Reflectarea eurocentrismului în reprezentările cartografice din perioada marilor descoperiri geografice În lucrarea „The History of Cartography”,… [604930]

Stoiculescu Robert
Anul I, Istorie, ID

Reflectarea eurocentrismului în reprezentările cartografice din perioada marilor
descoperiri geografice

În lucrarea „The History of Cartography”, coordonată de Brian Harley și David Woordward,
harta este definită ca „reprezentare grafică, care facilitează înțelegerea spațială a unor
lucruri, concepte, condiții, procese sau evenimente din lumea umană”. „Lumea” în sensul
unei construcții sociale poate însemna un set de idei și concepte antropogeografice,
reprezentând în fapt o viziune asupra lumii , în acest caz a „Lumii Noi”.
Cartografia Renașterii a fost adesea legată de expansiunea colonială și religioasă a Europei.
Reprezentarea cartografică a susținut un sentiment de autoritate superioară care permitea
liderilor religioși și politici să re vendice zone întinse de pământ di n „Lumea Nouă” în numele
statelor europene creștine. „Hărțile erau inclusiv inscripții ale puterii politice. Departe de a fi
produsele nevinovate ale științei dezinteresat e, acestea au acționat în construire a lumii pe
care intenționau să o reprezinte. Puterea cartografică a fost de asemenea o metaforă. A fost
exprimată prin retorica imperială sau religioasă, ca parte a ritualului de punere stăpânire
asupra teritoriilor.”1
Se poate observa că în faza colonialismului european incipient a intrat în limbaj ul uzual
termenul de „Lumea Nouă” (Orbis Novus ), lansat de Pedro Mártir de Anghiera, cărturar de
origine italiană, recunoscut ca primul istoric al Lumii Noi. Această opoziție dintre „Lumea
Veche” și „Lumea Nouă” a fundamentat, în imaginarul european, concepția dominantă
referitoare la imaginea lumii și la locul rezervat Europei și popoarelor ei în ordinea planetară.
Această idee este confirmată de reprezen tările cartografice care au în centrul proiecțiilor
Europa. Spre deosebire de acestea, mappaemundi erau centrate asupra Ierusalimul ui,
Delos ului, Romei sau a altor spații sacre care erau plasate în centrul hărții pentru a confirma
prespectiva religioasă as upra lumii2.
Totodată, termenul de „Lumea Nouă” poate fi înțeles nu numai ca un spațiu geografic
imaginar din percepția populației europene asupra peisajelor ideale ale secolelor XVI -XVII,
dar și ca o contrucție a conceptului modern că lumea rezultă din ex plorarea planetei .
Analizele de conținut ale textelor scrise și ale reprezentărilor cartografice din perioada
Renașterii3, care sunt centrate pe tematica noilor teritorii și populații, au adus în discuție

1 Anton Kotenko (2009), The Image of Europe: Visualizing Europe in Cartography and Iconogra phy, Cambridge
University Press, p. 31
2 David Woodward (2007), Cartography and the Renaissance: Continuity and Change , în: David Woodward
(Coord.), The History of Cartograp hy, Volume 3 , p.3-24
3 José Rabasa (1993), Inventing America: SpanishHistoriographyandtheFormation of Eurocentrism , University of
Oklahoma Press

posibilitatea interpretar ii acestor produse cultura le ca elemente de retorică subiectivă a
colonizării europene.
În acest sens, harta apare ca o imagine simbolizată a realității geografice, repre zentând
anumite caracteristici selectate , fiind rezultată din efortul creativ al cartografilor și destinat
folos inței în scopul relevării relațiilor spațiale. Totodată, în atmosfera politică a
descoperirilor europene transa tlantice, datele geografice culese cu ocazia acestor
descoperiri erau ținute secrete, rezultând în lipsa unor mărturii cartografice pe măsura
activității exploratorii intense a portughezilor și spaniolilor.
Aceste explorări trans atlantice erau determinate de evenimente le istorice de la finele Evului
Mediu care coincid eau pe plan geopolitic cu dispariția califatului arab și a Imperiului Bizantin,
odată cu ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane (1453). Totodată, izolarea
autoimpusă de către noua dinastie chineză, mai ales în raport cu europenii, a îndreptat
atenția acestora din urmă către India și Asia de sud -est, de unde soseau mirodeniile, aurul și
diamantele.
Pentru a ajunge în India, europenii erau obli gați să depășească obstacolul reprezentat de
Imperiul Otoman care se află în confruntare politică și relig ioasă cu puterile europene și nu
era interesat de facilitarea legăturilor comerciale ale acestora cu Asia răsăriteană și sudică. În
plus, traseul greoi de legătură între Asia de Sud și Europa de Vest, realizat prin numeroși
intermediari , ridica foarte mult prețul produselor asiatice, în special pe cel al mirodeniilor4.
Printre alte cauze care au condus la intensa activitate exploratorie renascentistă se numără
și dorința de „unificare” a planetei în coordonate le impuse de puterile europene. În acest
sens, trebuie să ținem seama de noua fază economico -socială în care intraseră țările din
vestul continentului european, marcată de lipsa metalelor prețioase folosite în continuare ca
principale mijloace de plată.
Conform lucrării lui Stefan Zweig despre campaniil e europenilor, „îndrăzneala care a
determinat pe Columb să pornească hotărât spre apus, pe Bartolomeo Diaz și Vasco da
Gama spre sud și pe John Cabot (Giovani Cabotto) spre nord (Labrador) își are în primul rând
izvorul în voința deplin conștientă de țelul ei: de a descoperi în cele din urmă pentr u lumea
occidentală o cale maritimă spre India, o cale liberă, fără piedici, fără vămi – și să înfrângă
astfel rușinoasa dominație a is lamului, și în umbra eroilor din această epocă a descoperiri lor
se aflau comerc ianții – ca puteri care pun în mișcare o idee; și chiar și acest dintâi impuls
eroic pentru cucerirea lumii s -a ivit din motive cât se poate de materiale. La început au fost
mirodeniile.”5
Europa tradițională a menținut o cultură a excluderii inclusiv în timpul Renașterii , fapt care îi
plasa și menținea pe „ceilalți”, spațial și simbolic, la periferia reprezentărilor cartografice
eurocentrice, respectiv creștine. Reprezentările cartografice ale lumii din perioada marilor
descoperiri geografice implică o antiteză a centrului lumii (continentul European) și a
periferiei , respectiv a „Lumii Noi”.

4 Paolo Delogu (2002), An introductionto Medieval History , Edit. Duckworth .
5 Stefan Zweig (1957), Magellan , Edit.Științifică , p. 17

Este situația reprezentării „Lumii Noi” (fig.1.) în harta geografului și cartograful ui german
Martin Waldseemüller, numită „Universalis cosmographia secu ndum Ptholomaei
traditionem et Americi Vespucii aliorumque lustrationes” (O hartă a lumii conform tradiției
lui Ptolemeu și călătoriilor lui Amerigo Vespucci și ale altora). Se presupune că harta a fost
creată în anul 1507 și este, în general, acceptată dr ept prima repre zentare cartografică a
Americii .

Fig.1 . Harta lui Waldseemüller (1507), prima care numește și înfățișează continentul America
Sursa: http://cartographic -images.net/Cartographic_Images/Cartographic_Images.html

Harta lui Waldseemüller are o orientare nord -sud. Universalis cosmographia se baza, de
altfel, pe pro iecțiile vechi ale lui Ptolemeu. Totuși harta înfățișa o lume mult mai mare decât
oikoumen ē a lui Ptolemeu. Harta lui Waldseemüller i nclude ilustrări ale unor porțiuni
detaliate de coa stă, presupunându -se că a fost influențată de portulanele vremii , respectiv
harta Cantino din 1502 și cea întocmită de Nicolo Caveri între 1506 -1507.
Textul explicativ care însoțește această hartă susține că „a cum când aceste părți ale lumii au
fost cercetate pe larg și a fost descoperită o a patra parte de către Americus Vesputius, nu
văd rațiunea pentru ce n -am numi -o America, adică pământul lui Americus.”6 Astfel,
Waldseemüller introduce un al patrulea continent, pe care îl numea încă insulă la mom entul
publicării hărții, în conștiința europeană și totodată o întreagă serie de întrebări religioase,
politice, economice și filosofice.
Comentând asupra fundalul ui semantic al termeni lor geografici folosiți de exploratori
precum Columb și Vespucci, precu m conceptul italian de Terra ferma , inclusiv variantele
spaniole sau portugheze ale acestui termen, și termenul latin de continens au fost, în epoca
descoperirilor trans atlantice, înțel ese ca spațiul format din Europa, Africa și Asia . Insula era

6 Morales Padron (1979), Istoria descoperirii și cuceririi Americii , Edititura Științifică și Enciclopedică.

în general înțeles ă, indiferent de întinderea sa spațială, ca o suprafață înconjurată complet
de mare, care nu are nici o legătură naturală cu continentele Europei, Africii sau Asi ei, care
erau recunoscute din vremuri stră vechi .

Fig.2. Harta Cantino a lumii din 1502, ilustrând noile descoperiri ale vrem ii
Sursa: University of Minnesota Libraries
https://www.lib.umn.edu/apps/bell/WaldsWebsite/ChangingWorldViews_PortolanCharts.htm

În plus față de portulanele Cantino (fig.2.) și Caveri, Universalis cosmographia a fost
influențată însăși de traducerea în latină a unei scrisori trimise de Vespucci protectorului său
florentin, Lorenzo de ´ Medici, care a fost publicată sub titlul de „Mundus Novus”. Scrisoarea
cuprindea descrierea călătoriei către coasta estică a Americi i de Sud și a acelor „noi regiuni
pe care le -am căutat și le -am descoperit” și care „pot fi numite o lume nouă, pentru că
strămoșii noștri nu aveau cunoștință de ele.”7 În realitate, odată cu descoperirea
manuscrisului lui Vespucii s -a demonstrat că public area acestei scrisori era o încercare
intenționată de a concura cu scrisoarea trimisă de Columb lui Luis de Sant ángel, fiind o
manipulare a călătoriilor lui Vespuc ci și transfo rmarea acestora în senzațional.
În acest context, Waldseemüller atribuie lui Ve spuc ci descoperirea „Lumii Noi” astfel: „astăzi
părțile acestea ale lumii au fost cercetate mai bine decât a patra parte a lumii, așa cum se va
explica în cele ce urmează, ea fiind descoperită de Amerigo Vespucci. De vreme ce este bine
știut că Europa și A sia poartă numele unor femei, nu văd nici o pricină pentru care ar avea
cineva motive întemeiate să se opună la botezarea acestei a patra părți cu numele Amerige,
pămâ ntul lui Americo sau America, după omul foarte priceput care a descoperit -o.”8
De altfel, personificarea folosită de Waldseemüller (fig.3.) în cazul continentelor era o
tehnică des întâlnită în timpul Renașterii, sub presiunea unui sentiment emergent al
superiorității europene. Până la sfârșitul secolului al XVI I-lea, imaginea „Reginei Europei ” a

7 Martin Lehmann (2016), The depiction of America on Martin Waldseemüller’s world map from 1507 –
Humanistic geography in th e service of political propaganda , Cogent Arts & Humanities 3, p. 1 -15
8 Jerry Brotton (2013), O istorie a lumii în douăsprezece hărți , Editura Polirom, p. 135

fost ferm stabilită în mentalul colectiv al europenilor. Apoi, în timpu l Iluminismului,
conceptele de „civilizație” și „Europa” au fost legate pentru prima da tă de filosofii francezi,
care au asociat, în același timp, nevinovăția și primitivismul cu „ ceila lți” (non -europeni i)9.

Fig. 3. Detaliu al hărții
lui Waldseemüller ,
reprezentându -l pe
Americo Vespucci și o
primă personificare a
continentului
american.

Sursa:
http://cartographic –
images.net/Cartograp
hic_Images/320_Admi
rals_Map.html

Diferitele ediții ale hărții lui Waldseemüller subliniază controversele vremii respective,
revendicările concurențiale și disputele apărute între puterile europene, exploratori și
cartografi. Ediția din 1513 (fig.4.) ilustrează o enormă „Terra incognita” î n locul regiun ii
denumite anterior „America”, iar legenda îl amintește pe Columb în locul lui Vespuc ci: „Acest
teritoriu, cu insulele de lângă el a fost descoperit prin mijlocirea genovezului Columb, la
porunca regelui Castiliei.”

Fig. 4 . Harta lui Wald seemüller
în 1513, din ediția îngrijită de
acesta a Geografiei lui
Ptolemeu, unde „America” a
fos înlocuită cu „Terra
incognita”

Sursa: http://cartographic –
images.net/Cartographic_Imag
es/320_Admirals_Map.html

9 Anton Kotenko (2009) , The Image of Europe: Visualizing Europe in Cartography and Iconography , Cambridge
University Press

Pe baza studiilor privind istoria cartografiei, se poate presupune că hărțile di n perioada
marilor descoperiri geografice au avut un impact cultural asupra gândirii populației de pe
continentul european abia după 1550 , când hărțile au fost tipărit e pentru publicul larg. Până
la acest moment, unii cercetători consideră că europenii erau copleșiți de noutate a
informații lor referitoare la plante, animale, popoare și cele care descriau un întreg continent,
încât nu putea u asimila această schimbare a reprezentării cartog rafice a lumii decât în mod
treptat10.

Bibliografie
Jerry Brotton (2013), O istorie a lumii în douăsprezece hărți , Editura Polirom
Paolo Delogu ( 2002 ), An introductionto Medieval History, Edit.Duckworth, pag.13 -14.
Lucien Febvre, Henri -Jean Martin (1976), The Coming of theBook: The Impact of Printing, 1450 –1800, London:
New Left.
Brian Harley (1990), Mapsandthe Columbian Encounter: An InterpretiveGuidetotheTravellingExhibition ,
Milwaukee: GoldaMeirLibrary, University of Wisconsin.
Anton Kotenko (2009), The Image of Europe: Visualizing Europe in Cartography and Iconography , Cambridge
University Press .
Martin Lehmann (2016), The depiction of America on Martin Waldseemüller’s world map from 1507 –
Humanistic geography in the service of political propaganda , Cog ent Arts & Humanities 3, p. 1 -15
Morales Padron (1979) ,Istoria descoperi rii și cuceririi Americii, Edititura Știin țifică și Encicl opedică .
José Rabasa (1993), Inventing America: SpanishHistoriographyandtheFormation of Eurocentrism , University of
Oklahoma Pr ess..
Ana-Maria Ștefan (2010), Lumea celuilalt ca „lumea cealaltă”: de la imaginarul Europei pre -moderne la
imaginarul secolului XXI, Acta IassyensiaComparationis, 8/2010 Alte Lumi / OtherWorlds /
AutresMondes .
Stefan Zweig (1957), Magellan , Edit.Științifică .
David Woodward (2007), Cartography and the Renaissance: Continuity and Change, în: David Woodward
(Coord.), The History of Cartography, Volume 3, p.3 -24.

10 Lucien Febvre, Henri -Jean Martin (1976), The Coming of the Book: The Impact of Printing, 1450 –1800 ,
London: New Left.