Programul de studii : FINANȚE ȘI BĂNCI Anul absolvirii : 2017 Coordonator științific : Viza facultății Conferențiar Doctor ADRIAN ȘIMON a) Tema… [604416]

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, Candidat (a): POP ALEXANDRU
JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
Programul de studii : FINANȚE ȘI BĂNCI
Anul absolvirii : 2017

Coordonator științific : Viza facultății
Conferențiar Doctor ADRIAN ȘIMON
a) Tema lucrării de licență :
MODURI DE FINANȚARE A ÎNTREPRINDERII
b) Problemele principale tratate :
CAPITOLUL 1 – Introducere în finanțele unei întreprinderi
CAPITOLUL 2 – Moduri de finanțare a unei întreprinderi
CAPITOLUL 3 – Studiu de caz privind modurile de
finanțare a le S.C. Confort Impex S.R.L.
c) Bibliografia recomandată :
1) Onofrei Mihaela – Finanțele întreprinderii,
editura Economică, București, 2004 .
2) Bistriceanu Gheorghe D – Finanțele agenților
economici , editura Economică, București, 2001.
d) Termene obligatorii de consultații :
SĂPTĂMÂNAL
e) Locul și durata practicii :
SC CONFORT IMPEX SRL, Tîrgu Mureș, 20 de zile
Primit tema la data de : 18.11.2016

Termen de predare : 27.06.2017

Semnătura Director Departament Semnătura coordonatorului

Semnătura candidat: [anonimizat] 1 –
UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
Programul de studii: FINANȚE ȘI BĂNCI

MODURI DE FINANȚARE A ÎNTREPRINDERII

Coordonator științific:
Conf. dr. Șimon Adrian Absolvent: [anonimizat]
2017

– 2 –
CUPRINS

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
Cap. 1 – Introducere în finanțele unei întreprinderi ………………………….. ………………………. 5
1.1 Obiectul de studiu al finanțelor întreprinderii ………………………….. ………………………….. …..5
1.2 Necesitatea finanțelor întreprinderii ………………………….. ………………………….. ……………… 5
1.3 Funcțiile finanțelor întreprinderii ………………………….. ………………………….. …………………. 6
1.4 Structura financiară a întreprinderii ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
1.5 Noțiuni despre gestiunea financiară a întreprinderii ………………………….. ……………………. 12
Cap. 2 – Moduri de finanțare a unei întreprinderi ………………………….. ………………………. 20
2.1 Resurse atras e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
2.2 Resurse proprii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 24
2.3. Alte resurse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 26
Cap. 3 – Studiu de caz privind modurile de finanțare a S.C. Confort Impex S.R.L. ……. 28
3.1 Prezentarea S.C. Confort Impex S.R.L. ………………………….. ………………………….. ……….. 28
3.2 Date despre S.C. Confort Impex S.R.L. ………………………….. ………………………….. ………. 30
3.3 Structura organizatorică ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 30
3.4 Capitalurile întreprinderii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 34
3.5 Analiza indicatorilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 36
Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 51
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 53
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 54

– 3 –
INTRODUCERE

”Modurile de finanțare a întreprinderii” reprezintă o temă care necesită înțelegerea
anumitor aspecte teoretice specifice domeniul economic și financiar. Finanțarea poate proveni
din mai multe surse care pot sta la dispoziția societății comerciale. Acestea din urmă însă pot
avea nevoie de aceste resurse pentr u a-și putea continua activitatea, sau, din contră, se pot
folosi de autofinanțare, care presupune reinvestirea profitului brut obținut pentru modernizare
și dezvoltare. Nefiind o sursă de finanțare externă, autofinațarea nu are un caracter
rambursabil și nu se supune acțiunii dobânzilor. Există insituții a căror activitate constă în
acordarea de credite și în alte produse și servicii bancare purtătoare de dobânzi.
Prin alegerea acestei teme mi -am propus să îmi aprofundez cunoștințele din domeniul
economic o financiar pentru a înțelege mai bine nevoia de finanțare a întreprinderilor, modul
de obținere a acesteia, dar și cum se pot utiliza resursele proprii sau atrase pentru
îmbunătățirea funcționării entității economice.
Gradul de dificultate aferent elaboră rii acestei lucrări nu este unul ridicat, dat fiind
faptul că aceste noțiuni îmi erau familiare și datorită disciplinelor studiate, dar și datorită
efectuării stadiului de practică a cărui temă era legată de gestiunea financiară a unei
întreprinderi. Așada r, mi -am propus să realizez o bază teoretică care să clarifice noțiunile
necesare pentru realizarea unui studiu de caz privind modurile de finanțare la nivelul S.C.
Confort Impex S.RL., a cărei obiect de activitate este fabricarea de mobilă. Lucrarea a fos t
structurată pe trei capitole, astfel:
Capitolul 1 – Introducere în finanțele unei întreprinderi ;
Capitolul 2 – Moduri de finanțare a unei întreprinderi ;
Capitolul 3 – Studiu de caz privind modurile de finanțare a S.C. Confort Impex S.R.L.
Am ales această structură deoarece am vrut ca lucrarea aibă un fir logic, adică întâi să
fie prezentate rolul și necesitatea finanțelor întreprinderii, apoi, într -un mod mai concret,
modurile în care o întreprindere se poate finanța și, nu în ultimul rând, crearea unei legături
între aspectele teoretice și cele practice prin realizarea unui studiu de caz la nivelul unei
entități economice, prin prezentarea anumitor caracteristici ale societății, prin calcularea
anumitor indicatori de performanță financiară.
Anumite informații din documentele financiar -contabile sunt confidențiale, în
consecință fiind atașate doar anumite anexe pentru a nu fi divulgate unele date. Chiar și așa,

– 4 –
am prezentat modul de calcul al anumitor indicatori relevanți din punct de vedere al
perfo rmanței financiare a unei societăți comerciale.

– 5 –
CAPITOLUL I – INTRODUCERE ÎN FINANȚELE ÎNTREPRINDERII

1.1 Obiectul de studiu al finanțelor întreprinderii

Obiectul de studiu al finanțelor întreprinderii îl reprezintă constituirea și gestionarea
resurselor bănești necesare întreprinderilor , în vederea realizării activității specifice a acestora
cu scopul obținerii de profit. Conceptul de normalitate este efectul acceptării de către agentul
economic a unui profit pe care acesta îl consideră suficient pentru a -și continua activitatea.
Acest câștig este interpretat și ca o recompensă destinată entității economice pentru a -și asu ma
riscul de a folosi resursele în activitatea pe care o desfășoară.
Prin comportamentul lor specific economiei de piață, întreprinderile au un rol activ în
transformarea mediului. Rezultatele obținute de acestea influențează într -un mod pozitiv sau,
dimpo trivă, într -un mod negativ ansamblul activității economice. În calitate de agent
economic, întreprinderea este amest ecul unui ansamblu de factori care are scopul de a produce
și de a schimba bunuri și servicii cu alte entități economice. Astfel, obiectivul său este de a
transforma bunurile și serviciile realizate în scopul furnizării de bunuri și servicii altor entități
economice . Activitatea întreprinderii este bazată pe activitatea de producț ie și pe cea de
schimb.1
Activitatea economico -financiară a unei întreprinderi nu poate fi realizată în afara
mediului în care funcționeaz ă și evoluează. Din acest mediu, întreprinderea își colectează
resursele și tot în cadrul acestuia efectuează plăți, restituiri de fonduri , etc. Astfel, se naște
fenomenul financiar, a cărui cauză este determinată de relațiile pe care întreprinderea le are cu
restul entităților economice și financiare, cu statul și cu alte organisme.

1.2 Necesitatea finanțelor întreprinderii

Indiferent de obiectul de activitate și forma de proprietate, orice entitate economică
abordează probleme de natură financiară ori de câte ori realizează o acțiune care solicită
achiziționarea, deținerea sau cedarea de monedă și titluri. Drept consecință, toate
întreprinderile introduse într -un mediu de aface ri specific economiei de piață se confruntă cu
oportunitățile și constrângerile finanțelor. Prin urmare, fina nțele întrepr inderilor sunt învăluite

1 Onofrei, M. – Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București, 2004, pag. 12.

– 6 –
de o necesitate obiectivă, determinată de menținerea co ndițiilor care au impus apariția pe
scena istoriei a finanțelor: existența producției de bunuri, acțiunea legilor economiei de piață,
prezența banilor și existența statului care are de executat anumite funcții importante.
Câteva aspecte ale finanțelor într eprinderii au un comportament specific:2
 Stadiul și tipul de dezvoltare a sistemului național si internațional au o influență
însemnată asupra naturii și diversității instrumentelor, instituțiilor și mecanismelor care
afectează tematica gestiunii financiar e; puterea și orientarea fiecărei entități economice
determină, în mod egal, posibilitățile sale de acțiune financiară.
Finanțele întreprinderii joacă un rol activ în realizarea circuitului fondurilor , în vederea
asigurării resurselor pecuniare necesare achiziționă rii de active circulante, mijloa ce fixe și
salarizării personalului, deținând un rol vital în desfășurarea activității de producție, desfacerea
produselor și, nu în ultimul rând, repartizarea veniturilor obținute .
În teorie, finanțele întreprinderii cuprind ”relațiile economice care îmbracă forma
bănească și care apar și se manifestă în mod obiectiv la nivelul întreprinderilor, în legătură cu
formarea și repartizarea fondurilor bănești necesar e procesului de producție, în scopul obținerii
profitului maxim, satisfacerii unor nevoi sociale ale salariaților și formării fondurilor
financiare la dispoziția statului ”.3 Astfel, scopul acestor entități economice este maximizarea
profitului obținut din activitățile de producție, după plata tuturor obligațiilor sub formă de taxe
și impozite datorate statului, dar și a salariilor personalului.
În zilele noastre, finanțele întreprinderii sunt denumite și ”finanțe private” sau ”finanțe
corporative” deoarece acestea sunt reprezentate de caracteristica practicilor de întreprindere și
fac referire la totalitatea entităților economice care realizează gestiunea propriilor patrimonii,
cu scopul de a -și maximiz a valoarea de piață a acestora

1.3 Funcț iile finanțelo r întreprinderii

Funcția financiară este definită de totalitatea activităților de asigurare și de repartiție a
resurselor bănești . Pentru ca activitatea întreprinderii să se desfășoare într -un mod cotinuu și
rentabil , aceste resurse bănești sunt indispens abile.
Astfel reies trei funcții principale ale fina nțelor private:
a) Funcția de asigurare;

2 Onofrei, M. –Finanțele întreprinderii, Editura Universității A. I Cuza, Iași, 2003, pag. 46.
3 Neagoe, I. – Finanțele întreprinderii, editura ANKAROM, Iași, 1997, pag. 21

– 7 –
b) Funcția de repartiție;
c) Funcția de control.
a) Funcția de asigurare implică ca la nivelul întreprinderii resursele
financiare să fie asigurate la momentul oportun și în cantitatea necesară. La baza realizării
acestei funcții stă costul capitalului , care reprezintă costul necesar pentru obținerea tuturor
bunurilor aflate în proprietatea entității economice (a chiziția de terenuri, clădiri, echipamente
folosite pentru producția de bunuri sau prestare de servicii).
b) Funcția de repartiție constă în formarea resurselor financiare ale
întreprinderii, în alocarea și utilizarea acestora în vederea îndeplinirii obiecti velor
întreprinderii. Aceste obiective se concretizează în producția de bunuri, comercializarea
acestora, recuperarea de resurse bănești, profit și, în final, rentabilitatea ridicată a
întreprinderii.
Această funcție se materialiează prin formarea unor fon duri financiare:
 Fondul de dezvoltare economică;
 Fondul de asigurare pentru situații de risc;
 Fondul de cercetare științifică;
 Fondul de stimulare suplimentară a muncii;
 Fondul pentru protecția muncii;
 Fondul de invenții, inovații și raționalizări;
 Fondul de rezervă.
c) Funcția de control are rolul de a asigura un anumit cadru organizatoric și
anumite măsuri pentru prevenirea abaterilor, păstrarea integrității capitalului și folosirea
acestuia într -un mod rațional, creșterea rentabilității și respectarea legis lației din domeniul
economic, financiar și fiscal.
În cadrul acestei funcții se mai disting încă 3 forme de control:
 Control preventiv, scopul acestuia fiind preîntâmpinarea unor t ranzacții ilicite și
prevenirea imobilizărilor de resurse financiare și se aplică documentelor referitoare la plățile
din resursele financiare ale întrepr inderii, fiind efectuat înainte ca operațiunile economico
financiare să aibă loc;
 Control de gestiune sau control curent, care se efectue ază în timpul realizării
operațiuni lor economico financiare;

– 8 –
 Control posterior, scopul acestuia fiind identificarea factorilor al căror efect negativ au
condus la obținerea unor rezultate nemulțumitoare de către întreprin dere, având un rol
important în luarea deciziilor viitoare ale entității.
De asemenea, mai include atât controlul intern, cât și cel extern. Cel intern este efectuat
cu scopul de a evita imobilizările de fonduri rezultate în urma nerespectării termenelor de
încasări și plăți și este condus de persoane din cadrul întreprinderii care sunt autorizate în acest
sens (managerul general, contabilul șef, etc.), iar cel extern este realizat de către autorități le
locale și centrale (Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi, bănci, etc.) care verifică
veridicitatea calculării impozitelor și taxelor.

1.4 Structura financiară a întreprinderii

Stabilirea modurilor de finanțare a unei întreprinderi, în condițiile da te de economia de
piață, are un impact însemnat asupra activității acesteia. În multe dintre cazuri, entitățile
economice nu se autofinanțează, adică nu recurg la finanțarea totală din fonduri proprii, ci se
finanțează și din surse externe. Drept consecinț ă, o decizie majoră în cadrul politicii de
finanțare unei întreprinderi o reprezintă selecția de mijloace de finanțare externă și stabilirea
ponderii acestora în raport cu finanțarea internă.
Structura financiară a unei întreprinderi reprezintă ansamblul c omplex și coordonat al
diverselor surse de finanțare folosite de managerul financiar în vederea acoperirii lipsurilor de
resurse financiare. De asemenea , se mai consideră că structura financiară exprimă raportul
existent între finanțările pe termen scurt ș i cele pe termen lung.4
Structura financiară a întreprinderii mai poate fi regasită și sub denumirea de ”structura
capitalurilor întreprinderii”, deoarece această structură reprezintă componența capitalurilor
acesteia sau totalitatea componențelor de capit al.
Capitalul permanen t, compus din capitalul propriu la care se adaugă datoriile cu o alocare mai
mare de un an, este relevant pentru structura financiară a unei entități economice, deoarece
este destinant investițiilor. Capitalurile pe termen scurt sunt destinate activității de exploatare
și se acordă în mod gratuit pentru nevoile ex ploatării, pe termene rezonabile. Totodată, dacă
necesarul de finanțat (nevoia de fond rulment) este mai mic decât fondul de rulment propriu –

4 Onofrei, M. – Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București, 2004, pag. 111.

– 9 –
zis, atunci se va apela la credite pe termen scurt (de până la un an), ale căror costuri vor fi
luate în considerar e la ca lculul capitalurilor investite.
Structura capitalului permanent și a capitalului pe termen scurt este ilustrat astfel:

Figura nr. 1 .1. Structura capitalului permanent și a capitalului pe termen scurt
Sursa: Mihaela Onofrei, Finanțele întreprinderii, Editura Econ omică, București, 2004,
pag. 112 .

Conform Figurii 1.1, capitalul permanent este format din capitaluri proprii și datorii pe
termen mediu și lung. Astfel :
CP=CPR+DAT .
Capitalurile proprii se formează din surse sau contribuții externe și surse sau contribuții
interne. Contribuțiile externe cuprind aportul proprietarilor și, eventual, unele aporturi ale
statului, ale altor colectivități și organisme specializate, iar cele interne sunt resurse care se
degajă, în principal, din capacitatea de autofinanțare a întreprinderii .5
Capitalurile proprii cuprind:
a) capital social ;
b) prime legate de capital ;
c) rezerve din reevaluare ;
d) rezerve ;
e) rezultatul exercițiului financiar ;
f) rezultatul reportat.

5 Bistriceanu G., Adochiței M., Negrea E., – Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001,
pag. 101.
Capital propriu
(CPR)
prpropriuApro(C
PR) Datorii la termen
(DAT)
Termen mediu și
lung Credite
comerciale
Credite bancare
pe termen scurt Capital permanent
(CP)
Resurse de
trezorerie ( 𝑹𝒕)

– 10 –
a) Capitalul social se formează prin aportul în bani sau în natură a asociaților sau
acționarilor.
b) Primele legate de capital reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune a acțiunilor și
valoarea nominală a acestora rezultată în urma emiterii de acțiuni.
c) Rezervele din reevaluare se calculează ca diferență între valoarea j ustă și valoare a
contabilă netă.
d) Rezervele se clasifică în rezerve legale, rezerve statutare și alte rezerve.
e) Rezultatul exercițiului financiar reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli.
Rezultatul acestei diferențe poate fi profit sau pierdere.
f) Rezultatul repo rtat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din
exercițiile financiare anterioare.
Din punct de vedere financiar, capitalul propriu indică dacă societatea comercială a fost
rentabilă până la un anumit moment. Conform Legii 131/1990 privind societăț ile comerciale:
”Art. 153, indice 24:
(1) În cazul în care directoratul constată că, î n urma unor pierderi, stabilite prin
situaț iile financiare anuale aprobate confor m legii, activul net al societății, determinat ca
diferență între totalul activelor ș i totalul datoriilor a cesteia, s -a diminuat la mai puțin de
jumă tate din valoarea capitalului social subscris, va convo ca de îndată Adunarea Generală
Extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată .
(4) Dacă Adunarea Generală Extraordinară nu hotărăște dizolvarea societăț ii, atunci
societatea este obligată ca, cel tarziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui î n
care au fost constatate pierderile și sub rezerva dispozițiilor art. 10, să procedeze la reducerea
capitalu lui social cu un cuantum cel puț in egal cu cel al pierderilor care nu au putu t fi
acoperite din rezerve, dacă î n acest interval activul net al societ ății nu a fost reconstituit până
la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumă tate din capitalul social ”.6
În consecință, o întreprindere care înregistrează pierderi de 50% din valoarea capitalului
social trebuie să ia decizia de a se dizolva sau, într -o anumită perioadă de timp, în mod normal
până la următorul bilanț, să refacă capi talul social pe măsura pierderilor care nu au putut fi
acoperite din rezerve. Remunerația capitalului propriu (acesta nefiind rambursabil) depinde de
performanțele întreprinderii și nu poate fi garantată în niciun caz.

6 Legea 31/1990 privind societățile com erciale.

– 11 –
Datoriile pe termen mediu și lung reprezintă acele datorii care nu pot fi clasificate ca și
datorii curente. O datorie este considerată curentă dacă va fi onor ată în cursul obișnuit al
ciclului de exploatare al entității economice și dacă este exigibilă pe durata a 12 luni de la data
bilan țului.
Resursele de trezorerie cuprind creditele bancare pe termen scurt (credite de până la 1
an) și creditele comerciale (credite față de furnizori).
Implementarea unei anumite structuri financiare reprezintă o hotărâre importantă a
entității economice. Așadar, resursele obținute prin împrumuturi pe termen scurt îi oferă
întreprinzătorului flexibilitate în reducerea sau creșterea într -un mod operativ a volumului
activității. Finanțarea prin capitaluri permanente este mai avantajoasă și mai puțin costisit oare.
Decizia privind structura capitalului presupune o alegere între profit și risc. Utilizarea
împrumuturilor pentru finanțare, într -o proporție mare, crește riscul privind fluxul profiturilor
întreprinderii . În concluzie, structura care asigură un echi libru optim între risc uri și venituri
este structura capitalului cea mai recomandată.
Hotărârile luate în cadrul întreprinderii cu privire la structura capitalului sunt influențate
de situația impozitării, riscul afacerilor și flexibilitatea financiară. A ctivele întreprinderii sunt
expuse riscului afacerilor dacă nu se folosesc datoriile pentru finanțare, iar situația impozitării
are ca efect deducerea dobânzii din profitul brut, ceea ce duce la scăderea costului datoriei.
Flexibilitatea financiară reprezintă abi litatea entității economice de a -și crește capitalul,
în anumite condiții favorabile, în cazul unor circumstanțe nefavorabile. Pentru a fi asigurată
stabilitatea firmei, este necesară o ofertă constantă de capital. Toate acestea intră în
comp etența trezorierului întreprinderii, care trebuie să fie la curent cu faptul că furnizorii de
capital preferă să dea avansuri de fonduri agenților economici care au o situație economico –
financiară solidă, în situația în care oferta de capital dintr -o econo mie este restrânsă.
Creditorii condiționează, în ultimă instanță, adoptarea de către întreprindere a unei
anumite structuri a capitalului. Aceștia țin cont de riscurile la care se expun prin creditarea
acesteia.7
Riscurile creditorilor sunt:
a) Riscul de pier dere de capital, care apare atunci când se înregistrează pierderi financiare
din cauza faptului că debitorul nu poate rambursa datoria;

7 Toma, M., Alexandru F. – Finanțe și gestiune financiară a întreprinderii, Editura Economică, București, 1998,
pag. 44.

– 12 –
b) Riscul de dobândă , care apare în cazul în care debitorul nu poate plăti dobânzile la
termen;
c) Riscul de imobilizare , care apare atunci cand ia decizia de a -și bloca capitalul, fiind
obligat să se refinanțeze în condiții de dobândă și de timp ce nu îi sunt întotdeauna asigurate.
Pentru a nu fi expus acestor riscuri, creditorul cere garanții și în mod simultan
participarea debitorului la finanțarea cu capital propriu. Pentru a -și crește rentabilitatea,
creditorii trebuie asigurați prin participarea mai mare cu fonduri proprii. Rentabilitatea scăzută
finanțată prin îndatorare crește riscul de insolvabilitate.
Așadar, pentru abordarea structurii financiare este nevoie de o anumită prudență, fiindcă
modalitățile de obținere a resurselor în raport cu destinațiile acestora influențează în mod
important situația actuală și viitoare a unei întreprinderi. Responsabili tatea în cazul luării de
decizii crește foarte mult, luându -se în seamă schimbările suferite de structura capitalului
entităților economice.

1.5 Gestiunea financiară a întreprinderii

Construirea unor relații comerciale cu alte persoane fizice sau juridice este necesară
pentru orice entitate economică. Relațiile comerciale se concretizează în dezvoltarea de fluxuri
de bunuri materiale și nemateriale, dar și de fluxuri financiare care, de multe ori, sunt destinate
stingerii angajamentelor care au fo st generate de fluxurile de bunuri materiale și
nemateriale. Gestiunea financiară a întreprinderii are rolul de a controla, monitoriza și
eficientiza fluxurile financiare ale întreprinderii , în vederea maximizării valorii acesteia sau a
avuției proprietaril or săi.
Gestiunea financiară a întreprinderii cuprinde ansamb lul acțiunilor de administrare a
resurselor bănești ale întreprinderii, aceasta folosind în acest scop metode de analiză și
instrumente operaționale care să -i asigure o integrare eficace în mediu l financiar. Gestiunea
financiară a întreprinderii poate fi definită deci în raport cu cinci componente ale mediului său
financiar.8

8 Bărbulescu, C., Economia și gestiunea întreprinderii, Editura Economică, București, 1995, pag. 339.

– 13 –

Figura nr. 1.2. Componentele mediului financiar al întreprinderii
Sursa: Bărbulescu, Constantin , Economia și gestiunea întreprinderii, Editura
Economică, București, 1995, pag. 339.

Așa cum reiese din literatura de specialitate, gestiunea financiară a întreprinderii înglobează
două domenii interdependente și specializate, după cum rezultă din Figura nr. 1.3.

Figura nr. 1.3. Domeniile gestiunii financiare a întreprinderii

Scopul funamental al gestiunii financiare a întreprinderii este să asigure atingerea unui
nivel maxim a valorii întreprinderii și a valorii propr ietății deținute de acționarii acesteia. În Întreprindere
Plata activelor
financiare
Instrumente de
plată
Instituții
financiare
specializate
Variabile de
regularizare
Proceduri
juridice de
regularizare
Gestiunea financiară a
întreprinderiiDomeniul
funcționalPlanificare
financiară
Analiză
financiară
Studii de
rentabilitate
Domeniul
operaționalCredite
Trezorerie
Operațiuni
financiare

– 14 –
cadrul activi tăților și proceselor desfășurate de entitate, calitatea și nivelul performanței
acesteia este as igurată de gestiunea financiară, care intră în atribuțiile directorului economic .

1.5.1 Analiza bilanțului funcțional

Bilanțul este un document financiar contabil care reflectă s tarea activelor și pasivelor
unei entități economice, dar și a soldului dintre aceste două, adică profitul sau pierderea
înregistrată. Un bilanț se întocmește astfel:

Tabelul nr. 1.4. Bilanț

Activele reprezintă o resursă a întreprinderii rezultată din evenimentele din trecut și de
la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare.
Debitorii sunt persoanele fizice și/sau juridice care datorează bani firmei.
Pasivele reprezintă o obligație care provine din evenimente care au avut loc în trecut și
a căror stingere poate conduce la transferarea unui activ, prestarea de servicii sau alte beneficii
economice viitoare.
Bilanțul unei societăți comerciale trebuie să redea o imagine fidelă des pre profitul
realizat pe perioada exercițiului financiar (un an calendaristic ), despre rentabilitatea și
lichiditățile din cadrul întreprinderii la sfârșitul exercițiului. Totodată, totalul activelor trebuie
să fie egal cu totalul pasivelor. ACTIV PASIV
Numerar existent în casierie Creditori
Disponibil existent în cont Împrumuturi, credite bancare
Debitori Capitalul propriu
Stocuri de materiale, produse finite, etc. Profitul realizat de societatea comercială și
alocat investițiilor
Clădiri, terenuri, utilaje, etc.

– 15 –
Fluxul de numerar este un instrument de planificare financiară care se întocmește pentru
anumite perioade de timp (un an), cu defalcarea lunară și trimestrială.9 Acesta cuprinde:
 Soldul inițial al numerarului în casă și în bancă, la începutul perioadei de activitate la
care se referă (disponibilul bănesc);
 Numerarul care se previzionează a fi încasat în resp ectiva perioadă de activitate;
cheltuielile în numerar care se vor ivi în perioada respectivă;
 Disponibilul bănesc la sfârșitul perioadei de activitate pentru car e s-a întocmit situația
financiară.
Previzionarea financiară oferă o serie de avantaje, printre care:
 Aproximarea veniturilor și cheltuielilor pe care întreprinderea le va avea într -o perioadă
de activitate următoare;
 Previzionarea necesarului de numerar a l entității economice, pentru a se putea negocia
din timp un credit care va fi folosit pentru acop erirea deficitului de numerar ;
 Identificarea din timp al excedentului de numerar pentru a putea fi folosit în alte
operațiuni rentabile.
Există o serie de ind icatori ai gestiunii financiare care rezultă din bilanțul unei
înreprinderi: fondul rulment, necesarul de fond rulment, trezoreria activă și trezoreria pasivă.10
Aceștia sunt indicatori privind echilibrul financiar al întreprinderii.
Fondul rulment arată în ce măsură resursele financiare permanente (RP) acoperă
finanțarea activelor fixe (AF).
FR = RP – AF
Dacă rezultatul este mai mare decât 0, rezultă un excedent de resurse financiare
permanente, care pot fi folosite pentru a finanța activele circul ante.
Dacă rezultatul este mai mic decât 0, rezultă o insuficiență de fond rulment. Această
insuficiență poate fi:
 Pasageră, fiind un efect al alocării de resurse cu speranța de a obține pe viitor rezultate
mai bune. Astfel va rezulta o creștere a capacită ții de autofinanțare;
 Structurată, fiind rezultatul unei deteriorări îndelungate (mai mulți ani) a capitalului
propriu.

9 Bărbulescu, C., Economia și gestiunea întreprinderii, Editura Economică, București, 1995, pag. 343.
10 Stroe, R., Gestiunea financiară a întreprinderii – note de curs și aplicații, Editura ASE, București, 2003, pag.
12.

– 16 –
Necesarul de fond rulment reprezintă necesarul de resurse financiare pentru a finanța
activitatea curentă. Conform bilanțului, acesta ap are sub două forme:
a) Necesarul de fond rulment din exploatare (NFRE);
b) Necesarul de fond rulment din afara exploatării (NFRAE).
Așadar, necesarul de fond rulment este rezultatul sumei dintre necesarul de fond rulment din
exploatare și necesarul de fond rulme nt din afara exploatării.
NFR = NFRE + NFRAE .
a) Necesarul de fond rulment din exploatare este rezultatul diferenței dintre activele
circulante din exploatare (ACE) și datoriile circulante de exploatare (DCE).
NFRE = ACE – DCE .
Dacă rezultatul este mai mare decât 0, rezultă că necesitatea de finanțare în exploatare
depășește sursele de finanțare din exploatare. Aceasta este o situație normală, lipsa de surse de
finanțare pentru exploatare completându -se din fondul rulment.
Dacă rezultatul este mai mic decât 0, atunci necesitatea de finanțare este mai mică decât
sursele de finanțare din exploatare. Această situație este mai rar întâlnită, fiind una normală și
de excepție, astfel încât pentru o marjă de 5 -8% din ACE, nu reprezintă un risc. Poate exista
riscul de incapacitate de plată dacă datoriile din exploatare nu pot fi stinse. Totodată, dacă
fondul rulment este mai mare decât 0, atunci există un excedent foarte mare de surse de
finanțare nefolosite.
b) Necesarul de fond rulment din afara exploatării este format din diferența dintre activele
circulante în afara exploatării (ACAE) și datoriile circulante în afara exploatării (DCAE).
NFRAE = ACAE – DCAE ;

1.5.2 Analiza contului de profit și pierdere

Un al t tip de analiză este cea pe baza contului de profit și pierdere, acesta fiind un
document de sinteză și raportare contabilă privind performanțelor înregistrate de întreprindere
în privința veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor dintr -o anumită perioad ă. Pe baza acestui
document se pot calcula indicatori privind performanțele financiare ale întreprinderii:
Marja comercială (MC) măsoară câștigurile care sunt atașate vânzărilor, pentru toate
părțile componente ale afacerilor: produse, clienți, canale și z one de desfacere.
MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile ;

– 17 –
Producția exercițiului (PE) se referă la activitatea globală d esfășurată de întreprinderile
care produc și/sau prestează servicii și se obține prin însumarea unor elemente:
PE = Producția vândută + Variația stocurilor + Producția imobilizată ;
Valoarea adăugată (VA) reprezintă creșterea de valoare pe care agentul economic o
aduce bunurilor și ser viciilor provenite de la terți.
VA = MC + PE – Consumuri externe ;
Excedentul brut de exploatare (EBE) indică excedentul sau deficitul produs de
activitatea de exploatare.
EBE = VA + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete –
Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate ;
Rezultatul exploatării (RE) reprezintă profitul sau pierderea înregistrată de întreprindere
în urma activității de producție.
RE = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare – Ajustări de
valoare privind imobilizările corporale și necorporale – Ajustări de valoare privind activele
circulante – Ajustări privind provizioanele ;
Rezultatul financiar (RF) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare ;
Rezul tatul curent (RC) = RE + RF ;
Rezultatul brut (RB) indică dacă întreprinderea a înregistrat profit sau pierdere în urma
exploatării capitalului.
RB = RC + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare ;
Rezultatul net (RN) reprezintă suma rămasă dupa de ducerea impozitului pe profit asupra
RB.
RN = RB – Impozit pe profit ;
Capacitatea de autofinanțare (CAF) reprezintă potenț ialul financiar al întreprinderii la
sfârșitul exercițiului financiar destinat să remunereze capitalurile pro prii (prin dividende
datorate) și să finanțeze investiț iile de dezvoltare și de menț inere din exercițiile financiare
următoare. Se poate calcula folosind două metode:
 Metoda deductivă, folosind EBE:
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli cu despăgubiri, donații și active cedate
+ Venituri financiare – Cheltuieli financiare – Impozit pe profit ;
 Metoda aditivă, folosind RN:

– 18 –
CAF = RN + Ajustări de valoare + Ajustări privind provizioanele + Cheltuieli cu activele
cedate – Venituri din cedarea activelor – Venituri din subvenții pentru investiții ;

1.5.3 Analiza fluxurilor de trezorerie (cash -flow-urilor)

Cash flow -ul (CF) este un indicator de apreciere a performanței întreprinderii, care este
egal cu diferența între încasările și plățile acesteia.
CF = CF exploatare + CF investiție + CF finanțare ;
Cash -flow-ul din activitatea de exploatare se poate calcula prin două metode:
 Metoda directă, prin înregistrarea tuturor intrărilor și ieșirilor brute de numerar
referitoare la activitarea de exploatare:
CF exploatare = Nu merar încasat din exploatare – Plățile în numerar pentru cheltuieli =
Venituri în numerar înainte de exploatare – Plățile în numerar pentru impozite.
 Metoda indirectă, folosind profitul net și amo rtizările ca surse de numerar asupra căruia
se fac adaosuri și micșorări pe baza modificărilor ce intervin în posturile din bilanțurile finale
față de cele inițiale și influențează disponibilitățile bănești:
CF exploatare = Profit net + Ajustări privind amortizările și provizioanele – Profitul din
cedarea activelor – Venituri financiare – ΔNFR ;
CF investiție = Venituri financiare – Profit din cedarea activelor – ΔActive imobilizate.

1.5.4 Diagnosticul financiar al rentabilității

Diagnosticul financiar al rentabilității este important datorită utilității sale în obținerea
de informații despre situațiile financiare din trecut și din prezent ale întreprinderii. Astfel se
pot face previzionări.
Activ economic (AE) = Active imob. + ACR nete = Cap. Proprii + Datorii cu scadență
peste 1 an ;
ACR nete = ACR – Datorii cu scadență sub 1 an (DCR) .
Rata rentabilității economice (Rec) indică contribuția pe care au avut -o activele în
obținerea rezultatelor :
Rec = EBIT
Active totale , unde EBIT = Profit brut.

– 19 –
Rata rentabilității financiare (Rfin) indică gradul de eficiență cu care capitalul investit de
către acționari a fost utilizat.
Rfin = PN
CPR , unde PN = profit net și CPR = capitaluri proprii.
Rata dobânzii (Rdob) = Cheltuieli cu dobânzille
DAT peste 1 an
Efectul de levier financiar indică posibilitatea întreprinderii de a investi capitalul
împrumutat la o rată superioară ratei dobânzii.
Efectul de levier financiar = (Rec – Rdob) ∗DAT>1an
CPR = Rfin – Rec.
Viteza de rotaț ie a activelor circulante este un indicator ce caracterizează
eficiența folosirii activele circulante ale î ntreprinderii. Acesta se calculează cu ajutorul altor
doi indicatori:
Durata de rotație a elementelor de activ (Drot) = A̅
CA∗360;
Numărul de rotații (Nr. Rot.) = 360
Drot
Termenul de recuperare (TR) reflectă perioada de timp în care se va recupera investiția
din profit sau din venitul net obținut în urma realizării investiției.
TR = I0
CFact/an , unde I0 reprezintă valoare investiției realizate.
Valoarea actualizată netă (VAN) reprezintă surplusul de valoare rezultat din exploatarea
unei investiții.
VAN = ∑CFt
(1+k)tn
i=1 + VRn
(1+k)n – I0 , unde VR este valoarea reziduală.
Indicele de profitabilitate (IP) exprimă VAN pe ntru o investiție inițială egală cu 1 ,
respectiv rentabilitatea relativă a investiției pentru întreaga perioadă de recuperare a acesteia.
IP = ∑CFt
(1+k)tn
i=1 + VRn
(1+k)n
I0
Rata internă de rentabilitate (RIR -ul) este rata de actualizare la care valoarea actualizată
a fluxului net de numerar al unui proiect de investiții este egală cu val oarea actualizată a
investiției . Este rata la care valoarea actualizată netă (VAN) este zero.
RIR = ∑CFt
(1+RIR )tn
i=1 + VR n
(1+RIR )n – I0 , unde RIR = k pentru care VAN=0.

– 20 –
CAPITOLUL II – MODURI DE FINANȚARE A ÎNTREPRINDERII

Nevoia de finanțare apare atât la momentul înființării societății comerciale, cât și la
derularea activității de exploatare și investiționale, aceasta neputând funcționa fără capitalul
necesar. Aspectele finanță rii dețin o impo rtanță crucială în supravieț uirea ș i dezvoltarea
întreprinderii.
Întreprinderea trebuie să gestioneze eficient resursele pentru a-și putea plăti datoriile cu
scadenț a în viitorul aprop iat. Astfel va fi menținut un echilibru financiar .
În evoluția întreprinderii se nasc de multe ori nevoi suplimentare de capital determinate,
în principal, de expansiune (investiții și modernizări), de necesitatea reconstituirii fondurilor
proprii generate de acoperirea unor pierderi, de insuficiența de capituri proprii (drept garanție
pentru obligațiil e pe care le au agenții economici față de terți, etc.) .11
O prezentare a capitaluri proprii , a surselor atrase ș i a altor surse reflectă avantajele
fiecărui mod de finanț are. Sursele proprii sunt surse sigure de finanț are, oferă întreprinderii
autonomie financiar ă. Sursele atrase , în mod normal , au avantajul de a fi neoneroase , dar au și
o oarecare nesiguranță . Exigibilitatea și dimensiunea lor depind de ciclul de exploatare, sursele
împrumutate având avantajul mobilităț ii pentru a rmoni zarea necesarului d e finanțare. Deci,
modurile de finanțare se clasifică după tipul resurselor: finanțare din resurse proprii, resurse
atrase ș i alte resurse:

11 Bistriceanu G., Adochiței M., Negr ea E., – Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001,
pag. 104.

– 21 –

Figura 2.1. Clasificarea resurselor

2.1 Resursele proprii

Resursele interne reprezintă acele resurse care se degajă din propria activitate pe care o
desfășoară firma (exigibilitatea și dimensiunea lor depind de ciclului de exploatare), acestea
având o importanță deosebită asupra asigurării autonomiei financiare.12

Figura nr. 2.2. Clasificarea resurselor proprii

12 Bistriceanu G., Adochiței M., Negrea E., Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001,
pag. 103. Resurse
propriiResurse
externe
Resurse
interne
Resurse
atraseCredite
bancare
Împrumuturi
obligatare
Leasing
Alte resurseValorificări de active, avansuri restituibile,
factoring, emisiune de bilete de trezorerie,
credit comercial.
Resurse
propriiResurse
externeAporturi inițiale de
numerar din partea
acționarilor sau
asociaților
Creșterea
capitaluluiAporturi în
numerar
Aporturi în
natură
Resurse
interneAmortizări
Beneficii
nedistribuite

– 22 –
Astfel, conform Figurii nr. 2.2, resursele proprii , la rândul lor , pot proveni din surse
interne sau din surse externe.
De multe ori, în cadrul întreprinderii apare nevoia de investiții și modernizare, de
reconsituire a fondurilor proprii care au fost destinate pierderilor survenite . Astfel,
întrepinderea poate apela la surse externe, adică la acționarii săi sau alte persoane , sau la
creșterea capitalului prin aporturi în numerar sau în natură. Aporturi le din partea acțon arilor
sau asociaților sunt realizate cu scopul creșterii participării acestora.
Legea impune un minim de resurse pentru desfășurarea activității comerciale a
întreprinderii. Mai exact, este obligatoriu un aport minim în numerar la cons tituirea societății,
însă nu este stabilit niciun plafon minim.13
Aportul în natură se referă la bunuri imobile (clădiri, instalații, etc.) și bunuri mobile
corporale (materiale, mărfuri, etc.) sau incorporale (creanțe). Bunurile aduse ca aport la o
întreprindere sunt supuse unor reguli stricte (Legea 31/1990). Acestea n u sunt obligatorii la
constituirea societății comerciale, dar se consideră ”vărsate”, întrucât se transferă drepturile de
proprietate către întreprindere.
Bunurile ce constituie obiect al aportului pot fi aduse cu titlu de proprietate sau cu titlu
de folos ință. Când sunt aduse cu titlu de proprietate, bunurile intră în patrimoniul societății și
nu mai pot fi urmărite de creditorii asociaților.
O altă categorie de resurse o reprezintă resursele interne. Aceste resurse pot proveni din
amortizări sau din bene ficii nedist ribuite. Toate acestea intră în sfera autofinanțării.
Autofinanțarea constituie modul de finanțare original și fundamental reprezentând forma
originală a finanțării, întrucât corespunde primelor forme istorice ale avansării de capital.
Totodată , ea este și o formă fundamentală a finanțării deoarece celelalte moduri de finanțare
funcționează în mod normal ca simple anticipări ale unei autofinanțări viitoare.14 Rolul
acesteia este să asigure finanțarea unor nevoi de gestiune curentă, creșterea fon dului rulment,
finanțarea investițiilor, rambursarea împrumuturilor contr actate, remunerarea capitalurilor
investite. Autofinanțarea se determină ca diferență între capacitatea de autofinanțare și
dividendele distribuite.
Cum s -a precizat la subcapitolul 1.5.2 Analiza contului de profit și pierdere ,
capacitatea de autofinanțare (CAF) reprezintă potențialul financiar al întreprinderii la sfârșitul
exercițiului financiar destinat să remunereze capitalurile proprii (prin dividende datorate) și să

13 Legea 31/1990 privind societăți le comerciale, a rt. 16, alin. 1.
14 I., Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteora Press, București, 2000, pag. 57.

– 23 –
finanțeze investițiile de dezvoltare și de menținere din exercițiile financiare următoare .
Capacitatea de autofinanțare s e poate calcula folosind două metode: metoda deductivă și
metoda aditivă .
Amortizarea reprezintă recuperarea treptată a valorii imobilizărilor p e durata funcționării
utile ale acestora. Amortismentul reprezintă suma de resurse care trebuie recuperată din
încasările provenite din activitatea de exploatare a întreprinderii, ținând cont de normele uzurii
fizice și morale ale activelor . Astfel, amorti zarea reprezintă o cheltuială de exploatare, dar și
o sursă indirectă de finanțare a investițiilor . Există trei tipuri de amortizare:
a) Amortizare liniară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare pe
toată durata de utilizare a bunului ;
b) Amor tizare accelerată , care constă în amortizarea unei tranșe de 50% din
valoarea bunului, urmând ca restul sumei să se amortizeze după metoda liniară p e toată
perioada de timp rămasă;
c) Amortizare degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare li niară
cu coeficienții prevăzuți de lege:
 1,5 – dacă durata normală de utilizare este între 2 și 5 ani;
 2,0 – dacă durata normală de utilizare este între 5 și 10 ani;
 2,5 – dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
O altă sursă de finanțare internă este cesiunea de active. Aceasta survine atunci când
întreprinderea își reînnoiește activele prin casarea sau vânzarea celor vechi. Resursele bănești
ce decurg din cesiunea activelor se supun impozitării. Încasările din vânzarea utilajelor scoase
din funcțiune alimentează fondul de dezvoltare din care se finanțează investițiile.
Ca urmare a operațiunilor desfășurate de către întreprindere și celelalte entități
econo mice, se produc fluxuri reale care generează fluxuri monetare . Aceste operațiuni
externe participă în mod direct la formarea beneficiilor, întrucât sunt generate de schimburile
monetare, în timp ce operațiunile interne (amortizarea și provizioanele), care nu sunt generate
de fluxuri monetare, influențează în mod indirect beneficiile nedistribuite. Pentru a afla
cuantumul beneficiilor, se calculează excedentul brut din exploatare (EBE), aspect amintit la
subcapitolul 1.5.2.
În cazul unor întreprinderi, nece sitățile depășesc capacitatea financiară. Apelarea doar la
autofinanțare ar însemna diminuarea unor investiții. La a ltele, din contră, necesitățile se

– 24 –
situează sub nivelul capacității financiare, fiind vitală transferarea surplusurilor anumitor
unități spr e cele care trebuie finanțate.

2.2 Resursele atrase

Resursele atrase sunt formate din datoriile acumulate de întreprindere, provenite din
activitatea de exploatare și din afara acesteia , într-o perioadă de timp, în vederea realizării
obiectului de activitate. Bilanțul contabil clasifică resursele atrase în datorii care trebuie plătite
într-o perioadă de până la un an și datorii care trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un
an. Dacă apelează la aceste surse de finanțare cu caracter neoneros, întreprinderea nu poate sa
amâne termenul de plată deoarece acesta este stabilit în contracte sau legi de impozitare care
trebuie respectate, iar întârzierea plății este penalizat ă.

Figura nr. 2.3. Clasificarea resurselor atrase

Conform Figurii nr. 2.3, resursele atrase pot fi clasificate în credite bancare,
împrumuturi obligatare și leasing.
Creditele bancare sunt împrumuturi pe termen scurt ș i termen mediu si lu ng, privind
opera ții bazate pe înscrisuri sau fără, garantate, în fiecare caz în parte sau î n cadrul unui acord
general.
Din punct de vedere al termenului de rambursare, creditele sunt:
 pe termen scurt, cu durata sub 1 an;
 pe termen mediu, cu durata cuprinsă între 1 și 5 ani;
 pe termen lung, cu durata de peste 5 ani. Resurse
atraseCredite bancare
Împrumuturi
obligatare
Leasing

– 25 –
Creditul pe termen scurt se acordă de bănci pentru entitățile econom ice înscrise la
Registrul Comerț ului, care prezintă garanții ferme, au cont la bancă și sunt rentabile .
Atât la acordare cât și pentru întreaga perioadă de utilizare a finanțării , întreprinderile
trebuie să prezinte garanții care constau în valori materiale și resurse financiare care valorează
cel puțin cât creditul primit. Existența garanției constituie pentru bancă o certitudine că își va
putea recupera su mele împrumutate în cazul nerambursă rii la termen a creditului.
Creditul bancar p e termen mediu si lung este un împrumut obținut de la o bancă sau o
altă instit uție financiară și care trebuie rambursat într -o perioadă mai mare de un an. Acesta
are trei ma ri avant aje: rapiditate, flexibilitate și costuri de obținere relativ reduse. Rata
dobâ nzii pentru creditul bancar pe termen mediu sau lung poate fi ori fixă pe întreaga perioadă
de acor dare a creditului, ori variabilă .
Dobânda reprezintă suma ce revine pr oprietarului la rambursarea sumei împrumutate.
Dobânda simplă este dobânda care se utilizează la împrumuturi, cupoane aferente
obligațiunilor, efectele de comerț:
D = Si ∗ r, unde Si reprezintă suma inițială și r = rata dobânzii
Creditul pe termen mediu și lung prezintă avantaje, dar și dezavantaje, ambele fiind în
strânsă legătură cu rata dobânzii practicată de băncile de pe piață.15
În acordarea creditelor pe termen mediu și lung în economia de piață s -au stabilit
anumite reguli financiare:
 suma împrumuta tă nu trebuie să depășească fondurile proprii;
 durata minimă a împrumuturilor nu trebuie să fie mai mică decât cea a folosinței
investițiilor.
În cadrul împrumuturilor obligatare, obligațiunea este un titlu de credit pe termen lung,
prin faptul că cumpărătorul obligațiunii împrumută de fapt emitentului obligațiunii valoarea
nominală.16
Există mai multe tipuri de obligațiuni. Obligațiunile clasice sunt titluri de valoare care în
cadrul aceleiași emisiuni oferă aceleași drepturi de creanță pentru aceeași valoare nominală.
Acestea pot fi nominative sau la purtător. Cele nominative au înscrise num ele creditorului și
oferă posibilitatea transferului în registrul emitentului în cazul schimbării dreptului de creanță,
spre deosebire de cele la putător care nu au specificat numele deținătorului. Obligațiunile
participative sunt cele la care se adaugă o dobândă suplimentară . Obligațiunile cu fereastră au

15 G., Gavrilaș, Costul capitalului, Editura Economică, București, 2007, pag. 47.
16 G., Gavrilaș, Costul capitalului, Editura Economică, București, 2007, pag. 50.

– 26 –
durate de timp l ungi; la aceasta subscriitorul poate cere rambursarea titlului , emitentul având
posibilitatea de a rambursa titlurile din oficiu. Obligațiunile convertibile în acțiuni oferă
deținătorului posibilitatea conversiei creanței în acțiune la o paritate stabilită la momentul
emisiunii. Obligațiunile cu bonuri de subscripție oferă posibilitatea subscrierii uneia sau mai
multor acțiuni la societatea emitentă. Mai există obligațiuni ipotecare, prin c are întreprinderea
ipotechează anumite proprietăți drept garanție pentru obligațiune. Obligațiunile acoperite de
mărfuri unde dobânda și/sau rata creditului se plătesc într -o marfă produsă de societatea
emitentă de obligațiuni. Obligațiunile riscante sunt folosite pentru a finanța o achiziție.
Leasingul este contractul prin care locatorul achiziționează un bun de la un furnizor
pentru a -l închiria locatarului, care la sfârșitul contractului va avea un drept de opțiune asupra
bunului.
Leasingul presupune pa rticiparea mai multor persoane: locatorul (finanțatorul,
cumpărătorul și proprietarul echipamentului), locatarul (chiriașul, utilizatorul sau beneficiarul)
și producătorul (vânzătorul bunu lui) ș i societatea de asigurări.
Vânzarea și leaseback presupune vin derea de către întreprindere a unor clădiri, terenuri,
etc. u nei instituții financiare și simultan încheie un contract de închiriere a respectivei
proprietăți, pentru o anumită perioadă de timp și în anumite condiții. Vânzătorul sau locatarul
primește imed iat prețul stabilit de către cumpărător sau locator și, în același timp, păstrează
dreptul de folosință a proprietății.
În cadrul leasingului operațional, locatarul este obligat să asigure întreținerea și
mentenanța echipamentului închiriat, costurile fiind incluse în chirie sau facturate separat.
Locatarul are dreptul de a rezilia contractul înainte de expirarea acestuia, având posibilitatea
de a procura un echipament mai modern. Leasingul financiar nu furnizează servicii de
întreținere, este nerezilia bil și complet amortizabil. Locatorul va primi chirii care îns umate
acoperă prețu l echipamentelor și investiția.

2.3 Alte resurse

Factoringul este un contract comercial de creditare la care participă o societate bancară
sau o instituție financiară specia lizată în încasarea de facturi, denumită factor , și o societate
comercială furnizoare de produse sau servicii, denumită aderent . Aderentul urmărește să -și
încaseze prețul facturilor înainte de termenul de scandență, iar factorul urmărește să obțină un

– 27 –
bene ficiu, de regulă un anumit procent din facturile pe care le decontează în avans. În
activitatea de factoring ia parte și beneficiarul (clientul) care va fi notificat că trebuie să
plătească factura la scadență factorului. Există trei tipuri de factoring:
 Factoring tradițional, în cadrul căru ia factorul plătește facturile î n momentul în care
intră în posesia lor;
 Factoring la scandență, unde factorul plătește facturile la momentul scadenței lor;
 Factoring fără notificare, unde factorul se comportă ca un mandatar și nu suportă riscul
neplății facturii.
Creditul comercial este acel credit care este acordat între producători și comercianți prin
vânzarea mărfurilor, în schimbul unor efecte de comerț. Fiind un împrumut civil, creditul
comercial se deosebește de creditul bancar prin faptul că, în timp ce banca împrumută banii
depunătorilor sau fonduri ale altor bănci, împrumutătorul (creditorul) civil împrumută banii
săi.
În derularea activității lor, întreprinderile își livrează reciproc bunuri, prestează serv icii
și execută lucrări, cu plata amânată. Astfel se nasc efectele de comerț, care sunt:
 Biletul la ordin. Acesta este un titlu de credit prin care emitentul ia obligația de a plăti
unei alte persoane (beneficiar) o anumită sumă de bani.
 Cambia. Este un t itlu de credit prin care emitentul (trăgătorul) își asumă obligația de a
face să se plătească de către o altă persoană (trasul) unei a treia persoane (beneficiar) o
anumită sumă de bani.
 Girul, care este actul juridic prin care beneficiarul cambiei (girant ) transmite biletul la
ordin sau cambia (cu toate drepturile aferente) unei alte persoane (girator), printr -o declarație
înscrisă pe cambie și semnată de girant.
 Warrantul. Acesta este un bilet la ordin la care se atașează ca și garanție un înscris care
atestează depunerea unor valori materiale într -un atrepozit public.
 Cecul, care este un instrument de plată prin care o persoană dispune asupra activului
său aflat la bancher.

– 28 –
Capitolul III – Studiu de c az la S.C. Confort Impex S.R.L.

3.1 Prezentarea societății comerciale

S.C. Confort Impex S.R.L. este o companie cu sediul în municipiul Tîrgu Mureș, strada
Mureșului nr. 3 , care a fost înființată în anul 1991, având ca și obiect principal de activitate
fabricarea de cherestea și mobilă. Entitatea face parte dintr -un grup de societăți comerciale
numit ”Grupul Cioată”, din care mai fac parte următoarele entități:
 S.C. Saifamim Prod S.R.L. – fabricare de mobilier ;
 S.C. Design Cioata S.R.L. – proiectare de mobilier, proiectare tehnologică, design,
grafică, amenajări interioare ;
 S.C. Inginerie Cioata S.R.L. – servicii de proiectare, întreținere și reparații
echipamente, instalații și utilaje ;
 S.C. Management Cioata S.R.L. – servicii de management al afacerilor ;
 S.C. Marketing Cioata S.R.L. – servicii de apro vizionare și desfacere .
Compan ia a fost fondată în 1991, de că tre asociatul unic care are și funcția de
administrator. Activitatea companiei a început cu amenajări de locuințe și spații comerciale,
fabricare de mobilier, binale, lambriuri etc., la comandă . Compania începe activitatea fără
personal angajat și fără spații de producție. Primele venituri se realizează prin munca
asociatului, în spațiile ce urmau a fi amenajate la beneficiar și într -un mic spațiu din locuința
asociatului, utilizând utilaje port abile de hobby.
Oportunitatea inițierii acestei activități a constat în:
 Lipsa serviciilor de amenajare a locuințelor și spațiilor comerciale pe piață ;
 Experiența întreprinzătorului în proiectare și fabricare de mobilier câștig ată într -o
fabrică prestigioasă ;
 Capitalul social de 100.000 lei pus la dispoziție de către familie ;
 Munca în echipă în cadrul familiei;

– 29 –
 Caracterul întreprinzătorului: optimism, perseverență, nonconformism, curaj,
corectitudine, etc.
În 1993 se încheie primul contract de pa rteneriat pe un interval mai lung cu o mică firmă
franceză cu obiect ul de activitate ”A menajări de spații comerciale ”, în Franța. Relația cu
partenerul francez s -a realizat ca urmare a aprecierii de către reprezentantul francez ( aflat în
căutare de oportunități în România) al unei lucrări realizate de companie . Din 1994, firma se
dezvoltă an de an într -o locație nouă, adecvată , formându -se mai multe ateliere de producție.
Numărul salariaților începe să crească. Din 1996 se lărgește piața prin cooptar ea altor clienți
din Olanda, Anglia și Franța și pr in diversificarea activității ( fabricare de mobilier la comandă
fermă în serii de 20 -20 b ucăți/model). Creșterea volumului de comenzi dă perspectivă
transformării atelierelor și integrarea lor într -o fabri că cu flux tehnologic și tehnologie
modernă caracteristică muncii în serie industrială.
Contactul cu noii clienți s -a făcut prin asociațiile profesionale ale acestora, care căutau
în Europa de Est oportunități de af aceri. Compania a fost aleasă, fiind oportună datorită
rezultatelor financiare pozitive, publicate de Camera de Comerț și Industrie din România, prin
Topul Firmelor și apoi în urma contactului cu personalul de conducere a firmei și cu v izitatea
spațiilor de producție.
În prezent, societatea prod uce mobilă din lemn masiv pentru camere de zi, sufragerii,
dormitoare și birouri, folosind ca materie primă lemnul masiv de stejar, cireș, nuc, tei și
rășinoase. Principalele piețe de desfacere a produselor sunt Franța, Belgia, Olanda, Anglia,
Irlanda și G ermania. Unitatea de producție se află în aceeași locație cu sediul social, aceasta
întinzându -se pe o suprafață de 7 hectare, din care 3 hectare sunt ocupat e de depozitul de
materie primă, suprafața halelor de producție fiind de 11000 de metri pătrați.
Societatea este cunoscută pe piață ca ”Cioată Furniture” și se autodescrie ca fiind un
colectiv în care experiența, profesionalismul și cunoștințele tehnice ale membrilor echipei, dar
și dotările de ultimă oră , sunt caracteristicile care o diferențiază de c oncurență. În cadrul
ofertei de servicii se regăsesc modele de mobilă cu serii limitate, modele de mobilă artizanale,
totodată fiind posibilă realizarea de modele unice de mobilă, la comanda clienților. Colecțiile
de mobi lă realizate de companie sunt Dahab , Toscana, Nordic și Hunter’s.

– 30 –
3.2 Date despre S.C. Confort Impex S.R.L.

Tabelul 3.1. Informații privind S.C. Confort Impex S.R.L
I.1. Denumire companie: SC Confort Impex SRL
I.2. Cod unic de înregistrare: RO 1218632
I.3. Număr de înmatriculare: J26/1396/1991
I.4. Formă juridică de organizare: SRL
I.5. Localitate: Tirgu Mures
I.6. Cod poștal: 540252
I.7. Adresă: str. nr. sc. ap. Muresului, nr 3
I.8. Județ: Mures
I.9. Număr telefon: 0265 312522
I.10. Număr fax:0265 312116
I.11. E -mail: info@cioatafurniture.ro
I.12. Activitate principală – clasă CAEN Rev.2
I. 12.1. Cod CAEN 3109
I. 12.2. Denumire Fabricarea de mobilier

3.3 Structura organizatorică
Administratorul – având specialitatea de inginer în industria lemnului, cu o vastă
experiență în domen iu. Fiind asociat unic în firmă , are un grad mare de impl icare în
Departamentul Tehnic: p roducție, investiții, î ntreținere.
A. DEPARTAMENTUL TEHNIC
Este coordonat de 1 persoană cu studii medii de specialitate – adjunct șef department tehnic.
1. SECȚIA DE PRODUCȚIE

– 31 –
 este condusă de un șef de compartiment , tâmplar cu înaltă calificare;
 Este cea prin care materia primă (bușteanul, cheresteaua ), în completare cu materia lele
auxiliare specifice, prin operaț ii tehnologice , se transformă în produsul finit: mobilă .
Producția propriuzisă se desfășoară în două secții distincte :
 Secția cherestea ;
 Secția de mobilă .
1.1. SECȚIA CHERESTEA , condusă de 1 șef de secție și care se compune din
compartimentele :
 Depozit ;
 debitare bușteni ;
 uscare cherestea .
1.1.1 Depozitul , care este deservit de 6 muncitori direct productivi și este împă rțit în
sectoarele:
 depozit bușteni;
 depozit cherestea verde;
 depozit cherestea uscată.
1.1.2. Debitare bușteni în cherestea :
 ocupă o hală de fabricație cu suprafața de 1200 mp, deservită d e 6 muncitori direct
productivi.
1.1.3. Uscare cherestea :
 instalațiile sunt suprav egheate prin tabloul de comandă , deservite de 1 muncitor direct
productiv.
1.2. SECȚIA MOBILĂ

– 32 –
Condusă de un șef de departamen t: tâmplar cu cate gorie înaltă. Este formată din:
1.2.1. Sectorul croit , hala de fabricație modernă pe suprafaț a de 600mp:
 este deservit de 18 muncitori direct productivi;
 se realizează prefabricatele și reperele pentru mobila ce urmează a fi prelucrate prin
cooperare în ve derea obținerii de produs finit : mobilă.
1.2.2. Sectorul finisaj și ambalaj , hala de fabricație modernă pe suprafața de 1200mp:
 este deservit de 5 muncitori direct productivi;
 se realizează îmbătrânirea mobilei , finisarea cu lacuri, cea ră sau vopsea, montarea
accesoriilor, ambalarea și încărcarea în mijloacele de transport auto.
2. SECȚIA INVESTIȚII -ÎNTREȚINERE
Este împărțit în două compartimente:
2.1. Protecția muncii și protecția mediului;
 deser vită de 1 persoană specializată , care desfășoară activitățile specifice de prevenire a
accidentelor de muncă, poluare, incendii (instructaj periodic, depistarea punctelor critice,
informații asupra materialelor și tehnologiilor cu care se lucrează, gestionarea deșeurilor,
relația cu instituțiile statulu i).
2.2. Atelierul mecanic și ascuțitoria:
 deservită de 3 salariați de specialitate;
 se realizează întreținerea utilajelor și anumite lucrări de investiții ( montarea utilajelor
noi, realizarea de instalații de aer comprimat, încălzire, curent, etc.).
B. DEPARTAMENTUL : CONTABILITATE , RESURSE UMANE
Este deservit de un economist, care ealizează evidența contabilă și relația dintre firmă
și instituțiile financiare.

– 33 –

SERVICII EXTERNALIZATE
Pentru a se putea concentra asupra sectorului de producție, conducerea a optat să externalizeze
o serie de compartimente. Prin această ma sură s -a pus accent deosebit pe : specializare,
eficientizare, răspundere contractuală.
1. SERVICII DE PRODUCȚIE: oferă servicii de calitate bună, mână de lucru , instalații și
mașini specializate pentru aceste operații. Societatea a optat pentru o astfel de cooperare
pentru a putea atinge o specializare maxi mă și astfel raport calitate /preț optime. A avut astfel
posibilitatea să inve stească în punctele vulnerabile: materie primă , insta lații și mașini unelte
performante în concordanță cu cererile U.E. (instalație de exhaustare și purificare a aerului,
instalație de finisare performantă, cazane cu utilizarea deșeurilor pentru producerea agentului
termic, centru de prelucrare cu comandă nu merică , etc.);
 uscare : pentru o parte a materiei prime , societatea neputând să acopere cu capacitatea
proprie întreg necesarul de cherestea uscată;
 prelucrari mecanice , montaj și antichizare mobilă: realizează operațiile pentru care
societatea nu dispune d e utilaje performante și mână de lucru specializată;
 Serviciile de producție se realizează în subantrepriză.
2. DESIGN , oferă servicii de proiectare și consul tanță în domeniul creației și proiectării
de modele de mobilier , de omologare, avizare a modelelor ș i asistență tehnologică necesară
realizări i prototipurilor și seriei zero . De asemenea se implică în găsirea de soluții constructive
și tehnologice pentru a crește rentabilitatea produselor.
3. MARKETING , oferă servicii și consultanță în promovarea producției și produselor
efectuate de Confort S.R.L. ; rea lizarea de contacte cu clienții ; consecvență în a creea relații
trainice cu clienții î ntemeiate pe valoare veritabilă; vânzare a producției ; aprovizionare de
materii prime și materiale.
Stabilește nivelul ade cvat al așteptărilor clientului : valoarea pentru client și satisfacția
clientului sunt elemente esențiale cu care se lucrează în edificarea și gestionarea relațiilor cu
clienții.

– 34 –
4. JURIDIC: avizarea contractelor, reprezentare în instanță, etc.;
5. CONSULTANȚĂ FI NANCIAR -CONTABILĂ : verificarea bilanțurilor;
6. TRANSPORTURI : transporturi auto cu privire aprovizionarea cu materie primă și
livrarea de mobilă.
Conform structurii organizatorice, numărul total de angajați ai Confort Impex S.R.L este de 35
de persoane.
În g eneral, compania este condusă și ma nageriată având la bază softul Microsoft
Dynamics Navision (ERP NAV). Acesta este un soft de management, contabilitate, stocuri,
resurse umane și logistică. La acest soft au acces concomitent 7 persoane, de pe 7 calculato are
diferite. Achiziționarea softului a costat 80.000 euro, iar mentenanța anuală se ridică la suma
de 6000 euro, la care se mai adaugă și alte cheltuieli. Avantajul folosirii acestui soft, chiar
dacă este unul costisitor, este ca toate informațiile sunt a ccesibile tuturor instantaneu.
3.4 Capitalul întreprinderii
Persoanele jurid ice care la data bilanțului depă șesc limitele a două dintre următoarele 3
criterii, denumite în continuare criterii de mărime întocmesc situații financiare anuale care
cuprind pe lângă bil anț, cont de profit și pierdere , note explicative la situațiile financiare
anuale și două situații în plus:
 total active:
 cifra de afaceri netă ;
 număr mediu de salariați în cursul exerciț iului financiar ;
 situația modificărilor capitalului propriu;
 situația fluxurilor de numerar .
În cadrul companiei S.C. Confort Impex S.R.L., cap italul social este deț inut în proporție
de 100% de către asociatul Cioată Mili. În 1991 – anul înf iințării – capitalul social inițial a fost
de 100.000 lei (lei – 1991). Ulterior, capitalul social a fost majorat până la suma de
5000*10000 lei (5000 RON) printr -un aport de utilaje (prin felul acesta nu s -a plătit tax a
vamală pe utilajul respectiv).

– 35 –
Strategia companiei a fost de a reinvesti profitul în mijloace fixe, materii prime și
materiale. Dividendele ridicate de asociat au reprezentat doar 2 -5% din profitul rezultat în
scopul rotunjirii veniturilor asociatului, întrucât salariul acestuia în întreprindere este minim
legal datorită taxelor și impozitelor mari care se plăt esc pe retribuția salarială (salariatul
plătește 32.5% din salariul brut, iar anagajatorul 21.5%).
Totodată, r eevaluarea imobilizărilor corporale nu s -a facut în anul 2016. Acestea sunt
reevaluate din 3 în 3 ani pentru a beneficia de plata în regim diminu at a impozitelor și taxelor
locale. Procesul de reevaluare a fost realizat în anul 2014, întreprinderea având rezerve din
reevaluări din anii anteriori în sumă de 254.838 lei.
Numerarul și echivalentul de numerar sunt evidențiate în bilanț la costuri. Nume rarul
cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere. Echivalentele de numerar sunt
investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în sume
cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificati v de sc himbare a valorii. La
31.12.2016 , disponibilitățile erau în sumă de 9.223.371 lei, întrucât compania în perioada
noiembrie -martie se aprovizionează cu masa lemnoasă necesară pentru producția unui an
întreg. Achiziționarea masei lemnoase se face în v olum de 5,000 m3, de la ROMSILVA, prin
intermediul licitațiilor cu plata imediată înain te de ridicarea masei lemnoase.
Autofinanț area este forma de finanțare prin eforturi proprii , cu resurse generate de
activitățile întreprinderii . Este acea parte de bogăție reținută pentru nevoile de finanțare a
exercițiilor financiare viitoare. Întreprinderea nu a apelat până în prezent la surse de finanțare
externe.
La nivelul întreprinderii, ca resurse de finanțare proprii, se utilizează:
 profitul net;
 amortizarea;
 provizioanele;
 resursele rezultate din dezinvestiri.
La sfârș itul fiecărui an, profitul net al S.C. Confort Impex S.R.L. se repartizează pe
următoarele destinații:

– 36 –
 destinațiile prevăzute expres de către legislație : rezerve legale;
 destinațiile prevăzute potrivit actului constitutiv : rezerve statutare;
 destinațiile hotărâte de AGA : dividende, capi tal social , alte rezerve;
 acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, plata obligațiilor către bugetul de
stat.
3.5 Analiza indicatorilor
Compania, din punc t de vedere financiar, este rentabilă. Profitul brut realizat la
31.12.2016 este de 2.622.718 lei, reprezentând 11,36 % din CA (cifra de afaceri) care a fost în
2016 de 23.070.748 lei.
Întreprinderea are o marjă de profit între 4 -25% din totalul veniturilor . Rentabilitatea
acesteia în rândul entităților care au acelaș i obiect de activitate este medie (firme cu CAEN
3109 ”Fabricare de mobiliea”).
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile totale.
Solvabilitatea S.C. Con fort Impex S.R.L. este medie, datoriile mai mici de un an ridicându -se
în anul 2016 la 14.529.121 lei.
Cifra de afaceri (CA):
Cifra de afaceri (CA) reprezintă totalul veniturilor unei entități economice, pe perioada
unui exercițiu financiar.
Cifra de afaceri a înregistrat următoarele valori:
CA 2016 = 23.070.748 ;
CA 2015 = 22.545.300 ;
CA 2014 =11.879.993 ;
CA 2013 = 12.777.632.

– 37 –

Graficul 3.2. Evoluția cifrei de afaceri
Anul 2014 a înregistrat o scădere a veniturilor total e. În următorii doi ani analizaț i, cifra
de afaceri a întreprinderii s -a ridicat la o valoar e de aproximativ 23.000.000 lei, asta
însemnând o creștere constantă a vânzărilor.

Profitul brut:
Profitul brut reprezintă suma obținută din diferența dintre veniturile totale și cheltuielile
totale.
S.C. Confort Impex S.R.L. a înregistrat:

Profit brut 2016 = 2.622.718 ;
Profit brut 2015 = 2.670.663 ;
Profit brut 2014 = 1.320.075 ;
Profit brut 2013 = 957.177 . 12,722,63211,879,99322,545,30023,070,748
05,000,00010,000,00015,000,00020,000,00025,000,000
2013 2014 2015 2016

– 38 –

Graficul 3.3. Evoluția profitului brut și a profitului net
Profitul înregistrat de întreprindere a înregistrat o evoluție ascendentă de -a lungul anilor
analizați, excepție făcând anul 2016 în care s -a înregistrat o scădere de 47.945 lei
Rezulta tul exploatării
Rezultatul exploatării (RE) reprezintă profitul sau pierderea înregistrată de întreprindere
în urma activității de producție .
RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare
Au fost înregistrate următoarele rezultate:
RE2016= 22.330.106 – 19.838.108 = 2.491.998
RE2015= 21.919.492 – 19.379.088 = 2.540.404
RE2014= 11.510.562 – 9.122.340 = 2.388.222
RE2013= 12.266.798 – 9.541.484= 2.725.314 957,1771,320,7182,670,663 2,622,718
811,4801,130,8862,297,090 2,303,278
0500,0001,000,0001,500,0002,000,0002,500,0003,000,000
2013 2014 2015 2016

– 39 –

Graficul 3.4. Evoluția rezultatului exploatării
După cum se poate observa în acest grafic, rezultatul exploatării (profitul din exploatare)
a scăzut brusc în anul 2014 la 2.388.222 lei , diferența dintre anul 2013 și anul 2014 fiind de
337.092 lei. Ulterior , s-a constatat o creștere în următorii ani, dar valoarea înregistrată în anul
2016 nu a depășit -o pe cea din anul 2013.

Activul economic:
Activ economic (AE) = Active imob. + ACR nete = Cap. Proprii + Datorii cu scadență
peste 1 an .
AE 2016 = 2.668.691 + 11.865.559 = 14.534.450
AE 2015 = 2.315.427 + 9.970.804 = 12.286.231
AE 2014 = 2.691.139 + 7.400.079 = 10.091.218 2,725,314
2,388,2222,540,4042,725,314
2,200,0002,300,0002,400,0002,500,0002,600,0002,700,0002,800,000
2013 2014 2015 2016

– 40 –
AE 2013 = 3.052.841 + 6.250.700 = 9.303.541

Graficul 3.5. Evoluția activ ului economic
Așa cum rezultă din graficul de mai sus, activul economic a cunoscut o evoluție
constantă pe parcursul celor 4 ani analizați. Acesta a crescut de la valoarea de 9.303.541 lei
înregistrată în anul 2013, până la valoarea de 14.534.450 lei, înregistrată în anul 2016,
majorarea totală fiind de 5.230.909 lei.
Rentabilitatea economică
Rata rentabilității economice (Rec) indică contribuția pe care au avut -o activele în
obținerea rezultatelor:
Rec = EBIT 1
Active totale 1 , unde EBIT = Profit brut.
Astfel au fost obținute următoarele rezultate:
Rec 2016 = 2.622.718
29.099.294 = 0.0901 => Rata Rec 2016 = 9,01 %.
9,303,54110,091,21812,286,23114,534,450
02,000,0004,000,0006,000,0008,000,00010,000,00012,000,00014,000,00016,000,000
2013 2014 2015 2016

– 41 –
Rec 2015 = 0,1121 => Rata Rec 2015 = 11,21 %.
Rec 2014 = 0.0774 => Rata Rec 2014 = 7,74 %.
Rec 2013 = 0.0604 => Rata Rec 2013 = 6,04 %.

Graficul 3.6. Evoluția ratei rentabilității economice
Conform graficului, rata rentabilității economice a cunoscut un proces de creștere
constantă până în anul 2015, iar în anul 2016 s -a diminuat cu 2,2% față de anul precedent.
Rentabilitatea financiară
Rata rentabilității financiare (Rfin) indică gradul de eficiență cu care capitalul investit de
către acționari a fost utilizat.
Rfin = PN
CPR , unde PN = profit net și CPR = capitaluri proprii.
Astfel, au fost obținute următoarele :
6.04%7.74%11.21%
9.01%
0.00%2.00%4.00%6.00%8.00%10.00%12.00%
2013 2014 2015 2016

– 42 –
Rfin 2016 = 2.303.278
14.300.986 = 0,161 => Rata Rfin 2016 = 16,1 %.
Rfin 2015 = 0,1901 => Rata Rfin 2016 = 19,01 %.
Rfin 2014 = 0.1143 => Rata Rfin 2016 = 11,43 %
Rfin 2013 = 0.0892 => Rata Rfin 2016 = 8,92 %.

Graficul 3.7. Evoluția ratei rentabilității financiare
La fel ca și în cazul rentabilității economice, rata rentabilității financiare a înregistrat un
proces de creștere, ajungând la 19,01% în anul 2015. Anul următor a înregistrat o diminuare a
acesteia cu 2,91%, ceea ce indic ă o scădere a eficienței utilizării capitalului investit de către
acționari.
Marja comercială
Marja comercială (MC) măsoară câștigurile care sunt atașate vânzărilor, pentru toate
părțile componente ale afacerilor: produse, clienți, canale și zone de desfacere.
MC = Venituri din vânzarea mărf urilor – Cheltuieli privind mărfurile
MC 2016 = 94.245 – 86.999 = 7.246
8.92%11.43%19.01%
16.10%
0.00%2.00%4.00%6.00%8.00%10.00%12.00%14.00%16.00%18.00%20.00%
2013 2014 2015 2016

– 43 –
MC 2015 = 530 – 412 = 118
MC 2014 =13.210 – 7.405 = 5.805
MC 2013 =23.366 – 5.499 = 17.867

Graficul 3.8. Evoluția marjei comerciale
În perioada analizată, marja comercială s -a aflat într-un proces de scădere de -a lungul
anilor, în anul 2015 înregistrându -se o valoarea foarte scăzută, de 188 lei. Începând cu anul
2016, marja comercială a fost de 7.246 lei, mai mare cu 7.128 lei față de anul 2015.
Viteza de rotație a activelor :
Viteza de rotație a activelor circulante este un indica tor ce caracterizează eficiența
folosirii activele circulante ale într eprinderii. Acesta se calculează cu ajutorul altor doi
indicatori:
Viteza de rotație a activelor totale (Vrot) = CA
TA
Vrot 2016 = 23.070.7 48
29.099.294 = 0,79 ori
17,687
5,805
1187,246
02,0004,0006,0008,00010,00012,00014,00016,00018,00020,000
2013 2014 2015 2016

– 44 –
Vrot 2015 = 22.545.300
22.257.035 = 1,01 ori.
Vrot 2014 = 0,69 ori.
𝑉𝑟𝑜𝑡 2013 = 0,80 ori

Graficul 3.9. Evoluția vitezei de rotație a activelor
După cum se poate observa în grafic, cea mai mare viteză de rotație a activelor
întreprinderii a fost înregistrată în anul 2014 (1,01 ori), iar cea mai mică în anul 2015 (0,69).
Anii 2013 și 2016 au fost asemănători din acest punct de vedere, înregistrând valori
asemănătoare (0,8 ori). Așadar, anul cu cea mai mare eficiență în utilizarea activelor
întreprinderii a fost 2014.
Durata de rotație a activelor:
Durata de rotație a elementelor de activ (Drot) = A̅
CA∗360;
Drot 2016 = 26.394.680
23.070.748*360 = 411,86.
Drot 2015 = 21.489.536
22.545.300*360 = 343,14.
0.8
0.691.01
0.79
00.20.40.60.811.2
2013 2014 2015 2016Viteza de rotație a activelor

– 45 –
Drot 2014 = 434,92.
Drot 2013 = 360,07.

Graficul 3.10. Evoluția duratei de rotație a activelor
Cea mai mică durată de rotație a activelor a fost înregistrată în anul 2015 ( 343.14 ), iar
cea mai mare în anul 2014 (434.92).
Numărul de rotații al activelor:
Numărul de rotații (Nr. Rot.) = 360
Drot
Nr. Rot. 2016 = 360
411,86 = 0.85.
Nr. Rot. 2015 = 360
343,14 = 1,04.
Nr. Rot. 2014 = 0,82.
Nr. Rot. 2013 = 0,99.
360.07434.92
343.14411.86
050100150200250300350400450500
2013 2014 2015 2016

– 46 –

Graficul 3.11. Evoluția numărului de rotații al activelor
Anii 2013 și 2015 au fost asemănători din punct de vedere al numărului de rotații al
activelor (aproximativ 1), dar și anii 2014 și 2016 (aproximativ 0,80).
Lichiditatea
Lichiditate curentă = Active curente
Datorii curente
Lichiditate curentă 2016 = 26.394.680
14.529.121 = 1,81
Lichiditate curentă 2015 = 21.489.536
11.527.704 = 1,86
Lichiditate curentă 2014 = 2,06
Lichiditate curentă 2013 = 1,95.
0.99
0.821.04
0.85
00.20.40.60.811.2
2013 2014 2015 2016

– 47 –

Graficul 3.12. Evoluția lichidității curente
Așa cum reiese din graficul de mai sus, lichiditatea curentă cea mai mare a fost
înregistrată în anul 2014 , iar cea mai mică în anul 2016.
Lichiditate imediată
Lichiditate imediată = Active curente – Stocuri
Datorii curente
Lichiditate imediată 2016 = 26.394.680 – 9.593.508
14.529.121 = 1,15
Lichiditate imediată 2015 = 21.489.536 – 8.244.095
11.527.704 = 1,14
Lichiditate imediată 2014 = 0,90.
Lichiditate imediată 2013 = 0,84.

1.952.06
1.86
1.81
1.651.71.751.81.851.91.9522.052.1
2013 2014 2015 2016

– 48 –

Graficul 3.13. Evoluția lichidității imediate
Lichiditatea imediată a înregistrat un proces de creștere de -a lungul perioadei analizate,
cea mai mare valoare fiind de 1,15 în anul 2016.
Gradul de îndatorare generală:
Acest indicator evidențiază proporția finanțării datoriilor totale ale întreprinderii pe
seama capitalurilor proprii. Trebuie menționat că datoriile S.C. C onfort Impex S.R.L sunt pe
termen scurt, întreprinderea neavând datorii pe termen lung.
Grad de îndatorare generală = Datorii totale
Capitaluri proprii x 100
Grad de îndatorare generală2013 = 71,97%
Grad de îndatorare generală2014 = 70,38%
Grad de îndatorare generală2015 = 93,16%
Grad de îndatorare generală2016 = 101,59% 0.840.91.14 1.15
00.20.40.60.811.21.4
2013 2014 2015 2016

– 49 –

Graficul 3.14. Evoluția gradului de îndatorare generală
Gradul de îndatorare generală s -a situat aproximativ la același nivel în primii doi ani
analizați (71%). În următorii doi ani s -a înregistrat o creștere a acestui indicator. În totți cei
patru ani, nivelul atins este unul nerecomandat. Intervalul de siguranță financiară este de
maxim 50%.
Rata solvabilității generale:
Rata solvabilității generale = Datorii tota le
Total active x 100
Rata solvabilității generale2013 = 41,28%
Rata solvabilității generale2014 = 40,81%
Rata solvabilității generale2015 = 48,40%
Rata solvabilității generale2016 = 49,92%

71.97% 70.38%93.16%101.59%
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
2013 2014 2015 2016

– 50 –

Graficul 3.15. Evoluția ratei solvabilității generale
Conform graficului de mai sus, cu excepția anului 2014, rata solvabilității generale s -a
aflat într -o creștere continuă, cea mai mare valoare înregistrându -se în anul 2016 (49,92%).
Pentru a se încadra în intervalul de siguranță financiară, nivelul recomandat ar t rebuie să fie de
maxim 30%.

41.28% 40.81%48.40%49.92%
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%
2013 2014 2015 2016

– 51 –
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Compania a reușit ca în 25 de ani de activitate să realizeze o unitate de producție cu
tehnologie avansată, comparabilă cu cea din Uniunea Europeană. Produsele fabricate în
companie au o calitate peste medie, fiind exportate ăn U.E., unor piețe cu exigențe mari.
Aceste rezultate de ordin tehnic și calitativ s -au concretizat prin munca unui colectiv de
salariați cu calificare de specialitate, fiind foarte buni cunoscători ai meseriei practicate. Nu a
lipsit însă nici consecvența, seriozitatea și exigența, principii după care compania se ghidează,
enunțate în ”Crezul” companiei care poate fi regăsit în documentele anexe ale proiectului.
Performanțele financiare au fost atinse printr -o justă gestionare a veniturilor și
cheltuielilor, reducerea pe cât posibil a costurilor suplimentare, crearea unui cash de siguranță.
Compania nu a beneficiat de credite niciodată înrucât nu a fost pusă în situația să platească
penalizări, amenzi sau majorări de întârziere . S-a bazat pe puterea financiară proprie,
cumpătare și foarte multă analiză financiară, în sensul că toate prețurile stabilite pentru
produsele fabricate au fost calculate și analzate în detaliu fără să se urmarească un profit
maxim, dar s -a ferit și de p rofitul minim.
Riscurile de neîncasare în ultima perioadă au fost acoperite cu scrisori de garanție
bancară a căror valoare acoperă facturile emise și producția în curs.
Întreprinderea nu este ocolită însă nici de deficiențe. În activitatea firmei, principala
deficiență o reprezintă ponderea a 80% din producție către un singur client. Acesta duce la o
dependență în ceea ce privesc cererile extracontractuale care trebuiesc de multe ori îndeplinite
(comenzi cu livrare rapidă, presiune pe reduceri de pr eț – discounturi).
Producția este axată în proporție de 90% pe utilizarea speciei de stejar (esență de lemn la
modă) cerută pe piață de majoritatea firmelor de producție de mobilier pentru comunitatea
europeană. De aici apare o cerere mare de masă lemnoasă (stejar) , oferta este constantă,
conform normativelor de tăiere elaborate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, iar
prețurile sunt în creștere continuă. Problema pe care societatea va trebui să o rezolve este
stocul de cherestea subscurtă, care bl ochează o sumă mare de bani fără să fie rulată. Ca și o
recomandare, aș propune utilizarea cât mai eficientă a masei lemnoase și redarea în circuitul
economic a stocurilor de cherestea subscurtă prin realizarea de noi produse. Acestea ar putea fi

– 52 –
semifabri cate sub formă de panouri realizate prin înnădirea elementelor scurte, prin încăiere și
vânzarea lor în unitățile de bricolaj. Pentru aceasta este nevoie de o investiție de 300.000 euro,
a cărei amortizare s -ar putea realiza în 10 ani.
În județul Mureș, i ndustria de prelucrare a lemnului este devoltată. Există foarte multe
unități de producție care absorb mâna de lucru disponibilă din județ. În ultimii 10 ani, din
cauza lipsei școlilor profesionale de meserii, au apărut deficiențe în a găsi mână de lucru
calificată în meseriile de bază: tâmplari, vopsitori sau în meseriile adiacente: electricieni,
ascuțitori, motostivuitoriști, mecanici. Deasemenea, în ultimii 10 ani, Facultatea de
Industrializare a Lemnului a școlarizat un număr mic de absolvenți de ingine ri de industria
lemnului. Drept consecință, compania are greutăți în a -și pregăti personalul de conducere din
următorii 10 ani întrucât personalul nou angajat nu are deprinderile practice necesare
calificării, aceasta din urmă fiind doar pur teoretică.
În final, doresc să menționez că lucrarea de licență realizată pe baza studiului efectuat
despre această companie m -a ajutat mult la înțelegerea și aplicarea în practică a noțiunilor de
gestiune financiară și de finanțare a unei întreprinderi, dar și la mărir ea sferei mele de
cunoaștere prin prezentarea fabricii din punct de vedere al etapelor procesului de producție și
până la gestiunea finanțelor întreprinderii.

– 53 –
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

 Bărbulescu Constantin , Economia și gestiunea întreprinderii , editura Economică,
București, 1995.
 Bistriceanu Gheorghe D., Finanțele agenților economici, editura Economică, București,
2001.
 Gavrilaș Gheorghe, Costul capitalului, editura Economică, București, 2007.
 Gheorghe Sandu, Finanțarea întreprinderii, editura Economică, București, 2002.
 Legea 31/1990 privind societățile comerciale.
 Neagoe Ion, Finanțele întreprinderii, editura Ankarom, Iași, 1997.
 Onofrei Mihaela, Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București, 2004 .
 Onofrei Mihaela, Finanțele într eprinderii, e ditura Universității A. I Cuza, Iași, 2003.
 Stroe Radu, Gestiunea financiară a întreprinderii – note de curs și aplicații, editura
ASE, București, 2003.
 Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanțe și gestiune financiară a întreprinderii, editura
Economică, București, 1998.
 Vasile Ilie, Gestiunea financiară a întreprinderii, editura Meteora Press, București,
2000.
 http://contabilul.manager.ro/a/2478/operatiuni -privind -creditele -bancare -pe-termen –
mediu -si-lung.html
 http://www.antreprenor.su/2012/ 07/sursele -de-finantare -unei-afaceri.html
 http://www.biblioteca -digitala.ase.ro
 https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/finante/finante -corporative -curs-1-86616.html

– 54 –
ANEXE