Universitatea Dunărea De Jos Din Galați. [604928]

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

Indicațiile extracției dentare
în scop ortodontic
Lucrare de licență

Coordonator științific:
Șef lucrări Dr. Mioara Decusară
Absolventa:
Grigoraș Alina Valerica

Cuprins

Introducere

Ortopedia dento -facială sau ortodonția a cunoscut o serie de pregrese, de -a lungul timpului,
constând în perfecționarea tehnicilor de investigație și a metodelor de tratament. Este o ”artă
științifică” care își propune să obțină, din ce în ce mai mult, reușite estetice și funcționale ale
dezvoltării aparatului dento -maxilo -facial.
Ortodonția folosește meto de teraputice ce au evoluat din punct de vedere al preciziei în
exercitarea manoperelor, dar și din punct de vedere al posibilităților multiple a planului de
tratament. La baza ortodonției a stat ameliorare esteticii dentare, a funcției masticatorii, a
echilibrului articular, a funcției respiratorii și a stării generale de sănătate. În ultimele decenii,
aceste ”scopuri” ale ortodonției, cunosc o serie de progrese cu rezultate favorabile, prin
elaborarea unui diagnostic corect și respectarea etapelor de trat ament ,”primo non nocere”.
S-au făcut descoperiri la nivelul biomaterialelor care implică dezvoltarea sistemelor de colaj,
a arcurilor, a substanțelor, precum și alt design al bracket -urilor mult mai eficiente pentru
practician și pacient.
Tehnicile de analiză cefalometrică, de superpoziție vor preciza diagnosticul și urmărirea
rezultatelor terapeutice.
La ora actuală, din cauza relațiilor interumane , ortodonția a devenit o ”modă” benefică a
redării fizionomiei optime și a siguranței de sine.

PARTEA GENERALĂ
Capitolul I
Dezvoltarea aparatului dento -maxilar

Pentru practician a cunoaște aspectele despre formarea și dezvoltarea dintelui și a structurilor
sale de suport, reprezintă o importanță în elaborarea diagnosticului și a planului de tratament.
[1]
“Formarea dentară (odeontogeneza) începe în viața intrauterină și continuă postnatal o
perioadă variabilă de timp, specifică fiecărui grup dentar.” ( Luca Rodica ). În săptămâna a
șasea de viață intrauterină are loc debutul formării viitor ului dinte, stomodeumul este învelit
de epiteliul primitiv. [1]
Dezvoltarea dintelui este cursul unei creșteri asecendente unde asista o succesiune de
procese cum ar fi: inițiere, proliferare, histodiferențiere, morfodiferențiere, apoziție.Dintele
crește și parcurge urmatoarele stadii morfologice: lama dentară, mugure, cupă, clopot și
ultimul fiind stadiul coronar. [1]
I.1 Lama dentară
Lama dentară sau stadiul de mugure este forma de început a dezvoltării viitorului dinte.
Forma de lamă dentară provine de la fâșiile “epiteliale primitive”care sunt considerate
ingroșări epiteliale – una pentru viitorul maxilar și alta pentru viitoarea mandibulă. Aceste fașii
epiteliale au o formă de potcoavă și fiecare se divide în două lame și anume : o lamă
vestibulară ș i o lamă dentară. Lama vestibulară are rolul de a dezvolta vestibulul bucal, pe
când lama dentară va da naștere mugurilor dentari. Lamele dentare a celor doua arcade
dentare gazduiesc cei 20 de muguri dentari care corespund viitorilor dinți temporari. Lama
dentară dă naștere și mugurilor molarilor permanenți, în luna a IV -a de viața intrauterină
pentru mugurele primului molar, iar mugurii molarilor doi și trei se dezvoltă mai târziu,
postnatal, între trei și cinci ani. Mugurii dinților accesionali se dezvol tă distal dupa creșterea
maxilarelor, iar mugurii care înlocuiesc dinții temporari se dezvoltă in luna a III -a de viață
intrauterină printr -un proces de alungire spre lingual a lamei dentare primare. [1]
I.2 Stadiul de cupă
Stadiul de cupă ( “scufie de noapte” ) reprezintă următoarea formă pe care o capătă, în
dezvoltarea sa, mugurele dentar. Mugurele dentar, în acest stadiu, iși întoarce spre interior
suprafața sa externă căpătând formă de cupă, iar celulele ectomezenchinale se condensează
fără a se lip i între ele. În stadiul de cupă se produc două procese importante: proliferare care
apare încă de la inceputul stadiului și un proces de histodiferențiere care apare spre sfârșitul
stadiului de cupă. Histodiferențiera dictează fiecărei structuri astfel: or ganul smalțului să
dezvolte smalțul dentar, papila dentară dă naștere dentinei și pulpei dentare, iar sacul folicular
va forma osul alveolar, ligamentele periodontale și cementul radicular. [1]

I.3 Stadiul de clopot
Stadiul de clopot reprezintă a treia formă pe care o formează viitorul dinte în dezvoltarea sa.
În acest stadiu, procesul de histodiferențiere este însoțit de cel de morfodiferențiere. Ca
urmare, celulele epiteliale din clopot se vor modifica din punct de vedere morfologic și
funcțional. Pe s uprafața externă a clopotului se gasește un strat de celule epiteliale cu rolul de
a proteja mugurele, denumit epiteliul adamantin extern. În interiorul clopotului se află
epiteliul adamantin intern cu rol în dezvoltarea matricei smalțului. Epiteliul adama ntin extern
și cel intern se unesc la nivelul celor două bucle, pe care le formează clopotul, numite bucle
cervicale din care se va forma teaca lui Hertwig, importantă în dezvoltarea rădăcinii dintelui.
Tot in acest stadiu are loc și distrugerea lamei dent are pentru ca mugurele să poată străbate
osul maxilar. Prin morfodiferențiere se definesc structurile coronare și se conturează viitoarea
joncțiune smalț -dentină și se nuanțează forma coroanei dintelui. Această morfodiferențiere
este rezultatul dintre papi la dentară și epiteliul intern, fiind un proces genetic. [1]
1.4 Stadiul coronar
Stadiul coronar este a patra etapă de formare a viitorului dinte, în care are loc dezvoltarea
structurilor dure dentare. Celulele odontoblaste și ameloblaste, stau la baza formarii dentinei
și a smalțului dentar. Dezvoltarea matricei organice implicată în formarea coroanei dintelui, se
desfășoară treptat de la vârful cuspizilor sau a marginii incizale spre colet. “Sensul de apoziție
al matricilor este centripet pentru dentin ă (de la joncțiunea smalț -dentină către papila) și
centrifug pentru smalț (de la joncțiunea smalț -dentină spre epiteliul dentar extern)”.
Odontoblastele vor fi prezente pe suprafața externă a camerei pulpare, ele găsindu -se și pe tot
parcursul vieții dinte lui cu rol de protecție și de reconstituire a dentinei supuse agresiunilor
externe. “Activitatea de apoziție nu se efectuează permanent cu același ritm, înregistrându -se
perioade de activitate mai intensă și perioade cu activitate redusă. Alternanța acest ui ritm este
evidentă pe secțiunile dentare prin existența liniilor de creștere, Retzius pentru smalț și Owen
pentru dentină.” Așa se explică faptul că la nivelul dinților temporari, vârful cuspizilor
molarului de șase ani, treimea medie a caninilor și la nivelul coletului incisivilor se găsește
linia de creștere. Această linie de creștere face diferența dintre structurile dure dentare formate
în viața intrauterină și cele din viața extrauterină, altfel spus nașterea este marcată prin linia
neonatală. “De butul formării matricei smalțului și a dentinei se realizează în urma unor
procese de inducție reciprocă între epiteliul dentar intern și ectomezenchimul papilei dentare.
S-a arătat deja că sub acțiunea inductorie a celulelor din epiteliul dentar intern, a flate în plin
proces de diferențiere, se realizează diferențierea odontoblaștilor din ectomezenchimul papilei
dentare și că numai după ce aceștia depun primul strat de matrice dentinară urmează
diferențierea completă a ameloblastelor și depunerea primului strat de matrice a smalțului.”
În concluzie, dezvoltarea matricii smalțului și a dentinei are loc simultan. [1]

I.5 Dezvoltarea smalțului
Procesul de formare a smalțului (amelogeneza) debutează după începutul dezvoltarii dentinei
coronare. Activitatea acestui proces are loc astfel: prima dată – secreția matricei smalțului, apoi
mineralizarea și maturarea matricei. Matricea organică a smalțului conține cristale lungi, plate
și subțiri care se unesc pentru a da naștere prismelor de smalț și substanței inte rprismatică. În
procesul de maturare, matricea organică dispare,( precum și amelogeninele), ramân cristale
care își vor lua denumirea de cristalite cu rol în formarea smalțului. Imediat are loc
mineralizarea parțială care va conține apă, proteină si hidrox iapatită. Acest proces va continua

până la obținerea optimă a grosimii smalțului. Smalțul, din punct de vedere topografic , are o
grosime de 2,6 mm la nivelul cuspizilor premolarilor, 2 mm la nivelul marginii incizale și 0,2
mm la coletul incisivilor later ali. În procesul de măturarea smalțului proteinele,apa și
amelogeninele dispar rămânând cristalitele. Wright, Robinson și Kirkham spun că “proteinele
smalțului scad în timpul perioadei de formare de la 20 – 50% până la mai puțin de 1%. În
smalțul matur norm al procentul proteinelor variază între 0,01% și 1% și nu este același pe
întreaga suprafată. Astfel, în zona cervicală și la zona de smalț – dentină conținutul în proteine
depășește 0,6% la dinții temporari, prin procesul inițial de maturare se produce o re ducere a
proteinelor smalțului de la 20% până la 7%, apoi până la 2% și, în final, până la mai puțin de
1%.” Smalțul se mineralizează prin dispariția apei, având o porozitate care se va pierde, iar
cristalele ocupă spațiile care provin din pierderea apei. După formarea smalțului,
ameloblastele formează un epiteliu adamantin redus cu rolul de proteja smalțul față de
structurile înconjuratoare. [1]

I.6 Dezvoltarea dentinei
Formarea dentinei cunoscută sub denumirea de dentinogeneză are la bază activitatea intensă
a odontoblastelor spre sfârșitul stadiului de clopot. La fel ca și în formarea smalțului,
formarea dentinei are ca o prima fază secreția matricei organice, apoi se produce
mineralizarea matricei organice. Odontoblastele au rolul de a sintetiza și d e a secreta matricea
organică care este formată din proteine și proteoglicani. După Luca Rodica “ Se presupune că
proteinele matriceale joacă un rol în transformarea predentinei în dentină.” Matricea organică
este dată de activitatea odontoblastului în faz a secretorie, iar primul colagen secretat alături de
substanța fundamentală formează mantaua dentinară reprezentând primul rând de dentină
formată. În timp ce se secretă matrice organică, odontoblastele se îndreaptă spre centrul
pulpei, iar în urma lui las ă o prelungire scurtă care se va alungi și va dezvolta prelungirea
odontoblastică denumita fibră Tomes importantă în formarea dentinei. Mineralizarea matricei
organice constă în transformarea matricei cunoscută și sub denumirea de predentină. Procesul
de m ineralizare începe cu mineralizarea mantalei dentinare, iar stratul de predentină trebuie să
fie lat. Trebuie amintit faptul că prima dată se dezvoltă dentina coronară,apoi dentina
radiculară, precum și, dezvoltarea dentinei primare fiziologice care va dis părea, dar apare
dentina secundară fiziologică atunci când dintele își începe activitatea. Dezvoltarea dentinei
este ritmică, zilnic depunându -se un strat de matrice organică rezultânt liniile de demarcație
cunoscute ca “liniile de creștere ale lui Ebner”. Ten Cate spune că “În a 5 -a zi a ciclului de
depuneri zilnice, modificările din orientarea fibrelor de colagen sunt mai evidente”, iar
Goldberg afirmă că apare “o linie de contur numită linia de contur a lui Owen”. Dentina
radiculară se formează mai lent față de cea coronară și diferă la fiecare dinte. [1]

1.7 Dezvoltarea rădăcinii
Formarea rădăcinii începe dupa ce smalțul și dentina s -au format. Rolul cel mai important
pentru formarea rădăcinii îl are teaca Hertwig. Teaca Hertwig este acea buclă forma tă înca din
stadiul de clopot dintre epiteliul adamantin intern și epiteliul adamantin extern, denumită
bucla cervicală. Această teacă va da forma rădăcinii, precum și debutul formării dentinei
radiculare. La baza papilei dentare se dezvoltă un “manșon” ep itelial care poartă denumirea
de teacă radiculară epitelială a lui Hertwig, care va delimita deschiderea papilei către sacul
folicular. Teaca este împărțită în două: diafragmul epitelial și teaca propriu -zisă. Teaca

propriu -zisă se află pe peretele extern al rădăcinii, iar diafragmul epitelial se găsește în zona
terminală a tecii. “Celulele se diferențiază în odontoblaști radiculari sub acțiunea inductorie a
celulelor epiteliale din teaca Hertwig și vor secreta matricea organică a dentinei radiculare
care a poi se va mineraliza”. Astfel, după ce dentina radiculară ajunge la o grosime optimă,
celulele epiteliale ale tecii propriu -zise se vor transforma într -o rețea de insule epiteliale ceea
ce declanșează depunerea matricei organice de către cementoblaști în v ederea formării
cementului radicular.Dezvoltarea rădăcinii și a structurilor de suport se desfasoară ritmic
odată cu mișcările erupției dentare. Așadar, în timp ce rădăcina se formează, dintele înaintează
în os în vederea erupției. “În timp ce se fragmente ază teaca Hertwig de pe prima porțiune de
dentină radiculară formată în contextul evenimentelor tisulare descrise anterior, la nivelul
diafragmului epitelial și al papilei dentare învecinate continuă procesul de proliferare celulară,
de diferențiere a odon toblaștilor radiculari, de depunere a matricei dentinare, de mineralizare
a acesteia, apoi de fragmentare a tecii” . Prin acest mecanism se realizează alungirea rădăcinii,
dar și dezvoltarea cementului, ligamentului și osului alveolar. Închiderea apexului are loc
după erupția dintelui, prin procesul de apoziție de dentină și cement. Dinții care au mai multe
rădăcini, procesul de formare este unul de separare a “manșonului” epitelial prin elaborarea
unor prelungiri în funcție de numărul de rădăcini, care se vor uni și vor forma inele. Aceste
inele se vor forma individual în funcție de morfologia dinților. [1]
I.8 Clasificarea anomaliilor dento -maxilare
Anomaliile dento -maxilare au primit de -a lungul timpului mai multe clasificări:
– clasificarea Angle;
– clasificarea școlii germane;
– clasificarea școlii franceze;
Clasificarea Angle a fost dată de Dr. E. Angle, fiind prima clasificare a anomaliilor. Angle a
luat în considerare relațiile în sens sagital mandibulo -maxilare, astfel ”s -a oprit asupra
molarului de 6 ani, considerându -l în poziție fixă la nivelul bazelor maxilare.” [2]
Raportul neutral este atunci când primul șanț vestibular al molarului de 6 ani inferior vine în
dreptul cuspidului mezio -vestibular al molarului de 6 ani superior. [2]
În funcție de acest raport neutral, Angle a împărțit malocluziile în:
1. Clasa I cu raport neutral la nivelul molarilor de 6 ani, dar cu anomalii la nivel frontal;
[2]

Fig.I.1 Clasa I Angle [2]

2. Clasa a II -a cu cele două diviziuni care diferă la nivelul grupului frontal din punct de
vedere vertical: [2]
– Clasa II/1 care prezintă raport distalizat bilateral la nivelul molarilor de 6 ani și ocluzie
adâncă ”în acoperiș”; [2]

Fig. I.2 Clasa II/1 Angle [2]

– Clasa II/2 cu raport distalizat bilater al l nivelul molarilor de 6 ani și ocluzie adâncă
acoperită; [2]

Fig. I.3 Clasa II/2 Angle [2]

3. Clasa a III -a care prezintă raport mezializat la nivelul molarilor de 6 ani

Fig. I.4 Clasa III Angle [2]

Clasificarea școlii germane a pornit de la ”concepția că aceași factori etiologici în aceleași
condiții dau aceleași forme de anomalii”. [2]
Școala germană a clasificat anomaliile dento -maxilare în sindroame:
– Sindromul cu compresie de maxilar: – cu protruzie, cu/fără spațiere;
cu înghesuire ;
– Sindromul de ocluzie încrucișată;
– Sindromul progenic: – de conducere forțată;
– fals;
– adevărat;
– Sindromul de ocluzie adâncă acoperită;
– Sindromul de ocluzie deschisă dento -alveolară/gnatică;
– Alte anomalii ca urmare a pierderii timpurii a dinților temporari; [2]
Clasificarea școlii franceze folosește termenul de ”disarmonii” în care sunt definite
structurile dento -maxilo -faciale și sunt ”indicate rapoartele lor față de rapoartele normale”
Clasificarea folosește: – o bază care definește sediul anomaliei
– un prefix care arată sensul ”modificărilor în cele trei planuri ale spațiului”
– un calificativ ce arată sediul anomaliei; [2 ]
Această clasificare a fost adoptată și de școala românească .

Fig. I.5 Tabel clasificarea anomaliilor dento -maxilare conform

școlii germane [2]

I.9 Indicațiile extracței dentare în scop ortodontic în cazul anomaliilor dento –
maxilare
Indicațiile extracției dentare în scop ortodontic în funcție de clasificarea anomaliilor dento –
maxilare se face astfel:
Clasa I Angle:
– cu înghesuire dentară moderată în care tratamentul variază în funcție de deficitul de
spațiu, starea zonei laterale, gra dul de supraacoperire, tipul constituțional cranio -facial, starea
de igienă orală, factori psiho -sociali, tipul de erupție a dinților permanenți din zona laterală; în
funcție de cele prezentate mai sus, tratamentul consta în utilizarea aparatelor mobile ac tiv-
mecanice, funcționale sau fixe având ca scop expansiunea maxilarelor asociată cu extracția
dirijată. În cazul tratamentelor înghesuirii severe se practică mai multe variante ortodontice:
expansiune, distalizarea zonei laterale, măsuri ortodontice de di rijare, precum și extracție. În
acest caz, se practică ” terapia de dirijare a erupției dinților permanenți prin extracția dinților
deciduali ” [2]
– în cazul în care există un dinți supranumerari, se face germectomia sau extracția
dentară cu supraveghere;
– în cazul anomaliilor de formă, cum ar fi geminațiile, malformațiile coronare grave sau
corono -radiculare, tratamentul constă în extracția dentară cu tratament protetic;
– în ectopiile dentare se practică tratamentul mixt chirurgical -ortodontic; [2]
Clasa a II -a Angle
– ”arcul dentar mandibular poate fi complet și corespunzător ca formă și poziție, dar
poate fi, uneori, aglomerat” se practică extracția dentară extracția dentară
– atunci când această ”aglomerare” este medie, se practică extracția primilor doi
premolar i inferiori ( oferă spațiu pentru zonele frontale și laterale);
– când este nevoie de spațiu la ambele maxilare, se indică extracția celor patru primi
premolari cu tracțiuni elastice intermaxilare și forțe extraorale;
– pentru distalizare și creere de spațiu î n zona laterală, se practică și extracția molarilor
secunzi și de minte. [2]
Ca urmare, la sfârșitul tratamentului, în zona laterală trebuie obținut relații stabile Clasa I și
frontal stopuri ocluzale stabile cu relații normale. [2]

Capitolul II
Extracția dentară în ortodonție

Diagnosticul în ortodonție are la bază examenul exobucal, examenul intraoral, examenul
musculaturii și al funcțiilor, examenul de model, amprentarea, studiul de model, analiza
sagita lă și transversală a arcadelor, analiza dezvoltării arcadelor alveolare, studiul ocluziei
statice, examenele complementare, precum și examenul fotografic. În urma analizării acestor
aspecte, se elaborează un diagnostic ortodontic corect și un plan de trata ment cu rezultate
satisfăcătoare. [2]
Examenul clinic reprezintă o etapă de obținere a informațiilor necesare stabilirii unui
diagnostic și instituirii unui plan de tratament. În cadrul examenului se obțin date despre
starea de sănătate generală,dar în s pecial despre dezvoltarea normală sau patologică a
aparatului dento -maxilar. La baza examenului clinic stau următoarele obiective:
– existența patologiei atât la nivel general cât si la nivelul sistemului stomatognat;
– descoperirea semnelor si simptomelor, în urma unor afecțiuni stomatologice sau a unor
manifestari orale date de boli generale;
– descrierea semnelor si simptomelor;
– recunoașterea cauzelor implicate în patologie;
– stabilirea evoluției și a prognosticului; identificarea complicațiilor;
– menționare a tratamentelor efectuate anterior;
– elaborarea diagnosticului prezumtiv și a planului de tratament.
În cazul stabilirii ca și plan de tratament a extracției dentare, un rol important îl constituie
analiza modelelor, indicii de dezvoltare a arcadelor,exa menul ocluziei dentare,precum și
examenul radiologic care vor fi notate în fișa de observație. [3]

II.1 Analiza modelelor

Analiza arcadelor constă în aprecierea formei arcadelor care în mod normal, la arcadele in
dentiția temporară au formă de semicer c, iar în dentiția permanentă se descrie formă de
parabolă pentru maxilar si semielipsă pentru mandibulă. Patologic se pot întâlni forme:
– în V , fiind îngustată anterior;
– în omega, este îngustată in zona medie;
– în U,îngustată în zona posterioară;
– în M, i ncisivii centrali, uneori și incisivii laterali în palato -poziție, iar lateralii sau
caninii în vestibulo -poziție;
– în W, la fel ca cea în M, dar cu incisivii centrali în mezio -vestibulo -rotație, chiar și
incisivii în palato -poziție, iar caninii în vesti bulo-poziție;
– în trapez, aplatizarea arcadei la nivel frontal, zonele laterale drepte, dvergente distal;
– în pentagon constă intr -o angulție la nivelul incisivilor, două angulații la nivelul
caninilor și zonele laterale divergente distal;
Se mai poate aprecia simetria arcadelor: atunci când punctul interincisiv se află la dreapta
sau stânga fată de linia mediană sau când frenul labial superior prezintă cicatrici, prezentând

asimetrie transversală sau sagitală. Asimetria transversală constă în proiectar ea punctelor
bănuite de asimetrie pe linia mediană și măsurarea distanței dintre linia mediană si
hemiarcada dreapta -stânga rezultând valori diferite.
Asimetria sagitală se efectuează la fel ca cea transversală, prin proiecție, doar că punctele
identice nu coincid pe linia mediană. [2,4]

Fig.I.6 Aprecierea simetrii transversale

Fig.I.7 Aprecierea simetrii sagitale

II.2 Indicii de dezvoltare a arcadelor
În dentiția mixtă, în măsurarea diametrelor transversale anterioare, se iau ca reper molarii
temporari ( superior – în centrul șanțului intercuspidian al molarului prim temporar, inferior – în
punctul cel mai vestibular al liniei de contact dintre molarul prim și molarul secund temporar).
Aceste măsurători au o diferență de 2 -3 mm față de cea normală, deoarece premolarii erup în
”direcția exterioară arcadei temporare”. [4]
În măsurarea sagitală, după cum spune Chateau, atunci când există un molar temporar pe o
hemiarcadă, se ia în considerare molarul de pe hemiarcada permanentă . [4]
Sunt importanți în stabilirea planului de tratament în scop ortodontic. Ei stabilesc relația
dintre dimensiunea dinților si dezvoltarea arcadelor.
Suma incisivă notată cu S.I., reprezintă suma diametrelor mezio -distale ale incisivilor
superiori perma nenți. Ca valori normale această sumă trebuie sa fie cuprinsă între 28 -35 mm
considerată normodonție, iar ca valori patologice, poate fi sub 28 mm – microdonție sau peste
35 mm – macrodonție. [4]

În funcție de valoarea sumei interincisive, se indică repere le pe arcadă pentru a fi măsurate.
Astfel, valoarea calculată (cea ideală) este raportată la cea măsurată (reală). [2]
Formulele de calcul pentru indicii calculați sunt:
IP = (Si x 100) / 80 (valabilă pentru ambele arcade)
IM = (SI x 100) / 64 (valabilă pentru ambele arcade)
LP = IP / 2 (valabilă pentru ambele arcade)
Ip = (IP / 2) – 2 (valabilă pentru arcada inferioară) [4]

Fig.I.8 Repere în diametrele premolar și molar superior

Indicii lui Pont indentifică anomaliile în sens transversa l, cu ajutorul sumei incisive,distanței
interpremolare si intermolare. Distanța interpremolară superioară se măsoară din centrul
șanțului intercuspidian premolarilor primi superiori, pe când distanța interpremolară inferioară
se măsoară din punctul cel mai vestibular al liniei de contact al premolarului prim și al
premolarului secund inferiori, ocluzal. Distanța intermolară superioară se măsoară din centrul
șanțului intercuspidian al primilor molari superiori, iar distanța intermolară inferioară se
măsoară din vârful cuspizilor medio -vesibulari ai primilor molari inferiori. Atunci când pe
arcadă sunt doar doi cuspizi vestibulari, se ia în considerare vârful cuspizilor disto –
vestibulari.[4]
În funcție de rezultatul obținut, se va stabili planul de tratement :
– +/- 2 mm este considerat în limite normale, atunci când nu prezintă nici un alt semn
clinic;
– +/- 2- 4 mm sunt reglabile prin terapie simplă sau se pot rezolva de la sine;
– +/- 4- 10 mm: tulburări medii spre grave în care se va impune fie extracție dentară,fie
ortodontic;
– peste +/ – 10 mm: tulburări grave cu tratament combinat: ortodontic,
chirurgical,protetic.
Indicii de dezvoltare sagitală dau date despre dezvoltarea antero -posteroară a arcadelor care
vor conduce la instituirea unui plan de tratam ent corect în scop ortodontic. [4]
Indicii lui Pont nu se iau în considerare în cazul macrodonțiilor sau a microdonțiilor, în
absența dinnțiilor utilizați ca reper sau aflați în malpoziții, în meziogresiuni generalizate.
Aceste măsurători permit aprecierea incongruenței arcadei în plan sagital și transversal, și
efectuarea unei ”terapii funcționale”. [2]
În cazul dezvoltării sagitale a arcadelor, Chateau adaugă ”lungimea posterioară măsurată pe
linia mediană de la punctul incizal la intersecția acesteia c u o tangentă perpendiculară pe linia
mediană la fața molarului de 6 ani, cel mai distal situat.” S -a calculat valoarea ideală prin
intermediul sumei interincive, astfel:
IM = SI x 0.83 (valabil pentru arcada superioară)

Im = SI x 0.83 – 4 (valabil pentru a rcada inferiară) [2]

Fig. I.9 Repere pentru aprecierea lungimii premolare și molare

II.3 Examenul ocluziei dentare

Examenul ocluziei statice – “Examenul ocluziei dentare trebuie efectuat în statica și în
dinamică, în vederea estimării fu ncționalității,a distribuirii concrete a stresului fizic asupra
întregii suprafețe ocluzale.”(Garliner) [4]
a. Examinarea ocluziei statice se face prin analiza în cele trei direcții a spațiului și anume:
sagital,transversal și vertical la nivel molar, canin dreapta -stânga și la nivel incisiv. Chateau
indică, pentru studiul ocluziei, ca modelele sî se poziționeze pe o înregistrare din ceară a
ocluziei statice a pacientului în ocluzie normală. [2]
În plan sagital, la nivelul molarului de 6 ani, după Angle, se consideră raport neutral atunci
când primul șanț vestibular al molarului prim inferior se găsește vârful cuspidului mezio –
vestibular al primului molar superior. Patologic, acest reper poate fi distalizat sau mezializat.
La nivel canin, în sens sa gital, vârful caninului inferior este situat între incisivul lateral și
caninul superior. Vârful caninului poate fi deplasat patologic distal sau mezial, prezentând
raport distalizat sau mezializat. La nivelul frontal, muchiile incizale ale incisivilor inf eriori
trebuie să fie în contact cu fața palatinală a incisivilor superiori. Patologic, poate varia astfel :
inocluzie sagitală, inocluzie sagitală inversă.[2]
În plan transversal, la nivel molar, este considerat raport neutral -”cuspizii vestibulari
inferiori în dreptul șanțului sagital al molarilor superiori.” (Heckmann, Bredy) Patologic se
pot întâlni: ocluzie vestibularizată, lingualizată. La nivel canin, neutral este atunci când fața
vestibulră a caninului inferior vine în contact cu fața palatinală a caninului superior. În mod
patologic se pot întâlni rapoarte lingualizate sau vestibularizate. La nivelul grupului frontal, se
consideră neutral atunci când liniile mediene și interincisive corepund. În mod patologi, ele
pot sa nu coincidă și se va nota l inia deviată și cu câți mm.[2]
În plan vertical, la nivel lateral, raport neutral este contactul molarilor inferiori cu cei
superiori.Patologic se pot întâlni inocluzie verticală. Laa nivel frontal, raportul neutral este
definit de gradul de supraacoperi re 1/3 și cap la cap. Patologic, pot fi rapoarte de inocluzie
verticală, diferite grade de supraacoperire 1/2, 2/3, 3/4, 1/1.[2]
”Compensația verticală la nivelul incisiv poate fi determinată și de modificări în plan vertical
ale poziției celor două baze , determinând o creștere a valorii unghiului interincisiv –
hiperdivergență sau hipodivergnță”. [2]

b. Examinarea ocluziei dentare în dinamică – se pornește din relația de postură a mandibulei și
se va efectua excursia mandibulei în intercuspidare maximă, ap oi deschiderea maximă
formand un arc de cerc. Se vor analiza mentonul și incisivii pentru a vedea tendința de
lateralitate, propulsie, și retropulsie. Daca vor sesizează interferențe dentare, ele trebuiesc
scrise in foaia de observație pentru a ne conduce la un diagnostic si plan de tratament corect.
Atunci când pacientul va efectua mișcarea de propulsie se va analiza atât zona frontală, cât și
zona laterală să nu existe obstacole care să impiedice ghidajul (contacte premature). În
mișcarea de lateralitate dreapta – stânga se va urmări să nu existe interferențe. [2]

II.4 Examenul radiologic

În vederea elaborării unui mijloc de diagnostic interceptiv si individualizat este examenul
radiologic.
În cazul extracției dentare:
1. radiografia cu film retroalve olar este indicată, deoarece furnizează date despre lungimea
radăcinilor, raporturile dintre dinte și structurile anatomice învecinate.
2. radiografia cu film mușcat este indicată în extracția dinților incluși cu imposibilitatea
aducerii pe arcadă.
3. orto pantomografia expune atât maxilarul cât și mandibula, procesele alveolare, relațiile cu
elementele anatomice ale dinților. În extracțiile dentare temporare, ortopantomograma are un
rol important deoarece expune toți mugurii în formare prezenți în procesul alveolar și relațiile
dintre dinții temporari si cei permanenți.[2]

II.5 Extracția dentară în ortodonție

“Cercetările științifice, expriența clinică bazată pe metode moderne de diagnostic au rezolvat
multe din necunoscutele complexelor procese de creș tere și dezvoltare și au creat
posibilitatea de a prognostica direcțiile de dezvoltare a aparatului dento -maxilar.” [2] În acest
mod, extracția dentară este considerată o etapă de tratament cu un rol important în tratamentul
anomaliilor dento -maxilare.
Factorii care stau la baza indicației extracției dentare în scop ortodontic, se vor analiza dupa
stabilirea unui diagnostic corect si complet. [2]
Se vor face examinari în vederea stabilirii tipului de creștere facială ,cum ar fi:
– sensul,direcția,rata de creștere se analizeză pe Teleradiografia de profil;
– profilul facial;
– erupția dentară;
– raportul dimensional între dinții temporari și dinții permanenti;
– starea arcadei dentare în care se precizează integritatea arcadei sau prezența breșelor;
– dezvoltarea arcadei dento -alveolare;
– raportul volumetric dintre incisivii superiori și cei inferiori;
– starea ocluziei dentare în cele trei planuri ( sagital, transversal,vertical);
– diferențele de lungime interarcade;
– decalajele între bazele oaselor maxilare;
– starea de sănătate a articulației temporo -mandibulare;
– starea de funcționalitate a grupurilor musculare;
– statusul cariogen;
– condițiile sociale;
– gradul de igienă orală și întelegerea pacientului în legatură cu importanța efectuarii
periajului dentar.

În urma analizarii proceselor de creștere și dezvoltare se va lua hotărârea de extracție sau nu,
deoarce în funcție de tipul de creștere extracția poate fi una inutila sau contraindicată.
Cauhepe spune că “încadrarea dinților în arcadă se face în funcție de poziția dinților inferiori”,
Salzmann afirmă că “sistemul de analiză al lui Tweed în care se iau în considerare unghiul
Tweed, unghiul axei incisivului inferior cu planul bazei mandibulei și cu planul de la
Frankfurt”, pe când Huston si Tulley spun “ca ele ment fundamental în indicația extracției
dentare arcul mandibular,deoarece acesta se gasește în campul delimitat de musculatura intr –
si extra -orală, prin echilibrul sau conferind stabilitate rezultatului său, din contra, conducând
la recidivă” [2]

II..6 Avantajele extracției dentare

Avantajele extracției dentare conduc spre evoluția favorabilă a tratamentului ortodontic care
are la bază elaborarea unui diagnostic corect și complet. Se recomandă extracția dentară în
scop ortodontic, (în funcție de vârst a pacientului, tipul de creștere și rotație) pentru a obține
stabilitatea rezultatului, pentru a crea condiții favorabile pentru evoluția molarului de minte,
pentru aplicarea metodei fară aparat ortodontic, împiedică producerea protruziei bimaxilare,
comba te incongruenta dento -alveolară primară, scade timpul de tratament și poate fi folosită
în scop preventiv și curativ. Extracția dentară este o “corectare în scop ameliorarii echilibrului
morfofuncțional”.(Vernescu) [2]

II.7 Dezavantajele extracției dentar e

Ca orice tehnică chirurgicală, și extracția dentară are dezavantaje de care trebuie ținut cont în
analiza deciziei de extracție. Întotdeuna trebuie analizat, înainte de extracție, vârsta
pacientului, sexul și momentul extracției.
Din aceste dezavantaje fac parte:
– absența acțiunii la nivelul bazelor osoaselor maxilare;
– atrofia osului alveolar;
– consecințe nefavorabile asupra dezvoltării arcadei dento -alveolare, dar și asupra
dezvoltării ocluziei dentare în plan vertical;
– sacrificarea unor dinți in poziții strategice,și în extracția dirijată;
– nerealizarea echilibrului suprafețelor ocluzale;
– migrări dentare nefavorabile care conduc la ocluzii traumatice care pot produce o
boală parodontală;
– atunci când în urma extracției dentare nu se efectuează un tratament ortodontic corect,
se ajunge la neînchiderea completă a breșelor care va conduce la un eșec terapeutic.
În concluzie, atât numarul mare de avantaje cât și de dezavantaje precizează faptul că trebuie
să analizăm de multe ori pentru efectuare a extracției dentare.[2]

II.8 Indicațiile extracției dentare

Extracția dentară se indică pentru a crea echilibrul dintre arcul bazal, arcul dentar și
interarcadele dentare. Indicația cea mai importantă pentru extracția dentară este în disarmonia
dento -alveolară primară. Extracția dentară se va lua în considerare și în cazurile în care nu se
poate expansiona, protruda, distaliza arcada sau în decalaje între bazele osoase.
”Indicațiile extracției dentare ar fi: în cazul dinților supranumerari; extra cția de echilibru;
extracția în problemele de spațiu.”(Schmuth) [2]

II.9 Contraindicațiile extracției dentare

Extracția dentară nu se practică în endoalveolie cu deficit de spațiu de 5 -6 mm (Cauhepe si
Hotz). Contraindicat este și extracția dentară înt r-un cadranul unde există deja breșe edentate
în celălalte cadrane, iar bilanțul nu se efectuează în situația molarului de șase ani, în principal
când nu se cunosc informații de molarul de minte.
Ajungând la decizia de extracție dentară, trebuie să se ți nă cont de dinții pe care îi extragem,
momentul extracției, precum și planul de tratament ortodontic stabilit în vederea evoluției
favorabile.[2]

II.10 Extracția dinților temporari

Extracția dinților temporari poate să creeze o serie de probleme semnif icative asupra erupției
dinților permanenți de inlocuire, ceea ce inseamnă că această manoperă chirurgicală implică,
dupa caz, un nivel de atenție ridicat in stabilirea planului de tratament. ”Într -adevăr, extracția
unui dinte temporar este urmată de de di strugerea sau perturbarea gubernaculum -ului, ceea ce
are drept consecință posibilitatea devierii dintelui permanent de inlocuire” (Sassouni,1971). S –
a constatat că după ce a început să erupă un premolar, se va extrage molarul temporar, va duce
la accelerar ea erupției premolarului. [2]
Extracția dinților temporari se indică în urmatoarele situații:
– în cazul dinților cu distrucții coronare importante datorită leziunilor cariose sau a
complicațiior create de acestea, înainte de varsta cronologică, se va indi ca utilizarea
menținătorului de spațiu pentru a previne dezechilibrul ocluzo -articular;
– extracția se aplică si în cazul dinților temporari care rămân mai mult timp pe arcadă și
care pot împiedica dezvoltarea dintelui permanent;
– dinții reintruzați sunt extr ași în vederea menținerii spațiului pentru dintele permanent
înlocuitor;
– când dinții temporari sunt prezenți,se va indica extracția dinților temporari;
– în perioada exfolierii,dacă dintele pe care dorim să îl îndepărtăm nu este mobil se va
indica o radiogra fie care va pune în evidență existența sau absența dintelui permanent
de înlocuire . [2]

II.11 Extracția incisvilor temporari

În cazul indicației extracției incisivilor temporari, dinții sacrificați vor fi doar incisivii
laterali superiori in cazul p rezenței anodonției permanenților. Astfel odată extrași incisivi
laterali, breșa se va închide prin deplasarea caninilor permnenți. [5]

II.12 Extracția caninilor temporari

” Extracția caninilor temporari se impune când spațiul dintre ei este insuficien t pentru
evoluția incisivilor pemanenți căci astfel alinierea lor devine posibilă fără a recurge la aparate
ortodontice ”(Coutand).
Indicații în vederea extracțiilor caninilor temporari:
– în cazul unei dezarmonii dento -maxilare accentuate se va extrage si primii premolari;
– în cazul unei dezarmonii dento -maxilare care prezintă și o retroalveolie,se va indica și
extracția unor dinți permanenți;

– în cazul unei dizarmonii izolate, după alinierea incisivilor se va indica germectomia
molarilor de minte pentru a preveni tulburările;
– în cazul unei retroalveolii se va practica reeducare funcției musculare iar atunci când
apare în poziția de repaus se va indica extragerea primilor premolari pentru că acul dentar
nu va putea fi mărit;
– în cazul apariției disproporțiilo r dento -dentare, extracția caninului temporar face loc
pentru incisivi.Deoarece diametru mezio -distal al molarilor temporari este mai mare decât
al premolarilor, după pierderea molarilor temporari, premolarii creează spațiu pentru
dezvoltarea caninilor pe rmanenți. [5]

II.13 Extracția molarilor temporari

Indicația extracției molarilor temporari se face in funcție de clasificarea anomaliilor dento –
maxilare conform clasificarii lui Angle.
Într-o ocluzie normală, atunci când este necesară extracția unui molar temporar datorită
complicației cariei dentare sau a distrucției coronare semnificative, dacă ceilalți molari nu
prezintă patologii, nu vor fi extrași.
Clasa I Angle, care prezintă înghesuiri reduse în dentiția mixtă, indicațiile extracției in ac est
caz, variază:
– extracția molarului prim inferior va duce și la extracția celorlalți molari primi pentru
alinierea incisivilor fără aplicarea unui alt tratament ortodontic;
– extracția primului molar superior va conduce și la extracția celuilalt prim molar
superior pentru mentinerea simetriei si a liniei mediene, fără extrația molarilor inferiori.
Clasa I Angle,care prezintă înghesuiri accentuate în dentiția mixtă, va impune o singură
extracție a unui molar prim inferior,deoarece pe zona frontală nu se va rezolva anomalia
cu această procedură.
Clasa a -II-a Angle,în dentiția mixtă va impune în ocluzia supraacoperită, extracția unui
molar prim inferior care nu va fi urmată de o altă extracție, iar atunci cănd se va indica
extrația unui molar prim superior nu se va extrage si dintele din cealalta hemiarcada.
Clasa a -III-a Angle cu un grad de supraacoperire redus, indicația primului molar inferior
va fi echilibrată si de extrația molarului 1 inferior de pe cealaltă hemiarcadă, în schimb
dacă va fi indicată extra cția unui molar superior, celălalt molar superior nu va necesita
extracția.
În anomaliile accentuate cu arcade dezvoltate,extrația molarilor inferiori reprezintă o
acțiune cu rezultate minime asupra anomaliei, iar extrația unui molar superior nu va
impune și extracția celorlalți molari.
Indicația extracției molarilor secunzi temporari,va fi in cazul prezenței reincluziei pentru
a crea cale libera in vederea erupției premolarilor. [5]

II.14 Extracția dinților temporari seriată ( extracția dirijată)

Extracția seriată se practică în cazul dinților temporari pentru a asigura o dezvoltare normală
a dinților permanenți și pentru a evita apariția incongruenței dento -alveolare.Ea este indicată
în cazul prezenței incongruenței dento -alveolare cu înghesuire acce ntuate. Această metodă de
extracție a fost analizată de autori precum: Kjellgren, Tweed, Hotz,Houston care au ajuns la
anumite concluzii.
După Kjellgren, Houston și Tulley, extracția dirijată se efectuează în trei etape. În prima
etapă, se vor extrage c aninii temporari pentru dezvoltarea normală a grupului incisiv în jurul
vârstei de 9 ani. A doua etapă constă în extracția molarului prim temporar, la vârsta de 10 ani
pentru a grăbi erupția premolarului prim. În cazul erupției caninului mandibular înainte a

premolarului prim, extracția caninului ridică problema mezializării primului molar permanent.
În ultima etapă se aplică extracția primilor premolariodată cu erupția caninilor
permanenți.Această extracție va ține cont de creșterea bazelor maxilare osoas e, dezvoltarea
arcadei dento -alveolare și relațiile cu bazele osoase,relațiile dento -alveolare și dento –
dentare,starea de sănătate a dinților.
După Tweed, indicația în extracția seriată se face în doua etape: prima etapă constă în
extragerea primilor mol ari temporari, iar a doua etapă impune extracția în același timp a
caninilor temporari și a premolarilor primi în vederea dezvoltării normale a celorlalți dinți
permanenți.
După Hotz, extracția seriată se desfașoară în patru etape:
– prima etapă – extracția incisivilor laterali temporari pentru a crea spațiu dezvoltării
incisivilor centrali permanenți la vârsta de 7 -8 ani;
– a doua etapă – extragerea caninilor temporari, la 8 ani, pentru spațiul dezvoltării
incisivilor laterali permanenți;
– a treia etapă – un an mai târziu se extrag primii molari temporari grabind erupția
premolarilor primi;
– în ultima etapă se extrag primii premolari, la vârsta de 9 -10 ani pentru echilibrarea
caninilor permanenți pe arcadă.
Dezavantajele majore ale acestei extracț ii seriate sunt:
– supravegherea copilului începând cu vârsta de 7 ani;
– pot apărea dezechilibre ocluzale;
– atitudinea terapeutică este greu suportată și acceptată de copil și părinți; [2,5]

II.15 Extracția dinților permanenți

”Extracția dinților permanenți în scop ortodontic se poate practica în cazurile în care trebuie
acționat asupra arcadelor dentare si asupra osului alveolar, când nu se poate obține o
expansiune suficientă, o protruzie a frontalilor sau o distalizare a dinților posteriori, fi ind
categoric interzisă în endognație”(Chateau,1975). ”Indicațiile extracției dinților permanenți
pot fi majore, ocazionale si legate de extracția simplificatoare”.(Chateau,1975)
Extracția dinților permanenți este indicată în special în:
a) Indicațiile extracției dentare în macrodonție:
– cazul rapoartelor dento -maxilare fară spațiu pentru molarii de minte;
– se va impune germectomia molarilor de minte in creșterile generale avansate cu
dezvoltarea dentitiei tardive;
– se va indica extracția primilor premolari sau a primilor molari atunci când cresterea
generală este tardivă sau dezvoltarea dentiției este tardivă având un rezultat de
meziopoziție generalizată.[5]
Suma incisivă notată cu S.I., reprezintă suma diametrelor mezio -distale ale incisivilor
superiori p ermanenți. Ca valori normale această sumă trebuie sa fie cuprinsă între 28 -35
mm considerată normodonție, iar ca valori patologice, poate fi sub 28 mm – microdonție
sau peste 35 mm – macrodonție. [4]
b) Macrodonția cu incongruență dento -maxilară se indică ex tracția. Acest caz dacă se va
prezanta la cabinet la vârsta de 8 ani, va impune extracția tuturor caninilor temporari
pentru ca incisivii laterali permanenți să poată să erupă fără malpoziții până la 10 ani și
jumătate, atunci când se va hotarî ce dinți vo r fi extrași.[5]
c) Meziopozițiile molarilor – ”Extracția in astfel de situații se impune cand vârsta osoasă
sau alte motive nu ne dau speranța obținerii unei distalizări suficiente si când nu se poate
obține o compensație prin expansiune, asa cum se întâmp lă în meziopozițiile inferioare cu

incisivii in evantai și în meziopozițiile superioare primitive din brachygnație sau din
macrodonția relativă” ( Chateau, 1975). [5]
d) Prognatismul mandibular – atunci când există și macrodonție, la 11 -12 ani, se va indica
extracția premolarilor 1 sau a molarilor de 6 ani inferiori doar dacă prezintă leziuni
carioase, pentru retruzia incisivilor.[5]
Extracția dinților permanenți este indicată ocazional în:
a) Discordanța între volumul hemiarcadelor se referă la asimetria cu devierea punctului
incisiv din cauza lipsei unui dinte si nepotrivirea articulării intre hemiarcada superioară și
cea inferioară.
b) Corectarea unei supraocluzii incisive prin palatinizarea incisivilor superiori sau
vestibularizarea incisivilor inferior i creând conservarea mandibulei.
c) Caninii incluși se extrag atunci când nu pot fi readuși in poziția normală, dar trebuie să
fie prezentă și posibilitatea reimplantării.
După Chateau (1975):
”- nu se vor extrage niciodată caninii;
– nu se vor extrage incisivii superiori decât dacă sunt extrem de compromiși;
– la mandibulă se vor extrage incisivii laterali;
– la maxilar se vor extrage primii premolari;
– primii molari permanenți se extrag când sunt compromiși;
– molarii secunzi permanenți nu se vor extr age;
– molarii de minte se vor extrage pentru prevenirea recidivelor, acolo unde este cazul.”
[5]

II.16 Extracția incisivilor centrali

Această manoperă se practică doar când dintele este traumatizat, iar dacă incisivul lateral are
o distanță mezio -dista lă aproape egală cu cea a incisivului central extras și rădăcină solidă
pentru a se aplica o coroană fizionomică.

II.17 Extracția incisivilor laterali

Indicațiile extracției incisivului lateral superior sunt:
– atunci când incisivul lateral prezintă reso rbție radiculară din cauza caninului care
erupe in dreptul lui;
– atunci când incisivul lateral prezintă o formă nanică, iar caninul este în mezio -poziție;
[5]

II.18 Extracția caninilor

Din considerente estetice si morfofuncționale, extracția caninului s e va practica in situații
critice, în mod normal se va impune o conservare în toate anomaliile dento -maxilare.
Totuși, indicațiile extracției caninilor se practică in următoarele situații:
– atunci când distanța mezio -distală a caninului este mai mare decâ t distanța mezio –
distală a primului premolar, iar incisivul lateral este in contact cu premolarul prim;
– atunci când caninul se află in mezio -poziție sau disto -poziție marcantă;
– canini ectopici, în infra -vestibulo -poziție,fără spațiu;
– canini incluși; [5]

II.19 Extracția primilor premolari

Atunci când pacientul prezintă un canin ectopic, se va indica extracția premolarilor unu.
Indicațiile extracției primilor premolari se face in funcție de raportul de ocluzie și anume:
– in ocluzia normală – se va pra ctica extracția primului premolar superior si inferior
pentru a nu apărea la raport invers la nivelul caninului inferior;
– în ocluzia distalizată – se va extrage doar primul premolar superior;
– în ocluzia distalizată cu inocluzie sagitală – se extrage prim ul premolar superior pentru
problemele frontale,dar in zona laterală rămâne raport distalizat
Atunci când se va efectua manopera de extracție se va lua în considerare relația intermaxilară
intre canin si premolarul secund. Atunci când premolarul doi va erupe înaintea caninului,
premolarul unu se va păstra pe arcadă pentru a oferi spațiul necesar caninului. În schimb, dacă
premolarul doi va erupe după canin, premolarul unu se va extrage. [5]

II.20 Extracția premolarilor secunzi

Extracția premolarului doi are ca indicații urmatoarele situații:
– atunci când premolarului doi se afla in incongruență dento -alveolară cu înghesuire, în
afara arcadei;
– atunci când este nevoie de un spațiu mai mare, iar extracția primului premolar nu este
suficientă;
– atunci cand premolarul doi prezintă rotații sau ectopii majore;
– atunci când premolarul doi nu este suficient de dezvoltat, se va indica extracția lui; [5]

II. 21 Extracția primilor molari permanenți

Indicațiile extracției primilor molari permanenți (clasificarea lui Angle), astfel:
– în cazul ocluziei normale se va indica extracția primului molar
– în cazul anomaliilor din clasa I Angle care au înghesuiri ușoare, se va indica extracția
unuia sau a ambilor molari de 6 ani inferiori,dacă prezintă leziuni carioase. ”Ext racția
tuturor molarilor de 6 ani carioși nu trebuie amânată dacă dinții temporari au fost pierduți
prematur și există un potențial moderat de înghesuire la ambele arcade, căci in felul acesta
se produce o supraacoperire normală”(Tulley, 1970). Atunci când primii molari superiori
prezintă leziuni carioase, nu se va indica si extracția inferiorilor, deoarece inghesuirea se
va corecta prim extracția planificată.
– în cazul anomaliilor din clasa I Angle care prezintă înghesuiri remarcante în zona
premolariilor, se va indica extracția unui molar inferior compensată de extracția molarului
opus;
– în cazul anomaliilor din clasa a II -a Angle – primii molari superiori vor fi menținuți pe
arcadă până la erupția molarilor 2 permanenți, apoi vor fi extrași, iar spațiul va fi închis
prin distalizarea dinților anteriori;
– în cazul anomaliilor din clasa a III -a Angle se indică extracția primilor molari superiori
doar după ce relațiile incisive au fost corectate.
”Extracția primilor molari inferiori are un efect pozitiv asupra incisivilor inferiori atunci
când arcada dentară este mică. Dacă arcada este bine dezvoltată, se va produce doar o
deplasare distală si o rotație a premolariilor, cu efect redus asupra incisivilor” (Tulley,
1970).

”Extracția primului molar superior mai e ste indicată atunci când dintele este compromis și
există o ectopie de canin, situație în care premolarii vor fi distalizați cu ajutorul unui aparat
ortodontic” (Bredy și Reichel,1971).
” Extracția primului molar permanent este indicată în următoarele si tuații:
– când dintele este compromis morfologic;
– când există o hipoplazie gravă de smalț;
– când molarul e in infraocluzie, cu tendință la progresarea anomaliei.” [5]

II. 22 Extracția molarilor secunzi permanenți

Indicația extracției molarului doi permane nt este dată de anomaliile incisivilor, la vârsta de
12 ani. Se indică extracția molarilor secunzi atunci când se creează un spațiu suficient prin
extracția primilor premolari, iar dacă se vor extrage și premolarii secunzi, vor apărea
probleme cu rapoartel e de ocluzie.
„ În ocluzia deschisă în care contactele se stabilesc doar la nivelul molarilor secunzi se
recomandă extracția acestora” (Trankmann,1971). [5]

II.23 Extracția dinților permanenți in arcul maxilar

Din considerente estetice si funcționale , nu se practică în mod obișnuit extracția incisivului
central superior, dar se pot întalni și cazuri excepționale cum ar fi:
– incisivi centrali malformați;
– dinți cu imposibilitatea de a putea fi aduși pe arcadă;
– incisivi centrali ce prezintă traumatisme;
– incisivi centrali cu distrucții coronare severe;
Ca urmare „ închiderea spațiului prin tratamente ortodontice satisface rareori principiul
fizionomic și protecția parodontală” ( Dragoș Stanciu și Valentina Dorobăț)
Se indică extracția incisivului latera l superior numai atunci când:
– dintele este malformat;
– prezintă hipoplazie cu anodonția celuilalt incisiv lateral superior;
– incisivul lateral prezintă resorbție radiculară;
Atunci când incisivii laterali prezintă malpoziții se recomandă păstrarea incisivi lor și
caninilor, extracția facându -se la nivelul primilor premolari.
Ca și in cazul incisivilor, caninul impune păstrarea lui pe arcadă din motive estetice și
funcționale. Cu toate acestea, extracția caninului se impune în:
– imposibilitatea aducerii caninului malpoziționat pe arcadă;
– incluzii cu malpoziții;
Cel mai des indicat în extracția dentară cu scop ortodontic este primul premolar atât în
anomaliile de Clasa I Angle, cât și în anomaliile de Clasa II Angle. Houston și Tulley spun că
„extracția primului premolar să se facă în momentul erupției caninului”, Bredy afirmă că
„momentul extracției să se coreleze cu cu evoluția caninului si a premolarului al
doilea”,Bruckl,Bredy Și Reichel „indică extracțiile premolarului unu în funcție de starea
ocluzi ei”. [2]
Atunci când pacientul prezintă anomalii precum: incongruențe în regiunea frontală cu o
ocluzie adâncă,iar premolarul secund este în afara arcadei, se va recurge la extracția lui.
În cazul tratamentului care presupune extracția molarului prim, stau la bază urmatoarele
situații clinice:
– molari primi cu distrucții coronare semnificative;
– în cazul realizării echilibrului pe maxilar;
– inocluzii verticale latero -fronto -laterale, contactul fiind la nivelul primilor molar;

Molarii secunzi sunt rar ind icați pentru extracția în scop ortodontic. Se practică extragerea în
doua situații: inocluzii verticale latero -fronto -laterale cu contact la nivelul molarilor secunzi și
atunci când molarii prezintă distrucții coronare majore. O indicație ar mai fi și atun ci când se
extrage molarul de minte mandibular, la maxilar se va aplica manopera chirurgicală pentru
molarul secund.
Molarul de minte superior se va extrage în situațiile lipsei de spațiu și stării de sănătate,
precum și în cazul echilibrării. [2]

II.24 Extracția dinților permanenți în arcul mandibular

Extracția incisivilor centrali este rar practicată, se efectueză doar în următoarele situații
clinice:
– dintele este malformat;
– incisivul centaral a erupt intr -o poziție deficitară;
– prezintă traumatisme ;
– prezintă leziuni carioase complicate;
– prezintă probleme parodontale;
– incisivii si caninii sunt poziționați în „evantai”, iar caninii sunt spre distal;
Extracția incisivilor laterali se practică doar:
– dacă dintele este malformat;
Extracția caninului m andibular este dată de:
– imposibilitatea practicării unei tehnici ortodontice sau chirurgical -ortodontice,atunci
când caninul nu erupe în locul său pe arcadă;
– poziția caninului în afara arcadei, cu un grad de înclinare, unde nu se poate practica o
tehnică o rtodontică;
– imposibilitatea repoziționării caninilor pe arcadă atunci când ei sunt incluși;
Premolarul unu este cel mai indicat in extracția dentară in scop ortodontic.El este extras în
următoarele situații:
– atunci când s -a practicat extracția primilor p remolari la maxilar se va impune si
extracția celor inferiori pentru echilibru;
– în cazul prezenței incongruențelor dento -alveolare la mandibulă;
– atunci când caninii sunt înclinați mezial;
– în cazul prognațiilor mandibulare;
Premolarul secund se extrage în următoarele situații:
– atunci când premolarul doi este blocat în linguopoziție;
– în cazul incongruenței la nivelul remolarilor, fără risc de retrodonție;
– în cazul ocluziei adânci;
– atunci când este necesar un spațiu mai mare pentru canin;
– anodonția premola rului secund in celălalte cadrane, extracție de echilibru;
– în cazul existenței ocluziei inverse asociată cu extracția premolarului secund maxilar.
Extracția molarului unu inferior se indică rar, deoarece constituie echilibrul ocluzo -articular.
Indicaț iile extracției sunt întâlnite în:
– spațiu micșorat pentru dezvoltarea molarului secund;
– inexistența spațiului pentru erupția premolarului secund;
– prognații mandibulare.
Moarul secund se extrage în mod excepțional și anume:
– ocluzia deschisă latero -fronto -laterală susținută numai pe molarii doi;
– incongruența la nivelul premolarilor, iar molarul secund prezintă leziuni carioase;
Se indică extracția molarului secund înainte de erupția premolarului secund, iar pentru
închiderea spațiului se va îmbina aparatura fixă cu cea extraorală.

Se va practica extracția molarului de minte în cazul spațiului redus pentru erupție și numai
după ce rădăcina are două treimi formate. [2]

II.25 Extacția dentară în tratamentul înghesuirilor dinților permanenți

În cazul incongruenței dento -alveolare cu înghesuire la nivelul incisivilor cu relații
normale între arcade, se va indica extracția tuturor premolarilor primi.
Extracția premolarilor secunzi pentru a crea spațiul necesar este contraindicată, excepție
face atunci când dintele este prezent în afara arcadei sau este compromis.
Înghesuirea în zona premolarilor si caninilor se va trata prin extracția primilor premolari.
Extragerea molarilor secunzi se aplică în înghesuirile din zona molară, dar atunci:
– în jurul vârstei de 12 -14 ani;
– când primul molar permanent nu prezintă patologii;

II.26 Germectomia

Se referă la extracția mugurilor dinților definitivi înainte de a erupe pe arcadă.
Germectomia se indică în următoarele situații:
– existența mugurilor atrofici care nu permit închiderea diastemelor;
– atunci când poate înlocui extracția altui dinte;
– atunci când există macrodonție relativă pe examenul radiologic; [5]

În cazul existenței dinților supranumerari, în diferite situații clinice: dinte care n u a erupt,dar
este prezent în maxilar, în proces de erupție sau erupt este indicată germectomia sau extracția
dentară.
Dinții care prezintă anomalii de formă, precum: geminațiile, malformațiile coronare sau
corono -radiculare singura soluție este extracți a dentară cu tratament protetic ulterior.
Atunci când arcul mandibular este încărcat de structurile dentare se indică extracția dentară de
echilibru. Când prezintă o aglomerație medie, se vor extrage primii premolarii inferiori,
deoarece crează spațiul nec esar pentru dezvoltarea normală a regiunilor frontale și laterale.
Atunci când ambele maxilare au nevoie de spațiu, se va recurge la extracția celor patru primi
premolari.
„Reținem că, în afară de premolari, distalizarea și creștera de spațiu în zona lat erală se pot
obține și prin extracția molarilor 2 și 3” (Dragoș Stanciu și Valentina Dorobăț)
În concluzie, indicațiile extracției dentare în scop ortodontic vor constitui întotdeauna
dificultăți de hotărâre în cazurile limită. „ În funcție de particular itățile cazului se practică
extracția la distanță sau în focar, echilibrată sau nu, asociată sau nu cu un tratament
ortodontic” (Dragoș Stanciu și Valentina Dorobăț). În cazurile de incongruență dento –
alveolară primară se indică extracția în serie, în pr ima etapă a dentiției mixte; în a doua etapă
a dentiției mixte se impune extracția în focar sau la distanță pentru echilibrarea dento –
alveolară și ocluzo -articulară. Incongruența dento -alveolară secundară va indica extracția în
focar, pe când incongruența tranzitorie va beneficia de autoreglare.
„Indiscutabil este faptul că extracția dentară cu indicații corecte în perioada tratamentului
profilactic, interceptiv, normal și tardiv ( completată prin terapie ortodontică, cu aparatură
mibilă sau fixă, și fina lizată prin terapia funcțională prin activator) constituie o metodă
importantă în tratamentul anomaliilor dento -maxilare” (Dragoș Stanciu și Valentina Dorobăț).

În cazul diagnosticării incorecte, lipsei tratamentului ortodontic complementar, tratame nt
ortodontic greșit sau incorectitudinea stabilirii rezultatelor conduc la eșecuri. [2]

PARTEA SPECIALĂ
Capitolul III

III.1 Introducere
Anomaliile dento -maxilare sunt întâlnite destul de des la pacinții care se prezintă în cabinetul
de ortodonție. Aceslte anomalii dento -maxilare au fost mult timp văzute ca simple curiozități,
deoarece ele nu puteau fi tratate. La sfârșitul secolului al XIX -lea, începutul secolului al XX –
lea, ele au început să fie analizate și tratate din pun ct de vedere științific. Odată cu mutarea
populației la orașe, precum și dezvoltarea industrială a făcut ca fizionomia și o bună
funcționare a aparatului dento – maxilar să devină foarte important în activitățile sociale.
În decursul timpul mulți autori s-au preocupat pentru a grupa anomaliile dento -maxilare, dar
nici o clasificare nu poate cuprinde în toatalitate un caz clinic complex.
În funcție de aceste anomalii dento -maxilare, s -a recurs la planuri de tratamente care au
implicat sau atât o etapă ch irurgicală, aceea de extracție dentară în scop ortodontic, cât și o
etapă de aplicare a unui apart ortodontic. Indicația extracției dentare variază de la caz la caz,
în funcție de examenul clinic, de examenul radiologic, de analiza pe model și de diagnosti cul
clinic prezumtiv.

III.2 Motivația alegerii temei
În ultimii zece ani, toți mai mulți oameni privesc vizita la medicul ortodont ca o necesitate
pentru integrarea în viața socială. Dacă în urmă cu mulți ani, terapia prin aplicarea de aparte
ortodontic e era considerată una traumatizantă, acum numărul cazurilor tratate a crescut foarte
mult.
Scopul alegerii temei ” Indicațiile extracției dentare în scop ortodontic” este:
– Importanța refacerii aparatului dento -maxilar;
– Importanța căpătării unui aspect estetic plăcut, pentru integrarea în activitatea socială;

– Importanța reducerii numărului de pierdere a dinților prin complicațiile apărute din
punct de vedere local;
– Evaluarea degradării esteticii pacienților care prezintă anomalii dento -maxilare;
– Refacere a integrității aparatului dento -maxilar prin terapii cât mai conservatoare;
III.3 Materiale și metodă
Metodă
Examinarea cazurilor a fost efectuată în intervalul mai 2015 – mai 2017 în cabinetul de
ortodonție privat al Dr. Mioara Decusară, pe un lot de 219 pacienți.
Criteriile de vârstă au fost între 5 și 50 ani, de ambele sexe, de proveniență din mediul rural
și urban și care au prezentat anomalii dento -maxilare.
Studiul s -a efectuat în următoarele situații:
– precizarea anomaliilor dento -maxilare;
– stabi lirea cauzelor anomaliilor dento -maxilare;
– stabilirea planului terapeutic indicat;
Strângerea datelor s -a desfășurat în conformitate cu reglementările legislației în vigoare,
Legea nr. 46/21 ianuarie 2003, Legea Drepturilor Pacientului.
Materiale
Pentru efectuarea studiului și a tratamentului s -au folosit:
– foi de observație;
– radiografii;
– consumabile de unică folosință;
– material de amprentă;
– modele de studiu;
– instrumentar pentru igienizare;

– instrumentar chirurgical – clești, elevatoare;
– soluții antiseptice și anestezice;
– compozit;
– lampă pentru fotopolimerizare;

Caz I
Pacienta C.C, în vârstă de 40 ani s -a prezentat în cabinetul de ortodonție (Dr. Decusară
Mioara) pentru motive estetice datorită prezenței lui 2.3 în infra -vestibulo -poziție, fără spațiu
de aliniere.
La examenul clinic intraoral s -a constatat:
 prezența unor leziuni odontale tratate incorect, simple și complicate situate pe
suprafața ocluzală a dinților 3.6 și 4.6.
 obturații – din material fizionomic in corect efectuate;
 edentații reduse, după Costa – laterală, după Kennedy – clasa a III -a, neprotezată, de
etiologie mixtă;
 extracția lui 4.5 în antecedente;
În fișa anamnestică, pacienta a declarat ca în urmă cu 10 ani a mers la medicul stomatolog
pentru ex tracția lui 4.5, fără spațiu de aliniere; ceea ce a determinat o traumă asupra limbii în
vorbire și masticație. Tot din fișă reise fatul că în urmă cu 15 ani, un medic stomatolog, a
încercat, prin șlefuire, să mascheze poziția ectopică a lui 2.3.
Din punct de vedere ortodontic, pacienta prezentă o înghesuire dentară mai mare de 6 mm
cu rotații dentare la nivelul lui 1.1, acoperirea frontală fiind de 1/3 cu neconcordanța liniei
mediene: cea inferioară spre dreapta, cea superioară spre stânga de aproximativ 7 mm. Linia
interincisivă inferioară deviată spre stânga în raport cu linia mediană, iar cea superioară
deviată spre dreapta cu aproximativ 3 mm. Mișcarea de propulsie este susținută de 1.2 cu 4.2
și 2.2 cu 3.3. Lateritate dreapta cu interferențe pe premola ri- partea lucrătoare stângă având
conducere laterală fără protecție canină.
Tot din punct de vedere ortodontic, s -a constatat că:
– 1.1 se află în disto -vestibulo -rotație;
– 2.3 este ectopic, fără spațiu de aliniere pe arcada dentară;
– 2.1 se află în vestibulo -versie;
– 3.3 este în mezio -versie;

– 3.4 în vestibulo -înclinație;
– s-a mai constatat și o laterodeviație mandibulară dreapta de aproximativ 7mm;
– gradul de acoperire 1/3, cap la cap 2.2 cu 3.3, 3.4;

Fig. 1. Vedere frontală și laterală a ar cului dentar la începutul tratamentului ortodontic, după
extracția lui 4.5

După examenul intraoral, pacientei i s -a recomandat să efectueze o ortopantomografie în
vederea stabilirii planulu i de tratament. Aceasta revine cu ortopantomografia la cabinetul de
ortodonție pentru a fi analizată.
S-a examinat ortopantomografia pacientei C.C în vârstă de 40 ani din care se observă
-prezența tuturor dinților cu excepția lui 4.5;
-bascularea lui 4.6 spre mezial cu închiderea în totalitate a spațiului edentat;
-zonă de radioopacitate corono -radiculară la nivelul lui 3.6 corespunzătoare unei obturații de
canal și a unei obturații de lungă durată; tratamentul endodontic este incomplet și incorect,
complicat cu proces inflamator periapical.
-zonă de radioopacitate coronară la nivelul lui 4.6 corespunzătoare unei obturații coronare;
-zonă de radiotransparență periradiculară la nivelul dinților 3.6, 3.2, 3.1;
 atrofia osoasă oriontală, medie, bimaxilară ;
 forma alungită a condililor mandibulari cu subțierea colului, subluxație pe partea
dreaptă;

Fig. 2 Ortopantomografie

Examenul clinic, radiografia și modelul de studiu au avut ca obiective extracția dentară în
scop ortodontic a lui 3.6 care prezenta distrucții coronare și granulom apical, a lui 1.4 și 2.4,
indemni , dar extracția s -a făcut compensator. Tratamentul s -a efectuat în 5 sedințe, apoi
pacienta a fost programată lunar pentru activarea aparatului fix ortodontic.
În urma examenului clinic ș i a examenelor paraclinice, s -a efectuat următorul plan de
tratament:
1. Etapa etiologică:
-conștientizarea și motivarea pacientului cu privire la importanța igienizării;
-igienizarea profesională;
-extracția în scop ortodontic a dinților 3.6, 1.4, 2.4;
2. Etapa corectivă:
-refacerea obturației coronare la nivelul dintelui 4.6;
-aplicarea aparatului ortodontic fix bimaxilar pentru aliniere și finisarea cu nivelarea planului
de ocluzie;
3. Etapa de menținere:
– controale periodice la 4 săptămâni timp de 30 l uni, apoi din 3 în 3 luni;
-s-a aplicat contenție fixă inferioară și superioară de la canin la canin;

-s-a obținut clasa I Angle la nivel canin bilateral și clasa a III -a Angle terapeutică la nivelul
molarilor;
Din punct de vedere ortodontic, prin aplica rea aparatului fix bimaxilar, s -a urmărit: alinierea
și nivelarea arcadei dentare, controlul supraacoperirii frontale și a închiderii spațiului în
totalitate în scop ortodontic, finisarea ocluziei, nivelarea planului ocluzal și echilibrul
raportului intera rcadice. S -a menținut raportul clasa I Angle la nivel canin bilateral și clasa III
Angle la nivel molar bilateral
În concluzie, s -au efectuat extracțiile dentare în scop ortodontic a dinților 1.4 și 2.4 pentru a
crea spațiu dintelui 2.3, iar 3.6 s -a ext ras pentru a corecta laterodeviația spre dreapta de 7mm.

Fig. 3 Vedere arc lateral și frontal înaintea aplicării contenției fixe

Caz II

Pacienta B.G. în vârstă de 15 ani se prezintă la cabinetu l de ortodonție ( Dr. Decusară
Mioara) din considerențe fizionomice, având în vedere ocluzia inversă frontală.
Din fișa anamnestică, reise faptul că pacienta a fost la un medic stomatolog pentru extracția
lui 2.4 care erupsese palatinal.
La examenul clinic intraoral s -a constatat prezența unor leziuni odontale netratate, simple și
complicate situate pe suprafața ocluzală a dinților 1.5 și 4.6. Edentația unidentară după Costa –
laterlă, după Kennedy – clasa a III -a, neprotezată, de etiologie mixtă. Extra cția lui 2.4 în
antecedente, fără spațiu de aliniere.
Din punct de vedere ortodontic pacienta prezintă:
-3.2 în vestibulo -poziție;
-4.1 în disto -vestibulo -rotație
-laterodeviație stânga de 2mm;
-ocluzie inversă frontală;

Fig. 4 Vedere arc dentar frontal -lateral stânga

După examenul intraoral, pacientei i s -a recomandat să efectueze o ortopantomografie în
vederea stabilirii planului de tratament. Aceasta revine cu ortopantomografia la cabinetul de
ortodonție pentru a fi analizată.
S-a exam inat ortopantomografia pacientei B.G. În vârstă de 15 ani și s -au constatat
următoarele:
-1.4 inclus în mezio -palato -înclinație, fără spațiu de aliniere;
-zone de radiotransparență la nivelul dinților 1.5 și 4.6;
-prezența molarilor de minte în stadiul de mugure;
-la arcul dentar inferior este spațiul redus pentru erupția molarilor de minte, și au o înclinație
spre mezial sub coroana anatomică a lui 3.7 și respectiv 4.7.

Fig 5 Ortopantomografie inițială

Examenul clinic, radiografia și modelul de studiu au avut ca obiective extracția lui 1.4
inclus și a primilor premolari inferiori în scop ortodontic. Tratamentul s -a efectuat în 5
sedințe, apoi pacienta a fost programată lunar pentru activarea aparatului fix ortodontic.
În urma examenului cl inic și a examenelor paraclinice, s -a efectuat următorul plan de
tratament:
Pe baza examenului clinic, a examenului radiologic, a modelelor de studiu și colaborat cu
nașul pacientului, s -a efectuat urmatorul plan de tratament:
1. Etapa etiologică:

-motiv area și conștientizarea pacientului B.G.în legătură cu igienizarea;
-igienizarea profesională;
– extracția lui 1.4 inclus și extracțiile premolarilor primi inferiori în scop ortodontic;
2. Etapa corectivă:
-tratamentul leziunilor odontale;
-aplicarea apara tului ortodontic fix în vederea alinierii dentare;
3. Etapa de menținere:
-control periodic la 4 săptămâni timp de 22 luni;
-după îndepărtarea aparatului ortodontic fix s -a aplicat aparat de contenție de tip Hawley și
elastice intraorale;
Din punct de ve dere ortodontic, prin aplicarea aparatului fix bimaxilar, s -a urmărit: alinierea
și nivelarea arcadei dentare, controlul supraacoperirii frontale de 1/3 și a închiderii spațiului în
totalitate în scop ortodontic, finisarea ocluziei, nivelarea planului oclu zal și echilibrul
raportului interarcadice.
După 22 de luni s -a obținut relația intermaxilară clasa I Angle canină și supraacoperire
frontală de 1 mm.
În concluzie, s -au efectuat extracții dentare în scop ortodontic compensator a premolarilor
primi inf eriori pentru aliniere și corectarea ocluziei inverse.

Fig. 6 După tratament

Caz III

Pacienta D.A. în vârstă de 16 ani se prezintă în cabinetul de ortodonție prezentând motive
estetice, datorită poziției ectopice a ambilor canini superiori.
La examenul clinic intraoral s -a constatat prezența unor leziuni odontale multiple netratate și
tratate incorect, simple și complicate situate pe suprafața ocluzală a dinților 1.6,2.6 și 4.6.
Edentația unidentară după Costa – laterlă, du pă Kennedy – clasa a III -a, neprotezată, de
etiologie mixtă. Extracția lui 3.6 în antecedente, fără spațiu de aliniere. Tot la examenul clinic
intraoral, s -a observat ca incisivii centrali superiori prezintă o hipomineralizare și pete
pigmentare, datorită u nei hipermaturare a smalțului.
Din punct de vedere ortodontic pacienta prezintă:
-laterodeviație mandibulară stanga 2mm;
-1.3 și 2.3 ectopici;
-angrenaj invers 1.2 cu 4.3;
-înghesuire dentară mai evidentă la maxilar;
-incisivii laterali superiori sunt î n palato -poziție;
-3.2 este în lingo -poziție;
-4.3 se afla în vestibulo -poziție și mezio -vestibulo -rotație;
– raport mezializat la nivel canin dreapta;

Fig.7 Arcadele dentare normă frontală și laterală drapta -stânga

După examenul intraoral, pacientei i s -a recomandat să efectueze o ortopantomografie în
vederea stabilirii planului de tratament. Aceasta revine cu ortopantomografia la cabinetul de
ortodonție pentru a fi analizată.
S-a examinat ortopantomografia pacientei D.A în vârstă de 16 a ni și s -au constatat
următoarele:
– prezența tuturor dinților cu excepția lui 3.6
-zone de radiotransparență la nivelul 1.6, 2.6 și 4.6 ani corespunzătoare unor leziuni odontale,
iar la nivelul lui 2.6 se observă o recidivă de carie;
-zonă de radioopacitat e coronară la nivelul lui 2.6, corespunzătoare unei obturații de lungă
durată;
-zonă de radiotransparență periapicală la nivelul lui 4.6 corespunzătoare unui proces
inflamator periapical datorită complicației leziunii odontale.

Fig. 8 Ortopantom ografia inițială

Examenul clinic, radiografia și modelul de studiu au avut ca obiective extracția dentară în
scop ortodontic a lui 1.6, 2.6, 4.6 care prezenta distrucții coronare.. Tratamentul s -a efectuat în
6 sedințe, apoi pacienta a fost programată lunar pentru activarea aparatului fix ortodontic.

În urma examenului clinic și a examenelor paraclinice, s -a efectuat următorul plan de
tratament:
1. Etapa etiologică:
-conștientizarea și motivarea pacientului în legatură cu importanța igienizării;
-igienizarea profesională;
-extracția molarilor de 6 ani bimaxilari și bilaterali;
2. Etapa corectivă:
-s-a aplicat aparat ortodontic fix timp de 30 luni;
3. Etapa de menținere:
-controale periodice odată la 4 săptămâni timp de 30 luni;
-s-au aplicat aparat de contenție de tip fix bimaxilar;
-pacientul a fost dispensarizat;

Fig.9 Imagini în timpul tratamentului

Din punct de vedere ortodontic, prin aplicarea aparatului fix bimaxilar, s -a urmărit: alinierea

și nivelarea arcadei dentare, controlul supraacoperirii frontale de 1/3 și a închiderii spațiului în
totalitate în scop ortodontic, finisarea ocluziei, nivelarea planului ocluzal și echilibrul
raportului interarcadice și corespunderea liniilor mediene. Închiderea spațiului, după extracția
dinților 1.6 și 2.6, s -a realizat prin distalizarea premolarilor superiori cu creare de spațiu
pentru caninii superiori, iar pentru arcada inferioară s -a urmărit clasa I Angle molară
terapeutică și clasa I Angle canină.
Pe parcursului tratamentului, igiena pa cientei nu a fost una satisfăcătoare.

Caz IV

Pacienta N.F, în vârtă de 25 ani s -a prezentat în cabinetul de ortodonție ( Dr. Decusară
Mioara) prezentând motive estetice, datorită angrenajului invers 2.1 cu 3.2 și 1.2 cu 4.2.
La examenul clinic intraoral s -a constatat: prezența leziunilor odontale multiple,
netratate,simple și complicate la nivelul suprafeței meziale a lui 3.7, distale a lui 3.6 și
linguale a lui 3.1.;edentație unidentară după Costa – frontală, după Kennedy – clasa a IV-a; lipsa
molarilor de minte superiori și a lui 2.2; angrenaj invers 1.2 cu 4.2 și 2.1 cu 3.2; ocluzie cap la
cap spre ocluzie inversă; recesiunea lui 3.1.Dintele 1.2 este un dinte nanic.
Din punct de vedere ortodontic, pacienta prezintă;
-1.3 în mez io-versie;
-1.2 se află în mezio -palato -disto -vestibulo -rotație;
-1.1 se află în mezio -vestibulo -rotație;
-3.3 este în linguo -versie;
-3.2 este în vestibulo -poziție;
-3.1 se află în linguo -poziție;
-4.2 se află în vestibulo -poziție și mezio -vestibulo -rotație;
-4.3 se află în mezio -versie;
-clasa I Angle molară;
-clasa a III -a Angle canină stangă
-angrenaj invers 1.2 cu 4.2 și 2.1 cu 3.2;
-ocluzie cap la cap spre ocluzie inversă;
-recesiunea lui 3.1;

Fig10. Expunere arcadele dentare dreapta -frontal -stânga

Fig.11 Arcada dentară maxilară vedere ocluzală

După examenul intraoral, pacientei i s -a recomandat să efectueze o ortopantomografie și o
teleradiografie de profil în vederea stabilirii planului de tratament. Aceasta revine cu
ortopantomografia la cabinetul de ortodonție pentru a fi analizată.
S-a examinat ortopantomografia pacientei N.F, în vârstă de 25 ani și s -au constatat
următoarele:
– prezența tuturor dinților cu excepția lui 1.8, 2.2, 2.8, corespunzătoare unor anodonții;
-zone de radiotransparență coronară la nivelul dinților 3.7, 3.6, 3.1 corespunzătoare unor
leziuni odontale;
-zonă de radiotransprență periapicală la nivelul dintelui 3.1 corespunzătoare unor recesiuni
parodontale vestibulare;
-zone de radioopacitate coronară la ni velul dinților 3.6 și 4.6 corespuzătoare unor obturații

coronare de lungă durată;

Fig. 12 Ortopantomografia inițială

Teleradiografia precizează diagnosticul de anomalie Clasa I Angle molară și clasa a III -a
Angle canină stangă, micrognașie maxil ară.

Fig. 13 Teleradiografia inițială

În urma examenului clinic și a examenelor paraclinice, s -a aplicat următorul plan de
tratament:
1. Etapa etiologică:
-conștientizarea și motivarea pacientului N.F. în legatură cu importanța igenizării;

-igienizarea profesională;
-extracția lui 3.1 care avea recesiune parodontală vestibulară, datorită traumei ocluzale, în
scop compensator având în vedere anodonția de 2.2, iar 1.2 nanic.
2. Etapa corectivă:
-refacerea obturațiilor vechi;
-aplicarea aparatu lui ortodontic fix bimaxilar în vederea nivelarii și alinierii dentare;
3. Etapa de menținere:
-controale periodice la 4 săptămâni timp de 26 luni;
-după îndepărtarea aparatului ortodontic, s -au aplicat aparate de contenție bimaxilare;
-pacientul a fost d ispensarizat;
Din punct de vedere ortodontic, prin aplicarea aparatului fix bimaxilar, s -a urmărit: alinierea
și nivelarea arcadei dentare, controlul acoperii frontale de cap la cap și a închiderii spațiului în
totalitate în scop ortodontic, finisarea oc luziei, nivelarea planului ocluzal și echilibrul
raportului interarcadice și corespunderea liniilor mediene.
Pacienta a fost necooperantă, s -a încercat o estetizare a lui 2.3, dar pacienta a refuzat..
În concluzie, extracția lui 3.1 a fost necesară da torită recesiunii parodontale vestibulare, iar
ocluzia s -a corectat în poziție de cap la cap.

Fig. 14 Imagini după tratament

Rezultate și discuții

1.Introducere
Lucrarea prezintă și un studiu privind diagnosticul, tratamentul și prognosticul anomaliilor
dento -maxilare a pacienților pe care i -am consultat în decursul a 24 de luni în cabinetul de
ortodonție al Dr. Decusară Mioara din Brăila.
Pacienții s -au prezentat la cabinetul de ortodonție (din Brăila), în perioada 2015 -2017, î n
număr de 219 și au prezentat următoarele situații clinice:
– Anomalii clasa I Angle cu incongruențe dento -alveolare;
– Anomalii clasa II Angle cu subdiviziunile 1 și 2;
– Anomalii clasa III Angle;
– Diasteme, treme;
– Canini ectopici,fără spațiu;
– Canini incluși;
– Microdonții, macrodonții;
– Dinți supranumerari;
– Înghesuiri dentare;
În funcție de examenul clinic, radiologi, analizei de model și al diagnosticului prezumtiv s -a
indicat sau nu, în planul de tratament, extracții în scop ortodontic.

Din graficul de mai jos se observă că pacienții cu vârsta cuprinsă între 11 și 20 ani au fost
mai interesați de aspectul estetic și s -au prezentat în cabinetul de ortodonție.

Fig.1 Reprezentarea grafică pe categorii de vârste

Din totalul pacienților consultați 219 ( 100%), cei care au avut un interes mai mare în tratarea
prejudiciului estetic, au fost pacienții din categoria de vârstă 11 -20 de ani și 5 -10 ani, diferența de
procent fiind de doar 7%.

40%
47% 10% 3% 0% Reprezentarea grafică a repartiției pe
categorii de vârtă
5-10 ani 11-20 ani 21-30 ani 31-40 ani 41-50 ani

Distribuirea pacienților pe categorii de
vârste Cazuri Procente
%
5-10 ani 88 40%
11-20 ani 102 47%
21-30 ani 22 10,1%
31-40 ani 6 2,8%
41-50 ani 1 0,1%
Tabelul 1. Repartiția cazurilor în funcție de categoria de vârstă

Fig.2 Reprezentarea grafică în funcție de mediu

Repartiția pacienților în
funcție de mediul de
proveniență Total Procente
%
Urban 187 85%
Rural 32 15%
Tabel 2. Distribuirea cazurilor în funcție de mediu

Din graficul și tabelul de mai sus reiese că cei mai mulți pacienți care s -au prezentat în
cabinetul de medicină dentară au fost cei din mediul urban cu un procent de 85%, față de cei
din mediul rural cu doar 15% din totalul de pacienți de 100% ( 219 pacienți).

Fig.3 Repartiția grafică a cazurilor în funcție de sex

Distribuirea pacienților pe
categorii de sex Total Procente
%
Feminin 142 65%
Masculin 77 35%
Tabel 3.Distribuirea pacienților pe categorii de sex

Din totalul pacienților de 219, 142 din cazuri au fost de sex feminin și doar 77 de sex
masculin, așa cum este reprezentat în graficul și tabelul de mai sus.

Fig.4 Reprezentare grafică în cazul indicațiilor extracției dentare
în scop ortodontic

Distribuirea cazurilor în
funcție de indicațiile
extracției în scop ortodontic Număr cazuri Procente
%
Extracții în scop ortodontic 50 23,2%
Nu s-au indicat extracții 169 76,8%
Tabel 4 Distribuirea cazurilor în funcție de indicațiile extracției în scop ortodontic

Din graficul și tabelul de mai sus reiese ca în urma examenelor clinice, examenelor

radiologice, analiza modelor și a diagnosticului clinic prezumtiv, doar 50 de pacienți au avut
în planul terapeutic extracții dentare în scop ortodontic, față de 169, cărora nu li s -au indicat
extracții dentare.

Fig.5 Repartiția grafică în funcție de anomalii

Denumire anomalie Total Procente
Clasa I Angle 118 54%
Clasa II/1 Angle 48 22%
Clasa II/2 Angle 12 5,5%
Clasa III Angle 12 5,5%
Alte anomalii în funcție de sediu, poziție,
număr 29 13%
Tabel 5 Repartiția cazurilor clinice în funcție de anomaliile dento -maxilare

Din totalul cazurilor prezentate în cabinetul de ortodonție 100% (219), 87% (190) din
pacienți au prezentat anomalii dento -maxilare notate conform clasificării lui Angle (clasa I, II,
III) și doar 13% (29) au prezentat alte anomalii (diasteme, treme, inghesuiri dentare,

macrodonții, micr odonții, ectopii), așa cum reiese și din tabelul și graficul de mai sus.

Fig.6 Reprezentarea grafică a patologiilor

Repartizarea grafică a
patologiilor Număr cazuri Procente
%
Înghesuiri 81 37%
Incongruențe dento -alveolare 23 10%
Anomalii dento -maxilare 102 47%
Alte patologii 13 6%
Tabel 6 Repartizarea grafică a patologiilor

În graficul și tabelul de mai sus, sunt reprezentate variațiile de patologii din lotul de 219, anomaliile
dento -maxilare fiind în număr cel mai mare de 102 de cazuri.

17% 6%
77% 0% Reprezentarea grafică a patologiilor
Extracții în mod compsensator
Extracții din cauza distrucției coronare
Nu s -au efectuat extracții

Fig, 7 Reprezentarea grafică a extracțiilor

Repartizarea extracțiilor Număr cazuri Procente
%
Extracții în mod compensator 38 17%
Extracții din cauza distrucției
coronare 12 6%
Nu s -au efectuat extracții 169 77%
Tabel 7 Repartizarea extracțiilor

Planul de tratament a cuprins în 50 din cazuri intervenție chirurgicală, și anume extracția dentară.
Extracțiile au fost cu scop ortodontic și din cauza distrucțiilor coronare, așa cum se observa în tabelul
și graficul de mai sus, extracțiile în mod compensator au fost mai numeroase decât cele din cauza
distrucției coronare.

17%
6%
77% Reprezentarea grafică a extracțiilor
Extracții în mod compsensator
Extracții din cauza distrucției coronare
Nu s -au efectuat extracții

Fig.8 Repartizarea grafică pe grupe anatomice

Repartiția grafică pe grupe
anatomice Număr cazuri Procente
%
Forme patologice grup
frontal 179 82%
Forme patologice grup lateral 40 18%

Din graficul și tabelul de mai sus reiese că grupul frontal a prezentat mai multe forme de
patologii orale decat grupul lateral cu o diferentă de 139 de cazuri.

82% 18% Repartizarea grafică pe grupe
anatomice
Forme patologice grup frontal Forme patologice grup lateral

Concluzii
1.Pacienii solicită tot mai des tratamente ortodonfice în vederea corectării fizionomiei mai
mult pe zona frontală decât pe cea laterală.
2. S-au efectuat extracții dentare în scop ortodontic datorită recesiunilor parodontale
vestibulare.
3. S-au efectuat extracții dentare în scop orto dontic datorită distrucțiilor coronare a molarilor.
4. S-au efectuat extracții dentare în scop ortodontic a dinților pentru a crea spațiu pentru dinții
ectopici, în infra -vestibulo -poziție, fără spațiu de aliniere pe arcada dentară.
5. S-au efectuat extracții dentare în scop ortodontic compensator a premolarilor primi inferiori
pentru aliniere și corectarea ocluziei inverse.
6. Studiul a arătat că anomaliile de clasa I Angle au predominat în raport cu cele din clasa II și
III Angle, iar numărul cazuri lor patologice a predominat mai mult la sexul feminin.
7. Studiul efectuat a arătat faptul că pacienții din mediul urban au fost în număr mai mare față
de cei din mediul rural.

BIBLIOGRAFIE
1.Luca Rodica, Pedodonție V ol. I, Editura Cerma, București, 2003
2. Dorobăț Valentina, Stanciu D., Ortodonție și ortopedie dento -facială, Editura medicală,
București, 2011
3. Earar K., Diagnostic oro -dentar, suport de curs
4. Milicescu Viorica, Examenul clinic în ortodonție și ortopedia dento -facială, Ed itura Cerma,
București, 1996
5. Grivu O., Ortodonție pentru studenții anului VI, Editura Mirton, Timișoara, 1998
6. Decusară Mioara, Milicescu Viorica, Studiu statistic privind semnificația
ortopantomografiei în practica stomatologică contemporană, Revista Română de
Stomatologie, 2012
7. Decusară Mioara, Șincar Dorina -Cerasella, Rusu Magdalena, Al. Nicolau, Therapeutical
considerations on the orthodontic preprostetic treatment, Analele Universității Dunărea de Jos
Medicină, 2016
8. Mioara Decusară, Șincar D orina -Cerasella, Rusu Magdalena, Al. Nicolau, G. Popa, L.
Drăguș, Tratamentul ortodontic de închidere a diastemei mandibulare la adult. Caz clinic,
Revista Română de Stomatologie,2016