Managementul BURNOUT -ului la medici [604546]

Managementul BURNOUT -ului la medici

Nume autor: Dr. Costache Andreea Nicoleta
Programul de master: MSSS an II
Adresa email: [anonimizat]

Introducere
Burnout -ul la medici a atins niveluri epidemice, cu efecte negative
asupra îngrijirii pacienților, profesionalismului, îngrijirii și siguranței medicilor și
viabilității sistemelor de sănătate. "Burnout" este un fenomen de masă, care este
constant dezbatut în mass -media .
Termenul a fost inventat prin anii 1970 de psihologul Herbert
Freudenberger. El l -a folosit pentru a descrie consecințele stresului sever și ale
idealurilor înalte din profesiile de ajutorare precum cel medical. Personalul
medical este adesea afecta t de burnout , se epuizeaz ă si sunt incapabili să facă
față.
În mod surprinzător, nu există o definiție clară a ceea ce este în realitate
burnoutul. Înca nu s -a definit o boală clară pe baza acestui set de simptome.
DSM -5 nu o recunoaște ca o tulburare distinctă [1]. În ICD -10 este inclus, dar nu
ca o tulburare, ci in problemele legate de dificultatea managemntului vietii (Z73)
[2].
Stresul și depresia nu sunt aceleași condiții ca și burnout. Cu toate
acestea, burnout -ul si stresul pot duce la depresie, iar medicii stresați sunt mai
susceptibili la burnout.

Stres bun sau stres rau
În fiecare epoc ă, un anumit procent de medici s -a plâ ns de profesie, de
practica medical ă și de lume î n general. Cu toate acestea, cu siguranta, aceasta
epoca actuala este diferita de oricare alta. Este acesta „sfarsitul timpului” pent ru
profesie sau pentru doctor?

Medicii constii ncioși sunt permanent stresați î n legatura cu mun ca lor. Ei
au fost intotdeauna ș i vor fi stresa ți cu privire la pacien ții lor.
Astăzi stresul medicului este un stres diferit. Clasica scala Holmes și Rahe
a stresului clasifică evenimente pozitive și negative ale vieții bazate pe gradul de
stres, nu doar pe polaritatea stresului. De exemplu, căsătoria este evaluată ca
mult mai stresantă decât trecerea la o altă linie de muncă sau o reajustare a
afacerii.
Medicii sunt uneori investiți în rezultatele și bunăstarea pacienților lor ca și
cum ar fi căsătoriți, deși această dinamică nu este adesea răsplătită (și cu
siguranță nu este consumată). Nu există întrebări – medicii de astăzi au suferit
schimbă ri fără pr ecedent. Evoluția tehnologiei si calitaț ii a fost o provocare.
Toate aceste modificări pot lăsa medicii să se simtă destul de desființați.
Generațiile de medici care au intrat în școala medicală fără să se gândească
vreodată să fie "deținute" și cei care au vrut do ar să "aibă grijă de pacienți" și să
nu fie deranjați de măsurători economice sunt lăsați cu acest sentiment
inexplicabil de nu se potrivesc.

Semne de avertizare
Un program aglomerat, ore de munca scriptica și sentimentul că pur și
simplu nu p oți face tot ce ești nevoi t, pot conduce la epuiza re și demoraliza re. Le
place medicina, dar ritmul îi ucide. Ce s e întâmpl ă?
Medicii pot suferi de tot felul de probleme, dar dacă se simt mereu
suprasolicitați și descurajați, s -ar putea să se confrunt e cu burnout .
Burnout este considerat a avea o gamă largă de simptome. Nu există un acord
general cu privire la care dintre acestea fac parte din burnout și care nu sunt. Dar
toate definițiile date până în prezent împărtășesc ideea că simptomele sunt
considerate a fi provocate de stres legate de muncă sau de alt tip. Un exemplu
de sursă de stres în afara muncii este îngrijirea unui membru al familiei.
Burnout implică o anumită constelație de s imptome care diferă de cele
ale depresiei, plictiseal ii sau nefericir ii. Lista de burnout Maslach , o măsură de

vârf a burnout -ului, evidențiază trei simptome: epuizarea emoțională,
depersonalizarea și un sentiment redus al realizării [3].
Epuizarea emoțion ală se traduce prin incapacitatea de recuperare de la
stres în timpul liber. Persoanele afectate se simt stoarse și epuizate emoțional, în
imposibilitatea de a face față, obosite și nu au suficientă energie. Epuizarea
descrie un set de simptome care este m ai mult decât o reacție "normală" la stres.
Simptomele fizice includ probleme cum ar fi durerea și problemele de stomac
sau intestin.
Depersonalizarea semnifica transformarea negativista și cinică, cu
repercursiuni asupra relatiei medic -pacient si învinuir ea în mod constant de
ceilalți. În același timp, ei se pot distanța din ce în ce mai emoțional și pot începe
să se simtă amăgiți despre munca lor. Sentiment ul redus de realizare înseamnă
pierd erea încreder ii în abilităț ile tale ca doctor .
Performanța redusă . Burnout afectează în principal sarcinile de zi cu zi la
locul de muncă. Medicii cu burnout sunt foarte negativi cu privire la sarcinile lor,
le este greu să se concentreze, sunt nepasatori și nu au creativitate.
Un stil de viață stresan t poate pune oamenii sub presiune extremă, până
la punctul în care se simt epuizați, incapabili să facă față. Stresul la locul de
muncă poate provoca, de asemenea, simptome fizice și psihice. Cauzele posibile
includ senzația de a fi suprasolicitat permanen t, fiind sub presiune temporală sau
având conflicte cu colegii. Angajamentul excesiv care are ca rezultat faptul că
oamenii își neglijează propriile nevoi pot fi, de asemenea, la baza lor. Problemele
cauzate de stresul la locul de muncă reprezintă un motiv comun pentru a lua
concediu medical. Dar uneori schimbările în mediul de lucru și sprijinul mai
concret în viața de zi cu zi pot ajuta deja cu lucruri precum probleme la locul de
muncă.
Medicul cel mai expus riscului de burnout este „perfecționistul, supe r-
eroul ”. Perfecționiștii nu tolerează greșelile; iar muncitorii muncesc mai tare
atunci cand se simt suprasolicitati, aprofundand problema .
O atitudine care duce la burnout este c ă pacientul întotdeauna vine î n
primul rand, chiar si atunci cand medicul es te epuizat.

Știm că burnout -ul este daun ător pentru îngri jirea pacientului, este dăunăto r
pentru medici și este un precursor comun al tulburărilor clinice, cum ar fi
depresia, anxietatea și consumul de substanțe.

Cauzele de burnout
Nu există o singură cauză. Ele pot varia foarte mult, și orice tip de medic,
indiferent de vârstă sau de speci alitate, este la risc.
O cauză -cheie a epuizării pentru medicii de primă linie este c ă trebuie să
se ocupe de probleme administrative suplimentare, cum ar fi necesitatea
introducerii tot mai multe date în înregistrările medicale electronice. Unii medici
se întreabă dacă această activitate, care îi îndepărtează de îngrijirea pacientului,
îmbunătățește, de fapt, rezultatele pacienților lor. Lucrarea poate implica
probleme legate de medico -legal și cerințele de raportare. Are de -a face cu
completarea formularelor, cu introducerea datelor, cu citirea și semnarea
documentelor.
Atunci când medici i au mai multe cereri pe care le au asupra lor și
consideră că multe din aceste cerințe nu au sens, este ușor pentru aceștia să se
simtă cinici cu privire la munca lor și epuizați emoțional, ceea ce este un semn
comun de burnout.
Un alt factor al burnout -ului este că medicii sunt conectați tot timpul. Ei
trebuie să răspundă munților de e -mail-uri și apeluri non -stop pe smartphone –
urile lor. Aceste conexiuni extra au redus ultimul timp privat pe care medicii îl
aveau și medicii trebuie să se lupte pentru a r ecupera acel timp personal.

Masuri
Nu există nimic alb și negru în burnout și nu există o soluție permanentă.
Trebuie sa existe unui echilibru între energia consumat ă la locul de muncă
și capacitatea de reîncărcare.
Programul special de lucru al medicilor (spital, ambula toriu, garzi, cursuri,
conferinț e, congrese) este mai dificil de integrat în viața personală , presupunand

nopți pierdute, week -end-uri de munca ș i dep lasari interne sau exte rne. In primul
rand contează înț elegerea ș i acceptarea programului de c ătre familie.
Pentru a fi apt de a î ngriji pacienț ii, medicii trebuie s ă aibă grijă în primul
rand de propriile nevoi.
Schimbarea obiceiurilor și a pr acticilor de lucru nu mai este o alegere. De
asemenea, locurile de muncă trebuie sa fie mai distractive și mai puțin stresante,
astfel încât medicii să se poat ă întoarce la bucuria medicinii.
Folosirea tehnici lor simple de respiraț ie în situații stresante , elibereaz ă
stresul ș i frustrarea la locul de munc ă și devine ochi ul furtunii – calm, concentrat
și centrat, indiferent de ce se intampl ă în jur.
Într-un studiu din 2009 , medici de asistență medicală primară au participat
la un curs de mindfulne ss care a inclus meditație mindfulness , exerciții de
conștientizare de sine, povestiri despre e xperiențe clinice semnificative și
interviuri apreciative, o tehnică folosită pentru a extrage ceea ce este important
pentru oameni și cum pot pune această cunoa ștere să funcționeze într -un mod
pozitiv. Acești medici au prezentat reduceri ale burnout -ului și perturbări totale
ale dispoziției [4].
O echipă de cercetatori din Clinica Mayo, Minnesota, a întreprins o
revizuire sistematică pentru a înțelege mai bine c um să prevină și să reducă
burnout -ul. Cercetatorii au identificat 52 de studii randomizate sau de cohorta,
incluzand 3630 medici si au constatat ca scorurile de burnout a scazut de la 54%
la 44%, in timp ce epuizarea emotionala si scorurile de depersonali zare au
scazut semnificativ [5].
Strategiile individuale includ m etodele de prevenire suplimentare:
începerea zilei cu un ritual relaxant; adoptarea de alimentație sănătoasă, exerciții
și obiceiuri de dormit; stabilirea limitelor; pauze de la tehnologie; hrănind partea
creatoare și învățând cum să gestion eze stresul.
În timp ce medicii se lupta contra simptomelor de burnout , singura
modalitate de a preveni cu adevărat este printr -o combinație de schimbare
organizațională și educaț ie.

Maslach și Leiter au afirmat că burnout -ul are loc atunci când există o
discrepan ță între organizație și individ cu privire la ceea ce ei numesc cele șase
domenii ale vieții de muncă: volumul de muncă, controlul, recompensa,
comunitatea, corectitudinea și valorile [6].
Rezolvarea acestor discrepanțe necesită o acțiune complex ă din partea
individului și a organizației . O conexiune mai bună a volumului de muncă
înseamnă asigurarea resurselor adecvate pentru a satisface cererile, precum și a
soldurilor de munc ă/viața ca re îi încurajează pe angajați să -și recapete energia.
Preventia la nivel organiza țional se poate solu ționa prin discutii intre
colegi, cu rezolvarea inechitățil or percepute în munca lor , dar si cu activitati de
genul team building.
Cercetătorii au concluzionat că atât strategiile individuale, cât și cele
organizaționale pot avea ca rezultat reduceri semnificative din punct de vedere
clinic în epuizarea medicilor. Ei au subliniat că sunt necesare cercetări
suplimentare pentru a stabili care sunt cele mai eficiente intervenții în cadrul
populațiilor specifice, precum și cum ar putea fi combinate soluțiile individuale și
organizaționale pentru a oferi îmbunătățiri și mai bune în ceea ce pri vește
bunăstarea medicului [5].

Totul pentru dragostea de medicină
Există, desigur, alegeri: pur și simplu să te abții, să neglijezi că situația nu
este așa de rea sau să faci schimbări. Majoritatea medicilor au avut modele
privind intrarea în medicină încă din copilărie. Chiar dacă există un sentiment că
cineva este gata să meargă mai departe, există o taxă emoțională suplimentară
atunci când un asemenea sentiment de identitate de lungă durată este provocat.
Intensitatea acestei sarcini emotion ale poate fi la fel de grea daca consider i ca
este clar c ă este timpul s ă mergi mai departe sau daca nu ești sigur.
Majoritatea doctorilor pe care îi cunosc, care au trecut prin această
tranziție, au încă un sentiment de regret în noile lor eforturi. Desp ărțirea de
relația medic -pacient este dificilă, așa cum este înrădăcinată și dorința de ai ajuta
pe alții.

În general, atunci când tranzițiile sunt clare și mai ușoare, este pentru că
individul (medicul, în acest caz) a menținut o perspectivă extinsă asupra
obiectivelor personale pe termen lung și este capabil să facă o schimbare care
încă se aliniază acestor obiective. Deoarece cei din domeniul asistenței medicale
au, în centrul lor, atât un obiectiv imediat, cât și unul pe termen lung, de a ajuta
oamenii, poate fi profund dificil să găsești o altă vocație care să întrunească
acest obiectiv într -o măsură comparabilă. Mulți medici nu pot "vedea" că sunt
nemulțumiți de slujba lor până când altcineva nu le indică.
O primă aluzie la administraț ia în medicin ă este timpul. Medicii tind să -și
petreacă prea mult timp "la locul de muncă", fie că este fizic la birou sau spital
sau în afara muncii, legați la dispozitivele electronice. S -ar putea să se simtă
nemulțumiți și chiar să faca noaptea alba gândindu -se: „Ce tre buie să fac?" . Ei
pot căuta sfaturi de la prieteni și de la familie, doar pentru a rămâne
neconvingătoare, deoarece sfatul bine intenționat – chiar dacă este corect – nu
vine de la cineva din medicină. Acești medici conflictuali, adesea nemulțumiți,
spun c ă adesea nu doresc să discute despre dilema lor cu alți medici și colegi,
de teamă că îndoielile lor se vor scurge în comunitatea medicală locală. Aceștia
pot cunoaște cu adevărat răspunsul, care implică întotdeauna schimbare. Partea
dificilă o face schimb area însăși.

Situația actuala
În mass -media apar cifre diferite ale cazurilor de burnout; de exemplu,
unele companii germane de asigurări de sănătate afirmă că în Germania sunt
afectate până la nouă milioane de persoane.
Burnout este o problemă în creștere în rândul medicilor.
Specializările medicale care au raportat cele mai ridicate niveluri de
burnout în anul 2017 au fost medicii de urgență (59%), ginecologii și obstetricienii
(56%), medicii de familie (55%) și interniștii (55%). Chiar și cele ma i scăzute
specialități încă au raportat rate ridicate: psihiatrie (42%), alergie și imunologie
(43%), oftalmologie (43%), diabet și endocrinologie (46%).

Medicii de sex feminin au raportat niveluri mai ridicate de burnout (55%)
decât medici de sex masculin (45%).
Burnout pare a fi chiar mai mare printre medicii rezidenți. Un sondaj din
2015 al rezidenților de la Universitatea din Carolina de Nord a arătat o rată de
burnout de 70%, cele mai ridicate procente fiind în rândul celor din chirurgia
generală (89% ), radiologie (85%), subspecialități chirurgicale (82%),
anesteziologie (81 %) și medicina internă (79%). [7 ]

Ramai sau pleci?
Decizia se poate lua atât după câteva vizite la psiholog, unde se poartă
discuțiile de orientare sau după o analiză personală a diferitelor aspecte ale
problemei. În balanță se pun diverse întrebări care să ajute la clarificarea și
soluționarea problemei. Deci, cum pot medici să încerce să fie sinceri cu ei înșiși
despre necesitatea unei schimbări? Înainte de a lua orice decizie pr ipită să își
răspundă la următoarele intrebări:
1. Cum este pasiunea ta? Te trezești gata să mergi la muncă sau cu un
sentiment de frustrare și teamă? Așteptăm cu nerăbdare posibile provocări și
oportunități sau este stins incendiul?
2. Cum sunt nervii tăi? Ai devenit nerăbdător într -un mod extra gerat ? Dacă vă
simțiți în mod constant stresați și negativi sau nefericiți în privința muncii, atunci
este timpul să mergeți mai departe.
3. Cum este sănătatea ta? O cultur ă a muncii nesănătoasă poate duce la
consecințe negative asupra sănătății pentru tine, fizic și mental. Stresul
determină modificări ale greutății, noi diagnostice medicale sau necesitatea unei
doze mai mari de medicamente .
4. Cum este relația dvs. cu coleg ii dvs.? Oricine care a lucrat mult timp va avea
cu siguranță conflicte cu un coleg. Cu toate acestea, epuizarea și oboseala dvs.
vă pot colora perspectiva asupra altora și vă pot afecta abordarea la locul de
muncă.
5. Cum vă potriviți cu institutia? Dacă nu vă încadrați în cultura institu țional ă? Mai
ales în această epocă a reglementării guvernamentale și a sancțiunilor, puteți

simți că există diferențe etice sau morale în modul în care practica operează
împotriva a ceea ce credeți. Consecințele economice personale ale înotului
împotriva valului pot fi severe. Cu toate acestea, chiar dacă nu are un impact
economic real, dezechilibrele culturale și etice pot crea un loc de muncă
inconfortabil incomod.
6. Care este productivitatea muncii dvs.? Productivitatea și capacitatea nu se
împletesc în mod inevitabil. Dacă performanța dvs. suferă, nu contează că
sunteți capabil să vă faceți un loc de muncă din punctul de vedere al educației și
al competențelor.
7. Sunt aptitudinile tale pe deplin incluse? În medicină, la fel de mult, dacă nu
chiar mai mult decât în majoritatea oricărei alte profesii, „practica" este perfectă
și permite medicilor să contribuie pe deplin în mod semnificativ la vocatia
noastră.
8. Te -ai plictisit? Dacă nu creșteți sau nu învățați ceva no u, atunci vă veți
micșora. Da, există întotdeauna lucruri noi descoperite în domeniul medical. Cu
toate acestea, un avans științific nu este întotdeauna o avansare a cunoștințelor
personale. Pentru aceia dintre noi care văd pacienții în mod regulat, există
întotdeauna misterul pacientului individual și cursul unic al sănătății unei
persoane. Dar dacă acest lucru nu satisface poftele voastre intelectuale, atunci
de dragul dezvoltării proprii, poate fi timpul pentru o schimbare.
9. Cum este echilibrul între v iața profesională și viața ta? In ultimii ani, natura
intruzivă și laborioasă a înregistrării electronice a sănătății a afectat în mare
măsură fluxul de lucru și angajamentul de timp total necesar pentru majoritatea
locurilor de muncă din domeniul asistenț ei medicale. Numai acest lucru poate
afecta profund timpul necesar pentru a fi cu familia.
10. Cum este compensația dvs.? Pe măsură ce sarcinile și descrierile postului
dvs. s -au schimbat (au crescut), compensația dvs. a corespuns eforturilor
dumneavoastr ă? În ciuda cererilor, asistența medicală rămâne adesea una dintre
cele mai bune opțiuni pentru venituri suficiente și continue.
11. Cât de bine sunteți auzit? O birocrație mare adesea nu poate reacționa și
recompensa angajații în moduri motivaționale și e ficiente. Chiar și grupurile

medicale private cu mai mulți proprietari pot avea dificultăți în a ajunge la un
consens adecvat și la timp.
12. Ești sigur? Acest lucru ar trebui să fie de la sine înțeles.

Când decizia corectă este de a merge mai departe?
Mulți oameni – nu doar medici – vor permite o perspectivă negativă de a -și
colora impresia despre practica sau compania pentru care lucrează. Acest lucru
este natural, bineînțeles, dar și originea avertismentului "iarba verde".
Perspectivele externe, sau ch iar consultările formale sau auditurile, pot ajuta pe
toți cei implicați să înțeleagă cât de funcțională sau disfuncțională este o practică
sau o companie. Cu toate acestea, este de asemenea un truism că consultanții
adesea colectează o taxă mare pentru a le spune oamenilor ceea ce știu deja.
Medicii tind să aibă o așteptare mai mare decât media pentru satisfacția și
împlinirea muncii.

Concluzii
Problema se axeaz ă pe subdiagnosticarea sau diagnosticarea tardivă de
burnout, ceea ce ar putea însemna că problemele reale nu sunt identificate și
tratate corespunzător.
Se presupune că cea mai puternică cauză a suferinței medici lor la locul de
muncă este provocar ea judecății practice a medicului. Aprecierea practică este
facultatea, care conectează cunoștințele și rațiunea, știința și experiența,
problemele generale și individuale. Acesta se află în centrul acțiunii medicale, iar
exercițiul său este strâns asociat cu o plăcere la locul de muncă. Se presupune
ca evoluția medicinei are o influență dăunătoare asupra formării și exercitării
acesteia .
Dintre cele trei caracteristici definito rii ale burnout -ului, cel mai u șor de
remediat este considerat ă a fi epuizarea. Atat strategiile individuale, cât și cele
organizaționa le pot duce la rezolvarea epuizarii medicilor.

Subiectul burnout -ului la medici ramane o preocupare majoră pentru
politica publică , in special in marile centre clinice si universitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Ulrich Kraft (June 2006). "Burned Out" . Scientific American. Pp. 28 -33.
2. ICD-10: International Classification of Diseases. Geneva: World Health
Organization, 2015.
3. Maslach C, Jackson SE, Leiter MP, et al. Maslach Burnout Inventory.
Mind Garden.
4. Krasner MS, Epstein RM, Beckman H, et al. Association of an educational
program in mindful communication with burnout, empathy, and attitudes
among primary care physicians. JAMA. 2009;302:1284 -1293 .
5. West CP, Dyrbye LN, Erwin PJ, Shanafelt TD. Interventions to prevent
and reduce physician burnout: a systematic review and meta –
analysis . Lancet . 2016 Nov 5;388(10057):2272 -2281 .
6. Maslach, C.; Schaufeli, W. B.; Leiter, M.P. (2001). S.T. Fiske; D.L.
Schacter; C. Zahn -Waxler, eds. „Job burnout“. Annual Review of
Psychology. 52: 397 -422.
7. Holmes EG, Connolly A, Putnam KT, et al. Taking care of our own: a
multispeciality study of reside nt and program director perspectives on
contributors to burnout and potential interventions. Acad Psychiatry.
2017;41: 159 -166.