Educația timpurie sau educația antepreșcolară este pentru mulți o necunoscută. La nivelul [604682]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. HERMAN IULIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID

PERCEPȚII ȘI OPINII PRIVIND NECESITATEA
EDUCATORULUI -PUERICULTOR ÎN CREȘ Ă

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. HERMAN IULIA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

ARGUMENT

Educația timpurie sau educația antepreșcolară este pentru mulți o necunoscută. La nivelul
comun, mulți îi neagă importanța, considerând că cei mici nu trebuie să se confrunte cu problema
educării de la o vârst ă așa fraged ă. Aceste tipare de gândire le -am întâlnit frecvent, din momentul
începerii activității mele ca în grijitoare într -o creșă. Astfel, am întâlnit adeseori păreri precum că
nu este nevoie de educație, și nici de educatoare într-o creșă. Justificarea unei astfel de gândiri este
motivată prin faptul că ar fi suficientă îngrijirea și hrănirea celor mici.
Aceste idei m -au provocat și așa s -a născut ideea lucrării mele de licență. Personal, am
văzut efectele pozitive ale cadrelor didactice, atunci când rămânând fără educatoare în grupa la
care îmi defășur am activitatea, am început să mă ocup eu de acești copii. Nu, nu este vorba de
numărul activităților concepute, poate nici de calitatea acestora, ci de dedicarea pentru a -i face pe
acești copii să vină cu drag la creșă. Foarte mult prin joc, am reușit să î i fac să învețe lucruri utile
și necesare pentru dezvoltarea lor, prin dragoste le -am oferit un climat afectiv pozitiv, la care să
vină cu drag. Aspectele personale experimentate m -au convins de importanța unui cadru didactic
specializat în viața celor mic i dar am vrut să cunosc și percepția părinților, să văd dacă aceștia
conștientizează sau apreciază activitatea cadrelor didactice din creșe, sau mai degrabă ideile
acestora se încadrează în preconcepțiile mai sus amintite.
Consider că acest subie ct trebuie să se înscrie printre prioritățile prezentului, întrucât mul ți
părinți sunt nevoiți astăzi să își lase copiii, de la vârste foarte mici, în grija unor persoane străine.
Iată de ce, opinia mea este că întâlnirea micuților cu niște cadre didactice, abilitat e și competente
este benefică și cu consecințe pozitive asupra dezvoltării ulterioare a acestora. Mediul pe care ei îl
întâlnesc în afara mediului lor cunoscut, este deosebit de important. De aceea educatoarele îi pot
oferi tocmai acest climat afectiv pozi tiv, în care să fie acceptat, primit cu multă dragoste și
îndrumat prin activitățile desfășurate, prin modul de raportare la aceștia, prin atitudinea caldă și
deschisă, plină de bunătate, de acceptare și înțelegere, prin brațe deschise care să -i ofere sigu ranță.

INTRODUCERE

Educatoarele din creșele din România se află singure în mediul lor, fiind puse în ipostaza
de a-și impune un punct de vedere socio -educativ, într -un context în care se mai accentuează încă
importanța îngrijirii copilului mai mult doar din punct de vedere fizic. Studiile însă arată o altă
realitate, și anume că învățarea începe încă de la naștere. Prin faptul că acești copii, cu vârsta de
până la 3 ani, fac cunoștință cu aceste servicii oferite de creșele din România, încă de l a vârste
timpurii, este un motiv în plus pentru a le oferi acestor micuți posibilitatea d e a învăța în condiții
adecvate, cu metode adecvate vârstei lor dar mai ales fiind însoțiți pe drumul dezvoltării lor de
niște persoane abilitate, care să le ofere ate nție, iubire dar și educație corespunzătoare.
Prin prezenta lucrare, mi-am propus să subliniez care este locul cadrelor didactice
specializate în instituțiile creșelor, rolul studiului fiind acela de a evalua și a evidenția importanța
realizării unei educa ții timpurii de calitate prin existența unui personal educațional competent.
Lucrarea c uprinde o parte teoretică și una practică, părții teoretice alocându -i-se primele
două capitole iar celei practice ultimele două. Structura tuturor capitolelor lucrării este redată
succint în cele ce urmează.
În capitolul întâi am evidențiat politicile educaționale existente la nivelul țării noastre, dar
și a altor țări europene privind formarea educatorului -puericultor, am văzut care sunt câteva teorii
și cercetări anter ioare vizând această problematic ă, a profesionalizării cadrelor didactice pentru
educația timpurie din creșă, iar la final am văzut un model de bună practică în creșele din România,
după inspirație daneză.
Capitolul doi include specificul educației timpuri i, de ce e nevoie de educație pentru
antepreșcolari, teorii și cercetări anterioare cu privire la necesitatea educației timpurii,
curriculumul pentru educație timpurie.
Capitolul trei reprezintă partea de cercetare a temei alese, care a însemnat aplicarea unui
chestionar pentru 50 dintre părinții din creșele din zona Ampoi, 5 ghiduri de interviu adresate
educatoarelor care lucrează în Creșa 2 Ampoi și 1 ghid de interviu aplicat conducerii acestor creșe.
Ultimul capitol vizează analiza și interpretarea datelor colectate în urma cercetării
efectuate.

CAPITOLUL 1
POLITICI EDUCAȚIONALE PRIVIND FORMAREA EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN ROMÂ NIA ȘI ALTE ȚĂRI EUROPENE

1.1. Situația în România

A lucra ca și cadru didactic cu copii i de vârstă mică, în creșele d in România reprezintă o
adevărată provocare . Pare că nu există fundamente curriculare pentru activitatea cu antepreșcolarii
și atunci pe ce să construiești? De unde să pornești?
”Educatorul -puericultor este profesionistul prezent în educația antepreșcolară (0 -3 ani)
derulată în cadre instituționale (creșe, grădinițe, cluburi, centre de zi, centre de recreere și joacă)
sau în familii (dacă și acolo se solicită, prin serviciile bonelor pregătite explicit pentru rolul
asumat) ” (Stan, 2019)
În Standardul Ocupațional corespunzător din România, scopul și motivația calificării
educatorului -puericultor este: ”calificarea de educator puericultor a ap ărut ca o necesitate după
dezvoltarea serviciilor adresate părinților sau viitorilor părinți și copiilor de vârstă mică de tipul
centrelor de zi, centrelor de consiliere și sprijin pentru părinți, creșe , etc. Pentru accesul la această
ocupație, persoana trebuie să fie absolventă de studii liceale, cu bacalaureat, și trebuie să parcurgă
obligatoriu unitățile de competență cheie, generale și specifice activității printr -un program de
formare sau poate fi evaluat prin instrumente de evaluare a competențelor dobândite pe altă cale
decât cea formală prin test scris, observație direct ă, raport din partea altor persoane precum și prin
portofoliul personal. Calificarea necesită o permanentă instruire datorită diversității problematicii
beneficiarului și a dinamicii legislative, datorate strategiilor naționale și internaționale referitoar e
la protecția și educația copilului (Standard ocupațional, 2008 ).
Formarea educatorului -puericultor a devenit sursa restructurării politicilor educaționale din
numeroase țări europene, cel puțin, în ultimele decenii. La nivelul Europei, ”cele mai multe ță ri au
la dispoziție două căi distincte de formare – una pentru personalul care se ocupă de copii de vârste
foarte mici (între 2 sau 3 ani) și alta pentru sectorul preprimar (pentru copii de peste 3 -4 ani), în
timp ce alte țări au un singur profil de formar e profesională pentru tot personalul implicat în
structurile ECEC .” (Stan, 2019)
În ultimii ani, există un interes tot mai mare în furnizarea de servicii educaționale de calitate
pentru copii mi ci. În anul 2007 guvernul român a iniț iat un proiect național axat pe reformarea și
restructurarea sistemului de educație timpurie. ”Printre obiectivele sale au fost crearea de
oportunități educaționale pentru copii cu vârste 0 până la 3, furnizarea de formare p entru
profesioniști și proiectarea programelor școlare pentru această grupă de vârstă, crearea de servicii

pentru copii cu nevoi speciale, precum și asigurarea accesului egal la serviciile de educație
timpurie pentru copiii care aparțin grupurilor sociale vulnerabile. Acest proiect de reformă vizează
să schimbe accentul de pe modelul medical de îngrijire, pe o abordare holistică a dezvoltarii
copilului, care, în plus față de sănătate, implică stimularea abilităților cognitive și socio -emoționale
la sugari ș i copii mici” (Serviciile de educație și intervenție timpurie la copil în România, p.2)
În domeniul educației antepreșcolare nu există nici un fel de formare a cadrelor didactice
Iată de ce se impune un program de formare a cadrelor didactice care lucrează cu această grupă de
vârstă, atât pentru formarea inițială cât și pentru cea continuă. ” În acord cu procesul de la Bologna,
o reformă a formării inițiale a cadrelor didactice care lucrează cu copii sub 6 ani va fi introdusă.
Acest proces ar trebui să incl udă și reforme speciale în domeniul formării cadrelor didactice care
lucrează cu copiii sub 3 ani. În ceea ce privește formarea continuă, informațiile existente și lecțiile
învățate din cadrul experimentelor și inovațiilor susținute de diferiți donatori, O NG-uri sau
organisme din sectorul privat ar putea forma o bază pentru dezvoltarea unui program de formare
atotcuprinzător pentru cei care lucrează cu copiii sub 3 ani. Totuși, instituțiile care vor livra astfel
de formări au nevoie să fie dotate adecvat și , de asemenea, este nevoie de un mec anism pentru
diseminarea informației privind ultimele abordări și practici, în așa fel încât să fie urmate
standardele europene și internaționale. ”(Strategie privind educația timpurie, p.10).
Potrivit articolului Veronicăi Chilici, tendințele actuale în dezvoltarea curriculară rezidă în
a sesiza, identifica și implementa schimbările vizând:
– calitatea și e ficiența procesului de educație timpurie, prin asigurarea ș tiințifică, curriculară
și metodologică realizată;
– gradul de valorizare și dezvoltare a potențialului fiecărui copil, sa tisfacerea necesităților
lui fizice, socio -emoționale, cogni tive, lingvisice, care ar garanta în ansamblu o dezvoltare plenară
și armonioasă;
– calitatea pregă tirii psihopedagogice a copilului către școală și nivelului de adaptare la
debutul școlar;
– calitatea procesului de formare inițială și coninuă a cadrelor di dacice din educația impurie
și învățământul primar, prin dezvoltarea competențelor profesionale, dar și pedagogizarea familiei
prin formarea de competențe parentale;
– dezvoltarea organizațională a ins tituției de educație timpurie prin modernizarea
practicilor educaționale aplicate (Clichici Veronica, p.154) .
La nivelul țării noastre , se impun următoarele recomandari pentru interventie t impurie in
Romania:

– părinții care sunt neangajați nu își pot permite să -și trimită copi ii la creșă. O solutie ar putea
să fie asigurarea unor servicii comunitare sau la domiciliu pentru copiii acestor familii, în așa fel
încât aceștia să nu fie privați de îngrijire medicală și educație timpurie. Aceste servicii comunitare
sau la domiciliu ar putea include educatia parintil or si echipe mobile de profesionisti care sa
viziteze copiii acasa.
– există o nevoie urgentă de a dezvolta o strategie națională coerent ă și articulat ă cu
curriculum pentru învățămâ ntul pre școlar în domeniile educației timpurii și de interven ție timpurie
la copii, care să stipuleze și standarde pentru monitorizarea calit ății programelor și evaluarea
dezvolt ării personalit ății educaționale a copiilor de la nas ștere la 3 ani.
– servicii pentru educația timpurie s și ingrijirea copiilor sub 3 ani sunt necesare și pentru a
permite părinților să se întoarcă la serviciu după doi ani de concediu plăti t pentru îngrijirea
copilului, în condițiile î n care grădinițele existente înscriu doar copii cu vârste între 3 și 6 ani. În
Romania nu este obligatorie gradini ța iar conc eptul de educa ție timpurie nu se folose ște.
– este necesar ă acceptarea la nivel de sistem de educa ție a unui curriculum pentru copiii cu
vârste între 0 și 3 ani, ca rezultat firesc, de îndată ce politica educațională pentru această etapă de
vârstă va fi form ulată.
– este necesar un program de formare ini țială și continu ă a cadrelor didactice care lucrează
sau care vor fi î ncadrate pe funcț ia de educator puericultor (studii m edii) sau profesor pentru
educaț ia timpurie (studii superioare – pe care le propunem) cu această grupă de vârstă. (Serviciile
de educație și intervenție timpurie la copil în România, p.2)
Analizând documentul Lilianei Stan , identificăm câteva mișcări la nivelul României, începând
cu anul 1990, pe multiple planuri: juridic, social, asistențial, pedagogic:
– structurarea cadrului juridic, cuprinzând dispoziții privind drepturile tuturor copiilor. Ne
referim aici la Legea nr.18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului și
la Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului .
– s-a realizat structurarea cadrului legislativ legat de funcționarea creșelor printr -o
succesiune de acte normative: Legea nr. 263/ 2007, HG Nr. 1252/ 2012, Legea nr. 90/ 2014.
– inițierea unui complex acțional vizând explicit copilul, respectiv sprijinirea, asistența,
protecția acestuia și promovarea drepturilor copilului. În acest context a fost elaborată prima
Strategie guvernamentală în domeniul drepturilor copilului (pentru pe rioada 1997 -2000), ceea ce
a marcat începutul reformei sistemului de protecție a copilului în România .
– structurarea unui ansamblu de inițiative pentru afirmarea educației timpurii. Vorbim aici
de Strategia privind educația timpurie, elaborată în 2005 de către Ministerul Educației Cercetării
și Tineretului cu sprijinul UNICEF din România. D ocumentul evidențiază cu claritate ideea
necesității de a forma specialiști pentru educația timpurie. Sistemul creșelor din România, se

bazează mai mult pe de îngrijirea copilului . Mai mult chiar: “nu există nici un fel de formare a
cadrelor didactice (formare inițială sau continuă) în domeniul educației timpurii, respectiv pentru
cei care lucrează cu copii cu vârste între 0 și 3 ani” ( Strategie privind educația timpurie , 2005 ).
– în intervalul 2007 – 2011 strategia menționată mai sus a generat două proiecte
reprezentative: p roiectul pentru reform a educației timpurii (PRET) și p roiectul de educație
timpurie incluzivă (PETI).
– în prezent, există inițiative din partea autorităților oficiale , în domen iul educației timpurii.
Astfel, președintele țării noastre propune un proiect intitulat ”România Educată” ce cuprinde o
viziune și strategie pentru anii 2018 -2030. Printre obiectivele privind educația timpurie,
enumerăm: ”dezvoltarea unei rețele de creșe și alte servicii de educație timpurie ante -preșcolară
autorizate/acreditate care să permită accesul a minimum 30% din copiii de 0 -3 ani, până în 2030;
dezvoltarea, unificarea și creșterea calității sistemului de formare iniți ală și continuă a personalului
didactic și de îngrijire din educația timpurie și implementarea lui începând cu 2021. Concomitent,
se vor dezvolta și actualiza standarde de pregătire și standarde ocupaționale pentru personalul
specific acestui nivel educați onal, precum și mecanisme de creștere a atractivității carierei
didactice în acest segment ; revizuirea permanentă a curriculumului, pentru adaptarea la cele mai
noi și mai moderne abordări pedagogice folosite în educația timpurie la nivel global. (România
Educată, p.32)
O concluzie privind câteva direcții de acțiune ce se impun în România privind formarea
educatorului -puericultor o găsim în tr-un studiu comparativ (Badea Dan, p.77 -78)
În docu ment ul menționat mai sus se arată că este nevoie:
– de mai multe căi de intrare în sistemul de formare inițială, de mai multe rute de
specializare și de diversificare profesională (de exemplu, pregă tire inițială pentru a lucra în creșe,
centre de zi cu copii cu CES de până la 3 ani);
– de o diversifi care a strategiilor pedagogice și de efectiva centrare a p arcursului formativ
pe abilități și competențe specifice atent filtrate, pe competențe transversale care să p ermită
mobilitate de reflecție, adaptabilitate crescută și care să confere caracter articulat abordării
profe sionale .
– la nivelul învățământului superior, e nevoie de: introducere a licenței în educația timpurie
(fiindcă abia atunci se poate vorbi de educație timpurie i ntegrată și la nivelul formării inițiale);
master didactic (nu doar academic) pentr u educația t impurie; cursuri de s pecializare postlicență și
compensarea unei formări prea teoretice prin oportunit ăți de dezvoltare profesională continuă, a
căror calitate să f ie comparabilă cu condițiile de formare continuă pentru alte categorii de personal
didactic;

– implementarea ș i monitorizarea prevederii din Metodologia de func ționare a creșelor
conform c ăreia întreg personalul instituției de educaț ie timpurie antepreș colară trebuie să parcurgă
un modul obligatoriu, de 20 de ore, în domeniul educaț iei timpurii.
– continuarea schimbării de paradigmă pentru serviciile de educa ție anteprescolară, prin
trecerea dinspre serviciu medicalizat în cre șă spre un serviciu integrat, în care educa ția, îngrijirea,
sănătatea si protec ția copilului să fie convergente .
– dezvolt area de programe de formare inițială ș i continuă a resurselor umane pentru
educa ție timpurie, în special pentru segmentul de vârstă 0 -3 ani; dezvoltarea unor programe de
master pentru educa ție timpurie cu caracter interdisciplinar.
– îmbunătă țirea capacit ății profesionale a tuturor membrilor personalului (nu doar cadre
didactice) din serviciile de educa ție antepre școlară și pre școlară vis-a-vis de problematica
educa ției incluzive și a practicilor aferente.
– continuarea campaniilor de conș tientizare a importan ței educa ției timpurii și a
programelor de educa ție parentală, cu acoperire mai clară pentru copii de la na ștere până la 3 ani.
– continuarea campaniilor de con știentizare și a formării profesioni știlor din educa ția
timpurie, necesare pentru coordonarea metodologică a serviciilor de educa ție timpurie (din cre șă)
din partea celei mai apropiate grădini țe, nominalizate de către Inspectoratul Școlar Jude țean/al
municipiului Bucure ști;
– adaptarea cursurilor și programelor pentru asigurarea securit ății copiilor .

1.2. Situația în alte țări europene
1.2.1. Spania
Situația în câteva țări europene, pe care o voi relata în cele ce urmează, se bazează pe analiza
documentului de studiu comparativ privind formarea educatorului -puericultor (Badea Dan, p.7-9, 21 -23,
31).
Astfel găsim că în Spania situația specialistului e cu totul alta decât la noi: ”p ersonalul cu
funcție educativă se compune în principal din deținători ai unei diplome de învățământ pre -primar:
maestro de/en educación infantil (învățător de educație timpurie). Pentru obținerea diplomei sunt
necesari 4 ani de universitate, 240 de credite (ECTS), dintre care 50 sunt alocate practicii. Numai
pentru 0/3 luni -3 ani există și personal care deține titlul de técnico superior de educación infantil
(tehnician superior/principal de educație timpurie). „Tehnicianul” urmează 2 ani academici, având
o valoare de 120ECTS (2000 de ore) (p.7). Tot în document, vedem ce presupune pregătirea
acestui tehnician:
– didactica educației timpurii – 125 de ore (14 ECT S);
– autonomie personală și educația copilului – 105 de ore (12 ECTS);

– jocurile copilului și metodologie – 105 de ore (12 ECTS);
– exprimare și comunicare – 100 de ore (11 ECTS);
– dezvoltare cognitivă și motorie – 105 de ore (12 ECTS);
– dezvoltare socială și em oțională – 75 de ore (8 ECTS);
– abilități sociale – 60 de ore (6 ECTS);
– intervenție împreună cu familia și atenție acordată copiilor în situație de risc social –
60 de ore (6 ECTS);
– proiect având ca țintă copilăria (culegerea de informații despre realitatea locală și
contextul viitorului proiect, structura generală a proiectului, planificarea executării
proiectului) – 35 de ore (3 ECTS);
– formarea și orientarea în carieră – 50 de ore (5 ECTS);
– întreprindere și spirit antreprenorial – 35 de ore (4 ECTS);
– traning la locurile de muncă – 220 de ore (22 ECTS). (p.9)

1.2.2. Anglia
În UK, cele trei tipuri de personal au următoarele niveluri de educație:
– personalul care are rol în educație – nivelul ISCED 4;
– personalul de îngrijire –nivel ISCED 2 sau 3;
– personalul auxiliar – nu se cere niciun tip de calificare.
Reglementările actuale prevăd un nivel înalt de calificare pentru profesorii de educație
timpurie, și anume ISCED 5 – (nivel de licență).
Pentru a deveni un profesor pentru acest nivel, este neces ar să fie îndeplinite câteva cerințe
inițiale și ca el să treacă mai multe teste de abilități; va trebui să finalizeze un curs de forma re
inițială destinat profesorilor EYTS, însă va beneficia de acordarea statutului de profesor pentru
educație timpurie (E YTS – Early Years Teacher Status), echivalent cu al profesorilor destinați
școlii obligatorii. (p.21)
Edge Hilll University, oferă cursuri cu următoarea structură, pentru 2 ani :
Modulele primului an:
– Întâlnirea cu diverse nevoi ale lumii copilului (30 cred ite)
– Dezvoltarea personală și profesională în baza activității la locul de muncă (30 credite)
Explorarea curriculumului de educație timpurie (30 credite)
– Colaborarea cu familia, comunitatea și cu alți practicieni (20 credits)
– Cercetare în leadership și cer cetare educațională (10 credits)
Modulele celui de al doilea an:

– Lucru cu copiii pentru a crește calitatea ofertei educative și a satisface nevoile specifice
(30 credite)
– Dezvoltarea eficacității personale și profesionale în practica de educație timpurie (30
credite)
– Îndeplinirea cerințelor pentru curriculum de educație timpurie teoretice si practice (30
credite)
– Construirea și managerierea parteneriatelor în educația timpurie (30 credite)”

1.2.3. Franța
În Franța, educația antepreșcolară nu se situează d ecât parțial sub egida Ministerului
Educației Naționale, și anume numai odată cu intrarea copilului în sistemul de învățământ, a cărui
primă treaptă (CITE 0), este grădinița (" l’école maternelle ").
Educația timpurie se realizează după un modelul diferenți at (sau mixt), caracterizat de
existența a două tipuri de structuri distincte și juxtapuse, guvernate de ministere diferite. Ele sunt
organizate după criteriul vârstei: de la naștere la 2/3 ani, pe de o parte, și de la 2/3 ani până la 6
ani, pe de altă parte.
Până la 2/3 ani, copiii pot fi încredințați unor servicii de asistență și îngrijire, publice sau
private, care țin de Ministerul Afacerilor Sociale și al Sănătății; de la 2/3 ani ei au dreptul să
frecventeze grădinița, care este integrată în sistemul educativ fra ncez, aflându -se astfel sub deplina
responsabilitate a Ministerului Educației Naționale.
Există, în schimb, o rețea bine articulată de servicii de asistență și îngrijire pentru copiii de
0 – 3 ani, care nu face parte din sistemul educativ național. Cei mai mulți copii din această categorie
de vârstă sunt înscriși în structuri de gardă numite colective, create și administrate, în general, de
colectivitățile teritoriale sau de asociații și organisme nonprofit.
În afară de funcțiile de supraveghere și îngrijir e, este recunoscută din ce în ce mai mult
misiunea educativă a acestor servicii, exercitată de profesioniști, care sunt organizați într -o echipă
pluridisciplinară, alcătuită din: educatori pentru ET, auxiliari de puericultură, psihologi, personal
sanitar ș i coordonată de o infirmieră puericultoare, de un educator pentru ET sau de un medic.
Aceștia sunt remunerați de colectivitatea locală sau de un organism privat.

1.3. Teorii și cercetări privind profesionalizarea educatorului -puericultor
Două alternative de profesionalizare a carierei didactice sunt consacrate și recunoscute la
nivel mondial în spațiul formării inițiale și continue a cadrelor didactice și a reformelor aplicate
acestui palier. În anii 1970, fondată pe cercetările psihologice asupra învățării (Skinner, Bloom,
Carroll) și pe studiile privind formularea obiectivelor în termeni de performanță se dezvolta prima

alternativă de profesionalizare a cadrelor didactice – educația profesorilor bazată pe competență.
Considerând competența drept c onduită despre care se presupune că va promova succesul învățării
elevilor, reprezentanții acestei orientări fac din competență finalitatea programului de formare a
viitorilor profesori. (Eftimie Nicoleta, p.62)
Aceste competențe necesare exercitării cu s ucces a meseriei, sunt exemplificate în
tabelul următor :
Tabelul 1. 1. Competențele profesionale ale educatorului -puericultor
Competențe -cheie Competențe generale Competențe specifice

Comunicare în limba oficială Menținerea integrității și
siguranței beneficiarilor
Realizarea asistenței educative a
părinților

Comunicare în limba străină Planificarea activităților Susținerea dezvoltării globale,
integrate a copilului

Competențe de bază în
matematică,
știință, tehnologie
Comunicarea cu beneficiarii Monitorizarea dezvoltării
copilului

Competențe
informatice
Gestionarea actelor și
documentelor
beneficiarilor

Competența de a învăța Respectarea normelor de securitate
și
sănătate în muncă și în situații de
urgență

Competențe sociale și civice

Competențe de exprimare
Culturală

Sursa: Stan L., Profilul de competențe al educatorului -puericultor, Ed. Didactica Pro,
2019, p.4

Cea de -a doua alternativă de formare inițială a cadrelor didactice , și anume cea umanistă,
presupune o experiență de învățare integrată care să ducă la dezvoltarea spiritului său reflexiv,
critic, creativ . Cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei orientări sunt C. Rogers, W. Glaser și
M.Lobrot. Perspectiva umanistă include un ș ir de poziții constructive:
– o concepție potrivit căreia persoana/ personalitatea este privită ca un tot cu posibilități
maxime de dezvoltare, axată pe procesul de a fi și a deveni
– educația centrată pe copil
– valorificarea personalității prin experimentare, prin cult ivarea libertății și demnității
– crearea climatului cald, afectiv, pozitiv, educatorul este asistent al copilului, îndeplinește
un rol facilitatot al procesului educativ
– susținerea, orientarea și ajutorarea copilului pentru a -și dezvolta o imagine de sine
pozitivă
– contează mult partea afectivă a educației, calitatea relației educator -copil, fiind tot atât de
importantă ca și partea cognitivă a acesteia. (Cuznețov Laris a, p.519)
Cunoașterea copilului de vârstă mică din literatura de specialitate presupune date colectate
despre copilul însuși, copilăria, raporturile copil -adult/educator. Câteva idei importante regăsite
pot fi redate, potrivit Lilianei Stan, sub forma urmă toarelor observații:
– în materie de educație, fiecare copil este un caz particular, însemnând că și intervenția
educativă este unică.
– cadrul didactic trebuie să înțeleagă ireductibilitatea copilului la condiția de adult, copilul
nu se identifică cu un adult în miniatură, ceea ce presupune că metodologia și instrumentele de
cunoaștere a copilului trebuie concepute având în vedere nivelul specific al dezvoltării pe
etape/stadii de viață a celor în cauză.
– educatorul trebuie să conștientizeze prezența în viața copilului a două procese
concomitente: creșterea copilului și preșcolaritatea/școlaritatatea sa. ”Nu este de ajuns doar să
îngrijim copilul, cum nu este de ajuns doar să -l hrănim sau să -l învățăm lucruri noi. Copilul are
nevoie simultan și de hrană s ănătoasă, și de îngrijire atentă, și de atenție și de căldură, și de
stimulare, și de încredere, și de răbdare, și de un mediu prielnic în care să se dezvolte. Știrbirea
vreuneia dintre aceste condiții, în această perioadă de viață, are consecințe pe terme n lung.”
(Ionescu Mihaela, p.4)
”Perspectiva pedagogiei educației timpurii , vorbește despre o o viziune în care primii 3 ani
de viață ai copilului nu (mai) sunt concepuți ca o simplă perioadă de creștere biologică ce solicită
adulții în probleme legate de supraveghere, hrănire/alimentație, igienă și îngrijire medicală etc.
Vorbim acum și de conceptul de educație antepreșcolară, primii ani din viața copilului, fiind un
interval al învățării cu efecte esențiale pentru întreaga existență a individului. În ace astă situație ,

adulții din preajma copilului trebuie să -și asume intervenții educative conștiente și explicit dirijate
în folosul copilului, iar în cazul instituțiilor, angajaților acestora , li se impune să fie profesioniști
calificați pentru a rezolva efi cient problemele particulare ale modelării copiilor încă din primele
zile și săptămâni de viață. ”(Stan Liliana, p.19)
Toți cei ce prezintă interes față de problematica educației timpurii, teoreticieni și
practicieni, în egală măsură, subliniază importanța conduitei deontologice a educatorului –
puericultor. Responsabilitatea pentru viața și sănătatea fiecărui copil, pentru dezvoltarea holistică
a acestuia, se completează cu grija esențială pentru copil , elemente ce se regăsesc în ” limitarea
etichetărilor și d iscriminărilor acestora și familiilor de apartenență, asigurarea egalității de șanse
și de tratament socioeducațional pentru toți copiii, autoperfecționarea profesională continuă
(pedagogică, psihologică, metodică, cultură generală), practicarea unei comun icări calme,
răbdătoare, empatice cu copiii și părinții lor etc.” (Stan Liliana, p.21)
”Studiul EACEA P9 Eurydice din 2009 precizează existența a trei modele de resurse pentru
educația timpurie la nivel european. Primul model cel mai important și extins în majoritatea
sistemelor educaționale menționate, se bazează pe o perspectivă focalizată pe copil – pe nevoile
acestuia de dezvoltare, antrenează centre de îngrijire de zi în care se derulează cu precădere
programe educaționale și utilizează strategii pentru pregătirea unor profesioniși ca resurse umane
neces are serviciile oferite copiilor la vârstele mici. Aceste tipuri de servicii oferite de societate
includ resurse utilizate în anumite centre de îngrijire, care pun în mișcare programe de învațare
preprimar e, implică un curriculum pedagogic, profesioniști formați, intervenție timpurie, și
încorporează în ultimele decenii programe pentru părinți, familii și comunități, (în așa fel încât să
îi împuternicească și întărească pe aceștia) și duc la un model ce poa te fi considerat combinat.
Al doilea model consistă în servicii diferite -variate în principal de îngrijire la domiciliul
familiei și progra me educaționale fo calizate pe copi l, care în mod obișnuit nu utili zează
profesioniști (părinții și paraprofesioniștii ).
Al treilea model, consistă într -o vari etate de servicii focalizate pe părinți și familie
focalizate pe sprijin. În mod obișnuit, aceste programele de sprijin pentru familie oferă o diversitate
de servicii și activități croite pe multiplele nevoi ale fam ililor.
Ca o sinteză a acestor mode le de educație timpurie, cercetă rile, și de la ele documentele și
recomandările europene, promovează un model care este bazat pe instituirea centrelor de zi pentru
îngrijire și educație a copiilor mici, adoptă o perspectivă mutidisciplinară și multisistemică
combinând calitatea programelor educaționale pentru copii cu focalizarea pe părinți ș i pe sprijinul
acordat familiei ” (Vrășmaș Ecaterina, p.14)

Urmarea Conferinț ei Mondial e de la Jomtien (Thailanda ) a fost acordarea atenției asupra
segmentului de vârstă pe copiii mai mici d e 3 ani aflați în familie, creșă, i nterval al învățării cu
efecte esențiale pentru întreaga via ță ulterioară a individului.
”Filosofia educației timpurii transmite ideea de bază că primii ani de viață ai persoanei
trebuie să fie puși în relație cu activitatea de învățare într -o măsură mult mai mare și mai insistent
decât se realiza acest fapt până la jumătatea sec olului al XX -lea. Doar prin învățare timpurie (ceea
ce înseamnă formare, educație) alăturată păstrării sănătății, asigurării nutriției, îngrijirii,
suprave gherii, stimulării variate etc. se favorizează dezvoltarea multidimensională autentică,
respectiv dezvoltarea fizică, psihică, socială/ sociomorală/ civică, ca și dezvoltarea emoțională.
Atunci când creșterea și dezvoltarea se produc la anumiți parametri sau standarde, pri n însuși
conținutul lor acestea devin educative/ conținuturi educative; prog ramel e Îngrijire și Educație în
Copilăria Timpurie – ÎECT (Early Chald hood Education and Care – ECEC) surprind în mod
explicit interdependența acestor cat egorii de intervenții. Efectele educației timpurii se preiau și se
continuă prin educ ația elementară, respe ctiv prin învățământul elementar ” (Stan Liliana, p.3)

1.4. Exemple de bune practici
În țara noastră există un model de bună practică privind educația timpurie, și anume Centru
româno -danez pentru educație timpurie (RODACIE), ce funcționează la nivel de DGASPC sector
1, începând cu anul 2012. Șeful DGASPC Sector 1 , a adăugat că modelul românesc este înseamnă
îngrijire, și nu educație timpurie. „Vorbim de educația timpurie de la grădinițe, din grupa mică.
Danezii vorbesc de educația timpurie de la 6 -7 luni. Educatorii practic stimulează inventivitatea
copilului, îl determ ină să gândească, creativitatea, practic sunt șapte arii de învățare, de la muzică
până la activitate în mediu natural. Nu poți să spui că este o metodologie fantastică față de ce știm
noi, doar că este o metodologie educațională, și nu îngrijire de tip in firmerie medicalizată, așa cum
s-a făcut la noi de -a lungul ultimilor ani”. (Fleacă Ioan Dănuț)
Din anul 2017, conceptul danez de educație s-a dorit a fi extins în toate creșele și grădinițele
din Sectorul 1, București potrivit unei deciz ii a Consiliului L ocal. Astfel, toate aceste unități de
învățământ vor beneficia de unul dintre cele mai performante și mai apreciate sisteme de educație
din Europa. În anul 2019, în Sectorul 2 al Capitalei au fost amenajate trei creșe în sistem danez .
Modelul danez se bazează exclusiv pe educarea, libertatea și responsabilizarea copiilor.

CAPITOLUL 2
SPECIFICUL EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI NEVOILE DE EDUCAȚIE ALE
ANTEPREȘCOLARILOR

2.1. Teorii și cercetări anterioare privind învățarea la vârste timpurii
Conceptul de educație timpurie vizează acțiu nea de modelare a unei persoane în intervalul
cuprins de la 3 la 6/7 ani. În urma adoptării Declarației Conferinței Mondiale de la Jomtien, această
sintagmă s -a lărgit, cuprinzând si copiii mai mici de 3 ani afl ați în creșe sau centre de zi.
”Educația timpurie a copiilor reprezintă totalitatea experiențelor individual realizate și
social organizate de care beneficiază copilul în primii ani de viață cu rol de a proteja, crește și
dezvolta ființa umană prin înzest rarea cu capacitate și achiziții fizice, psihice, culturale specifice
care să -i ofere identitate și demnitate proprie. Ceea ce învață copilul în această perioadă reprezintă
mai mult de jumătate din ceea ce va învăța tot restul vieții! ”. (Ghid pentru educat ori, p.17)
Teoriile privind modul î n care are loc învățarea sunt utile cadrelor didactice, favorizând
înțelegerea naturii complexe a învățarii și a modului în care trebuie interpretate comportamentele
zilnice ale copilului.
Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării și neuroștiințelor au arătat că relațiile cu
primele figuri din viața copilului sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului pe toate planurile:
”primii ani de viață sunt decisivi în formarea abilităților mintale la copii, a personal ității și
comportamentului lor social. Experiențele pe care le are copilul în timpul acestei perioade asigură
fundamentul pentru ceea ce urmează.” ( Albulescu Ion, Catalano Horațiu, p.27). Lipsa unei îngrijiri
adecvate, a dragostei părintești, lipsa de dis ponibilitate din partea părinților sau educatorilor sau
o insuficientă stimulare în această perioadă, poate conduce la deficit în dezvoltare, cu consecințe
asupra evoluției sale ulterioare, pe plan școlar și în societate: ”copiii crescuți într -un mediu
stimulativ au o dezvoltare intelectuală accelerată în comparație cu cei crescuți într -un mediu
restrictiv.” ( Albulescu Ion, Catalano Horațiu , p.22)
O direcție interesantă a cercetărilor actuale privește diversitate a infinită în modele și
patternuri de dezvolt are la copilul mic. Creșterea fizică, creșterea psihică cu nevoile lor specifice
rămân universale. În schimb interacțiunea dintre genetic, mediul social și cultură este esențială și
devine o ecuație unică pentru fiecare copil. ”De aici, intervine una din c ele mai frumoase teze
dezvoltate de pedagog ia actuală: unicitatea fiecărui copil, care se traduce în câmpul educațional
prin cerința de a acorda șanse fiecăruia, indiferent de premisele de la care pornește in dezvoltarea
sa”. (Vrășmaș Ecaterina, p.4 )
O altă idee interesantă, ce se desprinde din studiile ș i cercet ările actuale, ș i care arată și ea
importanța educației de la vârste timpurii, este aceea că fiecare copil cunoscut constituie un actor

important pentru politicile ec onomice și sociale. Prin urmare, ” investiția în copil prin programe de
educație tim purie aduce beneficiii dezvolt ării economice și sociale și rentabilitate socială.”
(Vrășmaș Ecaterina, p.5)
Alte cercetări și studii demonstrează valoarea intervențiilor educaționale la vârstele mi ci
pentru dezvoltarea personalității umane și importanța unui mediu adecvat de viață care să ofere
bunăstarea copilului și o calitate a vieții individuale și de familie, în care nevoile fundamentale și
cele particulale ale fiecăruia să fie cunoscute și sat isfăcute. (Vrășmaș Ecaterina, p.7)
L.S. Vîgotsky introduce conceptul de ”zonă a proximei dezvoltări”, ca distanța dintre locul
în care se află un copil în acel moment și locul unde ar putea ajunge cu ajutorul unui adult. Acest
psiholog este de părere că: ” după vârsta de 2 ani, pentru ca un copil să internalizeze capitalul
cultural existent (cum să stabilească și să mențină relații cu ceilalți, cum să vadă lucrurile din
perspectiva unei alte persoane, cum să exprime ceea ce simte într -o manieră acceptată soc ial, cum
să se comporte în anumite situații sociale), el are nevoie de un context propice de învățare, în care
să existe un adult care să îi ofere un model să să îl g hideze pas cu pas în învățare.” (Albulescu Ion,
Catalano Horațiu, p.65).
”La copiii mici n u se pro duce disparat dezvoltarea fizică, socială, emoțională , cognitiv ă
sau de limbaj. Copiii înva ță holistic, astfel încât fiecare domeniu le influen țează pe celelalte și nici
unul nu opereazã independent. Un copil care învață să meargă va urmă ri privire a mamei sale, și
dacă citește îngrijorare sau spaimă se va opri din noua încercare; dacă va citi încredere, va avea
curaj să pășească în continuare . Oda tă cu achiziți a mersului, copilul înva ță să-și coordoneze
mișcă rile, s ă-și concentreze aten ția, să înțeleagă un mesaj verbal transmis de că tre adult și să
răspund ă verbal sau non -verbal la acesta. În acela și mod, un copil hr ănit și îngrijit corespunz ător
va dispune de o capacitate mare de a învăța”. (Ionescu Mihaela, p.9)

2.2. Curriculumul actual pentr u educația timpurie realizată în creșe
Informațiile ce urmează a fi prezentate sunt o sinteză a celor expuse în documentul
curriculum pentru educație timpurie, elaborat prin Ordin de Ministru, în anul 2019. (Anexa la
ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019 )
Noul curriculum pentru educație timpurie vine cu o schimbare de paradigmă și anume:
– faptul că se pleacă de la necesitatea de a cunoaște nivelul de dezvoltare al fiecărui copil
și de a urmări dezvoltarea optimă a fiecăruia, pe toate cele cinci domenii de dezvoltare, având în
vedere seria de comportamente menționate în Curriculum, spre deosebire de precedentul
Curriculum, în care se pleca de la obiectivele -cadru și de referință, structurate pe cele cinci domenii
experiențiale, pierzând din vedere, în favoarea achizițiilor de tip școlar, urmărirea dezvoltării
copilului.

– faptul că se recomandă o centrare reală pe nevoia fiecărui copil de manifestare a
aptitudinilor și a abilităților proprii specifice, într -o viziune modernă, în care jocul are o pondere
ridicată și în care rolul activităților reflexive și al parteneriatului între cadrele didactice și între
cadre didactice și părinți pot influența major parcursul educațional al copilului.
Având în vedere că acest curriculum antici pează schimbări, se așteap tă să aibă și impact în
următoarele direcții :
– abordările pedagogice centrate pe copii pot să susțină mai eficient dezvoltarea generală a
copiilor, să ofere sprijin pentru strategiile lor de învățare și să promoveze dezvoltarea l or cognitivă
și non -cognitivă, printr -o axare mai țintită asupra învățării practice, asupra jocurilor și
interacțiunilor sociale.
– alegerea, organizarea activităților și a instrumentelor pedagogice fac adesea obiectul unui
dialog între educatori și copii. Educația timpurie ar trebui să ofere un spațiu social, cultural și fizic
sigur și primitor, în care copiii să beneficieze de o serie de posibilități de a -și dezvolta potențialul.
Conform studiilor privind pedagogia optimă în educația timpurie, un copil și un adult receptiv sunt
condiții esențiale pentru învățare și dezvoltare.
– programul educațional este cel mai bine proiectat atunci când se bazează pe premiza
fundamentală că educația și îngrijirea sunt inseparabile. Activitățile de îngrijire implică în m od
obișnuit o comunicare intensă, precum și interacțiuni pozitive și reciproce între copii și adulți, în
acest fel ele încurajând un sentiment de apartenență și încredere.
– implicarea și cooperarea părinților este relevantă, deoarece permite cadrelor dida ctice să
se bazeze pe experiența și pe cunoștințele părinților, iar părinților le permite să beneficieze de
cunoștințele și sprijinul personalului specializat.
Prezentul plan de învățământ este valabil pentru toate tipurile de servicii de educație și
îngri jire oferite copiilor de la naștere până la intrarea în învățământul primar, din unitățile de
învățământ de stat, particulare și confesionale și în care activitățile se desfășoară în limba română,
în limba minorităților naționale sau în limbi de circulație internațională.
Domeniile de dezvoltare devin, pe parcursul primilor ani de viață organizată în mediul din
creșă și din grădiniță, instrumente pedagogice esențiale pentru a realiza individualizarea educației
și a învățării, dând posibilitatea educatorilor să identifice atât predispozițiile, cât și înclinațiile cu
care copilul a venit pe lume, „interesele” sale sau, mai bine spus, domeniile, secvențele, aspectele
sau elementele mediului social și natural de care este atras și față de care își manifestă curiozitatea,
precum și dificultățile pe care la întâmpină fiecare în parte pe parcursul dezvoltării timpurii.
Cele cinci domenii ale dezvoltării copilului vizate de curriculum sunt :
– dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală;
– dezvoltarea socio -emoțională;

– dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii;
– dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii;
– capacități și atitudini în învățare.
Activitățile de învățare (atât cele de la nivel antepreșcolar, cât și cele de la nivel preșcolar)
reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate
și conduse de cadrul didactic, prevăzute în Curriculumul pentru educație timpurie și care conduc
la atingerea așteptărilor pe care adulț ii le au de la copii în această perioadă, ca premise ale
competențelor de mai târziu ale tinerilor.
Desfășurarea acestora necesită coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai
procesului de predare -învățare -evaluare, respectiv: cadre didactic e, părinți, copii, dar și a
colaboratorilor și partenerilor educaționali din comunitate, a căror implicare este la fel de
importantă. În desfășurarea acestora, accentul va cădea pe încurajarea inițiativei copilului, pe
învățarea prin experimente și exersăr i individuale. Activitățile de învățare se desfășoară individual,
în grupuri mici sau cu întreaga grupă de copii.
Categoriile/Tipurile de activități de învățare prezente în acest plan de învățământ sunt: la
nivel antepreșcolar – Activități tematice, Rutine și tranziții, Jocuri și activități liber -alese și – la
nivel preșcolar – Activități pe domenii experiențiale (care pot fi activități i ntegrate sau pe
discipline), Jocuri și activități liber -alese și Activități pentru dezvoltare personală.
Activitățile tema tice –AT (nivel antepreșcolar) sunt: jocul (mijloace de realizare: jocul cu
jucăria, joc simbolic, joc senzorial, joc de construcție, joc didactic, joc cu nisip și apă, jocul imitativ
etc.); activități artistice și de îndemânare (mijloace de realizare: des en, pictură, modelaj, activi tăți
practice și gospodărești); a ctivități de muzică și mișcare (mijloace de realizare: audiții, jocuri
muzicale, jocuri cu text și cânt, jocuri cu instrumente de percuție, c ântecele, exerciții euritmice);
activități de creație și de comunicare (mijloace de realizare: povestiri, memorizări, lucrul cu cartea,
citire de imagini, jocuri de cuvinte, jocuri verbal -imitative, exerciții onomatopeice); a ctivități de
cunoaștere (mijloace de realizare: observări, lecturi după imagini, activități matematice cu jucării
și obiecte concrete, convorbiri cu și fără suport intuitiv, jocuri didactice, microexperimente) și
activități în aer liber (mijloace de realizare: plimbări, jocuri la nisipar, jocuri și întreceri sportive,
utilizarea aparat elor de joacă adecvate vârstei).
Programul anual de studiu pentru nivelul antepreșcolar și pentru nivelul preșcolar se va
organiza în jurul a șase mari teme (teme de integrare curriculară) Cine sunt/ suntem?, Când, cum
și de ce se întâmplă?, Cum este, a fo st și va fi aici pe pământ?, Cine și cum planifică/organizează
o activitate?, Cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? (ordinea prezentării nu
are o succesiune obligatorie și nu are nicio legătură cu momentul din anul școlar când, pentru o
temă sau alta, se pot derula cu copiii, îndeosebi cu preșcolarii, diferite proiecte tematice).

Pentru intervalul de vârstă 0 -3 ani, ca și pentru nivelul 3 -5 ani, nu este obligatoriu să se
parcurgă toate cele șase teme pe parcursul unui an școlar. În acest c ontext, cadrul didactic se poate
opri la cel puțin 2 teme anuale (pentru nivelul antepreșcolar) , în funcție de nivelul grupei și de
dimensiunile de dezvoltare avute în vedere.
În medie, pentru toate cele patru intervale de vârstă, o activitate cu copiii d urează între 5 și
30 de minute (de regulă, 5 -10 minute la nivel antepreșcolar și până la 35 minute la grupa mare,
nivel preșcolar). În funcție de nivelul grupei, de particularitățile individuale ale copiilor din grupă
și de specificul situațiilor educative , cadrul didactic va decide care este timpul efectiv necesar
pentru desfășurarea fiecărei activități.
Programa școlară pentru educația timpurie valorifică paradigma curriculară centrată pe
competențe și fundamentează demersurile educaționale pe copil și pe activitatea de învățare a
acestuia ca proces, respectiv pe dobândirea unor comportamente care să asigure premisele
dezvoltării competențelor cheie mai târziu. Luând în calcul particularitățile dezvoltării copilului
până la 6 ani, nu este proprie utilizare a conceptului de competență, înțeleasă ca ansamblu integrat
de cunoștințe, abilități și atitudini. Competența implică existența unor scheme cognitive și pattern –
uri de comportament, deci un nivel de dezvoltare superior celui atins de copiii tipici în etapa 0-3
ani și chiar 3 -6 ani.

2.3. Specificul activităților destinate copiilor cu vârstă de până la 3 ani
Analizând documentul elaborat pentru sprijinire a cadrelor didactice din creșe, (Vrânceanu
Maria, 2017 , p.96 ), descoperim că p lanificarea activităților, a unei zile la vârsta copiilor de 1 -3 ani
în cadrul creșei trebuie să întrunească câteva cerințe :
– să respecte individualitatea copilului, iar programul să răspundă nevoilor sale și să -i ofere
oportunități de experimentare și învățare în pe rmanență. Pentru aceasta e necesar să avem o
planificare flexibilă a programului zilnic, în funcție de vârstă și dezvoltarea copiilor.
– să existe un echilibru între nevoia copilului de a petrece timpul singur, împreună cu alți
copii, de a petrece timpul î mpreună cu adultul de referință din creșă/grădiniță.
– să ofere un echilibru între activitățile alese de copil și activitățile propuse de adult.
– să exprime nevoile copiilor pentru mișcare/plimbare, stimulare senzorială, stimulare
cognitivă, aer curat, od ihnă și alimentație.
– să includă situații de joc independent, joc paralel, joc în perechi.
– să favorizeze explorarea în mod global, iar experiențele să fie integrate cu diferite/mai
multe domenii de cunoaștere pentru a ajuta copilul să înțeleagă/stabilea scă legătura dintre lucruri,
situații, fenomene.

– să susțină curiozitatea și interesul copiilor pentru învățare prin diverse situații și materiale
stimulatoare. De aceea, activitățile în educația timpurie se împart în: rutine, tranziții și activități de
învățare, iar programul este unul previzibil, deoarece are un rol esențial în organizarea mentală a
copilului, în crearea sentimentului de siguranță și securitate și în aderarea lui la ordine și reguli!
Tot în acest document găsim cum să ne adaptăm activită țile zilnice în funcție de vârsta și
nevoile copilului (Vrânceanu Maria, 2017 , p.96) :
12-18 luni
La această perioadă activitatea zilnică trebuie organizată foarte flexibil, pentru a satisface
nevoile de îngrijire ale copilului, deoarece el depinde de îngri jirile adultului pentru satisfacerea
nevoilor de bază – pentru hrănire, schimbarea hainelor, toaletă, somn. Copilul se simte în siguranță
în preajma adultului și îi place să își petreacă mult timp împreună cu adultul de referință (un adult
în care are încr edere). Începe să aibă încredere în el și în persoanele cunoscute.
18-24 luni
La vârsta aceasta copilul începe să -și manifeste independența în mai multe lucruri: să se
joace, să mănânce (să se autoservească), etc. Copilul începe să -și amintească de pe o zi pe alta
diverse lucruri. Derularea activităților trebuie să -i ofere ocazia copilului de a învăța să intuiască ce
urmează să se întâmple. Acest lucru vorbește despre repere fixe în programul său, bineînțeles,
menținând flexibilitatea pentru a putea răspund e nevoilor sale. Să îi oferim copilului cât mai des
ocazia să participe în cadrul activităților pe care i le propunem sau pe care le inițiază, în timpul
rutinelor.
24-36 luni
Copilul se familiarizează și învață din rutinele zilei care se respectă cu mai multă strictețe.
Planificarea zilei trebuie să fie foarte riguroasă și bine gândită, în funcție de nevoile copilului,
astfel încât să poată să fie eliminate toate potențialele situații confuzionante pentru copil. Pentru a
avea timp să integreze și să gesti oneze cunoștințele și emoțiile pe care le trăiește în cadrul unor
activități este bine să utilizăm tranzițiile de la o activitate la alta. Planificarea activităților trebuie
să-i ofere copilului ocazia de a explora, utiliza o temă pentru care prezintă inte res. Copilul se poate
concentra asupra unei activități mai mult timp. În activitățile organizate cu copiii nu trebuie
abandonată flexibilitatea.
Ca în orice fel de muncă, educatoarea care lucrează cu copiii foarte mici trebuie să țină
cont de unele princip ii pentru o bună desfășurare a activităților sale zilnice cu cei mici. Aceste
principii au fost foarte sintetizate în documentul mai sus amintit și se referă la următoarele:
– să creeze situații numeroase și variate prin care copilul să învețe, asigurându -i-se toată
libertatea de acțiune, de a alege.

– să stea cât mai des și îndelung la același nivel cu copiii, schimbându -și locul din când în
când, ceea ce îi stimulează pe copii s -o urmeze. Comunicarea verbală și mai ales cea nonverbală
cu copiii se realize ază mult mai bine astfel, decât când copilul este obligat să privească în sus.
– să verbalizeze fiecare gest pe care -l face, în felul acesta, copilul va învăța cum se folosesc
materialele, jucăriile, și alte obiecte puse la dispoziția lor. Povestirea și co mentarea unor
evenimente din timpul zilei la care copilul a participat, povestiri, poezii, cîntece legate de viața lui,
sunt situații de învățare, de dezvoltare a limbajului copiilor . Cuvintele/frazele trebuie pronunțate
clar, astfel ca copilul să audă, să însușească și să pronunțe corect cuvintele noi.
– să se bazeze pe realitate sau pe experiențe reale și să corespundă nevoilor de dezvoltare
ale copilului;
– să-i permită copilului să comunice cu adultul și cu persoanele importante afectiv pentru
el.
– să-i permită copilului să -și exprime emoții și sentimente.
– să-l ajute pe copil să constate, să exploreze lumea din jur, și să evalueze consecințele
acțiunilor sale, să -l lase să analizeze și să descopere, dar cu multă atenție la prevenirea accidentelor
și a îmbolnăvirilor.
– să cedeze copiilor rolul de conducător al jocului pe măsură ce ei au deprins regulile .
– să observe copiii în timpul activităților și să -și planifice temele, conținuturile și strategiile
în funcție de observațiile făcute.
– să asigure cu un număr corespunzător de materiale și jucării sala de grupă, care să
încurajeze copiii să ajungă, să apuce și să se joace cu ele.
– să asigure pentru copiii care încă nu merg, câteva rafturi joase sau alte suporturi (suficient
de stabile) care să le ofer e acestora posibilitatea de a se agăța de ele și de a se ridica.
– să decoreze centrele de activitate și zonele de joacă cu tablouri colorate și cu obiecte
mobile pentru a încuraja interesul copiilor față de obiecte/ființe din lumea înconjurătoare și față de
culoare și mișcare.
– să vorbească și să creeze situații de învățare, vorbind cu copilul despre evenimentele din
timpul zilei la care el participă, spunându -i poezii, povești, citindu -i, cântându -i, arătându -i diferite
obiecte și discutând cu el despre ele etc.
– să-i încurajeze pe copii să imite/să execute împreună acțiuni, sunete, cuvinte (simple și
familiare) pe care le văd/aud.
– să stabilească “mici reguli” de folosire a materialelor și jucăriilor atunci când le va vorbi
copiilor despre o jucărie sa u un material nou apărut în sala de grupă. Regula va fi întărită prin
repetare atunci când copilul demonstrează că nu știe să folosească jucăria/materialul .

– să asigure copiilor posibilitatea de a interacționa. Astfel, atunci când are în grupă și copii
mai mici care încă nu merg, va avea în vedere să îi ia în brațe și să -i ducă în mijlocul celorlalți
pentru a se vedea, a se atinge reciproc și pentru a se auzi și a comunica .
– să asigure copiilor posibilitatea de a alege. Astfel, ea va pregăti pentru activi tăți materiale
variate și într -un număr cel puțin dublu decât numărul copiilor (exemplu: coli de hârtie în forme
și culori diferite, tempera diluată sau tempera și guașe în tuburi, creioane colorate sau creioane
ceracolor etc.).
Relevant în acest ghid este și un e xemplu de organizare a programului unei zile pentru
copiii grupei de creșă , ilustrat astfel (Vrânceanu Maria, 2017 , p.98) :
Dimineața
– Primirea copiilor și a părinților și susținerea acestora pentru a reuși să se despartă.
– Întâlnirea de dimineață. Activități la panourile: Dispoziția mea. Eu astăzi sunt aici.
– Jocuri liber -alese de copil.
– Gimnastica de dimineață
– Tranziție pentru spălarea pe mâini și toaletă, pentru dejun.

Dejunul. A doua parte a dimineții
– Spălare a pe mâini după dejun și folosirea toaletei
– Tranziții pentru activitățile dirijate.
– Invitarea copiilor la activități dirijate de adult (pentru dezvoltarea capacităților de
învățare).
– Spălarea pe mâini după activități și folosirea toaletei.
– Tran ziții pentru pregătirea de plimbare
– Îmbrăcarea copiilor pentru plimbare/activități afară în aer liber.
– Organizarea copiilor în grupuri mici pentru jocul afară sau plimbare.
– Sosirea, scoaterea hainelor.
– Spălatul pe mâini și ascultarea unei povești până la servirea mesei (poate ilustra tematica
activității integrate).

Prânzul
– Servirea mesei. Ajutarea copiilor în timpul mesei.
– Strângerea mesei și spălarea pe mâini, folosirea toaletei.
– Ascultarea unei povești sau a unui cântec (pot il ustra tematica activității integrate)
– Pregătirea pentru culcare. Somnul de zi.
– Trezirea copiilor.

– Folosirea toaletei și spălarea pe mâini.
– Tranziții pentru servirea gustării.
– Gustarea.

După -amiază
– Joc afară în aer liber sau în spațiul de joacă.
– Activități de joc alese de copil/copii.
– Folosirea toaletei și spălarea pe mâini.
– Tranziții pentru servirea cinei.
– Cina.
– Spălarea pe mâini.
– Jocuri alese de copil/copii.
– Discuții cu părinții. Susținerea regăsirii între copil și p ărinte și plecarea acas ă

CAPITOLUL 3
STUDIU CONSTATATIV DESPRE MODUL ÎN CARE PĂRINȚII ȘI
EDUCATOARELE DIN CREȘĂ PERCEP NECESITATEA EXISTENȚEI
EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI A CADRELOR DIDACTICE SPECIALIZATE

3.1. Scopul studiului
Există la nivelul percepției comune prejudecăți formate, potrivit căreia copiilor de vârstă
mică le este necesară doar supravegherea și îngrijirea, eliminând rolul deosebit de important al
asigurării unei educații adecvate nivelului lor de vârstă.
Prin acest studiu mi-am propus să subliniez care este locul cadrelor didactice specializate
în instituțiile creșelor, rolul cercetării mele fiind acela de a evalua și a evidenția importanța
realizării une i educații timpurii de calitate, prin existența unui personal educați onal competent.

3.2. Obiectivele studiului
Primul obiectiv are în vedere evidențierea percepției părinților cu privire la rolul
educatoarelor în creșă și a intervențiilor educaționale realizate de acestea.
Al doilea obiectiv vizează reliefarea modului în care educatoarele își valorizează munca și
se simt pregătite pentru îndeplinirea calitativă a activităților desfășurate.
Al treilea obiectiv urmărește evidențierea modului în care munca educatoarei este esențială
din perspectiva conducerii creșelor.

3.3. Grupul de subiecți
Studiul întreprins a vizat opiniile a 50 de părinți care beneficiază de serviciile Creșei 2
Ampoi din Alba Iulia, 5 cadre didactice și 1 director în vederea depistării modului în care munca
educatoarelor din creșe este văzută pri n prisma acestor 3 categorii de subiecți.

3.4. Metode și instrumente de cercetare
– Anchetă prin chestionar (Anexa 1), pentru 50 de părinți, beneficiari ai serviciilor oferite
de Creșa 2 Ampoi, deoarece am considerat că acești a pot avea cele mai obiecti ve păreri cu privire
la importanța educatoarelor din instituțiile antepreșcolare, întrucât ei văd concret progresele și
efectele muncii depuse de cadrele didactice . Prin această metodă am încercat să identific: cât de
esențială consideră părinții că este p rezența și munca unei educatoare în creșă , ce progrese au
identificat în viața copilului lor ca urmare a intervențiilor educative, ce așteptări au de la cadrele

didactice din creșă, ce calități cred că trebuie să aibă acestea, ce relația au cu acestea și d in ce
puncte de vedere analizează eficiența lor.
– Interviul : construirea a două ghiduri de interviu (Anexa 2 și 3), pentru lotul de 5
educatori -puericultori, angajați ai Creșei 2 Ampoi și 1 ghid pentru directorul insituției.
Primul ghid a urmărit să i dentifice studiile avute de personalul educațional angajat al creșei,
vechimea în practicarea meseriei, consecințele muncii lor, gradul de satisfacție față de munca
depusă, importanța muncii lor din perspectivă personală sau a părinților, dacă se simt sufi cient
pregătite pentru a -și desfășura activitatea sau cred că mai au nevoie de alte cursuri de formare.
Cel de -al doilea ghid a urmărit cunoașterea opiniilor directorului creșei cu privire la
importanța cadrelor didactice, a rezultatelor desfășurării act ivităților educative, în ce măsură
vcrede că acestea sunt suficient de pregătite pentru a -și practica meseria sau dacă constată că au
dificultăți cum le pot îmbunătăți.
– Studiul documentelor insituției: a portofoliului de activitate a unui educat or-puericultor
din creșa 2 Ampoi pentru a evidenția lucrările ce se pot face cu copiii antepreșcolari, activitățile
realizate cu ocazia unor sărbători cum ar fi Crăciunul sau Ziua Națională a României, acestea fiind
doar câteva modalități prin care se poate obser va necesitatea cadrelor didactice, creative și dedicate
muncii lor.

CAPITOLUL 4
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

4.1. Prelucrarea și analiza datelor

Rezultatele cercetării sunt reprezentative pentru eșantionul de 50 de părinți, ai căror copii
beneficiază de serviciile oferite de creșele 1 și 2 Ampoi, din Alba Iulia.

4.1.1. Analiza răspunsurilor la chestionarul aplicat părinților

În urma analizei la întrebarea 1 , ”De cât timp frecventează copilul dum neavoastră creșa?”,
reiese că un număr semnificativ de copii are vechime în creșă, prin urmare consider că părerile
părinților cu privire la subiectul cercetat sunt concludente, având timpul necesar pentru a remarca
activitatea unui cadru didactic în relaț ie cu copiii lor.

Fig.1. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 1

După media răspunsu rilor la întrebarea numărul 2” Copilul dumneavoastră a înregistrat
progrese educaționale de când frecventează creșa? ”, observăm că 4 6 dintre părinți i chestionați au
declarat că au văz ut progrese în privința educației copiilor. Un număr foarte mic a afirmat că n -a
constatat progrese și tot un număr nesemnificativ a considerat că a văzut puține progrese
educaționale. Prin urmare, raportându -ne la număru l mare de părinți care a considerat că instituția
creșei a adus schimbări favorabile în viața copiilor lor, putem evidenția că educația la vârste
timpurie este necesară iar efectele pozitive ale realizării acesteia pot fi vizibile. 101612 12
01020304050
DE 2 ANI DE 1 AN DE 1, 5 ANI DE 6 LUNIDe cât timp frecventează copilul dumneavoastră
creșa?

Fig.2. Distribuția răs punsurilor la întrebarea 2
Analizând răspunsurile la întrebarea 3. ”Gândindu -vă la importanța educatoarelor din
creșă, ați spune că este”, constatăm că majoritatea părinților au considerat că pentru o insituție
antepreșcolară, cum este cea a creșei, o educatoare este foarte importantă sau importantă. Părinții
percep, așadar că educația încă de la vârste timpurii este foarte importantă, că primii pași ai
copilului lor trebuie direcționați bine. Aceștia își lasă copilul pe mâinile unor perso ane străine, d ar
nu pe mâinile oricui, urmărind binele copilului.

Fig.3. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 3

01020304050
DA
NU
PUȚINE
NU ȘTIU46
2 2Copilul dumneavoastră a înregistrat progrese
educaționale de când frecventează creșa?
473
70Gândindu -vă la importanța educatoarelor din
creșă, ați spune că este:
FOARTE
IMPORTANTĂ
IMPORTANTĂ
DESTUL DE
IMPORTANTĂ
NU PREA
IMPORTANTĂ

Examinând răsp unsurile la întrebarea numărul 4 : ”Cât de mult credeți că avantajează
implicarea educatoarei dezvoltarea copilului? ”, constatăm că majorit atea celor chestionați au decis
că im plicarea unei educatoare în creș ă avantajează foarte mult sau destul de mult dezvoltarea
copilului, însemnând că părinții au văzut urmările prezenței unei educatoare în viața copiilor lor.

Fig.4. Distribuția răspunsu rilor la întrebarea 4

La întrebarea numărul 5 „În ce măsură considerați că activitățile educative sunt necesare la
creșă?”, aproape în unanimitate, părinții au evidențiat necesitatea activităților educative pentru
copiii antepreșcolari, declarându -le nece sare într -o foarte mare măsură. Iată deci, că 4 7 de părinți
dintr -un număr de 50 chestionați nu au îndoieli în privința importanței activităților defășurate de
educatoare într -o creșă. Chiar dacă sunt micuți, copiii au nevoie de un context propice învățări i,
de crearea unor situații variate prin care copilul să învețe, de un cadru didactic care să -l ghideze și
să-l orienteze spre dezvoltare și învățare.

01020304050
FOARTE
MULTDESTUL
DE MULTÎNTR-O
FOARTE
MICĂ
MĂSURĂDELOC43
7Cât de mult credeți că avantajează implicarea
educatoarei dezvoltarea copilului?

Fig.5. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 5

În ceea ce privește întrebarea 6 referitoare la evaluarea cadrelor didactice din creșă,” Cum
evaluați personalul educațional dintr -o creșă?”, observăm că pentru ce a mai mare parte dintre
părinți, atunci când evaluează un cadru didactic din creșă are în vedere mai degrabă abilitățile de
comunicare și atitudinile manifestate față de copii, decât experiența sau pregătirea academică.
Acest lucru este de înțeles, chiar dacă aceștia au recunoscut în prealabil importanța activităților
educative în creșă. Având în vedere însă, vârsta fragedă de l a care un copil începe să frecventeze
creșa, este evident că aceștia doresc să stea linițtiți la locurile de muncă, știind că sunt lăsați în
grija unor persoane care știu să comunice într -un mod adecvat și satisfăcător cu copiii atât de mici
și care știu s ă dovedească atitudini de grijă, dragoste și protecție față de micuții lor.
0 10 20 30 40 50ÎN FOARTE MARE MĂSURĂÎN MARE MĂSURĂÎN MICĂ MĂSURĂÎN FOARTE MICĂ MĂSURĂ
473În ce măsură considerați că activitățile educative
sunt necesare la creșă?

Fig.6. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 6
La întrebarea nr. 7” Ce așteptări aveți de la doamnele educatoare?”, mai bine de jumătate
dintre părinți își doresc să fie inform ați cu privire la progresele realizate de copilul lor ca urmare
a frecventării creșei și în mod special a beneficierii unei educații timpurii, un număr destul de
semnificativ își manifestă dorința de colaborare cadru didactic -părinte, și doar un număr foar te
redus, exprimându -se ca având așteptarea de a nu i se spune nimic, acesta fiind probabil cazul
celor ce aveau copii cu anumite probleme de comportament și nu își doreau să fie puși în situații
defavorabile.

Fig.7. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 7 253211
0 10 20 30 40 50DUPĂ PREGĂTIRE
ACADEMICĂDUPĂ EXPERIENȚA ÎN
DOMENIUL EDUCAȚIEIDUPĂ CAPACITATEA DE A
COMUNICA EMPATIC CU
COPIII ȘI PĂRINȚIIDUPĂ ATITUDINEA FAȚĂ
DE COPIICum evaluați personalul educațional dintr -o creșă?
05101520253035404550
SĂ NU-MI
SPUNĂ NIMICSĂ NU MĂ
DERANJEZE
MEREUSĂ
COLABOREZE
CU MINESĂ-MI SPUNĂ
TOT TIMPUL
CUM
EVOLUEAZĂ
COPILUL21434Ce așteptări aveți de la doamnele educatoare?

La cea de -a opta întrebare ”Care este relația dumneavoastră cu educatoarea?”, toți au
răspuns că au o relație foarte bună, respectiv destul de bună și apoi bună cu cadrele didac tice,
acest lucru ară tând că educatoarele copiilor lor îndeplines c așteptările exprimate în răspunsurile
oferite la întrebarea 6, și anume că acestea dovedesc bune abilități în a comunica cu părinții și cu
siguranță și cu copiii pe care îî educă, altfel părinții nu s -ar declara mulțumiți.

Fig.8. Distribuția răspunsuri lor la întrebarea 8

Potrivit întrebării 9, referitoare la evaluarea activității cadrelor didactice, după următoarele
criterii: pregătirea profesională, adecvare metode la particularitățile de vârstă, informarea regulată
asupra actv ivităților desfășurate și a progresului copilului, atitudinea față de copii, disponibilitate
pentru comunicare cu părinții, constatăm că pentru cel mai mare număr de părinți, evaluarea
educatoarelor din toate punctele de vedere supuse analizei este una foarte bună, pentru un num ăr
semnificativ este una bună, pentru un număr mic este satisfăcătoare și doar pentru nu număr redus
este văzută ca nesatisfăcătoare informarea regulată asupra activităților desfășurate și a progresului
copilului sau disponibilitatea cadrelor de a comunica cu părinții.
351140Care este relația dumneavoastră cu
educatoarea?
FOARTE BUNĂ
DESTUL DE BUNĂ
BUNĂ
INSATISFĂCĂTOARE

Fig.9. Distribuția răspunsurilor la întrebarea 9
La întrebarea numărul 10” Numiți 3 calități necesare pentru meseria de educatoare a
copiilor cu vârsta de până la 3 ani”, părinții au avut libertatea de a -și exprima viziunea proprie
despre un model ideal de educatoare. Astfel, aceștia au enumerat o serie de abilități și competențe
pe care trebuie să le aibă o educatoare care lucrează cu copii foarte mici: multă răbdare, înțelegere,
multă dăruire, brațe puternice și deschise, o voce caldă , vorbe de alint, capacitatea de a se juca cu
copiii diverse jocuri de rol, iubitoare, calmă, atenție distributivă , inteligen ță emoțională , aptitudini
artistice , abilități de comunicare foarte bune, empatizare, creativitate, adaptabilitate , răbdare,
comunicare , inițiativă, grijă, responsabilitate , spirit de observație, tact , blândețe , atenție, grijă, a
întreținere relații cordiale cu copi ii și familiile lor; a crea medii de îngrijire și educație sigure; a
evalua necesitățiile și ni velul de dezvoltare a copilul ui, abilit ăți de comunicare , înțelegere,
disponibilitate, autoritară si blândă , implicare si pregătire profesională, imaginatie , daruire. ,
comunicativă și afectuoasă, responsabilitate , atitudine pozitivă , veselie , adaptabilitate, răbdare,
comunicare , pasiu ne față de meseria pe care o desfășoară , inventivă, calm ă, deschis ă, seriozitate,
sănătoasă , veselă și optimistă, să se adapteze la neprev ăzut, grijulie, sensibilă , ordonat ă, pasiune,
pregă tire didactic ă, înțelegere , gândirea pozitivă , profesionalism,competență, capacitatea de a se
juca. Și poate cea mai concludentă opinie este următoarea:” Farmecul personal, această capacitate
de a cuceri dragostea copiilor. Educatoarea acționează asupra personalității în formare a copilului.
Capacitat ea de a -i influența pe copii, de a le modela personalitatea în formare prin exemplul
propriu; tactul pedagogic; creativitate în organizarea activităților; capacități organizatorice.
Calități ce țin de personalitate, spirit organizatoric; spirit deschis, in teres pentru nou și pentru
propria perfecționare; capacitate de autostăpânire; imaginație bogată. Toate aceste calități sunt cu
atât mai importante, cu cât preșcolarul beneficiază numai de un sin gur model – educatoarea” 31343138
30
1915 151216
13 31 1
Pregătirea profesionalăAdecvare metode la particularitățile de vârstăInformarea regulată asupra activităților desfășurate și a progresului copilului Atitudinea față de copiiDisponibilitate pentru comunicare cu părinții01020304050Cum apreciați activitatea cadrelor didactice, raportându -vă la
următoarele activități?
FOARTE BUNĂ BUNĂ SATISFĂCTOARE NESATISFĂCĂTOARE

4.1.2. Analiza răspunsurilor la interviurile cu cadrele didactice din creșă
Fișă de interviu nr.1
I. Numele, prenumele persoanei intervievate P.M
1. Profesie:EDUCATOR PUERICULTOR
2. Studii: SUPERIOARE
II. Scurt rezumat al interviului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat despre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fenomene sociale, politice, culturale etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul și data interviului: ________________________
Persoana/ echipa care a realizat interviul: HERȚEG ALEXANDRA DANIELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De cât timp practicați meseria de educator -puericultor?
R: Persoana interv ievată a declarat că pract ică meseria de educator -puericultor de 4 ani.
Î: Care sunt studii le/formarea dumneavoastră?
R: P.M. este încadrată cu studii superioare, fiind absolventă a Pedagogiei Învățământului
Primar și Preșcolar. La această formare se adaugă un curs de educator -puericultor.
Î: Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârs ta până în 3 ani?
R:.P.M. consideră că își exercită meseria într -un mod adecvat, este pasionată și se declară
foarte fericită dacă reușeste ca cei ce trec prin mâinile sale, să fie la rândul lor fericiți alături de ea
și mult mai buni.
Î: Ce efecte poziti ve ați constatat în munca dumneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?
R: P.M., de -a lungul activităților sale didactice, consideră că prin multă dăruire, dar mai
ales prin joc, multă repetiție și multă răbdare a reușit să înregistreze progrese remarcabile, de care
este foarte mândră. În primul rând, a reușit să creeze un climat plin de dragoste și siguranță, în care
chiar și copiii timizi, retrași la început, au reușit să se implice în jocuri și la activități și să vină cu
mult drag la creșă. Apoi, cu multă răbdare și prin joc a reușit să îî învețe câteva noțiuni în engleză,
poezioare și multe cântecele, una dintre fetițele de la grupa sa, chiar trecând direct la grupa mijlocie
în cadrul grădiniței, datorită a tot ceea c e a învățat în cadrul creșei.
Î: De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe?
R: P.M, percepe munca sa ca fiind extrem de importantă, având în vedere că se ocupă nu
numai de formarea și exersarea deprinderilor la copii, dar și de educarea ac estora.
Î: Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?

R: La această întrebare, P.M răspunde cu multă siguranță că părinții sunt foarte mulțumiți
de activitatea realizată de către ea în cadrul creșei, o consideră foarte importantă și manifestă
dorința de a colabora cu aceasta, pentru ca eforturile ei să dea roade.
Î: În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei?
R: Nu beneficiază de alt suport decât consultări reciprce cu celelalte cadre didactice, și
participarea la cercurile pedagogice.
Î: Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin, de ce cursuri de formare
(organizate în creșă sau în afara acesteia ) aveți nevoie?
R: P.M. consideră că orice curs de formare ar fi binevenit, întrucât mereu sunt lucruri noi
și utile de învățat.
Î: Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
R: P.M este de păarere că ar fi foarte utilă participarea la astfel de cursuri, având în vedere
că în cadrul facultății a învățat destul de puține lucruri despre copiii antepreșcolari. Doar dragostea
mare și experiența o ajută să facă față nevoilor acestor copii și să întreprindă actvități și jocuri
frumoase cu aceș tia.

Fișă de interviu nr.2
I. Numele, prenumele persoanei intervievate C.A
1. Profesie:EDUCATOR PUERICULTOR
2. Studii: SUPERIOARE
II. Scurt rezumat al interviului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat despre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fenomene sociale, politice, culturale etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul și data interviului: ________________________
Persoana/ echipa care a realizat interviul: HERȚEG ALEXANDRA DAN IELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De cât timp practicați meseria de educator -puericultor?
R: Persoana intervie vată a declarat este novice în meseria de educator -puericultor, fiind
angajată în această funcție doar din luna februarie, anul cur ent.
Î: Care sunt studiile/formarea dumneavoastră?
R: C.A. este încadrată cu studii superioare, fiind absolventă a Pedagogiei Învățământului
Primar și Preșcolar.
Î: Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârsta până în 3 ani?

R:.C.A. spune că mu nca ei se concentrează în jurul a 3 axe principale: satisfacerea nevoilor
de bază ale copilului la această vârstă (îngrijire, nutriție, igienă, odihnă), natura educativă a
intervenției sale (stimularea copilului pentru dezvoltarea sa integrată) și pe dimen siunea socială.
Î: Ce efecte pozitive ați constatat în munca dumneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?
R: Gândindu -se la o evaluare a activității sale de -a lungul a celor 3 luni, de când își practică
meseria, educatoarea intervievată declară că a observat progrese la fiecare copil, sub toate
aspectele dezvoltării sale (cognitive, socio -emoționale, motrice) dar și în alte aspecte precum:
cunoștințe, deprinderi, abilități, , atenție, memorie, gândire, limbaj, apt itudini, motivație, relațiile
cu copii și adulții.
Î: De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe?
R: C.A consideră că munca educatorului -puericultor este foarte importantă, prin
intervențiile acestuia, care sunt centrate pe copil, printre c are enumeră încurajarea, disponibilitatea
în a răspunde di feritelor nevoi ale copilului, susținerea afectivă. Aceasta afirmă totodată că
intervențiile unui educator crează acel mediu de dezvoltare pozitiv, în care copilul se simte liber
să exploreze, să pa rticipe activ la sarcinile create, adaptându -se mediului și atingând progrese în
dezvoltarea sa.
Î: Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?
R: Deși nu este de mult timp în creșă, C.A. a observat că părinții au sesizat roadele muncii
ei, atrâgându -i atenția că au văzut schimbări în modul de a se raporta la colegii lor de joacă din
parcuri sau alte spații de divertisment, respectă reguli și unii au informat -o că sunt tare bucuroși,
constantând îmbunătățiri lingvistice la copiii l or.
Î: În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei?
R: C.A. îmi comunică că n u beneficiază de alt suport decât consultări cu celelalte cadre
didactice, cu mai multă experiența didactică decât ea și participarea ocazională la cercurile
pedagogice.
Î: Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin, de ce cursuri de formare
(organizate în creșă sau în afara acesteia) aveți nevoie?
R: C.A crede că studiile din domeniul pedagogiei îi sunt necesare pentru a -și îndeplini cu
succes obligațiile și sarcinile ce îî revin ca educatoare de copii foarte mici.
Î: Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
R: C.A vede ca fiind benefică participarea la cursuri de formare continuă, motivând că prin
participarea la astfel de cursuri, și -ar actualiza informația deținută în domeniul educației
antepreșcolare, ar fi mult mai pregătită pentru situații noi ce ar putea apărea, ar ajuta -o în a avea o
abordare cât mai bună, mai ade cvată, față de fiecare situație.

Fișă de interviu nr.3
I. Numele, pr enumele persoanei intervievate U.C.
1. Profesie:EDUCATOR PUERICULTOR
2. Studii: liceale
II. Scurt rezumat al interviului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat despre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fe nomene sociale, politice, culturale etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul și data interviului: ________________________
Persoana/ echipa care a realizat interviul: HERȚEG ALEXANDRA DANIELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De cât timp practicați meseria de educator -puericultor?
R: Persoana intervie vată a declarat este novice în meseria de educator -puericultor, fiind
angajată a Direcției Creșe de doar 3 luni.
Î: Care sunt studiile/formarea dumneavoastră?
R: U.C. este absolventă a Liceului Pedagogic, cu specializarea Educator -Învățător.
Î: Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârsta până în 3 ani?
R:.C.A. spune că munca pe care o desfășoară printre cei mici este minunată, motivantă, o
umple de satisfacție.
Î: Ce efecte pozitive ați constatat în munca dumneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?
R: Aici se gândește și îmi împărtășește că, deși are doar puțină experiență a constatat o
schimbare în comportamentul copiilor, co nsiderând că fericirea ei de a fi în mijlocul lor s -a
transmis acestor micuți, care au devenit la rândul lor fericiți de a o avea în preajmă, de a participa
la jocurile inițiate de ea, la activități.
Î: De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe?
R: U.C. consideră că munca educatorului -puericultor este foarte importantă, prin
intervențiile acestuia se contribuie la educarea și formarea unor suflete mici, care au nevoie de
multă dragoste și protecție.
Î: Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?
R: Deși nu este de mult timp în c reșă, U.C. a văzut că părinții î și doresc foarte mult prezența
unui cadru -didactic în creșă, considerând foarte necesară prezența acestui cadru, pentru a contribui
la dezvoltarea benefică a copiilor lor.
Î: În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei?

R: U.C. îmi spune ca și colega sa, tot începătoare, că n u beneficiază de alt suport decât
consultări cu celelalte cadre didactice, cu mai multă experiență decât ea și participarea ocazională
la cercurile pedagogice.
Î: Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin, de ce cursuri de formare
(organizate în creșă sau în afara acesteia) aveți nevoie?
R: U.C. crede că are nevoie de participarea la un curs de formare de educator -puericultor
pentru a face față mult mai bine sarcinile zilnice ale meseriei sale.
Î: Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
R: U.C. vede ca fiind benefică participarea la cursuri de formare continuă, motivând că
vrea să afle cât mai multe lucruri noi, diverse perspective și abordări teoretice, care să o ajute în
exercitarea meseriei.

Fișă de interviu nr.4
I. Numele, prenumele persoanei intervievate C.D.
1. Profesie:EDUCATOR PUERICULTOR
2. Studii: liceale
II. Scurt rezumat al interv iului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat despre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fenomene sociale, politice, culturale etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul și data interviului: ________________________
Persoana/ echipa care a realizat interviul: HERȚEG ALEXANDRA DANIELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De cât timp practicați meseria de educator -puericultor?
R: Persoana intervie vată a dec larat că este angajată în funcția de educator -puericultor, încă
de la deschiderea acestei creșe, respectiv din anul 2016.
Î: Care sunt studiile/formarea dumneavoastră?
R: C.D.. este absolventă a Liceului Pedagogic, cu specializarea Educator -Învățător, apoi
are realizate cursul de educator puericultor și de psihopedagogie specială.
Î: Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârsta până în 3 ani?
R:.C.D. spune răspicat că meseria sa este dificilă, având în vedere categoria de vârstă de
care este resp onsabilă, dar în același timp și plăcută, aducându -i satisfcație sufletească.
Î: Ce efecte pozitive ați constatat în munca dumneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?

R: După un timp de gândire, crede că a văzut îmbună tățiri în viețile copiilor cu care a lucrat,
sub aspectul dezvoltării lor psihice, cognitive, motorii.
Î: De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe?
R: C.D. consideră că munca educatorului -puericultor este foarte importantă, deoarece îi
ajută pe cei mici în formarea unor deprinderi de viață necesare de -a lungul întregii vieți și de
asemenea, prin intervențiile sale educative, contribuie la dezvoltarea plenară a copiilor.
Î: Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?
R: C.D, a observat, de -a lungul întregii sale activități că cei mai mulți dintre părinți
apreciază foarte mult munca depusă de un cadru didactic în creșă, dar se poate gândi și la câțiva
părinți care au manifestat indiferență față de activitățile realizate de către ea.
Î: În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei?
R: C.D îmi menționează că nu are parte de alt sprijin decât întâlniri, consfătu iri și cercuri
pedagogice și că anul acesta a ajutat -o noul curriculum, care a inclus mai multe elemente pe ntru
educație antepreșcolară.
Î: Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin, de ce cursuri de formare
(organizate în creșă sau în afara acesteia) aveți nevoie?
R: C.D. . crede orice curs care să vizeze categoria de vârstî 0 -3 ani ar fi bineveni t.
Î: Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
R: C.D. declară ferm, răspicat că ar considera cu sig uranță utilă participarea ei la cur suri
de formare continuă.

Fișă de interviu nr.5
I. Numele, prenumele persoanei intervievate T.A.
1. Profesie:EDUCATOR PUERICULTOR
2. Studii: superioare
II. Scurt rezumat al interviului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat despre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fenomene sociale, politice, cultura le etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul și data interviului: ________________________
Persoana/ echipa care a realizat interviul: HERȚEG ALEXANDRA DANIELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De cât timp practicați meseri a de educator -puericultor?
R: T.A. are o vechime în meseria de educator -puericultor de 3 ani.

Î: Care sunt studiile/formarea dumneavoastră?
R: T.A. este absolventă a Facultății de Drept și Științe Sociale, specializarea Pedagogia
Învățământului Primar și Preșcolar.
Î: Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârsta până în 3 ani?
R:.T.A. mi -a răspuns cu mult entuziasm că această muncă este una foarte plăcută pentru
ea, motivantă, este inspirată și găsește împlinire prin a fi în mijlocul celor mici.
Î: Ce efecte pozitive ați constatat în munca dumneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?
R: T.A, după puțin timp de gândire, crede că acei copii care au trecut prin mâinile sale au
dobândit abilități mai bune de socia lizare. Prin faptul că au găsit în cadrul creșei persoane calde,
care să le inspire acceptare, dragoste și bunătate, integrarea lor în grupele de creșă a fost destul de
rapidă, la scurt timp copiii manifestând bucurie și dorința de a veni la creșă, de a fi cu colegii lor,
chiar în timpul week -endurilor sau vacannțelor.
Î: De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe?
R: T.A. consideră că munca educatorului -puericultor este foarte importantă, deoarece
contribuie la dezvoltarea frumoasă, plenară a personalității copiilor, la însușirea unor deprinderi
importante de viață, la stimularea creativității.
Î: Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?
R: T.A. a realizat de -a lungul anilor săi de activitate multe proiecte frumoase împreună cu
copiii, cu ocazia unor evenimente speciale (aniversări), sau sărbători (Ziua mamei, Sărbătoarea
Toamnei, Crăciunul, etc.), și ca urmare a acestor activități defășurate în bune condiții și cu impact
pozitiv asupra copiilor, părinții și -au decla rat încântarea, entuziasmul, aprecierile pentru munca sa
creativă.
Î: În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei?
R: T.A îmi spune că nu prea are parte de sprijin în exercitarea profesiei sale, doar timpul
petrecut cu copiii și învățarea autodidac tă, pasiunea, creativitatea au ajutat -o să poată realiza
activități frumoase cu copiii.
Î: Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin, de ce cursuri de formare
(organizate în creșă sau în afara acesteia) aveți nevoie?
R: T.A. crede orice curs care să vizeze educație timpurie, antepreșcolară ar fi util și benefic.
Î: Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
R: T.A. spune că este convinsă că ar fi foarte utilă participarea la cursuri de formare
continuă.

4.1.3. Analiza răspunsurilor la interviul cu conducerea creșei

Fișă de interviu nr.1
I. Numele, prenumele persoanei intervievate D.M.
1. Profesie: DIRECTOR
2. Studii: SUPERIOARE
II. Scurt rezumat al interviului, în ordinea derulării povestirii. S -a relatat de spre (cele mai
importante, relevante):
1. Instituții: CREȘA 2 AMPOI, ALBA IULIA
2. Fenomene sociale, politice, culturale etc. LOCUL ȘI ROLUL EDUCATORULUI
PUERICULTOR ÎN CREȘĂ
III. Locul interviului: CREȘA 2 AMPOI
Persoana/ echipa care a realizat interviul : HERȚEG ALEXANDRA DANIELA
Exemplu de prezentare a interviului:
Î: . De ce credeți că este necesar educator ul-puericultor în creșă ?
R: D.M. îmi împărtășește că s -a luptat dintotdeauna pentru a avea în grupele creșelor
educatoare și că a văzut cât de impor tant este ca cei mici să aibă cadre didactice care să știe cum
să se raporteze la cei mici și cum să -i instruiască, chair de la vîrste așa fragede.
Î: Care s credeți că sunt rezultatele muncii de educatoare în munca cu copiii în vârstă de
până la 3 ani?
R: D.M. a constatat de -a lungul activității sale ca și director al creșei că o educatoare în
creșă contribuie la dezvoltarea armonioasă a celor mici, că prin dedicare și pasiune în ceea ce face
reușește să construiască frumos personalitatea celor mici, având satisfacția de a -i face bucuroși
atât pe copii, cât și pe părinți prin munca depusă de ele.
Î: Credeți că educatorii angajați momentan sunt pregătiți suficient pentru a face față
activităților cu copii foarte mici ?
R:.D.M. spune că acele criterii de selecț ie pentru angajarea unui educator -puericultor,
printre care studiile în domeniu și cursul de puericultură o asigură că alege întotdeauna persoane
competente în îngrijirea celor mici. Toate educatoarele angajate momentan în creșă au în plus și
multă răbdare , pasiune în ceea ce fac, creativitate și mai ales multă dragoste pentru cei mici.
Î: Care credeți că sunt minusurile personalului educațional din instituția dumneavoastră și
cum se pot corecta ele ?
R: D.M. îmi spune că nu are ce reproșa educatoarelor, sin gurul aspect ce poate fi luat în
calcul este participarea la anumite cursuri de perfecționare, cu specific pe educație timpurie.

4.1.4. Analiza portofoliului de activitate a unui educator -puericultor din creșa
studiată
În urma analizei portofoliului de activități, realizate în cursul anului școlar 2019 -2020, de
către educatoarea T.A. cu copiii de la gr upa sa, am putut constata următ oarele:
– activitățile se dovedesc a fi ingenioase, adecvate vârstei copiilor
– copiii sunt foarte implicați în activități, vese li și nerăbdători să lucreze cu mânuțele lor
– educatoarea este creativă, răbdătoare, pasionată de meseria sa
Putem astfel concluziona, că și în urma analizării produselor realizate în cadrul activităților
educative din creșă, putem vedea importanța actului educativ de calitate, a existenței unui cadru,
care prin răbdarea, creativitatea și grija sa poate să realizeze lucuri mari și în folosul celor mici, de
care se ocupă.
Mai jos se pot vedea câteva dintre activitățile realizate în creșă, cu ocazia a unor di verse
eveniemente mai speciale, dar și produse create de cei mici, cu sprijinul și sub îndrumarea atentă
a educatoarei lor.

”Pentru iubitele noastre mămici, cadouri minunate am pregătit!”

”Ghetuțele le -am confecționat, pe Moș Nicolae, lucrând, l -am așteptat!”

”Ziua României am sărbătorit, cu mic, cu mare toți ne -am pregătit!”

”Pe Moș Crăciun, cuminți l -am așteptat, și toți când l -am văzut ne -am bucurat!”

”Despre animăluțe am învățat, și ca ele noi ne -am deghizat!”

”Chiar de -s mic, eu pot învăța a pescui!”

”Așa ne distrăm noi la fiecare petrecere aniversară”

”Bostani frumos am decorat și o petrecere de toamnă am organizat!

LUCRĂRI REALIZATE DE MĂNUȚE MICI ȘI HARNICE

CONCLUZII
În urma studiului întreprins, datele obținute cu ajutorul anchetei prin chestionar,
suplimentate cu cele din ghidul de interviu adresat cadrelo r didactice, respectiv conduceri i creșei,
au relevat că rolul unui educator -puericultor în cadrul creșei este val orizat puternic atât de către
părinți cât și de directorul instituției. Părinții sunt mulțumiți de efectele activităților educative,
vizibile în viața copiilor săi, sunt fericiți și liniștiți, știind că și -au lăsat copiii atât de mici, pe mâna
unor persoan e, atente, capabile de multă dragoste, dăruite în ceea ce fac și competente. Au o relație
bună cu educatoarele, sunt mulțumiți pentru că sunt informați despre ziua petrecută de copilul lor
în creșă și li se comunică frumos și util aspecte esențiale din via ța copilului lor. Conducerea creșei,
de asemenea, este foarte mulțumită de activitățile realizate de educatoare în creș ă, le consideră
pregătite și pasionate de munca lor, calde și iubitoare. De asemenea, aceasta consideră că este clar
nevoie de cadre dida ctice care să știe cum să se raporteze la cei mici, cum să -i instruiască cu mîini
pricepute și priviri calde.
În ceea ce privește modul în care educatoarele din creșă percep importanța lor în cadrul
unei creșe, toate cele intervievate consideră că munca lo r este utilă, vizibilă pentru părinți, că este
important ca cei mici să aibă contact cu persoane poziti ve, competente, calde, care să ș tie cum să –
i dirijeze și cum să -i implice în activități. Acestea vorbesc despre munca lor în termeni precum
minunată, motivantă, plină de satisfacții sufletești. Am putut vedea astfel, că prin prezența lor în
creșe și prin activitățile educaționale, prin crearea unui climat de siguranță și afecțiune, prin
dispo nibilitate și afecțiune, un educator puericultor contribuie la educarea și formarea de priceperi
și deprinderi utile apoi în viață, la dezvoltarea plenară a copiilor pe care îi au în grijă, la abilități
bune de socializare, la stimularea creativității.
Beneficiile muncii lor s -a putut vedea și din ilustrarea imaginilor surprinse în timpul
activităților. Astfel, zâmbetele celor mici, curiozitatea de pe fața lor, dorința manifestată de a
participa și a realiza lucruri frumoase cu mânuțele lor atât de mici și apoi creațiile realizate sub
îndrumarea atentă a educatoarei lor, pun în evidență rolul acesteia în ziua petrecută de un copil în
creșă.
Consider că fără această disponibilitate, răbdare imensă, creativitate, afecțiune multă din
partea cadrelor didactice ce aleg cu multă dăruire să își pună amprenta asupra vieților acestor
copilași, creșa ar fi un loc în care nu s -ar regăsi voie bună, dezvoltare armonioasă, n -ar exista un
climat plin de dragoste și siguranță, sau brațe atât de dornice să îi ocrotească și s ă-i învețe .

ANEXE

Universitatea „1 Decembrie 1918” Data: ……………….
Locul: ……………..
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar Durata: ……………..

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI DESPRE NECESITATEA EXISTENȚE I
EDUCATOARELOR ÎN CREȘE

Vă rugăm să colaborați la realizarea unui studiu privind necesitatea existenței educatoarelor
în creșe, răspunzând întrebărilor din chestionarul de mai jos.
Nu este nevoie să vă scrieți numele . Vă asigur că opiniile dumneavoastră vor rămâne
confidențiale.
Citiți cu atenție întrebările și încercuiți varaianta potrivită, iar în spațiile punctate, scrieți
răspunsul la întrebare.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

1. De cât timp frecventează copilul dumneavoastră creș a?
………………………………………………………………………………

2. Copilul dumneavoastră a înregistrat progrese educaționale de când frecventează creșa?
o Da
o Nu
o Puține
o Nu știu

3. Gândindu -vă la importanța educatoarelor din creșă, ați spune că este:
o Foarte importantă
o Important
o Destul de importantă
o Nu prea importantă

4. Cât de mult credeți că avantajează implicarea educatoarei dezvoltarea copilului?
o Foarte mult Anexa 1

o Destul de mult
o Într-o foarte mică măsură
o Deloc

5. În ce măsură considerați că activitățile educative sunt necesare la creșă?
o În foarte mare măsură
o În mare măsură
o În mică măsură
o În foarte mică măsură

6. Cum evaluați personalul educațional dintr -o creșă?
o După pregătire academică
o După experiența în domeniul educației
o După activitățile de a comunica empatic cu copiii și părinții
o După atitudinea față de copii
o Altfel …………………………………………………………………..

7. Ce așteptări aveți de la doamnele educatoare?
o Să nu -mi spună nimic
o Să nu m ă deranjeze mereu
o Să colaboreze cu mine
o Să-mi spună tot timpul cum evoluează copilul
o Altele

8. Care este relația dumneavoastră cu educatoarea?
o Foarte bună
o Destul de bună
o Bună
o insatisfăcătoare

9. Cum apreciați activitatea cadrelor didactice, raportându -vă la următoarele aspecte?
Foarte bună Bună Satisfăcătoare Nesatisfăcătoare
Pregătirea profesională
Adecvare metode la
particularitățile de vârstă

Informarea regulată asupra
actvitiăților desfășurate și a
progresului copilului

Atitudinea față de copii
Disponibilitate pentru comunicare
cu părinții

10. Numiți 3 calități necesare pentru meseria de educatoare a copiilor cu vârsta de până la
3 ani:
……………………………………………………………………………………………………………

Universitatea „ 1 Decembrie 1918” Data interviului: ………
Locul interviului:……
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar Durata ………….. ……

GHID DE INTERVIU

Tema: Rolul educatorului -puericultor în creș ă

„Formular pentru cadrele didactice cu privire la importanța activităților desfășurate în
creșă”

Răspunsurile dumneavoastră vor fi folosite pentru realizarea unui studiu privind rolul
educatorului -puericultor în creșă . Părerile dvs., importante pentru cercetarea noastră nu vor fi
transmise altor persoane, ci vor fi prelucrate statistic. Vă mulțumim pe ntru cooperare și timpul
acordat!

1. De cât timp practicați meseria de educator -puericultor ?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
2. Care sunt studiile/formarea dumneavoastră?
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
……………………………………………………………………………………….. ………………………………………. ……..
3. Cum ați califica munca dumneavoastră cu copii de vârsta până în 3 ani?
……………………………………………………………………………………………………
…….………………………………………………………………………………………………
4. Ce efecte pozitive ați constatat în munca du mneavoastră cu copiii, de -a lungul anilor
dumneavoastră de experiență în creșă?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
5. De ce credeți că munca dumneavoastră e importantă în creșe? Anexa 2

…………………………………………………………………………………………… ………
…………………………………………………………………………………………………….
6. Cum credeți că percep părinții activitatea dumneavoastră în creșă?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
7. În prezent ce sprijin aveți în practicarea meseriei ?
………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
8. Pentru exercitarea cu succes a obligațiilor ce vă revin , de ce cursuri de formare (organizate în
creșă sau în afara acesteia) aveți nevoie?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………..
9. Considerați utilă participarea la cursuri de formare continuă?
…………………………………………………………………… ………………………………
…………………………………………………………………………………………………….

Universitatea „ 1 Decembrie 1918” Data interviului: ………
Locul interviului:……
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar Durata ………………..

GHID DE INTERVIU

Tema: Rolul educatorului -puericultor în creș ă

„Formular pentru directori cu privire la importanța activităților desfășurate de
educatoare în creșă”

Răspunsurile dumneavoastră vor fi folosite pentru realizarea unui studiu privind rolul
educatorului -puericultor în creșă . Părerile dvs., importante pentru cercetarea noastră nu vor fi
transmise altor persoane, ci vor fi prelucrate statistic. Vă mulțumim pe ntru cooperare și timpul
acordat!

1. De ce credeți că este necesar educatorul -puericultor în creșă ?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
2. Care credeți că sunt rezultatele muncii de educatoare în munca cu copiii în vârstă de până la 3
ani?
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
………………………………………………………………… ……………………………………………………………… ……..
3. Credeți că educatorii angajați momentan sunt pregătiți suficient pentru a face față activităților
cu copii foarte mici?
……………………………………………………………………………………………………
…….…………………………… …………………………………………………………………

Anexa 3

4. Care credeți că sunt minusurile personalui educațional din insituția dumneavoastră și cum se
pot corecta ele?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE
Cărți și lucrări de autor în edituri
1. Albulescu I. Catalano H., Cristea S., Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar,
Ed. Didactica Publishing House, 2019
2. Crețu T., Psihologia vârstelor, Editura Polirom, Iași, 2016
3. Herman, R.I ., Politici educaționale și s ociale. Suport de curs, ID, 2019
4. Petrovan R ., Educație timpurie ,Suport de curs, ID,2019
5. Stan L. , Dezvoltarea copilului și educația timpurie , Editura Polirom, Iași, 2016
6. Stan L ., Educație timpurie. Probleme și soluții, Editura Polirom, Iași, 2016
7. Vrășmaș E ., Educația timpurie , Editura Arleqin, 2014

Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe
1. Stan L., Profilul de competențe al educatorului -puericultor , Revista Didactica Pro,
Revistă de Teorie și Practică Educațională, nr. 4 -5 (116 -117), octombrie 2019 , site -ul
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/18 -22_16.pdf
2. Serviciile de educație și intervenție timpurie la copil în România, site-ul
http://muhaz.org/interventia -timpurie -la-copii -in-norvegia -si-romania.html?page=2
2. Vrășmaș E., Reflecții asupra direcțiilor actuale în studiile privind educația timpurie ,
articol în Repere, Revis ta de Științele Educației, nr.5, 2011 , site -ul
https://revistarepere.files.wordpress.com/2012/02/numarul -5_complet.pdf

Resurse în format electronic
1. Anghelescu C., Tarta A., Toea A., Turcu M., Standard ocupațional. Educator –
puericultor. În sectorul: Sănătate, Igienă, Asistență Socială., SO SAN, site -ul
http:// www.anc.edu.ro/uploads/SO/Educator%20puericultor_00.pdf
2. Badea D., Catană L., Alecu G., Cuciureanu M., Șerban A.M., Tarău I, Studiu comparativ
privind formarea educatorului -puericultor în țări din spațiul european , Institutul de Științe ale
Educației, București, 2014 ,
site-ul http://www.ise.ro/wp -content/uploads/2015/08/Educatie_timpurie_ -2014_finala.pdf
3. Chilici V., Abordări teoretice privind dezvoltarea curriculară în educația timpurie,
Institutul de Științe ale Educației, site -ul https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/154 –
157_3.pdf
4. Cuznețov L., Modernitatea și impactul ei asupra educației timpurii , site -ul
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/519 -523.pdf

5. Educație timpurie în România , Editura Vanemonde, București, 2004, site -ul
https://insmc.ro/uploads/documents/Educatia_timpurie_studiul_creselor.pdf
6. Eftimie N., Profesionalizarea cadrelor didactice din perspectiva modelelor actuale de
formare , site -ul
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Profesionaliz area%20cadrelor%20didactice.pdf
7. Ghid pentru educatori -1001 idei pentru o educație timpurie de calitate , Chișinău, 2010 ,
site-ul http://prodidactica.md/wp -content/uploads/2017/07/1001 -idei_ RO.pdf
8. Ionescu M., Standarde de învățare și dezvoltare pentru copilul de la naștere până la 7
ani, Unicef, 2010, site -ul https://mecc.gov.md/sites/default/files/ro_stand arde_reeditare.pdf
9. Modelul danez de educație, site -ul https://www.romaniatv.net/sistemul -de-educatie –
danez -extins -in-mai-multe -crese -si-gradinite -din-bucuresti_340664.html
10. Squibb B., Deitz S., Activități de învățare pentru copiii foarte mici (de la naștere la 3
ani), Editura Vanemonde, București, 2011
11. Stan L, Problematica educației timpurii -o provocare pentru curriculum universitar
actual, site-ul http://www.cered.ro/2015/volum –
conferinta/07_W2_Stan_Problematica%20educatiei%20timpurii_o%20provocare%20pentru%20
curriculum%20universitar%20actual.pdf
12. Strategie privind educația timpurie,
https://www.isj.sv.edu.ro/images/Docs/Discipline/invatamnat_preprimar/2017/Docum entatii_curricula
re_si_metodice/Strategia_nationala_privind_educatia_timpurie.pdf
13. Vrânceanu M., Pelivan V., Zotea N., Ghid pentru cadrele didactice de la grupele de
creșă, Chișinău, 2017, site -ul
https://mecc.gov.md/sites/default/files/ghid_pentru_cadrele_didactice_de_la_grupele_de_cresa.p
df
14. Vrânceanu M., (coord. șt.). Barbaroșie T.D, Turchină T., 1001 idei pentru educație
timpurie de calitate: Ghid pentru educatori , site-ul https://resurse.asociatiacerc.ro/02 -1001 -idei-
pentru -o-educatie -timpurie -de-calitate -ghid-pentru -educatori -ro/

Documente emanate de la diferite organisme și instituții
1. Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019, Curriculum pentru
educația timpurie, site-ul https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf
2. Anexa 2 la OMECTS nr. 5347/7.09.2011 privind aprobarea planurilor -cadru de
învățământ pentru clasele a IXa– a XII -a, filiera vocațională, profilul pedagogic , Plan -cadru de

învățământ pentru specializarea educator – puericultor , site-ul
http://www.isjsb .ro/isjsibiu/Metodologii/Anexa%202_educ_puericultori_licee -pedagogice.pdf
3. Guvernul României, Standardele de calitate pentru educația timpurie antepreșcolară ,
http://sgg.gov.ro/legislativ/docs/2013/09/h7t1n4zjdqsv69y5xkgr.pdf
4. Programul de Incluziune Socială, cofinan țat de Guve rnul României si Banca Mondială,
Ghidul pentru educaț ia timpurie a copiilor de la naș tere la 3 ani , site-ul http://csik –
szereda.ro/uploaded/tiny/files/ghid_pentru_educatia_timpurie_nastere -3_ani.pdf
5. Proiect al Președintelui României, Klaus Iohannis , România educată . Viziune și strategie
2018 -2030 , site -ul http://www.romaniaeducata.eu/wp -content/uploads/2018/11/Romania –
Educata -Viziune.pdf