Principiul accesibilității [604907]

Principiul accesibilității
Începând cu secolele XVII -XVIII, s -a ajuns la concluzia că este necesară menținerea unei strânse
legaturi între educație și natura psihica a copilului. Pentru a transmite informații care sa fie asimilate
este absolut necesară luarea în considerare a personalității elevului. Informațiile transmise de
profesor trebuie să fie în așa fel încât elevul să fie apt în a le asimila.
V om menține o legătură între componenta statică ( ceea ce elevul știe deja) și cea dinamică (ceea ce
îsi propune), respectând particularitățile vârsAccesibilitatea informațiilor transmise vor asigura o
evoluție a școlarului.
Aceasta accesibilitate nu înseamnă evitarea obstacolelor pentru școlar.
Aceasta va avea obstacole cu diferite grade de dificultate, școlarul reușind să le depășească treptat.
Grade de dificultate ce trebuie să fie ridicate față de nivelul posibilităților pentru a -l determina să se
autodepășească. Dar ținând cont de posibilitățile reale de învățare ale școlarului. Odată ce el nu
reușește această autodepășire va continua să învețe mecanic, bazată pe memorare, reușind astfel să
trezească plictiseala, dezinteresul, o mare problemă a învățământului românesc.
Educatorul/Învățătorul trebuie să țină cont și de individualizare. O realitate obiectivă poate fi
perceputa obiectiv de către anumiți indivizi, la fel cum unii elevi nu sunt atrași de aceleași teme fața
de alțiii. Imaginația, gândirea îi sunt proprii fiecărui individ.
Trebuie astfel prevenită rămânerea în urmă, eșecul sau abandonul școlar.
Cum definim accesibilitatea la nivel practic ?
Educatorul/Învățătorul explică școlarului în limbaj ușor de înțeles, numerele nu se învață mecanic ci
prin asocieri., animalele nu sunt înșirate ci se fac legături cu lumea exterioară, vizite la muzeu,
cuvintele noi explicate, evitarea termenilor greoi, (ex: inefabil, orfematic, etc…), poveștile explicate
atractiv.
Traseul cunoașterii respectă o schemă tradițională: ușor -greu, cunoscut -necunoscut, apropiat –
depărtat, simplu -complex, concret -abstract.

Individualizare
Munca în
echipă
Informații accesibileInformatii accesibile
Principiul accesibilității

Principiul însușirii temeinice
Definim acest principiu prin persistența în timp a informațiilor.
Pentru ca informațiile să fie înțelese, învațate și memorate este absolut necesar ca să fie respectate toate
principiile didactice.
Prin centrarea atentiei asupra esențialului, prin stabilirea unui program zilnic de învățare, prin introducere de
cuvinte noi explicate, prin exigență și prin responsabilizare, educatorul reușește să își atingă scopul dar fără
a uita o regulă importantă: „Repetiția este mama învățaturii”.
Pentru ca educatorul să își indeplinească scopul, acela al bunei învățări, școlarul trebuie să dobândească, să
rețină și să păstreze în timp toate cunoștințele acumulate.
Acest principiu înseamnă o fixare profundă a informațiilor care să poată fi reproduse oricând de catre școlar.
Eventualele lacune, cunoștințe sărace, deficitare vor duce la împiedicarea dezvoltării școlarului, la o gândire
ilogică.
De aceea este esențială delimitarea esențialului de neesențial, lăsare de timp pentru memorare, efectuarea de
munci car e să ducă la fixarea de cunoștiințe, aplicarea celor învățate pe exerciții și mai ales lăsând școlarul
să descopere. Cercetarile au arătat că omul retine mai ușor ceea ce el descoperă.
La final se adaugă verificările frecvente și eforturile fiecărui școlar.

Exerciții de
aplicare a
cunoștiințelor
-rol de fixare a
informației -Sprijin pe
asocierea
diferitelor
forme de
memorare:
auditiv, vizual,
simbolic,
Timp și spatiu
pentru memorare
Verificări frecventeRepetitio estmater
studiorum .
Principiul însușirii temeinice