor merge.
III.7.3. Etapa postexperimentală
Etapa post experimentală a avut loc în perioada martie -mai 2018 a anului școlar 2017 –
2018 și a constat în reaplicarea celor chestionarului de evaluare, utilizat și în etapa
preexperimentală, având următoarele scopuri:
 Observarea modului de evoluție al preșcolarilor, în diferite faze ale
experimentului;
 Compararea datelor și a rezultatelor finale cu cele de la începutul
experimentului;
 Stabilirea nivelului de eficiență al tehnicilor noi introduse.
De asemenea, o altă activitate desfășurată în cadrul acestei etape, a fost participarea
preșcolarilor la concursul județean „ Preșcolarii pot să -și apere viața, ediția a III -a, Luduș
2018”, unde copiii și -au pus în practică toate cunoștințele acumulate ant erior, atât cele ce țin
de educația rutieră, cât și cele ce țin de educația pentru sănătate. În cadrul acestui concurs,
preșcolarii au desfășurat și activități asemănătoare cu cele propuse și realizate de mine în
etapa experimentului formativ, cum ar fi mo dul de îngrijire și bandajare al unei răni, cu
ajutorul unei truse medicale adevărate (Anexa 5). La acest concurs, preșcolarii s -au descurat
foarte bine, oținând locul I, ceea ce indică faptul că informațiile au fost asimilate corect, iar
cercetarea și -a atins scopul propus.

49
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂRII PEDAGOGICE ȘI INTERPRETAREA
ACESTORA

Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor
În etapa preexperimentală, am testat preșcolarii din punct de vedere al nivelului
abilităților, deprinderilor și cunoștințelor pe care copiii le dețin despre un comportament
igienic -sanitar, printr -un chestionar completat de mine. Interpretarea rezultatelor se realizează
prin convertirea scorurilor în coduri de culori, după cum urmează:
Nr. preșcolar i testați Cod roșu Cod albastru Cod verde
31 Punctaj Procent Punctaj Procent Punctaj Procent

1
3%
17
55%
13
42%

Figura IV.1. Rezultatele obținute în urma pre -testului nr. 1

Figura IV.2. Rezultatele obținute în urma pre -testului nr. 1

În urma acestor rezultate, am identificat aspecte deficitare, care au necesitat
îmbunătățire și pe care am încercat să le ameliorez în etapa experimentului formativ, pentru
ca în final să am următoarele rezultate, când am reluat chestionarul:

024681012141618
Cod rosu Cod albastru Cod verdePre-testul nr1
Cod rosu
Cod albastru
Cod verde

50

Nr. preșcolari test ați Cod roșu Cod albastru Cod verde
31 Punctaj Procent Punctaj Procent Punctaj Procent

0
0%
6
17%
25
83%

Figura IV.3 . Rezultatele obținute în urma testului final nr . 1

Figura IV.4. Rezultatele obținute în urmma aplicării testului final nr. 1
După cum se poate observa, în etapa preexperimentală, în cadrul pre testului nr.1,
42% dintre preșcolarii testați au fost încadrați în codul verde, ceea ce înseamnă ca abilitățile
și deprinderile lor igienic -sanitare sunt bine dezvoltate, iar în etapa post experimentală, în
cadrul testului final nr.1, procentul a crescut, de această dată 77% dintre preșcolarii testați au
fost încadrați în codul verde. Astfel se observă o creștere de 35%, ceea ce este foarte
mulțumitor. 0%
17%
83% Testul final nr. 1
Cod roșu Cod albastru Cod verde

51

Figura IV.5 . Situația comparativă a rezultatelor în funcție de codul culorilor dintre
pre-testul nr.1 și testul final nr.1

Tot în etapa preexperimentală, am folosit ca instrument de jocul mișcare „ Bunicuțul
mă învață” . Prin acest joc, am dorit să identific dacă pre școlarii știu să execute corect
mișcările corespunzătoare momentelor în care ne curățăm diferite părți ale corpului și dacă ei
recunosc regulile de igienă atunci când le aud, în cazul acesta, într -un cântec.
Următorul tabel exemplifică mai bine rezultatel e obținute la pre -testul nr. 2:
Nr. crt. Preșcolari testați Pre-testul nr.2
Comportament
atins Comportament
de îmbunătățit
1 B. C. 
2 B. R. 
3 B. T. 
4 C. R. 
5 C. A. 
6 C. I. 
7 C. R. 
8 D. A. 
0510152025
PRE-TEST TEST FINALPreșcolari
încadrați în
codul roșu
Preșcolari
încadrați în
codul albastru
Preșcolari
încadrați în
codul verde
SITUAȚIA COMPARATIVĂ

52
9 D. I. 
10 D. S. 
11 D. D. 
12 D. S. 
13 E. V. 
14 F. E. 
15 H. M. 
16 M. P. 
17 M. I. 
18 N. D. 
19 N. A. 
20 O. T. 
21 O. A. 
22 P. A. 
23 P. C. 
24 R. A. 
25 R. D. 
26 R. E. 
27 T. L. 
28 T. R. 
29 Z. A. 
30 Z. A. 
31 Z. D. 

Figura IV.6 . Rezultatele obținute în urma pre -testului nr.2

53

Figura IV .7. Rezultatele obținute la pre -testul nr.2
Putem observa că în urma acestui joc aplicat în pre -testul nr.2, 65% dintre preșcolari
au atins comportamentul așteptat, ceea ce înseamnă ca informațiile lor sunt bine consolidate,
iar 35% dintre ei necesită mai multă atenție pentru îmbunătățirea coportamentului.

65% 35% PRE-TESTUL NR.2
Comportament atins Comportament de îmbunătățit

54
CONCLUZII
Rezultatele obținute în urma cercetării realizate au confirmat în totalitate ipoteza de la
care am pornit.
Experimentul psihopedagogic, dovedește importanța pe care educația pentru sănătate
o are în rândul preșcolarilor, în dezvoltarea comportamentelor igienic -sanitare, care să -i ajute
pe tot parcursul vieții să fie independeți și să poată lua decizii corecte a supra propriei sănătăți
și pentru menținerea acesteea. Copiii, au participat cu entuziasm și interes la activitățile
propuse, fără a manifesta oboseală, descoperind singuri comportamente care le dezvoltă
abilitățile și deprinderile specifice igienei propri i și a mediului înconjurător. Prin activitățile
pe care le -am desfășurat, am avut ca scop, formarea și dezvoltarea abilităților și deprinderilor
amintite anterior, la preșcolarii cu vârste cuprinse între 4 și 5 ani, într -o manieră distractivă,
atractivă, d ar educativă în același timp, drept pentru care preșcolarii au fost foarte activi și au
manifestat interes la fiecare activitate.
Am considerat că acest expriment psihopedagogic poate fi desfășurat și la nivelul
grădiniței, chiar dacă copiii se află la o v ârstă fragedă, deoarece în opinia mea, această vârstă
este una propice din punct de vedere al asimilării cunoștințelor și trebuie exploatată și
valorificată. Chiar dacă sunt mici, copiii au un potențial crescut și o disponibilitate pe măsură,
ceea ce ma su prins plăcut și ma determinat să încerc. Pe lângă cunoștințele academice, care
tind să fie tot mai ridicate, preșcolarii au nevoie să dobândească și anumite comportamente
adaptative. Activitățile dedicate educației pentru sănătate au urmărit și acest aspec t, iar aceste
comportamente adaptative fac referire la conștientizarea propriei strări de sănătate, dar și a
celor din jur, depistarea și prevenția stării de boală, capacitatea de a rezolva anumite
probleme de sănătate sau acordarea primului ajutor într -un mod corect și eficient, capacitatea
de a înfrunta obstacole și de a nu se teme de ele.
Pentru o independență cât mai mare și pentru o adaptare optimă la viața cotidiană și la
problemele și riscurile pe care aceasta le presupune, este impedios necesar ca în primii ani de
viață ai copilului, acesta să ia deja contact cu ceea ce se întâmplă cu viața lui și a celor din
jur. Să înțeleagă și să cunoască ritmul și modul său de dezvoltare, dar să fie informat și cu
privire la lucrurile mai puțin plăcute care îi p ot ataca sănătatea și o pot pune în pericol, dar și
metodele de prevenire și tratare a acestora. Informațiile asimilate în această perioadă a vieții,
rămân întipărite în mintea copilului și le va folosi ori de câte ori situația o cere, în mod
conștient.
Referindu -ne la rezultatele obținute în urma aplicării probelor de evaluare în două
momente diferite ( pre -test și testul final), după etapa experimentului formativ, se observă o

55
îmbunătățire îmbucurătoare și o diferență clară în sfera deprinderilor și abil ităților igienic –
sanitare.
În concluzie, putem afirma că utilizarea jocurilor de rol, al poveștilor moralizatoare, al
jocurilor de mișcare cu text și cânt, în activitățile cu preșcolarii, optimizează formarea și
dezvoltarea comportamentelor ce țin de igie na proprie și a mediului înconjurător,
comportament care s -a dorit de la început a fi atins.

56
ANEXE
Anexa 1
Proiect de activitate

Unitatea: Grădinița cu P.P „ Căsuța fermecată” Luduș
Propunător: Borbil Alis Gabriela
Grupa: Mijlocie
Data: 13.03.2018
Tema anuală: Când, cum și de ce se întamplă?
Tema zilei: „ Despre Jorg, pe care -l dureau dinții” de Hanna Kunzel
Tipul de activitate: Mixtă
Forma de organizare: Frontală
Forma de realizare: ADE – DLC (povestirea educatoarei)
Locul de desfășurare: Sala de grupă

Activitate propusa:
 ADE (activități pe domenii experiențiale): DLC (povestea educatoarei) „ Despre
Jorg, pe care -l dureau dinții” de Hanna Kunzel

Argument:
 Regulile și normele de igienă orală sunt esențiale în viața fiecărui om, cu atât mai
mult în viața preșcolarilor care sunt la început de drum în ceea ce privește asimilarea
de cunoștințe și formarea deprindrilor igienic -sanitare, la această vârstă. Activitatea
este valoroasă prin faptul că preșcolarii au posibilitatea de a-și îmbogăți cunoș tințele
despre modul în care trebuie să -și îngrijească dinții, într -un mod plăcut, cu ajutorul
prezentării unei povești adaptate vârstei lor, cu imagini atractive și interesante .

Scopul activității:
 Fixarea cunoștințelor preșcolarilor r eferitoare la igiena dentară, normele și regulile de
care trebuie să ținem cont pentru o igienă orală optimă .

Obiective operaționale:
 Să identifice cel puțin 2 obiecte necesare îngrijirii dinților, pe baza poveștii
prezentate .
 Să denumească minim 2 lucrur i care pot cauza carii și dureri propriilor dinți , pe baza
poveștii audiate.
 Să denumească personajul principal și personajul negativ , pe ba za poveștii audiate .

Strategii didactice:
 Sistemul metodologic: conversația, explicația, povestirea.
 Sistemul resur selor curriculare: imagini reprezentative d in poveste, cartea cu
povestea prezentată .

Resurse:

57
 Temporale: 15 minute.
 Umane: 31 preșcolari și susținătoarea activității.
 Spațiale: sala de grupă.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Etapele activității Conținut științific Sistemul
metodologic Forme de
organizare
1.Moment
organizatoric Se vor organiza
spațiul și climatul
optim desfășurării
activității,
pregătirea
materialului
didactic și așezarea
copiilor în
semicerc, fiecare pe
o periniță.

2.Captarea
atenției Le voi spune
copiilor că în
drumul meu spre
grădiniță m -am
întâlnit cu mama
unui băiețel, pe
nume Jorg, care era
tristă pentru că
băiețelul ei plânge
într-una din cauză
că îl dor dințișorii.
Și m -am gândit să
vin să vă povestesc
și vouă despre el să
aflăm împreună
care este cauza
acestei dureri.
Dar mai întâi vreau
să-mi spuneți:
 „ Pe voi vă
dor dinții
vreodată?”
 „ Copii, voi
vă spălați pe
dinți?”
 „ În ce
moment al
zilei vă
spălați pe

Conversația
Surpriza

58
dinți?”
 „ De ce vă
spălați pe
dinți și cine
va învățați
cum să vă
spălați?”

3.Anunțarea temei
și a obiectivelor Ei bine, vreți să
auziți acum
povestea lui Jorg,
un băiețel așa ca
voi?
Copiii își iau poziția
pentru a asc ulta și
se uită toți spre
mine. Le spun
copiilor să fie foarte
atenți la poveste
pentru că la final o
să am nevoie de
ajutorul lor.

Explicația
4.Prezentarea
conținutului Încep să le relatez
conținutul poveștii,
în timp ce le arăt și
câteva imagini
reprezentative, pe
care le lipesc apoi
pe un panou aflat în
dreapta mea pentru
a vedea copiii
succesiunea
întâmplărilor. Când
le povestesc, adesea
îmi schimb tonul
vocii și mimica
feței, iar copiii
uneori râd, alteori
stau mirați, în
funcție de mimica
mea și de cele
relatate.

Povestirea

Frontală
5.Obținerea
performanței La finalul poveștii,
copiii încă sunt
captivi în interiorul
acesteea și privesc

59
îngrijorați către
imagini. Atunci eu
le adresez
următoarele
întrebări pe baza
poveștii relatate
anterior:
„ Cu ce a greșit,
Jorg, de ce îl
dureau dinții?”
„ Care este
personajul cel rău
al poveștii?”
„ Care sunt
prietenii
dințișorilor?”
„ Ce ați învățat din
această poveste?”
„ Cum trebuie să ne
îngrijim dințișorii
ca ei să fie sănătoși
și frumoși?”

Interogarea

Frontală
6.Încheierea
activității La finalul activității
vom interpreta un
cântec vesel despre
igiena dentară,
copiii executând și
mișcările sugerate
în textul acestuia:
„ Ascultați un sfat
copii:
După fiecare masă,
Dimineața la
sculare
Dar și seara la
culcare,

Aprecierea verbală

60
Luați pasta și
periuța,
La ghiuvetă dați
fuguța,
Dinții să îi periați
Microbii să -i
alungați.
Aveți și un zâmbet
frumos
Dar și foarte
sănătos!”

61

Anexa 2
„ Eu știu să -mi curăț dinții bine, dar și mâinile la fel.”

62

63

64
Anexa 3
„ În vizită la doctor” Joc de rol

65

66

67
Anexa 4
Proiect de activitate

Unitatea: Grădinița cu P.P „ Căsuța fermecată” Luduș
Propunător: Borbil Alis Gabriela
Grupa: Mijlocie
Data: 19.04.2018
Tema anuală: Când, cum și de ce se întâmplă?
Tema zilei: „ Eu sunt harnic chiar de mic ”
Tipul de activitate: Mixtă
Forma de organizare: În grup
Forma de realizare: ALA2 (joc de mișcare)
Locul de desfășurare: Sala de grupă

Activitate propusă:
 ALA2: Joc de mișcare „ Casa mea este curată atunci când…”

Argument:
 Activitatea propusă este una interesantă pentru preșcolari, o modalitate de relaxare a
acestora prin joc, după o serie de activități care îi solicită intelectual. Prin joc, c opiii
își exersează abilitățile ce țin de ordinea spați ului în care ei trăiesc.

Scopul activității:
 Fixarea cunștințelor achiziționate la activitățile anterioare ale zilei și socializarea
preșcolarilor prin joc și mișcare.

Strategii didactice:

 Metode și procedee : Conversația, explicația, demonstrația.
 Materiale didactice: Mătură, făraș, hârtie, bandă adezivă roșie, cuburi.
 Forme de organizare: În grup.

Obiective operaționale:
 Să manifeste un comportament prietenos și sociabil față de ceilalți colegi.
 Să rescunoască indicațiile ce țin de aranjarea mediului în care se află, pe baza textului
cântecului intonat .
 Să respecte regulile dat de educatoare .

Regulile jocului:
 Copiii trebuie să folosească toate obiectele din interiorul chenarului.
 Nu mai au voie să atingă nimic odată ce cântecul a luat sfârși t.
 Câștigă doar copiii care au reușit să adune toate obiectele din interiorul chenarului
până în momentul în care cântecul interpretat în cor de ceilalți colegi ai săi, ia sfârșit.

68
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului:
Se trasează pe pod ea un chenar mai mare cu bandă roșie, în interiorul căruia așez o
mătură, un făraș, foi de hârtie mototolite, un coș de gunoi, mai multe cuburi împrăștiate.
Această zonă, reprezintă pentru fiecare copil casa lui sau camera proprie, dar aflată într -o
stare de dezordine și murdărie. Jocul constă în aranjarea acestor obiecte din interiorul
chenarului și executarea anumitor mișcări specifice activității de curățenie, pe versurile
următorului cântec:
„ Casa mea este curată,
Uneori dezordonată
De vreau sănătos să fiu
Fac curat așa cum știu
Mătura o folosesc,
Mizeria să o adun, pe făraș o pun
O golesc apoi, chiar în coșul de gunoi.
Curățenia nu e gata,
Uite toate sunt împrăștiate,
Trebuie rearanjate,
Pe dulap sau în cutii,
Eu pun numai jucării.”
Ținându -se de mână, copiii stau în cerc în jurul zonei delimitate cu bandă, iar un copil
se află în interiorul ei. Când începe intonarea cântecului în cor, copilul din interiorul acelei
zone, trebuie să facă curat, folosindu -se de obiectele aflate acolo și ascultând ver surile
cântecului. El trebuie să termine până când se termină și cântecul. Acest joc se repetă până
când fiecare copil ajunge în interiorul zonei delimitate cu bandă roșie.

Anexa 5

69

BIBLIOGRAFIE

1. Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și
creativitate, Pitești, Editura Paralela 45.
2. Bocoș, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Cluj-Napoca , Editura
Casa Cărții de Știință .
3. Bocoș, M.; Catalano, H.; Avram, I.; Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia
învățământului preșcolar. Instrumente didactice , Cluj-Napoca , Editura Presa
Universitară Clujeană .
4. Bocoș, M.; Stan, C.; Someșan, E. (coord.) (2008), Strategii didactice activizante în
învățământul preșcolar și primar , Cluj-Napoca , Editura Casa Cărț ii de Știință .
5. Cerghit, I., (1976), Metode de învățamânt , București, Ed. Didactică și Pedagogică.
6. Cerghit, I., (2002), Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri
și strategii, București, Editura Aramis.
7. Chiș, V. (2002) Provocările pedagogicei contemporane , Cluj-Napoca , Editura PUC .
8. Cucoș, C., (1999), Pedagogie , Iași, Editura Polirom .
9. Drăgan, I., Nicola, I., (1995), Cercetarea psihopedagogică, Târgu -Mureș, Editura
Tipomur.
10. Dumitrana, M., (2000), Copilul, familia, grădinița, București , Editura Compania .
11. Educației, M., & CERCETĂRII, Ș. T., (2008), Curriculum pentru învățământul
preșcolar (3 -6/7 ani).
12. Golu, P., (1985), Învățare și dezvoltare, București , Editu ra Științifică și
Enciclopedică .
13. Marks, B., James, H., Rimme r, Heller, T., trad. Spoială, D., (2010), Program de
nutriție și educație pentru sănătate, București, Editura Alpha MDN.
14. Penciu, P., Pavlid, V., Dorobanțu, I., (1970), EDUCAȚIA SANITARĂ – teorie și
metodă -, București , Editura Medicală .
15. Petrovai, D., Petri că, S., Preda, V., & Brănișteanu, R., (2012), Pentru un copil sănătos
emoțional și social. Ghid practic pentru educatorul care construiește încredere ,
București , Editura Integral .
16. Piaget, J., Inhelder, B., & Răutu, D., (1969), Psihologia copilului, București , Editura
Didactică și Pedagogică .

70
17. Popescu, L., (2010), Stil de viață sănătos: Un Ghid de Educația pentru Sănătate,
Constanța , Editura Muntenia .
18. Popescu, O., (1986), Creșterea și educarea copilului , București , Editura Medicală .
19. Radut -Taicu, R. (20 04), Pedagogia jocului de la teorie la aplicații, Cluj-Napoca,
Editura Casa Cărții de Știință.
20. Vrășmaș, E., (1999), Educația copilului preșcolar , București , Editura Pro Humanitate .