Plagiat și Drep turi de autor , [604589]

Plagiat și Drep turi de autor ,
noi dimensiuni în epoca digitală

În mileniul digital cunoaștem o dezvoltare explozivă, fără precedent in istoria
umanității fenomen ce se de datorează integral progresului tehnol ogic, acesta din urmă
alimentându -se pract ic din accesul nelimitat la cunoaștere și informație. Aproape o ricine
deține un dispozitiv cu acces la internet, din orice colț al lumii, indiferent de barierele
culturale , sociale sau geografice, poate acces a informații și mai ales poate lansa informații in
spațiul virtual, fără existența unor filtre . Putem considera astfel spațiul virtual – care ocupă
astăzi un loc determinant in viața oric ărui individ, indiferent de accesul acestuia la acest
spațiu – un fenomen ‘viu’, care se extinde și se cizelează prin interacțiunile sociale
‘virtuale ’ (care au loc și rămân înregistrate în acest spațiu).
Orice fel de text scris (publicat) și înregistrat în acest cadru devine parte integrantă în
baza de date universală , indiferent de calitatea și corectitudinea informațiilor înregsitrate.
Astfel s e conturează în aceste circumstanțe posibilitatea ca un student: [anonimizat],
englez ă), iar după o verificare amănunțită să descoperim aceleaș i idei originale într-o altă
lucrare, de asemen ea inedită , a unui student: [anonimizat], spre ex emplu. Se naște
astfel un caz de plagiat neintenționat, dar cine est e plagiatorul presupunând originalitatea și
simultaneitatea ambelor lucrări ? Cu sigur anță acest tip de caz a existat neidentificat înaintea
erei digitale , cum istoria ne dovedește în cazurile celebre .
Acest tip de coincidențe nu constituie un element de noutate și nu aparțin exclusiv
epocii digitale. Avem astfel de ex emple adesea întâlnite în cursul istoriei un iversale încă din
secolul III î.e.n când astronomul și matematicianul grec Aristarchos of Samos descria pr imul
model al sistemului solar cu soare le în centru și restul planetelor așezate în ordine [1] până
la metoda de c alcul Newton –Raphson [2] și recentul Premiul Nobel in Fizică împărțit in 2015
de Takaaki Kajita (Japonia) și Arthur B. McDonald (Canada ), care au dovedit în mod
independent ca neutronii au masă [3]. Conceptul de descoperire multipl ă sau invenție
simultană a fost asimilat și anual sunt admiși simultan până la trei câștig ători a Premiilor
Nobel în științele exacte .
În Științele Socio -Umane unde se operează în general cu abstractizări, această
normă a descoperirilor multiple devine mult mai fluidă și a fost conceptualizată de Alfred
Schütz în cea mai importantă lucrare a sa ‘The Structures of the Life -world ’. Schütz
teoretizează că experiența socială creează o lume în care re alitatea socială trăită în mod
direct este diferită și în acelaș i timp influențează realitatea socială viitoare [4].
În aceste condiții , odata cu dezvoltarea baze i de date universal ă (internet) și
răspândirea accesului general la informație, presiunea pentru originalitate crește în mod

subiectiv. De o importanță cel puțin egală însă pentru cercetare este cunoașterea nouă care
poate implica de exemplu repetarea unui studiu intr-o altă țară obținând astfel o replicare
poate cu rezultate diferite care ar putea valida sau invalida cunoasterea anterioară,
constituind în sine o cercetare valoroasă, chiar dacă este neoriginală. [5]
Putem vorbi astăzi de o criză a replicării rezultatelor cercetării în condițiile în care
accentul pe originalitate este din ce în ce mai semnificativ , în contextul digital descris
anterior. În ‘Reproducibility in Science: Improving the Standard for Basic and Preclinical
Research ’ Glenn Begley și John Ioannidis identifică mai multe perspective de înțelegere a
realității crizei: ‘o rată mare de generare de date noi și publicații , fără precedent istoric ;
demonstrarea cu dovezi incontestabile a faptului că majoritatea ‘descoperirilor ’ nu vor trece
‘testul timpului ’; eșecu l în implementarea bunelor practici științifice și presiunea de a publica
(publish or perish ); nu există o soluție exclusivă si n ici o parte nu este exclusiv
răspunzătoare ’ [6]
Paradoxul care se naște astfe l, într-o lume în care pare aproape imposibil de a aduce
o contribuție nouă și complet originală accentul pe noutate și original este din ce în ce mai
grav cu toate că din punct de vedere al cercetării științifice consi stența și replicarea datelor
se dovedește a fi de o importanță în continuă creștere.

Bibliogra fie

[1] J. W. Draper, History of the Conflict Between Religion and Science, 1874.
[2] "Wikipedia," [Online]. Available: https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Raphson. [Accessed 26 11
2017].
[3] "The Guardian," 6 10 2015. [Online]. Available:
https://www.theguardian.com/science/2015/oct/06/kajita -and-mcdonald -win-nobel -physics –
prize -for-work -on-neutrinos. [Accessed 26 11 2017].
[4] A. Schütz and T. Luckmann, The structures of the life -world, Northwestern University Press, 1973.
[5] C. Rughiniș and S. Voinea, "Dialogul științific și originalitatea rezultatelor cercetării și a lucrărilor
științifice," in Curriculum -cadru – Deontologie academică – Universitatea din București , Bucuresti.
[6] G. Begley and J. Ioannidis, "Reproducibility in Science, Improving the Standard for Basic and
Preclinical Research," Circulation Research, no. 116, p. 116 –126, 2015.