CONFERENȚIAR PROF. DR. ANDREEA CRISTINA STAICU [604537]

1
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE – SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

Toxoplasmoza și m alaria

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
CONFERENȚIAR PROF. DR. ANDREEA CRISTINA STAICU

STUDENT: [anonimizat]2017 –

2
CUPRINS

Introducere ……………………….. …………………………….. ……… 3
CAPITOLUL 1 : Toxoplasmoza ………………………… ……… 4 – 11
1.1. Agentul cauzator : Toxoplasma gondii ……….. ……… …………. 4
1.2. Stadiile infec țioase și gazdele parazitului………. ………… ……4-6
1.3. Căile de transmitere ale speciei Toxoplasma gondii ………… 6
1.4. Ciclul de viață………………………………………………… ………… …6-7
1.5. Metode de diagnostic…………………………………. ………… ………7
1.6. Răspândirea geog rafică…………………………….. ………… ……… ..7-8
1.7. Studiu de caz…………………………………………….. ………… ……….9
1.8. Simptomele toxoplasmozei ( studiu de caz)……… ……………..9-10
1.9. Prevenție și tratament………………………………….. ………. ………10-11
CAPITOLUL 2 : Malaria………………………………11 -15
2.1. Agentul etiologic ………………………………………….. ..11
2.2. Stadiile infec țioase și ciclul de viață…………………… .11-12
2.3. Simptome………………………………………………………… .13
2.4. Răspândirea geografică……………………………………… .14
2.5. Tratament………………………………………………………… .14-15
2.6. Prevenție………………………. ………………………………… .15
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………. 16
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………. 17

3
INTRODUCERE
Scopul lucrării :
 Caracterizarea a două afecțiuni produse de specii ale filumului
Apicomplexa, Regnul Protista : toxoplasmoza și malaria
Obiective propuse :
 Prezentarea detaliată a ciclurilor de viață specifice paraziților luați în
discuție
 Identificarea metodelor de prevenție
 Identificarea simptomatologiei și prevalența speciilor studiate în
anumite areale geografice
Stadiul cunoașterii temei abordate :
Toxoplasma gondii a fost inițial descoperit ă la specia Ctenodactylus
gundi (Ordinul Rodentia , Famil ia Ctenodactylidae ) de către Nicolle și Manceaux
în anul 1908. După aproape 30 de ani, s -a ajuns la concluzia că Toxoplasma gondii
provoacă boli și la om. Iar dupa încă 47 de ani, a fost descoperit ciclul de viață al
parazitului, în toate detaliile sale ( formarea oochistului în urma fazei sexuate
desfășurate în inte stinul subțire al gazdei definitive ) [ Dubey -Hill, 2014 ]
În cazul malariei, Lavern a identificat î n anul 1880 stadiul de
microgametocit al parazitului într -un spital militar din Algeria . În 1885, structuri
similare au fost descoperite în sângele unor păsări din Rusia. 9 ani mai târziu,
Patrick Manson a emis ipoteza conform căreia, țân țarul ar putea transmite malaria ,
teorie confirmată independent de doi medici : Giovanni Battista Grassi și Ronald
Ross . Ross a demonstrat existența speciilor genului Plasmodium în peretele

4
glandelor salivare și al mezenterului unui țânțar din genul Culex , descoperire
răsplătită cu Premiul Nobel în 1902. [ Igweh, 2012]

Capitolul 1
Toxoplasmoza

1.1. Agentul cauzator : Toxoplasma gondii
Toxoplasma gondii aparține unui filum exclusiv parazit : Apicomplexa
(Fig.1), care concentrează indivizi ce posed un ansamblu apical de organite
În alcătuirea acestui complex intră un inel apical, un conoid, mioneme,
rhopotrii și microtubuli subpelicular i ( Fig. 2)
[ Aio anei-Stravescu -Bedivan, 2011]

Fig. 1 : Ierarhia taxonomică pentru Toxoplasma gondii
( Dubey -Hill, 2014)
Fig. 2 : Schema generalizată a unui reprezentant
din filumul Apicomplexa
( Aioanei -Stavresc u-Bedivan, 2011

Regn Protista
Filum Apicomplexa
Clasa Sporozoasida
Subclas a Coccidiasina
Ordinl Eucoccidioridia
Subordinul Eimeriorina
Familia Toxoplasmatidae
Genul Toxoplasma
Specia gondii

5
1.2 Stadiile infecțioase și gazdele parazitului

În general , reprezentan ții subclasei Coccidiasina au cicluri de dezvoltare
complicate, Toxoplasma gondii fiind un bun exemplu . Astfel, parazitul prezintă
trei stadii : tahizoit , bradizoit , oochist ( ce conț ine sporozoiț i ) ( Fig. 3 )
De regulă, tahizoi tul este aproximativ de dimensiunea unei hematii ( prezintă o
formă semilunară) . La exterior, se evidențiază o membrană ce apără organite ce
îndeplinesc diverse funcții.
Cel de -al doilea stadiu ( bradizoit ) prezintă un nucleu situat spre capătul
posterior, în timp ce nucleul tahizoiților este poziționat mai central . Bradizoiții au
dimensiuni mai reduse și sunt mai puțin predispuși la distrugere de către en zimele
proteolitice față de tahizoiți. [ Dubey -Hill, 2014] .

Fig. 3 : Stadiile infecțioase ale
Toxoplasma gondii ( A: Tahizoit,
B: Bradizoit, C: Sporozoit)
(Dubey -Hill, 2014)

A : Anterior end – Partea
anterioară; Conoid – Conoid;
Subpellicular microtubule –
microtubul subpelicular;
Microneme -Micronemă; Rhoptry –
Rhopotrii ; Dense granule – proteină
; Plasmalemma/plasma membrane
– Plasmalemă/membrană
plasmatică; Parasitophorous
vacuole – vacuola parasitoforă ;
Posterior end – Parte posterioară;
Mithocondrion – Mitocondrie;
Rough endoplasmic reticulum –
Reticu l endoplasmatic rugos; Golgi
complex – Aparat Golgi; Nucleus –
Nucleu

B: Thin cyst wall – Peretele subțire
al chistului; Bradyzoites –
Bradizoiți

C: Thin oocyst wall – Peretele
subțire al oochistului; Sporocysts –
Sporochiști; Sporozoites –
Sporozoiți

6
Infecția cu Toxoplasma gondii numită toxoplasmoz ă este larg răspândită la
oameni, de-a lungul istoriei aproape a treia parte din omenire fiind expusă la acest
parazit. Deși poate fi considerată inofensivă datorită manifestării asimptomatice la
adulții cu o imunitate bine dezvoltată, infecț ia poate cauza boli severe copiilor și
adulț ilor cu un sistem imunitar scăzut. [ Dubey -Hill, 2014].
Toxop lasma gondii utilizează ca gazde definitive feline și are o gamă
neobișnuit de largă în ceea ce priveste gazdele intermediare . [ Spickler, 2005].
Studiile serologice indică faptul că infecțiile sunt frecvente la porci și
carnivore sălbatice, inclusiv vulpi , ratoni , urși, sconcși și feline . Forme ale
toxoplasmozei au fost raportate și în genuri și specii ale familiei Cervidae , precum
și la maimuțe , copitate , marsupiale și mamifere marine .
Mortalitatea provocat ă de infecția cu T. gondii a fost recent semnalată în
populațiile de vidră de mare ( Enhydra lutris ) ( Fig. 4 ) , boala amenințând
existența speciei. [ Dubey -Hill, 2014] .

1.3 Căile de transmitere ale parazitului Toxoplasma gondii :

 pe cale fecal -orală răspândind oochiști în ape, soluri etc. [ Dubey -Hill,
2014]
 prin consumul de carne infestată sau nepreparată corespunzator
Fig. 4 : Enhydra lustris – vidra de mare

( Jeff Foot,
http://cdn1.arkive.org/media/2E/2EFDB
C4D-4AC7 -4E2B -87F3 –
9141A1368BF9/Presentation.Large/Calif
ornian -sea-otter -eating-sea-star.jpg )

7
 prin transfer transplacentar de la mamă la făt [ Spickler, 2005]

1.4 Ciclul de viață

Toxoplasma gondii este supusă unui ciclu de reproducere asexuată la
toate s peciile. Peretele chistului ( Fig. 3. B ) sau oochistului ( Fig. 3. C ) se dizolvă
în timpul digestiei, eliberând bradizoiți sau sporozoiți, care pătrund în învelișul
intestinului subțire. Aceștia încep să se multiplice în stadiul de tahizoit ( Fig. 3. A).
Tahizoiții pot intra prin intermediul circulației limfatice și sanguine la
nivelul țesuturilor extraintestinale în câteva ore de la infectare. [ Spickler, 2005].
Ei pot pătrunde în aproape orice tip de celulă și se multiplică. În cele din urmă,
celula -gazdă se rupe și permite intrarea tahizoiților în celule noi. [ Dubey -Hill,
2014] .
În timp ce rezistența gazdei se dezvoltă ( la aproximativ 3 saptămâni de la
infectare ) [ Spickler, 2005] , tahizoiții încep să dispară din țesuturile viscerale
formând bradizoiți incluși în chiști. Ace ști chiști se gă sesc cel mai frecvent în
mușchii scheletici și cardiaci , creier, miocard [ Dubey -Hill, 2014] și , în general,
pot rămâne în organismul gazdei întreaga viață.
În cazul reprezentanților familiei Felidae , gazdele definitive, paraziții
sunt supuși simultan unui ciclu sexuat de reproducere . [ Spickler, 2005].
După ingerare, unii bradizoiți se multiplică în celulele epiteliale ale
intestinului subțire. [ Dubey -Hill, 2014] . După numeroase cicluri de reproducere
asexuată, acești bradizoiți inițiază ciclul sexuat care are ca rezultat fo rmarea unui
oochist nesporulat. [ Spickler, 2005 ].
Oochistul este eliminat în fecale și sporulează în mediul înconjurător ( de
la 1- 5 zile în condiții propice , până la câteva săptămâni ). După sporulare,
oochistul conține două sporociste, fiecare cu câte patru sporozoiți.

8
Oochiștii sunt extrem de rezistenți la condițiile de mediu și pot rămâne
infecțioși pentru o lungă perioada de timp ( în apă sau în soluri calde, umede).
Totuși , e i nu supraviețuiesc într -un climat arid sau geros . Chiștii își po t păstra
încărcătura infecțioasă pentru săptămâni în fluidele corpului și în carne , atâta timp
cât aceasta este nepreparată termic. [ Spickler, 2005 ].

1.5 Metode de diagnostic

Toxoplasmoza este de obicei depistată prin intermediul testelor
serologice cum ar fi :
 ELISA ( enzyme -linked immunosorbent assays )
 Sabin -Feldman dye test
 Test de hemaglutinare directă și indirectă (direct and indirect
hemagglutination )
 Teste de aglutinare modificata ( modified agglutination tests )
[ Spickler, 2005 ]

1.6 Răspândire geografică

Toxoplasma gondii este o specie cosmopolită ( larg răspândită pe
întreaga planetă). În Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, este
estimat că aproximativ 10 -40 % din populație este infectată, în timp ce în America
Centrala și de Sud, precum și în Europa continentală , estimările privind rata de
infectare variază de la 50 până la 80 % ( Fig. 5)

9
În ceea ce privește specii le non-umane ( Fig. 6 ) este influențată doar de
absența felinelor ( sălbatice sau domestice ) care au rolul de gazde definitive pentru
finaliza rea ciclului de viață al parazitului. [ Dubey -Hill, 2014]

Fig. 5 : Distrib uția geografică a răspândiri i anticorpilor de Toxoplasma gondii la om
( Dubey -Hill, 2014)

Fig. 6 : Răspândirea Toxoplasmei gondii la animale domestice din diferite regiuni
( Dubey -Hill, 2014)

Legendă : Sheep – Ovine ; Goasts – Capre ; Pigs – Porcine ; Cattle – Bovine ;
Equids – Familia Equidae ; Cats – Pisici ; Dogs – Câini

10

1.7. Studiu de caz

National Health and Nutrition Examination Survey ( NHANES ) din Statele
Unite ale Americii a realizat în diferite perioade , un studiu ( Tabel. 1 ) referitor la
rata de seroprevalență în cazul infecției cu Toxoplasma gondii , utilizând categorii

de vârstă distincte , persoane din diferite medii ș i metode variate de diagnosticare
[ Dubey -Hill, 2014]

Tabel. 1 :Seroprevalența cauzată de infecția cu Toxoplasma gondii la om ( subiecți proveniți
din SUA)

( după Dubey -Hill, 2014)

Legendă : DT, dye test – test de colorare
ELISA ( enzyme-linked immunosorbent assay ) – imunoabsorb ția enzimelor linkate
MAT ( modified agglutination test ) – test de aglutinare modificată

Perioada de
testare Vârsta participanților Sursa
persoanelor
testate Tipul
testării Numarul
persoanelor
testate Rezultate
pozitive,
în
procente
1962 Adulți ( vârsta medie ) militari DT 2680 14,0
1989 Adulți ( vârsta medie ) militari MAT 2862 9,5
1988 -1994 Peste 12 ani NHANES ELISA 17658 22,5
1999 -2000 12-49 ani ( 14.9 % femei) NHANES ELISA 4234 15,8
1999 -2004 12-49 ani ( 11 % femei) NHANES ELISA 15960 10,8

11
1.8. Simptomele toxoplasmozei ( studiu de caz )

Toxoplasmoza este larg răspândită la om, deși prevalența ei va riază
contrastant de la o zonă la alta . Cele mai multe infecții la om sunt asimptomatice ,
deși s -au semnalat multiple cazuri în care parazit ul produce boli debilitante.
[ Dubey -Hill, 2014]
Spre exemplu, persoanele de sex feminin cu o imunitate scazută, infectate
cu Toxoplasma gondii înainte de a rămâne însărcinate pot suferi ( prin reactivarea
infecției ) de toxoplasmoză congenitală , al cărei diagnostic la timp este vital din
cauza riscului pentru făt.
Afecțiunile globului ocular constituie o consecință frecventă și gravă a
infecției cu Toxoplasma gondii ( Fig. 7 ) [ Spickler, 2005 ]
Studii recente au indicat o legătură între toxoplasmoză ș i schizofrenie
(2003, 2008).
Inflamarea ganglionilor limfatici este cel mai frecvent simptom clinic
observat în cazul toxoplasmozei acute la om. Acest simptom mai poate fi asociat
cu febră, oboseală, dureri musculare etc. ( Tab el. 2 ) [ Dubey -Hill, 2014] .

Fig. 7 : Fotografia unei cicatrice a retinei
dobândită din cauza toxoplasmozei
( după Cohen, 2014 )

12

Tabel. 2 : Frecvența simptomelor toxoplasmozei acute la adulți
( după Dubey -Hill, 2014)

1.9. Prevenție și tratament
 Prepararea corepunzătoare a hranei ( carnea trebuie sa fie
preparată la temperaturi ridicate pentru a fi siguri de eliminarea
parazitului : vită, miel – 63 grade Celsius ; vânat sălbatic, porc – 71
grade Celsius ; păsări de curte – 82 grade Celsius ) Simptom Atlanta, Georgia
( 35 pacienți ) Panama
( 35 pacienți ) Brazilia
( 155 pacienți )
Febră 94 90 82
Inflamarea
ganglionilor limfatici 88 77 75
Dureri de cap 88 77 87
Dureri musculare 63 68 80
Torticolis 57 55 –
Apetit scăzut 57 – 69
Durere în gât 46 – –
Dureri articulare 26 29 61
Apariția eczemelor 23 0 7
Confuzie 20 – –
Dureri de urechi 17 – –
Senzație de greață 17 36 38
Durere oculară 14 26 –
Dureri abdominale 11 55 –

13
 Fructele și legumele necesită o spălare eficientă penru
îndepărtarea oochiștilor
 Igienizarea mâinilor după contactul cu carne crudă, sol sau
nisip

Se pot utiliza antibiotice în cazul femeilor gravide, pacienților afectați la
nivelul unor organe, copiilor infectați congenital sau cu boli oculare.
La ora actuală, vaccinurile umane nu sunt disponibile. [ Spickler, 2005 ]

Capitolul 2
Malaria
2.1. Agentul etiologic
Malaria este considerată una dintre cele mai importante boli infecțioase ale
omenirii , manifestată încă din cele mai vechi timpuri ( este menționată în
numeroase pasaje biblice și în scrierile lui Hipocrate ).
Ca și în cazul toxoplasmozei, malaria este cauzată de protozoare ce aparțin
filumului Apicomplexa , specii ale genului Plasmodium . [ Crutcher -Hoffman, 1996]
Plasmodium sp. cuprinde paraziți care infectează eritrocite ale vertebratelor.
[ Bannister -Sherman, 2009].
Patru specii ale acestui gen declanșează boala la om : Plasmodium
falciparum , Plasmodium vivax , Plasmodium ovale și Plasmodium malariae .
Răspândirea la om se realizează prin înțepătura unor specii de țânțari ale genului
Anopheles ( femelă ) ( Fig. 8 ) [ Crutcher -Hoffman, 1996].

14

De asemenea, există sute de specii ce afectează reptile, păsări și alte
mamifere. [ Igweh, 2012]

2.2. Stadiile infecțioase și ciclul de viață
La fel ca multe protozoare, speciile genului
Plasmodium . trec prin numeroase stadii pe parcursul
ciclului lor de viață de tip ,, două -gazde” ( Fig. 9).

Forma infestantă este uninucleată și este
reprezentată de sporozoi t. [Crutcher -Hoffman, 1996 ]

Atât femelele, cât și masculii țânțarilor se hrănesc cu nectar. Deoarece
conținutul proteic din nectar este insuficient pentru producția de ouă, femela are
nevoie să se hrănească cu sânge. [ Igweh, 2012] .
Atunci când un țânțar -anofel infectat înțeapă un vertebrat ( omul ),
sporozoitul este injectat în piele prin intermediul salivei.

Sporozoiții intră în circulația sanguină sau limfatică în scopul infectării
anumitor organe : ficatul ( mamifere ), celule le endoteliale și macrofage ( păsări,
șopârle ) [ Bannister -Sherman, 2009] . Conform unor studii, se consideră că Fig. 8 : Femelă -adult de
Anopheles quadrimaculatus
(McCann, 2009 )

15
intrarea sporozoiților în celulele parenchimatice ale ficatului se realizează în circa
30 de minute de la inoculare.
În celulele hepatice, parazitul se dezvoltă într -un stadiu multinucleat de
schizont . Ei proliferează și formează sute de merozoiți invazivi.
Această fază a bolii durează, de obicei, între 5 -21 de zile, î n funcție de
specia parazitului. [Crutcher -Hoffman, 1996] .
Indiferent de timpul necesar pentru dezvoltare , schizonții maturi se rup ,
eliberând merozoiții în sânge, care mai apoi vor invada eritrocitele .
În interiorul unui eritrocit , parazitul se hrănește cu celula -gazdă, apoi se
multiplică ,ceea ce conduce la forma rea mai multor merozoiți care părăsesc celula
și invadează noi eritrocite, ciclul repetându -se de mai multe ori. [ Bannister –
Sherman, 2009].

În țânțar, gametoc iții (stadiul sexuat al Plasmodiu m sp. dobândit o dată cu
ingerarea hranei ) se dezvoltă în macrogameți ( feminini) și microgameți
( masculini ) , care sunt supuse fertilizării pentru a forma zigotul [Crutcher –
Hoffman, 1996] .
Acesta devine, în primă fază , un ookinet care penetrează peretele intestinal
al țânțarului și formează un oochist rotunjit. Astfel, parazitul se multiplică asexuat
pentru a forma sute de sporozoiți . Cei maturi reușesc să străpungă învelișul
oochistului și ajung în hemocel, și mai apoi la glandele salivare. [Bannister –
Sherman, 2009]

16

Fig. 9 : Principalele caracteristici ale ciclului de viață la
Plasmodium falciparum
( Bannister -Sherman, 2009 )

Legenda : Liver – Ficat; Merosoites – Merozoi ți; Gametocytes – Gametociți;
Gametocytes taken up by mosquito – Gametociți preluați de țânțar; Growth stages
of oocyst – Stadiile de dezvoltare ale oochistului; Fertilization – Fertilizare;
Zygote – Zigot; Stomach wall – Peretele intestinului ; Salivary gland – Glanda
salivară; Exflagellation – Exflagelare ; Ookinete – Ookinet; Ruptured oocyst –
Oochist fisurat; Sporozoites – Sporozoi ți

17
2.3. Simptome

Simptom ul caracteristic al malarie i este febra . Alte simptome includ
frisoane , dureri de cap , mialgii , greață și vărsături . Durerile abdominale ,
tusea și scaunele diareice sunt observate destul de rar. [Crutcher -Hoffman,
1996].
În toate tipurile de malarie, vârfurile de febră sunt cauzate e liberarea
sincronă a merozoiților. [Bannister -Sherman, 2009].
La Plasmodium vivax și Plasmodium ovale , schizonți i ajung la
maturitate la fiecare 48 de ore, astfel încât periodicitatea stăr ilor febrile este
terțiană ( malarie terțiană ). La Plasmodium malariae , același proces are loc la
fiecare 7 2 de ore ( malarie quartană ). În cazul Plasmodium falciparum ,
periodicitatea febrei poate avea loc la fiecare 48 de ore (dar de obicei, este
neregulată) ( Fig. 10 ) .

Fig. 10 : Diagrama
temperaturilor
caracteristice infecțiilor cu
malarie
(Crutcher -Hoffman, 1996 )

18
Aceste tendințe nu sunt observate, de regulă, în fazele incipiente ale malariei.
Prin urmare, absența acestei tendin țe nu e xculde un diagnostic de malarie
[Crutcher -Hoffman, 1996].

2.4. Răsp ândirea geografică
Malar ia este distribuită în întreaga lume de -a lungul tropicelor și
subtropicelor ( Fig.11) [Crutcher -Hoffman, 1996].

Fig. 11 : Distribuția globală a persoanelor bolnave de malarie – studiu
bazat pe 1000 de subiecți din fiecare țară –

( World Malaria Report realizat de World Health Organization, 2014 ,
http://www.rollbackmalaria.org/files/images/about/WMR2014_Figure1 -1.png )

19
2.5. Tratament

Rezistența la scară largă a Plasmodium falciparum la clorochină ( Fig.
12) complică tratamentul malariei cauzată de această specie. [ Bannister -Sherman,
2009].
În acest caz, sunt utilizate medicamente alternative ( cum ar fi :
meflochină , pirimeta mină , chinină , halofantrină etc. ).
Clorochina rămâne extrem de eficientă împotriva malariei cauzate de
Plasmodium malariae , Plasmodium ovale, și împotriva Plasmodium vivax cu
excepția țării Papua Noua Guinee și a unor zone din Indonezia unde rezistența la
acest medicament s -a dezvoltat seminificativ .
Pacienții cu forme severe de malarie trebuie tratați cu antimalarice
(intravenos) și monitorizați cu atenție în tr-o unitate de terapie intensivă . [Crutcher –
Hoffman, 1996].

Fig. 12 : Structura moleculei de clorochină
( creat folosind ChemSketch 8.0, 2006)

2.6. Prevenție

Femela țânț arului -anofel se hrănește de la amurg până în zori . Pe parcursul
acestor ore, indivizii din zonele de risc sau turiștii ar trebui :
 să poarte îmbrăcăminte de protecție

20
 să utilizeze alifii sau spray -uri împotriva insectelor
 să pulverizeze și în împrejurimile zonei în care locuiesc

În cazul turiștilor care doresc să călătorească în aceste zone, se poate apela
la alegerea unui regim chimioprofilactic care depinde de mai mulți factori : starea
de sănătate, vârsta, riscul de malarie din zona ce urmează să fie vizitată, prezența
Plasmodium falciparum ( rezistent la clorochină).
Clorochina este cel mai recomandat agent profilactic pentru zonele în care
paraziții sunt încă sensibili la acest medicament. În zonele cu rezistență sporită se
recomandă meflochină [Crutcher -Hoffman, 1996].

21
Concluzii

 La indivizii cu o imunitate bine dezvoltat ă, toxoplasmoza
poate fi asimptomatică.

 Toxoplasmoza se poate transmite și de la mamă la făt prin
transfer transplacentar.

 Febra și inflamarea ganglionilor limfati ci reprezintă cele
mai frecvente simptome ale infecției cu Toxoplasma gondii .

 În toate tipurile de malarie, vârfurile de febră sunt cauzate
de eliberarea sincronă a merozoiților .

 Femela țânțarului -anofel se hrănește din amurg până în zori .

 Pentru turiștii care doresc să călătorească în țările cu risc
crescut de malarie, la recomandarea medicului specialist, se
poate prescrie un regim chimioprofilactic cu clorochină sau
meflochină, în funcție de anumiți factori.

 Prepararea corespunzătoare a hranei ( procesarea cărnii la
temperaturi ridicate, spălarea eficientă a fructelor și a legumelor
etc. ) diminuează semnificativ riscul de îmbolnăvire cu
toxoplasmoză

22
Bibliografie

1) Aioanei, F., și Stavrescu -Bedivan, M. -M., 2011, Zoologia nevertebratelor (
manual universitar) – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
București, Editura Bioflux, Cluj Napoca, pag. : 32

2) Bannister, L.H., și Sherman, I .W., 2 009, Plasmodium , articol î n :
Encyclopedia of Life Sciences (ELS) , John Wiley & Sons, Ltd : Chichester,
pag : 1 -3

3) Crutcher, J.M., și Hoffman, S.L., 1996, Medical Microbiology ( University
of Texas Medical Branch at Galveston ) – Capitolul 83 : Malaria, editat de Baron,
S., ediția a IV -a, versiune online : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK8584/

4) Dubey, J.P., și Hill, D.E., 2014, Toxop lasmosis: Reston, Virginia, U.S.
Geological Survey Circular 1389, editat de Rachel C. Abbott, Charles van Riper,
III, and Elizabeth A. Enright, preparat de USGS National Wildlife Health Center,
pag : 1 -24

5) Igweh, J.C., 2012, Biology of Malaria Parasites , Malaria Parasites editat de
Dr. Omolade Okwa, InTech, pag : 11-12

23

6) Spickler, A.R., 2005, Toxoplasmosis , The Center for Food Security &
Public Health, Iowa State University, versiune online :
http://www.cfsph.iastate.edu/Factsheets/pdfs/toxoplasmosis.pdf , pag : 1-3