Referat Tinca Cretu Sem 2 [604949]

82
de un an?; care este acea dezvoltare psi­
hologica specificii $i acele interac/iuni am­
bientale care preced aceste evenimente?
Speciali~tii din acest domeniu au de aseme­
nea ca obiectiv identificarea acelor carac­
teristici ambientale care influenteaza dez­
voltarea: care este irifluenfa diferitelor prac­
tici educative asupra dezvoltarii emo/ionale
a copilului?; cum irifluenfeaza vizionarea
emisiunilor violente agresivitatea copilului?
in spatele acestor 'intrebari destul de
specifice stau 'insa doua 111trebari funda­
mentale: (a) care este rolul interacfiunilor
dintre factorii biologici, cum ar fi zestrea
genetica $i evenimentele care au lac in
mediul care inconjoara copilul, in deter­
minarea cursului dezvoltarii acestuia (ra­
portul ereditate-mediu)? $i (b) trebuie fn/e­
leasa dezvoltarea ca un proces continuu
sau ca o succesiune de etape distincte?
Interactiunea dintre ereditate ' ~i mediu
Importanta influentelor ereditare sau de
mediu ~i, mai ales, dovedirea rolului hota­
rator detinut de o categorie sau alta asupra
dezvoltarii umane a fost dintotdeauna
un subiect de polemica. in secolul al
XVII-lea, filosoful englez John Locke
respingea ideea existenta 'in acea perioada,
cum ca un copil ar fi un adult 111 miniatura, ·
ca ar poseda deci toate abilitatile ~i cu­
no~tintele necesare ~i ca, pentru a mani­
festa aceste caracteristici 111nascute, nu
trebuie decat pur ~i simplu sa creasca. John
Locke sustine contrariul ~i anume ca
psihicul unui copil este o coala alba de
hartie (tabula rasa); ceea ce se va a~terne
pe aceasta hartie este rezultatul experientei
copilului, ceea ce el vede, aude, gusta,
miroase ~i simte. Dupa parerea lui Locke,
toate cuno~tintele pe care le posedam lntroducere in psihologie
provin din informatiile oferite de simturile
noastre, sunt furnizate de experienta, iar
rara experienta nu poate fi elaborat nimic.
Aparitia teoriei .evolutiei a Jui Charles
Darwin (1859), care evidentiaza baza bio­
logica a dezvoltarii, determina o revenire
la perspectiva ereditara. Odata cu aparitia
behaviorismului, 'in secolul al XX-lea,
perspectiva ambientala capata din nou va­
loare. Behaviori~tii, cum ar fi John B.
Watson ~i B.F. Skinner, demonstreaza ca
natura umana este extrem de maleabila:
experientele din copilaria · timpurie pot
determina transformari majore ale copi­
lului, indiferent de zestrea sa ereditara.
Watson sustine acest principiu 'intr-o forma
extrema: ,,Dati-mi douazeci de copii sana­
to~i, bine-crescuti, ~i vii garantez ca prin
antrenamente specifice 'ii voi putea face sa
devina orice fel de specialist -medic,
avocat, aitist, vanzator ~i chiar cer~etor sau
hot, indiferent de talent, aptitudini, ten­
dinte, abilitati, vocatie sau rasa stramo~ilor
sai" (1930, pag. 104).
in prezent, psihologii sunt de acord ca
atat ereditatea, cat ~i mediul influenteaza
dezvoltarea dar, mai mult decat atat, ·ca
interactiunea dintre aceste doua categorii
de factori determina de fapt dezvoltarea.
Spre exemplu, se va vedea 'in capitolul 13
ca dezvoltarea multor caracteristici de pet~
sonalitate, cum ar fi sociabilitatea ~i sta­
bilitatea emotionala, par sa fie 111 mod egal
influentate de ereditate ~i de mediu; de
asemenea, se va vedea 'in acela~i capitol ca
tulburarile psihice pot avea atat cauze ere­
ditare, cat ~i de mediu.
Chiar ~i acele aspecte ale dezvoltarii
care par 111 mod evident determinate de
caracteristicile biologice 'innascute, pot fi
afectate de evenimentele care au Joe 111 me­
diul 111conjurator. in momentul conceptiei,
un numar cople~itor de caracteristici indi~

Dezvoltarea psihologica
viduale sunt deja determinate de structura
genetica a ovu]11lui fecundat; zestrea noas­
tra genetica programeaza 'in a$a fel dezvol­
tarea celulara 'incat sa devenim oameni $i
nu pe$ti sau cimpanzei; sunt de asemenea
stabilite printre altele sexul, culoarea pielii,
a ochilor $i a parului, dimensiunile gene­
rale ale corpului. Ace$ti determinanti gene­
tici sunt exteriorizati 111 timpul dezvoltarii
prin procesul de maturizare-secvente ale
cre$terii determinate genetic $i relativ inde­
pendente de evenimentele exterioare. Un
mediu neadecvat sau atipic poate 'insa sa
afecteze procesele de maturizare.
Spre exemplu, foetus-ul uman se dez­
volta 111 organismul mamei 111tr-un ritm $i
111 cadrul unor etape bine definite $i sta­
bilite; comportamentul :ratului, cum ar fi
diferitele mi$cari ale acestuia, are de ase­
menea o anumita ordonare secventiala care
depinde de stadiul de cre$tere. Copiii pre­
maturi, care sunt mentinuti 'i'n viata 'intr-un
incubator, au o dezvoltare aproape similara
cu cea a copiilor care sunt nascuti la ter­
men. Aceasta similaritate a dezvoltarii pre­
natale ilustreaza procesul maturizarii. Daca
'i'risa mediuluterin are diferite anormalitati,
procesul maturizarii poate fi influentat;
daca, spre exemplu, mama contracteaza
va,ricela 'in primele 3 luni de graviditate
(adica fo perioada 'in care se formeaza
?rganele embrionului, 111 functie de progra­
mul genetic) copilul nascut poate fi surd,
orb sau cu diferite afectiuni cerebrate (tipul
_de maladie va fi determinat de organul care
s~ afl~ 111 plin proces de formare la mo­
meQtuJ. infectarii). Malnutritia mamei, fu-
0\i,\ul, sap consumul de alcool $i droguri
\}ll;t .i~!ti/actori de mediu care afecteaza
e~oltare,~ normala a :ratului.
'©,aJta dovada a rolului detinut de inter­
~ui).ea dintre ereditate $i m~diu este dez­
tafea m6torie postnatala. A$a cum este 83
prezentat 'i'n figura 3.1, toti copiii parcurg
acelea$i stadii de dezvoltare motorie $i,
mai mult decat atiit, le parcurg 111 aceea$i
ordine. Exceptand ca explicatie faptul ca
toti parintii efectueaza acela$i antrenarrient
motor cu copiii (lucru aproape imposibil),
trebuie sa acceptam existenta unui program
prestabilit . al rnaturizarii, program care
determina ordinea acestor compo1iamente.
In figura 3 .1 este, de asemenea, ilustrat
faptul ca nu 'toti copiii parcurg aceea$i
etapa 'in acela$~ timp; tocmai din cauza
acestui fapt, psihologii s-au 1ntrebat daca
nu cumva 'invatarea $i experienta deter­
mina aceste diferente .
Initial raspunsul parea sa fie nu. fntr-un
binecunoscut studiu, s-au comparat doua
grupuri de copii Hopi, din sudul S.U.A .. 0
parte din copii au fost crescuti de catre
parinti intr-un mod traditional (adica fora­
$ati $i relativ :rara posibilitatea de mi$care)
pana la varsta de 7 )uni; pana la aceasta
varsta erau desfa$ati odata sau de doua ori
pe zi pentru a fi spalati $i pentru a Ii se
schimba hainele, deci nu au avut posibi­
litatea de a-$i mi$ca bratele $i picioarele
sau de a exersa alte comportamente mo­
torii, cum ar fi rostogolituL Cu toate aces­
tea, cop iii din grupul descris anterior au 1n­
ceput sa mearga cam la aceea~i varsta cu
copiii Hopi care aveau parinti mai putin
traditionali, adica parinti care nu 111:fa$au
copiii ~i nu-i tineau 111tr-un patut special.
Aceste observatii demonstreaza ca achi­
zitionarea deprinderilor motorii specifice
primului an de viata nu depinde de exer­
citiu (Dennis $i Dennis, 1940).
Primele studii cu gemeni au avut rezul­
tate similare (Gessel $i Thompson, 1929;
McGraw, 1935/1975). In cadrul acestor
studii, unul dintre gemeni efectua de tim­
puriu ~i pentru o perioada mare de timp un
anume exercitiu ( cum ar fi catararea pe un

• I
I V'J· I I
fj 'I 84 lntroducere fn psihologie
Se rostogole§te £
I
Merge de-a bu§ilea
Sta in §ezut nesprijinit i,
2 3 4 5 Se ridica sprijinit ~a.
<if1fR
Setara§te ~
M•'!l• In pidoa,e sp,ijinit II
Sta in picioare nesprijinit
Me,ge ta,a ajuto, i
6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
VARSTA (luni]
Fig. 3.1. Viteza de dezvoltare a copiilor. De$i dezvoltarea are o anumitii ordine, unii copii
ating un anume stadiu de dezvoltare fnaintea altora. in partea stangii a barelor orizontale este
indicatii varsta la care 25% din copii au atins o anumitii performan/ii; fn partea dreaptii este
men/ionatii vars ta la care 90% din cop ii au achizi/ionat respectiva abilitate. Segmentul vertical
de pe fiecare barii aratii varsta la care 50% dintre ei au realizat aceastii achizi/ie. (Dupa
Frankenburg ~i Dodds, 1967) I I
1 l l Dezvolta1
scaun);
exercitit
truoper
ambii ge
ca, de~i
rezultatc::
Rezulta
element:
mai ma1
timp, ad
~i eel ne
la fel de
varste rr
mare de
Studi
~i stimul
portame
Spre ex<
xul de J
pozitie,
suprafat
unormi:
mersul.
tuat aser
nute, de
melor d
mearga
mai dev
neficiat
Zelazo :
copiilor
utilizata
rezultat1
sa-~i fo,
stea jos
na~tere;
zand cu
samear.
tadeco1
ta dezv<
exersari
tarea ca
decat cc
portam(
antrenai

.J
15
:opii
este
este
tica/
)upa Dezvo/tarea psiho/ogicii
scaun); . fratele geaman efectua acela~i
exercitiu, insa la o viirsta mai mare ~i pen­
tru O perioada de timp mai scurta. Ulterior,
ambii gemeni au fost testati ~i s-a constatat
ca, de~i perioada de exersare era diferita,
rezultatele obtinute erau relativ acelea~i.
Rezulta ca, in cazul abilitatilor motorii
elementare, exercitiile efectuate la viirste
mai mari ~i pentru o perioada scurta de
timp, adica atunci ciind sistemul muscular
~i eel nervos este mai maturizat, par sa fie
Ia fel de utile ca ~i exercitiile 'incepute la
viirste mai mici ~i pentru o perioada mai
mare de timp.
Stud ii mai recente au aratat ca exercitiul
~i stimularea pot accelera dezvoltarea com­
portamentului motor 'i'ntre anumite limite.
Spre exemplu , nou-nascutii au deja refle­
xul de pa~ire; daca ei sunt mentinuti 'in
pozitie verticala, cu picioarele atingiind o
suprafata so Iida, se va observa declan~area
unor mi~cari ale picioarelor care simuleaza
mersuL Un grup de copii cu cares-au efec­
tuat asemenea exercitii (timp de ciitevami ­
nute, de mai multe ori pe zi, 'i'n timpul pri­
melor doua luni de viata) au 111ceput sa
mearga cu cinci piina la ~apte saptamiini
mai devreme fata de copiii care nu au be­
neficiat de acest antrenament (Zelazo,
Zelazo ~i Kolb, 1972). Un studiu asupra
copiilor Kipsigi din Kenia, in care a fost
utilizata metoda observatiei, a avut acelea~i
rezultate. Parintii Kipsigi 'incep efectiv
sa-~i 111vete copiii sa stea 111 picioare, sa
stea jos ~i sa mearga, la scurt timp dupa
na~tere; copiii Kipsigi adopta pozitia ~e­
ziind cu 5 saptamiini mai devreme ~i 111cep
sa mearga cu 3 saptamiini mai devreme fa­
ta de copiii din S.U.A. Concluzia caaceas­
ta dezvoltare timpurie este o consecinta a
exersarii timpurii este 111tarita de consta­
tarea ca ace~ti copii nu sunt mai precoce
deciit copiii americani 'in ce prive~te com­
portamentele pelitru care nu au primit un
antrenament prealabil ( cum ar fi rostogo-85
lirea sau mersul de-a bu~ilea); mai mult
deciit atiit, au performante mai mici In ca­
zul urcarii scarilor fata de cop iii americani
(Super, 1976).
Dezvoltarea vorbirii poate oferi un alt
exemplu al interactiunii dintre caracteris­
ticile determinate genetic ~i experientele
oferite de mediu. Aproape toate fiintele
umane se nasc 'inzestrate cu capacitatea de
a invata limbajul articulat; la nivelul altor
specii nu se realizeaza acest lucru . .in cur­
sul normal al dezvoltarii, fiintele umane
invata sa vorbeasca, 111sa nu vor fi capabile
de acest lucru deciit 'in momentul 'in care au
atins un anumit nivel de dezvoltare neuro­
logica; nici un copil cu viirsta mai mica de
un an nu poate forma propozitii. Copiii ·
crescuti intr-un mediu 'in care Ii se vorbe~te
~i sunt stimulati sa rosteasca sunete care sa
aproximeze vorbirea, vor Incepe sa vor­
beasca mai devreme deciit cop iii care nu au
beneficiat de un asemenea mediu. Spre
exemplu, copiii crescuti 111 familii ameri­
cane din categoria clasei mijlocii, 'incep sa
vorbeasca In jurul viirstei de un an. Copiii
crescuti in San Marcos (un ora~ provincial
din Guatemala), care sunt implicati in mica
masura in interactiuni verbale cu adultii,
s-a observat ca rostesc primele cuvinte in
jurul viirstei de 2 arii (Kagan, 1979); Jim­
bajul folosit de copii va fi bine'inteles eel
specific culturii 'in care traiesc. Putem con­
cluziona ca dezvoltarea limbajului presu­
pune ambele componente , atiit cea eredi­
tara cat ~i cea ambientala . in capitolul 9 se
va vedea ca ~i alte aspecte ale limbajului
sunt ,,inscrise" In creierul uman 'inca de la
na~tere.
Stadiile dezvoltiirii ~i
perioada sen:Zoriala
A~a cum s-a subliniat deja, exista o
anumita ordine a etapelor dezvoltarii care
depinde de gradul de maturitate al organis-

Memoria 375
Imbunatatirea memoriei '
Luand i'n considerare elementele de
baza ale memoriei de scurta durata ~i ale
memoriei de lunga durata, suntem gata sa
abordam problema i'mbunatatirii memoriei.
Yorn analiza aici i'n special memoria ex­
plicita; mai i'ntai vom descrie modalitatea
i'n care se poate mari capacitatea memoriei
de scurta durata, apoi vom reveni la pre­
zentarea unei serii de metode pentru i'm­
bunatatirea memoriei de lunga durata.
Aceste metode aqioneaza prin sporirea efi­
cientei proceselor de encodare sau de reac­
tualizare a informatiilor.
Structurarea informatiilor
in unitati ~i capacitatea de
memorare
Pentru majoritatea dintre noi, capaci­
tatea memoriei de scmia durata nu poate fi
marita peste valoarea de 7±2 unitati. To­
tu~i, putem extinde marimea unei unitati ~i
prini ~ceasta sa ridicam numarul de itemi
din .meJnorie. Acest aspect I-am demonstrat
Il)lai devreme: dat fiind ~irul 149-2177-619-
9.~., _putem reproduce toate cele 12 cifre
~ea recodam ~irul i'n 1492-1776-1993 ~i
imoi stocam doar aceste trei unitati in me­
tn,@i;ia de scurta durata. Cu toate ca reco­
. darea~pifrelor 111 date familiare se poate
, ~a;" ·za.Q~stul de bine in exemplul nostru,
:\.l.1}.'.a,putea fi aplicata pentru majori­
,<l'J§~r.1,1rilor cu cifre, 111trucat nu sunt
ffl@r.,a(e-:~mficiente date semnificative.
a.c/'ii;~111-sistem de recodare poate fi
· ttc1;t1 astfel 1ncat sa opereze cu orice
,at, at:unci capacitatea memoriei de ' ,!lfata· srar imbunatati substantial.
·stii u.n :studiu experi1~ental re~lizat
iilbieet,oare a descoperit un astfel de sistem de recodare ~i pe care 1-a uti!Izat
pentru a-~i spori capacitatea de memorare
de la aproximativ 7 cifre la 80 de cifre
alese la 111tamplare (fig. 8.15). SubiectuI la
care ne referim, S.F., a avut media abilitatii
de memorare ~i media inteligentei la
nivelul unui student Un an ~i jumatate,
timp de 3-5 zile pe saptamana, el s-a an­
gajat 111tr-o sarcina de memorare. In timpul
acestei practici extensive, S.F., un bun
alergator pe distante mari, a pus la punct o
strategie 111 seturi de recodare de cate
4 cifre 1n timpi de alergare. De exemplu,
S.F. a 111cercat sa recodeze 3492 sub forma
Fig. 8.15. Numarul de cifre reprodus de S.F.
SF. $i-a sporit capacitatea de memorare a
cifrelor cu ajutorul unei tehnici de structurare
a unitiifilor $i de organizare ierarhicii. Timpul
total de practicii a Jost. de 215 ore. (Dupa
Ericsson, Chase, Faloon, 1980)

, IA'
!\ ' \ I
I ,/i.: \' ll :I'.;' ·I I
I '.1· ! \ 11, . ·1 I ·1
~ fl I . ,I
.I
'1 ·\.·
'I, 376
3:49.2 -recordul mondial pe o mila, ceea
ce pentru el reprezenta o singura unitate.
Odata ce S.F. s-a familiarizat cu mai multi
timpi de alergare ( ceea ce 'i'nseamna ca i-a
stocat 111 memoria de lunga durata), el a
putut sa structureze cu u~urinta majoritatea
seturilor de patru cifre. in cazurile 111 care
el n-a putut realiza acest lucru (1771 nu
poate ft un timp de alergare deoarece a
doua cifra este prea mare), S.F. a 'i'ncercat
sa recodeze cele patru cifre 111tr-o data
familiara sau 'i'n varsta unei persoane s~u a
unui obiect oarecare.
Utilizand sistemele de recodare exem­
plificate mai sus, S.F. a fost capabil sa-~i
mareasca propria capacitate de memorare
de la 7 la 28 de cifre (deoarece fiecare
~apte unitati ale Jui S.F. contin patru cifre).
Ulterior, S.F. a construit aproximativ 80 de
cifre prin organizarea ierarhica a timpilor
de alergari. Prin urmare, o unitate din me­
moria de scurta durata a Jui S.F. poate
cuprinde piina la trei timpi de alergare; 'in
momentul reactualizarii, S.F. va putea ca,
porn ind de la aceasta unitate la primul timp
de alergare, sa produca cele patru cifre ale
sale, apoi sa treaca la al doilea timp de
alergare din unitate ~i sa produca cifrele
sale ~.a.m.d. A~adar, o unitate avea valoa­
rea de 12 cifre. In acest mod, S.F. a dobiin­
dit o remarcabila capacitate de memorare
de pana la 80 de cifre. Ea s-a datorat cre~­
teri i marimii unei unitati (prin raportarea
itemilor cu informatia din memoria de lun­
ga durata), ~i nu datorita sporirii numarului
de unitati pe care le poate cuprinde memo­
ria de scurta durata. In momentul cand S.F.
a schimbat cifrele 111 litere, capacitatea sa
de memorare a revenit la 7 litere (Ericsson,
Chase, Faloon, 1980).
Ca nu cumva sa se creada ca S.F. este
unic, cercetatorii au utilizat aceea~i proce-fntroducere fn psihologie
·dura-practicarea constanta a unui exerci­
tiu de dezvoltare a capacitatii de memo­
rare -cu scopul de a face un alt experi­
ment referitor la memoria de scurta durata,
care sa confirme r:ezultatele anterioare.
Acest subiect, numit D.D., este de ase­
menea un atlet ~i a folosit o metoda simi­
lara de recodare a timpilor de alergare. El a
fost capabil sa-~i mareasca capacitatea de
memorare la 106 cifre (Waldrop, 1987).
Aceasta cercetare reflecta un interes
relativ recent pentru 'imbunatatirea memo­
riei de scurta durata. Prin contrast, de
mult timp exista un interes pentru tehnica
de 1mbunatatire a memoriei de lunga
durata -principalul obiectiv al acestei
sectiuni. Mai 'i'ntai vom vedea ce tip de ma­
terial poate fi encodat pentru a face mai
u~oara reactualizarea sa din memorie, iar '
apoi vom lua 111 considerare modul in care
poate fi 1mbunatatit actul reactualizarii
111 sine.
Imagine mentala ~i encodare
Am mentionat mai devreme ca putem
1mbunatati reproducerea unor itemi fiira
legatura prin adaugarea conexiunilor set'n-'
nificative 'i'ntre ei 111 timpul encodarii, peh~
tru ca aceste conexiuni sa faciliteze niai
tarziu reactualizarea. Imaginile menta:1e .
sunt utile 111 special la conectarea perechri'-_
!or de itemi fiira legatura, iar din acest m@~
tiv imaginea vizuala este ingredientul prin­
cipal pentru majoritatea sistemelor miiem~
nice (sisteme care vin 111 ajutorul memorie i~.
Un binecunoscut sistem mnemonic fes ·
metoda loci (loci este cuvantul latin pen
,,locuri"). Metoda opereaza foarte bine
special cu o succesiune ordonata deiite
arbitrari, cum ar fi cuvintele fiira •le~
Primul pas consta in a 111credinta mem_<il
o succesiune de locuri ordonate , swzt Mem,
pozi1
casa.
te de
apo1
spre
data
bare
atate
exist.
doile
imag
doua
sunt i
exetr
,,~Ul1<
paim
.agata
.bere

r
I
Memoria
pozitii Jocalizate la o plimbare scurta prin
casa. Intri pe u~a din fata pana pe hol, apoi
te deplasezi spre biblioteca din sufragerie,
apoi spre televizorul din sufragerie, apoi
spre draperiile de la fereastra ~.a.m.d. 0
data ce poti face cu u~urinta aceasta plim­
bare mentala, e~ti pregatit sa memorezi tot
atatea cuvinte :fara legatura cate Jocalizari
exista. Formezi o imagine care leaga al
do ilea cuvant de prima localizare, cealalta
imagine care Jeaga al doilea cuvant de a
doua localizare, ~i tot a~a. Daca cuvintele
sunt itemi de pe o lista de cumparaturi -de
exemplu ,,paine", ,,oua", ,,bere", ,,lapte" ~i
,,~unca" -poti sa-ti imaginezi o felie de
paine batuta 'in cuie pe u~a din fata, un ou
agatat de cablul electric din hol, o cana de
,bere 111 biblioteca, la televizor o rec\ama 377
comerciala cu lapte, iar draperiile fat:ult:
din fa~ii uria~e de ~unca (fig. 8.16). 0 data
ce ai memorat itemii 'i'n acest fel, poti sa 'ii
reproduci foarte u~or prin simpla reluare a
plimbarii mentale. Fiecare pozitie va reac­
tualiza o imagine, iar fiecare imagine va
reactualiza un cuvant. Metoda este foarte
buna ~i este preferata de cei care 1:;;i antre­
neaza memoria 111 mod profesionist.
Imaginea este de asemenea utilizata ~i
111 metoda cuvantului cheie de 'i'nvatare a
unui vocabular strain (tabelul 8.3). Sa
presupunem ca ai de 111vatat cuvantul spa­
niol caballo care 'inseamna ,,cal". Metoda
cuvantului cheie are doi pa~i. Primul pas
este acela de a descoperi o parte a cuvan­
tului strain care se aseamana cu un cuvant
din limba engleza. 0 data ce caballo se pro-
Fig. 8.17. Invafarea unei limbi straine. Ima­
ginile mentale pot Ji utilizate la asocierea cu­
vintelor spaniole vorbite cu cele corespun­
ziitoare din limba englezii. in acest exemplu
sunt ilustrate imaginile posibile pentru invii­
/area cuvintelor spaniole .. cal" ~i,, ra/ii ".

i I
1,1 i !1
Ii i1 " I 378
nun ta cob-eye-yo, eye ( ochi) poate servi de
cuvant cheie. Urmatorul pas este acela de a
forma o imagine care sa conecteze cuvan­
tul cheie ~i echivalentul englez -de exem­
plu, un cal Jove~te un ochi uria~ (fig. 8. 17);
prin urmare se stabile~te o conexiune sem­
nificativa fotre cuvantul spaniol ~i eel
englez. Pentru a reactualiza semnificatia
cuvantului caballo, mai fotai trebuie sa
reactualizezi cuvantul cheie eye (ochi) ~i
apoi imaginea stocata care leaga cuvantul
cheie de ,,cal". Retineti ca metoda cuvan­
tului cheie poate fi folosita, de asemenea,
~i la obtinerea cuvintelor spaniole din cu­
vinte engleze~ti. Daca vrei sa reactualizezi
cuvantul spaniol pentru ,,cal", mai 1ntai
trebuie sa reactualizezi imaginea care are
111 compozitie calul, prin urmare vei obtine
cuvantul cheie eye care serve~te ca indiciu
de reactualizare pentru caballo. Metoda
cuvantului cheie pare complicata la prima
vedere, dar studiile au aratat ca aceasta
faciliteazii din plin 111vatarea vocabularului
unei limbi straine (Atkinson , 1975; Pressley,
Levin, Delaney, 1982).
Elaborarea ~i encodarea
informatiei '
Cu cat elaborarea itemilor este mai
ampla, cu atat mai bine 1i putem reproduce
~i organiza ulterior. Acest fenome9 are Joe
deoarece , cu cat stabilim mai multe cone­
xiuni 111tre itemi, cu atat este mai mare
numarul posibilitatilor de reactualizare.
Implicatiile practice ale acestor descoperiri
nu prezinta complicatii: daca vrei sa-ti
aminte~ti un fapt oarecare, dezvolta semni­
ficatiile sale. Pentru a ilustra acest lucru, sa
presupunem ca cite~ti dintr-un ziar un
articol despre o epidemie din Brooklyn, pe
care oficialii din Ministenil Sanatatii 111-
cearca sa o stopeze. Pentru a dezvolta acest Jntroducere in psihologi e
subiect, 1ti vei pune intrebari cu privire la
cauzele ~i consecintele epidemiei . Boala a
fost transmisa de o persoana sau de un ani­
mal? Boala a fost transmisa prin sistemul
de aprovizionare cu apa? Pentru a stopa
epidemia, oficialii vor ajunge pana acolo
111cat vor interzice strainilor sa viziteze
Brooklyn-ul? Cat va dura epidemia? Intre­
barile referitoare la cauzele ~i consecintele
unui eveniment sunt elaborari eficiente,
111trucat fiecare 111trebare duce la formarea
unei conexiuni semnificative sau la sta­
bilirea unei cai de acces spre reactualizarea
evenimentuJ ui.
Tabelul 8.3. Metoda cuvantului cheie. Exem­
ple de cuvinte cheie care sunt utilizate pentru a
lega cuvintele spaniole de traducerea Lor in
limba engleza. De exemplu, ciind se pronunfii
cuvantul spaniol .. mu/eta", o parte a sunetului
siiu este aseamiinator cuvantului englez .. mule"
(hibrid). A$adar, .. mule" poate Ji utilizat drept
cuvant cheie $i vaji raportat la traducerea fn .
englezii prin formarea unei imagini a .. hibri­
dului" stand drept pe un arac. I
I
I
I Memo,
Fig. 8.
povest
(Dupa
•• ,<('
SJ
ti1
-''"f
·F.
' :N
C
De
foarte
tem i:
conte:
cazul
deaun
rea rr.
buna
e~ti fo
textul
pentn
adese
ceva,
textul
dificu
coleg
.doar I

e la
laa
rn1-
nul
opa
:olo
:eze
tre­
tele
nte,
irea
sta­
irea
cem-
1ru a
,r fn
unfa
tului
:ule"
lrept
~a fn
ibri-Memoria 379
Fig. 8.18. Organizarea cuvintelor sub forma unei povestiri. Trei exemple de transformare fntr-o
poveste a unei liste de 10 cuvinte fora legatura. Item ii cu majuscule sunt cuvintele de pe list a.
(Dupa Bower ~i Clark, 1969)
Contextul ~i reactualizarea
De vreme ce contextul este un indiciu
foarte puternic pentru reactualizare, ne pu­
tem 'imbunatati memoria prin restocarea
contextului 'in ~are a avut loc 111vatarea. In
cazul 'in care cursul de psihologie are tot­
deauna Joe 111tr-o singura sala, reproduce­
rea materialului de curs va fi mult mai
Quna daca te afli 111 acea sala, decat daca
. · :e~ti 111tr-o sala total diferita, deoarece con-
1yxtul salii este un indiciu de reactualizare
:l(entru materialul de curs; totu~i, eel mai
desea, atunci cand trebuie sa ne amintim
~f;-ya, nu ne putem 111toarce fizic la con­
tr;x,tul in care am invatat. Daca ai unele
4if1cultati de reproducere a numelui unui
1ro}.eg din liceu, nu poti sate 111torci la liceu ·?f2f rentru a-ti aminti ace! nume. Totu~i,
~p.io~~tf~l de situatii poti incerca sa refaci
,~en~l contextul. Pentru a reactualiza nu­
nf'ele uitate de mult timp cauta sa te gan-~ n . . '
i e~tua diferitele clase, cluburi ~i alte
· a;°.l(~i~ti prin care ai trecut 111 timp ce erai
-~ crilit !1e11tru a vedea daca vreuna din­. trww~. jti vor aduce aminte numele
./ 1?11:ftsu~~ec~ii vor folosi aceste teh­
n.'.;lf~t~N>eriment real, ei vor fi ca­
I fe~minteasca numele colegilor de liceu pe care erau siguri ca le-au uitat
(Williams ~i Holan, 1981).
Organizarea informatiilor
Cunoa~tem faptul ca organizarea 111 tim­
pul encodarii 'imbunatate~te ulterior reac­
tualizarea informatiilor. Acest principiu are
o mare valoare practica: suntem capabili de
stocarea ~i reactualizarea unei cantitati
masive de informatie doar daca o orga­
nizam. Unele experimente au investigat
procedee organizationale ce pot fi utilizate
pentru a 111vata mai multi itemi rara lega­
tura 111tre ei. Intr-un asemenea studiu, su­
biectii au memorat liste de cuvinte fara
legatura, prin organizarea cuvintelor din
lista sub forma unei pove~ti, a~a cum este
ilustrata 111 figura 8.18. Ulterior, la o testare
a memoriei pentru 12 liste (in total 120 de
cuvinte ), subiectii au reprodus mai mult de
90% din cuvinte. De~i este o performanta
remarcabila, nimeni nu poate realiza a~a
ceva foarte u~or.
La acest punct, trebuie sa recunoa~tem
ca psihologii au elaborat unele tehnici in­
genioase pentru organizarea listelor cu
itemi rara legatura. Insa, se va argumenta:
ce trebuie sa-ti aminte~ti nu sunt listele de

562
FORMApNO
00
a b @O Introducere fn psihologie
Influentele genetice ~i ambientale
Oamenii difera in ceea ce prive~te
abilitatea intelectuala. Cat anume din
aceasta diferent,a se datoreaza genelor
patiiculare pe care le mo~tenim ~i cat de
mult se datoreaza mediului in care am
crescut? Problema ereditate-mediu, care
s-a dezbatut 111 raport cu multe dintre
aspectele comportamentale umane, se
concentreaza in special pe domeniul
inteligentei. Majoritatea expertilor sunt de
acord cu faptul ca eel putin cateva aspecte
ale inteligentei sunt mo~tenite, insa
opiniile difera in ce prive~te contributiile
relative aduse de ereditate ~i mediu ..
Raporturile genetice ~i
inteligenta
Cele mai multe din dovezile legate de
ereditatea inteligentei deriva din studiile
care coreleaza coeficientul de inteligent,a intre persoanele cu grade diferite de
raporturi genetice. Tabelul 12.10 insµ,-
-meaza rezultatele a peste 100 de studii de
acest gen. In general, cu cat raportul
genetic este mai strans, cu atat mai
asemanatoare este inteligenta testat~: .
Corelatia medie intre coeficientul M
inteligenta al parintilor ~i eel al copiiki:
naturali este de .40; fotre parinti . ~)
copiii adoptati, corelatia este de apro~:
mativ .31. Datorita faptului ca gemenil
identici se dezvolta dintr-un singur ovtil,
111 mod sigur impart aceea~i :~~~e
ereditara; corelatia fotre coefic1ent11 lo~
de inteligenta este foarte mare, d_~
aproximativ .86. Coeficientii de int~l:.
gent.a ai gemenilor fratemali (care· s~.
dezvolta din ovule separate ~i nu sunt m~t
asemanatori din punct de vedere gene:tiJC
decat fratii obi~nuiti) au un coeficient d~.
corelatie de aproximativ .60. · 1 '• Evaluarea abili
De~i deter
genta sunt
zentate 111 tat
mediul este la
ca atunci can
i'mpreuna -II
Iial -spore;
studii arata
copiilor ado1
daca ar fi p1
parintilor lor
I 976). Medi,
de inteligenta
Din date:
Jul 12.10, e~
portiune a
testului se ,
portiune se <
face aceste
multe metod
consta 111 co1
nilon fratern

1.
.,
)
,,
•' Evaluarea abilitii/ilor mentale
De~i determinantii genetici, de inteli­
genta sunt puternici, rezultatele pre­
zentate 1n tabelul 12.10 indica faptul ca
mediul este la fel de important. Sa notam
ca atunci cand fratii vitregi sunt crescuti
,mpreuna – rntr-un oarecare mediu fami­
lial -spore~te similitudinea C.I. Alte
studii arata ca abilitatea intelectuala a
copiilor adoptati este mai mare deciit
daca ar fi prognozata pe baza abilitatii
parintilor !or naturali (Scarr ~i Weinberg,
1976). Mediul demonstreaza diferentele
de inteligenta.
Din date asemanatoare celor din tabe­
Jul 12.10, este posibil sa estimam care
portiune a variabilitatii 111 scorurile
testului se datoreaza mediului ~i care
portiune se datoreaza ereditatii. Pentru a
face aceste estimari se utilizeaza mai
multe metode; cea mai comuna metoda
consta ,n compararea variabilitatii geme­
nilor fraternali ~i a celor identici cu o
.trasatura comuna (Thompson, Detterman,
Plomin, 1991). In acest sens, sunt
estimate doua multimi: a) variabilitatea
totala determinata atat de mediu cat ~i de
ereditate (VT) este estimata din dife­
rentele observate 111tre · perechile de
gemeni fraternali ~i b) variabilitatea de
mediu (VM) este estimata din diferentele
bbservate rntre perechile de gemeni
identici. Diferenta dintre cele doua
thultimi (VG) reprezinta variabilitatea
. deterrninata de factorii genetici (adica,
1
~ YT = VM + VG). Coeficientul de
t;:itabilitate, sau mai simplu eritabi­
itatea (E), este raportul dintre varia­
. ilitatea genetica ~i variabilitatea totala:
t
E= VG.
VT
• 11,_~,u: a1te cuvinte, eritabilitatea este pro­
J'1)1a .'.de. variatie a unei trasaturi 1ntr-o 563
populatie specificata, ce poate fi atribuita
diferentelor genetice. Eritabilitatea este
cuprinsa 111tre O ~i 1. Ciind gemenii
identici se aseamana 111tre ei mai mult
<leciit gemenii fraternali pe o trasatura
data, E se apropie de 1. Ciind asemanarea
rntre gemenii identici este aproape la fel
cu asemanarea 111tre gemenii fraternali pe
o trasatura data, E se apropie de 0.
Exista numeroase modalitati de a
estima E, altele deciit cele prin com­
pararea gemenilor fraternali ~i celor
identici. Teoria care ne perrnite sa facem
astfel de estimari este prea lunga pentru a
o prezenta aici, 111sa ea este discutata 111
majoritatea cartilor de genetica. Pentru
scopurile noastre, este suficient sa
spunem ca E masoara fractia variatiei
observate 1ntr-o populatie , cauzata de
diferentele de ereditate. Este important sa
observam ca E se ref era la o populatie de
indivizi, nu la un singur individ. De
exemplu, talia are E = .90, ceea ce
inseamna ca 90% din variatia de 111altime
observata 1ntr-o populatie se datoreaza
diferentelor de 1naltime ~i 10% se
datoreaza diferentelor de mediu. (Asta nu
111seamna ca un individ a carui inaltime
este de 1,75 m a crescut piina la 1,57 m
datorita factorilor genetici ~i 1nca 18 cm
datorita factorilor de mediu). In discu­
tarea inteligentei, E este adesea rntre­
buintata gre~it pentru a indica fractia
inteligentei unui individ, determinata de
ereditate; utilizarea terrrienului 111 · acest
fel este incorecta.
Estimarile eritabilitatii inteligentei va­
riaza considerabil de la un studiu la altul.
Unii cercetatori au raportat valori mai
mari de .87; altii, valori mai mici de .10.
Pentru datele prezentate in tabelul 12.10
estimarea lui E este de cca. 50%
(Chipuer, Rovine, Plornin, 1989). Faptul
ca estimarile privind eritabilitatea variaza

564
atat de mult, sugereazii ca cercetarea este
afectata de o serie de variabile incon­
trolabile care influenteaza rezultatele in
moduri ce nu pot fi specificate. Trebuie
sa se tina cont ca cercetarea eritabilitatii
se bazeazii pe cercetiirile de teren ~i nu pe
experimentele bine controlate in labo­
rator; cazurile individuale sunt observate
acolo unde ele pot fi descoperite. Studiile
de teren stint intotdeauna influentate de
variabilele necontrolate, fiind suspecte 111
special atunci. cand diferiti cercetatori
raporteazii concluzii cat se poate de
diferite.
Tabelul 12.10. Studii familiale asupra inteli­
gentei. 0 fnsumare mai mare de 100 de studii
identificate fntr-o ancheta asupra ase­
manarilor familiale in inteligenfa masurata.
Datele prezinta coeficienfii de corelafie medii
pentru scorurile Cl. dintre persoanele cu
raporturi diferite fntre ele. in general, modelul
corelafiilor indica faptul ca, cu cat este mai
mare proporfia de gene pe care doi membri ai
unei familii le au fn comun, cu atat mai mare
este corelafia medie dintre coeficienfii for de
inteligenfa. (Dupa Bouchard, 1990.) Introduce re fn psihologie
Complicarea pe mai departe a situatiei
consta in faptul cii simuliirile efectuate tn
evaluarea eritabilitatii nu sunt totdeauna
corecte (Plomin ~i Bergeman, 1991). De
exemplu, 111 cercetarile efectuate pe
gemeni, s-a afirmat ca gemenii care au
crescut impreunii vor triii aproximativ in
acela~i mediu, fie ca ei sunt gemeni
fraternali sau gemeni identici. Dar
aceasta afirmatie poate sii nu fie
adeviirata . Gemenii identici sunt mult
mai asemanatori decat gemenii fraternali;
acest fapt ii va determina pe parinti (sau
pe altii) sa trateze pe gemenii° identici
mult mai asemaniitor, decat pe gemenii
fraternali (de exemplu, este mult mai
probabil ca gemenii identici sa fie
imbracati in costume identice, decat
gemenii fraternali).
in absenta unor studii mai
controlate, o estimare exactii a eri­
tabilitatii nu este posibila. E !impede
ca ereditatea are un efect asupra
inteligentei, insii gradul acestui efect este ·.
nesigur. Descoperirile asupra eritabili­
tatii nu definesc sau nu delimiteazii ceea
ce poate fi posibil intr-un mediu idealt
Mai degrabii ele indicii faptul ca, ·1
mediul societal curent, aproximat i
% din variatia coeficientului de ;int
ligenta observat poate fi atribuitii variaf
• 5 genet1ce .
'tft,
5 Progresul 1n genetica moleculara este ata"t
rapid, ,neat o data cu urmatoarea editie a ac.e
volum, discutarea influentelor genetice po~,t_e
mare masura alta. Pana nu demult, identifi
genelor implicate 1n abilitatea cognitM!.
dincolo de scopul ~tiintei moderne ,,da
numarului mare de gene implicate ~i a faptu
nu se a~tepta ca o singura gena sa prezinte <tin
major. Insa toate acestea se pot schim~a d
noilor tehnici de marcare a genelor ~' a
metode de analizare a efectelor genelor _m
asupra trasaturilor complexe. Nume~q~ i ·
sunt 1n des:fa~urare raportand aceste'po1
genetice Ia performanta asupra testelo(co . ,
(n.a.). · E
d1
p1
Sl
st
~i
cc
ac
al
av
0
SU
re,
va
de
pe:
inf
int
tes

Evaluarea abilitiifilor mentale
Influentele ambientale
Conditiile de mediu care vor
determina modalitatea de dezvoltare a
potentialului intelectual al unui individ
sunt: alimentatia, sanatatea, calitatea
stimularii, climatul emotional de acasa
~i tipul de feedback obtinut prin
comportament. Dintre doi copii cu
acelea~i gene, copilul cu o mai buna
alimentatie prenatala ~i postnatala va
avea o mai buna stimulare intelectuala ~i
o siguranta emotionala acasa; ~i cu cat
sunt mai adecvate recompensele pentru
realizarile academice, cu atat mai mare
va fi scorul C.I. la testarea din primul an
de curs. De exemplu, alimentatia din
perioada timpurie de viata poate avea o
influenta de lunga durata asupra
inteligentei. intr-un studiu, s-a utilizat
testul WISC pentru evaluarea coefi­
cientului de inteligenta la varsta de 8 ani,
pe un grup de 300 de copii nascuti
prematur. in timpul primelor saptamani
de viata, s-a monitorizat cu atentie dieta
ilcestor copii nascuti 111ainte de termen.
Tipul de substante nutritive consumate in
aceste saptamani a avut un efect de mai
'l)lult de 10 puncte la o testare a C.I.
(?pt ani mai tarziu (Lucas ~.a., 1992).
Dupa o revizuire a circa 200 de studii
9e statistica a dezvoltarii coeficientului
de inteligenµ, s-a aratat ca C.I. cre~te pe
ruas~ra ce indivizii petrec mai mult timp
.la 1~coala. 0 u~oara dar sigura scad ere a
<;9,eficientului de inteligenta apare 111
falU)ul vacantei de vara, 111 special la
tn.1r.'i care traiesc 111 locuri sarace; copiii
_c,are. frecventeaza ~coala cu intermitenta
}l!f<frZiQ.ta un declin constant al C.I.; iar
W pare 111cep ~coala tarziu sau care
~ -, au coeficientul de inteligenµ
. ~ f s9j7-ut. Cercetarile sugereaza ca
_'_g11i~9,ii;ie<J. efectului variaza de la o
et:~udere· de un sfert de punct al C.I. pana 565
la ~ase puncte C.I. pe an de absenta la
~coala (Ceci, 1991).
PROGRAME ,,HEAD START".
Deoarece copiii proveniti din familii ne­
privilegiate au tendinta sa e~ueze foainte
de dezvoltarea cognitiva, chiar 111ainte ca
ei sa intre la ~coala, s-au depus eforturi
pentru a se asigura o mai mare stimulare
intelectuala a acestor copii, 1nca de la o
varsta frageda. in 1965, pentru ,,Razboiul
contra saraciei" condus de Pre~edintele
Johnson, Congresul a autorizat fonduri
pentru o serie de programe destinate sa
asigure experient ele de 111vatare pentru
copiii cu varste cuprinse 111tre 2 ~i 5 ani,
proveniti din familii sarace. Aceste
programe fofiintate de catre ,,Project
Head Start" au diferit 111 modalitatea de
abordare a problematicii. In unele
programe, profesorii specializati vizitau .
copiii acasa, de cateva ori pe saptamana,
pentru a se juca cu ei. Copiii au fost
angajati fo activitati de genul constructii
cu blocuri, vizionarea unor imagini,
numirea culorilor ~i au fovatat concepte
de tipul mare-mic ~i aspru-neted. Pe
scurt, profesorii asigurau tipul de
stimulare intelectuala , pe care copiii din
clasele superioare (111 cadrul programului
de educatie acasa) au primit-o de la
parintii lor. De asemenea, profesorii i-au
fovatat pe parinti cum sa ofere copiilor
acela~i tip de activitati. in alte programe ,
copiii frecventau clase speciale · unde
t'mpreuna cu profesorii interactionau 111
activitati similare de tip joc-1nvatare.
Unele dintre aceste programe au implicat
~i parintii; altele nu.
in general, rezultatele acestor pro­
grame de educatie aplicate la varste
timpurii sunt promiµtoare . Copiii care au
participat Ill astfel de programe obtin
scoruri mai mari pe Stanford-Binet sau
WISC la admiterea 111 clasa 'intai ~i tind I,.

r
'
Dezvoltarea personalitiifii de-a lungul vie/ii
Interacfiuni personalitate-mediu
CORELATIA GENOTIP-MEDIU.
In formarea ' personalitatii, influentele
genetice ~i de mediu se 'impletesc chiar
din momentul na~terii. Parintii ofera
urma~ilor lor biologici atat gene, cat ~i un
mediu, ambele fiind determinate de
genele parintelui. Ca urmare, este o
corelatie intrinseca intre caracteristicile
'innascute ale copilului (genotipul) ~i
mediul 'in care el este crescut. De
exemplu, deoarece inteligenta generala
este partial mo~tenita genetic, parintii cu
inteligenta inalta au, de obicei, copii cu
inteligenta inalta. Dar, ace~ti parinti ofera
copiilor !or un mediu stimulativ inte­
lectual -atat prin interactiunile inter-
personale, cat ~i prin carti, educatie
muzicala, vizite la muzee ~i alte
experiente intelectuale care fac parte din
activitatile familiei. Deoarece genotipul
copilului ~i mediul sunt corelate pozitiv
in acest fel, copilul va beneficia de un
avantaj intelectual dublu. In mod similar,
copiii unor parinti cu inteligenta scazuta
cresc intr-un mediu familial care exa­
cerbeaza dezavantajul intelectual care e
posibil sa le fie transmis direct.
Unii parinti pot construi in mod
deliberat un mediu care se coreleaza
negativ cu genotipul copilului. De
exemplu, parintii introvertiti pot incuraja
activitatile sociale ale copilului, pentru a
contracara tendintele introvertite ale
L . '
'acestuia: ,,Facem eforturi pentru a intalni
oameni, deoarece nu dorim ca Chris sa
2reasca la fel de timid ca noi". Parintii
4nui copil foarte activ pot incerca sa-i
0fere acestuia activitati interesante mai
Jihi~tite. Dar, indifere~t daca corelatia
-'€ste,., pozitiva sau negativa, aspectul
~s'ential este ca genotipul copilului ~i 589
mediul nu sunt surse independente de
influenta care formeaza personalitatea
copilului.
Pe langa faptul case core!eaza cu me­
diul, genotipul copilului modeleaza
mediul (Plomin, Defries ~i Loehlin,
1977; Scarr, 1988; Scarr ~i McCartney,
1983). In particular, mediul devine o
functie a personalitatii initiale a copilului
prin trei forme de interactiune: reactiva,
evocativa ~i proactiva.
INTERACTIUNEA REACTIV A.
Indivizii diferiti, expu~i la acela~i mediu,
vor reactiona diferit, experimentand ~i
interpretand variat acel mediu. Un copil
anxios, sensibil va experimenta ~i va
reactiona la severitatea parintilor intr-o
maniera diferita fata de un copil calm ~i
tolerant; tonul mai ridicat care provoaca
lacrimi unui copil poate trece neobservat
de sora acestuia. Un copil extravertit va fi
atent la oamenii ~i evenimentele din jurul
sau, in timp ce fratele sau introvertit le va
ignora. Un copil inteligent va ca~tiga mai
mult din citirea unei carti decat un copil
mai putin inteligent. Cu alte cuvinte,
personalitatea fiecarui copil extrage un
mediu psihologic subiectiv din mediul
obiectiv inconjurator, iar acest mediu
subiectiv este eel care moduleaza
dezvoltarea ulterioara . a personalitatii.
Chiar daca parintii ofera exact acela~i
mediu tuturor copiilor lor -ceea ce, de
obicei, nu se intampla -acesta nu va fi
echivalent psihologic pentru ei. Inter­
acfiunile reactive se produc de-a lungul
vietii. 0 persoana va interpreta un act
agresiv ca produsul unei ostilitati deli­
berate ~i va avea un tip de reactie, in timp
ce o alta persoana va interpreta acela~i
act ca un produs al insensibilitatii
neintentionate ~i va avea un alt tip de
reactie.

I
I
,1
I
I' , ,
,.
I 590
INTERACfIUNEA EVOCATIV A.
Personalitatea fiecarui individ evoca
raspunsuri distincte fata de cele ale
altora. Un copil care se zbate atunci cand
este luat in brate evoca, din partea
parintelui, mai putina ingrijire ~i mai
putin interes, comparativ cu un copil
caruia ii place sa fie miingiiiat ~i rasratat.
Copiii docili evoca un stil de fogrijire ~i
educatie mai lipsit de control din partea
parintilor, comparativ cu copiii agresivi.
Din acest motiv, nu putem afirma ca o
corelatie · 111tre practicile parentale ~i
personalitatea copilului reflecta o relatie
simpla de tip cauza-efect. Dimpotriva,
personalitatea copilului modeleaza stilul
parental care, la riindul lui, va continua sa
formeze personalitatea copilului. Inter­
acfiunea evocativa intervine 111 diferite
momente ~i aspecte ale vietii: persoanele
binevoitoare evoca un mediu binevoitor,
iar persoanele ostile -un mediu ostil.
INTERACTIUNEA PROACTIVA.
Pe masura ce copiii cresc, ei depa~esc
granitele mediului impus de parinti ~i
111cep sa selecteze ~i sa-~i construiasca
propriile medii. La riindul lor, aceste
medii vor modela personalitatea copiilor.
Un copil sociabil va prefera sa mearga la
un film cu prietenii deciit sa stea acasa
singur ~i sa se uite la televizor:
personalitatea sa sociabila ii stimuleaza
sa sclecteze un mediu care sa-i '.intareasca
~i sa-i sustina sociabilitatea. Ceea ce
copilul nu poate sa selecteze va construi:
daca nu-I invita nimeni la film, va
organiza chiar el acest eveniment. A~a
cum arata numele, interactiunea proac­
tiva este un proces prin care indivizii
devin agenti activi ai dezvoltarii propriei
personalitati.
Importanta relativa a acestor tipuri de
interactiune personalitate-mediu se modi-lntroducere fn psihologi e
fica de-a lungul dezvoltarii (Scarr, 1988;
Scarr ~i McCartney, 1983). Corelatia
intrinseca dintre genotipul copilului ~i
mediu este cea mai putemica la viirste
mici, cand copilul se limiteaza exclusiv la
mediul impus de piirinti. Pe masura ce
copilul cre~te ~i tncepe sa-~i selecteze ~i
sa-~i construiasca propriile medii, core­
latia initiala descre~te , iar influenta inter­
actiunilor proactive se intensifica . Totu~i,
a~a cum am aratat deja, interactiunile
reactive ~i evocative ramiin importante
de-a lungul vietii.
UNELE PROBLEME NEREZOL­
V A TE. Studiile asupra gemenilor au
conturat o serie de probleme care
deocamdata nu sunt intelese. Una dintre
ele este similaritatea foarte mare dintre
gemenii identici, comparativ cu cei
fraternali. De fapt, problema este ca
datele sunt ,,prea bune". A~a cum am
vazut anterior, asemanarea · izbitoare
dintre gemenii identici nu se diminueazji!
cu trecerea timpului sau prin separarea in
medii diferite. in schimb, asemanarile
dintre gemenii fraternali ( ca ~i di.ntre
fratii care nu sunt gemeni) se dimimieaza
din copilarie piina la adolescenta, chiar
daca sunt crescuti impreuna; cu , cat
traiesc mai mult impreuna in ac~~~
casa, cu atiit devin mai diferiti (S.c,_a~
1988; Scarr ~i McCartney, 1983). in plt;1Sl
asemanarile observate 111tre •·
fratemali ~i 111tre fratii care nu ,s
gemeni sunt mai mici deciit ar trebui,
fie daca trasaturile ar fi transmise gelf6
a~a cum presupun corelatiile ; din
gemenii identici.
Unele dintre aceste aspecte se· ~.R@
datora interactiunii genelor. intre' !;}j
astfel inciit a avea toate genele in coip
(ca in cazul gemenilor identici) imp~i, -I
']
'(

:ie
8;
~ia
~I
;te
la
ce
~I
re­
er­
l~l,
1ile
nte
,L­
au
are
1tre
1tre
cei
ca
am
>ar~ ..
:aza·
a in
irile'
ntre. Dezvoltarea personalitafii de-a lungul vie/ii
eficienta de doua ori mai mare decat a
avea 'in comun doar jumatate din gene (ca
in cazul gemenilor fratemali sau al fra­
tilor obi~nuiti) . Exista date care confirma
acest tip de interactiune gena-gena pentru
unele trasaturi, in special pentru extra­
versiune (Pedersen, Plomin, McClearn ~i
Friberg, 1988). Dar, pentru aceste
aspecte, pot fi responsabile , partial, ~i
interactiuni le personalitate-mediu.
Ne vom referi acum la gemenii
identici. Deoarece au genotipuri identice,
ei reactioneaza la situatii in maniere
similare (interaqiune reactiva); evoca,
din partea celorlalti, raspunsuri similare
(interactiun e evocativa); ~i au talente,
interese ~i motivatii determinate genetic,
care 'ii conduc catre construirea unor
medii similare (interactiune proactiva) .
Important este faptul ca toate aceste
procese opereaza indiferent daca gemenii
'sunt crescuti 'impreuna sau separat. De
1exemplu, gemenii identici separati la
1na~tere vor fi tratati, de catre ceilalti, 'in
tmaniere similare, deoarece fiecare dintre
-ei, in mod independent , evoca raspunsuri
•similare din partea celorlalti .
'· Interactiun ea proactiva opereaza 'in
i-lacela~i mod. Personalitatea fiecarui gea­
man stimuleaza selectarea unor prieteni ~i
·a ·unui mediu care se aseamana prie­
-··tenilor ~i mediilor alese de celalalt
·ie"aman. Prietenii ~i mediile, fiind
letr1ente similare, ii vor trata pe fiecare
oihtre gemeni intr-o maniera asema­
natoare. Deoarece gemenii au, initial,
.-er.s?nalitati identice din punct de vedere
geno_tipic, toate procesele legate de
'nteractiunea personalitate-mediu conlu-• f • -~
~e~ pentru a promova ~i sustine aceste
1mllaritati de-a lungul timpului, chiar
acf gemenii sunt separati de la na~tere.
· ,Jn. schimb, mediile gemenilor fra­
etnalit ·ca ~i cele ale fratilor obi~nuiti 591
(care nu sunt gemeni), se diferentiaza din
ce 111 ce mai mult, pe masura ce ace~tia
cresc 'in varsta, chiar daca traiesc in
aceea~i familie. Ace~ti frati sunt mai
asemanatori 'in copilaria mica, cand
parintii le impun acela~i mediu comun.
(Chiar ~i 'in aceste conditii fratii pot
reactiona diferit ~i pot evoca raspunsuri
diferite din partea parintilor). Dar, din
momentul 'in care incep sa selecteze ~i sa
construiasca o serie de medii 111 afara
familiei, fratii incep sa se distinga sub
aspectul talentelor, intereselor ~i moti­
vatiilor; astfel, urmeaza cai din ce 111 ce
mai diferite, ceea ce duce la producerea
unor personalitati divergente .
MEDIU COMUN VERSUS MEDIU
DIFERIT . Studiile asupra gemenilor
permit cercetatorilor sa estimeze_ nu
numai masura in care variatia, la nivel
· individual, se datoreaza variabilitatii
genetice, ci ~i masura in care variatia
legata de mediu se datoreaza acelor
aspecte pe care membrii familiei le
imparta~esc ( de exemplu, statusul
socio-economic al familiei), in com­
paratie cu cele pe_ care nu le imparta~esc
(de exemplu, prietenii din afara familiei).
In mod surprinzator, aspectele de mediu
comun par sa nu fie responsabile de nici
o variatie de mediu: daca s-ar face
abstractie de asemanarile genetice, doi
copii ai aceleia~i familii nu seamana mai
mult decat doi copii ale~i aleator dintr-o
populatie (Plomin ~i Daniels, 1987). Cu
exceptia asemanarilor genetice, fratii
crescuti de parinti autoritari, de exemplu,
sunt la fel de diferiti unul fata de celalalt
pe cat sunt de diferiti fata de copiii
parintilor indulgenti. In general, aceasta
concluzie indica faptul ca variabilele ·
studiate, in mod caracteristic, de catre

. 11 592
psihologi (precum practicile parentale
sau statusul socio-economic al familiei),
nu contribuie la diferentele de per­
sonalitale dintre indivizi. Cum poate fi
posibil acest lucru?
0 posibila explicatie este aceea ca
procesele reactive, evocative ~i proactive
diminueaza diferentele dintre medii atata
timp cat aceste medii permit o oarecare
flexibilitate a raspunsului. Un copil
inteligent, dintr-o familie neglijenta sau
cu venituri mici, are o capacitate mai
mare, comparativ cu fratele sau mai putin
inteligent, de a absorbi informatii dintr-un
program TV (interactiunea reactiva), de a
atrage atentia unui profesor (interactiune
evocativa) ~i de a merge la biblioteca din
proprie initiativa (interactiune proactiva).
Genotipul copilului actioneaza pe li_nia
contracararii efectelor negative ale me­
diului familial; ca urmare, acest copil se
va dezvolta diferit fata de fratele sau mai
putin inteligent. Aceste procese de
directionare a personalitatii pot fi
impiedicate sa actioneze doar de catre un
mediu extrem de restrictiv (Scarr, 1988;
Scarr ~i McCartney, 1983). Aceasta
explicatie este sustinuta de descoperirea
faptului ca cei mai diferiti gemeni
identici crescuti separat se fotalnesc in
cazurile in care unul dintre ei a fost
crescut intr-un mediu foarte restrictiv.
De~i aceasta explicatie pare plau­
zibila, nu exista date solide care sa o
confirme. Oricum, daca vom continua
cercetarile care incearca sa demonstreze
ca efectele mediului comun sunt negli­
jabile, atunci atentia va trebui sa se
deplaseze de la compararea copiilor din
familii diferite catre compararea copiilor
din aceea~i familie, implicit catre interac­
tiunile personalitate-mediu din cadrul
acelei familii. lntroducere fn psihologie
Influente culturale ' .
Unul dint.re motivele pentru care dife­
rentele dintre familii, sub aspectul
practicilor parentale , nu par sa produca
diferente sistematice in personalitatile
copiilor poate fi acela ca studiile 'nu
includ o gama suficient de larga de medii
familiale sau tipuri de personalitati pentru
a detecta astfel de diferente. De exemplu
familiile analizate in aproape toat~
studiile asupra gemenilor provin dintr-o
singura cultura -de obicei, vestica ~i
industrializata . Tinand seama de dife­
rentele dintre culturi, familiile ~i copiii
dintr-o singura cultura pot fi relativ
omogeni.
Majoritatea natiunilor vestice, indus­
trializate, valorizeaza ~i lncearca sa
formeze cetateni independenti, cu dorinta
de autoafirmare ~i motivati pentru
realizari. Ca membru al unei asemen~a
culturi, puteti confirma acest set de
valori, revazand propriile reactii ~a
tipurile de personalitate asociate unor
pattern-uri parentale diferite, sintetizate
in figura 13 .1. In cultura noastra, pari~tii
autoritari~ti ~i copiii !or, cu focred_ere de
sine ~i dorinta de afirmare, sunt fatii
discutie grupul eel mai preferat. u.' –
Prin contrast, majoritatea celortal~
culturi pun mult mai put1n accent p,e
'independenta ~i autoafirmare, compl;l.r.atiiV
cu societatea noastra. Asemenea cujtuJi
accentueaza interdependenta dintre moru­
brii' comunitatii ~i nu independe,n,ta !or.
Copiii sunt 111curajati sa devina · parte"a
functionarii comunitatii ~i nu sa intr,~ ~ ·
competitie cu ceilalti (Edward~ ,~t
Whiting, 1980; Whiting ~i Ed;w,ard_s'.
1988; Whiting ~i Child, 1953; Whitjng,~1
Whiting, 1975). .;,;-.
Parintii din multe culturi n_on-vest1ce
difera de parintii din cultqra, .111@~-j l
t
t