Despre Psihologia Poporului Român Se spune din nou că România nu poate mai mult și că este roșie și rea, și ca atare ar cam trebui părăsită pentru că… [604734]

Despre Psihologia Poporului Român
Se spune din nou că România nu poate mai mult și că este roșie și rea, și ca atare ar cam trebui
părăsită pentru că aici oricum nu se mai poate face nimic. Țara este împărțită în două, în România
și Românica. „Deștepții“ care fac asta au impresia mereu că ei fac parte din categoria românilor,
adică a celor care sînt mai deosebiți și mai buni. Cealaltă categorie, a românicilor (adică loc uitori
ai Românicăi), este alcătuită din proști care nu știu să voteze, fiind mult involuați din toate punctele
de vedere. Ofuscarea este de înțeles, atunci cînd aparține unui om comun, dar de neînțeles atunci
cînd aparține unui purtător de mesaj important , un om de opinie, chiar cu preocupări în zona
științelor sociale. Un asemenea om ar trebui să cunoască foarte bine societatea românească și
România, înainte de a vorbi despre ele. Dacă îi cunoști pe români mai bine îi iubești mai mult și
dacă cunoști Româ nia mai bine o vei iubi mai mult, iar în acest caz excesele și înjurăturile nu -și
mai au locul. Sigur, România este obositoare și românii pot părea de neînțeles. Din această cauză,
unii dintre noi ajung la exasperare și chiar la lehamite. Lehamitea, mai al es, este specifică celor
care au caracterul mic și nu știu despre ce vorbesc. Interpretarea fenomenului social românesc nu
este un exercițiu ușor și de aceea cei mai mulți se declară obosiți chiar înainte de a fi spus ceva
valabil. Caracterele mici obosesc ușor și dau în patima negativismului. Îi recunoști ușor după ton.
Ei se ceartă cu țara lor crezînd că ei sînt deștepți și țara lor este proastă. De fapt, nu poți fi niciodată
mai deștept decît părinții tăi, pentru simplul motiv că ai două -trei clase în pl us. Trebuie să -ți asculți
părinții cu dragoste, oricine ai crede că ai ajuns între timp. Este o prostie a falsului intelectual
român să creadă că toți cei din jurul său sînt niște proști, numai el este deștept. Însă lucrurile sînt
mult mai complicate, iar cînd vorbești despre un sistem social trebuie să -l cunoști foarte bine. Ura
nu ne ajută cu nimic, nici pe noi și nici pe cei care ne citesc. Tonul face muzica. Cunoscînd lumea
românească, poți să vorbești despre ea cu dragoste și înțelegere chiar și atunci cînd nu o lauzi.
Vorba lui Dimitrie Cantemir: „Dragostea ce avem pentru patria noastră ne îndeamnă, pe de o parte,
să lăudăm neamul din care ne am născut, iar pe de alta, dragostea de adevăr ne împiedică, în aceeași
măsură, să lăudăm ceea ce ar fi, după d reptate, de osîndit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom
arăta limpede în față cusururile care -i sluțesc decît dacă i -am înșela cu lingușiri blajine și cu
dezvinovățiri dibace…“.
Sîntem așa cum sîntem pentru că sîntem rezultatul acțiunii unui sistem ext rem de complex de
factori. Personalitatea noastră nu s -a născut din nimic și nu vine de nicăieri. Avem o istorie de mii

de ani în spate, pe parcursul căreia ne -am format așa. A ne supăra pe noi, pentru că avem anumite
trăsături de caracter, este ca și cum ne-am supăra pe un copil pentru că îi plac dulciurile. Aici nu
au loc supărarea și nerăbdarea. Și mai ales nu au loc cinismul și ifosele ieftine. Nu sîntem ca
americanii pentru că nu sîntem americani. Sigur, asta nu înseamnă că prin educație și răbdare nu
putem schimba nimic. Da, putem schimba, numai că schimbările nu se produc peste noapte. Pentru
ele este nevoie de efort susținut și de timp. Uneori se pot vedea chiar și de la o generație la alta,
dacă insistăm cu eforturi în zona educației și a valorilor. Oamenii care fac opinie trebuie să știe că
munca lor nu se vede a doua zi, după cum munca dascălilor acestora nu s -a văzut a doua zi .
Omul, ca și poporul, se formează sub influența a ceea ce cunoaște și împărtășește din generație în
generație. Din acest m otiv cred în rolul important al istoriei, geografiei și mai ales al culturii în
șlefuirea personalității unui popor sau a unui om. Ne formăm diferit în spații geografice și istorice
diferite și avem o cultură, un soft mintal diferit. Fricile și opțiunile n oastre sînt determinate de
aceste restricții. Omul este o ființă a restricțiilor fizice, dar a infinitelor opțiuni de inteligență și
speranță. Și noi, românii, am apărut într -un spațiu geografic și sîntem rezultatul unor multiple
restricții și avantaje. Cu ltura noastră, în cadrul căreia tiparul religios este extrem de important, s -a
format aici, cu particularitățile acestui aici. Ideea că ar fi trebuit să fim altfel este una eronată.
Acum, în acest moment, nimeni nu poate fi altceva/altcineva decît ceea ce este. Nu putem modifica
nimic din ceea ce înseamnă trecut, dar putem modifica în întregime viitorul. Avem, ca și alte
popoare, un profil psihocultural bine definit pe care sîntem obligați a -l cunoaște. Dacă nu ne
cunoaștem bine, nu avem nici o șansă de a î ndrepta ceva, în beneficiile celor din viitor, pentru că
bătăliile pe care le purtăm azi sînt mai mult decît bătălii ale prezentului, sînt unele ale viitorului.
Dacă intervine un proces al autocunoașterii, cel puțin la nivelul elitelor, atunci poate că nu vom
mai fi atît de precipitați și vom ști exact ceea ce avem de făcut. Autocunoașterea este obligatorie,
primul pas înspre rezolvarea marilor noastre probleme.

Ciobanu Mihaela Alina – PFC, Relatii internationale si studii europene, An 2.