SPECIALIZAREA ȘI PRAGMATICALIZAREA DEICTICULUI TEMPORAL ACUȘ DISERTAȚIE COORDONATOR: Conf. univ. dr. Adina Dragomirescu ABSOLVENTĂ: Ioana -Mădălina… [604668]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
STUDII AVANSATE ÎN LINGVISTICĂ

SPECIALIZAREA ȘI PRAGMATICALIZAREA
DEICTICULUI TEMPORAL ACUȘ

DISERTAȚIE

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Adina Dragomirescu

ABSOLVENTĂ:
Ioana -Mădălina Botez

București
Iunie, 2018

Cuprins

Introducere ……………………………………… ………………………………………………………………………..3
Cap. 1. Gramaticalizarea adverbelor temporale. Aspecte teoretice generale
1.1. Gramaticalizare și pragmaticalizare……………………………………………….. ……………..5
1.2. Adverbul acum și variantele sale …………………………………………………………………..8
Cap. 2. Specializarea și pragmaticalizarea deicticului temporal acuș . Aspecte ale
utilizării lui în Moldova
2.1. Sensu l deicticului temporal acuș oferit de dicționare ……………………………………..12
2.2. Studii de caz ……………………………………………………………………………………………..13
2.2.1. Utilizarea deicticului acuș în opere literare ale scriitorilor din
Moldova …………………………………………………………………………………………………………….. …….16
2.2.2. Utilizarea deicticului acuș în graiul moldovenesc actual ……………………20
2.3. Acuș , adică mai târziu , dar cât de târziu? …………………………………………………….. .28
2.4. Concluzii …………………………………………………………………………………………… …….30
Cap. 3. Aspecte ale utilizării deicticului temporal acuș în graiurile sudice
3.1. Variante ale adverbului acum în Dicționarul graiurilor dacoromâne
sudice …….. ……………………………………………………………………….. ……………………………………… 32
3.2. Utilizarea deicticului acuș în graiurile sudice actual e…………………………………….33
3.3. Concluzii…………………………………………………………………….. ………………………….. 38
Concluzii generale …………………………………………………………………………………………………….39
Corpus …………………………………………………………………………. ………………………………. ………… 42
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………. ……….. 44

3
INTRODUCERE

În lucrarea de față îmi propun să realizez o analiză a adverbului deictic acuș și a
variantelor acestuia atât din punct de vedere formal, cât și din punct de vedere pragmatic și
semantic . Complexitatea unei cercetări de acest fel vizează mai multe aspecte. În primul rând,
studiile care s -au făcut până în acest moment pe corpusuri de texte dialectale nu au tratat în
mod special adverbul, cu atât mai puțin un adverb care nu este utilizat foarte des, cum este
acuș. Așadar, a fost nevoie de o atenție deosebită în procesul de adunare a materialului
existent în bibliografie. În al doilea rând, în ceea ce privește graiul din Moldova, corpusul de
texte dialectale este mult mai redus decât cel din alte zone ale țării, nefiindu -mi util pentru a
face o analiză completă a contextelor în care apare acuș. Astfel, a fost necesară aplicarea unui
chestionar online pentru a verifica forma și contextele în care atât vorbitori din Moldova, cât
și din sudul țării utilizează acest adverb.
Necesitatea de a trata această temă este datorată interesului scăzut de p ână acum de a
analiza graiuile dacoromâne, în ceea ce privește adverbul temporal. Pornind de la
conștientizarea necesității unei analize de acest fel, se conturează două obiective majore ale
lucrării. Primul obiectiv are în vedere prezentarea structurată a aspectelor teoretice generale ce
privesc atât procesele de gramaticalizare și de pragmaticalizare, cât și trăsături ale deixisului.
Al doilea obiectiv urmărește realizarea unei analize a corpusului de texte literare (ale
scriitorilor din Moldova) și interpretarea chestionarului, urmărind sensul, forma și contextele
specifice adverbului acuș.
Lucrarea este structurată pe trei capitole , în afara introducerii și a concluziilor
finale. În primul capitol , sunt prezentate aspec te teoretice generale ce țin de gramaticalizare
și pragmaticalizare, atenția fiind îndreptată asupra transformărilor ce privesc adverbele
temporale. De aceea, dintr -un inventar al proceselor de gramaticalizare din diferite limbi
oferit de Heine și Kuteva, autori ai lucrării World Lexicon of grammaticalization (2004) , va fi
realizată o selecție a proceselor de gramaticalizare care pornesc de la forme lexicale ce denotă
intervale de timp. De asemenea, primul capit ol cuprinde și o scurtă prezentare a elementel or
de deixis specifice limbii române, fiind urmărite, în special, particularități ale adverbul acum
și ale variantelor sale.
În capitolul al doilea sunt prezentate aspecte ale utilizării deict icului temporal acuș în
Moldova. Principalul aspect îl reprezin tă ide ntificarea sensului acestuia. Urmărind acest s cop,

4
vor fi redate câteva definiții din dicționarele incluse pe site -ul www.dexonline.ro și se vor
face două studii de caz . Primul are în vedere utilizarea deicticului acuș în opere literare ale
scriitorilor din Moldova , cuprinzând o selec ție urmată de analiza unor structuri cu acuș din
texte ale lui Vasile Alecsandri și ale lui Ion Creangă . Al doilea studiu de caz urmărește
utilizarea d eicticului acuș în graiul moldovenesc actual , fiind interpretate rezultatele obținute
în urma aplicării unui chestionar online vorbitorilor din Moldova. În urma acestor două studii
de caz, se poate preciza sensul pe care acuș îl are în partea de nord -est a țării, ceea ce atrage
după sine dorința de a identifica momentul exact la care se referă acest deictic temporal.
Așadar, capitolul al doilea cuprinde și un inventar al intervalelor de timp la care trimite
adverbul acuș.
Capitolul al treilea cuprinde o an aliză a contextelor și a sensurilor deicticului
temporal acuș în graiurile sudice . Pentru identificarea diferențelor de sens dintre utilizările din
sud și utilizările din nord ale deicticului temporal acuș, am ales să consult un dicționar al
graiurilor dac oromâne sudice. Observând, pe de o parte, că vorbitorii din sud nu utilizează la
fel de frecvent acest deictic și, pe de altă parte, că sensul folosit este, de obicei, același cu al
deicticului acum , am considerat că este necesară aplicarea aceluiași chest ionar unor vorbitori
din afara ariei Moldovei.

5
Capitolul 1
GRAMATICALIZAREA ADVERBELOR TEMPORALE.
ASPECTE TEORETICE GENERALE

1.1. Gramaticalizare și pragmaticalizare

În articolul Rodicăi Zafiu, Gramaticalizare și pragmaticalizare , se găse sc numeroase
informații referitoare la studierea celor două procese lingvistice. Oferind două definiții
generale, autoarea face diferența dintre ele. Gramaticalizarea reprezintă transformarea
elementelor lexicale în categorii funcționale, iar pragmaticaliz area – constituirea mărcilor
pragmatice. Desigur, nu este lăsată deoparte nici lexicalizarea , care reprezintă formarea de
noi unități lexicale (Zafiu 2008: 187).
Pornind de la o definiție mai detaliată oferită de Heine și Kuteva în lucrarea acestora,
Worl d Lexicon of grammaticalization , putem afirma că gramaticalizarea reprezintă o
evoluție a unei forme lexicale la una gramaticală și de la formele gramaticale la și mai multe
forme gramaticale sau, așa cum explica Christian Lehmann în lucrarea Thoughts on
grammaticalization , gramaticalizarea reprezintă un proces în care ceva devine mai
gramatical. Lehmann încearcă să reliefeze faptul că gramaticalizarea nu înseamnă n epărat o
transformare a conținutului lexical într -unul gramatical, ci poate însemna și o înce rcare a unui
element gramatical de a avea un statut și mai gramatical (Lehmann 2002: 8 -10). Această
evoluție a formelor gramaticale nu este dependentă de construcțiile de care aparțin, studiul
acestui proces putând implica și analizarea unor segmente de di scurs.
Pornind de la această definiție, Heine și Kuteva (2004: 2) formulează un prim scop al
teoriei gramaticalizării: descrierea felului în care formele și construcțiile gramaticale se
dezvoltă din punct de vedere temporal și spațial și oferirea unei exp licații pentru structura lor.
Conform lui Heine și Kuteva, gramaticalizarea implică patru mecanisme principale care
relaționează între ele: desemantizarea (pierderea înțelesului inițial), extinderea (folosirea
respectivului element într -un context nou), de categorizarea (pierderea caracteristicilor
morfosintactice de formă lexicală) și eroziunea (pierderea conținutului fonetic). Cu toate că
trei dintre aceste mecanisme implică o pierdere de proprietăți (semantice, morfosintactice și
fonetice), Heine și Kutev a susțin că gramaticalizarea implică și un mare câștig: posibilitatea
de a utiliza formele respective și în alte contexte.

6
Procesul de gramaticalizare este unidirecțional: numărul formelor gramaticale crește.
Punctul de pornire este reprezentat de forme și construcții lexicale concrete care își pierd
conținutul lexical și fonetic, putând să fie apoi înlocuite de al te forme. Așadar, din acest punct
de vedere, gramaticalizarea poate fi caracterizată și ca un proces ciclic (Givón 1979; Heine și
Reh 1984 apud Heine, Kuteva 2004: 19). Cu toate astea, gramaticalizarea este un proces care
se poate opri în orice moment de evoluție, iar înlocuirea noilor forme gramaticale nu este
obligatorie. De aceea, unii lingviști au considerat că este mai bine să considerăm că acest
proces reprezintă o reanaliză a unor forme gramaticale (Heine, Kuteva 2004: 3 -5).
În aceeși lucrare, World Lexicon of grammaticalization , autorii realizează un inventar
al proceselor de gramaticalizare din diferite limbi. Heine și Kuteva consemnează un număr
semnificativ de transformări ce implică temporalitatea. Am ales să realizez o selecție a
proceselor de gramaticalizare care pornesc de la forme lexicale ce de notă intervale de timp.
Exemplele care cuprind structuri temporale obținute în urma proc esului de gramaticalizare nu
au fost selectate deoarece cercetarea de față nu urmărește transformările care au dus la
nașterea unor structuri cu sens temporal, ci transformarea adverbelor temporale în alte clase
gramaticale.

a. Temporal > adversativ
Pentru acest tip de transformare, Heine și Kuteva oferă exemple din limbile africane
vai: so mu „timpul (să)” > sómu „de asemenea”, „dar” și lingala : ndé, nzóka ndé „în timp ce”,
„atunci”, „când” > „dar”, „cu toate că” . Acestea surprind trecerea unor conjuncții temporale în
clasa conjuncțiilor adversative (Koelle 1968: 3 9 apud Heine, Kuteva 2004 : 291).

b. Temporal > cauzal
Germana veche utiliza structura dia wila so pentru „atât timp cât” . În germana
actuală , weil este folosit cu sensul lui „deoarece” . Latina a reprezentat un punct de plecare
pentru procesele de gramaticalizare a cuvintelor cu ancoraj temporal. Limbile romanice, dar și
alte limbi au dezvoltat sensuri diferite și le -au încadrat într -o altă clasă gramaticală. De
exemplu, de la latinescul posteaquam care se ut iliza ca prepoziție temporală („după” ), s-a
ajuns în franceză la marcatorii de cauză puisque „întrucât”, „din moment ce” și quand
„când”, „deoarece” . În latină se folosea termenul dum „când”, „ atât timp cât”, „deoarece” . De
la acesta provin kun „când”, „în timp ce”, „din moment ce”, „deoarece” din finlandeză ;
paräst „după”, „din cauza” , kuna „în timp ce”, „la fel ca”, „din moment ce”, „deoarece” din

7
estoniană și din moment ce din română (Traugott 1991: 195 apud Heine, Kuteva, 2004 ,
291).

c. Tempora l > concesiv
În ceea ce privește trecerea de la o valoare temporală la una concesivă, while „în
momentul în care” din engleza veche suferă o transformare treptată: în engleza medie este
folosit cu sensul „în timp ce” și în engleza modernă cu sensul „cu t oate că” . Germana
păstrează forma conjuncției temporale während „în timp ce” , dar o așază în clasa conjuncțiilor
concesive. ʔe kέ … nε „în timp ce” este o marcă a propoziției temporale în limba baka .
Utilizarea unei forme simplificate ʔe kέ duce la schim barea clasei morfologice în marcă a unei
propoziții concesive. Acest tip de gramaticalizare se întâlnește și în bulgară , unde marcatorul
de timp dokato „în timp ce”, „ în același timp” devine un marcat or pentru propoziția concesivă
„cu toate că” (Traugott ș i König 1991: 199 -203 apud Heine, Kuteva 2004: 292 -293).

d. Temporal > condițional
Hopper și Traugott (1993: 179 apud Heine, Kuteva 2004: 293) observă că o sursă
pentru conectorii condiționali este reprezentată de temporalele care exprimă durata sau car e
sunt ambigue (exprimă fie durata, fie punctualitatea). Sunt date următoarele exemple: hitită –
mān „când”, „dacă”, „posibil” ; tagalog – (ka)pag(ka) , kung „dacă”, „ atunci”, „în timp ce” ;
indoneziană – djika „dacă”, „când” ; kalau „dacă”; „când”, „ în ceea c e privește” (Hopper și
Traugott 1993: 179 apud Heine, Kuteva 2004: 293).

Heine și Kuteva prezintă și câteva cazuri de gramaticalizare a adverbelor temporale
mâine și ieri. În limbile cedepo , neyo , tepo, bakwé și mandinka , termenii care desemnează
ziua de mâine sunt utilizați ca marcatori temporali de viitor. De asemenea, în hausa , termenul
gòbe „mâine” , atunci când este însoțit de substantive care arată timpul, primește sensul de
următorul/următoarea : watàn gòbe „luna următoare” (Heine, Kuteva 2004: 299).
Dacă mâine se gramaticalizează ca marcator de viitor, ieri se gramaticalizează ca
marcator pentru trecut. În limba baka , adverbul ngili „ieri” reprezintă sursa sufixului verbal
-ngi utilizat pentru a desemna evenimente încheiate recent. În limbil prec um nyabo , borobo ,
dyabo , cedepo , tepo și grebo , adverbele utilizate pentru a desemna ziua de ieri se
gramaticalizează, transformându -se în marcatori temporali ai trecutului (Heine, Kuteva 2004 :
315-316).

8
1.2. Adverbul acum și variantele sale. Aspecte teo retice generale

În această secțiune, se urmărește trecerea în revistă a celor mai importante trăsături ale
adverbului românesc, în special ale adverbului de timp. Vor fi urmărite trăsăturile acelor
adverbe ce urmează a fi analizate în următoarele capitol e: acum și variantele l ui. Discuția
despre adverb va începe însă cu prezentarea succintă a noțiunilor legate de deixis, domeniu
strâns legat de studiul adverbului.
Într-o lucrare ce vizează identificarea claselor și subclaselor de expresii deictice,
Adrian a Gorăscu încearcă să răspundă la întrebarea: Cărui compartiment lingvistic trebuie să
atribuim studierea deixisului? Înainte de a răspunde la această întrebare, este firesc să ne
amintim ce este deixisul. Deixisul reprezintă „ansamblul modalităților de ex presie care
asigură ancorarea mesajului lingvistic în situația de comunicare în care este produs” (Gorăscu
2008: 727). Cadrul deictic (primar) are „un centru deictic constituit prototipic din persoana
vorbitorului și din momentul și locul în care vorbește într-o situație de comunicare față în față,
între parteneri deținători de roluri monolitice (amițător, destinatar, eventual martori)”. Există
și situații de comunicare la distanță. În acest caz, vorbim despre un cadru deictic secundar
care se adaptează la parametrii noncanonici (Gorăscu 2008: 728 -729).
Situația de comunicare poate fi analizată pe baza unor coordonate ale cadrului
deictic (indiferent de tipul acestuia – primar/secundar): coordonata personală, cea temporală,
cea socială și cea discursivă (Go răscu 2008: 727). Revenind la întrebarea Cărui compartiment
lingvistic trebuie să atribuim studierea deixisului? , prin răspunsul provizoriu pe care îl oferă,
cercetătoarea susține că „studierea deixisului este de competența (simultană și
complementară) atâ t a gramaticii, cât și a semanticii și a pragmaticii” (Gorăscu 2005: 520).
Având în vedere tema abordată în lucrarea de față, mai precis analiza adverbelor
deictice acum și apoi și a variantelor lor, atenția va fi îndreptată către coordonata temporală
a cadrului deictic . Adriana Gorăscu (2008: 727) explică faptul că, pe coordonata temporală,
sunt distribuite acțiunile sau stările la care face referire enunțul, în raport cu momentul
producerii sale. Ca și coordonata personală, cea temporală este codificată gramatical. Acest
lucru înseamnă că referirea la aceste coordonate este obligatorie și se realizează prin mijloace
codificate morfologic, sintactic și lexical.
Din punct de vedere morfologic, adverbele sunt neflexibile, având o singură formă.
Această tr ăsătură se datorează faptului că „adverbul manifestă indiferență față de categoriile
gramaticale ale regentului”, iar comparația – „singura categorie gramaticală în raport cu care

9
«variază » […] nu reprezintă un criteriu de flexiune propriu -zisă” deoarece se realizează
perifrastic, neafectând forma cu vântului (Ciompec 1985: 14).
Cel mai frecvent criteriu de clasificare a deixisului este reprezentat de tipul de funcție
contextual -comunicativă codificată. După acest criteriu, adverbul acum se distinge ca deictic
temporal ce poate fi utilizat atât în contexte canonice, cât și noncanonice. În cel de -al doilea
caz, este foarte importantă distincția dintre momentul codificării și cel al receptării, respectiv
al interpretării mesajului.
Adriana Gorăscu (200 8: 522-528) realizează o clasificare a deicticelor, aplicând o
serie de criterii. Autosuficiența componentei strict lingvistice în evocarea elementelor
contextului comunicativ reprezintă unul dintre ele. Din această perspectivă, se face distincția
între deictic ele simbolice și cele ostensive/gestuale . Autoarea se arată nesigură de categoria
în care pot fi încadrate adverbele deictice aici și acum . Acestea au ca argument „nucleul
deictic simbolic ferm (locul în care vorbesc, momentul în care vorbesc) situat în ce ntrul unei
sfere spațiale, respectiv temporale, vagi” (Gorăscu 200 8: 523). În cazul adverbului aici,
dezambiguizarea se poate face ostensiv sau anaforic, iar a deicticului temporal – pe cale
verbală ( Acum , după revoluție ; Înainte era bine, acum …). Fiind susceptibile de utilizări
hibride, cele două adverbe sunt considerate deictice mixte .
Un alt criteriu utilizat de Adriana Gorăscu se referă la modalitatea prin care deicticele
realizează ancorarea enunțului în contextul situațional. Din acest punct de vede re, adverbul
temporal acum este utilizat în contexte care evidențiază calitatea acestuia de expresie deictică
relațională : acum doi ani , acum cinci ore . Expresiile deictice de acest tip realizează
ancorajul deictic al unor elemente non -deictice, care le su nt atașate ca determinanți. „Sensul
deicticului relațional constă în algoritmul de fixare a referentului sintagmei rezultate prin
raportare la coordonatele deictice” (Gorăscu 200 8: 524).
Utilizând același criteriu, al modului prin care se realizează ancor area enunțului în
contextul situațional, Adriana Gorăscu (2008: 740) consideră că deicticele temporale sunt și
intrinsec referențiale deoarece evocă un referent determinabil. Acest lucru se poate face cu
exactitate sau vag. Deicticul acum nu evocă în mod c lar un referent, fiind vag. În acest caz,
dezambiguizarea se poate realiza prin anaforă sau cataforă ( acum , în noul mileniu ).
Alexandra Corina Stavinschi atrage atenția asupra faptului că, utilizat în calitate de
expresie deictică relaționa lă, adverbul acum face referire numai la fapte din trecut care au o
anumită importanță în prezent. Precedat de prepoziția de, acest adverb se poate combina și cu
advebe spațiale pentru a arăta o perioadă nedefinită de timp care începe în prezent: de acum
înainte, de acum încolo. Autoarea discută și situația derivatului de la acum, acuș(ica) ,

10
menționând că aceste este utilizat pentru a indica un moment ce va avea loc imediat după
momentul vorbirii și îl aseamănă cu termenul ahorita din spaniola americană (Stavinschi
2015: 2 2).
Rodica Zafiu (2009: 779), prezintă legătura dintre gramaticalizare și pragmaticalizare,
având în vedere adverbele temporale atunci , acum și apoi. Autoarea afirmă că „un proces de
gramaticalizare destul de răspândit conduce la transformarea unor adver be în conectori
sintactici; în paralel sau în continuarea acestui proces, adverbele pot deveni conectori
pragmatici sau mărci discursive”. Este explicată transformarea adverbului acum , ca având,
mai întâi, tendința de a dezvolta valori concluzive și advers ative . Referindu -se doar la
momentul vorbirii, adverbul prezintă aceste valori în contexte metadiscursive și „intră astfel
în dinamica epistemică a înlănțuirii unui raționament de confirmare sau de infirmare”. În
prezent, acum se află într -un proces de pra gmaticalizare către o valoare adversativă . De
asemenea, acum poate fi utilizat pentru a iniția o secvență de discurs care arată începerea unei
noi acțiuni: now about ambiances . Așadar, acum poate fi considerat un moment particular din
interacțiune care rep rezintă locul sau timpul „negocierii” cu interlocutorul, momentul în care
acestuia i se arată direcția în care o va lua discuția (Mondada 2015: 665 -666).
Fiind un termen cu un conținut lexical care variază în funcție de situația de
comunicare, adverbul acum este așezat în clasa adverbelor situaționale (Irimia 1987, apud
Mîrzea Vasile 2012: 14). Această trăsătură este susținută și de existența unor variante
adverbiale ale deicticului acum , de exemplu amu, care, conform Rodicăi Zafiu (2009: 779),
este un marc ator de continuitate discursivă sau particulă modală , „posibil rezultat al unei
pragmaticalizări foarte avansate în secolul al XVI -lea, dar abandonate ulterior”. Amu este
caracteristic subdialectului moldovean, alături de alte variante adverbiale: amuș, ac u, acuma ,
acmu , ahmu (TDR 1984: 227 -228).
În afara termenilor atestați în Tratatul de dialectologie română , în limba română
există și deicticele adverbiale acușa , acuș atestate în Noul atlas lingvistic al României.
Moldova și Bucovina (NALRMB 1987: 77/649 ; 99/636), acuși , acușica , toate fiind derivate
de la adverbul acum . Dacă acum , acuma , amu au beneficiat de o mai mare atenție, acuș(i) nu
a fost analizat în detaliu până acum, de aceea face obiectul cercetării de față .
În lucrarea Morfosintaxa adverbul ui românesc. Sincronie și diacronie , Georgeta
Ciompec examinează adverbele înregistrate în textele vechi. Aceasta observă că, atât
cantitativ, cât și ca frecvență, adverbele regăsite în textele de limbă română veche sunt de
origine latină. În ceea ce prive ște adverbul acum(a) , acesta este provenit (ca și acmu ) din
latinescul eccum modo . Așa cum menționează autoarea, acest adverb apare foarte rar în

11
primele texte românești. De aceea, unii lingviști au sugerat că această formă s -a dezvoltat
după secolul al XV I-lea, însă Georgeta Ciompec nu este de acord cu această afirmație:
„acum(a) , fiind un element muntenesc, frecvența lui mică în textele secolului al XVI -lea s-ar
explica prin originea maramureșeană a celor mai multe dintre ele și prin influența pe care
acestea au exercitat -o asupra textelor coresiene, impunându -le forma acmu , caracteristică
pentru nordul Transilvaniei” (Ciompec 1985: 57 -58). În următoarele secole, acum(a) este
înregistrat în texte de pe tot terioriul României.
Georgeta Ciompec atrage ate nția asupra unei particularități morfologice a adverbelor
românești: posibilitatea de a se combina cu particule adverbiale precum -a (acuma ) și -și
(acuși ). Interesantă este observația autoarei care precizează că nu putem formula un criteriu
clar după care adverbele selectează anumite particule (Ciompec 1985: 111 -112). Unele
selectează o anumită particulă, altele se pot combina cu mai multe, așezându -le, pe rând, în
aceeași poziție. Particula -a este folosită deictic, având cele mai multe posibilități de a se
combina și cea mai mare frecvență.
Întrucât următorul capitol are în vedere adverbul acuși , cercetarea de față prezintă o
atenție mai sporită asupra particulei -și. Aceasta avea, în limba veche, o frecvență și o
flexibilitate combinatorie mai mar e. Există multe contexte în care apare ca particulă deictică.
Georgeta Ciompec (1985: 122) subliniază faptul că, în limba română veche, între formele
adverbiale cu și fără particula -și nu există diferențe semantice. În limba contemporană, se
pare că alăturarea acestei particule este mai rar întâlnită, păstrându -se regional „forme ca
acuși , (popular) „îndată, imediat” […]; amuși „acum, amu” . În limba standard, particula -și
este admisă ca particulă deictică pentru variantele iarăși , totuși , câtuși (Ciompec 198 5: 133).
În capitolul 2, se va realiza o analiză a formei deictice acuși care va permite observarea unui
sens specializat al acestuia în partea de nord a țării.

12
Capitolul 2
SPECIALIZAREA ȘI PRAGMATICALIZAREA
DEICTICULUI TEMPORAL ACUȘ .
ASPECTE AL E UTILI ZĂRII LUI ÎN MOLDOVA

2.1. Sensul deicticului temporal acuș oferit de dicționare

Pentru a cerceta semnifica ția deicticului temporal acuș, am considerat utilă trecerea în
revistă a sensurilor oferite de diverse dicționare. I nteresant este că di cționarele ( incluse pe
site-ul www.dexonline.ro ) oferă definiții conform cărora acest deictic nu are același sens cu
acum , ci desemnează un moment din viitorul apropiat. Acest sens este specific graiului din
Moldova, dicționarele oferind chiar exemple din operele scriitorilor moldoveni (Negruzzi,
Sadoveanu, Creangă):

acuș (acușica) – adv. exprimă un viitor imediat: îndată, pe loc. sursa: Dicționar universal al
limbei române , ediția a VI -a (1929)
acúși av [At: NEGRUZZI, S. III, 9 / V: -șa / E: acu(m) + -și] (Pop) 1 (Și în construcții
pleonastice) Imediat. 2 (Îlav) Mai ~ Peste puțin timp. 3 (Îe) Acuși… acuși Când…
când. sursa: Micul dicționar academic , ediția a II -a (2010)
ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. ◊ Expr. Acuși… acuși… = când… când… ♦ (Rar) Înainte
cu… [Var: acúșa adv.] – Acu + și . sursa: DEX '09 (2009)
ACÚȘI adv. (Popular și familiar) 1. În momentul cel mai apropiat, îndată, imediat. Acuși
sosește și Iliuță și, după aceea, lumea -i a voastră. SADOVEANU, N. F. 31. Du -te și d –
ta de -ți pune nora la cale, că acuși te ajung și eu din urmă. CREANGĂ, P. 113. Du -te
de ne adă o oală de vin! – Acuși! NEGRUZZI, S. III 9. ◊ (Întărit prin repetare sau
printr -o construcție ple onastică) Lungi patru ani purtarăm dorul Garoafei roșii de la
Cluj. – Garoafă roșie, nu plînge, Că ne vedem acuși, acuși! BENIUC, V. 103. Du -te
înainte, zise cântărețul făcîndu -se somnoros, că vin și eu acuși îndată. ȘEZ. II 68. 2.
(În legătură cu noțiuni de timp; rar) Înainte cu…; acum ( 3). Acuși șepte ani a fătat iapa
popii un mînz. RETEGANUL, P. I 25. – Variantă: acúșa (BIBICESCU, P. P. 80) adv.
sursa: Dicționarul limbii romîne literare contemporane (1955 -1957)

13
ACÚȘI adv. (Pop.) Îndată, imediat. Iaca a cuși se face ziuă (SADOVEANU). ◊ Expr. Acuși…
acuși… = când… când… ♦ (Rar) Înainte cu… [Var.: acúșa adv.] – Din acu + și . sursa:
Dicționarul limbii române moderne (1958)

2.2. Studii de caz

Această secțiune a lucrării vizează analiza atentă a unor enunțuri în care apar
adverbele temporale acuș, acuși și acușica . Secvențele sunt selectate din mai multe tipuri de
texte : conversații recente auzite sau la care am luat parte, texte literare, texte de limbă vorbită
contemporană, articole dintr -un blo g. Pornind de la ipoteza că studierea deixisului aparține
atât gramaticii, cât și semanticii și pragmaticii, se va încerca, pe parcursul acestei secțiuni,
realizarea unei analize din perspectiva celor trei compartimente lingvistice.
În prezent, acuși are sensul de acum , însă nu pe tot teritoriul României. Vorbitorii din
Moldova tind să îl folosească pentru o ancorare temporală diferită de timpul vorbirii: mai
târziu . Pentru că există această diferență semantică între acuși (sau variante ale acestuia)
utilizat în partea de sud a României și acuși utilizat în Moldova (unde se dovedește a fi și mai
frecvent), se va urmări, în special, identificarea contextelor (atât din perspectiva gramaticii,
cât și a pragmaticii) în care are loc această schimbare de sens.
Pentru a ne familiariza cu sensul pe care îl au acuși și alte variante ale sale în partea de
nord a țării, am ales să încep studiile de caz prin analizarea unor conversații recente pe care
le-am auzit sau la care am luat parte (1), (3), (4), a unui articol de pe un blog (2) și a unei
secvențe text de limbă vorbită contemporană (5).
Deși vorbitorii din Muntenia nu folosesc la fel de frecvent acest adverb, uneori se pot
arăta nemulțumiți în fața altor interpretări. Datorită acestui fapt, am ales să prezint u n prim
exemplu care produce amuzament. Acesta surprinde o situație de comunicare ce poate naște
neînțelegeri din cauza unei raportări diferite a interlocutorilor față de momentul la care face
referire acuși . Situația prezentată este reală.

(1) Conversaț ie între colege de cameră
A – studentă, colegă de camer ă cu B, născută la Urziceni, Ialomița;
B – studentă, colegă de camer ă cu A, născută în T ârgu Neamț, Neamț;
Locul: camera de cămin, București

14
„A: (scriind pe laptop, în pat) Dă -mi, te rog, cartea aia de pe masă.
B: (concentrată să deschidă o conservă) Acușica .
A: (după mai puțin de un minut, ușor iritată, luându -și singură cartea): Ai zis ca îmi
dai și mie cartea asta…
B: (mirată) Am zis acuși . Era așa urgent?”

O situație asemănătoare este pre zentată în exemplul următor:

(2) „răspunsul meu la întrebarea „Când ajungi?” a fost „Acuș ”. Aș fi putut să zic și „mai
acuș ” și chiar „acușica ”. În mintea mea toate înseamnă „mai târziu”. Și cunosc cel puțin o
mână de concitadini de -ai mei care înțeleg l a fel.”
(http://www.ralucahritcu.ro/acus -acum -mai-tarziu/ , 05.02.2018)

Autoarea fragmentului de la exemplul (2), care se declară originară din Botoșani,
descrie o problemă pe care o întâm pină atunci când folosește cuvântul acuș (interpretat ca
deictic), mai exact, de a nu fi înțeleasă corect. Aceasta povestește că, răspunzând la întrebări
cu acuși , riscă să fie considerată mincinoasă deoarece face ceea ce promite mai târziu decât în
moment ul vorbirii. Alegerea de a folosi acest articol este motivată de explicația și exemplele
pe care le oferă autoarea. Se remarcă posibilitatea de a -l folosi pe acuși alături de mai. De
asemenea, observăm capacitatea acestor structuri de a se comporta ca profraze. Pot constitui
singure răspunsul la o întrebare.
Poate că pentru un locuitor din partea de sud a României, răspunsul Acuș dat pentru
întrebarea Când ajungi? este foarte clar: Ajung exact acum. Primit de la un moldovean, acest
răspuns ar putea fi, to tuși, destul de ambiguu: Acuși când? În această situație,
dezambiguizarea nu se poate realiza ostensiv. Există posibilitatea de a dezambiguiza enunțul,
utilizând o anaforă sau pe cale verbală, dând explicații ulterioare, așa cum se întâmplă în
răspunsul dat de B în exemplul următor.

(3) A: Nu mergem după pachet? E 6!
B: Mai acuși . La 18.40 ajunge trenul. (conversație între frați, 04.02.2018)

(4) A: Vine și Mircea? Și Geo?
B: Stai c ă vorbesc acuș cu Mircea câ nd se treze ște.
(conversație pe mes senger, 03.02.2018)

15
Conversația ilustrată la (3) are loc între doi frați brăileni. Cum se va observa și în
exemplul următor, termenul acuși face referire la un eveniment viitor. Interesant este că acest
adverb nu desemnează, în nicio situație, un moment d intr-un viitor foarte îndepărtat. Se face
trimitere numai la evenimente foarte apropiate de momentul vorbirii și, în general, de care
emițătorul este sigur că vor avea loc. Acest aspect este susținut și de faptul că, de foarte multe
ori, verbele folosite s unt la prezent. Acest exemplu se dovedește interesant pentru că , la fel ca
în exemplul (2), vorbitorul alege să îi atașeze lui acuși încă un adverb: mai. Spre deosebire de
acum , se pare că acuși poate suporta această marcă de gradare și, astfel, să facă ma i evident
sensul din context: mai târziu .
Interacțiunea de la exemplul (4) are loc între două persoane din regiuni diferite. Cea
care adresează întrebarea este din Moldova, iar cea care răspunde, din Brăila. Este important
să avem în vedere acest aspect deoarece, așa cum am precizat în rândurile de mai sus, cei din
partea de nord a țării utilizează adverbul acuș cu un alt sens față de cei din sud. În această
situație, Brăila fiind în vecinătatea Moldovei, se poate vorbi despre o influență de la nord. Se
înțelege foarte clar din context faptul că vorbitorul nu folosește deicticul pentru a desemna
momentul în care are loc conversația. Cu toate că utilizează verbe la indicativ, prezent, el se
referă la un moment aflat într -un viitor foarte apropiat. În acest enunț, termenul își păstrează
valoarea temporală, însă are loc o deviere a sensului.

(5) „mă bucur că: sânt tineri↑ + ceea ce_nseamnă că veți fi apropiați↑ + veți fi într_un
gând↑ + și iată: + vă sânt modele vrednice↑ + î: (arătând cu mâna dreaptă spr e nașă, aflată față
în față cu el) <râzând> acuș’ va naște și: nașa↑ și + vă este un model pentru voi ca și voi să_i
urmați EXEMPLUL.” (CLRVN 2013: 103)

Așa cum deja ne -am obișnuit, și în exemplul (5), acuș apare ca deictic temporal cu
sens schimbat, tex tul reprezentând o secvență dintr -o predică ținută de un preot la Capela
Spitalului Militari din Iași, la finalul unei cununii religioase. De această dată, emițătorul alege
să utilizeze un verb la indicativ, viitor, fapt ce subliniază raportarea la un even iment care cu
siguranță va avea loc. Privind însă dintr -o altă perspectivă, acuș poate fi considerat și conector
ce introduce o explicație: vă sunt modele întrucât nașa va naște . Chiar dacă enunțul în care
apare acuș nu este la imperativ, felul în care par e a fi fost rostit duce cu gândul la enunțarea
unui îndemn (acela de a naște prunci), iar, în continuare, este utilizat un verb la conjunctiv cu
funcție imperativă. Fiind un context ușor injonctiv, acuși poate fi interp retat și ca având
valoare de conector de continuitate.

16
2.2.1. Utilizarea deicticului acuș în opere litera re ale scriitorilor din Moldova

În acest subcapitol sunt selectate fragmente din opere literare ale autorilor moldoveni
Vasile Alecsandri și Ion Creangă în care apar deicticele acuș și acuși , fiind urmate de o
analiză a contextelor în care acestea sunt utilizate. Sunt urmărite sensurile pe care acest deictic
le ia în textele literare din Moldova și posibilele sale funcții pragmatice.

(6) a. „CHIRIȚA: Ți -oi da eu acuși o mojică, trânto rule, de nu -i putea -o înghiți.”
(CI 1997:
18)
b. „CUCULEȚ (în parte): Haide, hai, că ți -oi da eu acuși goană.” (CI 1997: 45)
c. „CHIRIȚA : Sărmane, sărmane… ți -oi arăta eu acuși pe dracu, somnorosule… dă…
dă!… ” (CI 1997: 7 )
d. „GULIȚĂ: Copil?… Ia să vezi acuși dacă-s copil… când oi alerga călare.”
(CI 1997: 62)
e. „Maiorul: (Furios) Pe mine?… Eu maior! eu fost la Braila! eu fost rănit! eu nu tem
la d-ta.
Antohi: Te temi ori nu… eși afară c` acuș intru `nt r`un păcat…” (SR 1907: 38)
f. „Ăra! d -apoi aveți la știință că vă prea întreceți cu dedeochiul! Acuș iau varga din
coardă și vă croiesc de vă merg petecele!” (ADC 2002: 182)
g. „Doamne, ce harapnic ți -oi da eu, zise tata de la o vreme. N -ai ce mânca la casa
mea? Vrei să te bușască cei nandralăi prin omăt? Acuș te descalț!” (ADC 2002: 185)
h. „Stai, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș !“ (ADC 2002: 189)
i. „Ei, las` că vă judec eu acuși , necuraților; voi scoate incul din voi” (IT 2002: 148)
j. „Încă te obrăznicești? Acuș te-oi otânji, cu ceva, de nu te -i putea hrăni în toată
viața!” (ADC 2002: 223)
k. „Las` că te însor eu și pe tine acuși , măi buclucașule!” (DP 2002: 36)
l. „Tu, cu șmecheriile tale, ai tulburat toată drăcimea; da` acuși am să te vâr și eu în
toate grozile morții!” (DP 2002: 44)
m. „Mai pot eu să am nădejde în voi? Ei, las` că -ți găsesc eu acuș leacul”
(PSP 2002: 66)
n. „Dar nu mai tăceți, măi? Că ia acuși trec cu picioarele prin pereți și ies afară cu
acoperământul în cap, zise Lăți -Lungilă.” (PHA 2002: 123)

17
o. „Pesemne te mănâncă spinarea, cum văd eu, măi țică, și ia acuș te scarpin, dacă
vrei, ba ș -un topor îți fac” (ADC 2002:
195)
p. „Să nu mă faci, ia acuș , să iau culeșerul din ocniță și să te dezmierd c ât ești de
mare!” (ADC 2002: 231)

Secvențele de la exemplul (6) sunt selectate din piesa lui Vasile Alecsandri Chirița în
Iași și din mai multe texte literare ale lui Ion Creangă. Acestea reprezintă enunțuri cu rol de
amenințare. În astfel de contexte es te greu de decis care este raportul dintre funcția deictică și
cea de conectare. Pe de o parte, acuși pare să reprezinte momentul (imediat, aproape odată cu
cel al vorbirii) în care faptele (rostite pe un ton amenințător) să se întâmple, păstrându -și
funcț ia deictică. Pe de altă parte, îl putem interpreta ca marcă discursivă, având valoare de
continuitate.
Cu toate că acuși este o variantă lexicală a adverbului acum , cele două nu se comportă
la fel. În timp ce acum poate primi prepoziție, formând construcț ii de tipul de acum înainte ,
acuși nu poate. În enunțurile exemplificate la (6), acuși poate fi înlocuit cu acum , fără a devia
de la înțelesul primar.
Ultimele trei exemple din grupajul de mai sus (6n, 6o, 6p) prezintă utilizarea
deicticului acuș(i) însoț it de interjecția ia!. Fiind prezent în textele lui Creangă, această
alăturare evidențiază faptul că acuși este o marcă a oralității. Interjecția ia! este prezentă și
într-un exemplu din Chirița în Iași (6d), între aceasta și deicticul acuși fiind intercal at verbul
a vedea , la conjunctiv prezent. Se observă și de această dat ă funcția de amenințare a
enunțurilor, precum și caracterul oral al acestora.

(7) a. „GULIȚĂ: Lezebon, maman… eu acuși sunt gata… cât ai bate -n palme. (Iese cu
feciorul și intră în odaia lui.)” (CI 1997: 26)
b. „CHIRIȚA: Unde te duci, frate?
BÂRZOI: Vin -acuși … Mă duc păn’ la vărul Chirculici… să mă -ntâlnesc c -un
ipochimen care -o tras acolo -n gazdă.” (CI 1997: 87)
c. „E timp să închid toți sclavii… Acuși Neera vine.” (FB 1907: 62)
d. „Lipicescu: Dă mai iute, c` acuș vine ecselențiea” (BC 1907: 227)
e. „Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de -a mâncării, știi cole, ceva mai
omenește; ș -acuși vă chem și pe voi.” (STN 2002: 14)

18
f. „Du -te și d -ta de -ți pune nora la cale, că acuș te-ajung și eu din urmă.”
(MNC 2002: 247)
g. „Ia tacă -ți gura, măi Gerilă! ziseră ceilalți. Acuși se face ziuă și tu nu mai stinchești
cu brașoave de -ale tale.” (PHA 2002 122)
h.„ia acuși se duce noaptea, și vai de odihna noastră” (PHA 2002: 123)
i. „Și hai de -acum să dormim, mai acuși să ne trezim” (PHA 2002: 124)
j. „dormi fără grijă, că acuș se face ziuă” (MNC 2002: 257)
k. „Ia, mai bine hai la culcuș, că se face ziuă acuși . Ș-apoi, ce -a mai fi a mai fi.”
(PHA 2002: 131)

Exemp lele din grupajul (7) reprezintă situații în care acuși este utilizat alături de verbe
la timpul prezent, trei dintre acestea fiind a veni . Acest aspect îl apropie de acum , al cărui
ancoraj temporal este prezentul. Adverbul își păstrează valoarea deictică, referindu -se la
evenimente ce urmează să se întâmple negreșit. În același timp, acuși poate fi interpretat ca
marcator de continuitate în cazul exemplelor (7c, 7d, 7e, 7f, 7g, 7h, 7j):

c. E timp să închid toți sclavii pentru că urmează să vină Neera .
d. Dă mai iute pentru că urmează să vină ecselențiea .
e. Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de -a mâncării, știi cole, ceva mai
omenește; urmează să vă chem și pe voi .
f. Du-te și d -ta de -ți pune nora la cale, pentru că urmează să te-ajung și eu din urmă.
g. Ia tacă -ți gura, măi Gerilă! ziseră ceilalți. Urmează să se facă ziuă și tu nu mai
stinchești cu brașoave de -ale tale.
h. Urmează să se duccă noaptea, și vai de odihna noastră.
j. Dormi fără grijă, pentru că urmează să se facă ziuă.

Ultimele cinci exemple din grupajul (7) sunt relevante pentru această demonstrație:
acuși suferă un proces de specializare a sensului pe teritoriul Moldovei. Ion Creangă
utilizează frecvent acest deictic cu înțelesul de „mai târziu”. În exemplele 7g, 7h, 7i, 7j, 7k,
acuși desemnează momentul venirii dimineții, rostirea enunțurilor respective având loc în
noaptea precedentă. Exemplul (7i) este interesant datorită faptului că, în aceeași structură,
apare și adverbul acum care desemnează momentul vorbirii, momen t în care personajele se
pregătesc de somn: „ de-acum să dormim” . Acesta este pus în contrast cu acuși , care se referă
la un moment ce va avea loc după ce vor dormi: „ mai acuși să ne trezim”. Și de această dată,

19
deicticul acuși apare precedat de adverbul mai, fapt ce îl apropie de semnificația pe care o
poartă.

(8) a. „Mircea: Vie să ne ucidă, dacă a puté!
Șoiman: Copii!… acuș o să`nceapă o luptă cum n -am mai avut până a zi”
(CN, 1902: 33)
b. „Ia feriți într -o parte, că eu îi sunt popa. Acuși o să-nvie ca o muscă de iarnă…”
(CI 1997: 47)
c. „ȚIGANCA: Haide, hai, că te -a vedea ea cucoana acuși .” (CI 1997: 10)
d. „IORGU: Nu vă îngrijiți de el c -a veni acuși … S-a dus să -și răcorească gâtul c -o
stacană de smoală.” (CI 1997: 169)
e. „SUZANA: Ha, ha, ha. Atunci s -ajungi tu, sfrijitule, când îi mânca alivenci de la
mine… O să am ce râde acuși , numai de -ar sosi Toader mai curând…” (RUS 18)
f. „Om videa noi acuș cine a rîde” (LS 1907: 165)
g. „Dar tu nu te găteșt i?… Acuși au să`nceapă a veni poftiții la masă” (BC 1907: 270)
h. „Lipicescu: Hai, iute, mergiti de gătiți tablalele cu dulcețuri și ciubucile de iasomie,
c`au să`nceapă acuș a vini boierii la vizită de anul nou” (BC 1907: 203)
i. „Cât despre apa bună, nu vă îngrijiți; acuș avem să dăm peste o fântână cu apă dulce
și rece ca gheața” (PHA 2002: 97)

Fragmentele de la punctul (8) au fost grupate astfel datorită timpului verbal utilizat:
viitor. Se observă că adverbul acuși poate sta în diferite poziții, neimpunând o anumită topică,
însă, în unele propoziții care au funcție de amenințare sau de avertisment, se remarcă
subiectul antepus adverbului (8c, 8f, 6a, 6b, 6c). În enunțurile în care nu este postpus
subiectului, acuși se poziționează înaintea verbulu i (8a, 8b, 8g, 8h, 8i), după acesta (8d, 8e)
sau intercalat între două verbe (8h). Varietatea pozițiilor pe care le ocupă în enunț nu îl
constrâng să își schimbe valoarea deictică .
Fie că face referire la momentul enunțării metadiscursive, așa cum putem i nterpreta
utilizările de la (6), fie la un moment al perspectivei viitoare, având caracter de prevestire
(8b), acuși se poate citi și ca marcator continuativ -concluziv. Această interpretare este vizibilă
în exemplul (8f).

(9) „(O bătaie în ușă. – Anca se ridică și stă un moment) Am încuiat… (încă o bătaie.
Anca merge la ușe) Acuș -acuș ! (descue)” (NĂP 1930 -1932: 264)

20
Exemplul (9) dovedește că acuș poate fi utilizat și într -o repetiție care îl face să aibă
caracter discursiv. S -ar putea considera că Acuș -acuș își menține poziția de deictic temporal,
însă alăturarea prin cratimă îi dezvăluie comportamentul de marcator discursiv. Interesant este
faptul că, fiind o secvență selectată din Năpasta , de I. L. Caragiale, nu ne mai raportăm la
graiul moldovenesc. De aceea, repetiția nu trimite la un moment ce urmează să aibă loc, ci la
momentul care include enunțarea. În texte dramatice, didascaliile sunt cele care au rol de
dezambiguizare. În acest context, personajul descue ușa în timp ce spune Acuș -acuș.

2.2.2 . Utilizarea deicticului acuș în graiul moldovenesc actual

Ipoteza acestei cercetări este legată de procesul de specialzare a sensului prin care
deicticul acuși a trecut, fiind utilizat, pe teritoriul Moldovei, pentru a desemna un moment din
viitorul apropiat. În subcapitolele anterioare au fost analizate contexte în care acest deictic
este folosit, însă exemplele oferite nu dovedesc faptul că acuși își păstrează sensul de „mai
târziu” și în prezent. Am considerat, așad ar, necesară aplicarea unui chestionar pentru
verificarea sensului actual.
Chestio narul a cuprins 10 întrebări, primele două cerând informații legate de
localitățile unde s -au născut, au copilărit și în care locuiesc momentan. Celelalte întrebări au
fost formulate pentru a cere informații despre felul în care li se pare natural să utilizeze
adverbul acum și variantele sale. Fiecare întrebare a fost însoțită de alta prin care i se cere
respondentului să explice alegerea făcută.
Chestionarul a fost comple tat, pe rând, de câte două categorii de vorbitori: inițial din
Moldova și ulterior din alte zone ale țării, în special din Muntenia. În prima etapă, n umărul
persoanelor care au completat chestionarul este 53. Toate sunt originare din Moldova
(județele Boto șani, Neamț, Iași, Vrancea, Bacău), cu excepția a 5 respondenți din Brăila și
unul din Harghita. O altă întrebare adresată în chestionar se referă la localitatea în care
respondenții locuiesc în momentul de față. Unii au rămas în locurile natale, însă exis tă și
persoane care au precizat că acum locuiesc în alte zone ale țării , precum București,
Cluj-Napoca, Târgu Mureș sau chiar ale Europei (Danemarca, Anglia). Cu toate că s -au
îndepărtat de locurile natale, cei care au acceptat să completeze ches tionarul nu au renunțat la
a vorbi limba română cu particularitățile specifice Moldovei. Acest lucru se poate observa
analizând rezultatele obținute în urma completării acestui chestionar, analiză ce va fi expusă
în rândurile următoare.

21
Pentru a determi na momentul la care o persoană face referire atunci când folosește
deicticul acuși , am adăugat la chestionar o întrebare care presupune a alege cea mai naturală
formă dintre următoarele propoziții: Ajung acuși, într -o oră. și Ajung acum, într -o oră. 86,8%
dintre respondenți au ales prima variantă (fig. 1). Acest procentaj dovedește faptul că acum și
acuși au utilizări diferite. Deicticul acuși poate fi folosit pentru a face referire la un eveniment
ce va avea loc în viitorul apropiat, în timp ce acum nu poa te desemna decât momente din
prezent. Nu poate fi însă ignorat faptul că 13,2% dintre respondenți au ales varianta Ajung
acum, într -o oră. Verificând originea lor, am constatat că acest răspuns l -au dat cei din Brăila,
ceea ce m -a îndemnat să aplic aceleaș i chestionar și vorbitorilor din partea de sud a țării.
Analiza acestuia va fi detaliată în capitolul următor.
Aflați în situația de a alege între alte două afirmații: Acum scriu tema. Nu mă deranja!
și Acuș scriu tema. Nu mă deranja! , 98,1% (fig. 2) di ntre respondenți au ales -o pe prima. Se
adeverește, astfel, că acum face trimitere la momentul vorbirii.

Figura 1

Ajung acuși, într -o oră.
Ajung acum, într-o oră.

22

Figura 2

După cum am precizat și mai sus, pentru fiecare alegere făcută, respo ndenții au fost
nevoiți să ofere și explicații. Au fost înregistrate multe tipuri de răspunsuri, însă aproape
toate dovedesc același lucru: acuși = mai târziu . Am selectat cele mai relevante explicații.
Acestea au fost preluate exact cum au fost completat e de către respondenți și pot fi o bservate
în rândurile următoare.

(10)
a. „acuș înseamnă viitorul apropiat”
b. „Am ales prima variantă pentru că acuși marchează trecerea unui interval de timp între
prezent și momentul efectiv al acțiunii și are sens în contextul ajung într -o oră . acum ,
adică în acest moment, e total opus cu peste o oră .”
c. „Acuși – peste puțin timp. Acum – în momentul acesta.”
d. „Acuși e pentru viitor, acum e pentru prezent. ”
e. „Acuși – peste puț in timp ”
f. „Acuși , într -un anumit timp, nu î n aces t moment. ”
g. „Adverbul acum nu suportă întârzierea. ”
h. „Acuși = imediat ”
i. „Arată viitorul foarte apropiat î n comparație cu forma: acum , care arată prezentul. ”
j. „Nu poți spune că ajungi acum dacă ajungi peste o oră .”
Acum scriu tema. Nu mă deranja!
Acuș scriu tema. Nu mă deranja!

23
k. „Prefer (și sunt obișnuită) să folosesc acuș deoarece acțiunea se va întâmpla în viitorul
apropiat, nu neapărat î n momentul prezent (acum) ”.
l. „Mi se pare că acțiunea este în viitor, iar adverbul acuși ar fi mai potrivit decât acum .”
m. „Ajung acum mi se pare că exprimă o acțiune care urmează a se întâmpla în viitorul
apropiat/foa rte apropiat, maxim 15 minute. Ajung acuși, într -o oră . mi se pare a fi o
variantă care exprimă o acțiune care se va petrece î ntr-un interval de timp mai mare ( o
oră), plus că este o expresie destul de des folosită .”

Pentru cea d e-a șasea întrebare din chestionar („Crezi că acum și acuș au înțelesuri
diferite? ”), 48 dintre respondenți au răspuns afirmativ. Alături de explicații, respondenților li
s-a cerut să ofere și exemple de enunțuri în care obișnuiesc să utilizeze aceste două adverbe.
De cele mai multe ori, enunțul în care apare acuși este formulat la viitor, în timp ce enunțul
oferit ca exemplu pentru acum este formulat la prezent:

(11)
a. „Copiii vor ajunge acuș. Vreau să mănâ nc o pară acum. ”
b. „Acum mă uit la TV. Acuși o să ie s la plimbare. ”
c. „Acum sunt la birou! Acuș i o sa merg în bucătă rie.”
d. „Acum mă relaxez așa că acuși am să -ți trimit documentul .”
e. „Acum pregă tesc cina. Acuși voi fi gata de plecare. ”
f. „Acum lucrez la un proiect. Acuș voi pleca la bunici. ”
g. „Acum vreau să mănâ nc ciocolată, mai acuș o să mănâ nc legume. ”
h. „Acum plec spre tine. Acuș voi pleca spre tine. ”
i. „Acum mănânc . Mai acuși voi mânca .”
j. „Acum vorbesc eu. Voi merge la magazin mai acuși.”
k. „Acum scriu tema. Acuș i o voi scrie .”

După cum se poate observa, și în unele exemple oferite de cei care au completat
chestionarul, acuși apare precedat de adverbul mai.
Printre explicațiile pe care respondenții le -au dat, se numără unele interesante care se
dovedesc a fi și foarte bine formulate, astfel încât să fie foarte clar precizată care este
semnificația celor două deictice cercetate:

24
(12) „De obicei, folosesc acuș atunci când acțiunea se va petrece î ntr-un moment din v iitorul
apropiat. De exemplu, când spun unui prieten îți trimit acuș mail cu informațiile sugerez
faptul că nu pot în momentul respectiv (acum) să fac acest lucru, ci în viitorul apropiat (peste
câteva minute, până diseară, etc). Când spun acum , realizez acțiunea fie în momentul vorbirii,
fie în momentul în care mă și gândesc să fac acel lucru. ”

(13) „ Acuș scriu tema mă duce cu gândul la o viitoare acțiune: Curând voi scrie tema .”

(14) „ Acuș exprimă un viitor apropiat. Ex: Acuș merg acasă, aștept autobuzul. Acum în
momentul de față. Ex: Acum merg acasă, a ajuns autobuzul. ”

Pentru a preciza sensul pe ca re acuși îl primește la vorbitorii din Moldova, am adăugat
la chestionarul on -line întrebarea: Crezi că e corectă propoziția „Acuș am plecat la școală.”? .
Deicticul acuși apare atât în propoziții la timpul prezent, cât și la viitor. Am ales să formulez
acest enunț la un timp trecut (perfect compus) pentru a verifica dacă vorbitorii pot accepta și
această alăturare.

Figura 3

Crezi că e corectă propoziția
„Acuș am plecat la școală.”?
incorectă
corectă

25

Figura 4

86,8% au considerat incorectă această propoziție (fig. 3) și au of erit următoarele
reformulări (fig. 4):

(15)
a. „Acum am plecat la școală.” – 28,4%
b. „Acum plec la școală.” – 7,6%
c. „Acuș plec la școală.” – 19%
d. „Acuși voi pleca la școală.” – 24,2%
e. „Tocmai am plecat la școală.” – 5,7%
f. „Deja am plecat la școală.” – 1,9%

Cei m ai mulți dintre respondenți au ales să înlocuiască deicticul acuși cu acum și să
păstreze perfectul compus. Acest lucru demonstrează că acum , spre deosebire de acuși , poate
suporta prezența verbului la trecut, desemnând un moment care s -a întâmplat cu foar te puțin
timp în urmă sau chiar în momentul vorbirii.
Unii vorbitori au simțit nevoia să schimbe și timpul verbal (din perfect compus în
prezent), fapt ce arată actualitatea. Un număr mare de reformulări au presupus înlocuirea
adverbului acum cu acuși sau acuș. În afara acestei înlocuiri, respondenții au schimbat și
Reformulări
Acum am plecat la școală
Acum plec la școală.
Acuș plec la școală.
Acuși voi pleca la școală.
Tocmai am plecat la școală.
Deja am plecat la școală.

26
timpul verbal: unii în prezent, alții în viitor. Aceste transformări susțin ipoteza conform căreia
deicticul acuși face referire la un moment din viitorul apropiat.
Au existat și câteva re formulări care cuprind alte adverbe: tocmai , deja. Introducerea
acestora nu a presupus înlăturarea perfectului compus, apropiindu -se semantic de varianta în
care acuși este înlocuit cu acum (15a).
La ultima cerință, respondenților li s -a cerut să aleagă un adverb care să se potrivească
în contextul: „ A: Dă-mi cartea de pe masă. B: Ți -o dau ____________. Stai să termin de
citit.” și să explice alegerea făcută. Chestionarul a permis alegerea mai multor variante.
Rezultatele sunt următoarele: 33 respondenți au ales adverbul acuși , 16 au ales acușica , 22 –
acuș și 7 – acușa (fig. 5) , ceea ce înseamnă că au fost înregistrate 78 de răspunsuri care conțin
variante ale adverbului acuș, spre deosebire de numai 17 răspunsuri cu variante ale adverbului
acum (fig. 6) .

Figura 5
A: Dă -mi cartea de pe masă.
B: Ți -o dau _____. Stai să termin de citit.
acum
acuma
acuș
acuși
acușa
acușica

27

Figura 6

Motivația acestor alegeri este foarte asemănătoare cu explicațiile oferite și la celelalte
întrebări: acuși trimite la un moment care se va întâmpla în curând. În rândurile următoare,
am selectat o parte dintre explicațiile în registrate pentru această ultima întrebare:

(16)
a. „Adică am să i -o dau câ nd termin de citit , nu în momentul î n care mi -o cere .”
b. „Folosesc acuș tot în acest sens (voi face acțiunea în viitorul apropiat, după ce termin
de citit). ”
c. „Mai durează ceva timp pân ă termin de citit și îi spun acuși , adică în viitorul
apropiat. ”
d. „Am ales acuș deoarece cartea va fi dată după ce o va termina de citit. Exprimă faptul
că acțiunea se va petrece nu acum, ci după ce va termina. ”
e. „Acuși cu sensul de ți-o voi da peste câteva minute .”
f. „Stai sa termin de citit. prezintă o amânare a întâmplării acțiunii, ceea ce înseamnă că
nu poate spune acum , ci acuși , imediat .”

acum vs. acuși
variante ale adverbului acum
variante ale adverbului acuș

28
2.3. Acuș , adică mai târziu , dar cât de târziu?

În subcapitolul anterior (supra 2.2.) au fost realizate două s tudii de caz pentru a
verifica sensul deicticului acuș în opere litera re ale scriitorilor din Moldova și î n graiul
moldovenesc actual . Prin intermediul acestora s -a demonstrat că vorbitorii de limbă română
care locuiesc sau au locuit pe teritoriul Moldovei utilizează adverbele acuș și acum în
contexte diferite. Dacă este clarificat faptul că acuș, acuși și acușica fac referire la
evenimente ce urmează să aibă loc în viitorul apropiat, nu se poate afirma că intervalul de
timp la care acestea trimit este la f el de clar. Cu certitudine, acuș și variantele sale nu se referă
întotdeauna la același moment, ci acesta diferă de la un vorbitor la altul sau de la o situație la
alta.
Pornind de la ceea ce s -a demonstrat anterior, că acuș trimite la ceva ce va avea lo c
mai târziu , în acest subcapitol, îmi propun să fac câteva observații referitoare la cât de târziu
poate însemna acest adverb. Se va încerca realizarea unui inventar care să cuprindă intervalele
de timp dintre momentul enunțării și punerea în practică, av ând ca suport exemplele analizate
în subcapitolul anterior.
În cele mai multe contexte, acuș se referă la un moment care urmează să aibă loc
imediat după rostirea respectivei fraze. În situații de acest fel, se poate afirma că intervalul de
timp care va t rece de la încheierea enunțului și până la realizarea celor spuse nu depășește 5
minute. Un astfel de ancoraj temporal se regăsește în exemplele de la (6) care surprind
enunțuri cu rol amenințător. Emițătorul îi promite receptorului o anumită pedeapsă, une ori
folosind un ton ironic ( ți-oi da o mojică , ți-oi arăta pe dracu , intru -n păcat , iau varga , te
căptușește , vă judec , am să te vâr în groazele morții ). Cu excepția exemplului (6k), în care
emițătorul amenință receptorul că va face o activitate ce nu se p oate realiza în doar câteva
minute ( te însor ), toate ocurențele adverbelor acuș și acuși de la exemplul (6) pot fi înlocuite
cu acum fără a avea loc o schimbare de sens. În aceste exemple, acuș și acuși sunt folosite cu
sensul de „imediat”, „îndată”, „fără amânare”, „fără întârziere”.
În exemplul (7a), personajul Guliță oferă o explicație suplimentară care demonstrează
că, folosind deicticul acuși , se referă la un moment imediat: cât ai bate din palme . Trimiterea
la un eveniment ce se va desfășura în următ oarele câteva minute se observă și exemplele (7c) –
(7f), (8b) -(8i).
Aceste câteva minute se pot însă prelungi. În unele contexte, acuș poate sugera
trecerea unui interval mai mare de timp. Este cazul exemplului (3), în care acuș desemnează
desfășurarea une i acțiuni ce va avea loc peste 40 de minute. Și acest interval poate fi

29
prelungit, adverbul analizat fiind utilizat și pentru evenimente ce se vor întâmpla peste câteva
ore. În exemplele (7g) -(7k), se deduce că evenimentele la care se face referire ( se fac e ziuă )
vor avea loc peste câteva ore (de seara/noaptea până dimineața), timp în care personajele
implicate își propun să doarmă.
Se observă, așadar, că momentul la care se referă un vorbitor din Moldova, atunci
când întrebuințează adverbul acuș, are loc într-un viitor destul de apropiat, însă nu se poate
stabili exact când fără a lua în considerare contextul. Până acum, s -a luat în calcul faptul că
situațiile prezentate trimiteau la evenimente ce vor avea loc fie în următoarele minute sau în
următoarele o re, fie până a doua zi.
Există, totuși, un exemplu (5) în care intervalul de timp care urmează să treacă până la
realizarea respectivului eveniment (nașterea) este mult mai lung (până la nouă luni). S -ar
putea afirma că acest exemplu este izolat, utiliza rea adverbului acuș în acest context fiind
întâmplătoare și depinzând numai de alegerea vorbitorului. Trebuie luat în calcul faptul că
emițătorul (preotul care rostește o predică la finalul unei cununii) îndeamnă receptorii (mirii)
să urmeze exemplul unor persoane prezente (nașii) în ceea ce privește nașterea de prunci. Așa
cum am afirmat și mai sus (supra 2.2.), acuș poate fi considerat și un conector ce introduce o
explicație: vă sunt modele întrucât nașa va naște . De asemenea, este posibil ca emițătorul să
încerce, prin utilizarea acestui adverb, să inducă o trecere rapidă a timpului, sugerând astfel să
se grăbească în a urma exemplul nașilor. Exemplele (5) și (6k) sunt singurele în care se
observă referirea la un eveniment atât de îndepărtat în timp.
După cum au explicat și respondenții chestionarului, acuș poate sugera și
imposibilitatea emițătorului de a realiza o activitate chiar în acel moment, simțind, așadar,
nevoia să o amâne: (11) „Acum mă relaxez așa că acuși am să -ți trimit documentul .”;
(12) „ când spun unui prieten îți trimit acuș mail cu informațiile sugerez faptul că nu pot în
momentul respectiv (acum) să fac acest lucru, ci în viitorul apropiat (peste câteva minute,
până diseară, etc)”; (16b) „voi face acțiunea în viitorul apropiat, după ce termin de citit”;
(16f) „Stai sa termin de citit. prezintă o amânare a întâmplării acțiunii, ceea ce înseamnă că nu
poate spune acum , ci acuși , imediat .”. În schimb, (16g) „Adverbul acum nu suportă
întârzierea. ”; (16j) „Nu poți spune că ajungi acu m dacă ajungi peste o oră .”.

30
2.4. Concluzii

Analiza și interpretarea utilizărilor adverbelor acuș, acuși , acușica a condus către
stabilirea sensului pe care acestea le au atunci când sunt folosite de către moldoveni. De
asemenea, nu se poate oferi o definiție clară a acestor adverbe, nici din punct de vedere
semnatic, nici din perspectiva gramaticii și a pragmaticii. Cauzele și consecințele utilizărilor
deictice sunt destul de clare, fiind transmise de adverbul acum , însă primirea unor funcții
discur sive diferă de la un context la altul. S -a încercat ca, prin intermediul acestei analize, să
se clarifice în ce măsură sensul lui acuși este același cu sensul lui acum sau al lui mai târziu .
Din perspectiva modalității prin care deicticele realizează anco rarea enunțului în
contextul situațional, acuși nu poate fi considerat expresie deictică relațională, așa cum este
acum. Este însă intrinsec referențial , deoarece evocă un referent determinabil. La fel ca pentru
deicticul acum , și pentru acuși această evoc are nu este făcută în mod clar, dezambiguizarea
fiind realizată, așa cum s -a observat, prin explicații date pe cale verbală.
Corpusul ales oferă contexte diverse în care s -au putut da interpretări pragmatice
adverbului cercetat, având ocazia să vorbim desp re un fenomen de pragmaticalizare. Acuș (i)
este mult mai des folosit în zona de nord a țării și reprezintă un element specific oralității. Cu
excepția unui singur exemplu (9 ), toate secvențele au fost selectate fie din piese de teatru ale
scriitorilor mold oveni, fie din conversațiile unor persoane din Moldova sau din apropierea ei.
S-a dorit și cercetarea contextelor în care apare adverbul acuș texte de limbă română
veche, însă nu au fost găsite astfel de forme . Textele consultate sunt următoarele: Alexan dria,
Apostolul Iorga , Codex Sturdzanus , Carte cu învățătură , Codicele Martian , Codicele
Todorescu , Codicele Voronețean , Cronograful lui Mihail Moxa , Evangheliarul slavo -român
de la Sibiu (1551 -1553) , Floarea darurilor , Fragmentul Todorescu , Glosele Bogdan ,
Gromovnic 1636 , Întrebare creștinească (Coresi), Leastvița sau Scara Raiului , Liturghierul
lui Coresi (1570) , Apostolul (Coresi), Manuscrisul de la Ieud , Molitevnic rumânesc , Octoih
românesc , Pravila lui Coresi , Pravila ritorului Lucaci , Psaltire [c. 158 9], Psaltirea
Hurmuzaki , Psaltire românească (Coresi, 1570) , Psaltirea Scheiană , Psaltirea slavo -română
(1577) , Psaltirea Voronețeană , Rugăciunea Tatăl nostru ¸ Rujdenița ¸ Tâlcul evangheliilor ,
Tetraevanghelul (Coresi, 1560 -1561) , Tetraevanghelul copiat de Radu de la Mănicești ,
Codicele Bratul (incluse pe site -ul www.textvechi.ro ).
De asemenea, a fost verificată prezența acestor adverbe și în textele dialectale de la
finalul lucrării Dialectologie română , coordonată de Matilda Caragiu Marioțeanu și în cele

31
publicate de către Em il Petrovici. Singura formă identificată este aceasta: „Amuș am gătit di
strâs” (TD 1943: 170).
Pentru a verifica cu ce sens sunt utilizate adverbul acuș și variantele sale în graiul
moldovene sc actual, s -a aplicat un chestionar cuprinzând 10 întrebări. Fiecare întrebare a fost
însoțită de alta prin care i se cere respondentului să explice alegerea făcută. Meritul aplicării
acestui chestionar este acela de a demonstra că adverbul acuș și varian tele sale sunt folosite pe
aria Moldovei cu sensul de mai târziu , îndată , imediat. Respondenții au oferit explicații foarte
clare care au dovedit că acest adverb nu poate fi utilizat în aceleași contexte în care apare
acum . Observându -se faptul că diferenț a de sens dintre acum și acuș nu este sesizată în toate
situațiile și de vorbitorii din afara Moldovei (de exemplu, de cei din Brăila), am aplicat același
chestionar și unor persoane din sudul țării. Analiza rezultatelor se găsește în următorul
capitol.
În ultima secțiune a acestui capitol, s -a realizat o reluare a contextelor în care
adverbele avute în vedere sunt utilizate. Am ales să fac această reanaliză cu scopul de a
răspunde la următoarele întrebări: Știind că, în Moldova, acuș , acuși și acușica presupun
trecerea unui interval de timp până la realizarea activității respective, care este momentul
exact la care acestea trimit ?, Cât este de îndepărtat față de momentul rostirii ?. Interesant și,
în același timp, ambiguu este faptul că nu se poate oferi un singur răspuns. Ancorajul
temporal depinde de context și de felul în care vorbitorii sunt obișnuiți să folosească acest
adverb.

32
Capitolul 3
ASPECTE ALE UTILIZĂRII DEICTICULUI TEMPORAL ACUȘ
ÎN GRAIURILE SUDICE

3.1. Variante ale adverbulu i acum în Dicționarul graiurilor dacoromâne sudice

Consultarea dicționarelor incluse pe site -ul www.dexonline.ro (supra 2.1.) a
reprezentat un punct de plecare pentru a stabili care s unt sensurile pe care norma le impune
termenului acuș și variantelor sale. S -a constatat că vorbitorii din Moldova utilizează acest
adverb conform sensului oferit de dicționare. Ne revine acum obligația de a determina care
sunt particularitățile semantice ale utilizării deicticului temporal acuș în graiurile din sudul
României. Pentru a reliefa diferențele de sens dintre utilizările din sud și utilizările din nord,
am ales să consult și un dicționar al graiurilor dacoromâne sudice.
Adverbul acuș nu se regăsește sub această formă în dicționarul graiurilor din sud.
Există însă variante ale acestuia: acușa, acuși , acușic , acușica , acușca , acușicălea . În afara de
o singură formă ( acușicălea ), toate celelalte sunt întâlnite și în vocabularul vorbitorilor di n
Moldova. Dicționarul consemnează în ce zone au fost identificate aceste variante și sensul lor.
În mod previzibil, în graiurile dacoromâne sudice, aceste adverbe pot fi înlocuite cu acum fără
a modifica înțelesul frazei.
În dicționar sunt oferite și câ teva exemple:

(17)
a. „Eu acușa am auzit .” (DGDS 2009: 6)
b. „Acuma sântem mai bine, merge lumea mai b ine acușica .” (DGDS 2009: 6)

Primul exemplu (17a) atrage atenția asupra faptului că este posibilă utilizarea în
aceeași propoziție a adverbului acușa și a unui timp verbal trecut ( am auzit ). Într -un
subcapitol anterior (supra 2.2.2.), în care au fost expuse rezultatele obținute în urma aplicării
unui chestionar pentru vorbitorii din Moldova, s -a constatat că acestora nu li se pare naturală
alăturare a dintre adverbul acuș și timpul perfect compus. 86,8% au considerat că enunțul
trebuie să fie reformulat, cei mai mulți înlocuindu -l pe acuș cu acum sau schimbând timpul
verbal într -unul de viitor. Exemplul (17b) este format dintr -o frază în care apare și acușica , și

33
acuma , în ambele propoziții vorbindu -se despre același subiect, cel de -al doilea funcționând
ca un enunț cu rol explicativ. Luând în considerare exemplele oferite de Dicționarul
graiurilor dacoromâne sudice , se poate susține faptul că, în acea stă regiune a țării, nu există
diferențe de sens între acuș și acum .
Un alt fapt interesant constituie prezența în acest dicționar a unor forme neregăsite în
vocabularul celor din Moldova: acumălea , acumâlea și acumulea .

3.2. Utilizarea deicticulu i acuș în graiurile sudice actual e

Într-unul dintre subcapitolele anterioare (supra 2.2.2.) au fost discutate sensurile și
contextele utilizării deicticului temporal acuș în graiul moldovenesc actual. Observând, pe de
o parte, faptul că vorbitorii din su dul țării nu sunt obișnuiți să utilizeze foarte frecvent acest
deictic și, pe de altă parte, că sensul cu care îl utilizează este, de obicei, același cu al
deicticului acum , am considerat că aplicarea chestionarului (ale cărui rezultate au fost
discutate î n subcapitolul 2.2.2.) unor vorbitori din alte zone ale României ar putea fi
folositoare.
Chiar dacă numărul respondenților a fost mai mic (25), rezultatele sunt vizibil diferite
față de cele obținute la prima aplicare a chestionarului. Cei mai mulți dint re respondenți
locuiesc în prezent în București, având ca județ de proveniență Buzău, Ilfov, Dâmbovița,
Ialomița, Dolj, Călărași, Olt, Prahova, Teoleorman, Brașov. În rândurile următoare sunt
analizate acele rezultate care arată diferențe față de cele obți nute în urma primei completări a
chestionarului.
Dacă cei din Moldova au considerat că este mai firesc să spună „ Ajung acuși , într -o
oră.” decât „ Ajung acum , într-o oră. ”, 80% dintre cei din sudul țării au ales a doua variantă.
Urmărind zonele din care pr ovin cei care formează cele 20 de procente rămase, s -a constatat
că sunt vorbitori din județe mai apropiate de Moldova: Buzău și Prahova. Fiind nevoiți să
explice alegerea făcută, aceștia au dovedit că deicticul temporal acuș are o frecvența redusă în
graiurile sudice:

(18)
a. „Nu am folosit niciodată cuvântul acuși ”
b. „Mi se pare mai natural acum decât acuși, dar este și datorită faptului că este mai
des folosit acum .”

34
c. „Cred că nu am fol osit niciodată forma acuși .”
d. „Acum este mult mai folosit decât acuș.”
e. „Lexemul acuși e foarte rar folosit în zona de sud a României. ”
f. „Nu am auzit/nu am folosit niciodată adverbul acuși , vocabularul meu nu îl
conține. ”
g. „Este mult mai des utilizat adverbul acum .”

Din acest motiv, este foarte posibi l ca unii vorbitori să considere că este un element
colocvial, un arhaism sau, așa cum este consemnat și în dicționare, un cuvânt popular. Ne
putem întreba, așadar, dacă acest cuvânt (utilizat cu unul dintre sensurile: mai târziu , imediat ,
fără amânare ), ar putea fi așezat în categoria regionalismelor (așa cum sugerează
răspunsurilor respondenților de la exemplele (19c) și (19d). Desigur, acesta ar fi un
regionalism specific zonei Moldovei.

(19)
a. „Acuși este o formă colocvială .”
b. „Acuși repre zintă o formă arhaizantă a lui acum .”
c. „De ce aș spune acuși? Mi se pare regionalism .”
d. „Acum este form a literară a adverbului, acuși este un regionalism. ”
e. „este un adverb popular”

În mod previzibil, vorbitorii din sudul țării au fost de părere că c ele două variante
adverbiale nu au înțelesuri diferite. Acest lucru poate reprezenta unul dintre motivele pentru
care aceștia nu îl folosesc foarte des pe acuș, neconsiderând necesară prezența lui atâta vreme
cât îl pot folosi pe acum , varianta pe care o a preciază ca fiind cea literară. Astfel că, neluând
în calcul prezența a două adverbe care să facă referire la două momente diferite, vorbitorii
graiurilor dacoromâne sudice preferă utilizarea unei singure forme pentru mai multe tipuri de
contexte. În afara celei mai frecvente situații, în care acum desemnează momentul prezent, în
sud, acum poate primi funcția de a face referire și la momente imediat următoare. Acest fapt
nu înseamnă că utilizarea deicticului temporal acum pentru a desemna evenimente din vii torul
apropiat nu poate fi întâlnit și în Moldova. Diferența o constituie avantajul vorbitorilor din
Moldova de a avea la dispoziție mai multe variante adverbiale cu care să poate transmite mai
clar mesajul dorit.

35
Există persoane din Muntenia care pot a ccepta o diferență semantică între cele două
adverbe, însă răspunsurile lor dau de înțeles că nu sunt sigure de acest lucru. În orice caz, spre
deosebire de răspunsurile celor din Moldova, acești respondenți nu pot accepta ca acuș sau
alte variante ale lui să trimită la un moment foarte îndepărtat. Acest aspect poate fi observat în
următoarele explicații oferite:

(20)
a. „Acuș îmi dă impresia că se referă la un viito r extrem de apropriat, pe când acum
exprimă prezentul. ”
b. „Instinctiv înțeleg prin acuși anticiparea unei acțiuni din viitorul foarte apropiat. Cu
toate acestea, eu n u găsesc compatibilă structura într-o oră cu acuși . Personal folosesc acest
adverb când distanța dintre momentul vorbirii și împlinirea acțiunii anunțate este foarte mică,
de câteva minute. Aș spune așa: Ajung acuși, în zece minute. ”
c. „Acuși mi se pare mai potrivit pentru un eveniment foarte apropiat în timp (câteva
minute). ”

Nefăcând parte din vocabularul uzual al acestora, se observă nesiguranța vorbitorilor
în ceea ce pri vește sensul pe care îl are acuș. Unul dintre răspunsurile care atrag atenția este
cel ilustrat mai jos:

(21) „ Cred că acuș e sinonim cu chiar în acest moment .”

Această interpretare se aseamănă cu cea care vizează adverbul temporal ahora din
limba span iolă. La fel ca acum din limba română , care prezintă forme derivate cu sufixe
diminutivale precum -uș și -ica, spaniola prezintă variante (formate tot prin atașarea unor
sufixe diminutivale) ale adverbului ahora: ahorita și ahoritita . Într -unul dintre arti colele
blogului Transparent Language (www.blogs.transparent.com ), un blog despre particularități
ale diferitelor limbi din lume, este dezbătut, așa cum spune și titlul articolul ui (The Meaning
of „ahorita” ) care este sensul acestei variante adverbiale (22). Se pare că există, la fel ca în
limba română, vorbitori care utilizează deicticul ahorita cu înțelesul de chiar acum , așa cum
înțelege și respondentul exemplului (21) că trebu ie folosit acuș. Există însă și alți vorbitori de
limba spaniolă care consideră că ahorita înseamnă într-un minut, imediat (așa cum sunt
utilizate acuș și alte variante ale sale de către vorbitorii din Moldova).

36
(22) „ I soon realized that ahorita has a d ifferent meaning depending on the intention
of the speaker. My boyfriend was not lying whe n he promised to do the dishes ahorita – he
just meant it in the in a little while sense of the word.My host mother was equally clear when
she demanded a chore be com pleted ahorita – referring to the at this very moment meaning. ”
(https://blogs.transparent.com/spanish/the -meaning -of-ahorita/ , 09.06.2018)

Respondenții nu au simțit ca fiind inadecvată utilizarea în același enunț a adverbului
acuș și a unui verb la perfect compus. Unii au menționat că ar alege să schimbe adverbul acuș
în acum , însă nu pentru că li se pare nepotrivită folosirea lui acuș, ci pentru că sunt mai
familiarizați cu acum decât cu acuși : „Nu îmi e familiar acuș. Aș folosi, p entru siguranță,
Acum am plecat . Observațiile făcute de aceștia arată posibilitatea de a utiliza advebul acum și
în contexte de amânare a acțiunii. „ Acum am plecat la școală. ” poate însemna fie că
emițătorul se află într -o întârziere sau că pur și simplu urmează să plece, fie că acțiunea de a
pleca spre școală doar ce a început. Acest lucru nu înseamnă că vorbitorii din Moldova duc
lipsă de posibilitatea de a utiliza adverbul acum cu sensurile prezen tate mai sus.
În ceea ce privește ultima cerință din chestionar, cea în care se cere alegerea unui
adverb potrivit în contextul „ A: Dă -mi cartea de pe masă. B: Ți -o dau ____________. Stai să
termin de citit. ”, majoritatea respondenților a ales varaint a acum (fig. 7).

Figura 7
A: Dă -mi cartea de pe masă.
B: Ți -o dau ____________. Stai să termin de citit.
acum
acuma
acuș
acuși
acușa
acușica

37
Inventariind ocurențele variantelor adverbului acuș și a variantelor adverbului acum ,
se poate afirma, în mod previzibil, că vorbitorii din Muntenia nu simt diferențe semnificative
în ceea ce privește contextul în care acest ea se potrivesc (fig. 8). Pentru a se observa diferența
dintre alegerile vorbitorilor din Muntenia și cele ale vorbitorilor din Moldova, am atașat din
nou diagrama prezentată în capitolul anterior (fig. 6).

Figura 8

Figura 6

acum vs. acuș
variante ale adverbului acum
variante ale adverbului acuș
acum vs. acuși
variante ale adverbului acum
variante ale adverbului acuș

38
3.3. Concluzii

Atât consultarea Dicționarului graiurilor dacoromâne sudice , cât și analiza
rezultatelor obținute în urma reaplicării chestionarului pentru vorbitori din partea de sud a
țării a ajutat la clarificarea faptului că, pentru aceștia, nu există diferențe clare într e acum și
acuș. Explicațiile pe care respondenții au fost rugați să le ofere au arătat că, în Muntenia,
deicticul temporal acuș sau alte variante provenite din acesta sunt utilizate mult mai rar, unii
vorbitori menționând că nu cunosc aceste forme sau că n u sunt obișnuiți să le utilizeze. Astfel
se explică de ce unii dintre respondenți au afirmat că acuș este cuvânt popular (așa cum este
consemnat și în dicționare), arhaism, termen colocvial sau chiar regionalism.
Respondenții nu au luat în calcul posibil itatea de a utiliza cele două adverbe în
contexte diferite. Așadar, se preferă utilizarea unei singure forme pentru a face referire la
momente diferite. În afara celei mai frecvente situații, în care acum desemnează momentul
prezent, acum poate face trimit ere și la momente imediat următoare, așa cum funcționează
acuș, acuși , acușa , acușica în Moldova.
Unii respondenți au afirmat că simt o mică diferență între cele două adverbe, însă,
acuș nefăcând parte din vocabularul lor uzual, sensul lui nu este foarte clar. Se ia în calcul
posibilitatea ca acuș să desemneze un moment din viitor, dar nu unul foarte îndepărtat, fiind
acceptat doar intervalul de până la câteva minute. De asemenea, neavând clarificat sensul
acestuia, în sud apare și interpretarea chiar în a cest moment , asemănătoare celei din spaniolă
pentru ahorita .
Adverbul acum împreună cu toate variantele sale ( acuma , acuma , acuși , acușa ,
acușica ) poate apărea în enunțuri ale vorbitorilor din Muntenia, desemnând un moment care
tocmai a trecut sau, dimp otrivă, unul care va avea loc imediat. Aceste sensuri nu se schimbă
în funcție de timpul verbal utilizat, ci depind de contextul discursiv.

39
CONCLUZII GENERALE

Analiza și inter pretarea utilizărilor adverbului acuș (precum și a altor variante ale sale:
acușa , acuși , acușica ) a condus către o primă concluzie generală: există o diferență de sens
între utilizările din Moldova și cele din Muntenia. Chiar dacă vorbitorii din Moldova
utilizează acest deictic în mod frecvent, făcând referire la un moment din viitorul apropiat,
acest adverb are adesea și unele funcții discursive care diferă de la un context la altul.
Din perspectiva modalității prin care deicticele realizează ancorarea enunțului în
contextul situațional, acum poate fi considerat expresie deictică relațională, ceea ce nu se
poate afirma și despre acuș. Acesta este însă intrinsec referențial , deoarece evocă un referent
determinabil. Atât pentru deicticul acum , cât și pentru acuși , această evocare nu este făcută în
mod clar, dezambiguizarea f iind r ealizată prin explicații oferite pe cale verbală.
Prima etapă a analizei cuprinde o selecție a definițiilor din dicționarele incluse pe
www.dexonline.ro și Dicționarul graiurilor dacoromâne sudice . S-a constatat faptu l că
adverbul acuș este consemnat în dicționare cu sensul pe care îl folosesc vorbitorii din
Moldova, în timp ce pentru sudul țării nu există diferențe clare între acum și acuș.
Corpusul ales a curpins texte ale scriitorilor din Moldova (Ion Creangă și Vas ile
Alecsandri), conversații auzite sau la care am luat parte, fragmente de limbă vorbită actuală,
oferind contexte diverse. Astfel că s -au putut da interpretări pragmatice adverbului cercetat,
având ocazia să vorbim despre un fenomen de pragmaticalizare. Acuș este mult mai des
folosit în zona de nord a țării și reprezintă un element specific oralității. S -a încercat și
cercetarea contextelor în care apare adverbul acuș în texte dialectale și de limbă română
veche, însă nu au fost găsite astfel de forme .
Chestionarul care a fost aplicat atât pentru vorbitori din Moldova, cât și pentru cei din
Muntenia a avut scopul principal de a identifica sensul adverbului acuș și a variantelor sale în
cele două zone ale țării. Fiecare întrebare din chestionar a fost însoțită de alta prin care i se
cerea respondentului să explice alegerea făcută. Meritul aplicării acestui chestionar este acela
de a demonstra că adverbul acuș și variantele sale sunt folosite pe aria Moldovei cu sensul de
mai târziu , îndată , imediat , fără î ntârziere . Respondenții au oferit explicații foarte clare care
au dovedit că acest adverb nu poate fi utilizat în aceleași contexte în care apare acum . În ceea
ce privește vorbitorii din Muntenia, e xplicațiile pe care le -au oferit au arătat că, în sudul ță rii,
deicticul temporal acuș sau alte variante provenite din acesta sunt utilizate mult mai rar, unii

40
respondenți menționând că nu cunosc aceste forme sau că nu sunt obișnuiți să le utilizeze.
Așadar, se explică motivul pentru care unii vorbitori consideră că acuș este cuvânt popular,
arhaism, termen colocvial sau chiar regionalism.
Clarificând faptul că, în Moldova, acuș presupun e trecerea unui interval de timp până
la realizarea activității respective, în capitolul al doilea s -a realizat și un inventar al
momentelor propriu -zise la care acest adverb face referire. Concluzia provizorie care se poate
formula este următoarea: ancorajul temporal al acestui deictic depinde de context și de felul în
care vorbitorii sunt obișnuiți să -l folosească.
În Muntenia, unii respondenți simt o mică diferență între cele două adverbe, însă
nefăcând parte din vocabularul lor uzual, sensul lui acuș nu este foarte clar: poate desemna un
moment din viitor (nu mai târziu de câteva minute) sau poate fi perceput ca un termen care
înseamnă chiar în acest moment , interpretare asemănătoare celei din spaniolă pentru ahorita .
De asemenea, adverbul acum împreună cu toate variantele sale ( acuma , acuș, acuși , acușa ,
acușica ) poate face referire la un moment care tocmai a trecut sau care va avea loc imediat.
Aceste sensuri depind de contextul discursiv și pot fi întâlnite și în conversațiile celor din
Moldova.
Această cercetare a permis o mai bună înțelegere a felului în care același adverb (chiar
dacă prezintă mai multe forme) poate fi u tilizat cu sensuri diferite ce depind, adesea, de
context. Se observă, astfel, un fenomen de specializare a sensului acestui adverb în Moldova.
De asemenea, a fost identificat și fenomenul de pragmaticalizare, deicticul acuș fiind utilizat
cu funcție de co nector pragmatic în mai multe zone ale țării. S -a realizat o analiză care
conduce către o concluzie foarte importantă: atât adverbul acuș, cât și acum (alături de
variantele lor) prezintă utilizări interesante și diverse în funcție de fiecare grai. Astfel că, o
cercetare comparativă de acest fel poate oferi informații importante în ceea ce privește
adverbele temporale din limba română actuală.

acuș SPECIALIZARE numai în Moldova
acuși (acuș = ceva mai târziu )
acușa
acușica PRAGMATICALIZARE nu numai în Moldova
(acuș – conector pragmatic de continuitate)

Figura 9

41
Pentru a evidenția care sunt fenomenele lingvistice ce vizează deicticul temporal acuș
și alte variante ale lui, am inserat o ultimă figură (fig. 9) în care se observă atât distincția
dintre graiurile dacromâne analizate în ceea ce privește acest adverb, cât și particularitățile
acestuia.

42
CORPUS

 Opere literare:

ADC = Creangă, Ion, „Amintiri din copi lărie”, Ion Creangă, Amintiri din copilărie ,
București -Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 161 -236.
BC = Alecsandri, Vasile, „Boierii și Ciocolii” în Vasile Alecsandri, Opere complete IV.
Teatru IV, București, Minerva, 1907, pp. 203 -312.
CI = Alecsan dri, Vasile, „Chirița în Iași”, textele reproduse după: Vasile Alecsandri, Opere,
V și VI, Teatru, Editura Minerva, București, 1977 și, respectiv, 1979; București,
Litera, 1997.
CLRVN = Hoarță Cărăușu, Luminița (coord.), „Corpus de limbă română vorbită act uală
nedialectală ”, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2013.
CN = Alecsandri, Vasile, „Cetatea Neamțului”, Cernăuți, Societatea tipografică Bucovineană,
1902.
DP = Creangă, Ion, „Dănilă Prepeleac”, Ion Creangă, Amintiri din copilărie , Bucur ești-
Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 33 -45.
FB = Alecsandri, Vasile, „Fontâna Blanduziei”, București, Editura librăriei SOCEC & Comp,
1907.
IP = Creangă, Ion, „Ivan Turbincă” în Ion Creangă, Amintiri din copilărie , București –
Chișinău, Litera Inte rnațional, 2002, pp. 145 -160.
LS = Alecsandri, Vasile, „Lipitorile satului” în Vasile Alecsandri, Opere complete IV. Teatru
IV, București, Minerva, 1907, pp. 132 -202.
MNC = Creangă, Ion, „Moș Nichifor Coțcariul” în Ion Creangă, Amintiri din copilărie ,
Bucu rești-Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 242 -260.
NĂP = Caragiale, Ion Luca, „Năpasta” în I.L.Caragiale, Opere VI. Teatru, București, Editura
Cultura Națională, 1930 -1932, pp. 251 -298.
PHA = Creangă, Ion, „Povestea lui Harap -Alb”, Ion Creangă, Amint iri din copilărie ,
București -Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 85 -137.
PSP = Creangă, Ion, „Povestea lui Stan Pățitul”, Ion Creangă, Amintiri din copilărie ,
București -Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 62 -84.

43
RUS = Alecsandri, Vasile, „ Rusal iile. Vodevil într -un act ”, Vasile Alecsandri, Chirița în Iași
sau două fete și o neneacă , Editura Litera, București, 2011, pp. 10 -35.
SR = Alecsandri, Vasile, „Sgîrcitul Risipitor” în Vasile Alecsandri, Opere complete IV.
Teatru IV, București, Minerva, 19 07, pp. 1 -90.
STN = Creangă, Ion, „Soacra cu trei nurori”, Ion Creangă, Amintiri din copilărie , București –
Chișinău, Litera Internațional, 2002, pp. 11 -18.

 Texte dialectale :
TD = Petrovici, Emil, Texte dialectale , Sibiu, 1943.

Surse on -line:
 www.blogs.transparent.com
 www.dexonline.ro
 www.raluca hritcu.ro
 www.textvechi.ro

44
BIBLIOGRAFIE

Ciompec, Georgeta, Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronie și diacronie , Editura
științifică și enciclopedică, București, 19 85.
DGDS = Marin, Maria (coord.), Dicționarul graiurilor dacoromâne sudice , vol. 1, Editura
Academiei Române, București, 2009.
Gorăscu, Adriana, „ Deixis ”, în Guțu Romalo, Valeria (coord.), Gramatica limbii române ,
vol. II. Enunțul , București, Editura Aca demiei Române, 2008, pp.727 -748.
Heine, Bernd, Tania Kuteva, World lexicon of grammaticalization , Cambridge University
Press, 2004.
Lehmann, Christian, Thoughts on grammaticalization , ediția a doua, Philosophische Fakultät
Universität, 2002.
Mîrzea Vasile , Carmen, Eterogenitatea adverbului românesc: tipologie și descriere ,
București, Editura Universității, 2012.
Mondada, Lorenza, „Social Interaction”, în în De Gruyter, Manuals of Romance Linguistics ,
vol. 6, W alter de Gruyiter GmbH, Berlin, 2015, pp. 665 -666.
NALRMB = Noul Atlas lingvistic al României. Moldova și Bucovina , vol. I, de Vasile
Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion Florea, Ion Nuță, Adrian Turculeț, București,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987.
Stavinschi, Alexandra Corina, „Ro manian”, în, Manuals of Romance Linguistics , vol. 6,
Walter de Gruyiter GmbH, Berlin, 2015, pp. 17 -46.
TDR = Rusu, Valeriu (coord.), Tratat de dialectologie românească , Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1984.
Zafiu, Rodica, „Gramaticalizare și pragmatical izare”, în Pană Dindelegan, Gabriela (coord.),
Actele celui de al 7 -lea Colocviu al Catedrei de limba română (7 -8 decembrie 2007) ,
București, Editura Universității, 2008, pp. 187 -194.
Zafiu, Rodica, „Evoluția adverbelor de timp atunci, acum, apoi către s tatutul de mărci
discursive”, în Rodica Zafiu, Gabriela Stoica, Mihaela N. Constantinescu (eds.),
Limba română. Teme actuale. Actele celui de -al 8-lea Colocviu al Catedrei de limba
română , București, Editura Universității, 2009, p. 779 -793.