PRODUCEREA DE SĂMANȚĂ ȘI MATERIAL DE PLANTAT LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonatori științifici, Prof. univ. Dr. Neculai MUNTEANU Asist. univ. Dr…. [604632]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ.
,,ION IONESCU DE LA BRAD "
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ.
PROGRAMUL DE STUDIU DE MASTER
PRODUCEREA DE SĂMANȚĂ ȘI MATERIAL DE PLANTAT

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonatori științifici,
Prof. univ. Dr. Neculai MUNTEANU
Asist. univ. Dr. Gabriel TELIBAN

Absolvent: [anonimizat]. Bogdan DOBRICĂ

IAȘI – 2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
,,ION IONESCU DE LA BRAD "
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
PROGRAMUL DE STUDIU DE MASTER
PRODUCEREA DE SĂMANȚĂ ȘI MATERIAL DE PLANTAT

TEMA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE:

Studiul variabilității unor caractere
cantitative la soiul de fasole
,,DELIA”

Coordonatori științifici,
Prof. univ. Dr. Neculai MUNTEANU
Asist. univ. Dr. Gabriel TELIBAN

Absolvent: [anonimizat]. Bogdan DOBRICĂ

IAȘI – 2019

CUPRINS
Lista tabelelor …………….. ……………………………………. ……………… ………….3
INTRODUCERE………………………………………………………………. …………. 4
PARTEA 1 .CONSIDERAȚII GENERALE ……………………………… …….. 4
CAPITOLUL 1
STUDIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII PE PLAN NAȚIONAL SI
INTERNATIONAL AL PRODUCERII DE SĂMANȚA DE FASOLE
…………….. ……… ……………………… ………………………………………………… ….7
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, INSTITU ȚIONAL ȘI
ORGANIZATORIC
2.1.Prezentarea unita ții…………………………………………………. ……………. …9
2.2.Situa ția geog rafică și social economic ă……………………. …………… ….10
2.3.Cadrul natural si evaluarea resurselor naturale ………………………….. 10
2.3.1.Geomorgologia și hidrologia solului.. …………………. ……… ………… .10
2.3.2.Caracterizarea solului…………………………………………………. ……….. 11
2.3.3 .Caracterizarea agroclimatic ă……………………………………… ……….. ..11
2.3.3.1. Condiții de temperatur ă ……………………………. ……………. ……….. 11
2.3.1.2.Luminozitatea si nebul ozitatea ………………………………… ………. …14
2.3.1.3.Regimul precipita țiilor și umidita tea relativa aerului …………….. .15
2.3.1.4.Regimu l eolian ……………………… ……………………………….. ……….. .15
2.4.Flora cultivat ă și spontan ă din zon ă………………………….. ……………… .16
2.5. Concluziile asupra cadrului natural …………………………… …………. ….18
CAPITOLUL 3.
3. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FASOLEI DE C ÂMP
PENTRU SĂMANȚĂ
3.1.Alegerea terenului ………………………………….. …………………. …………. .19
3.2.Rotați a………. ……………………………………………………. …………. ………. ..19
3.3.Preg ătirea terenului ……………………. ………………………………… …….. …20
3.4.Inființarea culturii…………………………………………………………. …….. …21
3.5.Lucr ări de intreținere …… ………………………………………………. …….. …21
3.5.1. Lucrări generale ………………………………………………………. …….. …..21
3.5.2. Lucrari de c ombaterea a bolilor și dăunatorilor ……………. …….. …..24
3.5.3. Recoltarea …………………………. ……………… ……………………… …….. …25
3.6.Metod ica generală a producerii semințelor de fasole ………………. ….26

3.6.1.Introducere in meto dica generală………………………. ……….. ………..2 6
3.6.2.Selecția conservativă și obținerea semințelor de bază………….. ……2 8
3.6.3.Obținerea semințelor comerciale …………………………………….. …….29
3.6.4.Schema selecției conservative la fasole ……….. …………………. ……..3 1
PARTEA a II -a. CONTRIBUȚII PROPRII …………………………………….3 2
CAPITOLUL 4. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCET ĂRII.
MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE……….. ……33
4.1.Scopul, obiectivele, materialul folosit și metoda de
cercetare. ………………………………………………………………………………. …….33
4.1.1.Scopul și obiectivele lucr ării………………………………………… ………..33
4.1.2.Materialul și metod a de lucru…. ……………. ……………………………. ….34
CAPITOLUL 5. REZULTATELE OB ȚINUTE…………………………… ….39
CAPITOLUL 6. CONCLUZI I …………………………………………………… …39
BIBLIOGRAFIE ………… ……………………………………………………………… .40

3
LISTA TA BELELOR
TABELUL 2.1 .Caracteristicile agronomice ale solului………………………. …12
TABELUL 2.2 .Temperaturile medii lunare ( in grade C) inregistrate la Stațiunea
Meteorologică Iași (anul 2018)…………………………………………………………1 3
TABELUL 2.3.Temperatura solului -maximă si minimă absolută anuală si
lunară(anul2018)…………………………………. …………. …………….. ……………… .14
TABELUL 2.4 .Umiditatea relativă a aerului (%) la Statia meteorologică
Iași anul (2018)……………………………………………………………………………….1 5
TABELUL 2.5 . Frecvența si intensitatea vântului înregistra tă in zona
Copou -Iași …………………………………………………………………………………….1 6
Tabelul 5.1 . Variabilitatea principalelor caractere in C.A. pentru soiul DELIA
in anul 2018………………………………….. ……………………………………………….. 36
Tabelul 5.2. Variabilitatea caracterului ,, număr de păstăi pe plantă" la soiul
DELIA în câmpul de alegere 2018……………………………………………… 37

4
INTRODUCERE
De la începutul cultivării primei plante, pentru a satisface nevoile alimentare ale
omului, agricultura a cunoscut o ascensiune spre o biodiversitate extraordinară a plantelor de
cultură. Această dezvoltare extraordinară a speciilor cultivate a făcut necesară clasificare a
plantelor de cultură și, în mod inevitabil, cultivarea legumelor.
În prezent, creșterea legumelor a devenit cea mai avansată și dezvoltată ramură a
agriculturii, atingând un nivel avansat de tehnologie care permite producerea a câteva zeci sau
chiar sute de ori mai multe randamente pe hectar în comparație cu alte culturi agricole. Dar,
pentru a realiza aceste performanțe, a fost necesar să se investească în tehnologia de creștere
a legumelor, apariția unei ramuri specifice de legume, și anume producția de semințe și
crearea de noi hibrizi și varietăți pentru a se conforma cerințelor crescânde ale cultivatorii și
consumatorii.
Un exemplu concret de dezvoltare continuă a speciilor de legume este cultura
Phaseolus vulgaris (L.) Savi (fasole comună)
Fasolele s unt folosite în dieta oamenilor ca boabe verzi și uscate sau păstăi verzi sub
forma multor preparate culinare. Conform modului de utilizare, este cunoscut în popor ca
"fasole de câmp" atunci când se utilizează semințe uscate, "fasole de grădină" atunci cân d
sunt cultivate pentru boabe și boabe de fasole, atunci când se utilizează semințe fără flori,
respectiv când plantele se află în faza de "maturitate în păstăi verzi sau maturitate tehnologică"
(MUNTEANU, 1994). Past ăile de fasole sunt utilizat e pe scară largă ca materie primă în
industria de conservare a legumelor.
În bucătăria chineză și japoneză, lăstarii tineri sunt de asemenea folosiți ca salate, iar
în unele țări asiatice (India, Birmania, Pakistan, Afganistan, China, Japonia) oamenii folosesc
și răd ăcinile Phaseolus aconitifolius (OLARU, 1982).
Fiind unul dintre cele mai nutritive alimente, fasolea este bogată în grăsimi, fără
grăsimi saturate sau colesterol, oferind organismului substanțe nutritive esențiale, cum ar fi
fibre, proteine, calciu, fier, acid folic și potasiu. Mai multe organizații internaționale din
domeniul sănătății, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății, au recunoscut rolul important
al unei diete de fasole pentru a reduce riscul de a dezvolta boli de inimă prin scăderea nivelului
de colesterol și a multor forme de cancer. Cercetătorii sugerează că consumul regulat de fasole
reduce tensiunea arterială și ajută la menținerea nivelului de zahăr din sânge.
Fasolea a fost cultivată de oameni încă din cele mai vechi timpuri, când au înc eput să
pună bazele agriculturii, să domine animalele și să creeze unelte.
Fasolele au fost descoperite pentru prima dată în Thailanda în 9750 înainte de epoca
noastră, dar și în Mexic sau Peru cu 9000 de ani în urmă.

5
Vrejii fasolei conțin (substanțe proteice – 8,1% din su bstanța uscată .; glucide – 31%
din su bstanța uscat ă.; iar celuloză are un conținut de – 36% din s ubstanța uscată .) și tecile sunt
folosite în furajarea ovine lor și caprine lor. Mai sunt folosite și sub formă de ceaiuri în tratarea
diabetului. Compoziția chimică a boabelor de fasole este compusă din : glucide (50,8 – 58,0%,
din care 47,3% amidon) ,proteine (17 – 32%, în medie 23 – 25%) , lipide (0,8 – 2,8%), săruri
minerale (2,1 – 2,3%), celuloză (3,8 – 7,9%, în cantitate mai mare la formele de f asole cu bob e
mici și tegument seminal gros).
Prezența unor aminoacizi esențiali în proporție mai ridicată: lizină (1,59 g/100 g boabe),
triptofan (0,21 g/100 g), tirozină (0,81 g/100 g), valină, leucină, fenilalanină, a carotenului
(provitamina A) și a acidului ascorbic (vitamina C) aducand o valoare nutritivă mare boabelor de
fasole Procentul glucidelor din bobul de fasole este reprez entat de zaharoza 3 – 4%, și glucoză 4 –
5%.

6
PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

7
CAPITOLUL 1
STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL AL
PRODUCERII DE SAMĂNȚ Ă
DE FASOLE

1.1 Importanta culturii
După graminee , fasolea ca importanță economică ocupă al doilea loc ca o expansiune
globală.
Importanța economică cuprinde următoarele caracteristici:
– boabele de boabe conțin un procent ridicat de proteine necesare pentru a susține viața;
– un procent semnificativ de substanțe extractive neimpozitate în boabele lor, în special
amidonul, necesare pentru a asigura energia funcționării organismului
– este de asemenea utilizat ca materie primă pentru diferite industrii;
– este o specie ecologică; cu ajutorul bacteriilor fi xative sintetizează din aer cea mai mare
parte a azotului necesar, necesitând puține îngrășăminte chimice pe bază de azot. Reducerea
poluării aerului, a solului și a apelor cu nitriți și nitrați, sintetizate prin mijloace chimice,
contribuind astfel la men ținerea echilibrului ecologic al planetei noastre.
– Pământ mare în cantități mari de azot organic, ușor de asimilat pentru culturile
precursoare
– este folosită pentru a face asceți raționali; fiind sfârșitul culturii
– Pentru că are nevoie de puține îngr ășăminte chimice și lasă azot organic în sol, este
considerată o cultură ușor de cultivat care este profitabilă pentru fermele agricole.
Fasolea este cultivată din cele mai vechi timpuri. Cu numele de "phaseolus", latinii au
înțeles, de fapt, fascismul, cu ltivat în antichitate și înlocuit destul de târziu în cultură, cu fasolea
reală adusă de continentul american.
Formele fasolei americane au fost în cultura din Peru și Mexic de la pre -tămâie; au însoțit
porumb, cerințele pentru factorii climatici fiind foa rte asemănătoare
Specii de origine asiatică provin din Asia de Sud (Birmania, India), popoare asiatice care
le cultivă din cele mai vechi timpuri.
Pe continentul european fasolea a fost adusă pentru prima dată în 1542 și apoi extinsă rapid
în toate țările.
Suprafața mondială cultivată cu fasole în ultimii ani a fost de 24,7 – 27,0 milioane de
hectare, cu o producție medie mondială de 672 – 727 kg de fasole / ha (FAO 2005). Cele mai mari
țări de cultivare a fasolei sunt listate ca: India – 9,0 milioane ha, B razilia – 3,8 milioane ha, Mexic
– 1,9 milioane ha, China – 1,1 milioane ha.

8
În Europa, boabele sunt cultivate pe suprafețe mai mici (434 mii ha), cele mai mari
suprafețe fiind înregistrate în Belarus (80 mii ha) și în Balcani.
În România, fasolea este o c ultură agricolă foarte cultivată. Între anii 1934 și 1938, culturile
de fasole reprezentau 49 de mii de hectare în cultura pură și 917 mii hectare în culturi intercalate
cu porumb. În deceniile care au urmat, zonele au început să crească până la 170 mii he ctare în
cultura pură și 1,400 mii în culturi intercalate. După 1990, suprafețele cultivate cu fasole au scăzut
(58 mii ha în 1992, 29 mii ha în 1998, 45 mii ha în 2001), simțindu -se un deficit pe piața fasolei
uscate, comparativ cu nevoia; pentru anul 200 5, 124 mii ha de boabe cultivate sunt menționate în
statisticile naționale oficiale.
Producția medie în țara noastră plasează fasole alături de culturile cele mai puțin
productive, în cazuri rare care depășesc 1000 kg boabe / ha (655 kg / ha în perioada 19 30-1939,
229 kg / ha în 1979 -1981, 841 kg / ha în 1989 -1991, 737 kg / ha în 1994, 1,704 kg / ha în 1999,
403 kg / ha în 2005). Există ferme agricole în care, pe anumite suprafețe, s -au produs 2.000 kg de
fructe de padure / ha sau mai mult.

9
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL , INSTITUȚIONAL SI
ORGANIZATORIC

2.1.Prezentarea unitații
Ferma didactică Adamachi a fost înființată în 1922 prin adresa nr. 2454 a Ministerului
Agriculturii și Domenilor, cu suprafața de 16ha, fosta proprietate a Academiei Române, aflată
în posesia Catedrei de Științe Agricole.
De la înființarea sa până în prezent, ferma didactică a avut nume diferite: Gospodăria
V.Adamachi care în 1959 i -a atribuit de către Consiliul Poporului, Districtul Iași, 62,5 ha
suprafață corporală Ruf en și 1960, suprafața de 8,37 ha Ministerul Educației la 1 februarie
1964, numit Gospodăria didactică.
La 28 iulie, conform ordinului 206 al Consiliului Superior al Agriculturii, stațiunea
experimentală Horti -Viticol ă a cedat suprafața de 4,27 hectare care urmează să fie stabilită în
domeniul științei, alături de Facultatea de Horticultură. Prin numele stației didactice a
funcționat până în 1967, când și -a schimbat denumirea în Ferma Horticolă numărul 3, Centrul
Didactic Experimental "V. Adamachi".
Prin M.C. M. la 15 mai 1975 a fost înființată Stațiunea Didactică Experimentală Iași, o
unitate agricolă specializată, subordonată Institutului Agricol pentru asigurarea condițiilor de
practică productivă și efectuarea cercetării agricole.
Colaborarea dintre Ministerul Agriculturii și Ministerul Educației asigură o unitate de
producție adecvată, care conține o bază materială solidă pentru formarea practică în procesul
educațional. În cadrul fermei, cea mai mare parte a activității de cercetare științifică a cadrelor
didactice și a tuturor studenților este efectuată.
Ferma se bazează pe principiul autonomiei economice, are un plan de producție și un
buget al cheltuielilor de venit și de program care fac parte din planul de producție și financiar
al Centrului didactic expe rimental.

2.2.Situa ția geografic ă și social -economic ă
Ferma horticol ă nr.3 ”V.Adamachi” a Stațiunii Didactice este poziționată în partea de N –
V a Municipiului Iaș i, fiind încadrat ă între coordonatele geografice de 470 10, șI 470 15, latitudine
nordic ă și respectiv de 270 30, latitudine estic ă.
Din punct de vedere teritorial -administrativ, ferma horticol ă face parte din teritoriul
cadastral al Municipiului Iaș i, având ca vecini :

10
-la nord, Municipiul Iaș i;
-la est, Universitatea Agronomic ă Iași;
-la sud, Grădina Botanic ă Iași și S.C.Copou S.A.;
-la vest, S.C.Copou S.A.și Liceul Agroindustrial Iași.
Din punct de vedere geomorfologic, ferma horticol ă este situat ă în extremitatea S -V a
Depresiunii Jijiei -Bahlui .

2.3 Cadrul natural și evaluarea resurselor na turale
2.3.1. Geomorfologia și hidrologia zonei
Pe teritoriul fermei, apele de suprafață apar ca o sursă de izvoare de coastă și contribuie la
alunecările de teren.
Datorită planului înclinat, apele curgătoare de ploaie și zăpadă curg în văile din aprop iere,
determinând suprafețe mari de pământ din stratul superior, ceea ce face ca alunecările de teren să
se schimbe în pantă. Din acest motiv, lucrările de drenare au fost efectuate pe versanții inferiori,
unde apa din subteran creează umiditate excesivă.
Apa din aceste bazine a fost drenată în rețeaua de drenaj permanent prin conducte (canale
colectoare) sau prin canale deschise. Astfel, a fost construită o rețea de canale de scurgere, înainte
sau în timpul înființării plantațiilor, în livezi de măr sau in tensiv și în câmpuri pregătite.
Apa colectată în canalele de evacuare a canalului de evacuare a văii, executată în săpături
până la canalul principal din zonă. Apelează suprafața de la precipitații și zăpadă topită, iar pe
terenuri are o pantă de 8% mai ma re pentru căile care circulă în apropiere, pământ din stratul fertil
superior.
Apele subterane sunt adânc în profunzime, strâns legate de relief și litologie. Astfel, pe
vale înguste suprafața este de 1 -1,5 m, pe versanții de la 3 -10 m, iar pe interfluviil e la adâncimi
mai mari de 10 m. La aproximativ 10 -20 m deasupra văilor, există o linie de primăvară de la – o
ape subterane care se află pe depozitele de argilă salivară. Apele sunt, în general, alcaline și dure,
un factor de declanșare a alunecărilor de t eren.

2.3.2. Caracterizarea solului
Partea fermei, cu o suprafață relativ mică, are o acoperire destul de variată, în principal
datorită gradului ridicat de frământare și expunere.
Iarba mamei este prezentă prin intermediul marjoramului obișnuit și al lut o-locssoides,
precum și aluviu -eolvional depozite.
Marmalele și salisurile comune se găsesc răspândite pe pantă, constituind principala mamă
stâncoasă. Locussoidul a fost format în procesul de localizare a depozitelor pe terase sau chiar în

11
mlaștini. Exist ă depozite aluvionare în văile care se află în diferite grade de gleaning.
Cercetările pedologice efectuate în mod marpologic și sistematic au făcut ca următorul tip
de sol să fie diferit în cadrul fermei, fiind format pe rocile lucasome.
Solul care prezin tă un tip de morfologie Am, Am / Bv, Bv, C, D.
Orizontul Avem o grosime de 0 -46cm, culoare, maro inchis foarte inchis, umed si maro –
gri in stare uscata; textura este structura lut -argiloasă, granulată, mediul poros.
Orizonul Am / Bv este între 46 -60cm, gri -gri, textura de lut -argilă, structură granulată.
Orizontul Bv variază între 60 -90cm, culoare brun -gălbui, structură din argilă -argilă.
Orizontul C este de 90 -171cm, are culoare gălbuie -gălbui, textura nisipoasă, cu acumulări
de carbonat de calciu.
Orizontul D este reprezentat de salcâmul de salcâm.
În ceea ce privește proprietățile fizice ale solului, are o compoziție granulometrică lut –
argiloasă în orizontul Am și argilă -lut în orizontul Bv. Greutatea volumetrică are valori medii în
orizontul Am și crește pân ă la adâncime. Conținutul de humus din sol atinge valori medii de 3,05 –
1,75 în orizontul Am. Reacția solului este neutră în orizontul Am și crește până la o adâncime, la
o aciditate slabă.
Conținutul în carbonat de calciu este în cantit ăți dezabile,eferves centă cu apa, chiar la
suprafaț ă. Conținutul în azot total este ridicat, îns ă slab aprovizionat în potasiul mobil(24 –
35mg/100).
Tabelul 2.1.
Caracteristicile agronomice ale solului

2.3.3.Caracterizarea agroclimatică
2.3.3.1.Condiții de temperatură
Media anuală a temperaturii aerului in zona Iași este de 9,6° C, iar amplitudinea mediilor
lunare este de 24 – 25° C. Adancimea
(cm) Humus
(%) Azotat total
(g la%) Fosfor mobil
(mg/lOOg sol) Potasiu mobil
(mg/lOOg sol)
pH Argila (%)
0-20 3,60 0,17 12,6 20,2 6,3 33
20-40 3,48 0,18 1 5,0 21,3 6,4 34
40-60 2,92 0,16 17,0 24,4 7,0 35

12
Mediile lunii ianuarie sunt de – 3,5 + 4,2° C, iar a lunii iulie 19,2 + 21,3°C.
Valorile cele mai mari ale temperaturii s -au inregistrat in 1909, pe data de 27 iulie fiind de+
46° C și cea mai scazut ă de – 32,3° C inregistrat ă la 23.01.1963, realizandu -se o amplitudine
absolut ă de 101,1° C.
La Ia și, in mod obișnuit primul inghe ț se inregisreaz ă in jurul datei de 15 octombrie, iar cel
mai tarziu la 20 mai.Dep ășirea temp eraturii de 0 °C are loc in jurul datei de 1 martie, iar coborarea
temperaturii sub aceast ă valoare are loc in jurul datei de 6 decembrie.
Temperaturile de peste 5°C incep la 23 martie și se incheie spre 11 noiembrie, iar cele ce
depa șesc 10C se inregistrez a intre 11 martie și 20 octombrie, aceasta fiind de fapt perioada optim ă
a culturilor agricole, perioada in care se realizeaz ă 3000 – 3200° C , suma temperaturilor active.
Durata medie a acoperirii solului cu zapad ă variaz ă intre 50 – 71 zile, grosimea st ratului de
zapad ă variind intre 15 – 48 cm
Tabelul 2.2
Temperaturile medii lunare (0C)înregistrate la Stațiunea meteorologic ă Iași (an ul 2018)
Anul Lunile Media
anual ă
(OC)
I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
2018 -6,1 -3,7 7 12,6 11,2 20 26,8 19,6 18,6 7,4 8,5 5,8 10,6

13
Tabelul 2.3
Temperatura solului – maxima absoluta și minima absoluta, lunara și anuala (20 18)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI
XII Max ima
.absoluta
.anual ă
și data
inregistrării
Minima
absoluta
anual ă
și data
inregistrăii
2018
Max .
Lunar ă 15,0 20,4 30,0 46,8 59,2 63,0 66,0 68,9 39,0 39,0 15,5 7,0 68,9,0
5.aug.
Min.
Lunar ă -9,0 -22,0 -4,2 -2,5 -1,8 10,9 8,8 8,8 2,8 -1,6 -8,2 -11,7
-22 ,0
15. feb.

2.3.3.2. Luminozitatea și nebulozitatea
Judetul Iasi, datorita pozit iei geografice favorabile a radiatiei solare. In general, cantitatea
de radiatii ajunge la sol (zone protejate) depinde nu numai de durata de soare, dar, de asemenea,
pe nebulozitatea specifice acestei zone. Pe o perioadă de 24 de ore, radiații totale sufe ră modificări
de la 100 -200 calorii / cm2 în timpul iernii și până la 600 -700 de calorii / cm2 în timpul verii.
Gradientul de luminozitate este apreciat de suma orelor de soare.
Distribuția radiației solare globale este neuniformă în timpul anului și medii le 115Kcal /
cm2, din care 40% este timpul verii (iulie -17Kcal / cm2).
Nebulozitatea are valori medii de 143,9 zile pe an, iar diferența de la un an la altul este
mare, durata de soare este de aproximativ 2051 oră pe an, reprezentate de cca. 180 de zile, l una
cea mai însorită în anii normali este luna iulie, urmată de iunie și august, valorile variind de la un
an la altul.
Nebulozitatea anuală are valori medii de 143 de zile, durata soarelui fiind de aproximativ
2051 de ore pe an.

2.3.3.3. Regimul precipita țiilor și umiditatea relativa a aerului
Cea mai mare parte a anului se încadrează sub formă de ploaie, cu excepția celor de la
mijlocul lui 23 până în 21 martie, când este de obicei 31 -41 de zile de zăpadă.
Numeroase studii pe o perioadă de câțiva ani au a rătat că în zona "Adamachi" precipitațiile
sunt mai bogate în cantități în lunile mai și iunie. Caracteristic pentru această zonă sunt ploile
torențiale ale sezonului cald sub formă de aversiune. Absența precipitațiilor timp de 20 -25 de zile
conduce la apa riția secetelor, mai ales vara, un fenomen meteorologic cu repercusiuni asupra
producției agricole.

14
Astfel, umiditatea relativă a aerului este mai mare în lunile de iarnă (80 -90%), în timp ce
în perioada aprilie – august este de 60 – 75%.
Tabelul 2.4
Umidi tatea relativ ă a aerului (%) la Stațiunea meteorologica Iași
A
nul Lunile M
edia
anual ă

(%)
I I
I I
II I
V V V
I V
II V
III I
X X X
I X
II
2
018 7
5 7
6 8
2 7
0 7
1 5
3 5
7 5
7 8
9 6
6 8
9 9
2 7
3

2.3.3.4. Regimul eolian
Vânturile cu rezistență maximă bate de obicei în primăv ară. În timpul iernii, vânturile au o
direcție predominantă, nord și nord -vest, iar vara, sudul și sud -estul. Frecvența vântului nord -vest
este de 21,5%, iar frecvențele sud -est sunt 13,0%, cu o viteză medie de 4,2 m / s și respectiv 2,9
m / s (Tabelul 2.5 ). Celelalte direcții și intensități sunt mai slabe și sunt reprezentate în vânturile
în creștere. Este de remarcat faptul că în timpul iernii, aceste vânturi se manifestă în forma de
Crivat, care provine de pe platforma continentală din Siberia, făcând lu ni de iarnă reci și uscate,
uneori cu viscole ascuțite.
Numărul de zile cu viteze ale vântului mai mare de 11 m / s este de 43,9, iar numărul de
zile la viteze mai mari de 16 m / s este de 4,7.
Tabelul 2.5
Frecven ța și intensitatea v ântului inregistrat ă in zona Iași(201 8)
Dinamica
Vântului I I
I I
II I
V V V
I V
II V
III I
X X X
I X
II
Frecven ța
(%) 7
,3 3
,1 6
,7 1
,8 4
,8 0
,6 9
,8 1
0,7 1
,0 1
,8 0 6
,8
Viteza (m/h) 1
4,4 7
,5 1
2,3 4
,7 9
,4 1
,2 1
7,9 1
8,2 2
,9 4
,6 0
,1 1
1,2

15
Vântul este unul dintre factorii de mediu a căror influență asupra corpului vegetal se
manifestă atât mecanic cât și fiziologic. Din punct de vedere fiziologic, vântul modifică
intensitatea unor procese fiziologice: fotosinteza, transpirația, fertilizarea, înflorirea și maturarea
fructelor. Din punct de vedere mecanic, vântul provoacă spargerea, îndoirea sau întinderea fasolei.
În primăvară, are loc cea mai mare frecvență a vânturilor, ceea ce diminuează procesul
calm. În general, frecvența maximă a vânturilor coincide cu cea mai ploioasă perioadă a anulu i, în
concluzie, clima din această podgorie a Moldovei oferă condiții bune pentru dezvoltarea culturilor
de legume.

2.4 Flora cultivată și spontană din zonă
Situat în zona de contact dintre limita nordică a bazinului forestier al Podișului Moldovei
și Pla iul Jijia și Câmpia Bahlui, ferma Adamachi este geobotanică în formarea florei silvice.
Aceasta explică prezența unor elemente specifice de stepă și silvicultură caracterizate de
vegetație ieros, xeromezofilă și xerofilă, suplimentată de prezența pădurilor de stejar.
Vegetația din văi este grupată în asociații de plante perene Lolium, Poua pratensis,
Agropyrum pectiniforme, Lotus comiculatus, Trifolium repens.
Pe pante joase și regim de apă mai favorabil, Festuca pseudonima, însoțită de Festuca
valesiaca, î nsoțită de alte xerophyte și mesoferofite, reprezentate de: Stipa capillata, Koeleria
macrontha, Stipa juanis, Stipa lesingiana, Medicago falcata, Agropyron pectiniforme, Medicago
lupulina. Vegetația redusă este reprezentată de speciile Cordus acanthoides, Cordus mutans,
Erynginuu plannum.
În culturile agricole, buruienile cu cea mai mare greutate sunt: Solanum nigrum, Stelaria
glauca, Cirsium arvense, Chenopodium album, Amaranthus retri -flexus, Siriapis arvensis,
Convolvulus arvensis. Vegetația sub forme , în special vegetația copacilor, este un factor care
reduce considerabil efectul eroziunii.
Pădurile ocupă o zonă mică. Compoziția lor este următoarea :
Stejar (Quercus robus), Carpenus betulus, Tilia colorata, Ulmus carpestris, Plopulus alba,
Salix alba .
Cele mai frecvente arbuști din zonă sunt Rosa canina, Prunus spinosa, Cornus mas, Corilus
avelana, Păducel (Crategus monogina).
Scăderea sau accelerarea ritmului procesului de eroziune poate fi cauzată de nenumărate
acțiuni umane: despăduririle masive au declanșat procese de înclinare înclinate, în timp ce
împădurirea a contribuit la înființarea acestora.

16
2.5.Concluziile asupra cadrului natural
În regiunea Iaș i, unde face parte ferma Adamachi, condițiile de temperatură satisfac
cerințele fasolei, planta se poate dezvolta și se dezvoltă în mod normal. Temperaturile din mai
până în august sunt în jur de 20 ° C, ceea ce face ca fasolele să nu fie afectate în toate procesele de
creștere și dezvoltare.
Cantitatea medie anuală de precipitații din ecosistemul ag ricol din Iași este de 529 mm,
cele mai ploioase fiind luna mai, iunie, iulie și august, iar cele sărace în precipitații în februarie,
martie și noiembrie. Se pare că ferma Adamachi, distribuția inegală a precipitațiilor, atât timp de
zeci de ani, cât și l uni. Umiditatea relativă a aerului de 70 -80% nu favorizează apariția bolilor.
Lunile cu cea mai lung ă durat ă de stralucire a soarelui sunt cele de vara (294 ore) cand
nebulozitatea este minima.Cemoziomul cambic, cu un continut in humus de 3,6%, pH=6, 3; N
total=0,17; P2O 5 mg /100=15; K2O mg/100 = 20 i 33 -36% argila, ce se afl ă in majoritate in ferm ă,
corespunde, in mare masur ă , cu cerintele fasolei .
Consideram c ă din punct de vedere climatic, condi țiile de la ,,Adamachi ,, corespund
cerin țelor spe ciei Fasoleum vulgaris L

17
CAPITOLUL 3
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A FASOLEI PENTRU S ĂMANȚA
3.1. Alegerea terenului
Realizarea zonelor cultivate anual cu fasole, obținând o producție sigură, este posibilă
numai dacă se obține cantitatea necesară de semințe la parametrii biologici optimi pentru soiurile
din cultură.
Datorită originii sale tropicale, fasolea este o plantă termofilă; pentru un ciclu de vegetație
de 90 până la 120 de zile, cerința de căldură este de 1.400 – 1.900 ° C (suma temperaturilor este
mai mare de 10 ° C).
Fructe de padure germina cel putin 8 – 10 ° C (similar cu porumb) și să absoarbă o cantitate
mare de apă (110 -120% din masa de fasole uscată) pentru germinare. La temperaturi de 18 ° C și
umiditate suficientă, boabele germinează în 3 până la 4 zile.
Germinarea este epigeică la majoritatea speciilor de fasole și hipoglicemică de Ph.
Multiflorus. Datorită tipului de germinație, germenii au puțină putere de traversare, în special pe
solurile grele care sunt predispuse la formarea crustei, ceea ce necesită atenție asupra lucrului în
sol și profunzimii însămânțării. Dacă crusta întârzie răsăritul soarelui, precum și pe solurile slab
drenate și reci cu multă apă, semințele putrezesc ușor.
În condiții favorabile de temperatură și umiditate, creșter ea se produce de obicei după 10 –
12 zile după însămânțare.
După apariție, plăcile sunt distruse prin temperaturi ușor negative ( -1 … -2 ° C sau chiar
lovituri de lumină); sensibilitatea maximă are loc imediat după înălțare, când cotiledoanele se
estompe ază foarte ușor.
În perioada următoare, cerințele instalației de fasole la creșterea temperaturii, temperatura
optimă la înflorire este de aproximativ 22 – 25oC; la temperaturi mai înalte, însoțite de secetă
atmosferică, florile rămân non -fecundate, se usu că și cad (abordează). Maturitatea este accelerată
de temperaturi mai ridicate și de condiții de secetă, dar în detrimentul recoltării.
Deși nu necesită mai multă apă decât alte culturi, fasolea este deosebit de sensibilă la
umezeală, în special în stadiul de germinare -emergență și de înflorire a boabelor și boabelor (când
se înregistrează un consum maxim de apă).
În perioadele de secetă planta se învârte în după -amiaza, iar în condiții extreme păstărele
rămân mici și se întrerupe.
Plantele de fasole poartă secetă mai bună decât seceta atmosferică; vânturile uscate și calde
sunt deosebit de dăunătoare. Ca urmare, în zonele de stepă, a apărut nevoia de culturi intercalate
de fasole (de obicei de porumb). Bean este mai rezistent la secetă din cauza precocități i sale
(plantele înfloresc și formează păstăi înainte de instalarea secetelor de vară) și masa de legume

18
mai mică. Adesea, în zona de sud a țării, este nevoie de apă suplimentară prin irigare pentru a
asigura o creștere normală a culturii fasolei până la m aturitate și pentru a obține randamente bune.
Umiditatea prea ridicată este, de asemenea, dăunătoare. Precipitațiile prea mari și vremea
umedă prelungesc perioada de înflorire și împiedică fertilizarea. Excesul de umiditate crește
sensibilitatea plantelor la boli și depreciază calitatea boabelor.
Un teren adecvat pentru fasole ar trebui să fie bine liber în profunzime pentru a permite
rădăcinilor să penetreze profund și să nu formeze crustă pentru a favoriza aerarea și încălzirea
solului și o creștere rapid ă. Reacția optimă a solului pentru fasole este neutră (pH = 6 -7,5), care
este potrivită pentru formarea de noduli și pentru un regim nutrițional normal cu azot.
Este adevărat că fasolea poate fi plantată pe soluri foarte diferite, chiar și pe soluri
superf iciale, cu condiția asigurării umidității necesare. Preferă soluri medii, soluri fertile,
cernoziomuri, soluri roșu brun și aluviuni fertile.
Fasolea se comportă prost pe soluri de podzolit, acid sau umed, nisipos sau salin. Se
adaptează mai bine decât maz ărea pe soluri grele, dar formarea crustelor trebuie evitată. Fără
condiții de irigare, solurile de nisip sunt nepotrivite pentru cultura fasolei.
3.2.Rotația
Fasolea este o plantă cu pretenții moderate la precultura. Cereți un teren bine îngrijit din
toam nă, curățați de buruieni și fără resturi de plante, cu fertilitate bună și slăbire profundă,
deoarece sistemul de ridicare a fasolei este destul de slab dezvoltat și tinde să crească în solul
suprafeței superficiale.
Cele mai favorabile sunt boabele de cer eale (în primul rând grâul și orzul) și rumegătoarele
bine conservate (porumb, sfeclă de zahăr, cartof) recoltate cât mai curând posibil (după C.
OLARU, 1982).
Este interzisă plasarea culturilor de fasole pe porumbul de erbicid triazinic deoarece
fasolele sunt foarte sensibile la efectul lor rezidual. În același timp, nu se recomandă plasarea
plantelor cu boli comune (floarea -soarelui, soia, alte leguminoase); după aceste culturi, fasolea nu
trebuie returnată mai devreme de 3 -4 ani.
Cultura fasolei repetate nu este acceptată, în special datorită atacului bolii (antracnoză,
bacterioză, rugină, putregai gri), caz în care este necesar un interval minim de 3 ani.
La rândul lor, fasolea este un precursor bun pentru majoritatea culturilor și un precursor
excelent pentru grâul de toamnă.

3.3.Pregatirea terenului
Fasolele au o serie de particularități (putere scăzută de germinație la suprafață, cerere
ridicată de germinare) care necesită o atenție sporită față de alte culturi (de exemplu porumb)

19
atunci când lucreaz ă în sol.
Lucrările solului constau în dezinfestare, desfășurată imediat după recoltare, urmată de
aratură profundă (25 -30 cm), lăcrimare profundă a solului și distrugerea buruienilor perene.
Până în toamnă se desfășoară lucrări de excavare repetate, pentru mărunțirea și nivelarea
semănatului și pentru distrugerea buruienilor. Este foarte important să se evite ruperea la sol a
lucrărilor pregătitoare. Atunci când situația existentă la fața locu lui necesită lucrări speciale pentru
nivelarea terenului, aceasta este o cerință obligatorie pentru a obține o însămânțare uniformă și
pentru a realiza o dezvoltare uniformă a culturii și pentru a facilita recoltarea mecanizată cu
pierderi minime.
Imediat după recoltarea solului în primăvară, este de obicei necesar pentru o activitate
minieră, cu scopul de a slăbi și mobiliza solul care sa topit peste iarnă. Celulele germinale sunt
preparate chiar înainte de însămânțare, printr -o lucrare cu combinatorul, re alizate superficial
(adâncime de 6 – 7 cm). Pe erbicidele dificile, slabe, murdare și ușor volatile (și care necesită o
încorporare profundă), ultima lucrare înainte de însămânțare se face cu grapa cu discuri în agregat
cu osia și lama de tăiere.
În cultur a fasolei trebuie să fie evitată prea multă muncă în primăvară: solul pierde multă
apă prin evaporare și, în consecință, se va semăna pe sol uscat, creșterea va fi întârziată și
neuniformă, eficacitatea inoculării bacteriene scade ; pulverizarea solului fa cilitează formarea
crustei după însămânțare.

20
3.4.Inființarea culturii
Semănatul
Perioada optimă pentru însămânțarea fasolei corespunde perioadei de însămânțare a
porumbului (atunci când se face în sol la adâncimea semințelor, temperaturile de 8 -10 ° C și
vremea se încălzește). Calendarul, însămânțarea culturilor de fasole în România are loc în
intervalele: 10 – 25 aprilie în Câmpia Română, Dobrogea, Câmpia de Vest; 15 – 30 aprilie în centrul
Moldovei și al Câmpiei Transilvaniei; 10 -15 mai în zonele nordice și depresiuni reci.
Trebuie remarcat faptul că tendința de a semăna fasolea este adesea mai târziu când
semănatul porumbului sa încheiat și vremea sa încălzit bine. Efectele întârzierilor de însămânțare
sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă și se usu că, astfel încât germinarea și creșterea sunt
întârziate și neuniforme; inflorescența și fertilizarea sunt întârziate și prelungite în timpul secetei
și căldurii de vară, ceea ce amplifică procesele de avort și sterilitate; producțiile sunt reduse
consider abil. Fascularea prea rapidă a fasolei este, de asemenea, dăunătoare: în solul ud și rece,
creșterea este întârziată, favorizând înțepăturile și putrezirea fasolei.
Atunci când se determină densitatea semințelor de fasole, se preconizează că la recoltare
se va obține o densitate a culturii de 25 -35 plante / m2 în cultura neirigată și 40 -45 plante / m2 în
cultura irigată. Pentru a atinge aceste densități și luând în considerare pierderile plantelor în timpul
vegetației (în primul rând datorită atacului bolii ), este necesar să se semene 35 -45 boabe
germinative / m2 în neirigate și 50 – 55 boabe germinative / m2 la irigare . Trebuie remarcat faptul
că densitățile prea mici (o situație frecvent întâlnită în culturile noastre de fasole) favorizează
ramificarea pl antelor, ceea ce prelungește perioada de înflorire și maturitatea păstăi și fructe de
pădure vor fi foarte inegale.
Cantitățile de semințe necesare pentru însămânțare, corespunzătoare densităților
recomandate, variază de la 80 la 200 kg / ha (în funcție de dimensiunea semințelor).
În condițiile românești, fasolea este însămânțată în benzi de 3 rânduri, distanțate la 45 cm
și lăsând 70 cm între benzi; folosiți semințe de precizie în cuiburi cu 9 secțiuni. Există, de
asemenea, posibilitatea de a semăna echidi stant, la 50 cm între rânduri, folosind semănătoarea cu
8 secțiuni; în acest caz, există condiția existenței tractoarelor de putere medie pentru efectuarea
lucrărilor de întreținere. În situațiile în care urmează să fie irigată pe brazde, seamănă cu benzi de
3 rânduri la 45 cm și 80 cm între benzi, ceea ce permite deschiderea brazdelor.
Respectarea adâncimii însămânțării este foarte importantă pentru fasole, pe de o parte
datorită puterii relativ mici de germinare și, pe de altă parte, datorită cererii ridi cate de apă
germinantă. Este necesar să se realizeze o însămânțare foarte uniformă, adâncimea fiind corelată
cu umiditatea și textura solului: 4 -5 cm în soluri cu textură medie și umiditate suficientă; 5 – 6 cm
în soluri ușoare și puțin uscat. În primăvara umedă, atunci când solul este un recif, acesta poate fi

21
chiar mai adânc, adâncime de 3 -4 cm (trebuie respectată o pierdere zilnică de umiditate din stratul
de suprafață al solului).

3.5.Lucrari de intreținere a culturii de fasole
3.5.1. Lucrari generale
Fertilizarea
Fasolele au cerințe ridicate asupra nutrienților din sol, în primul rând datorită sistemului
rădăcină slab dezvoltat. Cu toate acestea, planta reacționează moderat la îngrășăminte, deoarece
poate asigura cea mai mare parte a cerințelor de azot (până la 75%) într -un mod simbitic și poate
utiliza în bună măsură efectul rezidual al îngrășământului aplicat la pre -plantă.
Fosfor. Fertilizarea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pentru toate tipurile de sol.
Pe solurile medii furnizate cu f osfor (2 -5 mg P2O5 / 100 g sol), se recomandă aplicarea unei
cantități de 30 -40 kg de P2O5 / ha, iar pe partea slab furnizată (<2 mg P2O5 / 100 g sol) doza este
a crescut la 40 – 60 kg P2O5 / ha; aplicarea îngrășămintelor se face înainte de arat (sub formă de
superfosfat) sau în pregătirea patului de germinare (sub formă de îngrășăminte complexe) (așa cum
recomandă ICCPT, Fundulea, 1990).
Azot. Nevoia de îngrășământ azotat în fasole este determinată de mai mulți factori: pre –
planta, fertilitatea naturală a solului, eficiența activității de fixare a azotului simbiotic.
În principiu, pe soluri fertile și dacă s -au efectuat tratamente cu preparate bacteriene,
îngrășămintele azotate nu trebuie utilizate înainte de însămânțare. Mai târziu (aproximativ 20 -25
de zi le după răsăritul soarelui), se recomandă efectuarea de controale asupra dezvoltării
nodozitelor și a activității lor. În funcție de rezultatul controlului, se determină doza de azot. În
mod obișnuit, se aplică 30 -50 kg N / ha, doza fiind crescută la 50 -90 kg N / ha dacă "bacterioza"
nu reușește. Îngrășămintele sunt administrate concomitent cu lucrările tăiate mecanic, folosind
echipament de îngrășământ montat pe cultivator.
Potasiu. Nevoia de fertilizare cu potasiu se produce numai pe soluri insuficient fu rnizate
cu acest element (mai puțin de 14 mg K2O / 100 g sol); sunt utilizate doze de 40 -60 kg de K2O,
perioada de aplicare fiind similară cu cea a fosforului.
În cultura fasolei este semnalată posibilitatea simptomelor insuficienței unor
microelemente (bo r, zinc sau molibden). În astfel de situații, se recomandă utilizarea
îngrășămintelor cu micro nutrienți aplicate înainte de însămânțare sau în timpul vegetației prin
stropire pe frunze.
Este o lucrare foarte importantă a tehnologiei de cultivare a fasolei – o plantă foarte
sensibilă la secetă și care reacționează favorabil la irigare. Este de obicei recomandat să se aplice
o udare la începutul înfloririi, după care udarea se repetă pe o perioadă de 10 până la 15 zile; de

22
obicei 2 până la 3 udare, aplicate prin aspersoare sau brazde.

Controlul buruienilor
Cea mai importantă activitate de îngrijire în tehnologia de cultivare a fasolei este controlul
buruienilor.
Bean este o planta care lupta prost cu buruieni; în consecință, este susceptibilă la saturație,
în special la începutul vegetației, dar este, de asemenea, expus la impregnarea târzie. Este necesară
o strategie cuprinzătoare pentru controlul integrat al combaterii buruienilor prin combinarea
măsurilor preventive (rotația, munca în sol) cu măsurile de c ontrol.
Pentru monocotiledon, tratamentele cu preparate trifluralin (Triflurom 48 EC, 1,75 – 2,5 l
/ ha) aplicate înainte de însămânțare și îngrădite imediat și adânc în sol sau alaclor (Mecloran 35
CE, 8,0 – 13,0 l / ha sau Alanex 48 EC, 6,0 l / ha) admin istrată înainte de apariție.
Combaterea dicotiledonelor se face în vegetație prin administrarea de erbicide conținând
bentazonă (Basagran forte, 2,0 -2,5 l / ha) sau fomesafen (Flex, 1,0 – 1,25 l / ha); 1 – 2 tratamente
pot fi efectuate atunci când fasolea a format prima pereche de frunze trifoliate (primul tratament)
și atunci când a doua generație de buruieni dicotiledonate se află în faza rozeta (al doilea
tratament).
Pe terenuri rizomizate rizom, tratamentul cu cicloxidim (Focus Ultra, 3 -4 l / ha) este
recomandat atunci când costul este de 10 -30 cm înălțime. După tratare, felierea este suspendată
astfel încât să nu întrerupă translocarea substanței active în rizomii costumului și să nu diminueze
eficacitatea tratamentului. Sunt recomandate și alte preparat e cu efect similar și aceeași fază de
aplicare: quizalofopetil (Targa Super, 2,0 – 3,0 l/ha), propaquizafop (Agil 100 EC, 0,8 l/ha).

Combaterea chimică se completează cu 2 -3 prașile mecanice și, eventual, o lucrare de prășit
+ plivit manual pe rând (prași le selec tive), cu scopul distruger i buruienilor rezistente la erbicide.
Se recomandă ca lucrările de prășit s a fie încheiate, cel mai târziu la începutul înfloritul plantelor
de fasole, pentru a nu stânjeni procesele de fecundare a florilor și de legare a fructificațiilor.

3.5.2. Lucrările de combatere a bolilor și d ăunatorilor
Acestea au constat în tratamente la tratamente pentru semințe și vegetație. Boala cea mai
frecventă este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum), mai frecventă și mai dăunătoare în
zonele și anii de precipitații abundente. Ciuperca este transmisă prin miceliul pielii semințelor, iar
planta rămâne la câmp după recoltare. Pentru a controla eficient boala, este indicat să se controleze
în mod repetat culturile și tratamentele în vege tație, la avertizare. Primul tratament este, de regulă,
imediat după răsăritul soarelui, în cazul unui atac de cotiledon; În perioada următoare, tratamentele

23
se repetă la începutul inflorescenței și în formarea păstăilor. Preparatele pe bază de captan
(Cap tadin 50 PU, 0,25%) sau mancozeb (Mancozeb 800, 1,6 kg / ha)
Bacteriile (Xanthomonas phaseoli) sunt o boală răspândită și dăunătoare, care este
transmisă prin semințe și de rămășițele de plante rămase după recoltare. Trei tratamente sunt făcute
în vegetați e, mai întâi după răsărit și până la apariția frunzelor trifoliate, a doua înainte de înflorire,
iar a treia în formarea de păstăi. Se utilizează oxiclorură de cupru (Alcupral 50 PU, 0,25%) sau
hidroxid de cupru (Champion 50 WP, 0,25%).

Controlul dăunător ilor.
Cel mai dăunător este gărgărița fasolei (Acanthoscelides obtectus), care atacă fasolea și
produce numeroase galerii. Are o generație pe an în domeniu și 2 -3 generații în depozite.
Pe teren, este necesar un tratament care să avertizeze adulții din a doua jumătate a lunii
iulie cu dimetoat (Sinoratox 35 EC, 2 l / ha) sau malatare (Carbetox 37 EC, 2 l / ha, preventiv,
sigilat ermetic, sunt obligatorii până la depozitare malaria (Fumitox 0,3 g / m3), clorpirifos metil
(Reldan 40 EC, 12,5 ml / t de seminț e).

Recoltarea
Recoltarea culturilor de fasole prezintă probleme particulare datorită: coagulării inegale a
baconului și a boabelor; dehiscența păstăilor; plantele maturează portul întins, rareori semicircular;
bazalele de bază au inserție scăzută; boabe le se sparg usor in dezghetare.
Ca urmare, timpul de recoltare optim este dificil de capturat în fasole. Se recomandă
începerea recoltării atunci când 75% din păstăi devin maturi și cerealele ating 17% umiditate sau
mai puțin.

Recoltarea fasolei este împă rțită: în prima etapă, plantele cu mașini mecanice diferite
(mașini speciale pentru fasole, dislocatoare) sau manual (pe suprafețe mici) sunt desprinse sau
smulse. Plantele sunt lăsate câteva zile pe pământ (2 până la 3 zile), pentru uscare, într -o brazdă
continuă sau în picioare mici, adunate manual, cu o furculiță, apoi treierând cu combinația corect
ajustată; În timpul treierii, alimentarea cu combustie este asigurată prin montarea stivuitorului sau
manual cu furculiță.
Pentru a limita ruperea cerealelor , este necesar să se lucreze la viteze reduse la șanț și la
distanțe mai mari între batere și contractor; în același timp, este obligatorie restaurarea

24
combinațiilor de 2 până la 3 ori pe zi, în funcție de evoluția vremii.
În țara noastră, randamentele med ii nu depășesc, de regulă, 1.000 kg de boabe pe hectar.
În ultimii ani au oscilat foarte mult, între 388 kg / ha în 2004 și 1 704 kg / ha în 1999, principala
cauză fiind creșterea sensibilității boabelor la factorii de stres și, în special, la secetă și
temperaturile ridicate în lunile de vară. În condiții de irigare și o tehnologie adecvată de cultivare,
se recoltează peste 2.000 kg de boabe / ha.

3.6. Metodica generala a producerii semin țelor
3.6.1 Introducere in metodica generală
Producția de semințe es te o legătură esențială care leagă tehnologia de creștere a legumelor
sau de cultivare. Producția de semințe are responsabilitatea de a conserva soiurile și de a le
multiplica pentru a crea culturi. Prin funcția de conservare sau menținere a cultivării, ea relevă
importanța teoretică și practică a culturii legumelor. Se știe că, în timpul utilizării lor, soiurile sunt
supuse unui proces de degradare, degenerare; sau pierderea calității care le conferă.
Această degenerare este naturală, deoarece cultivarul, fiind o populație biologică, este în
permanență sub influența factorilor evolutivi și această evoluție, în majoritatea cazurilor, nu
corespunde scopurilor agronomice pentru care s -a făcut cultivarul, dar acești factori determină
adaptare pentru supraviețui rea populației respective.
Cultivarea factorilor de degenerare sunt interne sau externe, sau ambele.
Factori interni:
• mutații
• Segregarea întârziată.
Factori externi:
• mutageneză
• deviere genetică
• schimbare genetică
• Abaterea de la polenizare și fe rtilizare normală.
• contaminarea genetică.

Schimbările în structura genomului apar ca urmare a mesajelor scrise în codul genetic care
nu au fost evidențiate până la crearea cultivarului, astfel încât aceste mesaje ascunse provoacă
modificări în structura genetică.
Segregarea întârziată – în majoritatea cazurilor, crescătorul nu are timp să asigure o
homeostază genetică (echilibrul genetic perfect) al populației și unii indivizi, deși prezintă același

25
fenotip ca și populația generală, sunt structurați gene tic; ca urmare, există posibilitatea ca această
structură să conducă la segregare.
Drifting (drift genetic) = deplasarea într -o direcție diferită a cultivarului. Orice cultivar,
pentru un anumit caracter cantitativ, are o anumită medie a valorii acelui car acter; adesea sub
influența condițiilor de mediu sau printr -o selecție necorespunzătoare făcută de producătorul de
semințe sau prin admiterea la un număr mai mic de indivizi decât în mod obișnuit, un număr care
nu poate fi reprezentativ pentru populație, adică nu încorporează corect întreaga genă constelația
cultivarului. Ca rezultat, noul cultivar va avea un alt mediu.
Schimbarea genetică = este o deviere a populației dintr -un cultivar de la media caracterelor
cantitative, datorită condițiilor locale de mediu.
Abaterea de la modul normal de polenizare și fertilizare – când, de exemplu, o plantă de
noggin este multiplicată de un număr mic de indivizi (de exemplu, ceapă), există la un moment o
autofertilizare, ceea ce este un mod anormal, deoarece se știe c ă auto -degradant pentru a alogam
rezultate în inbred, urmată de segregarea de consanginitate = scăderea vigoarea plantelor, nu mai
este DOS + VA.
Aa
AA + AA + AA
Migrația genetică (migrație) Migrarea genetică se realizează prin intermediul boabelor de
polen care transportă jumătate din informația genetică a unei specii indigene, când participă la
polenizare și fertilizare într -un alt soi, transportă gena dintr -o populație în alta.
Acest lucru are ca rezultat contaminarea genetică. Se poate realiza și prin a lte mijloace, de
exemplu, prin scăderea necontrolată a amestecurilor mecanice.
Metoda de producere a semințelor, având în vedere posibilitatea de degenerare a culturilor,
producerea semințelor se face pe baza unor metodologii structurate cu obiective preci se.
Metodologie = metode și tehnici cu operațiuni.
Metodologia generală a producției de semințe este structurată în două etape:
I-selecție conservatoare și obținerea de semințe de bază.
II-Înmulțirea semințelor de bază și obținerea certificatelor de seminț e comerciale.

3.6.2 Selecția conservativă si obținerea seminței de bază
Etapa I – se desfășoară în laboratoare de stat sau private. Se urmărește strict menținerea
soiurilor în limitele varietății stabilite de cultivar.
În acest stadiu se obține o cantita te mică de semințe, care este total asemănătoare cu
semințele create de crescătorul = semințe de bază și are ca rezultat plante care asigură identitatea
completă a cultivarului cu amelioratorul.

26
Selecția conservatoare și producția de semințe de bază sunt r ealizate prin metode și tehnici
bazate genetic și biologic pentru fiecare specie sau chiar cultivar.
Selecția conservatoare este o procedură prin care, pornind de la cele mai bune semințe ale
unui soi, se efectuează studii și cercetări în mai multe generaț ii succesive care analizează
variabilitatea și sunt selectate pentru a fi promovate, pentru următoarea generație numai plantele
(elita) indicatori de calitate ai cultivarului. Selecția conservatoare constă dintr -o generație de
generații sau legături de sel ecție sau categorii biologice, iar în cele din urmă se obține semințele
de bază.
Primul link (categorie de generare / biologie) este câmpul de alegere (CA). Următoarea
generație este numită câmpul de selecție (CS) sau câmpul de studiu pentru descendenți (C SD),
urmat de prima generație a câmpului de selecție, care se numește câmpul prebase sau prebase
(CpB). Urmatoarea generatie este campul de seminte de baza sau seminte de baza (CB). Layout of
links = schema de selecție conservatoare.
Studiul variabilității se referă la calități calitative și calitative. Fiecare recoltă de elită este
recoltată separat. În anul următor, o singură linie sau familie este obținută din semințele fiecărei
elite.
Toate liniile sau familiile reprezintă împreună câmpul de selecție. L a nivelul câmpului de
selecție, se face o selecție de linii și familii, iar cele care prezintă plante cu impurități sunt
eliminate. Selecția fenotipică = alegerea plantelor se bazează pe personajele pe care le vedem. –
Fenotipul este interacțiunea genotipu lui cu mediul. Fenotip = genotip x mediu (F = G x M).
Selectarea genotipică = bazată pe genotip. Genotipul este descoperit prin studiul
ascendenților și descendenților.

3.6.3 Obținerea de semințe comerciale.
Etapa II = obținerea de semințe comerciale – se efectuează pe fermele autorizate, adică
fermele care au dreptul și responsabilitatea pentru producția de semințe datorită importanței sale
ca factor de producție.
Aceste ferme sunt situate în zone cu tradiție leguminoasă, în care condițiile de mediu sunt
cele mai favorabile culturii pentru care sunt produse semințele. Ei dispun de echipamentul tehnic
necesar (mașini, echipamente, instalații de irigații), au un mic laborator de cercetare, analiză;
dispuneți de personal calificat pentru producția de semințe. Aceste ferme practică o tehnologie
standard furnizată de specificație și înregistrată în registru.
Câmpurile de semințe și întregul flux tehnologic sunt controlate și certificate de către
inspectorii inspectoratelor de control al calității semințelor. Sem ințe obținute = semințe certificate.
Prima generație după semințe de bază are semințele certificate 1, apoi semințele certificate

27
2. Această sămânță este verificată în laborator pentru valoarea biologică referitoare la umiditate,
germinare, puritate, stare fitosanitară etc.
Certificatul de calitate a semințelor completează certificatul de semințe de biogaz în câmp.
În prima etapă, punctele cheie sunt două:
– alegerea elitelor în CA;
– studierea descendenților din CS.
Alegerea elitelor – se bazează pe studiu l variabilității caracterului cultivar.
Caracterele analizate sunt:
calitative – care permit impactul, locuirea indivizilor în grupuri distincte, segregante
(culoare, formă etc.);
cantitative – sunt caractere măsurabile sau măsurabile prin unitățile de măs ură (masa, talia,
numărul de semințe / fructe etc.). Variabilitatea unui caracter cantitativ se apreciaza cu urmatorii
indicatori statistici :
 amplitudinea de variatie = Xmax – Xmin
 media aritmetica = x̄⅀𝑥
𝑛
 variația = 𝑠2=⅀(𝑋−x̄)2
𝑛−1
 abate rea standard =s= √⅀(𝑥−x̄)2
𝑛−1
 coeficientul de variabilitate =cv=s%=𝑠𝑥100
x̄
Daca valorile cv sunt < 10% variabilitatea este mica; 10 -20% variabilitate mica; > 20 –
30% variabilitate mare.
Studiul cu ajutorul histogramelor – histograma este un grafic in care, in funcție de
frecvența, sunt prezentate secțiuni cu diferite grupe de indivizi.
Se considera ca valorile cuprinse intre x̄ și abaterea standard este intervalul standard de
variație a populatiei: E = x̄ ± s.
In selectia conservativa, plante le elita ar trebui sa apartina intervalului standard de variatie:
E = x̄- s, x̄ + s.

28
Schema selectiei conservative la fasol e

Fig.1

Anul I

Camp de alegere
a plantelor tipice

Anul II

Camp de studiul
descendenților

Anul III

Camp samanța
PREBAZĂ

Anul IV
Camp sămanța
BAZA

Anul V

Camp să mantă
CERTIFICAT Ă

Anul VI
Camp sămanta
CERTIFICAT Ă II

O O O O O O O O O
O O O O O O O O O
O O O O O O O O O

X
X
X
X
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI CERCETARE ,SECTOR
CERCETARE SECTOR DE PRODUCȚIE

O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI DE CERCETARE,SECTOR DE
PRODUCTIE SAU FERME SPECILIZATE
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI DE CERCETARE ,SECTOR DE
PRODUCȚIE SAU FERME SPECIALIZATE

29

PARTEA a -II-a
CON TRIBUȚII PROPRII

30
CAPITOLUL IV
SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETARII
4.1 SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Importanța varietății ca factor de producție este recunoscută de specialiști și subliniată în
lucrările de specia litate.
Soiul (cultivar, soi) înseamnă un grup de plante aparținând unui taxon botanic de rang
inferior cunoscut, care:
Se deosebește în mod clar de cele deja cunoscute prin cel puțin un caracter distinct, precis
și fluctuant, care poate fi definit și desc ris sau prin mai multe caractere a căror combinație este de
natură calitativă (distinctivitate);
Este uniformă pentru toate caracterele luate în considerare de reglementările în vigoare
privind uniformitatea soiurilor, cu excepția unui număr foarte mic de forme atipice, ținând cont de
particularitățile reproductive (uniformitatea);
Este stabilă în caracaterelul său esențial, adică în urma reproducerii sau multiplicării
succesive și la sfârșitul fiecărui ciclu de reproducere, caracterele esențiale rămân așa cum a fost
descris inițial (stabilitate);
Este considerat un soi (cultivar, varietate) și hibrid cu formele sale parentale.
În timpul propagării și utilizării în cultivare, soiul își poate pierde caracteristicile
(distinctivitate, omogenitate, stabilitate)
Mutația, migrația, selecția naturală și driftul genetic pot modifica structura genetică a
soiului; Ca rezultat, valoarea biologică a soiului este schimbată, cel mai adesea într -un sens
negativ.
Pentru a menține soiul la valoarea sa inițială, este necesar să se aplice o serie de măsuri
tehnice pentru a elimina cauzele care duc la deprecierea soiurilor sau a măsurilor prin care soiul
este adus în limitele proprii de variabilitate.
Scopul acestei lucrări este de a studia variabilitatea varietății DELIA și de a stabili limitele
de variabilitate între plantele care vor forma semințele necesare pentru a obține semințele de bază.
Pentru a atinge acest obiectiv, intenționăm să studiem variabilitatea principalelor caractere
cantitative ale soiului DELIA într -un dome niu de alegere în procesul de selecție conservator .

4.2 Materialul și metoda de lucru
Cercetarea a fost efectuată la F erma Adamachi în 2018.
Terenul pe care se află cultură prezintă sol cambic tipic cemozomic (pH) cuprins între
5,7 și 6,5.

31
Soiul Delia ar e o înălțime a plantei de 40 -68 cm, cu tulpina într -o poziție semi -coajă
la maturitate, bucșa este laxă, iar tipul de creștere este nedeterminat. Florile sunt albe,
lungimea mijlocie, ușor curbată în zona centrală.
Fasolele sunt albe, eliptice, cu o masă d e 1000 de boabe de 250 g. Somonul are o
perioadă medie de vegetație de 85 de zile, prezintă rezistență bună la agitare, secetă și bolile
principale de fasole. Potențialul de producție se situează între 2,5 -3,2 / ha.
Ca material biologi c pentru realizarea obiectivului s -a folosit in anul 201 8 sământa
prebază de la soiul DELIA (aproximativ 2000 boabe) cu care s -a inceput un nou ciclu de
selectie in campul de alegere.
In anul 201 8 s-a folosit pentru realizarea campului de alegere s ământă din recolt ă
anului 2017, iar pentru realizarea c âmpului de selec ție s-a folosit săm ânța fiecarei elite in
parte, ob ținută in anul precedent in c âmpul de al egere.
Sa efectuat lucrarea in cadrul selec ției conservative individulă negativă a plantelor
netipi ce corespunz ător fenofazei respective. Schema selec ției conservative a fost selec ția
individuala negativ ă a plantelor netipice, corespunz ător fenofazei respective.

Schema de selecție conservatoare este prezentată în fig. 1

Selec ția s-a realizat in primul r ând pe baza criteriilor calitative:
-culoarea tulpinii și a foliajului
– culoarea florilor
– forma p ăstăilor
– culoarea boabelor
Principalele caractere cantitative luate in studiu au fost:
– numărul de p ăstăi pe plant ă
-lungimea și l ățimea p ăstăii
-numărul de boabe in p ăstaie
-numărul de boabe pe plantă
Selec ția conservativ ă s-a desfășurat țin ând cont de dou ă aspecte:
-selec ția fa ță de caracterele calitative ( elimin ându-se plantele netipice pe parcursul
derul ării fenofazelor)
-selec ția față de caractere le cantitative ( dup ă analiza statistic ă a probei de sondaj)
După stabilirea limitelor de variatie x±s, elitele s -au ales in limitele x±s, 2s. Selec ția
acestor elite s -a făcut pentru caracterul ,, num ărul de p ăstăi pe plant ă" ca fiind principalul
caracter ce determin ă productivitatea. Elitele alese din campul de alegere au fost recoltate

32
separat in pungi, s -a notat num ărul de p ăstăi pe fiecare pung ă, s-au extras semin țele, s -a facut
tratamentul cu Delicia ( fostoxin) dup ă care s -a facut impărțirea pe clase de varia ție.
In anul 201 8, pe baza primei probe de sondaj s -au marcat cate 500 de elite, iar dintre
acestea s -au eliminat acele plante care nu au corespuns indicațiilor oferite de a doua prob ă de
sondaj. Elitele ob ținute au apar ținut intervalului X ± s.In cadrul campului de selec ție proba de
sondaj a cuprins tot 300 de plante din cadrul tuturor liniilor și de asemenea s -a efectuat in
doua perioade: la maturitatea de consum și la maturitatea tehnologica.
Liniile mai sensibile la boli, mai tardive sau mai ti mpurii și care nu s -au incadrat in
limitele de varia ție standard (X ± s) au fost eliminate .

33

CAPITOLUL V
REZULTATE OBȚINUTE

In probele de sondaj prelevate nu au fost g ăsite plante netipice .Soiul DELIA prezint ă un port
semierect inălțimea este cuprins ă intre 40 -68 cm, tufa este lax ă, iar tipul de creștere este
nedeterminat . Păstaia este de lungime mijlocie, u șor curbat ă in zona central ă de culoare verde cu
lungimea de 1 2-13 cm si diametrul de 9-11 mm 30% si 11-12cm 70% .
Variabilitatea principalelor caractere sunt prezentate in tabelul 5.1
Tabelul 5.1.
Variabilitatea principalelor caractere in C.A. pentru soiul DELIA in anul 201 8

Numărul de păstai pe plantă are o valoare medie de 12,5 și o variabilitate mare.
Histograma relevă un soi stabil la acest caracter.
Lungimea păstaii are o valoare medie de 12,1 cm, precum și o variabilitate redusă,
(s%=5,0 4% ), deci soiul este unul stabil din acest punct de vedere.
Valoarea medie a lătimii păstaii este de 1,0 cm cu un coeficient de variabilitate egal cu
10%;
Numărul de boabe pe păstaie prezintă o valoare de 7,1 in medie, cu o variabilitate redusă
, soiul prezentând stabilitate și din perspectiva acestui criteriu de selecție.
Numărul de boabe pe plantă este în medie de 88,8, acest caracter având o variabilitate
mare (s%=22,8). Caracteristici x̄ s s% Limite de variație
x̄ ± s

Nr. de păstăi pe
plantă 12,5 2,6 20,80 9,9-15,1
Lungimea
păstăii (cm) 12,1 0,61 5,04 11,49 – 12,71
Lățimea păstăii
(cm) 1,0 0,11 11 0,89 – 1,11
Nr. de boabe
pe păstaie 7,1 0,78 10,98 6,32 – 7,28
Nr. de boabe
pe plantă 88,8 20,32 22,88 68,48 – 109,12
Cantitatea de
sământă pe
plantă (g) 72,4 21,44 29,61 50,96 – 93,84

34
t Variabilitatea soiului, apreciat ă prin caracterul , , num ărul de p ăstăi pe plant ă" este prezentat
in tabelul 5.2. și in histograma de variație ( fig. 5. 2.).
Tabelul 5.2.
Variabilitatea caracterului ,, num ăr de p ăstăi pe plant ă" la soiul DELIA in c âmpul de
alegere 201 8

CLASA FRECVEN ȚA OBSERVA ȚII
N %
3-5 8 4,0 Nr. de clase=9
Interval de clas ă= 2 5-7 14 7,0
7-9 25 12,5
9-11 38 19,0 LIMITE
11-13 50 25,0 STANDARD
x ± s 13-15 35 17,5
9,9 – 15,1
15-17 16 8,0 LIMITE DE
SELEC ȚIE 17-19 10 5,0
19-21 4 2,0
TOTAL 200 100 10-15

Fig. 5.1 Histograma caracterului ”Număr de păstăi pe plantă”

4712.51925
17.5
8
5
2
3-5 5-7 7-9 9-11 11-13 13-15 15-17 17-19 19-21051015202530

35
Din studiul histogramei caracterul numărul de păstai pe plantă (5.1 ),rezulta că aceasta urmează
un model corespunzător unei distribuții normale ,in care distingem un singur maxim al frecvenței
pentru cla sa de variație 11 -13 păstai pe plantă ,plasată median la mijlocul abscisei (axa OX).Acest
lucru demonstrează ca proba de sondaj este reprezentativă pentru o singură populație .Cu alte
cuvinte populția analizată (C.A) nu este formată din subpopulații .De as emenea se observă că cele
două brațe ale histogramei amplasate de o parte si de alta a clasei de maximă frecvență sunt
aproximativ simetrice ceea ce demonstrează ca populția nu tinde să aibă o evoluție spre stânga sau
spre dreapta valorilor medii ceea ce d emonstrează stabilitate genetică a populației campului de
alegere .
In același timp este ușor de observat ca valorile frecvenței sunt descrescatoare incepând de la
clasa de maximă frecvență spre clasele amplasate de o parte su de alta a acesteia ,fapt ce
corespunde unei distribuții normale si respectiv unei distribuții corecte a indivizilor in populații.

36
CAPITOLUL VI

CONCLUZII

Se poate afirma c ă, în condi țiile experimentale din cadrul fermei ,,Adamachi " , soiul a
dovedit o variabilitate care se încadre ază între limitele normale pentru majoritatea caracterelor
luate în studiu, demonstr ându-se identitatea, uniformitatea și stabilitatea acestuia.
Caracterul care a prezentat variabilitatea cea mai mare a fost ,, numarul de boabe pe
plant ă", iar caracterul c u cea mai mica valoare a coeficientului de varia ție a fost ,,lungimea
păstaii".
Soiul Delia este un soi stabil, echilibrat din punct de vedere genetic și uniform.

37
BIBLIOGRAFIE
APAHIDEAN Al. S., APAHIDEAN MARIA , 2000 – Legumicultură specială. Editura Risosp rint,
Cluj-Napoca;
AXINTE M., BORCEAN I. (coord) , 2006 – Fitotehnie . Editura ,,Ion Ionescu de la Brad" , Iași;
BASSET M.J. editor , 1986 – Breeding vegetable crops – Avi Publishing Company Inc. Westport,
Connecticut;
Legumicultură . Editura Didactică și Peda gogică, R.A., Bucure ști;
MUNTEANU N., 2000 – Ameliorarea plantelor ornamentale . Editura ,,Ion Ionescu de la Brad",
Iași;
MUNTEANU N., TIMOFTE VALENTINA, TIMOFTE E., 1989 – Variante tehnologice p entru
cultura fasolei urcătoare. Cercetari agronomice in Mold ova – vol 4/1989, Ia și;
PACURAR I., 2007 – Producerea semințelor de cereale, leguminoase pentru boabe și plante
tehnice. Editura Phoenix, Brașov;
Popa L orena Diana, 2010 – Cercetari privind agrobiologia speciei Phas eolus coccineus L in
vederea optimizarii cultivării .Teză de doctorat , USAMV Iași .
POPESCU V., 1996 – Legumicultură – vol I. Editura Ceres, Bucure ști;
POPESCU V., ATANASIU N., 2000 – Legumicultură – vol II . Editura Ceres, Bucure ști;
POTLOG A., VELICAN V. 1971 –Tratat de ameliorare a plantelor – vol I. Editura Academiei ,
București;
STAN N., MUNTEANU N. (coord.), 2001 – Legu micultură – vol II . Editura ,,Ion Ionescu de la
Brad", Ia și;
STAN N.,MUNTEANU N.,STAN T., 2003 – Legumicultură -vol II. Editura ,,Ion Ionescu de la
Brad", Ia și;
***Producerea s emințelor de legume. Index Seminum .