Etica Universitara. Cercetare Si Cod [604531]

1
PROIECTUL COD ETIC PENTRU
UNIVERSITATI : proiect

Mihaela Miroiu, Daniela Cuta ș, Liviu Andreescu

A. Principii generale

Universitatea1 este o institu ție ale cărei scopuri, valabile pentru fiecare membru al s ău,
includ dezvoltarea și afirmarea profesional ă, evoluția cunoașterii și cercetării în condi țiile
respectării statului de drept și a drepturilor omului. Universitatea respect ă demnitatea
fiecăruia dintre membrii s ăi și promoveaz ă integritatea academic ă. Membrii s ăi se
angajează să contribuie la dezvoltarea democratic ă și la prosperitatea societ ății. Valorile
și principiile pe care le promov ăm în mod deosebit și a căror realizare efectiv ă încercăm
să o asigur ăm sunt: libertatea academic ă, autonomia personal ă, dreptatea și
echitatea, meritul, profesionalismul, onestitatea și corectitudinea intelectual ă,
transparen ța, respectul și toleranța, responsabilitatea, bun ăvoința și grija.

1. Libertatea academic ă
Universitatea este un spa țiu liber de ingerin țe, presiuni și constrângeri politice,
religioase și de putere economic ă, exceptând constrângerile de natur ă științifică, legală
și etică. Membrii universit ății sunt proteja ți față de cenzur ă, manipul ări, persecu ții, în
condițiile respect ării standardelor științifice și a responsabilit ăților profesionale.
Orice membru al comunit ății universitare trebuie s ă evite lezarea libert ății
celorlalți, pe baza respectului pentru diferen țe. Încuraj ăm abordarea critic ă,
parteneriatul intelectual și cooperarea, indiferent de opi niile politice sau de credin țele
religioase.

2. Autonomia personal ă

1 Universitatea este nominalizat ă în fiecare caz în parte.

2
Universitatea promoveaz ă un mediu propice exercit ării autonomiei personale.
În acest scop asigur ăm exercitarea consim țământul informat în privin ța programelor,
concursurilor și oportunit ăților de studiu și cercetare și oferim oportunit ăți pentru ca
fiecare membru al universit ății să poată lua și aplica decizii în privin ța proprie cariere
academice și profesionale .

3. Dreptatea și echitatea
Membrii universit ății vor fi trata ți drept, corect și echitabil. Nu permitem
discriminarea sau exploatarea, indiferent c ă acestea sunt directe sau indirecte, și
aderăm la ideea c ă dreptatea se bazeaz ă pe împărțirea corect ă și echitabil ă a puterii și
prevenirea abuzului de putere. Universitatea adopt ă măsuri ferme pentru nediscriminare și egalitate de șanse
în acces la studii, angajare și la programe, pentru eliminar ea conflictelor de interese,
pentru prevenirea și combaterea oric ărei forme de corup ție, favoritism și nepotism.

4. Meritul
Universitatea noastr ă asigură recunoa șterea, cultivarea și recompensarea
meritelor personale și colective care conduc la împlinirea menirii sale institu ționale.
Printre acestea se num ără dedicarea fa ță de profesie și studiu, fa ță de institu ție și
membrii comunit ății academice, creativitatea și talentul, eficien ța și performan ța.

5. Profesionalismul
Universitatea noastr ă se angajeaz ă să cultive un mediu propice pentru cercetare
și competitivitate. În acest scop, dezvolt ăm programe academice la standarde înalte,
capabile s ă conducă la evoluția cunoașterii, la formarea speciali știlor competitivi și la
creșterea prestigiului nostru în cercetare. Încuraj ăm și recompens ăm orientarea spre
calitate științifică, pedagogic ă, în mod deosebit spre excelen ță, a profesorilor,
cercetătorilor, studen ților și a programelor de studii și cercetare. Cultiv ăm inițiativa și
curiozitatea științifică. Încuraj ăm și recompens ăm eficien ța, calitatea și excelen ța

3
profesional ă la nivel managerial și administrativ. A ționăm împotriva imposturii
amatorismului, superficialitatii, dezinteresului și plafonarii.

6. Onestitatea și corectitudinea intelectual ă
Universitatea ap ără dreptul la proprietate intelectual ă.
Beneficiile și răsplățile vor fi acordate celor care se afl ă la originea propriet ății
intelectuale. To ți cei care au participat la diferite stadii ale cercet ării ale cărei rezultate
devin publice trebuie men ționați, în spiritul onestit ății profesionale, al recunoa șterii și
recunoștinței.
Este interzis ă orice form ă de fraud ă intelectual ă: plagiatul total sau par țial,
copiatul în cadrul examenelor sau co ncursurilor, “fabricarea” rezultatelor
cercetărilor, substituirea lucr ărilor sau a identit ății persoanelor examinate, preluarea
lucrărilor de la colegi sau profesori, ca și tentativele de corupere spre fraud ă.

7. Transparen ța
Universitatea respect ă principiul transparen ței tuturor categoriilor de
informații care intereseaz ă membrii comunit ății universitare, poten țialii candida ți,
absolvenții, institu țiile cu care colaboreaz ă și publicul larg, asigurând o informare
consistent ă și corectă. Prin aceasta facilit ăm egalitatea de șanse în competi ție și
asigurăm accesul echitabil la resursele uni versitare. Universitatea interzice
ascunderea, falsificarea sau denatura informa țiilor la care au dreptul membrii s ăi și
publicul larg.

8. Responsabilitatea profesional ă și socială
Universitatea noastr ă își încurajeaz ă membrii s ă se disting ă prin activism și
implicare în problemele profesionale și publice, prin colegialitate și cetățenie
responsabil ă. Programele și activitățile universitare vor fi orientate c ătre nevoile
societății.. Atunci când membrii s ăi reprezint ă public Universitatea, trebuie s ă respecte
standardele etice și profesionale.

4
Garantăm membrilor universit ății dreptul de a critica public, întemeiat și
argumentat înc ălcările standardelor profesionale și de calitate, ale drepturilor
membrilor comunit ății universitare și colaboratorilor.
Nu sunt permise : dezinformare a, calomnierea, denigrarea public ă a
programelor și persoanelor din institu ție de către membrii propriei comunit ății
academice.

9 . R e s p e c t u l și toleranța
Universitatea promoveaz ă existența unei comunit ăți academice și rezidențiale în
cadrul c ăreia este respectat ă demnitatea fiec ăruia într-un climat liber de orice
manifestare și formă de hărțuire, exploatare, umilire, dispre ț, amenin țare sau
intimidare. Universitatea ader ă la valoarea toleran ței față de diferen țele între oameni,
între opinii, credin țe și preferin țe intelectuale. Nu permitem manifest ări misogine,
rasiste, șovine, xenofobe, homofobe și hărțuirea sexual ă.

1 0 . B u n ăvoința și grija
Universitatea noastr ă consider ă dezirabile bun ăvoința și grija. În acest sens
încurajeaz ă aprecierea, mândria și recuno ștința față de cei merituo și, empatia,
compasiunea, sprijinul fa ță de cei afla ți în nevoie, amabilitatea, polite țea, altruismul,
înțelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea și optimismul fa ță de toți
membrii comunit ății academice. Totodat ă descuraj ăm și socotim indezirabile
comportamentele care denot ă invidie, cinism, vanitate, lips ă de amabilitate, dezintres.
Universitatea noastr ă este recunosc ătoare față de toți cei care, în situa ții de
crize majore sau calamit ăți, sunt dispu și la autosacrificiu.

NOTĂ
Acest Cod devine formal și inoperant dac ă nu este înso țit de Memorandm
explicativ, de Statutul Consiliului de etic ă.
Codul de etic ă și aplicarea sa nu exclud și nu înlocuiesc drepturile și
obligațiile legale care revin membrilor universit ății.

5
Codul de etic ă universitar ă este unul institu țional. Nu se poate substitui
codurilor pentru cercetarea științifică se profil și nici nu le supline ște pe acestea.
Fiecare universitate poate avea și probleme specifice pe care trebuie s ă le
includă în Codul propriu.

ETICA ÎN UNIVERSIT ĂȚI

Cum este și cum ar trebui s ă fie:
Cercetare și Cod

Coordonatoare. Mihaela Miroiu
Prof. univ.dr.
Facultatea de Științe Politice,
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), Bucure ști

Autori:
Daniela Cuta ș
Doctorand ă, Științe Politice, SNSPA

Ana Bulai
Doctorand ă, Științe Politice, SNSPA

Liviu Andreescu
Doctorand, Științe Politice, SNSPA

Daniela Ion
Conf. univ. dr.
Facultatea de Medicin ă Carol Davilla, Bucure ști,
Consilieră a Ministrului Educa ției și Cercetării

6

Mulțumiri
La reușita acestui demers au contribuit multe institu ții și persoane:
Fundația Konrad Adenauer, finan țatoare a proiectului, în mod particular
Directorul Fundatiei, Dr. Gunter Dill, remarcabil de receptiv și sensibil la nevoile de
transform ări de substan ță în educa ția româneasc ă. Domnia sa a fost, împreun ă și
deopotriv ă cu mine, ini țiatorul proiectului. Ne-au fost de un real sprijin
organizatoric, logistic și moral Alina Costache și Priscila Banu.
Ministerul Educa ției și Cercetării, în mod deosebit mini strul Mircea Miclea, prin
deschidere, dorin ță de așezare valoric ă și normativ ă a universit ăților române ști.
Domnia sa a facilitat accesul la ce rcetare, a încurajat cercetarea, a f ăcut observa ții
utile, dore ște să sprijine utilizarea rezultatelor de c ătre universit ățile române ști.

În afara celor pomeni ți mai sus, care sunt implica ți direct în acest demers, exist ă
persoane f ără ajutorul c ărora cercetarea nu c ăpăta “corp”:
• Mulțumim studen ților, doctoranzilor și profesorilor din toat ă țara care au
contribuit la pretestarea cercet ării și au oferit r ăspunsuri la întreb ările
calitative și pe care nu îi numim din respect pentru confiden țialitate.
• Mulțumim pentru sprijinul colegial dat în aplicarea unora dintre chestionare
lui Mihai Albu și doctoranzilor de la Facultatea de Științe Politice din
SNSPA.
• Mulțumim profesorului Laz ăr Vlăsceanu, Directorul CEPES UNESCO,
pentru întreaga documenta ție pusă la dispozi ție despre codurile de etic ă în
universit ățile din re țeaua UNESCO și pentru c ă a susținut colegial proiectul.
Domnia sa a f ăcut de asemenea observa ții critice extreme de pertinente și de
utile în faza final ă a cercetării

7
• Mulțumim celor 2 500 de subiec ți anonimi: studen ți, profesori, prodecani,
decani, șefi de catedr ă, rectori, prorectori, secret ari, persoane din secretariat
și administra ție care au r ăspuns la chestionare. F ără ei toți era imposibil s ă
avem o imagine coerent ă, cantitativ ă și calitativ ă despre starea etic ă a
universit ăților noastre.
• Mulțumim rectorilor, decanilor, șefilor de cater ă din cele 11 universit ăți
cuprinse în e șantion pentru receptivitate și cooperare. Bun ăvoința și
interesul cu care au r ăspuns solicit ării noastre ne-a bucurat mult: este un
semn că ușa pentru înnoirea de perspectiv ă a eticii universitare este deschis ă.
Din rațiuni de confiden țialitate nu d ăm numele universit ăților incluse în
eșantion. Relev ăm doar faptul c ă aceste universit ăți sunt reprezentative pentru
România: ele sunt și mari și mici, și publice și private, și din marile centre
universitare și din centre mici, și de tradi ție și noi, sunt multi și monoprofil,
reprezint ă marile regiuni istorico-geografice.

Autoarele și autorul î și asumă în exclusivitate nereu șitele.

8
Partea I
Etica universitar ă: Starea actual ă
Mihaela Miroiu

Cred că niciodată în istoria locuitorilor acestei țări nu a trebuit s ă acceptăm,
schimbăm și să creăm într-un timp scurt atât de multe valori, reguli și instituții.
Universitățile nu au fost și nu sunt cu nimic scutite de suprasolicitare, de
supranormativism și de incoeren ță normativ ă.
Unele domenii și instituții de învățământ superior de-abia au ap ărut în ultimii 15
ani. Numitorul comun al acestei perioade este schimbarea normativ ă: legislație nouă,
reglement ări noi, Carte univers itare, politici educa ționale noi, forme noi de proprietate
asupra resurselor universitare și, mai presus de toate, tulburarea întregii tradi ții bune sau
proaste. Mai mult, trebuie s ă ne obișnuim cu idea c ă schimbările sunt continui, nu doar
din cauze interne: nevoia s ă semănăm cu mediul occidental, ci și din cauze externe: nu
mai exist ă mediu universitar stabil . Întreaga lume universitar ă este în transformare.
Educația superiar ă se masific ă, înceteaz ă să mai fie destinat ă unei elite de merit, cel pu țin
la nivel universitar. Trebuie s ă ne obișnuim cu altfel de studen ți, inclusiv cu prelungirea
etapei de studii și a intrării în viața adultă. Prin urmare, universit ățile preiau func ții de
educație, în afara celor de studiu, mai extinse fa ță de trecutul apropiat. Educa ția
superioară devine continu ă, se prelunge ște de-a lungul vie ții. Și aceasta este o provocare
nouă. Învățământul în cyber-spa țiu este tot foarte nou.
Ca și când nu ar fi deajuns, universit ățile ar mai trebui s ă fie și avangard ă a
schimbărilor, tocmai fiindc ă trebuie s ă pregătească know-how proasp ăt: (absolven ți și
cercetare), deschis unei lumi dinamice. Presupun c ă cel mai greu este pentru universitarii maturi și vârstnici. Cei tineri,
mai ales studen ții, nu au un “trecut” fa ță de care trebuie s ă devină amnezici. Ei
empatizeaz ă cu prezentul și viitorul. Nu au “tradi ții” academice, nici bune, nici rele. Iau
lumea academic ă așa cum o g ăsesc atunci când intr ă pe porțile ei. Tinerii sunt în etapa în
care principala res ponsabilitate este fa ță de propria dezvoltare și afirmare. Maturii
(profesorii) r ăspund în primul rand de ceilal ți, cei pe care îi formeaz ă, indiferent ce vârst ă
au aceștia.

9
Nici una dintre categoriiile implicate în comunitatea universitar ă nu poate s ă fie
tratată a priori drept “avangardist ă” sau “expirat ă”. Singurele judec ăți corecte sunt despre
ceea ce am f ăcut deja, în contextual în care ne-am aflat. Via ța publică, inclusiv cea
universitar ă operează într-o lume relativ ă, încărcată cu valori contextuale. Accept ăm o
constantă etico-politic ă: aderența la Drepturile omului, ap ărarea demnit ății și libertății
umane, la dreptul la autoafirmare. În educa ție acceptăm că prima sarcin ă a unei institu ții
este aceea de a asigura dreptul elevilor sau studen ților la înv ățare și formare profesional ă,
morală, civică. Legile, când nu sunt incoer ente între ele, ne ajut ă. Politicile bugetare
încearcă să ne ajute (pu țin, dată fiind decizia politic ă despre locul ocupat de bugetul
educației în bugetul public precum și de nivelul general al celui din urm ă). Devenim
antreprenoriali, tocmai fiindc ă avem puține resurse. Dar oricât de antreprenorial am fi, nu
avem nici un drept s ă abdicăm de la calitatea studiilor și de la etica universitar ă. De
obicei scuza noastr ă este extras ă din familia “determinismului economic”: unde nu-i baz ă
materială, vai de suprastructura științifică și morală! Dar dac ă nu oferim studii de calitate
și mediu educa țional corect, în timp ne pierdem și resursele pe care le avem. C ăpătăm
reputația de prestatori de servicii educa ționale slabe și pe cea de institu ții în care nu po ți
avea încredere. Actual se încheie etapa cantitativist ă (cea de expansiune cantitativ ă a studiilor
universitare). Num ărul de locuri pentru primul ci clu de studii universitare excede
numărul absolven ților de liceu. Prin urmare, ne a șteaptă o vreme în care va trebui s ă
răspundem coerent nu la întrebarea câ ți studenți avem, ci ce fel de programe și deprinderi
utile inser ției profesionale în regim de concuren ță suntem în stare s ă oferim. Între ofertele
noastre, una este vital ă: cea a unor oameni forma ți într-o cultur ă instituțională cât mai
aproape de exemplaritate, fiindc ă pe aceasta vor tinde s ă o reproduc ă absolven ții noștri în
calitate de profesioni și, cetățeni și chiar de persoane private. Aceasta nu este cu putin ță
fără transformarea integrit ății academice în reflex comportamental. De aceea operarea cu
amatorism în privin ța eticii academice, precum și eludarea problemelor de natur ă etică,
nu duc niciunde. La aceast ă oră, puține universit ăți românești au coduri de etic ă, cele mai multe
vagi și inoperante, simple declara ții de principii. Și mai puține au Comisii sau Consilii de
etică. Aceste comisii sunt gre șit alcătuite în mas ă: practic este vorba despre monopolul

10
conducerii (de regul ă al rectorilor, proprectorilor sau decanilor) asupra conducerii acestei
comisii. Nu este un “p ăcat capital”, nici o rea inten ție, ci pur și simplu o eroare de
procedură, adesea derivat ă din necunoa șterea domeniului eticii universitare. În acest fel
însă, mediul academic românesc este viciat serios: fie este anomic (nu ne pas ă să
rezolvăm instituțional astfel de probleme), fie este oligarhic (toat ă puterea, inclusiv cea
asupra eticii universitare este de ținută de către aceeia și oameni), fie sufer ă de confuzii de
tip moral-legalist (morala trebuie s ă treacă în legi și să fie tratat ă în același chip ca
acestea). Din aceste motive am crezut necesar ca, înainte s ă elaborăm un proiect de Cod de
etică universitar ă (fapt realizabil pe o cale facil ă prin metoda copy-paste din alte coduri),
este cazul s ă știm care anume sunt problemele etice reale și importante ale universit ăților
românești și să orientăm proiectul de Cod prin gen proxim (modele occidentale) și
diferență specifică (starea de fapt în institu țiile noastre de înv ățământ superior).

11

CERCETARE SOCIOLOGIC Ă: ETICA ÎN UNIVERSIT ĂȚI
Ana Bulai (coord),
Mihaela Miroiu, Daniela Ion, Daniela Cuta ș, Liviu Andreescu

Rezultatele pe scurt

În urma finaliz ării cercetării sociologie efectuate la nivel na țional principalele
rezultate sunt reliefate la nivelul a trei paliere de interes date de:
• Ierarhia problemelor etice identificate de c ătre actorii institu ționali intervieva ți în
cadrul cercet ării;
• Implicarea institu țională;
• Aspectele disfunc ționale privite din perspectiva institu țională (prezentate în
rapoartele anterioare, dar care, în sine, ofer ă prilej de reflec ție sau au capacitate de
exemplificare)

I. IERARHIA PROBLEMELOR ET ICE IDENTIFICATE DE ACTORII
INSTITU ȚIONALI
Procesul de ierarhizare a problemelor etice identificate pe parcursul cercet ării s-a
realizat pe dou ă dimensiuni date de:
• Importanța problemelor, evaluat ă de către responden ți: „Care sunt, în opinia dvs.
cele mai grave probleme etice în mediul universitar?”
• Ponderea problemelor id entificate de responde ți în institu ția de înv ățământ
superior în care î și desfășoară activitatea.

IMPORTAN ȚA PROBLEMELOR ETICE
Graficul 1-Importan ța problemelor etice la nivelul întregului e șantion. Ierarhia rangurilor
cumulate. Modalitatea de citire: cu câ t rangul este mai mare cu atât importan ța este mai
mare.

12
8.87.23.63.21.40.80.60.4
Fa vor itism ul Hărțuirea sexual ă pe linie ierarhic ăRelațiile erotice între studen ți și profesoriRelațiile de tip clic ă la nivel universitar
(prietenie, afaceri, rudenie)Politizarea înv ățământului universitar și
alterarea procesului didactic datorit ăUtilizarea unui limbaj ofensator de c ătre
cadrele didacticenerespectarea egalit ății șanselor la
angajareNeinformarea la timp a studen ților

 În opinia responden ților (indiferent de categoria din care fac parte: studen ți,
doctoranzi, profesori, cadre de cond ucere sau administrative) cea mai grav ă problemă
este favoritismul , indiferent de motivele care stau la baza acestei practici. De o
gravitate similar ă este perceput ă a fi hărțuirea sexual ă, pe linie ierarhic ă. Pe locurile
umătoare în ierarhia gravit ății se situeaz ă relațiile erotice între profesori și studenți și
relațiile de tip clic ă la nivelul corpului academic și administrativ, percepute de c ătre
responden ți ca premise ale favoritismului, dar și ale lipsei de transparen ță
instituțională.
La nivelul fiec ărei categorii de actori institu ționali am identificat ierahii
particulare. Prezentarea comparativ ă a acestora este interesant ă datorită diferențelor
de percep ție între cele cinci categorii de actori institu ționali intervieva ți în cadrul
cercetării.
Grafic 2- Ierarhia importan ței problemelor etice din perspectiva cadrelor de conducere .
Procent din total men țiuni la nivelul acestei categorii

13
11%13%15%20%45%
Relațiile erotice între studen ți și
profesoriNeres pectarea propriet ății
intelectualeHărțuirea s exual ă pe linie ierarhic ăPolitizarea înv ățământului
universitar și alterarea procesului
didactic datorit ă implicării politice aFavoritismul

Grafic 3- Ierarhia importan ței problemelor etice din perspectiva profesorilor . Procent din
total men țiuni la nivelul acestei categorii
10%12%13%14%15%15%36%
Comunicarea deficitar ă în institu țiePolitizarea înv ățământului universitar
și alterarea procesului didacticRelațiile de tip clic ă la nivel
univers itar (prietenie, afaceri,Neres pectarea egalit ății șans elorMita oferit ă profesorilorRelațiile erotice între studen ți și
profesoriFavoritismul

 Comparând cele dou ă ierarhii remarc ăm că atât profesorii, cât și cadrele didactice
menționează favoritismul ca fiind cea mai grav ă problem ă etică a învățământului
superior. În graficele urm ătoare vom vedea c ă studenții, doctoranzii, personalul
administrativ au aceea și opinie.
 Remarcăm însă faptul c ă, la nivelul conducerii universitare nu apar în mod
semnificativ probleme ca: mita oferit ă profesorilor, com unicarea deficitar ă în
cadrul institu ției, relațiile de tip clic ă la nivel universitar, nerespectarea egalit ății

14
de șanse. La fel de semnificativ este și faptul c ă în cazul profesorilor,
nerespectarea propriet ății intelectuale nu apare în topul celor mai importante
probleme etice.

Grafic 4- Ierarhia importan ței problemelor etice din perspectiva studen ților. Procent din
total men țiuni la nivelul acestei categorii
11%11%12%16%29%
Relațiile erotice între studen ți și
profesoriMita oferit ă profesorilorComunicarea deficitar ă în institu țieHărțuirea s exual ă pe linie ierarhic ăFavoritismul

 Comparând rezultatele observ ăm faptul c ă studenții nu consider ă că impactul
negativ asupra activit ății didactice datorat implic ării politice a unora dintre ace știa
este suficient de grav pentru a fi men ționat în topul problemelor etice, cel mai
probabil din absen ța informa țiilor directe fa ță de asemenea situa ții. De asemenea nu
se află în topul gravit ății, pentru studen ți relațiile de tip clic ă prezente în mediul
universitar, nerespectarea egalit ății șanselor sau nerespectarea propriet ății
intelectuale.

Grafic 5- Ierarhia importan ței problemelor etice din perspectiva personalulu secretarial .
Procent din total men țiuni la nivelul acestei categorii

15
16%10%23%24%
Relațiile erotice
între studen ți și
profesoriHărțuirea
s exuală pe linie
ierarhic ăFavoritismul Clica universitar ă

Grafic 6- Ierarhia importan ței problemelor etice din perspectiva doctoranzilor . Procent din
total men țiuni la nivelul acestei categorii
11%11%17%33%
Utilizarea unui limbaj ofensator de
către cadrele didacticeNeres pectarea propriet ății
intelectualeHărțuirea s exual ă pe linie ierarhic ăFavoritismul

 Analiza comparativ ă a ierarhiilor propuse de c ătre fiecare categorie de actori
instituționali scoate în eviden ță un corp comun de probleme cu un grad mare de
generalitate, respectiv favoritismul și hărțuirea sexual ă pe linie ierarhic ă. Aceste dou ă
probleme se afl ă în topul aten ției fiecăreia dintre cele cinci categorii cuprinse în
cercetare. În afara acestor dou ă probleme, pentru fiecare categorie apar și alte
mențiuni, specifice. Fiecare categorie men ționează problemele cu care se confrunt ă,

16
de care este afectat ă, sau care are un grad mai mare de vizibilitate. Dup ă cum se poate
observă nivelul de eterogenitate la nivelul percep ției este mare, preocup ările etice
fiind relativ diferite pentru fiecar e dintre tipurile de actori institu ționali.

II. EVALUAREA INSTITU ȚIONALĂ

Ancheta des ășurată a permis, datorit ă volumului mare de date culese, analize
aprofundate și studii comparative la nivelul institu țional. Analiza cluster efectuată pe
fiecare dintre cele cinci e șantioane a eviden țiat trei categorii de actori institu ționali, cu
pondere semnificativ ă în fiecare dintre cele cinc i categorii de actori institu ționali
intervieva ți, respectiv cadre de conducere în universit ăți, profesori, doctoranzi, studen ți și
personal administrativ. Cele trei categorii sunt urm ătoarele:
Actori pasivi – persoane care au r ăspuns la majoritatea întreb ărilor factuale
cu „nu știu, nu mă intereseaz ă”;
Actori mul țumiți- persoane care au dat la majoritatea întreb ărilor
răspunsuri înalt dezirabile de tipul „Niciodat ă nu au fost întârzieri în
comunicarea rezultatelor studen ților”, „nu cunoa ștem nici un caz de
plagiat”, „nici un profesor dep ășit din punct de vedere al informa ției
transmise”, „nici un caz de favoritism”etc.
Actori critici – persoane care au men ționat cazuri de abatere de la un cod
deontologic și manifest ă preocup ări privind normativitatea etic ă în
instituțiile universitare în care î și desfășoară activitatea.
Pentru fiecare e șantion s-a calculat ponderea fiec ăruia din cele trei tipuri de actori
instituționali.

Grafic 7- ponderea tipurilor de actori institu ționali pentru cele cinci categorii cuprinse în
cercetarea efectuat ă. Analiză cluster.

17
26%3%67%46%20%
63%83%25%35%46%
11%14%8%19%34%
0% 20% 40% 60% 80% 100%CONDUCERESECRETARIATPROFESORIDOCTORANZISTUDENȚI
actori pasivi actori mul țumiți actori critici

Acest tip de analiz ă ne contureaz ă următoarea imagine:
 Majoritatea cadrelor de conducere (63%) sunt mul țumite de modul în care
decurge, din punct de vedere etic, ativitatea din înstitu țiile universitare pe care
le conduc;
 Gradul de apreciere este și mai mare în rândul pers onalului secretarial. 83%
din acesta consider ă că în institu țiile de înv ățământ superior în care î și
desfășoară activitatea nu sunt probleme;
 Majoritatea profesorilor 67% sunt actori institu ționali pasivi, care nu sesizeaz ă
probleme etice la nivelul institu ției în care î și desfășoară activitatea sau nu îi
intereseaz ă acest aspect;
 Ponderea cea mai mare a actorilor critici se reg ăsește în rândul studen ților, o
treime dintre ace știa sesizând aspecte disfunc ționale ale eticii universitare;
 Odată cu trecerea studen ților spre formele de înv ățământ postuniversitare
doctorale, scade la aproape jum ătate nivelul criticis mului (19% pondere în
rândul doctoranzilor, comparativ cu 34% pondere în rândul studen ților) și se
dublează ponderea actorilor pasivi, pân ă la 46% dintre docto ranzi, comparativ
cu 20% în rândul studen ților.

18
Dat fiind faptul c ă fiecare tip de e șantion este reprezentativ pentru nivelul
instituțional din care face parte, (respectiv e șantionul pentru cadre le didactice este
reprezentativ pentru cadr ele didactice din mediul universitar românesc, e șantionul de
studenți, pentru popula ția studenților din România ș.a.m.d), putem identifica, raportându-
ne la categoriile statistice prezentate anterior, imaginea universit ății modale din România,
ca și construct reliefat de analiza tendin țelor centrale pentru fiecare e șantion în parte .
Instituția universitar ă româneasc ă modală este fi sintetizat ă în schema urm ătoare:

Utilitatea acestei scheme devine mai clar ă dacă apelăm la o serie de teorii
instituționale care ne ofer ă caracteristicile esen țiale ale institu țiilor dinamice și
performante. Teoretic, în astfel de institu ții palierele func ționale au urm ătoarele
caracteristici:
Cum ar trebui s ă arate o universitate dinamic ă
 Un corp de conducere real ist, chiar critic, condi ție necesar ă conceperii de
proiecte și asigurării unui grad de dinamism și adaptare la schimb ări.
 Un corp administrativ, secretarial, care func ționează real ca „noduri de
comunicare” și care atitudinal sus ține conducerea prin realism, f ără să
pozitiveze informa țiile transmise ierarhiei superioare.
 Un nivel func țional, corpul profesoral cu o atitudine pozitiv ă, chiar un nivel
ridicat de satisfac ție în raport cu institu ția în care lucreaz ă cu activism ridicat
în raport cu sarcinile definite de cadrul institu țional și pasivitate în raport cu
elemente care nu sunt definite prin acest cadru.
Nivel ridicat de mul țumire la nivelul conducerii
Nivel foarte ridicat de mul țumire la nivelul personalului secretarial
Nivel ridicat de pasivitate în rândul cor pului profesoral
Doctoranzi fie pasivi , fie mulțumiți
Studenți fie mulțumiți, fie critici

19
 Cu studen ți și doctoranzi foarte mul țumiți de parteneriatul institu țional în care
sunt implica ți.

Remarcăm faptul c ă pasivismul este definit func țional sau nefunc țional
prin raportare la cumulul de coduri normative ale institu ției.
Prin raportare la acest model, Situația universit ăților reliefeaz ă următoarele caracteristici care pot avea
un potențial problematic:
¾ Atitudine critic ă ridicată a studenților, care în calitatea lor de benficiari ai
serviciilor educa ționale, pe o pia ță universitar ă liberă, ar trebui s ă aibă un
grad major de satisfac ție
¾ Corp profesoral slab informat și implicat în raport problematica etic ă și cu
o relație instituțională slab formalizat ă
¾ Personal de conducere cu o viziune înalt pozitivat ă în raport cu
informațiile institu ționale și cu slabe resurse de ge stionare a problemelor
de tip etic
¾ Sistemul universitar este slab fo rmalizat favorizînd probleme de
comunicare institu țională, susținând paliere paralele de comunicare
(subterană) și selecție informal ă, generatoare de percep ții negative în
raport cu propria institu ție.

III. SISTEMUL UNIVERSITAR ROMÂ NESC – RADIOGRAFIE STATISTIC Ă

În afara elementelor eviden țiate anterior ancheta sociologic ă pe baza de chestionar
efectuată pe eșantionul de institu ții de înv ățământ superior din România consider ăm
important de remarcat și următoarele aspecte, pentru principalele trei categorii de actori
instituționali din înv ățământul superior: conducere, profesori și studenți.

LA NIVELUL CONDUCERILOR INSTITU ȚIILOR UNIVERSITARE:

 40% dintre cadrele de conducere din universit ăți nu știu dacă în institu țiile în care î și
desfășoară activitatea exist ă un cod etic (slide 60 di n raportul pentru acest e șantion)

20
 50% dintre ace știa declar ă că din comisiile de etic ă existente fac parte cadrele de
conducere ale universit ăților din care fac parte; (slide 62)
 Aproximativ 2/3 din cadrele de conducere din universit ăți au menționat existen ța, în
instituțiile lor, a favoritismului datorit ă relațiilor de prietenie și rudenie la diferite
nivele (slide 54 și 55)
 41% nu știu dacă în ultimul an au fost analizate în institu țiile pe care le conduc cazuri
de abateri de la normele etice; (slide 23)
 47% dintre cadrele de conducere men ționează faptul că în institu țiile pe care le
conduc exist ă cazuri de plagiat în rândur ile profesorilor; (slide 8)

LA NIVELUL CORPULUI PROFESORAL:

 61% dintre cadrele didactice din universit ăți nu știu dacă în institu țiile în care î și
desfășoară activitatea exist ă un cod etic (slide 93 di n raportul pentru acest e șantion);
 Mai mult de jum ătate dintre profesori cunosc în facultatea în care î și desfășoară
activitatea cazuri de favoritism în func ție de rela ții de rudenie (slide 88), aproape
două treimi declară că în facultate cunosc cazuri de favoritism în func ție de relații de
prietenie (slide 89), iar un sfert pot menționa cazuri de favoritism în func ție de
relațiile de afaceri.(slide 91)
 27% dintre cadrele didactice declar ă că au suferit prejudicii datorit ă vârstei (slide72);
 40% dintre cadrele didactice cunosc în facu ltatea lor cazuri de profesori care se
adresează studenților într-un limbaj ofensator; (slide 68), iar aproximativ un sfert
dintre cadrele didactice din înv ățământul superior au declarat faptul c ă știu cazuri de
colegi care sus țin cursuri dup ă ce au consumat b ăuturi alcoolice, sau în ținute
nepotrivite pentru spa țiul academic (slide 66 și 67);
 22% dintre profesori cunosc în facultate cazuri de h ărțuire sexual ă între profesori și
studenți/studentele acestora.
 36% dintre profesori conosc în universitatea în care î și desfășoară activitatea cazuri
în care conducerea se adreseaz ă profesorilor cu un limbaj ofensator.(slide 46), iar mai
mult de jum ătate dintre profesorii intervieva ți declară că li s-a întâmplat ca persoane
aflate în func ții ierarhic superioare s ă le oblige s ă desfășoare sarcini secretariale și
administrative, care nu cad în obliga ția cadrului didactic (slide 44);

21
 62% dintre profesori cunosc cazuri de studen ți care au preluat în cadrul referatelor,
examenelor, publica țiilor paragrafe întregi sau fragmente de la al ți autori f ără ca
aceștia să fie citați (slide 22), iar 44% dintre profesori cunosc cazuri în care și cadre
didactice au f ăcut același lucru.

LA NIVELUL STUDEN ȚILOR:

 88% dintre studen ți nu știu dacă în universitatea lor exist ă un cod etic; (slide86 din
raportul pentru acest e șantion)
 favoritismul în func ție de relațiile de prietenie și favoritismul în func ție de relațiile de
rudenie au gradul cel ma i mare de vizibilitate 60%, respectiv 54% dintre studen ți
cunosc în facultatea lor astf el de cazuri; (slide 80 și 81)
 aproape două treimi dintre studen ți afirmă că pot menționa cazuri în care profesorul
s-a adresat studen ților într-un limbaj ofensator (slide53)
 17% dintre studen ți afirmă că în facultatea lor cunosc cazuri de h ărțuire sexual ă între
profesori și studenți/studente; (slide50)
 41% dintre studen ții chestiona ți declară că profesorii din facult ățile lor se implic ă în
mică măsură în îndrumarea studen ților în vederea redact ării proiectelor sau lucr ărilor
de licență; (slide 46);
 35% dintre studen ți sunt nemul țumiți de comunicarea dintre ei și profesori (slide 45),
iar 51% dintre studen ți consider ă că profesorii lor sunt dispu și în mică măsură să
încurajeze studen ții să își exprime propriile puncte de ve dere referitoare la obiectele
de studiu (slide44)
 aproximativ un sfert dintre studen ți consider ă că universitatea în care înva ță este
afiliată politic (slide 41);
 67% dintre studen ți declară că au copiat cel pu țin odată la un examen (slide20)
 57% cunosc cazuri de plagiat în rândul colegilor (slide17), iar 51% declară că au
observat cazuri de plagiat în publica țiile sau cursurile cadrelor didactice din facultatea
lor.

22
Concluzii generale
(aceste concluzii rezult ă din asocierea cercet ării cantitative cu cea calitativ ă)

• Mediul universitar românesc nu este în criz ă. Este pur și simplu iner țial
și necritic. Iner ția este direct propor țională cu mărimea și vechimea
universit ății. De aceea nici nu are tendin ța să se schimbe pe fond, ci doar
prin programe de studiu și împrumuturi normative.
• Fiind preponderent autarhice, deoarece le este greu, adesea imposibil s ă
rezolve problemele la timp și prin metode institu ționale impersonale,
conducerile universit ăților încearc ă să rezolve problemele institu ționale
prin rela ții interpersonale private (mai ales prin prieteni și rude) și
genereaz ă propriile lor reguli tacite ca s ă poată funcționa (inclusiv
favoritismul și nepotismul).
• Din cauza gradului sc ăzut de formalizare (inclusiv prin descrierea
atribuțiilor profesionale ale fiec ăruia), de institu ționalizare (inclusiv în
evaluare și ierarhizarea meritocratic ă), și de participare a profesorilor,
instituțiile tind s ă se bazeze pe “clicile universitare”. Tind s ă semene mai
mult cu un spa țiu privat decât cu unul organiza țional. Selec ția oamenilor
pe astfel de criterii poate s ă fie accidental și foarte bun ă, dar este
neformalizat ă și netransparent ă. Nu avem înc ă mecanisme reale de
funcționare eficient ă în afara indivizilor.
• Loialitatea și devotamentul de clic ă se creeaz ă ca să suplineasc ă lipsa
loialității și implicării institu ționale, mai ales din partea cadrelor
didactice.
• Ca să facă să funcționeze universitatea, conducerile tind s ă devină
“centrul vital” și să se poli-specializeze. El e fac de toate: se ocup ă cu de
toate, inclusiv cu probleme etice. Exist ă rar o diviziune clar ă a
atribuțiilor, mecanisme de feed-back și de check and balance.
• Din cauza supra-implic ării, conducerile tind s ă fie paternaliste și să
trateze universitatea ca pe un domeniu privat și să se atașeze de ea ca de
propria de familie. Din acest motiv este firesc s ă accepte greu s ă renunțe
la poziția pe care o au.
• Politizarea înv ățământului este o problem ă fiindcă universit ățile au
experiența accesului la resurse, pu ține și ele, dac ă sunt politic cooperate
sau dacă sunt măcar obediente.
• Carierele academice propriuzise sunt o raritate. Profesorii nu sunt atât
de nemul țumiți încât să plece din sistem, dar în majoritate nu sunt ata șați
de universitate altfel de cât ca de o institu ție pentru care presteaz ă servicii
contra plat ă (de regul ă, mică, dacă nu sunt profesori universitari) și de la
care au o surs ă de status. Pentru unii dintre ei universitatea pare o simpl ă
sinecură. Este înc ă răspândit “turismul universitar” și, de aceea, este
greu ca universit ățile să se bazeze pe profesori dincolo de ore și examene.
• N u e s t e î n s i n e r ău ca o parte dintre cadrele didactice s ă aibă și alte
cariere (mai ales manageriale și aplicative) din domeniul în care predau.

23
Rău este când aceas ătă parte devine majoritar ă și dă tonul
comportamentului de free lancer neimplicat.
• Cercetarea este în genere individualizat ă. Profesorii se citesc rar între ei,
iar mecanismele peer-review sunt la fel de rare.
• Univeritățile sancționează vag astfel de comportamente fiinc ă unii
profesori « aduc » ceva institu ției : prestigiu, nume, influen ță,
poziționare.
• Din motivele de mai sus, multe cadre universitare sunt mai degrab ă
producătoare de idei decât de proiecte și școli de cercetare științifică și de
dezvoltare institu țională.
• Organiza țiile de profesori tind s ă devină “corporatiste” mai ales în
situații de amenin țare și criză.
• Doctoranzii cu frecven ță, deși mai reflectivi și mai critici, tind s ă se
adapteze la modelul profesorilor și consider ă opțiunea pentru carier ă
academic ă în România, cel pu țin pentru evolu ția lungă până la
conferențiar, un pact cu s ărăcia și provincialismul.
• Studenții adesea nu știu pe ce criterii vor fi sau sunt evalua ți și care sunt
normele muncii academice, dar se adapteaz ă la mediu și la obiceiuri (unii
inclusiv prin fraud ă intelectual ă și încercări de corupere), chiar dac ă sunt
cea mai pu țin mulțumită parte a membrilor universit ății.
• Administra ția tinde spre obedien ță.
• Schimbarea universit ăților vine mai ales pe linie ierarhic-birocratic ă.

………………………………………………………………………………

Codurile institu ționale de etic ă universitar ă

I. Semnifica ția, elaborarea și adoptarea codurilor de etic ă în universit ăți
Mihaela Miroiu

Preambul
Universitățile sunt comunit ăți care ofer ă servicii de educa ție superioar ă și
cercetare. Aceasta dubl ă ipostază, de comunitate profesional ă și de institu ție ofertant ă de
servicii, genereaz ă probleme specifice, dar și multe probleme comune. Unele dintre
aceste probleme sunt de natur ă etică. Dacă le neglij ăm, toate celelalte aspecte sunt
afectate: calitatea studiilor, ma nagementul eficient, satisfac ția studen ților în privin ța
calității studiilor, și a absolven ților în privin ța relevanței experien ței universitare.

24
Pentru cei mai mul ți studenți, universitatea este institu ția în care înva ță să își
asume trecerea de la tutel ă și paternalism la libertate și autonomie. Din acest motiv, rolul
experienței universitare este crucial în maturizarea intelectual ă, profesional ă și, nu în
ultimul rând, moral ă. Oricum ar fi privite lucrurile, deprinderile dobândite in perioada
studiilor universitare nu sunt doar intelectuale, ci țin și de viitorul comportament etic în
profesie, în via ța publică și chiar în cea privat ă. Ei pot înv ăța într-o cultur ă instituțională
corectă sau într-o cultur ă instituțională viciată și vor tinde s ă reproduc ă deprinderile
comportamentale dobândite în mediul academic. Pot înv ăța respectul pentru libertate,
autonomie, merit, concuren ță loială, colaborare, respect pentru to ți participan ții direcți
sau indirec ți la actul academic. Sau pot înv ăța manipularea, paternalismul, tenta ția
fraudei, a favoritismului, rezolv ările de culise ale probl emelor profesionale,
comportamentul de clic ă, nepăsarea față de colegi și instituție.
Codul de Etic ă este menit s ă sprijine personalul și studenții să identifice și să
rezolve problemele de natur ă morală care se pot ivi în perioada angaj ării și studiilor. Este
destinat s ă ghideze rela țiile cu colegii, cu studen ții, cu institu ția universitar ă, cu partenerii
instituționali, precum și cu comunitatea local ă, națională și internațională.
Universitatea este o organiza ție complex ă ce cuprinde o divers itate de persoane în
termeni de gen, ras ă, grupuri etnice, religie, c onvingeri politice, capacit ăți sau
incapacități, persoane cu diferite categorii de rela ții între ele. Aceste rela ții sunt, între
altele, și relații de putere sau status. Este esen țial ca în asemenea comunitate to ți membrii
să se bucure de recunoa ștere și respect. Ei trebuie s ă se bucure atât de exercitarea
drepturilor și responsabilit ăților proprii, cât și de responsabilit ăți și grijă față de alți
membri ai universit ății. Interesele membrilor comunit ății academice pot s ă nu fie mereu
în armonie, uneori pot s ă fie conflictuale. Dar este obliga ția personalului didactic, a
conducerii, a personalului nedidactic, precum și a studen ților să corecteze dizarmoniile și
conflictele în fiecare caz în pa rte. Cum nu se poate ocupa toat ă lumea de aceste aspecte,
Universitatea trebuie s ă aibă un Consiliu de etic ă în stare s ă se dedice acestei categorii de
probleme.
NOTĂ IMPORTANT Ă:
Codul de etic ă și aplicarea sa nu exclud și nu înlocuiesc drepturile și
obligațiile legale care revin membrilor universit ății.
Codul de etic ă universitar ă nu se poate substitui codurilor pentru cercetarea
științifică se profil și nici nu le supline ște pe acestea.
Fiecare universitate poate avea și probleme specifice pe care trebuie s ă le
includă în Codul propriu.

25
A. Ce rost are introducerea și aplicarea Codului de etic ă universitar ă?
• Codul de etic ă universitar ă înseamnă formularea explicit ă, în scris, a idealurilor,
valorilor, principiilor și normelor morale pe care consimt s ă le respecte și să le
urmeze membri unei comunit ăți academice (universit ăți).
• Codul ocup ă locul lăsat liber între comportamentele morale și lege.
• El conține principii pozitive care arat ă ce standarde morale î și propune s ă urmeze
o comunitate universitar ă și ce norme punitive se pot aplica in situa țiile în care
cele pozitive sunt înc ălcate.
• Aplicarea Codului de etic ă sprijină dezvoltarea unei culturi institu ționale bazat ă
pe respect pentru autonomia și libertatea fiec ărui membru al comunit ății
universitare, precum și pe creșterea responsabilit ății individuale.
• Reprezint ă un contract moral între studen ți, profesori, personalul administrativ și
comunitatea universitara ca într eg, contribuind astfel la coeziunea membrilor
universității.
• Corelează relațiile pur contractuale cu încrederea, ata șamentul și
responsabilitatea .
• Protejeaz ă membrii universității de comportamente nedrepte, necinstite sau
oportuniste și furnizeaz ă un model de comportament.
• Contribuie la un mediu unive rsitar bazat pe competi ție și cooperare
desfășurate dup ă reguli corecte.
• Contribuie la evaluarea și aprecierea transparent ă și dreaptă a meritelor
studenților, profesorilor, pers onalului administrativ și membrilor conducerii.
• Este un ghid de integritate academic ă.
• Arată angajamentul de princi piu al conducerii universit ății, facult ăților,
departamentelor, fa ță de valorile și normele de etic ă universitar ă..
• Este un cadru de referin ță în orientarea deciziilor și orientarea ac țiunii.
• Creează climatul etic, respectiv climatul în care ac țiunile sunt percepute ca
drepte.
• Ghidează comportamentul în caz de dileme etice.
• Influențează crearea sentimentului de unicitate și apartenen ță pentru membrii
comunității universitare.
• Promoveaz ă o imagine pozitiv ă a universit ății.
• Contribuie la reputația universit ății și la respectul pe care studen ții, absolven ții,
cadrele didactice, firmele și instituțiile care angajeaz ă absolven ții îl au fa ță de

26
universitate.
• Aplicarea codului d ă șanse mai mari pentru cre șterea adeziunii și
devotamentului colaboratorilor: universit ăți, firme, persoa ne individuale,
parteneri institu ționali..
• Permite existen ța unui cadru normativ pentru condi țiile nesupunerii
membrilor comunit ății universitare fa ță de deciziile neetice ale celor care
dețin diferite grade de putere.
B. Cum poate s ă fie elaborat un bun cod de etic ă?
• Formulăm valori, principii și norme clare de care suntem siguri c ă
vor fi sus ținute și de către ceilal ți. Trebuie s ă ne asigur ăm în mod
particular de acceptul conducerii universit ății, în special al Senatului.
• Stabilim un termen realist pentru elaborarea, adoptarea și introducerea
codului.
• Orientăm prevederile codului c ătre universitatea c ăreia îi este destinat.
• Codul cuprinde atât norme obligatorii , cele pe care trebuie s ă le
respectăm și a căror nerespectare atrage sanc țiuni profesionale, uneori
chiar legale, cât și norme dezirabile , pe care este bine s ă le respect ăm ori
de câte ori ne st ă în putință, fără să fim sanc ționați altfel decât moral
pentru înc ălcarea lor: de exemplu, recuno ștința pe care trebuie s ă o purtăm
celor care ne-au sprijinit formarea și dezvoltarea este un comportament
dezirabil, demn de respect, dar nu este obligatoriu.
• Ținem seama în mod corect de: Constituție, legislația în privin ța
educației, a muncii, nediscrimin ării, egalit ății de șanse și de
reglement ările pentru universit ăți, regulamentele interioare etc.
• Ne consult ăm cu un jurist pentru partea de acoperire legal ă a codului.
• Cerem sfatul exper ților referitor la felul în care trebuie promovat codul
și influențați: membrii conducerii, studen ții, cadrele didactice, personalul
administrativ, partenerii și beneficiarii ter ți ai serviciilor universitare.
• Nu creăm celorlal ți așteptări nerealiste.
• Exprimările utilizate în cod trebuie s ă fie simple și clare , fără jargon de
specialitate.
• Ne asum ăm pe cât posibil obiectivitatea, impar țialitatea și
responsabilitatea .

27
• Vom fi deschiși spre schimb ări în prevederile codului dac ă apar situa ții
noi. Nu luăm codul drept dogm ă. Avem răbdare, suntem perseveren ți și
nu ne pierdem sim țul nuanțelor și simțul umorului. Nu dovedim o
intransigen ță imposibil ă pentru cazuri minore.
• Suntem con știenți de faptul c ă aplicarea codului va costa. Vom estima de
câți bani este nevoie pe termen scurt și lung.
• Alegem un Consiliu care să administreze competent și integru
aplicarea unui astfel de cod.
• Consiliul ales nu trebuie s ă joace rolul unei “Inchizi ții”, nici al unei
“Poliții” universitare. El trebuie să consilieze, concilieze, să se manifeste
comprehensiv, dar drept, s ă inițieze sanc țiuni propor ționale și să
propună răsplăți propor ționale. El trebuie s ă protejeze membrii
comunității universitare fa ță de abuzuri, dar și față de denigrare,
calomnii, dela țiuni și răzbunări.

C. Cum poate s ă fie adoptat un Cod de Etic ă universitar ă?
• Proiectul de cod trebuie oferit spre dezbatere public ă studenților,
cadrelor didactice, personalului administrativ, colaboratorilor și
beneficiarilor externi etc. În acest scop va fi publicat pe pagina web a
universit ății, în timpul a nului universitar.
• Dăm un termen limit ă de trimitere a observa țiilor, propunerilor,
amendamentelor (între 2 și 4 săptămâni).
• Analizăm observa țiile, propunerile, amendamentele și facem
schimbările impuse de c ătre acestea la proiectul ini țial.
• Supunem proiectul de cod discu ției finale și votului Senatului
universit ății. Dacă Senatul voteaz ă cu majoritate simpl ă, Codul este
adoptat și devine obligatoriu.
• În contractul individual de munc ă, precum și în contractul individual
de studii trebuie s ă includem și faptul c ă angajatul/angajata,
studenta/studentul a luat cuno ștință de prevederile Codului și se
angajeaz ă sub semn ătură proprie s ă respecte prevederile acestuia2.

2 Surse de documentare: Samuel Mercier, L’ éthique dans les entreprises, Editions de Decouverte, et Syros,
Paris, 1999, pp. 14-19; Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica profesional ă, Editura
« Trei », Bucure ști, 2001, pp. 60-62.

28

B. Memorandum explicativ

Termeni, interpret ări, exemple
1. Libertatea academic ă
Este posibil, chiar și în condi ții de democra ție și stat de drept, ca anumite grup ări
politice sau religioase s ă se simt ă lezate de re zultatele cercet ării și publica țiilor
universitare și ca aceste rezultate s ă submineze anumite tipuri de ideologii și credințe.
Universitatea nu trebuie s ă cedeze presiunilor spre ascundere și obedien ță la care
poate să fie supus ă, mai ales de c ătre puterea politic ă3.
Obiectivitatea științifică este mai presus de orice presiuni rezultate din interese
personale sau de grup și din faptul c ă instituțiile încărcate ideologic încearc ă să își
protejeze statu-quo -ul. Faptul c ă o parte mare din resursele unor universit ăți vin de la
buget nu trebuie s ă intimideze membrii comunit ății universitare și să îi transforme în
persoane obediente. Bugetul rezult ă din banii contribuabililor, nu ai membrilor
cabinetelor aflate la putere. Chiar dac ă banii vin din surse private, universit ățile nu
au dreptul moral s ă cedeze în privin ța standardelor științifice și etice și să fabrice
rezultate sau cunoa ștere denaturat ă.
Libertatea academic ă nu se manifest ă în context ideal. Ea poate s ă fie îngrădită
prin existen ța unor valori culturale general împ ărtășite. Abordarea potrivit ă a unor astfel
de situații este deliberarea ra țională și democratic ă.
Nu este permis moral ca libertatea academic ă să fie folosit ă drept pav ăză
împotriva criticilor științifice și etice. Cunoa șterea evolueaz ă, este relativ ă, dar ea trebuie
respectată în sensul datelor științifice actuale.
Credințele religioase, ata șamentele politice, alte categorii de credin țe sunt, în
spațiul universitar laic, o problem ă privată a membrilor comunit ății academice. Ele
nu pot să fie impuse altora, prin abuz de putere și autoritate.
Nimeni nu are dreptul s ă manipuleze, îndoctrineze și să educe dogmatic în
interiorul spa țiului universitar (laic) și, prin aceasta, s ă încalce dreptul studen ților,

3 În România avem înc ă proaspătă experiența unui tip de regim care a suspendat libertatea academic ă.

29
cadrelor didactice sau cercet ătorilor la obiectivitate în cunoa ștere și la formare
științifică adecvată domeniului de studii.
Membrii comunit ății academice au libertate în selectarea și discutarea subiectelor
relevante, în examinarea critic ă a valorilor, normelor, institu țiilor și practicilor sociale în
spiritul onestit ății intelectuale și al responsabilit ății pentru producerea și răspândirea
cunoașterii.
Denaturarea con ținutului științific al cursurilor, fabricarea rezultatelor cercet ării în
sensul obedien ței față de grupări politice, religioase, ec onomice etc. trebuie pedepsit ă, în
funcție de gravitate, de la aten ționare și avertisment, pân ă la excluderea din universitate.
Libertatea personal ă se reflect ă și în protejarea dreptului la privatitate și
confidențialitate.
Protejarea dreptului la confiden țialitate
Personalul didactic și administrativ are obliga ția să respecte confiden țialitatea în
problemele care țin de viața privată a studenților, să nu dea informa ții decât cu autoriza ția
decanatului sau rectoratului și numai când exist ă motive îndrept ățite. Aceast ă regulă este
valabilă de asemenea în privin ța cererilor personale referitoare la p ăstrarea
confidențialității în privin ța statusului marital, orient ării sexuale sau disabilit ăților
ascunse, domiciliului, apartenen ței politice, religioase etc. Membrii personalului care au
acces la documente și informații trebuie s ă aibă grijă să mențină caracterul confiden țial și
privat al unor astfel de informa ții și să protejeze persoanele care nu doresc ca aceste
informații să devină publice. Membrii universit ății trebuie s ă mențină caracterul privat al
solicitărilor de confiden țialitate. Dosarele personale sunt confiden țiale. Încălcarea
confidențialității se sancționează.

2. Autonomia personal ă
Exercitarea autonomiei personale în spa țiul universitar înseamn ă posibilitatea de a
alege individual, în cuno ștință de cauză, programele de studiu și cercetare, traseele
de carier ă academic ă, oportunit ățile, nivelul de excelen ță la care dore ște să acceadă
cineva.
Toate informa țiile de importan ță pentru membrii comunit ății academice, și pentru
publicul larg, în special în ceea ce prive ște standardele academice, programele de studiu

30
și cercetare, evaluarea, accesul și promovarea (prin admitere , angajare, contractare),
membrii corpului profesoral și elementele relevante din CV -ul profesional al acestora,
membrii conducerii universitare și CV-urile acestora, structura universit ății, cercetarea
universitar ă, baza material ă, serviciile sociale etc. vor fi puse în mod egal și în timp util la
dispoziția tuturor celor interesa ți, pentru ca ace știa să poată alege în cuno ștință de cauză
în privința studiilor și profesiei. Aceste informa ții trebuie publicate pe paginile web ale
universității.
Înc ălcarea autonomiei personale conduce la sanc țiuni pentru cei responsabili de
asigurarea acesteia.

3. Dreptatea și echitatea
3.1. Principiul nediscrimin ării și egalității de șanse
Discriminarea în mediul academic reprezint ă tratamentul inegal al unei
persoane, tratament care urm ărește sau conduce la înc ălcarea ori limitarea
drepturilor persoanei respective pe ba za genului, rasei, vârstei, disabilit ății,
orientării sexuale, a na ționalității, etniei, religiei, categoriei sociale, st ării materiale
sau mediului de provenien ță.
În spiritul acestui cod, ac țiunea afirmativ ă pe criterii de gen, ras ă, vârstă,
disabilitate, etnie, na ționalitate, zon ă de provenien ță, stare material ă mediu de
provenien ță este permis ă și, în anumite situa ții, încurajat ă, tocmai pentru asigurarea
egalității de șanse. Universitatea asigur ă transparen ța publică în privin ța accesului
oricărei persoane vizate de astfel de politici.
Termenul acțiune afirmativ ă denotă avantajarea persoanelor din grupuri defavorizate pe
unul sau mai multe dintre criteriile men ționate, în scopul corect ării nedrept ăților din
trecut față de membrii acestui grup, precum și cel al cre șterii accesului membrilor
grupului la educa ție și creșterii șanselor lor în competi ția profesional ă.
Discriminarea poate avea forme indirecte atunci când reguli și practici neutre în
raport cu criteriile men ționate de acest cod (de exemplu, gen, ras ă, vârstă, disabilit ăți,
orientare sexual ă, naționalitate, etnie, religie ș.a.m.d.) defavorizeaz ă de facto anumite
persoane în func ție de unul sau mai multe dintre ace ste criterii. De exemplu, anumite
reguli de sus ținere a examenelor, de și sunt acelea și pentru to ți studenții indiferent de
particularit ățile lor, ar putea s ă dezavantajeze practic pe rsoanele cu disabilit ăți (care, de

31
pildă, nu pot intra sau nu pot s ă aștepte mai multe ore pentru a intra în ordine alfabetic ă la
un examen oral). Sau, orarul unor cadre didactice trebuie s ă fie astfel conceput încât
acesta să poată permite persoanei în cauz ă să respecte anumite ritu aluri religioase, de și
aceasta ar implica o abatere de la grila neutr ă de repartizare a orelor. Un alt exemplu
elocvent vizeaz ă discriminarea de gen indirect ă, în condi țiile în care, de și majoritatea
absolvenților sunt actual absolvente, și în care înv ățământul superior se feminizeaz ă,
posturile de deci zie în universit ăți sunt prin excelen ță ocupate de b ărbați, pozițiile
academice înalte la fel (profesori universitari, conduc ători de doctorate). Aceasta este o
formă de segregare vertical ă frecventă în universit ățile române ști.
În contextul nici unui fel de exam en sau concurs o femeie nu poate s ă fie
defavorizat ă fiindcă este însărcinată, are copii în îngrijire sau este mam ă singură.
Discriminarea direct ă se sancționează potrivit legii. Discrimin ările indirecte sunt
sancționate institu țional, în func ție de gravitate.

3.2. Eliminarea conflictelor de interese
Personalul didactic (inclusiv membrii conducerii universit ății și a tuturor
structurilor sale) și nedidactic trebuie s ă ia măsurile necesare în scopul de a evita sau
soluționa adecvat situa țiile în care pot s ă apară conflicte de interese care ar putea
compromite, direct sau indirect , îndeplinirea îndatoririlor lo r. Conflictele de interese
decurg din intersectarea mai multor tipuri de rela ții sau pozi ții, de natur ă să afecteze
judecățile și evaluările corecte și acțiunile membrilor comunit ății. Ele pot duce la practici
precum favoritismul și nepotismul, la aplicarea unor st andarde duble în apreciere sau
evaluare, ori la acte de persecu ție sau răzbunare, pe care unive rsitatea trebuie s ă le
respingă.
Conflictele de interese pot fi de multe tipuri, printre care:
1. Conflicte care decurg din rela țiile personale
Următoarele situa ții constituie înc ălcări ale eticii academice:
• cazurile în care din comisiile de ev aluare (la examene de admitere, licen ță, disertații,
doctorat) precum și la acord ări de granturi, angajare sau promovare, evaluarea
performan ței academice și manageriale, audit etc. fac parte persoane aflate într-o

32
relație de rudenie de gradul I și II cu candida ții sau persoanele ce urmeaz ă a fi
evaluate;
• cazurile în care cadrele didactice î și supervizeaz ă în mod direct rudele de gradul I și
II, în vederea examenelor de licen ță, master, doctorat, sau orice alte forme de studii.
Se recomand ă ca următoarele situa ții, cu poten țial ridicat de a reprezenta un
conflict de interese, s ă fie evitate acolo unde este posibil:
• cazurile în care un cadru didactic î și evalueaz ă rudele sau alte persoane cu care are
relații personale de natur ă să le influen țeze conduita academic ă (de ex. conflicte
prezente sau trecute, rela ții erotice sau obliga ții profesionale sau personale de alte
natură);
• cazurile în care din organismele de eval uare (la examene de admitere, acord ări de
granturi, angajare sau promovare, salarizare , premiere etc.) fac parte persoane care
pot fi influen țate de orice alte rela ții personale, incl usiv de natur ă financiar ă, cu
candidații (medita ții private, rela ții de afaceri, obliga ții din trecut).
Persoana aflat ă în conflict de interese trebuie s ă se autorecuze din comisia de evaluare
sau supervizare în cazul respectiv, iar dac ă refuză, să fie recuzat ă de către ceilalți
membrii ai comisiei.
Prin sintagma „acolo unde este posibil” se au în vedere doar examenele curente,
nu cele de admitere, licen ță, disertație, bacalaureat, concursuri de post. În situa țiile în care
cazurile men ționate nu pot fi evitate (câ nd persoanele care evalueaz ă și care se g ăsesc
într-un conflict de interese sunt singurele abilitate s ă realizeze evaluarea) este necesar ă
numirea unui ter ț care să supravegheze sau verifice examenul.
2. Conflicte care decurg din rolurile multiple
Acest tip de conflict de interese poate s ă apară atunci când o persoan ă deține
roluri multiple în institu ția academic ă, astfel încât rela țiile presupuse de un anumit rol s ă
fie de natur ă să afecteze deciziil e sale în alt ă capacitate. De exemplu, când o persoan ă cu
rol de conducere într-o facult ate sau departament va fi și membru al unei comisii interne
de evaluare, este probabil c ă aceasta va avea interesul de a aprecia pozitiv activitatea
respectivei unit ăți. Atunci când o persoan ă care ia decizii cu privire la împ ărțirea
granturilor de cercetare sau a altor resure și se află într-o echip ă care solicit ă

33
finanțare, ea ar putea s ă nu judece obiectiv toate crit eriile relevante ale echipelor
competitoare. Asemenea situa ții trebuie evitate în institu ția de învățământ superior.
3. Conflicte care decurg din interesele materiale
Aceast ă categorie de conflicte de interese prive ște relațiile unui membru al
universității cu membri ai societ ăților comerciale sau al ți furnizori de servicii cu care
instituția de înv ățământ superior între ține relații de colaborare. Se recomand ă ca, în
asemenea cazuri, persoanele care au inte rese materiale în firmele sau organiza țiile
respective (sau au rude apropiate cu astfel de interese materiale) s ă nu participe la
negocierea rela țiilor dintre acestea și universitate.
Angajarea studen ților, cu remunera ție sau pentru diversele forme de practic ă
academic ă, într-o societate comercial ă sau asocia ție de orice tip în care cadrele didactice
evaluatoare de țin un interes material, persona l sau profesional nu trebuie s ă afecteze
evaluarea performan țelor academice ale celor dintâi.
4. Conflicte care decurg din colabor ările externe sau alte angajamente
Colabor ările externe sau alte obliga ții profesionale externe ale personalului
didactic și administrativ al universit ății nu trebuie s ă afecteze îndeplinirea integral ă a
sarcinilor profesionale ale acestora. Neaplicarea acestui principiu atrage sanc țiuni propor ționale.

3.3. Prevenirea și combaterea corup ției
Vicierea climatului universitar poate avea drept surs ă principal ă corupția.
Aceasta genereaz ă tratament inechitabil, nedrept ăți și favoritisme, submineaz ă
aplicarea principiului meritului și creează suspiciune și neîncredere în valoarea
diplomelor și competen ța profesional ă a absolven ților. Corup ția slăbește
sentimentul drept ății și apartenen ței.
Prin corup ție nesanc ționată, devenită endemic ă, se poate ajunge la o cultur ă
instituțională coruptă. De aceea universitatea trebuie s ă contracareze acest fenomen
și să pedepseasc ă pe cei care îl promoveaz ă.
Unele acte de corup ție nu sunt prev ăzute în legi, dar fac pa rte din categoria celor
care se înscriu în “capturarea” universit ății sau a facult ății, departamentului etc. de c ătre
persoane sau grupuri de interese care de țin puterea și distribuie clientelar resursele

34
materiale: dot ări, salarii, prime, bur se, resursele de educa ție și cercetare. Universitatea se
angajeaz ă să sancționeze sever din punct de vedere institu țional atât actele evidente
de corup ție: mita și tentativa de mituire (în bani sau servicii), cât și pe cele mai
puțin evidente, dar la fel de nocive: traficarea clientelar ă (cumpărarea și vânzarea
în bani sau contraservicii) a examenel or sau concursurilor pentru ocuparea
posturilor, inclusiv practicarea “p ilelor” ierarhice sau colegiale etc .
Universitatea accept ă recomand ările asumate de c ătre profesioni ști competen ți și
corecți în privin ța meritelor unei persoane, dar respinge orice recomand ări informale sau
presiuni legate de admiterea și evaluarea unei persoane afla te sub standardele solicitate și
care nu poate intra onest în competi ție.
Printre cele mai grave forme de corup ție în mediul universitar se num ără:
• traficarea examenelor de admitere și absolvire (vânzarea, cump ărarea sau substituirea
de lucrări contra bani, servicii sau contraservicii);
• solicitarea de c ătre membrii personalului universit ar de bani sau cadouri precum și
tentative de mituire sau mituirea acestora, precum și cointeresarea în alte forme;
• solicitarea unor servicii persona le, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmeaz ă
să fie în proces de evaluare, angajare, sau promovare, precum și oferirea unor astfel
de servicii în schimbul indulgen ței.
Astfel de ac țiuni sunt deosebit de grave mai ales atunci când de sa tisfacerea lor se
condiționează, în mod explicit sau implicit:
• oferirea serviciilor educa ționale și/sau administrative acoperite de sarcinile persoanei
respective ca membru al institu ției de învățământ superior;
• favoritismul în procesul de evaluare, angajare sau promovare, sau la împ ărțirea
sarcinilor didactice ori administrative.
Acceptarea de cadouri simbolice de c ătre personalul universitar este legitim ă doar
atunci când este evident c ă nu este de natur ă să influențeze direct sau i ndirect procesul
educațional, de evaluare, de a ngajare, sau de promovare.
Tentativa de corupere
Constituie abateri sanc ționabile de la etica universitar ă faptul de a oferi bani, cadouri sau
servicii personale membrilor personalului universitar, atunci când acceptarea acestor
cadouri / servicii are drept scop în mod explicit sau implicit:

35
• furnizarea serviciilor deja prev ăzute în fișa postului unui angajat și pe persoana care
oferă “darul” are deja dreptul s ă le primeasc ă;
• influențarea procesului de evaluare , angajare sau promovare.
Este interzis favoritismul, indiferent de criterii (prietenie, rudeni e, afaceri, afiliere de
orice tip etc.) în procesul de evaluare, angajare sau promovare, salarizare sau la
împărțirea sarcinilor didactice sau admini strative. Favoritismul nu se confund ă cu
preferința pe baze de competen țe demonstrate (de exemplu, cazuri de angajare pe motive
de competen ță deosebită sau de excelen ță profesional ă recunoscute de c ătre comunitatea
specialiștilor în domeniu).
Toate aceste cazuri vor fi sanc ționate de la avertisment pân ă la eliminarea din
universitate.

Cum evit ăm eventualele suspiciuni de corup ție:
Următoarele constituie descuraj ări pentru eventualele acuza ții de corup ție:
● informarea corect ă și la timp în privin ța criteriilor de admitere și de concursuri de orice
tip;
• meditatorii, rudele, prietenii, persoanele cu care concuren ții au rela ții de afaceri nu
trebuie să facă parte din comisiile de concurs;
• transparen ța sistemului de evaluare;
● respectarea tuturor termenelor limit ă impuse și a datelor de examene indiferent de
circumstan țele particulare ale studen ților, cu excep ția celor pentru care ace știa furnizeaz ă
în scris motiva ții, care se p ăstrează atașate la catalog (adeverin țe medicale, situa ții
personale grave etc.); ● păstrarea lucr ărilor de examen/de laborator/r eferatelor pentru o perioad ă cât mai lung ă
de timp; ● informarea superiorilor ierarhici într- un mod cât mai formal asupra eventualelor
conflicte de interese ca re nu pot fi evitate.

4. Meritul
Singura ierarhizare calitativ ă acceptabil ă într-o universitate este cea a meritului.
Acest tip de ierarhizare este definit de c ătre Comisiile sau Departamentele de Asigurare a

36
Calității (DAC) în colaborare cu catedrele, consiliile și rectoratele din fiecare
universitate.
În cazul studen ților, de exemplu, meritul se stabile ște în contextul unor criterii de
evaluare a performan țelor la cursuri, seminarelor și laboratoare, la concursuri
profesionale, la licen țe și disertații, în implicarea în via ța asociativ ă, acțiuni civice etc. În
cazul cadrelor didactice și cercetătorilor, meritul se stabile ște de obicei dup ă: calitatea
cursurilor, seminarelor, a activit ății de îndrumare a studen ților, publica țiilor științifice,
câștigării de granturi de dezvoltare și cercetare individual ă și instituțională, evaluarea
făcută de către studen ți, implicarea în dezvoltarea facult ății, programului de studiu, al
domeniului propriu, în r ezolvarea problemele studen ților, în atitudinea fa ță de progresul
personal, în prestigiul adus institu ției și specialit ății în care lucreaz ă, în implicarea în
creșterea cunoa șterii și democratiz ării în societate etc.
Pentru conduceri, criteriile se refer ă mai ales la managementul eficient al
resurselor, crearea și menținerea standardelor profesionale și morale ridicate în institu ție,
evaluarea f ăcută de către reprezentan ții studenților, subordona ți și conducerea de la nivel
superior etc.
Evaluarea meritului nu se face dup ă promisiuni sau rela ții, ci după rezultate.
Dacă acest criteriu este viciat, uni versitatea devine profesional și moral anomic ă.
Responsabilitatea fa ță de standardele de evaluare a meritului și de aplicare revine
DAC, conducerii catedrelor și consiliilor facult ăților și departamentelor, rectoratelor.
Consiliile de etic ă intervin mai ales atunci când aceste structuri nu asigur ă aplicarea
principiului meritului în proiectarea și evaluarea activit ății universitare, și propun
sau acord ă sancțiuni, inclusiv conducerii.
5. Profesionalismul
Profesionalismul universitar se caracterizeaz ă prin:
• Competen ță în exercitarea profesiei (autoritate epistemic ă).
• Credința în autonomia deciziilor profesionale și a exercit ării profesiei
(protejarea de amatorism, diletantism și impostur ă).
• Identificarea cu specialitatea și cu cei din acela și domeniu (cariera
academic ă sau de cercetare devin elemente ale identit ății personale).
• Dedicarea față de cariera academic ă pentru o parte semnificativ ă a vieții
(prestigiul se cap ătă în timp, dar nu depinde decisiv de vechime).
• Obligația morală de a lucra în serviciul studen ților, evitând implicarea
emoțională excesiv ă (dar nu și empatia), arbitrarul și tratamentul

37
preferențial nejustificat.
• Credința în capacitatea de autoreglare și menținerea colegial ă a
standardelor profesionale.
• Solidaritatea colegial ă și competi ția loială cu cei din aceea și universitate
și domeniu.
(Adaptare pentru mediul academic dup ă H. Gortner, 1991, p. 130)
Înc ălcarea cerin țelor în aplicarea principiului profesionalismului denatureaz ă
producerea cunoa șterii, formarea studen ților în acest tip de valori, lezeaz ă comunitatea
științifică și scade prestigiul prof esiei universitare.

Dreptul la studii de calitate

Cadrele didactice, cercet ătorii și doctoranzii au obliga ția profesional ă să cunoască
cercetarea și evoluția domeniului propriu. Au libertatea de a adera la o interpretare sau
alta a domeniului, f ără însă a impune acea orientare particular ă studenților în procesul de
predare, și fără să ignore eventualele infirm ări ale orient ării respective din cadrul
domeniului.
În cazul în care Consiliul de etic ă, în colaborare cu Cons iliul pentru Asigurarea
Calității, constat ă că un cadru didactic refuz ă să fie responsabil profesional și să își
actualizeze materia ( și în general s ă respecte cunoa șterea propriului domeniu), acesta din
urmă poate fi somat s ă respecte cerin țele academice relevante, iar dac ă refuză, Consiliul
poate cere penalizarea cadrul ui didactic respectiv pân ă la remedierea problemei. Dac ă,
într-un interval rezonabil de timp, st abilit de Consiliu, cadrul didactic refuz ă să respecte
aceste cerin țe, Consiliul poate decide, în cooperare cu Consiliul pentru Asigurarea
Calității, eliberarea cadrului didactic în cauz ă de sarcinile didactice și de cercetare.
Profesorii și doctoranzii au obliga ția să facă cercetare și să publice rezultatele
acesteia, la fel ca și cercetătorii.
Universitatea încurajeaz ă carierele academice și descurajeaz ă „turismul
instituțional”, folosirea sa ca simpl ă sinecură de titlu și status.
Universitatea încurajeaz ă schimburile academice și se mândre ște cu
profesorii solicita ți ca speciali ști de excelen ță î n a l t e u n i v e r s i t ăți și instituții, câtă
vreme aceasta nu încalc ă dreptul studen ților de a studia și al universit ății de a
funcționa și se dezvolta.
Cercetarea se define ște ca activitate în scopul dezvolt ării cunoa șterii.

38
Cei care fac cercetare se ghideaz ă după următoarele principii:
• Demonstreaz ă competen ță, integritate și autoreglemetare (per-review:
obligația de a te supune examin ării critice prealabile sus ținerii sau
publicării unei lucr ări).
• Mențin standardele profesionale: î și documenteaz ă și chestioneaz ă
rezultatele.
• Recunosc public contribu ția profesional ă sau material ă a altor persoane
sau institu ții la rezultatele ob ținute.
• Coopereaz ă în echipe de cercetare.
• Protejează siguranța datelor preliminare
• Se informeaz ă reciproc asupra dezvolt ărilor relevante din domeniu și
asupra metodologiilor de cercetare.
• Promoveaz ă onestitatea și corectitudinea intelectual ă (vezi mai jos partea
a 5-a).
• Declară sau evită conflictele de interese.
• Respectă consimțământul informat al celor implica ți în cercetare, precum
și siguranța acestora.
• Respectă toate cerin țele legale și morale în privin ța cercetării.
• Sunt deschi și dezbaterii critice asupra rezultatelor ob ținute.
(prelucrat dup ă Open University: Academic Integrity: Code of Good
Practice in Research și Oxford University Research Service Academic
Integrity Code of Conduct ).
Respectarea acestor standarde se recompenseaz ă și premiaz ă, nerespectarea lor
atrage sanc țiuni propor ționale, mergând pân ă la propunerea de retrog radare, de retragere
a titlului universitar și eliminarea din universitate. Acela și lucru este valabil și pentru
publicații plagiate.
6. Onestitatea și corectitudinea intelectual ă
Proprietatea intelectual ă include inven țiile și drepturile de autor pentru diferite
categorii de lucr ări.

39
Lipsa de onestitate academic ă semnific ă toate tipurile de activit ăți care împiedic ă
educația, dezvoltarea cunoa șterii, evaluarea corect ă a performan ței studen ților,
cadrelor didactice și altor categorii de angaja ți. Exemplele mai frecvente sunt:
Înșelăciunea
Este fapta sau tentativa de a folosi sprijin neautorizat din partea unor persoane, folosirea
unor materiale de documentare interzise în timpul examin ării, copiatul. Asemenea fapte
conduc la alterarea corectitu dinii rezultatelor unei examin ări sau evalu ări.
Fabricarea datelor
Înseamnă în principal utilizarea unor date impr ovizate într-o cerceta re sau experiment,
modificarea inten ționată a datelor unui experiment sau unei cercet ări, citarea unor articole
inventate etc.
Predarea aceleia și lucrări pentru mai multe examene (autoplagiatul).
Modificarea datelor din dosarul personal de concurs sau angaj are, de exemplu,
potrivit cerin țelor unui concurs. Constituie în șelăciune și includerea în CV-ul personal
a unor informa ții profesionale false.
Facilitarea în șelăciunii
Faciliteaz ă înșelăciunea orice persoan ă care ofer ă ajutor cuiva despre care știe că vrea să
înșele o comisie de examinare: oferirea unei lucr ări gata făcute, cu sau f ără să solicite
bani sau servicii pentru aceasta, substituirea unei persoane care urmeaz ă să fie examinat ă.
Avantajele ob ținute pe nedrept:
Din aceast ă categorie fac parte: ascunderea informa țiilor transmise de profesori fa ță de
colegi, împiedicarea unor colegi sau concuren ți să se concentreze în scopul de a-i disturba
la o examinare, sabotarea altora prin distrugerea unor materiale din bibliotec ă.
(Preluat și adaptat dup ă University of Pennsylvania, Code of Acadmic Integrity ,
http://www.vpul.upenn.edu/osl/acadint.html).
Plagiatul
Plagiatul reprezint ă o fraudă intelectual ă care uneori poate lua propor ții grave:
furt intelectual deliberat. Forma cea mai grav ă este aceea de a- ți clădi o carier ă
universitar ă și de cercetare pe baza unor publica ții care sunt rezultat al fraudei.

40
Plagiatul semnific ă preluarea integral ă sau parțială a unui material realizat de un
alt autor, și prezentarea acestuia ca apar ținând propriei persoane (f ie într-o lucrare scris ă,
de tipul referatelor, ar ticolelor, tezelor de licen ță, experiment, etc. fie într-o prezentare
orală).
Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau i nvoluntar (folosirea gre șită a
sistemul de citare, sau neindicarea surs ei unui material). Materialul asupra c ăruia se
comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei c ărți, un articol, o pagin ă de pe internet,
un curs, o alt ă lucrare (în cazul referatelor, de exem plu, poate fi lucrarea unui coleg).
În elaborarea unei lucr ări academice de orice fel sau a unei prezent ări orale se va
ține cont de distinc ția dintre parafrazare și citare propriu-zis ă. Prezentarea unui citat
(text bloc dintr-un material str ăin) ca parafraz ă (repovestirea ideii/ argumentului unui
autor), și anume f ără utilizarea indiciilor care semnaleaz ă în mod conven țional prezen ța
unei citări (ghilimele, litere cursive, paragrafe distincte indentate etc.) constituie, de
asemenea, plagiat.
Nu constituie plagiat folosi rea unor sintagme sau defini ții scurte, considerate de
către comunitatea disciplinar ă ca făcând parte din fondul de no țiuni de baz ă, comune, al
disciplinei respective. Cu toate ac estea, având în vedere faptul c ă o atare apreciere
presupune un grad de subiectivism, este recomandat ca autorii s ă își exercite
discernământul și o atenție sporită în utilizarea unor asemenea sintagme sau defini ții.
O acuzație de plagiat, pentru a fi valid ă, trebuie înso țită de dovada clar ă a plagierii, prin
indicarea textului sau textelor din care s-a plagiat. Nu este nevoie ca materialul indicat s ă
fie sursa ultim ă a plagierii: dac ă două (sau mai multe) referate/articole prezentate
simultan con țin fragmente comune, f ără referințe explicite la surse, acest lucru este
suficient pentru a fundamenta o acuza ție de plagiat; dac ă materialul prezentat drept
contribuție proprie, sau un fragment din acesta sunt identificate în re țeaua internet, unde
de asemenea sunt preluate din aceea și sursă ultimă (indicată sau nu), acest lucru este
suficient pentru a fundamenta o acuza ție de plagiat.
Descoperirea comiterii fraudei intelectuale implic ă, în cazurile în care frauda nu
este direct sanc ționată de către cadrul didactic, sesizarea Consiliului de etic ă în vederea
sancționării persoanei vinovate, mergându-se în func ție de gravitate pân ă la desfacerea

41
contractului de munc ă, în cazul cadrelor didactice sau cercet ătorilor4. Dacă plagiatul este
comis de c ătre un/o student/ ă, iar acesta/aceasta este la prima abatere de acest gen, de
regulă cazul îl rezolv ă cadrul didactic, și, prin excep ție, Consiliul de etic ă. Aceștia
stabilesc sanc țiuni de propor ționale: în anumite cazuri majore, de exemplu, autorizeaz ă
anularea, pentru studentul/a în cauz ă, a examenului în cadrul c ăruia s-a comis fapta,
urmând ca în anul urm ător acesta/aceasta s ă aibă posibilitatea de a relua cursul și
seminarul aferent, în regim cu tax ă. Această procedur ă nu este necesar s ă treacă prin
Consiliul de etic ă, sancționarea putând fi f ăcută direct de c ătre cadrul didactic. Consiliul
de etică trebuie îns ă informat pentru a p ăstra sancțiunea în baza de date. Universitatea nu
va permite aplicarea men țiunii de ‚plagiat’ în actele oficiale ale studen ților (cum ar fi
diplome de licen ță sau master, situa ția școlară sau foaia matricol ă) dar va ține eviden ța
sancțiunilor în dosarele personale ale studen ților, cadrelor didactice etc.
Dovezile despre incident se p ăstrează într-o baz ă de date care este consultat ă ori
de câte ori un/o student/ ă este acuzat/ ă de plagiat. Descoperir ea unui al doilea furt
intelectual în cazul aceluia și/aceleiași student/e poate implica exmatricularea
acestuia/acesteia din facultate, f ără posibilitatea de a se reînscrie.
În cazul în care se demonstreaz ă că plagiatul a fost atât par țial cât și involuntar, în
cadrul ședinței Consiliului se hot ărăște o sancțiune propor țională.
În situația în care materialul (referat, articol, prelegere, tratat etc.) care constituie
furt intelectual descoperit și demonstrat a fost publicat de c ătre persoana în cauz ă, cazul
este deferit forurilor justi ției și se pedepse ște conform legilor în vigoare.
Toate prevederile de mai sus sunt valabile și în cazul furtului în cadrul
examenelor scrise sau orale (copiat).

Pentru detalii legate de evitarea plagierii, vede ți cele de mai jos5
Constituie plagiat:
● Compilația de fragmente din mai multe surse/autori, f ără referințe clare la textele surs ă;
● Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate și munca proprie;
● Preluarea unui text f ără referințe clare, cu modificarea unor expresii din text, și/sau inversarea
unor paragrafe/propozi ții/capitole;

4 Vezi și legislația în vigoare pe aceast ă temă: de ex. Legea drepturilor de autor.
5 Recomand ăm ca acest tip de ini țiere în redactarea de tip academic s ă fie publicat ă pe pagina web a
fiecărei facultăți.

42
● Omiterea marcajelor clare de citare în text, și menționarea lucr ării sursă (carte, articol, alt
referat, resurs ă web etc.) în bibliografia final ă;
● Prezentarea aceleia și lucrări la mai multe discipline – acest tip de plagiat poart ă numele de
autoplagiat . Tema poate s ă fie repetat ă, conținutul trat ării nu. Dac ă vă intereseaz ă în mod
deosebit o anumit ă temă, și doriți să o prezenta ți în cadrul mai multor discipline, este indicat s ă
consultați evaluatorii în acest sens.
Plagiatul minor:
• Utilizarea gre șită și involuntar ă a materialelor, citatelor, din ignoran ță și lipsit de inten ție,
mai ales de c ătre studen ții din primul an.
• Utilizarea excesiv ă a surselor, înso țită de o cantitate neglijabil ă de muncă proprie.
• Situația în care este plagiat ă o foarte mic ă parte din lucrare și când partea respectiv ă nu
este determinant ă în evaluare.
De obicei sanc ționarea plagiatului minor este problema titularului/titularei de curs sau seminar. Ea
este îndrept ățită să întreprind ă cercetarea și demonstrarea cazului și să sancționeze potrivit
regulilor acceptate de c ătre universitate.
La primul caz minor studentul prime ște de obicei aten ționare și scădere de not ă, și este
sfătuit cum s ă procedeze în viitor.
Cazurile minore sunt notate în dosarul personal, pentru eviden ță și pentru prevenirea
repetării acestora.
Cazuri semnificative de plagiat
Acestea sunt fie cazuri de repetare a plagiatului minor, fie formele extinse de plagiat, mai ales
plagiatul total. Nota studentului/studentei va fi sc ăzută proporțional, pân ă la anularea examenului.
În cazul în care este vorba despre un examen important, sanc țiunea poate merge pân ă la eliminarea
din facultate cu sau f ără reînscriere cu tax ă în același an.
Plagierea lucr ărilor de diplom ă sau a diserta țiilor de master se sanc ționează cu anularea
examenului. În cazul în care plagiatu l este total, persoana respectiv ă nu are drept de reînscriere la
examen.
Toate tipurile de cazuri sunt notate în dosaru l personal al studentului, dar nu în suplimentul
de diplom ă.
Plagiatul în cazul doctoranzilor și cadrelor didactice.
În aceste cazuri se presupune c ă persoana este academic format ă și gradul de ignoran ță în privința
regulilor, precum și gradul de inocen ță sunt foarte sc ăzute. Din acest motiv, analiza cazului trebuie
făcută de către speciali ști în colaborare cu Consiliul de etic ă. Persoana care comite plagiat minor
sau involuntar prime ște direct avertisment, nu aten ționare. În cazul plagiatulu i semnificativ, a celui
major extins, pedepsele merg pân ă la retragerea dreptului de practic ă sau exmatricularea de la
doctorat f ără drept de reînscriere. În cazul public ării unei lucr ări plagiate, cadrul didactic,
cercetătorul sau doctorandul sunt exclu și din universitate și se dă curs prevederilor legii.

43

Cum ne asigur ăm că nu comitem plagiat involuntar:
● Dacă nu sunte ți siguri unde a ți găsit un fragment pe care dori ți să îl citați, și nu reușiți să
identifica ți sursa, renun țați la el, chiar dac ă vi se pare foarte util;
● Dacă doriți să menționați mai pe larg argumentul unui autor sau al unei autoare, despre care
considera ți că s-a exprimat foarte bine, mai bine decât a ți putea reformula dumneavoastr ă, este mai
prudent să atașați lucrării un citat mai consistent, decât s ă riscați să omiteți serii de ghilimele astfel
încât să pară că încercați să treceți citatele drept parafraze. Citatele mai consistente (mai mari
decât câteva rânduri succesiv e) se trec fie cu spa țiere diferit ă în text (pentru mai mult ă siguranță, și
cu caractere italice), fie în anexe, dac ă depășesc o pagin ă;
● Deși nu este nevoie s ă indicați surse de documentare pentru cuno ștințe generale (Ex: „Este știut
faptul că Ion Iliescu era Pre ședintele României în luna aprilie 2004…”), trebuie s ă fiți atenți în
utilizarea discern ământului propriu în ceea ce prive ște delimitarea cuno ștințelor generale de cele
care necesit ă precizarea sursei (Ex: „Este știut faptul c ă regimul instaurat de Nicolae Ceau șescu
era unul de tip sultanistic…”6). Dacă în unele cazuri nu sunte ți siguri, este mai bine s ă menționați
sursa informa ției: este foarte improbabil c ă veți fi penaliza ți pentru referin țe nenecesare;
● Înainte de predarea lucr ărilor, reciti ți-le cu aten ție urmărind marcajele de citare și referințele.

7. Transparen ța
Transparen ța presupune accesul la informa ții atât în ceea ce prive ște admiterea,
evaluarea, angajarea și promovarea, cât și în privin ța surselor de finan țare sau de
cercetare și criteriilor dup ă care se iau deciziile institu ționale în Universitate. Toate aceste
informații sunt publicate pe paginile web ale universit ății.
Transparen ța la admitere, evaluare, angajare și promovare
Angajarea și promovarea personalului academic și administrativ se fac pe baza
meritelor relevante ale candida ților pentru postul respectiv, respectându-se principiile
nediscrimin ării și egalității de șanse. Universitatea se angajeaz ă să acorde candida ților
pentru admitere, angajare, promovare, grada ție salarial ă, premiere, un tratament
corect și egal și să cultive diversitatea în medi ul academic prin m ăsuri pozitive
adresate categoriilor defavoriz ate sau subreprezentate, f ără încălcarea principiului
meritului7.

6 Ca demonstra ție de citare: mul țumim colegei noastre Raluca Ursachi pentru indicarea acestui exemplu (în
luna iunie a.c., comunicare personal ă, SNSPA Bucure ști).
7 De exemplu, la performan țe egale este preferat ă o persoan ă din categoriile defavorizate competi țional.

44
Studenții au dreptul la acces în privin ța informa țiilor despre criteriile de
evaluare la examene, colocvii etc., înc ă de la începutul fiec ărui curs (seminar,
laborator etc. inclusiv cele de licen ță, disertație, doctorat), precum și la explica ții
privind notele ob ținute.
Criteriile de selec ție pentru angajare și promovare trebuie definite cu claritate și
să corespund ă viitoarelor atribu țiuni ale persoanei evaluate. Scoaterea postului la concurs
va respecta preveder ile legale, precum și prevederile rezonabile ale regulamentului
interior al institu ției de învățământ, privind condi țiile de publicitate.
Interviurile sau examenele de promovare nu trebuie s ă conțină întrebări privind
relațiile personale și viața privată a candida ților, statutul civil, sa u istoriile personale (cu
excepția celor privind strict parc ursul academic sau parcursu l profesional). Organismele
de evaluare vor oferi informa ții clare pentru to ți candida ții privind particularit ățile
poziției scoase la concurs, inclusiv programul special necesar exercit ării postului,
necesitatea unor deplas ări frecvente ș.a.m.d.

Transparen ță în utilizarea resurselor materiale
Fondurile puse la dispozi ție pentru înv ățământ, cercetare, administrare, de c ătre
universitate sau de c ătre terți (instituții publice na ționale și internaționale, funda ții,
persoane fizice, firme etc.) trebuie utilizate în strict ă conformitate cu scopurile și regulile
în funcție de care au fost acordate.
Universitatea solicit ă membrilor ei, (în special cadrelor didactice și
cercetătorilor) ca în cercet ările și publica țiile lor s ă menționeze, în mod expres,
sprijinul material acordat de uni versitate sau de alte organiza ții, institu ții, firme sau
persoane fizice pentru realizarea cercet ării sau publica ției respective.

8. Responsabilitatea
Principiul responsabilit ății personale și profesionale cere ca oamenii s ă evite să-și
provoace r ău unul altuia și, totodat ă, să aibă un comportament respectuos în scopul
instaurării unui bine comun. Este de a șteptat ca oamenii s ă protejeze drepturile celorlal ți
și să respecte diversitatea cultural ă și de experien țe. Cei suficient de puternici încât s ă-și

45
afirme drepturile au datoria s ă aibă grijă de exercitarea drepturilor celor a c ăror
dezvoltare profesional ă depinde de ei.
Responsabilitatea se manifest ă față de studen ți, față de subordona ți, de angaja ți; ca
responsabilitate colegial ă, responsabilitate fa ță de persoanele și instituțiile cu care
universitatea are rela ții, precum și față de comunitatea mai larg ă: locală, regional ă,
internațională.
Membrii comunit ății universitare au dreptul moral la critic ă și insubordonare,
exprimate public, dac ă au argumente și probe c ă sunt înc ălcate standardele
științifie, pedagogice, etice sau legale.
În acest context, prin „public” în țelegem: în cadrul ședințelor de catedr ă și de
consiliu, al organiza țiilor și întrunirilor studen țești, în Senatul universit ății și, dacă
la aceste niveluri problemele întemeiat criticate nu primesc un r ăspuns adecvat
sau o solu ție, membrii comunit ății academice au dreptul moral s ă externalizeze
criticile, f ără să suporte represalii și persecuții.
Fac excep ție de la etapizarea de mai sus: comunic ările, conferin țele, cercet ările
care au ca scop analiza func ționării universit ăților și programelor de studii.
Acestea sunt, prin natura lor, publice în sens larg. Ele nu scutesc autorii de
responsabilitate fa ță de veridicitatea și corectitudinea informa țiilor și de sancțiuni
pentru denigrare, r ăspândirea de informa ții false și calomnii.
Membrii personalului didactic, în calitate de cet ățeni particulari, au dreptul la comentarii
publice. Dac ă aceste comentarii nu fac parte din aria lor de expertiz ă profesional ă, ei
trebuie să spună clar că fac aceste comentarii în nume personal.
Sunt supuse sanc ționării : dezinformarea, calomnierea, denigrarea public ă a
programelor și persoanelor din propria institu ție și din alte institu ții universitare, de c ătre
membrii propriei comunit ății academice.

9. Respectul și toleranța
Universitatea trebuie s ă fie un mediu academic adecvat studiului și cercetării,
deschis în egal ă măsură tuturor membrilor comunit ății universitare. Mediul academic
cultivă valorile ra ționalității și schimbului de argumente, ale autonomiei și
responsabilit ății individuale. P ăstrarea unui mediu academic adecvat presupune respect
reciproc, toleran ță și cooperare între to ți membri comunit ății academice, precum și între
aceștia și colaboratorii lor externi.

46
Respectul fa ță de ceilal ți se demonstreaz ă prin aceea c ă disputele se rezolv ă
prin argumente ra ționale și nu prin utilizarea unor ti puri de limbaj (cuvinte,
etichetări, stil și ton) sau ac țiuni care reprezint ă atacuri la persoan ă.
Hărțuirea
Universitatea nu îng ăduie nici o form ă de hărțuire în mediul academic. H ărțuirea
în forme precum: misoginismul, sexismul, rasismul, șovinismul, xenofobia,
homofobia, h ărțuirea în privin ța convingerilor religioase sau politice este
inconsistent ă cu politicile de egalitate de șanse ale universit ății și anuleaz ă respectul
pentru dreptul personalului și studenților la un tratament corect și respectuos. Intimidarea
și hărțuirea conduc la crearea unui mediu ostil , care neag ă participan ților la via ța
comunității rolul de parteneri și le îngrădește opțiunile. Persoanele h ărțuite se simt
excluse, î și pierd stima de sine și încrederea în institu ție.
Universitatea interzice orice form ă de hărțuire, în mod particular pe cea sexual ă.
Atitudinile critice, dezacordul fa ță de valorile sau ac țiunile unei persoane sau
grup, care nu sunt înso țite de comportamente care pot fi considerate agresive sau
insultătoare, în sensul defi nit de etica universitar ă, sunt acceptate și încurajate în scopul
progresului în în țelegere, cunoa ștere și dezvoltare.
Hărțuirea reprezint ă comportamentul degradant, intimidant sau umilitor
care urm ărește sau conduce la afectarea grav ă a capacit ății unei persoane de a î și
desfășura în mod firesc activit ățile profesionale și de studiu, sau de a î și exercita
drepturile. H ărțuirea const ă, de regul ă, într-un comportament repetat (amenin țări
fizice și verbale, critici umilit oare, avansuri sexuale et c.), dar poate consta și din acte
singulare, atunci când acestea au o natur ă agresivă (de obicei de natur ă fizică).
Având în vedere faptul c ă multe dintre ac țiunile de h ărțuire (de exemplu urm ăriri,
telefoane insistente) au loc în afara universit ății, faptul c ă acestea nu au avut loc în spa țiul
universitar nu poate constitui un motiv pentru care s-ar situa în afara prevederilor
prezentului Cod de etic ă.
Hărțuirea poate fi îndreptat ă împotriva unei persoane anume, sau poate consta în
acte care creeaz ă un mediu academic ostil, conducând la afectarea grav ă a capacit ății
membrilor unui grup (de obicei femeile, minorit arii etnici sau rasiali, persoane cu

47
disabilități, persoanele cu orientare sexual ă diferită de cea a majorit ății, minorit ățile
religioase) de a î și desfășura activit ățile academice sau de a î și exercita drepturile
individuale.
Atunci când este exercitat ă de către persoane cu func ții ierarhic superioare
victimei, atunci când este exercitat ă de profesori asupra studen ților, sau de
evaluatori asupra persoanelor evaluate, h ărțuirea presupune abuzul de putere, care
constituie o circumstan ță agravant ă.
Hărțuirea ca act singular, la prima abatere, poate fi sanc ționată cu avertisment și
oferirea de scuze scrise persoanei sau grupului h ărțuit. La a doua abatere, fie c ă s-a
adresat aceleia și persoane sau aceluia și grup sau alteia/altuia, h ărțuirea trebuie
sancționată cu măsuri administrative, care pot varia în func ție de gravitate de la sanc țiuni
de tipul re ținerii din salariu/burs ă (dacă este vorba despre persoane remunerate sau
studenți bursieri), pân ă la eliminarea din comunitatea universitar ă respectiv ă.

Hărțuirea sexual ă
Comportamentele sexiste și expresiile misogine repetate și ostentative sunt, la
rândul lor, forme de h ărțuire. Cu alte cuvinte, ele afecteaz ă mediul în care tr ăiește o
persoană, o ofenseaz ă, o insult ă, o intimideaz ă și conduc la sc ăderea performan țelor
acesteia. Nesanc ționat, un asemenea comportament conduce la sc ăderea încrederii în sine
a unei persoane, la un sentiment nejustificat de vinov ăție, la alienare. Uneori, mai grav,
produce abandonarea unei activit ăți sau chiar boli psihice. Mediul academic este și poate
să fie afectat de h ărțuire. Hărțuirea sexual ă este adesea surs ă și rezultat al inechit ății
de gen .

Sugestii pentru eliminarea h ărțuirii sexuale din me diul universitar.

Ac țiunile care creeaz ă un climat de intimidare, team ă și ostilitate sunt considerate
ofensatoare pentru orice persoan ă. Fiecare membru și fiecare membr ă a Universit ății
trebuie aib ă cunoștință de faptul c ă Universitatea se opune h ărțuirii sexuale și că acest fel
de comportament este interzis cu des ăvârșire, atât de lege cât și de politicile și normele
universitare. Universitatea va lua m ăsurile necesare ca s ă prevină, să corecteze și să
sancționeze comportamentele care contravin normelor și politicilor sale.

Definirea h ărțuirii sexuale (HS):

Universitatea define ște hărțuirea sexual ă ca avansuri sexuale nedor ite, cerere de favoruri
sexuale și alte manifest ări verbale sau fizice de natur ă sexuală în cadrul c ărora:

48
– supunerea sau respingerea la un as tfel de comportament au leg ătură cu
condiționarea instruirii, evalu ării, angaj ării, promov ării sau particip ării la
activitatea universitar ă;
– un asemenea comportament afecteaz ă prin intimidare, ostilitate, ofens ă,
munca oric ărei persoane, performan ța sa academic ă, condițiile de via ță,
mediul de desf ășurare a activit ății.
Este posibil ca și cadrele didactice sau cadrele de conducere s ă fie supuse unor
tentative de corupere sexual ă de către studen ți sau subordona ți. Acest comportament
trebuie, la rândul s ău, sancționat.
Victimele h ărțuirii sexuale pot s ă fie atât femeile cât și bărbații iar HS se poate
manifesta între sexe diferite sau între persoane de acela și sex.
Exemple de HS:
– insistența de a fi acceptat erotic sau sexual prin scrisori, telefoane sau acostare
practicată de o persoan ă față de alta, atunci când cea din urm ă a precizat clar
că nu dorește acest lucru;
– remarci cu înc ărcătură sexuală făcute în mod repetat de c ătre o persoan ă aflată
în conducere în fa ța subordona ților și, deși a fost aten ționată să se opreasc ă,
acea persoan ă nu înceteaz ă;
– o studentă sau un student refuz ă să se întâlneasc ă privat cu un cadru didactic și
acest lucru afecteaz ă felul în care este notat ă, promovat ă la examen (acela și
lucru este posibil și în rela țiile ierarhice între membrii personalului
universității);
– în locuri comune (cantine, intrarea la c ămine) grupuri de studen ți încearcă
sistematic s ă abordeze pe cineva și acest fapt are drept consecin ță evitarea
locului respectiv de c ătre cei pentru care comportamentul este indezirabil și
ofensator;
– cineva repet ă sistematic enun țuri sexiste, glume cu conota ții sexuale sau
povestește fantezii sexuale, cei din preajm ă neacceptând acest lucru, și
protestând împotriva acestui fapt;
– cineva trimite altei persoane materiale pornografice și obscene nesolicitate sau
nedorite;
– o persoan ă atinge fizic, cu conota ții erotico-sexuale, o alt ă persoană, fără
consimțământul celei din urm ă.

Măsuri la nivelul universit ății și facultăților
– Consiliul de etic ă preia aceste cazuri și coopereaz ă cu un/o specialist/ ă.
Facultățile își stabilesc, atât din rândul studen ților, cât și al cadrelor didactice,
consilieri pentru astfel de probleme (avocatul studen ților, ofițerul pentru
acțiuni afirmative) precum și un organism care se ocup ă de siguran ța mediului
universitar (în c ămine și în incinta universit ății);
– Universitățile trebuie s ă facă publice modalit ățile de adresare și de rezolvare a
unor astfel de plângeri, precum și persoanele desemnate s ă ofere consiliere.

Cum trebuie reac ționat în cazuri de h ărțuire sexual ă?
De obicei persoanele care h ărțuiesc nu înceteaz ă până când nu li se atrage aten ția sau
nu sunt sanc ționate, iar victimele h ărțuirii se sfiesc s ă povesteasc ă astfel de experien țe

49
de teamă că nu vor fi crezute sau c ă vor fi condamnate c ă au avut un comportament
provocator care a atras h ărțuirea. Prin urmare este necesar ca persoanele afectate de
astfel de manifest ări să fie încurajate s ă reclame astfel de cazuri. Ignorarea și
minimalizarea cazurilor de HS nu le face s ă dispară, ci dimpotriv ă, conduc la
creșterea inciden ței lor.
Hărțuirea sexual ă poate fi oprit ă prin acțiuni personale directe:
– Răspunsuri directe, r ăspicat (tran șant) negative din partea celor afecta ți, fără
scuze sau zâmbete intimidate. Dezaprobarea trebuie comunicat ă clar;
– Dacă este greu s ă vorbim unui h ărțuitor, îi putem scrie solicitându-i s ă
înceteze, p ăstrând o copie datat ă a scrisorii și consultând în acest sens
consilierul/a pe probleme de h ărțuire;
– Consiliul de etic ă trebuie s ă păstreze un dosar al faptelor, pentru a putea
verifica eventuala repeti ție din partea aceleia și persoane.
Tentativa de corupere sexual ă poate să fie oprită într-un mod asem ănător.

Răspunsul la incidente
Dacă cineva se consider ă afectat de HS se adreseaz ă persoanei desemnate s ă rezolve
astfel de cazuri printr-o rezolu ție potrivit ă și prompt ă (informal ă sau formal-
disciplinar ă). O rezolvare informal ă înseamnă medierea unui acord între p ărți, cu sau
fără ca ele să se întâlneasc ă direct. O plângere formal ă este adresat ă unui organism
desemnat de c ătre Senatul universit ății să dea rezolu ții disciplinare, în cazul nostru,
Consiliul de etic ă, în cooperare cu un jurist.

Confiden țialitatea
Hărțuirea sexual ă este o problem ă foarte delicat ă. Consilierii pentru acest gen de
probleme sunt persoanele instruite s ă dea sfaturi, s ă răspundă la întrebări, să rezolve
cazurile minore și incipiente și să protejeze persoanele cons iliate de orice indiscre ții
care le-ar putea afecta. Ei pot s ă facă parte din Consiliile de etic ă, dar nu este
obligatoriu.. Consilierilor nu li se permite s ă dezvăluie conversa țiile pe aceast ă temă
(decât în cazul unei lez ări fizice sau a unei disturb ări psihice semnificative ca urmare
a hărțuirii) fără permisiunea expres ă a persoanei care a solicitat consilierea.
Consilierii se pot adresa la solicitarea celor consilia ți, sau atunci când cazul afecteaz ă
serios climatul academic, Comisiei de etic ă, Decanilor, Rectorilor, Senatelor
Universității.
(Detaliile privind h ărțuirea sexual ă au fost preluate și adaptate dup ă Princeton
University Health Services, 1998/1999, PUHS Public ations On-Line)

Comportamentul insult ător
Universitatea nu îng ăduie comportamente insult ătoare, respectiv actele de
exprimare injurioas ă, intimidant ă sau umilitoare, îndreptate împotriva participan ților la
activitățile din universitate, indi ferent cine sunt ace știa. Comportamentul insult ător

50
contravine eticii academice atât atunci când intervine între persoane aflate în aceea și
poziție, cât și în poziție ierarhic ă. Astfel de acte, orientate împot riva inferiorilor ierarhici,
constituie o form ă de abuz de putere. Repetarea unui astfel de comportament fa ță de
aceeași persoană sau acela și grup tinde s ă devină o formă de hărțuire.
Fermitatea și severitatea nu sunt comportamente insult ătoare decât dac ă devin
deosebit de excesive și sunt dirijate sistematic și nedrept c ătre aceiași oameni, pân ă devin
acte de persecu ție.
Universitatea sanc ționează proporțional astfel de cazuri.

10. Bunăvoința și grija
Universitatea încurajeaz ă ca dezirabile actele de bun ăvoință și grijă față de
membrii comunit ății academice și față de orice persoane sau grupuri aflate în nevoie.
Bunăvoința și grija nu trebuie s ă submineze impar țialitatea în evaluare și nu pot
să fie folosite ca pretext pentru p ărtiniri.
Bunăvoința și grija au un rol major în formarea unui mediu propice dezvolt ării
personale și profesionale și în creșterea încrederii c ă fiecare persoan ă face parte nu doar
dintr-o institu ție, ci și dintr-o comunitate pe care se poate baza, care o sprijin ă și o
apreciază.
Bunăvoința și grija sunt valori dezirabile în comunitatea academic ă. Nepracticarea
lor, cu excep ția unor situa ții limită, în condi țiile respect ării celorlalte prevederi ale
Codului, nu poate fi sanc ționată. Dar pot s ă fie sancționate: indiferen ța sistematic ă față de
cererile studen ților și cadrelor didactice, nep ăsare în cazuri în care aceasta afecteaz ă
major desf ășurarea procesului de înv ățământ sau cercetare etc.
Universitatea nu este o comunitate insular ă, ci este legat ă de celelalte comunit ăți
din care face parte: local ă, națională, regional ă, internațională. Ea este în rela ție cu alte
universități față de care trebuie s ă se manifeste în spiritul competi ției loiale, al
parteneriatului și solidarit ății.
Aceste principii se cer practicate constant, ori de câte ori stau în putin ța
membrilor comunit ății academice, dar mai ales în situa ții în care membrii comunit ății
academice trec prin derut ă, crize de adaptare, impasuri, drame, necazuri și au nevoie de
mai mult decât dreptate, neutralitate și imparțialitate: au nevoie de empatie, compasiune,

51
sprijin moral și material, ajutor, optimism, solidaritate. De asemenea, inclusiv în situa ții
de realizări profesionale sau personale, este dezirabil ca membrii comunit ății academice
să își manifeste aprecierea și prețuirea, să fie mândri de colegi sau studen ți. Aceleași
principii trebuie aplicate și în relație cu comunit ățile mai sus pomenite.
În situații de calamit ăți, crize majore în societate sau în institu ție, membrilor
comunității, în special conducerii și profesorilor li se solicit ă altruism și autosacrificiu.

52

Consiliul de etic ă: proiect de Statut
Daniela Cuta ș, Liviu Andreescu, Mihaela Miroiu

NOTĂ: ajung la Consiliul de etic ă doar acele cazuri care nu sunt rezolvate direct și
corect, sau nu țin de resortul altei stru cturi din universitate. De exemplu, cazurile de
copiat și plagiat sunt, de regul ă, direct sanc ționate de c ătre cadrele didactice (dar cu
transmiterea informa ției către Consiliu, în vederea ad ăugării în baza de date).
Consiliul de etic ă nu este cabinet de psihoterapi e, nici loc în care se ascult ă bârfe sau
zvonuri.

I. Consiliul de etic ă
Consiliul de etic ă este o structur ă a Universit ății care func ționează pe baza unui Statut
adoptat de c ătre Senat. Statutul con ține prevederi care se refera la urm ătoarele :
1.Finanțare
Acoperirea cheltuiel ilor presupuse de func ționarea Consiliului se realizeaz ă din
fondurile Universit ății, prin decizia Rectorului/ei. A ceste cheltuieli se compun din:
a. resursele necesare pentru alocar ea unui sediu conform unui program, și a unui
spațiu de depozitare sigur;
b. resursele necesare remuner ării membrilor Consiliului.

2. Componen ță
Consiliul de etic ă al universit ății va fi format din 8-9 persoane, dup ă cum
urmează:
a. 3-4 cadre didactice de niveluri diferite (dar care nu sunt cuprinse în structuri
de conducere), reprezentând cel pu țin două facultăți sau departamente
distincte ale institu ției de înv ățământ superior8; alternativ, una dintre persoane
poate fi un membru marcant al comunit ății locale, al unei organiza ții

8 Astfel încât, în cazul în care apar conflicte de in terese de tipul acuzelor la adresa unor colegi de
catedră, acestea s ă nu afecteze mai mul ți membri ai Consiliului.

53
neguvernamentale din domeniul înv ățământului sau drepturilor omului, sau al
unei asocia ții profesionale din domeniul educa ției.
b. O persoan ă din rândul personalului administrativ / secretarial
c. 3 studenți, indiferent de forma de înv ățământ (zi, distan ță) și nivelul de studii
(universitar, post-universitar – stud ii aprofundate, master, doctorat cu
frecvență), cu condi ția ca aceștia să reprezinte cel pu țin două niveluri de studii
(acolo unde este cazul) și cel puțin două facultăți sau departamente ale
instituției de înv ățământ superior; alternativ, una dintre persoane poate fi
alumn/ă (absolvent/ ă) a universit ății.
d. un/o secretar/ ă care ține eviden ța documentelor consiliului, asigur ă contactele,
și nu dispune de drept de vot la luarea deciziilor Consiliului;

Remunerarea membrilor Consiliului de etic ă

Remunerarea membrilor Consiliului de la punctele (a) și (b) se poate realiza fie prin
includere în fi șa postului / norma didactic ă de ore, fie prin procedurile adiacente
referitoare la orele suplimentare; Remunerarea membrilor studen ți / alumni ai Consiliului se poate realiza fie prin oferirea
unei burse, fie prin alt ă formă contractual ă pentru plata serviciilor;
Remunerarea secretarului / ei se po ate realiza fie prin includere în fi șa postului / norma
didactică / administrativ ă de ore sau oferirea unei burse dac ă această persoană este
studentă, fie prin procedurile adiacente re feritoare la orele suplimentare.

3. Alegerea și numirea membrilor
Membrii Consiliului de etic ă vor fi ale și, respectiv numi ți, după cum urmeaz ă:
a. membrii cadre didactice sunt propu și de facult ăți/departamente și votați în
Senatul Universit ății;
b. membrii studen ți / alumni se aleg pe baz ă de candidaturi, prin votul
studenților, fiind confirma ți prin votul Senatului;

54
c. membrii Consiliului, cu excep ția secretarului/ei, sunt ale și pe o perioad ă de 2-
3 ani, pentru cel mult dou ă mandate consecutive; secretarul/a Consiliului este
numit/ă pe perioad ă nedeterminat ă;
d. Membrii structurilor de co nducere din universitate nu pot s ă facă parte
din acest Consiliu;
e. jumătate din membri, cu excep ția secretarului/ei, sunt numi ți și votați sau
reconfirma ți în fiecare an9;
f. cel puțin o treime dintre membrii cu drept de vot ai Consiliului vor fi de sex
femeiesc, respectiv b ărbătesc;
g. este indicat ca în Consiliu s ă existe reprezentan ți ai categoriilor etnice acolo
unde apartenen ța etnică poate crea probleme de natur ă etică (discriminare);
h. în cadrul primei ședințe a Consiliului, precum și în cadrul fiec ărei prime
ședințe după includerea de noi membri (anual – vezi punctul (e), membrii
acestuia aleg un/o coordonator/coordonatoare, care urmeaz ă să fie
responsabil/ ă cu organizarea felului în care se desf ășoară activitatea
Consiliului.
i. Consiliul de etic ă își desfășoară activitatea în colaborare cu un/o jurist/ ă
(juristul sau jurista institu ției).
4. Atribu țiuni
Atribuțiunile Consiliului de etic ă sunt urm ătoarele:
4.1. să aplice Codul de etic ă al universit ății:
a) primind și evaluând validitatea sesiz ărilor și reclama țiilor adresate în
conformitate cu Codul; b) organizând investiga ții și interviuri în scopul strânge rii de date privitoare la
cazurile care fac subiectul sesiz ărilor și reclamațiilor;
c) luând decizii, dup ă și pe baza efectu ării investiga țiilor și audierilor, cu
privire la natura fa ptelor care fac obiectul sesiz ării sau reclama ției; decizia și
motivarea acesteia vor face obiectul unui raport de caz;

9 După trecerea primilor doi ani de la constituirea Consiliului, jum ătate dintre membrii acestuia
beneficiaz ă, la cerere, de o prelungire de mandat de un an, în scopul de a face posibil ă aplicarea
prevederii anterioare.

55
d) comunicând raportul de caz și eventualele recomand ări sau sanc țiuni
conducerii universit ății, care are obliga ția de a le pune în ap licare în termen de
maximum o lun ă;
e) as igurându-se de puner ea în aplicare a sanc țiunilor de c ătre conducerea
universit ății, inclusiv, dac ă este cazul, prin recursul la Senatul Universit ății
sau, în ultim ă instanță, la Consiliul ministerial de etic ă academic ă;
f) punând la dispozi ția Senatului sau a Consiliului ministerial sau altui
organism de recurs relevant informa țiile necesare judec ării recursului la
decizia Consiliului.
4.2. să întocmeasc ă un raport anual cu privire la situa ția universit ății din
perspectiva respect ării principiilor și prevederilor Codului de etic ă. Raportul se
înaintează conducerii universit ății, consiliilor facult ăților, și este public. Raportul nu
conține informa ții identificatoare referitoare la cazurile nedemonstrate, sesiz ările sau
reclamațiile respinse, sau abaterile soldate cu avertismente. Pentru cazuri minore se
păstrează confidențialitatea în privin ța identității persoanelor implicate.
4.3. să propună și să promoveze eventuale modific ări sau amendamente ale Codului.
4.4. să fie receptiv la pr opuneri de modific ări sau amendamente venite din afara
Consiliului.
4.5. să notifice de urgen ță instituțiile statului în ceea ce prive ște cazurile care fac
subiectul legii penale și să pună la dispozi ția acestora toate informa țiile pe care le
dețin cu privire la cazurile respective.

5. Jurisdic ție
Sub jurisdic ția Consiliului intr ă toate persoanele care fac parte din sau au rela ții cu
universitatea: studen ți (la toate nivelele și formele de studiu, inclusiv doctoranzii),
membri ai corpului administra tiv, ai corpului de conducere, cadre didactice titulare sau
colaboratoare, parteneri institu ționali.
Sub jurisdic ția Consiliului de etic ă intră atât actele petrecute în interiorul universit ății și
campusului universitar, cât și cele desf ășurate în afara acesteia în m ăsura în care implic ă
membrii propriei comunit ăți universitare și a personalului aferent.

56
6. Sancțiuni
Conducerea universit ății va aplica sanc țiunile stabilite de c ătre Consiliu în conformitate
cu Codul de etic ă pentru abaterile definite de acesta din urm ă. Acolo unde este cazul,
abaterile pot fi sanc ționate prin avertisment, urmând ca la repetarea acestora Consiliul s ă
impună conducerii luarea m ăsurilor administrative. Sanc țiunile date sau propuse de
Consiliu vor fi propor ționale cu abaterea comis ă și cu prejudiciul cauzat de aceasta.
Sancțiunile luate de Consiliu vor fi puse în aplicare de conducerea universit ății. Consiliul
va monitoriza aplicarea sanc țiunilor de c ătre conducere, va interveni pe lâng ă aceasta
pentru aplicarea corect ă și la timp a sanc țiunilor, și va apela la forurile superioare în cazul
în care conducerea universit ății nu aplic ă sau nu aplic ă corect sanc țiunile.
7. Mecanismul de decizie
a. Consiliul de întrune ște semestrial, în ședință ordinară, si ori de câte ori este
nevoie, în întâlniri extraordinare;
b. Cvorumul Consiliului este constituit din jum ătate plus unu din membri, dintre
care obligatoriu un membru de sex femeiesc, un membru de sex b ărbătesc, un
membru student, un membru cadru didactic;
c. Consiliul se reune ște în ședințe extraordinare în cel mult 15 zile de la
depunerea unei sesiz ări / reclama ții;
d. În cazul sesiz ărilor / reclama țiilor urgente, cel pu țin un membru al Consiliului
va trebui s ă preia cazul în regim de urgen ță;
e. Deciziile Consiliului, inclusiv aleger ea membrilor echipelor de analizare a
cazurilor, aprobarea rapoartelor de caz și a sancțiunilor, se iau cu majoritate
simplă de voturi;
f. Evaluarea sesiz ărilor / reclama țiilor, efectuarea anchetelor și audierilor se
realizează de către echipe de cel pu țin trei membri numi ți de Consiliu în
ședințele acestuia. Dintre membri, cel pu țin unul este de sex feminin, respectiv
masculin, unul este student, și unul este cadru didactic;
g. Raportul de caz și propunerile de sanc țiuni sunt realizate de membri echipei
de analiză a cazului și se aprob ă în cadrul Cvorumului;
h. Raportul final va con ține luările de pozi ție ale celorlal ți membri ai Consiliului,
dacă acestea exist ă, fie individuale, fie sub forma unei pozi ții comune;

57
i. Nici unul din membri Consiliului nu poate fi împiedicat s ă facă parte din
Cvorum sau din echipele de anchet ă, cu excep ția situației în care cazul
anchetat îl/o pune într-un c onflict de interese evident.

II. Sesizările / reclama țiile și analizarea cazurilor
Sesizările se refer ă, de exemplu, la aten ționarea Consiliului asupra cazurilor de plagiat
(sub toate formele sale) și a cazurilor de fraud ă la examene / concursuri.
Reclamațiile se refer ă la toate celelalte cazuri: de exemplu, la cazurile de h ărțuire, de
discriminare, corup ție – în care exist ă victime identificabile în mod direct, care sunt
autoarele reclama țiilor.
Membri Consiliului de Etic ă se pot sesiza din oficiu.
1. Procedura de rezolvare a sesiz ărilor / reclama țiilor:
a. Primirea sesiz ării / reclama ției
– sesizările / reclama țiile se depun în termen de cel mult șase luni de la
evenimentele care constituie subiectul acestora;
– nu se accept ă pentru analiz ă sesizări / reclama ții anonime;
– nu se accept ă reclamații din partea altor persoane decât a celor direct
afectate;
– sesizările pot apar ține oricărei persoane, membri în comunitatea
academic ă sau nu, dac ă persoanele care fac obiect ul lor sunt membri în
comunitatea academic ă;
– sesizările / reclama țiile se primesc la biroul Consiliului, în plic închis, și
sunt luate în eviden ță de secretarul/a acestuia, care elibereaz ă un număr de
înregistrare;
– plicurile închise se deschid numai de c ătre membrii Consiliului sau de
către un membru delegat al acestuia;
– decizia cu privire la validitatea sesiz ării / reclama ției, respectiv la
demararea analizei cazului, laolalt ă cu motiva ția acestei decizii, se
comunică persoanei care a reclamat în termen de maximum 30 de zile de
la depunere;

58
– sesizările / reclama țiile se formuleaz ă în scris și conțin cât mai multe date
relevante privind identitatea celei sau celui care reclam ă (inclusiv datele
de contact), identitatea p ărții acuzate de abatere, ac țiunile imputate, locul
și data înf ăptuirii acestora, eventualii martori, orice alte informa ții
considerate relevante (a se vedea modelul de reclama ție din anex ă);
– la cerere, secretarul/a Consiliului va acorda consiliere cu privire la
formularea și completarea sesiz ărilor / reclama țiilor, dar nu poate deschide
plicurile cu sesiz ări sau reclama ții.

b. Notificarea p ărții care face subiectul sesiz ării / reclama ției
– pe parcursul investig ării cazului, partea reclamat ă va fi notificat ă despre
primirea sesiz ării / reclama ției, în scopul de a formula o pozi ție scrisă cu
privire la faptele imputate. În notificarea adresat ă părții reclamate,
Consiliul va preciza con ținutul sesiz ării / reclama ției, natura informa țiilor
solicitate și o va invita pe aceasta s ă-și exprime eventualele obiec ții cu
privire la capacitatea membrilor Consiliului de a judeca respectivul caz (conflicte de interese etc.);
– lipsa unei pozi ții scrise și, în general, lipsa de cooperare a reclamatului/ei
nu vor împiedica derularea procedurilor ulterioare;
– în cazul în care partea reclamat ă recunoaște faptele care i-au fost imputate
în sesizare / reclama ție, Consiliul poate lua o decizie pe baza sesiz ării /
reclamației și poziției scrise a p ărții reclamate.

c. Investigarea cazului; colect area datelor; audierea p ărților
Pentru constatarea naturii faptelor imputate și a măsurii în care acestea
constituie abateri sau acte discut abile în sensul Codului de etic ă, Consiliul va
desfășura o investiga ție, inclusiv prin intervie varea martorilor, audierea și, dacă
este necesar și dacă partea vătămată își dă consimțământul, confruntarea p ărților.
– Audierea p ărților
După colectarea informa țiilor relevante, Consiliul va solicita audierea separat ă
a fiecăreia dintre p ărți pentru a comunica informa țiile obținute în urma

59
investigațiilor, pentru a le verifica și pentru a ob ține poziția părților cu privire
la acestea. În cazul în care întrevederea nu este posibil ă, Consiliul va
comunica informa țiile în scris și va solicita p ărților o pozi ție scrisă.
– Confruntarea p ărților
După audierea separat ă a părților, Consiliul poate propune confruntarea
directă a acestora. Confruntarea p ărților are loc numai dac ă se obține
consimțământul părții vătămate și în cazul în care se consider ă că aceasta este
necesară pentru evolu ția analizei cazului respectiv.
– Comunicarea cu p ărțile
Pe tot parcursul investiga ției, Consiliul poate solicita p ărților, în scris sau
verbal, informa ții sau lămuriri cu privire la detaliile cazului.

d. Raportul Consiliului
Consiliul va întocmi raportul, pe baza datelor colectate și a
audierilor/confrunt ării părților, în decursul unei perioa de de maximum 60 de zile
de la data accept ării formale a începerii investig ării cazului, cu excep ția
situațiilor de urgen ță.
Înainte de comunicarea raportului, o copie a acestuia va fi transmis ă fiecăreia
dintre părți, cărora li se va solicita o opinie cu privire la con ținutul său. În func ție
de răspunsul p ărților, Consiliul va putea opera modific ări asupra raportului, sau îl
va comunica f ără modificări organismelor și persoanelor relevante.
Raportul de caz va con ține o constatare cu privire la natura și veridicitatea
faptelor imputate și a altor fapte relevante. Constatarea va fi motivat ă pe baza
probelor ob ținute de Consiliu în urma investiga țiilor și audierilor. Pe baza
acesteia, Consiliul va lua o decizie cu privire la m ăsura în care faptele imputate
constituie sau nu o înc ălcare a Codului de etic ă.
În cazul în care Consiliul g ăsește o încălcare a codului de etic ă, va înainta un
raport final de caz p ărților, precum și organismelor cu prerogative s ă aplice
sancțiunile indicate de acesta. În cazul în care Consiliul consider ă că natura
problemei permite sau necesit ă concilierea între p ărți, pe cale amiabil ă, iar

60
încălcarea eticii academice este minor ă (de exemplu, neglijen țe minore, lipsa de
amabilitate sau impolite țea etc.), aceast ă soluție va fi propus ă părților.

e. Recurs
Reclamantul/a și reclamatul/a pot contesta deciziile Consiliului, în termen de
maximum 15 de zile de la comunicarea acestora, la Senatul universit ății.
Următorul organism de recurs este Consiliul ministerial de etic ă academic ă.
Consiliul va acorda organismelor care analizeaz ă recursul tot sprijinul s ău,
inclusiv prin punerea la dispozi ție a raportului, a documentelor în baza c ărora
acesta a fost întocmit și a oricăror alte documente relevante aflate în posesia sa.

2. Alte prevederi

a. Drepturile reclamantului/ei
– de a beneficia de confiden țialitate. Dac ă, în decursul derul ării
procedurilor, dezv ăluirea identit ății reclamantului/ei c ătre terți este absolut
necesară, reclamantului/ei i se va cere permisiunea în acest sens. Dac ă
reclamantul/a refuz ă să își dea permisiunea, se va proceda în continuare
fără dezvăluirea identit ății acestuia/acesteia, în m ăsura în care acest lucru
este posibil. Dac ă ancheta nu poate continua f ără dezvăluirea identit ății,
iar reclamantul/reclamanta refuz ă să își dea permisiunea, cazul va fi clasat;
– de a fi consiliat/ ă cu privire la depunerea unei sesiz ări / reclama ții corect
întocmite;
– de a primi un num ăr de înregistrare pentru sesizarea / reclama ția depusă;
– de a apare în fa ța Consiliului, înso țit/ă, dacă dorește, de un/o
reprezentant/ ă (avocat/ă, coleg/ă, tutore legal, martor/ ă etc.);
– de a cunoa ște componen ța echipei de caz și de a contesta, înainte de
demararea anchetei, capacitatea memb rilor acesteia de a lua o decizie
corectă;
– de a depune pozi ții în scris și a avea întrevederi cu membrii Consiliului
privitoare la caz;

61
– de a primi o copie dup ă raportul finalizat înainte ca acesta s ă fie înaintat
conducerii universit ății și a depune o opinie scris ă;
– de a face recurs la decizia Consiliului și ulterior, la decizia organismului
de recurs din in teriorul universit ății: Senatul.

b. Drepturile p ărții reclamate
– de a apare în fa ța Consiliului, înso țit/ă, dacă dorește, de un/o
reprezentant/ ă (avocat/ă, coleg/ă, tutore legal, martor/ ă etc.);
– de a i se comunica componen ța echipei de caz și de a contesta, înainte de
demararea anchetei, capacitatea memb rilor acesteia de a lua o decizie
corectă;
– de a depune pozi ții în scris și a avea întrevederi cu membrii Consiliului
privitoare la caz;
– de a primi o copie dup ă raportul finalizat înainte ca acesta s ă fie înaintat
conducerii universit ății, și a depune o opinie scris ă;
– de a face recurs la decizia Consiliului și ulterior, la decizia organismului
de recurs din in teriorul universit ății: Senatul.
c. Confidențialitate
Accesul ter ților la dosarul de caz pe durata desf ășurării anchetei va fi interzis,
cu excepția reprezentan ților legali ai p ărților și, atunci când faptele fac subiectul
unei investiga ții oficiale, a organelo r de stat autorizate.
După soluționarea cazului, accesul ter ților la dosar va fi interzis, cu
următoarele excep ții: reprezentan ții legali ai p ărților în cazul unui recurs; membri
organismului de recurs; organele de stat autorizate, atunci când faptele fac
subiectul unei investiga ții oficiale; cercet ătorii, exclusiv în interesul cercet ării
academice și cu respectarea unor standa rde stricte de confiden țialitate.

d. Arhiva Consiliului
Secretarul/a Consiliului este responsabil/ ă cu păstrarea tuturor datelor
colectate în dosarele de caz, fie c ă acestea au fost solu ționate sau nu.

62
Consiliul va p ăstra dosarele pe durat ă nedeterminat ă, într-un spa țiu adecvat
pus la dispozi ția acestuia de conducerea institu ției de învățământ superior.

e. Conflicte de interese
În cazul în care partea reclamant ă sau partea reclamat ă solicită excluderea
unui/unei membru/e a Consiliului de la judecarea și anchetarea cazului din cauza
unui conflict de interese , acestuia/acesteia i se va permite sau impune s ă se retragă
de la investigarea sesiz ării / reclama ției.
În caz contrar, Consiliul va decide prin vot, cu majoritate simpl ă, cu privire la
capacitatea acestuia/ace steia de a judeca și ancheta cazul. În situa ția recuzării,
membrul/a Consiliului recuzat/ ă nu va participa la echipa de caz și la votarea
raportului de caz.

Recomandare:
La nivelul Ministerului Educa ției și Cercetării trebuie creat un Consiliu
(Ministerial) de Etic ă, având urm ătoarele atribu ții:
a. Să verifice dac ă universit ățile au Coduri și Consilii de Etic ă și
acestea con țin valorile, principiile, normele adecvate eticii
universitar și funcționează și cerințele general adoptate.
b. Să propună și ia măsuri în cazul în care universit ățile nu se
conformeaz ă acestor cerin țe.
c. Să propună modificări ale Codurilor.
d. Să funcționeze ca instan ță de recurs pentru cazul în care o
problemă etică nu este rezolvat ă la nivelul universit ății.
Consiliul Ministerial de Etic ă este un organism independent din care fac
parte persoane din afara MEC, cu excep ția Secretarului sau secretarei
comisiei. Structura sa este asem ănătoare cu cea a Consiliului de Etic ă al
universit ăților. Acest Consiliu are un Statut adoptat prin Ordin al
Ministrului.

63
ANEXĂ
Model de reclama ție

Subsemnatul/a
…………………………………………………………………………………………………… Relația cu universitatea:
a) Student/a, forma de înv ătățânt/an:
…………………………………………………………… b) Cadru didactic:
……………………………………………………………………………………….. c) Personal administrativ:
d) …………………………………………………………………………….
e) Colaborator:
…………………………………………………………………………………………….
f) Altele:
………………………………………………………………………………………………………
Date de contact: Adresa email: Num ăr de telefon:
Adres ă:
Data depunerii reclama ției:
Declar urm ătoarele:
Declarația conține date privitoare la derularea evenimentelor relevante (dat ă, loc,
eventuali martori), numele și relația cu universitatea a persoanei/persoanelor
reclamate. Dac ă există martori, se vor preciza numele acestora, și în măsura în care
este posibil, date de contact, calitatea acestora în universitate (studen ți, cadre
didactice, personal secretarial și de administra ție, colaboratori etc.).

64

BIBLIOGRAFIE CONSULTAT Ă

Ethical and Moral Dimensions for Hig her Education and Science in Europe ,
Collection of Texts and Selected Bi bliography, September 2004, UNESCO-CEPES
(coduri de etic ă, recomand ări)
*
Appelbaum, David și Lawton, Sarah Verone, Ethics and the Professions, Prentice
Hall, New Jersey, 1990 Callahan, Joan (Ed. ), Ethical Issues in Professional Life, Oxford University Press,
1988 Bayles Michael, Professional Ethics , Wadsworth, Belmont, CA, 1981
Becker, Lawrence (ed.) Encyclopedia of Ethics, Hamend, CT: Garland, 1991
Davis, Michael, “Is Higher Education a Prere quiste of Profession?”, în International
Journal of Applied Philosophy, vol 13: 2, 1999
Gortner, Harold F . Ethics for Public Managers, Greenwood Press, New York, 1991
Dworkin, Ronald , Taking Rights Seriously, Duckworth, London, 1978
Hare, R.M . Moral Thinking: Its Levels, Method and Point, Oxford University Press,
New York, 1981 Johnson, P ., Frames of Deceit, A Study of the Lo ss and Recovery of Public and Private
Trust, Cambridge, 1993

La Follette, Hugh (ed), Ethics in Practice, Blackwell, 1997

Mercier Samuel , L'éthique dans les entreprises, Editions La Decouverte et Syros, Paris,
1999
Miroiu, Mihaela & Blebea Nicolae, Gabriela, Introducere în etica profesional ă,
Editura « Trei », Bucure ști, 2001

Miroiu, Mihaela, Politici ale echit ății de gen în înv ățământul superior, Politeia,
București, 2003
Mureșan, Valentin , Valorile și adevărul moral, (ed), Alternative, Bucure ști,1995
Singer, P.(ed.), A Companion to Ethics, Blackwell, 1996

65
Wundenburger, J. Jacques , Questions d' éthique, Presses Universitaires de France,
1993

Pentru elaborarea proiectului de Cod de etic ă universitar ă au fost consultate
următoarele surse internet:

American Political Science Association (APSA) ,
A Guide to Professional Ethics in Political Science http://www.apsanet.org/imgtest/ethicsguideweb.pdf

(codul de etic ă al asociației, nu doar de disciplin ă ci și instituțional, structurat)

Case Western Reserve University: The On line Ethics Center for Engineering and
Science, The Online Ethics Glossary
http://onlineethics.org/glossary.html

(index de termeni etic ă)
Center for Study of Ethi cs in the Professions ,
Illinois Institute of Technology http://www.iit.edu/departments/csep/index.html

(index de coduri, recomand ări despre cum se scriu codurile de etic ă)
Concordia University Code of Ethics . Guidelines for Ethical Action
http://web2.concordia. ca/Legal_Counsel/polic ies/english/BD/BD-4.html

(codul de etic ă al universit ății, incomparabil cel mai structurat și mai complet)

Ethics Resource Center: Ethics Toolkit
http://www.ethics.org/code_outline.html
(despre de ce și cum se scriu codurile de etic ă)
Ethics Glossary: http://w ww.ethics.org/glossary.html
(index de termeni etic ă)

EthicsWeb.ca: Chris McDonald, Creating a Code of Ethics for your Organization
http://www.ethicsweb.ca/codes/
(eseuri despre scrierea de coduri de etic ă, coduri, recomand ări, sondaj online)

Harvard University, John Kennedy School of Government,
Statement of Rights and Responsibil ities: Students, Staff, Faculty
http://www.ksg.harvard.edu/registrar/Rights.pdf
(cod de etic ă al facultății: drepturi și responsabilit ăți)

Howard University,

66
Code of Ethics and Conduct
http://www.howard.edu/CodeofEthics.pdf
(codul de etic ă al universit ății)

Indiana University Bloomington,
Code of Student Rights, Responsibilities and Conduct
http://dsa.indiana.edu/Code/
(codul de etic ă pentru studen ți)

Open University:
Academic Integrity: Code of Good Practice in Research
http://.www.open.ac.uk/resear ch-school/Documents/Code Good PracRes.pdf
Murdoch University (Perth, Western Australia)
http://www.murdoch.edu.au/vco/secr etariat/admin/codes/ethics.html
(codul de etic ă al universit ății)

Princeton University Health Services,
1998/1999, PUHS Publications On-Line
Université Laval, Faculté des Sc ience de l’Administration (Canada),
Code d’Ethique de la FSA http://www.fsa.ulaval.ca/html/codeethiquefsa.html

(codul de etic ă al facultății)

University of Colorado at Boulder,
Honor Code Office
http://www.colorado.edu/academics/honorcode/
(cod de etic ă, ghiduri, tipuri de formulare)
University of Oxford ,
• Equal Opportunities Policy and Code of Practice
http://www.admin.ox.ac.uk/eop/eopolicy.shtml
,
• Research Service Academic Integrity Code of Conduct,
http://www.admin.ok.ac.uk/rs o/policy/conduct.shtml
• Code of Practice on Harrassment including Bullying
http://www.admin.ox.ac.uk/eop/har/harcode1.shtml ,
• Legislation and Policies
http://www.ox.ac.uk/aboutoxford/policies/
(listă a politicilor & regulamentelor din Universitate)
University of Pennsylvania ,
Code of Acadmic Integrity
http://www.vpul.upenn.edu/osl/acadint.html

(cod de etic ă)

67

University of Southern Queensland,
Ethics, Codes of Conduct and Quality Assurance
http://www.usq.edu.au/faculty/educat e/media/FacultyManual/Handbook-02.htm
(codurile de etic ă ale universit ății)