Coordonator științific Absolvent [ Titlu academic P renume NUME ] Neghi na Loredana București 2017 2 UNIVERSITATEA „SPIRU HARET ” BUCUREȘTI… [604769]

1
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET ” BUCUREȘTI
Facultatea de Științe Jurid ice, Politice și Administrative
Specializarea

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Absolvent

[ Titlu academic P renume NUME ] Neghi na Loredana

București
2017

2
UNIVERSITATEA „SPIRU HARET ” BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea

LUCRARE DE LICENȚĂ
TERORISMUL CIBERNETIC –
FACTOR DE RISC MAJOR LA
ADRESA SECURITĂȚII
STATELOR

Coordonator științific Absolvent

[ Titlu academic P renume NUME ] Neghina Loredana

București
2017

3
Cuprins

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1. CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE ………………………….. ………………………….. …….. 5
1.1. Istoricul apariției și evoluția terorismului ………………………….. ………………………….. … 5
1.2. Definiția și cauzele terorismului ………………………….. ………………………….. …………….. 8
1.3. Cibernetica – scurt istoric și prezentare generală ………………………….. …………………. 11
1.3.1. Cibernetica, o nouă metodă de gândire ………………………….. ………………………… 11
1.3.2. Obiectul și metoda de studiu ale ciberneticii ………………………….. ………………… 13
1.3.3. Clasificarea disciplinelor cibernetice ………………………….. ………………………….. . 14
1.4. Perspective, particularități și utilizările ciberneticii ………………………….. ……………… 16
2. CAPITOLUL II – TERORISMUL CIBERNETIC ………………………….. …………………….. 19
2.1. Definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 19
2.2. Războiul cibernetic – terorismul cibernetic ………………………….. ………………………… 19
2.2.1. Accesul necontrolat la resursele informaționale și fizice ………………………….. .. 19
2.2.2. Atacurile cibernetice ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
2.2.2.1. Patern -uri pentru accesul la resurse ………………………….. ………………………….. …. 29
2.4. Măsuri de prevenire și combatere împotriva pătrunderilor neautorizate ………………… 29
3. CAPITOLUL III – LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI CIBERNETIC LA
NIVELUL ROMÂNIEI ȘI AL NATO – STUDIU DE CAZ ………………………….. ……………… 31
3.1. România și spațiul cibernetic ………………………….. ………………………….. ……………….. 31
3.1.1. Poziția României cu privire la terorismul cibernetic ………………………….. ……… 31
3.1.2. Poziția României față de Politica Externă și de Securitate Comună …………….. 33
3.1.3. Evaluarea UE privitoare la modul de raportare a României la Politica Externă și
de Securitate Comună ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 35
3.1.4. Poziția României față de Politica Europeană de Securitate și Apărare Comună
36
3.1.5. Strategia de Securitate Națională a României ………………………….. ……………….. 38
3.1.5.1. Interesele și obiectivele de securi tate naționale ale României ………………….. 41
3.2. Lupta împotriva terorismului cibernetic la nivel național ………………………….. ……… 42
3.2.1. Impactul terorismului asupra securității naționale ………………………….. …………. 42
3.3. Lupta împotriva terorismului cibernetic la nivelul alianței ………………………….. ……. 43
3.3.1. Rolul României în cadru l coaliței Euro -Atlantice pentru prevenirea și combaterea
terorismului cibernetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 43
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 47
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 48

4
ARGUMENT

5
1. CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE

1.1. Istoricul apariției și evoluția terorismului

Deși termenul de „ terorism” a apărut în dicționare relativ târziu, totuși noțiunea era
conștientientizată de omenire încă din trecut. În vechea mitologie greacă, teroarea (Phobos) și
frica (Deimos) erau numele date celor doi cai care trăgeau carul de luptă al lui Ares, zeul
războiului, al violenței. Încă din Antichitate, frica și teroarea au reprezentat instrumentele
convingătoare ale forței sau voinței. Violența era calea cea mai des utilizabilă pentru realizarea
unui scop politic. Ea putea fi îndepărtată împotriva memorabi lă unei elite, contra unor
pretendenți la putere sau împotriva populației pentru a o supune.
Această realitate, menționată de Tucidide, a reprezentat o prezență neîntreruptă în polisurile
antice grecești și apoi în Imperiul Roman. Ca armă eminamente polit ică, terorismul a fost
folosit la început exclusiv, în sec. XII și XIII de către un ordin islamic disident secret în
perioada medievală, cunoscut sub denumirea populară de ”Asasini”.
Terorismul ca formă specială de violență, nu este o filozofie sau o mișc are politică.
Terorismul este o armă sau o metodă utilizată de -a lungul istoriei atât de state, cât și de
organizații substatatale pentru o varietate de cauze și scopuri politice. Noțiunea de ”terorism”
a fost utilizată pentru prima dată la cea de -a doua C onferință de unificare a dreptului penal de
la Bruxelles, din anul 1930.
În cadrul conferinței de la Copenhaga din anul 1935, pentru prima dată este definit
terorismul, din punct de vedere juridic, acesta fiind ”un act voluntar comis împotriva vieții,
integrității fizice, sănătății sau libertății oficialităților; orice act care primejduiește o
comunitate, creează o stare de teroare în vederea schimbării autorității publice sau împiedicarea
acțiunilor acesteia, sau care urmărește deranjarea relațiilor intern aționale”.1
În cadrul primei ”Conferințe a Ligii Națiunilor pentru prevenirea și pedepsirea
terorismului” care a avut loc în perioada 1935 -1936, s -a adoptat definirea actelor teroriste ca
fiind ”actele criminale îndreptate împotriva unui stat, astfel gândi te și concepute să creeze
teroare în mințile persoanelor particulare, a grupurilor sociale sau a opiniei publice”.
Terorismul a devenit, datorită implicațiilor sale globale, un obiect spinos de studiu al multor
instituții și persoane rezultând astfel la o multitudine de definții care încearcă să cuprindă
spectrul caracteristic fenomenului în funcție de unghiul de vedere al fiecăruia: juridic, polic,
ideologic, etc.
Terorismul, ca manifestare violentă în scopul terorizării a fost uzitat de către oameni în
timpuri vechi, fiind o formă de luptă antiocupaționistă. El a fost folosit de către Sicari și Zeloți
în timpul ocupării Palestinei de către romani.
În sec al XI -lea și al XII -lea, terorismul a fost ales ca armă de către secta radicală islamică
Assassinas în lupta lor împotriva autorității lui Muslim. În Rusia si în spațiul balcanic,
revoluționarii, nihiliștii și anarhiștii s -au folosit de bombe și de asasinate în eforturile lor de a
distruge autocrația.
Victimele grupării făceau parte din două pături soci ale principale – prima fiind compusă
din prinți, ofițeri și miniștri sau din ”Gadis” adică lumea clericală. Selecția victimilor
reprezentă și astăzi o caracteristică a terorismului simbolic.
Puterea ”Asasinilor” a luat sfârșit sub dublul asalt al mongolil or și al sultanului mameluc
din Egipt, Baybars care a condus o adevărată campanie de distrugere a acestei organizații.

1 David Wright -Neville ”Dicționar de terorism”, Ed. Publishing, Cluj -Napoca, 2010

6
Deși ”Asasinii” s -au menținut aproape 200 de ani, constituind primul exemplu de
conspirație teroristă contra reprezentaților statului, ob iectivele acestei organizații nu au putut
fi niciodată atinse.
Teroarea, ca instrument, a început să fie folosită în mod sistematic spre sfârșitul secolului
al XIX -lea și a fost împărțită de către istorici în trei categorii, în funcție de cei care au folo sit-
o și anume:
 Revoluționarii ruși, care se luptau cu un guvern autocratic, între 1878 -1881
 Grupările ultra -naționaliste irlandeze, macedonene, sârbe și armene, care foloseau
teroare în lupta lor pentru autonomie sau independență națională
 Anariștii din a nii 1890 din Franța, Italia, Spania și SUA.
La începutul primului război mondial, terorismul era considerat ca un fenomen de extremă
stânga. După 1918, operațiunile teroriste au fost în principal sponsorizate de extrema dreaptă
și grupurile separatiste. Te rorismul individual a jucat un rol minor în rezistența europeană din
timpul celului de -al doilea război mondial.
Între anii 1940 și 1950, terorismul era cel mai la îndemână instrument și totodată cea mai
puternică armă folosită în lupta anticolonială, de exemplu de către israelieni în timpul
Mandatului Britanic în Palestina, de către EOKA (Organizația Etnică a luptătorilor ciprioți)
împotriva legilor britanice din Cipru, de către FLOYS (Frontul de eliberare al Yemntului de
Sud) în Aden și de către FLN (Fro ntul de eliberare) împotriva francezilor în Algeria.
Aceste exemple ale luptei anticoloniale au semnificații istorice pentru că ele sunt
singurele exemple clare din istoria modernă în care organizațiile substatale au folosit terorismul
ca principală armă , pentru a putea să -și atingă scopurile politice: dispariția colonismului și
stabilitatea formelor de guvernare favorizate de către insurgenți. Dar, pe lângă acestea, nu
trebuie să negăm faptul că utilizarea terorismului a creat succese strategice, inspirâ nd mai multe
grupuri de a se îndrepta spre acțiuni teroriste, cu toate că adesea scopul final al grupării teroriste
nu a fost atins.
Apariția așa -zisului terorism modern internațional, datează de fapt de la finele anului 1960,
din acest punct de el evoluâ nd rapid și dramatic, fiind afectate foarte multe state.
Valurile de terorism care au lovit Europa, Ameria și Orientul Mijlociu în anii 1970 au
surprins total democrațiile occidentale. Până în momentul în care grupările teroriste
transnaționale și internaționale au început să atace în mod organizat și sistematic țintele
metropolitane, opinia publică și responsabilii naționali considerau că violența polică este ceva
ce poate exista doar în republicile bananiere din Africa și America Latină.
Ca urmare a unei asemenea mentalități, acestor societăți le -au trebuit 10 ani ca să perceapă
necesitatea studierii fenomenului terorist pentru a -și pytea planifica apărarea și a riposta.
Primul rezultat a fost acela că toți au înțeles că univerul politice este mult mai larg și că cetățenii
proprii sunt, sau pot deveni actori și ținte în cadrul său.
În anii 1980 și 1990, o tendiță majoră a reprezentat -o creșterea numărului și a gravității
conflictelor etnice și etnico -religioase în care folosirea terorii în masă împ otriva populației
civile ”inamice” a ajuns o armă standard, forțând -o să-și părăsească pământul și locuințele.
După anul 1988, ca urmare a ruperii echilibrului de forțe și la nivel global, al creșterii
dezordinii, haosului, a nesiguranței generale, s -au de zvoltat foarte mult mișcările teroriste
naționalist -separatist -etnice.
În zilele noastre, 99% din conflictele armate semnificative sunt intrastatale, majoritatea
având la origine o componență etnică sau religioasă.
Comparativ cu terorismul clasic, ce avea ca ținte reprezentanți ai statului și economiei și își
urmărea atingerea obiectivelor evitând asasinatul în masă, terorismul post -modern pune pe
prim plan numărul victemelor.

7
Terorismul a fost astfel, pe rând, asociat mișcărilor fasciste și cele naziste, acțiunile de
reprimare specifice totalitarismul sovietic, apoi unor acțiuni violente generate de avântul
mișcărilor de eliberare națională, extinzându -și treptat conotațiile către un atribiut caracteristic
grupărilor și organizațiilor separiste, de extrem ă stânga, precum și celor bazate pe
fundamentalismul și radicalismul de inspirație religioasă, preponderent islamică.
Terorismul mileniul trei este asemănător unui ”război” nedeclarat, fără un dușman precis,
fără o confruntare și fără linii de front clar marcate.
Atacurile terorise din 11 septembrie 2001, asupra teritoriului SUA, au consactrat terorismul
ca nouă formă de război nonconvențional, asimetric și atipic care presupune o nouă abordare,
o altă mentalitate, un alt tip de strategie -globală, multina țională; un război dus atât cu metode
convenționale cât și neconvenționale, mediatizat selectiv, bazat pe informații, pe acțiuni în
special pe timp de noapte, fără un front precis, cu puține ținte de interes strategic, împotriva
unei forțe care lupă neresp ectând regulile războiului și care afirmă că nu au ce pierde.
Teoretic, există un număr enorm de variante de clasificare a violenței motivate public. În
mod practic, clasificarea de bază a acestui fenomen se face în funcție de inițiatorul violenței și
de țintă, marcându -se distincția dintre state și cetățeni.

Țintă
State Cetățeni

Inițiator State Război generalizat;
activitate beligernată
pe timp de pace,
operațiuni punitive,
etc. Structuri de
menținere a ordinii,
acțiuni opresive
legale sau ilegale
Cetățeni Gherilă, terorism
insurgent, lovituri de
stat, revoluții Terorism etnic,
terorism acceptat
tacit (vigilante),
terorism
organizațional, etc.

Tabel 1 – Clasificarea de bază a violenței motivate public

În forma sa organizată, violența publică de către cetățeni contra statului intră conceptul în
categoria insurgenței care are ca scop final răsturnarea guvernului. Formele principale de
insurgență sunt strategii distincte de ridicare la luptă a populației c ontra sistemului statal,
printre acestea numărându -se revoluția, lovitură de stat, gherila, terorismul și răscoalele.
În ultimii ani, termenul de ”Intifada” s -a bucurat de multă publictate, referindu -se la
ridicarea cetățenilor palestinieni împotriva admi nistrației israeliene, devenind un exemplu clar
de proiectare a violenței publice de către cetățeni împotriva statului.
Sintetizând manifestarea violenței de tip insurgent, ajungem la o cuantificare tipologică de
tipul:

Formă de
insurgență Nivelul de
insurgență Numărul
de
participanți Durata
luptei Violența
regimului
politic Amenințarea Spontaneitatea
Lovitura de
stat Înalt Mic Scurtă Variabilă Mare Nu
Revoluția Scăzut Mare Scurtă Mare Mare Nu
Gherilă Scăzut Mediu Lungă Mare Variabilă Nu

8
Răscoală Scăzut Mediu sau
mic Scurtă Mică Mică Da
Terorism Scăzut Mic Lungă Mare Variabilă
spre mică Nu
Rezistență
nonviolentă Scăzut Mulți Lungă Nu Variabilă Nu

Tabel 2 – Manifestarea violenței de tip insurgent

În aceste condiții actele teroriste sunt de acum înainte considerate ”acte de război”. Ca
atare, statul, percepția și modul de abordare a acestor acte s -au modificat considerabil. Dacă
până în prezent terorismul era considerat ca o formă de conflict cu int ensitate scăzută, fiind
situat la extremitatea inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un război, de
acum înainte, fenomenul terorist, în întregul său, este tratat drept ”o nouă formă de război”,
capabil să determine probleme și să pr ovoace consecințe ca și un război clasic.

1.2. Definiția și cauzele terorismului

Termenul de „ terorism” vine din limba latină, de la cuvântele „ terror -terroris” și are
conotație militară.
Violența teroristă este o formă extremă a violenței politice. Actul terorist este deci
opusul actului de război, care vizează o țintă politică, reprezentativă pentru ceea ce terorismul
combate. Acesta vizează dincolo de el însuși. În acest sens, el este, d e asemenea un act de
comunicare.
Unii sociologi și unii politologi susțin că, în principiu, nu se poate da nici o definiție a
terorismului deoarece însuși procesul de elaborare a unei definiții face parte dintr -un context
mai larg de contestare a ideologi ilor și obiectivelor politice. Definițiile susțin argumentul că
perspectiva se schimbă în funcție de momentul și de locul unde are loc atacul terorist.
”Terorismul este folosirea violenței sau a amenințării cu violența în scopuri politice de
către persoan e sau grupuri, indiferent dacă acționează pentru sau împotriva autorității
guvernamentale stabilite, dacă asemenea acțiuni urmăresc influențarea unui grup țintă aflat
dincolo de victimă sau victemele imediate.”2
”Din punct de vedere sociologic, teroarea es te reprezentată de o persoană, un lucru care
provoacă frică sau suferință intensă cu scopul de a intimida sau a subjuga, acționând ca armă
politică sau ca politică în sine. Din punct de vedere politic, funcția sa principală este aceea de
a intimida și dezo rganiza guvernul.” 3
”Terorismul este folosit pentru a crea o atmosferă de disperare sau de frică pentru a
zdruncina încrederea cetățeanului de rând în guvern și în reprezentații săi.” 4
Definirea presupune o interpretare subiectivă a relației care diferă de la observator la
observator, în funcție de percepțiile fiecăruia, de motivațiile acestora, etc. Definirea implică,
după unii autori, stabilirea unui set universal de standarde de legitimare politică, de ierarhizări
sociale comune, de ”tipizare” a aștept ărilor, scopurilor și idealurilor sociale, convingerilor, a
cutumelor, a legilor ș.a.m.d., lucru destul de greu de realizat.
Prin noțiunea de teroare – luptă de sine stătoare – se înțelege o starede teamă extre mă
care înspăimântă , tulbură și paralizează. Această teamă colectivă poate fi indusă prin
”terorizare” adică prin practicarea amenințării cu violența sau folosirea acesteia.

2 Serger, 1990
3 Roucek, 1962
4 Leiser, 1977

9
Unul dintre fenomenele care bulversează serios societățile occidentale contemporane,
adăugând noi probleme și preocupări celor deja existente, este cel al terorismuli, în cadrul
căruia terorsimul politic ocupă un loc din ce, în ce mai pronunțat.
Terorismul modern, generalizat, omniprezent, este un produs al societății moderne. El
a existat dintodeauana și a urma, cum era și fir esc, evoluția societății, dar de cealaltă parte a
axei.
Terorismul a generat unele schimbări importante în orice domeniu și în orice activitate,
inclusiv în ceea ce privește filosofia și fizionomia condițiilor militare, indiferent unde, când și
sub ce fo rmă s -ar desfășura acestea. El apare, deopotrivă, ca un factor perturbator și ca o
amenințare directă. Ca factor perturbator, terorismul obligă structurile politice și militare să
introducă noi măsuri și noi mijloace de securizarea a sistemelor costisitoar e, cronofage și
incomode, să -și reevalueze vulnerabilitățile și să țină seama de amenințare teroristă în procesul
de transformare a forței, a doctrinei și a strategiei. Ca amenințare, terorismul aduce elemente
noi și surprinzătoare, care exploatează, direc t sau indirect, vulnerabilitățile sistemelor militare
sau ale unor sisteme dependente de acestea și creează probleme greu de soluționat în tatrele de
operații sau în afara lor.
Terorismul face parte din acele amenințări asimetrice permanente, flexibile, aleatorii,
surprinzătoare, greu de anticipat, de supraveghiat și de controlat și mai ales, de contracarat,
care mențin o stare de alertă, de nesiguranță și de teamă. Constituie în una dintre cele mai grave
provocări de la începutul secolului și se dezvoltă ca un ”cancer” al intoleranței, al
extremismului, al violenței și al absurdului. Terorismul a devenit deja un fenomen cu o
dezvoltare planetară și este greu de presupus că omenirea are sau va avea capacitatea să
găsească rapid soluții pentru eradicarea ca uzelor lui. De aceea, fără a se neglija efortul de
înlăturare sau de soluționare a cauzelor, se va acționa, probabil și în continuare, îndeosebi
pentru protecția cetățeanului, a proprietății, a instituțiilor și a societății, pentru lichidarea
urmărilor ata curilor de tip terorist și evident, pentru distrugerea grupurilor, a organizațiilor și a
rețelelor teroriste.
Poziția conform căreia orice flagel social trebuie eradicat înainte de toate prin
eliminarea cauzelor sale, pare, pe bună dreptate, justificată. Totuși, până în prezent, analiza
factorilor care generează terorismul nu a dus la nici un rezultat. Mai mult, ceea ce frapează
parcurgând bogata literatură occidentală consacrată terorismului este locul mai mult decât
modest pe care îl ocupă, în varietate a de date prezentată, problema cauzelor care gerează acest
fenomen. Chiar și atunci când această chestiune este abordată, concluziile la care se ajunge
sunt de cele mai multe ori impregnate de o puternică notă subiectivism, transparente și
nesemnificative, conducând în mod ușor detectabil spre constatarea că sunt elaborate pentru a
servi unui anumit scop, ce nu este greu de sicernut și anume mascarea adevărului.
”Terorismul este pentru societate ceea ce este durerea pentru organismul uman,
semnalul unei d eficiențe, a unei anomalii, a ceva bolnav.”5 Și logica acestui autor este limpede:
așa cum ne preocupăm de stabilizarea cauzelor unei dureri, tot așa, pentru a suprima terorismul,
nu este suficient să -i urmărești pe autorii săi, ci este necesar să identifi ci și să rezolvi
problemele și contradicțiile care generează acest fenomen. În ultimă istanță, responsabilitatea
existenței lui nu incumbă numai autorilor săi, ci și celor a căror indiferență față de cauzele lui,
pasivitatea, negativism față de necesitățil e de schimbare și de progres permit în mod indirect
ajungerea la acest stadiu.
Profesorul american I. Simion, vorbind despre cauzele asasinatelor politice, arată că
”este certă concluzia că principala cauză a fost și este lipsa de dorință și de inițiativ ă a claselor
conducătoare de a rezolva problemele arzătoare cu care este confruntată societatea. Violența

5 E. David ”Le terrorisme en droit international” – Comunicare ținută la seminarul de la Bruxelles din 1973,
consacrat problemelor prevenirii și reprimării terorismului

10
generează violență. Actul individual de violență este răspunsul la o situație politică și socială.”6
Terenul de predilecție al terorismului sunt așada r societățile bolnave, gangrenate de mizerie și
nedreptăți sociale.
Cercetarea cauzelor care dau naștere terorismului, sublinia E. David, nu reprezintă o
încercare de legitimare a lui; ci dimpotrivă, ea este destinată să pună în lumină germenii care
în cele mai multe situații îl generează.
Un colocviu internațional din anul 1973 asupra terorismului, concluziona că ”problema
eșecului prevenirii și suprimării terorismului decurge din faptul că nu există o înțelegere
limpede a cauzelor care cnduc la acte c e constituie terorism. Guvernele și comunitatea
internațională nu sunt în măsură să ajungă la un punct de vedere asupra acestui fenomen și
tocmai de aceea au eșuat să -l conroleze până în prezent”.
În esență, terorismul este neîndoielnic și un război psiho logic, dar realitatea lui este
mult mai complexă, el este rezultatul unui sumei de factori care nu pot fi în mod simplist
separați. El este, în fapt, expresia radicală a unui conflict profund. Deși, ca formă de violență,
terorismul este foarte vechi, el ma rcând toate etapele istoriei umanității, după cel de -al doilea
război mondial centrul activităților teroriste s -a situat în zona mediteraneană a Europei, unde,
în perioada dintre anii 1968 și 1981, s -au înregistrat 36% din numărul total al actelor terorist e.
Nu s-a ajuns încă la înțelegerea și recunoașterea faptului că terorismul este o problemă
complexă a societății actuale, așa cum nici poluarea mediului înconjurător, de exemplu, nu era
considerată în trecut o preocupare importantă pentru societate și o menire. Sărăcia, injusiția,
segregația rasială, religia, ș.a., alimentează continuu acest fenomen.
Alți factori care contribuie la propagarea violenței și a terorismului, sunt libertatea de
mișcare, decăderea sistemelor sociale de control, dezvoltarea te hnologică – care oferă noi
mijloace de distrugere, decăderea nivelului de conștiință.
Dependența toxicomaniacă este, de asemenea, una dintre cauzele însemnate ale
violenței în rândul tinerilor. Pentru cei ce se droghează, totul pare să fie bun și normal – furtul,
agresiunea, spargerile – dacă acestea le permit să -și procure banii necesari pentru droguri.
Sărăcia extremă a unor pături sociale, îndeosebi din rândul populației de culoare, ura de
rasă și politica cvasi -oficială de segregație rasială practic ată încă în numeroase parți ale SUA,
viața penibilă din ghetouri sunt, după cum s -a recunoscut oficial, cauzele care au generat
apariția mișcărilor extremiste, cum au fost cele cunoscute sub denumirea de ”Pantera Neagră”
și ”Armata Symbioneză de Eliberare – S.A.L.”, ai căror membri proveneau din rândul
populației de culoare.
Birocrația, corupția, influența formidabilă a mafiei, șomajul în rândul tinerilor au o
contribuție majoră la propagarea violenței, terorismului și reînvierea curentului fascist.
Două elemente decisiveau contribuit la întărirea curentelor violente extremiste de
dreapta:
a) Instabilitatea cronică a vieții politice și guvernamentale și teama că forțele de stânga ar
putea participa la putere
b) Incoerența și șubrezenia doctrinei democrației -creștine
Aceștia sunt factorii ce au dat avânt renașterii tendințelor neofaciste, care, mai multe,
găsesc complicitatea în rândul unei părți a armatei și a serviciilor de ordine.

6 Citat după Feliks Gross ”Political assassinations” în ”International terrorism in the contemporary world.” Un
studiu din 1972 al O.N.U. arată că ”violența cauzează violență”.

11
1.3. Cibernetica – scurt istoric și prezentare generală

Printre cel e mai importante realizări ale ș tiinței contemporane se numără și cibernetica,
stiința care a dus la o creștere impetuoasă și original a gândiri umane.
Numeroși cercetători în diferite domenii ale științei se interesează de cibernetică și ar
dori să aplice met odele și tehnicile ei în propria lor specialitate. Pe mulți însă i -a împiedicat să
se ocupe de acest subiect.
Din punct de vedere istoric, cibernetica a apărut datorită necesității unui studiu mai
amănunțit al princiilor de comanda și al structurii sistem eleor de comandă și reglaj automat.
Cu această ocazie , în ultimi ani ai celui de -al doilea război mondial și în anii imediat următori
s-a descoperit o analogie profundă între funcționarea sistemelor de reglaj automat, realizată
de tehnică, pe de o pa rte, și organismele vii , pe de altă parte. În particular s -a stabilit că în
toate sistemele de reglaj automat, un rol fundamental îl are circulația și prelucrarea
informației. A ieșit astfel în evidență un concept nou, acela de informație precum și faptul cp
se poate măsura cantitatea de informație purtată de un mesaj, ajungându -se astfel la dezvoltarea
unei discipline matematice independente, anume teoria informației.
Cibernetica s -a născut în anul 1948 , prin cartea “ Cibernetica, sau comandă și
comunicație în ființe vii și la mașini ”. Aceasta este rezultatul unu i îndelung travaliu intelectual ,
la care au participat câteva dintre mințile cele mai ascuțite ale omenirii. Fără îndoială însă că
Norbert Wiener are meritul incontestabil de a fi adu s în planul conștiinței faptul că posibilitatea
de a aborda, dintr -un punct de vedere unitar, sisteme foarte diferite. El s -a gândit în primul rând
la tratarea unitară a automatelor biologice și tehnice. Astăzi știm c ă cibernetica poate aborda
cu succes și problema ecologiei.
Începuturile ciberneticii sunt mult mai îndepărtate. Pentru prima dată Platon face să
intervină termenul de cibernetică în câteva din dialogurile sale. Mai apoi apare termenul de
cibernetică (kubernaa) în sensul de ”a pilota o tr iremă”, cibernetica este ”arta pilotării”.
Un loc cu totul proeminent în istoria cibernetica trebuie să -l aibă marele fizician Andre
Marie Ampere. El face să intervi nă termenul de cibernetică în ” Essai sur la philosophie des
sciences”. În această lucr are apărută în 1838, Ampere încearcă să facă o clasificare a tuturor
științelor, existente sau posibile, printre acestea din rumă figurând și cibernetica, pe care el o
definește drept aceea ramură a economiei politice.

1.3.1. Cibernetica , o nouă metodă de gând ire

Marxiștii au arătat limpede, în numeroase conexiuni, că materialismul dialectic și
materialismul istoric reprezintă o filozofie de tip nou, care se deosebește principial de orice
filozofie anterioară. Acest fapt determină un rapor de desăvârșire nou între această disciplină,
cea mai abstractă a gândirii omeneștii, și practică, realitatea socială, presupune o poziție cu
totul nouă a sistemului categoriilor filozofice în cadrul sistemului general al disciplinelor
științifice și cere, în sfârșit, un fi lozof de tip nou.
Marx, Engels și Lenin au fost filozofi de acest tip, ei au conturat rolul și modul de a
activa al acestui filozof de tip nou atât în scrierile lor, cât și în munca lor practică, în cadrul
mișcării muncitorești socialiste. Dintre func țiile acestuia fac parte , cum ne învață scrierile
clasicilor marxism -lenimismului li cele ale unui organizator și coordonator în sistemul general
al disciplinelor științifice. Se înțelege de la sine că filozoful modern de acest tip, care își poate
îndeplini funcția numa în cadrul unei colaborări cu reprezentanții celor mai diferse științe, se
va interesa indeosebi de acele discipline țtiințifice, intr -un sens mai restrans exterioare
domeniului său, care posedă un înalt grad de generalitate, spre exemp lu , matematica și logica

12
modernă. Dar mai sunt și alte motive care îndreaptă atenția filozofului marxist din zilele noastre
în primul rând spre cibernetică.
Această noua disciplină poate să întregească, să precizeze în multe privințe sistemul de
categ orii al materialismului dialectic și istoric, precum și principiile metodologice ale filozofiei
marxiste, făcând posibile metodologice ale filozofiei marxiste, fâcând posibile diferențierile
și mai largi în acest sistem. Cibernetica poate juca un asem enea rol pentru filozofia marxistă,
datorită faptului că, precum am arătat în mod amănunțit în alt loc, ea este în esențî ei dialectică
și materialistă și va contribui în multe privințe la îmbogâțirea categoriilor filozofice și a
principiilor metodologic e corespunzătoare prin teoreme fundamentale și precizări matematice
și logico – matematice7.
Într-un fel sau altul au recurs la cibernetică și un număr de curente filozofice din afara
marxismului, spre exemplu, neopozitivismul, operaționalismul și ocazio nal anumite variante
ale idealismului obiectiv. Întrucât însă ceea ce am arătat mai sus cu privire la raportul dintre
filozofia marxistă și ciberneticp corespunde faptelor, firește numai în mâna filozofului marxist
cibernetica poate deveni un auxiliar rea l al organizării și coordonării în cadrul sistemului
științelor.
Deoarece cibernetica permite în mai multe domenii o explorare mai bună și mai
rațională a diferitelor conexiuni decât a fost cazul până acum, ea întărește forța probatoare a
materialismul ui dialectic și istoric, slăbind prin acesta în mod hotărâtor pozițiile filozofiei
idealiste, care se retranșează de preferință în domenii în care , ca în cele amintite, anumite
probleme nu sunt încă pe deplin lămurite. Acesta reduce totodată posibilități le acestei filozofii
de a mai juca vreun rol deosebit în sistemul general al științelor.
Cibernetica confirmă și îmbogățește materialismul dialectic și de aceea exercită o
influență revoluionară asupra metodologiei celorlalte științe. Ea poate exercita o influență
considerabilă asupra structurii sistemului general al științelor, pe temeiul înaltului ei grad de
generalitate și pe temeiul mijloacelor ei exacte, de tipul științelor naturale. Cibernetica va da
loc , de asemenea, la modificări hotărâtoare în relațiile dintre oameni de știință. Prn esența ei
, cibernetica tinde spre modul de lucru colectiv. Acest m od de a lucra a fost prezent la leagănul,
la intemeierea oarecum oficială a aceste științe noi, după cum relatează cu amănunte chiar
Norbert Wiener . Credem că munca științifică în comun a viitorului se va efectua pe baza
materialismului dialectic, îmbogățit cu principii cibernetice. În afară de acestea, cibernetica ne
va mai ajuta să realizăm o analiză și mai detaliată a multor realții din societate .
Ideea de bază de la care a pornit Norbert Wivener a fost aceea că toate sistemele de
comandă și control sau sisteme de conducere cum sunt denumite în prezent, indiferent de natura
și localizarea lor, au o structură principală unică, constând din existen ța a două legături între
sistemul de conduce și obiectul condus o legătură directă, utilizată pentru transmiterea
comenzilor, deciziilor, de la sistemul condus și o legătură inversă pentru transmiterea infrmației
de la urmărire și control de la obiectul co ndus la sistemul de conducere. Existența eacestui
feedback constituie criteriul esențial pentru a clasifica un anumit sistem ca fiind sistem
cibernetic. În figura următoare este prezentată strcutura principală a oricărui sistem cibernetic.

7 G. Klaus ”Kybernetik in philosophischer Sicht” Ed. a III -a, Berlin, 1963

13

Fig. 1 – Programul de conducere

Trebuie amintit faptul că în 1834 într -o clasificare a științelor, întocmită pentru
”Enciclopedia Franceză”, savantul I. Ampere a introdus și o categorie a ciberneticii, definită
ca știința guvenării societății. Desigur că la fel ca și în multe alte discipline științifice noi,
apariția cibernetici a fost pregătită prin acumularea unui număr mare de fapte științifice în
domeniile matematicii, biologiei, psihologiei. Astfel cel mai vechi strmoș al calculatoarelor
actuale se pare ca es te ”mașina analitică” a matematicianului englez CH. Babbadge. El a
elaborat proiectul unei mașini în stare să rezolce automat probleme de matematică. Mașina lui
Babbadge conținea dispozitive aritmetice și programe de control al operațiunilor, deci câteva
dintre elementele de bază întâlnite și în calculatoarele actuale.
Un rol important în dezvoltarea ideilor ciberneticii l -a jucat un alt matematician englez
Allan Turing. Specialist în logistică matematică, Turing este cunoscut ca fiind ceatorul teoriei
autmatelor și schemelor abstracte de calcul, a ceea ce denumim astăzi algoritmi. Automatul cu
numele de ”mașina Turing” a constituit proiectul de bază al primului calculator electronic.
Importante pentru cibernetică sunt și ideile inginerului american Claude Shannon care,
prin lucrarea ” Teoria transmiterii semnalelor electrice și prezența perturbațiilor”, apărută în
1936, a pus bazele teoriei moderne a informației.

1.3.2. Obiectul și metoda de studiu ale ciberneticii

Cibernetica, definită ca știița conducerii s istemelor complexe, are evident, ca obiect de
studiu sistemele și procesele de conducere din astfel de sisteme. Desfășurarea unor procese de
conducere are sens numai în condițiile în care aceste sisteme au o anumită evoluție, o dinamică
internă. De aceea, vom spune că obiectul de studiu al cibernetici îl reprezintă sistemele
dinamice complexe care pot fi organisme vii, agregate tehnice, grupuri economice și sociale
organizate. Totuși abordând sistemele dinamice complexe, cibernetica nu studiază întreaga
gamă de probleme ale structurii și funcționării acestora. Astfel, caracteristicile fizice concrete
ale sistemelor de conducere se află în afara domeniului său de studiu.

14
Cibernetica este interesată doar de aspectele funcționării sistemelor care sunt implica te
în procesele de conducere, deci a acelor procese prin care se adoptă decizii în vederea atingerii
unor obiective și scopuri bine stabilite. Cu toate acestea, când anumite procese de natură fizică
participă nemijlocit la conducere, cibernetica le includ e în sfera sa de interes nu ca procese
propriu -zise, ci doar ca influențe exercitate în procesul de conducere.
Cibernetica se bazează nemijlocit pe utilizarea formalismului matematic pentru
descrierea și studierea sistemelor și proceselor de conducere. Întrucât în astfle de sisteme
intervin oameni, metodele matematice utilizate sunt, frecvent, însoțite de abordări calitative
care pot reda și mai bine întreaga gamă de efecte și interdependențe care se stabilesc între
oameni sau între oameni și obiecte c onduse în cadrul proceselor complexe de conducere.
Metoda de bază a ciberneticii este medota modelării, înțeleasă în sens larg, deci
mergând de la modele de natură descriptivă, calitativă și până la modele matematice deosebit
de complexe. Pe baza studieri i, cu ajutorul modelelor, a sistemelor de conducere complexe, se
determină proprietățile acestora, dar și acele modificări, organizări și restructurări care să ducă
la funcționarea mai bună a acestor sisteme.

1.3.3. Clasificarea disciplinelor cibernetice

Total itatea problemelor teoretice privind sistemele și procesele de conducere constituie
conținutul de bază al ciberneticii teoretice. Aceasta se ocupă cu elaborarea aoaratului științific
și metodelor de studiu ale sistemelor de conducere indiferent de natura l or reală.
Cibernetica teoretică include, în primul rând, probleme metodologice generale și
filosofice ale acestei științe. Ea cuărinde, de asemenea, discipline matematice aplicate cum
sunt; teoria informației și teoria algoritmilor, teoria jocurilor și te oria deciziilor, teoria
simulării. Ansamblul de probleme ale cibernetici teoretice s -a conturat și structura în corelație
directă cu alte discipline științifice cum sunt: cum sunt teoria limbajelor formale, teoria
automatelor.
În funcție de domeniul de aplicare, s -au construit o serie de discipline cibernetice de
ramură cum sunt; cibernetica tehnică, biocibernetica, neurocibernetica, cibernetica economică.
Cibernetica tehnică este disciplina științifică ce se ocupă cu studiul conducerii sistemelor
tehnic e complexe. Câteodată, ea mai este denumită teoria reglării automate sau teoria
controlului și este ramura cea mai dezvoltată a științei cibernetice. Obiectul său de studiu
include probleme ale elaborării și realizării automatelor, calculatoarelor și roboț ilor probleme
de recunoașterea a formelor, inteligenșă artificială.
Biocibernetica studiază legitățile de bază ale conducerii, controlului și reglării și în
sistemele vii. Ea se împarte , la rândul său, în neurocibernetică, cibernetică medicală și bionic ă.
Cibernetica socială este știința conducerii sistemelor activității, umane începând cu
grupul mir și până la întreaga societate.
Migrarea conceptelor cibernetice către alte științe, lucru firesc datorită forței
conceptelor și metodelor sistemice utili zate, a dus la constituirea unor discipline științifice de
granișă cum sunt psihologia cibernetică, pedagogia cibernetică. Apariția și dezvoltarea
disciplinelor cibernetice de ramură ca și a celor de graniță demonstrează valabilitatea generală
a principiil or și metodelor științei cibernetice, rolul pe care îl ocupă în dezvolatrea de ansamblu
a cunoașterii științifice în zilele noastre.
Analiza orânduielilor sociale de către materialismul istoric a fost începuttul, de
însemnătate istorică, al stăpânirii leg ilor vieții sociale de către om. O aplicare sistematică și
conștientă a metodelor cibernetice în sistematică și conștientă a metodelor cibernetice în
serviciul materialismului istoric va ajuta la adâncirea și completarea în detalii a metodelor
create de Ma rx și Engels și dezvoltate în mod esențial de către Lenin. Fără îndoială este posibilă
aplicarea în toate domeniile sociale a teoriei sitemelor, a cercetărilor cibernetice referitoare la

15
stabilitatea sistemelor, a teoreiei informației și a jocurilor. Prin aplicarea ei practică în tehnică,
cibernetica transformă intr -un fel cu totul nou multe relații din lumea omului. Acesta duce la
apariția multor probleme noi pentru rezolvarea cărora ea ne dă în mină totodată și mijloace
noi, în stare să contribuie la o mai bună orientare în realțiile sociale și la găsirea unor căi noi
pentru transformarea lor.
Mai mult ca oricare altă știință particulară, cibernetica este capabilă să joace un rol
sintetizator în domeniul științelor. Ea reprezintă o formă nouă a raport ului dintre teorie și
practică, dintre tehnică și știință și contribuie la înlăturarea prăpastiei dintre științele naturii și
cele sociale, prăpastie care , după părerea multor filozofi burghezi, era de netrecut. Cibernetica
arată o cale pentru introduce rea metodelor cantitative în științe în care până în prezent
predomină numai abordarea calitativă. Ea constituie o sinteză între știință și acțiune și după
cum se pare și -a fixat ca deviză a 11 -a teză a lui Marx despre Feuerbach, conform căreia
problema care se pune este aceea de a schimba lumea.
Cibernetica dezvoltă o metodă remarcabilă de abstractizare și de generalizare. Cu
ajutorul ei pot fi comparate rezultatele științifice ale unor domenii complet diferite ale realității.
Rezultatele dobândite pr in cercetarea unui domeniu parțial, limitat pot fi exstinse asupra unor
domenii mai vaste. Cibernetica creează posibilitatea de a înlocui în anumite condiții
experimentale necesare, dar greu de realizat într -un anumit domeniu, prin experimente
echivalen te dintr -un domeniu mai accesibil. De aceea ea ofera un câmp potrivit pentru
experimentarea unor ipoteze noi. Cu alte cuvinte, cibernetica este un mijloc remarcabil de
imbogațire și de intărire a unității culturii omenești. Dar , după natura ei, cibe rnetica este de
asemenea ăn situatia de a aprecia in mod corect și de a prelucra in mod rațional multe elemente
cu adevărat prețioase din domeniul filozofic exterior materialismului dialectic.
În sfârșit, abia datorită ciberneticii se poate realiza pe bază modernă, o muncă colectivă
în domenii eterogene. Munca științifică în colectiv devine astăzi în foarte multe discipline în
care intervin cunoștințe dintre cele mai variate o necesitate necondi ționată. Dar ea nu se
realizează pur și simplu prin gruparea arbitrară înt -o comunitate de lucru a reprezentanților
celor mai variate științe care lucrează la o anumită problemă dată. Ceea ce se impune aici este
îndeplinirea unei îndoite cerințe. Trebuie eleborate în primul rând princii de organizare cu totul
noi, adică munca de cercetare trebuie organizată ”cibernetic”. Ceea ce trebuie înțeles prin acest
termen va fi lămurit prin considerații corespunzătoare asupra modelării în cursul expunerilor
ce ur mează. Pe baza punctului de vedere filozofic expus aici, se înțelege de la sine cî astfel de
principii de organizare nu pot fi aplicate la obiecte oarecare fără îndeplinirea unor condiții
prealabile.
În al doilea rând în științele chemate să coopereze trebuie să fie gîsite relații
fundamentale unitare, permițând stabilirea unei sinteze a rezultatelor parțiale ale științelor
diferite care cooperează. Fiecare rezultat parțial practic pe care cibernetica îl dobândește pe
această cale contribuie la co nsolidarea unității imaginii noastre despre lume și a concepției
noastre depsre lume..
Această influență a ciberneticii asupra sistemului științelor, în particular, și asupra
întregii suprastructurii, în general, are un caracter cu totul diferit în capita lism și în socialism.
Tendința sintetică a ciberneticii în cadrul sistemului disciplinelor științifice acționează și în
capitalism. E drept că această tendință este aici frânată de condițiile politice. Filozofice și
economice și poate răzbi numai în mod sp ontan. În același timp , tocmai această tendință
contribuie la decompunerea imaginii capitaliste despre despre lume și a concepțiilor
corespunzătoare asupra lumii. În socialism, rolul sintetic al acestei noi discipline științifice este
stimulat sistemati c și dirijat conștient. Aici nu există piedici politice, filozofice și cu atât mai
puțin proces.
Cu toate că tocmai acest aspect general ridică numeroase probleme, vrem să ne ocupăm
mai întâi de probleme care stau într -o legătură mai strânsă cu aplicare a metodele cibernetice.

16
Datorită teoriei analogiei și a modelului, cibernetica are calitatea de a îmbogăți în mod
simțitor metoda tuturor științelor comparative, ca , de exemplu, lingvistica comparată sau
știință comparativă a religiilor. De asemenea, d atorită faptului că cu ajutorul metodei ei
specifice de abstractizare cibernetică conferă multor concepte ale științelor particulare un nou
și mai cuprinzător conținut de idei, ea creează o mulțime de concepte noi, care contribuie mai
ales la transformar ea limbajului abstract al științei.
Mai departe, cibernetica se distinge prin particularitatea de a nu căuta să explice
sitemele complexe prin altele mai simple, să dizolve în sisteme simple. Din contra, ea privește
sistemele complexe asa cum sunt ele, ca sisteme complexe și se straduiește să găsească metode
adecvate acestora. Acesta înseamnă că ea nu se orientează spre siteme fizice simple, ci că ea
nu se orientează spre sisteme fizice simple, ci spre sisteme biologice și sociale, surprinzând
anumite t răsăsturi esențiale ale acestora, trăsături pe care le prelucrează pe baza structurii
generale a categoriilor ei. În trecut, sistemele simple ale fizicii calsice au fost în linii mari
modelele cu valoare exemplară pentru ansamblul științelor naturii. Se în cearcă reducerea
artificială a unor sisteme complexe din alte domenii la aceste sisteme fizice simple. Aceasta
corespundea și procedeului tehnic de a obține mașini complexe prin combinarea diferitelor
mecanisme simple8. Orice mecanism urma să funcționeze î n ultimă instanță după modelul
sistemelor fizice clasice. Sistemelor biologice și sitemelor sociale nu le este însă proprie
simplitatea acestor sisteme fizice clasice. Unul dintre cele mai importante motive este acela că
în sistemele biologice li sociale unitatea dintre necesitate și întâmplare, suprimată artificial în
fizica clasică, devine tot mai evidentă, că aici dialectica individ -sistem devine factor dominant,
iar predominarea absolută a lanțurlor cauzale liniare este înlocuită de sistemele de regla re prin
conexiunea inversă. Tocmai în virtutea faptului că integrează acești factori în mod conștient la
sistemul ei de categorii, Cibernetica este menită prin excelență să explice și să contribuie la
conducerea sistemelor biologice și sociale. Dacă vom co nfrunta fizica clasică și mașinismul
creat de ea cu cibernetica și lumea mașinilor corespunzătoare , ar fi următoarea constatare ”în
timp ce , potriit modului de gândire clasic, organismul și societatea sunt concepute și urmează
a fi dirijate ca și cum a r fi mecanisme , cibernetica, dimpotrivă, ne învață sa înțelegem mașinile
drept organisme artificiale”9. Felul de gândire clasic consideră organismele, creierul și
sistemele sociale drept sisteme mecanice deosebit de complicate, care funcționează bine. În
schimb, felul de gândrie cibernetic consideră automatele și mașinile moderne drept organisme
relativ simple. Aceasta se manifestp, de pildă și prin aceea că în lumea mașinilor se introduc
conceptea ce nu aveau circulație în lumea mașinilor clasice.
O altă deosebire importantă între modul clasic de gândire științifică și cel cibernetic
constă în faptul că în domeniul clasic se trecea de la elemente cunoscute simple la altele mai
complexe, la sisteme compus din aceste elemente cunoscute. Pentru lumea cor espunzătoare de
mașini , aceasta înseamnă că din cele mai simple elemente de mașini, care au fost
binecunoscute, se construiesc treptat siteme de mașini tot mai complicate.
În domeniul cibernetic, drumul se parcurge în direcție inversă: se pornește mai in tâi de
la totalități complexe și de la funcționarea lor la depistarea treptată a elementelor constitutive
și a conexiunilor dintre ele pe care se întemeiază funcțiile acestora.

1.4. Perspective, particularități și utilizările ciberneticii

Fiecare om infor mat este conștient de faptul că atât cucerirea spațiului cosmic, cât și de
marile succese ale automatizării sunt idisolubil legate de această tânără știință.

8 Georg Klaus ”Cibernetica și societatea” Ed. Politică, București, 1966
9 Emil Scarlat, Nor a Chiriț ”Bazele Ciberneticii Economice”, Ed. Economică 1997

17
Copil minune al începutului celei de -a doua jumătate a secolului al XX -lea, cibernetica
arată în tregului univers dintr -un nou punct de vedere, anume, din perspectiva unei lumi în care
pretudindeni există semnale purtătoare de informație. Lucrul pare banal la prima vedere, dar e
plin de semnificații. Wiener arăta în cartea sa ”Cibernetica” o idee care numai în parte era nouă:
între mașini și organisme vii sunt mai multe asemănări esențiale. Mai exact, el arată că numai
funcții ale organismelor vii pot fi studiate precis, cantitativ, cu ajutorul metodelor dezvoltate în
tehnică pentru sistemele automate. Deci, unele sisteme biologice pot fi studiate – la fel ca și
sistemele tehnice – recurgând la studiul modului în care circulă semnalele de la un punct la
altul al sistemului respectiv.
Cibernetica studiază, deci, sistemele dintr -un punct de vedere foarte general, abstract,
în astefel de studii nu suntem interesați nici de natura semnalelor care circulă de la un punct la
altul al sistemului și nici de natura elementelor contemporane, ci numai de relațiile cantitative
între diferite semnale.
Cibernetica î și propune să dirijeze astfel procesele pe care le putem controla, încât să
fie îndeplinit un anumit criteriu, urmărindu -se, de obicei, atingerea unui maxim sau a unui
minim, în condiții date. Tehnica cibernetică se ocupă de mijloacele afective prin care
cibernetica rezolvă diferite probleme concrete. Calculatoarele electronice reprezintă, fără
îndoială, cele mai familiare reprezentate ale tehnicii cibernetice. Tocmai de aceasta, unii autori
consideră cibernetica drept știința utilizării calculatoarelor în rezolvarea problemelor
complexe, în special în domeniul științelor sociale.
Până în momentul de față, cibernetica și -a dovedit eficacitatea deschizând perspective
cu totul noi lingvisticii, fiziologiei, ingineriei, medicinii, etc. Activitatea științifică în lume se
dezvoltă astăzi vertiginos. Desigur că este greu a face apreciere cantitative într -un domeniu atât
de complex cum este creația – fie ea artistică sau științifică. Apare necestitatea cordonării
acestei activități cibernetice.
Astăzi, numeroase aspecte științifice pot beneficia de aportul tehnicii cibernetice. Atâta
vreme cât numărul periodice științifice era mic, era relativ simplu ca un specialist să urmărească
direct tot ce se pubilică.
Numeroase lucrări de teoria mașinilor nu conțin de obi cei decât numai informații despre
lucruri mecanice, despre pârghii și roți dințate. Cibernetica este de asemenea o teorie a
mașinilor, dar care nu tratează despre obiecte ci despre modul de comportare. În esență,
cibernetica este, asfel, o disciplină funcț ională și de comportament.
La început cibernetica a avut multiple și strânse legături cu fizica, fără însă ca să
deprindă în mod esențial de legile fizicii sau de proprietățile materiei. Cibernetica se ocupă cu
toate formele de comportare, în măsură în ca re ele sunt regulate, determinate sau reproductibile.
Caracterul material este neesențial, la fel ca și valabilitatea sau lipsa de aplicabilitate a legilor
obișnuite ale fizice. Adevărurile ciberneticii nu depind de proveniența lor din vreo altă ramură
a științei. Cibernetica are bazelele ei proprii.
După această privire de ansamblu asupra ciberneticii, putem să trecem la examinarea
unor căi posibile de aplicare. Există însă două mari merite științifice deosebite ale ciberneticii.
Unul este acela că oferă o terminologie unitară și un complex unitar de noțiuni pentru
a reprezenta sisteme de cele mai variate tipuri. Cibernetica oferă un complex unitar de noțiuni
care, prin faptul cp au corespondență exacte în fiecare ramură a științei, pot asfel să le pună în
corespondență exactă una cu alta.
S-a constatat în repetate rânduri că descoperirea existenței unor raporturi între două
ramuri ale științei are ca efect faptul că fiecare ramură ajută la dezvoltarea celeilalte. Rezultatul
este adesea o creștere sensibil accelerată a ambelor.
Al doilea merit deosebit al ciberneticii constă în faptul că oferă o metodă pentru tratarea
științifică a oricărui sistem în care complexitatea este atât de mare și de importantă, întrucât nu
poate să fie ignorată. Astfel de sisteme se întâlnesc de asemenea în biologie.

18
În cazul sistemelor mai simple, metodele ciberneticii nu lasă să se intervadă uneori
vreun avantaj evident față de cele care erau cunoscute mai dinainte. Noile metode își dezvăluie
forța în special când sistemele dev in complexe.
Cibernetica oferă speranța de a furniza metode eficiente pentru studiul și conducerea
sistemelor care sunt în mod intrisec extrem de complexe. Pentre aceata, va delimita mai întâi
ceea ce este realizabil, apoi va elabora și furniza strategii generealizate, de valoare
demonstrabilă, care se poate să fie utilizate în chip uniform într -o varietate de cazuri speciale.
În felul acesta ne oferă speranța de a furniza metodele fundamentale cu ajutorul cărora să fie
atacate dificultățile pshilogice, so ciale, economice – în fața cărora în momentul actual suntem
neputincioși din cauza complexității lor intrinseci.

19
2. CAPITOLUL II – TERORISMUL CIBERNETIC

2.1. Definiții

La fel cum nu există o definiție universală acceptată a terorismului, nici termenul de cyber –
terorism nu poate fi definit printr -o formulă standard. Ba mai mult, se ridică problema dacă
cyber -terorismul reprezintă într -adevăr un risc real sau este doar o născocire a imaginației unor
adepți ai teroriilor conspi raționiste pe fondul condițiilor actuale. Aceștia din urmă susțin că nu
există exemple concrete de cyber -atacuri organizate de teroriști, iar cele raportate ca fiind
atacuri de tip cyber -terorist sunt mai degrabă niște simple atacuri ale hackerilor. Cei ce
împărtășesc acest punct de vedere tind să formuleze o definiție mai generală a cyber –
terorismului, unde acesta reprezintă uzul de tehnologie de către grupări teroriste recunoscute
pentru sabotarea sistemelor informatice critice (cum ar fi cele care contro lează traficul aerian,
comunicațiile sau sistemele de aprovizionare cu energie) cu scopul de a cauza daune masive
sau pentru a crea panică.
Într-o definiție mai amplă, cyber -terorismul reprezintă utilizarea premeditată și motivată
politic a tehnologiilor i nformaționale cu scopul de a cauza panică, daune sau chiar moartea.
Conform acestei definiții, chiar dacă teroriștii nu au reușit încă să lanseze un atact cybernetic
reușit, există dovezi cum că anumite grupări continuă să plănuiască astfel de atacuri și p rin
urmare cyber -terorismul ar putea deveni o amenințare reală pentru orice societate.

2.2. Războiul cibernetic – terorismul cibernetic

2.2.1. Accesul necontrolat la resursele informaționale și fizice

Securitatea sistemelor informatice joacă un rol din ce în ce mai important, cu atât mai mult
cu cât amenințările teroriste și „cybercrimele” sunt tot mai prezente. Indiferent dacă se vorbește
despre securitatea informației, sau despre securitatea zonelor de acces, pentru realizarea
acesteia dispunem de o serie de metode de acces controlat la resurse, metode descrise prin
intermediul diferitelor pattern -uri.
Cuvântul securitate provine din cuvântul grecesc securus care înseamnă „ fără griji”,
acestei denumiri dându -i-se de -a lungul timpului o serie de definiții. Î n ceea ce p rivește
securitatea sistemelor „ fără grijă”, descrie principial protejarea anumitor resurse împotriva
posibililor atacatori.
Atacurile cibernetice reprezintă o metodă prin care resursele computaționale sunt
epuizate de adversari în defavoarea u tilizatorilor legitimi ale acestor resurse. Deși metodele
prin care aceste atacuri se realizează sunt foarte variate, aceste forme de atac sunt orientate în
general spre a face pagina web sau un serviciu web să funcționeze greoi sau să nu funcționeze
deloc . Principalele ținte ale atacurilor sunt serverele web pentru serviciile bancare, sau servicii
de rezolvare a numelor în internet. Aceste atacuri sunt realizate de obicei prin cereri simplpe,
repetate către stațiile țintă, până când acestea vor începe să r ăspundă foarte greu la utilizatorii
legitimi sau nu vor mai putea răspunde deloc.
În societatea zilelor noastre atentatele realizate asupra sistemelor informatice sunt
amenințări concrete, iar termeni de genul: hacker, SPAM, phishing, fraude electronice,
cyberterorism sunt denumiri pentru care fiecare dintre noi le cunoaștem semnificația. În această
societate, în care protejarea informației și securizarea zonelor de acces sunt necesități cotidiene,
accesul controlat la resurse joacă un rol din ce în ce mai important, acesta asigurând că o entitate

20
poate accesa doar acele informații, sau doar acele resurse fizice pentru care are autorizarea
corespunzătoare.
Atacurile cibernetice reprezintă o violare a politicilor de utilizare acceptabilă a
resurselor tuturor furnizorilor de servicii internet, în măsura în care sunt realizate de adversari,
care nu sunt utilizatori cu bune intenții. De asemenea aceste atacuri reprezintă o violare a
majorității statelor. De exemplu, în Marea Britanie persoanele implicate într-un atac cibernetic
pot fi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, la fel în SUA atacurile cibernetice reprezintă
o infracțiune federală pedepsită cu închisoare.
Aceste atacuri vizează o varietate de ținte din diferite domnii, așa cum arată exempl ele:
 Politic (atacul din 2008 asupra site -ului guvernului Georgian, atacul din 2009 asupra
site-ului guvernului Iranian);
 Financiar (atacul din februarie 2001 asupra serverului departamentului de finanțe al
cuvernului irlandez);
 Divertisment (atacurile din februarie 2007 asupra serverelor pentru jocurile Return to
Castle Wolfenstein, Halo, Counter -Strike);
 Rețele sociale ( atacurile din 6 august 2009 asupra rețelelor de socializare Facebook,
Twitter, Livejournal și Google);
În domeniul aplicațiilor e -bankin g interesul pentru securitate este clar mai mare, totuși,
soluțiile existente nu sunt adaptate la atacurile moderne sau nu țin cont de preferințele
utilizatorilor.
Analiza pieței românești este importantă din două motive:
 Solușiile disponibile pe piața rom ânească de e -banking provin de la furnizori
multinaționali de servicii bancare (BRD, ING, Raiffeisen etc.);
 România este sursa numărul unu de fraudă electronică, pe plan mondial și a doua țară
emitentă de carduri de credit folosite pentru a comite fraudă f inanciară.

Datorită accesibilității acestor tipuri de atac, a domeniilor foarte diferite în care pot apărea
și a costurilor asociate, măsuri de prevenire eficientă a atacurilor cibernetice sunt necesare.
O atenție importantă trebuie acordată disponibilită ții sistemelor de comandă și control
wireless.
Spam -ul reprezintă o metodă electronică de a trimite mesaje nesolicitate și este un atac
cunoscut de mai bine de două decenii. Mesajele de tip spam fiind trimise prin intermediul
rețelelor zombie, rețele forma te din computere personale infecatate cu viruși sau viermi. Spam –
ul rămâne o metodă profitabilă din punct de vedere economic deoarece firmele care fac spam
nu au alte costuri de publicitate decât cele legate de menținerea listelor de email -uri. Deoarece
metoda de transmitere a mesajelor de tip spam este una relativ simplă, numărul de spameri este
foarte numeros, iar volumul de mesaje nesolicitate a crescut enorm. Costul traficului cu mesaje
spam crescând deoarece ISP10-urile trebuie să mărească capacitatea l iniilor sale, pentru a face
față traficului tot mai amre de date. Mesajele de tip spam au condus la dezvoltarea unei
adevărate industrii de colectare a adreselor de email, pentru crearea de liste cu adrese email
folosite pentru distribuirea de spam. Colect area adreselor de email este realizată, de obicei, prin
intermediul site -urilor de tip re țea socială, site -uri ce conțin, pe lângă adrese de email, detalii
cu privire l a preferințele utilizatorilor. Î n general, recoltarea de adrese de email este facilitatp
de utilizatorii care nu citesc cu atenție acordul care și -l dau în momentul în care își creează un
cont pe un anumit site.

10 Internet Service Provider (Furnizor de servicii internet)

21
Mesajele de tip spam au apărut la mijlocul anilor ’90, volumul acestora a crescut
exponențial ajungând în prezent la 80 -85% din tota lul de email -uri trimise. Comisia pentru
piața internă a Uniunii Europene a estimat că în 2001 spam -ul îi costă pe utilizatori de internet
12 miliarde $ anual. Autoritățile din California au estimat că mesajele de tip spam au cauzat
pierderi de 17 miliarde $ organizațiilor din SUA în 2007. Spam -ul include și costuri legate de
solicitarea resurselor calculatoarelor, a rețelelor și costul în timp uman legat de distrugerea
atenției de către aceste mesaje nesolicitate.
În plus spam -ul mai implcă o mare varieta te de costuri, variind de la costurile pentru
generarea de spam, la costurile legate de combaterea acestor mesaje. Pe lângă aceste costuri,
mesajele de tip spam contribuie la realizarea unor infracțiuni, cum ar fi ; furt financiar (inginerie
socială), furt de identitate, furt de proprietate intelectuală, răspândirea virușilor, pornografie
infantilă, înșelăciune, terorism. Datorită riscurilor de securitate și a costurilor mari implicate
de mesajele de tip spam nevoia filtrării acestor tipuri de mesaje este c lară. Ingineria socială
reprezintă o metodă prin care utilizatorii de servici web (e -banking, email, rețele sociale) sunt
păcăliți să divulge informații personale. În contextul dezvoltării soluțiilor de tip e -banking ,
creșterea acesibilității acestora tre nuie să primeascp o atenție deosebită datorită acestor atacuri
de tip inginerie socială.
Atacurile de tip inginerie socială s -au răspândit foarte mult în ultima vreme deoarece
atacatorii nu anevoie de cunoștințe foarte avansate în domeniul software -ului sa u arețelelor de
calcul11atoare ci se bazează pe vulnerabilitățile existente în arhitectura internetului și pe
naivitatea utilizatorilor. De aceea aceste tipuri de atacuri trebuie identificate și oprite încainte
ca utilizatorii să fie afectați.
Ținta acestor atacuri, de cele mai multe ori, o reprezintă frauda electronică. Este foarte
important ca utilizatorii să cunoască ce vulnerabilități au soluțiile de tip e -banking existente pe
piață pentru a nu cădea în plasa atacatorilor.
În lucrarea IBM „White Paper”, se afirmă:
”Security isn ’t just a product, and it isn ’t jsut a service. It ’s a condition that is expected to
be embedded in the process of creating value.”

Atunci când se vorbește despre securitatea și în mod particular despre accesul controlat la
resurse , trebuie să se țină cont dde câteva elemente principale, ca de exemplu12:
Identificarea și Autentificarea (Identification and Autentification) sunt procesele prin care
se identifică și se verifică dacă o entitate este cea care declară că este.
Autorizarea (Authorization) este procesul prin care după autentificarea entității i se acordă
acesteia doar acele drepturi prin care aceasta să poată avea acces la resursele necesare pentru
a-și îndeplini sarcinile.
Trasabilitatea (Accountability) este procesul prin care ne asigurăm că activitatea unei
entități într -un sistem poate fi reconstituită.
Integritatea (Integrity) exprimă faptul că informația behiculată nu a suferit modificări în
timpul transportului , sau că informați stocată nu a fost modificată de către entitiăți
neautorizate.
Confidențialitatea (Confidentiality) exprimă faptul că accesul la resurse trebuie să se acorde
doar acelor entități care sunt autorizate să aibă acest drept.

11 ”Introduction to Business Security Patterns An IBM White Paper”, Business Security Patterns Overview,
disponibil online: http://www -03.ibm.com/security/patterns/intro.pdf
12 Bogdan Ioan Groza, ”Contribuții criptografice hibride, bazate pe tehnici simetrice și asimetrice”, Teză de
Doctorat, Ed. Politehnică, Timișoara

22
2.2.2 . Atacurile cibernetice

Conform13, un atac cibernetic paote fi def init ca un atac ce vizează disponibilitatea unui
calculator sau a unei rețele de calculatoare astfel încât acesta să nu mai poată furniza în mod
prompt sserviciul pentru care a fost creat. Atacurile de tip cibernetic reprezintă o violare a
politicilor de u tilizare a rețelelor tuturor furnizorilor serviciilor de internet și chiar a legilor
unor țări.
Putem vorbi de un atac cibernetic atunci când accesul la un calculator sau la o rețea a
fost blocat sau degradat în mod intenționat de către acțiunea malițioas ă a unui utilizator.
Majoritatea atacurilor vizează lățimea de bandă a rețelei sau conectivitatea.
Un atac asupra conectivității se realizează pintr -un număr mare de cereri asupra unui
server, astfel încât acesta nu va mai putea răspunde cererilor utiliza torilor legitimi, deoarece
resursele sale vor fi ocupate de cererile atacatorilui. Atacurile cibernetice asupra nivelului
echipamentelor de rețea se bazează pe probleme în softul echipamentelor de rețea.
Pe lângă probleme la nivelul softului un atacator mai poate încerca și epuizarea
resurselor hardware ale echipamentelor de rețea.
Atacurile la nivelul Sistemului de Operare (SO) se bazează pe exploatarea implentării
protocoalelor de rețea SO.
Atacurile la nivelul aplicației se bazează pe exploatarea uno r vulnerabilități ale
software -ului ce rulează pe mașina țintă.

Fig. 2 – Clasificarea atacurilor cibernetice

13 L.D. Stein and J.N. Stewart (2002) W3C , disponibil online la: https://www.w3.org/Security/
Atacuri
cibernetice
Nivelul
echipamentelor
de rețea
Nivelul SO
Nivelul
aplicației
Flood
Atac prin
amplificare
Atac prin
oscilare
Flood simplu
Atac asupra
protocolului
Epuizarea
conexiunilor
Atac asupra
DNS
Atac asupra
spam

23
În ultima perioadă, s -au înmulțit incidentele în care datele personale ale clienților și/sau
angajaților au ajuns la persoane străine, fiind folosite în diverse scopuri.
De asemenea, experții în domeniu au tras un semnal de alarmă în ceea ce privește
creșterea cazurilor în domeniu prin diferite tehnici (ex. Phishing, pharming, cititoare de card și
camere montate în ATM -urile băncilor) se urmărește obținerea datelor de autentificare, astfel
încât să se abuzeze de autoritatea unei entități sau situații în care explorându -se slăbiciunile
unui sistem , au fost realizate atacuri asupra instituțiilor guvernamentale, sau asupra marilor
furnizori de servicii.

Fig. 3 – Raportul privind atacurile cibernetice distribuite pe națiuni14

14 http://www.slideshare. net/anshumantripathi002/cyber -crime140128140443phpapp02 -1 39%
8%
3% 3%3%3%3%3%3%2%2%2%2%24%SUA
UK
AO
CN
IT
TR
UA
BD
BR
IL
INT
NL
RO
Altele

24

Fig. 4 – Distribuirea țin telor atacurilor informatice pe domenii

În figura următoare se prezintă doar câteva dintre posibilele atacuri ce pot fi realizate
asupra unui sistem sau asupra unei rețele.

Fig. 5 – Posibile tipuri de atacuri cibernetice15

15 Stuart McClure, ”Securitatea rețelelor”, Ed. Teora, București 17%
15%
15%
13%9%8%5%3%2%2%1% 10%Guvern
Industrie
Organizații
Bănci
Educație
Comerț electronic
Servicii online
Armată
Întâlniri
Procese juridice
Site-uri pt adulți
Altele
Posibile
tipuri de
atacuri
cibernetice
SMB,
man-in-
the-
middle
Rootkits
Cracking
Phishing
Denial –
of-
Service
(DOS),
Distribute
d DOS
Sniffing
Trojan
Horse
Bruce
Force sau
atac prin
folosirea
dicționaru
lui

25

Dacă se aruncă o simplă privire asupra domeniului internet, care este prezent în marea
majoritate a activităților (ex. Sisteme industriale, come rț) un studiu realizat de CERT/ CC arată
o creștere îngrijorătoare a numărului de vulnerabilități înregistrate de -a lungul anilor (1998 –
2014). În acest studiu se prezintă vulnerabilitățile catalogate pe baza rapoartelor provenite din
surse publice.

Fig. 6 – Statistică CERT/CC16 privind numărul de vulnerabilități raportate17

Privind doar aceste date legate de vulnerabilitatea unei mici păr ți dintr -un sistem
modern de acces controlat, protejarea datelor confidențiale ale unei instituții, protejarea datelor
clienților și angajatilor, accesul controlat la resurse informaționale și resurse fizice este o
problemă a zilelor naostre, breșele de se curitate în acest domeniu provocând pagube însemnate.
În figura 7 se prezintă posibile surse de atacuri cibernetice pentru un sistem
informațional.

16 Misiunea CERT: Anticipating and Solving the Nation’s Cybersecurity Challenges
17 http://www.cer t.org/ 02000400060008000100001200014000
1998-2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014
Vulnerabilități raportate

26

Fig. 7 – Posibile surse de atacuri cibernetice18

Corespunzător unui studiu pri vind motivația angajațilo r în „ computer crime”, se arată
că pentru organizațiile cu mai mult de 250 angajați, 57% din incidente de securitate se referă
tocmai la proprii angajați. Așadar, securizarea unui sistem nu trebuie să fie neglijată nici în
cazul în care funcționalitățile r espective se realizează pentru proprii angajați.

18 Elena Popescu, Gheroghe Popescu,”Elaborarea sistemelor informatice în contextul informaticii actuale”,Ed.
Ovidius, Constanța, 2001
Posibile
surse de
atacuri
cibernetice
Servicii
secrete
Diverse
organizații
criminale
Angajați ai
firmei
Foști
angajați
Hacker
Spionaj
industrial

27

Fig. 8 – Motivarea atacurilor cibernetice19

În acest context, metodele de acces controlat la resurse informaționale fizice joacă un
rol special doarece ele, alături de alte metode reprezintă garantarea faptului că o entitate poate
avea acces doar la acele obiecte protejate pentru care are autoritatea adecvată.

Internetul deschide câteva oportunități pentru realizarea atacurilor de tip cibernetic:

 Securitatea internetului este puternic interdependentă. Internetul reprezintă o
comunitate uriașă în care se găsesc sisteme sigure și sisteme mai puțin sigure. Chiar
dacă un utilizator își poate proteja propriul sisteme nu îi mai poate forța și pe ceilalți
utilizatori din Internet să facă la fel. Astfel, un at acator poate găsi suficiente noduri
nesigure în internet pentru a le compromite în vederea realizării unui atac cibernetic.
Realizând un atac, folosind aceste stații compromise, puterea atacatorului crește
semnificativ, astfel că oricât de sigur ar fi sis temul victimei, aceasta nu paote dispune
de resursele adversarului pentru a face față unui astfel de atac. Rezistența sa în fața unui
atac cibernetic depinzând așadar de securitatea celorlalte sisteme de internet.
 Puterea celor mulți față de cei puterea ce lor puțini. Atacurile coordonate și simultane
ale unor participanți vor fi întotdeauna în detrimentul altora dacă resursele atacatorilor
sunt mai mari decât cele ale victimelor.
 Resursele internetului sunt limitate. Orice entitate din Internet are un numă r limitat de
resurse ce este consumat de mai mulți utilizatori.
 Informațiile și resursele sunt dispersate. Majoritatea informației necesare pentru
asigurarea furnizării unui serviciu se află în stații terminale, limitând nivelul de
procesare în rețelele i ntermediare, în același timp dorința unei rate de transfer cât mai
mari a condus la proiectarea unor canale de comunicație, în rețelele intermediare, cu o

19 http://prohacker.ro/index.php/statistici -2012/ Crimă cibernetică
47%
Hacking
46%Război cibernetic
4%Spionaj cibernetic
3%Crimă cibernetică
Hacking
Război cibernetic
Spionaj cibernetic

28
lățime de bandă cât au nevoie. Astfel, un atacator poate utiliza resursele de bandă ale
unei rețele i ntermediare pentru a trimite o mulțime de mesaje victimei.
 Răspunderea nu este forțată. În pachetele IP adresa sursă nu este validată, aceasta
putând conduce la atacuri prin falsificarea adresei sursă, cum ar fi atacul smurf.
 Controlul este distribuit. Man agementul Internetului este distribuit și fiecare rețea are
propria politcă de securitate. E imposibil să se impună o politică globală de securitate
datorită problemelor de confidențialitate ce pot apărea. Astfel, e adesea imposibil de
investigat comportam entul traficului dintre rețele.
Arhitectura unui astfel de atac cibernetic este compusă din următoarele 4 elemente:

 Atacatorul propriu -zis;
 Stăpânii – sisteme compromise, capabile să controlze mai mulți agenți;
 Agenți sau zombi, sunt sisteme compromise pe care rulează un program capabil de a
trimite un flux de pachete spre victima vizată. Aceste siteme sunt exterioare rețelei
victimei pentru a evita un răspuns prompt din partea acesteia și sunt exterioare
atacatorului pentru a împiedica identificarea acest uia;
 Victima.

Fig. 9 – Arhitectura unui atac cibernetic

Atacator
Stăpân
Agent
Agent
…
Agent
Stăpân
Agent
Agent
…
Agent
…
Stăpân
Victimă

29
2.2.2.1. Patern -uri pentru accesul la resurse

Este unanim recunoscut că design -ul pattern20 își are originile în arhitectură, plecând
de la conceptul vizionar al lui Christopher Alexander.
Ulterior s -au creat o multitudine de pattern -uri într=o largă gamă de categorii. De
exemplu, doar în categoria pattern -urilor pentru securitate s -au creat ca și subcategorii: acces
controlat la resurse, acces controlat pentru sisteme de operare, Identifica re & Autentificare,
arhitecturi Firewall, aplicații internet sigure.
Modelele pentru acces controlat la resurse sunt sintetizate în colecții de pattern -uri, de
cele mai multe ori reprezentate sub forma diagramelor de clasă UML. Prezentarea acestora sub
forma unor pattern -uri ofera o serie de avantaje, ca de exemplu:
 Posibilitatea de a învăța din experiența celorlalți;
 Reutilizarea soluțiilor existente;
 Posibilitatea de a combina soluții existente pentru obținerea unor soluții mai complexe;
 Posibilitatea de a crea variante ale soluțiilor propus;
 Posibilitatea de a prezenta soluții prin intermediul unui limbaj formal, independent de
platformaîn care acestea au fost implementate.
Câteva dintre cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un sistem pentru ac ces controlat
la resurse, confomr pattern -ului Acces Control Requirements sunt:
 Respingere a eventualelor accesări neautorizate;
 Permiterea accesărilor autorizate;
 Limitarea pagubelor în cazul unui acces neautorizat;
 Folosirea politicilor de autorizare.
O clasificare generală a pattern -urilor în funcție de frecvența folosirii lor, paote fi făcută în
așa numitele:
 Good practices pattenrs ( pattern -uri bine cunoscute) – întâlnite în cel puțin trei sisteme
reale.
 Useful solutions pattern – prezintă soluții ce nu au fost folosite sau soluții ce au fost
implementate o singură dată, dar a căror idei pot fi refolosite.

2.4. Măsuri de prevenire și combatere împotriva pătrunderilor neautorizate

Într-un sistem distribuit, securitatea comunicării dintre componente este absolut vitală.
În funcție de implementarea sistemului distribuit, se pot identifica o serie de probleme care pot
afecta securitateea în ansamblul ei. Rețelele de calculatoare reprezintă un mediu de
interconectare a modulelor unui sistem distribuit. Problemele de securitate care pot să apară la
nivelul unei rețele, sunt foarte diverse, literatura de specialitate abordând pe larg acest domeniu
și oferind soluții care pot fi implementate cu succes, în vederea creșterii fiabilității și a gradului
de încr edere asociat.
Atacurile sunt frecvente și pot avea consecințe de la cele mai inofensive, până la cele
mai grave.
Pentru o rețea de calculatoare, este foarte important să se asigure faptul că utilizatorii
rețelei sunt persoane autorizate, demne de încredere. Se definește de asemenea securitatea ca
fiind ” un compus format din atributele de confidențialitate, integritat e și disponibilitate,

20 model specific, tipar reprezentând simplificat structura unui fenomen sociologic, lingvistic, psihologic

30
necesitând existența simultană a disponibilitățil de numai pentru acțiunile autorizate,
confidențialități și integrității în sens de autorizare”. Autorizarea are un rol esențial în
securitatea rețelelor de calculatoare.
Problema pătr underilor neautorizate în sistem se încadrează în categoria atacurilor. Un
utilizator extern poate să pătrundă într -un sistem restricționat, fie pentru a produce pagube
voite, fie pentru a beneficia de anumite drepturi pe care le au utilizatorii autorizați . De exemplu,
se poate ca un utilizator să introducă în rețeaua companiei la care lucrează, laptopu -ul personal,
doar pentru a veneficia de o conexiune Internet de viteză foarte mare sau de alte servicii oferite.
Astfel de utilizatori nu vor distruge infor mații, dar pot afecta utilizarea lățimii de bandă. Cele
mai mari probleme apar atunci când din rea intenție se încearcă să se pătrundă în sistem pentru
a putea determina pagube. Dar, fie că este vorba de o categorie sau alta, sistemul nu trebuie să
permită astfel de spargeri ale securității sale.
Măsuri de prevenire și combatere vor fi prezentate pe baza clasificării atacurilor
cibernetice:

Fig. 10 – Clasificarea măsurilor de prevenire și combatere a atacurilor cibernetice
Măsuri de
prevenire și
combate a
atacurilor
cibernetice
Nivelul
echipamentelor de
rețea
Patch sau Upgrade
Filtrarea
pachetelor
Nivelul SO
Patch sau Upgrade
Modificări în
implementarea
protocoalelor
Nivelul aplicației
Patch sau Upgrade
Protecție e -mail cu
puzzle -uri
criptografice
Scanarea
sistemului și
detecția intrușilor
Identificare
Coordonate
virtuale
Amprentare
Nivelul
protocolului
Modificări ale
protocoalelor
Protecție SSL cu
puzzle -uri
criptografice
Straturi de
protecție pentru
protocol

31
3. CAPITOLUL III – LUPTA ÎMPOTRIV A TERORISMULUI
CIBERNETIC LA NIVELUL ROMÂNIEI ȘI AL NATO –
STUDIU DE CAZ

3.1. România și spațiul cibernetic

3.1.1. Poziția României cu privire la terorismul cibernetic

Istoria îndelungată a poporului nostru arată că el a avut în toate timpurile o vocație
pașnică, violența, agresivitatea fiindu -i întodeauna stăine, opuse caracterului și
comportamentului său, deși încă din cele mai îndepărtate vremuri a fost confruntat permanent
cu numeroase adversități și vicisitudini. Poporul român a trebuit timp de secole să înfru nte
valurile succesive și pustiitoare ale populațiilor migratoare, ale unor contropirori străini, fiind
nevoit adesea să facă față cu armele celor care îi râvneau pământul strămoșesc și bogățiile.
Subliind acest adevăr, fostul președinte Nicolae Ceaușesc u arăta: „De la formarea de
către Burebista, în secolul I înaintea erei noastre, a statului dac centralizat, de la epoca
înfloritoare a societății dacicice a lui Decebal și apoi de -a lungul a două milenii de existență,
până în ziua de azi, poporul nostru a trebuit să ducă lupte grele pentru a -și apăra ființa proprie,
entitatea națională și de stat.”21
Animat în mod profund de sentimentele pașnice, de conviețuire și înțelegere, de
colaborare, poporul român a condamnat întodeauna cu fermitatea recurgerea la violență, dându –
i riposta cuvenită atunci când a fost nevoit să -i facă față.
Sunt vii în memoria sa actele monstruase, cu caracter terorist, comise în anii
premergători celui de -al doilea război mondial de bandele fanatice de legionari, cărora le -au
căzut victimă personalități de seamă ale patriei noastre ca A. Călinescu, V. Madgearu, N. Iorga.
Participarea directă a autorităților regimului horthyst la săvârșirea acestor crime barbare
este o dovadă indiscutabilă a terorismului de stat, pe care acestea l -au promovat și practicat.
Consecvent liniei sale de conduită, poporul român este astăzi preocupa t și neliniștit de
tendința crescândă a recursului la violență pe toate planurile și în special cel virtual, care se
manifestă în lume, de escaladarea actelor de terorism în toate formele acestuia, de faptul că în
ultimii ani terorismul a îmbrăcat forme no i care au urmări din ce în ce mai grave asupra
relațiilor internaționale, punând în pericol însăși securitatea popoarelor.
După părerea României, actele de terorism care se produc în diverse zone și state nu au
nimic comun cu lupta de eliberare socială ș i națională, cu lupta pentru independență și liberare.
Activitatea revoluționară conștientă, chiar lupta sa armată, nu poate fi înlocuită cu terorismul,
cu acțiuni aventuriste individuale sau în grup.
„Terorismul – arată, de asemenea, fostul președintele Nicolae Ceaușescu – nu poate
constitui în nici o împrejurare o formă a luptei politice. Indiferent de problemele care trebuie
soluționate într -o țară sau alta, calea terorismului nu poate decât să o complice și, până la urmă,
să împiedice rezolvarea probl emelor. Noi considerăm că fenomenul terorismului, care s -a
manifestat și s -a accentuat în ultimii ani, trebuie dezaprobat și condamnat cu toată hotărârea.
Desigur, trebuie analizate cauzele acestui fenomen pentru a se acționa în direcția înlăturării lor,
dar, indiferent de aceasta, acțiunile teroriste nu pot fi în nici un fel justificate sau adoptate.”22

21,22 Nicolae Ceaușescu, „România pe drumul constituirii societății socialiste multilateral dezvoltate”, Ed. Politică,
București, 1977

32
În ceea ce privește internaționalizarea terorismului, răspunsul la actele de terorism prin
forță și violență, România consideră situația înregistrată în ul tima perioadă ca fiind deosebit de
îngrijorătoare, aducând elemente noi de tensiune în relațiile internaționale.
Acțiunile teroriste, de toate felurile, oricare ar fi motivația lor, nu fac decât să provoace
noi pierderi umane și materiale, afectând în ce le mai multe situații persoane nevinovate și chiar
state străine în scopul urmărit. Indiferent de forma și de locul în care se produc, ele sunt
reprobabile.
În abordarea terorismului cibernetic internațional, România este de părere că trebuie să
se pornea scă de la distincția fundalementală și netă care există între lupta de eliberare națională
și socială pe de o parte și actele de terorism, pe de altă parte.
Lupta de eliberare și de emancipare națională este o luptă legitimă, în concordanță cu
principiile fundamentale ale dreptului internațional, cu aspirațiile îndreptățite ale tuturor
popoarelor către libertate și demnitate.
Poporul român sprijină cu hotărâre, după cum este bine cunoscut, lupta de eliberare a
popoarelor, pentru independența lo r națională. Fiind ea însăși supusă timp de secole dominației
și expoatării străine, România, care și -a câștigat libertatea ți independența prin îndelungate
lupte și mari sacrificii umane și materiale, cunoaște prețul scump care trebuie plătit pentru
realizarea acestor valori politice fundamentale. Ea înțelege în mod profund și împărtășește
aspirația spre eliberare a popoarelor care se mai află, într -o formă sau alta, sub dominația
străină, este solidară cu lupta lor, acordându -le ajutor politic și material .
România condamnă în mod ferm recurgerea la acte de terorism de stat, oricare ar fi
încercările de justificare și scopurile lor. Actele de terorism de stat, în toate formele în care se
produc, constituie o violare gravă alegalității internaționale, punâ nd în pericol liniștea și
securitatea statelor și popoarelor, pacea în lume.
Terorismul, după părerea țării noastre, nu se combate prin noi acte de terorism. Sub
pretextul combaterii terorismului, nu trebuie să se recurgă la acțiuni către reprezintă de f apt
atentate la adresa independenței naționale, la acte de intimidare a unui popor liber.
Terorismului nu i se poate răspunde prin terorism, iar litigiile între state nu se rezolvă pe calea
armelor.
România este convinsă, prin urmare, că pentru curmarea terorismului internațional este
necesar:
 Să se acționeze cu multă hotărâre pentru condamnarea statelor care continuă să se
încalce dreptul popoarelor de a dispune de ele însele la libertate și independență;
 Să se acționeze în mod ferm pentru reglementarea pașnică a tuturor focarelor de
conflicte internaționale;
În același timp, în privința măsurilor specifice de luat pentru a se pune capăt
terorismului România apreciază că se impune:
 Incriminarea generală a actelor de terorism internațional în legislațiil e naționale ale
fiecărui stat, în așa fel încât în orice stat în care s -ar comiote un act de terorism cu efecte
internaționale sau în care s -ar refugia autorul lui, acesta să nu poată scăpa urmăririi și
sancționării penale;
 Participarea tuturor statelor la convențiile internaționale existente referitoare la
prevenirea și combaterea unor acte specifice de terorism internațional;
 Elaborarea și adoptarea unor noi instrumente juridice bilaterale, regionale sau
multilaterale pentru prevenirea și reprimarea unor acte de terorism specifice sau care se
produc mai frecvent în anumite zone;
 Elaborarea și adoptarea unei convenții internaționale care să abordeze fenomenul
terorismului în ansamblu său, atât sub aspectul faptelor cât și al persoanelor, la care să

33
adere to ate statele membre ale O.N.U. o asemenea convenție trebuie să țină seama de
pozițiile tuturor statelor și să fie general acceptabilă, căci altfel ar risca să aibă soarta
Convenției de la Geneva din 1937;
 Întâlnirile legalității internaționale, a respectări i normelor dreptului internațional, a
prevederilor Cartei Organizației Națiunilor Unite.
România apreciază că este necesară folosirea tuturor posibilităților, inclusiv a
mecanismelor O.N.U. pentru organizarea colaborării internaționale în combaterea tero rismului
cibernetic. Aceasta se pronunță, de asemenea, pentru intensificarea colaborării internaționale
în vederea asigurării securității comunicațiilor, inclusiv pentru adoptarea unui nou instrument
internațional privind extrădarea autorilor infracțiunilo r stabilite prin convențiile multilaterale
existente.
Țara noastră se pronunță în favoarea unei cooperări active a tuturor statelor în vederea
ajungerii la măsuri eficarce de prevenire, considerând această cooperare ca un element
fundamental pentru înfăp tuirea unui sistem general de pace și securitate internațională.
Terorismul internațional va putea fi eliminat numai dacă sunt eradicate cu hotărâre cauzele sale
esențiale și în condițiile îmbunătățirii situației internaționale. Cooperarea statelor pentru
prevenirea terorismului internațional și lupta împotriva acestui flagel trebuie clădită pe principii
constructive, pe baza respectului principiilor și normelor general recunoscute ale dreptului
internațional și în strictă conformitatea cu dispozițiile Cart ei Organizației Națiunilor Unite.
Legislația internă a României cuprinde reglementări care răspund scopului urmărit și
anume prevenirea și reprimarea actelor cu caracter terorist, apărarea vieții, a integrității fizice,
a libertății și demnității oricăre i persoane fizice aflate în interiorul granițelor țării, cetățean
român sau străin.

3.1.2. Poziția României față de Politica Externă și de Securitate Comună

Printre primele capitole de negocieri deschise de România cu Uniunea Europeană după
începerea negocieri lor de aderare, la 15 februarie 2000, au fost Capitolul 26 (Relații externe)
și Capitolul 27 (Politica Externă și de Securitate Comună, PESC). Aceste capitole au fost
închise provizoriu încă din iunie 2000.
Conform documentelor de poziție prezentate, Româ nia a declarat că va accepa acquis –
ul23 comunitar pentru ambele capitole și că va fi gata să îl aplice odată cu aderarea la Uniunea
Europeană în anul 2007, fără a necesita perioade de tranziție.
Astfel, în Documentul de poziție a României la Capitolul 27, referitor la Politica
Externă și de Secuirtate Comună se arată că: „România este pregătită să accepte și să aplice
acquis -ul în domeniul Politicii Externe și de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene
(UE). Structurile necesare transpunerii acesteia î n practică au fost create, iar politica externă și
de securitate a României se bazează pe aceleași principii și are aceeași orientare cu cea
promovată de Uniunea Europeană.”24
Această afirmație este susținută de faptul că România împărtășește valorile
fundamentale ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre: democrația, statul de drept,
respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, protecția minorităților și
toleranța religioasă, dezvoltarea unei economii de piață și asigurarea co eziunii sociale.
De asemenea, România sprijinină neproliferarea armelor nucleare, biologice și chimice
și este semnatară a tuturor acordurilor internaționale relevante în domeniu. România sprijină

23 ansamblu de mă suri convenite între Uniunea Europeană și fiecare țară candidată la aderare
24 Document de poziție la Capitolul 27: „Politica Externă și de Securitate Comună”, disponibil online la:
http://www.clr.ro/menu1/Capitole%20negociere/CAP27 -DP.pdf

34
neproliferarea armelor nucleare, biologice și chimice și semnatară a tuturor acordurilor
internaționale relevante în domeniu. România a introdus și exercită un control strict în privința
produselor și tehnologiilor cu dublă întrebuințare și este la toate tratatele internaționale privind
controlul armamentelor.
În septembrie 2002 Agenția Națională pentru Controlul Exporturilor Strategice și
Interzicerea Armelor Chimice (ANCESIAC) a publicat său Raport privind controlul
exporturilor de arme convenționale. ANCESIAC a pus în funcțiune un sitem computerizat de
contr ol al exporturilor cu implicarea sectoarelor industriale respective și a desfășurat o serie de
aplicații de atenționare specializate pe industrii. Au fost dezvoltate contracte internaționale în
scopul de a beneficia de experiența celor mai bune practici în domeniul controlului
exporturilor.
România este membră a Organizației Nașiunilor Unite, a Consiliului Europei, a NATO
și a unui număr de alte organizații internaționale. Este, de asemenea. In promotor activ al
cooperării regionale prin participarea la o serie de organizații sau grupări regionale, precum
Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră (BSECO), Inițiativa Central Europeană
(CEI), Zona Central Europeană de Liber Schimb (CEFTA), Procesul de Cooperare a Statelor
din Sud -Esteul Europei (SEEC P), Procesul Royaumont, Inițiativa de Cooperare Sud -Este
Europeană (SECI), Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud -Este.
România se află într -un stadiu avansat al procesului de rezolvare a tuturor aspectelor
legate de relațiile cu vecinii, pe baza dr eptului internațional și sa implicat într -o rețea de
acorduri trilaterale cu vecinii, menite a asigura pacea și stabilitatea în Europa Centrală și de
Sud-Est.
În acest context, în iunie 2003 România și Ucraina au semnat un tratat privind regimul
frontiere i de stat și au căzut de acord să continue negocierile pentru a găsi o soluție reciproc
acceptabilă pentru delimitarea platoului continental. De asemenea, relațiile României cu
Federația Rusă s -au imbunătățit simțitor, în iulie 2003 fiind semnat un tratat bilateral de
prietenie și cooperare.
România a continuat să -și dezvolte relațiile cu Republica Moldova prin propunerea unui
”Parteneriat pentru Europa”, iar relațiile economice cu Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei, Bosnia și Herțegovina și Croația au fost îmbunătățite.
În timpul conflictului din Kosovo poziția României a avut în vedere susținerea
securității și stabilității la nivel regional și european. Această poziție a fost susținută și în cadrul
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud -Est și în ceea ce privește sprijinul acordat
eforturilor UE și NATO de a integra țările fostei federații iugoslave în sistemul predominant
de valori europene. Obiective și principii similare au fost promovate în timpul președinției
României a SEECP (martie 1999 – martie 2000), precum și pe perioada președinției României
a OSCE, în 2001.
România s -a alinitat celor patru domenii ale acquis -ului privind Politica Externă și de
Securitate Comună:
 Respectarea restricțiilor privind relațiile cu Iugoslavia în timpul re gimului Miloșevici;
 Respectarea restricțiilor privind relațiile cu regimul taliban din Afganistan;
 Embargoul privind livrarea de arme și echipamente militare către Etiopia și Eritreea;
 Aplicarea restricțiilor de acordare a vizei pentru membrii juntei milit are din
Burma/Myanmar.
Date fiind cele de mai sus, România estimează că nu va avea dificultăți în transpunerea
în practică a acquis -ului în domeniul Politicii Externe și de Securitate Comune.
De altfel, Raportul periodic privind progresele înregistrate de România pe calea
aderării, elaborat de Comisia Europeană în noiembrie 2003, arată că ”România a continuat să –
și alinieze pozițiile cu deciziile și declarațiile Uniunii Europene și atunci când a fost invitată,

35
s-a asociat la pozițiile și acțiunile comun e ale Uniunii Europene. România a continuat să aplice
sancțiunile internaționale și măsurile restrictive impuse de Națiunile Unite, Uniunea
Europeană, OSCE și alte rezultate din Acordul Wassennar privind controlul exporturilor de
arme convenționale și de produse cu dublă utilizare”.
De asemenea, România apreciază că, la momentul aderării, nu se va confrunta cu
probleme în aplicarea acquis -ului referitor la protecția diplomatică și consulară.
Totodată, România a declarat că va urmări și implementa cerințe le ulterioare ale acquis –
ului în domeniul PESC. Prin Documentul de poziție România s -a angajat ca la momentul
aderării șă subscrie la obiectivele expuse din Tratatul privind Uniunea Europeană. Conform
acelorași angajamente, România va prelua și transpune în practică obiectivele PESC, stipulate
în prevederile Tilului V al Tratatului privind Uniunea Europeană. În anul 2002, România a
ratificat Statutul privind inființarea Curții Penale Internaționale de la Roma, dar a semnat și un
acord bilateral cu SUA pri vind neaplicarea prevederilor Statutului în ceea ce privește cetățenii
celor două state. Concilierea celor două acte reprezintă o cerință dificil de îndeplinit, dar pe
care România nu o poate mâna. În prezent ratificarea acordului cu SUA este suspendată ca
urmare a Poziției Comune a Uniunii Europene din iunie 2003.

3.1.3. Evaluarea UE privitoare la modul de raportar e a României la Politica
Externă și de Securitate Comună

Cel mai recent Raport periodic privind progresele înregistrate de România pe calea
aderări i25 menționează faptul că ”România a confirmat că este pe drumul cel bun în alinierea
PESC, și a fost activă în promovarea problematicilor de securitate regională„. România este
considerată ca participant activ la dialogul politic stabilit prin Acordul de A sociere și
recunoaște rolul constructiv jucat în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comune (PESC),
inclusiv la întâlnirile la nivel de Directori Politici Corespondenți Europeni și Grupuri de Lucru.
În Raport se arată că România a continuat să joace un rol important ca lider regional în
eforturile de întărire a stabilității și securității în Sud -Est-ul Europei, iar funcționarii
Ministerului Afacerilor Externe din România sunt capabili să implementeze cu succes
prevederile privitoare la PESC.
Raport ul evidențiază faptul că Ministerul Afacerilor Externe are un Corespondent
European, dar nu are încă un Direcotr Politic permanent. De aceea, Raportul recomandă
finalizarea structurilor administrative pentru participarea la PESC. Minsiterul Afacerilor
Externe este conectat la sistemul informat al Rețelei de Corespondenți din țările asociate prin
care Uniunea Europeană comunică cu partenerii asociați în domeniul PESC.
Deși apreciază progresele care au fost realizate în privința controlului exporturilor de
arme, Raportul atrage atenția asupra faptului că deplina implementare a Codului de conduită al
Uniunii Europene privind exporturile de arme și lupta împotriva transferului neautorizat de
arme necesită o atenție sporită. Este necesară cp,ășetarea cadrului le gislativ pentru controlul
armelor astfel încât acesta să permită aplicarea automatp a sancțiunilor economice .

25 European Commission, 2003 Regular Report on Romania’s progress towards accesion, Brussels, 5 November
2003,
www.infoeuropa.ro/docs/2003%20Regular%20Report%20on%20Romania%Progress%20Towards%20Accessio
n.pdf

36
3.1.4. Poziția României față de Politica Europeană de Securitate și Apărare
Comună

Raportarea României la proiectul de construcție europeană în sfera securității și apărării
pornește de la premisa ca el reprezintă o etapă superioară necesară, în procesul de dezvoltare a
capacității Uniunii Europene de a gestiona, prin mijloace militare și nemilitare, crizele survenit
pe continentul european și în vecin ătatea acestuia. În același timp însă, România consideră
necesară menținerea complenetarității acestui proces cu cel al dezvoltării Alianței Nord
Atlantice, astfel încât apărarrea europeană să nu se constituie într -un element de contrapunere
la efortul eur oatlantic de apărare.
În Documentul de poziție a României, privitor la Politica Externă și de Securitate
Comună, adoptat de Guvernul României în ședința din 23 martie 2000 se arată că: ”România
salută deciziile adoptate în domeniul Politicii Europene de S ecuritate și Apărare Comune
(PESAC) de către Consiliile Europene de Kӧln și Helsinki, precum și înfinnțarea structurilor
politice și de securitate interimare menite a transpune în practică acele decizii. Își exprimă
disponibilitatea și interesul deosebit de a fi implicată activ în aranjamentele ce vor fi convenite
pentru cooperarea cu state terțe și de a participa pe deplin la PESAC, după aderarrea la Uniunea
Europeană”26.
Poziția exprimată de România a fost receptată în mod corespunzător de Uniunea
Europe ană care arăta că :”România a manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea Politicii
Europene de Securitate și Apărare (PESA) ca parte a PESC și a participat la schimburile de
idei privind acest subiect cu Uniunea Europeană în format UE + 15 (state eu ropene membre
ale NATO care nu sunt membre UE și statele candidate la Uniunea Europeană)”.
România a apreciat că participarea timpurie la Politca Externă și de Securitate Comună
poate constitui o oportunitate importantă de pregătire a șării noastre pentru aderarea la UE în
etapa premergătoare acesteia, iar participarea la PESA, o continuare firească a participării la
PESC.
România s -a pronunțat pentru evitarea redundanței în relația NATO – UE în sfera
securității și apărării, precum și împotriva creării unor structuri separate în cadrul Alianței
Nord -Atlantice. În concepția României, cadrul de dezvoltare PESA ar trebui să fie principiile
de cooperare NATO – UEO – UE adoptate de Consiliie Nord -Atlantice de la Berlin,
Washington și Burxelles.
În viziunea R omâniei, PESA ar trebui să conducă la întărirea Identității de Securitate și
Apărare Europene în cadrul NATO și totodată, pe termen lung să devină un instrument
important pentru asigurarea credibilității transformării Uniunii Europene într -o putere cu
responsabilități globale.
Din punct de vedere al României, participarea la PESA poate și trebuie să însemne și o
participare la activitatea Grupului de Ves -European de Armamente, precum și la cea a viitoarei
Agenții Europene pentru Dezvoltarea Capacitățiilo r de Apărare, Cercetare, Achiziții și
Armamente.
În opinia României, șasele cristalizării proiectului Europei, securității și apărării devin
cu atât mai mari cu cât construcția europeană în domeniu se coagulează ca rezultat al efortului
comun al tuturo r statelor membre sau candidate ale Uniunii Europene. La nivel UE s -a conturat
tendințe ca țările candidate să fie consultate atât înainte, cât și după luarea uneor decizii în
materie,, iar în măsura în care acestea doressc să participe la implementarea un or decizii legate
de PESA, să o poată face de pe aceleași poziții ca și statele membre. Folosind această
oportunitate, România dorește să fie parte activă din PESA, văzând în aceasta un bun prilej
de angajare în eforturile europene de realizare a securit ății și păcii. Din acest punct de vedere

26 Document de poziție, Politica Externă și de Securitate Comună, Ed Cit, p 798

37
în prezent este necesară utilizarea oportunităților oferite de proiectul preliminar de
recomandare a Adunării Parlamentare a UEO asupra perspectivelor Pesa către Conferința
Interguvernamentală de a ține seama de int eresele acelor state UEO care nu vor fi invitate la
elaborarea documentului final, respectiv Bulgaria, Islanda, Norvegia, România și Turcia27.
Atât în faza de pre -aderare a României la Uniunea Europeană, cât și ulterior acestei
faze, o problemă delicată le gată de PESA va fi poziționarea sa față de cele trei grupări existente
în cadrul actualilor membri ai Uniunii Europene privind elaborarea unei politici de apărare
comune:
 Grupul pro -atlantic (Marea Britanie, Italia, olanda, Portugalia, Spania);
 Grupul pro -european (Franța, Germania, Belgia, Luxemburg, Spania);
 Grupul neutru ( Austria, Finlanda, Irlanda, Suedia, Danemarca).
România va trebui să aleagă între alăturarea la grupul pro -atlantic sau la cel pro –
european, în funcție de cruteruu pur pragmatice, vi zând interesele sale pe termen mediu și lung.
Formele și mijloacele utilizate de România pentru implicarea în PESA pot fi multiple:
consultări periodice pe probleme ale securității europene; participarea la elaborarea deciziilor
legate de gestionarea asp ectelor militare și civile ale crizelor; implicarea în activitățile curent
ale organismelor UE cu atribuții în sfera securității, respectiv ale Adunării Interparlamentare
de Securitate și Apărare; participarea la exercițiile și operațiunile de gestionare a crizelor
conduse de UE.
Experiența participării României la Parteneriatul pentru pace poate fi benefică, din
punctul de vedere militar, pentru îndeplinirea obiectivelor PESA. De asemenea, relațiile abute
cu UEO pot contitui un capital prețios de experine ță în cadrul procesului de implementare a
PESA. Începând din 1994, în calitate de partener asociat al UEO. România a efectuat
schimburi de informații cu această structură de securitate în domeniile realizării Identității
Europene de Securitate și Apărare , concepției comune de securitate a UEO și a partenerilor
asociați, creșterii rolului operațional al UEO și participării la operațiunile de menținere a păcii.
Totodată, România a fost prezentă cu regularitate la reuniunile UEO la care a fost
invitată, at ât prin reprezentanții săi din cadrul Misiunii de Legătură de pe lângă NATO și UEO
de la Buxelles, cât și prin trimiterea unor reprezentanți din țară. Din acest punct de vedere,
România a militat cu consecvență ca în perspectiva unei integrări a UEO în UE, să se integreze
și ”aquis -ul” UEO -ului în materie de relații cu partenerii asociați. La reuniunea Consiliului
Ministerial al UEO din 23 noiembrie 1999, alături de ceilalți șase parteneri asociați ai UEO
(Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Slovacia și S lovenia ), România a semnat o Declarație
comună prin care se sublinia necesitatea asigurării caracterului inclusiv al procesului de
elaborare a PESA. Inițiativa a fost reluatp cu ocazia Consiliului Ministerial de la Porto al UEO,
din 15 -16 mai 2000, când c ei șapte parteneri asociați ai UEO au adoptat și prezentat o nouă
Declarație comună în ceea ce privește PESA, care reitera necesitatea implicării lor în
consultările și activitățile din cadrul UE care privesc acest proces28.
Conferind credibilitate dorințe i României de a -și asuma un rol activ în cadrul PESA, la
21 noiembrie 200, în cadrul celei de -a doua zi a lucrărilor Conferinței pentru angajarea
capacităților militare, reprezentantul țării noastre a prezentat forțele pe care România le poate
pune la disp oziția Uniunii Europene pentru a participa la constituirea Forței de Reacție Rapidă.
Efectivele și mijloacele puse de România la dispoziție sunt destinate misiunilor în
spirjinul păcii, de căutare -salvare și umanitare. În conformitate cu angajamentul luat în toamna
anului 2000, forțele oferite de România au o componență diferită, în funcție de tipul misiunii
ce trebuie executată, după cum urmează29:

27 Prospects fpr European Security and Defence Policy -Contribuition to te Intergovernmental Conference
28 Adrian Pop, Strategii de integrare europeană, Ed. Sylvi, București, 2003
29 Ioan Mircea Plângu, Poziția României la Conferința pentru angajarea capacități i militare, Buxelles, 2000

38
 Pentru misiuni în sprijinul păcii: începând cu anul 2001, o companie de infanterie , un
grup de scafandri, un monitor și un pluton de poliție militară, începând cu anul 2002,
un batalion de geniu, începând cu anul 2003, un batalion de infanterie, o companie de
poliție militară, o companie de vânători de munte și o navă de intervenție cu scafandri,
cea din urmă pu tând fi folosită și pentru misiuni de căutare -salvare;
 Pentru misiuni de căutare -salvare: începând din anul 2003, remorcherul maritimi .
Deocamdată, la orizontul anului 2005, România își propune, în conformitate cu
angajamentele asumate în cadrul NATO, re alizarea unei capacități de reacție și proiecție a
forțelor.
Potențial, din punct de vedere militar, România se poate constitui într -un pilon
important al PESA, în partea centrală și sud -estică a continentului european, fapt demonstrat
de participarea sa la Forța Multinațională de Pace din Sud -Estul Europei, la Brigada
Multinațională cu Capacitate de Luptă Navală în Marea Neagră, la Inițiativa de Cooperare
Central -Europeană și a unor unități militare mixte cu statele vecine.
Tot pe plan regional, România a participat activ la Masa de Lucru III pe probleme de
securitate a Pactului de Stabilitate în Sud -Estul Europei și a prezidat Comitetul de Coordonare
a reuniunii Miniștrilor Apărării din Europa de Sud -Este, precum și Comitetul Politic și Militar
al Forței Multinaționale de Pace din Europa de Sud -Est. Totodată, România a fost de acord să
găzduiască la Constanța, în perioada 2003 -2006, cartierul general al Brigăzii Sud -Est
Europene.
Disponibilitatea de cooperare militară internațională a României este arg umentată și
de găzduirea unor instituții regionale de instruire militară precum Centrul Regional de
Pregărire PfP româno -britanic din cadrul Universității Naționale de Apărare din București și
Centrul Regional de Management al Resurselor de Apărare de la B rașov.
În cadrul Parteneriatului pentru Pace armata română a dovedit că dispune de calitățile
necesare transpunerii în practică a politicii europene de securitate și apărare, capacitate de
proieție, sustenabilitate, interoperabilitate, flexibilitate și m obilitate.
Participarea armatei române la operațiuni în sprijinul păcii este un alt element care
subliniază viabilitatea organismului militar românesc, în plan internațional. Comisia
Europeană a apreciat drept ”considerabile” eforturile făcute de România pentru a susține
misiunile internaționale de menținere a păcii. Astfel, România a contribuit cu trupe la Forța
Internațională de Asistență pentru Securitate și la operațiunile ”Enduring Freedom” din
Afganistan. Totodată, România a participat și la o serie de operațiuni de menținere a păcii și
de observare ale ONU, KFOR, SFOR, OSCE.
Cunatumul forțelor ce pot fi angajate în misiuni de menținere a păcii este relevant pentru
credibilitatea acțiunilor militare a României în afar granițelor.

3.1.5. Strategia de Securitate Națională a României

Strategia de Securitate Națională a României a fost elaborată pe baza legii privind
planificarea apărării naționale a României. Conform acestei legi, strategia de securitate
națională a României este definită drept ”docum entul de bază care fundamentează planificarea
apărării la nivel național”30.
Versiunile succesive, din 1999 și 2002 ale Strategiei de Securitate Națională a României
stau mărturie pentru caracterul deficitar al raportării aprobată în ședința Consiliului Su prem de
Apărare a Țării din 18 iunie 1999, se limitează la a menționa sec, la capitolul ”modalități de
acțiune pentru asigurarea securității naționale a României”, ”participarea României la procesul

30 Strategia de Securitate Națională a României, București, 2002

39
de realizare a Identității Europene de Securitate și Apăr are”, conceptele PESC și PESA, precum
și raportarea României la ele nefiind nici măcar enunțate31. La rândul său, versiunea din 2002
a Strategiei deși a marcat un evident pas înainte în definirea intereselor fundamentale ale
statului român ca și a obiective lor pentru realizarea lor, s -a limitat la a relua formulările
Tratatelor de la Maastricht și Amsterdam, potrivit cărora PESC ”include definirea progresivă
a unei politici comune de apărare”, ce ” urmează să fie compatibilă cu politica de securitate și
de apărarare comună instituită prin Tratatul de la Washington”, Pe care de consecință, aderarea
României la Uniunea Europeană a continuat să fie văzută ca ” un proces necesar în primul rând
din punct de vedere intern, al vieții economice și sociale românești” .
Sistemul securității naționale reunește ”ansamblul mijloacelor reglementărilor și
instituțiilor statului român, care au rolul de a realiza, a porteja și a afirma interesele
fundamentale ale României”.
Pornind de la această definiție, structura Strategi ei de Securitate Națională a României
adoptată în 2002 cuprinde următoarele capitole:
– definirea intereselor naționale de securitate;
– precizarea obiectivelor care conduc la protejarea și afirmarea acestor interese;
– evaluarea mediului internațional de securitate;
– indentificarea factorilor de risc din mediul intern și internațional;
– direcțiile de acțiune și principalele mijloace pentru asigurarrea securității naționale a
României.
Formularea actuală a Strategiei Naționale de Securitate a Români ei pornește de la
recunoașterea lărgirii spectrului de riscuri neconvenționale, de la diversificarea topologiei
crizelor și conflictelor care necesită reacții multidirecționale, bazate pe mobilitate, diversitate,
coerență și complementaritate, atât în spaț iul intern , cât și în cel internațional.
Acest nou context conduce la o multiplicare a dimensiunilor stării de securitate și
siguranță națională, incluzând aspecte politice, economice, financiare, militare, civice, sociale
și ecologice ceea ce solicită ș i identificarea unor noi resurse interne și internaționale ce pot fi
mobilizate pentru apărarrea intereselor fundamentale ale României.
Conform Strategiei Naționale de Securitate, apărarrea și promovarea intereselor
fundamentale ale României se va face cu respectarea principiilor dreptului internațional , pe
baza dialogului și cooperării cu toate organizațiile internaționale și statele interesate în
realizarea stabilității și securității la nivel european și mondial.
Aceste interese naționale fundamentale decurg din obiectivele generale ale României
în această etapă, respectiv acelea de edificare a unei Românii democratice, stabile politic și
prospere din punct de vedere economic și social, integrată în fluxurile economice internaționale
și care participă activ la procesele de integrare europeană și euroatlantică.
O relevanță sporită pentru studierea politicii de securitate și apărare a României din
perspectiva PESA o prezintă direcțiile de acțiune stabilite pentru domeniul politicii externe și
a domeniul ui apărării naționale.
Conform Strategiei de Securitate Națională, în domeniul politicii externe România se
va concentra pe următoarele direcții:
 Asigurarea îndeplinirii obligațiilor României ce decurg la calitatea de membru al
Alianței Nord -Atlantice, di recție ce capătă un sens deplin odată cu dobândirea acestei
calități;
 Intensificarea negocierilor și accelerarea pregătirii pentru integrarea în Uniunea
Europeană, inclusiv prin implicarea în procesul de realizare a politicii europene de
securitate și apăr are;

31 Strategia de Securitate Națională a României, Stabilitate democratică, dezvoltare economică durabilă și
integrare euroatlantică, București, 1999

40
 Asigurarea îndeplinirii obligașiilor decurgând din Parteneriatul strategic intesificat cu
SUA, precum și dezvoltarea relațiilor bi și multilaterale privilegiate cu șările membre
NATO și ale Uniunii Europene;
 Consolidarea relațiilor cu șările vecine și cu statele cu care România are relații
tradiționale;
 Dezvoltarea cooperării cu statele din regiune , inclusiv prin participarea la proiecte de
cooperare regională, subregională, transfrontalieră și în cadrul euroregiunilor;
 Dezvoltarea, pe baze pragmatice , a relațiilor privilegiate cu republica Moldova;
 Sprijinirea consolidării rolului OSCE ca forum de dialog în domeniul securității,
precum și dezvoltarea capacității sale de acțiune pentru prevenirea conflictelor,
gestionarea crizelor și reconstrucția pops tconflict;
 Susținerea diplomatică a participării la operațiunile de pace ale ONU, precum și la alte
acțiuni vizând asigurarrea stabilității și întărirea încrederii la nivel regional și global;
 Respectarea strictă a angajamentelor internaționale în domeniul neproliferării și
controlul armamentelor, exporturilor de produse strategice și de tehnologie cu dublă
utilizare;
 Promovarea unei politici active în plan bilateral sau într -un cadru internațional pentru
asigurarea securității și stabilității în europa de Sud-Est, ca și Caucazul de Sud și în
întreaga regiune a Dunării și Mării Negre;
 Spirijinirea comunității românești din afara granițelor pentru păstrarea identității
naționale, culturale și spirituale și identificarea potențialului de suport al acestora pe ntru
realizarea obiectivelor diplomației românești;
 Preocuparea constantă pentru îmbunătățirea statutului juridic și a tratementului
minorităților românești din alte state, conform normelor internaționale privind repturile
persoanelor apaținând minoritățil or și angajamentelor asumate prin înțelegeri și tratate
bilaterale.

În domeniul apărării naționale, principalele direcții de acțiune, subsumate evident
interesul național, vor avea în vedere integrarea în structurile euro -atlantice:
 Îndeplinirea obiectiv elor asumate în calitate de membru NATO și asigurarea deplinei
interoperabilități cu forțele Alianței Nord -Atlantice;
 Intensificarea participării la Parteneriatul pentru Pace și dezvoltarea cooperării militare
pe baza de bi – și multilaterale, în vederea re alizării obiectivelor de parteneriat asumate
de România;
 Constituirea și consolidarea capabilităților necesare pentru îndeplinirea obligațiilor
asumate de România, de a participa în cadrul unor operațiuni de menținere a păcii, de
salvare , de răspuns la c rize, de comabtere a terorismului și de acordare de asostență
umanitară la nivel subregional și regional;
 Restructurarea și modernizarea Armatei României, îndeosebi modernizarea structurală
a forțelor și a sistemelor de instruire și continuarea armonizării cadrului legislativ
național dein domeniul apărării cu cel existent în țările membre NATO și ale Uniunii
Europene;
 Adaptarea la condițiile contemporane a sistemului de mobilizare și planificare integrată
a apărării și asigurarea concordanței dintre obicti vele propuse și resursele alocate;
 Asigurarea stocurilor de echipamente, tehniă de luptă, muniții și materiale;

41
 Redimensionarea corpului de comandă la nivelul forțelor aflate în prezent în tr -un
proces de reducere, restructurare și modernizare;
 Întărirea c ontrolului parlamentar asupra organismului militar;
 Sprijinirea autorităților publice în caz de urgențe civile, dezastre sau calamități naturale.

Față de direcțiile de acțiune prezentate mai sus se paote aprecia că românia dispune de
resursele politice și de suport social necesare deoarece în repetate rânduri s -au manifestat atât
susținerea unanimă de către toate forțele politice și sprijinul larg acordat de societatea
românească eforturilor de integrare europeană. Desigur că există anumite limite în cee a ce
privește resursele financiare necesare implementării tuturor acestor direcții de acțiune, dar se
poate aprecia că alocațiile bugetului de stat sunt rezonabile și permit, în principiu, îndeplinirea
obligațiilor asumate.

3.1.5.1. Interesele și obiectivele de se curitate naționale ale României

În acest sens, conform Strategiei de Securitate Națională a României interesele
naționale fundamentale sunt:
 Menținerea integrității, unității, suveranității și independenței statului;
 Garantarea drepturilor și libertățilo r democratice fundamentale, asigurarea bunăstării,
siguranței și protecției cetățenilor României;
 Dezvoltarea economică și socială a țării și reducerea accelerată a decalajelor față de
țările dezvoltate din Europa;
 Realizarea condițiilor pentru integrarea efectivă a României în structurile NATO și ale
Uniunii Europene. Se apreciază că cele două organizații sunt, în prezent, singurele în
măsură să garanteze României un statut de independență și suveranitate care să conducă
la o dezvoltare economică, politică și socială de tipul celei din șările cu sisteme
democratice consolidate;
 Afiramarea identității naționale și promobarea acesteia ca parte a comunitățiii de valori
democratice;
 Protecția mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calității factorilor de mediu, la
nivelul standardelor internaționale.

Realizarea efectivă și afirmarea intereselor fundamentale ale României se asigură prin
intermediul traducerii în practică a obiectivelor de securitate națională ale țării noastre.
Pentru etapa actuală, o biectivele de securitate națională a României sunt:
 Păstrarea independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale a statului român,
în condițiile specifice ale aderării la NATO și integrării României în Uniunea
Europeană;
 Garantarea oridinii consituționale, consolidarea statului de drept și a mecanismelor
democratice de funcționare a societății românești;
 Relansarea economiei naționale pe baza mecanismelor economiei de piașă, combaterea
sărăciei și a șomajului;
 Dezvoltarea societății civile ș i a clasei de mijloc;
 Asigurarea stabilității sistemului financiar -bancar și a echilibrului social;
 Modernizarea instituțiilor de apărare a ordinii publice și garantarea siguranței
cetățeanului;

42
 Optimizarea capacității de apărare națională în conformitate cu standardele NATO;
 Îmbunătățirea stării de sănătate a populației și protecția copilului, precum și dezvoltarea
instituțiilor de educație, cercetare și cultură;
 Reforma administrației publice și dezvoltarea regională în conformitate cu practicile și
reglementările din Uniunea Europeană;
 Armonizarea relațiilor interetnice și edificarea statului civic multicultural, având drept
garanții ale securității participarea socială, integrarea interculturală și subsidiaritatea în
actul de guvernare;
 Acțiuni diploma tice și o politică externă creativă, dinamică și pragmatică, bazată pe
respectarea tratatelor și acordurilor internaționale la care România este parte, precum și
a obiectivelor și principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite;
 Diversificarea și strânge rea legăturilor cu diaspora românească;
 Participarea activă la acțiunile de cooperare internațională pentru combaterea
terorismului și a crimei organizate transfrontaliere;
 Dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate și participarea pe plan regional la
conso lidarea stabilității și reglementarea crizelor;
 Asigurarea securității ecologice;
 Implicarea societății civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.

După cum se remarcă din enumerarea de mai sus, multe din obiectivele menționate
privesc vi ața economică și social din România și constituie totodată criterii de aderare la
Uniunea Europeană. De aceea, se poate spune că atingerea unei stări de echilibru dinamic , în
condiții de creștere durabilă, va asigura României nu doar atingerea standardelor Uniunii
Europene, ci și asigurarea unui nivel acceptabil al securității naționale.

3.2. Lupta împotriva terorismului cibernetic la nivel național

3.2.1. Impactul terorismului asupra securității naționale

Terorismul nu a afectat, până acum, în mod direct, România, deși țara noastra se află pe
unul dintre culoarele cele mai active ale rețelelor mafiote și ale crimei organizate, cât și în
apropierea unor zone generatoare de conflicte și terorism. Români a este dispusă geo -politic
într-o zonă marcată de două direcții st rategice destul de complexe: prima direcție contruită din
Balcanii de Vest, Caucaz, Transnistria, iar cea de -a doua din Zona Mediterană, Orientul
Mijlociu, Asia Centrală unde există conflicte deschise și conflice înghețate, dar și un spațiu
marcat de trafi c de droguri și arme, de acțiuni teroriste și criminalitate transfronttalieră. Din
această perspectivă, alianțele și înțelegerile regionale vor rămâne trăsături ale politicii
internaționale viitoare, chiar dacă ele se vor adapta noilor circumstanțe.
Partic iparea efectivă la războiul antiterorist ca membră NATO, poate constitui un motiv
plauzibil pentru alegerea și lovirea de către teroriști a unor ținte din interiorul sau exteriorul
țării, prin care să fie afectate interesele naționale.

Principalele riscur i și amenințări de natură teroristă la adresa României , sunt:
1. Identificarea elementelor, grupurilor sau organizațiilor authtone, dispuse să colaboreze
sub diverse modalități;
2. Promovarea unor interese de grup naționale, religioase, etnice, ideologice, nați onaliste,
separatiste precum și revigorarea unor organizații extremiste;

43
3. Organizarea și punerea în funcțiune sau menținerea în rezervă a unor rețele de asigurare
a trecerii ilegale a frontierei, în ambele sensuri;
4. Infiltrarea unor elemente teroriste în re țelele crimei organizate ori racolarea unor lideri
ai acestora, în scopul obținerii controlului asupra lor.
5. Comiterea de atentate și asasinate, sechestrări, răpiri de personalități, deturnarea unor
aeronave și nave maritime de pasageri, în scopul de șantaj politic și economic;
6. Executarea unor acțiuni teroriste acoperite în vederea dezinformării populației, incitării
grupurilor umane, răspândiri de zvonuri și transmiterea de comunicate false;
7. Executarea de acțiuni de diversiune sau sabotaj împotriva obiecti velor politico –
administrative, economice și sociale din zona interioară a României;
8. Explozii, incendii și distrugeri, în special la obiectivele cu producție de apărare;
9. Distrugerea unor poduri feroviare sau rutiere, pentru dezorganizarea transporturilor;
10. Provocarea unor catastrofe, prin distrugerea unor baraje hidroenergetice, obiective
nucleare sau din industria chimică, cu răsândire de substanțe radioactive sau chimice.
11. Devalorizarea monedei naționale prin falsificarea unor documente, titluri de valoare ,
bilete de bancă;
12. Crearea de focare eoidemice în zonele aglomerate, contaminarea radioactivă, chimică
sau biologică a apei și alimentelor;
13. Provocarea unor acțiuni de tip mafiot, între diferite grupuri și grupări rivale – etnice,
religioase, fanatice;
14. Monit orizarea unor activități interne fundamentale, arbitrarea unor situații sau
momente tensionate prin instigarea unei părți ale popuației la acțiuni de stradă,
provocarea unor revolte, care să fie exploatată psihologic pentru influențarea stării de
spirit la nivelul întregii țări;
15. Penetrarea și ulterior luarea sub control a posturilor naționale sau chiar particulare de
radio și TV și folosirea lor în serviciul subversiuni, al influențelor informaționale și al
manipulării spiritual -psihologice a întregii populații, la nivel național sau zonal.
La nivelul României, obiectivele urmărite de organizațiile teroriste au fost:
 Obținearea și colectarea de fonduri prin operații comerciale ilicite sau licite, ce vor
fi transferate ulterior către organizația de baz ă;
 Dobândirea sau consolidarea unui statut juridic legal, menit să le justifice prezența in
România;
 Activități organizatoriece și prozelitismul inclusiv în rândul autohtonilor;
 Strângerea de informații despre virtuale ținte din România și străinătate prec um și
date despre posibile raioane de acțiune pe teritoriul României;
 Planificarea unor acțiuni teroriste în unele satate vecine.

3.3. Lupta î mpotriva terorismului cibernetic la nivelul alianței

3.3.1. Rolul României în cadrul coaliței Euro -Atlantice pentru preven irea și
combaterea terorismului cibernetic

Pe plan internațional lumea traversează o situație fără precedent, fiind profund marcată de
acțiunile iraționale ale unor forțe care promovează terorismul ca mijloc de divizare a

44
comunității internaționale și de slăbire a stabilității mondiale în general. Terorismul
internațional se manifestă într -o formă acută fără precedent, prefigurând efecte multiple asupra
securității statelor și stabilității internaționale în general. Caracterul global al luptei împotriva
terorismului a devenit componenta necesară, dar neasșteptată a fenomenului globalizării,
constituind deja un imperativ de luptă și atitudine al tuturor democraților, la care statul român
se asociază fârâr nici o ezitare.
Stoparea proliferării armelor de nim icire în masă și lupta împotriva terorismului sunt
provocările prezentului, dar vor fi li ale viitorului.
Reconfigurarea relațiilor dintre componentele specifice ale securității, precum și
înțelegerea proceselor din sfera securității, precum și înțelegere a proceselor din sfera securității
europene obligă statul român să iși readapteze strategia proprie la evoluție mediului
internațional de securitate, abordând o viziune sistemică mai largă, pentru a -și spori
capabilitatea de contracarare a riscurilor și a menințărilor asimetrice ce pot afecta interesele
unionale și cele naționale.
Cu alte cuvinte, toate structurile internaționale și toate statele trebuie săse implice în
combaterea terorismului în primul rând prin mijloacele societății civile și la nevoie, prin
folosierea forței. Terorismul nu afectează numai ordinea publică și nu poate fi tratat ca o crimă
obișnuită, acestea fiind acțiuni cu implicații majore în securitatea și apărarrea națională,
determinând agajarea unor operații speciale.
Având în veder e evoluția acestui fenomen pe mapamond, în plan național sunt așezate
într-o concepție unitara, modalitățile de prevenire și combatere a terorismului, în acord cu
prevederile internaționale, a Strategiei privind prevenirea terorismului, ca parte a Strateg iei de
securitate naționale a României, având la bază:

 Elementele de cunoaștere a fenomenului terorist și implicațiilor sale asupra
stabilității sociale, economice, culturale și militare;
 Riscurile și amenințările de natură teroristă;
 Scopurile, aria de extindere, efecte imediate, pe termen mediu și pe termen lung;
 Principii, norme și reguli ale războiului antiterorirst;
 Strategii antiteroriste și modul lor de aplicare;
 Tactici ale războiului antiterorist;
 Misiuni ce revin instituțiilor abilitate ale statului;
 Sisteme de interopreabilitate cu alte structuri specializate din celelate state
membre ale Uniunii Europene;
Evoluția mediului de securitate la începutul secolului al XXI -lea a fost marcată de
politici susținute pentru prevenirea și combaterea te rorismului internațional.
Aplicarea principiului subsidiarității, în organizarea securității europene, presupune
capacitatea unui sistem multietajat de structuri cu atribuții în domeniu. În acest sens cooperarea
în domeniul justiției și al afacerilor inte rne constituie cel de -al treilea pilon al arhitecturii
unionale.
În pofida evoluțiilor pozitive în materie de securitate din ultimii ani, spațiul strategic în
care este situată România este încă scena unor conflicte, cu puternice implicații pentru pacea
și securitatea regională și europeană. În acest sens consolidarea mediului de securitate este
direct proporțională cu sporirea responsabilităților și capacităților aliaților europeni, iar
România poate să acționeze prin apărarea intereselor naționale. Securi tatea și apărarea
națională a României nu mai pot fi rupte de securitatea Europei ca întreg. Eficiența și
modernizarea proceselor europene și transatlantice trebuie să constituie priorități importante

45
ale României, având în veder rolul său mai larg în pro movarea și menținerea stabilității într -o
regiune care prezintă o deosebită importanță pentru Europa.
La nivel național, principalele probleme de securitate sunt cele de natură economică,
generate de tranziția economică prelungită, cu dificultățile specif ice acesteia, creșterea
numărului celor care trăiesc sub pragul sărăciei și scăderea calității vieții, factori a căror
neglijare poate să conducă la transofrmarea lor în riscuri la adresa securității. Pe plan extern,
principalele probleme de securitate su nt legate de evoluția terorismului și a crimei organizate,
ca principale ameninșări la adresa siguranței cetățenilor, a securității stattale, europene și
globale, probleme care au impus o nouă abodare a pericolelor și provocărilor. Comunitatea
internaționa lă se implică activ în domeniul garantării și asigurării securității umane a
individului și a comunităților căreia aceștia aparțin.
Cu toate că economia mondială după o perioadă apreciabilă de reflux, ca urmare a
globalizării, a început să se revigoreze, o sursă de instabilitate la adresa acesteia și implicit la
adresa securității unionale și naționale o constituie riscurile asimetrice, care s -au propagat la
scară planetară. Riscurile asimterice, reprezintă acele strategii sau acțiuni deliberat îndreptate
împotriva zonelor de interes ale Uniunii Europene și implicit ale României, ale unor organizații
teroriste, încâ nebănuit de dezvoltate, care fac tot mai vulnerabil mediul de securitate pentru
următoarele decenii și care folosesc procedee diferite de luptă clasică cu vizarea în care folosesc
procedee diferite de luptă clasică cu vizarea în special a punctelor vulnerabile ale societății
civile. Aceste amenințări pot să se constituie în elemente ale războiului terorist declanșat la
scară globală sau pot fi a cțiuni marginale, punctiforme, cu obiective limitate chiar și în spațiul
de interes strategic pentru România.
Ținând cont de aceste amenințări, Uniunea Europeană se implică activ, în domeniul
garantării și asigurării securității individului și a comunități lor din care acesta face parte.
Apariția și proliferarrea acestor fenomene destabilizatoare de natură teroristă, care pot pune în
pericol procesul de consolidare a democrației și statului de drept, sunt contracarate printr -o
politică europeană de securitat e și apărare, globală și coerentă care garantează o eficacitate mai
mare în prevenirea actelor teroriste și în gestioarea crizelor legate de acestea.
Soluția practică pe care au adoptat -o statele membre ale Uniuni Europene, pentru a
răspunde provocărilor, o constituie apărarea colectivă, realizată prin intermediul NATO, o
organizație politico -militară puternică și credibilă, sub toate aspectele, statele ce compun
această alianță politico -militară, potrivit Tratatului de la Washington, angajându -se să se
susțină reciproc în cazul unei agresiuni militare externe a unei țări membre de către o altă țară
din afara organizației.
România a optat pentru varianta de apărare colectivă, prin obținerea statului de stat
membru al Alianței Nord -Atlantice, acest timp de ap ărare fiind mult mai eficient, sub toate
aspectele, decât apărarea individuală, pe de o parte și adecvat naturii și conținutului
provocărilor actuale și viitoare la adresa mediului de securitate național, unional și global.
În apărarea intereselor sale n aționale României respectă principiile dreptului
internațional, dezvoltă spiritul de dialog și cooperare cu toate organizațiile internaționale și
statele interesate în realizarea stabilității și securității.
Noua dimensiune a Alianței reprezintă imaginea concludentă a importanței acestui
organism în stabilitatea și securitatea națională, regională și globală.
Astfel de măsuri în domeniul construcșiei capacităților militare și a conceptelor de
întrebuințare a acestora au dus la eliminearea armatelor conven ționale, în care cantitatea
deținea primul rol, armate care au pierdut teren în fața concepției noi care se pune în aplicare
și conform căreia structurile sunt de mici dimensiuni, modulare și flexibile, luptătorul este
profesionist, încadrat în structuri p rofesioniste și care este capabil să utilizeze o gamă
sofisticată de echipamente și armamente, pentru îndeplinirea celor mai diverse isiuni, ăn orice
teatru de operații.

46
Constituirea unor structuri de forțe multinaționale și desfășurarea acțiunilor de
amploare în timp și în spațiu în plan politic și militar care să identifice, să blocheze, să anihileze
și sp distrugă presupuse baze ale terorismului, precum și identificarea unor noi metode și
mijloace mai eficiente și mai adecvate, care să vizeze esența fen omenului, reprezintă o parte
dintre preocupările actuale care umăresc găsirea celor mai eficiente forme pentru asigurarea
securității.
România susține eforturile ce se depun în cadrul organizațiilor internaționale, regionale
și sub -regionale pentru întări rea solidarității internaționale împotriva terorismului, în
conformitate cu dreput internațional împotriva terorismului, în conformitate cu dreptul
internațional și cooperează pe plan bilateral pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Noua strategi e de combatere a terorismului adoptată de NATO și cea a Uniunii Europene
implică și pentru România, responsabilități complexe. Țara noastră poate participa la acțiunile
pentru combaterea terorismului pe toate palierele strategice, operative și tactice și p rin toate
mijloacele adecvate, iar prezența în NATO modifică parțial conceptul strategic în relația cu
Orientul, deschizând larg spațiul central al NATOspre bazinul Mării Negre și Caucaz, R omânia
având un benefic rol de „ cap de pod” spre răsărit, în acest cadru de amplificare a relațiilor
NATO -Ucraina, NATO -Rusia și va influența în mare măsură activitățile NATO pentru
următorii ani.
Amenințarea terorismului internațional impune luarea de măsuri bazate pe consens
multilateral al statelor membre ale coaliți ilor. Atitudinea comunității intrnaționale față de
organizațiile teroriste și infrastructura lor, măsurile adoptate la nivel global, impunerea unor
sancțiuni grave, inclusiv de natură militară împotrivastatelor bănuite că ar incuraja terorismul
își vor et ala rezultatele imediate în diminuarea pe termen scurt a frecvenței și consecințelor
acțiunilor teroriste.
Dezbatrea asupra rolului și misiunilor corespunzătoare ale NATO a scos în
evidențădouă abordări diferite ale terorismu lui: abordarea terorismului ca „război ” și abordarea
terorismului ca „ management al riscurilor”. Potrivit NATO responsabilitatea fundamentală
pentru lupta împotriva terorismului aparține fiecărui stat, atât pentru faptul că, în ultimă
instanță, terorismul este un fenomen local, cât și pentru că, din diverse motive o mare parte a
cooperării dintre guverne va trebui să se desfășoare în cadru bilateral, în special între instituțiile
de informații și cele cu atribuții în aplicarea legilor.
Scopul urărit de Alianță este acela de a ajuta st atele să descurajeze amenințările teroriste
venite din afara granițelor, precum și să se apere și protejeze împotriva acestora.
Din moment ce amenințările de tip terorist au depășit, în multe locuri de pe planetă,
cadrul infracționalității și crimei organ izate, statul român ca participant la coaliția antiteroristă
internațională trebuie să -și cristalizeze o strategie clară și distinctă de ripostă organizată în
cadrul acestui tip de război.
Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat Sistemul național d e alertă teroristă, ca
mijloc adecvat de prevenire și combatere a acțiunilor de pregătire și desfășurare a unor atentate
de natură teroristă pe teritoriul României. De asemnea, angrenarea țării noastre pe linia
descurajării statelor care sprijină sau sp onsorizează terorismul implică demersuri susținute de
redimensionarea performantă a activităților specifice în domeniul, pe linia contracarării
surselor de alimentare și întreținere a fenomenului terorist.
Ca urmare a amplificării fenomenului globalizări i, lupta împotriva terorismului va
continua să fie multiformă și globală și se va desfășura prin mijloace politice, diplomatice,
economice și la nevoie , militare, cu scopul de a se evita li dezorganiza tacurile sau ameninșările
teroriste conduse din exter ior contra populației, teritoriului, infrastructurii și forțelor oricărui
stat membru NATO.

47
Concluzii

48
BIBLIOGRAFIE

1. Constituția României
2. Constituția Uniunii Europene
3. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului
4. Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române
5. Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
6. Strategia Națională Antidrog 2006 -2012
7. Mihail M. Andreescu – ”Adevărata securitate în România”, Ed. Curtea Veche,
București, 1999
8. Gerg Klaus – ”Cibernetica și socitetatea”, Ed. Politică, București, 1966
9. Emil Scarlat, Nora Chiriță – ”Bazele ciberneticii economice”, Ed. Economică,
București, 1997
10. Anamaria Cristina Cercel – ”Criminologie”, Ed . Amangiu, București, 2009
11. Tiberiu -Constantin Medeanu – ”Crima și Criminalul – Geneza crimelor și descoperirea
criminalilor”, Ed. Lumina Lex, București, 2006
12. Vladimir Alexe – ”Strict Secret – Rețele teroriste”, Ed. Elit Comentator, Ploiești, 1991
13. Rodica Du mitrescu – ”Mafia filiera tăcerii –violență și terorism”, Ed. Politică,
București, 1986
14. George -Viorel Voinescu – ”Impactul terorismului asupra economiei mondiale”, Ed.
Economică, 2011
15. Dr. Ioan V. Maxim – ”Terorismul – cauze, efecte și măsuri de combatere”, Ed. Politică,
București, 1989
16. Serge Le Doran, Philippe Rose – ”Cyber -Mafia: Securitatea site -urilor comerciale,
internet și lumea drogurilor, metode de verificare de spălare a banilor, protecția
hackerilor – reguli esențiale”, Ed. Antet, București, 1998
17. Edward A. Kolodziej – ”Securitatea și rețelele internaționale”, Ed. Polirom, Iași, 2007
18. David Wright -Neville – ”Dicționar de terorism”, Ed. Publishing, Cluj -Napoca, 2010
19. Gheorghe Arădăvoaice, Dumitru Iliescu, Laurențiu Dan Niță – ”Terorism, antiterorism,
contraterorism”, Ed. Antet, Oradea, 1997
20. Isabelle Garcin -Marrou – ”Media vs Terorism”, Ed. Tritonic, București, 2005
21. Radu Bogdan – ”România și procesul securității europene”, Ed. Politică, București,
1988
22. M. Iacobescu – ”Lucrări științifice ale cadrelor dida ctice: Aspecte privind ocrotirea
minorităților de către Liga Națiunilor și implicațiile acestui fapt”, Ministrul
Învățământului, Suceava, 1971
23. Cristina Miu, Tudor Mămăligan, Constantin Ștefan – ”România în calea amenințării
teroriste, Ed. IDEEA Europeană, București, 2013
24. Vasile Paul, Ion Coșcodaru – ”Centrele de putere ale lumii”, Ed. Știința Socială și
politică”, București, 2003
25. Manual NATO – ”Parteneriat și cooperare”, Ed. Minerva, București, 1997
26. Ilie Marin – ”Reflectarea legilor și principiilor luptei a rmate în conducerea strategică a
forțelor”, Ed. Militară, București, 1997
27. Mândru Mircea – ”Managmentul crizelor politico -militare”, București, 1999
28. Pascu Ilie – ”Drept penal român”, Ed. Politică, București, 1999
29. Toffler Alvin – ”Puterea în mișcare”, Ed. An tet, București, 1995

49
30. Tom Thomas – ”Primii pași în securitatea rețelelor”, Ed. Corint, București, 2005
31. Daniela Gărăiman – ”Dreptul și informatica”, Ed. All Beck, București, 2003
32. Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă – ”Terorismul – răul din umbră al începutului de
secol”, Ed. Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2014
33. Beck U. – ”Power in the Global Age”, Cambridge: Polity, 2005
34. Currie E. – ”Confronting Crime: An American Challenge”, New York: Pantheon, 1985
35. Horgan J. – ”The Psychology of Terrorism”, Londra: Routledge, 2005
36. Iviansky Z. – ”Individual Terror: Conept and Typology” în edițiile J. Victoroff și
A.W.Kruglanski ”Psychology of Terrorism: Classic and Contemporary Insights”, New
York: Psychology Press, 2008
37. Moghaddam F.M. – ”The Stair case to Terrorism: A Psychological Exploration”,
American Psychologist, 2005
38. http://www.arduph.ro/domenii/diu -si-terorismul/consideratii -generale -privi nd-
terorismul/
39. http://www.qreferat.com/referate/stiinte -politice/TERORISMUL -DEFINITIE –
CLASIFICA553.php
40. https://ro.wikipedia.org/wiki/Terorism
41. https://dreptmd.wordpress.com/teze -de-an-licenta/terorismul -la-inceputul -mileniului –
iii/
42. https://ro.scribd.com/doc/16416896/Referat -TERORISMUL -AMENINTARE –
GLOBALA -LA-SECURITATEA -MONDIALA
43. http://www.criminalitatea -informatica.ro/tag/terorism -cibernetic/
44. https://ionutchis07.wordpress.com/definitie -terorism -cibernetic/