Răduț I. Alexandru Ciprian ________________________________________Capitolul 1 [604418]

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 1

3
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI

1.1. ACTUALITATEA TEMEI

În prezenta lucrare de diploma se doreste a se dezvolta și urmări eficiența cu care
programele de recuperare din ramurile kinetoterapiei pot susține și ajuta în recâștigarea
funcționalități i și stabilității coloanei lombare, în urma unui traumatism al coloanei
vertebrale soldat cu spondilolisteză.
S-a dorit urmărirea acestei teme, deoarece zona lombară a coloanei vertebrale este
predispusă la astfel de traumatisme, datorită structurii anatom ice și poziționării vertebrelor
lombare și dat fiind faptul că pe acea zonă se sprijină cea mai mare parte din organism,
împreună cu structurile sale.
Prin strivirea, secționarea sau pensarea măduvei sau a nervilor ce compun cauda
equina , prezentă de la n ivelul vertebrei L2 , se poate reduce funcționalitatea sau chiar se pot
paraliza organele inervate de rădăcinile nervoase afectate. Acest lucru face ca recuperarea
cât mai aproape de complet a pacientului să fie extrem de importantă.

1.2. MOTIVAREA ALEGERII TEM EI

Din lipsa unei igiene profilactice a coloanei vertebrale sau a lipsei de grijă în executarea
corectă a exercițiilor, am considerat că se impune o cercetare amănunțită asupra unui program de
recuperare. Acesta poate fi utilizat atât de către cei aflați în necesitatea recuperării, cât și de
persoanele care vor să -și mențină o stare de sănătate bună.
În urma aplicării exercițiilor ce compun programul kinetic urmărit putem susține cu
siguranță faptul că acesta și -a dovedit utilitatea și beneficiile.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

4
CAPITOLUL 2
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. ANATOMIA SI BIOMECANICA COLOANEI LOMBARE

2.1.1. Structura coloanei vertebrale

Vertebrele adevărate sunt compuse din două părț i. Partea anterioară, sub formă de
cilindru, corpul vertebrei, și partea poster ioară, arcul vertebrei.
Corpul vertebrei este mai voluminos. Prezintă două fețe și o circumferință. Fețele,
superioară și inferioară, se articulează cu vertebrele învecinate. Circumferința are o
porțiune anterioară, între cei doi pediculi ai arcului verteb ral și o porțiune posterioară, care
privește spre gaura vertebrei formând astfel peretele anterior.
Arcul vertebrei formează peretele posterior al găurii vertebrale. Este alcătuit din
două lame vertebrale ce se întind de la pediculi la procesul spinos. Fi ecare lamă prezintă
fața anterioară, ce privește spre gaura vertebrei, fața posterioară acoperită de mușchi, două
margini, una superioară și inferioară, o extremitate medială, ce se unește cu cea de partea
opusă, o extremitate laterală, ce se întinde până la masivul osos format de pedicul, procesul
transvers și procesele articulare. Procesul spinos se prelungește înapoi, pornind de la locul
de unire al celor două lame vertebrale. Are bază, vârf, două fețe laterale, margine
superioară și inferioară. Procesel e transverse, două proeminențe, dreaptă și stângă, de pe
părțile laterale ale arcului vertebral. Prezintă bază, vârf, față anterioară și posterioară,
margine superioară și inferioară. Procesele articulare sunt două superioare și două
inferioare. Procesele superioare ale unei vertebre se articulează cu procesele articulare
inferioare ale vertebrei supraiacente.
Pediculii sunt două punți care unesc extremitatea fiecărui arc vertebral cu corpul
vertebrei. Pediculii au margine inferioară și superioară, prin sup rapunerea a două vertebre,
între aceste margini scobite se delimitează gaura intervertebrală.
Gaura vertebrală este formată, de corpul vertebrei și de arcul vertebral, iar pe laturi,
de pediculii vertebrali. Din suprapunerea tuturor găurilor vertebrale se delimitează canalul
vertebral.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

5
2.1.2. Structura discurilor intervertebrale

Discurile intervertebrale au formă de lentile biconvexe ce depășesc puțin spațiul
dintre suprafețele osoase. Aderă de ligamentele vertebrale longitudinale. Înălțimea
discurilor este variabilă, mai mică în regiunea cervicală, 3 mm, decât în cea toracică, 5
mm, sau lombară, 9 mm. În regiunile cervicală și lombară sunt mai înalte în partea
anterioară, iar în regiunea toracică, sunt mai înalte în partea posterioară, fapt important î n
formarea curburilor coloanei. La bătrâni, prin deshidratare, se reduc, ceea ce explică
scăderea globală a înălțimii la această vârstă.
Fiecare disc este compus din două porțiuni, periferică și centrală. Porțiunea
periferică, inel fibros, de natură fibro -cartilaginoasă. Porțiunea centrală, nucleu pulpos,
poate hernia din inelul fibros în care este strânsă.
Inelul fibros este format din fibre conjunctive încrucișate o parte din aceste fibre se
întind și se opun în depărtării corpurilor vertebrali . Asigură st abilitatea coloanei vertebrale
și protejează măduva față de mișcările exagerate.
Nucleul pulpos este elastic, albicios la tineri, gălbui și mai consistent la bătrâni.
Poate fi comparat cu o pernuță cu lichid care își schimbă forma, fără a modifica volumul.
Pe el repauzează corpul vertebrei superioare. În stare de repaus, ocupă centrul discurilor
intervertebrale. Până la adolescență, discurile dispun de vase sangvine.

Figura 2.1 – Structura discurilor intervertebrale
https://www.google.ro/ accesat 18.11.2017, ora 14:35

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

6
2.1.3. Caracterele regionale ale vertebrelor lombare

În funcție de poziția lor anatomică și de funcți, vertebrele au caractere speciale.
Vertebrele lombare sunt denumite de la L1 la L5.
Corpul vertebr ei lombare are dimensiuni mari, procesul spinos este dreptunghiular
și are direcție orizontală, dinainte înapoi. Procesele costale sunt resturi. Sunt mari și turtite
dinainte înapoi, pot fi confundate cu procesele transverse. Adevăratele procese transverse
sunt mici proeminențe situate pe fața posterioară a proceselor costale, lângă rădăcina
acestora, se numesc procese accesorii. Procesele articulare au direcție verticală și sunt
dispuse în plan sagital. Fețișoarele articulare ale proceselor superioare priv esc medial și
arată ca segmente de cilindru gol, în timp ce fețișoarele articulare ale proceselor inferioare
privesc lateral și arată ca segmente de cilindru plin.

Figura 2.2 – Vertebra lombară
https://www.google.ro/ accesat 18.11.2017, ora 15:23

2.1.4. Articulațiile coloanei vertebrale lombare

Articulațiile corpurilor vertebrale sunt numite simfize. Suprafețele articulare s unt
fețele superioare și inferioare ale corpurilor vertebrale. Deoarece sunt ușor excavate,

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

7
suprafețele delimitează un spațiu eliptic. Depresiunea este atenuată prin prezența unui
cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt discurile și ligamentele vertebrale longitudinale,
anterior și posterior.
Articulațiile proceselor din regiunea cervicală și toracică sunt plane, iar cele din
regiunea lombară, trohoide. Ca mijloc de unire există o membrană fibroasă ce se inseră pe
periferia suprafețelor articulare. Membranele articulațiilor din regiunea lombară sunt mai
îngroșate. Fiecare membrană este tapetat ă pe partea interioară de un strat sinovial.
Unirea lamelor se realizează cu ajutorul ligamentelor galbene . Au formă
dreptunghiulară și ocupă spațiul de la procesul articular până la baza procesului spinos. Ele
închid în partea posterioară canalul vertebra l.
Unirea proceselor spinoase s e realizează prin două ligamente , interspinoase și
supraspinos.

2.1.5. Plexul lombar al coloanei vertebrale

Figura 2.3 – Plexul lombar
https://www.google.ro/ accesat 18.11.2017, or a 17:03

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

8

Tabel nr. 2.4 – Nervii plexului lombar
NERVUL ORIGINE STRUCTURI INERVATE
ILIOHIPOGASTRIC L1 Tegumentul lateral al regiunii fesiere
Tegumentul suprapubian
Mușchii peretelui abdominal
ILIOINGHINAL L1 Mușchii peretelui abdominal antero -lateral și
mușchiul drept abdominal
Tegumentul organelor genitale externe și
supero -medial coapsei
GENITOFEMURAL L1 – L2 Tegumentul orgenelor genitale și mușchiul
cremaster
Tegumentul superior de la nivelul trigonului
femural
FEMURAL CUTANAT
LATERAL L2 – L3 Tegume ntul lateral al coapsei
OBTURATOR L2 – L4 Mușchii: Obturator extern, Pectineu,
Adductor lung, Adductor scurt, Adductor
mare, Gracilis
FEMURAL L2 – L4 Mușchii: Cvadriceps femural, Pectineu,
Iliopsoas, Croitor, Adductor lung
Tegumentul anterior al coapsei
Nervul safen: tegumentul medial al gambei și
piciorului
(arhiva personală)

2.1.6. Rolul biomecanic al coloanei vertebrale lombare

Coloana vertebrală este un ansamblu ce se poate adapta unor poziții variate și
solicitante, asigurând protecția elementelo r vasculo -nervoase pe care le conține.
Studiul biomecanicii coloanei vertebrale impune două aspecte: statică și dinamică.
Armonia celo r două componente asigură premis ele îndeplinirii funcțiilor de susținere,

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

9
posibilitatea de a realiza și menține poziția or tostatică, de protecție, pentru măduva spinării
și celelalte structuri vasculo -nervoase medulare, dinamică, deplasarea întregului corp în
mediul înconjurător.
Mișcările se realizează prin cumularea ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale.
Sunt limita te de rezistența ligamentelor și a articulațiilor intervertebrale și de gradul de
compresibilitate a discurilor.
În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor este comprimată, iar
ligamentele coloanei și mușchii spatelui sunt puse sub tensiune. Mușchii flexori aparțin
peretelui abdominal, dreptul abdominal, oblicii și psoasul iliac. Odată inițiată mișcarea,
extensorii intră în acțiune și înving forțele gravitaționale. Flexia maximă posibilă a
coloanei lombare este de 40⁰.
În extensie, porțiunile posterioare ale discurilor sunt comprimate și ligamentul
vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocată de contactul
apofizelor articulare și spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale, extensori, inițiază mișcarea,
apoi este controlat ă de grupul anterior. Mai intervin interspinoșii și mușchii sacrospinali.
Extensia maximă posibilă a coloanei lombare este de 25⁰.
Înclinarea laterală are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Mușchii în
înclinare sunt: pătratul lombelor, psoasul și intertransversalii. Intervin și mușchii șanțurilor
vertebrale și în special sistemul transverso -spinos și micul oblic abdominal. Înclinarea
maximă este de 20⁰ – 35⁰.
Coloana lombară se răsucește când este în extensie. Mușchii sunt oblicii,
intercostalii, s istemul spino -transvers al mușchilor șanțurilor vertebrale. Răsucirea de
aceeași parte se face prin marele dorsal și micul oblic. Răsucirea de partea opusă se face
prin spino -transvers și marele oblic. Rotația maximă a coloanei lombare este de 45⁰.

2.2. LISTEZA – DEFINIȚIE ȘI ETIOPATOGENIE

Formată din 33 -34 de vertebre, coloana vertebrală are forma unei coloane articulate
cu direcție verticală. În plan frontal, este rectilinie, orice deviație fiind considerată
patologică. În plan sagital, prezintă patru c urburi care se succed alternativ convex -concav
de sus în jos curbura cervicală cu convexitate anterioară, curbura dorsală cu concavitate
anterioară, curbura lombară cu convexitate anterioară, curbura coloanei pelviene formată
din sacru și coccis cu concavi tate anterioară.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

10
Curburile cu concavitate anterioară au fost denumite cifoze, iar cele cu concavitate
posterioară, lordoze. Trecerea de la o curbură la alta se face gradat, cu excepția regiunii
lombosacrate. La acest nivel schimbarea curburii este marcată de proeminența anterioară a
unghiului format între ultima vertebră lombară L5 și prima sacrată S1. Acest unghi variază
între 120⁰ și 140⁰. Inclinarea platoului vertebral superior al vertebrei S1 față de orizontală
(unghiul sacrat ) variază între 30⁰ și 45⁰.
Listeza coloanei vertebrale, spondilolisteza este alunecarea în față a unei vertebre în
raport cu vertebra subiacentă și afectează, de cele mai multe ori, vertebrele lombare. Cea
mai frecventă formă este anterolisteza (listeza spre anterior), dar putem în talni și
retrolisteza (spre posterior), cât și laterolisteza (spre lateral), în special în scolioze.
Afecțiunea poate fi lipsită de simptome, chiar și în cele mai grave alunecări. Boala
provoacă simptome minime, dureri de spate, durere mecanică dizabilitan tă, radiculopatie
prin comprimarea rădăcinilor nervoase și claudicație neurogenă. Listeza poate apărea la
orice nivel al coloanei vertebrale, deși este mai frecventă în zona lombară. Evoluția
alunecării poate determina dureri acute, î nsoțite sau nu de irad iere către membrele
inferioare, iar cele mai multe situații rezultă datorită stersului mecanic minor, hiperextensia
repetată a coloanei sau traume.
Asociată sau nu cu listeza coloanei vertebrale este liza coloanei vertebrale sau
spondiloliza, care reprezin tă fisurarea vertebrei, mai ales în zona pars interarticularis dacă
defectul este bilateral.
Exista diferi te cauze pentru apariția listezelor. Amintim defectul congenital la
nivelul co loanei vertebrale, extinderi exagerate repetate (întâlnite la anumiți s portivi de
performanță), atrofii musculare, maladii degenerative ale coloanei vertebrale și traumă
acută la nivelul spatelui.
În funcție de gravitatea deplasării, listezele vertebrale pot fi de tip I, displazică,
generată de o slabă dezvoltare a proceselor articulare ale vertebrei. Displazia este
congen itală, iar în 95% din cazuri s e asoc iază cu spina bifida oculta . Poate fi afectată și de
șocuri repetate care duc la microfracturi. Listeza de tip II , istmică, de obicei la nivelul
vertebr elor L4 și L5, se da torează unor traumatisme repetate. Des întâlnită la gimnaste și
fotbaliști . Ace astă listeză apare prin defectul în pars interarticularis , întâlnindu -se mai
multe subcategorii, precum spondiloliza de stres, pars elongat, dar intact și pars fracturat,
acut. Listeza de tip III , degenerativă, în cazul persoanelor vârstnice, apare ca urmare a
modificărilor articulare de la nivelul verte brelor, cauzate de degenerare a cartilajului. Prin

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

11
reducerea în înălțime a discului se produce o subluxatie, însoțită și de o rem odelare a
proceselor articulare. Listeza de tip IV , postoperatorie, întâlnită la persoanele care au
suferit o intervenție chirurgicală ce ar fi putut duce la o instabilitate a coloanei vertebrale.
Listeza de tip V , post-traumatică, se datorează traumatisme lor directe. Apare ca urmare a
leziunilor semnalate pe porțiuni din arcul vertebral care produc alunecarea. Asemenea
traumatisme degenerative întâlnim în sporturile de contact, în exercițiile efectuate
defectuos sau în accidente ce presupun lovirea directă a vertebrelor . Listeza traumatică
poate fi generată de o fractură a pediculului sau a fațetei. Listeza de tip VI , patologică, este
generată de diversele defecte osoase, precum boala Paget ori osteogenessi imperfecta , dar
și de metastaze localizate la nivelul sânului, al plămânilor ori al prostatei.
În funcție de gradul deplasarii vertebrele în plan sagital, gradele listezei pot fi : grad
1, sub 25% din diametrul vertebral; grad 2, între 25 -50%; grad 3, între 50 -75%; grad 4,
între 75 -99%; grad 5, spondiloptoza, peste 100%.
În cazul apariției stenozării canalului vertebral putem întâlni simptome precum
dureri de tip radicular în picioare după perioade de efort, care se ameliorează la schim barea
poziției în sens opus cele i precedent e. Senzații de amorțeală sau furnicături ce coboară pe
picior. Diminuarea forței musculare în anumite grupe sau mușchi ai picioarelor. Poate
apărea senzația de mers pe nori sau pe carton. În anumite situații putem întâlni și senzația
de descărcări electrice sau duredi lancinante în zona afectată a coloanei vertebrale atunci
când sunt efectuate anumite mișcări.

Figura 2.5 – Listeza lombară L5 -S1
https://www.google.ro/ accesat 19.11.2017, ora 10:44

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

12
2.3. TABLOUL CLINIC AL LISTEZEI LOMBARE

Diagnoza începe cu anamneza și examenul obiectiv. Se vor întreba simptomele și
cum acestea afectează activitatea zilnică. Se află ce pozitii și ce activități pot agrava sau
ușura senzațiile de durere. După care se examinează po stura se observă ce mișcări produc
senzația de durere sau alte simptome. Sensibilitatea, forța musculară și reflexele, de
asemenea vor fi examinate.
Se recomandă o r adiografie a regiunii lombare din diferite planuri , cu ajutorul
cărora se determină care ve rtebră este alunecată și care este gradul de alunecare. Dacă este
nevoie de informații mai precise, se indica examenul de Tomografie Computerizată – TC,
un examen cu posibiltatea de a vizualiza pe secțiuni țesuturile corpului. Dacă sunt implicați
si nervii spinali se indică un examen TC cu mielografie , prin injectarea substanței de
contrast în spațiul din cadrul canalului vertebral. În timpul TC se poate vizualiza dac ă este
afectat nervul spinal, apare mai evident în cadrul procedurii de mielografie. De ase menea
se poate indica un examen de Rezonanță Magnetică Nucleară – RMN, care facilitează
diagnosticul de listeză și aprecierea afectării nervului spinal.
Listeza lombară poate debuta insiduu, în funcție de cât de gravă este afectarea
nervilor rahidieni. Cel e mai frecvente acuze sunt reprezentate de du rerea în regiunea
lombară și fesieră. Durerea se accentuează la extensia coloanei vertebrale, pe când la flexie
se ameliorează. Spasmul mușchilor regiunii lombare este un semn frecevent întâlnit.
Durerea poate fi de origine mecanică, cauzată de degenerarea structurilor coloanei
vertebrale. Alunecarea determina și compresia nervoasă unde nervii spinali părăsesc
canalul vertebral. Are loc și îngustarea canalului vertebral datorită alunecării anterioare a
vertebrei , care determina o presiune suplimentară asupra țesutului nervos din interiorul
canalului vertebral. Compresia nervoasă determina o serie de simptome cum ar fi: senzatii
de amorțeli, furnicături, arsuri, înțepături, diminuarea reflexelor și atrofie muscula ră în
partea inferioară a corpului. Compresia nervoasă asupra caudei equina , poate afecta
inervarea vezicii urinare si rectului.
Compresia detemina durere în regiunea lombară, care frecvent radiază în unul sau
ambele membre inferioare cu senzație de amorțe ală și furnicături în regiunea perineală.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

13
2.4 TRATAMENTUL LISTEZEI LOMBARE

Pentru reducerea durerilor resimțite de pacienți și al inflamațiilor de la nivel local
se recomandă administrarea de anti -inflamatoare și analgezice.
Dacă afecțiunea nu este î nsoțită de durere, se recomandă repausul la pat posturat și
recuperare medicală pentru reeducarea vertebrală și întărirea musculaturii din zona
lombară.
Tratamentul este diferențiat, în funcție de severitatea afecțiunii.

2.4.1 Tratamentul nechirurgical

În cazul listezei displazice sau a celei istmice este mult mai bine dacă nu se
intervine chirurgical, afecțiunea putând fi recuperată cu succes prin ședințele de
kinetoterapie. Realizate doar în centrele medicale specializate, pacientul are șanse mari de
recuperare dacă realizează corect exercițiile de kinetoterapie special concepute într -un
program personalizat. Se prescrie, de asemenea, tratament medicamentos pentru a reduce
durerea și spasmul muscular.
Se recomand ă păstrarea spatelui drept prin limitatre a activităților, având scop de
reducere a infalmației și spasmului muscular. Poate surveni necesitatea de a amâna pentru
o perioadă activitățile sportive sau orice alte activități care duc la solicitarea coloanei
vertebrale, pentru a permite zonei afectate să se vindece. Dacă simptomele persistă și după
perioada de repaus și posturări, atunci medicul poate recomandă purtarea unui corset rigid
ortopedic pe o perioadă de două, trei luni. Limitarea mișcărilor în coloana vertebrală
diminuează durerea și reacția de inflamație.
Unor pacienți la care persistă senzația de durere li se pot administra injecții
epidurale cu steroizi. Steroizii sunt preparate cu efect puternic antiinflamator, de reducere a
durerii și edemului. Injecțiile cu steroizi sunt introduse în ap ropierea radiculelor nervilor
spinali în spațiul epidural. Unii medici injectează numai steroizi, însă majoritatea combină
steroizii cu anestezicele de acțiune îndelungată. Injectarea de steroizi este o opțiune de
alternativă după ce alte cursuri de tratam ent medicamentos s -au dovedit a fi fără efect. Însă
injectarea epidurală de steroizi nu este întotdeauna efectivă, iar în cazul când au efect,
aceasta nu este decât temporar.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

14
În stadiul de remisiune completă, programul kinetic urmarește prevenirea
recidivă rii. Astfel se urmărește constientizarea unei posturi corecte a coloanei lombare și
bazinului. De asemenea, se urmărește educarea pacienților în posturarea corectă pentru
eventuale eforturi pe viitor.
Pacienții afectați trebuie să evite pe cât posibil răsu cirile de trunchi, dar și
activitățile fizice intense, alergările sau săriturile.
După tratamentul medicamentos al listezei se trece la tratamentul fizioterapeutic. Se
recomandă 3 – 4 ședințe de proceduri fizioterapeutice pe săptămână, pe parcursul a 4 – 6
săptămâni. Scopul principal al tratamentului este controlul asupra senzației de durere. Este
necesară stabilirea pozițiilor care ameliorează durerile.
Exercițiile kinetoterapeutice individualizate au rolul de a tonifia musculatura
abdominală și pe cea lom bară. De asemenea, în timpul ședintelor de kinetoterapie,
pacientul este învățat să -și stabilizeze și să -și corecteze postura, prevenind hiperlordozarea
zonei lombare.
Evoluția pe termen lung este favorabilă, mai ales dacă nu se asociază cu afectare
neuro logică. Morbiditatea este reprezentată de durerea de spate persistentă sau încarcerarea
nervilor. Deoarece degenerarea discului este accelerată la nivelul spondilolistezei poate
apărea durerea discogenică. Listeza degenerativă produce simptome artritice ca racteristice
care se agravează cu vârsta.
Cea mai comună complicație a spondilolistezei de orice tip este radiculopatia la
nivelul bolii. Stenoza spinală și sindromul de coadă de cal pot apare dacă alunecarea este
semnificativă.
Spondilolisteza de grad mar e are un prognostic variabil față de durerea de spate.
Intervenția chirurgicală poate aduce ameliorare în claudicație și simptome radiculare.
Durerea discogenică poate produce discomfort lombar , dar acesta poate avansa și pe
membrele inferioare , producând astfel radiculopatii , spre disconfortul pacientului. Astfel,
pacienții cu boală degenerativă tind să prezinte durere derivată din fetele articulare. D e
asemenea, d ecompresia chirurgicală pentru compromiterea neurologică are o rată mare de
succes în amelior area simptomelor extremității inferioare.
Dacă recuperarea medicală este realizată corect și nu se remarcă schimbări
semnificative în evoluția și simptomatologia afecțiunii, se ia în calcul și o potențială
intervenție chirurgicală.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

15
2.4.2 Tratamentul chir urgical

Se recurge la tratament chirurgical când alunecarea vertebrei este severă , de obicei
peste 75%, iar tratamentul medicamentos s -a dovedit a fi ineficient sau se dezvoltă poziții
antalgice patogenice , dereglări intestinale datorită afectării rădăcin ilor nervoase , vezicale
sau afectarea severă a funcției nervoase impune necesitatea unei intervenții chirurgicale.
Opțiunile de tratament chirurgical în caz ul unei listeze a coloanei vertebrale pot fi
multiple, precum laminectomia, fuziun ea posterioară cu instrumentare, sau fuziunea
lombară intercorporală posterioară.
Laminectomia este luată, de obicei, î n calcul în acele momente în care vertebra este
glisată în anterior , anterolisteză , iar nervii ce se află în apropiere sunt comprimați și iritați
datorită pensării . Alături de aceasta diametrul canalului vertebral se îngusteaza, fapt care la
fel duce la comprimarea nervilor spinali. Pentru a rezolva aceasta problemă se recurge la
intervenția de laminectomie , care constă în înlăturarea laminei arcului vertebr al, structură
ce formează inelul vertebral din posterior. Laminectomia aparte poate ameliora substanțial
starea pacientului, însă poate duce și la creșterea gradului de alunecare a vertebrei , din
cauza înlăturării rezistenței din partea posterioară a segme ntului spinal. În cazul în care
laminectomia este facută pentru spondilolisteză aceasta este , de cele mai multe ori,
combinată cu fuziunea prin instrumentare a vertebrelor implicate.
Fuziunea posterioară cu instrumentare se face, de obicei, după etapa de
laminectomie, în cadrul aceleiași operații . Fuziunea are menirea de a stabiliza vertebrele
într-o structură comună , compactă, și de a preveni procesul de alunecare, ceea ce duce la
ușurarea senzației de durere și la stabilizarea coloanei vertebrale .
Dacă f uziunea vertebrală este combinată cu laminectomia se obține și decompresia
nervilor , fapt care va ameliora, până la dispariție sindroamele radiculare ce apar în ur ma
pensării rădăcinilor nervoase . În cadrul acestei proceduri , chirurgul plasează un fragment
de țesut osos, care mai este numit și grefon osos, în regiunea vertebrei afectate. Mulți
chirurgi mai aplică și eventuale plăci metalice și șurubur i pentru a consolida vertebrele.
Acest procedeu forte complex este denumit instrumentare. Ele vor proteja gr efonul osos ș i
astfel v or contribui la fuziunea lui câ t mai rapidă , pentru a putea asigura pacientului o
recuperare cât mai rapidă și pentru a stabiliza în acest fel vertebrele afectate .

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 2

16

Figura 2.16 – Fuziune posterioară cu instrumentare
https://www.google.ro/ accesat 17.12.2017, ora 17:36

Fuziunea lombară intercorporală posterioară se folosește a tunci când este o listeză
de grad mediu 2 –3 (până la 50 %). În acest caz vertebra este fuzionată din anterior și din
posterior. Acestă combinație redă o consolidare stabilă a vertebrei. Chirurgul înlătură
discul intervertebral ce cuprinde vertebra afecată. Dupa care grefonul osos este plasat între
corpurile vertebrale de unde a fost înlăturat discul. Grefonul poate fi mențin ut prin plasarea
unei carcase din titan. Chirurgii mai aplică și elemente de instrumentar. În cazuri
particulare se aplică fragmente de țesut osos pe suprafața posterioară a vertebrei.
După tratament recuperarea este un proces mai complicat. Pacienții rămâ n în spital
câteva zile. Unii chirurgi solicită pacienților să poarte un corset rigid sau un aparat de
imobilizare până la patru luni după intervenție. Pacienților cu fuziune chirurgicală în grad
avansat de alunecare li se prescrie regim de pat pentru 4 lu ni. Programul de reabilitare
începe de la luna 4 -a. Această amânare este necesară pentru a permite procesulu de
fuziune. Pacientul efectuează ședințe terapeutice 6 -8 săptămâni, iar recupererea survine la
cel puțin a 12 -a lună după intervenție. Pacienții po t reveni la activitățile desfășurate
anterior. Totuși, unora li se recomndă să -și schimbe activitatea pentru a evita probleme pe
viitor.
Când tratamentul este încheiat se pot înceta vizitele repetate la medicul curant, însă
se vor continua exercițiile de k inetoterapie, chiar și la domiciliu.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

17
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. MATERIALE ȘI METODE

3.1.1 Caracteristicile lotului

Prin prezenta lucrare ne dorim să stabilim care este conduita kinetică recomandată
pentru recuperarea în urma diagnosticării pacienților cu lis teză lombară, atât celor cărora li
se recomandă corectare pe cale chirurgicală, cât și celor cărora li se recomandă exerciții de
recuperare.
Pentru a remarca efectele benefice ale kinetoterapiei, am urmărit un lot de 40 de
pacienți tratați la Serviciul de Recuperare Medicală din cadrul Dacia Medical Center –
Policlinica Apaca, sub directa supraveghere a doamnei Prof. Univ. Dr. Side nco Elena
Luminița în perioada 17 Octombrie 2016 – 27 Aprilie 2018, care au acuzat dureri datorate
listezelor lombare.
Cea mai mare parte dintre pacienți erau femei, 30 persoane, pe când doar 10 erau
bărbați.
Tabel nr. 3.1 – Distribuția în funcție de sex a lotului de pacienți
Sex Pacienți Procent
Bărbați 10 25%
Femei 30 75%
(arhiva personală)

Figura nr. 3.2 – Grafic distribuție în funcție de sex (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

18

Repa rtiția pe vârste este oarecum omogenă, 5 pacienți cu vârste cuprinse între 20 și
30 ani, 15 pacienți aveau între 30 și 40 ani, 10 persoane între 40 și 50 ani și 10 pacienți
aveau peste 50 ani.

Tabel 3.3 – Distribuția pe grupe de vârstă
Grupe vârstă Pacienți Procent
20 – 30 5 12,5%
30 – 40 15 27,5%
40 – 50 10 25%
50+ 10 25%
(arhiva personală)

Figura 3.4 – Grafic distribuție în funcție de vârstă (arhiva personală)

Dintre aceștia, 30 pacienți au fost diagnosticați cu listeză lombară de tip II, în urma
unor microtraume, pe când 10, aveau listeză de tip V, în urma unei traume directe.

Tabel 3.5 – Distribuția în funcție de tipologia afecțiunii
Tip listeză Pacienți Procent
Tip II 30 75%
Tip V 10 25%
(arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

19

Figura 3.6 – Grafic distribuție în funcț ie de tipologie (arhiva personală)

În funcție de gradul de deplasare al vertebrelor, 5 pacienți aveau gradul 1, adică
până în 25% deplasare, 20 aveau gradul 2, între 25% și 50% deplasare, gradul 3 aveau 10
pacienți, între 50% și 75%, și 5 pacienți sufereau de listeză de grad 4, între 75% și 99%.

Tabel 3.8 – Distribuția în funcție de gradul afecțiuni i
Grad listeză Pacienți Procent
Grad 1 5 12,5%
Grad 2 20 50%
Grad 3 10 25%
Grad 4 5 12,5%
(arhiva personală)

Figura 3.9 – Grafic distribuție în funcție de grad (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

20
Dintre persoanele selectate, 25 beneficiaseră de o formă de tratament anterior, pe
când 15 nu beneficiaseră.
Tabel 3.9 – Pacienți cu tratament anterior
Tratament anterior Pacienți Procent
Da 25 62,5%
Nu 15 37,5%
(arhiva personală)

Figura 3.10 – Grafic distribuție în funcție de trata ment (arhiva personală)
Ca nivel de activitate, 15 persoane erau sportivi de performanță, 20 e fectuau
activitate la un nivel mediu și 5 a veau o viață, în general sedentară.
Tabel 3.11 – Nivel de activitate pacienți
Grad de activitate Pacienți Procent
Sportiv 15 37,5%
Mediu 20 50%
Sedentar 5 12,5%
(arhiva personală)

Figura 3.12 – Grafic nivel de activitate (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

21
3.1.2 Programul kinetic de recuperare

După tratamentul nechirurgical al listezei este necesar a se trece la tratamentul
fizioterapeutic. Se recomandă 3 – 4 ședințe de proceduri fizioterapeutice pe săptămână, pe
parcursul a 4 –6 săptămâni. Scopul principal al tratament ului este controlul asupra senzației
de durere. Este necesară stabilirea pozițiilor care ameliorează durerile.
Exercițiile kinetoterapeutice individualizate au rolul de a tonifia musculatura
abdominală și pe cea lombară. De asemenea, în timpul ședintelor d e kinetoterapie,
pacientul este învățat să -și stabilizeze și să -și corecteze postura, prevenind hiperlordozarea
zonei lombare.
Electroterapia are efect adjuvant, fără a putea înlocui celelalte forme de tratament.
Principalele efecte favorabile ale curenți lor electrici sunt antialgic, antiinflamator,
hiperemiant și decontracturant. Se folosesc diferite tipuri de curenți, în funcție de scopul
urmărit.
Curentii diadinamici au efecte spectaculoase, dar efectul lor este moderat. Se pot
prescrie în aplicatii tra nsversale lombare cu schimbare de polaritate.
Curentul galvanic este foarte mult folosit sub forma galvanizărilor simple
longitudinale sau a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar și polul
negativ pe plantă. În formele cu tulburari de sens ibilitate există risc de arsură locală. Sub
forma băilor galvanice bi -celulare sau 4 -celulare, curentul galvanic foarte este eficient.
Curentul Träbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic
comparabil cu al curentilor diadina mici.
Media frecvență sub forma curenților interferențiali este mai puțin eficientă în faza
acută. Are un bun efect decontracturant. Se aplică sub forma a doua seturi de electrozi în
cruce pe regiunea lombară, Manual 100 Hz – 10 minute; Spectru 0 -100 Hz – 10 minute.
Ultrasunetul se foloseste în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferințe
musculotendinoase, miofasciale sau cu manifestări vasculo -vegetative. Se indică
ultrasunet cu hidrocortizon paravertebral lombar 0,4 -0,6 W/cm2, 4 -6 minute.
Curen ții exponențiali se folosesc pentru stimularea musculaturii total sau parțial
denervate listezele cu deficit motor.
Masajul se poate efectua masaj sedativ sacro -fesier și de -a lungul membrului
inferior. În formele hiperalgice se evită folosirea tehnicilor de masaj. Masajul trofic este
rezervat formelor cu hipotrofii și tulburări vasculo -vegetative.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

22
Hidrotermoterapia simplă la 36° -37°C, băile de plante sau băile la bazin se
recomandă în radiculopatiile reziduale.
Aplicația lombară de parafină este adesea uti lizată după depășirea perioadei acute.
Înainte de folosirea sa, se poate testa raspunsul la termoterapie cu o procedura
termoterapică mai blânda, cum este lampa Solux, care foloseste ca sursă radiațiile
infraroșii.
O atenție sporită trebuie acordată riscul ui pe care îl reprezintă folosirea
procedurilor de termoterapie în faza inflamatorie. Orice aplicație de căldură pe regiunea
lombară va accentua inflamația. Ori de cîte ori pacienții acuză durere lombară la tuse și
strănut, semnul Lasegue este pozitiv la v alori mici sau apare durere lombară în flexia
coloanei cervicale (semnul Neri), termoterapia trebuie evitată.
În general pacienții cu gradul 1 sau 2 de alunecare istmica sunt tratați prin
kinetoterapie conservativă. Pacienții se pot reîntoarce la locul de muncă și activitățile
anterioare după reducerea durerii. Se aplică un regim de exerciții fizice pentru domiciliu,
în special se recomandă urmărirea programului kinetic de recuperare Williams pentru
durerile lombare.
Obiectivele kinetoterapiei diferă în fun ctie de stadiul suferinței: acut, subacut,
cronic sau de remisiune completa.
În stadiul acut se aplică metode de relaxare generală și a musculaturii lombare.
În stadiul subacut începe adevaratul program de kinetoterapie.
Pe lângă tehnicile de relaxare, se vor aplica și tehnici de asuplizare a trunchiului
inferior.
În stadiul cronic se poate începe și tonifierea musculaturii slabe.
Exercitiile care alcătuiesc programul Williams, se execută diferențiat, în funcție de
evoluția afecțiunii.
FAZA I
Exercițiul 1 – Din decubit dorsal se execută alternativ flexia și extensia
genunchilor cu desprinderea plantelor de pe saltea.
Exercițiul 2 – Din decubit dorsal se execută alternativ flexia și extensia
genunchilor cu desprinderea plantelor de pe saltea, iar genunchiul s e trage cu ambele
mâini la piept, atingându -l cu fruntea.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

23

Figura 2.6 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 3 – Din decubit dorsal se execută simultan flexia și extensia genunchilor
cu desprinderea plantelor de pe saltea.

Figura 2.7 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 4 – Din decubit dorsal, cu mâinile în spatele capului, se execută
alternativ, apoi simultan flexia forțată spre torace și extensia genunchilor cu desprinderea
plantelor de pe saltea.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

24
Exercițiul 5 – Din decubit dorsal cu membrele superioare în extensie, genunchii în
flexie de 90°, plantele sprijinite pe saltea, se împinge zona lombară spre saltea și se
contractă mușchii abdominali, astfel se efectueazșă anteversia bazinului.
Exercițiul 6 – Din așeza t pe scaun, cu membrele inferioare mult abduse, se execută
flexia toracelui pe coapse, astfel încât se atinge solul cu mâinile. Se menține poziția 4 – 5
secunde, apoi se revine.
Fiecare exercițiu se execută de 3 –5 ori, de 2 –3 ori pe zi, iar după două săptă mâni, li
faza a II -a.

FAZA A II -A
Exercițiul 7 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, genunchii în flexie de 60°,
plantele sprijinite pe saltea, se execută rotația laterală spre dreapta a centurii pelvine, apoi
spre stânga, până când genunchii homolater ali ating salteaua.
Exercițiul 8 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, calcâiul drept în sprijin pe
genunchiul controlateral, se execută abducția membrului inferior drept, până se atinge cu
genunchiul drept planul saltelei, apoi se inversează poziția in ițială.
Exercițiul 9 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, se execută alternativ flexia și
extensia membrelor inferioare extinse.

Figura 2.8 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

25
Exercițiul 10 – Din ortostatism se execută genuflexiuni, mâini le sprijinite pe
spătarul scaunului, spatele menținut drept, se contractă musculatura abdominală, calcâiele
rămân pe sol.
Exercițiul 11 – Din poziția “cavalerului servant”, sprijin pe un genunchi cu cu
membrul inferior controlateral în triplă flexie, cu pl anta sprijinită pe saltea, se exectă flexia
și sprijinirea toracelui pe membrul aflat în triplă flexie, cu mâinile sprijite pe saltea.
Genunchiul de sprijin se extinde complet pentru a întinde mușchiul psoas -iliac.
În această perioadă a recuperării se pot executa și exercitii din atârnat la scara fixă,
dacă permite constituția pacientului sau exerciții pentru tonifierea musculaturii hipotone a
membrelor inferioare și abdominale executate fără încărcarea zonei lombare.
Pentru ieșirea din efort există posibilit atea recomandării exercițiilor efectuate la
ciclohelcometru, cu rezistență mică , pentru a dezvolta, în acest fel, mobilitatea articulțiilor
ș tonifierea musculaturii printr -o metodă placută și relaxantă.
Din acest moment, putem începe exerciții de o dificultate mărită și chiar terapie
ocupați onală, pentru a facilita pac ienților revenirea la activitățile cotidiene.

Figura 2.9 – Exercițiu program kineti c (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

26
FAZA A III -A
Exercițiul 12 – Din decubit dorsal cu membrele superioare în extensie, genunchii
în flexie de 90°, plantele sprijinite pe saltea, se împinge zona lombară spre saltea și se
contractă mușchii abdominali, astfel se efectueaz ă anteversia bazinului, treptat se extind
din ce în ce mai mult genunchii, până la extinderea completă.
Exercițiul 13 – Din ortostatism, cu spatele spre perete, se sprijină centura pelvină,
împreună cu zona lombară, cu plantele la 25 –30 cm de perete. Se ex ecută apropierea
treptată a membrelor inferioare de perete, cu păstrarea zonei de contact.
Exercițiul 14 – Din decubit dorsal, se ex ecută miscări de pedalare în aer , folosind
membrele inferioare, cu centura pelvină mult în anteversie, susținută cu mâinile.
Alături de exercițiile specifice programului kinetic Williams, au mai fost adăugate
și alte exerciții pentru tonifierea musculaturii.
Exercițiul 15 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, cu membrele inferioare
întinse și plantele sprijinite pe laterala mingii de Bobath, se execută pășirea măruntă, până
se ajunge deasupra acesteia și se revine tot cu pași mărunți.

Figura 2.10 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 16 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, membrele inferioare în tr iplă
flexie, cu sprijinul gambelor ușor depărtate pe mingea Bobath, se execută încordarea
musculaturii abdominale pentru anteversia bazinului și extensia simultană a coapselor și
genunchilor până la îndreptarea a cestora și păstrarea poziției în contracție izometrică
pentru 4 –5 secunde, apoi revenire lentă.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

27

Figura 2.11 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 17 – Din decubit dorsal cu mâinile sub cap, genunchii în flexie de 60°,
plantele sprijinite pe saltea, se execută flexia trunchiul ui pe coapse cu păstrarea
aliniamentului toracic, a coatelor depărtate și a capului în extensie, urmărind punct fix pe
tavan, cu revenire lentă în 3 –4 secunde.

Figura 2.12 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 18 – Pe genunchi, cu pa rtea superioară a toracelui sprijinită pe mingea
Bobath, mâinile pe saltea, capul susținut, se execută extensia membrelor inferioare
simultan cu abducția orizontală a membrelor superioare și ușoara extensie a capului,
revenire lentă.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

28

Figura 2.13 – Exerci țiu program kinetic (arhiva personală)
Exercițiul 19 – Din așezat pe mingea Bobath, cu membrele inferioare mult abduse,
brațele flectate, coatele în extensie, cu o ușoară greutate în mâini, se execută flexia
toracelui pe coapse simultan cu abducția orizon tală a brațelor, iar privirea urmărește un
punct fix pe perete.

Figura 2.14 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

Exercițiul 20 – Din ortostatism, cu fața la scara fixă, la o distanță de 40 –50 cm,
picioarele apropiate, trunchiul flectat 30° – 40°, iar mâinile se tin de o treaptă. Se leagă o
coardă elastică de treapta inferioară a scării fixe astfel încât să se poată pune în jurul
gleznei. Se execută extensia coapsei până la nivelul de 0°, astfel încât să se evite
hiperextensia și astfel lordozar ea.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

29

Figura 2.15 – Exercițiu program kinetic (arhiva personală)

3.1.3 Parametri clinici

Urmărind sco purile cercetării studiului privind eficiența programului kinetic, au
fost urmăriți anumiți parametrii la începutul și la finalul perioadei de recuperare.
 Statica vertebrală: hiperlordoză, cifozare.
 Sindromul dural: durere lombară, iradiere pe membrul inf erior.
 Dinamica vertebrală: limitarea flexiei, proba indice -sol, extensie, inflexiuni
laterale, rotație.
 Sindromul neuroradicular: hipoestezii caracteristice rădăcinii afectate,
afectarea reflexelor osteo – tendinoase, scăderea forței musculare,
parestezii .
 Sindromul psihic.
Pentru a putea măsura îmbunătățirea parametrilor clinici urmăriți, au fost acordate
note cuprinse între 0 și 2, în funcție de gravitatea parametrului urmărit. Astfel, cu cât
gravitatea parametrului urmărit este mai mare, nota va fi mai mică, iar nota maximă
reprezintă intensitatea mică sau chiar absența problemelor la parametrul urmărit. În acest
fel s-a urmărit îmbunătățirea stării pacienților.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

30
În urma chestionării pacienților asupra stării lor, s -a întocmit un tabel în care au
fost cla sificați în trei clase de gravitate, în funcție de răspunsurile oferite.
 Între 0 și 9 puncte au fost încadrați cei cu gravitate mare.
 Între 10 și 20 puncte sunt pacienții de gravitate medie.
 Între 21 și 27 puncte vom avea pacienții cu gravitate mică.
În tabelul de mai jos este prezentată distribuția pacienților în funcție de gravitatea
afecțiunii pe care aceștia o au, în funcție de răspunsurile oferite. Jumătate dintre aceștia
sunt afectați la nivel mediu, iar mai bine de o treime sunt afectați grav de list eză.

Tabelul 3.13 – Clasificarea inițială a lotului după gravitate
De la 0 la 9 De la 10 la 20 De la 21 la 27
Pacienți 14 20 6
Procent 35% 50% 15%
(arhiva personală)

Figura 3.14 – Graficul clasificarii lotului după gravit ate (arhiva personală)

La prima evaluare a staticii coloanei vertebrale, mai mult de jumătate din pacienți
prezentau hiperlordoze și tot la fel de mulți prezentau cifoze de compensare pentru
problemele lombare.
Tabel 3.15 – Rezultate evaluare inițială sta tică vertebrală
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent 0 Procent 1 Procent 2
Hiperlordoză 22 15 3 55% 38% 8%
Cifoză 9 22 9 23% 55% 23%
(arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

31
Mai mult de trei sferturi din pacienți acuzau dureri lombare, în timp ce jumătate
dintre pacienți prezentau și iradieri pe membrul inferior.

Tabel 3.16 – Rezultate evaluare inițială sindrom dural
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent 0 Procent 1 Procent 2
Durere lombară 24 10 6 60% 25% 15%
Iradiere pe M.I. 10 11 19 25% 28% 48%
(arhiva personală)

Mare parte din paci enții intervievați aveau limitări în mișcările bazinului atât în
plan sagital, cât și în plan lateral .

Tabel 3.17 – Rezultate evaluare inițială dinamică vertebrală
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent 0 Procent 1 Procent 2
Limitarea flexiei 15 17 8 38% 43% 20%
Limitarea extensiei 24 8 8 60% 20% 20%
Inflexiuni laterale 16 18 6 40% 45% 15%
Rotație 19 13 8 48% 33% 20%
(arhiva personală)

Din fericire, doar o treime din pacienți prezentau simptomatologie neurologică
medie sau gravă.
Tabel 3.18 – Rezultate evalua re inițială sindrom neuroradicular
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent 0 Procent
1 Procent
2
Hipoestezii 6 10 24 15% 25% 60%
Reflexe 6 8 26 15% 20% 65%
Forță 5 10 25 13% 25% 63%
Parestezii 10 6 24 25% 15% 60%
(arhiva personală)

Cu toate acestea, în prezenț a oricărui discomfort, este alterată starea de echilibru
psihic.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

32
Tabel 3.19 – Rezultate evaluare inițială sindrom psihic
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Psihic 27 11 2 68% 28% 5%
(arhiva personală)

3.2 Rezultate și discuți

După o perioadă de câteva luni de tratament constant și susținut, se pot observa
diferențe considerabile datorate atât calitătii programelor terapeutice aplicate, a implicării
terapeuților, dar mai ales a dorinței de vindecare a pacienților.
Dintre pacienții ca re au acuzat deficiențe de statică vertebrală, inițial mai bine de
jumătate aveau hiperlordoză, cu nota 0 și cifoză, acum există îmbunătățiri considerabile.

Tabel 3.20 – Rezultate evaluare finală statică vertebrală
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Hiperlordoză 0 30 10 0% 75% 25%
Cifozare 1 23 16 3% 58% 40%
(arhiva personală)

Figura 3.21 – Grafic comparativ statică vertebrală (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

33
Înainte de începerea tratamentelor, aproximativ jumătate din pacienți sufereau de
dureri în zona lombară cu iradieri pe membrul inferior la un sfert dintre pacienți. În urma
tratamentului fizioterapeutic recomandat, trei sferturi au scăpat de iradierea durerii pe
membrul inferior si cea mai mare parte din pacienți experimentează dureri medii sau deloc
în zona lombară.
Tabel 3.22 – Rezultate evaluare finală sindrom dural
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Durere lombară 3 29 8 8% 73% 20%
Iradiere pe MI 5 6 29 13% 15% 73%
(arhiva personală)

Figura 3.23 – Grafic comparati v rezultate sindrom dural (arhiva personală)

Dacă înainte de a începe tratamentul majoritatea pacienților aveau limitări mari în
mișcarea bazinului, în urma tratamentului, majoritatea pacienților beneficiază de
îmbunătățiri în dinamica vertebrală.
Tabel 3 .24 – Rezultate evaluare finală dinamică vertebrală
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Limitarea flexiei 12 19 9 30% 48% 23%
Limitarea extensiei 19 11 10 48% 28% 25%
Inflexiuni laterale 15 17 8 38% 43% 20%
Rotație 15 15 10 38% 38% 25%
(arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

34

Figura 3.25 – Grafic comparativ rezultate dinamică vertebrală (arhiva personală)

Majoritatea sindroamelor neuroradiculare au dispărut după aplicarea tratamentului
recuperatoric.
Tabel 3.26 – Rezultate evaluare finală sindrom neurora dicular
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Hipoestezii 0 6 34 0% 15% 85%
Reflexe 0 1 39 0% 3% 98%
Fortă 2 8 30 5% 20% 75%
Parestezii 6 3 31 15% 8% 78%
(arhiva personală)

Figura 3.27 – Grafic comparativ rezultate sindrom neuroradicu lar (arhiva personală)

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

35
Odată cu îmbunătățirea capacităților fizice, se observă o îmbunătățire semnificativă
a factorilor psihici.
Tabel 3.28 – Rezultate evaluare finală sindrom psihic
Nota 0 Nota 1 Nota 2 Procent
0 Procent 1 Procent 2
Psihic 0 23 17 0% 58% 43%
(arhiva personală)

Figura 3.29 – Grafic comparativ rezultate sindrom psihic (arhiva personală)

Se poate observa foarte clar eficiența programului kinetic, având în vedere faptul
ca, nu mai există niciu pacient în zona maxim discomfort creat de l isteză. Trei sferturi din
pacienți încă acuză dureri, dar acestea vor trece prin continuarea programului kinetic. De
asemenea, se poate observa cum zece din pacienții aleși pentru acest studiu au rămas cu
mici sechele sau deloc.
Tabel 3.30 – Clasificarea finală a lotului după gravitate
De la 0 la 9 De la 10 la 20 De la 21 la 27
Pacienți 0 30 10
Procent 0% 75% 25%
(arhiva personală)
În cazul continuării exercițiilor și a programelor kinetice de recuperare, mai mulți
din pacienții intervievați își vor re veni, iar starea lor de sănătate se va îmbunătăți. Aceste
programe vor trebui continuate, în mai mică masură și după vindecarea completă. În acest
fel se va asigura prevenția pentru eventuale recidive ale afecțiunii și vor avea și efect
profilactic.

Răduț I. Alexandru – Ciprian ________________________________________Capitolul 3

36
3.2 Concluzii

 Kinetoterapia în listezele lombare, indiferent de tipul traumatismului, are
rezultate considerabile, oricare ar fi vârsta pacienților.
 În tratarea listezelor lombare, este important de avut în vedere efectuarea
unei anamneze corecte, astfel încât să potem ajuta pacientul să -și
îmbunătățească cât mai multe aspecte ale vieții.
 Hidreokinetoterapia, electroterapia și masajul au avut un rol important în
recuperarea rapidă a pacienților.
 Susținerea psihică a pacientului, pe tot parc ursul recuperării sale, este de
mare folos pentru întregul proces.
 Majoritatea pacienților au continuat tratamentele, ceea ce a susținut
involuția bolii și îmbunătățirea stării fizice.
 Datorită recuperării, mulți dintre pacienți au renunțat la atitudinile vicioase
care au ajutat la evoluția negativă a bolii.
 În urma măsurării parametrilor clinici, ajungem la concluzia că toate
procedurile kinetoterapeutice folosite au fost benefice pentru pacienți,
indiferent de vârsta sau de stadiul agravării.