SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR STIINȚIFIC PROF. UNIV. DR. ZULEAN MARIAN ABSOLVENTĂ, JOIȚA CĂTĂLINA-ELENA… [604454]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR STIINȚIFIC
PROF. UNIV. DR. ZULEAN MARIAN

ABSOLVENTĂ,
JOIȚA CĂTĂLINA-ELENA

BUCUREȘTI
Iunie 2018

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
POLITICILE PUBLICE PRIVIND INCLUDEREA PERSOANELOR DE ETNIE ROMĂ
PE PIAȚA MUNCII: CAZUL ROMÂNIA
DISCIPLINA: POLITICI PULICE

Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. ZULEAN MARIAN

Absolventă,
JOIȚA CĂTĂLINA-ELENA

București
Iunie 2018

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL I: DATE INTRODUCTIVE PRIVIND INCLUDEREA PERSOANELOR DE
ETNIE ROMĂ PE PIAȚA MUNCII………………………………………………………………………………….
I.1. Minoritatea romă în România, date demografice și probleme specifice ……………………………
I.2. Instituții și documente relevante pentru integrarea romilor pe piața muncii………………………..
CAPITOLUL II: POLITICI PUBLICE PRIVIND INCLUDEREA PERSOANELOR DE ETNIE
ROMĂ PE PIAȚA MUNCII DIN ROMÂNIA…………………………………………………………………….
II.1.Minoritatea romă – începuturi. Evoluția socială a romilor în România, probleme
principale…………………………………………………………………………………………………………………………
II.2. Politici publice privind accesul și ocuparea minorității rome pe piața muncii…………………….
II.3. Programe privind creșterea ocupării minorității rome……………………………………………………….
CAPITOLUL III: MĂSURI PRIVIND INTEGRAREA ROMILOR PE PIAȚA MUNCII ÎN
REGIUNILE DE DEZVOLTARE ALE ROMÂNIEI…………………………………………………………..
III.1.Populația romă și măsurile de integrare pe piața muncii în județele României……………….
III.2. Un exemplu de bună practică la nivel local……………………………..…………………….
III.3. Analiza comparativă a politicilor publice în domeniu de la nivel național…………………..
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………….

1
INTRODUCERE

Motivul pentru care am abordat această temă în lucrarea mea, îl reprezintă faptul că
situația romilor din România, și respectiv din Europa, reprezintă o problemă importantă și de
actualitate, care își pune amprenta pe lumea științifică și mediul politic, atât din România, cât și
din Europa, dar mai ales pe viață socială a romilor și a populației per total.
Sunt de părere că fiecare om, indiferent de etnia sau rasa din care face parte, trebui să
aibă șansa și susținerea necesară pentru a-și duce un trai cât mai bun și echitabil, în conformitate
cu normele sociale și morale ale societății.
Deși romii sunt o minoritate etnică în România, ponderea acestora face că problemele pe
care romii le întâlnesc în includerea socială să fie, de fapt, problemele majorității. Rata șomajului
în rândul romilor este vizibil crescută față de populația non-romă,ceea ce duce la o situație
economică scăzută a acestei minorități. Prin urmare, este necesară o conștientizare serioasă în
continuare asupra acestei probleme, urmată de acțiuni pertinente, menite pregătească și susțină
romii în ocuparea pe piața muncii.
Având că punct de plecare aspecte teoretice despre includerea persoanelor de etnie romă
pe piața muncii, precum și politicile publice realizate în domeniu, mi-ai propus următoarele
obiective:
1. Prezentarea minorității rome-demografie, scurt istoric, problemele specifice ale acesteia pe
piața muncii;
2. Documente, politici publice și programe relevante pentru susținerea minorității rome în
România.
3. Prezentarea de bune practici în domeniul includerii pe piața muncii și analizarea comparată a
politicilor.
Conținutul lucrării abordează atât aspecte teoretice, cât și aspecte practice referitoare la
romi și la includerea pe piață muncii din România, exemple de politici publice și programe
realizate pentru susținerea cauzei mai sus menționate.
În acest sens, primul capitol al lucrării Date introductive privind includerea persoanelor
de etnie romă pe piață muncii, indică minoritatea romă în România, precum și instituții și
documente relevante pentru integrarea romilor pe piață muncii.

2
Capitolul al doilea, intitulat Politici publice privind includerea persoanelor de etnie romă
pe piață muncii din România, vizează minoritatea romă, cu un scurt istoric despre răspândire,
urmat de prezentarea pe scurt a problemelor întâmpinate. Celelalte două puncte ale capitolului
prezintă politicile publice privind accesul și ocuparea minorității rome pe piață muncii, cât și
programele introduse în acest sens.
În capitolul al treilea al lucrării, Măsuri privind integrarea romilor pe piața muncii în regiunile de
dezvoltare ale României, voi prezenta acțiuni propriu-zise pentru susținerea ocupării minorității
rome pe piața muncii, raportate atât la cadrul regional, cât și pe plan local, cu rezulatele ulterioare
obținute.Tot în acest capitol, voi aborda analiza comparată a măsurilor implementate pentru
susținerea ocupării rome de la nivel național, cu scopul de a arată bunele practici și mai ales
evoluția acțiunilor pentru includerea romilor pe piața muncii.

3
CAPITOLUL I
DATE INTRODUCTIVE PRIVIND INCLUDEREA PERSOANELOR DE ETNIE ROMĂ
PE PIAȚA MUNCII

I.1. Minoritatea romă în România, date demografice și probleme specifice
Minoritatea romă reprezintă a doua minoritate etnică ca număr, după cea maghiară, din
totalul populației române. Odată cu sfârșitul perioadei comuniste în România, respectarea
drepturilor etnice a devenit un liant important în dezvoltarea societății românești.
Inițiativa Europei de respectare a drepturilor etnice a reprezentat un punct important de plecare în
combaterea fenomenului de discriminare pentru populațiile minoritare, prin urmare și pentru
populația română romă, punându-se accent pe formele legale prevazute în lege.
Constituția din 1991 a României recunoaște oficial apartenența la o etnie și precizează
că:„Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la
păstrare, la dezvoltare și la exprimarea identitățiietnice, culturale, lingvistice si religioase ”.1
Deși populația romă beneficiază de aceeași legislație, drepturi și libertăți cetățenești,ca și
populația română, aceasta se confruntă cu un grad inferior de dezvoltare socio-economică și cu
un grad ridicat de discriminare fața de reprezentanții acestui grup etnic.Aceaste situații sunt
cauzate de lipsa unei identității legale(lipsa documentelor de identitate), care duce la
imposibilitatea de exercitare a drepturilor cetățenești, precum șila nivelul scăzut de educație, care
reușesc să limiteaze semnificativ calificarea în alte meserii decât cele tradiționale.
Consecințele problemelor mai sus menționate sunt numeroase, însă cele mai importante
sunt: sărăcia,lipsa locurilor de muncă, incultura, lipsa locuințelor, comportament defectuos cu
tendințe infracționale, etc.
Incluziunea sociala, definită în documentele Uniunii Europene ca fiind„ procesul care
conferă persoanelor confruntate cu riscul sărăciei și excluziunii sociale oportunitățile și
resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, socială și culturală, pentru a
se bucura de un standard de viață și bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc“ 2,
este etapa cea mai importantă în integrarea și dezvoltarea populației rome.

1Constituția României, 1991, art. 6, alin. 1
2 Joint report by the Commission and the Council on social inclusion, 2004, p.8.

4
Termenul de incluziune socialăeste integrat în limbajul instituțional românesc odată cu
anul 2001, începând cu adoptarea Hotarârii de Guvern 829/2002 privind aprobarea Planului
Național Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale.Prevazut în legislația românească,
procesul de incluziune socialăsemnifică„ ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din
domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-
comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii “, care sunt dedicate exclusiv pentru
combaterea fenomenului de exluziune socială și care doresc asigurarea unei participări active a
persoanelor în aspectele vieții economice, sociale, culturale și politice ale societății.3
Legea asistenței sociale ( Legea 292/2011, litera z. sublitera dd) caracterizează procesul
de integrare socialăca fiind ,, interacțiunea dintre individ sau grup și mediul social, prin
intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților”.Problemele acestei minorități
și eliminarea statutului de „grup vulnerabil“4 vizează politicile publice și politicile sociale de
integrare pentru romii din România, astfel că, incluziunea socială urmărește să,, asigure
participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viața, precum și
accesul la drepturile fundamentale ”5.
Dimensiunea problemelor cu care se confruntă romii este dovedită prin diverse studii, iar
educația ocupă un rol central în problemele romilor, întâlnite atât pe piața muncii, cât si în viața
socială. În domeniul educației, calitatea dotărilor scade cu cât crește ponderea copiilor romi în
școală6.În acest mod se ajunge la abandonul școlar care, din păcate, este foarte greu de combătut
atunci când se acționează deja prea târziu sau când strategiile de prevenire sunt ineficiente.
Abandonul școlar și nepromovarea în rândul copiilor romi au drept cauză principală calitatea
scăzută a procesului educativ în școli7. Participarea școlară redusă a romilor, precum si faptul că
există disciminare rasială în clase sau la nivel de școli, sunt alte două fenomene prezente în
învățământul românesc, astfel că, analfabetismul ajunge să afecteze un sfert din adulții romi8.

3 Conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 – Legea asistenței sociale.
4Grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a
nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a
altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și social-Conform art. 6 lit. ee) din Legea nr. 292/2011 –
Legea asistenței sociale.
5 Joint report by the Commission and the Council on social inclusion, 2004, p.8.
6Duminică G., Ivasiuc A., 2010, “O școală pentru toți? Accesul copiilor romi la o educație de calitate”, editura
Vanemonde, București.
7Idem.
8Fleck G., Rughiniș C, (ed.), 2008, “Vino mai apropape – incluziunea și excluziunea romilor în societatea
românească de azi”, publicat de Human Dynamics, București

5
Pentru că o bună parte din populația romilor ajunge să nu aibă o calificare, multi dintre
aceștia ajung să lucreze cu statut de necalificați în agriculură, silvicultură sau piscicultură,
aproape jumatate din minoritatea romă (43,6%) declarând ca nu are nicio calificare. Un procent de
aproximativ 8,4% reprezintă persoanele ocupante, a căror activitate nu necesită calificare, precum: femeie
de serviciu, îngrijitor, gunoier, „necalificat la administrația publică” sau la spații verzi9.
În domeniul sănătății, sărăcia este motivul principal de creștere a bolilor și al speranței scazute de
viață. Aproximativ 40,2% din populația romă, stabilită în mediul urban și rural, își consideră
starea de sănătate ca fiind proastă și foarte proastă10.
O altă problemă care vizează minoritatea romă o reprezintă locuința sau, mai bine spus,
condițiile de locuire ale acestora, care sunt cu mult inferioare decât cele ale populației majoritare.
Supraaglomerarea romilor, lipsa documetelor de identitate și a celor de proprietate sunt de
actualitate, precum și tendințele acestora de găsi strada, la propriu vorbind, locul cel mai des
locuit.
Cum am menționat în introducerea acestui prim capitol, populația romă este a doua
populație minoritară, ca număr, dupa cea maghiară. Minoritatea romă are o amprentă importantă
asupra majorității, iar numărul acesteia nu este important doar pentru realizarea statisticilor din
diferite domenii, ci și pentru a determina consecințele în plan social a defavorizării romilor.
Scopul acestei ultime acțiuni este acela de a decoperi soluții pentru problemele întâmpinate de
către minoritatea romă în societate.
Profilul demografic al populației de etnie romă nu este de cele mai multe ori bine definit, iar
principala cauza este aceea că romii nu se declară la recensăminte. Acest lucru provine de la
faptul că persoanele de etnie romă se tem de discriminare, din cauza imaginii sociale negative de
ansamblu a acestei etnii.
Conform statisticilor realizate și înregistrate la recensământul din diferite perioade în
România(numai la romii autoidentificați), putem observa că, de-a lungul timpului, numărul
romilor a crescut( Figura 1.1 ). Astfel, în anul 1992 aproximativ 401,087 de persoane s-au

9Cace S., Preoteasa A.M., Tomescu C., Stănescu S.M., (coord.), 2010, “Legal și egal pe piața muncii pentru
comunitățile de romi. Diagnoza factorilor care influențează nivelul de ocupare la populația de romi din România”,
editura Expert, București.
10http://www.anr.gov.ro/docs/MO6bis.pdf . Accesat la 2 martie 2018.

6
0100000200000300000400000500000600000700000
1992 2002 2011declarat romi-țigani în România11, comparativ cu anul 2002, unde populația romă ajunge la un
total de 535,140 de cetațeni, reprezentând 2,46% din totalul populației12.
Dezbaterea privind numărul real al populației de etnie romă a continuat, unii cercetători
fiind de părere că numărul acestora este mai mare decat cel autodeclarat, susținându-se că
aproximativ 4,3% din populația țării s-ar autoidentifica drept romi (962.423), în timp ce, pe baza
principiului hetero-identificării, un număr de 1.515.626 persoane (6,7%)13 ar fi de etnie
romă(Zamfir, Preda, 2002, p. 13-14).
Pe de alta parte, organizațiile de romi au estimat aproximativ 2.500.000-3.000.000 de
persoane ce constituie populația română de etnie romă, însă aceste cifre nu au fost aprobate sau
justificate printr-o metodă clara și chiar științifică de calcul. O altă părere în privința populației
rome reiese din datele Consiliului Europei și, conform acestora, populația romă din Româniaîn
anul 2010, a fost estimată între 6,5% și 13,5% din totalul populației române, în cifre însemnând
un număr de persoane cuprins între 1.200.000 și 2.500.000 de locuitori.
În urma recensamantului realizat în anul 2011, aproximativ 621.537 de persoane de etnie
romă locuiesc în România, ceea ce reprezintă 3,3% dintr-un total de 18.884.831 persoane pentru
care aputut fi identificată etnia și care fac parte din populația stabilă a României14

11 Reprezentând 1,8% din totalul populației României la acea dată. (Sursa: Populație, structură demografică.
Recensământul populației din 1992 . Ed. Comisiei Naționale de Statistică, București, 1994).
12Institutul Național de Statistică, 2002.
13 Cercetare realizată de Institutul de Cercetare a Calității Vieții în anul 1998.
14 Conform recensământului din 2011 populația stabilă a României este de 20.121.641 persoane, însă pentru
1.236.810 persoane nu a putut fi identificată etnia. Figura 1.1: Popula ția romă din România

55%5%1%Raportandu-ne la cifre, majoritatea
mediul rural(63%)15, și doar puțin peste 230.000 dintre romii autodeclarați locui
și orașe (37%).
Dintre persoanele care și
cetățeni au declarat că au drept limbă maternă limba romani. Restul romilor
recensământului, au declarat că limba maternă este
reprezintă 55.1% din popula ția romă.

În mediul rural se înregistrează cel mai mare număr de romi care au indicat limba romani ca
limbă maternă a acestora (circa 150.000 persoane
au declarat că limba maternă este romani)
În diagrama de mai jos(
conform rezultatelor definitive ale Recensământului Popula
Comparând cu datele din anul 2002,
vârstă,indică în mod cert fenomenul de îmbătrânire al populației.

15 Rezultatele finale ale Recensă mântului din 2011:
localități”. Institutul Na țional de Statistică
16http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18 Figura 1.2 : Limba matern
7
39%limba romani
limba română
limba maghiară
alte
limbi(turcă, tătară, s
îrbă)majoritatea populației rome,care s- a declarat la recensământ
doar puțin peste 230.000 dintre romii autodeclarați locui
Dintre persoanele care și -au declarat etnia romă la recensământ, 244.503 (39,3%)
au declarat că au drept limbă maternă limba romani. Restul romilor
declarat că limba maternă este limba română – 342.674 persoane,
ția romă.

Limba maghiară
vorbită
persoane(
popula
când limba turcă de
aproximativ
86
etc.

În mediul rural se înregistrează cel mai mare număr de romi care au indicat limba romani ca
(circa 150.000 persoane – 61,3% din totalul celor 244.503 persoane care
au declarat că limba maternă este romani)16.
jos( Figura 1.3 )este prezentată structura popula
conform rezultatelor definitive ale Recensământului Popula ției și al Locuințelor din
Comparând cu datele din anul 2002, modul de repartiție al populației rome
fenomenul de îmbătrânire al populației.

mântului din 2011: „Tab14. Popula ția stabilă după etnie și religie
țional de Statistică din România. Accesat la 25 februarie 2018.
http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18 -11-2014.pdf Accesat la 1 martie 2018.: Limba matern ă a romilor
a declarat la recensământ ,locuiește în
doar puțin peste 230.000 dintre romii autodeclarați locui esc în municipii
au declarat etnia romă la recensământ, 244.503 (39,3%) de
au declarat că au drept limbă maternă limba romani. Restul romilor , identificați conform
342.674 persoane, care
imba maghiară este
vorbită de 32.777
persoane( 5,2% din
populația totală) , pe
când limba turcă de
aproximativ 1.127 romi,
86 – tătară, 59 – sârba,
etc.
În mediul rural se înregistrează cel mai mare număr de romi care au indicat limba romani ca fiind
61,3% din totalul celor 244.503 persoane care
este prezentată structura popula ției rome pe vârste,
ției și al Locuințelor din anul 2011.
rome stabile pe grupe de
ția stabilă după etnie și religie – categorii de
Accesat la 1 martie 2018.

Grupele de vârstă între 25 – 29 ani, 30
2002, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a generațiilor de 15
“decrețeilor”, mai exact 40 – 44 ani, deține cea mai mare pondere,
Totodată, grupele de vârstă cuprinse între
formează un total de 7,2% din populația stabilă, față de 4,9% cât dețineau în 2002

I.2. Institu ții și documente relevante pentru integrarea romilor pe piața muncii
Agenda politică românească este vizată semnificativ în ultimii 20 de
care popula ția romă o prezintă, condițiile de tra
către reprezentan ții acestui grup fiind principalele problematici apărute dupa anul 1990.
Incluziunea socială a romilor
ci mai degrabă se referă la modalita
comunitațile de romi, care să le
normale de trai, luând totodată
și socială a țarii din care fac parte
Uniunea Europeană pledează pentru incluziunea popula
economiei, în via ța culturală, pe piața

17http://www.recensamantromania.ro/wp
Accesat la 2 martie 2018.
18http://ec.europa.eu/employment_social/soc
Accesat la 3 martie 2018.
16%
55%16%1%
Figura 1.3: Structura popula
8 Astfel, grupele de
vârstă
–
–
pondere în total
populație
urmare a scăderii
continue a numărului de
nașteri după anul 2002.

29 ani, 30 – 34 ani și 35 – 39 ani au o pondere mai ridicată decât în
ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a generațiilor de 15 – 29 ani, iar grupa de vârstă a
44 ani, deține cea mai mare pondere, cu 8,7% în total.
cuprinse între 75 -79 ani, 80 – 84 a ni și respect
7,2% din populația stabilă, față de 4,9% cât dețineau în 2002
ții și documente relevante pentru integrarea romilor pe piața muncii
Agenda politică românească este vizată semnificativ în ultimii 20 de
ția romă o prezintă, condițiile de tra i și dificultățile întâlnite în
ții acestui grup fiind principalele problematici apărute dupa anul 1990.
a romilor nu presupune sub nicio formă pierderea identită
la modalita țile de creare a unor oportunități și a unor
care să le asigure acestora posibilitatea de a se încadra
totodată parte și implicându-se în mod direct la via ța economică, culturală
și socială a țarii din care fac parte18.
Uniunea Europeană pledează pentru incluziunea popula ției de etnie romă în cadrul
ța culturală, pe piața muncii și în luarea deciziilor.P entru că numă

http://www.recensamantromania.ro/wp -content/uploads/2013/07/REZULTATE- DEFINITIVE
http://ec.europa.eu/employment_social/soc -prot/soc-incl/final_joint _inclusion_report_2003_en.pdf
16%
12%Copiii(0-14 ani)
Populația tânără(15-24
ani)
Persoanele mature(25-64
ani)
Persoanele în vârstă de 65
ani și peste
Persoanele în vârstă de 85
ani și peste
Figura 1.3: Structura popula ției pe grupe de vârstă
Astfel, grupele de
vârstă cuprinse între 10
14 ani, 15 -19 ani și 20
24 ani s-au redus ca
pondere în total ul
populației stabile, ca
urmare a scăderii
continue a numărului de
nașteri după anul 2002.
39 ani au o pondere mai ridicată decât în
29 ani, iar grupa de vârstă a
8,7% în total.
ni și respect iv 85 ani și peste,
7,2% din populația stabilă, față de 4,9% cât dețineau în 200217.
ții și documente relevante pentru integrarea romilor pe piața muncii
Agenda politică românească este vizată semnificativ în ultimii 20 de ani de situația pe
și dificultățile întâlnite în incluziunea sociala de
ții acestui grup fiind principalele problematici apărute dupa anul 1990.
pierderea identită ții acestora,
a unor resurse egale pentru
acestora posibilitatea de a se încadra în standarde
ța economică, culturală
ției de etnie romă în cadrul
entru că numă rul romilor din
DEFINITIVE -RPL_2011.pdf
_inclusion_report_2003_en.pdf

9
Europa nu este deloc neglijabil, devenind o minoritate cu un ecou puternic al nevoii de
apartenență, conform Drepturilor Fundamentale ale Omului și principiilor și politicilor Uniunii
Europene, incluziunea acestora este mai mult decât un proces în sine; ea reprezintă un obiectiv și
o necesitate de a reduce decalajul dintre romi și populația majoritară. Responsabilitate de
incluziune socială a minorității rome revine statelor membre ale Uniunii Europene, prin
strategiile naționale pe care le implementează în politica internă, ulterior schimbate, îmbunatățite
sau preluate în urma schimbului de bune practici dintre țările membre.
În privința țării noastre, legislația română a favorizat înființarea de numeroase instituții
publice a căror preocupare să o reprezinte activitățiile ce țin de problemele minorităților
naționale, implicit a situației romilor din România, începându-se concret cu anul 1993, când a
fost înființat Consiliul pentru Minoritățile Naționale19, având obiectivul de a asigura relațiile cu
organizațiile în mod legal pentru persoanele ce aparțin de monoritățile naționale.
Avocatul Poporului este instituția creată prin Constituția de la 1991, dar înființată în
199720, care are ca scop protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor, în raporturile pe care
aceștia le au cu autoritățile administrației publice, contribuind prin dialog, mediere și pe cale
amiabilă la soluționarea de conflicte21. Avocatul Poporului este o instituție independentă și
autonomă față de oricare altă autoritate publică, în fața căreia cetățenii se pot adresa, primind
sprijin în soluționarea problemelor întâlnite.
În privința situației romilor, Avocatul Poporului a identificat, conform Raportului de
activitate din 2007, că dintre persoanele fizice care s-au adresat instituției pentru problema
drepturilor încalcate, romii se situează pe primul loc. Problemele semnalate vizau discriminarea
în angajare și profesie, suspendarea sau neacordarea ajutorului social, indiferența, ostilitatea sau
încalcarea drepturilor de petiționare de către autorități față de persoanele ce aparțin minorității
rome.Prin intervențiile pe care le face, Avocatul Poporului îmbunătățește activitățile
administrației publice și locale, și contribuie la schimbarea atitudinii funcționarului public față de
cetățean, prin umanizarea relațiilor dintre administrație și populație, facilitând dialogul dintre
aceste doua părți.

19 HG 137/1993 privind organizarea și funcționarea Consiliului pentru Minorității Naționale.
20Prin legea sa organică, Legea nr. 35/1997.
21www.avp.ro

10
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, constituit conform prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 137/200022(republicată cu modificările și completările uterioare
pentru a fi în conformitate cu Directiva Uniunii Europene23) și prinHotărârea de Guvern
1197/2001 (modificată), este autoritatea autonomă de stat care reprezintă un garant al interesului
public, al respectării și aplicării principiului nediscriminării conform legislației interne a
României, în raport cu documentele internaționale la care statul român este parte.
Rolul Consiliului este acela de a implementa principiul egalității între cetățeni, răspunzând
totodată de aplicarea politicii inițiată de Guvern în materia discriminării. Principalele atribuții ale
Consiliului, conform actelor constituante, sunt: prevenirea, medierea, investigarea, constatarea și
sancționarea faptelor de discriminare, monitorizarea cazurilor de discriminare și acordarea de
asistență de specialitate victimelor discriminării.
Restructurarea Consiliului24 a adus numai beneficii acestei instituții, prin faptul că
devine un organism independent, având o vizibilitate mai crescută, implicit un buget mai mare și
capătând totodată o credibilitate mai mare din partea oamenilor. Prin posibilitatea de a da
avertismente sau amenzi contravenționale, în urma sesizărilor și petițiilor care vizează soluționare
discriminărilor, certitudinea că această instituție este necesară este dovedită.
Prin Ordonanța Guvernului 121/2000, aprobată prin Legea 396/2001 s-a înființat
Institutul pentru Studierea Problemelor Minorității Naționale, care funcționează conform
prevederilor Hotărârii Guvernului 893/200725. Este o instituție publică, cu personalitate juridică
și se află în subordinea Guvernului, coordonată fiind de Departamentul pentru Relații Interetnice.
Scopul pe care Institutul îl are este acela de studiere și cercetare a păstrării și dezvoltării
identității etnice, precum și al exprimării acesteia, analizând aspecte sociologice, istorice,
culturale, lingvistice, religioase sau de altă natură, ale minorităților naționale și a altor comunități
etnice din România26.
În activitatea sa, Institutul are stabilite direcții principale de cercetare, iar câteva dintre acestea
sunt: analiza transformărilor identitate la nivelul minoritățile etnice din România, dinamica etno-

22Publicată în Monitorul Oficial, nr. 431, din 12 septembrie 2000, care prevedea sancționarea tuturor formelor de
discriminare.
23Directiva Consiliului nr. 43/2000(din 29 iunie), de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între
persoane, fără deoseire de rasă sau origine etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L180,
din 19 iulie 2000.
24 Prin Legea nr. 324/2006.
25Publicată în Monitorul Oficial, nr. 553, din 14 august 2007.
26http://www.ispmn.gov.ro/

11
demografică a acestora, tipuri ale segregării etnice, analiza rolului jucat de etnicitate în dinamica
stratificării sociale, noii imigranți, etc. Atribuțiile principale ale instituției vizează organizarea și
realizarea de parteneriate cu instituții și organisme internaționale, elaborarea și difuzarea
internațională de rapoarte și studii cu caracter stiințific în ceea ce privește minoritățiile naționale,
precum și organizarea de schimburi de experiență în țară și în străinătate pentru cunoașterea altor
viziuni și sisteme de protecție pentru drepturile minorităților.
Departamentul pentru Relații Interetnice este principala instituție în domeniul activității
legate de problema minorităților naționale. Aflat în subordinea Guvernului și înființat prin
Hotărârea Guvernului nr. 111/200527, Departamentul își desfășoară activitatea în cadrul birourilor
locale, la nivelul prefecturilor. Conform actului de constituire, departamentul are ca misiune
promovarea diversității etnice din România, prin întărirea și lărgirea cadrului de protecție oferit
societății multiculturale. Una din atribuțiile Departamentului este aceea de a colabora cu
Consiliul Minorităților Naționale28, care este un organ consultativ al Guvernului, având ca una
din organizațiile membre Partida Romilor Social-Democrată. Departamentul are rol de liant în
repartizarea fondurilor către organizațiile Consiliului Minorităților Naținale, fonduri ce sprijină
activitațile administrative ale sediilor, până la editarea de proiecte educaționale si culturale
intercomunitare.
Departamentul, fiind structură guvernamentală, are fonduri alocate anual pentru
sprijnirea proiectelor interetnice, care au crescut de la an la an, punându-se mare accent pe
implicarea generației tinere în desfășurarea dialogului intercultural dintre minoritate și majoritate.
Preocuparea și implicarea minorităților în problemele de actualitate ale vieții publice este, de
asemenea, o zonă de mare interes pentru Departament, lucru care a dus la existența acțiunilor
minorităților de a cunoaște cadrele legislative europene și politicile publice pentru minorități
existente în România. Prin realizarea de proiecte și programe comune cu societatea civilă,
Departamentul Relațiilor Interetnice devine punctul de legatură între autorități și societatea mai
sus menționată și, pe lângă stabilire de parteneriate și elaborare de proiecte, această instituție are
și funcția de elaborare de acte normative, care este elementul cheie în promovarea și soluționarea
problemelor minorităților etnice.

27Publicată în Monitorul Oficial, nr. 184, din 3 martie 2005.
28Funcționează în baza Hotărârii Guvernului 589/2001.

12
Prin Hotărârea Guvernului nr. 834/200329 s-a înființat Centrul Național de Cultură al
Romilor, care este o altă instituție relevantă pentru suținerea minorității rome, și în al cărei act de
înființare se precizează structura personalului și sursele de finanțare, dar nu se prevăd atribuțiile
organizației și rolul acesteia în dezvoltarea culturii rome. Hotărârea a fost ulterior modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1486/200330, însa actului constitutiv nu i s-au adus explicatii legate de
cele menționate anterior.
Anterior Departamentului pentru Relații Interetnice, a fost înființată Agenția Națională
pentru Romi prin Ordonanța de Ugență a Guvernului nr. 78/200431 și aprobată prin Legea nr. 7
din 28 februarie 200532. Aceasta este organul de specialitate al administrației publice centrale, în
subordinea Guvernului, care elaborează politica și strategia Guvernului în domeniul protecției
drepturilor minoritații rome. Agenția are atribuțiile reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.
1703/2004, modificată în urma Hotărârii Guvernului nr. 1124/200533.
Conform acestor acte,Agenția a preluat atribuțiilede la Oficiul pentru Problemele
Romilor, din structura Departamentului pentru Relații Interetnice, precum și Unitatea de
Implementare a programului PHARE, având ca principală atribuție elaborarea strategiei si
politicii Guvernului în ceea ce privește protecția drepturilor minorităților rome. Agenția susține
tinerii romi în vederea angajării, monitorizează progresul profesional al tinerilor romi cu studii
superioare, desfășoară campanii de dipistare a anumitor boli sau afecțiuni, reușind să se axeze și
pe diferite domenii precum: programe de formare profesională și recalificare, evaluarea nevoilor
comunităților de romi, reabilitarea de locuințe și de mediu înconjurător în zonele ocupate de romi
și programe cu finanțare sau în parteneriat, care să ducă la asigurarea codițiilor minime de locuit
ale romilor.Agenția este direct implicată în elaborarea programelor de reducere a ratei șomajului
în rândul cetățenilor de etnie romă, programe de combatere a discriminării în mass-media,
pledează pentru respectarea drepturilor civile, celefundamentale ale omului, a drepturilor politice
și sociale în rândul minorității romilor.
De asemenea, Agenția analizează fenomenul „copiii străzii”, posibilitățile de organizare a unor
instituții de învățământ primar, secundar și profesional pentru romi, inițiază proiecte culturale de

29Publicată în Monitorul Oficial, nr. 526, din 22 iulie 2003.
30Publicată în Monitorul Oficial, nr. 920, din 22 decembrie 2004.
31Publicată în Monitorul Oficial, nr. 969, din 21 octombrie 2004.
32Publicată în Monitorul Oficial, nr. 183, din 3 martie 2005.
33Publicată în Monitorul Oficial, nr. 887, din 4 octombrie 2005.

13
reconstrucție a identității romilor, precum și promovarea participării liderilor romi la procesul de
luare a deciziilor politice cu impact asupra vieții economice și sociale a comunităților.
Alte instituții importante cu atribuții în ceea ce privește minoritatea romă și incluziunea
acesteia în toate domeniile sociale, sunt:Oficiul Național al Romilor (ONR), Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei (MMSSF) – cu rol de coordonator al politicilor din domeniul
incluziunii sociale, Comisia Națională privind Incluziunea Socială (CNIS) – coordonator la nivel
central al procesului strategic privind incluziunea socială și Agenția Națională pentru Ocuparea
Forței de Muncă (ANOFM) – care se ocupă cu strategiile și planurile pentru sprijinirea romilor
care prezintă riscuri de excludere pe piața muncii.
Instituțiile mai sus prezentate reprezintă un pas foarte important în protecția
minorităților, respectiv minoritatea romă și sunt, de asemenea, un început către îmbunătățirea
drepturilor acestora, în combaterea intoleranței și a discriminării, prin realizarea procesului de
incluziune în tot ceea ce înseamna viață socială, politică, culturală, dar mai ales economică (piața
muncii), utilizând politicile publice și implementarea de programe ca pricipală metodă de
rezolvare a problemelor cu care se confruntă cetățenii români care aparțin minorității de etnie
romă.

14
CAPITOLUL II
POLITICI PUBLICE PRIVIND INCLUDEREA PERSOANELOR DE ETNIE ROMĂ PE
PIAȚA MUNCII DIN ROMÂNIA

II.1. Minoritatea romă – începuturi. Evoluția socială a romilor în România, probleme
principale.
Începuturile populației rome atestă că romii proveneau dintr-un grup etnic de oameni care
au părăsit India în secolele al IX-lea sau al XI-lea după Hristos, urmând că mai apoi să vină în
valuri migratoare către partea de vest(Iran-Persia)și Asia Centrală. Ocuparea acestora în spațiul
european s-a făcut nu mai târziu de anul 1250, migrarea lor ajungând în Sud-Estul Europei prin
anii 1300 și în următoare a sută de ani în Europa de Vest. Încă de când au ajuns pe teritoriul
Europei, romii obișnuiau să spună faptul că aceștia provin din India, însă cu trecerea timpului,
acest obicei a fost uitat, apărând ulterior diferite ipoteze despre adevărata lor origine. Cât despre
denumirea acestora, din cauza faptul că niciodată nu s-au intitulat romi, li s-au atribuit diferite
nume precum: țigani, gitanos, gitans, zigeuner, tsiganes și cingaros.
Odată cu trecerea timpului, răspândirea populației de etnie romă a devenit un fapt pe tot
teritoriul Europei, începând cu a două jumătate a secolului al XIV-lea, când au început să apară
primele dovezile scrise. În Țara Românească și Moldova dovezile cu privire la persoanele de
etnie romă sunt:documentul de donație al lui Dan I, voievod al Țării Românești, către Mănăstirea
Tismana, în care este introdus un grup de persoane de etnie romă (cunoscut sub numele de
“tigani”), documente de pe vremea lui Mircea cel Bătrân care aparțin, potrivit specialiștilor,
perioadei 1390-1406, în care se face referire la un grup de romi din Transilvania și în Moldova și
documentul de donație către o mânăstire, de pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Despre
romii din țările medievale românești, se spune că au fost robi ai proprietarilor de terenuri încă de
la sosirea lor și până în anul 1851, când au fost eliberați.
Consemnări importante cu privire la răspândirea populației rome pe teritoriul Europei
regăsim și în Polonia (1401-Cracovia), Germania (1407-1416), urmând că romii să fie atestați în
Saxonia, Bavaria și Hasse, în urma migrației acestora spre orașele hanseatice, în Peninsula
Iberica (viitoarea Spanie), unde unele familii au reușit să se stabilească în Andaluzia. Urmează,
mai apoi, dovezi scrise despre romi în unele țări precum: Portugalia (1521-„Auto Das Ciganas„
de Gil Vicente), urmând(4 ani mai târziu de la dovadă scrisă a prezenței minorității) o persecuție

15
dură a romilor, care a culminat cu legi și măsuri de condamnări și exlirari, ce au dus la
deportarea acestora în Africa(Angola) și Brazilia, având că rezultat expansiunea populației pe alte
continente.
Despre romii din insulele Britanice, se crede că aceștia au ajuns în secolul al XV-lea în
Scoția, urmând că aceștia să fie atestați prin solicitarea pentru protecție, în vederea unei călătorii,
făcută regelui James al IV-lea al Scoției. Scrierea lui Sir Thomas More, care a descris o femeie
care ghicea în 1514 în Anglia și legile represive, adoptate încă din 1530, și care forțau romii să
părăsească Anglia, Scoția și Țara Galilor(până în anul 1856, când legile represive au fost
eliminate progresiv), sunt alte doua dovezi ale existenței romilor în partea vestică a Europei.
Alte atestări ale romilor din Europa regăsim și în: Ljubljana(1387), Basel(1414), Frankfurt,
Strasbourg, Zurich, Bernă, Bruxelles(1414-1420), Trarile de Jos(1420), Bologna(1422),
Paris(1427), Constanța(1430), Rusia(1501), Suedia(1521), Norvegia(1544), Finlanda(1597),
Siberia(1721), etc. 34
De-a lungul timpului, populația romă a cunoscut schimbări uluitoare care au dus lupta
pentru recuperarea unei identități și a unei istorii legitime(perioadă iluministă), desființarea
sclaviei în România(secolul al XIX- lea) și culminând cu două evenimente majore în secolul al
XX-lea: Holocaustul și prăbușirea comunismului pe continentul European. Aceste evenimente au
accentuat migrația populației rome în resul lumii, dar mai ales în Europa, și au reușit să schimbe
într-o mare măsură concepția despre această minoritate etnică, începând să se caute cu adevărat
soluții care vizează drepturile, traiul și incluziunea acestora.
În România, desființarea regimului comunist din decembrie 1998, a reprezentat în mod
cert o schimbare în bine pentru minoritatea romă, fiind evidentă creșterea interesului pentru
această comunitate, în ceea ce privește nevoia de îmbunătățire a condiției sociale și economice a
acestora.
Constituția României de la 1991 face un prim pas spre redefinirea etniei rome și prevede
libertatea de expresie la nivel individual, precum și dreptul oricărei persoane de a-și asuma liber
faptul că aparține unui grup etnic. De asemenea, odată cu această schimbare, încep să fie
înființate organizații politice și culturale ale romilor ca: Uniunea Democratică a Romilor,

34http://www.romaninet.com/ROMANINET_Cultural_report.pdf Accesat la 23 martie 2018.

16
PartidaRomilor, Centrul Cultural Creștin al Romilor, Federația Etnică etc, care reprezintă un alt
pas important spre schimbare al comunității de romi, în baza legii numărul 68/199235.
Sustenabilitatea unei intervenții pentru incluziunea socială a cetățenilor români, care
aparțin minorității rome este dată de câteva domenii cheie.
Educația reprezintă unul din domeniile cheie pentru incluziunea romilor și, odată cu
începerea anului 1990, au fost publicate o multitudine de studii și rapoarte ce prezentau problema
romilor din România.Concluzia acestora a fost că, în ceea ce privește educația, nivelul de
pregătire profesională și școlară al romilor din România este unul foarte scăzut. Scopul acestor
studii a fost să acopere lipsă unor statistici oficiale, ele fiind realizate prin culegerea datelor la
nivelul unor eșantioane reprezentative pentru populația de etnie romă din România.
Ceea ce a rezultat în urmă unor astfel de studii, efectuate între anii 2002 – 2008, 2010 – 2011, a
fost că există o diferență mare între rezultatele și performanțele educaționale ale copiilor de etnie
romă și ne-romă, dar și o diferență mare în ceea ce privește participarea și implicarea romilorîn
sistemul de educație. În urma studiilor efectuate, s-au identificat și factorii care influențează în
mod negativ traiectoria educațională a copiilor de etnie romă și care pot duce și la abandon
școlar, urmând să fie prezentați mai jos.
Perioada de criză în România a afectat populația din mediul rural, în special copiii romi
cu vârste cuprinse între 7-11 ani, 44% dintre aceștia având risc de abandon școlar36. Conform
Institutului Național de Statistica (2010), în jur de 400.000 de copii romi din învâțământul primar
nu mergeau în mod regulat la școală și peste 75% dintre copii romi nu reușeau să finalizeze ciclul
gimnazial. Cât despre populația matură, situația nu stă mai bine, 23-25% din romi au declarat că
nu au terminat nicio scoală și nici măcar nu știu să scrie și să citească. 17% din populația adultă
fac liceul, o școală profesională, sau nivelele superioară, în timp ce 9% ajung sa fie absolvenți de
licei și 2% termină studiile superioare37.
Ca o concluzie a celor prezentate anterior, este faptul că un nivel redus al educației nu
face decât să scadă vizibil șansele de reușită ale individului pe piața muncii și, odată cu acestea,
să scadă și nivelul de trai trai decent pentru individ și familia acestuia, ajungăndu-se la sărăcie.

35 Legea nr. 68/1992 stipulează că organizațiile care aparțin minorității naționale pot participa la alegeri și pot avea
automat un reprezentant în Camera Deputaților.
36UNICEF Romania, Country programme action plan 2013/2017, pag.3.
37ICCV/SOROS, proiect POSDRU, 2010.

17
Sărăcia reprezintă unul din factorii cei mai importanți care influențează în mod negativ
starea desănătate a populației de etnie romă, cât și participarea acesteia în viața socială și
educațională.
În privința sănătății, potrivit datelor statistice colectate la nivel de Uniune Europeană în
anul 2010, romii aveau o speranță de viață mai mică cu zece ani decât a populației per ansamblu,
pe când mortalitatea infantilă era de două cu pănâ la șase ori mai mare38. Barierele către accesul
la servicii medicale (discriminarea față de romi a personalului medical și impedimentele ce țin de
distanța mare până la un cabinet medical – mediul rural) sunt cele care explică decalajul între
romi și neromi în ceea ce privește sănătatea.
Ocuparea și integrarea pe piața muncii depinde într-o mare masură de nivelul educației,
combinat cu discriminarea, motiv pentru care, așa cum am prezentat anterior, accesul cetățenilor
români care aparțin de etnia romă este limitat, din cauza educației precare și a creșterii cerințelor
pieței de forță de muncă calificată. Discriminarea este un fenomen destul de întâlnit în privința
romilor, lucru care scade cetățenilor care aparțin de această etnie, șansele de a fi tratați în egală
masură cu restul populației. Discriminările rasiale, etnice, de gen și limbă vorbită, manifestate pe
piața muncii, duc la dezechilibre în procesele de ocupare a minorității rome, care favorizează
izolarea acestei etnii fațe de majoritatea populației, și limitarea șanselor în a avea un trai mai bun.
Aceaste forme de discriminare afectează domeniul educațional al romilor (de unde și abandonul
școlar sau absentismul), sănătatea, statutul social al acestora, dar mai ales afectează participarea
socială sub toate formele posibilea minorității în societatea românească.
Romii din România au o rată scăzută a participarii pe piața formală a muncii, însă
situația stă exact invers în privința pieței informale a muncii, unde au o participare ridicată, care îi
împiedică să beneficieze de mecanismele de securitate socială.
Conform unui studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de cetățeni români ce aparțin de
minoritatea romă39, rata de ocupare era reprezentată de 36%, pe când alte 36% erau în căutarea
unui loc de muncă, iar 28% erau inactivi.
Femeile rome prezintă o rată scazută în participarea pe piața muncii, cu doar 27%
desfăsurând acivități economice și 36% care declară că sunt in cautarea unui loc de muncă.

38 Dezideriu, Gergely, Dreptul la sănătate și principiul nediscriminării, Etica și nondiscriminarea grupurilor
vulnerabile în sistemul de sănătate, 2011, editat de Asociația pentru Dezvoltare și Incluziune Socială.
39Ana Maria Preoteasa, Monica Șerban, Daniela Tarnovschi, Situația romilor în România, 2011. Între incluziune
socială și migrație , 2011, București: Fundația Soros România.

18
Desigur, nu trebuie neglijat faptul că majoritatea femeile rome au un numar mare de copii în
îngrijire, de la vârste fragede. 10 – 15% din persoanele care aparțin de minoritatea romă sunt
salariați, majoritatea neavând calificare, iar restul lucrând în domenii în care nu este necesar acest
lucru. Aruncând o privire de ansamblu, 38% din cetățenii români romi, cu vârsta peste 15 ani,
lucrează ca muncitori necalificați, 32% au locuri de muncă care cer calificare(comercianți,
vânzători, muncitori), 13% au ocupații tradiționale rome, în timp ce 9% lucrează ca muncitori în
agricultură.
Potrivit datelor Barometrului de incluziune socială (2010) numărul concedierilor în
cazul romilor este de zece ori mai ridicat față de întreaga populație, în timp ce 41% dintre romii
care sunt în cautarea unui loc de mună, nu sunt angajați din cauza faptului că sunt romi. Acest
lucru duce la un procentaj de 55% de romi angajați fără contract de muncă și 45% cu slujbe
ocazionale sau temporare. Din cauza acestor condiții, mai mult de 70% din persoanele care își
cauta un loc de muncă sunt dispuși sa lucreze fără carte de muncă, pe când o bună parte din romi
lucrează pe cont propriu, ajungând astfel la situația în care nu vor beneficia de asigurări sociale și
nu vor contribui la sistemul de pensii.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă oferă date conform cărora, la
sfârșitul lunii martie 2013, aproximativ 10% din totalul de șomeri înregistrați în acea perioadă
aparțineau minorițății de etnie romă, majoritatea fiind bărbați și având un nivel scăzut de
educație40. Este de înțeles faptul că majoritatea șomerilor nu sunt îndemnizați, ci doar se
înregistrează pentru a obține docmentele necesare care să le garanteze venitul minim. Persoanele
care nu desfășoară activități economice sunt numeroase, această categorie cuprinzând pensionarii,
casnicii, persoanele cu incapacitate de muncă, beneficiarii de ajutor social și persoane
șomere/fără ocupație. Potrivit studiului realizat de Soros, din 2011, realizat pe un eșsantion
reprezentativ de persoane, 41% dintre aceștia sunt casnici, în timp ce 10% se declară a fi
pensionari.
Veniturile gospodăriilor rome sunt simțitor de mici față de veniturile populației per total,
60% dintre gospodării trăind cu un venit lunar mai mic decât salariul minim. Putem spune că, în
mod clar, participarea redusă pe piața muncii, instabilitatea locului de muncă (reflectată în

4032% fără școală formală, 37% cu învățământ gimnazial incomplet, 22% cu8 clase terminate și 4% cu studii liceale
absolvite.

19
variația veniturilor) ajung să afecteze copiii în mod special, care ajung să absenteze sau chiar să
abandoneze școala (situație prezentată anterior).
De asemenea, ei ajung să trăiască în condiții precare, fără posibilitatea de a atinge limita normală
de trai, ajung subnutriți, ba chiar cu boli și afecțiuni comportamentale, etc.
Astfel, principala consecință a unei ocupări reduse pe piața muncii, a cetățenilor români care
aparțin minorității rome, este sărăcia și privațiunea materialăa gospodăriilor rome, care prezintă
numeroși membrii ai familiei, însa cu niciuna sau prea puține persoane care să aibă intr-adevăr un
loc slabil și legal de muncă.

II.2. Politici publice privind accesul și ocuparea minorității rome pe piața muncii
Îmbunătățirea situației populației rome în România, prin dezvoltarea unui cadru
legislativ și a unor politici publice, s-a conturat cu adevarat la începutul anului 2000, în urma unei
perioade îndelungate în care romii nu au beneficiat de un sistem potrivit de protecție socială și în
care au existau prejudecăți la adresa acestei minorități. Perioada post comunistă a generat în
România accentuarea decalajului între romi și restul populației prin schimbările socio-economice
frecvente, asociate cu neșcolarizarea sau abandonul școlar al unui număr mare de romi, precum și
a discriminărilor care au dus la o rată a somajului foarte ridicată a acestei minorități. Aceste
situații au condus la multiplicarea obstacolelor întâlnite de romi în obținerea unui trai decent și la
conștientizarea și recunoașterea autorităților române de necesitatea unor politici publice, care să
reechilibreze poziția romilor în societatea românească. Populația romă are o pondere importantă
în constituirea populației române per total (așa cum am arătat în capitolul anterior), lucru care
face ca problemele acestei minorități etnice să devină în aceeași măsură priblemele majorității.
Înainte de prezentarea acțiunilor statului, cu privire la îmbunatățirea situației populației
de etnie romă, este necesară definirea conceptului de politică publică. Atfel, o politică publică
este „o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor și a resurselor
alocate pentru atingerea lor în situații specifice ”41.
Politicile de ocupare, destinate populației de etnie romă, sunt relativ recente, ele
constituind doar o mică parte a politicilor publice destinate comunităților de romi sau potrivite
pentru întreaga populație. Politicile privind ocuparea au un rol important deoarece ele vizează
domeniul sectorial cu cea mai slabă dezvoltare și pentru că, prin ocuparea de lungă durată în

41 Miroiu A., Zulean M., Radoi M., Politici publice, Editura Politeia, 2002, p. 19.

20
economie a romilor, dar și prin certitudinea unui venit stabil și constant,se ajunge la realizarea
obiectivelor generale ale politicilor publice edresate în mod special romilor: incluziunea socială,
non-discriminarea și diminuarea sărăciei.
Odată cu anul 2000 s-a început elaborarea și implementarea de politici și programe care
veau in prim plan situația și problematica etniei rome. Este de precizat faptul că, într-o mare
masură, necesitatea unor soluții și acțiuni care să faciliteze participarea activă a comunităților de
romi la viața socială, economică, culturală și politică, a fost influețată de condițiile impuse de
aderarea României la Uniunea Europeană.
Experiențele și situațiile dificile cu care se confruntă romii pe piața muncii din cauza
discriminării, și care favorizează marginalizarea socială, lipsa unor oportunități de formare și de
educare, conduc la importanța adoptării unui cadru legislativ și a unor masuri necesare pentru
combaterea discriminării și a facilitării accesului pe piața muncii.
În acest sens, principalul document de politică publică care vizează minoritatea de etnie
romă, îl reprezintă Strategiei Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor pentru
perioada 2001-2010, adoptată prin Hotărâreaa Guvernului nr. 430/200142, din 25 aprilie.
La baza Strategiei a stat documentul intitulat „Recomandare de politică generală asupra
implementării programului guvernamental de îmbunătãțire a situației romilor”, formulat de
Grupul de Lucru al Asociațiilor Romilor. Covenția Cadru a Romilor a preluat activitate Grupului,
înaintând ulterior premierului o recomandare a unei politici generale în ceea ce privește situația
romilor. În strategie au fost incluse principii enunțate de cele două formațiuni menționate mai
sus, care vizau eliminarea discriminării, stabilirea de mecanisme pentru alocarea de fonduri
necesării implementării programelor, fixarea unei relații de parteneriat cu asociațiile de romi.
Conform Hotărârii de adoptare, scopul Strategiei este „îmbunatățirea semnificativă a
situației romilor din România, prin promovarea unor măsuri de incluziune socială”. Pentru a face
acest lucru, Guvernul României adoptă 6 principii directoare: principiul egalității, al
consensualității, principiul utilității sociale, al diviziunii sectoriale, principiul descentralizării în
execuție, și principiul diferențierii identitare. Documentul vizează 10 mari domenii de acțiune
(administrația publică, locuințele, sănătatea, justiția si ordinea publică, economia, securitatea
socială, protecția copilului, educația, cultura și cultele)43, având o structură instiuțională

42 Publicată în Monitorul Oficial, nr. 252, din 16 mai 2001.
43 Strategia Guvernului de îmbunătățire a situației romilor, capitolul VII, 2001

21
competentă în a asigura implementarea obiectivelor strategiei la nivel local și central, cu direcții
de acțiune o perioadă de 10 ani și cu un plan de măsuri pe termen mediu de 4 ani44.
Raportul de țară cu privire la progresul de aderare al României45 a apreciat adoptarea
Strategiei în ceea ce privește romii, bifându-se astfel realizarea unuia dintre criteriile politice
stipulate în Parteneriatul pentru aderare. Implicarea membrilor comunităților de romi în
elaborarea și implementarea Strategiei la nivel central și local, precum și responsabilizarea lor în
acest sens, reprezintă caracterul pozitiv al dezvoltării Strategiei.
Raportul Guvernului României privind stadiul de implementare a Hotărârii de Guvern
nr. 430/2001, din luna septembrie a anului 2002, arată 60 de măsuri din Planul General de Măsuri
ca fiind îndeplinite în mod complet, 48 de măsuri relizate parțial și 15 măsuri neîndeplinite.
În anul 2006, Strategia a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 522, fiind incluse
elemente noi de abordare, precum și un nou plan de măsuri pentru 2006 – 2008. Noul document
prezenta doar 6 direcții de acțiune și modalitatea de finanțare a măsurilor prevazute în planprin:
fonduri asigurate de bugetul de stat, fonduri provenite de la Uniunea Europeană pentru preaderare
plus alte fonduri, inclusiv atragerea de resurse externe și interne.
Hotărârea Guvernului numarul 1221, din 14 decembrie 2001, aprobă o noua etapă a
strategiei, denumită Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români
aparținând
minorității romilor pentru perioada 2012 – 202046, care este, la rândul său, revizuită prin
Hotărârea Guvernului nr. 18/201547, pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de
incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020. Noua
Strategie constituie revizuirea necesară Strategiei existente (cea care vizează perioada 2012 –
2020), dar și continuarea Strategiei Guvernului României pentru îmbunătățirea situației romilor
2001-2010.Aceasta abordare noua a Strategiei are în vedere și Recomandarea Consiliului privind
măsurile eficiente de incluziune a romilor în statele membre din 2013, precum și recomandările
stipulate în Cadrul UE pentru strategiile naționale pentru incluziunea romilor până în 2020. De

44http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI-DE-GUVERN/HG430-2001.pdf
Accesat la 5 aprilie 2018.
45Elaborat de Comisia Europeană în anul 2001.
46Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 6, din 6 ianuarie 2012.
47 Publicată în Monitorul Oficial, nr. 49, din 21 ianuarie 2015.

22
asemenea, prin documentul noii Strategii, se dorește obiectivelor sociale naționale Europa
202048, inclusă în Programul Național de Reformă49.
Viziunea Strategiei se bazează acum nu doar pentru asigurarea justiției și protecției
sociale, ci și pentru sprijinirea, valorificarea și dezvoltarea capitalului uman dat de cetățenii
români care aparțin minorității rome și, de asemenea, aceasta prezintă planuri de acțiune pentru
fiecare domeniu de intervenție. Tinând cont de principiile europene de bază, obictivul central al
Strategiei este incluziunea socio –economică a cetățenilor români aparținând minorității rome la
un nivel similar cu cel al restului populației, alături de asigurarea de șanse egale prin inițierea și
implementarea unor politici și programe publice în diverse domenii de intervenție50, iar pentru
implementarea acesteia se vor folosi atât fonduri alocate din bugetul de stat, cât si Fonduri
Europene Structurale și de Investiții, din bugetul multi-annual al Uniunii Europene.
Domeniul de intervenție privind ocuparea, are ca principal obiectiv îmbunătățirea
participării la piața muncii a cetățenilor români aparținând minorității rome prin acțiuni precum:
campanii de informare pe piața muncii pentru asigurarea legăturii dintre angajatori și romii
neangajați (prin furnizarea unor servicii gratuite de informare, consiliere și mediere celor în
căutarea unui loc de muncă în legătură cu posturile vacante etc.); facilitarea mobilității forței de
muncă și antreprenorialului pentru romi (prin acordarea primelor de angajare, oferirea de
consultanță gratuită întreprinzătorilor începători); pregătirea profesională și certificarea
competențelor; acordarea de facilități pentru agenții economici care angajează candidați din
grupurile defavorizate etc. În vederea dezvoltării pregătirii și accesului lor pe piața muncii, tineri
romi (cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani) pot beneficia de măsuri sprijinite prin
implementarea Garanției pentru tineret51.
Legea nr. 76/2002, din 16 ianuarie52, completată și actualizată prin modificările
ulterioare53, privind sistemul asigurărilor pentru somaj și stimularea ocupării forței de muncă,
este o politică publică a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice, care vizează, intr-o oarecare măsura, minoritatea romă, în special prin articolele 2 și

48https://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf Accesat la 8 aprilie 2018 .
49https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-national-reform-programme-romania-ro_0.pdf
Accesat la 8 aprilie 2018.
50Secțiunea a 2-a, a Hotărârii pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români
aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020, privind Motivul emiterii actului normativ.
51http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1079&langId=ro Accesat la 18 aprilie 2018.
52Publicată în Mnitorul Oficial, nr. 103, din 6 februarie 2002
53 Modificată prin OUG nr.144/2005 (aprobată prin Legea nr.68/2006).

23
4(alineatul 1), unde se subliniază înclinarea către persoanele care prezintă riscul de șomaj (cum
este în cazul romilor), precum și excluderea discriminării pe diferite criterii a tuturor
persoanelor54.
Hotărârea Guvernului 829/2002, din 31 iulie, privind Planul Național pentru Combaterea
Sărăciei și Promovarea Incluziunii Sociale (cu perioada de implementare 2002 – 2012), intrată în
vigoarela 6 septembrie 200255, pune în prim plan două lucruri importante care vizează cetățenii
români care aparțin de minoritatea romă: Ocuparea (regăsită în Capitolul 7, Obiectivul 3) –
„Eliminarea de pe piața muncii a tuturor formelor de discriminare și stimularea încadrării în
muncă a unor categorii de persoane vulnerabile (romi) ” și Romii ( Capitolului 14, Obiectivul 5)
– „Stimularea ocupării populației de romi în economia formală. Un accent special trebuie
acordat angajării tinerilor ”. Capitolul 14 al Planului este destinat în mod special romilor, a
reducerii sărăciei și excluziunii sociale a acestora, fiind elaborat după modelul dat de Consiliul
European în anul 2000 țărilor membre. La baza policii de antisărăcie, sunt stabilite obiective pe
termen lung (2002 – 2012) și alt set de obiective pe termen scrt, care visează perioada guvernării
2002- 2004.
Planul național antisărăcie și promovarea incluziunii sociale are ca scop constuirea unui
proces global de dezvoltare social – economică a României, urmărește totodată consolidarea
participării romilor la viața socială, educațională, politică și economică în societatea românească,
dar și ameliorarea accesului la serviciile de sănătate, și punând accent pe implicarea și
responsabilizarea persoanelor de etnie romă în acest proces. Principala instituție care se ocupă cu
implementarea și coordonarea masurilor, în cadrul Planului, este Agenșia Națională pentru Romi,
iar coordonatorul național al acestei politici este Comisia Antisărăcie și Promovare a Incluziunii
Sociale, înființată în luna aprilie a anului 2001 și aprobată ulterior prin Hotărâre de Guvern în
2002. Planul național antisărăcie și promovarea incluziunii sociale a avut o importanță majoră în
România, prin faptul că a identificat cei mai semnificativi factori care au condus la excuziunea
socială și la sărăcie, dar mai ales a evidențiat care sunt segmentele de populație cele mai afectate,
cum sunt romii în cauza de față.
Memorandumul comun de incluziune socială (Joint Inclusion Memorandum), cu
perioada de implementare 2005 – 2010, este tot o politică publică al cărei scop vizează

54http://www.anofm.ro/legea-nr-762002 Accesat la 20 aprilie 2018.
55https://lege5.ro/Gratuit/heztcnbv/hotararea-nr-829-2002-privind-aprobarea-planului-national-antisaracie-si-
promovare-a-incluziunii-sociale Accesat la 22 aprilie 2018.

24
minoritatea romă și bunăstarea acesteia. Prevederile Memorandumului privesc implementarea și
finalizarea Strategiei pentru îmbunătățirea situației romilor dar, de asemenea, fac trimitere la
susținerea formării și ocupării forței de muncă, sănătății, îngrijirii și educației acestei minorități.
Programele de dezvoltare a infrastructurii, precum și eliminarea situațiilor în care romii sunt fără
acte de identitate, sunt alte două prevederi ale documentului care să ducă la incluziunea socială a
romilor și la combaterea discriminării.
Deceniul de incluziune a romilor reprezintă o altă politică publică venită în susținereaa
problematicii minorității rome, cu perioada de implementare cuprinsă între 2005 și 2015.
Conceput la inițiativa internațională a Uniunii Europene, Băncii Mondiale și Institulului pentru o
Societate Deschisă, Deceniul este a fost, la început, un angajament politic intre 9 state, România
alăturându-se în anul 2003, alături de alte 8 țări. 56. Scopul acestuia este de a reduce în decursul a
10 ani, decalajele socio-economice, care separă minoritatea romă de restul populației, prin slujbe
de lungă durată, calificate, integrate pe piața muncii din România și variate ca sferă de profesie și
angajare. Domeniile de acțiune ale Deceniului vizează educația, sănătatea, locurile de mună și
sărăcia, fiind coordonate și puse în pactică de Guvernul României și de Agenția Națională pentru
Romi, presedintele celei din urmă fiind coordonatorul național al Deceniului de incluziune. Prin
urmare, actorii implicați sunt atât Guvernul și instituțiile financiare, cât și organizațiile
nonguvernamentale ale romilor sau cele internaționale.

II.3. Programe privind creșterea ocupării minorității rome
Ca programe privind creșterea ocupării minorității rome, este de menționat Programul
Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane (denumit pe scurt POS DRU), desfășurat
în perioada 2007–2013, care are ca obiectiv dezvoltarea resursei umane și cresterea
competitivității, prin a corela educația și învățătura de pe parcursul vieții, cu piața muncii. Un alt
obiectiv POS DRU important este acela de a asigura oportinități multiple de a activa pe o piață
modernă a muncii, inclusivă și mai ales flexibilă. Prin stabilirea obicetivelor mai sus menționate,
POS DRU dorea ocuparea durabilă a 900.000 de persoane, până în anul 2013. Fondul social
european este cel în numele căruia Programul Operațional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor
Umane stabilește structura și cadrul de intervenție în ceea ce privește resursele umane.

56 Participarea rămâne deschisă pentru alte state care doresc să se alăture Deceniului, însă statele participante în
Decada sunt: România, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Macedonia și Croația.

25
POS DRU finanțează 7 axe prioritare, care reprezintă, de fapt, domeniile de activitate, 6
fiind axe perioritare, iar cealaltă axă este exclusiv dedicată asistenței tehnice. Programul prezintă
situația generală a minorității de etnie romă, subliniind problemele sociale cu care se confruntă
aceștia, dar și componentele de ocupare și de formare educativă a copiilor romi. Axele prioritare
2,5 și 6 sunt dedicate pentru măsurile specifice incluziunii sociale, care vizează gupurile
vulnerabile ale societății românești, fiind incluși și cetățenii români de etnie romă57.
Un alt program demn de menționat, care vizează atât populația romă, cât și restul
populației române, este formulat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de muncă, care a
conceput programul numit Programul pentru ocupare a forței de muncă al A.N.F.O.M. Datorită
faptului ca Agenția este direct implicată în implementarea propriu-zisă a Strategiei Guvernului
României de Incluziune a persoanelor de etnie romă, s-a elaborat “Programul 145, special pentru
comunități cu număr mare de etnici romi” (2017) , care acordă o deosebită importanță acțiunilor
personalizate, mai ales pe consilierea profesională și pe medierea muncii. Programul îți propunea
ocuparea a unui număr de 2400 de persoane rome, ceea ce însemna cam 54% din numărul total
de romi propuși a fi ocupațiîn anul 2017 prin acest program național58.
Alte două programe care vizează creșterea ocupării minorității rome sunt: Programului
de guvernare 2005 – 2008, în care A.N.O.F.M a implementat programe de ocupare și planuri de
formare profesională de care a beneficiat și minoritatea etnică a romilor, fiind un grup defavoriza
pe piața muncii. Rezultatele59 au arătat că în 2007, prin măsurile prevăzute în acest program
național, 15.987 de persoane de etnie romă au fost ocupate; și Programului de guvernare 2009 –
2012, care specifica prin măsurile sale, în capitolul despre relații interetnice, despre necesitatea
intervenirii pe sectorul care vizează accesul pe piața muncii, despre promovarea activităților ce
aduc venituri, precum și rezolvarea problemelor la nivel local, și reducerea de abandon școlar.
Atât politicile publice, cât și programele destinate minorității etnice mai sus menționate,
au rolul de a îmbunătății situația romilor în ceea ce privește gradul de ocupare și incluziunea pe
piața forței de muncă. Ele au urmărit încurajarea populației rome în dobândirea de calificarea
profesională, creșterea numărului de salariați romi pe o perioadă de lungă de timp în diferite

57http://www.utm.ro/Programul-Operational-Sectorial-Dezvoltarea-Resurselor-Umane-POS-DRU.html Accesat la
23aprilie 2018.
http://www.fonduri-ue.ro/ Accesat la 23 aprilie2018.
58http://www.anofm.ro/files/Programul%20de%20ocupare%20a%20fortei%20de%20munca%202017.pdf Accesat la
25 aprilie 2018.
59http://arhiva.gov.ro/upload/articles/101180/pgfinal19-09.pdf Accesat la 25 aprilie 2018.

26
domenii de activitate, precum și modificarea structurii ocupaționale în raport cu restul populației,
care să ducă la o economie a romilor echilibrată și la o incluziune în toate domeniile sociale.

CAPITOLUL III
MĂSURI PRIVIND INTEGRAREA ROMILOR PE PIAȚA MUNCII ÎN REGIUNILE DE
DEZVOLTARE ALE ROMÂNIEI

III.1.Populația romă și măsurile de integrare pe piața muncii în județele României
Minoritatea de etnie romă este răspândită în mod inegal pe teritoriul României, în
funcție de diferiți factori precum: factorii fizico – georgrafici, istorici, factorii demografici și
economici. Potrivit recensământului realizat în anul 2011, în ceea ce privește evidența pupulației
după etnie, s-a constatat că în România sunt 621573 de cetățeni romi, răspândiți pe teritoriul țării
conform datelor consemnate în tabelul de mai jos.
Județ Număr romi – 2011 Județ Număr romi – 2011
Alba 14292 Hunedoara 7475
Arad 16475 Ialomița 14278
Argeș 16476 Iași 11288
Bihor 34640 Ilfov 15634
Bistrița – Năsăud 11937 Maramureș 12211
Botoșani 4155 Mehedinți 10919
Brașov 18519 Mureș 46947
Brăila 8555 Neamț 6398
Buzău 20376 Olt 9504
Caraș – Severin 7272 Prahova 17763
Călărași 22939 Satu Mare 17388
Cluj 22531 Sălaj 15004
Constanța 8554 Sibiu 17946
Covasna 8267 Suceava 12178
Dâmbovița 27355 Teleorman 8198
Dolj 29839 Timiș 14525

27
Galați 16990 Tulcea 3423
Giurgiu 15223 Vaslui 5913
Gorj 6698 Vâlcea 6939
Harghita 5326 Vrancea 11966
Municipiul București 23973

Fondul european cel mai accesat, care vine in sprijinul grupurilor vulnerabile, este
Fondul Social European, al caror beneficiari sunt si comunitatile de romi din Romania.
Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), desfasurat pe
perioada 2007 – 2013, reprezinta unul dintre cele mai importante programe cu caracter de politica
publica, care nu este dedicat exclusiv romilor, dar care aduce schimbari importante pentru
incluziunea sociala, respectiv pe piata muncii a acestora.
In cadrul programului s-au implementat sase proiecte strategice, patru in domeniul incluziunii
sociale si doua pentru educatie, care s-au desfasurat pe perioada a trei ani, cu fonduri de peste
22,2 milioane de euro, 3,6 milioane euro reprezentand contributia Romaniei.
Potrivit contractelor de finantare pentru aceste proiecte, 37.000 de persoane care fac
parte din categoriile defavoritaze sunt beneficiarii proiectelor, romii reprezentand 70% din
numarul acestora (25.000). Agentia Nationala pentru Romi a fost partener in patru proiecte
strategice pe care POS DRU le-a propus, trei proiecte pentru incluziunea sociala si un proiect
pentru educatie.
Proiectul „Impreuna pentru o societate mai buna”, implementat de Agentia Nationala
pentru Romi in parteneriat cu organizatiile nonguvernamentale „Brodolini” si S.C
„Conform”(Italia) si cu Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania,
reprezinta una din actiunile propriu-zise pentru romi si includerea acestora pe piata muncii,
respectiv pentru dezvoltarea economiei sociale.
Proiectul, implementat in 88 de localitati din 33 de judete, are ca obiectiv cresterea participarii
grupurilor defavorizate pe piata muncii, cat si promovarea unei incluziuni sociale, bazata pe
dezvoltarea activitatilor si structurilor specifice economiei sociale. Cuperioada de desfasurare
intre decembrie 2008 – noiembrie 2011, proiectul a avut un buget total de 17.650.000 lei, dintre
care 353.000 de lei reprezinta contributia Agentiei Nationale pentru Romi.

28
„Impreuna pentru o societate mai buna”
Obiective specifice Activitati
implementate Grup tinta Rezultate/impact
– Infiintarea unor
Centre Regionale de
Resurse pentru
Economia Sociala;
– Calificarea
persoanelor pe piata
fortei de munca;
– Constituirea de
proiect care sa vizeze
economia sociala;
– Instituirea de grupuri
judetene de sprijin
pentru sustinerea
economiei sociale;
– Semnarea de
parteneriate regionale
pentru promovarea
economiei sociale. -Oganizarea de cursuri
de calificare pentru
urmatoarele meserii:
 Operator
introducere,
validare si
prelucrare date;
 Ingrijitoare de
batrani la
domiciliu;
 Agent deratizare,
dezinsectie,
dezinfectie;
 Agent paza;
 Ciupercar;
 Pomicultor;
 Viticultor;
 Lucrator in
gospodarie
agroturistica;
 Cioplitor in piatra
si marmura;
 Pavator,
 Modelator
ceramina;
 Asfaltator;
 Transator. -2000 de cetateni care
fac parte din
categoriile
defavorizate:
 1000 de romi
 800 de persoane
doar cu venit
minim garantat;
 200 de persoane
cu dizabilitati. – 300 de persoane
angajate;
-Certificarea de
calificare profesionala a
unui numar de 2284 de
persoane;
– Acordarea a 2284 de
subventii;
-600 de locuri de munca
nou infiintate;
– Consiliere si orientare
profesionala pentru
2945 de persoane;
– Elaborarea si
depunerea pentru
finantare a 100 de
proiecte;
– Infiintarea Centrelor de
resurse pentru
promovarea si
dezvoltarea economiei
sociale;
– Informarea cu privire
la economia sociala prin
brosuri, cataloage,
pliante;
-52 de intraprinderi
sociale create;

29
– Sustinerea de training
si seminar privind
economia sociala si
proiectele europene de
succes.

„Impreuna pe piata muncii” este un alt proiect dezvoltat in perioada 2008 – 2011, prin
intermediul Programului Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, care are ca
domeniu de interventie facilitarea accesului si a participarii grupurilor defavorizate pe piata
muncii. Implementarea proiectului s-a realizat in 8 judete din Romania, de catre Agentia
Nationala pentru Romi, partenera fiind cu Asociatia Pakiv Romania si Fundatión Secretariado
Gitano (Spania).
Cu un buget de 18.162.375 lei, a carui contributie de 363.247 de lei apartine Agentiei
Nationale pentru Romi, proiectul are ca obiectiv asigurarea de oportunitati ridicate pentru
participarea pe o piata a muncii, inclusiva si flexibila a populatiei rome, promovand incluziunea
sociala ca factor declansator al bunastarii sociale.
„Impreuna pe piata muncii”
Obiective specifice Grup tinta Rezultate/impact
– Crearea unui
program special de
interventie pentru
sporirea accesului
romilor pe piata
muncii din Romania,
dupa modelul
programului
implementat de catre
Fundatión
Secretariado Gitano
(Spania); – 6770 cetateni romi:
 800 spre angajare;
 1100 persoane
pentru orientarea
profesionala;
 800 copii (14 – 18
ani) spre
includerea in
programe de
prevenire a
abandonului
scolar si de – 7477 de cetateni romi
inscrisi, dintre care:
 854 angajati;
 1103 persoane
orientate profesional
si consiliate;
 1015 copii inclusi in
programe pentru
participare la
educatie si
prevenirea
abandonului scolar;

30
– Facilitarea accesului
egal al femeilor si
barbatilor la un
serviciu bazat pe
formare profasionala,
adaptat la cerintele
pietei;
– Construirea unui
mecanism de
amplificare al
oportunitatilor de
participare viitoare pe
piata muncii, prin
stimularea copiilor
romi (14 – 18 ani) la
educate si prin
prevenirea
abandonului scolar;
– Intocmirea a doua
rapoarte, pe baza
supravegherii
sistematice, care sa
evidentieze progresul
de incluziune sociala
si pe piata muncii al
romilor. stimulare a
participarii la
viata educativa;
 1070 de romi
vizati pentru
calificare;
 3000 de cetateni
romi informati
pentru includerea
in proiect.  1329 de persoane de
etnie roma angajate;
 3176 de romi
informati si inclusi
in proiect;
– Realizarea a doua
rapoarte privind
integrarea minoritatii
rome pe piata muncii;
– Semnarea a 25 de
parteneriate cu
institutiile publice si de
interes local.

III.2. Un exemplu de bună practică la nivel local
Politicile publice, programele, cât și proiectele realizate pentru sprijnirea și incluziunea
romilor pe piața muncii, sunt cu atât mai importante, cu cât ajung să fie puse în practică chiar și la
cel mai concentrat/mic nivel, reprezentat fiind de zona locală.

31
Scopul unei politici, a unui program sau proiect este acela de a soluționa probleme, de a
îndeplini obiectivele, avand ca beneficiar principal grupul țintă, și de a vedea rezultatele nu doar
pe termen scurt, ci continue și îmbunătățite.
Un exemplu de bună practică, care vizează cetățenii de etnie romă și incluziunea
acestora pe piața muncii, este proiectul – Centrul de formare profesională pentru comunitatea
romă: “Si romii muncesc”, implementat în Regiunea de Centru a României, în orașul Alba Iulia,
județul Alba.
Finanțat de programul PHARE, cu perioada de desfășurare între 2004 – 2005, proiectul a
fost implementat de Consiliul Local Alba Iulia, aflat în parteneriat cu Agenția Județeană Alba
pentru Ocuparea Forței de Muncă. Vizând incluziunea socială, respectiv pe piața muncii, a
romilor din Alba Iulia, prin realizarea unui cadru care să favorizeze participarea în mod activ a
cetățenilor de etnie romă în comunitatea locală, respectiv prin activități care să ajute la
dezvoltarea economică, proiectul are ca imbold de plecare numărul mic de angajați în
comunitățile rome, precum și nivelul scăzut de calificare profesională al romilor din localitate.
Sarcinile, cât și responsabilitățile fiecărui colaborator, respectiv patener al proiectului, au
fost bine delimitate încă de la început, astfel: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de
Muncă se ocupă cu aplicarea măsurilor care pun în prim plan protecția socială a populației rome
fără loc de muncă, în conformitate cu legislația în vigoare; Consiliul Județean Alba ia parte la
campaniile privind informarea, promovarea în spațiul media a proiectului, precum și
monitorizarea acestuia și, în ultimă instanță, restul partenerilor, cât și Grupul de Inițiativă Romă,
au reprezentat o parte integrată în etapele cheie de planificare, implementare și în procesului
decizional ale proiectului.
Potrivit proiectului “Centru de formare profesională pentru comunitatea romă: “Si romii
muncesc”, informarea despre evoluția proiectului a comunității rome din orașul Alba Iulia a
reprezentat un punct esențial al proiectului, concretizat în ședințe ținute de Grupul de Inițiativă al
Romilor, la nivel de comunitate romă.
De asemenea, un alt lucru important pentru sprijinirea implementării acestui proiect, au fost
serviciile de mediere socială și profesională care, prin asigurarea acestora, s-au aflat concret
problemele reale ale comunității rome.
În tabelul de mai sunt prezentate obiectivele, modul de implementare cât și rezultatele
proiectului ce are ca grup țintă romii din orașul Alba Iulia.

32

Centru de formare profesională pentru comunitatea romă: “Și romii muncesc”

Obiective Metode
de implementare a
proiectului
Acțiuni
Rezultate (impact)
– Grantarea
incluziunii sociale a
cetățenilor de etnie
romă;
– Promovarea pentru
aplicarea politicilor
de diminuare a
sărăciei și a
protecției sociale;
– Constituirea unui
cadru potrivit care să
garanteze
participarea activă a
populației de etnie
romă în comunitatea
locală. – Crearea unor cursuri
de pregătire
profesională;
– Consolidarea
serviciilor de
consiliere și de
mediere profesională
și socială;
– Stabilirea de întalniri
cu instituții interesate
de grupul țintă. – Înființarea unui
punct de lucru pentru
asigurarea serviciilor
necesare comunității
rome din localitate, de
către mediatorii social-
profesionali;
– Desfășurarea a doua
cursuri de calificare în
domeniul lucrătorilor
comerciali/asistent
magazin și
producătorilor/înlocuit
orilor de piele, pe o
perioada de 3 luni;
– Desfășurarea a trei
sedințe cu participarea
directă a societăților
interesate de angajarea
cetățenilor romi. – 310 de cetățeni romi
au beneficiat de
serviciile de mediere
socială și profesională
(comparativ cu 280
inițial propuși);
– 22 de persoane de
etnie romă au fost
angajate cu contract
de muncă (față de 6
persoane propuse la
început);
– 45 de persoane
calificate în urma
cursurilor înființate
prin intermediul
proiectului60;
– Dotarea cu
echipamentenecesare
a Centrului de
Formare Profesională
(mobilier, telefon/fax,
calculatoare,

6017 persoane inscrise la cursul pentru producator de piele/inlocuitor de piele (fata de 15 participanti initial), 28 de
persoane de etnie roma inscrise la cursul de calificare pentru lucrator comercial/asistent magazin (comparativ cu un
numar de 20 de persoane propuse initial pentru acest curs).

33
imprimantă);
– Organizare Bursei
locurilor de muncă
pentru cetățenii de
etnie romă;
– Transformarea
Grupului de Inițiativă
al Romilor în
Asociația Pakiv
România.
Pe lângă faptul că proiectul a avut un număr de participanți mai mare decât cel
preconizat, reprezentând un plus deloc de neglijat pentru comunitatea romă din Alba Iulia,
Centrul de formare profesională pentru comunitatea romă: “Și romii muncesc”, a avut ca scop
oferirea unor servicii pe termen lung de mediere profesională și socială, dar a și ușurat totodată
dialogul dintre beneficiarii proiectului cu societățiile/companiile angajatoare, prin intermediul
ședințelor organizate.
Prin implementarea sa, proiectul a adus următoarele beneficii importante:
 colaborarea strânsă între comunitatea romă și autoritățile publice locale, având ca urmare
construirea cadrul perfect pentru realizarea și dezvoltarea de activități comune;
 cunoașterea directă a problemelor reale cu care se confruntă comunitatea romă în privința
angajării calificate, pe baza medierii profesionale și sociale;
 redirecționarea profitului obținut din proiecte către organizația romă Pakiv, rezultată în
urma implementarii proiectului de față, cu scopul de a continua activitățile pentru
sprijinirea romilor.