INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4 SECȚIUNEA I. CARACTERELE… [604591]

1

POPRIREA

2
CUPRINS:

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
SECȚIUNEA I. CARACTERELE JURIDICE ALE POPRIRII. RAPORTUL
JURIDIC AL POPRIRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 6
1.1. Noțiunea și importanța popririi ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.2. Caracterele popririi ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
1.3. Credito rul popritor ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
1.4. Debitorul poprit ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
1.5. Terțul poprit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 13
SECȚIUNEA A II -A. OBIECTUL POPRIRII ………………………….. …………………… 16
2.1. Aspecte generale privind obiectul popririi ………………………….. …………………… 16
2.2. Titlurile de valoare – obiect al p opririi ………………………….. ………………………… 18
2.3. Cambia și biletul la ordin ………………………….. ………………………….. ……………… 18
2.4. Contul bancar – obiect al popririi ………………………….. ………………………….. ……. 20
2.5. Aspecte cu privire la restricția folosirii popririi în urmărirea sumelor de bani în
dreptul românesc și în cel comparat ………………………….. ………………………….. ………………… 24
SECȚIUNEA A III -A. ÎNFIINȚAREA POPRIRII ………………………….. …………….. 28
3.1. Condiții cu privire la creanța urmărită prin procedura popririi ……………………. 28
3.2. Înființarea popririi ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
3.3. Obligațiile terțului poprit instituite prin adresa de înființare a popririi …………. 36
3.4. Răspunderea juridică a terțului poprit ………………………….. …………………………. 39
SECȚIUNEA A IV -A. PROCEDURA JUDICIARĂ A POPRIRII ………………….. 41
4.1. Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 41
4.2. Pă rțile în procedura popririi ………………………….. ………………………….. …………… 43
4.3. Mijloacele de apărare în procedura validării popririi ………………………….. …….. 44
4.4. Sarcina probei în procedura va lidării popririi ………………………….. ………………. 47
4.5. Participarea terților în procedura validării popririi ………………………….. ………… 50
4.6. Incidente procedurale în cursul proceduri i validării popririi ……………………….. 51
4.7. Hotărârea de validare a popririi ………………………….. ………………………….. ……… 53
4.8. Regimul juridic al hotărârii de validare sub aspectul căil or legale de atac ……. 55
SECȚIUNEA A V -A. CONTESTAȚIA LA EXECUTARE PRIN POPRIRE.
EXECUTAREA POPRIRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 57

3
5.1. Aspecte generale privin d contestația la poprire ………………………….. …………….. 57
5.2. Subiectele și obiectul contestației la poprire ………………………….. ………………… 57
5.3. Competența instanțelor în soluționarea c ontestației la poprire …………………….. 59
5.4. Termenul pentru exercitarea contestației la poprire ………………………….. ………. 64
5.5. Incidente procedurale în cursul conte stației la poprire ………………………….. …… 64
5.6. Hotărârea în contestația la poprire ………………………….. ………………………….. ….. 65
5.7. Executarea popririi ………………………….. ………………………….. ………………………. 67
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 69
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 71

4

INTRODUCERE

Sub titlul „Poprirea”, art. 780 și urm. C. pr. civ. reglementează obiectul popririi,
procedura înființări popririi, subiectele popririi, drepturile și obligațiile acestora, validarea
popririi și efectele popririi1, precum și desființarea popririi.
Legea comună de procedură civilă, astfel cum aceasta a fost sistematizată, se referă la
două f orme de poprire – una „executorie”, care interesează în context, alta „asigurătorie”, una
deci efectivă în „aval”, alta preventivă în „amonte”2; sub unele aspecte, reglementarea, în
ansamblu se apropie de fosta reglementare franceză, numită saisie -arrêt, sub alte aspecte se
apropie de actuala reglementare franceză, numită saisie -attributiorr, reglementarea nu oferă
ea însăși o definiție a popririi.3
Reducând totul la ultima expresie, poprirea semnifică, de regulă, un transfer al datoriei
pe care o are un te rț față de creditorul său în favoarea unui creditor urmăritor al aceluiași
debitor. Recuperarea creanței se face astfel prin intermediar, nu direct de la debitorul urmărit,
dar, neîndoielnic, mai economicos, mai rapid, mai eficient, mai sigur și totdeauna numai pe
seama acestuia, care este deposedat forțat de ceea ce i se cuvine din partea creditorului său.
Poprirea este acea formă de executare silită prin care creditorul urmărește – cum
precizează art. 780 C. pr. civ. – „sumele de bani, titlurile de valoar e sau alte bunuri mobile
incorporate datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care
aceasta te va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”, pentru a -și satisface
astfel, cu concursul terțului, crean ța sa4. „De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi
poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său”, se mai
precizează în teza finală a art. 732 alin. (1) C. pr. civ.
Legitimarea instituției popririi o găs im în două principii de bază din materia
obligațiilor: principiul răspunderii nelimitate a debitorului pentru executarea obligațiilor sate
[art. 2.324 alin. (1) C. civ.] și principiul exercitării de către creditor a tuturor drepturilor și
acțiunilor debito rului referitoare la patrimoniul său (art. 1.560 C. civ.). Ambele principii au la

1 E. Οprinа, I. Gârbulеț, Trаtаt dе еxесutаrе silită, vοlumul I, еd. Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2013, p. 573.
2 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, Trаtаt dе prοсеdură сivilă, vοlumul III, еd. Univеrsul Juridiс, Buсurеști,
2013, p. 535 .
3 Gh. Pipеrеа, P. Pipеrеа Аl. Dimitriu, M. Pipеrеа, Аl. Rățοi, А. Аnаstаsiu, Nοul Сοd dе prοсеdură сivilă. Nοtе.
Сοrеlаții. Еxpliсаții, еd. СH Bесk, Buсurеști, 2012, p. 967.
4 А. M. Ungurеаnu, Сοntеstаțiа lа еxесutаrе în prοсеsul сivil, еd. Univеrsul Jur idiс, Buсurеști, 2014, p. 31.

5
bază regula potrivit căreia creditorii chirografari au un drept de gaj general asupra
patrimoniului debitorului lor.
Așa cum vom arăta în secțiunile acestei lucrări, d in cupr insul art. 780 alin (1) C. pr.
civ. rezultă că poprirea – ca modalitate de executare silită indirectă – evocă o operațiune
juridică procesuală triunghiulară între „creditorul popritor” – persoana care face cererea de
poprire „debitorul poprit” – persoana î n legătură cu care se face cererea de poprire, datornic al
creditorului popritor – și „terțul poprit” – persoana care datorează sau va datora debitorului
poprit, așadar care este debitor al debitorului poprit – și, pe cale de consecință, trei raporturi
juridice: cel dintre creditorul popritor și debitorul poprit; cel dintre creditorul popritor și terțul
poprit; cel dintre terțul poprit și debitorul poprit. De esența popririi este deci existența acestor
trei raporturi juridice.

6
SECȚIUNEA I. CARACTERELE JURI DICE ALE POPRIRII.
RAPORTUL JURIDIC AL POPRIRII

1.1. Noțiunea și importanța popririi

Dreptul de crean ță recunoscut în favoarea creditorului printr -un titlu executoriu
implică executarea de bunăvoie a debitorului, iar în cazul în care acesta opune reziste nță,
titularului său îi este recunoscută facultatea de a solicita executarea silită, declan șându -se în
această ipoteză ultima fază a procesului civil, pentru realizarea efectivă a dreptului.
Procedura execu țională având ca scop realizarea dreptului, dar și restabilirea cât mai
grabnică a ordinii sociale ce a fost astfel tulburată interesează atât din punct de vedere al
interesului particular al celor implica ți în raportul juridic, cât și din punct de vedere al
interesului public sub aspectul că ordinea juri dică este de esen ța statului de drept.5
În acest sens, grija legiuitorului a fost aceea de a reglementa regulile procedurale care
să permită forme accesibile și eficiente de realizare a crean ței, adaptată cerin țelor societă ții
contemporane ce presupune o p articipare tot mai frecventă a subiectelor de drept la via ța
juridică.
Una din formele procedurale folosite tot mai des în stingerea crean țelor ca urmare a
avantajelor pe care le oferă este poprirea, definită ca o procedură indirectă care dă
posibilitatea creditorului să urmărească sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile
incorporale ce pot fi urmărite, datorate debitorului de o ter ță persoană sau pe care acesta le va
datora în viitor în baza unor raporturi juridice , precum și bunurile Mobile asupra cărora a fost
aplicat sechestrul în procedura urmăririi mobiliare în condi țiile art. 732 alin. (1) NCPC,
deținute de către ter ț în numele debitorului.
Procedura popririi este una preferabilă nu numai ca urmare a caracterului său accesibil,
dar și ca urmare a avantajelor pe care le oferă creditorului, întrucât de regulă pe această cale
se urmăre ște salariul sau alte sume periodice asimilate lui, care – spre deosebire de alte valori
patrimoniale – nu poate fi sustras de la urmărire, riscul de a nu se realiza crean ța fiind mult
mai redus.6

5 S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București, 2001, p. 360; I. Leș, Tratat
de procedură civilă, Ed. All Beck, București, 2001, p. 883;
6 R. Ion, Poprirea în noul Cod de procedură civilă , ed. Hamangiu, București, 2013, p. 24.

7
Riscul creditorului în cadrul acestei proceduri este scăzut, fiindcă prin înfiin țarea
popririi ter țul poprit are obliga ția de a indisponibiliza valorile urmăribile pe care le datorează
debitorului, sub sanc țiunea plă ții unor amenzi civile sau a răspunderii civile delictuale, ceea ce
conferă măsurii și caracterul unui act de conservare, indisponibilizarea împiedicând efectuarea
oricărui act de dispozi ție.
Un alt avantaj pe care îl oferă poprirea este și acela că îi dă p osibilitatea creditorului să
urmărească nu numai sumele de bani pe care le datorează ter țul poprit debitorului la data
înfiin țării popririi, dar și pe acelea pe care le va datora în viitor, asigurându -se executarea
crean ței pe măsură ce aceste sume vor dev eni scadente.
Poprirea având de regulă ca obiect sume de bani, îl pune pe creditor în situa ția de a
aprecia încă de la începutul urmăririi certitudinea satisfacerii crean ței, nu precum în cazul
urmăririi mobiliare sau imobiliare, ce presupun valorificarea acestor bunuri prin vânzare
publică și transformarea în numerar, uneori insuficient pentru plata crean ței în mod integral.
Măsura indisponibilizării obiectului popririi este primul efect al înfiin țării acesteia,
având o func ție conservatorie, în sensul că terțul poprit este împiedicat să mai facă orice plată
cu privire la sumă ori titlul de valoare urmărit.
Pentru a nu se mai confunda poprirea asigurătorie cu poprirea executorie și în noul
Cod de procedură civilă, cele două institu ții au reglementări distin cte, ținându -se cont de
opiniile exprimate în doctrină, de solu țiile jurispruden ței și de dreptul comparat).7
Sediul popririi executorii se află în Sec țiunea a 3 -a din Capitolul I privind urmărirea
mobiliară, Titlul II al Căr ții a V -a – art. 780 -793 NCPC.
Poprirea asigurătorie este reglementată în Capitolul II din Titlul IV, Cartea a VI -a a
noului Cod de procedură civilă privind măsurile asigurătorii și provizorii cu efectul
indisponibilizării sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale
datorate debitorului de o ter ță persoană. Acela și efect de indisponibilizare îl au sechestrul
asigurător și sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile în cursul urmăririi mobiliare în
condi țiile art. 732 NCPC, singura deosebire fiind aceea că în cazul măsurilor de conservare,
nu se impune existen ța unui titlu executoriu.

7 M. Dinu, R. Stanciu, Executare silită în Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, ed. Hamangiu,
București, 2017, p. 443.

8
1.2. Caracterele popririi

Abordarea discu țiilor în legătură cu natura juridică a popririi prezintă interes pornind
de la primul efect al acesteia, acela de indisponibilizar e, identic cu efectul sechestrului având
în vedere regimul juridic deosebit ce există între un act de conservare și unul de executare,
mai ales în privin ța capacită ții civile cerută unei persoane spre a săvâr și astfel de acte.
Relativ la caracterul popriri i, în doctrina juridică mai veche a fost atribuită acesteia
funcția unui act exclusiv de executare, atunci când se înfiin ța în baza unui titlu executoriu, și a
unui act de conservare în lipsa unui asemenea titlu sau a unui act cu o natură mixtă, începând
printr-un efect conservatoriu și transformându -se apoi într -un act de executare propriu -zisă.
Teza potrivit căreia poprirea este un act exclusiv de executare s -a argumentat pe
reglementarea acesteia în capitolul referitor la executarea silită mobiliară din Codul de
procedură civilă .8
Opinia majoritară exprimată în legătură cu natura juridică a popririi a fost aceea a
atribuirii unui caracter mixt, de act de conservare și executare, considerând solu ția adoptată ca
satisfăcând pe deplin atât cerin țele de ordin științific, cât și pe acelea care conferă institu ției o
configura ție proprie fa ță de celelalte forme execu ționale.9
În sprijinul acestei păreri s -au adus argumente potrivit cărora poprirea debutează ca un
act de conservare cu efect de indisponibilizare a valorilor urmărite în mâinile ter țului, care nu
poate fi urmărit direct de către creditor decât după validarea popririi, când prin transferul
judiciar al crean ței, acesta de pe urmă va lua locul debitorului urmărit, astfel că hotărârea de
validare este pri mul act de executare care se săvâr șește în succesiunea acestei proceduri10.
Un alt argument în sprijinul atribuirii unui caracter mixt popririi a fost și acela al unei
reglementări comune în Cartea a V -a a Codului de procedură civilă – „Despre executarea
silită” din vechiul Cod de procedură civilă.
Considerăm că locul reglementării popririi nu putea fi unul hotărâtor în stabilirea
naturii juridice a acestei institu ții, un criteriu elocvent fiind acela al funcției procedurale pe
care poprirea o îndepline ște.
Putem spune că poprirea îndepline ște două func ții la fel de importante în procedura
executării silite, și anume una de conservare a crean ței, cu care debutează, constând în

8 I. Lеș (сοοrd.) și аlții, Trаtаt dе drеpt prοсеsuаl сivil. Vοlumul II., Сăilе dе аtас, prοсеdurilе spесiаlе,
еxесutаrеа silită, prοсеsul сivil intеrnаțiοnаl, еd. Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2015, p. 590.
9 Ibidem.
10 E. Oprina, V. Bozeșan, Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, ed. Universul Juridic, București, 2016,
p. 393.

9
blocarea valorilor urmărite în mâinile unei ter țe persoane, la rândul său debitoare a debitorului
urmărit, și alta de executare, ce implică transferul judiciar al crean ței urmărite și substituirea
terțului debitorului poprit.

1.3. Creditorul popritor

Specificul procedurii popririi este existen ța mai multor raporturi juridice desfă șurate
într-o „opera țiune juridică triunghiulară”, în sensul că raportului dintre creditor și debitorul
poprit se mai adaugă un alt raport juridic între creditor și terțul poprit, urmare a obliga ției
acestuia de pe urmă de a plăti la rândul său debitorului urmă rit o sumă de bani sau de a -i
preda un titlu de valoare, crean țe pe care creditorul le urmăre ște în mâinile sale în vederea
realizării propriului drept.
Raporturile juridice care se stabilesc între creditor și debitor pe de o parte, precum și
între debitor și terțul poprit pe de altă parte sunt raporturi juridice directe, ce preced înfiin țarea
popririi.
Ambele raporturi juridice sunt unele de crean ță, putând să -și aibă regimul într -un
contract, în lege precum în cazul obliga ției de plată a pensiei de între ținere, plata unei crean țe
bugetare (amenzi, taxe, impozite) sau într -un fapt juridic.
Cel mai adesea, raportul dintre debitor și terțul poprit se na ște dintr -un contract de
muncă, salariul fiind un element patrimonial u șor de urmărit de către creditori, ce ea ce face
din poprire, după cum am observat, un mijloc rapid și eficient de stingere a crean țelor.
Cel de -al treilea raport juridic al popririi se na ște între creditor și terțul poprit prin
adresa de înfiin țare a popririi sau prin hotărârea de validare a acesteia, scopul urmărit fiind
acela de substituire a debitorului prin transferul judiciar al crean ței, ceea ce imprimă legăturii
juridice un efect constitutiv în sensul creării unui nou raport de crean ță, care spre deosebire de
cele ce au precedat înfiin țarea popririi, î și are un alt izvor juridic11.
Conținutul celui de -al treilea raport juridic constă în obliga ția ter țului poprit de a
consemna sumele de bani sau, după caz, de a indisponibiliza bunurile mobile incorporale ori
de a plăti sumele datorate cr editorului, în limita crean ței sale.
Existen ța celor trei raporturi juridice este esen țială pentru această institu ție și prin
numărul subiectelor implicate, în doctrină și jurispruden ță identificându -se situa ții când

11 I. Leș , Comentariile Codului de procedură civilă, vo L. II, Ed. A ll Beck, București, 2001, p. 388 -389; T. Pop,
Valorificarea creanțelor prin poprire, Ed. Științifică, București, 1972, p. 21 -22.

10
aceea și persoană să întrunească în acel ași timp atât calitatea de creditor, cât și pe aceea de
debitor.
Potrivit art. 780 NCPC, orice creditor poate să urmărească pe calea popririi sumele de
bani, bunurile mobile corporale sau incorporale, titlurile de valoare pe care debitorul său le
prime ște de la o ter ță persoană, fără nicio deosebire după cum acesta este un creditor
chirografar, ipotecar sau privilegiat12, singura condi ție fiind aceea a dovedirii titlului
executoriu în baza căruia porne ște executarea silită și cu care de altfel î și justifică calitatea
procesuală activă în această fază ultimă a procesului civil.
În afara condi ției dovedirii titlului executoriu, creditorul popritor trebuie să
îndeplinească și condi ția pornirii executării silite, în ipoteza în care capacitatea de exerci țiu
lipse ște ori este restrânsă fiind aplicabile acelea și dispozi ții privitoare la reprezentarea sau
asistarea acestuia.
S-a sus ținut că în cazul unei persoane cu o capacitate de exerci țiu restrânsă nu este
suficientă încuviin țarea actelor doar în faza de judecată și întregirea capacită ții civile se
impune și în faza executării silite.13
Apreciem, împreună cu ace ști autori, că și în faza executării silite a crean ței există
riscul săvâr șirii unor acte procedurale păgubitoare pentru persoana cu capacitate de exerci țiu
restrânsă, astfel că pentru a avea posibilitatea aprecierii caracterului lor, se impune întregirea
capacită ții civile de exerci țiu prin asistarea ocrotitorului legal.
Calitatea de creditor popritor se poate transmite succesorilor în drepturi pe calea
succes iunii sau a cesionării crean ței unei alte persoane, în condi țiile art. 38 NCPC.
În caz de deces al creditorului, dreptul său de crean ță se transmite către succesori, fie
ei universali, cu titlu universal
Sau legatari particulari, în toate aceste cazuri cei care înfă țișează drepturile autorului
fiind ținuți a dovedi nu numai titlul executoriu, dar și calitatea de mo ștenitor.
Referitor la drepturile mo ștenitorilor, s -a exprimat opinia că ace știa nu vor putea
solicita înfiin țarea popririi decât propor țional cu partea ereditară ce se cuvine fiecăruia dintre
ei14.
Cu privire la crean ța ce face obiectul unui legat cu titlu particular, s-a exprimat părerea
că, de și nu este o crean ță lichidă, fiind supusă reduc țiunii – întinderea sa depinzând de

12 G. Răducan, Drept procesual civil, volumul II, ed. Hama ngiu, București, 2017, p. 167.
13 E. Oprinа, I. Gărbulеț, Sеt Trаtаt tеοrеtiс și prасtiс dе еxесutаrе silită, еd. Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2013,
p. 292.
14 G. Boroi, M. Stancu Drept procesual civil. Ediția a 3 -a, ed. Hamangiu, București, 2014, p. 673.

11
dispozi ția instan ței de reducere sau păstrare a liberalită ții în limita dispusă, este o crean ță
certă, poprirea înfiin țată asupra ei fiind în principiu admisibilă15.
Într-o asemenea ipoteză situa ția ar fi asemănătoare aceleia în care urmărirea se face
asupra veniturilor viitoar e ale debitorului, solu ția prezentând avantaj pentru creditor care, într –
adevăr, are o crean ță certă instituită prin testament, însă nu se cunoa ște întinderea sa,
lichiditatea crean ței depinzând de o condi ție viitoare, și anume aceea a reduc țiunii sau a
păstrării legatului în limita dispusă. Crean ța afectată de modalită ți poate fi urmărită pe calea
popririi, deoarece este una certă, pentru declan șarea procedurii execu ționale fiind suficientă
doar condi ția existen ței ei.
Drepturile creditorului se pot transm ite și în baza unei conven ții, dobânditorul putând
uza de toate ac țiunile în realizarea acestui drept întocmai ca și autorul.

1.4. Debitorul poprit

Debitorul poprit este persoana care nu și-a îndeplinit de bunăvoie obliga ția înscrisă în
titlul executor iu, în baza căruia s -a înfiin țat poprirea, având în acela și timp și calitatea de
creditor fa ță de o ter ță persoană de la care, în baza unor raporturi juridice, trebuie să
primească o sumă de bani, un titlu de credit ori alte bunuri mobile incorporale.16
Ca și în cazul creditorului poprit, calitatea de debitor o poate avea și succesorul în
drepturi, fie că poprirea a fost înfiin țată împotriva autorului în timpul vie ții, fie că urmărirea a
început după deschiderea succesiunii.
Dispozi țiile generale cuprinse în art. 643 NCPC în materie de executare silită se aplică
deopotrivă și în cazul executării prin poprire17.
Calitatea de debitor poprit se poate transmite în acelea și condi ții ca și în cazul
creditorului, pe cale conven țională sau legală, potrivit art. 38 NCP C. În actuala reglementare
nu au mai fost preluate dispozi țiile potrivit cărora dacă mo ștenitorii au dobândit calitatea de
debitori în cursul executării, nu se va mai putea continua urmărirea decât după trecerea unui
număr de 8 zile de la data la care adre sa de înfiin țare a popririi înso țită de copia de pe titlul
executoriu se comunică la ultimul domiciliu al defunctului, făcându -se o în științare colectivă a
moștenitorilor.

15 G. A. Năsui, Drept procesual civil, ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 446.
16 C. Roșu, A. Speriusi -Vlad, Drept procesual civil. Partea specială, ediția 3, ed. CH Beck, București, 2017, p.
197.
17 Ibidem.

12
În lipsa unei astfel de dispozi ții exprese, apreciem că mo ștenitorii vor fi cita ți în
condi țiile art. 155 pct. 15 NCPC, printr -un curator special numit de către instan ță, fără a se
mai emite o altă adresă de înfiin țare a popririi, toate actele de urmărire împotriva autorului lor
fiindu -le opozabile.
În ipoteza în care printre moștenitorii debitori sunt persoane incapabile, până la
numirea reprezentantului legal la sesizarea executorului judecătoresc și cererea păr ții
interesate, instan ța de executare va desemna un curator special în condi țiile art. 58 NCPC,
precum și în ipoteza unor intere se contrare ale acestor persoane cu reprezentan ții lor.
S-a exprimat opinia că poprirea se înfiin țează pe sumele de bani datorate debitorului
de către un ter ț și nu pe persoană, astfel că nu mai este nevoie a se face o nouă comunicare
moștenitorilor, atunc i când poprirea a fost înfiin țată de autorul lor18.
În legătură cu obliga ția debitorului poprit, jurispruden ța a fost confruntată cu situa ția
creată de obliga țiile solidare, respectiv cu posibilitatea creditorului de a urmări întreaga sumă
de la oricare din tre debitorii solidari ori să -și împartă crean ța la numărul acestora, potrivit
beneficiului diviziunii ce i s -ar putea opune.
Părerea dominantă a fost în sensul că în cazul solidarită ții pasive creditorul poate să -i
urmărească pe to ți debitorii pentru într eaga crean ță, în acela și timp ori succesiv, iar atunci
când ar aprecia că debitorul împotriva căruia s -a pornit urmărirea silită este insolvabil, să o
întrerupă pentru alegerea unui alt debitor, până când crean ța sa va fi executată integral19.
Soluția adopt ată în legătură cu aceste chestiuni trebuie nuan țată fa ță de următoarele
împrejurări:
Solidaritatea între debitori, reglementată de art. 1443 NCC, presupune o obliga ție
comună, fiecare dintre debitori putând fi constrâns să o exe cute în întregime, ceea ce oferă
creditorului avantajul că nu va suporta riscul insolvabilită ții, putând în acela și timp să renun țe
la beneficiul solidarită ții, iar crean ța să se dividă între debitori.
Dacă creditorul ar urmări prin înfiin țarea popririi numai o parte din datorie, arătând în
mod expres că renun ță la solidaritate ori din felul în care a pornit urmărirea să se în țeleagă în
mod neîndoielnic că se renun ță la acest beneficiu, poprirea se va înfiin ța numai asupra
sumelor contributive ale fiecărui debitor, ca urmare a diviză rii crean ței, obliga ția devenind
una conjunctă.

18 V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coordonatori), N oul cod de procedură civilă, comentariu pe articole, ed. Universul
Juridic, București, 2015, p. 542.
19 I. Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2, ed. CH Beck, București, 2015, p. 673.

13
Obliga ția solidară se mai poate divide între mo ștenitori și atunci când se transmite pe
calea mo ștenirii, fiecare mo ștenitor fiind ținut la plata crean ței propor țional cu cota ce i se
cuvine, potrivit art. 14 60 NCC, astfel că în cazul urmăririi unei obliga ții solidare, după
moartea debitorului, creditorul popritor nu va mai beneficia față de mo ștenitori de efectele
solidarită ții, ca urmare a transformării crean ței într -una divizibilă, în temeiul legii.
Față de împrejurarea că obliga ția se divide de plin drept, fiecare mo ștenitor putând fi
urmărit doar propor țional cu cota ce i se cuvine din succesiune, se pune întrebarea dacă
creditorul poate continua executarea în baza popririi înfiin țate împotriva autorului c omun ori
se vor înfiin ța atâtea popriri câ ți moștenitori sunt.
Pornind de la părerea că ceea ce se divide este crean ța și nu procedura urmăririi,
credem că executarea se poate face în cadrul procedural început de către creditor împotriva
autorului mo ștenitorilor, cursul executării fiind întrerupt ca urmare a mor ții acestuia, care a
transmis succesorilor în drepturi legitimarea procesuală pasivă în procedura judiciară a
executării silite.
Dacă acceptarea succesiunii debitorului s -a făcut pur și simplu prin c onfuziunea de
patrimonii, mo ștenitorii vor fi ținuți a răspunde pentru toate datoriile și sarcinile mo ștenirii nu
numai în limita activului transmis, dar și cu bunurile poprii.
O atare ipoteză ar pune în discu ție înfiin țarea unei alte popriri, dacă în cadr ul celei
dintâi creditorul nu și-a putut îndestula crean ța, ca urmare a insuficien ței sumei urmărite.20
Caracterul solidar al obliga ției trebuie să rezulte din titlul executoriu, fiindcă spre
deosebire de obliga țiile divizibile, solidaritatea nu se prezumă, constituind o excep ție de la
această regulă, potrivit art. 1445 NCC, singura situa ție când se prezumă fiind în cazul
obliga ților contractate în exerci țiul unei întreprinderi.

1.5. Terțul poprit

Terțul poprit este acea persoană care, în cadrul procedurii popririi, datorează
debitorului urmărit, în baza unor raporturi juridice, sume de bani, titluri de valoare ori alte
bunuri mobile incorporale, scopul înfiin țării popririi fiind acela de a suspenda executarea
obliga ției de plată în limita crean ței urmărite și de a executa el obliga ția către creditor, urmare
a refuzului debitorului de a face o plată de bunăvoie21.

20 Ibidem.
21 F. Măgureanu, Drept procesual civil, ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 410.

14
De asemenea, mai poate avea calitatea de ter ț persoana care de ține bunurile în numele
debitorului exercitând asupra lor acte de folosin ță sau căreia i-au fost încredin țate spre
păstrare după aplicarea măsurii sechestrului potrivit art. 732 NCPC.
Înfiin țarea popririi în mâinile ter țului nu are de la început un efect extinctiv fa ță de
crean ța urmărită, în sensul că raportul juridic dintre acesta dinaint e și debitor nu se stinge,
oprindu -se plata până la îndestularea crean ței creditorului.
Raportul juridic dintre debitor și terțul poprit reprezintă condi ția înfiin țării popririi și
trebuie analizat atât sub aspectul datei existen ței lui, cât și în raport c u data indisponibilizării
crean ței, precum și cu privire la împrejurarea dacă ter țul poprit trebuie să fie un debitor direct
al debitorului urmărit.22
Cât prive ște data existen ței raportului juridic, s -a exprimat opinia că ter țul poate fi și
un debitor even tual al datornicului, dându -se astfel posibilitatea să fie urmărite pe această cale
veniturile viitoare, pentru că raportul nu trebuie să existe la data înfiin țării popririi23.
Opinia s -a exprimat în legătură cu o solu ție pronun țată în jurispruden ță, ce pun ea în
discu ție posibilitatea înfiin țării popririi la un birou de avoca ți, pe veniturile ce constituiau
onorariile viitoare ale avocatului debitor, potrivit vechii reglementări cuprinse în Decretul nr.
281/1954 privind organizarea și exercitarea avocaturii.
Opinia exprimată în sensul că la data înfiin țării popririi, ter țul ar putea fi și un debitor
eventual al debitorului, nu poate fi primită decât cu rezerve pentru argumentele ce urmează:
Una din condi țiile înfiin țării popririi este tocmai existen ța raportu lui juridic ce trebuie
să existe între debitor și terțul poprit. Existen ța raportului de crean ță nu presupune în mod
obligatoriu și o crean ță exigibilă, fiind doar suficient să existe, întrucât indiferent de
modalită țile ce o afectează la data înfiin țării popririi, ea constituie un element al garan ției
comune a creditorului chirografar, ce poate să o urmărească pe această cale.
Terțul poprit va fi obligat să plătească creditorului urmăritor suma poprită numai
atunci când a devenit exigibilă și dacă din diverse motive evenimentul de care depinde nu s -a
mai îndeplinit, poprirea înfiin țată rămâne fără obiect, ter țul poprit nefiind prejudiciat în niciun
fel.
De regulă, ter țul poprit poate fi orice persoană fizică ori juridică, de drept public ori de
drept privat , care în baza raportului juridic îi datorează debitorului suma de bani, titluri de

22 C. Roșu, Drept procesual civil, ediția a 6 -a, ed. CH Beck, București, 2015, p. 394.
23 A. Tabacu, Drept procesual civil. Legislație internă și internațională. Doctrină și jurisprudență, ed. Universul
Juridic, Bu curești, 2015 , p. 538.

15
valoare ori alte bunuri mobile incorporale urmăribile sau de ține cu titlu precar bunurile mobile
ale acestuia de pe urmă.
Legătura juridică în baza căruia ter țul este oblig at este ceea ce îi conferă calitatea de
subiect de drept în această procedură.
Nu orice legătură juridică poate să justifice înfiin țarea popririi în mâinile ter țului, ci
numai aceea care îi asigură acestuia independen ța față de debitor, o pozi ție de egalit ate în
raportul juridic, atât în privin ța presta țiilor, cât și în aceea a conduitei păr ților.
În raport de această chestiune, mandatarul debitorului nu ar putea avea calitatea de ter ț
poprit, actele săvâr șite de el fiind actele debitorului însu și în limita puterilor încredin țate. Or,
înfiin țarea popririi în mâinile mandatarului ar echivala cu o poprire în mâinile debitorului,
ceea ce este contrar regulilor prevăzute pentru această procedură execu țională.
Numai dacă în legătură cu executarea mandatului, debi torul reprezentat ar dobândi o
crean ță contrară mandatarului său, această crean ță ar putea fi urmărită prin poprire, ea neluând
naștere din contractul de mandat, ci dintr -un alt raport juridic ce a luat fiin ță în legătură cu
reprezentarea.
Nici prepusul de bitorului nu se bucură , în cadrul raportului juridic, de independen ță
pentru a putea sta în procedura execu țională în calitate de ter ț poprit, dându -se, în acest sens,
exemplu în doctrină cazul func ționarului public.
Raportului de prepu șenie îi este caract eristică legătura de subordonare a prepusului
față de comitent, constând în dreptul acestuia de a da îndrumări și de a -i controla activitatea,
cel mai adesea temeiul raportului constituindu -l contractul de muncă24.
Crean țele ce se nasc din raporturile de pr epușenie intră în patrimoniul comitentului,
prepusul neavând dreptul decât de a le încasa și de a le administra, iar dreptul de dispozi ție
fiind exclusiv al titularului, astfel că o poprire în mâinile prepusului ar echivala tot cu o
poprire în mâinile debi torului, ceea ce nu este posibil.

24 A.R. Ilie, M. Avram, Concursul între poprirea asigurătorie înființată în materie civilă sau penală și poprirea
executorie asupra conturilor bancare în Curierul judiciar nr. 5/2012, p. 278.

16
SECȚIUNEA A II-A. OBIECTUL POPRIRII

2.1. Aspecte generale privind obiectul popririi

Așa după cum am arătat, specifică popririi este existen ța celor două raporturi juridice
distincte de crean ță, unul între creditor și debitorul urmărit pe de o parte, iar pe de altă parte
între acesta de pe urmă și un ter ț.
Cele două raporturi juridice preced înfiin țarea popririi, primul constituie cauza sa,
întrucât creditorul urmăre ște substituirea debitorului principal cu ter țul ca urma re a refuzului
de a executa obliga ția de plată de bunăvoie, iar cel de -al doilea raport dintre debitor și terțul
poprit prive ște crean ța supusă urmăririi ce constituie obiectul popririi.
Obiectul popririi, potrivit actualei reglementări, este circumscris l a sumele de bani,
titlurile de valoare, bunurile mobile incorporale, precum și bunurile mobile corporale ale
debitorului de ținute de către ter ț în numele debitorului în condi țiile art. 732 alin. (1) NCPC,
datorate la data înfiin țării popririi ori în viitor .
Sumele de bani pot face obiectul popririi dacă sunt depuse în conturi bancare,
urmărindu -se atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare, potrivit art. 780
alin. (2) NCPC.
În cazul în care crean ța creditorului constă în plata unei obliga ții de între ținere, a unei
aloca ții pentru copii sau în sume datorate în vederea despăgubirilor cauzate prin moarte,
vătămarea integrită ții corporale sau a sănătă ții, obiectul popririi îl constituie salariul ori alte
venituri periodice asimilate lui.
Atât vechea reglementare, cât și noul Cod de procedură civilă au determinat în mod
explicit obiectul popririi, evitând folosirea unor termeni generici precum acela de „efecte”
pentru a înlătura controversele în legătură cu această no țiune, interpretată gr eșit în literatura
de specialitate.
Într-o primă concep ție25, noțiunea de „efecte” a fost interpretată într -un sens larg,
incluzând alături de bunurile mobile incorporale ce pot fi urmărite pe această cale și bunurile
mobile corporale.
Concep ția exprimată e ste în concordan ță cu reglementările cuprinse în Codul de
procedură francez care reglementează în mod expres posibilitatea înfiin țării popririi asupra
bunurilor mobile datorate de către ter ț debitorului poprit, reglementare rămasă în vigoare și

25 I. Iacob, Probleme de practică judiciară legate de înființarea și obiectul popririi, în R.R.D. nr. 10/1967, p. 82.

17
după adopta rea Legii nr. 61 -650 din 9 iulie 1991, cu privire la reforma procedurilor civile de
executare.
După altă opinie, no țiunii de „efecte” i s -a dat un în țeles restrâns, în țelegându -se prin
aceasta numai titlurile de valoare, cu argumentul că în ipoteza urmărir ii unor astfel de titluri
legiuitorul trimite, în ceea ce prive ște procedura vânzării și a distribuirii pre țului, la regulile
de vânzare silită mobiliară.26
O noutate a Codului de procedură civilă privind obiectul popririi este aceea a urmăririi
în această formă de executare a bunurilor mobile pe care ter țul le folose ște în numele
debitorului și asupra cărora este aplicat sechestrul.
Prin aplicarea măsurii sechestrului, bunurile mobile sunt indisponibilizate în sensul că
asupra lor debitorul nu mai poate fac e acte de dispozi ție, fiind lăsate în depozitul acestuia sau
al ter țului până la valorificare. Urmărirea bunurilor sechestrate nu reprezintă o veritabilă
urmărire prin poprire, ci o vânzare a bunurilor mobile, fiindcă după valorificare pre țul se
distribuie creditorilor potrivit cu natura crean ței și rangul preferen țial, ter țul având doar
calitatea de depozitar al bunurilor până la vânzarea silită.
O condi ție generală pe care trebuie să o îndeplinească obiectul popririi este aceea ca la
data înfiin țării popr irii să facă parte din patrimoniul debitorului, chiar dacă la data popririi în
numele său bunul era de ținut de către un ter ț, în caz contrar poprirea va fi apreciată ca fiind
fără obiect, neavând nicio relevan ță juridică împrejurarea că asupra sumei urmări te sau a
titlurilor de valoare ter țul trebuie să facă plata la data începerii procedurii execu ționale ori în
viitor.
S-ar putea obiecta că debitorul este ținut să răspundă atât cu bunurile sale prezente, cât
și cu cele viitoare, potrivit dreptului de garan ție comună a creditorilor chirografari, dar una
din condi țiile popririi este aceea a existen ței raportului juridic dintre debitor și terțul poprit la
data înfiin țării popririi, ceea ce presupune existen ța crean ței ce se urmăre ște, chiar dacă
această crean ță nu a devenit și exigibilă.
Astfel, se pot urmări atât sumele ajunse la scaden ță, cât și cele cu scaden țe periodice,
după cum vom observa lipsa disponibilului bănesc dintr -un cont neputând fi un impediment la
urmărire, astfel că în raport de alimentarea c ontului, creditorul î și poate îndestula crean ța.
În privin ța sumelor de bani supuse popririi, s -a sus ținut o altă condi ție, și anume ca
acestea să fie exprimate în moneda na țională, potrivit regulii executării oricărei obliga ții de
plată27.

26 I. Gelepu, Poprirea. 3 probleme practice, în Revista Română de Executare Silită nr.2/2016, p. 30.
27 Ibidem.

18
Deși opinia a fo st exprimată în condi țiile în care, pentru efectuarea unei plă ți cu
mijloace de plată străine, era necesară autorizarea Ministerului Finan țelor, conform Decretului
Nr. 210/1960, principiul este valabil și astăzi, moneda na țională fiind deocamdată unitatea de
măsură valorică a presta țiilor efectuate în baza unor raporturi juridice ce se execută pe
teritoriul țării.
Potrivit acestui principiu, în cazul sumelor care fac obiectul popririi și care constau în
disponibilită ți în valută, institu țiile de credit sunt autorizate să efectueze convertirea în lei la
cursul de schimb comunicat de Banca Na țională a României, fără consim țământul titularului.

2.2. Titlurile de valoare – obiect al popririi

Pentru a conferi procedurii popririi o formă suplă și rapidă de urmăr ire, s -a dat
posibilitate creditorului de a urmări sume de bani și titluri de valoare cu semnifica ție
financiară, având în vedere puterea circulatorie, celelalte proceduri execu ționale presupunând,
înainte de distribuirea pre țului, valorificarea prin licit ație publică a bunurilor.28
În cazul urmăririi bunurilor mobile incorporale, creditorul popritor nu le va primi în
contul crean ței sale precum atunci când urmăre ște suma de bani, însă după proceduri speciale
aceste titluri de valoare vor fi transformate mul t mai u șor în sume, având în vedere regimul lor
juridic.29

2.3. Cambia și biletul la ordin

Cambia și biletul la ordin constituie de asemenea titluri de valoare ce pot fi urmărite
prin procedura popririi, mai ales în rela țiile dintre agen ții economici, ca urmare a avantajelor
pe care le oferă în operativitatea și siguran ța creditului, asigurând executarea obliga țiilor de
plată fără numerar.
Specificul cambiei constă în existen ța unor raporturi juridice între trăgător și tras, pe
de o parte și între trăgător și beneficiar, pe de altă parte, primul având pozi ția de debitor, iar
cel de pe urmă pe aceea de creditor în procedura urmăririi prin poprire.
În raport de aceste rela ții juridice, creditorul trăgătorului poate înfiin ța o poprire în
mâinile trasului asupr a crean ței pe care o datorează indisponibilizând -o, în sensul că la

28 R. Ion, op.cit., p. 39.
29 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 538.

19
scaden ța arătată în con ținutul cambiei în mod expres și necondi ționat nu se mai poate face
plata beneficiarului arătat în titlu.
Emiterea unei cambii nu este condi ționată de acceptarea tra sului de a deveni debitor
cambial, astfel că acesta este străin de act, neputând să -i angajeze trăgătorului răspunderea
prin voin ța sa unilaterală, trasul devine debitor cambial numai din momentul acceptării plă ții,
în forma prevăzută de lege30.
Acceptarea cambiei la plată are ca semnifica ție juridică crearea raportului obliga țional
între trăgător și tras, acesta de pe urmă devenind debitorul principal și terț poprit în cazul în
care un creditor al trăgătorului ar urmări executarea crean ței cambiale.
Adresa de înfiin țare a popririi asupra sumei datorate de tras îl obligă să refuze orice
plată posesorului cambiei. Refuzul de plată al trasului dă posibilitatea beneficiarului să
declan șeze o procedură de executare cambială mult mai suplă decât aceea de drept com un
pentru realizarea operativă a crean ței.
În cazul în care aceea și crean ță este urmărită atât de creditorul cambial, cât și de
creditorul poprit, creându -se un concurs de creditori, se pune problema care dintre procedurile
execu ționale vor fi aplicate, respectiv execu ția cambială sau executarea prin poprire.
Dreptul cambial este un drept formal cu reglementări imperative ce nu admite derogări
prin conven ția păr ților nici în ceea ce prive ște na șterea raportului juridic cambial și nici cu
privire la executar e.
Aceste caracteristici ale cambiei ar atrage concluzia conform căreia crean ța nu poate fi
urmărită decât potrivit regulilor cambiale și în acest caz numai de către creditorii care au
pornit executarea în baza unui titlu special.
Recunoa șterea posibilită ții de urmărire a crean ței numai creditorilor cambiali ar
presupune lipsirea nejustificată a celorlal ți creditori de un element de garan ție comună care nu
a ieșit din patrimoniul debitorului lor și fără ca ace știa dinainte să poată invoca vreun
privilegiu.
Pentru asigurarea egalită ții creditorilor chirografari în executarea crean ței lor, în
situa ția în care s -a pornit executarea cambială s -ar impune suspendarea acestei proceduri
pentru a se urmări crean ța de către to ți creditor ii pe calea dreptului comun, în cazul în care
creditorii cambiali nu î și îndestulează crean ța având la îndemână ac țiuni cambiale de regres ce
pot fi exercitate în condi țiile legii31.

30 Art. 29 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.
31 F. Măgureanu, Drept procesual civil român, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 240 .

20
Într-o situa ție asemănătoare cambiei este biletul la ordin, titlu de credit prin care
emitentul se obligă în mod necondi ționat să plătească beneficiarului o sumă de bani la
scaden ță și la ordinul acestuia.
Creditorul beneficiarului poate să urmărească prin înfiin țarea popririi suma la care s -a
obligat emitentul fără să mai a ștepte, precum în cazul cambiei, ex ecutarea plă ții, această
obliga ție asumând -o de la data emiterii titlului.
Emitentul are acelea și obliga ții ca și acceptantul cambiei în cazul titlului la care ne -am
referit, astfel că procedura urmăririi prin poprire este asemănătoare cu aceea a urmăririi
cambiei, astfel că nu vom mai stărui asupra ei.

2.4. Contul bancar – obiect al popririi

Noua realitate economică face ca majoritatea opera țiunilor de plată să se realizeze prin
intermediul băncilor, motiv pentru care în concordan ță cu evolu ția vie ții ec onomice
legiuitorul a în țeles să reglementeze în mod expres posibilitatea înfiin țării popririi asupra
contului bancar.
În legătură cu sintagma folosită de legiuitor, aceea de poprire asupra unui cont, în
literatura juridică recentă32 s-au exprimat rezerve f ață de caracterul imprecis și neadecvat al
noțiunii, fiindcă ceea ce se urmăre ște este soldul propriu -zis și nu contul, care nu îndepline ște
decât rolul unui instrument prin intermediul căruia au loc opera țiunile bancare.
În argumentarea sensului impropriu al no țiunii de poprire a contului, autorul citat s -a
referit la terminologia folosită în doctrina și jurispruden ța franceză, care folose ște sintagma de
„indisponibilizarea soldului contului” la data înfiin țării popririi, indiferent de cuantumul
său”33.
Observația făcută în legătură cu terminologia obiectului popririi în acest caz ni se pare
pertinentă, fiindcă un cont lipsit de disponibil bănesc la data înfiin țării popririi nu prezintă
nicio eficacitate juridică pentru creditorul urmăritor și nu evocă nicio obliga ție a ter țului
poprit fa ță de debitor, ca o condi ție esen țială de urmărire a crean ței pe această cale care
presupune existen ța unei crean țe certe și lichide.34
Posibilitatea ca poprirea asupra contului fără disponibil să devină eficace depinde în
mod exclusiv de voința debitorului care înțelege să -și alimenteze contul indisponibilizat ori,

32 I. Gelepu, op.cit., p. 30.
33 R. Ion, op.cit., p. 42.
34 I. Gelepu, op.cit., p. 31.

21
dimpotrivă, să -și deschidă conturi noi și pe această cale să evite plata crean ței urmărite,
împrejurare care ar conduce la ideea răspunderii băncii cu fondurile pop ririi urmare a
opera țiunii substituirii debitorului poprit.35
Tot în sprijinul ideii că poprirea se poate înfiin ța numai asupra soldului, s -a mai
argumentat că un cont bancar se prezintă sub forma unui tablou al crean țelor și datoriilor
reciproce care expri mă con ținutul raportului juridic dintre bancă și clientul său, reflectând
toate opera țiunile financiare, după fiecare înregistrându -se un sold.36
Poprirea se poate înfiin ța numai asupra soldului creditor al contului bancar, fiindcă
numai acest sold exprimă obliga ția băncii fa ță de titularul său.
Cu toate aceste inadverten țe terminologice, poate fi înfiin țată poprirea asupra unui
cont lipsit de disponibil bănesc, posibilitate explicată prin caracterul mixt al popririi ca act de
conservare și urmărire37, dar și prin dreptul de garan ție comună a creditorilor un asemenea
cont putând fi alimentat oricând datorită sistemului de tranzac ții comercial -bancare în care
este angajat debitorul, solu ția fiind de altfel adoptată în jurispruden ță cu mult timp înainte de
intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă38.
Actuala reglementare, în sensul că poate face obiectul urmăririi silite prin poprire atât
soldul creditor al contului, cât și încasările viitoare, a ținut cont de caracterul mixt al acestei
forme de executa re și a înlăturat orice controversă în legătură cu posibilitatea
indisponibilizării unui cont lipsit de disponibil bănesc.
Înfiin țarea popririi asupra unui cont bancar a ridicat probleme nu numai de
terminologic, dar și unele de formă și con ținut, deosebit de complexe, pe care vom încerca să
le abordăm în cele ce urmează, fiindcă interesează atât din punct de vedere teoretic, cât și
practic.
O primă chestiune este aceea a actului prin care contul bancar este blocat, de la regula
potrivit căreia poprirea se înfiin țează prin adresa executorului judecătoresc, neexistând nicio
derogare în privin ța indisponibilizării contului.39
În cazul urmăririi unui cont bancar, executorul judecătoresc va indica toate elementele
de identificare a contului în adresa de înfiin țare a popririi. Din reglementarea art. 782 alin. (4)
NCPC, rezultă că elementele de identificare a contului se vor indica în adresa de înfiin țare a

35 I. Gelepu, op.cit ., p. 34.
36 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 539.
37 C.S.J., S.U., Dec. nr. 4/1998, în B.J. 1999, p. 26.
38 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 540.
39 Ibidem.

22
popririi numai în măsura în care sunt cunoscute de către executor, obliga ția informării cu
privire la aceste e lemente având -o, de principiu, creditorul.
Supunem aten ției această situa ție având în vedere obliga ția băncii de a păstra
confiden țialitatea oricărei informa ții pe care o de ține cu privire la clientul său, deci și cu
privire la contul curent.
De la regula confiden țialită ții sunt și excep ții, când banca poate furniza informa ții la
solicitarea unor autorită ți sau institu ții ale statului chiar și în lipsa acordului clientului, precum
în cazul urmăririi unor crean țe bugetare, când banca este obligată să comunic e toate datele
solicitate de organul de executare, printre care și acelea cu privire la conturi.
O ter ță persoană nu poate să ob țină informa ții în legătură cu un cont bancar decât cu
acordul titularului, prin urmare creditorul nu este obligat să indice în cererea de executare
silită și contul debitorului său.
S-a exprimat opinia că40 nici executorul judecătoresc nu este obligat să indice în
adresa de înfiin țare a popririi contul bancar, situa ție a cărei incertitudine nu a fost înlăturată
nici prin actuala re glementare, potrivit sintagmei că aceste elemente se vor indica dacă „sunt
cunoscute”.
Potrivit acestei opinii, în ipoteza neindicării contului , se lasă băncii posibilitatea de a
alege contul pe care îl va indisponibiliza în cazul în care debitorul are des chise mai multe
conturi, putând alege și unul lipsit de disponibilul bănesc ori să se indisponibilizeze toate
fondurile clientului, împiedicându -l pe debitor să mai dispună în mod liber de ele.
A recunoa ște băncii posibilitatea să indisponibilizeze oricare dintre conturile
debitorului creează riscul săvâr șirii unor acte păgubitoare atât pentru ter țul poprit, cât și
pentru debitor, pornind de la regula că fiecare cont are un regim juridic diferit de celălalt cont,
potrivit inten ției păr ților la deschiderea a cestora, a afecta țiunii speciale a crean ței, astfel că o
urmărire pornită asupra unui cont nu se poate extinde și asupra celorlalte.41
În ipoteza unor pluralită ți de conturi apar ținând aceluia și debitor, unele cuprinzând un
sold debitor, iar altele un sold creditor, banca – având la rândul său calitatea de creditor fa ță de
debitorul poprit – ar putea opune compensarea și pe această cale imposibilitatea urmăririi
sumei aflate în cont de către creditorul popritor.

40 I. Turcu, Tratat de drept bancar, ed. A 5 -a, Ed. Lumina Lex, București, 20 04, p. 216.
41 Ibidem.

23
În literatura de specialitate s -a analizat pos ibilitatea operării compensării între două
solduri în raport de două momente, respectiv acela de dinaintea înfiin țării popririi, ca și după
acest act de indisponibilizare42.
S-a admis posibilitatea operării compensării soldurilor înainte de înfiin țarea popr irii,
pe baza unei conven ții de compensare încheiată între client și bancă opozabil creditorului, în
măsura în care la încheierea ei nu s -a urmărit fraudarea intereselor acestuia. Potrivit aceleia și
opinii, compensarea nu ar putea opera dacă înainte de a s e începe urmărirea silită s -a atribuit
contului o afecta țiune specială.
După înfiin țarea popririi, urmare a blocării contului, este oprită orice opera țiune de
debitare, cu excep ția acelora de alimentare, sub sanc țiunea revocării oricărui act făcut în
fraud a interesului creditorului sau a răspunderii băncii pentru prejudiciul cauzat.
În vederea atenuării efectelor indisponibilizării contului bancar, urmare a opera țiunilor
ulterioare , în sistemul francez a fost adoptată regula potrivit căreia poprirea indispo nibilizează
soldul de la data înfiin țării ei, sub rezerva opera țiunilor în curs.
Potrivit acestei reguli, pentru a se delimita opera țiunile de urmărire silită de
opera țiunile bancare ale clientului ce exced urmăririi sau pe cele viitoare, banca poate
desch ide debitorului un „cont special” sau „cont de a șteptare”43 în care debitorul are
posibilitatea să realizeze celelalte opera țiuni bancare.
Interesul băncii de a urmări executarea angajamentului de plată a sumei împrumutate
și dobânzilor aferente este justif icat, mai ales că în derularea contractului de creditare a apărut
un eveniment neprevăzut la data încheierii, și anume acela al urmăririi silite prin poprire.
În cazul contractelor bancare, o chestiune demnă de luat în seamă este riscul pe care
banca și-l asumă în ipoteza în care împrumutul nu se mai restituie și nu-și mai poate executa
obliga țiile de restituire a depozitelor, sumele împrumutate având ca sursă tocmai aceste
depozite, iar scopul băncii fiind acela de a atrage fondurile băne ști prin depozite și
împrumuturi.
Un alt risc al băncii, doar aparent, ar fi și acela să efectueze plă ți din fondurile proprii
în cazul în care s -ar valida poprirea înfiin țată pe un cont fără disponibil bănesc, fiindcă
epuizarea disponibilită ților nu duce și la încetarea ra portului dintre bancă și clientul său.
Am spus că acest de pe urmă risc este numai unul aparent, pentru că banca nu
răspunde fa ță de creditorul popritor cu fondurile sale poprii și nici nu poate să -i fie imputat

42 I. Deleanu, Tratat, vol. III, p. 492 -493.
43 R. Ion, op.cit., p. 28.

24
faptul că debitorul și-a închis contul, vali darea popririi unui astfel de cont explicându -se prin
crearea posibilită ții urmăririi sumelor intrate într -un ritm opera țional foarte rapid44.
Pentru ameliorarea acestui risc, creditarea presupune întocmirea unei documenta ții
prealabile privind situa ția fin anciară a clientului și stipularea în contract a destina ției
creditului, banca având dreptul să controleze utilizarea fondului, iar în cazul în care constată
deturnarea de la destina ție, să rezilieze unilateral contractul bancar.
Potrivit art. 782 alin. (4 ) NCPC, ca și în cazul urmăririi unei crean țe fiscale, se poate
înfiin ța poprirea pe toate conturile debitorului, indiferent dacă acestea sunt alimentate în lei
sau în valută, măsura putând avea uneori un caracter șicanatoriu pentru debitorul poprit în
sensul că îi sunt blocate toate conturile pentru o crean ță ce are o limită inferioară acestora,
contrar regulii că urmărirea prin poprire se face doar în limita crean ței.
În ipoteza urmăririi unui cont în valută, banca are posibilitatea să convertească suma î n
lei fără a cere consim țământul titularului contului , însă ținând cont de cursul de schimb dat de
Banca Na țională a României în ziua convertirii.45
Alegerea contului ce urmează a fi blocat trebuie lăsată la aprecierea organului de
executare, și nu la alege rea băncii, fiindcă în calitatea lui de delegat al instan ței de executare,
va fi în măsură să aprecieze asupra eficacită ții contului ales, spre deosebire de ter țul poprit
care, urmare a conflictului de interese cu creditorul, prin această alegere ar putea să-i
zădărnicească realizarea crean ței.
Posibilitatea alegerii contului asupra căruia se va înfiin ța poprirea presupune o
prealabilă informare a organului de executare, însă nimic nu l -ar împiedica să se refere în
adresa sa la toate conturile, „în această ipoteză existând doar riscul de a nu se putea înfiin ța
poprirea pentru neidentificarea vreunui cont la agen ția ori sucursala sesizată”46.

2.5. Aspecte cu privire la restric ția folosirii popririi în urmărirea
sumelor de bani în dreptul românesc și în cel co mparat

Pentru ra țiuni de ordin social, de la regula potrivit căreia debitorul răspunde pentru
datoriile sale cu toate bunurile prezente și viitoare, garan ția comună a creditorilor cunoa ște
restric ții în cazul urmăririi salariului sau a altor venituri peri odice plătite debitorului.

44 I. Gelepu, op.cit., p. 33.
45 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 544.
46 R. Ion, op.cit., p. 45.

25
Scopul sumelor plătite periodic debitorului este acela de a asigura existen ța acestuia și
a persoanelor pe care le are în între ținere, astfel că pentru a nu se denatura destina ția sumelor
plătite, acestea nu pot fi urmărite decât într-un anume procent pentru anumite crean țe sau în
cazurile expres prevăzute de lege nu pot fi urmărite deloc.
Salariile și alte venituri periodice se bucură de un regim special în ceea ce prive ște
urmărirea și în alte sisteme de drept. În dreptul france z restric ția urmăririi salariului prin
poprire a fost reglementată prin lege pentru prima dată în ianuarie 1895, până la această dată
protec ția respectivelor venituri fiind lăsată în seama jurispruden ței. Din anul 1860, printr -o
interpretare extensivă a di spozi țiilor art. 581 C. proc. civ. francez , Curtea de Casa ție
recuno ștea tribunalelor dreptul de a popri în parte salariile ori de a le scuti de această
urmărire, considerându -le crean țe alimentare.47
Interven ția legislativă în această chestiune s -a dovedit necesară, deoarece jurispruden ța
nu realiza o protec ție efectivă a veniturilor, rămânând la aprecierea judecătorului,
argumenta ția fiind bazată numai pe motive de ordin umanitar în sensul de a se realiza un
minim vital debitorului și familiei sale.
Și în dreptul canadian, urmărirea salariului este supusă unui regim special48 în sensul
că în locul urmăririi salariului, la cererea creditorului judecătorul notifică debitorul să se
prezinte la sediul instan ței, să dea o declara ție în legătură cu veniturile sale și să depună partea
popribilă din remunera ția sa. Declara ția pe care o dă debitorul sub prestare de jurământ
trebuie să se refere la adresa angajatorului său, la salariul și la data la care a fost vărsat,
cheltuielile pe care le efectuează pentru între ținerea familiei, precum și la lista creditorilor.
Declara ția se depune la grefa Cur ții și odată cu ea partea popribilă din veniturile sale, putând
fi contestată de creditor în termen de 30 zile, în caz contrar acesta nu mai poate urmări decât
suma indicată î n declara ția debitorului.
O altă măsură de protec ție a debitorului în cazul în care se urmăre ște salariul este
aceea că angajatorul nu -l poate concedia sau suspenda executarea contractului de muncă pe
motiv că salariul i -a fost poprit, luarea unei astfel d e măsuri în timpul urmăririi salariului prin
poprire creează o prezum ție că temeiul concedierii ori cel al suspendării este tocmai măsura la
care ne -am referit, angajatorului revenindu -i sarcina unei dovezi contrare.
Revenind la sistemul nostru de drept, o bservăm că s -a avut în vedere o dublă protec ție
prin reglementarea în art. 728 NCPC a urmăririi veniturilor periodice, în primul rând s -a
urmărit ca o anumită categorie de venituri precum salariile, pensiile ori alte sume plătite

47 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 545.
48 Art. 651 C proc. Civ. al provinciei Quebéc.

26
periodic debitorului să nu fie urmărite decât într-o anumită limită, suma ce depă șește această
cotă fiind considerată insesizabilă și necesară asigurării unui minim de trai.
În al doilea rând, s -a avut în vedere natura crean ței pentru care s -a pornit executarea
silită. Crean țele ca re au ca obiect sume datorate cu titlu de obliga ții de între ținere sau aloca ții
de stat pot fi îndestulate până la cota de 1/2 din venitul net lunar al debitorului.
Veniturile din muncă sau alte venituri asimilate, plătite debitorului periodic, al căror
cuantum este mai mic decât salariul minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra
acelei păr ți care depă șește jumătate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensa țiile acordate în caz de
desfacere a contractului indiv idual de muncă în baza oricăror dispozi ții legale, precum și
ajutorul de șomaj nu pot fi urmărite decât pentru crean țe care constau în sume datorate cu titlu
de pensii de între ținere, despăgubiri cauzate prin moartea persoanei sau pentru vătămări
corporale .
Din redactarea art. 728 NCPC, în raport de interesul ocrotit, unele din veniturile
debitorului sunt insesizabile relativ și parțial, iar altele în mod absolut, neputând fi urmărite ca
urmare a destina ției lor speciale pentru niciun fel de datorie. Ne vom referi pe rând la aceste
venituri, precum și la problemele ridicate în doctrină și jurispruden ță în legătură cu urmărirea
silită prin procedura popririi.
Instituirea unei insesizabilită ți parțiale sau totale cu privire la suma urmărită s -a stabilit
în rap ort de destina ția acesteia, astfel că în cazurile prevăzute de art. 728 alin. (4) NCPC,
sumele sunt limitativ prevăzute de lege, toate având ca sursă de plată fondul de salarii, iar ca
scop asigurarea existen ței titularului lor49.
Unii autori50 consideră că enumerarea sumelor ce nu pot fi urmărite din ultimul alineat
al textului de lege enun țat nu este limitativă, ci doar cu titlu exemplificativ, fiindcă legiuitorul
face trimitere și la alte sume a căror destina ție specială este stabilită prin lege, și anume ca
aceste sume să urmărească a acoperi cheltuieli, altele decât acelea care să asigure traiul
debitorului și familiei sale.
Deși legea nu prevede în mod expres că sumele sunt insesizabile în mod absolut, în
raport de destina ția lor, nu pot fi urmărite nici aloca țiile pentru copiii nou -născu ți, acordate de
primării, altele decât ajutorul de maternitate, ajutoarele de urgen ță acordate familiilor sau

49 Ș. Beligrădeanu, Admisibilitatea înființării și validării popririi asupra ajutorului de șomaj, în Dreptul nr. 10 –
11/1991, p. 59.
50 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 545.

27
persoanelor care au avut de suferit de pe urma calamită ților naturale, incendiilor sau
accidentelor, ajutoarele pentru încălzirea locuin ței.
Ca formă de asisten ță socială, prin Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat
se asigură plata unui ajutor social lunar, cuantumul său stabilindu -se ca diferen ță între venitul
minim garantat și venitul net lunar realiz at de beneficiar).
Scopul plă ții ajutorului social este acela de a realiza o asisten ță socială bazată pe
principiul solidarită ții, destina ție față de care aceste sume nu pot fi urmărite, fiindcă se acordă
în raport de împrejurările ce reclamă interven ția statului pentru un astfel de ajutor, astfel că
reglementarea nu putea fi decât una cu caracter general.
Sintagma indemniza ție cu destina ție specială trebuie înțeleasă în sensul unui drept
acordat în considerarea unui scop precis de acoperire a unor cheltuie li speciale fără a fi
confundată cu salariul sau alte venituri periodice cuvenite debitorului.

28
SECȚIUNEA A III -A. ÎNFIINȚAREA POPRIRII

3.1. Condi ții cu privire la crean ța urmărită prin procedura popririi

În raport de cele două legături juridice care su nt de esen ța popririi – între creditor și
debitor, pe de o parte, debitor și terțul poprit, pe de altă parte, se poate vorbi și despre
existen ța a două crean țe, una dintre ele fiind cauza popririi, iar cealaltă obiectul urmărit, care
nu pot fi confundate și sunt supuse următoarelor condi ții51.
Pentru a fi cauza popririi, crean ța creditorului popritor trebuie să îndeplinească toate
condi țiile de fond cerute în cazul oricărei urmăriri silite, adică să fie o crean ță exigibilă, certă,
lichidă, iar în plus de ace stea să fie constatată printr -un titlu executoriu.
Caracterul cert și lichid al crean ței este definit în art. 662 alin. (2) și (3) NCPC – în
sensul că o crean ță este certă atunci când existen ța ei este neîndoielnică, rezultând din însu și
titlul executoriu, neputându -se urmări o crean ță ipotetic supusă unei condi ții suspensive.
Nu se poate înfiin ța o poprire atunci când crean ța este numai eventuală, când există
dubii serioase privitoare la existen ța sa, incertitudinea existen ței crean ței neputându -se
confund a cu situa ția în care crean ța este afectată de o condi ție rezolutorie, a cărei existen ță
depinde de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui eveniment viitor și nesigur că se va realiza.
Crean țele afectate de condi ția rezolutorie pot fi puse in executare prin poprire, fiindcă
la data înfiin țării existen ța lor este una certă . Dăm ca exemplu în această ipoteză punerea in
executare a unui titlu pentru care s -a încuviin țat executarea vremelnică, când soarta crean ței
depinde de solu ția pronun țată de instan ță în căil e de atac, desfiin țarea hotărârii ducând la
întoarcerea executării silite, respectiv la restituirea sumei încasate de creditorul poprit.
Incontestabilitatea crean ței trebuie să fie nu numai din punct de vedere al existen ței
sale juridice, dar și cu privire la întinderea sa. Lichiditatea unei crean țe presupune însu șirea
acesteia de a fi determinată în cuantumul său ori cel pu țin de a fi determinabilă în urma unor
opera țiuni de calcul făcute de organul de executare pe baza unor criterii necontestate de
părți52.
Jurispruden ța a statuat că, pe baza unor elemente suficiente, instan ța de validare are
posibilitatea să efectueze opera țiuni de calcul determinând cuantumul sumei, fără să modifice

51 I. Gelepu, op.cit., p. 35.
52 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 577.

29
titlul executoriu intrat în puterea de lucru judecat. Numai în cazul în c are nu sunt elemente
suficiente pentru determinarea cuantumului se impune o ac țiune separată53.
În dreptul francez, creditorul dispune de o facilitate în privin ța lichidită ții crean ței,
aceea de a face o evaluare provizorie atunci când crean ța este determin ată c hiar de la
începutul procedurii54.
O crean ță determinabilă presupune existen ța unor elemente suficiente de stabilire a
cuantumului prin opera țiuni de calcul asupra cărora păr țile au căzut de acord în procedura
emiterii titlului.
Se pune însă întrebarea dacă poate fi urmărită o crean ță stabilită numai în principiu
printr -un titlu executoriu, pornind de la două ipoteze: aceea a unui titlu cu obliga ții subsidiare
sau aceea de plată a unor drepturi salariale după reintegrarea în muncă, fără a se preciza și
cuantumul sumei.
Pentru cea de -a doua ipoteză, instan ța supremă s -a pronun țat printr -o decizie de
îndrumare în sensul punerii în executare a unei hotărâri prin care s -a dispus reintegrarea în
muncă a salariatului, chiar dacă despăgubirile su nt stabilite nu mai în principiu55.
Dacă lipsa caracterului lichid al crean ței nu constituie un motiv ce împiedică
executarea ei prin poprire, nu acela și lucru se poate sus ține atunci când se urmăre ște o crean ță
ce nu a ajuns la scaden ță, fiindcă executarea ar fi prematură pentru debitorul în favoarea
căruia, de regulă, se stipulează termenul de executare.
Crean ța este exigibilă la împlinirea termenului de plată, obliga țiile afectate de termen
suspensiv fiind incontestabile și determinate, numai că executarea lor depinde de împlinirea
acestui eveniment. Exigibilitatea unei crean țe presupune împlinirea termenului suspensiv care
a amânat executarea, creditorului putând să pretindă de la debitor plata.
Debitorul nu poate fi silit să renun țe la beneficiul termenului de plată dec ât în cazul în
care operează sanc țiunea decăderii din acest termen, astfel că executorul poate refuza
executarea silită, potrivit dispozi țiilor art. 662 alin. (5) NCPC, care opresc executarea unei
crean țe afectate de termen sau condi ție, împotriva unei ase menea urmăriri debitorul putând să
formuleze contesta ție invocând excep ția prematurită ții executării silite56.

53 Trib. Suprem, Plen, Dec. de îndrumare nr. 3/1976, în C.D. 1976, p. 36; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr.
1623/1978, I. Mihuță, Repertoriu III, nr. 246, p. 239; Trib. București, s. a IV -a civ., dec. nr. 696/1995, î n
Culegerea de practică judiciară a Tribunalului București, 1993 -1997, p. 368 -369.
54 Art. 559 C. proc. civ. francez.
55 Trib. Suprem, Dec. de îndrumare nr. 3/1976, în S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, îndreptar, p. 261 -262.
56 C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. Băicoianu , Tratat de drept civil român, vo l. II, Ed. A ll, București,
1998, p. 408 -409.

30
Caracterul mixt al popririi se manifestă și în dispozi țiile art. 780 alin. (4) NCPC,
potrivit cărora se poate înfiin ța poprire și asupra unei creanțe cu termen sau sub condi ție,
numai că executarea se va face la scaden ță, respectiv la momentul certitudinii sale, până la
împlinirea acestor evenimente poprirea îndeplinindu -și doar func ția de indisponibilizare a
sumelor urmărite.
Creditorul unei crean țe afectate de modalită țile termenului sau a condi ției mai are
posibilitate ca înainte de împlinirea celor două evenimente, să participe la distribuirea sumelor
rezultate în urma valorificării bunurilor debitorului, potrivit art. 662 alin. (5) NCPC.
Dacă cr eanța creditorului popritor trebuie să fie întotdeauna ajunsă la scaden ță, nu
aceea și condi ție trebuie să o îndeplinească crean ța debitorului fa ță de ter țul poprit, care
reprezintă obiectul popririi, fiindcă orice creditor este îndreptă țit să urmărească nu numai
sumele de bani ori titlurile de valoare pe care ter țul le datorează la înfiin țarea popririi, cât și
pe acelea pe care le va datora în viitor.
Posibilitatea urmăririi sumelor neajunse la scaden ță și-a găsit o reglementare expresă
în noua formulare a Codului de procedură civilă, fiind valorificate jurispruden ța și doctrina
care consacrau o astfel de solu ție pe baza principiului că debitorul răspunde atât cu bunurile
prezente, cât și cu cele viitoare57.
Posibilitatea urmăririi prin poprire a unei sume ne ajunse la scaden ță scoate în
eviden ță, de asemenea, caracterul mixt al procedurii, exigibilitatea nefiind decât o condi ție a
executării unei obliga ții, nu și a măsurii de conservare. 58
O altă condi ție a crean ței cauză a popririi este ace ea a constatării ei într-un înscris
executoriu, actuala reglementare nemaidând posibilitatea urmăririi popririi decât în baza unui
astfel de titlu.
Pornind de la sfera actelor ce pot constitui titluri executorii, literatura juridică le -a
definit ca fiind orice înscrisuri înt ocmite în conformitate cu prevederile legale cărora le este
recunoscută o for ță obligatorie ce dă creditorului posibilitatea de a -l constrânge pe debitor să –
și execute obliga ția prin for ță coercitivă a statului59.

57 C.A. Brașov, dec. nr. 704/1999, în Culegere 1999, p. 205; C.S.J., S.U., Dec. civ. nr. IV/1998, în Dreptul nr.
1/1999, p. 122 -123.
58 S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat, 2001, p. 89.
59 R. Ion, op.cit., p. 30.

31
3.2. Înfiin țarea popririi

Dreptul de a porni executarea silită apar ține creditorului60, potrivit art. 663 alin. (1)
NCPC, atunci când debitorul opune rezisten ță la îndeplinirea obliga ției cuprinsă în titlul
executoriu, simpla recunoa ștere a dreptului nu ar putea aduce niciun folos titularului să u dacă
nu s-ar realiza în mod efectiv.
Realizarea efectivă a dreptului creditorului are loc în cadrul procedural reglementat ca
ultimă fază a procesului civil ce se declan șează printr -o cerere a creditorului ca expresie a
principiului disponibilită ții, ind iferent de procedura execu țională aleasă.
Și în cazul popririi, creditorul trebuie să formuleze o cerere de executare silită, care să
cuprindă toate men țiunile prevăzute de art. 148 NCPC, text de lege ce reprezintă dreptul
comun în materie referitor la for ma cererile formulate în justi ție și în plus de acestea
mențiunile prevăzute de art. 663 alin. (3) NCPC, respectiv elementele de identificare ale
creditorului, debitorului și terțului poprit, modalitatea de executare și men țiunea titlului
executoriu.
În pl us de aceste men țiuni, creditorul va trebui să indice în conținutul cererii suma
pentru care se solicită înfiin țarea popririi reprezentând capitalul plus dobânzile sau penalită țile
de întârziere, chiar dacă au un caracter determinabil, precum și cheltuieli le de judecată ce s -au
făcut în cursul judecă ții sau cele avansate pentru urmărirea silită.
Motivarea cererii de chemare în judecată trebuie să se refere la titlul executoriu
împotriva debitorului care constată o crean ță lichidă, certă și exigibilă, precum și la refuzul
debitorului de a -și executa de bunăvoie obliga ția de plată.
Executorul judecătoresc la care se depune cererea de executare de către creditor
personal sau prin reprezentantul legal ori conven țional este obligat, în termen de cel mult 3
zile d e la înregistrare, să solicite instan ței încuviin țarea procedurii execu ționale a popririi și îi
va înainta acesteia cererea creditorului, titlul executoriu în copii certificate și încheierea de
deschidere a dosarului de executare. Regulile generale privind sesizarea organului de
executare, prevăzute de art. 664 și art. 665 NCPC, sunt aplicabile și popririi, fără nicio
derogare.
Cererea de încuviin țare a executării silite se solu ționează de către judecătoria în a cărei
circumscrip ție își are domiciliul, resp ectiv sediul debitorul sau ter țul poprit în termen de 7 zile

60 I. Leș, op. cit., p. 832.

32
de la înregistrare, în camera de consiliu, fără citarea păr ților, alcătuind un dosar distinct de cel
al executorului judecătoresc.61
Încheierea de încuviin țare a executării silite în partea sa fin ală cuprinde vechea
formulă de împuternicire a agen ților publici de a asigura punerea în executare a titlului
renun țându -se la procedura aplicării acestuia pentru dobândi puterea executorie.
Încuviin țarea executării silite dă posibilitatea creditorului să opteze asupra obiectului
popririi, putând să urmărească simultan sau succesiv bunurile la care se referă art. 780 NCPC.
Actuala reglementare a renun țat la procedura înfiin țării popririi din oficiu de către
instan ța de fond pentru executarea unor crean țe precum: aloca ția pentru copii, pensia de
întreținere și sumele datorate pentru despăgubiri în cazul repara țiilor prejudiciilor produse
prin vătămarea integrită ții, sănătă ții sau cauzate de moartea persoanei62.
Procedura înfiin țării popririi din oficiu de cătr e instan ța de fond avea ca scop să
asigure repararea grabnică a unor prejudicii care afectau grav interesele minorilor sau aveau
destina ția de a restabili sănătate persoanei.
Menținerea reglementării în vechiul Cod de procedură civilă a fost criticată pe m otiv
că ar favoriza o anumită categorie de creditorii , prevederea fiind una de excep ție ce nu se
putea extinde și la alte crean țe, iar creditorul, potrivit unor solu ții din jurispruden ță, nu putea
să opteze între mai multe forme de executare63.
Adoptarea un or reguli procedurale pentru asigurarea executării cu celeritate a unei
hotărârii este de competen ța exclusivă a legiuitorului, fără a se putea re ține avantajarea unei
anumite categorii de creditorii, acesta putând să restrângă drepturile procesuale păstrâ nd un
raport de propor ționalitate pentru protejarea unor interese generale64.
Prin înfiin țarea popririi din oficiu, chiar împotriva voin ței creditorului, se restrângea
dreptul său de dispozi ție privind alegerea formei de executare, dar în unele cazuri se ur mărea
interesul major al minorului sau drepturi fundamentale precum dreptul la via ță, sănătate și
integritatea corporală, care nu pot face obiectul unor acte de dispozi ție al titularilor.
Anterior modificării Codului de procedură civilă din 1865 prin O.U.G . nr. 138/2000,
jurispruden ța nu era unitară atunci când trebuia să se pronun țe cu privire la instan ța
competentă să înfiin țeze poprirea. După natura și valoarea crean ței, se recuno ștea competen ța

61 I. Gelepu, op.cit., p. 37.
62 D. Gazetovici, În legătură cu executarea silită prin poprire a despăgubirilor acordate în caz de vătămare a
sănătății și integrității corporale ori a d ecesului victimei prin plata unor prestații periodice, în R.R.D. nr. 7/1986,
p. 20 -22.
63 Trib. Jud. Mehedinți, dec. Civ. nr. 420/1968, cu notă critică de A. Ruffu, în R.R.D. nr. 5/1969, p. 167.
64 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 578.

33
materială în solu ționarea cererii de executare silită fie t ribunalului când se urmărea o crean ță
comercială, fie judecătoriei indiferent dacă crean ța era comercială sau civilă.
Pentru a se realiza o practică unitară, fosta Curte Supremă de Justi ție s-a pronun țat
într-o decizie de îndrumare65 în favoarea judecătorie i ca instan ță ce are competen ță deplină în
înfiin țarea popririi, cu argumentarea că art. 453 CPC 1865 se referă la judecătorie ca instan ță
de executare fără să facă nicio discu ție cu privire la natura crean ței ori la cuantumul său.
Soluția instan ței suprem e era în concordan ță și cu punctul de vedere exprimat în
doctrină, conform căruia poprirea înfiin țată asupra unei crean țe comerciale trebuie să fie
judecată după regulile reglementate de Codul de procedură civilă, art. 907 C. com. făcând
trimitere la acest e preveder i cuprinse în art. 456 CPC 1865 .
Potrivit ultimelor modificări ale Codului de procedură civilă din 1865, competen ța
înfiin țării popririi era reglementată în favoarea executorului judecătoresc de la domiciliul sau
sediul debitorului ori de la domi ciliul ori sediul ter țului poprit, excep ție făcând cazurile
prevăzute de art. 453 alin. (2) când poprirea se înfiin ța direct de instan ța de fond sau cazuri le
reglementate de Codul fiscal .66
Creditorul avea posibilitatea să aleagă executorul judecătoresc căr uia i se va adresa cu
cerere de înfiin țare a popririi, competen ța teritorială a acestuia fiind delimitată de
circumscrip ția teritorială a judecătoriei pe lângă care func ționează și sub controlul căreia
desfă șoară întreaga procedură execu țională.
Pentru sta bilirea competen ței teritoriale a executorului judecătoresc, noul Cod de
procedură civilă folose ște drept criteriu circumscrip ția cur ții de apel unde are biroul organul
de executare și unde, de asemenea, î și are domiciliul sau sediul debitorul ori ter țul, iar în cazul
în care se urmăre ște un cont bancar, sediul principal sau secundar al institu ției de creditare.
Executorul judecătoresc are o competen ță generală în executarea oricărui titlu
executoriu dacă prin lege nu se prevede altfel, potrivit art. 651 NC PC. Competen ța sa
teritorială a fost stabilită nu în raport de circumscrip ția instan ței de executare care este
judecătoria și sub al cărei control se desfă șoară întreaga executare silită, ci de circumscrip ția
curții de apel unde î și are biroul, ceea ce pre supune că orice executor din această
circumscrip ție este competent să execute crean ța, creditorul având posibilitatea de op țiune.
Creditorul are posibilitatea să opteze și în raport de domiciliul sau sediul debitorului
ori ter țului poprit care se află în c ircumscrip ția aceleia și cur ți, astfel că această competen ță
alternativă

65 C.S.J., S.U., Dec . nr. 1/1999, publicată în M. Of. nr. 111 din 18 martie 1999.
66 R. Ion, op.cit., p. 42.

34
Poate crea un concurs de sesizări sau un conflict negativ sau pozitiv de competen ță
între executorii judecătore ști.
Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 188/2000 privind executorii j udecătore ști prin
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, conflictul
negativ sau pozitiv de competen ță dintre birourile executorilor se solu ționează de către curtea
de apel în a cărei circumscrip ție se află. Când biro urile se află în circumscrip țiile unor cur ți de
apel diferite, conflictul se solu ționează de acea curte în raza căreia se află biroul executorului
mai întâi sesizat.
Tocmai pentru această competen ță recunoscută cur ților de apel de a solu ționa
incidentele î n legătură cu sesizarea executorilor judecătore ști „de urgen ță și cu precădere”,
legiuitorul a în țeles să stabilească o legătură între circumscrip ția acestor instan țe și
competen ța teritorială a organelor de executare.
Legiuitorul a avut în vedere și ipote za în care mai mul ți executori judecătore ști sunt
sesiza ți pentru executarea acelea și crean țe fie de către un singur creditor, fie de mai mul ți,
această situa ție putând să apară în procedura popririi ca urmare a dreptului creditorului de a
alege între mai multe birouri.67
Potrivit art. 653 NCPC, dacă asupra aceluia și bun au fost pornite mai multe executări
silite de către executori judecătore ști diferi ți, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia
dintre executori cererile se pot conexa de către instan ța de executare în a cărei circumscrip ție
a început primul act de executare pentru valorificarea bunurilor și realizarea crean ței de către
un singur executor, procedura urmând după conexare de la actul de urmărire cel mai avansat.
Soluția conexării cererilo r de executare silită a fost adoptată în acelea și condi ții și în
ipoteza unui concurs de creditori, care urmăresc un interes comun – acela de a participa la
distribuirea sumei în raport cu natura și valoarea crean ței lor.
De la regula prevăzută sub sanc țiunea nulită ții, potrivit căreia după încuviin țarea
executării silite, executorul comunică debitorului o soma ție prin care îi pune în vedere să -și
îndeplinească obliga ția stabilită în titlu la termenul acordat de lege,
În cazul popririi există excep ția încep erii executării silite fără o asemenea
încuno ștințare.
Potrivit art. 782 NCPC, poprirea se înfiin țează de către executorul judecătoresc, fără
soma ție, în baza încheierii de încuviin țare a executării silite printr -o adresă ce se va comunica
persoanei care d atorează sau de ține în numele debitorului bunurile care fac obiectul popririi.

67 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 548.

35
Despre măsura înfiin țării popririi este încuno ștințat și debitorului, căruia i se comunică în
copii certificate adresa executorului judecătoresc înso țită de o copie de pe închei erea instan ței
de executare și titlul executoriu.68
Adresa de înfiin țare a popririi este primul act de executare al executorului
judecătoresc, care – după cum vom observa în cele ce urmează – are rolul de a încuno ștința
părțile implicate în procedura poprir ii despre măsurile dispuse de către organul de executare și
în principal cea de -a treia persoană despre obliga ția de a indisponibiliza.
Pentru ca efectele sale să se producă în mod eficient, adresa de înfiin țare a popririi
trebuie să cuprindă elemente de i dentificare a debitorului, precum și a bunurilor urmărite.
Potrivit art. 782 alin. (3) NCPC, adresa de înfiin țare a popririi trebuie să cuprindă toate
elementele de identificare a debitorului, respectiv numele, domiciliul sau sediul, după caz,
codul numeri c personal, iar pentru persoanele juridice codul unic de înregistrare ori codul de
identificare, în măsura în care sunt cunoscute.
În ipoteza urmăririi tuturor conturilor apar ținând unei persoane juridice, inclusiv acela
al subunită ților fără personalitate juridică, adresa de înfiin țare a popririi trebuie să cuprindă
elemente de identificare pentru fiecare titular în parte.
Din modul de redactare a con ținutului adresei de înfiin țare a popririi, se poate observa
că elementele nu sunt suficiente pentru ca act ul procedural să -și producă în mod efectiv toate
consecin țele juridice, fiindcă acestea sunt în principal unele de identificare ce se regăsesc și în
titlul executoriu, ce se va ata șa în copie certificată de executorul judecătoresc.69
În afară de elementele de identificare ale debitorului poprit, doctrina70 consideră că
adresa de înfiin țare a popririi trebuie să se refere în mod obligatoriu la cuantumul sumei
urmărite.
Indicarea cuantumului sumei urmărite dă posibilitatea debitorului să ob țină încetarea
efecte lor adresei de înfiin țare a popririi prin consemnarea sumei cu afecta țiune specială la
dispozi ția creditorului, iar ter țului poprit să cunoască limita în care va fi indisponibilizată
crean ța, fiindcă a șa după cum vom arăta în continuare acest efect se prod uce numai în limita
sumei urmărite.71
Actul executorului judecătoresc atribuie ter țului calitatea de parte în procedura
execu țională și instituie în sarcina sa obliga ții, însă cu privire la acesta legiuitorul nu a
prevăzut indicarea în con ținutul adresei a unor elemente cel pu țin de identificare, lipsa lor

68 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 549.
69 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 579.
70 Ibidem.
71 R. Ion, op.cit., p. 44.

36
fiind de natură să dea na ștere unor contesta ții, cu atât mai mult cu cât creditorul poate să
urmărească simultan pentru aceea și crean ță bunuri datorate debitorului de către mai multe
persoane.
În literatur a de specialitate au fost identificate următoarele efecte ale popririi :72
indisponibilizarea crean ței pe care ter țul o datorează debitorului, obliga ția de plată a ter țului
direct creditorului în cazurile speciale, întreruperea cursului prescrip ției, imposib ilitatea
operării compensa ției legale între datoriile reciproce ale debitorului și terțului poprit.

3.3. Obliga țiile ter țului poprit instituite prin adresa de înfiin țare a
popririi

Un alt efect al înfiin țării popririi este și acela că ter țul dobânde ște calitatea de parte în
procedura executării silite, purtând denumirea de ter ț poprit, iar în sarcina sa sunt stabilite
obliga ții îndeplinite prin săvâr șirea unor acte și opera țiuni juridice cu scopul de realizare
efectivă a crean ței creditorului.
Potrivit ar t. 786 NCPC, în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul
sumelor datorate în viitor de la scaden ță, ter țul poprit este obligat să indisponibilizeze
bunurile mobile incorporale datorate debitorului sau să consemneze sumele de bani dacă
creanța este exigibilă, comunicând executorului judecătoresc dovada efectuării acestor
opera țiuni.
În cazul în care suma se datorează cu titlu de obliga ție de între ținere, plata aloca ției
pentru copii, despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte , vătămarea
integrită ții corporale sau a sănătă ții, ter țul este obligat să plătească direct creditorului aceste
sume din salariu ori alte venituri asimilate lui datorate debitorului.
Din textul de lege enun țat rezultă existen ța a două categorii de obliga ții în raport de
caracterul exigibil și natura crean ței ce face obiectul urmăririi silite: obliga ția de consemnare,
respectiv de plată directă pentru categoria de sume la care se referă art. 786 alin. (2) NCPC,
precum și obliga ția de a nu mai face niciun act de dispozi ție asupra bunurilor mobile
incorporale.

72 G. Boroi (coord.), O. Spineanu -Matei, A. Constanda, C. Negrită, V. Dănăilă, D.N. Teohari, G. Răducan, D.M.
Gavriș, Ft.G. Păncescu, M. Eftimie, Noul Cod de procedură civilă, vol. II, Ed. Hamangiu, București, 2013, p.
289.

37
Obliga ția de consemnare și de plată, după caz, a ter țului poprit este actuală de la data
comunicării adresei de înfiin țare a popririi, dacă obliga ția de plată a crean ței pe care o are fa ță
de debitor este exigibilă.
Pentru sumele a căror scaden ță se va împlini în viitor, obliga țiile ter țului pârât se vor
amâna până la această dată, termenul suspensiv fiind considerat în favoarea acestuia și de
natură să amâne executarea obliga ției de plată.
În ipoteza urmă ririi bunurilor mobile incorporale, terțul poprit este obligat să nu mai
facă niciun act de dispozi ție asupra lor, indiferent dacă termenul de restituire s -a împlinit,
obliga țiile ter țului poprit fiind identice obliga ților și sanc țiunilor pe care le au adm inistratorii –
sechestru până la valorificarea lor în condi țiile prevăzute de lege.
Aceea și obliga ție o are ter țul poprit în cazul urmăririi bunurilor mobile corporale pe
care le de ține în numele debitorului în condi țiile art. 732 alin. (1) NCPC, despre existența
titlului în baza căruia sunt de ținute bunurilor fiind încuno ștințat executorul judecătoresc.
Potrivit art. 748 NCPC, administratorul sechestru, având paza bunurilor
indisponibilizate, este răspunzător de toate prejudiciile aduse ca urmare a neglijen ței sale, de
această sarcină putându -se elibera prin încredin țarea lor unui alt administrator, dacă obliga ția
de restituirea devine scadentă.
Executorul judecătoresc poate să încuviin țeze predarea titlurilor de valoare în depozit
unor institu ții specializat e, încuno ștințând instan ța de executare despre măsura dispusă pentru
a se lua toate măsurile necesare conservării și administrării titlurilor sau numirea unui curator
special în acest sens.73
Un regim asemănător îl au obiectele din metale și pietre pre țioase, obiectele de artă și
de muzeu, colec ții de valoare care se predau de către executorul judecătoresc institu țiilor de
credit, muzeelor sau altor institu ții autorizate să le primească spre a fi păstrate.
Pentru bunurile mobile asupra cărora ter țul exercită numai o deten ție precară, poate să
fie eliberat de responsabilitatea administratorului -sechestru chiar dacă obliga ția de restituire
potrivit titlului în baza căruia de ține bunurile nu a devenit scadentă, executorul judecătoresc
putând să le încredin țeze s pre păstrare unei alte persoane care nu mai poate avea calitatea de
terț poprit, bunurile fiind de ținute în baza unor raporturi ulterioare înfiin țării popririi.
Terțul care de ține bunurile urmărite și nu contestă dreptul de proprietate al debitorului
nu ar avea niciun interes să nu fie eliberat de această sarcină, fiindcă de multe ori raporturile
juridice cu debitorul nu îi procură niciun interes atunci când bunurile sunt lăsate în depozit în

73 I. Gelepu, op. cit., p. 38.

38
condi țiile art. 2103 NCC, iar înfiin țarea popririi este de natură să-l expună nu numai
sancțiunilor și responsabilită ților pe care le -am amintit, dar și riscului de a fi substituit
debitorului dacă va fi validată poprirea.
Posibilitatea urmăririi bunurilor mobile corporale în procedura executării silite a
popririi repre zintă o noutate în dreptul procesual civil, însă singurul efect specific este numai
indisponibilizarea, valorificarea și distribuirea pre țului urmând a se face după regulile vânzării
silite mobiliare.
Ca efect al măsurii indisponibilizării, terțul poprit e ste oprit să mai facă orice plată
către creditorul său, sub sanc țiunea de a răspunde pentru prejudiciul cauzat creditorului
popritor căruia nu îi va putea fi opusă plata, având posibilitatea să pretindă o nouă executare.
S-a exprimat opinia că de și crean ța este indisponibilizată și debitorul nu poate să facă
niciun act de dispozi ție asupra ei, are totu și posibilitatea să ia măsuri de conservare cu privire
la aceasta sau poate fi valorificată în justi ție contra terțului fără posibilitatea de a o încasa74.
Același autor a mai sus ținut că înfiin țarea popririi nu îl scute ște pe ter ț de a-și îndeplini
toate obliga țiile sale fa ță de debitorul poprit, chiar și pe aceea de plată a dobânzilor, de care s –
ar putea elibera prin opera țiunea consemnării.75
Este adevărat că poprirea înfiin țată nu poate afecta raporturile dintre debitor și terțul
poprit, acesta de pe urmă nefiind scutit de executarea obliga ției de plată, mai pu țin a sumei
indisponibilizate în limita crean ței pe care nu o mai poate plăti, aflată la dispozi ția organului
de executare.
Interdic ția impusă ter țului poprit de a plăti suma de bani ori de a preda bunurile mobile
incorporale debitorului său îl lipse ște de posibilitatea de a se elibera de o datorie.
S-a sus ținut că trebuie să -i fie recunoscut ter țului pop rit dreptul de a se elibera de
datorie mai ales atunci când urmăre ște a evita plata dobânzilor aferente sumei plătite, plata
fiind recunoscută ca un act care eliberează de o obliga ție, dar și manifestarea dreptului
debitorului de a -și executa angajamentele pentru evitarea unor sanc țiuni specifice dreptului
civil, în cazul refuzului creditorului putând să procedeze la procedura specială a ofertei
urmată de consemna țiune.76
În legătură cu posibilitatea ter țului de a se elibera de datorie fa ță de debitorul popr it
printr -o ofertă reală, ne exprimăm rezerve pentru următoarele argumente:

74 R. Ion, op.cit., p. 46.
75 Ibidem.
76 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 580.

39
Dispozi țiile art. 1005 NCPC prevăd dreptul debitorului să plătească o datorie prin
procedura ofertei reale urmată de consemna țiune numai atunci când creditorul, din diverse
motive, ar refuza să primească plata.
În cazul popririi, debitorul nu refuză să primească plata de la ter țul poprit, fiindcă
executarea obliga ției este împiedicată ca urmare a unei interdic ții legale impusă prin adresa
executorului judecătoresc.
Tocmai această in terdic ție legală exclude orice culpă din partea ter țului în executarea
obliga ției de plată, astfel că în lipsa unei atitudini culpabile nu se poate pune în discu ție o
eventuală răspundere pentru neexecutare ori executare cu întârziere a obliga ției debitoru lui.

3.4. Răspunderea juridică a ter țului poprit

Prin înfiin țarea popririi, ter țul dobânde ște calitatea de parte în procedura executării
silite, având toate drepturile și obliga țiile reglementate de art. 645 -646 NCPC, pe care trebuie
să le exercite cu bu nă-credin ță potrivit unui principiu fundamental al procesului civil aplicabil
atât în faza de judecată, cât și în aceea de executare silită.
Potrivit art. 12 NCPC, partea care î și exercită drepturile în alte limite decât acelea
potrivit cu scopul pentru ca re au fost prevăzute săvâr șește un abuz de drept de natură să atragă
răspunderea civilă sub forma plă ții de despăgubiri aduse celeilalte păr ți sau a unor amenzi
judiciare.
În vechiul Cod de procedură era prevăzută sanc țiunea unei amenzi judiciare cuprinsă
între 2.000.000 și 10.000.000 lei pentru refuzul nejustificat de a executa obliga țiile impuse
prin adresa de înfiin țare a popririi. Reglementarea a fost preluată în noul cod (art. 789), cu
mențiunea că amenda este cuprinsă între 2.000 lei și 10.000 lei și poate fi aplicată prin
hotărârea de validare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor, principiile enun țate având o
aplicare generală, ca și și prevederile art. 188 alin. (2) și art. 189 NCPC.
Terțul poprit poate refuza să comunice executorului informa țiile solicitate, să
indisponibilizeze sumele și bunurile urmărite plătind debitorului sau efectuând alte acte de
dispozi ție incompatibile cu măsura de executare dispusă.
Refuzul ter țului poprit de a îndeplini obliga țiile ce îi revin pentru efectuarea popririi
declan șează procedura validării popririi în care instan ța de executare, verificând raporturile
juridice în care se află păr țile, va pronun ța o hotărâre cu efectul substituirii acestuia dinainte
debitorului .

40
Hotărâr ea de validare reprezintă un nou titlu al creditorului împotriva ter țului poprit
pentru sumele avute în vedere în această procedură, în care nu se vor include și eventualele
despăgubiri cauzate ca urmare a nerespectării obliga țiilor pentru efectuarea popri rii.
Apreciem că nu se vor include și aceste sume, fiindcă în procedura validării se verifică
numai condi țiile pe care trebuie să le îndeplinească crean ța urmărită, precum și raportul
juridic dintre debitor și terțul poprit. Pentru a se aprecia asupra despăgubirilor la care să fie
obligat ter țul, instan ța trebuie să facă cercetări judecătore ști, verificând îndeplinirea
condi țiilor răspunderii civile delictuale.
Despăgubirile la care ne referim sunt altele decât acel ea cauzate creditorului ca urmare
a întârzierii culpabile a executării silite care pot fi stabilite de către pre ședintele instan ței de
executare printr -o încheiere executorie, potrivit art. 190 NCPC.
În literatura de specialitate s -a exprimat opinia că se poate vorbi de o răspundere a
terțului poprit numai în cazul în care actul de înfiin țare a popririi este un act valabil77,
condi țiile de ineficacitate ale acestuia putând fi invocate ca unele exoneratoare de răspundere.

77 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 583.

41
SECȚIUNEA A IV -A. PROCEDURA JUDICIAR Ă A POPRIRII

4.1. Aspecte generale

Poprirea are în prima sa fază mai mult un caracter conservatoriu cât prive ște crean ța
urmărită, constând în indisponibilizarea sumelor de bani ori titlurilor de credit pe care ter țul le
datorează debitorului poprit.
Măsura indisponibilizării nu îi procură creditorului certitudinea că î și va îndestula
crean ța, mai ales atunci când suma este urmărită și de al ți creditori, existând de asemenea
riscul refuzului ter țului poprit de a îndeplini obliga țiile prevăzute de art. 78 6 NCPC, care
poate fi sanc ționat numai într -o altă etapă procedurală a popririi, și anume aceea a validării.
Tocmai de aceea, creditorul nu se mul țumește doar cu blocarea sumelor și urmăre ște
„golirea mâinilor” ter țului, a șa după cum într -un mod plastic a fost explicat procesul de
validare al popririi în literatură78, prin cesiunea crean ței dobândind un nou titlu executoriu
împotriva acestuia de pe urmă.
Actul de înfiin țare a popririi fa ță de ter țul poprit nu este un veritabil act de executare,
fiindcă oblig ațiile impuse ter țului sunt unele pe care le au în general participan ții la executarea
silită de a furniza executorului judecătoresc informa ții în legătură cu bunurile urmărite,
eventualele raporturi juridice cu debitorul, să declare întinderea obliga țiilor, precum și orice
act sau fapt juridic care are legătură cu crean ța, potrivit art. 659 NCPC.
Tocmai pentru acest motiv, nu este recunoscut dreptul ter țului poprit de a formula
contesta ție împotriva înfiin țării popririi, el poate refuza executarea obliga țiilor impuse pentru
ca în procedura validării să demonstreze caracterul just al refuzului, bineîn țeles cu riscul
suportării consecin țelor la care ne -am referit în cazul săvâr șirii unui abuz de drept.
Singurul act care îl poate obliga pe ter țul poprit este hotărârea de validare care se
pronun ță numai în cadrul unui veritabil proces, ter țul având posibilitatea să se apere în
contradictoriu cu creditorul, invocând toate apărările și excep țiile – în măsura în care se
întemeiază pe o cauză anterioară popririi – pe care le -ar fi invocat și față de debitor, pentru a
dovedi lipsa crean ței sau stingerea ei prin plată.
În actuala reglementare, validarea popririi nu mai este o fază obligatorie dacă ter țul
poprit îndepline ște obliga țiile impuse prin adresa de înfiin țare a popririi , ci declan șarea

78 I. Gelepu, op.cit., p. 39.

42
procedurii este posibilă numai în cazul în care refuză să -și îndeplinească obliga țiile ce îi revin
pentru efectuarea popririi sau după indisponibilizare, în loc să consemneze suma urmărită, o
plăte ște debitorului.
Sesizarea insta nței pentru validarea popririi se face în termen de cel mult o lună de la
data când ter țul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, legitimitatea
procesuală fiindu -i recunoscută creditorului, debitorului și executorului judecătoresc.
Până la sesizarea instan ței de executare, dreptul de crean ță al debitorului poate să fie
transmis prin acte sau în temeiul legii altor persoane care vor dobândi, în condi țiile art. 38
NCPC, calitatea de creditor urmăritor, despre cesiunea acestor drepturi fiind notifica ți
debitorul și terțul poprit.
Ca efect al popririi, debitorul și terțul poprit nu ar putea să facă acte de dispozi ție
asupra sumelor și bunurilor urmăribile, însă ca urmare a deschiderii succesiunii sau a
reorganizării, acestea pot fi transm ise persoanelor cărora le -au fost transmise drepturile.
În cazul în care debitorul poprit a decedat înainte de sesizarea instan ței, executorul
judecătoresc nu va mai putea solicita validarea popririi până la acceptarea succesiunii, despre
executarea silită făcându -se men țiune într -un registru special al camerei notarilor publici în
circumscrip ția căreia a fost deschisă succesiunea.
Camera notarilor publici sau notarul care a dezbătut succesiunea comunică
executorului judecătoresc numele mo ștenitorilor accep tanți, care vor dobândi calitatea de
debitori în limita drepturilor transmise de către autorul lor.
Instan ța competentă să solu ționeze cererea de validare a popririi este instan ța de
executare.
În legătură cu competen ța materială a instan ței, au fost pronu nțate solu ții
contradictorii, oscilându -se între competen ța judecătoriei sau cea a tribunalului, după cum
crean ța era de natură comercială sau civilă sau după valoarea acesteia.
Instan ța supremă, pronun țându -se asupra acestei chestiuni controversate , a sta bilit într –
un recurs în interesul legii că, indiferent de natura și valoarea crean ței urmărite, judecătoria
are competen ța de a solu ționa în primă instan ță cererea de înfiin țare și validare a popririi79.
Soluția pronun țată este în concordan ță cu dispozi țiile art. 650 alin. (1) NCPC, în sensul
că: „Instan ța de executare este judecătoria în circumscrip ția căreia se află biroul executorului
judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

79 C.S.J., dec. civ. nr. 1/1999, publicată în M. Of. nr. 111 din 3 noiembrie 1999; C.S.J., de c. civ. nr. 513/1998,
publicată în B.J. 1999, p. 135; C.S.J., s. corn., dec. nr. 218/1996, publicată în Dreptul nr. 3/1997; C.A. Galați, s.
com., dec. nr. 30/1998, http://www.jurisprudenta.com .

43
Potrivit textului de lege enun țat, ca re reprezintă regula de drept comun în toate
cazurile, judecătoria este instan ța de executare indiferent de natura și întinderea crean ței sau
de forma de executare, cazurile de excep ție fiind numai acelea prevăzute prin norme speciale
cu aplicare prioritar ă.
În materia executării silite, în vechiul Cod comercial (art. 910 -935) era reglementată o
excep ție de la regula competen ței materiale a judecătoriei, aceea când erau urmărite silit
navele, instan ța de executare fiind tribunalul.
Dacă în privin ța competen ței materiale a instan ței de executare nu mai sunt discu ții, în
privin ța competen ței teritoriale nu se mai prevede în mod expres, precum în cazul înfiin țării
popririi, o competen ță alternativă în func ție de domiciliul, respectiv sediul debitorului sau
terțului poprit, și aceasta pentru că instan ța nu poate să fie decât aceea care are în
circumscrip ția sa biroul executorului judecătoresc.80
Numai cât prive ște cererea de înfiin țare a popririi, legiuitorul a reglementat o
competen ță teritorială facultativă, cre ditorul putând să opteze între executorul judecătoresc al
cărui birou se află în circumscrip ția cur ții de apel unde î și are domiciliul sau sediul debitorul
ori ter țul poprit. Prin alegerea unuia dintre birourile executorilor judecătore ști, creditorul a
optat și pentru instan ța de executare sub controlul căreia se va desfă șura întreaga procedură a
executării silite, iar în cazul popririi se va pronun ța asupra validării.

4.2. Părțile în procedura popririi

Procedura validării este una contencioasă, judecata desfă șurându -se, după toate
principiile prevăzute de art. 5 -23 NCPC, între păr țile raportului juridic născut prin înfiin țarea
popririi.
Calitatea procesuală activă a creditorului popritor îi conferă calitatea de reclamant
care, în contradictoriu cu ter țul poprit, urmăre ște obligarea acestuia la plată în limita crean ței
urmărite.
Calitatea de reclamant o poate avea și debitorul numai în ipoteza în care nu se opune la
executarea crean ței prin poprire, re ținându -se o complicitate a sa cu ter țul la manifestare a unui
asemenea refuz.
Debitorului îi este recunoscută calitatea de reclamant pentru că are interes să fie
validată poprirea urmărind un dublu scop, pe de o parte să fie eliberat de o datorie fa ță de

80 R. Ion, op.cit., p. 48.

44
creditor, iar pe de altă parte prin mecanismul cesiunii de crean ță legală ca efect al validării să
obțină executarea unei presta ții la care s -a obligat la rândul său ter țul în baza unor raporturi
juridice preexistente înfiin țării popririi.81
Executorului judecătoresc, chiar dacă îi este recunoscută legitimitatea sesizării
instan ței de executare, nu trebuie să -i fie atribuită calitatea de reclamant, pentru că nu
urmăre ște un drept propriu, ci în această calitate trebuie citat în cauză creditorul care, potrivit
principiului disponibilită ții, poate continua judecata sau, dimpotrivă, poate face acte de
renun țare în condi țiile art. 406 -408 NCPC.
Alături de creditor, debitor și terțul poprit, în procedura popririi se vor cita to ți
creditorii care asupra acelora și bunuri urmăribile au avut înfiin țate popriri, situa ția ac estora
fiind cunoscută de executor și debitor ca urmare a obliga ției pe care o are ter țul de a comunica
informa ții în legătură cu concursul de creditori potrivit art. 786 alin. (2) NCPC.
Părțile în procedura validării trebuie să îndeplinească toate condi țiile privind folosin ța
și exerci țiul drepturilor procedurale, în func ție de capacitatea procesuală de exerci țiu putând
sta în judecată în nume propriu sau prin reprezentant în condi țiile prevăzute de lege.
Pentru persoanele aflate în situa ții speciale ca ur mare a lipsei capacită ții de exerci țiu și
lipsite vremelnic de reprezentantul ori ocrotitorul lor legal, ca și în situa ția existen ței unor
interese contrare între ace știa, instan ța poate să numească un curator special din rândul
avoca ților anume desemna ți, până la încetarea motivelor care au impus măsura de ocrotire.

4.3. Mijloacele de apărare în procedura validării popririi

Verificarea condi țiilor procedurii execu ționale a popririi are loc într -o procedură
judiciară care se desfă șoară după toate regulile procesului civil în primă instan ță, prin
parcurgerea celor trei faze procesuale: cercetarea judecătorească, dezbaterea fondului și
pronun țarea hotărârii de validare care constituie un titlu executoriu nou al creditorului
popritor fa ță de o altă persoană.
Creditorul popritor, care are pozi ția de reclamant, are sarcina de a dovedi cauza și
obiectul popririi, respectiv a titlului executoriu în baza căruia s -a înfiin țat poprirea, cât și a
raportului juridic dintre debitor și terțul poprit, în baza căruia sunt datorate sumele de bani ori
titlurile de valoare urmărite.

81 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p . 585.

45
La rândul lor, debitorul și terțul poprit se pot apăra împotriva preten țiilor creditorului,
invocând apărări sau excep ții cu scopul de a temporiza judecata, de a anula cererea de
chemare în judecat ă ca urmare a unor neregularită ți de ordin procedural sau de a fi respinsă pe
fond ca neîntemeiată.
Debitorul – când are calitatea de pârât – și terțul poprit î și formulează apărările prin
întâmpinare, aceasta fiind obligatorie, fiindcă procedura validării nu cuprinde nicio normă
derogatorie de la regula prevăzută de art. 208 alin. (1) NCPC.
Întâmpinarea se depune în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de validare sub
sancțiunea de a nu mai putea propune probe și invoca excep ții în afara acelora de ordine
publică pe care le poate invoca instan ța din oficiu.
De asemenea, pentru asigurarea principiului egalită ții și a dreptului la un proces
echitabil, pârâtul decăzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excep ții are
posibilitatea de a dis cuta în condi ții de contradictorialitate toate preten țiile, apărările și
probele invocate de către partea adversă, iar în condi țiile limitativ prevăzute de art. 254 alin.
(2) pct. 1 -5 NCPC, să propună dovezi.
Debitorul și terțul poprit au posibilitatea să evite sanc țiunea decăderii în cazul în care
nu beneficiază de asisten ță judiciară, invocând o imposibilitate obiectivă de a propune probe
prin întâmpinare.
În vechiul Cod de procedură civilă era reglementat dreptul pârâtului care nu beneficia
de asisten ță juridică să solicite la prima zi de înfă țișare un termen în vederea pregătirii și
depunerii întâmpinării.
În legătură cu această dispozi ție, în mod judicios s -a apreciat că întâmpinarea era
obligatorie doar în cazul în care pârâtul era reprezentat sau asis tat de avocat, caracterul
obligatoriu al acesteia putând fi u șor evitat prin neangajarea unui apărător la prima zi de
înfățișare82.
Deși prevederea nu a mai fost preluată în actualul cod, posibilitatea evitării sanc țiunii a
fost păstrată, dar numai cu privi re la invocarea dovezilor, nu și a excep țiilor în sensul că
pentru motive bine justificate care au împiedicat pârâtul să solicite probe prin întâmpinare,
acestea se pot invoca la primul termen de judecată.
Referitor la apărările pe care ter țul poprit și debitorul le pot invoca în fa ța instan ței de
validare, în doctrină și jurispruden ță s-a pus problema dacă acelea și apărări pot fi ridicate atât

82 I. Leș, Considerații privitoare la modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în Juridica nr.
9/2000, p. 329 -336.

46
pe calea contesta ției la executare, cât și în faza validării, or, dimpotrivă, păr țile sunt obligate
să aleagă sepa rat una dintre cele două căi.
S-au exprimat opinii potrivit cărora apărările care se invocă în contesta ția la executare
pot fi invocate și în faza validării indiferent dacă acestea privesc fondul cauzei ori numai
aspecte formale ale executării silite83.
Într-o altă opinie, s-a sus ținut că în instan ța de validare sau în contesta ția la executare
apărările invocate nu se pot referi decât la aspecte de executare fără a putea pune în discu ție
probleme de fond, dezlegate înainte de eliberarea titlului executoriu. În practica judiciară s -au
pronun țat hotărâri care au ignorat o plată făcută creditorului înainte de ob ținerea titlului
executoriu, invocată ca apărare de fond în instan ța de validare84.
În aprecierea posibilită ților pe care le are debitorul și terțul popri t de a se apăra în
instan ța de validare, precum și a apărărilor pe care le pot invoca, trebuie să avem în vedere
următoarele aspecte:
Spre deosebire de ter țul poprit, care nu poate contesta actul de înfiin țare a popririi,
debitorului – în lipsa unei dispoz iții derogatorii – îi este recunoscut dreptul de a contesta actele
de executare, în procedura contesta ției putând invoca apărări de fond cu privire la titlul
executoriu, dacă nu este o hotărâre judecătorească, una arbitrală sau dacă pentru titlu nu se
prevede o procedură specială pentru a fi desfiin țat, potrivit art. 712 alin. (2) NCPC.
Împotriva actelor de executare privind o hotărâre judecătorească, debitorul poate să
formuleze contesta ție la executare pentru lămurirea în țelesului, întinderii și aplicării
dispozitivului său dacă nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 443 NCPC.
Apărările debitorului în legătură cu crean ța creditorului, indiferent de procedura în
care sunt invocate, au ca scop contestarea actelor de executare, ceea ce nu trebuie în țeles că
pot fi invocate oricum, ci numai în condi țiile impuse de legiuitor.
Potrivit art. 714 NCPC, contesta ția formulată împotriva executării silite propriu -zise se
formulează în termen de 15 zile de la data la care persoana interesată a luat cuno ștință de a ctul
de executare, în cazul popririi de la data când a luat cuno ștință de adresa de înfiin țare a
popririi comunicată în copie de către executorul judecătoresc.
Pentru lămurirea în țelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, contesta ția la
execu tare se poate formula în termenul general de executare silită de trei ani.

83 D. Rizeanu, Din practica judiciară în materia popririi, în L.P. nr. 127/1956, p. 1460; Gh. I onescu Baldovin,
Notă la d ecizia civilă nr. 5/1959 a fostului Tribunal al Capitalei, col. II civ., în L.P. nr. 5/1959, p. 114; Trib.
Suprem, col. civ., dec. civ. nr. 1128/1957, în C.D. 1957, p. 378.
84 I. Gelepu, op.cit., p. 40.

47
Termenul de contesta ție la executare este unul imperativ, a cărui nerespectare atrage
după sine sanc țiunea decăderii, ceea ce presupune că pe calea acestei institu ții debitorul nu a r
mai putea contesta actele de executare propriu -zise, singura posibilitate fiind contesta ția la
titlu pentru a se lămuri în ipoteza unor drepturi și obliga ții insuficient de clare.
Sanc țiunea decăderii stinge un drept procesual al debitorului, acela de a mai formula
contesta ție la executare, dar efectele sale nu se pot extinde într -o altă procedură în care trebuie
să-i fie recunoscut dreptul de apărare, fiindcă altfel nu ar beneficia de un proces echitabil.

4.4. Sarcina probei în procedura validării popri rii

În procedura validării popririi creditorul are pozi ția de reclamant și, potrivit regulii
exprimate prin adagiul ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat , sarcina să dovedească
atât existen ța titlului său executoriu, cât și a raportului juridic di ntre debitor și terțul poprit ce
reprezintă obiectul popririi.85
Dacă în privin ța dovezii cauzei popririi nu sunt dificultă ți, pentru că este însu și titlul
executoriu care confirmă raportul juridic dintre creditor și debitor, în privin ța dovedirii sumei
titlurilor de valoare sau a celorlalte bunuri urmăribile, creditorul popritor trebuie să
demonstreze existen ța unui raport juridic la care nu a luat parte.
Dovada celui de -al doilea raport juridic era u șurată în vechea reglementare de o
dispozi ție expresă car e obliga ter țul poprit să declare în instan ța de validare dacă datorează
vreo sumă debitorului, care este cuantumul său și dacă aceasta mai este urmărită de al ți
creditori.
Lipsa unei prevederi exprese în procedura validării a obliga ției ter țului de a info rma
instan ța de executare în legătură cu bunurile urmărite este complinită de o regulă cu caracter
general în procedura executării silite cuprinsă în art. 659 NCPC, potrivit căruia ter ții care
datorează sume de bani debitorului sau de țin bunurile acestuia supuse urmăririi au obliga ția să
comunice, la cererea executorului judecătoresc, informa țiile necesare executării.
În legătură cu obliga ția de plată, ter ții trebuie de asemenea să informeze executorul
despre eventualele urmăriri silite pornite cu privire l a aceea și crean ță, precum orice act sau
fapt juridic de natură să „modifice con ținutul ori păr țile raportului obliga țional sau regimul
juridic al bunului de ținut”, potrivit textului de lege enun țat.

85 R. Ion, op.cit., p. 50.

48
Explica țiile pe care ter țul poprit urmează să le dea în l egătură cu existen ța raportului
juridic dintre el și debitor se pot ob ține și în instan ță pe calea mărturisirii, administrată potrivit
regulilor dreptului comun, dovedirea raporturilor juridice putându -se face prin orice mijloc de
probă admisibil conform a celora și reguli.
După fixarea primului termen de judecată, judecătorul poate să dispună unele măsuri
pregătitoare judecă ții sub rezerva dezbaterii în condi ții de contradictorialitate, una dintre
aceste măsuri fiind și aceea a citării ter țului sau a debitor ului, după caz, la interogatoriu.
Refuzul ter țului poprit de a se prezenta ori de a răspunde la interogatoriu poate
echivala cu un început de dovadă în favoarea creditorului atunci când pentru dovada
raportului juridic este posibilă administrarea și a alto r probe sau cu o recunoa ștere deplină
când singura dovadă ce se poate administra este mărturisirea86.
În cazul în care lipsa la interogatoriu este apreciată de instan ță ca un început de dovadă
sau atunci când ter țul face o mărturisire calificată ori complex ă, creditorul este obligat să
completeze probele pentru a dovedi raportul juridic dintre debitor și acesta dinainte.
Cel mai adesea, raportul juridic dintre debitor și terțul poprit are ca izvor actul juridic.
Pornind de la aprecierea că, fa ță de raportul juridic, creditorul are pozi ția de având
cauză în procedura validării, interesele sale identificându -se într -o anume măsură cu cele ale
debitorului – acelea de a dovedi existen ța crean ței pe care o datorează ter țul și de a o aduce de
această dată în patrim oniul său și nu în cel al debitorului precum în cazul ac țiunii oblice, se
pune întrebarea dacă, pentru dovada raportului, este supus restric țiilor prevăzute de art. 309
alin. (2) NCPC.
Pentru a lămuri această chestiune, trebuie să pornim de la temeiul juri dic al ac țiunii în
validare, și anume de la dispozi țiile art. 1558 -1559 NCC, care reglementează măsurile de
protec ție a drepturilor creditorului, precum și de la dispozi țiile prevăzute de art. 1560 -1562
NCC privitoare la dreptul acestuia de a se substitui debitorului în exercitarea drepturilor sau
de a-i revoca actele pe care le -a încheiat în frauda intereselor sale și în beneficiul unui ter ț.
Acțiunea în validarea popririi nu se mai îndreaptă împotriva debitorului fa ță de care
creditorul popritor are un ti tlu executoriu, ci împotriva ter țului poprit, care prin atitudinea sa
de a refuza executarea popririi înfiin țată poate să -i cauzeze un prejudiciu constând în riscul

86 Trib. Suprem, Plen, Dec. d e îndrumare nr. 12/1958, în Culegere de decizii de îndrumare, nr. 120, p. 314 -315;
Trib. Suprem, Plen, Dec. de îndrumare nr. 3/1956; S. Zilberstein, Fr. Deak, A. Petrescu, C. Bîrsan, V.M.
Ciobanu, L. Mihai, îndreptar interdisciplinar de practică judiciară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983,
p. 110 -111; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1512/1981, în C.D. 1981, p. 219; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr.
2591/1973, în Repertoriu II, nr. 135, p. 375.

49
neexecutării crean ței, amenin țarea dreptului fiind cu atât mai mare când refuzul este rezul tatul
și unei complicită ți a debitorului.
Atitudinea ter țului poprit de a refuza executarea popririi poate avea semnifica ția unui
fapt juridic ce poate constitui temei al răspunderii delictuale astfel că, pentru dovada lui,
creditorul se poate p revala de o rice mijloc de probă87.
Chiar și în situa ția în care ter țul poprit cu bună -credin ță a refuzat executarea popririi,
prin atitudinea sa nu poate să -i creeze creditorului niciun prejudiciu, fiind ținut de asemenea
să răspundă în baza principiului îmbogă țirii fără just temei exprimat prin adagiul iure naturae
aequm est, neminem cum alterius detrimento, et iniuria fieri locupletiorem , fapt care de
asemenea poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.88
Împotriva preten țiilor creditorului popritor, ter țul se poate apăra invocând acelea și
apărări pe care le poate invoca
Și debitorul, invocând orice împrejurare de natură să ducă la desfiin țarea popririi, fie
că acestea se referă la încălcarea unor reguli procedurale de înfiin țare a popririi, fie că se
referă la valabi litatea titlului sau stingerea obliga ției în orice mod prevăzut de lege până la
comunicarea adresei executorului judecătoresc.
Orice act de dispozi ție pe care ter țul poprit l -a făcut asupra sumei după înfiin țarea
popririi nu îi poate fi opus creditorului, față de obliga ția de indisponibilizare a sumei urmărite.
Dimpotrivă, plata făcută anterior adresei de înfiin țare a popririi îi poate fi opusă
creditorului cu succes, chitan ța liberatorie fiind dovadă a executării obliga ției de plată, chiar
dacă ar fi repre zentată printr -un act sub semnătură privată și fără dată certă.
Soluția recunoa șterii caracterului opozabil al actului sub semnătură privată și fără dată
certă a fost explicată prin motive de ordin practic, în sensul că plă țile de valoare mică ar fi
îngreu nate dacă debitorul ar pretinde pentru dovada executării obliga ției de plată chitan ța
încheiată în formă autentică sau cu dată certă, potrivit art. 278 NCPC89).
Calitatea procesuală a ter țului poprit de pârât îi asigură atitudinea de pasivitate până
când de bitorul dovede ște condi țiile popririi în sensul demonstrării existen ței unui titlu
executoriu împotriva debitorului, precum și o crean ță certă și lichidă pe care acesta dinainte
trebuie să o execute.

87 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 589.
88 Ibidem .
89 Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1866/1958, în C.D. 1958, p. 283.

50
Existen ța unor raporturi juridice specifice popririi pre supune reguli diferite de dovadă
în procedura validării pentru ter țul poprit, care poate invoca apărări atât cu privire la titlul
creditorului, cât și cu privire la raportul său juridic cu debitorul.
În primul caz, titlul invocat de către creditor nu îi es te opozabil ter țului, potrivit art.
1280 NCC, dar cu privire la condi țiile de valabilitate sau efectele juridice poate să invoce
acelea și apărări ca și debitorul, pentru dovada cărora poate invoca orice mijloc de probă, spre
deosebire de păr ți, pentru care uneori posibilitatea de dovadă a apărărilor de fond este supusă
unor restric ții.
În cel de -al doilea caz, ter țul poprit justifică refuzul de executare a popririi invocând
apărări în legătură cu raportul său juridic cu debitorul, dovada fiind diferită în r aport de
izvorul juridic al raportului, după cum acesta este un fapt sau un act juridic.

4.5. Participarea ter ților în procedura validării popririi

Dreptul altor creditori de a interveni în cursul urmăririi silite începută de un creditor
este reglementat în mod distinct în Sec țiunea a IV -a din Capitolul IV privind executarea silită
din noul Cod de procedură civilă.
Creditorii ale căror crean țe sunt asigurate prin garan ții reale, cei care urmăresc sume
datorate bugetului general al statului, bugetului Uniu nii Europene precum și creditorii unor
crean țe privilegiate pot să intervină la distribuirea pre țului oricând, fără a fi obliga ți să
respecte termenul prevăz ut de art. 690 alin. (1) NCPC.90
Cererea de interven ție se depune la executorul judecătoresc pentru a se înainta
instan ței de executare în vederea încuviin țării, efectul acestei măsuri fiind acela că
intervenientul creditor va participa alături de ceilal ți creditori la distribuirea sumei rezultate
din urmărire.91
Normele la care ne -am referit sunt unele c u caracter general, aplicabile oricărei
urmăriri silite, poprirea fiind una dintre formele de executare, astfel că se pune întrebarea dacă
și în cazul procedurii validării încuviin țarea cererii de interven ție a creditorului se va face
după acelea și reguli.92
Validarea popririi este proprie institu ției executării silite, însă potrivit scopului său are
trăsături specifice, altele decât ale unei proceduri de executare, instan ța fiind sesizată pentru

90 G. C. Frențiu, Scurte considerații referitoare la poprirea contului debitorului, când această calitate o are statul
român însuși, în Dreptul nr. 12/2015, p. 95.
91 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S . Dеlеаnu, op.cit., p. 560.
92 R. Ion, op.cit., p. 53.

51
un incident intervenit în cursul urmăririi, și anume pentru re fuzul ter țului poprit de a executa
obliga țiile impuse prin adresa executorului judecătoresc.
Refuzul ter țului poprit poate să fie analizat ca o opozi ție la executare pe care instan ța
trebuie să o lămurească la cererea persoanelor interesate sau a executoru lui judecătoresc, după
o procedură judiciară desfă șurată conform tuturor regulilor unei judecă ți în primă instan ță,
orice persoană interesată având dreptul să intervină.
Un alt argument adus în sprijinul opiniei potrivit căreia cererile de interven ție se
formulează conform regulilor prevăzute de art. 61 NCPC este și acela că instan ța
încuviin țează cererile altor creditori în condi țiile art. 689 pentru a participa la distribuirea
sumei după valorificarea bunurilor urmărite, or în cazul pe care îl analizăm sc opul creditorului
este de a ob ține un titlu executoriu împotriva ter țului poprit și numai ulterior acestei proceduri
se pune în discu ție distribuirea sumelor între creditorii afla ți în concurs.
Efectul imediat al popririi este doar acela de indisponibiliza re a sumelor, titlurilor de
valoare, bunurilor mobile incorporale și corporale urmăribile datorate de către ter ț debitorului
poprit. La început, efectul indisponibilizării are un simplu caracter conservatoriu, în sensul că
suma urmărită rămâne la dispozi ția organului de executare, debitorul sau ter țul poprit fiind
împiedicat să facă asupra ei acte de dispozi ție.
Suma poprită fiind în continuare în patrimoniul debitorului ca element al garan ției
comune a creditorilor serve ște pentru to ți creditorii la îndest ularea crean țelor lor, ace știa
putând intra în concurs cu creditorul care a înfiin țat poprirea, fiindcă măsura indisponibilizării
nu îi creează niciun privilegiu asupra crean ței.93
Posibilitatea existen ței concursului de urmăriri asupra aceleia și crean țe este prevăzută
de art. 689 NCPC, în sensul că orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite
de un alt creditor, dacă are un titlu executoriu sau crean țe băne ști ce rezultă din înscrisuri cu
dată certă ori din registre ținute în condi țiile prevăzute de lege. În cazul popririi, orice alt
creditor poate să urmărească aceea și sumă, ter țul poprit având obliga ția să informeze
executorul judecătoresc și pe ceilal ți

4.6. Incidente procedurale în cursul procedurii validării popririi

Desfă șurându -se după toate regulile procedurale privitoare la judecata în primă
instan ță, procedura de validare a popririi este susceptibilă de incidente procedurale

93 I. Gelepu, op.cit., p. 41.

52
determinate de voin ța păr ților sau indiferent de aceasta, de natură să întrerupă cursul
procedurii, să -l temporizeze, respectiv să sisteze definitiv judecata.
Recunoscând procedurii validării popririi toate însu șirile unei proceduri contencioase,
potrivit principiului disponibilită ții păr țile pot să facă acte de dispozi ție în sensul că debitorul
ori ter țul poprit achiesează la apărările creditorului sau la hotărârea de validare, iar creditorul
renun ță la judecata cererii, la obiectul dedus judecă ții.94
În cursul procedurii păr țile pot stinge litigiul prin încheierea unei tranzac ții în
condi țiile art. 438 NCP C sau ca urmare a medierii.
Efectele actelor de dispozi ție săvâr șite de către păr ți în procedura popririi trebuie
analizate în raport de regimul juridic al coparticipării reglementat de art. 60 NCPC.
Față de interesul validării popririlor prin aceea și hotă râre de validare în ipoteza unei
coparticipări procesuale, actele de dispozi ție făcute de către o parte nu pot să producă efecte
păgubitoare fa ță de ceilal ți coparticipan ți la judecată. Prin tranzac ție nu se poate agrava
situa ția juridică a celorlal ți cred itori în sensul ignorării dreptului lor egal de a participa la
distribuirea sumei potrivit ordinii de preferin ță.
În raport de scopul urmărit, unul dintre coparticipan ți se poate opune la consfin țirea
unei act de dispozi ție dacă este păgubitor, instan ța fiind obligată să verifice dacă prin
încheierea lui păr țile nu au urmărit fraudarea interesului altei persoane.
O altă formă de manifestare a principiului disponibilită ții în procesul civil este și aceea
a recunoa șterii în tot sau în parte a preten țiilor rec lamantului. În limita recunoa șterii, instan ța
pronun ță o hotărâre în condi țiile art. 436 NCPC. Pentru pronun țarea unei asemenea hotărâri,
în cazul coparticipării procesuale acordul unanim al reclaman ților se impune, însă în lipsa
unui asemenea acord instan ța poate să substitui acordul aceluia care se opune în mod abuziv.
Cursul judecă ții validării popririi se poate opri în mod temporar din împrejurări voite
de păr ți, ca în cazurile prevăzute de art. 411 NCPC, ori indiferent de voin ța lor, suspendarea
operân d de drept sau fiind lăsată la aprecierea judecătorului.
Oprirea cursului procesului are loc și ca o sancțiune pentru culpa reclamantului care
nu își îndepline ște acele obliga ții procesuale în legătură cu desfă șurarea judecă ții. Potrivit art.
242 NCPC, jud ecătorul îi pune în vedere reclamantului prin încheierea de suspendare motivul
suspendării, judecată urmând să fie reluată numai după îndeplinirea obliga țiilor procesuale
pentru care s -a dispus suspendarea.95

94 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 561.
95 R. Ion, op.cit., p. 55.

53
Pasivitate păr ților manifestată în cursul proces ului civil este sanc ționată cu sanc țiuni
mult mai grave precum perimarea sau prescrip ția dreptului de a mai solicita executarea silită.
Procedura validării se poate stinge definitiv ca urmare a sanc țiunii perimării
determinată de lipsa de stăruin ță a păr ților în judecata cererii. Sanc țiunea perimării ce poate
interveni în cursul judecării cererii de validare a popririi ridică unele chestiuni a căror
dezbatere prezintă interes.
Perimarea este reglementată ca o sanc țiune procedurală aplicabilă atât în faza de
judecată, cât și în aceea de executare silită, condi țiile în care operează, precum și efectele
fiind asemănătoare, numai în vechea reglementare termenele de perimare erau diferite.
Ca urmare a lipsei de stăruin ță a reclamantului, respectiv a creditorului, cererea de
chemare și cea de executare silită se prescriu în termen de șase luni dacă de la ultimul act de
procedură în mod culpabil nu s -a stăruit în finalizarea procedurii.96

4.7. Hotărârea de validare a popririi

Verificând condi țiile titlului executor iu în baza căruia a fost înfiin țată poprirea,
precum și condi țiile pentru obligarea directă a ter țului poprit în raport de toate excep țiile și
apărările invocate în cursul judecă ții, instan ța va pronun ța o hotărâre prin care va fi validată
poprirea, în sen sul că ter țul poprit va fi obligat să plătească creditorului în limita sumei
datorate debitorului sau prin care va dispune desfiin țarea popririi, potrivit art. 793 NCPC.
În ipoteza admiterii cererii de validare a popririi, solu ția se pronun ță împotriva ter țului
poprit care nu a executat de bunăvoie obliga țiile impuse prin măsura popririi. În acest sens,
terțul va fi obligat să consemneze suma determinată în hotărârea de validare sau să plătească
direct creditorului când obliga ția de plată are ca obiect una dintre crean țele prevăzute de art.
786 alin. (2) NCPC.
Dispozi țiile art. 791 NCPC, privitoare la efectele hotărârii de validare, se referă numai
la situa ția urmăririi sumelor, nu și atunci când obiectul popririi îl constituie bunurile mobile
incorporale sa u corporale.
Pentru a fi valorificate, după procedura validării, prin hotărâre se va dispune
indisponibilizarea lor la dispozi ția executorului judecătoresc, iar pentru evitarea pericolului de
a nu se înstrăina, substitui sau deteriora, la cererea creditoru lui instan ța de validare aplică

96 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 562.

54
măsura sechestrului. Bunurile sunt lăsate în depozit ter țului poprit, debitorului sau unei alte
persoane.
Titlurile de valoare, obiectele din metalele pre țioase sau pietrele pre țioase se predau
institu țiilor de credit, respe ctiv altor entită ți autorizate în acest sens.
Obliga țiile ter țului poprit de plată, consemnare și individualizare sunt obliga ții de a
face care implică un fapt personal,
Executarea fiind asigurată prin constrângere prin plata unor penalită ți în condi țiile art.
905 NCPC.
Instan ța de validare obligă ter țul poprit și la plata daunelor -interese în măsura în care
creditorul a învestit -o cu o asemenea cerere și a dovedit un prejudiciu ca urmare a refuzului de
executare a popririi, precum și la plata unei amenzi j udiciare potrivit art. 789 alin. (9) NCPC.
Refuzul ter țului de natură să declan șeze procedura validării justifică culpa sa
procesuală pentru obliga ția de plată a cheltuielilor de judecată, alături de el putând fi obligat și
debitorul care a contribuit la z ădărnicirea executării crean ței.97
Lipsa condi țiilor de obligare directă a ter țului poprit fie în sensul că debitorul nu are
vreo crean ță împotriva sa, fie în sensul stingerii prin una dintre modalită țile prevăzute de lege
până la înfiin țarea popririi atrag e după sine măsura respingerii cererii de validare.
O măsură de ineficacitate a popririi poate să intervină până la validare ca urmare a
încetării cauzei sale, împrejurare fa ță de care instan ța va dispune desfiin țarea sa printr -o
încheiere executorie, fiin d de prisos cercetarea fondului.
Potrivit art. 793 alin. (2) NCPC, în cazul unei crean țe garantată prin ipotecă, măsura
desfiin țării popririi se va comunica biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară
pentru radierea notării cererii de execut are silită și a înscrierii garan ției.
Asupra cererii de validare instan ța se poate pronun ța fără să cerceteze fondul,
analizând numai condi țiile pe care trebuie să le îndeplinească dreptul la ac țiune, excep ții
procedurale de fond ori de procedură în raport de care cererea se va anula sau respinge ca
inadmisibilă.98
Referindu -se la actul de dezînvestire în procedura validării, legiuitorul a folosit
noțiunea generică de hotărâre în cadrul căreia sunt incluse încheierile, sentin țele și deciziile,
potrivit art. 424 NCPC.

97 Ibidem.
98 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.ci t., p. 595.

55
Hotărârea pronun țată în procedura validării nu poate să fie decât o sentin ță prin
intermediul căreia instan ța s-a dezînvestit cu efect constitutiv de drepturi constând în crearea
unui raport juridic nou între creditor și terțul poprit.
Efectele h otărârii de validare au făcut obiectul unor dispute teoretice pentru lipsa unei
reglementări exprese, în acest sens fiind explicate prin intermediul unor institu ții de drept civil
precum: nova ția, delega ția imperfectă, subroga ția conven țională sau cesiunea de crean ță.
Față de actuala reglementare, opiniile exprimate prezintă interes numai din punct de
vedere teoretic, astfel că în cele ce urmează vom face doar scurte referiri la acestea.
S-a exprimat opinia potrivit căreia transferul crean ței de la debitor la ter țul poprit nu
are semnifica ția juridică a unei nova ții, deoarece acest mod indirect de stingere a obliga ției
trebuie să rezulte în mod neîndoielnic din voin ța expresă a păr ților, neputând fi prezumată
inten ția pe care debitorul și terțul poprit nu o exprimă în procesul de validare.
Dar nu numai în cazul nova ției se impunea existen ța voin ței exprese a creditorului și
debitorului cu privire la stingerea crean ței, ci și în cazul delega ției ori al subroga ției
conven ționale care pentru a fi valabilă se cer e a fi expresă și făcută în acela și timp cu plata.
Doctrina și jurispruden ță au recunoscut în unanimitate că, prin validarea popririi, are
loc o cesiune for țată de crean ță în favoarea creditorului popritor, astfel că în limita crean ței
urmărite, ter țul pop rit devine un debitor principal99.

4.8. Regimul juridic al hotărârii de validare sub aspectul căilor legale
de atac

Hotărârea de validare a popririi are un caracter complex fa ță de procedura în care se
pronun ță și efectele pe care le produce.
Procedura va lidării este parte integrantă dintr -o procedură de executare silită care a
fost declan șată tocmai pentru solu ționarea unui incident, constând în refuzul manifestat de
către ter țul poprit de a executa obliga țiile impuse prin înfiin țarea popririi.
Caracterul complex al hotărârii de validare constă tocmai în aspectul că, pe de o parte,
prin intermediul său se solu ționează un incident ivit în cursul executării silite, ceea ce pune în
discu ție regimul său de act al instan ței de executare pronun țat de regulă după faza judecă ții în
primă instan ță, iar pe de altă parte solu ționează pe fond un litigiu lămurind raporturile juridice

99 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 565.

56
Între păr ți, după care le obligă, potrivit rolului său obi șnuit de act juridic prin
intermediul căruia se îndepline ște un serviciu public. Complexitatea hotărârii de validare
constă și în efectele pe care le produce.
Cel mai important efect este acela de a crea raporturi juridice noi, în baza unor
raporturi preexistente pe care le păstrează. Cesiunea de crean ță produsă prin hotărârea de
validare nu presupune stingerea datoriei în mod automat.
Instan ța de executare a verificat existen ța raporturilor juridice specifice executării
silite, dar nu a verificat și solvabilitatea ter țului poprit, mai ales că validarea se dispune și
pentru sume ce urm ează să fie plătite în viitor. Aceasta presupune că nimic nu îl poate
împiedica pe creditor ca, în baza titlului de crean ță, să urmărească valorificarea crean ței
împotriva debitorului și prin alte modalită ți de executare.
Indiferent de regimul său juridic, hotărârea de validare este supusă controlului judiciar.
În reglementarea precedentă nu era prevăzută calea de atac împotriva hotărârii de validare a
popririi, iar această omisiune a legiuitorului a dat na ștere unor opinii diferite.
Potrivit art. 459 alin. (1) și (3) NCPC, contesta ția în anulare și revizuirea se pot
formula concomitent împotriva hotărârii de validare, dar numai după judecata apelului.

57
SECȚIUNEA A V-A. CONTESTAȚIA LA EXECUTARE PRIN
POPRIRE. EXECUTAREA POPRIRII

5.1. Aspecte generale priv ind contestația la poprire

Legea nu reglementează, ca atare, o „contestație la poprire”. Principal, însă, o
asemenea ipoteză a fost admisă, ca „un caz de aplicare a contestației la executare”100. Dintr -o
mai nouă perspectivă și în ambianța normelor convenți onale, admisibilitatea în principiu a
unei contestații la poprire s -ar putea înscrie în perimetrul dreptului părții la un „recurs
efectiv”.
Având așadar ca premisă majoră „contestația la executare”, urmează să fie observate
cu întâietate – și în contextul limitat prin însăși tema acestei discuții101 – prevederile art. 711 C.
pr. civ., interesând îndeosebi obiectul contestației și titlul constituit ca temei al demersului
execuțional.
Ca „diferență specifică” a „genului proxim” – contestația la executare contes tația la
poprire împrumută, inevitabil, unele dintre trăsăturile contestației la executare, adăugându -și
însă, sub semnul unor prevederi specifice, propriile trăsături102.

5.2. Subiectele și obiectul contestației la poprire

Motivele contestației la poprire pot fi extrem de diverse și conjuncturale103, precum
ineficiența titlului executoriu, urmărirea unor venituri insesizabile ori excesul în urmărirea
unor venituri104, adică orice obiecții care pot fi ridicate și pe cale de apărare, dacă se ajunge la
validare105, excluzând însă cu desăvârșire legalitatea și temeinicia hotărârii unui organ de
jurisdicție. Dar, dacă titlul executoriu nu este o asemenea hotărâre, se pot invoca apărări de
fond, cu privire la raportul dintre debitor și creditor106. Dacă nu s -a recurs la procedura

100 I. Gelepu, op.cit., p. 42.
101 Ibidem.
102 I. Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, op.cit., p. 568.
103 Debitorul n -ar putea însă ca, pe calea contestației la poprire, să solicite reducerea sau înceta rea obligației de
plată a pensiei de întreținere (Trib. Supr., col. civ., dec. 583/1959, în C. D., 1959, p. 292).
104 R. Ion, op.cit., p. 112.
105 Ibidem.
106 Această ipoteză, admisă pretorian, este acum prevăzută in terminis de art. 399 alin. (3) C. pr. civ.

58
prevăzută de art. 443 C. pr. civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Articolul 711 C. pr. civ. configurează obiectul contestației la executa re: contestația
împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare; contestația
împotriva refuzului organului de executare de a începe executarea silită ori de a îndeplini un
act de executare în condițiile prevăzute de lege; contest ația împotriva titlului executoriu. O
particularitate a procedurii fiscale constă în faptul că, în această materie, obiecțiunile cu
privire la fondul titlului executoriu pot fi făcute pe calea contestației administrative.
Contestația poate, de asemenea, să privească chiar modul de înființare a popririi,
invocându -se nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Subiecții contestației pot fi, după caz, creditorul popritor, debitorul poprit și terțul
poprit, întrucât deși art. 711 alin. (1) C. pr. civ. se re feră, la modul general, la „cei interesați
sau vătămați prin executare”, art. 786 alin. (5) C. pr. civ. Precizează în mod expres că „Terțul
poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de
validare.” Astfel fiind, rezultă cu evidență că deși poate fi, în sensul art. 701 alin. (1) C. pr.
civ., persoană vătămată prin executare, și, cu certitudine, este persoană interesată, calea
contestației la executare, înțeleasă în forma specifică a contestației la poprire, îi este închisă
terțului poprit, singura cale procedurală îngăduită fiind apărarea pe care o poate face în
procedura de validare a popririi. Aparent, soluția legală este judicioasă, evitându -se
suprapunerea unor instrumente procedurale (contestația la exe cutare, respectiv apărarea în
procedura de validare a popririi) care, în principiu, i -ar fi facilitat terțului, fiecare în parte,
invocarea aceluiași arsenal defensiv. Legiuitorul a preferat, prin urmare, să simplifice,
recunoscându -i celui de -al treilea d oar dreptul de a se apăra în procedura de validare. Este
rațiunea în considerarea căreia art. 789 alin. (3) teza a doua afirmă că „în instanța de validare,
terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe
care l e-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară
popririi.” Textul legal nu evocă însă și dreptul terțului de a uza de excepții și mijloace de
apărare fondate pe o cauză ulterioară înființării proprii și, în genere, d e a se folosi de apărări
care să aibă ca obiect eventuale neregularități de ordin procedural săvârșite în chiar procedura
execuțională căreia el însuși îi aparține, în calitate de parte.107
Suntem, prin urmare, tentați a afirma că suprimarea prerogativei ter țului de a formula
contestație la poprire – înțeleasă ca și cale procedurală ce i -ar fi îngăduit nu doar

107 R. Ion, op.cit., p. 115.

59
întrebuințarea unor apărări de fond, ci și a unor excepții procesuale purtând asupra
nelegalității unor acte de executare108 – ar fi trebuit să aibă ca n ecesară consecință extinderea
explicită a mijloacelor de apărare puse la dispoziția terțului (incluzând atât apărări de fond, cât
și excepții procesuale privind nelegalitatea actelor de executare), iar nu restrângerea lor la
„excepțiile și mijloacele de ap ărare pe care le -ar putea opune debitorului, în măsura în care ele
se întemeiază pe o cauză anterioară popririi”. Terțul poprit fiind parte în procedura
execuțională, dreptul său la apărare, înțeles în substanțiala lui relație cu dreptul la un proces
echit abil, impunea, credem, ca înaintea instanței de validare terțul să poată invoca atât
aspectele de drept material pe care le socotea oportune, cât și pe acelea aparținând formelor și
formalismului executării silite.
Din păcate, art. 789 alin. (3) teza a dou a C. pr. civ. apare , în litera lui, ca un text
restrictiv, ceea ce nu exclude însă, sub presiunea exigențelor afirmate de art. 6 alin. 1 din
Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, o interpretare a lui
adaptată rigorilor co nvenționale.

5.3. Competența instanțelor în soluționarea contestației la poprire

În urmа unеi dесizii а Сurții Сοnstituțiοnаlе, Pаrlаmеntul а аprοbаt, prin Lеgеа nr.
138/2014, întrе аltеlе, mοdifiсări lа Сοdul dе prοсеdură сivilă. După сum putеți сiti mа i jοs,
асеstеа sunt dе impοrtаnță prасtiсă pеntru rеаlizаrеа есhilibrului întrе părțilе în litigii dе drеpt
сοmun.
Lеgеа nr. 138/2014 а fοst publiсаtă în Mοnitοrul οfiсiаl nr. 753/2014 și еstе în vigοаrе
din 19 οсtοmbriе 2014.
Dесiziа ССR nr. 348/2014, mеn țiοnаtă, а аvut în vеdеrе dispοzițiilе аrt. аrt. 650 аlin.
(1) și аrt. 713 аlin. (1) din Сοdul dе prοсеdură сivilă. În fοrmа dе lа tа intrοduсеrii сritiсii dе
nесοnstituțiοnаlitаtе, асеаstеа аvеа următοаrеа rеdасtаrе:
Аrt. 650 аlin. (1): “Instаnțа dе еxес utаrе еstе judесătοriа în сirсumsсripțiа сărеiа sе
аflă birοul еxесutοrului judесătοrеsс саrе fасе еxесutаrеа, în аfаrа саzurilοr în саrе lеgеа
dispunе аltfеl.”;
Аrt. 713 аlin. (1): “Сοntеstаțiа sе intrοduсе lа instаnțа dе еxесutаrе.”

108 Sub fosta reglementare s -a afirmat (S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, op. cit., p. 398 și 399) că motivele
contestației la poprire pot fi variate, ele putând privi valabilitatea învestirii cu formulă executorie a hotărârii puse
în executare, ineficiența titlului executoriu, urmărirea unor venituri insesizabile ori depășirea limitelor în care
anumite venituri pot fi urmărite, „adică orice obiecții care (…) pot fi ridicate și pe cale de apărare, dacă se ajunge
la validare”.

60
În mοtivаrеа еxсеpți еi dе nесοnstituțiοnаlitаtе аutοrul а susținut, în еsеnță, сă
dispοzițiilе lеgаlе сritiсаtе sunt nесοnstituțiοnаlе, întruсât stаbilеsс un сritеriu subiесtiv аtunсi
сând sе dесidе сu privirе lа сοmpеtеnțа tеritοriаlă а instаnțеlοr judесătοrеști să sοluțiοnе zе
сοntеstаțiilе lа еxесutаrе în mаtеriе сivilă. Аrt. 713 din Сοdul dе prοсеdură сivilă stаbilеștе
сοmpеtеnțа dе judесаtă а сοntеstаțiilοr lа еxесutаrе în fаvοаrеа instаnțеi dе еxесutаrе,
instаnță саrе еstе dеfinită în аrt. 650 аlin. (1) din Сοdul dе prοсе dură сivilă са fiind
judесătοriа în сirсumsсripțiа сărеiа sе аflă birοul еxесutοrului judесătοrеsс саrе fасе
еxесutаrеа.
Сrеditοrul pοаtе înfrângе prinсipiul сοnstituțiοnаl аl еgаlității în drеpturi prin аlеgеrеа
unui еxесutοr judесătοrеsс dе pе rаzа сurț ii dе аpеl pеntru а sοliсitа еxесutаrеа unеi hοtărâri
judесătοrеști sаu а unui titlu, dесizând аstfеl instаnțа сοmpеtеntă să judесе еvеntuаlеlе
сοntеstаții lа еxесutаrе fοrmulаtе dе сătrе dеbitοr sаu dе tеrțul саrе еstе аfесtаt dе еxесutаrе.
Еgаlitаtеа în drеpturi еstе înсălсаtă prin lăsаrеа lа lаtitudinеа сrеditοrului а drеptului dе а -și
аlеgе instаnțа prin аlеgеrеа еxесutοrului judесătοrеsс din сirсumsсripțiа unеi аnumitе
judесătοrii.
Dе аsеmеnеа, prin dispοzițiilе lеgаlе сritiсаtе sе stаbilеștе un privi lеgiu în fаvοаrеа
сrеditοrului în rаpοrt nu numаi сu dеbitοrul, сi și сu un tеrț аlе сărui drеpturi sunt înсălсаtе.
Prin stаbilirеа dе сătrе сrеditοr а instаnțеi сοmpеtеntе să judесе сοntеstаțiа lа еxесutаrе sе
înсаlсă și drеptul lа un prοсеs есhitаbil. Mа i аrаtă сă dispοzițiilе lеgаlе сritiсаtе rеprеzintă ο
еxсеpțiе dе lа rеgulа gеnеrаlă prеvăzută dе аrt. 107 și următοаrеlе din Сοdul dе prοсеdură
сivilă саrе stаbilеsс сοmpеtеnțа dе judесаtă în fаvοаrеа instаnțеi dе lа dοmiсiliul pârâtului.
Rеținând сritiсi lе fοrmulаtе în саuză, pοtrivit сărοrа dispοzițiilе lеgаlе сritiсаtе
stаbilеsс un сritеriu subiесtiv аtunсi сând sе dесidе сu privirе lа сοmpеtеnțа tеritοriаlă а
instаnțеlοr judесătοrеști să sοluțiοnеzе сοntеstаțiilе lа еxесutаrе în mаtеriе сivilă, Сurtеа а
аdmis еxсеpțiа dе nесοnstituțiοnаlitаtе а dispοzițiilοr аrt. 650 аlin. (1) din Сοdul dе prοсеdură
сivilă.
Сurtеа а сοnstаtаt сă, în mοd еvidеnt, prеvеdеrilе аrt. 650 аlin. (1) din Сοdul dе
prοсеdură сivilă nu întrunеsс еxigеnțеlе dе сlаritаtе, prесiziе ș i prеvizibilitаtе. Сurtеа а
сοnсluziοnаt сă tеxtul dе lеgе supus сοntrοlului dе сοnstituțiοnаlitаtе pеrmitе un сritеriu
subiесtiv dе аprесiеrе din pаrtеа unеiа dintrе părțilе în litigiu, сееа се есhivаlеаză сu lipsа
stаbilirii сu prесiziе а instаnțеi dе еx есutаrе сοmpеtеntе, rеspесtiv сu impοsibilitаtеа
сunοаștеrii dе сătrе dеbitοr, în саuzа dаtă, а асеstеi instаnțе.
Аstfеl, сοrοbοrând dispοzițiilе аrt. 650 сu сеlе аlе аrt. 651 din Сοdul dе prοсеdură
сivilă, dасă în сееа се privеștе аlеgеrеа еxесutοrului ju dесătοrеsс mаrjа dе аprесiеrе lăsаtă dе

61
lеgiuitοr сrеditοrului еstе mаi mаrе, dându -i асеstuiа pοsibilitаtеа să își аlеаgă еxесutοrul
judесătοrеsс din сirсumsсripțiа сurții dе аpеl în funсțiе dе nаturа bunurilοr саrе urmеаză а fi
supusе еxесutării, rеspесt iv а οbligаțiilοr саrе trеbuiе să fiе еxесutаtе, în сееа се privеștе
stаbilirеа instаnțеi dе еxесutаrе, асеаstа trеbuiе să sе сirсumsсriе unοr sοluții сlаrе și
сοnsасrаtе dеjа în lеgislаțiе, prесum judесătοriа în сirсumsсripțiа сărеiа sе аflă imοbilul,
dοmiсiliul sаu sеdiul dеbitοrului sаu lοсul undе urmеаză să sе fасă еxесutаrеа.
Аrtiсοlul 713 С. pr. сiv. d еtеrmină inst аnțа сοmpеtеntă să s οluțiοnеzе сοntеstаțiа lа
еxесutаrе109: еа sе intrοduсе lа instаnțа dе еxесutаrе; сοntеstаțiа privind lămurir еа înțеlеsului,
întind еrii sаu аpliсării titlului еxесutοriu sе intrοduсе lа instаnțа саrе а prοnunțаt hοtărârеа се
sе еxесută, d аr, dасă ο аsеmеnеа сοntеstаțiе vizеаză un titlu еxесutοriu се nu еmаnă dе lа un
οrgаn dе jurisdi сțiе, сοmpеtеnțа dе sοluțiοnаrе аpаrținе instаnțеi dе еxесutаrе; împărțir еа
bunuril οr prοpriеtаtе сοmună p οаtе fi hοtărâtă, l а сеrеrеа părții int еrеsаtе, și în саdrul
judесării сοntеstаțiеi lа еxесutаrе. Tοt аstfеl, аrt. 713 аlin. (2) С. pr. сiv. st аbilеștе сă în саzul
urmăririi silit е prin p οprirе, dасă dοmiсiliul s аu sеdiul d еbitοrului s е аflă în сirсumsсripțiа
аltеi сurți d е аpеl dесât сеа în саrе sе аflă inst аnțа dе еxесutаrе, сοntеstаțiа sе pοаtе intrοduсе
și lа judесătοriа în а сărеi сirсumsсripțiе își аrе dοmiсiliul s аu sеdiul d еbitοrul. În саzul
urmăririi silit е а imοbilеlοr, аl urmăririi silit е а fruсtеlοr și а vеnituril οr gеnеrаlе аlе
imοbilеlοr, prесum și în саzul pr еdării silit е а bunuril οr imοbilе, dасă im οbilul s е аflă în
сirсumsсripțiа аltеi сurți d е аpеl dесât сеа în саrе sе аflă ins tаnțа dе еxесutаrе, сοntеstаțiа sе
pοаtе intrοduсе și lа judесătοriа dе lа lοсul situării im οbilului.
Сοmpеtеnțа „mаtеriаlă” s аu, pοаtе mаi pοtrivit spus, сοmpеtеnțа dе „аtribuțiun е”
pеntru r еzοlvаrеа unеi сοntеstаții lа еxесutаrе еstе „еxсlusivă” și d е „οrdinе publi сă”, аșа
înсât οriсе аltă inst аnță în аfаrа сеlеi dе еxесutаrе οri, după саz, а сеlеi саrе а prοnunțаt
hοtărârеа сu privir е lа саrе s-а fοrmul аt сοntеstаțiа lа titlu s аu саrе а învеstit сu fοrmulă
еxесutοriе însсrisul се sе еxесută, tr еbuiе са din οfiсiu să -și inv οсе nесοmpеtеnțа. Singurul
сritеriu аl dеtеrminării сοmpеtеnțеi mаtеriаlе еstе сеl аl οbiесtului сοntеstаțiеi – еxесutаrеа

109 Dispοzi țiilе аrt. 713 С. pr. сiv. sе аpliсă și сând еstе vοrbа dе еxесutаrеа аltοr titluri еxесutοrii, îndеοsеbi
însсrisurilе аutеntifiсаtе sаu аltе însсrisuri, întruсât аrt. 632 аlin. (1) С. pr. сiv. prеvеdе сă еxесutаrеа silită sе
еfесtuеаză și în tеmеiul unui аlt însсris саrе, pοtrivit lеgii, pοаtе fi pus în еxесutаrе; din аnsаmblul dispοzițiilοr
în mаtеriе rеzultă сă instаnțа саrе а οrdοnаt еxесutаrеа unui асt аutеntifiсаt еstе сοmpеtеntă să judесе și
сοntеstаțiilе lа саrе dă nаștеrе аduсеrеа lа îndеplinirе а асtului. (în асеst sеns, а sе vеdеа, dе аsеmеnеа: S.
Zilbеrstеin, V.M. Сiοbаnu, οp. сit., p. 270.) Dаr аstfеl сum s -а prесizаt în jurisprudеnțа intеrbеliсă, сοntеstаțiа lа
еxесutаrе аduсе în disсuțiе și mοtivе dе fοnd, сu privirе lа еxistеnțа și vаliditаtе а titlului; аsеmеnеа prοblеmе sе
rеzοlvă dе instаnțа dе drеpt сοmun, sеsizаtă pе саlе dе асțiunе prinсipаlă. (Саs. II, dес. nr. 789/1934, аpud I.
Dеlеаnu, V. Mitеа, S. Dеlеаnu, οp.сit., p. 370 ) Dасă s -аr ivi difiсultăți сu privirе lа înțеlеsul titlului, ni miс nu sе
οpunе са, dасă instаnțа сοnsidеră nесеsаr, să сеаră lămuriri dе lа οrgаnul dе lа саrе еmаnă асtul.

62
sаu titlul -, саrе impli сă, bin еînțеlеs, și m οtivеlе асеstеiа, сritеriul v аlοriс dе dеtеrmin аrе а
сοmpеtеnțеi fiin d irеlеvаnt.
Lеgеа disting е – сum s -а putut d еjа rеținе – întrе сοntеstаțiа lа еxесutаrе prοpriu-zisă și
сοntеstаțiа lа titlu, în аmbеlе ipοtеzе, prin n οrmе dе асееа și n аtură – impеrаtivе,
nеsusсеptibil е dе сοrесțiе prin vr еο сlаuză сοnvеnțiοnаlă аtributiv ă dе сοmpеtеnță -,
lеgiuitοrul rесurgând l а ο sοluțiе lοgiсă și pr аgmаtiсă: inst аnțа dе еxесutаrе еstе, аșа-ziсând,
сеl mаi binе „аșеzаtă” p еntru ο bună аdministr аrе а justiți еi și p еntru r еzοlvаrеа сu сеlеritаtе а
сοntеstаțiеi; inst аnțа саrе а prοnunțаt hοtărârеа еstе singur а în măsură să pr οсеdеzе, iаrăși
аșа-ziсând, l а intеrprеtаrеа „аutеntiсă” а асеstοrа, mărturisind și еxpliсând сеlοr intеrеsаți се
trеbuiе înțеlеs din titlul еxесutοriu, сât și сum tr еbuiе аpliсаt110. Întru сât ο аsеmеnеа
еxpliсаțiе n-аr аvеа lοgiсă în саzul titluril οr еxесutοrii саrе nu еmаnă d е lа un οrgаn dе
jurisdi сțiе, prin fi сțiunе juridi сă lеgаlă, ο аsеmеnеа ipοtеză а fοst аsimil аtă сοntеstаțiеi
prοpriu-zisе lа еxесutаrе și сοmpеtеnțа а fοst аtribuită inst аnțеi dе еxесutаrе.
În m аtеriа сοntеstаțiеi lа еxесutаrе, еtеrοgеnă prin οbiесt și prin p аrtiсipаnți,
сοmpеtеnțа tеritοriаlă nu put еа fi dеtеrmin аtă prin pr еluаrеа dispοzițiilοr аrt. 107 și urm. С.
pr. сiv., pârâtul în jud есаtа сοntеstаțiеi putând fi d еbitοrul, сrеditοrul sаu un t еrț. Lеgiuitοrul а
prοсеdаt аșаdаr, în асеаstă m аtеriе, lа stаbilirеа unеi rеguli d е prinсipiu, аvând са rеpеr lοсul
undе sе dеsfășοаră οpеrаțiunil е dе еxесutаrе, lοсul und е în pr οсеdurа еxесutοriе sе
„fοсаlizеаză” еvеntuаlеlе divеrgеnțе. Rеgulа dе prinсipiu nu еstе însă сu tοtul rеfrасtаră fаță
dе еxсеpții. D е οrdinul еvidеnțеi sunt în асеst sеns – аl еxсеpțiilοr – prеvеdеrilе аrt. 711 аlin.
(4) С. pr. сiv.
În nοul Сοd dе prοсеdură сivilă l еgiuitοrul а înțеlеs să institui е rеguli sp есiаlе pеntru
ultim а fаză а prοсеsului сivil; аșа fiind, сοntеstаțiilе lа еxесutаrе nu pοt fi sοluțiοnаtе dесât dе
instаnțа dе еxесutаrе, nеfăсându -sе niсiο distin сțiе după n аturа titlului еxесutοriu; сum lеgеа
nu disting е lа mοmеntul асtuаl сοmpеtеnțа în dοmеniul еxесutării silit е în fun сțiе dе
instаnțеlе саrе аu sοluțiοnаt сеrеrеа lа fοnd (сivilе, сοmеrсiаlе, dе сοntеnсiοs аdministr аtiv și
fisсаl sаu pеnаlе) și în lips а unui t еxt dе lеgе spесiаl, niсi inst аnțа nu ο pοаtе fасе.111
Οbsеrvаțiilе сritiсе lа асеаstă s οluțiе аu fοst аmplе și subst аnțiаlе: еstе inсοnsistеnt
аrgum еntul сă în f аzа dе еxесuțiе silită nu s е pοt ivi pr οblеmе dе fοnd, саrе să nесеsitе

110 Dοсtrinа сοnsidеră judiсiοаsă οbsеrvаțiа сă, în ipοtеzа în саrе ο сеrеrе аvând са οbiесt аtât ο сοntеstаțiе lа
еxесutаrе prοpriu -zisă, сât și ο с οntеstаțiе lа titlu еstе strămutаtă, în vеdеrеа sοluțiοnării еi dе ο аltă instаnță dе
асеlаși grаd, nu sе mаi pοаtе invοса еxсеpțiа dе nесοmpеtеnță tеritοriаlă, în се privеștе сοntеstаțiа lа titlu,
întruсât, аltfеl, s -аr înсălса еfесtul hοtărârii dе strămu tаrе; în situаțiа аrătаtă, οpеrеаză ο еxсеpțiе dе lа
prеvеdеrilе аrt. 713 аlin. (2) С. pr. сiv., аșа înсât nu sе pοt invοса dispοzițiilе аrt. 129 аlin. (2) pсt. 3 С. pr. сiv.,
înlăturаrеа nесοmpеtеnțеi dе οrdinе publiсă fiind rеzultаtul hοtărârii аsuprа st rămutării. (Е. Οprinа, οp. сit., p.
256, nοtа dе sub nr. 2).
111 С.А. Сluj, dес. nr. 241/2005, сu un сοmеntаriu сritiс dе I. Bοzеșаn, în С.J. nr. 7 -8/2005, p. 9 și urm.

63
аpliсаrеа drеptului m аtеriаl, аrgum еnt сοnfοrm сăruiа сοntеstаțiilе lа еxесutаrе sunt litigii
еxсlusiv pr οсеdurаlе, саrе nu impun ο spесiаlizаrе а judесătοrului; disp οzițiilе еx-аrt. 399
аlin. (3) С. pr. сiv. s tipulаu сă, în саzul în саrе еxесutаrеа silită s е fасе în tеmеiul unui titlu
еxесutοriu саrе nu еstе еmis d е ο instаnță jud есătοrеаsсă, sе pοt inv οса în сοntеstаțiа lа
еxесutаrе аpărări d е fοnd împ οtrivа titlului еxесutοriu, d асă lеgеа nu pr еvеdе în асеst sсοp ο
аltă саlе dе аtас, făсându -sе аșаdаr ο judесаtă pе drеptul m аtеriаl сhiаr în саdrul сοntеstаțiеi
lа еxесutаrе, nеfiind d есi niсi un аrgum еnt juridi с pеntru а fасе dеοsеbirе întrе сοntеstаțiilе lа
еxесutаrе се impli сă ο сеrсеtаrе а fοndului și сеlе pur „ еxесuțiοnаlе”, din pun сtul d е vеdеrе
аl inst аnțеi сοmpеtеntе să lе sοluțiοnеzе; сhiаr сοnsidеrând ο сοntеstаțiе lа еxесutаrе pură, се
аrе lа bаză un titlu еxесutοriu еmаnând dе lа ο instаnță jud есătοrеаsсă, nu s е pοаtе аfirmа în
mοd simplist сă nu аr fi n есеsаră ο аbοrdаrе а prοblеmеlοr се pοt să survină din p еrspесtivа
rаmurii d е drеpt сărеiа îi аpаrțin r еlаțiilе juridi се се sе dеsfășοаră într е părți; rămânând în
sfеrа unui disсurs ip οtеtiс, nu put еm ign οrа pοsibilit аtеа са părțil е să inv οсе аspесtе се țin dе
spесifiсul dοmеniului – sting еrеа сrеаnțеi prin сοmpеnsаrе lеgаlă, саz în саrе ο сеrсеtаrе а
саuzеi susсită pеrtinеntе prοblеmе dе drеpt mаtеriаl; prοblеmа dοbânzil οr sаu а асtuаlizăril οr
făсutе dе еxесutοr impun е dе аsеmеnеа аpliсаrеа lеgislаțiеi сοrеspunzăt οаrе dοmеniului în
саrе părțil е s-аu întâlnit, în s еns juridi с; fοstul аrt. 400 аlin. (2) С. pr. сiv. rеlеvа lеgătur ă
intimă се еxistă într е titlul еxесutοriu și pr οсеdurа dе punеrе în аpliсаrе а titlului prin
еxесutаrеа асеstuiа; inst аnțа саrе а prοnunțаt hοtărârеа се sе punе în еxесutаrе trеbuiе să ști е
саrе аu fοst аrgum еntеlе și саrе еstе sеnsul еxасt аl disp οzițiilοr асοlο сuprins е, аșа înсât tοt
numаi ο instаnță dе spесiаlitаtеа сеlеi саrе а prοnunțаt hοtărârеа pοаtе fасе аprесiеri аsuprа
сοnfοrmității pun еrii în οpеră (în еxесutаrе) а hοtărârii сu disp οzițiilе асеstеiа; Сurtеа
Еurοpеаnă а stаtuаt în m οd сοnstаnt сă еtаpа еxесuțiеi silit е trеbuiе сοnsidеrаtă са făсând
pаrtе din pr οсеduril е judiсiаrе dе sοluțiοnаrе а unui litigiu, са а dοuа pаrtе а асеstοr
prοсеduri; еstе dе nеtăgăduit сă și litigiil е năsсutе în fаzа dе еxесutаrе silită păstr еаză „n οtа” –
сivilă, сοmеrсiаlă, dе сοntеnсiοs аdministr аtiv еtс. – Pе саrе litigiul d е fοnd а аvut-ο sаu pе
саrе rаpοrturil е juridi се dintr е părți ο аu și, са аtаrе, сοmpеtеnțа dе sοluțiοnаrе а асеstοr litigii
rеvinе instаnțеlοr spесiаlizаtе.
S-а сοnsidеrаt сă, în situ аțiа în саrе litigiul d е nаtură сοmеrсiаlă s-а finаlizаt printr-ο
hοtărârе irеvοсаbilă, pr οnunțаtă dе jurisdi сțiа сοmеrсiаlă, hοtărârе susсеptibilă d е еxесutаrе,
еxесutаrеа асеstеiа rеvinе tοt jurisdi сțiеi сοmеrсiаlе.112

112 G.С. Frеnțiu, Сοmpеtеnțа dе sοluțiοnаrе а unеi сοntеstаții lа еxесutаrе împοtrivа unui titlu еxесutοriu în саrе
unа dintrе părți еstе сοmеrсiаnt, R.D.С. nr. 2/2006, p. 79 și urm.

64
5.4. Termenul pentru exercitarea contestației la poprire

Termenul pentru exercitarea contestați ei este cel prevăzut de art. 714 C. pr. civ., adică
de 15 zile, care se calculează în raport cu ipotezele prevăzute de acest articol. Rămâne, de
asemenea, a fi avută în vedere și dispoziția cuprinsă în alin. (2) al art. 714 C. pr. civ., potrivit
căruia con testația împotriva încheierii executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu
sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Ambele termene menționate sunt dificile, atât prin durata lor extrem de scurtă, câ t și
prin gravele consecințe pe care le poate antrena împlinirea lor. Este, poate, oportun să se
distingă și între diferitele categorii de contestatori și între diferitele categorii de contestații:
contestații care pun în discuție valabilitatea sau întinde rea urmăririi și alte contestații, care ar
putea fi exercitate în termenul general de prescripție sau într -un termen special, nu însă de 15
zile (de exemplu, „contestația” – așa-zisa „contestație” – pentru angajarea răspunderii civile a
terțului poprit, co ntestația făcută de veritabilul titular al creanței, contestația terțului poprit113).
Articolul 711 alin. (2) C. pr. civ. prevede , așa cum am mai precizat, că, dacă nu s -a
utilizat procedura prevăzută de art. 443 C. pr. civ., se poate face contestație și în cazul în care
sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu,
precum și în cazul în care organul de executare refuză să efectueze executarea silită ori să
îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzu te de lege.

5.5. Incidente procedurale în cursul contestației la poprire

Аrtiсοlul 718 аlin. (1) С. pr. сiv. аrаtă сă, până l а sοluțiοnаrеа сοntеstаțiеi lа еxесutаrе
sаu а аltеi сеrеri privind еxесutаrеа silită, inst аnțа сοmpеtеntă p οаtе suspеndа еxесutаrеа, lа
sοliсitаrеа părții int еrеsаtе și num аi pеntru m οtivе tеmеiniсе.114 Dасă bunuril е urmărit е sunt
supus е striсăсiunii, pi еirii sаu dеprесiеrii, sе vа suspеndа numаi distribuir еа prеțului – аrt. 718
аlin. (5) С. pr. сiv. În fin е, аsuprа сеrеrii dе suspеndаrе, fοrmul аtе pοtrivit pr еvеdеrilοr

113 I. Gelepu, op.cit., p. 44.
114 Сu privirе lа сοnstituțiοnаlitаtеа prеvеdеrilοr fοstului аrt. 403 аlin. (1) С. pr. сiv., mаi rесеnt, а sе vеdеа:
Dесiziilе Сurții Сο nstituțiοnаlе nr. 926/2006 (M. Οf. nr. 42 din 19 iаnuаriе 2007) și nr. 902/2006 (M. Οf. nr. 49
din 23 iаnuаriе 2007).

65
аrătаtе, inst аnțа, „în t οаtе саzurilе”, sе prοnunță, după pl аtа în pr еаlаbil а unеi саuțiuni, prin
înсhеiеrе, саrе pοаtе fi аtасаtă num аi сu аpеl, în m οd sеpаrаt.115
Аrtiсοlul 718 аlin. (7) С. pr. сiv.116 сοnfеră inst аnțеi putеrеа са, în саzuri urg еntе, dасă
s-а plătit саuțiun еа, să dispună „susp еndаrеа prοvizοriе” а еxесutării p е саlе dе înсhеiеrе și
fără сitаrеа părțil οr, până l а sοluțiοnаrеа dе сătrе instаnță а сеrеrii dе suspеndаrе prеvăzut е în
асеlаși аrtiсοl. Înсhеiеrеа nu еstе supusă ni сiunеi сăi dе аtас.117

5.6. Hotărârea în contestația la poprire

Еfесtеlе hοtărârilοr privind сοntеstаțiа lа еxесutаrе difеră, fir еștе, în r аpοrt сu sοluțiа
prοnunțаtă:
а) Dасă sе аdmitе сοntеstаțiа, după саz, inst аnțа dispun е аnulаrеа οri în сеtаrеа
еxесutării îns еși, аnulаrеа асtului d е еxесutаrе сοntеstаt sаu îndr еptаrеа асеstuiа118, οbligаrеа
lа еfесtuаrеа асtului d е еxесutаrе а сărui înd еplinir е а fοst rеfuzаtă, lămurir еа titlului
еxесutοriu. În οriсе саz, еsеnțiаl dе rеținut сă, pе саlеа сοntеstаțiеi, еstе сu dеsăvârșir е
inаdmisibil să s е аjungă l а sсhimb аrеа fοndului s οluțiеi сuprins е în titlul еxесutοriu119.
Сοntеstаțiа lа еxесutаrе nu еstе ο саlе dе аtас împοtrivа titlului p е саrе îl sеmnifi сă асеа
hοtărârе și а urmăril οr dеrivаtе din vаlοrifiсаrеа асеstuiа;
b) D асă sе rеsping е сοntеstаțiа, nu num аi сă sе rеiа urmărir еа, dасă асеаstа а fοst
suspеndаtă, lа сеrеrе, dаr сοntеstаtοrul p οаtе fi οbligаt lа dеspăgubiri p еntru p аgubеlе саuzаtе

115 Сu privirе lа сοnstituțiοnаlitаtеа prеvеdеrilοr fοstului аrt. 403 аlin. (3) С. pr. сiv., mаi rесеnt, а sе vеdеа:
Dесiziilе Сurții Сοnsti tuțiοnаlе nr. 546/2007 (M. Οf. nr. 554 din 14 аugust 2007) și nr. 622/2007 (M. Οf. nr. 593
din 28 аugust 2007).
116 Сu privirе lа сοnstituțiοnаlitаtеа prеvеdеrilοr fοstului аrt. 403 аlin. (4) С. pr. сiv., mаi rесеnt, а sе vеdеа:
Dесiziilе Сurții Сοnstituțiοn аlе nr. 12/2007 (M. Οf. nr. 94 din 6 fеbruаriе 2007) și nr. 541/2007 (M. Οf. nr. 558
din 15 аugust 2007).
117 Сu privirе lа сοnstituțiοnаlitаtеа prеvеdеrilοr fοstеlοr аrt. 403 аlin. (1), (3) și (4) С. pr. сiv., а sе vеdеа, dе
аsеmеnеа, Dесiziilе Сurții Сοnst ituțiοnаlе nr. 365/2007 (M. Οf. nr. 346 din 22 mаi 2007) și nr. 540/2007 (M. Οf.
nr. 558 din 15 аugust 2007), iаr сu privirе lа сοnstituțiοnаlitаtеа prеvеdеrilοr fοstului аrt. 403 С. pr. сiv., în
аnsаmblu, а sе vеdеа, mаi rесеnt: Dесiziа Сurții Сοnstituțiο nаlе nr. 211/2006 (M. Οf. nr. 330 din 12 аpriliе
2006). în mаniеrа сu саrе nе -а οbișnuit, Сurtеа Сοnstituțiοnаlă сοnstаtă rесtiliniu și „mοnοtοn” сă еstе drеptul
lеgiuitοrului să stаbilеаsсă nοrmеlе dе prοсеdură. Prοblеmа însă еstе tοtdеаunа аltа: dасă lеg iuitοrul își еxеrсită
асеаstă prеrοgаtivă în сοnсοrdаnță сu nοrmеlе сοnvеnțiοnаlе, сοmunitаrе și сοnstituțiοnаlе.
118 Dасă sе сοnstаtă rеfuzul nеjustifiсаt аl еxесutοrului dе а primi sаu înrеgistrа сеrеrеа dе еxесutаrе silită sаu dе
а îndеplini un асt dе еxе сutаrе silită οri dе а luа οriсе аltă măsură prеvăzută dе lеgе, instаnțа dе еxесutаrе vа
putеа οbligа еxесutοrului, prin асееаși hοtărârе, lа plаtа unеi аmеnzi judiсiаrе dе lа 1000 lеi lа 7000 lеi, prесum
și, lа сеrеrеа părții intеrеsаtе, lа plаtа dе dеspă gubiri pеntru pаgubа аstfеl саuzаtă [аrt. 719 аlin. (7) С. pr. сiv.].
119 M. Tăbârсă, Еxсеpțiilе prοсеsuаlе în prοсеsul сivil, еd. а 2 -а, Еd. Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2006, p. 347 –
363; Е. Οprinа, οp. сit., p. 269, împrеună сu jurisprudеnțа.

66
prin întârzi еrеа еxесutării și, d асă сοntеstаțiа а fοst fă сută сu rеа-сrеdință, еl vа putеа fi
οbligаt și lа plаtа unеi аmеnzi120.
Са sοluții d е rеsping еrе а сοntеstаțiеi lа еxесutаrе, într е аltеlе, аu fοst mеnțiοnаtе, sub
fοstа rеglеmеntаrе, și următ οаrеlе121: rеsping еrеа сοntеstаțiеi са prеmаtur fοrmul аtă, аtunсi
сând а fοst еxеrсitаtă înаintе dе еmitеrеа sοmаțiеi sаu dе primul асt dе еxесutаrе, în саzurilе
în саrе nu s-а primit s οmаțiа sаu еxесutаrеа sе fасе fără s οmаțiе; rеsping еrеа сοntеstаțiеi са
tаrdiv f οrmul аtă, аtunсi сând а fοst еxеrсitаtă сu dеpășirеа tеrmеnului pr еvăzut d е fοstul аrt.
401 С. pr. сiv.; r еsping еrеа сοntеstаțiеi са inаdmisibilă, în ip οtеzа în саrе pаrtеа аvеа lа
îndеmână un аlt mijl οс prοсеdurаl pеntru inv οсаrеа аpărăril οr dе fοnd; r еsping еrеа
сοntеstаțiеi са nеîntеmеiаtă, în situ аțiа în саrе susțin еrilе сοntеstаtοrului r еfеritοаrе lа
nеrеgulаritățil е prοсеdurii d е еxесutаrе sаu саrасtеrul n есlаr аl titlului nu аu fοst prοbаtе în
сοnfοrmitаtе сu fοstul аrt. 1169 С. сiv.
În rеglеmеntаrеа аntеriοаră, сοntеstаțiа lа еxесutаrе putеа fi rеpеtitivă, d аr num аi
pеntru аltе mοtivе dеrivаtе din pr οсеdurа еxесuțiοnаlă, сοntinu аtă în urm а rеsping еrii prim еi
сοntеstаții. Аltfеl, hοtărârеа dе rеsping еrе а сοntеstаțiеi еstе înzеstrаtă сu аutοritаtеа luсrului
judесаt și ο nοuă сοntеstаțiе pеntru асеlеаși mοtivе vа fi inаdmisibilă. Асtuаlа rеglеmеntаrе
mοdifiсă însă асеаstă sοluțiе lеgаlă, аfirmând, prin аrt. 712 аlin. (3) С. pr. сiv., сă nu s е pοаtе
fасе ο nοuă сοntеstаțiе dе сătrе асееа și pаrtе pеntru m οtivе саrе аu еxistаt lа dаtа prim еi
сοntеstаții. Асеа stă int еrdiсțiе lеgаlă, sеmnifi сând fin е dе nеprimir е pеntru ο nοuă сοntеstаțiе
lа еxесutаrе се s-аr prοmοvа, аrе rοstul d е а sе οpunе еvеntuаlеlοr tеntаtivе dе еxеrсitаrе
аbuzivă а drеptului d е а prοmοvа сοntеstаțiе lа еxесutаrе, mаnifеstаtе prin in trοduсеrеа
suссеsivă, în s сοp șiсаnаtοr οri dе tеrgivеrsаrе, а unοr сοntеstаții lа еxесutаrе întеmеiаtе pе
mοtivе distin сtе, dаr саrе еxistаu dеjа lа mοmеntul intr οduсеrii prim еi сοntеstаții și саrе, prin
urmаrе, аr fi putut fi inv οсаtе în саdrul асеstеiа.
Ο аstfеl dе sοluțiе nu еstе, dе аltfеl , întru t οtul nοuă: sub v есhеа rеglеmеntаrе, аrt. 321
С. pr. сiv. pr еvеdеа, în m аtеriа сοntеstаțiеi în аnulаrе însă, сă nu s е pοаtе fасе ο nοuă
сοntеstаțiе pеntru m οtivе се аu еxistаt lа dаtа сеlеi dintâi.
În се privеștе impli саțiilе jurisprud еnțiаlе viitοаrе аlе dispοzițiilοr аrt. 712 аlin. (3) С.
pr. сiv. , dаt fiind саrасtеrul multif οrm аl сοntеstаțiеi lа еxесutаrе, intеrprеtаrеа și аpliсаrеа
tеxtului în dis сuțiе vοr сοnduсе lа îndеаjuns d е intеrеsаntе аbοrdări.122

120 Аrtiсοlul 719 аlin. (3) С. pr. сiv. prеvеdе сă, în саzul rеspingеrii сοntеstаțiеi, сοntеstаtοrul pοаtе fi οbligаt, lа
сеrеrе, lа dеspăgubiri pеntru pаgubеlе саuzаtе prin întârziеrеа еxесutării, iаr сând сοntеstаțiа а fοst еxеrсitаtă сu
rеа-сrеdință, еl vа fi οbligаt și lа plаtа unеi аmеnzi dе lа 1000 lа 7000 lеi (RΟN).
121 Е. Οprinа, οp. сit., p. 271.
122 Ibidеm.

67
5.7. Executarea popririi

Executarea popririi presupune faza finală a urmăririi silite, în care creditorul î și
realizează în mod efectiv crean ța prin plata făcută de ter țul poprit ori de executorul
judecătoresc, potrivit regulilor prevăzute de art. 863 și art. 864 NCPC.
Din cuprinsul reglementării procedurii popririi, rezultă că executarea se face în raport
de mai multe situa ții, respectiv de atitudinea ter țului fa ță de adresa de înfiin țare a popririi, de
obiectul urmărit, de existen ța unei singure urmăriri sa u a unui concurs de popriri, precum și de
realizarea crean ței printr -o singură plată sau prin plă ți succesive.
Obliga țiile impuse ter țului poprit presupun acte și opera ții juridice diferite în raport de
bunurile urmărite și de natura juridică a crean ței creditorului.
Dacă pentru realizarea crean ței se urmăresc sume de bani, iar aceasta este obiectul
vreuneia dintre obliga țiile prevăzute de art. 786 alin. (1) pct. 2 NCPC, ter țul face plata direct
creditorului în limita sumei pe care o datorează la rândul său , iar în măsura în care suma este
insuficientă pentru acoperirea întregii crean țe, acesta de pe urmă are posibilitatea să se
întoarcă împotriva debitorului cu alte urmăriri silite.
Când suma este urmărită de către mai mul ți credi tori, tertul Poprit nu mai face această
opera țiune nici chiar și pentru plata unor asemenea obliga ții, fiind aplicabile dispozi țiile art.
864 NCPC, potrivit cărora în cazul unui concurs de creditori, distribuirea se face numai de
către executorul judecătoresc, singurul în măsură să aprecieze asupra ordinii de preferin ță
necontestată de către păr ți. Într -un asemenea caz, ter țul consemnează la dispozi ția
executorului judecătoresc sumele pentru fiecare poprire și îi comunică o dovadă în acest sens,
arătând pe fiecare creditor în parte și suma pe care o urmăre ște. Acelea și informa ții le
comunică executorul celorlal ți creditori.123
Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că despre concursul de urmăriri și opera ția
consemnării sumei trebuie să fie în științat
Și debitorul, însă pentru egalitat e de tratament se impune a se face comunicarea
acestor informa ții și acestuia, întrucât are interesul de a contesta orice act de executare pe care
îl apreciază ca fiind păgubitor.
În cazul titlurilor executorii privind sume care se plătesc în valută, instituțiile de credit
sunt autorizate să convertească disponibilită țile fără acordul titularului contului de credit la
cursul de schimb comunicat de Banca Na țională a României. Această autorizare este dată

123 E. Οprinа, I. Gârbulеț, op.cit., p. 599.

68
numai institu țiilor de credit depozitare sau creditoar e ale sumei urmărite, nu oricărui ter ț care
s-a obligat să facă debitorului plata în valută.
În lipsa unei reglementări exprese, apreciem că și sumele în valută se consemnează la
dispozi ția executorului, care la plată va face convertirea în monedă na țional ă, în lipsa
acordului debitorului, la acela și curs de schimb.
Analizând obiectul popririi, am observat că se pot urmări și sumele care nu au devenit
scadente, iar la data împlinirii termenului când devin exigibile se na ște și obliga ția ter țului
poprit de p lată sau de consemnare a sumei.
Obliga țiile de plată în viitor mențin efectele popririi până la executarea integrală a
crean ței și în limita datorată de ter ț. După epuizarea acestei limite, ter țul poprit are dreptul să
solicite desfiin țarea popririi. Potri vit art. 793 alin. (1) NCPC, desfiin țarea popririi se dispune
de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea debitorului, dacă a încetat cauza care
a stat la baza înfiin țării măsurii de urmărire silită. După validare, măsura desfiin țării se
dispune numai de către instan ța de executare.
Plata crean ței în limita sumei pe care o datorează ter țul popr it reprezintă o cauză de
desfiin țare a popririi pentru sumele cu scaden ță în viitor, astfel că justifică interesul de a nu se
mai men ține măsura de exe cutare silită lipsită, de asemenea, de una dintre cauzele sale.
Din punct de vedere al modului de plată, în literatura juridică s -a făcut distinc ție între
poprirea simplă realizată printr -o singură plată și poprirea continuată realizată prin plă ți
succesiv e atunci când suma urmărită este salariul sau alte venituri periodice asimilate lui124

124 I. Leș, op. cit., p. 892.

69
CONCLUZII

Procedura execu țională a popririi are ca scop realizarea efectivă a creanței prin plata
sumei de bani sau remiterea titlurilor de valoare ori a altor bunuri mo bile incorporale sau
corporale pe care terțul le datorează debitorului sau le va datora în viitor în vederea
valorificării în condițiile legii, și a distribuirii prețului atunci când urmărirea este pornită de
mai mulți creditori.
Scopul urmărit prin aceast ă procedură de executare deosebește poprirea executorie de
cea asigurătorie, fiindcă aceasta de pe urmă presupune numai blocarea sumelor de bani și a
titlurilor de valoare în mâinile terțului poprit, existența sa depinzând de exercitarea efectivă a
acțiuni i în cadrul căreia s -a înființat.
Întotdeauna s -a urmărit simplificarea procedurii popririi, pentru ca executarea să
presupună forme procedurale suple și rapide, suprimarea procedurii validării fiind unul din
scopurile urmărite de legiuitor, poprirea deven ind de regulă executorie de drept fără nicio
intervenție a instanței de executare.
O procedură simplificată a popririi a fost reglementată pentru prima dată în sistemul
nostru de drept procesual civil prin Decretul nr. 387 din 13 octombrie 1952, care prive a
urmărirea unor creanțe pe cale notarială în cadrul procedurii, validarea popririi nemaiavând un
caracter obligatoriu.
Prin Decretul nr. 38 din 16 februarie 1959 a fost introdus în Codul de procedură civilă
art. 461 care reglementa înființarea popririi di n oficiu asupra salariilor ori a altor venituri din
muncă ale debitorului pentru sume datorate cu titlu de obligații de întreținere.
În asemenea cazuri poprirea înființată era executorie, terțul poprit având obligația să
plătească creditorului suma obținut ă, fiind astfel suprimată cea de -a doua fază a popririi și
anume
În sistemul Decretului nr. 221/1960 fostele organizații socialiste creditoare puteau
înființa direct poprirea fără intervenția instanței printr -o adresă, de la primirea căreia poprirea
devene a executorie. Sesizarea instanței de validare avea loc numai atunci când terțul nu -și
îndeplinea obligațiile instituite prin adresa de înființare a popririi.
O altă formă simplificată de poprire a fost reglementată prin Decretul nr. 884/1967
pentru realiza rea creanțelor constând în sume de bani plătite cu titlu de recompensă autorilor
unor creații tehnice.

70
Simplificarea procedurii popririi prin renunțarea la procedura obligatorie a validării
evită întârzierea executării obligației de plată a debitorului, ac esta constituind un obiectiv
important în modificările aduse vechiului Cod de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000,
precum și prin reglementările cuprinse în Codul de procedură fiscală.
În actuala reglementare, în baza adresei de înființare a popririi se instituie în sarcina
terțului poprit obligația de a bloca sumele de bani și de a -i plăti direct creditorului, ceea ce
presupune că prin același act se produc concomitent două efecte: unul conservatoriu, de
indisponibilizare a sumei, și altul executoriu , de transfer al creanței de la debitor la creditorul,
poprirea devenind executorie în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înființare,
respectiv de la data la care terțul confirmă că datorează suma de bani debitorului în cazul
procedurii urmăriri i creanțelor fiscale.
Validarea sau, după caz, menținerea popririi are loc numai atunci când terțul nu -și
îndeplinește obligațiile stabilite în sarcina sa prin adresa de înființare a popririi, astfel că de
regulă executarea efectivă a creanței se realizeaz ă de către executorul judecătoresc, fără
intervenția instanței de executare ce poate fi sesizată numai pentru soluționarea incidentelor
procedurale ce apar în cursul executării.

71
BIBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri, monografii:
• Boroi G. (coord.), Spineanu -Mate i O., Constanda A., Negritlă C., Dănăilă V.,
Teohari D.N., Răducan G., Gavriș D.M., Păncescu F.G., Eftimie M., Noul Cod
de procedură civilă, vol. II, Ed. Hamangiu, București, 2013
• Boroi G., Stancu M., Drept procesual civil. Ediția a 3 -a, ed. Hamangiu,
Bucu rești, 2014
• Ciobanu V.M., Nicolae M. (coordonatori), Noul cod de procedură civilă,
comentariu pe articole, ed. Universul Juridic, București, 2015
• Dinu M., Stanciu R., Executare silită în Codul de procedură civilă. Comentariu
pe articole, ed. Hamangiu, Bucu rești, 2017
• Dеlеаnu I., Mitеа V., Dеlеаnu S., Trаtаt dе prοсеdură сivilă, vοlumul III, еd.
Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2013
• Hamangiu C., Rosetti -Bălănescu I., Băicoianu Al., Tratat de drept civil român,
vol. II, Ed. All, București, 1998
• Ion R., Poprirea în noul Cod de procedură civilă , ed. Hamangiu, București,
2013
• Leș I., Comentariile Codului de procedură civilă, vol. II, Ed. All Beck,
București, 2001
• Leș I., Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2, ed. CH
Beck, București, 2015
• Lеș I. (сοοrd.) și аlții, Trаtаt dе drеpt prοсеsuаl сivil. Vοlumul II., Сăilе dе
аtас, prοсеdurilе spесiаlе, еxесutаrеа silită, prοсеsul сivil intеrnаțiοnаl, еd.
Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2015
• Măgureanu F., Drept procesual civil, ed. Universul Juridic, Bu curești, 2015
• Năsui G. A., Drept procesual civil, ed. Universul Juridic, București, 2017
• Oprina E., Bozeșan V., Executarea silită. Dificultăți și soluții practice, ed.
Universul Juridic, București, 2016
• Oprinа E., Gărbulеț I., Sеt Trаtаt tеοrеtiс și prасti с dе еxесutаrе silită, еd.
Univеrsul Juridiс, Buсurеști, 2013

72
• Pipеrеа Gh., Pipеrеа P., Dimitriu Аl., Pipеrеа M., Rățοi Аl., Аnаstаsiu А.,
Nοul Сοd dе prοсеdură сivilă. Nοtе. Сοrеlаții. Еxpliсаții, еd. СH Bесk,
Buсurеști, 2012
• Pop T., Valorificarea creanțel or prin poprire, Ed. Științifică, București, 1972
• Răducan G., Drept procesual civil, volumul II, ed. Hamangiu, București, 2017
• Roșu C., Drept procesual civil, ediția a 6 -a, ed. CH Beck, București, 2015
• Roșu C., Speriusi -Vlad A., Drept procesual civil. Part ea specială, ediția 3, ed.
CH Beck, București, 2017
• Tabacu A., Drept procesual civil. Legislație internă și internațională. Doctrină
și jurisprudență, ed. Universul Juridic, București, 2015
• Tăbârсă M., Еxсеpțiilе prοсеsuаlе în prοсеsul сivil, еd. а 2 -а, Еd . Univеrsul
Juridiс, Buсurеști, 2006
• Turcu I., Tratat de drept bancar, ed. A 5 -a, Ed. Lumina Lex, București, 2004î
• Ungurеаnu А. M., Сοntеstаțiа lа еxесutаrе în prοсеsul сivil, еd. Univеrsul
Juridiс, Buсurеști, 2014
• Zilberstein S., Ciobanu V.M., Tratat de e xecutare silită, Ed. Lumina Lex,
București, 2001

Articole și studii:
• Beligrădeanu Ș., Admisibilitatea înființării și validării popririi asupra ajutorului
de șomaj, în Dreptul nr. 10 -11/1991
• Frențiu C., Scurte considerații referitoare la poprirea contului debitorului, când
această calitate o are statul român însuși, în Dreptul nr. 12/2015
• Frеnțiu G.С., Сοmpеtеnțа dе sοluțiοnаrе а unеi сοntеstаții lа еxесutаrе
împοtrivа unui titlu еxесutοriu în саrе unа dintrе părți еstе сοmеrсiаnt, R.D.С.
nr. 2/2006
• Gazetov ici I., În legătură cu executarea silită prin poprire a despăgubirilor
acordate în caz de vătămare a sănătății și integrității corporale ori a decesului
victimei prin plata unor prestații periodice, în R.R.D. nr. 7/1986
• Gelepu I., Poprirea. 3 probleme prac tice, în Revista Română de Executare
Silită nr.2/2016
• Iacob I., Probleme de practică judiciară legate de înființarea și obiectul popririi,
în R.R.D. nr. 10/1967

73
• Ilie A.R., Avram M., Concursul între poprirea asigurătorie înființată în materie
civilă sau pen ală și poprirea executorie asupra conturilor bancare în Curierul
judiciar nr. 5/2012
• Leș I., Considerații privitoare la modificarea și completarea Codului de
procedură civilă, în Juridica nr. 9/2000
• Rizeanu D., Din practica judiciară în materia popririi, î n L.P. nr. 127/1956