Unitatea de învățare nr. 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE / 6 1.1. Structura sistemului financiar / 6 1.2. Sistemul financiar nebancar / 7 1.2.1. Piața de… [604921]

UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

MANAGEMENT BANCAR
– SUPORT DE CURS –

BUCUREȘTI
2018

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 1
MANAGEMENT BANCAR
CUPRINS

INTRODUCERE / 4

Unitatea de învățare nr. 1 – NOȚIUNI INTRODUCTIVE / 6
1.1. Structura sistemului financiar / 6
1.2. Sistemul financiar nebancar / 7
1.2.1. Piața de capital / 7
1.2.2. Instituțiile nebancare / 8
1.3. Sectorul bancar / 9
1.3.1. Piața monetară interbancară / 9
1.3.2. Piața valutară interbancară / 10
1.3.3. Instituțiile de credit / 10
1.4. Indicatori de evaluare a sistemului bancar / 15
1.5. Tema de control / 17
1.6. Testul de evaluare / 17
1.7. Bibliografia specific ă unității de învățare nr. 1. / 18

Unitatea de învățare nr. 2 – RISCURILE BANCARE / 19
2.1. Tipuri de riscuri / 19
2.1.1. Riscul de organizație / 19
2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) / 20
2.1.3. Riscul de piață / 24
2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar) / 24
2.1.5. Riscul de solvabilitate / 24
2.1.6. Riscurile operaționale / 25
2.2. Cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare / 25
2.3. Tema de control / 27
2.4. Testul de aut oevaluare / 27
2.5. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 2 / 28

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 2
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 3 – PRODUSELE BANCARE DE ECONOMISIRE / 29
3.1. Caracteristicile generale ale produselor bancare de economisire / 29
3.2. Tipuri de produse bancare de economisire / 31
3.2.1. Contul de economii / 31
3.2 2. Contul escrow / 33
3.2.3. Depozitul overnight automat / 34
3.2.4. Depozitul la termen / 35
3.2.5. Certificatul de depoz it / 38
3.3. Calcularea soldului și dobânzii l a produsele bancare de economisire / 40
3.4. Tema de control / 42
3.5. Testul de autoevaluare / 42
3.6. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 3 / 43

Unitatea de învățare nr. 4 – PRODUSELE BANCARE DE CREDITARE / 44
4.1. Creditul bancar – particularități / 45
4.1.1. Tipuri de credite bancare / 45
4.1.2. Componentele contractului de credit bancar / 46
4.2. Rambursarea creditelor bancare / 51
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la expirarea scad enței inițiale a
creditului / 53
4.2.2. Rambursarea prin părți sau rate de capital egale pe fiecare perioadă de rambursare a
creditului / 53
4.3. Restructurarea creditelor bancare / 54
4.3.1. Rescadențarea creditelor bancare / 54
4.3.2. Reeșalonarea creditelor bancare / 55
4.3.3. Refinanțarea creditelor bancare / 56
4.4. Credite bancare pentru populație / 56
4.4.1. Tipuri de credite bancare pentru populație / 56
4.4.2. Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă / 59
4.4.3. Sursa de rambursare la creditele pentru persoanele fizice / 60
4.4.4. Credite bancare pentru persoane juridice nebancare / 62

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 3
MANAGEMENT BANCAR
4.5. Credite bancare pentru persoanele juridice nebancare / 64
4.5.1. Criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme / 64
4.5.2. Tipuri de credite bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic / 64
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții / 69
4.6. Tema de control / 69
4.7. Testul de autoevaluare / 70
4.8. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 4 / 70

Unitatea de învățare nr. 5 – ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI INSTITUȚII DE
CREDIT / 72
5.1. Bilanțul bancar al unei instituțiii de credit / 73
5.1.1. Operațiunile pasive / 73
5.1.2. Operațiunile active / 73
5.2. Contul de profit și pierdere ba ncar la o instituție de credi t / 76
5.2.1. Venituri totale / 78
5.2.2. Cheltuieli totale / 80
5.3. Reguli contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale instituției de
credit / 83
5.4. Indicatori de eficiență bancară / 86
5.5. Tema de control / 89
5.6. Testul de evaluare / 89
5.7. Bibliografia specific ă unității de învățare nr. 5 / 90

BIBLIOG RAFIA ÎNTREGULUI SUPORT DE CURS /91
NOTIȚELE CURSANTULUI / 94

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 4
MANAGEMENT BANCAR
INTRODUCERE

Cursul Managementul bancar se adrese ază studenților Facultății de Științe Economice.
Cursul prezintă probleme specifice managementului bancar cu care se confruntă
instituțiile de credit din sectorul bancar . El trece în revistă princ ipalele concepte utilizate de către
managementul bancar :
– sectorul financiar;
– sectorul bancar;
– instituțiile de credit;
– piața monetară interbancară;
– piață valutară interbancară;
– operațiunile derulate în cadrul instituțiilor de credit;
– tipuri de riscuri bancare;
– cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare;
– produse bancare de economisire;
– produse bancare de creditare;
Există două obiective principale pentru acest curs:
– îmbunătățirea abilității studenților pentru a gândi logic asupra problemelor de
management bancar ;
– îmbunătățirea abilității studenților pentru analiză și modelare , ce poate fi utilizată pentru
evaluarea și îmbunătățirea activității bancare la orice nivel .
Cursul se concentrează asupra importanței sectorului bancar în economia națională și
nevoi i educației în managementul bancar . Integrarea perspectivelor este necesară pentru a asigura
faptul că studentul înțelege complexitatea, provocările și atractivitatea activității bancar e în cadrul
economiei mondiale, caracterizată printr -o intensificare a procesului de globalizare .
În cadrul primei unități de învățare sunt abordate instituțiile de credi t (clasific ări,
indicatori ai sistemului bancar ), în ce -a de-a doua sunt explicate riscurile bancare (clasificări) și
cerințele prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare , în timp ce ultimele două unități de
învățare sunt prezentate principalele operațiuni bancare de creditare și economisire .
Cursul este destinat a oferi o orientare de principiu aliniată la normele europene și
mondiale , a prezenta studenților formele, structurile și cerințele generale în domeniu. De aici
derivă insistența asupra unor exemple din țările dezvoltate și referiri la organismele internaționale,

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 5
MANAGEMENT BANCAR
la rolul lor în promovarea reglementărilor și normelor de comportament , menit e să influențeze
pozitiv stabilitatea activității bancare și a vieții economice pe plan mondial.
Cursul Management bancar este structurat în cinci unități de învățare (capitole), fiecare
dintre acestea indicând următoarele elemente: competențe specifice u nității de învățare; cuprins al
unității de învățare; teme de control; bibliografie specifică unității de învățare.
Evaluarea cunoștințelor constă în evaluarea finală, concretizată prin examenul susținut în
perioada de sesiune.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 6
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 1
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Obiectivele unității de învățare nr. 1
După studierea acestui capitol, veți putea:
– să cunoașteți structura sistemului financiar , a sectorului bancar și a celui nebancar ;
– să evidențiați caracteristicile pieței monetare interbancare , ale pieței valutare interbancare ;
– să prezentați operațiunile desfășurate în cadrul băncilor comerciale ;
– să comparați activitatea băncilor de economii cu cea a băncilor de investiții ;
– să recunoașteți indicatorii de evalu are a i sistemului bancar ;
– să explicați importanța ratei de rentabilitate financiară în cadrul sistemului bancar.

Cuprinsul unității de învățare nr. 1:
1.1. Structura sistemului financiar
1.2. Sectorul financiar nebancar
1.2.1. Piața de capi tal
1.2.2. Instituțiile nebancare
1.3. Sectorul bancar
1.3.1. Piața monetară interbancară
1.3.2. Piața valutară interbancară
1.3.3. Instituțiile de credit
1.4. Indicatori de evaluare a sistemului bancar
1.5. Tema de control
1.6. Testul de autoevaluare
1.7. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 1

1.1. STRUCTURA SISTEMULUI FINANCIAR
Sistemul financiar, ca în orice economie, are următoarea structură:
– sistemul bancar;
– sistemul financiar nebancar;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 7
MANAGEMENT BANCAR
– autoritățile de reglementare și supraveghere, de implementare a politicii monetare;
– diverse instituții.

a) Sectorul bancar :
– instituțiile de credit ;
– piața monetară interbancară ;
– piața valutară interbancară .
b) Sectorul financiar nebancar :
– piața de capital ;
– piața asigurărilor ;
– fonduri private de pensii ;
– instituții nebancare .
c) Autoritățile de reglementare și supraveghere ale sectorului bancar și financiar –
nebancar, de implementare a politicii monetare ; de exemplu:
– Banca Națională a României (B.N.R.), care asigură reglementarea și supravegherea
sistemului bancar, implementarea politicii monetare din țara noastră ;
– Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), care asigură reglementarea și
supravegherea pieței de capital, pieței asigurărilor, fondurilor d e pensii private .
d) Diverse instituț ii
– CENTRALA INCIDENTELOR de PLĂȚI (CIP): prin intermediul căruia se asigură
administrarea instrumentelor de plată din punct de vedere bancar, câ t și din punct de vedere
social;
– CENTRALA RISCURILOR BANCARE reprezintă o structură specializată în colectarea,
prelucrarea, stocarea informațiilor privind expunerea fiecă rei instituț ii de credit din
sistemul bancar românesc față de acei debitori persoane fizice ș i juridice , care au beneficiat
de credite al c ăror nivel cumulat depășește o sumă limită de raportare sau care înregistrează
întârzieri în rambursarea ratelor, precum ș i a infor mațiilor ref eritoare la fraudele cu carduri;
– BIROUL de CREDIT colectează date referitoare la persoanele fizice c u credite contractate
de la instituț ii de credit ș i de la instituț ii financiare nebancare ( asigurate împotriva riscului
financiar de neplată la o societate de asigurări ). Această instituție prelucrează , de asemenea
aceste informa ții în vederea cre ării de baze de da te, însă poate oferi participanților (instituții
de credit, instituții financiare nebancare ) informații și analize în scopul identificării ș i
cuantif icării riscului de credit, reducerii acestuia î n cazul debitorilor persoane fizice ;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 8
MANAGEMENT BANCAR
– ROMCARD este instituția care se ocupă cu autorizarea, procesarea și decontarea
operațiunilor cu carduri bancare, gestionarea bazelor de date ale acestora ;
– FONDUL de GARANTARE a DEPOZITELOR în SISTEMUL BANCAR girează produsele
bancare de economisire ale persoanelor fizice și juridice , îndeplinește rolul de
administrator special (lichidator) al instituțiilor de credit.

1.2. SISTEMUL FINANCIAR NEBANCAR
Cuprinde piața de capital și instituțiile nebancare .

1.2.1. Piața de capital
Este cunoscută și sub numele de piață a banilor pe term en mediu și lung.
Cuprinde:
– Piața acțiunilor – totalitatea acțiunilor
O acțiune reprezintă un titlu de valoare cu venit va riabil numit dividend, fără scadență.
Acest venit este variabil , întrucât marimea lui depinde de valoarea profitului net obținut de
căte o socie tate comercială ( din care se va scă dea impozitul aferent ).
– Piața obligațiunilor – totalitatea obligațiunilor
O obligațiune este un titlu de valoare cu venit fix, cu scadență la termen mediu și lung. S e
emite pentru a acoperi nevoile de resurse financiare ale persoanelor juridice , precum: statul,
primăriile, Consiliile Județene, bănci și companii.
Atât piaț a actiunilor , cât și cea a obligaț iunilor pot forma piețe primare (atunci când sunt
emise pentru prima dată astfel de titluri), dar și piețe secundare (așa -numitele p iețe organizate,
burse le de valori).
– Piața derivatelor financiare – piețele care tranzacționează contracte de tip futures și
options.
– Intermediarii (brokeri i) – în calitate de reprezentanți ai persoanelor juridice și fizice.sunt
singurii cu drept de realiza tranzacții pe piețe le de capital (conform reglementărilor Legii
Pieței de capital ).

1.2.2. Instituțiile nebancare
Acestea oferă clienților produse și servicii financiare cu specific bancar: societățile de
credit ipotecar, societățile de leasing, societățile de credit de consum, casele de amanet etc.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 9
MANAGEMENT BANCAR
Activitatea lor este reglementată și supravegheată de către Banca Națională a României ,
fiindu -le interzise următoarele operațiuni: atragerea de la persoane fizice și juridice de depozite
sau alte fonduri rambursabile, emiterea de obligațiuni, acordarea de credite condiționate de
achiziționarea/vânzarea de acțiuni aparț inând instituției nebancare respective.

1.3. SECTORUL BANCAR
Reprezintă cea mai importantă componentă a sistemul financiar atât din România, cât și
din celelalte țări membre ale Uniunii Europene . Motivul: intermedierea financiară în cazul acestor
state este preponderent bancară.
Sectorul bancar este format din:
– Piața monetară interbancară;
– Piața valutară interbancară;
– Instituțiile de credit.

1.3.1. Piața monetară interbancară
Este cunoscută și sub denumirea de piață a banilor pe termen scurt , întrucât scadența
instrumentelor tr anzacționate este de maxim 1 an. Cele mai folosite dintre instrumentele
tranzacționate sunt depozitele interbancare , urmate de certificatele de depozit emise de bănci.
Iată care sunt câteva dintre trăsăturile acestui tip de piață:
– cererea și oferta instituții lor de credit și a băncii centrale se exprimă în moneda națională;
– prețul rezultat în urma cererii și ofertei de depozi te interbancare este rata dobâ nzii
interbancare, care se modifică în timp. Pe piaț a monetar ă interbancar ă din Bucure ști, aceste
rate sunt ROBID (cotaț ia BID) și ROBOR (cotaț ia ASK). De regulă, valoarea ROBID ar
trebui să fie mai mică în comparație cu cea ROBOR. ROBID reprezintă rata dobânzii
depozitelor în lei atrase de bănci de la alte bănci, în timp ce ROBOR est e rata dobânzii la
depozitele în lei plasate de bănci la alte bă nci. Aceste două tipuri de rate (în special
ROBOR) sunt considerate indici de dobâ ndă de referință , pe care bă ncile îi folosesc în
determinarea ratelor de dobândă la produsele banc are de economisire si creditare oferite
clien ților neba ncari. Pentru zona euro, indicele de dobândă interbancar de referință poartă
numele de EURIBOR , fiind c onsiderat drept eta lon pentru ratele de dobândă la
disponibilitățile î n moneda euro;
– scadențele principale pentru depozitele interbancare sunt: o zi, o săptămână, o lună, 3
luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 10
MANAGEMENT BANCAR
– piața m onetară interbancară este regle mentată și supravegheată de către banca centrală.

1.3.2. Piața valutară interbancară
Are următoarele caracteristici:
– este reglementată și supravegheată de banca centrală;
– cererea și oferta este reprezenta tă de cantități de valute. Pentru Româ nia, cursul de schimb
de referință este EUR /RON;
– participanții pe această piață sunt instituț iile de credit și banca centrală ;
– cursul leului față de euro are cea mai mică volatilitate din regiune. Cursu 1 EUR /RON are
flotare controlată sau curs de schimb flexibil sau dirty floating (în sensul că BNR
intervine pe piața valutară interbancară prin v ânzări, cump ărări de euro contra lei).

1.3.3 . Instituțiile de credit
Se consideră sistemul bancar reprezentat de totalitatea instituț iilor de credit dintr -o
economie. Dezvoltarea î n timp a sistemul ui bancar s -a realizat pe baza încrederii reciproce dintre
instituțiile de credit și clienț ii lor.
Potrivit reglementărilor bancare, în Româ nia, instituțiile de credit au următoarea
structură:
– bănci comerciale (s e mai numesc bănci universale sau de depozit);
– bănci de economisire -creditare în sistem locativ;
– bănci de credite ipotecar;
– organizații corporatiste de credit .
Băncile comerciale
Efectuează toată gama de operațiuni banc are și anume :
1) atrage fonduri bă nești în lei ș i valut ă de la alte entități persoane fizic e și juridice
prin interm ediul produselor bancare de economisire;
2) acordă credite în lei și valută persoanelor fizice ș i juridice prin intermediul produselor
produselor banc are de creditare;
Realizâ nd opera țiunile de la 1) și 2) se poate spune că bancile comerc iale realizează
funcția tradițională ( clasică ) de intermediere bancară.
3) realizează operațiuni de încasă ri și plăți în numera r prin casieria bă ncii;
4) realizeaz ă operaț iuni de transf eruri (viramente) intrabaneare ș i interbancare de monedă
scripturală (sau bani de cont);

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 11
MANAGEMENT BANCAR
5) emite carduri bancare;
6) oferă consultanță și asistență financiară pe probleme legate de gestiune financiară a
a întreprinderii, investiț ii financiare, evaluarea activelor;
7) emite efecte de comerț (cambii, bilete la ordin), acceptă la plat ă, scontează, girează și
avalizeaz ă efectele de co merț;
8) emite și acceptă pentru plată c ecuri bancare;
9) efectuează operațiuni de ac reditive docu mentare ș i incasso -uri;
10) emite scrisori de garanție bancară ;
11) participă la acordarea de credite consorțiale interne și internaț ionale;
12) cumpără și vinde valută (schimburi valutare), aur și metale prețioase sub orice formă ;
13) efectuează depozitare pentru obiecte de valoare, proprietate a unor persoane fizic e și
juridice;
14) administreaz ă portofolii de active financiare atâ t pentru contul propriu, cât și pentru
conturile clienț ilor;
15) realizează operațiuni de tranzacționare (vânzări și cumpărări pe pieț ele secundare) pe
piața titlurilor de stat, acțiunilor, obligațiunilor, piața monetară interbancară ,
piața valutară interbancară, piețele derivatelor financiare, piețele de mărfuri (î n principal
piețele futures de petrol și aur) atât pe cont propriu, cât ș i pe contul terț ilor persoane fizice
și juridice (brokeraj financiar) în limitel e legii bancare;
15) acționarea ca dealer pe piața primară a titlurilor de stat ș i ca agent custode pentru
dețină torii de titluri de stat emise de Ministerul Finanț elor Publice;
17) realizează activităț i de depozitare pentru fo ndurile deschise și închise de investiții
financiare;
18) distribuț ia (vâ nzarea) de produse financiare cu specific de piață de capital (de exemplu
titluri de participare ale fondurilor deschise de investiții, acț iuni emise de o societate
comercială pe acțiuni î n cadrul unei IPO) și de asigură ri;
19) alte activităț i bancare si financiare prevazute în reglementă rile bancare în vigoare.
Structura organizatorică a unei bă nci comerciale:
O bancă comercială are o structură organizatoric ă ierarhizată formată din:
– centrala băncii nu este în general unitate operativă, fiind formată din departamentele de
conducere, analiză , administrare;
– sucursalele băncii sunt unităț i operativ e care oferă clienților toate produsele ș i serviciile
băncii. Sucursala nu are personalitate juridic ă;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 12
MANAGEMENT BANCAR
– agențiile bancare sunt unităț i operative car e funcționează în zone unde nu se justifică
funcț ionarea unei sucursale bancare. Agen ția este subordonată unei sucursale, de regulă celei
mai apropiate. Agenția bancară nu desfăș oară toate tipurile de operațiuni bancare ale băncii
de care aparține, predom inând în principal operaț iunile de valori mici;
– reprezentanțele unei bănci în străinătate;
– chioș curi virtuale (de e xemplu, cele aferente ING Bank în Româ nia).
Băncile de economisire -creditare în sistem locativ
Scopul final al acestora este finanțarea investițiilor imobiliare cu destinaț ie locativă de către
populaț ie: achiziționarea unei locuințe; modern izarea, reabi litarea, extinderea unei locuinț e,
constru cția unei locuinț e; achizi ționarea unui teren pentru construcț ia unei locuin țe sau pentru
vânzarea ulter ioară a acestuia. Econom isirea -creditarea se face î n general î n monedă naț ională.
Rata dobânzii atâ t la etapa de economisire, cât și la etapa de creditare este mul t mai mică decât
rata medie de dobândă din sistemul bancar pentru prdusele bancare de economisire, respective de
creditare. În general, rata dobânzii este fixă.
Exemple de bănci de economisire -creditare în Româ nia: Raiffeisen – banca pentru locuințe,
BCR – banca pentru locuințe.
Băncile de credit ipotecar
Sunt instituț ii de credit specializate care acordă credite debitorilor pentru realizarea de
investi ții imobiliare. Pe partea de pasive, banii utilizati pentru aco rdare a credi telor sunt obținuți
de aceste bănci î n principal di n emisiunea de către acestea de obligațiuni ipotecare (adică
obligaț iuni garantate cu creditele ipotecare din portofoliul de activ al bancilor ipotecare).
Exemple de bănci ipotecare î n SUA: Fannie Mae, Freddie Mac.
Nu se permite prin lege ca bă ncile de credit ipotecar să atragă depozite de la public.
Organizațiile cooperatiste de credit
Reprezintă asocia ții negu vernamentale care of eră aproape toată gama de operaț iuni
bancare pe care le realizează băncile comerciale, în principal: produse bancare de creditare,
produse bancare de economi sire, plăți și decont ări. Capitalul social a l organizaț iei cooperatiste
de credit este format din părți social e de valoare egală aparținând memb rilor cooperatori.
În Rom ânia, organizaț iile cooperatiste de credit au apă rut pe la 1 850 sub denumirea de
bănci populare, cu activitate bancară î n zon a rurală . Inițial, produsele ș i serviciile bancare au fost
oferite nu mai membrilor cooperatori. Mai t ârziu, produsele ș i serviciile bancare au fost oferi te
atât membrilor cooperatori, câ t și altor clienț i care nu sunt membri cooperatori.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 13
MANAGEMENT BANCAR
În prezent, în România există CREDITCOO – organizație cooperatistă de credit formată
dintr -o bancă centrală cooperatistă și bă ncile cooperatiste afiliate acesteia. Banca centrală
cooperatistă reprezintă interesele comune ale b ăncilor cooperatiste afiliate în faț a BNR,
instituțiilor publice și instanțelor judecă torești, De asemenea, banca centrală cooperatistă
supraveghează respectarea de către bă ncile co operatiste afiliate a reglementă rilor bancare.
Alte instituț ii financiare care pot fi considerate instituț ii de credit .
Având î n vedere faptul c ă realizează intermediere financiar ă, mai pot fi considerate
institu ții de credit următoarele instituț ii financiare:
1) Băncile de economii (engl., savings banks) sunt instituții financiare al că ror obiectiv
principal e ste acceptarea de depo zite de la populație . În Europa, bă ncile de econom ii au ap ărut
în secolele al XVII -lea și al XIX -lea în scopul de a oferi produse b ancare de economisire pentru
toate cate goriile de persoane fizice.
În prezent, băncile de economii din Europa sunt focalizate pe activi tățile bancare pentru
persoane fizice (retail banking), oferind diferite tipuri de produse și servicii bancare persoanelor
fizice și întreprinderilor mici și mijlocii: pl ăți și decontă ri, produse bancare de economisire ,
produse bancare de creditare.
2) Băncile de investiț ii (engl., investment banks) sunt institu ții financia re care au a părut
în 1933, dup ă Marea Depresiune, în SUA prin Glass -Steagal -Act. Atunci, au fost separate
activi tățile bancare ale unei bă nci de investi ții de cel e ale unei bă nci comerciale. La momentul
apariț iei lor , băncilor de inves tiții li s e interzicea s ă atragă produse bancare de economisire de la
public și nu erau supuse reglementă rilor bancare – din această cauză bă ncile de inv estiții au mai
fost denumite shadow -banks, inclusiv datori tă transparenț ei reduse a acestor enti tăți.
Exemple de bă nci de invest iții:
– în SUA: Lehman Brothers, Merril Lynch, JP Morgan, Goldman Sachs;
– în Marea Britanie: Barchlays Capital;
– în Japonia: Nomura Securities.
Băncile de inv estiții se caracterizează printr -un grad ridicat de levier (engl. , leverage) –
calculat ca raport datorii totale/capitaluri proprii.
În SUA, pentru a derula activitatea, b ăncile de investiț ii erau reglementate ș i supravegheate
de Securities and Exchange Commiss ion ș i Financial Industr y Regulatory Authority.
Criza finan ciară recent ă a relevat o serie de dif icultăți financiare la bă ncile de investi ții.
Lehman Brothers a falimentat, Merril Lynch a fost preluată de către Bank of America .

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 14
MANAGEMENT BANCAR
În plină criză financiară (î n anul 2008), unele dintre aceste bănci de investiț ii din SUA au
devenit companii de tip holding financiar, f iind reglementate ș i supravegheate de banca centrală
FED SUA; aceste companii de holding fin anciar primesc î ncep ând cu anul 2008 credite de
refinanț are de la FE D SUA, li se permite să accepte depozite de la public, iar valoarea gradul ui de
levier este mai redus încep ând cu anul 2008.
Operaț iunile princi pale realizate de băncile de investiț ii sunt :
1) Se implică în interm edierea oferte lor publice ini țiale (Initial Public Offert
– IPO). IPO reprezintă o vânzare pentru prima dată pe pia ța pri mară a acțiunilor unei
companii. Această companie trebuie s ă plătească interm ediarului care derulează IPO (adică
băncii de investiț ii) un comision. Pentru ca o ofert ă publică inițială de acțiuni să aibă
succes, tre buie ca prețul de s ubscriere al acț iunilor s ă fie mai redus decâ t o valoare
fundamental ă (sau intrinsecă ) a acțiunii.
2) Se implică în realizarea restructur ării com paniilor prin tehnici de tipul LBO (Leverage
by Out). LBO constă î n preluarea co ntrolului de persoane juridice și/sau fizice ale un ei
companii, Aceste persoane obț in preluarea controlului pe baza unui credit obținut de la o
bancă (sau mai multe) de investiții. Ulterior, persoanele res pective vor rambursa creditul
către banca de invest iții pe baza fluxurilor financiare obț inute de la compania la care
acestea deț in pachetul majoritar de acț iuni acum.
3) Se implică î n interm edierea de investiții private în companii deținute public. Acestea
se adresează unui num ăr restrâ ns de investitori, iar companiile care fac obiectul lor au
dificultăț i financiare sau ca obie ct de activitate tehnologia;
4) Se implică î n derularea de ope rațiuni de fuziuni (engl., mergers) și achizi ții (engl.,
aquisitions).
Fuziunea presupune că două sau mai multe companii să fie transform ate
într-una singură .
Achiziția constă în preluarea unei companii de c ătre alta, r ămânând în final
doar a doua companie care a absorbit -o pe prima . Achiziț ia se poate realiza fie prin
cumpărarea de că tre a d oua companie a pachetului de acțiuni al celei dintâ i, fie pur
și simplu, prima companie este cumpă rată activ cu activ de că tre a doua companie .
5) Sunt format ori de piață (engl., market makers ) pentru tranzacționarea pe pieț ele
secundare de derivative financiare, obligațiuni, valute, rnărfuri, acț iuni.
Formatorul de piață oferă tot timpul cantităț i pentru respectivele instrumente
tranzacționabile , atât pe partea de cumpă rare (co tațiile BID), cât ș i pe partea de vânzare

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 15
MANAGEMENT BANCAR
(cotațiile ASK); cu alte cuvinte, formatorul de piață lichidează piaț a secundară . Formatorul
de piață câștigă de regulă din spread -ul dintre prețul ASK (mai mare) și c el BID (mai mic).
6) Realizează distribuția (vânz area) de unităț i de fonduri de pensii, fonduri mutuale,
fonduri de hedging.
7) Realizează rapoart e de cercetare a pietelor financ iare, at ât pentru scopul
propriu, câ t și pentru clien ții lor investitori și traderi.
8) Intermedierea tranzacțiilor cu instrumente financiare pe piețele secundare.
9) Administrează portofolii de active financiare.
10) Activitate specifică băncilor comerciale (dacă li se permite în țările în care își
desfășoară activitatea).

1.4. INDICATORI DE EVALUARE A SISTEMULUI BANCAR
Considerăm că sistemul bancar este format din totalitatea instituțiilor de credit dintr -o
economie. Se întâlnesc o mulțime de indicatori de evaluare a acestui sistem.
A) Gradul de penetrare demografică , reprezentat de:
– numărul de depozite la termen atrase de la persoane fizice la 100.000 de locuitori;
– numărul de credite bancare acordate persoanelor fizice la 100.000 de locuitori;
– numărul de conturi bancare curente deschise pentru persoanele fizice la 100.000 de
locuitori;
– numărul de sucursale b ancare la 100.000 de locuitori;
– numărul de ATM -uri bancare la 100.000 de locuito ri;
– numărul de carduri bancare la 100.000 de locuitori.
B) Gradul de intermediere bancară
Exprimă mărimea sistemului bancar î n raport cu activitatea economică ; trebuie să aibă
o valoarea cât mai mare; formula de calcul este:
IB = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢 ț𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑒
𝑃𝐼𝐵 x 100
unde
PIB = produsul intern brut
C) Indicatori ai structurii bilanțiere a sistemului bancar
– Active cure nte (sau lichide)/Total active;
– Produse ban care de credi tare acordate sectorului privat/ Total active;
– Produse bancare de ec onomisire ale sectorului privat/ Total active;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 16
MANAGEMENT BANCAR
– Capital propriu/ Total active.
D) Indicatori ai sursei de proveniență a capitalului social al sistemului bancar
– numarul de instituț ii de credit cu capital majoritar stră in;
– ponderea capitalului social deț inut de entit ățile străine în total capital social al instituț iilor
de credit.
E) Gradul de concentrare bancară
Se exprimă ca pondere (CP) a sum ei activelor primelor cinci instituții de credit î n
activul total al i nstituții lor de credit. Există trei intervale în care s -ar putea încadra
valoarea acestui tip de indicator:
– când CP aparține intervalului (0, 40%], rezultă concentrare bancară scazut ă;
– când CP apar ține intervalului (40 %; 60%], rezultă concentra re bancară moderată ;
– când CP este mai mare decâ t 60%, rezult ă concentrare bancar ă ridicat ă.
Concentrarea bancar ă exprimă puterea de piață a instituț iilor de credit. Cu cât este mai
mare concen trarea bancară, cu atât puterea de piață este mai ridicată ș i invers, puterea de piață
redusă presupune o concentrare bancară redusă.
Gradul mediu spr e ridicat de concentrare bancară are avantajul c ă băncile sunt mai solide,
stabile din punct de veder e financiar, fiind câteva bă nci de dimensiuni mari care domină sistemul
bancar. Pe de altă parte, concentrarea bancar ă medie și mai ales cea ridicată reduce concurenț a
dintre to ate instit uțiile de credit, datorită dominanției unor bă nci mari; cu toate acestea concuren ța
se poate manifesta între bă ncile mari , care domină sistemul bancar.
F) Indicatori de profitabilitate ai sistemului bancar
– Rata de rentabilitate a capitalurilor proprii sau rata de rentabilitate financiară :
RRF = Profit net al sistemului bancar/Capit al propriu al sistemului bancar;
– Rata de rentabilitate a activelor sau rata de rentabilitate economică :
RRE = Profit net al sistemu lui bancar/ Activ total al sistemului bancar;
– Cheltuieli totale ale sistemului ba ncar/V enituri totale ale sistemului bancar.
G) Indicatori ai stabilității financiare a sistemului bancar
– Indicatorul d e lichiditate al sistemului bancar = Lichiditatea efectivă a sistemului
bancar/Lichiditatea necesară a sistemului bancar.
Un nivel minim pentru acest indicator este de 1.
Lichiditatea efectivă reprezintă suma activelor institu țiilor de credit + angajamente
bancare primite de institu țiile de credit + sume de primit aferente instrumentelor financiar e
derivate.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 17
MANAGEMENT BANCAR
Lichiditatea necesară reprezintă suma datoriilor instituț iilor de credit + anga jamente
bancare date de instituț iile de credit + sume de plă tit afe rente instrumentelor financiare
derivate.
– Indicatorul de s olvabilitate pentru riscul de credit = Fonduri proprii calculate ale
instituț iilor de credit/Suma activelor ș i elem entelor din afara bilanț ului ponderate cu
procentele de risc de credit.
Un prag minim procentual pentru indicatorul de solvabilitate este de 8 (pentr u prudență
bancară mai redusă) sau 10 (pentru pruden ță bancar ă mai ridicat ă).
– Raportul produse bancare de creditare acordate clienților nebancari/ produse bancare de
economisire pentru clien ții nebanc ari.
Este indicat ca valoarea acestui raport să fie mai mică sau egal ă cu 100%.
– Costul riscului de credit reprezentat d e ponderea creditelor restante (credite cu întâ rzieri
la rambursarea ratelor) î n totalu l creditelor acordate de că tre instituți ile de credit.
– Lichiditatea cu rentă este reprezentată de raportul dintre total active curente ale sistemului
bancar și total pasive curente ale sistemului bancar, unde curent se refer ă la maturitatea de
maxim o lună.
Este optim ca indicatoru l sa fie mai mare sau egal cu 1.

1.5. TEMA DE CONTROL
1. Structura sistemului financiar.
2. Structura sectorului bancar.
4. Definiți acțiunea.
5. Definți obligațiunea.
6. Instrumentele tranzacționate pe piața monetară interbancară.

1.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. Care dintre următoarele tipur i de instituții financiare nu face parte din categoria instituțiilor de
credit:
– băncile comerciale;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 18
MANAGEMENT BANCAR
– băncile de economisire -creditare în sistem locativ;
– băncile de investiții;
– băncile de credit ipotecare;
– organizațiile corporatiste de credit.

2. Care dintre elementele de mai jos nu fac parte din structura organizatorică a unei bănci
comerciale:
– centrala băncii;
– sucursalele băncii;
– agențiile bancare;
– puncte le de lucru;
– reprezentanțele unei bănci în străinătate.

3. Care dintre enunțurile de mai jos nu reprezintă un indicator al structurii bilanțiere a sistemului
bancar:
– Active curente (sau lichide)/Total active;
– Profitul net/ Total active;
– Produse bancare de creditare acordate sectorului privat/Total active;
– Produse bancare de economisire ale sectorului privat/Total active;
– Capital propriu/Total active.

1.7. BIBLIOGRAFIA SP ECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 1
1. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credit. Bănci , Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1999 ), Monedă. Credit. Bănci – aplicații și studii de
caz, Editura Economică, București
3. Bistriceanu, G., ( 2014), Noțiuni bancare fundamentale , Editura Economică, București
4. Rapoarte anuale bănci comerciale din România
5. www.bcr.ro
6. www.bnr.ro
7. www.zf.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 19
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 2
RISCURILE BANCARE

Obiectivele unității de învățare nr. 2
După studierea acestui capitol, veți putea:
– să definiți riscurile bancare ;
– să cunoașteți principalele tipuri de riscuri bancare;
– să prezentați caracteristicile riscului de lichiditate;
– să comparați riscul de lichiditate cu riscul de solvabilitate;
– să explicați cerințele prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare.

Cuprinsul unității de învățare nr. 2 :
2.1. Tipuri de riscuri
2.1.1. Riscul d e organizație
2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat)
2.1.3. Riscul de piață
2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar)
2.1.5. Riscul de solvabilitate
2.1.6. Riscurile operaționale
2.2. Cerințe prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare
2.3. Tema de control
2.4. Testul de autoevaluare
2.5. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 2

2.1. TIPURI DE RISCURI
Activitatea unei bănci poate fi supusă riscurilor pe două planuri:
– pe de o parte, fiind organizată sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni se poate
confrunta cu riscurile proprii organizațiilor;
– pe de altă parte, funcționând ca un intermediar în procesul circulației capitalurilor se poate
confrunta cu riscurile ba ncare clasice.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 20
MANAGEMENT BANCAR
2.1.1. Riscul de organizație
Riscul de organizație rezultă din faptul că banca este o afacere în care sunt angajate
persoane și resurse, care se pot confrunta cu riscuri generatoare de profituri/ pierderi.
În calitate de societate comercială, ba nca poate fi supusă:
– riscului de organizare, ca rezultat al acțiunii oamenilor;
– riscului de material;
– riscului de mediu ambiental.
Riscul de organizare reprezintă un risc de calitate profesională care poate să antreneze
erori mici/mari cu efecte nesemnificative/catastrofale. Din acest motiv este imperativ necesar ca
banca să acorde atenție desosebită:
– nivelului de pregătire profesională a personalului angajat;
– dotării clădirilor în care își desfășoară activitatea cu echipamente și instalații specifice
(seifur i, mijloace de alarmă și pază).
Riscul de nefu ncționare (riscul de pană) este tipul de risc ce acționează în zona
materială. Protecția se asigură prin echipamente de î naltă performan ță, prin circuite de rezerv ă,
prin verificarea preventive, c u regularitate, a regimului de funcț ionare și prin asigurări
corespunză toare de acoperire a riscurilor.
Sfera riscului mediului ambiental se referă, cu precădere, la reglementă rile de ordin
juridic sau fiscal și la influen țele negative pe care aces tea le pot exercita asupra activității băncii
și profiturilor sale.
Deși situațiile arătate mai sus sunt comune și altor întreprinderi din alte ramuri, modul de
manifest are este tipic bancar, ceea ce înseamnă că ș i acest tip de riscuri generale se include între
cele realmente specifice și intră în raza mă surilor de prevenire ș i supraveghere instituite de
societate pentru a asigura limitarea acestor riscuri de amplă rezonanță socială.

2.1.2. Riscurile de contrapartidă (de parteneriat)
Îndep linindu -și atribu țiile profesionale, b ăncile desf ășoară relaț ii de parteneriat cu
deponenți creditori și în deosebi cu o multitudine de debitori, titulari de credite sau alte persoane
beneficiare a le serviciilor fumizate de bancă .
Funcț ie de o peraț iunile efectuate, banca se angajează în diferite riscuri specifice de
parteneriat decurgând din credite, legate de dobâ nzi sau cursuri valutare.
Desemnate cu diferite denumiri, acest e riscuri sunt expresia aceluiaș i risc – de partener.
Ele acț ioneaz ă adesea în corelare, fiind generate și multiplicate prin legături de cauză și efect.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 21
MANAGEMENT BANCAR
Adesea, unele le determină pe altele. Astfel se explică de ce se afirmă că r iscul bancar este
multiplu.
Principalele forme ale riscurilor de contrapartidă sunt:
A) Riscul de credit
Într-o formulare general este riscul pierderilor determi nate de încălcarea obligaiilor
debitorilor prevă zute în contractul de credit. În târzierea plății dobânzilor sau ratelor reprezintă
manifestari ale unui asemenea risc.
În forma sa extrem ă sau final ă, riscul creditului aduce b ăncii p ierderi prin falimentul
debitorului , situație în care p ierderile sunt irecuperabile.
Falimentul unui client este, î n sine, un rezultat al unei evoluț ii care s -a degradat în timp
și ale că rei etape ini țiale sau ulterioare, mai lente sau mai rapide, trebuie să fie percepute ș i
considerate optime de orice creditor normal. Astfel că banca, î n mod necesar, pentru prevenirea
riscului creditului, trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strict ă selec ție a debitorilor.
Una dintre mă surile principale de prevenire a riscurilor este în domeniul bancar și anume
sistemul de delegare a deciziilor de acordare a creditelor în func ție de riscuri.
Stabilirea decizii lor privind creditele acordate î ntreprinderilor se realizează, de regulă ,
prin analiza complex ă și multilateral ă a proiecte lor, prin prisma eficien ței economice și a
posibilităț ii de a asigura prin poten țialul lor rambursarea creditului în condiț iile date.
Pe de alta parte, rezultatele analizei financiare a situaț iei gl obale î ntr-o perioad ă
semnificativ ă și în toate am ănuntele sale, ca și aprecierile fundamentate asupra motiva ției
profesionale, comportamentului moral și credibilit ății echipei de conducere a întreprinderii sunt
expresive și obligatorii.
În ceea ce privește distribuirea creditelor acordate persoanelor pri vind n ecesitățile lor
casni ce, familiale, tehnologia modern de acordare se axează pe utilizarea metode lor info rmatice,
prin utilizarea metodelor de credit scoring, sisteme în care o importan ță deosebit ă o au criteriile de
selecț ie. Acestea trebuie s ă fie r estrânse ca număr, dar de mare sem nifica ție în măsură să asigure
o departajare în alegerea clienților potenț iali.
Experienț a tărilor dezvoltate subliniaz ă necesitatea dezvoltării portofoliu lui de informații
cu privire la toți clienții băncii ș i a unei baze de prelucrare a info rmațiilor de referin ță, ca o cale
principal ă de consolidare a pozi ției bă ncii în raporturile sale cu clien ții, independent de talia lor și
ca o armă redutabil ă în pre venirea și evitarea riscului creditului.
Având o continuitate deosebită î n selectarea clien ților, actualizarea peermane ntă a bazei
de date permite urmărirea condiț iilor de utilizare a creditului până la rambursare, sesizâ ndu-se din

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 22
MANAGEMENT BANCAR
timp orice schimb ări în patrimoniul și evoluția activității clientului care ar afecta îndeplinirea
obligaț iilor contractuale ale debitorului.
Întruc ât riscul de credit este p rincipalul risc ce trebuie combă tut, societat ea, respectiv
statul, prin legi și comunitatea bancară , prin norme precise, creează băncilor un sistem de protecț ie
(prin cadrul de control intern ș i extern asupra b ăncilor), care trebuie s ă fie promovat permanent,
în primul râ nd de ele însele.
B) Riscul de lichiditate
Reprezintă pentru bănci dificultatea în a procura resursele necesare pentru a face față
propriilor angajamente la un moment dat.
Trebuie să deosebim riscul de lichiditate, ce se referă la disponibilitatea imediată a
fondurilor plasate, de riscul de solvabilitate, ca re are drept bază de referință acoperirea finală a
pasivelor existente prin active valorificabile și, în ultimă instanță, capacitatea de a acoperi prin
capital propriu angajamentele privind resursele mobilizate.
În general, riscul intervine în caz de retra gere masivă a depozitelor de către clientel ă,
urmare a pierderii încrederii î ntr-o bancă dată sau fa ță de ansamblul sistemului bancar.
Riscul de lichidit ate are ca punct de plecare comp ortamentul unui oarecare num ăr de
deponen ți, care, dintr -un moti v sau altul decide, dintr -o dată , fără a anticipa în prealabil, retragerea
depozitelor.
Pentru banc ă, acest com portament are o serie de urmă ri negative care, utilizate în scar ă,
determină pierderi din ce î n ce mai importante. Mai întâi, băncile vor utiliza toa te dis ponibilităț ile
existente, inc lusiv cele din conturile băncii de la banca centrală.
În contin uare b ăncile se vor angaja la contractarea de împrumuturi de la alte b ănci, tot
mai costisitoar e, în condiț iile în care, cererea cre ște pe masură ce se extinde comportamentul
deponentilor .
În paralel, se procedează și la lichidarea active lor (titluri și alte dețineri), care sub imperiul
oportunității prin forțarea pieț ei pot duce la pierderi importante.
Rareori criza de lichiditate afecteaz ă o singur ă banc ă. Este mereu posibil ă extinderea
crizei de lichiditate în sistem. Poate să intervină o criză de lichiditate a întregului sistem bancar.
De asemenea, î n condi țiile specifice ale contem poranei tății, cresc riscurile bancare în
ansamblul lor, cresc pi erderile din credite nerambursat e de către clienți în dificultate, ceea ce
reduce rentabilitatea bă ncilor. Pe de alt ă parte, orientă rile spre plasamente de capital, proprii
acestei etape, reduc pregnant volumul depozitelor bancare și reduc baza de afaceri a bă ncilor.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 23
MANAGEMENT BANCAR
Lupta b ăncii, de prevenire și înlăturare a riscului de lichiditate, este firească pentru
procesul de intermediere în care băncile sunt angajate, î ntruc ât activele bă ncilor au o lichiditate
mai redusă decât cea care caracterizează pasivele.
Se pun e problema c are trebuie s ă fie, dincolo de situa țiile d e conjunctură tensionate,
comportamentul normal al băncilor pentru asigurarea lichidității.
Deci obținerea lichidității implică pentru bancă, pe de o parte, în general, un efort sporit
pentru îmbunătățir ea tuturor indicatorilor de performanță și randament și creșterea tuturor laturilor
imaginii sale. Pe de altă parte, băncile trebuie să depună un efort deosebit pentru perfecționarea
determinării cât mai exacte a necesităților de resurse prin calcule previ zionale întemeiate, în
măsură să reflecte amploarea și regularitatea, să determine evoluția modularizată a cerințelor față
de piața monetară.
C) R iscul dobâ nzii
Reprezintă riscul diminuării veniturilor bancare (deci și a profiturilor), ca urma re a
mișcărilor ratei dobânzii.
Acest risc afectează pe toți participanții în relațiile de credit, dar angajarea băncii,
deopotrivă și în calitate de debitor și în calitate de creditor determină o angajare deosebit de
riscantă a băncilor.
Mecanismul de influențare este relativ simplu, acționând în condițiile în care evoluția
dobânzii pe piață se modifică față de cea prevăzută în contract:
– dacă dobânzile cresc, veniturile sporesc pentru creditor, iar obligațiile sunt și ele mai mari
pentru debitori;
– dacă dobâ nzile scad, veniturile creditorului se diminueaz ă, iar obligațiile debitorului se
micș oreaz ă.
Iată că interesele pă rților sunt opuse și deschise deci unei posibilit ăți de renegociere î ntre
parți pe durata contractului (relatiei ).
În acest sens se face a desea re ferire la o speță perfidă de opț iuni "ascunse" sau "implicite"
existente în relațiile curente între creditori ș i debitori. Un prim exemplu este relevant prin
rambursă rile anticipate pe care debitorul le poate solicita î n cazul în care dobâ nzile scad fa ță de
contract, î n scopul de a o bține renegocierea contractului și a se bucura de un regim în favoare prin
dobâ nzi mai mici. Pe de alt ă parte, creditorii bă ncii, deponen ții, au si ei privilegiul s ă denunț e în
orice moment con tractul și să-și retrag ă depunerile , situa ție la care recurg în condiț iile în care
dobâ nzile cresc . Ei au posibilitatea s ă facă depuneri la noile rate ale dob ânzii mai avantajoase.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 24
MANAGEMENT BANCAR
2.1.3. Riscul de piață
Se referă la deviaț iile nefavorabile ale valorii de piață, ale poziț iilor, pe timpul duratei
minime necesare pentru lichidarea p ozițiiilor.
Poziția este definită ca fiind de ținerea de titluri sau de devize, deci de active. Ea poate fi
și o deț inere de pasive. Aceasta poate caracteriza situația deț inerilor, a averilor.
Riscul de piață intervine datorit ă faptului c ă preț urile acestor valori sunt determinate de
piață, evoluează (de exemplu, pentru o poziție se înregistrează o scădere ce poate fi continuă sau
o modificare în evolu ție). Important este t ermenul de sesizare a acestei miș cări pentru a se lua
măsuri. Aceasta înseamnă că, î n mod curent, se consider ă normal ca pozi țiile ce devin nefavorabile
să fie lichidate c ât mai repede pentru a diminua pierderile .
Deci, acest tip de risc se determină porni nd de la instabilitatea parametrilor de piață:
dobânda, cursul de schimb, indici bursieri. Această instabilitate este măsurată în mod current prin
volatilitate.
A controla riscul de piață înseamnă a se asigura că variațiile valorii unui portofoliu de
instrumente trebuie să rămână inferioare unui plafon stabilit. În funcție de această limită,
optimizarea se realizează prin structurarea și restructurarea portofoliului, fără a neglija costul
tranzacțiilor (de transformare în lichidități a unui activ), mai mari în situația lipsei de lichidități.

2.1.4. Riscul de schimb (riscul cursului valutar)
În epoca modernă, stabilirea cursului de schimb are la bază teoria parității puterii de
cumpărare (PPC), conform căreia un bun identic, produs oriunde, are același preț. Rezultă că
modificările prețurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb.
Nivelul cursului de schimb poate fi, în acest context, influențat sau nu de modoficarea
dabânzilor în cele două țări (fapt determinat de mobilitatea capitalului).
Modificare dobânzilor poate conduce la migrarea capitalurilor.
Concluzionând, putem spune că acest tip de risc poate fi definit ca riscul de a înregistra
pierderi decurgând din evoluția cursului de schimb; est e strâns legat de riscul ratei dobânzii.

2.1.5. Riscul de solvabilitate
Este riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a aco peri pierderile eventuale.
Acest ris c depinde, pe de o parte, de fondurile proprii disponibile, de posibilităț ile proprii
de a r ăspunde solicitanților, iar pe de altă parte, de mă rimea și gradul de risc al opera țiunilor
asumate (riscuri asumate).

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 25
MANAGEMENT BANCAR
În func ție de acest risc, devine pregnantă necesitatea ca banca să aiba posibil itatea de
acoperire a lui, adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. Î n ultimele
decenii s -a constatat o creștere a riscurilor care au determinat o creștere a capitalurilor și a
necesit ății vehiculării ș i promovării noțiunii de corespondență a capitalurilor cu riscurile asumate.
Adecvarea fondurilor proprii în funcție de riscuri ocupă un loc central în gestiunea
riscuril or, devenind pivot al reglementărilor prudențiale. Se are aici î n vedere ac țiunea normei
Cooke, a plicată încă din anul 1992 , care urmărește să realizeze o proporție minimală între
capitaluri și activele ri scante (8 %).
În mare masură , se observ ă că acest capital propriu este destinat acoperirii efect elor
negative ale riscurilor, care reprezintă pierderi pentru bă nci.

2.1.6. Riscurile operaț ionale
Sunt determinate de calitatea activelor bă ncii, a compartimentelor ce îndeplinesc func țiile
sale de bază . Riscurile fundamentale din acest domeniu se manifestă legat de:
– sistemul de transfer al fondurilor; dacă documenta ția privind tranzacț iile și clauzele
contractuale nu este înregistrată sau nu este cunoscut ă, rezult ă că mă sura riscurilor poate fi eronat ă.
– modul de operare a instrumentelor de plată; dacă back office -ul nu funcț ioneaz ă corect,
atunci fiabilitatea opera țiunilor, termenele, contabilizarea vor suferi, rezultâ nd pierderi.
Riscurile operaț ionale sunt diferite de cele financiare, dar și ele pot aduce prejudicii
clienților. Ele pot fi comensurabile sau incomensurabi le, fiind foarte importante pentru imaginea
băncii, care este promovată în randul publi cului prin diverse mijloa ce.
În prezent, riscurile prezintă un rol tot mai important în activitatea de gestiune a unei b ănci.
Fără o politic ă corespunzătoare de identif icare și prevenire a lor, banca poate fi expusă unor situații
de o deosebita gravitat e.

2.2. CERINȚE PRUDENȚIALE PRIVIND PREVENIREA RISCURILOR
BANCARE
În literatura de specialitate se folosește adesea termenul de reglementări bancare și
prudențiale . Se subliniază faptul că există o regleme ntare prin legi și alte norme asimilate pentru
a asigura (ca și pentru alte domenii de activitate) un cadru legal necesar desfășurării acestei
profesiuni și pentru statuarea unor relații bine conturate și responsabile între bă nci și numeroșii lor
parteneri (clienții băncii ).

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 26
MANAGEMENT BANCAR
Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condițiile de aport,
mod de operare și alte îngrădiri, delimitări și limitări pentru unele laturi specifice ale activității.
Prin natura r elațiilor specifice între bănci și clienți, toate normele cu caracter general, de
organizare a comerțului de bancă, creează temeiul de determinare a unor obligații sau privind
protejarea unor drepturi, include o mare doză de rezonanțe prudențiale.
Pe de altă parte, legile de organ izare bancară prevăd ca atare cerințe prudențiale .
Accepția clasică a reglementării prudențiale clasice implică forma condițiilor juridice financiare și
a ratelor de gestiune.
Necesitatea unei atitudini prudențiale imp use bancil or prin lege decurge , în primul râ nd,
din rolul b ăncilor, a sistemului bancar î n economie. Situa ția econo mică și financiar ă a agenț ilor
economici și a persoanelor fizice, a familiilor este pe lar g îmbinat ă în procesul serviciilor bancare
și orice destabilizare a băncilor poate con duce la multiple fenomene de criză în economie, în via ța
organizațiilor și a familiilor.
Stabilitatea economiei, luat ă în ansamblul s ău, are ca principal pilon de susținere
stabilitatea si stemului bancar, respectiv funcț ionarea normală a băncilor în toate atribuț iile lor
importante: prelucrarea ș i administrarea depozitelor intermediare și executate în derularea pl ăților
în economie, furn izarea de credite, mijlocirea în rela țiile cu str ăinătatea etc.
Dereglările din activitatea unei bănci au, prin natura locului bă ncilor în economie și a
cadrului de rela ții cu clien ții, un pute rnic pericol de contagiune.
Mulțimea clienț ilor imprim ă procesului de percep ție și interpretare a fenomenelor un
mare grad de subiectivism și creeaz ă circuite rapide de r ăspândire a unor zvonuri nefondate,
generân d fenomene de panic ă, cu consecin țe grave, uneori pe baza u nor aprecieri relative ș i lipsite
de temei privind situa ția unei b ănci. Se creează fenomenul de respingere și suspiciune pentru to ate
băncile și au loc spontan campa nii furtunoase de retragere a depozitelor. Se ini țiază, astfel, condiț ii
pentru dezechi librarea situați ei lichidit ății și trezoreriei, pentru multe b ănci dezvolt ându-se adesea
crize greu de st ăpânit, cu consecin țe nefaste.
Reglementările prudențiale repr ezintă o mă sură necesară și utilă și pentru a preven i
înclina ția manage rilor către profituri mari și rapide de genul marii lovituri , care adesea implică
renunțarea la cele mai elementare mă suri preventi ve.
Crearea prin lege a unui lanț de limită ri menite să descurajeze riscurile extreme, spiritul
aventurier și angajă rile riscante constituie o piedic ă important ă împotriva riscurilor nejustificate.
Paradoxal, uneori chiar mă surile de prevenire creeaz ă, potrivit unor interpretări,
posibilităț i de limitare și acoperire a unor riscuri și prin aceasta climatul necesar de a se angaja în

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 27
MANAGEMENT BANCAR
afaceri riscante . Astfel, dacă riscul î ntreprin zătorului bancher se limiteaz ă la nivelul acț iunilor sale,
dacă î n favoarea deponen ților acț ioneaz ă sistemul de asigurare a depo zitelor, în sarcina
managerului bancher ram ân mai puț ine r ăspunderi ș i, în consecință, devine posibil ca atracț ia
pentru risc să acționeze mai putern ic.
Regle ment ările pruden țiale au ca sferă de aplicabilitate spaț iul național , făcând referiri
directe c ătre legile și normele statuate de fiecare țară.
Creșterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporan ă, concomitent cu
intensificarea relațiilor de co laborare, a dus la interna ționalizarea reglement ărilor, în sensul
elaborării unor norme naționale p otrivit principii lor acceptate de mai multe țări, de genul
grupurilor internaționale de studii org anizate de Banca Reglementelor Internaționale de la Basel
sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene, în sistemul Uniunii
Economice Europene.

2.3. TEMA DE CONTROL
1. Riscul bancar – scurtă prezentare.
2. Clasificarea riscurilor bancare.
3. Principalele forme ale riscurilor de contrapartidă .
4. Deosebiri între riscul de piață și riscul dobânzii.
5. Norma Cooke.

2.4. TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. Identificați definiția corectă a riscului de lichiditate pentru bănci:
a) riscul care se referă la dificultatea în a procura resursele necesare pentru a face față
propriilor angajamente la un moment dat;
b) riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi pierderile eventuale ;
c) risc de calitate profesională car e poate să antreneze erori mici sau mari cu efecte
nesemnificative sau catastrofale ;
d) riscul determinat de calitatea activelor băncii ;
e) riscul diminuării veniturilor bancare.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 28
MANAGEMENT BANCAR
2. Cerințe le prudențiale privind prevenirea riscurilor bancare se regăsesc în literatura de
specialitate sub titulatura:
a) norme bancare;
b) reglementări bancare și prudențiale;
c) legi bancare;
d) dispoziții bancare;
e) uzanțe bancare.

3. Stabilirea deciziilor privind creditele acordate organizaț iilor se realizează în primul rând prin:
a) compararea mai multor proiecte aparținând unor societăți cu obiecte de activitate identice ;
b) examinarea capitalului social subscris al a cestora;
c) determinarea valorii de piață a acțiunilor acestora;
d) analiza complexă și multilaterală a proiectelor;
e) evaluarea activelor circulante deținute de către acestea.

2.5. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 2
1. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credi t. Bănci, Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Basno, C.; Dardac, N., (2002), Management bancar, Editura Economică, București
3. Rapoarte anuale BNR
4. Rapoarte asupra stabilității financiare BNR
4. Rapoarte anuale bănci comerciale din România
5. www.bcr.ro
6. www.bnr.ro
7. www.zf.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 29
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 3
PRODUSE BANCARE DE ECONOMISIRE

Obiectivele unității de învățare nr. 3
După studierea acestui capitol, veți putea:
– să definiți și să enumerați principalele produse bancare de economisire ;
– să evidențiați principalele elemente care le de osebesc de produsele tangibile;
– să prezentați caracteristicile contulu i de economii, contului escrow;
– să comparați depozitul overnight automat cu depozitul la termen ;
– să enumerați tipurile de depozite la termen ;
– să recunoașteți și să explicați principalele deosebiri generale dintre depozitul la termen și contul
de economii ;
– să calculați soldul și dobânda la produsele bancare de economisire.

Cuprinsul unității de învățare nr. 3:
3.1. Caracteristicile generale ale produselor bancare de economisire
3.2. Tipuri de produse bancare de economisire
3.2.1. Contul de econo mii
3.2 2. Contul escrow
3.2.3. Depozitul overnight automat
3.2.4. Depozitul la termen
3.2.5. Certificatul de depozit
3.3. Calcularea soldului și dobânzii la produsele bancare de economisire
3.4. Tema de control
3.5. Testul de autoevaluare
3.6. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 3

3.1. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PRODUSELOR BANCARE
DE ECONOMISIRE
Pentru bă nci, produsele bancare de economis ire reprezintă fonduri băneș ti împrumutate de
către acestea de la clientelă, reflectându -se în pasivul bilanțier ca obligaț ii bănești sau bani care

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 30
MANAGEMENT BANCAR
pot fi utilizaț i apoi p entru realizarea de plasamente pe part ea de activ bilanț ier.
Pentru clienț ii (persoane fizice și juridice) care achiziț ioneaz ă produsele bancare de
economisire, acestea din urmă reprezin tă oportunități de a -și creș te disponibilităț ile bănești proprii
pe anumite intervale de timp. Economisir ea înseamn ă și înlocuirea unui consum prezent cu un
posibil c onsum viitor.
Foarte importantă este alegerea bă ncii la care v or fi plasate economiile. Este bine ca
persoana care economisește să se intereseze despre: ratele dobâ nzilor la produsele bancar e de
economisire ale bă ncii corespu nzător diferitelor maturităț i, acționarii băn cii, performanț ele b ăncii ,
rețeaua de su cursale și agenții ale bă ncii, orele de lucru cu publicul, alt te servicii oferite de bancă,
calitatea produselor ș i serviciilor bancare oferite. Aceste aspecte se p ot obț ine de pe web -site-urile
financiar -bancare, publicațiile financiare de radio ș i televiziune.
În general, banii econom isiți prin produsele bancare de economisire sunt garanta ți de către
Fondul de Garantare a Depozitelor î n Sistemul Bancar.
În funcț ie de moneda de economisire, produs ele bancare de economisire pot fi atât în lei,
cât și în valut ă (euro , dolari americani, franci elveț ieni).
Alegerea monede i de economisire se poate face în funcț ie de:
– rata dobânzii ș i randamentul sumelor de bani eco nomisite. În general, cu cât rata inflaț iei
din economia care are o anumită monedă este mai mare, cu atât rata dobâ nzii este mai
mare. Astfe l, rata dobânzii pentru sumele economisite î n lei este mai mare decat rata
dobâ nzii pentru sumele economisite în euro, dolari sau franci. Este recomandabil ca
băncile să ofere produse de econom isire clienților la rate de dobâ ndă real pozitive;
– ritmul anual de apreciere sau depre ciere a monedei de economisire comparativ cu al tă
valută de referință dintr -o țară, respectiv ritmul anual de scă dere sau creș tere a cursului
de schimb valuta r dintre moneda de economisire ș i valuta de referință. Î n genera l ritmul
ridicat de depreciere a monedei de economisire față de valuta de ref erință ar trebui sa fie
acoperit printr -o rată de dobândă mai rid icată la moneda de economisire decât la valuta
de referință și invers (de ex emplu, deprecierea leului față de euro este contrabalansată de
rate de dob ânzi mai mari la economiile î n lei de cat la cel e în euro);
– destinația banilor economisiți la scadență. În general, dacă banii vor fi folosi ți în mai
puțin de un an, es te recomandat ca ei sa fie depuș i în moneda î n care vor fi cheltui ți. De
exemplu, dacă peste 6 luni, suma econom isită va fi folosită pentru pla ta unei mașini î n
euro, atunci economisirea ar trebui sa fie făcută în aceeași monedă, euro.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 31
MANAGEMENT BANCAR
În caz contrar, există riscul ca fluctua țiile valutare s ă dim inueze suma disponibilă . La
economisirea pe perioade lungi de timp (mai ma ri decat un an) , trebuie să se aibă în
vedere primele două aspecte pe care l e-am precizat anterior.
Alte informații care trebuie să fie cunoscute d e persoana care achiziț ioneaza un produs
de economisire sunt:
– comisioanele bancare legate de achiziț ionar ea și lichidarea produsului de economisire,
eventualele penalități care trebuie plătite î n anumite condiții;
– necesitatea existenț ei și a unui cont cure nt ata șat pentru unele produse bancare de
economisire;
– necesitatea existenț ei unui sold minim o bligato riu pentru constituirea unui depozit sau
cont de economii;
– posibilitatea sau nu a depunerii unor sume suplimentare î n contul de depozit la termen
fără întreruperea acestuia;
– permisiunea sau nu a retragerii de nu merar din contul de depozit la termen înainte de
termenul de maturitate fără a î ntrerupe depozitul, iar dacă exist ă această permisiune, care
sunt noile condiț ii ale depozitului.

3.2. TIPURI DE PRODUSE BANCARE DE ECONOMISIRE
Principalele modalități de economisire oferite de bă nci sunt reprezentate de:
– contul de economii;
– contul escrow;
– depozitul overnight automat;
– depozitu l la termen;
– certificatu l de depozit.

3.2.1. Contul de economii
Contul de economii este un produs ban car de economi sire care îmbin ă caracteristicile
unui cont curent cu caracteristicile unui depozit la termen.
Caracteristicile conturilor de economii sunt următoarele:
– se caracterizează prin flexibi litatea sumelor depuse ș i retrase prin cont, permițâ nd la
orice moment de timp depunerea de sume suplimentare de ba ni sau retragerea de bani
(asemă nare cu contul curent), fiind necesară, de regulă, existenț a permanent ă a unui sold

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 32
MANAGEMENT BANCAR
minim. Dacă nu este m enținut permanent acest sold minim, atunci contul de economii se
desființează și se transferă sumele din el î n contul curent;
– contul de economii se constituite pe o perioadă (maturitate) nedeterminată sau cu alte
cuvinte nu are scadenta;
– rata do bânzii bonificată de bancă la aces t tip de cont este mai mare decâ t în cazul contului
curent, fiind comparabilă (este în general puț in mai mică) cu rata dobâ nzii la depozitul la
termen.
Modalitățile prin intermediul cărora se poate a plica rata dobâ nzii:
– la banii existen ți în sold, se aplica o singură rată de dobâ ndă, indiferent de mă rimea
soldului contului de economii;
– rata dobânzii diferă în func ție de soldul existent al contului de economii, crescând cu câ t
soldul contului de econ omii se majorează. Această modalitate este numit ă remunerare pe
tranșe progresive a disponibilităț ilor din contul de economii.
Rata dob ânzii la disponibilităț ile din c ontul de economii este variabilă (în cazul
modificării ratei dobânzii de către bancă , această nouă rată de dobâ ndă se va aplica la soldul
contului de economii în ziua urmă toare):
– este posibil ca pentru retragerea de bani din contul de economii î n orice moment de timp
si fără penaliz ări, băncile s ă ofere o rată de dobândă mai mic ă, iar în cazul î n care clientul
nu alege o astfel de opț iune, sumele din cont să fie remu nerate în condiț ii mai avantajoase;
– este po sibil ca prin contul de economii să se realizeze fie toate operaț iunile bancare
curente caracteristic e contului curent, fie nereali zarea tuturor operaț iunilor bancare
curente (de exemplu, nu este permisă realizarea de plăți din contul de economii astfel că
pentru acest lucru, banii pentru realizarea plăț ilor trebuie transferaț i din contul de
economii într-un cont curent și abia apoi se vor face plățile). Aceste preciză ri se reg ăsesc
în contractul ( conven ția) de cont de economii;
– contul de e conomii are capitalizare de dobândă. Î n general, la conturile de economii î n
lei, plata dobânzii și capitalizarea dobâ nzii se face la sf ârșitul fiecă rei luni calendaristice.
La conturil e de economii î n valut ă, plata și capitalizarea dobânzii se face, î n general,
trimestrial. Dobâ nda se calculează zilnic la soldul contului de economii, iar la sf ârșitul
fiecărei luni (sau trimestru, după caz), banca face transferul dob ânzii aferente lunii sau
trimestrului scurs, î n contul de economii al clientului;
– este posibil ca b ăncile să perceapă comisioane de deschidere de cont de economii,

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 33
MANAGEMENT BANCAR
comisioane de administrar e a contului de economii (pot să lipsească în cazul lipseasc ă în
cazul î n care contul de econo mii face parte dintr -un pachet de produse ș i servicii bancare),
comisioane de retragere de numerar și de transfer al banilor prin virament interbancar
către alte conturi.
Concluzion ând, contul de economii î i permite posesorului o economisire flexibilă, prin
depunerea ș i gestionarea banilor c u ușurință, beneficiindu -se în același timp de rate de dobândă
mai mari decâ t la disponibilitățile bănești din contul curent.

3.2.2. Contul de escrow
Contul escrow este deschis la cererea clienț ilor titulari plă titori, persoane fizice și juridice,
în condițiile în care aceste persoane doresc să pună la dispoziț ia unui terț beneficiar (persoană
fizică sau juridică) o anumită sumă de bani î n lei sau în valută, î n anumite condi ții. Aceste cond iții
se refer ă la transferul banilor de către bancă spre terțul beneficiar și sunt menționate într -o
convenție încheiată de bancă cu cele două parți (plă titorul și beneficiarul).
Exist ă urmă toarele caracteristici ale contului escrow:
– titularului plă titor îi este garantată pă strarea depozitului pâ nă în momen tul depunerii
către beneficiar a documentației prevăzute în convenț ie, iar banca a considerat
corespunză toare documenta ția depusă ș i a dispus efectua rea plății că tre beneficiar;
– titularul plătitor are dreptul recuperă rii sumei totale din soldul contului escrow dacă
termenul de depunere a documentației de că tre beneficiar a expirat sau dacă beneficiarul
se află î n situa ția de faliment dovedit legal;
– beneficiarului îi este g arantată încasarea drepturilor sale, în limita disponibilului existent
în contul escrow ș i în cazul îndeplinirii condiț iilor stipulate în convenția î ncheiat ă;
– dobânda aferentă contului escrow este bonificată titularului sau beneficiarului, în funcț ie
de cl auzele contractuale;
– titularul plă titor poate avea acces la sumele din contul escrow doar î n situația expiră rii
termenului prevă zut în conven ție pentru depunerea de către beneficiar sau în alte situaț ii
menționate î n convenț ie;
– în general, rata dobânzii aferentă contului de depozit escrow este mai mică decât rata
dobânzii practicată de banc ă pentru depozitele la termen obișnuite.
Un exemplu de utilizare a unui cont escrow este cazul în care un cumpără tor al un ui bun
imobiliar solicit ă deschiderea unui cont escrow din surse proprii, pentru maxi mum 15 zile. Suma

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 34
MANAGEMENT BANCAR
de bani depusă în contul escrow reprezintă contravaloarea tranzacției de vânzare/cumpărare a
imobilului, fiind blocată această sumă de către bancă pâ nă în momentu l îndeplinirii condiț iilor din
contractul de vânzare/cumpă rare.
Daca tranzacția imobiliară nu se realizează în perioada de valabilitate a contractului de
cont escrow, suma de bani din contul escrow plus dobâ nda aferentă ră mân la dispoziția clientului
care a dorit cumpă rarea imobilului.

3.2.3. Depozitul overnight automat
Depozitul overnight automat este destinat valorifică rii superioare a disponibilităților
existente la sfâ rșitul fiecărei zile calendaristice î n contul/urile curent/ e ale clien ților, constituie
automat de c ătre bancă în baza m andatului dat de aceștia. Depozitul overnight automat se
adresează cu precădere clienț ilor persoane juridice ai bă ncilor.
Scadenț a depozitulu i overnight automat este de o zi calendaristic ă.
Constituirea unui depozit overnight se realizează automat de către bancă în procesul de
închidere a fiecă rei zile calendar istice prin virament din contul/ urile curente indicate de client,
exprimate în acee ași monedă, î n contul de depozit overnight automat, cu respectarea sumei minime
de constituire stabilite de bancă .
Depozitul overnight se lichidează automat la scadență , numai prin virament î n contul/ urile
sau subcontul/urile din care s -a constituit depo zitul overn ight.
La solicitarea cl ientului, banca poate stabili o anumită limită de sumă pentru fiecare
cont/subcont curent indicat în conven ția (contractul) de depozit overnight automat, în funcție de
care se iniț iază viramentul automat î n contul de depozit overnight, ca de exem plu:
– dacă soldul contului curent este mai mare decat limita de sumă stabilit ă de client, atunci
banca virează automat î n contul de depozit overnight suma care excede această limit ă de
sumă ;
– dacă soldul contului curent este ma i mic sau egal cu limita de sumă stabilită de client,
atunci banca nu efectuează niciun virament automat î n contul de depozit overnight.
Pentru a dispune de un depozit overni ght automat, clientul trebuie să încheie o conv enție
(contract) de depo zit overnight automat. De regulă, convenț ia de depozit overnight automat are o
perioadă de valabilitate de maxim un an de la data încheierii acesteia ș i se poate prelungi fie
automat pe o nouă perioad ă de valabilitate egală cu cea s tabilită inițial, fie pe baza unui act
adițional în situația î n care clientul solicită o altă perioadă de valabi litate decât cea stabilită inițial.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 35
MANAGEMENT BANCAR
Concluzionâ nd, depozitul overnight automat confer ă titularilor, î n principal, urmă toarele
avantaje: flex ibilitate, gestionarea superioară a lichidităților bă nești disponibile prin rate de
dobândă mai mari decâ t la conturile curente, economie de timp ca urmare a realizării automate a
operaț iunilor de constituire și lichidare a depozitului overnight.

3.2.4 . DEPOZITUL LA TERMEN
Depozitul la termen este pri ncipalul produs bancar de econom isire oferit de b ănci. Fiind
un produs d e economisire tradițional, oferă p osibilitatea de a plasa o sumă de bani pe o perioad ă
(termen) prestabilită . Pentru a achiziț iona un depozit la termen, este necesară deschiderea unui
cont bancar curent ata șat contului de depozit la term en.
Depozitele la term en sunt garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor î n Sistemul
Bancar.
Pentru constituirea unui de pozit la termen nu se per cepe, în general, niciun comision
bancar, dar întrucât operaț iunea de deschidere a contului de depozit bancar la termen este
condiț ionat ă de deschiderea unui cont curent, deponentul trebuie să plă teasca comisioane banca re
aferente contului curent atașat. În general, deschiderea mai mul tor depozite la termen la aceeași
bancă implică existenț a unui singur cont curent deschis la această ban că.
În contractul de de pozit la termen încheiat î ntre deponent și banc ă, se precizeaz ă: rata
dobâ nzii convenit ă între ce le două părți – bancă și client – maturitatea inițială sau scadența inițială
pentru care se constituie depozitul, modalitatea de plată a dobâ nzii, procedura prin care deponentul
poate apela la disponibilitățile sale înainte de expirarea maturității (termen ului). De regulă , băncile
aplică penalități sau plă tesc o dobândă mai mică decât cea specificată î n contractul de depozit la
termen (adică dobânda egală cu cea oferit ă în cazul disponibilităț ilor din conturile curente) dac ă
deponentul decide să retragă disponibilitățile î nainte de termen.
În cazul î n care depozitul bancar la termen este constituit de c ătre un client d ebitor la un
credit drept garanț ie la b anca unde debitorul contractează creditul, atunci acest depozit la termen
se numeș te depozit colateral (cash colateral). Acest depozit colateral r ămâne blocat pe toat ă
perioada rambursării împrumutului, putâ nd fi disponibil clientului deb itor pentru lichidare numai
după rambursarea integrală a creditului. În caz de executare silită, ca urmare a ne rambursă rii
creditului la scadență, banca va intra în proprietatea sumelor depuse î n depozitul colateral.
Maturitățile (duratele sau scadențele) iniț iale ale depozitelor la termen sunt în general pe
termen scurt: o săptă mână, o lună , 3 luni, 6 luni, 9 lu ni, 12 luni. Î n situaț iile în care b ăncile doresc

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 36
MANAGEMENT BANCAR
stimularea economisirii pe termene mai îndep ărtate, inclusiv ca urm are a nevoilor de fonduri ale
băncilor, se pot oferi de către bă nci și depozite la term en cu terme ne de 1,5 ani, 2 ani și chiar 3 ani
de zile.
Exist ă urmă toarele tipuri de depozite la termen:
1) în funcție de modul de plată a dobâ nzii, acestea pot fi:
– depozite la termen cu capitalizare a dobânzii. Î n acest caz, periodic, dobâ nda se adaug ă
la suma de bani depusă inițial î n contul de depozit, iar la noul sold al contului de depozit
se aplică din nou rata de dobândă. Depozitele cu capitalizare a dobâ nzii a u în mod
obligatoriu clauză de prelungire automată ;
– depozite la term en fără capitalizare a dobânzii. În acest caz, la sfârș itul maturităț ii
inițiale a depozitului, dobâ nda se transferă în contul curent ataș at depozit ului, cont curent
care-i asigură titularului depozitului acces la aceasta;
2) în funcție de reînnoirea sau prelungirea automată a depozitului la term en pe acela și
termen ca cel iniț ial din contractual de depozit la termen, există :
– depozit la term en cu prelungirea automa tă a depozitului: la sfâ rșitul maturității iniț iale
a depozitului, depozitu l se prelungeș te automat pe un termen egal cu maturitatea inițială
a depozit ului. Depozitul se va prelungi cu rata dobânzii practicată de bancă la da ta
prelungirii, indiferent dacă rata dobânzii este fixă. Astfel, rata dobâ nzii fixe se modifică
la expirarea maturității iniț iale a depozitului – pe urm ătorul terme n, rata de dobândă fixă
are altă valoare. De asemenea, daca depozitul are op țiunea de capitalizare a dob ânzii,
dobânda se adaugă la suma depusă iniț ial. Pentru maturitatea următoare egală cu
maturitatea inițială, rata dobâ nzii se va aplica la suma iniț ială plasată în depozit + dobânda
obținută pe maturitatea inițială precedentă ;
– depozit la term en fără prelungire automa tă. În acest caz, depozitul la termen va avea
maturitate sau scadența inițială unică și nu va exista capitalizare. De asemenea, la sfâ rșitul
matur ității inițiale a depozitului, suma depozitului se va transfera î n contu l curent atașat
depozitului la term en (pentru care se va calcula dobâ nda la vedere) , iar depozitul la
termen se desființ ează. Depozitele la t ermen fără prelungire automată sunt foarte întâlnite
în cazul ofertelor prom oționale d e depozite la term en ale bă ncilor;
3) în funcție de variabilitatea ratei dobânzii, există :
– depozite la termen cu rata de dobândă variabilă. Î n acest caz, banca modifică rata
dobânzii pe parcursul matu rității depozitului, în funcț ie de evoluția ratelor dobânzilor

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 37
MANAGEMENT BANCAR
pieței interban care. Ratele dobânzilor pieț ei interbancare (cotaț iile interbancare) sunt
reprezentate de:
– ROBOR ( pentru depozitele interbancare î n lei);
– EURIBOR ( pentru depozitele interbancare î n euro);
– LIBOR ( pentru depozitele interbancare î n dolari americani);
– depozite la termen cu rată de dobândă fixă. La aceste depozite, banca asigur ă o rată de
dobândă fixă pe maturitat ea din contract a depozitului, indiferent de evolutia ratelor
dobâ nzilo r pe piață. Este recomandabilă achiziț ionarea acestor depozite mai al es în cazul
în care se anticipează scăderea ratei dobânzii pe piața interbancară ;
4) în funcție de alte optiuni stabilite de ba ncă în scop de marketing, există :
– depozite la termen cu plata periodica a dobânzii. Î n acest caz, la anumite intervale de
timp (de exemplu lunar), banca plăteș te clientului dobâ nda acumulat ă până la intervalul
respectiv, astfel c ă se primește dobâ nda înainte de termenul final (data mat urității) al
depozitului la term en. La unele bă nci, pentru aceste tipuri de depozite se bonific ă rate mai
mici de dobâ ndă decât ratele dobâ nzilor oferite la depozitele standard;
– depozite la termen cu dobânda platită în avans. Î n acest caz, clientul primeș te dob ânda
calculată pentru perioada aleasă chiar î n momentul în care deschide depozitul la termen;
– depozite la termen cu opțiunea de a retrage o parte din numerar î nainte de termenul de
maturitate. Pentru acest tip de depozit, indiferent de perio ada (maturitatea) depozitului,
se poate retrage o parte din suma depusă înainte de scadenț a depozitului. De obicei, pentru
aceste tipuri de depozite, băncile bonifică rate de dob ândă mai mici decat ratele
dobâ nzilor oferite la depozitele standard;
– depoz ite la termen cu dobânda care crește odată cu prelungirea perioadei ini țiale de
constituire. De exemplu: rata dobâ nzii pentru primul trimestru este de 7, pentru al doilea
trimestr u este de 7,25, pentru al treilea trimestru este de 8,50, iar pentru ultimul trimestru
este de 10.
Avantajul acestor depozite constă în faptul că nu obligă clientul la termene lungi,
acesta putând primi o dobândă mai mare dacă economiile ră mân în depo zit pentru mai
multe perioade. Î n cazul în care se dore ște economisirea printr -un depozit bancar la
termen pe o perioadă mai lungă (unu -doi ani), este necesară verificarea dacă dobânda
primită la acest tip de depozit cu dobânda crescă toare este mai mare dec ât dobân da care
se prime ște în cazul î n care se plaseaz ă aceea și sum ă de bani într-un depozit la termen

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 38
MANAGEMENT BANCAR
standard pe aceea și perioad ă de timp.
Eventualele costuri ale unu i depozit la term en sunt reprezentate de:
– comi sion de deschidere cont curent și comision de administrare a contului curent ataș at
contului de depozit (n umai dacă deponentul nu are deja de schis un con t curent bancar la
banca unde îș i constituie depozitul la termen);
– penalități adiț ionale, care pot inter veni pe parcursul depozitului, î n func ție de nevoile și
dorinț ele clientului deponent (de exemplu: la retra gerea banilor din depozit î nainte de
maturitatea din contract a depozitului la termen, penaliz area î mbrac ă forma unei dobâ nzi
mai mici decat cea din contract);
– comisionul de retragere de numerar (de ex emplu: 0,4 -0,5 aplica t la suma în numerar
retrasă din depozit) este un cost care se poate percepe de către bancă la retragerea
numerarului din contul de deposit. Acest comision poate fi aplicat atât în cazul retragerii
banilor înainte de maturitate, cât și la expirarea scadenței inițiale a depozitului. Dacă
depozitul este pe termen scurt (de exemplu, pe o lună de zile), există riscul ca dobânda
bonificată să fie mai mică decât comisionul de retra gere de numerar din contul de depozit.
Din această cauză , este recomandabil transferul ban car al sumelor din depozitul la termen,
și mai puț in retragerea de numerar.
Potrivit legislației fiscale și datelor istorice, dobâ nda la depozitele la termen poate fi
impozitată. Impozitul de dobândă aferent de pozitelor persoanelor fizice se reține de către bă nci
(metoda de stopaj la sursă) și se virează statului; î n cazul persoanelor juridice, dobâ nda la
depozi tele la termen nu se impozitează la sursă , dobânda brută incluzându -se în veniturile
financiar e ale acestora – care apoi intră la calculul impozitului pe profit al persoanelor juridice.

3.2.5. CERTIFICATUL DE DEPOZIT
Certificatul de depozit este un produs bancar de economisire sub forma unui titlu de
valoare emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani, reprezentând un titlu de credit pe
termen.
Certificatele de depozit pot fi nominative (netransmisibile) sau nenomina tive (la
purtător). Pot fi instrumente cu rise minim și lichiditate ridicată , put ând fi utilizate de c ătre
deținător î n diverse scopuri, ca de exemplu: scontare, gaj, garanții atât pentru diverse credite, cât
și pentru scrisorile de garanție bancară și instrumentele f inanciare derivate oferite de bă nci.
Certificatul de dep ozit ca titlu de valoare are scadente și valor i nominale prestabilite de bancă.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 39
MANAGEMENT BANCAR
Scadenț ele (maturităț ile) cert ificatelor de depozit sunt de: o lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, un
an și se poate ajunge și pâ nă la 2 sau 3 ani, în funcție de bancă .
Spre deo sebire de depozitele la term en, certificatul de depozit are avantajul că poate fi
răscumpărat (vândut băncii de către client) înainte de scadenț a certificatului de depozit. Î n general,
banca nu percepe penalizări de dobândă la răscumpararea înainte de scadență , dobânda bonificată
calculâ ndu-se în acest caz, de la data achiziționă rii certificatului de deposit și până la momentul
răscum părării certificatului de depozit.
În general, rata dobâ nzii pen tru certificatul de depozit ramâne fi xă pe toata maturit atea
titlului. Este posibil ca unele bănci să nu perceapă comisioane bancare la cumpărarea și la
răscumpă rarea la t ermen a certificatelor. Instituț ia de credit asigură confidenț ialitatea și siguran ța
depunerilor iar, la cerere, poate asigura pă strarea în casete de valori sau grupuri sigilate a
certificatelor p ână la data scadenț ei acestora.
Exist ă două tipuri de certificate de depozit:
– certificate de depozit cu dob ândă (cu cupoane);
– certificate de depozit cu discount.
În cazul certificatului d e depozit cu dobândă, clientul îl achiziționează plă tind ini țial
valoarea nominală a certificatului, iar la scadență clientul încasează de la bancă valoarea nominală
plus dobânda. În general, nu este necesară deț inerea unui cont curent bancar pentru achizi ționarea
unui certificat de depozit cu dobâ ndă.
La certificatele de depoz it cu discount, clientul achiziț ioneaz ă certificatul plătind pe el un
preț de achiziț ie (p reț mai mic decâ t valoarea nominal ă a certificatului de depozit cu discount).
Discountul est e dobânda, iar la scadență posesorul certifica tului de depozit cu discount obține
valoarea nominală a acestuia (care include dobânda). Î n general, pentru achizi ționarea unui
certificat de depozit cu discount, este necesară deținerea unui cont curent și a unui cont pentru
certificate de depozite cu discount.
Certificatul de depo zit cu discount se poate vinde înainte de scadență la prețul de
răscump ărare afi șat de banc ă în ziua r ăscump ărării (de exemplu, afiș at pe pagina web a bă ncii),
Rata dobâ nzii la certificatele de depozit este comparabilă ca marime cu cea a depozitelor
la termen. Datorită faptului c ă rata dobâ nzii la un certificat de depozit este fixă pe perioada de
maturit ate a acestuia, este avantajoasă achiziț ionarea unui certificat de de pozit în cazul în care
ratele dobânzilor la moneda î n care este denominat certificatu l de depozit sunt pe o tendin ță
descrescă toare .

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 40
MANAGEMENT BANCAR
3.3. CALCULAREA SOLDULUI ȘI DOBÂNZII LA PRO DUSELE
BANCARE DE ECONOMISIRE
În toate contractele produselor bancare de economisire, rata dob ânzii se calculează anual
(se exprim ă în procente ).
Avem următoarele notaț ii:
S – suma iniț ială depusă î n contul de depozit la termen;
Sf – soldul contului depozitului la termen en (suma final ă a depozitului) dup ă mai mulți
multipli de maturităț i (perioade) ale depozitului;
R = rata nominal ă anuală de dobândă din contractul de depozit bancar;
r = rata de dobâ ndă ca fracție zecimală pe perioada (maturitate iniț ială) a depozitului.
Există urmă toarele cazuri:
a) rl = rata anuală de dobândă din contractu 1 de depozit/12, dac ă maturitatea inițială
este o lună;
b) rt = rata anuală de dob ândă din contractul de depozit/4, dacă maturitatea inițială este
un trimestru;
c) rs = rata anuală de dobâ ndă din contractu l de depozit/2, dacă maturitatea inițială este
un semestru;
d) ra = rata anuală de dob ândă din contractul de credit, dacă maturitatea inițială este de
un an.
De as emenea, este posibil ca banca să calculeze pe zi dobâ nda, prin utilizarea ratei
dobânzii pe zi (rata anuală a dobâ nzii din contractul de depozit împărț ită la 360 zile sau 365 zile,
după caz);
T = peri oada de timp pe care sunt plasați banii, adică intervalul de timp î n care se
economisesc banii prin bancă. T include unul sau mai mulț i multipli de maturităț i inițiale ale
depozitului, dacă există prelung ire automată a depozitului la termen;
Df = dobânda corespunză toare soldului contului de depozit Sf. Tot timpul, pentru
determinarea dobânzii, se înm ulțețte soldul contului de depozit cu rata de dobâ ndă corespunză toare
termenului pe care sunt depu și banii;
Sunt două situa ții:
1) Dacă se depune suma S î n contul de pozit la termen la momentul inițial, î n cazul în care
scadenț a depozitului la termen este un ică, atunci:

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 41
MANAGEMENT BANCAR
Df = S x r , iar Sf = S + D f

2) Dac ă există capitalizare a dobâ nzii, atunci soldul contului de depozit și dobâ nda sunt
de:
Sf = S x (l + r1) x (l + r2) x … x (l + rn)
Df = Sf – S
unde:
i =1,…,𝑛 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅
n = numărul total de perioade (zile, luni, trim estru, semestru, an), capitalizarea realizâ ndu-
se pe perioadă:
r1, r2, … , rn = ratele de dobândă pe perioadă
În cazul c ertificatului de depozi t cu dobâ ndă, clientul îl achiziționează plătind inițial
valoarea nominală a certifi catului, iar la scadență clientul încasează de la bancă valoarea nominal ă
+ dobâ nda:
Dobâ nda = Valoarea nominal ă a certificatului de depozit cu dobanda x Rata dobânzii
aferentă scadenței.
La certific atele de depoz it cu discount, clientul achiziționează certificatul plătind un preț
de achiziție (PA) (preț mai mic decât valoarea nominală (VN) a certificatului de depozit cu
discount). Discountul este dobânda (D), iar la scadență posesorul certific atului de depozit cu
discount obține valoarea nominală a ace stuia (care include dobâ nda).
Sunt valabile următoarele relaț ii la certificatul de depozit cu discount:
VN = PA + D
R = 𝑉𝑁−𝑃𝐴
𝑃𝐴 x 1
𝑇 x 100
unde:
R = rata anuală de dobândă aferentă certifi catului de depozit cu discount;
T = scadenț a sau maturitatea certificatului de depozit cu discount exprimată î n ani și
fracțiuni de an (interval dintre momentul achi ziționă rii certificatului de depozit cu
discount pâ nă la expirarea scadenț ei acestuia).

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 42
MANAGEMENT BANCAR
3.4. TEMA DE CONTROL
1. Definiți produsele bancare de economisire.
2. Enumerați principalele modalități de economisire oferite de către bănci.
3. Explicați modalitatea de aplicare a ratei dobânzii la contul de economii.
4. Contul escrow.
5. Comparați depozitele la termen și c ontul de economii.

3.5. TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. În general, banii economisiți prin produsele bancare de economisire sunt garantați de:
a) Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar;
b) ROMCARD;
c) Biroul de Credit;
d) Centrala Riscurilor Bancare;
e) TransFond.

2. Indicați componenta care nu este cuprinsă în eventuale le costuri ale unui depozit la termen:
a) comision de deschidere cont curent;
b) comision de administrare a contului;
c) penalități adiționale;
d) dobândă;
e) comision de retragere de numerar.

3. Identificați formularea ce nu se constituie în criteriu de clasificare a depozitelor la termen:
a) în funcție de modul de plată a dobânzii;
b) în funcție de convenția încheiată între bancă și client;
c) în funcție de reînnoire a sau prelungirea automată a depozitului la termen pe același termen ca
cel inițial din contractual încheiat;
d) în funcție de variabilitatea ratei dobânzii;
e) în funcție de alte opțiuni stabilite de bancă în scop de marketing.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 43
MANAGEMENT BANCAR
3.6. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 3
1. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credit. Bănci , Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Basno, C.; Dardac, N., (2002), Management bancar , Editura Economică, București
3. Bistriceanu, G., (2014), Noțiuni bancare fundamentale , Editura Economică, București
3. Rapoarte anuale BNR
4. Rapoarte asupra stabilității financiare BNR
5. Rapoarte asupra inflației BNR
4. Rapoarte anuale bănci comerciale din România
4. www.banknews.ro
5. www.bizwords.ro
6. www.bnr.ro
6. www.efinance.ro
4. www.legislație.rol.ro
7. www.zf.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 44
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 4
PRODUSE BANCARE DE CREDITARE

Obiectivele unității de învățare nr. 4
După studierea acestui capitol, veți putea:
– să definiți creditele bancare , să evidențiați principalele caracteristici ale acestuia;
– să prezentați costul total al unui credit bancar;
– să explicați modalitățile principale de rambursare a creditelor bancare la termen;
– să prezentați modalitățile de restructurare a creditelor bancare;
– să faceți co mparați e între creditele bancare pentru populație și cele pentru persoanele juridice
nebancare;
– să definiți: linia de credit, descoperitul de cont, scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin,
factoringul ;
– să evidențiați caracteristicile creditului pentru activitatea de investiții.

Cuprinsul unității de învățare nr. 4:
4.1. C reditul bancar – particularități
4.1.1. Tipuri de credite bancare
4.1.2. Componentele contractului de credit bancar
4.2. Rambursarea creditelor bancare
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la e xpirarea scadenței inițiale a creditului
4.2.2. Rambursarea prin părți sau rate de capi tal egale pe fiecare perioadă de rambursare a
creditului
4.3. Restructurarea creditelor bancare
4.3.1. Rescadențarea creditelor bancare
4.3.2. Reeșalonarea creditelor ba ncare
4.3.3. Refinanțarea creditelor bancare
4.4. Credite bancare pentru populație
4.4.1. Tipuri de credite bancare pentru populație
4.4.2. Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă
4.4.3. S ursa de rambursare la creditele pentru persoanele fizice

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 45
MANAGEMENT BANCAR
4.4.4. Credite bancare pentru persoane juridice nebancare
4.5. Credite bancare pentru persoanele juridice nebancare
4.5.1. Criterii de comparație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme
4.5.2. Tipuri de credite bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții
4.6. Tema de control
4.7. Testul de autoevaluare
4.8. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 4

4.1. CARACTERISTICILE CREDITULUI BANCAR
Creditul ban car reprezint ă un împrumut de fonduri bă nești acordat de către o instituție de
credit (în calitate de î mprumu tător sau creditor) unei persoane fizice sau juridice în calitate de
împrumutat (debitor), pe o anumită perioadă de timp (maturitate inițială ), cu un anumit scop, cont ra
unui cost al creditului (dobâ nda + eventuale comisioane bancare).
Creditul bancar se acordă în general contra unor garanții și în baza unor contracte
încheiate între pă rți, ce reglementează drepturile și obligațiile dintre cele două pă rți (banc ă și
client).
Potrivit legii ban care, creditul bancar reprezintă orice angajament de punere la dispoziț ie
sau acordare a unei sume de bani ori prelungirea scadenț ei unei datorii, în schimbul obligaț iei sau
a altor cheltuieli legate de această suma sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care
încorporează o creanță ori a altui drep t la încasarea unei sume de bani.
Într-o explicație pragmatică, creditul ba ncar înseamnă , pentru persoana ce-l obține de la
banc ă, un consum (investi ție) prezent pe datorie urmat de o plată în viitor.
La nivelul economiei, creditul bancar per mite dezvoltarea (creș terea) economică prin:
– facilitarea schimburilor comerciale;
– stimularea producț iei;
– stimularea investiț iei și consumului.

4.1.1. Tipuri de credite bancare
Creditele bancare se clasifică în funcț ie de:
– destinatari: popula ție, companii, administraț ii locale și publice, alte instituț ii de credit;
– maturitatea sau scadența sau durata iniț ială.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 46
MANAGEMENT BANCAR
În funcț ie de maturitatea ini țială, creditele bancare sunt:
a) credite pe termen scurt (având maturitatea iniț ială <= 1 an);
b) credite pe terme n mediu (cu maturitatea inițială > 1 an ș i <= 5 ani);
c) credite pe termen lung (cu maturitatea inițială > 5 ani);
– garanț iile aduse ;
– moneda de acordare a creditului.
După moneda de acordare a creditului, avem:
a) credite în moneda națională (lei, după caz);
b) credite în valută (euro, dola ri americani, yeni, franci elveț ieni).

4.1.2. Componentele contractului de credit bancar
Contractul de credit bancar este un contract încheiat între o bancă și un client al s ău,
beneficiar al unui credit, prin care banca, în calitate de împrumută tor, se oblig ă să pună la dispozi ția
împrumutatului o anumit ă sumă de bani, contra unei dob ânzi și a altor costuri a le creditului pe care
trebuie să le plă teasca clientul debitor.
Astfel, debitorul se obligă să utilizeze creditul î n scopul pentru care a fost contractat, s ă
ramburseze credi tul conform unui grafic (scadenț ar) stabilit de comun acord și să plăteasca
dobânda, alte costuri non -dobâ nda (comisioane bancare) ș i eventualele penalităț i, în caz d e
nerespectare a uneia dintre clauzele convenite.
În contractu l de credit trebuie s ă se regă seasc ă:
a) drepturile și obligațiile pă rților pe întreaga durată a derulă rii creditului;
b) garan ții asiguratorii;
c) măsuri ce se vor lua dacă una dintre părți nu respectă clauzele contractului;
d) alte clauze.
Un element foarte important î n accesarea (atât de către persoane fizice, c ât și de către
persoane juridice) unui credit bancar este reprezentat de costul total al unui credit bancar. Astfel,
costul total al unui credit bancar este format din:
1) Dob ânda este pri ncipalul cost al creditului ban car. Dobânda se determină prin
aplicarea ratei dobânzii la soldul ră mas de rambursat din credit (partea nerambursată din capitalul
împrumutat inițial), fi ind calculată la perioade de timp clar stipulate î n contractul de credit. Rata
de dobândă este un procent anual, iar modul ei de modificare este descris î n contractul de credit.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 47
MANAGEMENT BANCAR
La creditele bancare, se regăsesc următoarele tipuri de rate de dobâ nzi:
– rata dobâ nzii fixă (de exemplu: 7, 9 sau 15 etc.). Î n acest, caz nivelul procentual anual
al ratei dobânzii din contractul de credit și prin urmare și rata de dobânda aferentă pe
diferi te perioade de rambursare – lună, trimestru, semestru, an – ramân n emodificate (fixe)
pe toată perioada de rambursare a c reditului, clientul debitor putând să -și estimeze cu
precizie ridicată costul cu dobâ nda al creditului bancar;
– rata dobânzii variabilă (modifi cabilă sau indexabil ă). În acest caz, rata anuală a
doban zii din con tractul de credit este calculată în funcție de o rată de dobândă
interbancară (indice sau cotație interbancară ) la care se adaug ă o marjă fixă de risc de
credit precizată în contractul de credit. Marja de ris c de credit (se mai numește marjă de
dobâ ndă) se determină în func ție de punctajul scoring al clientului debitor. În momentul
în care ratele de dobâ ndă de pe piaț a interbanc ară scad (sau se majorează după caz)
dobâ nda de pl ătit la rambursarea creditului se ajusteaz ă (scade, respectiv crește). Această
modalitate de calcul a ratei dobâ nzii pentru un credit bancar este t ransparentă. Este
necesară î nsă în aceste condiț ii identificarea de c ătre client a factorilor determinan ți ai
ratei dobâ nzii (care determin ă modificarea acesteia din urmă). La cre ditele cu rată de
dobandă variabilă, cotațiile de dobândă interbancare folosite sunt reprezenta te de:
ROBOR (pentru creditele î n lei), EURIBOR (pentru creditele în euro), LIBOR (pentru
creditele î n dolari americani sau franci elve țieni).
Aceste cotații in terbancare au următoarea semnificaț ie:
– ROBOR reprezintă nivelul mediu de r eferință, calculat de Banca Naț ional ă a Româ niei,
al ratelor dobânzilor pentru depozitele în lei, cu diferite maturităț i, plasate de b ănci pe
piața monetar ă interbancar ă din Rom ânia. Cota țiile interbancare ROBOR se gă sesc
afișate pe site -ul BNR, î n paginile serviciului Reuters, î n presa financiar ă și alte web -site-
uri financiar -bancare; .
– EURIBOR reprezintă nivelul mediu de referin ță al ratelor dobânzilor pentru depoz itele
în mo neda euro, cu diferite maturități, plasate de bănci pe piaț a monetar ă interbancară din
zona euro. Cotațiile interbancare EURlBOR se găsesc afiș ate pe site -ul Băncii Centrale
Europene, î n paginile serviciului Reuters, în presa financiară și alte web-site-uri
financiar -bancare;
– LIBOR reprezintă nivelul mediu de ref erință al rate lor dob ânzilor pentru depozitele în
moned a dolar american sau franc elveț ian dupa caz, cu diferite maturități, plasate de bănci
pe piaț a monetar ă interbancară de la Londra. Cotațiile interbancare LIBOR se găsesc

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 48
MANAGEMENT BANCAR
afișate pe site -ul British Ba nkers Associations, î n paginile serviciului Reuters, în presa
financiară și alte web -site-uri financiar -bancare.
Maturitățile reprezentative ale cotaț iilor inte rbancare ROBOR, EUR lBOR sau LIBOR
sunt: overnight, o săptămână, o lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni.
La indexarea ratei dobâ nzii la credi te, cele mai utilizate maturități ale ratelor de dobâ ndă
interbancare de mai sus sunt: o lună , 3 luni, 6 luni, 12 luni. În aceste con diții, banca va face o
reevaluare a ratei dobânzii (adică modi fică rata de dobâ ndă) la fiecare o lună, 3 luni , 6 luni,
respectiv 12 luni după caz (una dintre aceste maturități care este specificată în contra ctul de credit
bancar reprezintă de fapt și frecv ența de rambursare a creditului);
– rata dobânzii revizuibilă : în acest ca z, rata dobânzii utilizată pentru determinarea
dobâ nzii de rambursat a creditului poate fi modificată de bancă în func ție de o serie de
factori care nu sunt uș or de verificat de clientul debitor (de exemplu: se precizeaz ă în
contractu l de credit c ă rata d e dobânda este revizuită de bancă în func ție de evoluț ia
costurilor de refinanțare, politica autorităț ii monetare, nivelul ratelor dobâ nzilor de pe
piață sau efectiv este stipula t: "conform normelor i nterne"). Banca își va respecta obligația
să notifice clientul debitor cu privire la noua rată de dobâ ndă. Pentru cli entul debitor,
acest tip de rată de dobândă are marele deza vantaj al lipsei de transparență a modului de
calcul al ra tei dobânzii; clienț ii ar trebui să evite acest tip de credit ;
– rata de dobanda mixtă: la începutul acordă rii creditului , rata dobâ nzii este fixă pentru
o perioadă de timp bine determinată (de exemplu : unu -trei ani), devenind apoi variabilă.
Acest tip de dobâ ndă este des î ntâlnit în cazul ofertelor promoț ionale ale b ăncilor.
Ofertele prom oționale la credite cu rate de dob ânzi destul de mici în comparație cu piața,
dar pe o perioad ă limitat ă, presupun , de regulă , o rată de dobândă variabilă mult mai mar e
decât rata de dobândă inițială fixă.
2) Comisioane ș i alte taxe bancare : în prezent, tendinț a acestora este de creștere, putând
uneori să ajung ă ca mărime dobâ nda ( dacă se însumeaz ă).
Astfel, băncile percep numeroase comisioane bancare/taxe bancare și anume :
– comisionul de analiză a dosarului de credit : banca creditoare percepe acest tip de
comision pentru analiza documentaț iei dosarului de credit bancar, ca un pro cent din
valoarea nominal ă a creditului sau ca o sumă fixă minimă (de exemplu: 0,3 din suma
creditului, dar minim 50 de euro). În cazul unui credit de valoare nominală mică, dacă
valoarea comisionului va fi o sumă fixă, raportul procentual dintre comisionul de analiză
și valoare a nominală a creditului poate î nsemna un cost procentual destul de ridicat;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 49
MANAGEMENT BANCAR
– comisionul de acordare este perceput o singură dată de către bancă la momentul
acordării creditului ș i este reprezentat de un procent din valoarea nominală a creditului
acordat sau de o sumă fixă de bani. Com isionul de acordare poat e fi plă tit de client din
fonduri proprii sau poate fi reț inut de banc ă din valoarea creditului acordat. Acest
comision variază de la banc ă la ban că; d e exemplu: comision de acordare de 1.000 lei sau
de 1%, 2%, 3% sau 4 % din valoarea nominal ă a creditului;
– comisionul de administrare , perceput de bancă în func ție de frecvenț a de rambursare
a creditului. De exemplu, la un credit rambursat lunar, comisionul de administrare trebuie
să fie plătit lunar de client, iar î n cazul u nui credit rambursat cu frecve nță trimestrial ă,
acesta va fi plătit de client bă ncii în fiecare trimestru. În general, valoarea acest ui
comision se calculează ca un procent (de exemplu: 0,1%, 0,2% sau 0,5%) din soldul
rămas de rambursat din credit sau poate fi stabilit ca sumă fixă (de exemplu, 100 sau 50
de euro ). Prin mărim ea lui, dac ă este stabilit ca procent din soldul ră mas din credit pe
fiecar e perioad ă de rambursare, acest comision de administrare poate crește foarte mult
rata totală de plată a creditului pe fiecare perioadă de rambursare;
– comisionul de rambursare anticipat ă (în avans) a creditului repre zintă un comision
perceput de bancă atunci când împrumutatul dorește să ramburse ze creditul înainte de
ultima dată a maturității (scadenț ei) inițiale a creditu lui. Acest comis ion se calculează ca
procent (de exemplu 0,5% sau 1% sau 2% sau 3%) din suma din credit rambursată
anticipat. În cazul unor credite cu rată de dobândă variabilă , comisionul de rambursare
anticipată poate fi zero;
– costurile de schimb valutar în cazul creditelor în valută care sunt folosite/rambursate
în moneda na țional ă;
– comisionul de evaluare garanț ii, în special în cazul garanț iilor imobiliare;
– costu l înreg istrării gajurilor în arhiva electronică mobil iară;
– costul radierii garanții lor după ce s-a rambursat în totalitate creditul;
– comisioane pentru renegocierea sau modificarea cond ițiilor creditului ;
– primele de plată aferente asigură rilor solicitate (dacă sunt solicitate) de banc ă
pentru asigură rile de via ță, asigurarea imobil ului ipotecat, asigurarea autovehiculului
gajat, a ec hipamentelor sau a stocurilor (î n cazul persoanelor juridice debitoare);
– penalităț ile sunt percepute de bancă atunci când împrumutatul î nregis trează întârzieri
la plata obliga țiilor asumate prin contractul de credit. Penalitățile se determină prin

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 50
MANAGEMENT BANCAR
înmul țirea procentului de penalitate cu suma total ă (mai puțin penalităț ile deja existente)
a restanț elor zilnice de plătit din rata totală de plată la credit;
– alte costuri suplim entare generate de utilizarea unui credit bancar :
– comision de d eschidere a contului curent ataș at contului de credit;
– comision lunar sau anual d upă caz, pentru adrninistrarea contului curent ataș at
contului de credit;
– comisioane de retragere numerar și cele aferente plăț ilor realizate prin transferuri intra
și interbancare;
– comisionul de depunere numerar sau aferent transferului bancar pentru rambursarea
ratelor la credit;
– comisionul de eliberare extras de cont.
Din punct de vedere al monedei de acordare a creditului bancar se pot face următoarele
precizări, dacă se compar ă un credit în lei și un credit î n euro:
– în general, rata de dobâ ndă este mai redus ă la creditele în euro decâ t la creditele în lei,
întrucât mărimea inflației din România încă este mai mare decât cea din zona euro. Astfel,
din punct de vedere al dobanzii este de preferat un credit bancar in euro in detrimentul
celui in lei;
– în condiț iile incertitudinii des tul de ridicate legate de evoluț ia cursului de schimb
euro/leu, creditele în euro prezintă dezavantajul major că implică un risc de curs de
schimb sau val utar pentru persoanele (fizice ș i juridice) din România care le accesează și
au venituri în lei (adică se pot expune unei majoră ri suplimentare a ratei de rambursat la
credit în condiț iile de depreciere a leului față de euro), ajungâ nd în cele din urmă cu mult
mai scumpe decâ t creditele î n lei;
– pe măsură ce Româ nia se apropie de aderarea la zona euro, se va tinde către o echivalență
dintre avantajele celor două tipuri de credite (î n lei și în euro).
Din punct de vedere al variabilității ratei dobâ nzii, se po ate menționa că nu neapărat un
credit cu rată de dobândă fixă este mai avantajos din punct de vedere al costului decât un credit cu
rată de dobâ ndă variabilă și invers.
În cazul ratei dobânzii fixe, mă rimea acesteia depinde în principal de percepț ia băncii
creditoare cu privire la evoluția viitoare a ratei dobânzii; astfel, dacă banca anticipează o creștere
în viitor a ratelor de dob ândă, mai mult ca sigur că ratele de dobâ ndă fixe vor fi mai mari decâ t
cele variabile din prezent.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 51
MANAGEMENT BANCAR
Pe de alt ă parte, la rata de dobâ ndă variabilă, î n cazul unor tipuri de credite, marja de ris c
de credit ră mâne nemodificată pe perioadele rambursării creditului pâ nă la expirarea scadenț ei
inițiale a acestuia, fluctuând doar cotația de dobâ ndă interbancară utilizată la indexare .
În cazul unor credite există perioadă de grație cu privire la rambursarea dobânzii ș i/sau a
părții din principalul creditului. Cea mai î ntâlnită este perioada de graț ie cu privire la principal,
adică perioada de timp de la î nceputu l acordării creditului, în care debitorul va plăti doar dobânda
aferentă capitalului împrumutat.
În anumite cazuri, dac ă perioada de graț ie se refer ă atât la dobâ ndă, câ t și la principal,
atunci dob ânda se acu muleaz ă devenind scadentă după perioada de gra ție, când urmează să fie
platită. Elementul perioadă de grație este în general utilizat î n cazul creditelor pentru investi ții,
pentru a acorda un răgaz debitorului de a da în folosință obiectul investiți ei respective.
Uneori, ratele la credite nu sunt ra mbursate la timp și/sau în totalitate către bancă. În cazul
în care se ajunge la imposibilitatea onorării plăților ratelor la credite ale debitorului, iar
restructurarea acestor credite nu s e mai poate realiza, banca va căuta să -și recupereze crean țele de
credit de la debitor prin executare silită.
Executarea silită se va face de bancă prin executori proprii sau alte societ ăți specializate,
în numele bă ncii sau în nume propriu.

4.2. RAMBURSAREA CREDITELOR BANCARE
În general, rambursarea creditelor bancare se face în rate. Creditele care se rambursează în
rate se mai num esc și credite la termen (engl., term loans ).
Există două modalități principale de rambursare a creditelor bancare la termen:
a) rambursarea principalului total al creditului la expirarea scadenței inițiale a acestuia;
b) rambursarea prin părți sau rate de capital (de credit sau de principal) egale pe fiecare
perioadă de rambursare a creditului. În acest caz, dacă rata dobânzii rămâne constantă,
suma de rambursat lunar consemnează trend de scădere de la prima rată către ultima,
datorită faptului că soldul cred itului rămas de rambursat scade.
Este posibil ca la unele credite să existe și o schemă de rambursare flexibilă sau iregulară
sau sezonieră și anume: când clientul debitor are un venit sezonier, va fi acceptat de către bancă
să plătească rate de rambursat mai mari în lunile cu încasări ridicate din vânzări și rate de rambursat
mai mici în perioadele de timp cu încasări reduse.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 52
MANAGEMENT BANCAR
Fie următoarele notații:
S = valoarea nominal a creditului bancar;
R = rata dobânzii din contractual de credit bancar, exprimată în %;
r = rata nominală de dobândă a creditului pe perioada de rambursare. Perioadele de
rambursare pot fi: lună, trimestru, semestru, an. Întâlnim următoarele cazuri:
– r = R/12, dacă rambursarea are frecvență de rambursare lunară;
– r = R/ 4, dacă rambursarea are frecvență de rambursare trimestrială;
– r = R/ 2, dacă rambursarea are frecvență de rambursare semestrială;
– r = R, dacă rambursarea are frecvență de rambursare anuală.
n = numărul total de perioade de rambursare di n cadrul scadenței sau maturității inițiale
T a creditului;
i = numărul de ordine al perioadei de rambursare a creditului;
f = frecvența de rambursare; f poate fi lunară, trimestrială, semestrială sau anuală;
T = maturitatea inițială sau scadența creditului (maturitatea fixată la începutul acordării
creditului, prin contractul de credit; reprezintă un multiplu n de perioade de
rambursare de același fel ;
Pi = partea sau rata din principal cu numărul de ordine i;
Ri = rata de rambursat cu numărul de ordine i;
Di = dobânda corespunzătoare numă rului de ordine i;
Di = S i x r;
Si = soldul din credit ră mas de rambursat, dup ă ce s-au rambursat i -1 părți din credit Pi;
r = rata de dobândă ca fracț ie zecimal ă pe o perioadă de rambursare corespunză toare
frecvenț ei f;
Pi, R i, D i se determină pe fiecare perioadă de rambursare cu numă rul de ordine i și cu
frecvenț a de rambursare f;
Ri = P i + D i, pentru i =1,…,𝑛−1 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 53
MANAGEMENT BANCAR
4.2.1. Rambursarea principalului total al creditului la expirarea scaden ței (maturității)
inițiale a creditului
În general, în acest caz scadenț a creditului este pe termen scurt, de maxim un an.
Exist ă următoarele relații pentru dobândă ș i rata de rambursat:
Di = S x r;
Ri = Di, pentru i =1,…,𝑛−1 ̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅̅
Rn = Dn + S.
Pentru 2) se foloseș te o rată de dob ândă constantă pe perioada de rambursare a creditului.
În momentul când rata de dobâ ndă se modifică , se utilizează apoi rata de dobândă modificată.
Trebuie avut î n vedere tot timpul c ă dobânda de rambursat este rata dobâ nzii pe perioada de
rambursare x soldul r ămas de rambursat din credit.

4.2.2. Rambursarea prin p ărți sau rate de capital (de credit sau de principal) egale pe fiecare
perioadă de rambursare a creditului
În acest caz, există următoarele relaț ii:
P1 = P2 = P 3 = … = P n = P = 𝑆
𝑛
Ri = Pi + Di
R1 = P1 + D1 = P + r * S
R2 = P2+ D2 = P + r * S2 = P + r* (S – P)
……………………………………………….
Rn = P n + Dn = P + Dn = P + r * [S – (n – l) * P] = P + r * P

Dacă pe perioada de rambursare i a creditului apar ș i alte comisioane de plat ă, atunci ,
există următoarele relaț ii:
Rata totală de plată pe perioadă = Rata de rambursat + Comisioane de plătit
pe perioadă pe perioadă

Rata de rambursat pe perioadă = Rata de credit + Dobânda
pe perioadă pe perioadă

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 54
MANAGEMENT BANCAR
4.3. RESTRUCTURAREA CREDITELOR BANCARE
Dacă un credit bancar nu se rambursează corespunz ător (debitorul plă tește ratele cu
întârziere), banca va c ăuta tot timpul într -o primă fază o po sibilă soluț ie de restructurare a ace stui
credit. Clientul trebuie să agreeze restructurarea creditului. Dacă și dup ă restructurare rambursarea
creditului se va face cu întârziere sau chiar deloc, atunci se va recurge la executarea silit ă a
garanț iilor aferente creditului.
Restructur area creditelor bancare poate fi mai avantajoasă pentru bă nci decât exec utarea
silită a garan țiilor reale la credite în condiț iile unor posibile scăderi ale prețurilor acestora față de
momentul inițial al acordă rii creditelor (de exemplu : scăderea pre țurilor imobilelor).
Restructurarea creditelor trebuie vă zută de debitori ca o posibilitate de relaxare a
rambursă rilor și poate fi aplicată atâ t la solicitarea clientului, c ât și la sugestia b ăncilor. În orice
situație în care apare o solicitare a restructură rii unui credit, trebuie să existe o colaborare între
bancă și client. B ăncile trebuie să efectueze o nouă analiz ă cu privire la capacitatea debitorului de
rambursare viitoare a creditului restructurat.
Restructurar ea creditelor bancare trebuie vă zută și ca o modalitate de depăș ire de c ătre
clientul debitor a dificultăț ilor temporare cu care se confruntă . Debitorul trebuie să se preocupe în
continuare de obținerea fondurilor bă nești necesare rambursă rii dato riilor implicate de credit.
Există trei modalităț i de restructurare a creditelor bancare:
– rescadențare;
– reeșalonare;
– refinanțarea.

4.3.1. Rescandențarea
Constă în modificarea scadenț ei (datei de rambursare) și/sau a sumei de plată a uneia sau
mai multor rate de rambursat la creditul existent î n sold, fără a se dep ăși maturitatea ini țială din
contract ul de acord are a creditului.
Această metodă are urmă toarele caracteristici:
– este necesară încheierea unui act adiț ional la c ontractul de credit cu inserarea unor
clauze specifice;
– se genereaz ă un nou grafic de rambursare;
– se menț ine durata (maturitatea) de creditare inițială din contractul de credit;
– se modifică datele de rambursare (scadenț ele de rambursare) a ratelor de credit din
scadenț arul inițial;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 55
MANAGEMENT BANCAR
– în cazul existenței un or sume restante, aces tea pot fi incluse î n soldul creditului,
conducâ nd la majorarea acestuia;
– există posibilitatea acordă rii unei perioade de grație de pâ nă la 12 luni cu privire la
principal, î n care clientul debitor va achita numai dobâ nzile;
– exist ă posibilitatea acordării unei perioade de graț ie totale de pâ nă la 12 luni, în care
clientu l nu va plă ti rate de principal, comisioane și nici dobâ nzi aferente. Aceste sume
vor fi plătite la sfâ rșitul perioadei de graț ie sau eș alonat, prin includerea acesto ra pe
perioadele de rambursare î n soldul creditului;
– se poate percepe de către b ancă un comision de restructurare la data semn ării actului
adițional contractului de credit.

4.3.2. R eeșalonarea
Constă în modificarea scadenț ei (datei de rambursare) și/sau a sumei de plată a uneia sau
mai multor rate de credit existent în sold cu depășirea duratei inițiale (maturității iniț iale) de
acordare a creditului și/sau î ncad rarea creditului în altă categorie, dup ă caz (termen mediu, termen
lung), dar fără a dep ăși durata maximă de creditare pentru produsul de creditare î n cauz ă.
Această moda litate de restructurare are urmă toarele caracteristici:
– depășirea scadenț ei (duratei ini țiale) de acordare a creditului se poate face cu
încadrarea în durata (maturitatea) maximă de creditare pentru produsul respectiv;
– se modifică datele de rambursare a ratelor de credit din scadenț arul ini țial;
– în cazul existenț ei unor sume restante, acestea pot fi incluse în soldul creditului r ămas
de rambursat, conducâ nd la majorarea acestuia;
– există posibilitatea acordării unei perioade de grație, de exemplu de pâ nă la 12 luni,
în car e debitorul va achita numai dobâ nzile;
– exist ă de asemenea posibilitatea acordării unei perioade de grație totale de pâ nă la 12
luni, în care debitorul nu va plă ti rat e de principal, comisioane și nici dobâ nzile
aferente. Aceste sume se vor plăti î nsă integral la sfârșitul perioadei de grație sau
eșalonat, prin includere a acestora pe perioadele de rambursare î n soldul creditului;
– se poate percepe de către bancă un co misio n de restructurare la data semnă rii actului
adițional contractului de credit;
– se încheie un act adiț ional la contractul de credit cu inserarea unor noi clauze
menționate mai sus și generarea unui nou grafic de rambursare .

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 56
MANAGEMENT BANCAR
4.3.3. R efinanț area
Constă în acordarea unui nou credit pentru rambursarea creditului/creditelor aflate î n
derulare și care înregistrează sume neachitate la scadența ratelor de ram bursat. Aceasta metodă de
restructurare are urmă toarele caracteristici:
– se încheie un nou cont ract de credit, î n func ție de produsul de creditare ales, cu
inserarea unor noi elemente privind creditul de restructurare;
– există posibilitatea consolidă rii a două sau mai multe credite într-unul singur, creditul
nou acordat av ând caracteristicile unuia din cele restructurate;
– maturitatea sau durata de cred itare a noului credit nu va depăș i durata maxim ă de
creditare a produsului de creditare ales pentru noul credit;
– în cazul existen ței un or su me restante (rate de principal și dobâ nzi), acestea pot fi
incluse î n soldul creditului, conduc ând la majorarea acestuia;
– în cazul existenț ei unor datorii la bugetul general consolidat al statului, exist ă
posibilitatea ca î n situaț ia în care clientul debitor n u dispune de suficiente fonduri
bănești lichide pentru a le achita anterior restructură rii, acesta s ă poată solicita bă ncii
includerea în noul credit și a acestor datorii;
– există posibilitatea acord ării unei perioade de grație în care clientul va achita numai
dobâ nzile;
– se poate percepe de că tre bancă un comisio n de restructurare la data semnă rii noului
contract de credit.

4.4. CREDITE BANCARE PENTRU POPULAȚ IE
Creșterea veniturilor populației prin angajarea masivă în procesele economice, prin
nivelul înalt al productivității muncii și prin amplitudinea spiritului de prevedere și economisire,
caracteristici ale evoluției contemporane în toate țările dezvoltate, a făcut di n populație un factor
major în desfășurarea raporturilor de credit.

4.4.1. Tipuri d e credite bancare pentru populaț ie
1) Creditul de consum
Creditele de consum sunt creditele acordate persoanelor fizice, scopul acestor credite fiind
fie satisfacerea nevoilor personale ale solicitantului și/sau ale familiei acestuia, fie achizi ționarea
de bunuri, altele decâ t cele care se circumscriu unei investi ții imobiliare/achiziți a unui imobil.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 57
MANAGEMENT BANCAR
Creditele ba ncare de consum acordate populaț iei sunt de mai multe tipuri:
– credite pentru nevoi personale;
– credite pentru achizi ționarea de bunuri de folosință îndelungat ă;
– credite pentru vacan ță;
– credite pentru studii;
– credite pentru servicii (t ratam ente) medicale.
Creditele pentru n evoi personale pot fi cu ipotecă pe un imobil sau fără garanții ipotecare.
În general , creditele de nevoi personale fără garanț ii ipotecare au costuri mai ridicate decât
creditele cu garanț ii ipotecare.
În cazul creditelor pentru nevoi personale, creditul poate fi folosit de că tre clientul debitor
pentru orice scop sau cu alte cuvinte pentru nevoi nenominalizate, pentru care nu este necesară
justificarea scopului la bancă. Astfel, banii dintr -un credit pentru n evoi personale pot fi utilizaț i ca
surse de constituire a avansului pentru achiziționarea unei locuinț e prin credit.
Creditele pentru achiziționarea de bunuri de folosință î ndelungat ă, creditele de vacanță,
de studii ș i pentru servicii (tratamente) medicale sunt acordate numai pentru scopul p entru care au
fost solicitate băncii. Cu alte cuvinte, dacă o persoană fizică are o cerin ță specific ă pentru care
există un produs dedicat î n portofoliul de produse al băncii, este recomandat să apeleze l a un astfel
de credit specializat.
La creditele pen tru vacanță, banii din credit sunt folosiți cu scopul achită rii contravalorii
vacanțelor pe care le doreș te clientul . Creditul pentru vacanță poate fi obținut fie de la bănci, fie
direct de la agenț iile de tur ism agreate de bancă . Cu o parte din banii din creditul pentru vacanță
se pot acoperi costurile pentru sejur și transport, iar cu ceea ce ramâne din bani, în numerar sau în
cont, se plătește restul de cheltuieli pentru vacanță .
Credi tele pentru bunuri de folosință îndelungat ă sunt ace le credite de consum utilizate
de populație pentru achiziț ionarea de autoturisme, aparate electronice ș i electrocasnice, produse
IT, mobilă, alte bunuri de folosință îndelungat ă.
Creditele pentru servicii medicale sunt credite de nevoi curente obținute și utilizate de
către pacien ții cabinetelor sau clinicilor medicale.
Creditele pentru studii sunt reprezentate, î n general, de credite acordate studenț ilor pentru
acoperirea ch eltuielilor cu plata studiilor ș i a cheltuielilor cu transportul, cazarea și hrana (în cazul
studiilor î n străinatate).
În general, scadența sau maturitatea inițială a creditului de con sum (perioada de timp pe
care se acordă creditul) este de maximum 5 ani.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 58
MANAGEMENT BANCAR
Potrivit reglementă rilor bancare referitoare la creditul de consum, instituț ia de credit ca re
acordă creditul de consum trebuie să informeze consumatorul de credite de cons um despre
caracteristicile esenț iale ale creditelor acordate, printre care cel e mai importante sunt: rata dobânzii
și modul de calcul al ratelor de p lată lunare, procedurile și condi țiile de rambursare, comisioanele
și penalit ățile percepute, condi țiile de modificare a ratelor doba âzilor, condiț iile generale de
creditare pe care orice solicitant al unui î mprumut trebuie s ă le îndeplineasc ă, informa ții despre
asigurările de viaț ă și/sau imobiliare solicitate pentru acordarea creditelor, dar și informa ții despre
costurile aferente ipotec ării imobilului (dacă este cazul).
2) Creditele imobiliare -ipotecare
Creditele imobiliare -ipotecare sunt aco rdate de bănci populaț iei pentru scopul de
investiție imobiliară și anume:
– achiziț ionarea unei locuin țe (imobil);
– construc ția unei locuinț e (imobil);
– modern izarea sau extinderea unei locuin țe (imobil);
– achiziționarea unui teren pentru constr ucția unui imobil sau pentru cumpă rarea terenului
la preț redus ș i apoi la cre șterea pre țului (să fie vândut terenul );
– refinanțarea unor împrumuturi imobiliare -ipotecare similare.
Deși scopurile pentru care se acordă sunt relativ aceleași, există următoarele deosebiri
între creditul i mobiliar ș i creditul ipotecar:
– garanțiile aferente celor două tipuri de credite. Astfel, î n cazul creditului imobiliar,
garanț ia este reprezentat ă de ipoteca asupra imobilului sau terenului achiziț ionat prin
credit sau a altui imobil sau teren aflat î n proprietatea împrumutatului sau a unei terțe
persoane, dar ș i de alte garanții, ca de exemplu: garanț ii personale reprezentate de unul
sau doi giranți, cesiunea veniturilor î mprumu tatului și a unor poliț e de asigurare în
favoarea băncii. Î n cazul cr editulu i ipotecar, se garantează doar cu imobilul (cu destinaț ie
locativă, comercială sau industrială ) sau cu terenul ce au fost cumpă rate prin credit. Se
poate solicita un credit ipotecar și pentru o construc ție, garanția fiind reprezentată în acest
caz de ipote ca pe teren ș i construcț ia care se va ridica ulterior pe acest teren.
– creditul ipotecar este reglementat din punct de vedere juridic prin Legea creditului
ipotecar nr. 190/1999, cu modificările ulterioare (OUG nr. 201/ 2002, Legea nr. 34/2006,
OUG nr. 174/2008). Aceasta lege stabileș te mai multe clauze : obiectul creditului,
destinația lui, garanț ia, maturitatea minimă etc.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 59
MANAGEMENT BANCAR
Creditul imobiliar este acordat de bă nci pe baza prevederilor Codului C ivil, dar și în
conformitate cu normele banc are și politica b ancară proprie fiecărei bă nci:
– creditul ipote car este o componentă a c reditului imobiliar, creditul imobiliar av ând sfera
de cuprindere mai mare decâ t cel ipotecar;
– din punct de vedere al ratei dobâ nzii, potrivit Legii creditului ipote car, la creditele
ipotec are se poate utiliza doar rata de dobâ ndă variabilă , indexat ă în funcț ie de o cotație
de dobâ ndă interbancar ă. Nu există preciză ri în legi cu privire la stabilirea ratei dob ânzii
la creditul imobiliar.
În general, creditele ipotec are sun t utilizate cu frecvență ridicată la finanțarea unor
construcții de imobile noi, în timp c e creditele imobiliare sunt utilizate în princ ipal la finanțarea
achiziț iilor de imobile deja construite.
Creditele imobiliare -ipotecare sunt î n general credite p e termen mediu ș i lung. Scaden ța
maximă a creditelor imobiliare -ipotecare poate ajunge și pâ nă la 30 de ani sau chiar mai mult.
Important este î n general, ca la expirarea perioadei de ra mbursare a creditului imobiliar -ipotecar,
debitorul să nu dep ășească vârsta legală de pensionare.
Scadența îndepărtată a acestor credite se datoreaz ă și sumei ridicate a creditului în
comparație cu venitul solicitantului de credit, ce implică și o perioadă mai mare de rambursare.
În condiț iile valorii ridicate a acestui credi t, în general, bă ncile solicită avans propriu (de
exemplu: 15 -30%) la finanțarea imobilului î n completarea creditului imobiliar -ipotecar.
În condițiile maturității îndepă rtate a acestor credite, creditele imobiliare -ipotecare sunt
considerate credite de inv estiții ale populaț iei.
La accesarea unui credit imobiliar -ipotecar, banca creditoare solicită persoanei fizice
debitoare cesionarea ven iturilor din asigurarea de viață a solicitantului în favoarea băncii pe durata
credită rii, d ar și cesionarea veniturilo r din asigurarea imobilului î n favoarea b ăncii.

4.4.2 . Creditul restant pentru persoane fizice și recuperarea acestuia de către bancă
După doar câ teva zile de la expirarea termenul ui la care ar fi trebuit plătită rata totală de
rambursat pe lună, banca notifică restan țierul persoană fizică pe toate căile posibile și câ t de des
posibil. Persoana fizică va primi SMS -uri, scrisori și telefoane. Dupa aproximativ o lună, sistemul
băncii va î nregistra persoana fizică în cauză ca restanțier în Biroul de C redit. Din acest moment,
persoanei fizice cu restanță la credit îi va fi dificil să mai obțină un alt împrumut, fie el ș i unul de
refinanțare, fapt care limitează substanț ial posibilitatea acesteia de a scapa de executarea silită.
Persoanele fizice cu rest anțe la credite înregistrate î n baza de date a Biroului de Credit sunt șterse

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 60
MANAGEMENT BANCAR
automat după patru ani doar dac ă fac dovada că în perioada amintit ă și-au achitat toate datoriile
restante și nu au mai acumulat altele noi.
Următorul pas se face de către bancă atun ci când datoria ajunge la 90 de zile, adică trei rate
consecutive neplătite. Banca are acum doua opțiuni: fie declanș ează în nume propr iu procedura de
executare silită a debitorul restant, fie vinde creditul către o companie specializată în recuperarea
creanțelor. A doua variantă este mult mai ieftină pentru b ănci. Dacă banca decide, totuși, să rezolve
cu propriile sale departamente de ex ecutori cazul, executarea silită este o variantă mai puț in
avantajoasă pentru client. Primul pas este identificarea surselor de venit ale datornicului ș i poprirea
conturilor care se află în posesia acestuia.
Dacă datorn icul nu ma i are venituri, pentru că a rămas șomer, de exemplu, banca va trece
la identificarea proprietăților pe care acesta le deț ine și la valorifica rea lor pentru acoperirea
creanț ei. Aten ție, faptul că împrumutul nu este garantat cu ipotecă nu înseamnă că banca nu p oate
trece la executarea locuinț ei dato rnicului.
Potrivit Codului de P rocedur ă Civilă, în Româ nia creditorul poate trece l a executarea
oricărui bun aflat în posesia debitorului până la acoperirea integrală a creanței. Foarte important,
pe toată durata derulării procedurilor, datoria că tre creditor va crește ca urmare a adaugă rii de taxe
și comisioane penalizatoare. Dacă în cazul cred itelor bancare suma suplimentară nu este extrem
de mare (5 -10% î n plus după 90 de zile), î n cazul persoanelor car e au luat credite de la instituț ii
financiare nebancare penaliză rile sunt mult mai mar i. Astfel, soldul final de plată se mărește ca
urmare a neachitării debitului aferent fiecă rui extras de cont, lunar, la soldul final adăugându -se
cohtravaloarea diferenței din suma datorată , precum și dobâ nda pent ru sumele neachitate integral
până la data scadentă, penaliză ri pentru plata întârziată și comisioane de depăș ire de limit ă.

4.4.3. Sursa de rambursa re la creditele pentru persoanele fizice
Deoarece principala sursa de venit a persoanelor fizice este salariul, acesta din urmă este
și principal a sursa bănească de rambursare a creditului pentru populație. Pe lângă salariu, alte tipu ri
de venituri eligibile luate î n considerare de bănci la rambu rsarea creditelor pentru populaț ie sunt:
– venituri din pensii;
– venituri din chirii;
– venituri din cesiunea dreptu rilor de autor;
– venituri obț inute de navigatori;
– venituri din comisioane din vânză ri;
– venituri din dividende;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 61
MANAGEMENT BANCAR
– venituri din dobâ nzi;
– venituri din activităț i liberale (m edici, avocați, notari publici, arhitecț i);
– venituri din transferuri de titluri mobiliare;
– venituri din tichete de masă ;
– venituri din diurnă ;
– alte venituri acceptate de bănci ș i dovedite prin acte legale.
Datorită faptului că unele dintre acest e venituri nu sunt neaparat perm anente (sau
repetitive), este posibil ca băncile să le ajusteze diminuâ ndu-le cu un coeficient de ajustare. De
exemplu, veniturile din chirii, drepturi de autor, veniturile din străinătate sunt luate în calcul la
determ inarea venitului disponibil prin înmulț irea coeficientului de ajus tare (î ntre 40 % și 90%) cu
valoarea acestor venituri.
Ca urmare a faptului că principalul venit al persoanelor fizice este venitul din salarii,
rambu rsarea creditelor pentru populaț ie se face lunar.
Suma maximă de credit pe care o persoană fizică o poate obține de la bancă este direct
proporț ional ă cu venitul disponibil lunar al debitorului (ș i codebitorilor, după caz).
Pentru venitul disponibil lunar al de bitorului (plus codebitori, după caz), există următoarea
relație:
Venit disponibil lunar = Suma veniturilor nete totale lunare ale debitorului (și
codebitorilor după caz) – Cheltuielile de subzistență pe lună – Alte rate lunare d e plătit la alte
credite ș i/sau leasing
Conform reglementărilor bancare în vigoare, bă ncile pot stabili individual propr iile
niveluri pentru gradul de î ndatorare a debitorilor. Gradul de îndatorare reprezintă cât la sută din
venitul disponibil lunar poate să suporte debitorul pe fiecare lună pentru pl ata ratei la credit. Gradul
de îndatorare (GI) este un ra port dintre rata totală lunară de plată a debitorului (RTLP) ș i venitul
disponibil lunar (VD):
GI = 𝑅𝑇𝐿𝑃
𝑉𝐷 x 100
unde:
RTLP = Dobâ nda lunar ă de rambursat + Parte din principalul creditului de rambursat +
Eventuale comisioane lunare de plata.
Gradul de î ndatora re a debitorului persoana fizică se determină de bancă ca nivel maxim
în funcț ie de punctajul scoring al debitorului (ratingul de credit al debitorului). Cu câ t ratingul de
credit este ma i bun, cu atât gradul maxim de îndatorare este mai ridicat ș i invers.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 62
MANAGEMENT BANCAR
Nivelul a cestor cheltuieli de subzistență se determină de la caz la caz pentru fiecare
persoană fizică, în funcție de numă rul membrilor de familie. Cheltuielile de subzistență se pot
calcula și pe baza coșului minim de consum al familie i și zonei geografice de reședință a
debitorului. În general, fiecare bancă stabileș te un cost fix de cheltuieli de subzistență pe membru
de familie.
Rata total ă lunară maximă de plată pentru credit se determină , potrivit relațiilor de mai
sus, prin înmulțirea gradului de î ndatorare cu venitul disponibil lunar. GI este mai mic decât 100%,
datorită riscului de rată de dobândă , al riscului de curs de schimb, erori în prognoza venitului
disponibil , dar și a apariț iei unor cheltuieli neprevăzute pentru d ebitorul persoană fizică . Exemple
pentru gradul de îndatorare: 45 %, 50%, 60% etc.

4.5. CREDITE BANCARE PENTRU PERSOANE JURIDICE NEBANCARE
O companie are trei cicluri de activitate:
– exploatarea;
– investiț ia;
– finanțarea ce permite obținerea de fonduri bănești necesare desfășură rii ciclurilor de
exploatare și investiț ii ale companiei.
Una dintre modalități le de finanț are a le companiilor este reprezentată de finanțarea
bancară a celor două tipuri de nevoi de finanț are ale companiilor:
a) nevoi rezultate din ciclul d e exploatare (activitate curentă sau pentru capitalul de lucru).
Acestea au un caracter permane nt și sunt pe termen scurt. Aceste nevoi de expl oatare ale companiei
sunt finanț ate prin credite bancare de exp loatare (pentru activitatea curentă sau de trezorerie a
companiei), care sunt de regulă cu scadență pe term en scurt;
b) nevoi rezultate din ciclul de investiții și sunt pe termen mediu și lung. Î n consecință ,
aceste nevoi de investi ții sunt finanț ate prin credite bancare de investiții, care sunt de regulă, pe
termen mediu și lung.
Garanțiile acceptate de bancă pentru creditele acordate co mpaniilor sunt reprezentate de:
– garanț ii reale imobiliare :
– ipoteca.
– garanț ii reale mobiliare :
– depozit bancar (cash colateral) , certificate de depozit cu dobâ ndă, certi ficate de depozit
cu discount;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 63
MANAGEMENT BANCAR
– soldul creditor al conturilor curente;
– titlurile la ordin și titlurile nominative;
– acțiunile;
– cesiunea de creanță ;
– echipamente, instalaț ii;
– planul de afaceri.
– garanț ii personale :
– scrisori de garanție bancară ;
– avalizarea cambiilor ș i biletelor la ordin;
– garanții de companie/firmă ;
– garanț ii emise de fonduri de garantare;
– garanții emise de statul român și de autorităț ile adrninistratiei publice locale;
– asigurare de risc financiar de neplată .
– alte garan ții.
Se recom andă ca o bancă să fixeze anumite criterii de eligibilitate eliminatorii pentru
debitorul persoan ă juridică , ca de exemplu:
– compania/firma funcționează de minim un an;
– cifra de afaceri este în creștere î n ultimul an;
– datele financ iare ale firmei/companiei denotă existenț a profitului net și a capitalurilor
proprii p ozitive conform ultimului bi lanț;
– firma/compania nu figureaz ă în Centrala Incidentelor de Plăț i cu incidente de plata
majore î n ultimele 6 luni;
– firma/compania se încadrează în primele 3 categorii de pe rformanță financiară ( A, B,
C) stabilite pe baza ratingului să u de credit;
– firma/compania nu înregistrează dator ii restante la bugetul de stat ș i/sau bugetul
asigurărilor sociale și de sănă tate mai vechi de 30 zile, sau se obligă prin clauză
contractual ă să plăteasca integral până la data utiliză rii creditului;
– niciuna din co mpaniile/firmele din grup nu a înregistrat î n ultimele 12 luni mai mult de
3 ori datorii restante de cel mult 15 zile față de bancă la niciunul din creditele acordate și
nici nu a cauzat pierderi bă ncii.
Neîndeplinirea unuia/unora dintre c riteriile de eligibilitate de mai sus atrage dupa sine,
neprimi rea creditului solicitat de companie/firmă de la bancă .

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 64
MANAGEMENT BANCAR
4.5.1. Criterii de compa rație a creditelor solicitate băncilor de companii și firme
Există următoarele criterii de comparație a credite lor solicitate bă ncilor de companii ș i
firme, din punctu l de vedere al acestora din urmă :
– cifra de afaceri minima; de reg ulă, se specifică de către bă nci o limită minim ă a cifrei
de afaceri a companii lor debitoare. Astfel, posibila companie debitoare este condiț ionată
de bancă la solicitarea creditului;
– avansul sau procentul de contribuție proprie la valoarea investiț iei (de exemplu: de la
0% pâ nă la 20 -25%);
– garanțiile, acoperă î n general pana la 100 -120% din valoarea creditului și a dobânzii
cumulate aferente;
– valoarea maximă a creditului acordat de bancă clientului debitor, stabilit de regul ă în
funcție de fluxul monetar (cash -flow-ul) acestuia;
– rata dob ânzii, variază în func ție de client, riscul afacerii, de indicatorii de performanță
financiară . O modalitate de fixare a ratei dobâ nzii pentru debitorul companie este
urmă toarea:
Rata dobâ nzii din contractul de credit = EURIBOR (pentru euro) sau ROBOR (pentru lei)
sau LIB OR (pentru dolarul american, francul elveț ian sau yenul japonez) + o marjă de risc de
credit a debitorului (unu pâ nă la opt puncte procentuale). Î n general, pentru companiile m ari, marja
de risc de credit este mai redusă decât pentru companiile ș i firmele mici, care sunt percepute ca
fiind mai riscante;
– perioada de grați e (perioada de timp î n care nu se plătesc dobânda ș i/sau comisioanele
și/sau partea din principal): de l a zero pâ nă la doi ani. Creditele pe ntru proiectele mari de
investiții au de regulă perioadă de grație mai mare;
– maturitatea ini țială a creditelor. Scadențele maxime (duratele iniț iale maxime) sunt
stabilite de bancă pe baza strategiei adoptate î n domeniul credită rii și în funcție de
activităț ile economice creditate și posibilităț ile de rambursare ale debitorilor;
– flexibilitatea, r apiditatea, recep tivitatea relațiilor bancă -client.

4.5.2. Tipuri de credite ban care pentru activitatea de exploatare a agentului economic

În funcție de criteriul amintit mai sus avem:

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 65
MANAGEMENT BANCAR

A) Linia de credit
Se acordă pentru cheltuieli cu activitatea curentă , de exploatare a agentu lui economic (nu
pentru investiții). Banca fixează limita maximă a cred itului. Maturitatea (sau scadenț a creditului)
poate fi de la un an pâ nă la cinci ani. Agentul economic trebuie să ramburseze toată suma de credit
tras din limit ă și dob ânda acumulat ă până la expirarea scadenț ei creditului.
Linia de credit a re perioadă de utilizare de maxim un an de zile (de regulă) . În perioada
de utilizare, client ul trage banii din limita maximă a creditului, oricâ nd doreș te, neregulat din punct
de vedere al frecven ței. Clientul trage banii cand vrea, în perioada de utili zare și rambursează banii
când vrea pâ nă la scadență. Dacă banii trași (inclusiv dobâ nda acumulat ă) nu sunt depuș i toți la
scadență, se tre c la restanț e.
Derularea liniei de cre dit se face pe c ontul curent al clientului. După expirarea perioadei
de utilizare de un an (perioad a de utilizare poate fi mai mică de un an, de exemplu 6 luni), clientul
nu mai poate să tragă niciun ban din credit – pentru că a expirat p erioada de utilizare, chiar dacă a
tras mai puțin decâ t limita maxim ă stabilit ă de banc ă disponibilă de tras. Dacă după un an, clientul
vrea s ă tragă mai mult ș i deja a cheltuit toat ă suma din limita maxim ă a creditului, clientul nu mai
poate să tragă mai mult dec ât dacă i se majoreaz ă limita maximă . Linia de credit funcț ioneaz ă în
sistem revolving = banii primiț i și rambursa ți de client sunt utiliza ți mai apoi ca un credit.
Revolvin g = ceea ce clientul rambursează , poate utiliza.
De exemplu, limita este de 10. 000, c lientul a tras 8.000, ram burseaz ă 2.000, rezultă că
mai are acum de tras din credit 6.000 (10.000 – 8.000 + 2.000 – dobânda calculat ă). Dobânda se
capitalizează (se adaugă la soldul creditului tras). Practic, cu cât trece mai mult timp și clientul nu
trage nimic din limita maximă , el are mai pu țin de tras din credit.
Rambursarea creditului: nu este o regul ă de rambursare din punct de vedere al frecven ței
de timp, poate aduce banii când vrea în decursul maturităț ii de 5 ani.
Limita maximă la linia de credi t este mai mare decâ t la descoperitul de cont.
Rata dobânzii este variabilă , o modalitate de stabilire a acesteia fiind urmă toarea:
ROB OR overnight + marja de risc de credit.
B) Descoperitul de cont (overdraft)
Se acordă pentru activitatea curent ă. Perioada de utilizare și scadenț a sunt egale. În
general, scadenț a este de maximum un an. Overdraftul are revolving pentru toată perioada de
utilizare ș i scaden ța (clientul pune bani și scoate bani). Dobânda se capitalizează și la overdraft.
Se deruleaz ă și descoperitul de cont pe cont curent.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 66
MANAGEMENT BANCAR
Suma creditului este mai mică la descoperit de cont decâ t la linia de credit. Nu e xistă
regularitate la tragerea ș i rambursarea banilor. Nu exist ă rate de credit fixate. Și aici dobâ nda este
calculat ă zilnic de bănci și capitalizată, de regul ă lunar. Dac ă se depăș este limita maxim ă numai
cu dobânda calculată , atunci este penalizat client ul.
Rata dobânzii este variabilă = ROBOR overnight + marja de risc de credit.
Rata dobâ nzii la overdraft este mai mare decâ t la linia de credit.
Dacă un client are două linii de credit diferite ș i un desco perit de cont pe lei, trebuie să
aibă trei conturi curente diferite.
În conditiile î n care acest clien t mai are un depozit la termen în plus, trebuie să aibă patru
conturi curente î n aceea și monedă .
C) Scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin
Scontarea cambiilor ș i/sau biletelor la ordin reprezintă un credit pe termen scurt ce se
acordă de bănci clienț ilor compa nii care sunt posesorii legali (benef iciari) ai unor efecte de comerț
(cambii, bilete la ordin) ș i doresc încasarea înainte de scadență a sumei î nscrise pe acestea și este
destinat ă finan țării activit ății curente (pl ăți de furnizori, impozite, salarii, tax e, ramburs ări ale altor
rate de credite) î n func ție de necesităț ile clientului. Scontarea titlurilor de credit permite fluidizarea
plăților, generând continuitate în desfășurarea activităț ii curente. Prin scontare, creditul comercial
(mijlocit prin emiterea cambiillor și/sau biletelor la ordin) se transform ă în credit bancar.
Valoarea creditului = valoarea nominală a – scontul – comision ul de gestiune
acordat prin scontare cambii lor/biletelor
la ordin scontate

Scontul = Dobâ nda pe termen scurt
= valoarea nominală x rata dobânzii x perioada de timp în fracțiuni
a cambiilor de scontare de an de la scontare până
la scadență
Operațiunea de scontare se realizează pe baza unui contract de scont sau a unui acord –
cadru de scont cu valabilitate, în general, de până la maxim 12 l uni.
În general, bă ncile impun mai multe cond iții companiilor posesoare de efecte de comer ț
care doresc sconta rea acestora. Astfel, se acceptă la scontare cambia/bilete la ordin care
îndeplinesc cumulativ urm ătoarele conditii :
– solicitantul este benefi ciarul cambiilor/ biletelor la ordin prezentate la scont, cu condiția
ca aceste titluri să nu se afle într -un șir de giruri;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 67
MANAGEMENT BANCAR
– trasul/emitentul efectului de com erț trebuie să fie de regulă client al băncii ce realizează
scontar ea, iar în cazul î n care acesta este client al altei societăți bancare din ț ară sau din
străinatate, titlul trebuie să fie avalizat pentru î ntreaga sum ă care apare pe acesta de o
bancă agreată de banca ce realizeaz ă scontarea;
– în cazul în care emitentul/trasul este clientul b ăncii, el trebuie s ă nu figureze la Centrala
Incidentelor de Plăți cu incidente de plăț i majore pe o perioadă anterioară de minim un
an;
– efectele de co merț nu sunt declarate la Centrala Incidentelor de Plăț i ca fiind pier dute,
furate, distruse sau anulate;
– emiterea titlurilor de credit .p rezentate la scontare trebuie să aibă la baz ă tranzac ții
comerciale concretizate î n documente contractuale și documente justificative, care să
ateste efectuarea prestaț iei plătibilă prin cambie/ bilet la ordin.
D) Factoringul
Reprezint ă un contract î ncheiat între o parte (denumit ă aderent), furnizoare de mă rfuri
sau prestatoare de servicii și o societate bancară sau o institu ție financiar ă specializat ă (denumită
factor), prin care aceasta din urmă asigura finanțarea, urmărirea creanț elor și prezervarea contra
riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanțele nă scute din
vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru ter ți. Factoringul este un produs bancar des
utilizat de întreprinderile mici ș i mijlocii.
Utilizarea factoringului are un impact imediat asupra cash -flow-ului clientului,
transformâ nd încasările la termen î n încasă ri la vedere. Factoringul permite dezvoltare a afacerii
fără imobilizarea activelor societății debitoare î n garan ții materiale ș i, în egal ă măsură, un
management eficient al creanț elor.
Factoringul are urm ătoarele caracteristici:
– reprezintă un pachet complex de servicii care asigur ă:
– finanț area pe baz a facturilor provenite din livrări de mărfuri, execută ri de lucr ări și
prestă ri de servicii;
– administrarea creanț elor;
– se acord ă finanț are in lei si/sau valuta pentru creantele comerciale pe care c1ientulle
detine din di verse contracte comerciale in lei si/sau valuta;
– de regulă , banca fixeaz ă un nivel maxim al finanță rii la momentul ini țial al preluă rii
facturilor de la aderent (de exemplu, 80 -90% din contrava loarea facturilor în momentul

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 68
MANAGEMENT BANCAR
cumpă rării creanțelor de că tre banc ă), diferența de 20 -10% din facturi urmând a fi platită
de banca aderentului la încasarea facturilor de c ătre factor de la debitorul aderentului;
– perioada de finanț are este pe termen scurt (de exemplu 180 de zile de la data emiterii
facturilor);
– se adreseaz ă: agen ților economici, producă tori, co mercian ți de bunuri sau prestatori de
servicii la care probabilitatea apari ției unui litigiu legat de produsele/serviciile supuse
factoringului este redus ă. Nu se preteaz ă derul ării prin factoring produse le care necesit ă
grad mare de finisare, produsele unicat, o piață de desfac ere extrem de restrânsă, precum
și activitatea de construc ții;
– sunt necesare mai multe condiț ii pentru derularea factoringului:
– produsele/serviciile facturate trebuie să fie livrate/prestate efectiv c ătre clienț i; –
– facturile să nu fie cesionate î n favoarea altor datorii/obliga ții;
– scaden ța facturilor să nu depașească termenul fixat de bancă (de exemplu 180 de
zile de la emitere);
– dacă încasările din contractele propuse a fi derulate prin factoring au fost cesionate
băncii î n baza uno r contracte de credit de producț ie/investi ții, finan țarea prin
factoring poate fi acordată numai dacă sumele respective rambursează creditul
acordat anterior.
Factoringul are î n felul acesta urmă toarele avantaje pentru aderent:
– plata imediată a facturilor, în ziua prezentă rii facturilor la unitatea bancară teritorială,
după aprobarea tranzacțiilor și semnarea Acordului -cadru de factoring;
– plata creanțelor înainte de scaden ță, încasarea "la termen" transformându -se în î ncasare
"la vedere";
– acces la lichidități într -un timp mult mai scurt decât î n cazul unui credit, obținându -se
astfel o îmbunătăț ire a cash -flow-ului;
– flexibilitate în utilizarea fondurilor obț inute prin finanțare, în funcț ie de necesitățile
imediate, nefiind necesară justificarea destinației plăț ilor;
– finanț are fără garanț ii materiale:
– consultanță gratuit ă de spec ialitate din partea reprezentanților bă ncii la întocmirea
documentației necesare obțin erii finanță rii;
– flexibilitate î n negocierea costurilor;
– documentaț ie redus ă pentru obț inerea finan țării prin factoring fa ță de cea p entru
acordarea unui credit obiș nuit.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 69
MANAGEMENT BANCAR
4.5.3. Creditele pentru activitatea de investiții
Creditele de investiții se a cordă pe termen mediu ț i lung (maturitatea de 1 -5 ani sau mai
mult), fiind destinate susț inerii nevoilor de dezvoltare/extindere a afacerii persoanei juridice.
De regul ă, este necesar ă contribuț ia clientului la proiectul de investi ții (de exemplu: 20 %,
25% din costul total al proiectului de investiții). Tragerea creditului se poate realiza într -o singură
tranșă sau î n mai multe pe o perioadă de 6 luni s au un an care se intinde de la î ncheierea
contractului de credit.
Rambursarea se poate realiza fie în ra te de rambursat egale, fie î n rate de rambursat
descrescă toare, frecven ța de rambursare fiind de regulă lunară sau trimestrial ă, iar graficul de
rambursare se pliaz ă pe activitatea societ ății debitoare. Se poate acorda o perioad ă de graț ie cu
privire la ra mbursarea părț ii din principal, a dobâ nzii și/sau a comisioanelor bancare.
Creditele destinate acoperirii necesarului de investi ții al persoanei juridice reprezintă o
formă complexă în cadrul procesului de creditare a companiei. Acordarea creditelor de in vesti ții
trebuie să aibă la bază previziuni financiare întocmite de compania beneficiar ă a creditului și
trebuie s ă fie verificate de bancă , care să justifice necesitatea contractării creditului, pre cum și a
surselor de rambursare ale acestuia.
În general, această categorie de c redite cornport ă un risc mai ridicat comparativ cu
creditele acordate pe termen scurt pentru activitatea de exploatare dat fiind scadenț a inițială mare
a acestora, în această perioadă putând ap ărea diver și factori intern i și extern i, care pot afecta
activitatea companiei și care , la momentul acordării creditului de investiț ie sunt mai greu de
cuantificat. De aceea, în general, băncile stabilesc dobâ nzi și comisioane mai mari dec ât în cazul
creditelor acordate pe termen scurt.

4.6. TEMA DE CONTROL
1. Definiți creditul bancar.
2. Clasificați creditul bancar.
3. Dobânda, principalul cost al creditului bancar.
3. Re structurarea creditelor bancare – succintă expunere.
3. Tipuri de credite bancare pentru populație.
4. Prezentați creditele bancare pentru activitatea de exploatare a agentului economic.
5. Creditul pentru activitatea de investiții : caracteristici.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 70
MANAGEMENT BANCAR
4.7. TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. Evidențiați care dintre noți unile enumerate mai jos nu exprimă un criteriu de clasificare a
creditelor bancare :
a) destinatari;
b) rata dobânzii;
c) maturitate inițială;
d) garanții aduse;
e) moneda de acordare a creditului.

2. Identificați enunțul care nu reprezintă o formă a credit ului bancar :
a) linia de credit;
b) descoperitul de cont;
c) scontarea cambiilor și/sau biletelor la ordin;
d) factoringul;
e) leasingul.

3. ROBOR este:
a) rata dobânzii pentru depozitele interbancare în lei;
b) rata dobânzii la depozitele la termen ;
c) rata dobânzii contului escrow;
d) rata dobânzii la creditul imobiliar -ipotecar;
e) rata dobânzii liniei de credit.

4.8. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE
1. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credit. Bănci , Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Basno, C.; Dardac, N., (2002), Management bancar , Editura Economică, București
3. Bistriceanu, G., (2014), Noțiuni bancare fundamentale, Editura Economică, București
4. Ionescu, L., (1996), Băncile și operațiunile bancare , Editura Economică, București

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 71
MANAGEMENT BANCAR
5. Mihai, I., (2003), Tehnica și managementul operațiunilorr bancare , Editura Expert, București
6. Rapoarte anuale BNR
7. Rapoarte asupra stabilității financiare BNR
8. www.banknews.ro
9. www.bizwords.ro
10. www.bnr.ro
11. www.efinance.ro
12. www.legislație.rol.ro
13. www.zf.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 72
MANAGEMENT BANCAR
Unitatea de învățare nr. 5
ANALIZA FINANCIARĂ
A UNEI INSTITUȚ II DE CREDIT

Obiectivele unității de învățare nr. 5
După studierea acestui capitol, veți putea:
– să cunoașteți structura bilanțului bancar al unei instituții de credit;
– să comparați operațiunile pasive cu cel e active;
– să explicați structura contului de profit și pierdere bancar la o instituție de cred it;
– să evidențiați principalele tipuri de venituri ;
– să evidențiați principalele tipuri de cheltuieli ;
– să prezentați regulile contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale unei bă nci;
– să explice semnificația noțiunii de eficiență bancară;
– să definească rata de rentabilitate financiară;
– să definească rata de rentabilitate economică ;
– să explice și să compare indicatorii Rpn, UA, EP .

Cuprinsul unității de învățare nr. 5 :
5.1. Bil anțul bancar al unei instituțiii de credit
5.1.1. Operațiunile pasive
5.1.2. Operațiunile active
5.2. Contul de profit și pierdere bancar la o instituție de credit
5.2.1. Venituri totale
5.2.2. Cheltuieli totale
5.3. Reguli contabile de evaluare a elementelor din situațiile financiare ale instituției de credit
5.4. Indicatori de eficiență bancară
5.5. Tema de control
5.6. Testul de autoevaluare
5.7. Bibliografia specifică unității de învățare nr. 5

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 73
MANAGEMENT BANCAR
5.1. STRUC TURA BILANȚULUI BANCAR AL UNEI INSTITUȚIII DE
CREDIT
Din punctu l de vedere al structurii bilanțului unei bănci, există două mari categorii de
posturi bilanț iere:
1) opera țiuni pasive sau de constituire a resurselor;
2) operaț iuni active sau de utilizare (plasare) a resurselor.
Activ total = Pasiv total

5.1.1. Operațiunile pasive
Băncile obțin resurse prin două modalităț i:
– datoriile față de alte entit ăți;
– capitalul propriu.
Datoriile unei bă nci sunt reprezentate de:
a) Datorii ale acestei b ănci fa ță de alte institu ții de credit , fiind reprezentate de:
– contul de corespondent (sau cont curent) deschis de o altă institu ție de credit la această
bancă și având sold creditor;
– depozite la vedere și la termen plasate de a lte bă nci la aceast ă bancă pe pia ța monetar ă
interbancară – inclusiv depozite colaterale (sau garan ție);
– credite obț inute de c ătre această banc ă de la banca central ă;
– împrumuturi sau credite obț inute de această bancă de la alte bă nci din țară sau din
străinatate.
b) Datorii ale acestei bă nci privind clientela nebancară
Se includ aici, î n principal, produsele de economisire oferite de o bancă popula ției și
persoanelor juridice. Acestea sunt:
– contul curent al clientelei nebancare cu sold creditor – inclusiv cardurile bancare de debit
oferite clienților nebancari se regă sesc aici;
– depozite la ve dere ale clientelei nebancare;
– depozite la termen ale clientelei nebancare – inclusiv depozite colater ale (sau garanț ie);
– conturi de economii ale clientelei nebancare.
c) Datorii constituite prin titluri emise de c ătre această bancă și achiziț ionate de alte
entităț i.
Aceste datorii ale b ăncii apar, în principal, prin obligaț iuni emise de bancă și prin
certificate de depozit emise de bancă și achiziț ionate de clientela nebancar ă.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 74
MANAGEMENT BANCAR
d) Instrumente financiare derivate de datorie
Valoarea netă negativă a instrumentelor financiare derivate este recunoscut ă în pasiv
ca o datorie către bancă;
e) Datoria cu impo zitul pe profit;
f) Datorii subordonate
Sunt î mprumuturi le subordonate și titluri le emise de bancă pe durata nedeterminat ă
prin care banca obț ine resurse. Aceste elemente au un rang secundar în comparație cu
celelalte datorii ale băncii (se rambursează ultimele) și pot fi utilizate de bancă pentru
acoperirea eventualelor pierderi.
g) Alte datorii
Formate din: creditori diverși ai bă ncii, alte sume datorate la bug etul statului,
bugetele locale și fondurile speciale, contribuț ii la asigurări sociale și p rotecție socială,
decontări intrabancare, venituri înregistrate î n avans, sume datorate angajaților, dividend
de plată, provizioane pentru riscuri ș i cheltuieli (pentru pensii și obligaț ii similare, pentru
impozite, alte provizioane), datorii ataș ate privi nd clientela bancar ă și nebancar ă (adic ă
dobâ nzi de pl ătit care au fost înregistrate pe cheltuieli cu dob ânzile și care nu au fost
efectiv plă tite), alte datorii.
Capitalul propriu l a o banc ă are urm ătoarea componen ță:
a) capitalul social – aportul acționarilor (numă r de ac țiuni x valoarea nominal ă);
b) prime legate de capital (de emisiune, de fuziune, de absorbți e etc.);
c) rezerve constituite din profit (de exemplu: rezerve legale, statutare, pentru riscuri
bancare, alte rezerve );
d) rezerve din reevaluarea imobiliză rilor co rporale ș i rezerve din reevalua rea activelor
financiare disponibile pentru vâ nzare;
e) rezultatul reportat pozitiv;
f) rezultatul net al exerci țiului financiar curent (sau profitul net).
Banca poat e repartiza profitul net pe următoarele destinaț ii:
– rezerve legale;
– rezerve statutare;
– rezerve pentru riscuri bancare;
– alte rezerve;
– dividende;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 75
MANAGEMENT BANCAR
– acoperirea pierde rii contabile din anii precedenț i;
– alte repartizări.
Pe lâ ngă concep tul de capital propriu folosit î n analiza financiar ă, exista un alt concept
al capitalului bancar folosit î n analiza riscurilor bancare – fondurile proprii.
În scop prudential, instituțiile de credit trebuie să constituie fonduri proprii pentru
acoperirea pierd erilor nea șteptate la urmaă oarele riscuri bancare:
– riscul de credit;
– riscurile de piață (de curs de schimb, de rat ă a dobânzii, riscurile preț urile acțiunilor și
mărfurilor);
– riscul opera țional.
Potrivit reglementă rilor BN R, fondurile proprii la instituț iile de credit din Româ nia sunt
constituite din:
1) fonduri proprii de nivel I;
2) fonduri proprii de nivel II.
Fondurile proprii de nivel I sunt formate din:
a) capitalul social al instituț iei de credit;
b) prime legate de capital;
c) rezerve (legale, statu tare, pentru riscuri bancare etc.) constituite din profit;
d) rezultatul reportat pozitiv;
e) rezultatul net al exerciț iului financiar curent reprezentâ nd profit.
Pentru determ inarea fonduri lor proprii de nivel I, instituț iile de c redit deduc (le întâlnim
în calcule cu semnul ,, -") urmă toarele elemente:
– valoarea ac țiunilor proprii de ținute de institu ția de credit;
– valoarea imobiliză rilor necorporale;
– rezultatul reportat negativ;
– rezultatul net al exerciț iului financiar curent reprezentâ nd pierdere.
Fondurile proprii de nivel II sunt formate din:
a) fonduri proprii de nivel II de baz ă;
b) fonduri proprii de nivel II suplimen tar.
Fondurile proprii de nivel II de baz ă au urmă toarele principale componente:
– rezerve di n reevaluarea imobiliză rilor corporale;
– titluri emise de bancă pe durata nedeterminată prin care banca obț ine resurse de la alte
entităț i.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 76
MANAGEMENT BANCAR
Fondurile proprii de nivel II suplimentar au urmă toarele componente:
– împrumuturi subordonate obținute de bancă de la alte entităț i;
– valoarea acțiunilor preferențiale cumulative emise de bancă pe durată nedeterminată.
Pentru determ inarea fondurilor proprii se fac, în principal, următoarele două ajust ări:
1) fondur ile proprii de niv el II se iau în calcul la determ inarea fondurilor proprii în
proporț ie de maxim 100 % din fondurile proprii de nivel I;
2) fondurile proprii de nivel II suplimentar se iau î n calcul la determinarea fondurilor
proprii în propor ție de maxim 50 % din fondurile proprii de nivel I.
Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaț iile b ăncii la alte entităț i financiare
asociate și neconsolidate (aceste entităț i fac parte din grupul financiar din care face parte banca în
cauză, fiind numite entități afiliate cu banca î n cauz ă).

5.1.2. Opera țiunile active
Băncile realizează pe partea de activ urmă toarele plasamente:
a) Disponibilități î n casierie și disponibilități la banca centrală .
Se includ aici numerarul din casieriile băncii (bancnote și mone de românești și stră ine,
inclusiv cele din ATM -uri), cecuri de călătorie cumpărate și neremise spre încasare
emitenț ilor și plasamentele realizate la banca central ă (prin depozite plasate și rezerva
minimă obligatorie).
b) Creanțe asupra instituț iilor de credit .
Se includ aici:
– depozite la vedere și la termen plasate de această bancă la alte bănci (s unt considerate
ca fiind la vedere, nu mai sumele care pot fi retrase î n orice moment fără preaviz sau
sumele pen tru care s -a convenit o scadență sau un preaviz de 24 ore sau de o zi bancar ă);
– credite (împrumuturi) acordate de această bancă altor bă nci;
– conturi de corespondent (sau cont curent) deschise de această bancă la alte bă nci av ând
disponibilități bănești î n ele;
– depozite colateral e (sau depozite garanție) ale altor instituț ii de credit;
– credite de recuperat de la alte bă nci.
c) Active financiare disponibile pentru v ânzare
Se includ aici urmă toarele elemente:

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 77
MANAGEMENT BANCAR
– titluri de stat deținute de bancă formate din obligațiuni de stat ș i certifi cate de trezorerie.
Titlurile de stat pot fi gajate pentru obținerea de î mprumuturi de refinanț are de la banca
centrală ;
– participa ții sub formă de acț iuni de ținute. Participațiile sunt reprezentate de acț iuni și
alte titluri cu venit variabil d eținute de banc ă, altele decâ t acțiunile de ținute la filiale, dar
care conferă bă ncii posesoare o influență semnificativă (dreptul de a participa direct sau
indirect la luarea deciziilor de politică financiară și operaț ional ă a societăț ii, fără deț inerea
unui control exclusiv sau comun asupra ac esteia) la deciziile stabilite î n Adunarea
Generală a Acționarilor a entităț ii la care banca de ține aceste acțiuni.
În general, procentul de dețineri de acț iuni și alte titluri cu venit variabil care confer ă o
influență semnificativ ă este de 10 -50%.
– alte titlur i de valoare (de exemplu: unităț i de fonduri deschise de investi ții, obliga țiuni
și alte titluri de valoare cu venit fix emise de alte entităț i, cum ar fi : instituții de credit,
alte societăț i comerciale).
d) Instrument e financiare derivate de creanță și titluri de tranzacț ie
În activ, valoarea instrumentelor financiare derivate (swap -uri pe curs de schimb și rata
dobâ nzii, forward -uri pe curs de schimb, opț iuni pe curs de schimb) este valoarea lor netă
pozitivă.
e) Creanțe ale acestei bănci față de clientela nebancară
Se includ aici toate tipurile de credite/împrumuturi acordate de bancă populaț iei și
persoanelor juridice, inclusiv conturile curente ale clientelei nebancare cu solduri
debitoare (overdraft sau descoperi t de cont), creditele restante ș i îndoielnice, creanț ele
comerciale, titlurile primite în pensiune. Toate aceste creanțe sunt recunoscute î n bilan ț
în momentul câ nd sunt puse la dispoziția clienț ilor debitori, de asemenea, creanț ele asupra
clientelei nebancare sunt prezentate î n bilan ț la valoarea netă de ajustările pentru
depreciere și pierderile sau câștigurile din cursul de schimb.
f) Investiții în asociaț i și filiale
Investi țiile în asocia ți sunt participaț iile deținute de bancă (acțiuni în procent mai mic
decât 50% din capitalul social al emitentului) la capitalul social al unor entități de regulă
financiare. O filială (sau subsidiar ă a băncii) este o întreprindere asupra c ăreia banca
exercit ă controlul.
Controlul se presupune că există atunci c ând banca deți ne în mod direct sau indirect mai

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 78
MANAGEMENT BANCAR
mult de 50 % din acț iunile cu drept de vot ale unei î ntreprinderi. De multe ori, investițiile
în asociați ș i filiale su nt reprezentate de deținerea de acț iuni la diversele societăț i
financiare (de lea sing, fonduri de pensii, asigur ări, societăț i de brokeraj financiar etc.)
care fac parte dintr -un grup financiar în care este inclusă și banca.
Exemple de filiale ale BRD: BRD Sogelease IFN SA, BRD Corporate Finance SA, BRD
Securities SA, BRD Asset Manage ment SAI SA.
g) Imobilizari corporale
Reprezintă active care: sunt deținute de instituț ia de credit pentru a fi utilizate în prestarea
de servicii, î n scopuri administrative sau pentru a fi închiriate terților ș i sunt utilizate pe
parcursul unei perioade mai mari de un an. Se includ aici următoarele elemente: terenurile
și clădirile, investiț iile imobiliare, echipamentele inform atice și de birou, materialele,
imobiliză rile corporale î n curs.
h) Imobiliză ri necor porale
Reprezint ă active identificabile nemonetare, fără suport material și cuprind fondul
comercial (un surplus al costului de achizi ție peste partea sa în valoarea justă a activelor
și datoriilor identificabile, achizi ționate î n urma unei achiziț ii de întreprinderi, la data
tranzacț iei), cheltuieli de constitui re, cercetare -dezvoltare, licenț e, brevete, soft
informatic, avansuri p entru imobilizări necorporale și imobiliză ri necorporale î n curs.
i) Alte active
Se includ aici: creanțe atașate (dobâ nzi de încasat care au fost înregistrate pe venituri din
dobânzi, dar care nu au fost efectiv în casate) creditelor acordate și depozit elor plasate,
creanț e restante și îndoielnice, cheltuieli î n avans, debitori diverși, stocuri ș i asimilate
acestora, din care se scad provizioanele aferente acestor active, rezultând al te active ca
valoare net ă, în condiț iile în care provizioanele pentru deprecierea activelor sunt conturi
de pasiv.

5.2. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE BANCAR LA O
INSTITUȚIE DE CREDIT
Ca și în cazul oricărei organizații ce își desfășoară activitatea pe teritoriul României,
contul de profit și pierdere bancar al unei instituții de credit cuprinde în structura sa venituri și
cheltuieli .

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 79
MANAGEMENT BANCAR
5.2.1. Venituri le totale ale unei bănci
Sunt formate din:
– venituri curente;
– venituri extraordinare.
Veniturile din activitatea curent ă ale unei bă nci sunt reprezentate de suma urmă toarelor
elemente:
1) dobânzi de primit ș i venituri asimilate acestora
Se includ aici veniturile din dobâ nzi aferente tuturor ele mentelor de activ care aduc
dobânzi bă ncii: venituri din depozite pl asate, credite acordate, obligațiuni ș i alte titluri de
valoare cu venit fix, dar și venituri asimilate dobânzilor aferente operațiunilor î n afara
bilanț ului și operaț iunilor cu instrumente financiare derivate. Veniturile din dobânzi dețin,
în general, cea mai mare pondere în total venituri ale unei bă nci comerciale;
2) venituri privind titlurile
Se includ aic i venituri din dividende din acț iuni și alte titlu ri cu venit variabil, participaț ii,
asocia ți și filiale;
3) venituri din comisioane bancare
Tendinț a acestora este de cre ștere în prezent. Veniturile din comisioane bancare sunt
compuse din venituri din comisioane aferente operaț iunilor cu clientel ă nebancar ă, din
operaț iuni de trezorerie și interbancare, aferente prestaț iilor de servicii financiare, din
operaț iuni cu titluri și cu instrumente financiare derivate;
4) profit net din operaț iuni financiare
Acest element cuprinde : venitul net (venituri – cheltuieli) pozitiv din diferenț e de curs
valutar, venitul net pozitiv din operațiuni cu titluri (în principal titluri de tranzacți e),
venitul net pozitiv din operaț iuni cu instrumente financiare derivate;
5) alte venituri din exp loatare
Cuprind urmă toarele elemente: venituri din operațiuni de intermediere în domeniul
asigură rilor, venituri din cedarea și casarea imobiliză rilor corporale, venit uri din servicii
prestate clienților, diferențe de preț aferente contractelor de leasing, venituri din
reevaluarea imobiliz ărilor corporale, venituri din chirii, veni turi din comisioane aferente
serviciilor financiare leasing, venituri din despăgubiri, amenzi, penalități, venituri
obținute în cali tate de agent de marketing, alte venituri din exploatare;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 80
MANAGEMENT BANCAR
6) reluă ri din corec ții asupra crean țelor
Se includ aici toate categoriile de venituri rezultate din anularea /regularizarea
cheltu ielilor fă cute anterior cu: provizioane pentru creanțe din operaț iuni interba ncare,
provizioane pentru creanț e din operațiuni cu clientelă nebancar ă, provizioane pentru
deprecierea stocurilor, provizioane pentru creanțe restante ș i îndoielnice, provizioane
pentru riscuri și cheltuieli, pierderi din creanț e nerecuperabile acoperite c u provizioane.
Veniturile de la subpunctele 1 -5 formează venitul operațional al bă ncii.
Veniturile sunt recunoscute î n contul de profit și pierdere atunci c ând are loc o cre ștere a
beneficiilor economice viitoare, altele decâ t cele provenind din contribuții ale acționarilor, aferente
creșterii unui activ sau diminuă rii unei datorii, iar aceasta creș tere poate fi evaluat ă credibil.

5.2.2. Cheltuielile totale ale unei bănci
Sunt compuse din:
– cheltuieli curente ;
– cheltuieli extraordinare sau nerepetitive.
Chel tuielile din activitatea curentă ale unei b ănci sunt reprezentate de suma urmă toarelor
elemente:
1) dobânzi de plătit ș i cheltuieli asim ilate acestora
Se includ aici cheltuielile din dobâ nzi aferente tuturor elementelor de datorie pent ru care
banca trebuie să plăteasca dobânzi clienților: cheltuieli cu dobâ nzile aferente depozitelor
atrase, credite obținute de bancă, obligațiuni emise de bancă și alte titluri de val oare cu
venit fix emise de bancă , dar și cheltuieli asimilate dobâ nzilor aferente operaț iunilor în
afara bilanț ului și opera țiunilor cu instrumente financiare derivate.
Cheltuielile cu dobânzile deț in, în general, cea mai mare pondere î n total cheltuieli ale
unei institu ții de credit;
2) cheltuieli cu comisioanele bane are
Cheltuielile cu comisioane bancare sunt compuse din cheltuieli rezultat e din comisioane
aferente operaț iunilor cu clientela nebancar ă, din operaț iuni de trezorerie și interbancare,
aferente presta țiilor de servi cii financiare, din opera țiuni cu titlur i și cu ins trumente
financiare derivate;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 81
MANAGEMENT BANCAR
3) pierderea net ă din opera țiuni financiare
Acest element cuprinde venitul net (venituri – cheltuieli) negativ din diferenț e de curs
valutar , venitul net negativ din operaț iuni cu titluri, venitul net negativ din opera țiuni cu
instrumente financiare derivate;
4) cheltuieli administrative generale
Se includ aici urmă toarele categorii:
– cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu salarii și asimilate salariilor ; de exemplu :
contribuțiile instituț iei de credit la asigurările sociale)
– alte cheltu ieli administrative sau de funcționare ale bă ncii.
Categoria alte cheltuieli adminis trative conține urm ătoarele tipuri de cheltuieli
administrative: cu redeven țe, cu î ntreținere și utilit ăți, cu materia le, poș tale și taxe
de telecomunica ții, cu paza, cu reclama și protocolul, cu alte lucră ri și servicii
fumizate de ter ți, consultan ță, cu întreținerea programelor informatice și accesul la
date, c u deplas ări, deta șări și transfer ări, cu prime de asigurare;
5) alte cheltuieli de exploatare
Se includ aici urmă toarele elemente: pierderi din cedarea și casarea imobiliză rilor
corporale, che ltuieli cu alte impozite, taxe și vărsă minte asimila te, cheltuieli privind
contribuț ia la fondul de garantare a depozitelo r în sist emul bancar, cheltuieli cu diferențe
de preț aferente contr actelor de leasing, comisioane ș i dob ânzi anulate, cheltuieli cu
sponsorizarea, alte cheltuieli de exploatare;
6) corecții asupra valorii imobilizărilor necorporale ș i corporale
Se includ aici ch eltuieli cu amortizarea imobiliză rilor necorporale și corporale + cheltuieli
cu provizio ane pentru deprecierea imobilizărilor corporale ș i necorporale – venituri din
provizio ane pentru deprecierea imobiliză rilor corporale și necorporale;
7) corec ții asupr a creanț elor
Se includ aiei: c heltuieli cu provizioane pentru crean țe din operaț iuni interbancare,
cheltui eli cu provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela nebancară , cheltuieli
cu provizioane pentru deprecierea stocurilor, cheltuieli cu provi zioane pentru depre cierea
titlurilor deț inute, cheltui eli cu provizioane pentru creanțe restante ș i îndoielnice,
cheltuieli pentru provizioane pentru riscuri și cheltuieli.
Cheltuielil e de la subpunctele 1 -6 formează cheltuiala operaț ionala a b ăncii.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 82
MANAGEMENT BANCAR
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci câ nd a avut loc o
reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminu ării unui activ sau creș terii unei datorii,
iar ac easta reducere poate fi evaluată credibil.
În contul de profi t și pierdere, băncile detaliază costul net al riscului = cheltuiala netă cu
provizioanele pentru deprecierea creditelor + venituri din recu perare de creanțe scoase în afara
bilanțului + pierderi din creanț e nerecuperabile.
Conform Legii impozitului pe pr ofit, exist ă următoarele rela ții:
Profit impozabil = Venituri totale –
– Venituri neimpozabile –
– Cheltuieli to tale +
+ Cheltuieli nedeductibile
Cheltuieli deductibile fiscal = Cheltuieli totale – Cheltuieli nedeductibile
Profit impozabil = Venituri impo zabile – Cheltuieli deductibile
La nivelul unei bănci, există diferite tipuri de venituri neimpozabile (sau deduceri) ca de
exemplu: fondul pent ru riscuri bancare generale; dividende primite de l a altă persoană juridic ă
română sau str ăină; rezerva legală ; alte venituri neimpozabile.
De asemenea, la nivelul unei bănci, există cheltuiel ile nedeductibile, ca de exemplu:
cheltuiala cu impozitul pe pr ofit; impozitul pe venitul din străinatate; amenzi, majorări de
întârziere, majoră ri și penaliz ări plătite sau datorate autorit ăților rom âne sau străine; confiscă ri de
bunuri și valori; cheltuieli de sponsorizare și sume utilizate pentru constituire sau majorarea
provizioanelor peste limitele prevă zute de lege.
Profit contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale
Profitul contabil este profitul brut.
Cheltuiala cu Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de i mpozit pe profit
Cheltuiala cu impozitul pe prof it este cheltuiala nedeductibilă fiscal .
Profit net = Profit contabil – Cheltuiala cu Impozit pe profit
Astfel:
Profit net = Venituri totale – Cheltuieli totale – Cheltuiala cu Impozit pe profit .

Există multiple decizii de creș tere a profitului bancar pe care o banc ă le poate lua:
1) creșterea ratelor de dob ândă la creditele acordate de bancă clienț ilor, dar nu la un
nivel mai mare decat media sistemului bancar – efectul putâ nd să fie advers în aceast ă
situa ție;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 83
MANAGEMENT BANCAR
2) reducerea ratelor de dobândă la depozitele atrase , dar nu la un nivel mai redus dec ât
media sistemului bancar – efectul putâ nd să fie advers î n aceast ă situa ție;
3) diversificarea ofertei de produse și servicii banc are – mai ales în c azul b ăncilor mari;
la cele mici, se recomandă specializarea pe ni șe de pia ță;
4) cre șterea volumului de produse și servi cii ban care la pre țuri relativ mai reduse
decât media sistemului banc ar;
5) atragerea de noi clien ți – inclusiv prin extinderea reț elei teritoriale;
6) gestiunea eficientă a ris curilor bancare (riscurile de credit, opera țional, de
lichiditate, de pia ță etc.) pentru a nu se genera o scădere amplă a profitului bancar în
momentul când aceste riscuri se materializează; de exemplu: creșterea provizioanelor
specifice de ris c de credit (sau provizioane de depreciere a creditelor) generează reducerea
profitului bancar;
7) creșterea comisioanelor bancare ;
8) oferta băncii de produse și servicii bancare să includ ă canale alternative de
produse ș i servicii bancare (ca de exemplu: internet banking, alo -banking, servicii de
plata de facturi Direct Debit ș i Standing Order);
9) personal bancar bine pregatit ;
10) flexibilitatea relaț iei banc ă-client și dialogul bancă -client ;
11) stimulare a personalului care aduce clienți noi î n banc ă prin unele bonusuri
salariale;
12) reducerea cheltuielilor administrative generale , dar nu mai jos decâ t media
sistemului bancar (din punct de vedere al nivelului mediu de cheltuială administrativă
general ă pe salariat);
13) combinarea eficientă a activit ății de vâ nzări cu analiza de risc și analiza
macroeconomic ă;
14) monitorizarea controalelor și a implement ării normelor și procedurilor interne.

5.3. REGULI CONTABILE DE EVALUARE A ELEME NTELOR DIN
SITUA ȚIILE FINANCIARE ALE INSTITUȚI EI DE CREDIT
Există urmă toarele reguli contabile de evaluare pentru principalele elemente din situaț iile
financiare ale unei bă nci:
– cheltuielile și veniturile băncii se înregistrează lunar, indiferent dac ă sunt sau nu plătite,
respectiv î ncasate;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 84
MANAGEMENT BANCAR
– creanțele ataș ate (adica dob ânzile de încasat) și datoriile ata șate (adic ă dobânzile de
plătit) se înregistreaz ă în contabilitate lunar av ând contrapa rte un cont de venituri din
dobâ nzi, respectiv de cheltuieli din dobânzi. La încasarea sau plata , după caz a dob ânzilor,
are loc diminuarea soldului acestor crean țe, respe ctiv datorii le atașate;
– crean țele băncii re prezentate de credite acordate ș i depozite le plasate sunt înregistrate
în momentul în care se acordă efectiv cli enților (banca transferă banii în contul curent al
clienților) și nu în momentul semnă rii contractului (atun ci are loc creșterea
angajamentului din afara bilanț ului).
Pentru aju starile de depreciere ale creanț elor b ăncii se constituie provizioane pentru
depreciere (care sunt considerate cu semnul ,, -" pe activul bilanț ului b ăncii). Constituirea
acestor provizioane este prevazut ă în reglement ările bancare și se realizeaz ă la sfârșitul
fiecărei luni.
La creditele neperformante (cu î ntârzieri la plata ratelor) se verifică în ce masură este
necesară înregistrarea un ui provizion pentru depreciere î n contu1 de profit ș i pierd ere.
Astfel, valorarea contabilă a unei crean țe a băncii este redus ă la valoarea recuperabil ă
estim ată prin trecerea pe cheltuieli , folos ind un p rovizion pentru depreciere.
Dacă valoarea deprecierii se diminueaz ă ulterior , ca urmare a unui eveniment care are loc
după momentu1 deprecierii, rel uarea provizionu lui se realizeaz ă prin contu1 de profit și
pierdere.
O scoatere în afara bilan țului este efectuat ă când crean ța este considerată nerecuperabilă
în întregime. Scoaterea î n extrabilanț ier reduce pr ovizioanele stabilite anterior ș i în
acelaș i timp , principalul creditului. Recuperările de creanțe depreciate în perioadele
anterioare scoase î n extrabilan țier sunt incluse pe venituri;
– investițiile în filiale și asociaț i sunt contabilizate la cost de achizi ție minus deprecierea
potenț ială;
– datoriile bancare r eprezentate de depozite atrase și credite obținute de bancă sunt
înregistrate în momentul în care se ob țin sumele de la clien ți (clienții aduc banii î n banc ă);
– situațiile financiare ale instituției de credit se î ntocmesc în baza costului istoric, cu
excepța investiț iilor disponi bile pentru vâ nzare, instrumen telor financiare deriva te, alte
active sau datorii financiare deținute pentru tranzacț ionare, care sunt toate evaluate la
valoarea justă.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 85
MANAGEMENT BANCAR
Valoarea justă a instrumente lor financiare este reprezentată de:
– prețuri cotate (neajustate) pe pieț e financiare active pentru active si datorii
– valoarea care se determină pe bază de metode de evaluare;
– titlurile de tranzacție sunt în general acele titluri deț inute pe termen scurt de către bancă,
în scopul realiză rii de profituri; titlurile de tranzacție sunt înregistrate inițial la costul de
achiziție, urmând ca pe parcurs, de regulă la sfâ rșitul fiecărei luni, să se realizeze o
reevaluare a lor la pre țul pieței (se î nlocuie ște costul de achiziție cu prețul pieței) în
contraparte cu un cont de venit sau cheltuial ă, după caz;
– aceea și modalitate de reevaluare prin contul de profit și pierdere se aplic ă și
instrumentelor financiare derivate. Acestea sunt contabilizate ca active, dacă valoarea
justa este pozitivă sau ca datorii , dacă valoarea lor justă este negativă.
Modificările î n valoarea just ă a instrumen telor financiare derivate sunt înregistrate î n
contul de profit și pierdere. Valoarea justă a derivatelor financiare este o diferen ță între
prețul de pe piață (sau de la momentul reevaluării) din prezent față de prețul de la
momentul iniț ial;
– imobilizările corporale sunt înregistrate la costul de achiziț ie (valoarea contabilă,
exclusiv amortizarea). Cu toate acestea, în activ, imobiliză rile corpo rale sunt evidențiate
la valoarea netă contabilă (costul de achizi ție – amortizarea cumulată).
Câștigurile sau pierderile obținute în urma cedă rii sau casării unei imobiliză ri corpora le
sunt determinate ca diferență între veniturile generate de valorifica rea mijlocului fix sau
a elementelor componente ș i valoarea neamortizat ă și sunt prezentate în contul de
profit/pierdere.
Banca poate proceda la reevaluarea imobiliză rilor corporale. Noua valoare justă (sau de
piață) este î nregistrat ă în bilanț. Dacă valoarea justă de la reevaluare este mai mare decât
valoarea netă contabilă a imobiliză rii corporale, atunci plusul din reevaluare se trece pe
rezerva din reeval uare din capitalul propriu, urmâ nd ca pe activ imobilizarea corporală
să figureze la noua valoare justă.
Dacă din reevaluare a rezultat o diferență negativă, atunci aceasta se adaugă la rezerva
din reevaluare existentă diminuâ nd-o pe acea sta din urmă. Atunci când imobilizarea
corporală este vandută , rezerva din reevaluare devine venit și afecteaz ă contul de profit
și pierdere;
– aceeași procedură de înregistrare a reevaluării de la imobiliză rile corporale se aplică și
în cazul reevaluă rii activelor financiare disponibile pentru vânzare;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 86
MANAGEMENT BANCAR
– activele și datoriile monetare ale băncii care sunt expr imate în val ute sunt reevaluate de
bancă , de regul ă lunar sau obligatoriu la data î ntocmirii situaț iilor financiare la cursu l
BNR de sfârșit de perioadă, afectâ nd rezultatul bă ncii prin venituri/cheltuieli din diferenț e
de curs valutar.
Același lucru se î ntamplă, atunci când are loc decontarea efectivă a activelor sau datoriilor
în val ută. Elementele nemonetare denominate î n valut ă, măsurate la valoarea justă sunt
convertite utilizâ nd cursul de schimb de la data determină rii valorii juste;
– datoriile constituite prin titluri sunt înregistrate la preț ul de emisiune (care poate fi mai
mic – cele cu discount – sau egal cu valoarea nominala).

5.4. INDICATORI DE EFICIENȚĂ BANCAR Ă
Analiza eficienț ei bancare implică determinarea, monitorizarea ș i luarea deciziilor de
majorare sau sc ădere a activității bancare pe baza mai multor indicatori.
Rentabilitatea capitalului propriu (ROE – return on equity sau rata de r entabilitate
financiara) evidențiază eficien ța cu care managementul b ăncii utilizeaz ă capitalul investit în banc ă
în scopul obț inerii de profit.
ROE = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
ROE măsoară rata de recuperare a investi ției acț ionarilor b ăncii.
Nivelu l ratei de recuperare a investiției acționarilor bă ncii trebuie comparat cu rata medie
a dobâ nzii aferente perioadei de analiză. Satisfacerea acț ionarilor impune ca rata de recuperare a
investiției să fie mai mare decât rata medie a dobâ nzii.
Rentabilitatea capita lului propriu poate fi analizată mai detaliat pornindu -se de la
următoarea relaț ie:
ROE = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 x 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 x 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
unde:
Rpn = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 reprezintă rata profitului;
UA = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 reprezintă gradul de utilizare a activelor băncii;
EP = 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 reprezintă indicatorul efect de pârghie și este o măsură a gradului
de îndatorare a băncii;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 87
MANAGEMENT BANCAR
ROE = ROA x EP
unde:
ROA = 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 reprezintă rata de rentabilitate a activelor (rata de rentabilitate
economică)
Rpn sugerează eficiența cheltuielilor făcute de bancă aferente gestion ării resurselor și
plasamentelor, a riscurilor și a asigură rii func ționării băncii;
UA reflectă capacitatea managementului bă ncii de a investi în active și de a aduce profit;
EP reflectă capacitatea managementului b ăncii de a concura cu celelal te bănci privind
atragerea sumelor disponibile din economie ;
Dacă indicatorii Rpn, UA, EP înregistreaz ă o scădere, conducerea executiv ă a băncii
trebuie s ă analizeze motivele care au dete rminat aceste diminuă ri. Descompunerea lui ROE of eră
conducerii executive a bă ncii posibilitatea de a cunoaște elementele care conduc la scă derea ROE.
EP înregi strează valorile cele mai mari și semnifică faptul c ă băncile au cel mai ri dicat
grad de î ndatorare , deoarece bă ncile opereaz ă în principal pe baza resurselor atrase de la clien ți.
Cu câ t gradul de îndatorare a b ăncii ( și implicit EP) este mai mare, cu atâ t rentabilitatea capitalului
propriu este mai mare.
EP se modif ică direct proporț ional c u ponderea capitalului propriu î n total pasiv bancar
și cu c ât această pondere este mai mare , cu atâ t riscul bancar și EP sunt mai mici. Î n scopul
reduceri i ponderii capitalului propriu î n total pasiv bancar spre un nivel de 10% (de exemplu) sunt
necesare creș terea num ărului de clien ți ai b ăncii și cre șterea numă rului de unit ăți teritoriale
bancare.
Rata profitului net depinde de raportul dintre veniturile ș i cheltuielile bancare și de
structura acestora. Astfel, profitul banc ar poate î nregistra o creștere p rin realizarea unor cheltuieli
în scădere și cu ra ționalitate.
Utilizarea activului bancar î n scopul producerii de venituri prin plasamente în active care
aduc câștiguri mari bă ncii, dar și mai puț in riscante asigur ă creșterea profitului pe active obț inut
de banc ă și, prin urmare, cre șterea ROE. Gradul de utilizare a activului b ăncii depinde de rata
dobâ nzii de pe pia ță și de structura activelor bancare, maximizarea indicatorului UA realiz ându –
se pentru un nivel dat al ratei dobânzii de pe piață prin cre șterea ponderii activelor considerate cele
mai rentabile (î nsă acest lucru se realizează și prin majorarea riscurilor bancare).

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 88
MANAGEMENT BANCAR
Pe baza analizei Rpn, UA, EP se pot deduce urmă toarele aspecte de urmat:
– controlul cheltuielilor b ăncii, astfel încât veniturile totale ale bă ncii s ă se diminueze cât
mai pu țin;
– necesitatea controlului expunerii bă ncii la ris c, astfel î ncât gestiunea riscului să nu
genereze costuri ridicate pentru banc ă;
– creșterea calit ății portof oliului de credite, în așa fel î ncât provizioanele pentru
deprecierea creditelor s ă afecteze c ât mai pu țin negativ rezultatul b ăncii.
Rata de rentabilitate a active lor (ROA – return on assets – sau rata de rentabilitate
economică ) semnif ică abilitatea conducerii executive a bă ncii de a folosi eficient r esursele de care
dispune banca în scopul maximiză rii profitului.
ROE ș i ROA reflectă profitabilitatea bancară din două perspective: a capitalului propriu
și a totalului bilanț ului bancar.
ROA = 𝑃𝑟𝑜𝑓 𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒
Fiind dată relația ROE = ROA x EP, se poate deduce din aceasta ca o banc ă, chiar dacă
are ROA la un nivel scă zut, poate ob ține un ROE de un nivel ridicat , prin folosirea maximă a
resurselor atrase și folosirea minim ă a capitalului propriu; adic ă, cu c ât gradul de îndatorare este
mai mare, cu atâ t ROE este mai mare.
Astfel, în tim p ce ROA scade, banca trebuie să -și asume un risc al îndator ării mai ridicat ,
în așa fel încât să fie multumi ți acționarii. Un nivel de minim 1 al ROA este considerat pozit iv.
Ar trebui ca ROA să se situeze ca maxim către rata anuală a infla ției.
Lichiditatea curentă (LC) rezultă din compararea totalului activelor curente (p ână la o
lună) cu total ul pasivelor curente (cu scaden ța de până la o lună). Este de dorit ca acest indicator
să fie mai mare sau egal cu unu.
LC = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Indic atorii de productivitate bancară sunt reprezenta ți de profitul net pe salariat și totalul
activului pe salariat. În cazul aces tui indicator , situaț ia băncii este cu at ât mai favorabil ă cu cât
valoarea indicatorilor este mai mare.
Pentru o analiz ă com pletă a activit ății bancare, este necesar ă o analiz ă în dinamic ă (pe
mai mul ți ani) și comparativ cu activitatea altor b ănci și a sistemului ban car, î n ansamblul s ău.

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 89
MANAGEMENT BANCAR
5.5. TEMA DE CONTROL
1. Operațiunile pasive ale unei bănci.
2. Datoriile unei bănci – clasificare.
3. Structura capitalului propriu la o bancă.
4. Destinațiile profitului net.
5. Operațiunile active ale unei bănci.
6. Veniturile din activitatea curentă a unei bănci – clasificare.

5.6. TESTUL DE AUTOEVALUARE
1. Nu reprezintă datorie a acestei bănci față de alte instituții d e credit :
a) contul d e corespondent deschis de o altă instituție de credit la această bancă ;
b) depozite la vedere și la termen plasate de alte bănci la această bancă pe piața monetară
interba ncară ( inclusiv depozite colaterale );
c) capitalul social al acestei bănci;
d) credite obținute de către această bancă de la banca centrală;
e) împrumuturi sau credite obținute de această bancă de la alte bănci din țară sau din străinatate.

2. Identificați tipul de rezervă care nu intră în categoria rezerve constituite din profit:
a) rezerve legale
b) rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale;
c) rezerve statutare;
d) reserve pentru riscuri bancare;
e) alte rezerve.

3. Evidențiați care dintre enunțurile de mai jos definesc rata capitalului propriu:
a) eficiența cu care managementul băncii utilizează capitalul investit în bancă în scopul
obținerii de profit ;
b) eficiența cheltuielilor făcute de bancă aferente gestion ării resurselor și plasamentelor, a
riscurilor și a asigură rii func ționării băncii;

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 90
MANAGEMENT BANCAR
c) capacitatea managementului băncii de a concura cu celelalte bănci privind atragerea sumelor
disponibile din economie;
d) abilitatea conducerii executive a băncii de a folosi eficient resursele de care dispune banca în
scopul maximizării profitului ;
e) capacitatea băn cii de a atrage resurse cu costuri minime.

5.7. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NR. 5
1. Basno, C.; Dardac, N., (1999), Operațiuni bancare – instrumente și tehnici de plată , Editura
Didactică și Pedagogică, București
2. Bistriceanu, G., (2014), Noțiuni bancare fundamentale, Editura Economică, București
3. Mihai, I., (2003), Tehnica și managementul operațiunilorr bancare , Editura Expert, București
4. Ionescu, L., (1996), Băncile și operațiunile bancare , Editura Economică , București
5. www.banknews.ro
6. www.bizwords.ro
7. www.bnr.ro
8. www.businessmagazin.ro
9. www.efinance.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 91
MANAGEMENT BANCAR
BIBLIOGRAFIA ÎNTREGULUI SUPORT DE CURS

1. Agusani , N., (1996), Tecnica Bancaria , A. Mondadori, Milano
2. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1994), Monedă. Credit. Bănci , Editura Didactică și
Pedagogică, București
3. Basno, C.; Dardac, N., (1999), Operațiuni bancare – instrumente și tehnici de plată , Editura
Didactică și Pedagogică, București
4. Basno, C.; Dardac, N.; Floricel, Ctin, (1999), Monedă. Credit. Bănci – aplicații și studii de caz,
Editura Economică, București
5. Basno, C.; Dardac, N., (2002), Management bancar , Editura Economică, București
6. Bessis , J., (1995), Gestion des risques et gestion actif -passif des banques , Editura Dalloz, Paris
7. Bistriceanu, G., (2014), Noțiuni bancare fundamentale, Editura Economică, București
8. Calet , H., (1997), Etablissement de credit , Editura Economica, Paris
9. Carmoy , H., (1995), La banque du XXI -eme siècle , Editions Odile Jacob, Paris
10. Chew , D., (1991), New Developments in Commercial Banking , Blackwell, Cambridge, S .U.A.
11. Coussergues , S., (1995), La banque – structures, marcheʼs gestions , Edition Dalloz, Paris
12. Dardac, N.; Vâșcu, T., (2003), Monedă și credit – modul 2 , Editura ASE, București
13. Dardac, N.; Barbu, T., (2006), Monedă, Bănci și Politici Monetare , Editura Didactică și
Pedagogică , București
14. Di Martino , M., (1992), Le chef d’enterprise et son banquier , La Revue Fiduciaire, Paris
15. Heffernan , S., (1996), Modern Banking in Theory and Practice , John Wiley Chichester, New
York
16. Hommet , J.M., (1992), Le systeme bancaire français , Edition Dunod, Paris
17. Howells , P.; Bain , K., (1998), The E conomics of Money Banking and Finance , Longman,
Harlow
18. Ionescu, L., (1996), Băncile și operațiunile bancare , Editura Economică, București
19. Johnson , F.; Johnson , R., (1989), Bank Management , American Institue of Banking,
Washington
20. Manolescu, Ghe. , (2001), Monedă și credit , Editura Fundației România de Mâine, București,
2001

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 92
MANAGEMENT BANCAR
21. Mihai, I., (2003), Tehni ca și managementul operațiunilo r bancare , Editura Expert, București
22. Pasqualotto , L., (1998), Tecnica bancaria , A. Mondadori, Milano
23. Popescu, I.; Stoica, V., (2009), Crize bursiere de ieri și de azi , Editura RCR -Editorial,
București
24. Popescu, I.; Stoica, V., (2010 ), Fluxurile financiar -monetare. Intervenția statului și libertatea
economiei , Editura Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău
25. Prahoveanu, E.; Matei, A., (2004), Economie și politici economice , Editura Economică,
București
26. Rotaru, C., (2001), Managementul performanței bancare , Editura Expert, București
27. Sardi , A., (1993), Practique de la compatibilité bancaire , Alges, Paris
28. Sinkey , F.J., (1998), Commercial Bank Financial Management , Prentice H all International,
London
29. Stoica, V.; Popescu, I., (2009), Piețe și burse de valori , Editura RCR -Editorial, București
30. Stoica, V.; Popescu, I., (2009), Burse de valori , Editura RCR -Editorial, București
31. Stoica, V.; Popescu, I.; Gheorghiu, A., (2010), Moneda. Perspectivă epistemologică , Editura
Victor, București
32. Whiting , D., (1994), Mastering Banking , Mac. Millan, London
33. Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară
34. Legea nr.312/2004 privind statutul B.N.R.
35. Legea nr.70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți
în numerar
36. Norma nr.12/2008 pentru modificare a și complementarea Normei nr.4/1995 privind
funcționarea pieței monetare interbancare
37. Ordinul nr.22/2011 privind raportarea situațiilor referitoare la indicatorul de lichiditate și riscul
mare de lichiditate
38. O.U.G. nr.193/2002 privind introducer ea sistemelor modern e de plată
39. O.U.G. nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
40. Rapoarte anuale BNR
41. Rapoarte asupra stabilității financiare BNR
42. Regulamentul nr.25/2011 privind lichiditatea instituțiilor de credit
43. Regulamentul nr.5/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit
44. www.banknews.ro
45. www.bizwords.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 93
MANAGEMENT BANCAR
46. www.bnr.ro
47. www.businessmagazin.ro
48. www.efinance.ro
49. www.legislație.rol.ro
50. www.mybank.ro
51. www.sfin.ro
52. www.zf.ro

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 94
MANAGEMENT BANCAR
NOTIȚELE CURSANTULUI
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––– –––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––– –––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––––– –––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––– –––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––––––––– –––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––– –––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––––––––––––– –––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––– –––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 95
MANAGEMENT BANCAR
–––––––––––––––––––– –––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––- ––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––– –––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––- ––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––– –––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––- ––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––– –-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––- ––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––– –––––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––- ––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––– –––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-

FACULTATEA DE ȘTIINȚ E ECONOMICE 96
MANAGEMENT BANCAR
–––––––––––––––––––––––––- ––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––– –––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––- ––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––– –––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––– –––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––– –––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––––– –––––––––––
––––––––––––– –––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––– –––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––––––––– –––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-
–––––––––––– –––––––––––––––––––––-
–––––––––––––––––––––––––––––––––-