Micțiunea normală esteunactnedureros, cesefacefărăefortșiestecontrolată volițional .Emisiunea urinii estedeclanșată desenzația demicțiune .Înmod… [604797]

SIMPTOME ALE APARATULUI
RENAL
1.Diurez a
2.Tulburările micțiunii
3.Tulburările diurezei
4.Hematuria șipiuria

2. Tulburările micțiunii
Tulburările micțiunii
Micțiunea normală esteunactnedureros, cesefacefărăefortșiestecontrolată
volițional .Emisiunea urinii estedeclanșată desenzația demicțiune .Înmod
normal,numărulmicțiunilor îndecurs de24deoreeste de5-6labărbațiși4-5la
femei,fărămicțiuni caresăîntrerupă somnul denoapte .Absența micțiunii
nocturne sedatorește atâtcondiționării reflexe cuumplerea vezicii lacantitate
maximă, câtșiscăderii fiziologice adiurezei încursulnopții .
V olumul uneimicțiuni normale este deaproximativ 300-400 ml, dar
capacitatea maximăvezicală estemaimare .
Încazuri patologice potapăreaurmătoarele tulburări demicțiune :
a)Polakiuria prin careînțelegem frecvența anormal demare amicțiunilor .
Cantitatea deurinăemisă poate fifoartemică, chiarșicâtevapicături,însă
senzația demicțiune apare frecvent .Nevoiaanormală deaurina sedatorează
acțiuniiinițiative asupra mucoasei vezicale, aunor procese intravezicale saude
vecinătate (cistite,tuberculoză șineoplasm vezical,calculoză vezicală, inflamații
pelviene, afecțiuni uterine, uretrite acuteșicronice, prostatite etc.).
Hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale poatesăaparășilanevropați .Înalte
cazuri,frecvența anormală aemisiunilor deurină sedatorează uneiexcreții mai
abundente deurină, încolicile renale, sclerozarenală, diabetul zaharatșiinsipid .

Tulburările micțiunii
b)Ischuria(retenția deurină) ,prin care seînțelege incapacitatea
vezicii urinare dea-șievacuaconținutul .Eanutrebuieconfundată cu
anuria, careînseamnă lipsasecreției renale .
Ischuria poate fidatorată unui obstacol încalea deeliminare aurinii
(stricturi cicatriceale, calculiinclavați înuretră, hipertrofia prostatei) sau
alteprocese devecinătate, carecomprimă calea deevacuare aurinii, sau
unei paralizii avezicii urinare, sau sfincterelor (mielite, poliomelită,
traumatisme medulare), sau eventual unei parezetrecătoare încursul
infecțiilor grave(febrătifoidă, meningite, encefalite, septicemii), după
intervenții chirurgicale intraabdominale, precumșiîncomă .
Retenția urinarădetermină odistensie extremă avezicii, care va
bombașivaputea fipusă înevidență prin palparea deasupra simfizei
pubiene, întimp ceîncazdeanurie, vezicarămânegoală .
Înurma presiunii mărite dinvezicădacă nueste unobstacol
mecanic, sfincterul uretralcedeazășiurina începesăseevacueze picătură
cupicătură .
Acest fenomen poartă numele deischurieparadoxală (incontinență
prin regurgitare) .

Tulburările micțiunii
c)Nicturia ,prin care seînțelege inversarea raportului numărul de
emisiunișiacantității deurinăemisă întimpul zileișiîntimpulnopții .
Cantitatea deurină ceseevacuează încursulnopțiireprezintă cel
mult 25%dincantitatea totală deurinăevacuată în24deore.
Dacă raportularătat seegalează sauseinversează, vorbim de
nicturie .
Easedatorează faptuluicăîncursul zilei inima nuaasigurat
trecerea prin rinichi auneicantități necesare desânge pentru aelimina
cantitatea corespunzătoare deurinășicompensator excreția deurină se
continuă întimpulnopții .
De aceea, nicturia vaapărea încazurile deinsuficiență
ventriculară stângă .

Tulburările micțiunii
d)Disuria ,prin care seînțelege eliminarea urinii cumare
greutate,dureroasă, penibilă .
Eaapare încursulinflamațiilor acute aleuretrei, încaz de
obstacole mecanice culocalizare locală (stricturi cicatriciale, edem al
mucoasei uretrale, hipertrofia deprostată) sau eventual înpareze
vezicale .
e)Incontinența urinară ,prin care seînțelege emisiuni urinare
involuntare șiinconștiente .
Eaapare înleziuni medulare (mielită, traumatisme medulare,
epilepsii, infecții,intoxicații) .
Enurezisul (pierderea nocturnă deurină) sedatorește unor
defecte dedezvoltare acentrilorsacrați aimicțiunii .
Apare prin imaturitatea centrilor, lacopiii sub3-4anișiprin
defect dedezvoltare alor,lacopii marișiadulți .Deseori, enurezisul
însoțește malformația coloanei lombare (spina bifida–lipsa de
închidere aarcurilor vertebrale launa sau mai multe vertebre), ca
expresie auneimalformații complexe vertebromedulare .

3. Tulburările diurezei
Tulburările diurezei
Diureza–cantitatea deurinăemisă în24deore
Determinarea cantității deurinăemisă în24deoreareunscop
dublu :deacunoaște volumul diurezeișideaefectua uneledeterminări
cantitative dincantitatea totală deurinăemisă .
Compoziția putândsăsemodifice încursul zilei, analizele
biochimice dinurină sevor face din monstre luate din amestecul
cantității totale deurinăemisă îndecursul a24deore.
Cantitatea deurinăemisă în24deoresenotează zilnic înfoaia
detemperatură abolnavului decătre asistentamedicală .

Tulburările diurezei
Cantitatea deurinăeliminată în24deoreeste deaproximativ
1500 ml(labărbați 1200 -1800 mliarlafemei 1000 -1400 ml).
Volumul urinii este înfuncție, pedeoparte, decantitățile de
lichide ingerate, iarpedealtăparte, decantitățile delichide pierdute pe
caleextrarenală (transpirații, scaun, evaporare, expirație), volumul urinii
poate varia încondiții normale înlimite foarte mari (500-3000 ml).
Excreția deurinăcrește înemoții sausubinfluența frigului .
Dimpotrivă, regimul sec, muncafizicăînsoțită detranspirații
abundente scadtrecător volumul urinii .
Astfel devariații, oricât demari arfi,dacă nucunosc altecauze,
seîncadrează înlimitele fiziologice șinuaunici osemnificație
patologică .

Tulburările diurezei
Încondiții patologice, excreția urinii poate fimărită lapeste 3000
ml(poliurie), micșorată sub 1000 ml(oligurie) saupoate ficomplet
suprimată (anurie) .
Anuria este totdeauna patologică, înschimb poliuriașioliguria
potficonsiderate casemne patologice dacă seproduc înlipsa factorilor
fiziologici demărire saureducere aexcreției .
Astfel sepoate întâmpla caopoliuriefiziologică săfiedeun
volum maimare decât opoliuriepatologică sauoliguriafiziologică săfie
deunvolum maimicdecât oliguriapatologică .
Poliuriile șioliguriile fiziologice sunt întotdeauna trecătoare .

Tulburările diurezei
a)Poliuria survenită înstări patologice poate fitrecătoare sau
durabilă .
Poliuriatrecătoare seconstată înstările terminale aleperioadelor de
oligurie, când prin încetarea cauzei care adeterminat retenția delichide în
organism seproduce opoliurie .Înaceste cazuri, poliuria nuarenici o
semnificație patologică și înrealitate seîncadrează printre poliuriile
fiziologice, căci rinichiul îndeplinește acum ofuncție pecare mai înainte,
dinmotive extrarenale, nuaputut -oîndeplini .
Poliuriatrecătoare apare :
1.înperioada dedefervescență aunor boliinfecțioase (pneumonia,
hepatitaacutăvirală, malaria etc.).Această poliuriepoartă numele de
poliuriecritică saucrizăurinară ;
2.după crize decolici renale, accese deanginăpectorală, de
epilepsie șiisterie ;
3.înperioada decompensare ainsuficienț eicirculatori i;
4.înperioada deresorbție aedemelor, transsudatelor șiexsudatelor
seroase .

Tulburările diurezei
Poliuriadurabilă saupermanentă apare încazde:
1.sclerozărenalășidegenerescență amiloidă ,când rinichiulși-a
pierdut capacitatea deconcentrare șiastfel, pentru eliminarea produselor
decatabolism șiasărurilor minerale înexces, estenecesară omaimare
cantitate desolvent .
Înaceste cazuri, cantitatea urinii poatesăcreascăpână la5-6litri
în24deore;
2.îndiabetul zaharatșiinsipid ,când poliuria sedatorează unor
cauze hormonale ;înprimul caz, eliminarea cantităților mari deglucoză
prinurinănecesită, conform legilor osmotice, omare cantitate deapă;în
aldoilea caz, lipsa desecreție ahormonului antidiuretic hipofizar
împiedică resorbția tubulară aapei.Înaceste cazuri, cantitatea deurină
eliminată poatesăajungăpână la10-30delitri;
3.înpielite, pielonefrite, tuberculoză renalășiuneori încistite ,
cândexcrețiamărită deurină areuncaracter dereflex deapărare a
organismului .

Tulburările diurezei
b)Oliguriasurvenită înstările patologice poate fideterminată de
cauze renaleșiextrarenale .
Eaapare în:
1.deshidratarea organismului printranspirații abundente,
vărsături incoercibile, diaree accentuate ;
2.hemoragiile abundente ;
3.perioada deformare acolecțiilor seroase ;
4.insuficiență circulatorie cuformare deedeme ;
5.colici renale prin reducerea secreției renale pecalereflexă ;
6.perioada acută aunor boliinfecțioase (pneumonie, hepatite
etc.);
7.glomerulonefrite acuteînsoțite deedeme .
Oliguriaînsoțește înmodtrecător toatestările febrile .

Tulburările diurezei
c)Anuria este ostare foartegravă, pecare asistenta trebuiesăo
raporteze imediat medicului .
Din acest motiv, eatrebuiesăcunoască cauzele încare poatesă
seaștepte lainstalarea acestui simptom .
Anuria, cașioliguria, poate avea cauze renaleșiextrarenale .
Astfel eapoate surveni încaz deglomerulonefrită acută, în
nefroze toxice, înnefropatia gravidică, încazdearsuri întinse etc.
Anuria apareșiînstările deșoctraumatic șichirurgical, încazde
traumatisme lombare, intervenții chirurgicale înspecial asupra
aparatului urinar, sau încaz deangajarea unui calcul într-unul din
uretere .
Înaceste cazuri, anuria sepoate produce pecalereflexă .
Insuficiența circulatorie înstaredecompensată poate determina,
deasemenea, oanurie .

Tulburările diurezei
Caracterele calitative aleurinii
Seexamin eaza urina dinpunct devedere macroscopic ,laemisie .
Pentru aputea descrie urina înmod sistematic, trebuiesăse
cunoască caracterele calitative aleurinii emise :
Culoarea
Urinanormală areoculoare galben -deschis .
Eapoatesăvarieze înlimite normale, delagalben -deschis ca
paiulpână labrun-închis .
Culoarea urinii depinde deconținutul eiînsubstanțe colorate .
Astfel, cucâturina vafimaidiluată, cuatâtvafimaideschisă la
culoareșiinvers .

Tulburările diurezei
Concentrația urinii normale însubstanțe colorate depindeșide
regimul dietetic, caredetermină șireacția urinii .
Unregim bogat încarneacidifică urina, care vaavea oculoare
maiînchisă, pecând regimul vegetarian, dimpotrivă, alcalinizează urina
șivaavea oculoare maideschisă .
Încazuri patologice, înpoliurie, culoarea urinii este foarte
deschisă .Îndiabetul zaharatșiinsipid sauîncazuri desclerozărenală,
urinaemisă estecompletincoloră cașiapa.
Dimpotrivă, înstările deoligurie, cafebră, nefrite (darșiînstările
fiziologice cupierdere mare deapăpecaleextrarenală, caîneforturi
musculare accentuate), urina esteînchisă,galbenă -brună sauroșie -brună .
Culoarea urinii semodifică încazurile când seelimină prin ea
substanțe colorante, componenți normali aiurinii încantități exagerate,
precumșiatunci când apar înurinăsubstanțe colorante anormale .

Tulburările diurezei
Astfel, încazdeicter, culoarea urinii devinebrună -închisși,ceea ce
este mai semnificativ șispuma uriniiprezintăaceeeași culoare .Sângele
colorează urina înroșu-deschis,roșu-închis sauroșu-brun,după cantitatea
pecare oconține .Demulte oriurinasanguinolentă este tulbure,roșie –
verzuie,asemănătoare cuospălătură decarne .Dacă seridicăbănuiala
prezenței sângelui înurină, sevacercetadacă nuareoaltăproveniență, spre
exempluuterină(menstruație, cancer uterin etc.).Este important caurinasă
fievăzută imediat, laemisiune, fiindcă sepoate întâmpla caeasă-și
schimbe culoareadupă unanumit timp saudinclarăsădevină tulbure .
Numeroase medicamente schimbă culoarea urinii :furazolidonul
colorează urina îngalben -intens,roșu-galben ;rifampicina înroșu aprins, de
culoarea sângelui ;piramidonul înroz,roșu-cărămiziu ;chinina, acidul
salicilic încafeniu -roșu saubrun-negru ;albastrul demetilen înalbastru –
verde ;tripaflavina îngalben aprins .

Tulburările diurezei
Aspectul
Urinanormală laemisiune esteclară,transparentă .După untimp, ea
poate deveni tulbureși,înmod normal, seformează mai întâi unnor
asemenător fumului dețigară, denumit nuberculă, carerezultă din
coagularea mucoasei spălate deurină dincăile urinare, careantrenează și
celulele epiteliale dinacestecăișimucusul organelor genitale .Nubercula se
așează repede pefundul vasului .
Dacă urina esteținută larece, daruneorișilatemperatura camerei,
devine tulbure prin precipitarea sărurilor minerale pecale leconține .
Încazuri patologice, aspectul tulbure alurinii poate fidatoratsărurilor
minerale, puroiului saumicrobilor .Urina poate fitulbure delaemisiune sau
poatesăsetulbure numaidupă untimp delaemisiune .Înprimul caz,
aspectul sedatorează unei pielite saucistite cronice, fiind determinat de
puroi,mucozități șisăruri minerale care auprecipitat îninteriorul vezicii
încă înainte deeliminare ;înaceste cazuri seproduce învezică ofermentație
alcali nă,carefavorizează precipitarea sărurilor .Înunele cazuri sepot
elimina,odată cuurina, mici calculi .Căderea lorpefundul vasului încare
urinează bolnavul atrageatenția prin zgomotul produs .

Tulburările diurezei
Mirosul
Acizii volatili aromatici dinurină îiconferă unmirosasemănător cu
celalbulionului .
Urina nupăstrează acest miros decât înstareproaspătă .
După emisiune, prin procesul fermentației alcaline, eacapătă un
miros amoniacal, miros urinar .
Înstărileînsoțite deacidoză, cadiabetul zaharat,inaniție, învărsături
abundente șidelungădurată, urina poate prezenta unmiros particular
aromatic, defructe coapte saudecloroform, datorită acetonei .
Încaz defermentație alcalinăintravezicală aurinii, eaprezintă
mirosul amoniacal imediatdupă evacuare .
Numeroase substanțe alimentare împrumută urinii mirosul lor
cracteristic .

Tulburările diurezei
Reacția
Urina înstarenormală areoreacțieacidă având pH-ulsub6,5.
Reacția urinii depinde înprimul rând deregimul alimentar .
Regimul bogat încarneacidifică șimai mult, pecând regimul
vegetarian scade aciditatea urinii, aceasta putând deveni chiaralcalină .
Urina,după eliminare, încontact mai îndelungat cuaerulși
datorităfermentației amoniacale, devinealcalină, înurmacăreiafosfații
calcici, amoniacomagnezieni șicarbonații teroși seprecipită, urina
devenind tulbureșifetidă .
Reacția hiperacidă șialcalină favorizează precipitarea
substanțelor dizolvate înurinășiformarea calculilor încăile urinare .

Tulburările diurezei
Densitatea
Aceasta este binesăfiedeterminată imediatdupă emisiune, căci prin
răciresărurile minerale aflate înstaredizolvată precipită șiastfel
densitatea seschimbă .
Densitatea urinii este înfuncție decantitatea substanțelor dizolvate .
raportată ladensitatea apei.
Densitatea urinii poate prezenta variații marișiînîmprejurări
fiziologice .
Obișnuit, launregim alimentar mixt, densitatea urinii este de1015 –
1020 .
Laingerarea decantități mari delichide saudeapă, densitatea urinii
poatesăscadă la1001 -1002 .
Încazderegim sec, bogat însăruri, densitatea eipoate urcapână la
1030 -1040 .

Tulburările diurezei
Cantitatea, culoarea șidensitatea urinii segăsesc în
interdependență .Încazdepoliurie, urina este deculoaredeschisășicu
densitate mică .
Încazdeoligurie, urina estedeculoareînchisă cudensitate mare .
Variația mare acantității șidensității urinii încondiții fiziologice
estesemnul sigur alfuncționării normale arinichilor .
Densitatea urinii seridică încazdefebră dincauzaeliminării
substanțelor dedezasimilare rezultate dinarderile maiintense .
Încazdediabet zaharat, cutoată poliuriașiculoarea deschisă,
densitatea urinii estefoarteridicată .
Înbolile renale cronice, rinichiul pierzând capacitatea de
concentrare, urina vaavea înpermanență densitatea scăzută ;această stare
poartă numele dehipostenurie .
Dacă urina cudensitate scăzută semenține înpermanență la
același nivel, vorbim deizostenurie .

4.Hematuria șipiuria
Hematuria șipiuria
Hematuria
Prin hematurie seînțelegeprezența desânge (hematii) înurină .În
funcție demărime, hematuria poate fimacroscopică (vizibilă lainspecția
urinii)șimicroscopică (identificabilă prin examenul sedimentului urinar) .
Limita între microscopic șimacroscopic estesituată la
aproximativ 1milion dehematii/ml (1000 hematii/mm 3).
Laopersoană normală, potfiprezente hematii înurină, dar
numărul lornudepășește 2000 /ml,ceea cecorespunde la2hematii/mm 3.
Efortul intens,stările febrile, deshidratarea potduce laapariția
unuinumăr maimare dehematii,fărăsemnificație patologică .
Hematuria, este unsimptom foarte important care impune o
investigație atentășicompletă, deoarece poate fisemnul unic alunei
suferințe grave .

Hematuria șipiuria
Înevaluarea unui bolnav cuhematurie problema majoră estedea
stabili locul deorigineșicauzasângerării .Înceea ceprivește locul de
origine, oprobăclasică, careîșipăstrează actualitatea este proba celor
treipahare .
Modul deefectuare clasicconstă îna-lruga pebolnavsăurineze
dinacelași actmicțional, succesivșifărăsăîntrerupă micțiunea, întrei
vase (pahare) .
Astfel, jetulmicțional este divizat într-oporțiune inițială, una
medieșiunaterminală .Scopul probei este dearecolta uneșantion din
primașiunul dinultima parte amicțiunii .
Aceasta permite distingerea hematuriei inițiale (înprima parte a
actuluimicțional), deceaterminală (lasfârșitulmicțiunii) saudecea
totală .
Hematuria inițialăcaracterizează leziunile uretrei, ceaterminală
leziunile trigonului vezicalșialeuretrei posterioare, iarceatotală pecele
renale, ureterale șivezicale .Cea mai mare parte ahematuriilor sunt de
originelitiazică,infecțioasă sautumorală .

Hematuria șipiuria
Piuria
Piuria sedefinește caprezență deleucocite (puroi) înurină .
Piuria poate fimicroscopică (leucociturie) saumacroscopică .
Urinamacroscopică piurică este tulbure laemisieșinuse
clarifică prinadăugare deacizi sauîncălzire .
Uneori, urinaconține filamente demucus, iarprinpăstrare poate
avea depozitșimirosneplăcut .
Înmod normal, seelimină 5-6leucocite/mm 3,respectiv până la
5000 -6000 leucocite/ml .
Apariția piuriei macroscopice estedeterminată deprezența a
peste 100000 leucocite/ml .
Prezența piurieidenotă oinfecție încăile urinare .