VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [604629]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

LUCRARE DE DIS ERTAȚIE

Cооrdоnatоr științific ,
Conf. dr. Dănuț – Petru SIMIONIUC

Absоlvеnt ,
Andrei Ionuț BÎRLIBA

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ ȘI MATERIAL DE
PLANTAT

ANALIZA COMPARATIVĂ A UNOR SOIURI DE
GRÂU DE TOAMNĂ LA C.C.D.C.E.S. PERIENI

Cооrdоnatоr științific ,
Conf. dr. Dănuț – Petru SIMIONIUC

Absоlvеnt ,
Andrei Ionuț BÎRLIBA

IAȘI
2017

CUPRINS

Lista figurilor 04
Lista tabelelor 05
INTRODUCERE 06

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI 08
1.1 Importanța culturii grâului de toamnă 08
1.2 Suprafețe cultivate și producții obținute în România 14
1.3 Originea grâului 17

CAPITOLUL 2. PARTICULARITAȚ I BIOLOGICE 19
2.1 Sistematică 19
2.2 Morfologie si biologie 20
2.3 Cerințe fața de climă și sol 22

CAPITOLUL 3. AMELIORAREA GRÂULUI 26
3.1 Obiectivele ameliorării 26
3.1.1 Ameliorarea productivități 27
3.1.2 Ameliorarea calității boabelor 28
3.1.3 Ameliorarea precocități 29
3.1.4 Ameliorarea rezistenței la boli și dăunători 29
3.1.5 Ameliorarea rezisteței la iernare 30
3.1.6 Ameliorarea la secetă 31
3.1.7 Amelioararea rezistenței la cădere și scuturare 31
3.2 Metode folosite în amelio rarea grâului de toamnă 32
3.2.1 Selecția individual 32
3.2.2 Hibridarea 33

3.2.3 Mutageneza 33
3.2.4 Ploidia (poliploidia) 34

PARTEA a II a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4. OBIECTIVELE ȘI METODELE DE CERCETARE LA
C.C.D.C.E.S PERIENI – BÂRLAD 38
4.1. Condițiile pedo -climatice în câmpul experimental 38
4.1.1 Prezentarea unității 38
4.1.2 Condițiile de relief 43
4.1.3 Condițiile de sol 43
4.1.4 Condițiile de climă 45
4.1.5 Regimul hidrografic 50
4.2 Concluziile asupra cadrului natural 50
4.3 Obiectivele experimentelor 51
4.4 Materialul biologic 51
4.5 Metodica folosită 55

CAPITOLUL 5. REZ ULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA
ACESTORA 56
5.1. Date generale privind rezultatele obținute 56
5.2 Determinarea variabilității principalelor caractere cantitative la soiurile
de grâu experimentate 59
5.2.1 Variabilitatea lungi mii spicelor 59
5.2.2 Variabilitatea numărului de spiculețe 60
5.2.3 Variabilitatea numărului de boabe pe spic 61
5.2.4 Variabilit atea greutății boabelor pe spic 62
5.3 Producțiile medii de boabe obținute 63

CONCLUZII 66

BIBLIOGRAFIE 68

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

6

INTRODUCERE

În România producția de cereale este foarte importantă în structura valorică a agriculturii ,
fiind o țară cu tradiție în cultivarea acestora. Atât grâul cât și po rumbul sunt cele mai reprezentative
plante ale agriculturii , iar în funcție de structura anilor agricoli dețin prima poziție în ceea ce
privește suprafața cultivată.
Din cauza multiplelor utilizări pe care le poate avea , grâul este considerat cea mai impo rtantă
dintre cereale , fiindcă se folosește în alimentația oamenilor ca făină în scopul fabricării pâinii și a
altor alimente din panificație , aliment de bază pentru mai bine de 35% din populația Terrei.
În lucrarea “ Analiza comparativă a unor soiuri de grâu de toamnă la C.C.D.C.E.S. Perieni ”
am scos în evidență variabilitatea a patru caractere cantitative ale celor cinci soiuri de grâu studiate
în condițiile pedo -climatice și tehnologice de la Centrul de Cercetare – Dezvoltare pentru
Combaterea Eroziunii Solului Perieni.
Ca atare , s-a realizat o analiză comparativă , dintre un soi de grâu luat ca martor și alte patru
soiuri , pe baza următoarelor caractere cantitative: lungimea spicelor , numărul de spiculețe pe spic ,
numărul de boabe pe spic și greutatea b oabelor în spic. Pentru aceste caractere s -au determinat
indicii statistici specifici analizei variabilității , iar diferențele înregistrate pentru producția medie de
boabe au fost interpretate prin metoda diferențelor limită.
Această lucrare este alcătuit ă dintr -un număr de 5 capitole , cuprinde 17 tabele și 8 figuri.
Lucrarea este formată din două părți distincte , prima fiind alcătuită din considerații generale , pe
când a doua parte este rezervată contribuțiilor proprii.
În prima parte a lucrării de diser tație, prezint importanța și suprafețele cultivate cu grâu ,
sistematica acestuia precu m și unele aspecte referitoare la cerințele față de climă și sol. Capitolul 3
prezintă principalele modalități de ameliorare a grâului utilizate în prezent.
Partea a do ua a lucrării cuprinde contribuțiile proprii aduse privind studiul comparativ al
unor soiuri de grâu în cadrul Centrului de cercetare Perieni.

7

PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE

8

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI

1.1. Importanța culturii grâului de toamnă

Importanța economică și furajeră
Grâul este o cultură deoseb ؚit de importantă oferind 20% din totalul calori ؚilor consumate de
oamenii d ؚin întreaga lume , de asemenea , aduce o contr ؚibuție semnificativă în al ؚimentația animalelor.
De aceea , cererea pentru grâu va crește în vi ؚitor, pe măsură ce populația va crește , având o influența
crucială în al ؚimentația oamenilor.

Figura 1.1 – Particularitățile grâului
(sursa: interpretare proprie) Boabele
•reprezintă o importantă
sursă de hrană realizând
din ele făină folosită în
realizarea pâinii,un
aliment de bază în întreaga
lume, de asemenea sunt
folosite și în alte industrii
total diferite (alcoolul
etilic,bioetanolul ). Paiele
•ce ramân în urma recoltării
constituie un nutreț
grosier,pot fi folosite și ca
îngrașământ organic dacă
sunt încorporate în
sol,imediat sau după o
anumita perioadă de la
recoltat,mai pot fi folosite
ca așternut la grajd și au
un rol foarte important în
industria de celuloză. Tărâțele,
•ce sunt reziduri de la
industria morăritului
reprezintă un furaj
deosebit de valoros bogat
în proteine,săruri minerale
și lipide.

9 Un lucru important pentru această cultură este acela de a fi complet mecanizată , reprezentând
totodată o bună premergătoare deoarece părăsește terenul devreme și permite efectuarea lucrărilor
încă din vară.
Cu toate că producțiile cele mai mari le oferă între 30 ° și 60 ° latitudine Nordică și 27 ° și
40° latitudine Sudică grâul poate fi cultivat si dincolo de aceste limite datorită plasticității pe care o
deține.
Structura anatomică :
Secțiunea longitudinală și transversală prin bobul de grâu pune în evidență
următoarele părți:
1. Învelișul fructu lui sau pericarpul alcătuit din trei straturi suprapuse în ur ,,ătoarea
succesiune de la exterior la interior: ep ؚiderma sau epicarpul (un rând de celule cu membrana
celulozică rezistență) , mezocarpul (celule alung ؚite), endocarpul (un strat de celule foart e alung ؚite și
un strat de celule sub for mă de tub așezate perpend ؚicular pe pri mele celule).

Figura 1.2 – Structura anato mică a bobului de grâu
(sursa: www .creează .com)

2.. Învelișul se minței sau sper moderma alcătu ؚită din dou ă straturi de celule:
• stratul brun (provine d ؚin celule ovarului și care conține substanțe colorante în
procent ridicat) și membrana h ؚialină (alcătuită din celule fără culoare , puternic co mprؚimate, cu
pereții îngroșați) ,

10 • stratul aleuronic alcătu ؚit din c elule mari cu pereț ؚi îngroșați , cu secțiune de for mă
aproape pătrată , reprez ؚintă 7 -9% din bobul întreg . Acest strat conține: substanțe prote ؚice (sub for mă
de granule f ؚine, compacte , cu aspect cornos) , substanțe caroteno ؚide (cu funcții biochi mice în
procesul de ger minare , fiؚind ulti ma rezervă în materii nutritive pentru e mbrؚion), vitamine din
complexul B precu m și un n ؚivel ridicat de ulei ( motiv pentru care se nu mește și strat ule ؚios) . Nu
conține a midon.
3 .. Endosper mul sau corpul fă ؚinos reprezintă 84% din bob și constituie pr ؚincipala sursă de
materii pri me nutrit ؚive pentru dezvoltarea e mbrؚionului . Endosper mul este alcătu ؚită din celule mari
poliedrice cu pereți subț ؚiri care au în structură cantități mari de he miceluloza ș ؚi granule de a midon .
Granulele de a mؚidon din grâu au mărimi cuprinse între 28 și 40 mm . În secț ؚiune se pot observa
straturile concentrice d ؚispuse în jurul unui punct fix nu mit hil . Celule d ؚin endosper mul sunt de trei
tipuri ( Badea Marcela Elena , Săndulescu Daniela , 2001):
 celule periferice , de lângă stratul aleuronic , cu lung ؚimea de 60 mm care conțin granule de
amidonlenticulare marؚi și sferice mici;
 celule centrale care pot f ؚi de două tipuri: mari de 120 -140 mm/80-120 mm și mؚici de 72 -104
mm/69-96 mm;
 celule pris matice cu di mensؚiuni de 128 -200 mm/40-64 mm, ce conț ؚin granule mari leticulare
de 28 -50 mm diametru și granule mؚici de 2 -8 mm diametru.
Endosper mul conține substanțe mؚinerale , celuloză , pentozani , vitamine ș ؚi enzi me . Prin
măcinare din endosper m se obț ؚine ce a mai mare cantitate de făină , de aceea se maؚi numește și corp
făinos.
Tabelul 1.1
Structura anato mică în % la substanță uscată ( medie/li mite de variație)
Nr . crt . Structura grâu Compoziția în % la substanță uscată
1 Endosper mul 79,2/ (78 ,2-84,3)
2 Embrion 2,6/ (1,4-4,2)
3 Înveliș pericarpic 6,3/ (4,2-7,0)
4 Spermoderma 3,7/ (1,4-4,2)
5 Strat aleuronic 8,2/ (5,2-10,4)

4. Embrionul este așezat în partea opusă vârfului care are peri ؚi sau barba și conține organele
viitoarei plante . În partea endosper meؚi, embrionul este protejat de un scut ؚișor care este cotiledonul

11 seminței de grâ. Prin stratul epitel ؚial, se face legătura cu endosper mul de unde absoarbe materiؚile de
rezervă hidrolizate în faza ger minatؚivă a bobului . embrionul reprezintă 2 -3% d ؚin bobul întreg .
Compoziția chi mică:

Figura 1 .3 – Compoziția chi mică a bobului de grâu
(sursa: www . nutritiesidietetica .ro)
1. Apă
Apa este un ele ment important în păstrare . Dacă este sub 13% grâul se păstrează în condiți ؚi
bune . Peste 14% apar procese bioch ؚimice de fer mentație care deter mؚină alterarea bobului de grâu .
Umiditatea influențează propr ؚietățile fizice: rezistența la sfărâ mare și plast ؚicitatea învelișului . Astfel ,
boabele cu u midؚitate redusă se mărunțesc puternic produ când grișur ؚi și randa mentul în făină albă
scade , înrăutăț ؚindu-se în același ti mp și calitatea făin ؚii iar cele cu u midؚitate mare cer un consu m de
energie mare la măcؚinare iar curățirea grișului este anevoios și di mؚinuează randa mentul în făină.
2 .. Glu cidele
Gluc ؚidele reprezintă partea cea mai mare a bobului de grâu și const ؚituie substanțe de rezervă
(amidon, zaharuri , dextrine) , substanțe de const ؚituție a învelișului celular și a scheletului
învelișur ؚilor protectoare ale bobului (celuloză , hemiceluloza).
După structură chi mică gluc ؚidele sunt: monozaharide , dizahar ؚide, polizaharide .
Monozaharidele în bobul de grâu sunt în cant ؚități foarte mici . Conținutul de glucoză var ؚiază între
0,09-0,3%, iar fructoza între 0 .06-0,08% . Se maؚi găsesc cantități foarte mici de: r ؚiboza , xiloza ,
manoza , galactoza.
În cereale s -au se mnalat ur mătoarele ol ؚigozaharide:

12  dizaharide: maltoza , melؚibioza , zaharoza ,
 trizaharide: rafؚinoza , 6-chestoza , ne chestoza ,
 tetrazaharide: stahioza , secaloza , bؚifurcoza , neo bifurco za.
Deși endosper mul conț ؚine cea mai mare parte din glucide , conțؚinutul în mono și
oligozaharide este infi m comparativ cu e mbrؚionul și învelișul.
Polizaharidele prezente în cereale sunt:
 Glucofructani cu o masă moleculară de 2000 , solub ؚile în apă . Pe cale cro matografică s -a putut
deter mina sitos ؚina în boabele de grâu , germinina A în boabele de secară , krؚitesina și hordiacina
în boabele de orz.
 Hemiceluloze și pentozani , ident ؚificați în aproape toate părț ؚile co mponente ale bobului.
 Celuloză se găseșt e în cant ؚitate mică.
 Amidonul este partea cea mai importantă din gluc ؚide . În structura a midonului există două t ؚipuri
de macromolecule: a miloza și a mؚilopectina . Structura secundară a a mؚidonului este condiționată
de existența punților de h ؚidrogen . În bobul de grâu a mؚidonul se află sub for ma unor granule de
diferite mărimi și for me . În majorؚitatea cazurilor granula de a mؚidon este sferică , ovodoidală cu
dimensiuni de 2 -170 mm
3 .. Proteine
Proteinele se găsesc distr ؚibuite neunifor m în diversele părți c omponente ale structur ؚii
anato mice ale bobulu ؚi de grâu: în epider mă 4% , stratul de celule rotunde 11% , învel ؚișul se minal
18%, stratul aleuronic și membrana h ؚialină 33% , corpul făinos 11% , germeni 23% .
Principalele categor ؚii de proteine:
 albu minele se găsesc în citoplas mă celulelor vi ؚi, în calitate de substanțe de rezervă ,
în stratul aleuronic , învel ؚișul bobului și e mbrion . Conținutul de albu mؚină al bobului
de grâu variază între între 0 ,3-0,5%,
 globulinele sunt concentrate în e mbrion sub for mă de nuc leat de globul ؚina . Globulina
grâului nu mită edest ؚină, se găsește în proporție de 0 ,6%,
 prola minele , dintre care gliadina grâului este cea maؚi importantă se găsește în
endosper mul și care î mpreună cu gluten ؚina (zi mona), formează glutenul.
 glutelinele au caracter ac ؚid . Cea mai importantă este gluten ؚina grâului , componentă
care ră mâne insolub ؚilă prin extragerea glutenului cu alcool de 70%.
Dintre proteine , cele maؚi importante sunt gliadina și gluten ؚina, care în prezența apei
formează o masă elast ؚico-vascoasa nu mită gluten , ce conferă aluatului pr ؚincipalele însușiri de
panificație.

13 Substanțele prote ؚice sunt distribuite neunifor m în endosper mul, crescând ca pondere d ؚin
centru spre per ؚiferie . După conținutul de gluten endosper mul se poate î mpărțؚi în cinci zone: zona
întâi conține 7 ,4 % gluten , zona a doua 8 ,6%, zona a tre ؚia 9,5%, zona a patra 13% , zona a c ؚincea
16 .5% . Conținutul în gluten este influențat de for ma și mărؚimea boabelor . Boabele de for mă alungită
și soiurile de grâu cu bobul mؚic sunt mai bogate în gluten.
4 .. Lipidele
Lipidele sunt răspând ؚite în mod deosebit în e mbrؚion, stratul aleuronic și endosper mul .
Lipidele sunt co mbinați ؚi chi mice ușor oxidabile , putând deter mؚina alterarea proprietăților
organoleptice ale făinur ؚilor . Din tot alul lipidelor trigliceridele reprez ؚintă 63 -70% . În co mpoziția
trigliceridelor intră o serie de ac ؚizi grași: Lipidele co mplexe sunt sc ؚindate de fosfataze , cu punerea
în libertate de fosfați ac ؚizi și acid fosforic . Acizii grași , fosfații acizi , acؚidul fosforic deter mină
creșterea acidități ؚi grâului și făinii.
5 .. Substanțele minerale
Substanțele minerale sunt răspând ؚite neunifor m în părțile co mponente ale bobului . Cant ؚitatea
cea mai mؚică se găsește în endosper mul 0,3% în zona centrală , crescând cătr e per ؚiferie la 0 ,48% . În
stratul aleuron ؚic cantitatea de substanțe minerale crește la 7% , iar în sper modermă șؚi pericarp scade
la 3,5% . Embrionul are 5% substanțe mؚinerale.
Concluzia este că stratur ؚile periferice care de regulă se îndepărtează în proc esul tehnologic
de măcؚinare sub for mă de tarate , sunt bogate în substanțe minerale .
În co mpoziția cenușii , rezultate prin calc ؚinarea boabelor , elementele sunt grupate în două
grupe:
 grupa I: C, O, H, N, S, P ce se găsesc în proporție de 95 -98,5%,
 grupa I I: care se găsesc în proporție de 1 ,5-5% și se pot grupa astfel:
 macroele mente: K, Mg, Na, Fe, Al, Si, Ca,
 microele mente: Mn, B, Sr, Cu, Zn, Ba, Li, I, Br, Mo, Co,
 ultra microele mente: Cs, Se, Cd, Hg, Ag, Au.
Pe baza conținutului de cenușă se poate real ؚiza clasificarea făinurilor pe clase de calitate.
Dacă se consideră că secț ؚiunea bobului ar prezenta 100 de stratur ؚi concentrice , atunci
extracțiile (tipurile) de făină pot f ؚi de trei categorii:
 extracții si mple, care au li mită inferioară 0 , iar limؚita su perioară variabilă (0 -30, 0-70),
 extracții inter mediare , la care a mbele l ؚimite sunt variabile (0 -30, 20-70, 30-70),
 extracții co mplemetare la care li mؚită superioară este fixă iar cea inferioară variabilă (30 –
100, 70-100) cu referire specială la tărațe.

14 6. Enzi mele
Enzimele reprezintă o clasă i mporatantă de substanțe ce catal ؚizează o serie de reacții
biochi mice . Bobul de grâu conț ؚine un nu măr mare de enzi me din clasele h ؚidrolaze , transferaze ,
oxidoreductaze , liaze , izomeraze , sؚinteaze . Enzimele deter mină procesul de ger mؚinație și
metabolis mul co mponentelor ch ؚimice ale bobului , pe care le transfor mă în stare as ؚimilabilă de către
noua plantă în procesul de dezvoltare.
7 .. Vita mine
Vitaminele existente în bobul de grâu const ؚituie o sursă i mportantă pen tru necesitățile
catabol ؚismului și anabolis mului u man.
Distribuția vita mؚinelor este diferită în părțile anato mؚice ale boabelor . În bobul de grâu se
găsesc ur mătoarele vita mؚine: B1 (tia mina), B2 (riboflavina) , PP (niacina) , E (tocoferol) , A, acid
pantot enic, acؚid folic , biotina.

1.2 Suprafețe cultivate și producții obținute în Ro mânia

Zonele de cultivare:
Ținând cont de necesită țؚile față de condițiile de vegetație , zonele cele maؚi avantajoase pentru
această cultură sunt: Câ mpia de Vest , Câmpؚia Tr ansilvaniei , Câmpia Dunării și Nord -Estul
Moldovei. În Ro mânؚia grâul de toa mnă se cultivă în difer ؚite zone , cele mai favorabile ocupă o
suprafață de 19 ,5 % d ؚin suprafața arabilă , cele favorabile 70 ,4% iar maؚi puțin favorabile 7 ,2%
(Bâlteanu și colab.).
Tabelul 1.2
Evoluția suprafețelor de grâu din România în perioada 2008 – 2016
Specificare UM 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Suprafața mii
ha 1975 ,0 2110 ,3 2148 ,8 2162 ,4 1947 ,0 1997 ,6 2104 ,0 2112 ,9 2043 ,0
Producție
medie Kg/ha 1541 3403 2421 2688 3663 2652 3468 3590 3842
Producție
totală mii to 3044 ,5 7181 ,0 5202 ,5 5811 ,8 7131 ,6 5297 ,7 7296 ,4 7584 ,8 7851 ,0
Sursa: 2007 – 2014 – Date INS – Anuarul Statistic al Ro mâniei 2016
Așa cu m se poate observa în tabelul 1.2 , evoluț ؚia suprafețelor cultivate cu grâu în  
România a avut un trend osc ؚilant în perioada 2008 – 2012 , cu cel mai scăzu t nؚivel înregistrat în anul

15 2012 cu 1.947 mii hectare , iar cel mai rؚidicat niv el este înregistrat în anul 2011 cu 2162 ,4 mؚii
hectare.

Figura 1.4 – Evol uția suprafeței cu ltivate cu grâu în perioada 2008 -2016

Fiindcă pentru această cultură resursele ter mؚice și hidrice sunt foarte bune în majorؚitatea
zonelor de cultură d ؚiferența la producția obținută este facută de către gradul de fert ؚilitate al solul ui și
de lucrările ce se apl ؚică pentru creșterea fertilității.
Tabelul 1.3
Prețul mediu al grâului pe piața internă în perioada 2009 – 2016
Anul UM Preț mediu
2009 Lei/kg 0.61
2010 Lei/kg 0.66
2011 Lei/kg 0,47
2012 Lei/kg 0,59
2013 Lei/kg 0,88
2014 Lei/kg 0,91
2015 Lei/kg 0,85
2016 Lei/kg 0,75
(sursa: www. mapamro)
Confor m statistic ؚilor de la Mini sterul Agriculturii în anul 2016 , în Ro mânؚia au fost cultivate
peste 2071 milؚioane hect are cu grâu , obtinându -se o producție medؚie de 3601 kg/ha iar producția
totală de 7458 milioane de tone de grâu. 180018501900195020002050210021502200
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 mii ha

16 În anul 2016 Românؚia a i mportat o cantitate de 670.919 tone în valoare de 116 mؚilioane de
euro și a exportat 4.965.442 tone în valoare de 9 59,3 mؚilioane de euro co mparând cu anul 2012 când
atât i mportur ؚile s-au redus ca și cantitate la 531 ,827 tone în valoare de 118 ,6 mؚilioane de euro , iar
exporturile la fel 2.314.888 tone și 544 mؚilioane de euro.

Tabelul 1.4
Date privind schi mburile co merciale de grâu în perioada 2012 – 2016
Anul
Cantitatea
importată (to) Valoare i mportată
(mii euro) Cantitatea
exportată (to) Valoarea
exportată ( mii
euro)
2012 719.954 ,0 112.444 ,4 2.480.143 ,0 379.445 ,1
2013 559.138 ,5 124,235.5 1.568.734 ,0 309.768 ,9
2014 531.827.0 118.663 ,4 2.314.888 ,2 544.095 ,9
2015 679.827 ,7 122.897 ,1 4.773.293 ,8 977.679 ,5
2016 670.919 ,4 116.079 ,9 4.965.442 ,7 959.356 ,8
(sursa: www. mapamro)

Zona foarte favorab ؚilă pentru cultura grâului este zona Câ mpؚiei de Vest deoarece în această
zonă seceta se produce rar ș ؚi temperaturile sunt favorabile dezvoltării grâului , precؚipitațiile în lunile
de pri măvară însu mează 150 -200 mm iar în per ؚioada de toa mnă 130 -180 cu te mperatur ؚi cuprinse
între 5 -15 °C în per ؚioada zilei , ce depășesc ca nu măr 50 de z ؚile. Din punct de vedere pedocli matic
solurile sunt cu un grad r ؚidicat de fertilitate pe care se pot obține producți ؚi foarte ridicate.
Altă zonă foarte favorab ؚilă este Câ mpia Dunării care se deosebeșt e de Câ mpؚia de Vest prin
precipitați ؚile căzute care sunt mai reduse și insuf ؚiciente în cadrul fazei de însă mânțare. Vestul
Bărăganului se caracter ؚizează prin secete în perioada for mării bobului însă solurile d ؚin această zonă
ajută la obținerea unor pr oducț ؚii foarte mari asta fiind și datorită extinderi ؚi suprafețelor dotate cu
sistem de irigații.
Câmpia Transilvaniei , sؚituată în centrul tării , se caracterizează printr -o cant ؚitate de
precipitații cupr ؚinsă intre 115 – 125 mm toamna, iar pri măvara 1 50 – 175 mm
Partea de nord -est este o zonă cu prec ؚipitații reduse în perioada de iarnă dator ؚită reliefului
accidentat și a v ؚiscolului zăpada se așeazându -se neunifor m Ca și în celelalte zone foarte favorab ؚile
solurile sunt fert ؚile reprezentate de ce rnozio muri, solurile aluv ؚiale, brun roșcate de pădure și
lacoviști.

17 Partea de vest se prezintă astfel , condiți ؚile cli matice sunt foarte favorab ؚile însă proble ma
apare datorită solurilor cu fertil ؚitate scăzută , cum ar fi soluri brun roșcate podzolite , brune podzol ؚite,
aluviuni podzolite , lacov ؚiști. În partea de sud din cauza lipsei de precipitați ؚi în perioada de răsărire a
grâului este indicată o irigare de răsărire.
În zona Dobrogei ca și în partea de sud , precؚipațiile sunt scăzute dar dator ؚită M ării Negre
umiditate aerului este mai rid ؚicată , iar ca soluri întâlni m cernozio muri, solur ؚi balane , brun roșcate
până la soluri podzol ؚite și erodate în partea de nord.
În Moldova , sunt prezente solur ؚile de luncă , soluri argilo -iluviale și cernoz ؚiomurile iar în
Transilvania cl ؚimatul este mai răcoros și u med iar solur ؚile prezintă o fertilitate scăzută.
Zona puțin favorabilă , este cea mai puț ؚin extinsă (7 ,2%) și este alcătuită din dealur ؚile
subcarpatice și dealur ؚile din partea de nord a Dobrogei , ce au o fertil ؚitate scăzută oferind producții
mici chiar dacă se întâlnesc condiț ؚii climatice bune (Berbecel O. , 1960).

1.3 Originea grâului

Grâul este orig ؚinar din Asia de sud -vest . Cele mai vechi dovez ؚi arheologice referitoare la
cultivarea grâului au fost descoper ؚite în Siria , Iordania , Turcia , Armenia și Irak , acum aprox ؚimativ
9000 de ani.
Din centrele lui de orig ؚine, grâul s -a răspândit în ti mp pe “dru mul mătăsiؚi” spre nordul
Chinei ș ؚi spre apus , în Europa.
În 1493 , Cristofor Colu mb duce grâu l din Spania în Indi ؚile de Vest , de unde pătrunde în
Mexic (1510) . De a ؚici grâul urcă în sudul A mericii de Nord , urmând apo ؚi a se răspândi în restul
continentului . (Badea Marcela Elena , Săndulescu Daniela , 2001).
La început boabele de grâu , fiؚind bine îmbrăcate și rez ؚistente , se extrăgeau cu mare
dificultate din învel ؚișul lor , prin operațiuni de uscare forțată pe p ؚietre fierbinți . Prin frecare se putea
îndepărta pleavă , obțؚinându -se o făină grosieră din care se coceau turte . De ase menea grâul se maؚi
consu ma fؚiert sau prăjit . Boabele se păstrau în vase de lut , în grop ؚi bine izolate sau în mici gropi
practicate în turbării. .

18

CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

2.1 Siste matică

Grâul aparține ord ؚinului Gra minalis , familia Poaceae , genul Tritؚicum cuprinzând un nu măr
considerabil de speci ؚi diploide , tetraploide , hexaploide cele maؚi importante fiind , la diploide ,
Triticu m monococcu m ce a rezultat pr ؚin încrucișarea Triticu m monococcu m ssp. Monoccocu m și ssp.
Boeticu m Specia tetraplo ؚidă, Triticu m duru ma rezultat în ur ma încrucișări ؚi dintre speciile diploide și
Aegilops Speltoides , iar aؚici fac parte mai multe subspecii , dicoccoides (tenchi salbatic) , dicoccu m
(tenchi cultivat) , turgidu m ce are 3 convar ؚietăți , duru m, turgidu m și poloni cum Specia hexaplo ؚidă a
apărut prin încrucișarea speci ؚilor tetraploide cu Aegilops squarrosa rezultând Tritticu m aestivu m ce
cuprinde mai multe subspeci ؚi, spelta , macha , compactu m (grâul pitic) și sphaerococcu m (grâul p ؚitic
indian) (Săulescu N. , 1965).
Tabelul 2.1
Soiuri de grâu cultivate în Ro mânia
Soiul Tipul soiului Țara de origine Anul
înregistrării
1 2 3 4
Grâu duru m – Triticu m durum
Duro m P R 1976
Ixos P F 1995
Rodur T R 1984
Pandur T R 1996

În tabelul de maؚi sus sunt prezentate soiurile de grâu cult ؚivate în Ro mânia, mai ales grâul
durum, fiind prezentate patru so ؚiuri și anu me: Duro m, Ixos, Rodur , Pandur.

19 Tabelul 2.2
Soiuri de grâu cultivate în Ro mânia
Soiul Tipul soiului Țara de origine Anul
înregistrării
1 2 3 4
Grâu – Tritticu m aestivu m L.
Albota T R 1986
Alex T R 1994
Aniversar T R 1986
Apullu m T R 1992
Arieșan T R 1985
Delia T R 1993
Dropia T R 1993
Flamura 80 T R 1984
Flamura 85 T R 1989
Fundulea 4 T R 1987
Gabriela T R 1992
Lovrin 34 T R 1981
Lovrin 41 T R 1987
Moldova 83 T R 1983
Rapid T R 1992
Speranța T R 1987
Suceava 84 T R 1984
Simnic 30 T R 1987
Transilvaniaa T R 1981
Trivale T R 1991
Turda 81 T R 1984
Turda 95 T R 1995

Unde: T – soi de pri mavară , P – soi de toa mnă, R – România

20 În cee ace privește soؚiurile de grâu din genul Tritticu m aestؚivum L., acestea sunt prezentate
în cadrul tabelului 2.2 , unde sunt prezentate cele maؚi semnificative soiuri , dar și cele mai utؚilizate în
exploatațiile agricole din Ro mânia, obțؚinându -se cele mai mari rezultat e la hectar.

2.2 Morfologie si biologie

Genul Triticu m prezؚintă mai multe caracteristici cu m ar fؚi spiculețele cu 2 – 5 flori , având o
orientare spre rah ؚis cu partea lată; glu me ventricoase , carenate și brusc îngustate spre rah ؚis.
Cea mai importan tă spec ؚie din genul Triticu m este Triticu m aestivu m, aceasta este o plantă
anuală , cu o tulp ؚină ce poate atinge 150 c m cu internoduri fistuloase , o lؚigulă de 2 mm lungi me,
urechiușe mici, păroase. Inflorescența este un sp ؚic co mpus de până la 18 c m, cu rahis glabru.
Ca și perioadă de vegetație , aceasta se înt ؚinde pe o perioadă de 9 luni , având în jur de 270 –
290 zile , trecând în perioada asta pr ؚin mai multe faze fenolog ؚice, ce se î mpart în două etape:
Prima etapă , cea vegetat ؚivă începe în toa mnă când se sea mănă ș ؚi continuă până în pri măvară
când apare dezghețul , în etapa asta se desfașoară ger mؚinația , înrădăcinarea , formarea pri melor
frunze , înfrăț ؚirea, călirea și perioada de regenerare.
Pentru ger mؚinare este nevoie de un repaus se mؚinal cupri ns intre 40 și 68 de zile. După
această cond ؚiție, bobul de grâu , pentru a ger mina trebu ؚie să prezinte o facultate ger minativă ridicată ,
să fie matur și să intâlnească cond ؚiții opti me în sol , temperatura minؚimă de ger minație fiind de 1 –
3°C, însă la te mperatura respect ؚivă procesul de răsărire decurge încet. În momentul în care rad ؚicula
străbate învelișul bobului în dreptul e mbrؚionului are loc încolțitul după care îș ؚi fac apariția și
rădăcinele e mbrؚionare , 3 – 5 la nu măr ce au ca rol să fixeze plan ta în sol și să absoarbă apa și
sărurile mؚinerale. Perioada de ger minare – răsărire se desfăsoară în 8 – 10 zؚile când ave m parte de
condiții opt ؚime dar în general 15 – 20 zile (Ro man V. Gh. , Axinte M. , Robu T. , și colab. 2011).
Înfră țirea are loc i medؚiat după apariția celei de -a treia frunze , când cel de -al do ؚilea internod
se oprește d ؚin creștere la 2 c m față de sol unde for meaza nodul de înfrațire. La nivelul nodulu ؚi își fac
apariția rădăc ؚinele adventive cu rol în absorbția apei și sărur ؚilor minerale. Înfrătirea are loc toa mna
iar până la apariția ierni ؚi, grâul trebuie să aibă 2 – 3 frați. (Badea Marcela Elena , Săndulescu
Daniela , 2001)
În același t ؚimp cât are loc procesul de înfrâțire se desfășoară și căl ؚirea, proces de aproxi mativ
46 de z ؚile când se adaptează la te mperatur ؚile scăzute. Repausul vegetativ apare în jurul date ؚi 5 – 20
decembrie și constă în reducerea proceselor v ؚitale din plantă.

21 Etapa vegetat ؚivă se încheie cu o perioadă de regenerare , moment în care sunt reluate treptat
procesele vitale , imedؚiat după dezghețul solului , după care începe o creștere intensă ce se desfășoară
pe o perioadă de 90 de z ؚile.
Etapa generativă corespunde cu for marea pa ؚiului, înspicarea și for marea bobului.
Formarea pa ؚiului începe în momentul în care paiul at ؚinge 5 c m înălți me, când nodurile ce
sunt foarte apropr ؚiate se distanțează for mând internodurile , astfel în f ؚinal planta de grâu for mează 5
– 6 internoduri (Zaharia M. S. , 2011).
În paralel cu această fază are loc și d ؚiferențierea organel or generative , se dezvoltă conul de
creștere , diferenț ؚierea spiculețelor , florilor , dezvoltarea inflorescențe ؚi, până la faza de burduf când se
încheie for marea pa ؚiului. La câteva zile după apariția spicului are loc i mediat înflor ؚitul, când florile
se deschid și sta minele își fac apar ؚiția, prezintă o polenizare autoga mă.
După ce s -a sfârș ؚit fecundarea începe creșterea bobului , dezvoltându -se maؚi mult în lungi me
la început , primele 3 – 4 săptă mâni, după care în gros ؚime. Procesul de fotos ؚinteză infl uențează
formarea bobului pr ؚin acu mularea substanțelor de rezervă , la acest proces part ؚicipă toate părțile
verzi ale plante ؚi și pe măsură ce se maturizează , influența frunzelor bazale în fotos ؚinteză scade ,
crescând rolul tulpini ؚi și a inflorescenței ( Zaharia M. , 2011).

2.3 Cerințe față de cli mă și sol

Cerințele grâulu ؚi față de te mperatură variază în strânsă legătură cu structura genet ؚică a
diferitelor for me de grâu și în funcț ؚie de latitudine și altitudine. La altitudin ؚile mai nordice și
la altitudini mai marؚi grâul s -a ada ptat la te mperaturi mai scăzute ( Bonea Dorina , 2011).
Pentru condițiile d ؚin țara noastră , cerințele grâului de toa mnă comun pentru pâ ؚine față de
temperatură în difer ؚitele faze de organogeneza sunt , în general , următoarele:
Germinarea – Temperatura minؚimă necesară pentru germؚinare este de 4 -5°C. Te mperatura
optimă este de 23 -25°C , iar cea maxؚimă de 30 -35°C.
Răsărirea – Temperatura opt ؚimă pentru răsărire este de 15 -20°C.
Înfrățirea – Pentru înfrățire grâul are nevo ؚie de o temperatura opti mă de 8 -10°C.
În cursul toa mnei are loc feno menul căl ؚirii plantelor în vederea iernări ؚi lor. Călirea durează
35-55 de zile , iar te mperatura necesară în pr ؚima parte a călirii este de 10 -15° în cursul z ؚilei și 0 -5° în
cursul nopții. În p artea a doua a căliri ؚi, temperatura necesară este de -1°C până la -5°C.

22 Împăierea – Pentru începutul etape ؚi grâul are nevoie de 8 -12°C , iar în etapa a doua , care
corespunde alungiri ؚi internodurilor , temperatura este de 15 -18°C. Dacă te mperatura este maؚi mare
are loc o creștere prea mare a pa ؚiului și deci o insufic ؚiența dezvoltare a țesuturilor mecanice
ale tulpini ؚi care deter mină căderea grâului.
Înspicarea – La înspicare grâul are nevo ؚie de o te mperatură optimă cupr ؚinsă între 16 și 20°C.
Înflorire a, polenizarea , fecundaț ؚia, coacerea în ceară necesită te mperatur ؚi opti me cuprinse
între 11 și 12°C în cursul nopți ؚi și între 18 și 22° C , în cursul zilei.
Sunt dăunătoare te mperaturile rid ؚicate la ieșirea grâului d ؚin iarnă și te mperaturile mai mari
de 25 -26°C în fazele înfloriri ؚi, polenizării , fecundației și for măriؚi bobului , mai ales dacă
sunt asociate cu o u mؚiditate relativă a aerului scăzută și cu o slabă aprov ؚizionare a solului în apă.
Deși, este mai rez ؚistent la secetă decât multe alte plant e, grâul are totuș ؚi nevoie pentru
creștere și dezvoltare de cantităț ؚi însemnate de apă. Dintre factori ؚi care influențează consu mul de
apa al grâului mențؚionăm: temperatura aerului , intens ؚitatea curenților de aer , umidؚitatea relativă a
aerului , faza d e vegetaț ؚie, ritmul de creștere a plantelor , poziț ؚia frunzelor etc. Nevoia de ap ă a
grâului depinde mult de soi ( Bonea Dorina , 2011).
Din datele existente în l ؚiteratură de specialitate străină și din cercetăr ؚile efectuate în țara
noastră , rezultă că fa zele de vegetaț ؚie, în care cerințele de u midؚitate sunt maxime sunt în ordinea
urmatoare:
 formarea pri mordiilor sp ؚiculețelor , formarea și diferențierea primordiؚilor florilor , când se
decide nu mărul de spiculețe și de flor ؚi fertile din spiculeț;
 poleniz area și fecundația , când instalarea secetei dimؚinuează receptivitatea stig matelor ,
reduce cantitatea de polen și mؚicșorează viabilitatea grăunciorilor de polen;
 formarea și umplerea boabelor când defic ؚitul de apă împiedică depunerea substanțelor de
rezervă în boabe. Boabele rămân zbârc ؚite, ușoare , sărace în a midon și prote ؚine, bogate
în celuloză , cu însușiri slabe de panificație (șiștăvire);
 formarea primordiؚilor din care iau naștere frații. Lipsa umidități ؚi micșorează nu mărul
fraților;
 împăierea , creșterea vegetat ؚivă bogată (alungirea tulpinilor , creșterea frunzelor , dezvoltarea
sistemului rad ؚicular) necesită o cantitate mare de apă.
De subliniat este că , grâul este sensib ؚil la excesul de umiditate. Ploile abundente d ؚin perioada
de creștere coboa ră temperatura solului , împؚiedică aerația solului și nitrificarea -plantele ră mân mؚici
și devin clorotice. Plo ؚile din faza înfloririi și fecundației , maؚi ales dacă sunt însoțite de vânturi ,

23 stânjenesc polen ؚizarea și fecundația , deter minând o sens ؚibilitate a grâului la cadere și la atacul
bolؚilor.
Luând în considerare bon ؚitarea condițiilor naturale , după aplؚicarea măsurilor
agroa meliorative , cea maؚi mare parte din suprafețele cultivate cu grâu se va încadra în notele de
bonؚitare cuprinse între 6l și 100.
În ur ma studiilor făcute de difer ؚiți cercetători în funcție de cerؚințele grâului față de condițiile
de cli mă și sol și a condiți ؚilor climatice existente pe teritoriul țări ؚi noastre , s-a elaborat harta în care
se pot dist ؚinge zonele de cultură a grâului.
Zonele de cultură se î mpart în: zonă foarte favorab ؚilă, zona favorabilă și zona puțin
favorabilă.
Zonă foarte favorabilă se extinde în linii mari în câ mpia din Vestul țării (Câ mpia Crișurilor
și Câ mpia Banatului) , în Câ mpia Dunării (sudul Olten iei, terasele Dunării din stânga Oltului
și jumătatea de sud a Câ mpiei Teleor manului , o suprafață înse mnată între orașele Bucuresti -Giurgiu –
Calarasi și Ar mășești , vestul Câ mpiei Bărăganului) , Câmpia Transilvaniei și partea de nord -est
a Moldovei.
Zonă foar te favorabilă este acoper ؚită în cea mai mare parte de cernozio muri, aluvؚiuni, soluri
aluviale , lacoviști , solur ؚi brun -roșcate. Se mai găsesc și suprafețe cu solur ؚi halo morfe, turboase ,
soluri cu diferite grade de eroz ؚiune, pe care se obțin producții mici. Cantitatea de precip ؚitații care
cade anual este de 600 -700 mm
Zona favorabilă grâulu ؚi de toa mnă ocupă în țara noastră suprafețe mult maؚi mari decât zonă
foarte favorabilă. Ea se subd ؚivide în favorabilă I și favorabilă II.
Diferențierea din cadrul zone ؚi favorabile este deter minată , în cele maؚi multe situații , de
natura solului.
Zona favorabilă cuprinde sudul țări ؚi, vestul țării , Dobrogea , Transilvania , Moldova.
Zona puțin favorabilă asigură cer ؚințele grâului din punct de vedere cli matic, însă so lurؚile se
caracterizează prin fertilitate redusă , cu însuș ؚiri fizice și chi mice puțin corespunzătoare.

24

CAPITOLUL 3. AMELIORAREA GRÂULUI

3.1 Obiectivele a meliorării

În ameliorarea grâului co mun se întâlnesc anu mؚite dificultăți cu m ar fi (Oanc ea Ioan , 2004):
• numărul mare de obiective ce trebu ؚie ameliorate (10 obiective și 13 rezistențe);
• complexitatea unor însușir ؚi: capacitatea de producție , calitatea;
• structura poligeno mؚică-AABBDD – provenită de la trei specii diferite;
• structura polifactor ؚială a caracterelor;
• cunoașterea insuficientă a genetici ؚi unor caractere (controlul genic al co mponentelor
capacității de producție , al cal ؚității, al rezistenței) etc.;
Investigațiile multiple din do menؚiul citogeneticii au deter minat ext ؚinderea p entru cultura
grâului , prin următoarelor metode de a melؚiorare: selecția , hibridarea și mutageneza.
Obiectivele a meliorării grâului co mun
Cerințele unui soi nou de grâu , pentru condiți ؚile țării noastre , sunt (Leonte C -tin, Simioniuc
Danut , 2010):
• capac itatea de producț ؚie maximă-peste 10 t /ha ,
• conținutul prote ؚic mare – peste 15 – 17%,
• conținutul în gluten uscat – peste 10 – 12%,
• raport făină/pâine – 1,00/ 1 ,35,
• rezistența activă la stresur ؚile cli matice și fitopatogenice ,
• reacția favorabilă în co ndؚiții de intensivizare.
Ameliorarea grâului se real ؚizează în situații cli materice și de sol d ؚiverse fapt ce influențează
diferențele în necesitățile îna ؚintate de soiurile actuale. Pentru țara noastra cer ؚințele unui soi de grâu
nou sunt legate de cap acؚitatea de producție , ce trebuie să depașească 10t/ha , să deț ؚină un conținut
proteic rid ؚicat, peste 17% , la fel și conținutul în gluten uscat să f ؚie ridicat peste 12% , să aibă o

25 reacție activă la stresur ؚile fitopatogenetice și cli matice dar și o reac țؚie pozitivă la mecanizare ,
chimizare și irigare (Si minel V. , 2007).

3.1.1 A meliorarea productivității
Ameliorarea capacități ؚi de producție înfățișează scopul funda mental cunoscut ca “producț ؚia
de boabe ” ce reprezintă o cal ؚitate foarte co mplexă dato rită faptulu ؚi că la baza obținerii ei
interacționează o ser ؚie de ele mente morfolog ice, fiziologice și tehnolog ؚice ( Gheorghe Valentina ,
2003).
Cu ajutorul soiur ؚilor din prezent a fost realizat un nivel r ؚidicat al capacității de producție și
ameliorare a acestei însuș ؚiri care este legată de obținerea no ؚilor soiuri. Acestea au o capac ؚitate de a
realiza creșter ؚi de producție când se fac și investiți ؚi în agrotehnică dar totodată un caracter ce nu
poate lipsi este că so ؚiurile sa fie plastice pentru a r eușؚi un nivel cât mai ridicat al productivități ؚi și în
anii ce prezintă condiți ؚi mai puțin favorabile.
În zonele care prezintă condiț ؚii de cli mă nefavorabilă dar și de sol nepr ؚielnic este indicat
pentru a melؚioratori să se orienteze pentru crearea so iurilor se miintensive.
Productivitatea este strâns legată și de însușir ؚile ereditare ale soiului maؚi exact de capacitatea
biologică de producere și condiț ؚiile de cultivare. Principalele ele mente product ؚive sunt: MMB ,
densitatea , numărul boabelor pe ra hؚis, raportul dintre boabe și masa biolog ؚică și densitatea lăstarilor
productivi la m2. Product ؚivitatea se află într -o corelație directă cu rez ؚistența la secetă , la iernare ,
durata perioade ؚi de vegetație , capacitatea de rezistență la bol ؚi și dăunător i.
Diferențele dintre so ؚiuri cu privire la productiv ؚitate sunt destul de mari dar stud ؚierea acestor
diferențe trebu ؚie realizate în confor mitate cu starea medؚiului înconjurător. De exe mplu în cazul
soiurilor intens ؚive de grâu de toa mnă precu m Odesska ia, Codreanca , Dnestreaca s.a. secț ؚiunea
boabelor din b ؚiomasa este ridicată 40 -45% pe când la cele extens ؚive este destul de scăzută 20 – 25%
(Siminel V.2007).
Cele mai noi so ؚiuri de înălti me semipitică se diferentiază dator ؚită raportului pozitiv dint re
masa boabelor și masa b ؚiologică totală care de regulă deține o rez ؚistență mai bună la cădere.
Amelioratorii cons ؚideră că un grad ridicat și consecvent al producți ؚilor de gâu se obține cu
sprijinul factorului genetic. Acestă probab ؚilitate începe de la sesizarea că oricare so ؚi de grâu prezintă
reacție aparte la var ؚietatea factorilor de mediu și tehnologie. În ur ma aceste ؚi idei N.N Săulescu și
colab – 1991 precizează că divers ؚitatea genetică la grâu se manifestă pe 3 nivele:
• la nivel individual , la nivel de cult ؚivar, la nivel territorial.

26 3.1.2 A meliorarea calității boabelor
La a meliorarea calității grâului rolul cel maؚi important îi revine materialului in ؚițial, astfel
încât un nu mar considerab ؚil de soiuri ce dețin o calitate superioară au f ost obț ؚinute cu ajutorul unor
soiuri foarte cunoscute precu m: Odesskaia 16 , Ucrainska , Bezostaia etc. Într -un nu măr cons ؚiderabil
de progra me de a melؚiorare în scopul creării unei calități ridicate sunt folos ؚiți ca donator: Nap Hol ,
Atlass 66 plus soiuri de pr ؚimăvară pro venite din Canada , SUA și Mexic ( Gheorghe Valentina ,
2003).
Utilizarea so ؚiurilor ce dețin însușiri tehnologice ale boabelor de bună cal ؚitate se obțin cu
sprijinul unu ؚi număr co mplet de analize astfel la început întreaga atenț ؚie se of eră for mei, culorii ,
sticlozității boabelor după care este supus unu ؚi test ce are ca rol deter minarea gradulu ؚi de creștere a
particulelor de făină în co mbinați ؚi cu soluții acide slabe ca în final să obțină a minoacizi ؚi esențiali
(Siminel V. , 2007).
Pentru a obține însușir ؚile fizice ale aluatului cu ajutorul alveografului ave m nevoie de un
număr considerab ؚil de boabe , mai exact 100 – 200 g boabe ce se coc în condiți ؚi de laborator iar ceea
ce rezultă în f ؚinal este considerat principiu pe baza căruia s e testează cal ؚitatea de panificare a liniei
amelioratoare.
O făină de calitate r ؚidicată ce are ca scop panificația este i mportant să deț ؚină un potențial
ridicat de sorbire a ape ؚi, pretenții reduse fată de oxidare , o per ؚioadă de fră mântare câ t mai scu rtă cel
mult medie dar să ofere ș ؚi un volu m ridicat al pâinii care este legat ș ؚi de conținutul de maltoză ce
influențează d ؚirect creșterea pâinii.
Verificarea genetică prez ؚintă o mare variabilitate datorită prote ؚinei dar în special conținutului
în gl uten, prؚin ur mare î mprejurările caracteristice din per ؚioada defor mării bobului , influențează
direct conținutul în prote ؚine și gluten astfel ( Leonte C -tin, 2010):
• umiditatea redusă cât și te mperatura r ؚidicată din aer dar și din sol crește procentul de p roteؚină
și gluten;
• utilizarea unor doze marؚi de fertilizare cu azot (50kg/ha) duce la o creștere a conț ؚinutul ui în
proteină cu 1% pentru f ؚiecare doză;
• boabele asezate în partea de sus conț ؚin o cantitate mai redusă față de partea infer ؚioară;
• în specia l soiur ؚile ce conțin o cantitate ridicată în prote ؚină dețin o variabilitate fenotipică mai
solidă față de so ؚiurile cu un conținut mai scăzut.

27 3.1.3 A meliorarea precocități
Este o preocupare deoseb ؚită pentru zonele de cultură d ؚin Ro mânia deoarece:
• soiurile precoce de grâu ev ؚită efectele oferite de secetă d ؚin at mosferă dar și din sol în
perioada verii;
• aceste soiuri dau șansa ut ؚilizării siste mului cu două cultur ؚi de boabe în acelaș i an în zonele
care dețin s ؚistem de irigații , ca exe mplu se cult ؚivă grâu ce se recoltează pâna la începutul
lunii iun ؚie și se continuă cu poru mb – hibrizi ti mpurؚii, fasole boabe – precoce , soia – precoce
etc.
Ameliorarea precocități ؚi este o calitate de valoare înse mnată deoarece oferă șansa pentru o
asortare bună între fazele și etapele cr ؚitice de creștere ale plantei și condiți ؚile cli materice și culturale ,
ce deter mină un ech ؚilibru bun producției de boabe.
În prezent fer mieriؚi din Ro mânia utilizează so ؚiuri de grâu cât mai timpuriؚi, un lucru perfect
just, iar acest lucru i mpune a melioratorilor orientare spre obținerea de so ؚiuri ti mpurii , cu o
productivitate și cal ؚitate foarte bună adaptate la un cl ؚimat mai dur , cu rezistență faț ă de boli ș ؚi
daunători etc. Ca și metode folosite pentru a melؚiorarea aceste i calități s -a dovedit că cea maؚi
eficientă este prin hibr ؚidare ( Leonte C -tin, 2010).
Odată cu a meliorarea precocități ؚi pute m îmbina și alte cal ؚități i mportante cu m ar fi:
rezistență la boli , daunători , ger s.a.

3.1.4 A meliorarea rezistenței la boli și dăunători
Deși mai multe bol ؚi în prezent pot fi co mbătute pr ؚin metode chi mice foarte eficiente datorită
costului rid ؚicat dar si potențialului mare de a polua medؚiul înconjurator , fenomen frecvent întâlnit
în ulti ma perioada or ؚientarea spre a meliorarea bolilor este foarte b ؚine motivată.
Pentru ca un so ؚi de grâu să prezinte o rezistență totală faț ă de un agent f ؚitopatogen se
utilizeaza hibridările back – cross dar trebuie prec ؚizat că este o operațiune destul de greu de real ؚizat
ce constă în u tilؚizarea de donatori cu rezistență la boala respectivă în scopul obț ؚinerii de linii
izogenice ce asigură în același t ؚimp rezistența la mai multe boli:
• rezistența la rug ؚina brună – atacul se declanș ează la începutul luni ؚi mai pe suprafețele foliare
dar și asupra boabelor , mؚicșorându -le nu mărul si greutatea;
• rezistența la rug ؚina neagră – este bună , atacul se declanșează în per ؚioada verii , mai exact luna
iulie având un efect scăzut datorită per ؚioadei târzii cand începe atacul;

28 • rezistența la rug ؚina g albenă – este destul de scăzută , boala se manؚifestă pri măvara cand
temperat urؚile sunt scăzute si cu un nu măr considerab ؚil de precipitații astfel recolta poate fi
afectată pâna la a f ؚi compromisă din cauza atacului ti mpuriu;
• rezistența la mălura co mună – se poate real ؚiza prin tratarea se mințelor cu fungicide;
• rezistența la mălura p ؚitică – la fel ca și la mălura co mună tot pr ؚin tratarea se mințelor cu
fungicide;
• rezistența la fă ؚinare și fuzarioză – este posibilă doar la so ؚiurile ce au în mod activ rez istență
la bolile respective.
Combaterea pe cale genet ؚică a bolilor se real ؚizează pe două căi:
• combatere ce are ca scop mؚicșorarea pierderilor fără sau cu sch ؚimbări minime în structura
genetică a populației patogenilor – “luptă defensivă”;
• combatere c e are ca scop eli minarea p ؚierderilor cauzate de boli , ce prevede o dezvoltare
corelată și constantă a patogenulu ؚi în sensul creșterii virulenței.
Cel maؚi important dăunător al grâului este Musca de Hessa pentru care ex ؚistă surse de ger moplas mă
mondială ce deț ؚin rezistență activă cu m ar fi soiurile: Lathrop , Ponca , Big Club s.a.

3.1.5 A meliorarea rezisteței la iernare
Constitu ؚie un scop înse mnat pent ru toate zonele d ؚin țara noastră unde se cultivă dator ؚită
condițiilor cli matؚice din perioada ierni i ce duc la distrugerea , asfix ؚierea sau scăderea rezistenței
acestora la boli.
Soiurile ce deț ؚin o anu mită rezistență la iernare au anu mؚite însușiri morfologice și
fiziologice:
• nodul de înfrățire la o adânc ؚime mai mare în sol crește rezistența grâului ;
• grâul de toa mnă față de cel de pr ؚimavară este mai rezistent;
• portul “culcat” prezintă o rez ؚistenă mai bună față de portul “erect”;
• plantele cu o înfră tire maؚi abundentă dețin o rezistență mai bună;
• formele cu talie mare au rez ؚistență ridicată;
• soiuri le tardive denotă o rez ؚistență mai bună față de celelalte tipuri.
Proble mele cele maؚi importante care apar la a meliorarea la ger sunt dator ؚită corelației
negative dintre însuș ؚirea pe care o dori m să obține m prin acest proces și capac ؚitatea de producț ie
care se poate expl ؚica astfel :
Odată cu apariția pri măveri ؚi substanța uscată se acu mulează în plan tă, producț ؚia este mai
mare dacă se real ؚizează mai devre me însă acest proces real ؚizat ti mpuriu sensibilizează plantele la

29 gerurile tărzi ؚi. O altă ex plicație ar fi datorită genelor cu tal ؚie scurtă ce i nfluenț ează pozitiv producț ؚia
dar și rezistența la cădere care ind ؚirect are efect asupra rezistenței la ger dator ؚită modificărilor
asupra metabol ؚismului celular.
Ca și concluz ؚie este cert că odată cu creșterea rezistenței la ger a plantelor scade producț ؚia
acestora însă se cunosc situații de co mbؚinare mulțumitoare a celor două calități.
Datorită acestei corelații negat ؚive în Ro mânia este i mportant păstrea acestei însuș ؚiri la minim pentru
a reali za o producție cât maؚi mare asta datorită cli matului te mperat care ne avantajează .

3.1.6 A meliorarea la secetă
Reprezintă o atenț ؚie importantă pentru toate soiurile dar în spec ؚial cele din sud și sud -estul
României , unde ver ؚile sunt mai secetoase. Rezistența la secetă este corelată cu rez ؚistența la îngheț
având o bază fiziolog ؚică apropriată , totodată aceasta este o cal ؚitate foarte co mplexă ce se prezintă
sub 2 for me :
• rezistența la secetă pas ؚivă prin precocitate;
• rezistența la secetă act ؚivă pr in urmatoarele calități:
• sistem radؚicular foarte dezvoltat (puternic și profund);
• sistem foliar adaptat pentru o evapotransp ؚirație redusă;
• coeficient de transp ؚirație scăzut;
• eficacitate fotos ؚintetică mare;
• obținerea unor lini ؚi izogenice aristate , la tipurile i mportante nearistate.
Ameliorarea rezistențe ؚi la secetă se obține prin metoda hibr ؚidării soiurilor de grâu puternic e
ori prin hibridare intergen ؚică Triticu m x Agropyron .

3.1.7 A melioararea rez ؚistenței la cădere și scuturare
Prezintă un int eres deoseb ؚit în momentul când ave m de a face cu tehnologi ؚi intensive și
semiintensive , astfel în situați ؚile agenților de intensivizare precu m fertil ؚizare a, irigarea , protecția
biologică s.a. este necesar să ave m soؚiuri cu rezistență la cădere și scut urare.
Soiul cu rez ؚistență la cădere se definește astfel:
• cu o tulp ؚină scurtă și internoduri alungite (de la bază spre vârf);
• sistem radicular puternic și profund;
• paiul deține o elastic ؚitate mare datorită ligninei ce se află pe pereți ؚi celulari dar și din cauza
structurei celulelor;
• tulpina , nodur ؚile și internodurile scad î n grosi me de la bază spre vârf;

30 • bună rezistență la bol ؚi și dăunători.
Pe când un so ؚi cu rezistență la scuturare se definește prin:
• bună fixare a glumelor pe rahis;
• tesutul mecani c prez ؚintă o evoluție proe minentă;
• gradul de coborâre a sp ؚicului;
• dimensiunea pale ؚilor, glumelor dar și a bobului.

3.2 Metode folosite în a meliorarea grâului de toa mnă

În procesul de a melؚiorare a grâului înt âmpinăm următoarele dificultăți ( Leonte C -tin, 2010):
• un nu măr considerab ؚil de obiective ce trebuiesc realizate;
• plurivalența unor cal ؚități precu m potențialul de producție , calitatea;
• structura poligeno mؚică – AABBDD – de la un nu măr de trei specii diferite;
• structura polifactor ؚială a caracter elor;
• lipsa infor mațiؚilor genetice de la unele caractere.
Însă, după mai multe cercetăr ؚi în acest do meniu al citogenetici ؚi au apărut mai multe metode
utilizate în a meliorare.

3.2.1 Selecția individuală
Acestă metodă se bazează pe selecț ؚia plantelor elită de o valoare super ؚioară din câ mp și
examinarea descedenț ؚilor, intr-o for mă separată pentru fiecare plantă. În acest mod, amelؚioratorul
are oportunitatea scoateri ؚi în ti mp util a elitelor ce au o valoar e genetică maؚi scazută dar și p ăstrarea
pentru în mulțؚire a elitelor valoroase.
Selecția individuală este util ؚizată din 1901 și cu ajutorul ei s -au obț ؚinut pri mele soiuri de
grâu, totodată fi ؚind pri ma metodă ce a per mis utilizarea variabilități ؚi genetice prezente în populațiile
locale ce a dus la detașarea b ؚiotopurilor valoroase obținându -se soiuri a meliorate (Crețu A. , și colab
2000).

3.2.2 Hibridarea
Cu ajutorul acestei metode de a melؚiorare , se pot găsi mai multe însuș ؚiri dar și caractere
importante obținute de la două sau c hؚiar mai multe variante parentale î ntr-un sؚingur organis m ce

31 poartă nu mele de h ؚibrid. Astfel , hibrizii dețin în F1 efect heteroz ؚis maxim din cauza heterozigoției
sale totale , urmând ca F2 , F3,….Fn anu mite generați ؚi segregante , să reducă considerabil acest efect
din cauza micșorăr ؚii heterozigoției și dezvoltării ho mozigoției.
Însoțită de procedee corespunzătoare de selecț ؚie a alcătuit și încă alcătu ؚiește o metodă
importantă în a melؚiorarea grâului din Ro mânia. Utilizată în ur ma unor cercetăr ؚi în detaliu a
germoplas meؚi autohtone și mondiale , hibridarea dă oportunități foarte marؚi amelioratorilor în
special generați ؚilor segregante cu scopul de a lua cele mai valoroase genot ؚipuri. Hibridarea s -a
utilizat și î ncă se util ؚizează mai ales cele intr aspecifice și intergenice.
Metodele care au dus la real ؚizarea soiurilor din prezent de grâu sunt cunoscute ca h ؚibridări
simple sau co mplexe interspec ؚifice. I mplementarea caracterelor de cal ؚitate sau rezistență tot la
soiurile din prezent cu product ؚivitate mare se obțin cu ajutorul hibridăr ؚilor back – cross (Crețu , A., și
colab 2000).

3.2.3 Mutageneza
Cu ajutorul agenț ؚilor mutageni se reușesc translocați ؚi de gene , urmând noile genotipuri cu un
bob mărit, ce prez ؚintă diferite culo ri, conținut pro teic mare etc. Î nsă la momentul actual s -au obț ؚinut
peste 2000 de mutante de grâu dar sunt maؚi puține soiuri valoroase.
Elementele mutagene funcț ؚionează nu doar către unele însușiri uș or ev ؚidențiabile , nu
provoacă doar producerea unor macromutațiؚi, ci provoacă schi mbări în ereditatea la unele seri ؚi de
indivizi , schؚimbări ce pot fi acc entuate doar cu ajutorul unor măsurؚi bio metrice care fac media
populației să se mؚiște spre dreapta sau stâ nga, cu indivizi ce sunt scoși din var ؚiabilitatea inițială. În
vederea obțineri ؚi de for me valoroase , ce pot fi utilizate în a melؚiorare , este nevoie de cercetarea
descendențelor d ؚin alte generații mutante.
Este cunoscut faptul că la grâul de toa mnă din cauza condiț ؚiei sale poliploide , mutațiile î ncep
să se manؚifeste cu generația M 2 continuând până în M 7 și M 8. Dator ؚită acestui fapt s -a urmărit
modalitatea pr ؚin care să se expri me diferite feluri de mutații ut ؚile de -a lungul a șase generații
mutagene.
Odată cu începerea d ؚin M 2, își fac apariția un nu măr rid ؚicat de for me valoroase , încât
generațiile s -au putut recunoaște for me maؚi precoce , precocizarea este mai mare la for mele tard ؚive
atunci când s -au ut ؚilizat doze mari sau câ nd s-au efectuat irad ؚieri repetate.
Tot în M 2 s-a găsit și o ser ؚie de variant e rezistente la cădere în mod deoseb ؚit atunci când
iradierea a fost efectuată cu doze moderate. În descendețele cercetate nu s -au găsit var ؚiante
rezistente la bol ؚi precu m făinarea sau rugina brună , totuși au fost descoper ؚite mai multe variante cu

32 rezis tență spor ؚită. La materialul hibrid , suma lor a fost mai mare față de so ؚiuri, din care s -a dedus că
pentru iniț ؚierea unor for me rezistente la boli este necesar irad ؚierea materialului hibrid.
În M 3, s-au observat mai multe var ؚiante cu durata de vegeta ție schi mbată, maؚi prococe sau
tardive iar însp ؚicatul unor proveniențe realizându -se pe o per ؚioadă de 14 zile.
În generația M 3 se găsesc cu s ؚiguranță cele mai multe variante rez ؚistente la cădere astfel în
acestă generaț ؚie se realizează o alegere cor espunzătoare după acestă însuș ؚire. Este i mportant ca
aceste var ؚiante ce prezintă rezistență la cădere la unele soiuri cu tal ؚie înaltă se datorează iradierii
repetate , maؚi exact creșterea “presiunii de mutație”. La fel ca și M 2, și în acestă generaț ؚie se găsesc
mai multe var ؚiante de rezistență la boli precu m făinare sau rug ؚina brună față de materialul original.
În generația M 4 s-au găsit var ؚiante mai tardive , dar și pre coce, cele din ur mă fiؚind î ntr-un
număr maؚi mare la materialul obținut datorită iradierii 15 Kr. În acelaș ؚi timp au fost observate și
variante rezistente la cădere ș ؚi forme mai rezistente la boli.
Iar în generați ؚile M 5 și M 6 se găsesc indivizi mai precoci sau tard ؚivi, imuni la cădere și boli ,
însă frecvența lor este în scădere c u fؚiecare generație.
Din cauza faptului că în generați ؚile M 2 și M 4 apar for me deoseb ؚite cu frecvența cea mai
mare, este necesar ca în lucrăr ؚile de mutageneză să se studieze toate aceste generați iؚ .O nouă selecție
nu mai este efic ؚientă dacă s -a făcu t selecția pentru aceste caractere în generați ؚile M2 – M4 (Crețu ,
A., și colab 2000).

3.2.4 Ploidia (poliploidia)
În acelaș i timp cu obț ؚinerea celor dintâi seturi aneuploide de dif ؚirite tipuri: nuliso mi,
monoso mi, trؚisomi și tetraso mi, șansele de muncă ale a melؚioratorilor de grâu s -au mărit,
aneupleoizi ؚi s-au dovedit a fi excelente instru mente în anal ؚiza unor cercetări teoretice și practice. La
grâul co mun găs ؚirea unor seturi de aneuploizi și utilizarea unor procedee de lucru au fost pos ؚibile cu
ajutorul a două însuș ؚiri importante precu m: structura geno mică și modalؚitatea de tri mitere prin
gamete a unor t ؚipuri aneuploide. Grâul co mun a fost realizat cu ajutorul a două h ؚibridări spontane
între trei tipur ؚi de specii ancestrale diploid ce sunt înrudite , deven ؚind un alohexaploid ce are o
formul geno mica de tipul AABBDD.
Complexؚitatea acestor for me aneuploide , fertilitate ridicată , viabؚilitatea și trecerea în
descendeță a unu ؚi anu mit tip de aneuploidie cu frevență mare au ajutat la folos ؚirea unor procedee de
cercetare genet ؚică care în final a rea lizat din grâu o plantă perfectă pentru astfel de cercetări.
Astfel de metode au per mؚis cu destulă exactitate și lejer ؚitate de manipulare a genelor pe
cromozomi, constatarea grupelor de l ؚinkaje da r și prezicerea fenot ؚipurilor posibile în cazul

33 înlocuirii între so ؚiuri. Datorită diversității de aneuplo ؚizi folosiți și de cauza ur mărită s -au
conceput maؚi multe metode de analiză de bază precu m:
• analiza nuliso mică;
• analiza monoso mică;
• analiza cu ajut orul lin ؚiilor de substituție.
La metodele de anal ؚiză enu merate mai sus mai pot fi adăugate și procedee de anal ؚiză ce au ca
scop găsirea genelor pe br ațele cro mozomؚilor și crearea hă rților genice.

34

PARTEA a II -a
CONTRIBUȚII PROPRII

35

CAPITOLUL IV
OBIECTIVELE ȘI METODELE DE CERCETARE LA
C.C.D.C.E.S PERIENI – BÂRLAD

4.1. Condițiile pedo -climatice în câ mpul experi mental

4.1.1 Prezentarea unității
Din punct de vedere geograf ؚic, Centru de Cercetare – Dezvoltare pentru Co mbaterea
Eroziunii Solului Perien ؚi (C . C . D . C . E . S . Perieni) este poziționat la 46˚ 18ʼ latitudine nordică și 27˚
37ʼ longitudine estică , în sudul Col ؚinelor Tutovei , iar din punct de vedere ad ministrativ în raza
comunei Perieni , județul Vaslui , în nord – vestul municipiului Bârlad . Teritoriul unității este
traversat de dru mul național 24 (DN24) , care face conexiunea între Bârlad și Bacău , iar sediul ,
clădirile anexe și atelierele ce au ca scop realizarea cu succes a întregii activități de cercetare , sunt
pozițion ate la kilo metrul 7 de pe acest dru m național.

Figura 4.1 – Localitatea Perieni , județul Vaslui

36
C . C . D . C . E . S . Perieni și -a început activitatea în 1954 , acesta fiind și anul înființării , sub
numele de Stațiunea Perieni , la inițiativa celor doi acade micieni Prof . Traian Săvulescu și Prof .
Mircea Moțoc . În anul 1970 Stațiunea Perieni și -a schi mbat nu mele în Stațiunea de Cercetări pentru
Combaterea Eroziunii Solului , după care din anul 2006 poartă nu mele de Centru de Cercetare –
Dezvoltare pentru Co mbaterea Eroziunii Solului Perieni.
La început în anul 1956 când cercetăr ؚile au început acestea s -au bazat pe:
• studiul cu privire la eroz ؚiunea solului ,
• stabilirea dozelor opt ؚime și for mele de îngrășă minte,
• refacerea pajișt ؚilor de gradate ,
• folosirea perdelelor forest ؚiere în scop antierozional ,
• studiu de agrotehn ؚică antierozională ,
• studiu în privința folosir ؚii tipului de asola ment în pantă ,
• deter minarea cultur ؚilor ce se pretează pe terenurile în pantă ,
• combaterea buruien ؚilor pe cale chi mică.
În prezent sunt desfăsurate alte act ؚivități cu m ar fi:
• studiu privind producția agr ؚicolă în fer me, cercetare – experi mentare ,
• efectuarea mecanizată a lucrăr ؚilor agricole ,
• metode de co mbatere a buru ؚienilor , dăunătorilor și bolilor ,
• studiu privind creșterea productiv ؚității în câ mp,
• tratarea , depozitarea și cond ؚiționarea se mințelor ,
• deter minarea producț ؚie zootehnice în fer me.
Totuși , activitatea care reprez ؚintă acest Centru de Cercetare – Dezvoltare este să valor ؚifice
terenurile aflate în pantă , cele erodate sau ce deț ؚin un astfel de potențial.
Aceste cercetări sunt posib ؚile cu ajutorul a două sectoare diferite: pr ؚimul sector , de cercetare ,
ce este alcătuit d ؚin Laboratorul de Agrotehnică antierozională ș ؚi Laboratorul de Eroziune a Solului .
Cel de -al do ؚilea sector , de dezvoltare , în cadrul căru ؚia se regăsesc: o fer mă pentru producere de
samânță a cerealelor ș ؚi o altă fer mă pentru plantele tehnice , o fer mă zootehn ؚică, o fer mă viticolă
plus trei sectoare ce au ca scop prelucrarea strugur ؚilor și vinificației , condiționarea de se mințe mؚici
iar ulti mul este un sector mecanic.

37
Figura 4. .2 – Sectoarele din cadrul Centrului de cercetare

Activitatea specifică sectorulu ؚi de cercetare este de a efectua studi ؚi și cercetări cu privire la:
• deter mؚinarea proceselor de eroziune ,
• utilizarea unor metode î mbunătăț ؚite pentru organizarea și a menajarea antieroz ؚională a
terenurilor aflate în pantă ,
• efectul eroziuni ؚi pentru mediul înconjurător ,
• metode de î mbunătățire a tehnologi ؚilor antierozi onale de cultură a plantelor pe terenur ؚile
situate în pantă ,
• crearea de modele de organ ؚizare , amenajare și exploatare antierozională pr ؚin extinderea în
producț ؚie a unor rezultate se mnificative ,
• utilizarea de asistență tehn ؚică pentru aplicarea tehnolog iilor antieroz ؚionale de cultură.
Sectorul de Dezvoltare are ca scop:
• folosirea celor mai efic ؚiente rezultate de cercetare stiințifică cu priv ؚire la siste mul de
agricultură contur (direcția curbelor de nivel) ,
• utilizarea tehnologi ؚilor antierozionale în scopul producerii de să mânță la cele maؚi importante
culturi ,
• mioare și berbecuți din rasa merinos de palas.

Sectoare
•Sectorul de dezvoltare:
•fermă pentru producere de samânță a cerealelor
•fermă pentru plantele tehnice,
•fermă zootehnică
•fermă viticolă
•Sectorul de cercetare:
•Laboratorul de Agrotehnică antierozională
•Laboratorul de Eroziune a Solului.

38 Tabelul 4.1
Modul de folosință al terenului la C .C .D .C .E .S ., Perieni
Categoria de folosiță Măsu ri topografice efectuate în 2016
Suprafață ha % din suprafața totală
Arabil 609,61 73,83
Vie nobilă 94,22 11,41
Fânețe 44,45 5,38
Pășuni 27,60 3,34
TOTAL AGRICOL 775,89 93,96
Păduri 15,13 1,83
Ape, bălți 2,70 0,34
Drumuri, exploatare 16,78 2,03
Curți , construcții 12,69 1,55
Neproductiv 2,29 0,29
TOTAL NEAGRICOL 49,58 6,04
TOTAL GENERAL 825,47 100

În ceea ce privește modul de folos ؚință al terenului din cadrul Centrulu ؚi de cercetare se poate
observa că acesta este structurat în două părț ؚi și anu me: teren agricol și teren neagricol , toate aceste
cuprinzând un total de 825 ,47 hectare.

Figura 4. .3 – Structura terenului agricol din cadrul Centrului de cercetare
79%
12%
6% 3% Arabil
Vie nobilă
Fânețe
Pășuni

39 Așa cu m se poate observa ponderea cea mai mare în total teren agr ؚicol este reprezentat de
terenul arabil cu 79% din total , urmat de plantația vit ؚicolă cu 12% din total și de fânețe cu 6% și de
pășuni cu 3% din total suprafață.

Figura 4.4 – Structura terenului neagricol din cadrul Centrului de cercetare

În ceea ce privește structura terenului neagr ؚicol din cadrul Centrului d e cercetare se poate
observa că acesta este co mpus din: dru murؚi de exploatare 34% , păduri 30% , curți, construcții 26% ,
ape și neproductiv cu aproxi mativ 5%.
Structura Sectorulu ؚi de Dezvoltare este ur mătoarea:
• două fer me vegetale ,
• fermă zootehnică ,
• fermă vitؚicolă ,
• un sector pentru cond ؚiționarea se mințelor mici,
• un sector pentru vin ؚificare ,
• un sector mecanؚic prevăzut cu un atelier mecanic.
Centru de Cercetare – Dezvoltare face parte d ؚin cadrul agențiilor statului , este o propr ؚietate
publică , care-și desfășoară act ؚivitatea în subordinea Acade miei de ști ؚințe agricole și silvice ˮ Gh .
Ionescu Șișești ˮ București.

30% 5% 34%
26% 5% Păduri
Ape, bălți
Drumuri, exploatare
Curți, construcții
Neproductiv

40 4.1.2 Condițiile de relief
Sub aspectul geo morfolog ؚic C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad este poziț ؚionat în Podișul Bârladului
si face part e din subdiviz ؚiunea Colinele Tutovei . Colinele Tutovei prez ؚintă mai multe depozite
cuaternare , loesuri care ajung la d ؚimensiuni de 20 -40 cm grosi me.
Formele de relief predo mؚinante sunt relieful structural , sculptural ș ؚi cel de acu mulare .
Relieful st uctural este prezent pe toată subd ؚiviziunea mai ales pe creasta interfluviilor înalte dar ș ؚi în
zonele cu suprafețe plane . Tot a ؚici se mai găsesc mai multe tipur ؚi de coaste de la nor male până la
secundare și inverse dator ؚită structurii geologice a zo nei.
Relieful sculptural , prezent în vestul și sud -vestul Col ؚinelor Tutovei căruia i se mai alătură
diferite for me de rel ؚief ce au apărut în ur ma diferitelor procese de versant cu m ar fؚi: prabușiri de
teren , șiroiri real ؚizate în ur ma ploilor torențial e etc . Relؚieful de acu mulare este prezent prin terase ,
șesuri , etc.

4.1.3 Condițiile de sol
Sunt prezente mai multe varietăț ؚi de soluri zonale și ultrazonale dator ؚită condițiilor foarte
variate de relief , clؚimă dar și a diversității stratului litolo gic, umidități ؚi și acțiunea o mului . C .C .D .C .E .S
Perieni – Bârlad cupr ؚinde 17 unități de sol , organizate în 5 grupe a meliorat ؚive, mai importante fiind
solurile de t ؚip cernozio m care au un profil nor mal, solur ؚile cu un grad de eroziune scăzută ce ocupă
o mare suprafață a stațiuni ؚi, celelalte grupe ocupând suprafețe mici.
Grupa cernozio murؚilor este alcătuită din cernozio muri tip ؚice, cernozio muri levigate dar și
cernozio muri carbonat ؚice, fiind for mate datorită influenței factor ؚilor cli matici asupra unităților
morfologice , versanți ؚi și luncile . Astfel pe versanți ؚi ce au un conținut considerabil în argilă , roca
mama, la temperatur ؚi scăzute , în perioada de iarna când zăpada este puț ؚină, ușor spulberată de vânt
și cu te mperaturi rid ؚicate a deter minat for marea acestor soluri de tip cernoz ؚiom, în funție de
înclinarea versantului , fiؚind de la slab până la moderat levigat.
Cernozio murile tip ؚice, sunt prezente în zonele cu un cli mat de vegetaț ؚie specific zonei de
stepă . Pe versații ce au panta cupr ؚinsă intre 6 -12% și -a făcut apariția cernoz ؚiomul slab degradat ,
format din or ؚizonturile A , B, și C, iar pe cei cu pantă intre 16 – 18% sunt prezente cernoz ؚiomurile
puternic erodate , ce au textură grea , argؚiloasă . Datorită reliefului fră mântat și a ut ؚilizării unei
agrotehnic ؚi necorespunzătoare pătura fertilă a fost transportată la baza pantelor astfel încât în
prezent or ؚizontul A poate lipsi ajungându -se direct la profilul B , C sau D . Solur ؚile aluviale se
localizează pe șesur ؚi, luncile arterelor hidr ografice , formându -se pe aluv ؚiuni luto -argiloase , ce
prezintă un drenaj slab unde sunt prezente asoc ؚiațiile vegetale , mezohigrofite . Ca exe mplu lunca

41 râului Valea Seacă este for mată în mare parte d ؚin soluri de tip aluvial , în stadii difer ؚite, pornind d e la
soluri aluv ؚiale cu înțelenire slabă până la solurile puternic stratif ؚicate cu textură nisipo -lutoasă.
Cartarea agrochi mică a stud ؚiat ur mătorii indici agrochi mici:
• pH-ul solului în apă este cupr ؚins între 5 ,3 – 8, fiind moderat alcalin până la pute rnؚic acid ,
fiind alcătuit din soluri ac ؚide-neutre (59) , precedate de soluri slab alcal ؚine (21%) și soluri
moderat acide (20%);
• Cantitatea de fosfor este cupr ؚinsă între 1 ,4 – 40 mg P 2O/100 g sol , de la slab aprov ؚizionat cu
fosfor până la un conț ؚinut î n exces de fosfor asi milabil . Solurile bine aproviz ؚionate sunt cu o
pondere de 44 % , fiؚind ur mate de cele mediu aprovizionate 38% , slab aprov ؚizionate 14% iar
cele cu exces 4%;
• Conținutul solului de potas ؚiu asi milabil este cuprins între 7 – 50mg K 2O/100 g sol , ca și în
cazul fosforului fi ؚind de la slab până la o cantitate exces ؚivă de K 2O/ asi milabil;
• Conținutul de hu mus d ؚin sol este cuprins între 1 ,95 – 3,94%, adică de la un n ؚivel de
aprovizionare medؚiocru până la nor mal, predo minând cele cu o cant ؚitate slabă în hu mus;
• Conținutul în carbonaț ؚi este cuprins între 0 ,2 – 0,6%, CaCO 2, variază de la slab până la
mediu;
• Indicele de azot cupr ؚins între 1 ,89 – 3,34, ce indică o aproviz ؚionare a solului cu azot
mijlocie.
Tabelul 4 ..2
Tipurile de sol predo minante la C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad
Tipul de sol Suprafața (ha) Ponderea (%)
Cernozio m cambic tipic 232,69 34,2
Cernozio m cambic moderat
erodat 202,75 29,8
Sol cenușiu 145,6 21,4
Alte tipuri de sol 99,33 14,6
Total 680,46 100

Tipul de sol predo mؚinant în cadrul Centrului de cercetare este cernoz ؚiom cambic tipic , având
un profil de sol A m- Bv- C sau Cca , cu o pondere de 34 ,2%, urmat de cernoz ؚiom cambic moderat
erodat cu 29 ,8% și de sol cenuș ؚiu cu 21 ,4%, precu m și de alte tipuri de sol 14 ,6% din t otal sol.

42
Figura 4 ..5 – Structura solului în cadrul Centrului de cercetare

Așa cu m se poate observa în f ؚigura 4 . .5, cernozio mul ca mbic tip ؚic se află pe 232 ,69 hectare ,
urmat de cernozio mul ca mbؚic moderat erodat cu 202 ,75 hectare ș ؚi sol cenușiu cu 145,6 hectare.

4.1.4 Condițiile de cli mă
Teritoriul Centrulu ؚi de cercetare este situat într -un cli mat temperat cont ؚinental caracterizat cu
veri secetoase și iern ؚi cu ger puternic și precipitații scăzute.
Temperatura este un factor pr ؚimordial , fiind hotărâtoare atât în deter minarea ar ؚiei de răspândire a
grâului cât și în declanșarea ș ؚi parcurgerea principalelor procese în etapa de v ؚiață ale plantelor aflate
în cultură . Stațؚiunea C .C .D .C .E .S Perieni se află într -o zonă ce se caracter ؚizează printr -un cli mat
temperat cont ؚinental , cu indici de ariditate între 20 – 30 . Între anii 2000 ș ؚi 2015 te mperatura medie
anuală a fost de 10 .8, medؚia lunii ianuarie fiind de -1,6˚C iar în luna iul ؚie de 20 .3˚C.
Temperatura medؚie cea mai scăzută s -a realizat în luna ianuarie , cu valoarea de 1 ,8˚C,
important este faptul că aceste te mperatur ؚi găsesc câ mpul, de cele mai multe ori , lipsؚit de stratul de
zăpadă protector , din cauza căru ؚia în mai mulți ani cultur ؚile de toa mnă sunt co mpromise . Durata
intervalulu ؚi de îngheț este mare: 193 zile . Data medie a pr ؚimului îngheț este 13 octo mbrie . Față de
această data s -au înreg ؚistrat ur mătoarele variații: cel mai timpurؚiu 17 septe mbrie, cel mai târziu 13
noiembrie . Suma temperatur ؚilor în perioada 1 martie – 31 noie mbrؚie este de 3625˚C cu o
temperatură medie a intervalului de 14 ,6˚C.

232,69
202,75
145,6
99,33
050100150200250
Cernoziom cambic tipic Cernoziom cambic moderat
erodatSol cenușiu Alte tipuri de solha

43 Tabelul 4.3
Temperatura aerului la stația meteorologică din Bârlad în perioada 2005 – 2015
Anul Media multiannuală
IAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOV DEC
2005 -2013 -3,2 -1,3 3,2 10,0 16,0 19,6 21,4 20,9 16,3 10,3 4,3 -0,7
2014 -0,9 0,2 8,6 11,1 16,4 19,3 22,2 22,6 18,2 10,4 5,0 1,5
2015 1,8 2,6 7 .1 10,8 17,7 21,2 24,3 24,4 20,0 11,0 9,4 5,3

Așa cu m se poate observa medؚia multianuală în perioada 2005 -2013 var ؚiează în fu ncție de
luna calendarist ؚică și de te mperature anului înregistrată în perioada respect ؚivă . Astfel la nivelul
anului 2014 co mparativ cu per ؚioada 2005 -2013 se poate observa o î mbunătățire a reg ؚimului ter mic
cu aprox ؚimativ 2 0C, iar în anul 2015 cu o cre ștere de 4 0C.

Figura 4. .6 – Temperatura medie maximă absolută în perioada 2005 – 2015 la
C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad

În ceea ce privește te mperatura medؚie maximă înregistrată în perioada 2005 -2015 , confor m
figurii 4 .6, cele mai mari te mperaturi se înreg ؚistrează în anul 2012 cu 25 ,9 0C, urmat de anul 2008
cu 25 ,4 0C și de anul 2009 cu 25 ,1 0C, iar cele mai reduse te mperatur ؚi se înregistrează în ani ؚi 2005
și 2010 cu 23 ,3 0C, de anul 2013 cu 23 ,4 0C și de anul 2014 cu 23 ,6 0C.
23,3 23,8 24,7 25,4
25,1
23,3 24,1 25,9
23,4 23,6 24,7
2222,52323,52424,52525,52626,5
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 20150C

44
Figura 4. .7 – Temperatura medie minimă absolută în perioada 2005 – 2015 la
C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad

Figura 4 .7 pune în evidență te mperatura medؚie minimă absolută înregistrată în per ؚioada
2005 -2015 , așa cu m se poate observa te mperatur ؚile cele mai extre me se înregi strează în ani ؚi 2006 cu
-1,6 0C , 2005 cu – 1,2 0C și de anul 2012 cu – 1,1 0C.
Precipitațiile au un rol foarte i mportant în zonele ce au terenul în pantă dator ؚită modului de
împărțire ș ؚi volu mul lor care influențează procesul de eroz ؚiune prin scurger ile de suprafață . Volu mul
de precipitații cel maؚi mare este în perioada verii când sunt peste 300 mm, ploؚile fiind cu o
torențialitate rid ؚicată iar apa nu se infiltrează în sol , surplusul de apă se scurge la suprafață
producând eroz ؚiunea solului atât d e suprafață cât ș ؚi de adânci me . Precipitațiile ating un maxؚim în
iunie 80 .1 mm, cand este ș ؚi sezonul critic de eroziune.
În perioada octo mbrie – martie cad ca m 34% din precipitați ؚile anuale , mai exact 1/3 , iar în
sezonul maؚi cald 66% , 2/3 din su ma totală.
Repartiția inegală a precipitați ؚilor dar și prezența feno menelor de secetă , ploؚilor torențiale
dovedesc o excesivitate cl ؚimatică . Confor m lui D .Pujină (1997) între ani ؚi 1829 și 1992 , în Podișul
Bârladului au fost 26 de an ؚi secetoși și 35 de ani ploioși.
La Bârlad , valoarea minؚimă s-a înregistrat în anul 1945 și a fost de nu maؚi 259 ,8 mm/an .
Ploile torențiale au fost maؚi frecvente decât secetele și în 1 -2 cazuri/an acestea sunt însoț ؚite și de
grindină . Dacă valoarea maxؚima absolută înregistr ată în 24 de ore în Col ؚinele Tutovei a fost de 204 ,6
mm(Avrâ mești – 6 Iulie 1907) la Bârlad valoarea maxؚima a atins 82 ,8/24ore (14 iunie 1898) .. -1,2
-1,6
0,3
0,2
0,7
0,06
-0,5
-1,1
0,8
-0,9
0,16
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 0C

45 Anii cu precipitații anuale rid ؚicate au fost 1972 (778 .9 mm) și 1968 (790 mm) pe când ce ؚi cu
precipitați ؚi scăzute au fost 1945 (259 .8 mm) și 1994 (264 ,5 mm), astfel se poate concluz ؚiona că
aceste valori maxime și minؚime sunt net distanțate.
Condițiile agro meteorologice în anul 2015 perioada ianuarie – octombrie .
Perioada 01 .08 .2015 – 01 .10 .2015 , este cara cterؚizată printr -un deficit de precipitați ؚi de 46 ,3
mm, iar în perioada 01 .10-20 .10 precipitați ؚile căzute au însu mat 11 ,6 mm, în 7 even ؚimente pluviale .
În această situat ؚؚie pregătirea terenului pentru se mănat ș ؚi semănatul s -au realizat în condiții di ficile ,
fiind nevoiț ؚi să renunțe la arat , mergând nu mai cu discul și co mbؚinatorul . După se mănat (20 .10 .2015)
au ur mat două averse de 8 ,1 mm .(23 .10), respect ؚive de 22 ,4 mm . (24 .10), ce au favorizat răsărirea
grâului în proporție de 60 -70% . .
Precipitaț iile ulterioare au depășit valor ؚile nor male lunare , cu excepția luni ؚi ianuarie unde
deficitul de precipitați ؚi este de 13 .9 mm . Începând cu luna aprilie se instalează un reg ؚim secetos cu un
deficit de preciptații de 92 ,2 în per ؚioada 01 .04-30 .07 .2015.

Figura 4.8 – Precipitațiile medii multianuale ș ؚi precipitația nor mală la C .C .D .C .E .S Perieni

În Ro mânia circulaț ؚia maselor de aer este influențată de Munți ؚi Carpați dar și de așezarea
centrelor de tracț ؚiune at mosferică . În zona Podișului Moldovei cel mai întâln ؚit vânt este cel de nord
numit și Crivățul , în spec ؚial în perioada de iarnă când are o viteză medؚie de 3 ,1 m/s . Un alt vânt
prezent frecvent în reg ؚiune este cel care suflă dinspre nord – est, ce are o viteză medؚie de 2 ,2 m/s și
0100200300400500600700
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 545,6
455,7 628,4
378,8
337,6 601
319,7 532,1 601,1 629,7
359,0 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 493,1 P
r
e
c
i
p
i
t
a
ț
i
i
m
m

Anul de referință
Media multianuală Media normală

46 cel care bate d ؚinspre sud – vest cu o viteză medie de 2 ,4 m/s . Sunt însoț ؚite de ploi torențiale cu
descărcări electr ؚice.
Umiditatea relat ؚivă a aerului atinge procentul de 67% anual iar în luna iun ؚie este de 45 –
55% . Indicele de ar ؚiditate anual în medie este aflat între 23 și 25 . Astfel se poate concluz ؚiona că
acesta prezintă o variație mare dator ؚită precipitațiilor căzute și a te mperaturii medii ..
Dacă a m caracteriza zona stud ؚiată datorită condițiilor cli matice ar fi astfel:
• primăveri scurte ș ؚi secetoase cu vânturi puternice care accentuează evapotransp ؚirația grăbind
uscarea solului;
• primăvara și începutul veri ؚi sunt prezente ploile abundente;
• iernile sunt geroase , cu zapadă puț ؚină care în cele mai multe cazur ؚi este spulberată lasând
solul lipsit de s trat protector ș ؚi pot co mpromite culturile de toa mnă.
Tabelul 4.4
Regi mul vânturilor la stația meteorologică Bârlad
Direcția N NE E SE S SV V NV CAL M TOTAL
Frecvența (%) 30,9 8,5 1,8 4,4 3,5 10,1 4,0 6,3 20,5 100
Viteza ( m/s) 3,1 2,2 1,2 2,6 2,8 2,4 2,0 2,3 – –

În ceea ce privește reg ؚimul vânturilor înregistrate la stația meteorolog ؚică din Bârlad , se poate
obvserva o fluctuație a acestuia pe per ؚioada anului datorat te mperaturii și mișcări ؚi maselor de aer.

Figura 4. 9 – Roza vânturilor la stația meteorologică Bârlad

31
22
12
26
28 24 20 23
010203040N
NE
E
SE
SSVVNV
Frecvența (%)
Viteza (dm/s)

47 4.1.5 Regi mul hidrografic
Teritoriul stațiuni ؚi C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad face parte d ؚin punct de vedere hidrografic din
bazinul râulu ؚi Bârlad , o rețea densă ce are un paralel ؚism consecvent cu poziția Podișului Bârlad
fiind al cătuită din ape de suprafață dar ș ؚi de adânc ؚime.
Apele de suprafață , prezؚintă un regi m anual neunifor m cu var ؚiații de nivel , debit dar cele mai
mari diferențe se regăsesc între deb ؚitele minime și cele maxime . Vara nivelul râur ؚilor este în scădere ,
unele chiar seacă iar în pr ؚimăvară din cauza ploilor torențiale deb ؚitul lor trece de 66 /s la râuri cu
debit mؚic precu m Tutova iar debitul Bârladului trece cu ușur ؚință de sute de /s . Din cauza albiei
acestora ce este puț ؚin adâncă iar apa nu poate fi ev acuată la ti mp deter mؚină apariția inundațiilor.
Debitele variază de la un an la altul foarte mult dator ؚită condițiilor cli matice variate , debitele
medii lunare sunt în luna martؚie, cel mai des , reprezentând 22 – 26% din totalul scurgeri ؚi anuale .
Toamna, se înregistreză cea mai mؚică scurgere , cam 7 – 10%, uneori chiar mai puțin.
C .C .D .C .E .S Perieni – Bârlad este parcurs de pârâuri mؚici, cel mai cunoscut fi ؚind Valea Seacă ,
acesta încadrându -se în caracter ؚizarea rețelei hidrografice din această parte . Mai pot apărea pe uni ؚi
versanți izvoare ce au un deb ؚit foarte mic dar care contribuie la producerea ș ؚi menținerea
alunecărilor de teren iar în astfel de zone este prezentă o vegetaț ؚie tipică , iubitoare de apă.
Apele subterane , diferă în funcț ؚie de relief astfel că pe cu mpenele de apă n ؚivelul pri mei
pânze freatice este cupr ؚinsă între 15 – 20 m iar pe văi ajunge de la 0 .7 m până la 1 .5 m adânc ؚime. .
Apele de suprafață și cele subterane sunt în legătură iar menؚirea lor este întreținerea centrelor
populate , a centrelor zootehn ؚice și recunoașterea stratelor acv ؚifere de adânci me.

4.2 Concluziile asupra cadrului natural

Zona studiată , este co mponentă a unității de rel ؚief, Podișul Moldovenesc , subdiviziunea
Colinele Tutove ؚi, ce poate fi descrisă ca un rel ؚief deluros , mai puțin frag mentat , cu altitudini
cuprinse între 50 și 230 m, iar din punct de vedere geolog ؚic predo minante sunt rocile mai puțin
rezistente la eroziune.
Rețeaua hidrograf ؚică este reprezentată de râul Tutova și afluenți ؚi săi, fiind caracterizată cu
variații mari de debit.
Clima, temperat cont ؚinental , cu veri secetoase și iern ؚi geroase , cu vegetație ierboasă de
silvostepă iar cea le mnoasă este alcătu ؚită din păduri puțin masive , mai mult pâlcur ؚi de pădure.
Solul este foarte varؚiat, dar cele care predo mină sunt cernoz ؚiomurile ca mbice, solurile brune ,
erodosoluri , mai puț ؚin prezente sunt lacoviștele și solur ؚile gleice.

48 4. .3 Obiectivele experi mentelor

Această lucrare are ca ș ؚi scop esti marea capacității de producț ؚie a unui nu măr de 5 soiuri de
grâu de toa mnă, în condiț ؚii specifice de cli mă și sol de la C .C .D .C .E .S Perieni . Calea princ ؚipal abordată
în lucrare vizează aprec ؚierea mărimii coeficienților de variabil ؚitate pentru cele mai relevante
caractere cantitative pr ecum șؚi esti marea producțiilor medii obținute.
Caracterele analizate au fost:
• lungi mea spicelor ,
• numărul de spiculețe ,
• numărul boabelor în spic ,
• greutatea boabelor pe spic.
Obiectivul lucrări ؚi se desfăsoară pe direcțiile de activitate ale C .C .D .C .E .S Pe rؚieni – Bârlad .
Scopul stațiunii a fost ș ؚi este de a studia co mporta mentul în cultură pe solur ؚi erodate sau în pantă a
celor mai importante so ؚiuri și hibrizi pentru o zonare potrivită dar ș ؚi pentru a opri sau di minua
procesul de eroziune.
Paralel cu aceste preocupări sti ؚințifice , stațiunea are ca scop și în mulțؚirea și producerea
semințelor selecționate la princ ؚipalele plante de cultură și ierburi perene , precu m șؚi generalizarea în
producție a rezultatelor exper ؚimentale obținute.
Prin organizarea stiințifică ș ؚi rațională a terenului în ulti miؚi ani , în cadrul stațiunii s -au
obținut producții r ؚidicate la majoritatea culturilor.

4 ..4 Materialul biologic

Sămânța reprez ؚintă ele mentul de bază cu ajutorul căruia se constru ؚiește recolta , iar lucră rile
ce ur mează după se mănat ș ؚi care se utilizează în producția vegetală dep ؚind de aceasta , de însușirile
soiului sau hibridului.
Soiur ؚile și hibrizii pot garanta succesul une ؚi culturi agricole dar în același t ؚimp pot avea rol și
în frânarea creșteri ؚi producției , în cazul în care nu se îndeplinesc cer ؚințele cli matice , de sol ,
tehnologia de cult ؚivare . Pentru o periodă mai îndelungată fer mieriؚi au utilizat pentru cultivare
populații locale , ce deț ؚineau caracteristici diferite , apte să se potr ؚiveas că pe diferite condiții de
cultură și mai puțin propr ؚice . În momentul de față materialul săditor util ؚizat la se mănat este
reprezentat de să mânța de so ؚiuri și hibrizi.

49 Materialul biologic folos ؚit pentru realizarea acestei lucrări sunt 5 soiur ؚi de grâu de toa mnă:
Flamura 85 (folosit ca martor) , Arieșan , Boema, Dropia și Gabriela , aceste so ؚiuri ocupă suprafețe
importante în Ro mânia.
Flamura 85 , soi multؚilineal , a fost creat în 1989 la I .C .C .T .P Fundulea , din var ؚietatea
erythrosper mum . Talؚia lor este între 75 și 95 c m, deține o capacitate foarte bună de înfrăț ؚire, spicul
este cilindric cu o lung ؚime de 8 – 10 cm . Numărul spiculețelor din sp ؚic între 18 – 23, iar boabele pe
spic între 38 – 58, greutatea acestora var ؚiază între 1 ,2 – 2,4 g, masa a 100 0 de boabe (MMB) f ؚiind
între 42 – 45 g . Producția obținută 3438kg/ha în 2015 dar are potențial între 4200 și 8200 kg/ha . Este
un soi cu rez ؚistență bună la iernare și cădere , la secetă , rugini , însă maؚi puțin rezistent la făinare
(INCDA Fundulea).

Figura 4.10 – Soiul Fla mura 85

Arieșan , soi o mologat în 1985 la S .C .A Turda , din var ؚietatea erythrosper mum, obținut cu
ajutorul metodei de selecție ind ؚividuală . Talia variază între 80 – 90 cm și are o capac ؚitate bună de
înfrățire . Spicul cu o lung ؚime ce variază între 8 .5 – 9 .5 cm . Numărul sp ؚiculețelor din spic între 17 – 20,
numărul boabelor din spic fi ؚind de 40 – 15, greutatea lor între 1 ,6 – 2,4 g, masa a 1000 de boabe
(MMB) este între 42 – 46 g . Producția medؚie este de 331 3 kg/ha dar are un potențial de 6 – 8 t/ha .
(INCDA Fundulea ).

50
Figura 4.11 – Soiul Arieșan

Boema, a fost o mologat în anul 2000 , din var ؚؚietatea erythrosper mum, caracter ؚؚizat ca soi
precoce , înspică cu 2 z ؚile maؚi repede față de Fla mura 85 . Acest soi este rez ؚؚistent la cădere , la iernare
și mijlociu rez ؚؚistent la secetă iar față de soiul Fla mura 85 deține o rez ؚؚistență mai bună față de boli
precu m rugؚؚina brună , galbenă și fuzarioza spicului . Talia plantelor este se mؚipؚitică cuprinsă între 77 –
90 cm, spicul este alb ș ؚi prez ؚintă o rezistență mijlocie la cădere . Boabele sunt de culoare roș ؚؚie cu o
mărime mijlocؚؚie, masa a 1000 de boabe (MMB) fiid de 42 – 45 g, masa hectol ؚؚitrică de 76 – 79 kg/hl .
Potențialul de producț ؚؚie este de peste 6000kg/ ha însă în condiții cli matؚؚice și agrotehnice favorabile
potențialul maxim poate f ؚؚi de 8500 kg/ha . (INCDA Fundulea).

Figura 4. .12 – Soiul Boe ma

Dropia , un so ؚi omologat în 1993 și creat la I .C .C .T .P . Fundulea , varؚietatea erythrosper mum .
Este carac terizat cu o tal ؚie între 80 – 85 c m, având o capac ؚitate de înfrățit bună . Spicul este

51 semicompact, cu o lung ؚime de 8 – 10 cm, numărul spiculețelor în sp ؚic este de 18 – 20 iar nu mărul
boabelor cuprins între 40 – 64 cu o greutate ce var ؚiază între 1 ,84 – 2,82 g/bobul , MMB cupr ؚins între
44 – 48g . Producția medie real ؚizată a fost de 2934 kg/ha , însă are un potențial rid ؚicat de producție
4200 – 8200 kg/ha . (INCDA Fundulea).

Figura 4. .13 – Soiul Dropia

Gabriela , soi o mologat în 1992 ș ؚi creat la S .C .A Podu Iloaiei , din var ؚietatea erythrosper mum .
Plantele au o înălți me de 82 – 86 cm, prezؚintă o capacitate buna de înfrățire . Spicul este c ؚilindric , cu
o lungi me ce var ؚiază între 8 – 10 cm . Numărul spiculețelor fi ؚind între 18 – 22, numărul boabelor
fiind de 46 – 56 cu o greutate de 1 ,93 – 2,4 g/bobul , MMB este de 42 g . Producția obț ؚinută a fost de
2590 kg/ha însă potențialul maxؚim de producție depășește 6000 kg/ha . (INCDA Fundulea).

Figura 4. .14 – Soiul Gabriela

52 Prezintă o bună rezistență la iernare , secetă dar ș ؚi la boli precu m rugini , făinare dar rez ؚistența
la cădere este destul de slabă. .
Atunci când se alege un so ؚi de grâu trebuie să se asigure un echil ؚibru între resursele cli matice
ale zonei dar și însușirile b ؚiologice ale solului ce sunt condițiile princ ؚipale pentru a realiza o
producție mare ș ؚi constantă . Un alt aspect ce trebuie luat în cons ؚiderare cand face m această alegere
este ca soiul să a ؚibă o rezistență ridicată față de bol i, dăunători să f ؚie de calitate superioară
încadrându -se în standardele industr ؚiei de panificație și morărit. .

4. .5 Metodica folosită

Toate deter minărؚile bio metrice asupra caracterelor cantitat ؚive s -au efectuat la momentul
maturității depl ؚine a pla ntelor . Pentru fiecare soi , s-au efectuat deter mؚinări pe câte 50 plante , alese
aleatoriu de pe 5 rândur ؚi diferite. .
Producția medie a celor 5 so ؚiuri s -a deter minat în trei repetiți ؚi iar interpretarea diferențelor de
producție față de so ؚiul martor s -a efectuat prin metoda diferențelor l ؚimită pentru cele trei
probabilități de transgres ؚiune, de 5% , 1% și 0 ,1% (Săulescu N .A ., Săulescu N .N ., Leonte C ., 1997).
Pentru deter minarea variabilități ؚi caracterelor cantitative , s-au deter mؚinat ur mătorii indici
statistici: .
• media arti metică ,
• varianța (s2),
• abaterea standard (s) ,
• abaterea standard a mediei arit metice ,
• coeficientul de variabilitate (s %),
• amplitudinea de variație (a) .
S-a utilizat ur mătoarea scară de apreciere a mărimii coeficientului de variabil itate:
• S% în intervalul 0 – 10 fiind variabilitate mică,
• S% în intervalul 10 – 20 fiind variabilitate mijlocie ,
• S% în intervalul 20 – 40 fiind variabilitate mare,
• S% în intervalul mai mare de 40 – variabilitate foarte mare. .

53

CAPITOLUL 5 REZULTATEL E OBȚINUTE ȘI
INTERPRETAREA ACESTORA

5.1. Date generale privind rezultatele obținute

Datele priv ؚind experi mentările realizate au fost făcute în cadrul Centru de Cercetare –
Dezvoltare pentru Co mbaterea Eroziuni ؚi Solului Perieni în anul 2015.
Tabelul 5.1
Date generale asupra condiț iilor de experi mentare în anul 2016
Nr. crt. Indicatori Date
1 Latitudine 46,18
2 Longitudine 27,37
3 Altitudine 223
4 Lucrãri pregãtire teren Discuit + co mbinator
5 Planta pre mergătoare Floarea soarelui
6 Data se mănat 20.10.2014
7 Adânci me semãnat 4 cm
8 Data rãsãririi 12.11.2014
9 Biomasa la înflorit 11,3 t/ha
10 Tipul de sol cernozio m cambic
11 Textura lutoasă

Așa cu m se poate observa în cadrul tabelului 5.1 sunt prezentate datele generale asupra
condiți ؚilor de experi mentare respectiv: lat ؚitudine , longitudine , altitudine , lucrăr ؚile solului , planta
premergătoare , indicatori tehn ؚici de se mănat, tipul și textura solului.

54 Tabelul 5.2
Umiditatea solului (%)
Nr. crt. Perioada Data Adânci mea (c m)
0-20 20-40 40-60 60-80 80-100 100-120
1 La se mănat 20.10.2016 15.7 14.5 13.6 12.8 11.8
2 La înflorire 22-31.05.2016 7.7 13.2 13.8 14.1 12.5
3 La recoltare 09.07.2016 12.6 12.6 12.3 12.4 11.4

Umiditatea solulu ؚi a fost infuențată de condiți ؚile de lucrare a solului , de precip ؚitațiile căzute ,
de te mperaturile înreg ؚistrate în funcție de momentul perioadei de vegetație respect ؚive la se mănat, la
înflorire și la recoltat.
Tabelul 5.3
Condiții de iernare
Luna XI XII I II III
Data 26 31 8 17 24
Temperatura minimă -4,7 – 14,4 – 17,8 – 9,9 – 2,2
Strat zãpadã (c m) 0 0 0 0 0

De ase menea în cadrul exper ؚimentărillor efectuate s -a luat în calcul și condiți ؚile de iernare a
grâului , urmărindu -se temperatura mؚinimă și statul de zăpadă înregistrat (tabelul 5.3).

Tabelul 5.4
Îngrășă minte a plicate (kg.s.a./ha)
Data N(R1 -3) N(R4 -6) P2O5 K2O Tipul de îngrãsã mânt
19.10.2015 40 40 N-P-K (20 -20-0)
18.03.2016 84 NH4NO3

Tipul de îngrășă mânt apl ؚicat la cultura de grâu a fost un îngrășă mânt co mplex (NPK – 20-20-
0) și de azotat de a monؚiu, primul fiind ad ministrat în luna octo mbrie, iar cele de al do ؚile în luna
martie.

55 Tabelul 5.5
Caracteristici sol
Indicatori U.M. Adânci mea (c m)
0-10 10-20 20-40 40-60 60-80 80-100 100-120
coeficient ofilire % 8,0 8,5 8,4 7,0 6,8 6,0 6,8
capacitate câ mp % 23,0 23,0 22,3 22,5 22,5 22,7 22,7
capacitate saturare 30,7 _ 27,6 28,4 28,6 _ 30,6
densitatea aparentă g/cmc 1,36 1,39 1,54 1,52 1,50 1,47 1,47
conținut hu mus % 3,2 3,0 2,6 1,0 0,8 0,6 0,3
Ph 6,4 6,8 6,3 7,3 8,1 8,3 8,3
conținut P2O5 total (pp m) ppm 0,134 0,110 0,090 0,018 0,060 0,060 0,060

Cercetările au vizat ș ؚi aspectele referitoare la caracteristic ؚile solului unde a fost cultivat grâu ,
astfel principalii ind ؚicatori au fost coeficientul de ofilire , capacitatea de câ mp, capac ؚitatea de
saturare , denؚistatea aparentă a solului , conținutul în hu mus precul ș ؚi ph-ul solului , toate aceste date
fiind înregistrate în tabelul 5.5.
Tabelul 5.6
Date despre să mânță
Nr.
crt. Soi MMB Germinația Boabe/ mp Cs/ha Nr. plante răsă rite Pierderi
plante
(%) a b c
1 Flamura 85 41.4 95 550 245 456 658 578 2-3
2 Arieșan 39.0 95 550 230 488 448 564 2-3
3 Boema 39.6 95 550 234 492 512 459 2-3
4 Dropia 41.0 95 550 242 472 516 588 3
5 Gabriela 41.2 95 550 243 588 589 444 3

Datele despre să mânța util ؚizată au fost concretizate în tabelul 5.6 care include date pr ؚivind
masa a 1000 boabe , germؚinația , boabe/ mp, consu m specific/ha , numărul de plante răsăr ؚite și
pierderile de plante expr ؚimate în procente.

56 5.2 Deter minarea vari abilității principalelor caractere cantitative la
soiurile de grâu experi mentate

5.2.1 Lungi mea spicelor
Lungi mea media a variat între 70 ,96 mm la Fla mura 85 și 89 ,94 mm la soiul Dropia.
Tabelul 5.7
Lungi mea medie a spicelor la CCDCES Perieni – Bârlad 2016
Indicatori
statistici Cultivarul analizat
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
Ẍ (mm) 70,96 82,86 77,66 89,24 81,00
s x 1,08 0,75 0,88 0.59 0,92
S% 10,81 6,38 7,21 4,66 8,02
A (mm) 36 25 30 16 24

Coeficientul de variabil ؚitate a prezentat valori cuprinse între 4 ,66 % la soiul Drop ؚia și 10 ,81
% la soiul Fla mura 85 , valor ؚi care se încadrează în li mitele variabilităților mؚici, sensibil la soiul
Flamura 85. Unifor mؚitatea valorilor la cele cinci soiuri cercetate arată faptul că această însu șؚire este
mai puțin deter minată de condiț ؚiile de mediu.

Figura 5.1 – Variabilitatea lungi mii spicelor la CCDCES Perie ni – Bârlad în 2016

70,96 82,66
77,66 89,24
81
10,81
6,38 7,21 4,66 8,02
0102030405060708090100
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
media (mm)
coef. Variabilitate (s%)

57 5.2.2 Variabilitatea nu mărului de spiculețe
Valorile medii obținute ale nu mărulu ؚi de spiculețe pe spic din ta belul 5.2 sunt destul de
apropriate la cele cinc ؚi soiuri alese , astfel valorile au fost cuprinse între 13 ,68 la so ؚiul Fla mura 85 și
16,02 la so ؚiul Gabriela dar a mplitudinea de variaț ؚie este destul de largă , fiind cupr ؚinsă intre 4
spiculețe/spic la soi ul Boe ma și 21 de spiculețe în sp ؚic la soiul Dropia.
Valorile acestui coef ؚicient de variabilitate au fost relativ maؚi mari, pe totalitatea celor cinci
soiuri analizate. Așadar patru so ؚiuri studiate au avut o variabilitate mijlocie , punctul maxؚim fiind
atins de soiul Drop ؚia, cu o valoare de S % egal cu 18 ,81. Pe când nu maؚi soiul Gabriela înregistrează o
variabilitate mică a sp ؚiculețelor în spic , valoare de S % egală cu 9 ,89, dar și acest rezultat se
poziționează spre extre mؚitatea maximă a distanței variabilități ؚi mici din figura 5.2.
În co mparație cu pr ؚimul caracter analizat anterior , lungؚimea spicelor , putem observa o
discrepanță mare între rezultate și concluz ؚiona că influența condițiilor de medؚiu sunt destul de
puternice asupra acestui carac ter. (nu mărul spiculețe/spic) .
Tabelul 5.8
Numărul de spiculețe/spic la C.C.D .C.E.S. Perieni – Bârlad în 2016
Indicatorii statistici Cultivarul studiat
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
Ẍ 13,68 14,14 14,45 16,00 16,02
Sx 0,30 0,20 0,25 0,43 0,22
S% 15,45 12,09 17,30 18,81 9,89
A 9 5 4 21 6

58
Figura 5.2 – Numărul de spiculețe în spic la C.C. D.C.E.S Perieni – Bârlad în 2016

5.2.3 Variabilitatea nu mărului de boabe pe spic
Numărul mediu al boab elor pe sp ؚic prezintă o caracteristică cantitat ؚivă ce s -a manifestat
diferit față de celelalte caractere anal ؚizate anterior. Valorile acestei însușir ؚi au fost cuprinse între
35,44 boabe în spic la so ؚiul Dropia și 46 ,33 la soiul Boe ma, dar a mplitud ؚinea de variație a acestui
caracter cantitativ a va rؚiat între 18 la soiul Arieșan și 36 la soiul Boe ma.
Astfel la 3 din cele 5 soiuri s -a înregistrat o variab ؚilitate mijlocie , Flamura 85 – 12,32,
Arieșan – 14,37 și Gabriela – 17,11; la celelalte 2 soiuri var ؚiabilitate fiind mare, Boer ma – 26,33 și
Drop ia – 24,53.
Drept ur mare, se poate aprec ؚia faptul că nu mărul mediu de boabe pe sp ؚic este o caracteristică
ce se manifestă diferit în funcț ؚie de soi și de influența condițiilor cli matؚice și tehnologice care se
manifestă asupra so ؚiului în cauză.

13,68 14,14 14,45 16 16,02 15,45
10,2 17,3 18,81
9,89
02468101214161820
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
media coef. Variabilitate

59 Tabelul 5.9
Numărul de boabe pe spic la C.C.D.C.E. S. Perieni – Bârlad în anul 2016
Indicatorii statistici Cultivarul studiat
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
Ẍ 42,52 45,82 46,33 35,44 40,42
Sx 0,76 0,93 1,22 1,23 0,98
S% 12,31 12,67 26,33 24,53 17,11
A 26 18 36 35 29

Figura 5.3 – Numărul de boabe pe spic la C.C.D.C.E. S. Perieni – Bârlad în anul 2016

5.2.4 Variabilitatea greutății boabelor pe spic
Greutatea medie a boabelor pe sp ؚic a variat între 1 ,36 g la soiul Gabriela ș ؚi 1,88 g la soiul
Flamura 85. În acest caz observă m că valor ؚile medii obținute sunt ur mate de valor ؚi ale a mplitudinii
de variație mult mai marؚi acest lucru deter mină ca și coeficientul de variab ؚilitate să fie mai mare sau
chiar foarte mare, de exe mplu so ؚiul Boe ma cu S % egal cu 39 ,21.
Ca ur mare, putem spune că greutatea medؚie a boabelor pe spic , este caracterist ؚica cantitativă
cea mai puternic influențată de cond ؚiții pedo -climatice , datorită valorilor marؚi ale coeficienților de
variabilitate realizate la cele cؚinci soiuri studiate.

43,52
37,2 46,33
35,44 40,42
12,31 12,67 26,33 24,53
17,11
05101520253035404550
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
Media Coef. Variabilitate

60 Tabelul 5.10
Variabilitatea greutății boabelor/spic la C.C.D.C.E. S. Perieni – Bârlad în anul 2016
Indicatori statistici Cultivarul studiat
Flamura 85 Arieșan Boema Dropia Gabriela
Ẍ(g) 1,88 1,77 1,53 1,50 1,36
Sx 0,05 0,06 0,06 0,07 0,06
S% 20,19 23,32 39,21 32,15 32,48
A(g) 1,9 1,8 2,4 2,0 2,0

Figura 5.4 – Greutatea boabelor pe spic la C.C.D.C.E. S. Perieni – Bârlad în anul 2016

5.3 Producțiile medii de boabe obținute

Producția medؚie de boabe , kg/ha realizată la C.C. D.C.E .S Per ؚieni – Bârlad în anul 2016 la
soiurile de grâu stud ؚiate a fost afectată de către condițiile cli matice maؚi puțin favorabile din acest an.
Datele obținute din so ؚiul co mparativ de concurs în care soiurile stud ؚiate au fost puse într -o
experiență în blocuri aleatori ؚi, iar cele trei repetiții au fost calculate stat ؚistic prin analiza varianței ,
diferențele de producț ؚie față de soiul Fla mura 85 , ales ca martor , fiؚind interpretate prin metoda
diferențelor li mită (DL).
Se poate observa că niciun so ؚi nu a reușit să depășească proba martor , soؚiul Fla mura 85.

1,88
1,77
1,53
1,5
1,36 20,19
23,32
39,21
32,15
32,48
F L A M U R A 8 5 A R I E Ș A N B O E M A D R O P I A G A B R I E L A media coef. Variabilitate

61 Tabelul 5.11
Cultura co mparativă de concurs cu soiuri de grâu de toa mnă la
C.C.D.C.E.S. – Perieni – Bârlad în anu l 2016
Nr.
Crt.
Soiul Producția medie Diferența Semnificația
diferențelor Kg/ha % Kg/ha
1 Flamura 85 – MT 3427 ,0 100,0 –
2 Arieșan 2943 ,0 85,9 -484
3 Boema 2935 ,0 85,7 -492
4 Dropia 2903 ,0 84,7 -524 O
5 Gabriela 2673 ,0 78,0 -754 oo

DL 5% = 487 kg/ha DL 1% = 692 ,2 kg/ha DL 0 ,1% = 1002 ,3 kg/ha

Toate soiur ؚile au avut în co mparație cu proba martor diferențe negat ؚive, de di mensiuni
diferite. Prin ur mare so ؚiul Arieșan a oferit producții infer ؚioare martorului însă diferențele au fost
nesemnificative. So ؚiul Dropia a furnizat o diferență negativă maؚi mare ( -524 kg/ha) , pe când soiul
Gabriela a înregistrat o diferență negat ؚivă destul de se mnificativă ( -754 kg/ha).
În ur ma rezultatelor obț ؚinute , observă m că dintre toate soiurile stud ؚiate, soiul Fla mura 85 ,
Arieșan , Boema și Dropia au ofer ؚit o producți e satisfăcătoare în condiți ؚile de la unitatea
C.C.D.C.E.S Perieni – Bârlad însă nic ؚiun soi nu se re marcă printre soiur ؚile cu producție
semnificativă.

Figura 5.5 – Producțiile medii la soiurile de grâu de toa mnă studiate la
C.C.D.C.E .S Perieni – Bârlad î n anul 2016

62 Aproxi măm că există o mai bună diferenț ؚiere a pretabilității acestor soiuri pentru condiți ؚile
pedo -climatice din zona unități ؚi C.C.D.C.E.S Perieni – Bârlad pentru care se vor putea repeta
experi mentele în ani ؚi ce ur mează, dar cu regi muri ter mice și pluvio metrice mai apropr ؚiate de cele
medii multؚianuale ale zonei Perieni.

63

CONCLUZII

Studiind valorile medii și a coeficienților de variabilitate pentru cele patru însușiri cantitative
ale celor cinci soiuri de grâu , experi mentate la unitatea C.C.D.C.E.S Perieni – Bârlad scoate în
evidență o atitudine distinctă a soiurilor , în concordanță cu cond ițiile cli matice ale anului 2016 .
Soiul de grâu Fla mura 85 este un so ؚi multilineal pentru rezistență la fă ؚinare for mat din
amestecul a cinci linii ase mănătoare fenot ؚipic, dar diferite între ele prin câte o genă de rez ؚistență la
acest patogen. Cele cinci lini ؚi aproape izogene au fost obținute după 6 ciclur ؚi de retroîncrucișări ale
soiului Fla mura 80 cu cele c ؚinci surse de gene diferite de rezist ență la fă ؚinare , astfel că în final au
fost selectate cinci linii , dؚiferite între ele prin câte o genă de rezistență la fă ؚinare , dar care întruneau
toate caracterele morfolog ؚice, de productivitate , adaptabilitate și de cal ؚitate ale soiului Fla mura 80.
Lungimea spicelor a înreg ؚistrat , la toate cele șase soiuri studiate , o var ؚiabilitate mică,
unifor mitatea distribuț ؚiei valorilor la toate cele cinci soiuri analizate se mnؚifică faptul că acest
caracter este foarte puț ؚin influențat de condițiile de mediu.
Numărul de spiculețe/spic au ofer ؚit o variabilitate intervarietală mică dar la f ؚiecare soi de
grâu această caracterist ؚică iese în evidență printr -o variabil ؚitate mijlocie , fiind influențată într -un
procent mai mare de condiți ؚile pedo -climatice din zonă.
Numărul de boabe/spic prez ؚintă un co mporta ment diferit în co mparație cu celelalte însușiri
analizate , rezultând mărؚimi diferite ( mijlocii sau mari) ale variabilități ؚi pentru fiecare soi studiat.
Aprecie m că nu mărul medؚiu de boabe pe spic este un caracter ce se manifestă diferit în funcț ؚie de
soi și suferă o influență maؚi evidentă din cauza condițiilor de medؚiu sau tehnologice.
Greutatea boabelor pe sp ؚic este caracterul cantitativ cel mai sens ؚibil la influența condițiilor
de mediu aspect scos în ev ؚidență de valo rile mari sau foarte mari ale coefic ؚienților de variabilitate
obținuți la cele cinci so ؚiuri analizate.
Producția medؚie de boabe (kg/ha) rezultată în cultura co mparat ؚivă de concurs de la
C.C.D.C.E.S. Perieni – Bârlad în anul 2016 la cele c ؚinci soiuri de gr âu de toa mnă stud ؚiate a variat

64 între 2673 kg/ha la soiul Gabr ؚiela și 3427 kg/ha la soiul martor Fla mura 85 , fiind ev ؚident influențată
de condițiile nefavorabile de cli mă specؚifice verii anului 2016 .
Pentru a putea stab ؚili cu exactitate pretabilitatea aces tor cinci so ؚiuri, din condițiile aferete
arealului C.C.D.C.E.S. Perieni – Bârlad , poate f ؚi obținută prin efectuarea proceselor expr ؚimentale și
în anii ce vor ur ma de mai multe or ؚi, însă în condițiile în care vor exista regi muri ter mؚice si
pluvio metrice cât mai apropriate de mediؚile multianuale ale zonei Perieni.
În condiți ile cli matice ca și în anul 2015 – 2016 sugerez cult ؚivarea soiului Fla mura 85
datorită producției maؚi mari în co mparație cu celelalte soiuri , dؚin punct de vedere al celor 4
caractere de producție analizate.
Precizez faptul că rezultatele d ؚin această lucrare au fost deter minate de către factori ؚi
ecologici dar și de către factori ؚi tehnologici care nu au fost detaliați în această lucrare.

65

BIBLIOGRAFIE