Cuprins ………………………………………………….. …………………………………………………. [604351]

[1]
Cuprins ………………………………………………….. ………………………………………………. ……………………………..1

Introducere ………….. ……………………………………………………………. …………………….. ……………………………2

I.ASPECTE TEORETICE …….. …………………………. ……………………………………………….. ……………………2
I.1.Persoanele vârstnice, categorie socială cu impact econo mic major în societate – o
provo care pentru serviciile de asistenț ă socială …. …………………………………. ……………… …..2
I.2.Evoluția europeană și globală a populației vârstnic e …………………….. ………………………. …..5
I.3.Caritas România – parte a sistemului de susținere a populației vârstnice ………………. ………5
I.4.Importanța adaptarii psihice ……….. …………………………………… ……………………………… …….6
I.5.Importanța adaptării psihice la bătrâni instituționalizați …………………. ……………………. …….6
I.6.Obiectivele și i potezele cercetării ……………………….. ………………….. …………………………. ……7

II.METODOLOGIA CERCETĂRII ……………………. ………………………. …………………………………….. ……8
II.1.Participanții la studiu ………………. ………………………………. …………………………………… ………8
II.2.Chestionare utilizate în cadrul cercetării. ……………………….. ……………………………. ………. …8
II.3.Procedura ……………….. ……………………. …………… …………………………………………………… …9
II.4.Design ………………….. …………………….. ………………………………………………………………. …..9
II.5.Rezultate așteptate și analiza datelor ………… …………… ……………………. ………………………… 9

III.ANALIZA, ÎNTERPRETAREA ȘI PREZENTAREA REZ ULTATELOR …………………………. …..9
III.1. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezult atelor pentru ipoteza numărul 1 ……………. …..9
III.2. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezultatelor pentru ipoteza numărul 2 …………….. ….10
III.3. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezult atelor pentru ipoteza numărul 3 ……… ………. ..12
III.4. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezult atelor pentru ipotez a numărul 4 …………….. ….13

IV.CONCLUZII …………… ………. …………….. ……………………………………………………………………….. ……..1 4

V.LIMITELE CERCETĂRII ………. ……………………….. …………………………………….. …………………………1 5

VI.APLICABILITATEA REZULTATELOR CERCETĂRII ……………. …………………….. ………… …….1 5

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….. …………………………1 6

ANEXE ……….. ……………………………………………………………………………………………………. …….18
Anexa 1: Chestionar demografic ………………………………………………………. ……………………….. 18
Anexa 2: Chestionarul Stilului Defensiv – 60/DSQ 60 ………………………… ………….. ……………. 19
Anexa 3: Chestionarul COPE ……………………… ..……………………… ………. ……… 21

[2]
Introducere
Alegerea prezentei cercetării a fost determinată de e xperiența personală de
aproximativ 10 ani în asistarea vârsticilor în condiții, instituționalizați sau neinstituționalizați,
a persoanelor fără adăpost, a vârstnicilor în diferite condiții medicale, resp ectiv de la
probleme asociate vârstei până la vârstnici gravi bolnavi sau în faze terminale .
Un alt motiv pentru alegerea temei de licență a fost determinat de amploarea
fenomenului de îmbătrânire a populației, fapt demografic cu semnificative implicații s ociale și
economice atât în România, în Europa cât și la nivel global.
Alegerea temei de cercetare a fost determinată și de studiile la nivel de licență în
psihologie precum și de experiența deținută ca urmare a participării la studii focalizate pe
analiz a adaptă rii și apărării psihice , desfășurate în centrele Federației Caritas a Diecezei
Timișoara. Astfel, am observat importanța analizei adaptării și apărării psihice la diferite
categorii de populații vulnerabile sau în diferite condiții medicale/clinic e.
Totodată, p articiparea , ca operator de date , la adaptarea, traducerea și validarea pe
eșantion românesc a celor mai utilizate și validate instrumente de analiză a adaptării și
apărării psihice dincircuitul științific înternațional, respectiv Chestionar ul COPE , utilizat în
evaluarea mecanismelor de coping, și Chestionarul DSQ 60, folosit în evaluarea
mecanismelor de apărare psihică.
Având în vedere obiectivele cercetării, în situația validării lor prin ipotezele de
cercetare postulate, posibilitatea opt imizării adaptării psihice în mod specific la persoanele
vârstnice instituționalizate precum și realizarea unei modalități de consiliere de către asistenții
sociali pentru această categorie de vârstă concomitent cu personalizarea programelor de
asistență s ocială pe categorii de vârstă a fost un alt factor determinant în alegerea temei de
cercetare.

I. ASPECTE TEORETICE

I.1. Persoanele vârstnice , categorie socială cu impact economic major în societate – o
provo care pentru serviciile de asistență socială.
Într-un studii recente ale Organizației Mondial e a Sănățății (Tarricone și Tsouros, 2008 ;
www.who.int/gho/publications/world_health_statistics/en/ ) arată necesitatea adaptării la actualele
schimbări demografice, structurale , economice și sociale printr -o abordare actualizată în furnizarea de
servicii sociale , fapt evident și la nivelul Uniunii Europene în baza publicării unor statististici actuale
(EUROSTAT , 2017;
http://ec.europa.eu/eurostat/product?code=demo_pjangroup&language=en&mode=view ).
În ultima perioada de timp percepția persoanei vârstnice este dezavantajată din punct de
vedere al diminuării resurselor fizice (Rusu, Vîlcu, Petrescu, 2007 ; Sălăgean, 2009) , a celor financiare

[3]
concomitent cu riscul apariției problemelor multiple de sănătate fizică și mentală ( Confederația
Caritas România , www.caritasromania.ro/ ).
Atât in Romania , cât și Europa , de la mijlocul secolulu i XX asistăm la îmbatrânirea populației
într-un ritm alert cu semnificații sociale și economice majore comcomitent cu scaderea natalitatii si
scăderea numărului persoanel or active din randul populatiei (Sorescu, 2005) ,
În iulie 2013 populația din România de peste 60 de ani a fost de 4.548.043 persoane, respe ctiv
21,4% din populația totală. În acest context, Romania are deja caracteristicile și consecintele
economice, sociale , complexe ale unei populatii imbatranite demografic .
Fenomenul de îmbătrânire dem ografică este accentuat, ecartul dintre populația de vârstnici de
65 ani și populația de tineri de 0-14 ani crescând cu aproximativ 400.000 de persoane, respectiv 3,436
milioane faț ă de 3,059 milioane de persoane, potrivit unui comunicat recent al Institut ului Național de
Statistică (http://www.insse.ro/ , 2017). De asemena, s -a constatat o creștere a indicelui de îmbătrânire
comparativ cu 1 ianuarie 2015 și s-a remarcat scăderea ponderii tinere (0 -14 ani) concomitent cu
creșterea ponderii populației vârstnice de 65 ani și peste 65 de ani), i ndicele de îmbătrânire
demografică crescând de la 109,6 (la 1 ianuarie 2015) la 112,3 persoane vâ rstnice la 100 persoane
tinere pentru data de 1 ianuarie 2016 .
O consecință a acestui fap t nu este reprezentat ă doar de aspecte cum sunt: urbanizarea,
industrializarea si modernizarea, aspecte care schimba scala de valori, precum și creșterea
interdependentei membrilor familiei . În acest context, cei mai afectati sunt batranii care cu ecva tim p
în urmă aveau locul in familie iar, în prezent, întâmpină probleme cum sunt: aband onul,
institutionalizarea sau izolarea (Petrescu, Rusu, 2008) .
De asemenea, sunt prezente o serie de aspecte noi privind această categorie de vârstă,
respectiv (Mureșan, 19 99; Țarcă, Țarcă, Țarcă, 2006 ; Teșliuc, Pop, Teșliuc, 2001 ; Sorescu, 2005 ):
 aparitia "varstei a patra" ("c ei mai batrani dintre batrani", peste 80 de ani) in crestere;
 scaderea populatiei europene;
 modificarea comportamentului uman de reproducere;
 crester ea mortalitatii ;
 migratia cu consecinț ă directă asupra populației ocupate/active a României;
 populatia Romaniei se reduce constant;
 proces ul de imbatranire demografica concomitent cu scaderea natalitatii ,
 cresterea sperantei de viata ;
 cresterea segmentului de populatie varstnică ( 65 ani si peste);
 cresterea ponderii populației varstnice , de 65 ani si peste, de la 10,3% (in 1990) la 15,0%
(in 2012) , astfel ca la data de 1 ianuarie 2012 ponderea populatiei tinere să fie egala cu
ponderea populatiei varstnice .
Din punct de vedere al caracteristicilor populației vârstnice se poate observa (Muntean, 2009;
Sorescu, 2005 ; Zamfir, Zamfir, 1995 ):
 apariția unor modificări în cadrul populatiei din punct de vedere al fertilității si
persoanelor active ;
 diversificarea populației varstnice în subgrupe de varstnici "mai tineri" (65 -74 ani),
"mai batrani" (75 -84 ani), respectiv longevivii (85 ani si peste);
 tendinta de crestere a varstnicilor "mai batrani" (de la 820,7 mii in 1990, la 1,2
milioane in 2012) comparativ cu subgrupa de varstnici "mai tineri" (de la 1,4 milioane
in 1990, la 1,8 milioane in 2012) ;
 din 822 mii persoane, reprezentând creșterea populatiei varst nice in perioada 1990 –
2012, 60,4% revine grupei de 75 ani si peste 75 de ani;
 imbatranire a demografica est e accentuat ă in mediul rural comparativ cu cel urban;

[4]
 cresterea ponderii femeilor in cadrul p opulatiei varstnice ;
 cresterea solicitărilor pentru servicii de asistență socială si medicală pentru persoanele
vârstnice .
Din punct de vedere al populatiei varst nice active , îmbatranirea populatiei totale are impact
puternic pe pietei muncii prin micsorarea numarului populatiei active tinere, cresterea numarului
persoanelor varstnice implicate în activitatea economica (Sălăgean, 2009; Sorescu, 2005) .
În prezent, la nivel global , cele mai afectate țări de imbatranirea demografica sunt țările
dezvoltate cum sunt Japonia (Teșliuc, Pop, Teșliuc, 2001) , Statele Unite, Europa si Rusia, fapt explicat
prin nivelurile diferite de natalitate si fertilitate, fenomenele de mi gratie, nivelul duratei medii a vietii
și ratei mortalitatii generale concomitent cu cresterea duratei medii a vietii. Astfel are loc fenomenul
de schimbarea echilibrului dintre generatii cauzat de îmbatranirea populatiei ca fenomen global, cu
implicații majore în toate tarile lumii, fenomen asociat cu diminuarea natalitatii concomitent cu
scaderea numarului de copii și creșterea numarului varstnicilor .
Din punct de vedere global, î mbatranirea populatiei ca și proces evolutiv arat , pe parcursul
secolului XX, că numărul persoanelor varstnice a fost in crestere constanta, fenomenul fiind prezent si
in secolul XXI. Astfel, în anii 50 din secolul XX ponderea varstnicilor la nivel global/mondial , a fost
de 8% ( Sorescu, 2005 ), in anul 2050 această categorie va creste la 22% din populatia globală, cu șanse
minime ca nivelul natalitatii sa scadă la valorile din ultima jumătate a secolului XX, procesul de
imbatranire a populatiei fiind proces ireversibil (Sorescu, 2005) .
La nivel mondial, în prezent, numărul persoanelor care imbatranesc, creste mai accelerat
comparativ cu alte grupe de varsta; la inceputul anului 2012 numarul persoanelor cu vârsta de 60 ani si
și cu vârsta de peste 60 de ani a fost de aproximativ 810 milioane de persoane urmând ca în 2050,
numar ul persoanelor cu vârsta de 60 ani si și cu vârsta de peste 60 de ani să fie de 2 miliarde ,
depășind, astfel, numărul copiilor (Teșliuc, Pop, Teșliuc, 2001) .
Așa cum se poate observa, în ultimii aproximativ 70 de ani, îmbătrânirea populației a devenit
un fenomen global, prezent în ritm alarmant în mod special în țări occidentale, în mod evident, și
alaremant, în Europa (Sorescu, 2005) . În baza datelor datelor ONU, și predicției privind această
categorie de vârstă, procentul populației de vârsta a treia est e ascendent, fapt ce permite o perspectivă,
și predicție sumbră totodată: îmbătrânirea populației are un nivel critic în secolul XXI, fiind evidențiat
un declin natural al natalității concomitent cu îmbătrânirea excesivă a populației.
În baza acestor info rmații actuale, retrospective și predictive, Adunarea Mondială a
Persoanelor Vârstnice (Teșliuc, Pop, Teșliuc, 2001) are în vedere promovarea unor măsuri preventive
și de adaptare la situația îmbătrânirii populație focalizate pe :
 creșterii calității vieți i persoanei;
 facilitarea accesului la asistență medicală;
 prevenirii marginalizarii și excluderii sociale a persoanei vârstnice;
 optimizarea serviciilor la domiciliul persoanei .
Astfel, a sistența socială ca parte a protecției sociale are la bază pri ncipi ul universalității și
solidarității fără ca beneficiarii să fi avut contribuții personale anterioare comparativ cu sistemul
asigurărilor sociale unde beneficiarii sunt condiționați de contribuții anterioare la sistemul asigurărilor
sociale (Sălăgean, 2009 ).

I.2. Evoluția europeană și globală a populație i vârstnice
La nivel european se estimează că populația este în continuu proces de îmbătrânire ,
reprezentând cea mai mare provocare socială și economică pentru societățile europene în acest secol,
provocar e ce va avea în vedere statele membre cu impact major asupra Uniunii Europene cu accent pe
susținerea unei îmbătrâniri sănătoase și active la nivel european, fapt ce va determina o s cădere a

[5]
presiunii pentru sistemele de sănătate cu efect pozitiv din punc t de vedere al creșterii economice la
nivel european (www .caritasromania .ro/ ).
Astfel, pentru începutul anului 2015, în UE -28 trăiau aproximativ 508,5 milioane de locuitori
iar la nivelul teritoriului UE -28 aproximativ 18,9 % din populația totală o repr ezenta populația
vârstnică ( de cel puțin 65 de ani) conform datelor EUROSTAT (2017;
http://ec.europa.eu/eurostat/product?code=demo_pjangroup&language=en&mode=view ).
Conform unor date recente p ână la jumătatea secolului XXI numărul persoanelor vârstnice va
ajunge la aproximativ 2 miliarde de persoane din populația globală. În aceste condiții , sistemele de
asistenșă socială vor trebui să se adapteze la cerințele speci fice situației, respectiv compatibilizarea
sistemelor de sănătate cu cerințele acestei categorii de populație în continuă creștere concomitent cu
creșterii deficitului de persoane active și creșterea solicitării de asistență medicală.

I.3. Caritas Români a – parte a sistemului de susținere a populației vârstnice
Ca membră a Caritas Europa , Caritas România a fost și este implicată în mod permanent în
acordarea de asistență și suport persoanelor vârstnice.
Totodată, Caritas România a contribuit cu furnizarea de date și informații provenite din
activitatea de servicii de îngrijire de lungă durată , atât la domiciliu cât și la centrele Caritas pentru
grupurile vulnerabile , grup din care fac parte și categoria populației vârstnice, susținând necesitatea
realiz ării și promovării unui sistem de asistare a persoanelor vârstnice pe termen lung.
În baza experienței deținută, Caritas România susține asistarea persoanelor vârstnice prin
următoarea serie de măsuri (www .caritasromania .ro/ ):
 cooperarea și schimbul de e xperiență la nivelul țărilor europene, printr -o rețea europeană,
privind legislația, bunele practici șoi legislația privind persoanele vârstnice. optimizarea
serviciilor de asisstență la domiciliu din punct de vedere al extinderii, accesibilității,
îmbunătă țirii și completării gamei de servicii prestate, respectiv mobilizare, recuperare, masă
pe roți și îngrijire paliativă,
 realizarea de studii și cercetări focalizate pe nevoile specifice ale persoanelor vârstnice,
 păstrarea în societate a persoanelor vârstn ice prin centre de zi , voluntariat
motivarea/mobilizarea v ârstnicilor pentru activități de voluntariat,
 realizarea și promovarea unui sistem de avertizare și semnalare a situațiilor critice la vârstnici
pentru următoarele situații: demență, persoane vârstn ice singure, imobilizați pațial, persoane
vârstnice aflate în zone izolate, vârstnici dependenți,
 promovarea și realizarea secțiilor de geriatrie în spitale,
 optimizarea legislației privind persoanele vârstnice,
 consilierea persoanelor vârstnice pentru ac eastă perioadă a vieții,
 realizarea de alternative la spitalizăre pentru cazul vârstnicilor bolnavi cronici ,
 facilitarea accesibilității la serviciile de recuperare de medie și lungă durată în cadrul unor
centre specializate pentru vârstnici,
 promovarea ș i introducerea serviciilor hospice,
 devoltarea și promovarea de politici și planuri de acțiune pentru persoanele vârstnice,
 campanii de educație și sensibilizare a generației tinere față de perosanele vârstnice

I.4. Importanța adaptarii psihice
În perioada de timp a crescut semnificativ interesul pentru mecanismele de ap ărare psihică și
cele de coping în diverse domenii cum sunt domeniul social, asistență socială, psihologia socială,
evaluarea personalității (Cramer, 19 91 a, b; 1998 a; 2000; 2006) și psihopatologiei, a modalităților de
apărare psihică și de optimizare a adaptării psihice (Bond, 2004), interesul pentru adaptarea psihică

[6]
psihică fiind major și pentru alte domenii, respectiv: psihologia dezvoltării, psihologia socială,
psihologia personali tății, selecția profesională, domenii în care exista, până relativ recent, un refuz sau
dezinteres pentru mecanismele de apărare psihică (Cramer, 1998 b, 2000; Norem, 1998) .
În psihologia socială , o serie de sudii și cercetări au contribit la creșterea inte resului pentru
modalitățile de adaptare psihică , identificând „formele socializate ale apărărilor interne”,
reprezentând combinații de apărări care apar în aceeași perioadă de timp la un număr mare de indivizi
(Mucchielli, 1981 apud Ionescu, Jacquet, Lhote , 2002).
Astfel, unii autori (Mucchielli, 1981 apud Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002) clasifică apărăril e
sociale în următoarele trei categorii: apropieri (supunere, justificări sau seducții); ținerile la distanță
(atacuri, intimidări, evitări) și imobilizăr i (simulări cum sunt prefăcătoria sau minciunile în scop de
apărare, blocajele de tipul inhibiției, reacții ca autodiminuarea).
Totodată, a lte studii (Anzieu 1975; Kaës, 1976, 1980, 1993 apud Ionescu, Jacquet, Lhote,
2002) au evidențiat o serie de mecanis me de apărare grupală care permit grupurillor organizarea
defensivă prin intermediul unui aparat psihic grupal , fapt evidențiat și de Cramer, (1998 b) care
consideră că pe lângă importanță studiilor de psihologie socială se poate constata și unele
reinter pretări ale acestor mecanisme, sau adaptari la grupurile sociale.
Importanța adaptării psihice este majoră în psihoterapi e (Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002)
deoarece decelarea mecanismelor de apărare patologice, imature , neadaptativ e permit schimbări
semni ficative în anumite condiții psihopatologice (Blackman, 2009).

I.5. Importanța adaptării psihice la bătrâni instituționalizați
Așa cum este cunoscut capacitățile de adaptare psihică la persoanele vârstnice sunt diminuate
ca urmare a involuției generale a organismului uman și apariției unor frecvente probleme de sănătate
atât la nivel fizic cât și psihic (Șchiopu, 2008 ).
Toate aceste aspecte diminuează capacitațile adapatative ale persoanei vârstnice la problemele
sociale, economice și de sănătate la ca re sunt sunt adaugate și alte aspecte cum sunt marginalizarea și
excluderii socială a persoanei vârstnice și renunțarea sau diminuarea suportului oferit de familie
(Munteanu, 2004; Șchiopu, 2008 ).
Astfel, pe lângă seria problemelor de sănătate fizică, pr ezența diferitelor boli aferente
involuției organismului uman, apar și unele t ulburări psihice la la persoanele vârstnice de tipul
tulburării bipolare, tulburărilor depresive și anxioase. delirul, schizofrenia și tulburările
schizofreniforme și grupul de mențelor urmare a faptului că populația globului îmbătrânește și,
concomitent, are loc o creștere a numărului bolilor de tip degenerativ la nivelul creierului (Kiral,
Yetim, Özge & Aydin, 2017; Malone, Cohen, Liu, Vaillant & Waldinger, 2013 ; Munteanu, 20 04).
Așa cum este cunoscut, mecanismele de apărare psihică construiesc abilitatea subiectului
uman de adaptare la provocările și problemele evenimentelor din viața adultă (Vaillant, 1993 ), aspect
sesizat și de Piaget (Munteanu, 2004; Șchiopu, 2008 ) care c onsideră că adaptarea psihică este o stare
de echilibru ce se realizează prin mecanismele de asimilare și acomodare ce permit organismul să
reorganizeze realitatea externă.
O serie de alți autori (Malone, Cohen, Liu, Vaillant & Waldinger, 2013) arată că apărarea
psihică mai adaptativă la peroanele în vârstă este asociată cu o bună sănătate fizică, fiind evidente, în
special, mecanisme de coping cum este utilizarea suportului social, rezultatele studiului menționat
fiind în concordanță cu faptul că maturi tatea apărării psihice este semnificativă pentru îmbunătățirea
sănătății fizice la persoanele vârstnice. Astfel, Intervențiile psihologice și sociale care optimizează
utilizarea suprtului social de către această categorie de vârstă sunt benefice pentru s ănătatea fizică a
persoanele vârstnice (Malone, Cohen, Liu, Vaillant & Waldinger, 2013).

[7]
Diehl, Chui, Hay, Lumley, Grühn & Labouvie -Vief (2014), în studiile realizate, susțin ideea că
mecanismele de adaptare psihică de tipul deplasării și regresiei au uti lizare scăzută din perioada
adolescenței și până la vârste înaintate, ulterior apărând creșterile, respectiv după vârsta de 65 de ani.
De asemenea, autorii studiului (Diehl, Chui, Hay, Lumley, Grühn & Labouvie -Vief, 2014) au
identificat și faptul că genul și statutul socio -economic al peroanelor vârstnice este asociat cu niveluri
medii ale mai multor mecanisme de adaptare și apărare psihică, dar, în schimb, nu sunt asociate cu
vârstă.
Ito și Matsushima (2017) au realizat un studiu având ca obiectiv i dent ificarea strategiilor
de coping în timpul controalelor medicale periodice, examinând relația acestor
mecanisme de coping cu sănătatea fizică și mentală prin utilizarea chestionarului
COPE. În urma analizării rezultatelor au fost constatate relații semnifi cative statistic
între starea fizică și starea psihologică prezentată în momentul evaluării sănătății
pacienților. Astfel, prin evaluarea periodică a strategiilor de coping, că secvență a unui
control periodic al sănătății, medicul general poate optimiză a daptarea psihică a
pacienților prin diferite forme de intervenții psihologice și, în mod secundar, poate
optimiza și starea de sănătatea fizică.
Într-o altă cercetare (Browne -Yung, Walker și Luszcz, 2017) s -a constatat că persoanele în
vârstă pot benefic ia de asistență socială și psihologică care utilizează strategiile pozitive de adaptare
psihică și prin intermediul cărora sunt favorizate relațiile sociale și alte activități semnificative pentru
persoanele vârstnice în cazul unor momente de pierdere sau durere.
Alte studii recente (Zhang, Zhang, Cheng, Huang, Li, Wang, și Șu, 2017) realizate pe
persoane vârstnice au identificat faptul că vârsta, starea civilă, nivelul de educație, relația cu copiii și
exercițiile fizice au un efect semnificativ statistic asupra rezilienței, respectiv a capacității de adaptare
și gestionare a unor situații stresante sau problematice.
Într-un alt studiu recent (Kiral, Yetim, Özge și Aydin, 2017) a fost observat faptul că utilizarea
strategiilor de coping cognitiv a emoții lor și sprijinul social pot avea roluri importante în optimizarea
sănătății, sugerând că intervențiile care sunt focalizate pe utilizarea copingului cognitiv și sprijinul
social precum și pe furnizarea de asistență socială pot avea o importanță semnificat ivă pentru sănătatea
beneficiarului.
Din punct de vedere teoretic , cercetarea va aborda o serie de cercetari pe teme similare,
respectiv modalitati de adaptare psihic ă la batrani instituționalizati (mecanisme de coping si
mecanisme de apărare psihică).
Din punct de vedere practic , plecand de la rezultatele cercetarii și de la masura in care
ipotezele postulate in cercetare sunt validate de rezultate, voi incerca propunerea unei modalitati de
intervenție cu scopul specific de optimizare a modalitatilor de a daptare psihică (mecanisme de coping
si mecanisme de apărare psihică) la batrani instituționalizati, unii din participanții la cercetare fiind si
beneficiari de asistentă sociala din partea Fundației Caritas .

I.6. Obiect ivele și ioptezele cercetării
Rapo rtat la contextul cercetării, respectiv al modalităților de adaptare psihică la bătrâni
instituționalizați, în mod specific al nivelului de utilizare a unora din mecanismele de coping ( abordare
activă [strategie prin care subiectul uman modifică situa ția s au relația generatoare de stres sau
anxietate prin eforturi comportamentale active, prin confruntarea cu situația sau relația în scopul
soluționării ( Carver, 1997; Lazarus și Folkman, 1984, 1987) ] și suportul social instrumental
[modalitate de coping prin care subiectul uman reușește să se adapteze mai eficient la stres din punct
de vedere emoțional, împiedicându -i să se gândească la agenții/situațiile stresante (Nolen -Hoeksema,
1991; Nolen -Hoeksema, Morrow, 1991; Nolen -Hoeksema, Larson, 1999; Lyubomirsky, Nolen –

[8]
Hoeksema, 1995) ]) și unora din mecanismele de apărare psihică (raționalizare a [Laplanche și Pontalis,
1994, pagina 344 ; APA, 2000/2003; Bibring, Dwyer, Huntington în Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002;
Laplanche și Pontalis, 1994; Symonds, 1946 în Blackma n, 2009)] și intelectualizare [Ionescu,
Jacquet, Lhote, 2002, pagina 206 ; Bergeret, 1986/1972; APA, 2000/2003; Freud, A., 2002 a; Bibring,
Dwyer, Huntington, Valenstein în Ionescu, Jacquet, Lhote, 2002; Laplanche și Pontalis, 1994;
Vaillant, 1971, 1993 în Blackman, 2009) ]), au fost stabilite următoarele patru obiective ale cercetării:
Q1 identificarea unor posibile diferente intre cele doua categorii de participanti,
persoane vârstnice instituționalizate si persoane vârstnice neinstitutionalizate , la niv elul
abordării activ e ca si mecanism de coping .
Q2 decelarea unor posibile diferente intre cele doua categorii de participanti, persoane
vârstnice instituționalizațe si persoane vârstnice neinstitutionalizate , la nivelul folosirii de
suport instrumental s ocial ca si mecanism de coping.
Q3 analiza unor posibile diferente intre cele doua grupuri de participanti, persoane
vârstnice instituționalizate si persoane vârstnice neinstitutionalizate , la nivelul raționalizării ca
si mecanism de aparare psihica.
Q4 identificarea unor posibile diferente intre cele doua grupuri de participanti,
persoane vârstnice instituționalizate si persoane vârstnice neinstitutionalizate pentru
intelectualizării ca mecanism de apărare psihică.
Astfel, în baza acestor obiective au f ost postulate următoarele patru iopteze ale cercetării:
H1 Se presupune existența unei diferente intre cele doua grupuri de participanti la
nivelul abordării active ca si mecanism de coping .
H2 Exista diferente intre cele doua grupuri de participanti la nivelul utilizării
suportului instrumental social ca si mecanism de coping.
H3 Se anticipează existența unei d iferente intre cele doua grupuri de participanti
la nivelul raționalizării ca si mecanism de aparare psihica .
H4 Exista diferente intre cel e doua grupuri de participanti la nivelul
intelectualizării , ca de apărare psihică.

II. METODOLOGIA CERCETĂRII
II.1. Participanții la studiu
Subiecții incluși în studiu sunt 52 de persoane între 60 și 91 de ani, participanți care
îndeplinesc criteriile de eligibi litate participând la cercetare în baza consimțământului informat [cu
respectarea standardelor etice în cercetarea (Bogathy, Sulea, 2008)]
Populația de interes pentru studiu: persoane varstice institutionalizate si persoane varstnice
neinstitutionalizate cu varsta cuprinsa intre 60 si 91 de ani.
Populație exclusă din studiu : sub 60 de ani și peste 91 de ani.
Criterii de includere: varsta intre 60 si 91 de ani ; acceptarea în cercetare a participanților a
fost fără restricția ge nului .
Criterii de excludere: vârsta sub 60 sau peste 91 de ani; participanți fără afecțiuni psihice sau
participanți sub tratament cu substa nțe psihoactive fără afecțiune psihică .
Persoanele vârstnice particpante la cercetare au fost testate in caminele de batrani din
Timisoara și Centrul de îngrijire so cio – medicală pentru persoane vârstnice și bolnavi cronici Bacova
aparținând Federației Caritas a Diecezei Timișoara, pentru cazul batranilor institutionalizati , iar pentru
cazul vârstnicilor neinstitutio nalizati persoane vârstn ice cu domiciliul în Timișoara .
II.2. Chestionare utilizate în cadrul cercetării.
Pentru analiza apărării psihice și a strategiilor de coping participantii vor fi examinați cu
urmatoarele instrumente:

[9]
a) Chestionar demografic (Anexa 1) utilizat pentru înregistrarea de date demografice.
b) Chestionarul Stilului Defensiv – 60/DSQ 60 ( Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours
și de Roten [2008]) chestionar tradus, adaptat și validat în România de Crașovan și Maricuțoiu (2012,
[Anexa 2]) prin utilizarea unui eșantio n din populația generală de 1011 subiecți, traducerea, adaptarea
și validarea pe eșantion românesc a Chestionarului Stilului Defensiv fiind accesibilă la
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=509&Itemid=59 și
http://socpers.psihologietm.ro/publications.html .
c) Chestionarul COPE (Carver, Scheier și Weintraub (1989) , utilizat pe ntru evaluarea
strategiilor de coping, COPE fiind tradus, adaptat și validat în România de Crașovan și Sava (2013
[Anexa 3] ) prin utilizarea unui eșantion din populația generală de 1009 subiecți , traducerea, a daptarea
și validarea pe eșantion românesc a Chestionarului COPE este accesibilă la
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=515&Itemid= 60 și
http://socpers.psihologietm.ro/publications.html .
II.3. Procedura
După ce participanții eligibili își vor da consimțământul informat (Bogathy, Sulea, 2008) de
participa re studiu, se vor aplica cele trei chestionare .
II.4. Rezultate așteptate și analiza datelor
În cercetare se vor lua în calcul toți itemii instrumentelor sau doar o parte din itemi. De
exemplu, la COPE, sunt luați în analiza doar două mecanisme de coping, respectiv abordarea activa și
utilizarea suportului social instrumental, iar la DSQ 60 doar unele din mecanismele de apărare psihică,
respectiv raționalizarea și intelectualizarea.
Datele se vor procesa prin programul SPSS (Cramer, H., Howitt, D., 2006; Popa, M., 2008) .
II.5. Design.
Studiu cu caracter exploratoriu (Crașovan, 2009), cercetare fiind un studiu non – experimental
de tip comp arativ pentru fiecare din cele 4 ipoteze.

III. ANALIZA, ÎNTERPRETAREA ȘI PREZENTAREA REZULTATELOR
III.1. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezultatelor pentr u ipoteza numărul 1:
H1 Se presupune existența unei diferente intre cele doua categorii de participanti
la nivelul abordării active ca si mecanism de coping .
Pentru prima ipoteză , analiza comparativă a dimensiunii investigate între cele două categorii
de participanți, respectiv persoane vărstice instituționalizate și persoane vârstnice neinstituționalizate,
s-a realizat la nivelul utilizării mecanismului de coping abordare activă/coping activ prin utilizarea
chestionarului COPE. Chestionarul COPE fiind tradus, adaptat și validat în România de Crașovan și
Sava (2013), traducerea, adaptarea și validarea pe eșantion românesc a Chestionarului COPE fiind
accesibilă la la
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=515&Itemid=60 și
http://socpers.psihologietm.ro/publications.html .
În urma analizei rezultatelor obținute (vezi tabelul 1) pentru această primă ipoteză a cercetării
se poate observa că ipoteza postulată nu este susținută de rezultate , neexistând diferențe statistic
semnificative între cele două categorii de participanți (persoane vârstice instituționalizate și persoane
vârstn ice neinstituționalizate) la nivelul utilizării abordării active ca si mecanism de coping .
Astfel, t estul t independent, privind semnificația diferenței dintre cele două categorii de
participanți la nivelul utilizării abordarii active , t (50) = – , p = -1,331 p = .189 , p > .01, este
nesemnificativ statistic, diferențele înt re bătrâni instituționalizați (M = 11,38 ) și bătrâni
neinstituționalizați ( M = 12,85 ) sunt nesemnificative statistic.

[10]
Tabel nr. 1. Rezultatele analizei statistice privind: n umăr ul de participanți (N), media (M),
abaterea standard (AS) , testul t si pragul de semnificație (p) la nivelul utilizării abordarii abordării
active (coping activ) pentru cele două categorii de participanți (persoane vârstnice instituționalizate și
neinstituționaliz ate).
mecanism de
coping tip participanți N M SD t df p

abordare
activă institutionalizati 32 11,38 2,52
-1,33
50
.189
neinstitutionalizati 20 12,85 2,64

În acest caz, rezultatele cercetării arată absența unei diferențe semnif icative statistic între cele
două categorii de participanți la nivelul utilizării abordării active ca și mecanism de coping, scorurile
medii ale abordării active pentru participanții vârstnici instituționalizați (M = 11,38, AS = 2,52) nu
diferă nesemnifica tiv statistic (t = – 1,331 , d = = 50, p = .189 /p > .05) comparativ cu participanții
vârstnici neinstituționalizați (M = 12,85, AS = 2,64) , caz în care ipoteza postulată nu este susținută de
rezultatele obținute.
Infirmarea acestei prime ipoteze prin rezul tatele obținute arată absența unei diferențe statistic
semnificative între cele două categorii de participanți (persoane vârst nice instituționalizate și persoane
vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării abordarii active, ca și mecanism de copi ng, poate fi
explicată de unele aspecte cum sunt:
– persoanele vârstnice instituționalizate prin conditia instituționalizării,
a absenței unor responsabilități, prezente anterior instituționalizării, s-au obșnuit
neimplicarea activă în abordarea și soluționa rea diverselor probleme cu care se
confruntă în prezent, fie că este vorba de probleme medicale sau chiar de îngrijire
personală,
– așa cum se poate observa din compararea mediilor scorurilor obținute
la cele doua categorii de participanți, media abordării a ctive este superioară la
persoanele vârstnice neinstituționalizate comparativ cu media abordării active la
persoanele vârstnice instituționaliz ate dar fară ca această diferenț ă să fie statistic
semnificativă, fapt ce arată o utilizare mai frecventă a abor dării actve la persoanele
vârstnice neinstituționalizate,
– absența diferențelor, în ultimă situație, poate fi explicată și de unele
aspecte ce țin de limitele cercetării, respectiv: numărul redus de participanți incluși în
cercetare sau prezența unor afecți uni nediagnosticate în momentul includerii în
studi u.

III.2. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezultatelor pentru ipoteza numărul 2:
H2 Exista diferente î ntre cele doua categorii de participanti la nivelul utilizării
suportului instrumental social ca si me canism de coping .
Pentru ipoteză numărul doi, analiza comparativă a dimensiunii investigate între cele două
categorii de participanți, respectiv persoane vărstice instituționalizate și persoane vârstnice
neinstituționalizate, s -a realizat la nivelul utilizării mecanismului de coping suport instrumental social
prin utilizarea chestionarului COPE (Crașovan și Sava (2013), tradus, adaptat și validat pe eșantion
românesc.
Prin analiza rezultatelor obținute (vezi tabelul 2) pentru această primă ipoteză a c ercetării se
poate observa că ipoteza postulată este susținută de rezultate , existând diferențe statistic semnificative

[11]
între cele două categorii de participanți (persoane vârstice instituționalizate și persoane vârstnice
neinstituționalizate) la nivelul utilizării suportului instrumental social ca si mecanism de coping .
Astfel, testul t independent, privind semnificația diferenței dintre cele două categorii de
participanți la nivelul utilizării suportului instrumental social , t (50) = – 3,173, p = .003, p < .01, este
semnificativ statistic, diferențele între bătrâni instituționalizați (M = 9,38) și bătrâni neinstituționalizați
(m= 12,40) sunt semnificative statistic.
Tabel nr. 2 . Rezultatele analizei statistice privind: numărul de participanți (N), media (M),
abaterea standard (AS), testul t si pragul de semnificație (p) la nivelul utilizării suportului instrumental
social pentru cele două categorii de participanți (persoane vârstnice instituționalizate și
neinstituționalizate) .

mecanism de
coping tip par ticipanți N M SD t df p

suport
instrumental
social institutionalizati 32 9,38 3,51
-3,137
50
.003
neinstitutionalizati 20 12,40 3,15

În acest caz, rezultatele cercetării arată existența unei diferențe semnificative statistic între cele
două categorii de participanți la nivelul utilizării suportului instrumental social ca și mecanism de
coping, scorurile medii ale utilizării suportului instrumental social pentru participanții vârstnici
instituționalizați (M = 9,38, AS = 3,51) diferă semnifica tiv statistic (t = – 3,137 , d = = 50, p = . 003/p <
.05) comparativ cu scorurile medii ale vârstnicilor neinstituționalizați (M=12,40, AS=3,15) , caz în care
ipoteza postulată este susținută de rezultatele obținute.
Validarea acestei ipoteze prin rezultatel e obținute arată prezența unei diferențe statistic
semnificative între cele d ouă categorii de participanți (persoane vârstice instituționalizate și persoane
vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării suportului instrumental social , ca și mecanism de
coping, aspect ce poate fi explicat de aspecte cum sunt:
– prin prezența instituționalizării persoanele vârstnice instituționalizate
având o restrângere a cercului social, comparativ cu persoanele vârstnice
instituționalizate, au o încli nație spre utilizarea suportului instrumental social ca
modalitate de adaptare psihică , fapt susținut și de alte cercetări (Kiral, Yetim, Özge și
Aydin, 2017) , vârstnicii solicitând frecvent suportul celor apropiați din mediul
instituționalizați, respectiv ceilalți vârstnici instituționalizați, personalul medical,
asistenții sociali dar utilizarea acestui mecanism de coping este utilizat la un nivel
mediu inferior comparativ cu vârstnicii neinstituț ionalizați incluși în cercetare,
– ca urmare a particularităț ilor de vârstă, a celor de sănătate,
socializarea, ca fundament , al suportului social instrumental este mult diminuată, fapt
ce, probabil, determina și utilizarea redusă a acestui mecanism de coping comparativ
cu participanții neinstituționalizați,
– probabi litatea utilizării altor modalități de adaptare psihică, modalități
neincluse în ipotezele prezentei cercetări.

[12]

III.3. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezultatelor pentru ipoteza numărul 3:
H3 Se anticipează existența unei diferente intre cele doua categor ii de
participanti la nivelul raționalizării ca si mecanism de aparare psihica .
Pentru ipoteză trei din cadrul cercetării , analiza comparativă a dimensiunii investigate între
cele două categorii de participanți, respectiv persoane vărstice instituționaliza te și persoane vârstnice
neinstituționalizate, s -a realizat la nivelul utilizării mecanismului de apărare p sihică raționalizare prin
utilizarea Chestionarul Stilului Defensiv – 60/DSQ 60, Chestinarul DSQ 60 fiind tradus, adaptat și
validat în România de C rașovan șiMaricuțoiu (2012 ) prin utilizarea unui eșantion din populația
generală de 1011 subiecți (N = 1011), traducerea, adaptarea și validarea pe eșantion românesc a
Chestionarului Stilului Defensiv este accesibilă la
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=509&Itemid=59 și
http://socpers.psihologietm.ro/publications.html .
În urma analizei rezultatelor obținute (vezi tabelul 3) pentru această ipoteză a cercetării se
poate observa că ipoteza postulată nu este susținută de rezultate , neexistând diferențe statistic
semnificative între cele două categorii de participanți (pers oane vârstice instituționalizate și persoane
vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării raționalizării ca și mecanism de apărare psihică.
Astfel, testul t independent, privind semnificația diferenței dintre cele două categorii de
participanți la nivelul utilizării raționalizării , t (50) = – , p = -1,413, p=.164 , p >.05, este nesemnificativ
statistic, diferențele între persoanele instituționalizate (M= 13,03 ) și persoanele neinstituționalizați (M
= 11,95 ) sunt nesemnificative statistic.
Tabel nr. 3. Rezultatele analizei statistice privind: numărul de participanți (N), media (M),
abaterea standard (AS), testul t si pragul de semnificație (p) la nivelul utilizării raționalizării pentru
cele două categorii de participanți (persoane vârstnice institu ționalizate și neinstituționalizate) .

mecanism de
apărare tip participanți N M SD t df p

raționalizăre institutionalizati 32 13,03 3,40
-1,413
50
.164
neinstitutionalizati 20 11,95 2,11

În acest caz, rezultatele cercetării arată absența unor diferențe semnificative statistic între cele
două categorii de participanți la nivelul utilizării raționalizării ca și mecanism de apărare psihică ,
scorurile medii ale raționalizării pentru participanții vârstnici i nstituționalizați (M = 13 ,03, AS = 3,40)
nu diferă semnificativ statistic (t = – 1,413 , d = 50, p = .164 /p > .05 ) de scorurile medii ale
vârstnicilor neinstituționalizați (M=11,95, AS=2,11) situație în care ipoteza postulată nu este susținută
de rezultatele obținute.
Infirmarea acestei ip oteze prin rezultatele obținute arată absența unei diferențe statistic
semnificative între cele două categorii de participanțiouă (persoane vârstice instituționalizate și
persoane vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării raționalizării, ca și mecanism de apărare
psihică , poate fi explicată de aspecte cum sunt:
– raționalizarea ca mecanism de apărare psihică este utilizată la nivel
ridicat ca modalitate de adaptare psihică la ambele categorii de participanți incluși în
studiu, media utilizării ace stui mecanism de apărare psihică fiind superioară la
vârstnicii instituționalizați comparativ cu vârstnicii neinstituționalizați dar fară a fi
statistic semnificativă

[13]
– modul de includere în studiu printr -o modalitate de eșantionare de
conveniență , în pofida unor criterii specifice de includere, a vârstnicilor
neinstituționalizați,
– probabilitatea ca factorul vărstă să determine utilizarea la nivel ridicat
al acestui mecanism de apărare psihică, fapt ce nu permite o diferențiere a acestuia la
persoanele vârstn ice,
– numărul redus de participanți incluși în cercetare, prezența unor
afecțiuni nediagnosticate în momentul includerii în studiu.

III.4. Analiza, înterpretarea și prezentarea rezultatelor pentru ipoteza numărul 4:
H4 Exista diferente intre cele doua categorii de participanti la nivelul
intelectualizării ca și mecanism de apărare psihică.
Pentru această ultimă ipoteză din cadrul cercetării, analiza comparativă a dimensiunii
investigate între cele două categorii de participanți, respectiv persoane vărstice insti tuționalizate și
persoane vârstnice neinstituționalizate, s -a realizat la nivelul utilizării mecanismului de apărare psihică
intelectualizare prin utilizarea Chestionarul Stilului Defensiv – 60/DSQ 60, Chestinarul DSQ 60 fiind
tradus, adaptat și validat în România de Crașovan șiMaricuțoiu (2012 ).
În urma analizei rezultatelor (vezi tabelul 4) obținute pentru această ultimă ipoteză a cercetării
se poate observa că ipoteza postulată este susținută de rezultate , existând diferențe statistic
semnificative într e cele două categorii de participanți (persoane vârstice instituționalizate și persoane
vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării intelectualizării ca si mecanism de apărare psihică .
Astfel, testul t independent, privind semnificația diferenței dintre cele două categorii de
participanți la nivelul utilizării intelectualizării , t (50) = – 2,385, p = .021 , p < .01, este semnificativ
statistic, diferențele între persoanele instituționalizate (M = 11,19 ) și persoanele neinstituționalizate
(M = 8,55 ) sunt semnificative statistic.

Tabel nr. 4. Rezultatele analizei statistice privind: numărul de participanți (N), media (M),
abaterea standard (AS), testul t si pragul de semnificație (p) la nivelul utilizării intelectualizării pentru
cele două categori i de participanți (persoane vârstnice instituționalizate și neinstituționalizate) .

mecanism de
apărare tip participanți N M SD t df p

intelectualizar
e institutionalizati 32 11,19 4,14
-2,385
50
.021
neinstitutionalizati 20 8,55 3,39

În acest ultim caz, rezultatele cercetării arată existența unei diferențe semnificative statistic
între cele două categorii de participanți la nivelul utilizării intelectualizării ca și mecanism de apărare
psihică , scorurile medii ale intelectualizării pentru participanții instituționalizați (M = 11,19, AS =
4,14) diferă semnificativ statistic (t = – 2,385 d = = 50, p = .021 /p < .05), comparativ cu scorurile
medii ale participanților neinstituționalizați (M=8,55, AS=3,39) , caz în care ipoteza postulată este
susținută de rezultatele obținute.
Validarea acestei ultime ipoteze prin rezultatele obținute arată prezența unei diferențe statistic
semnificative între cele două categorii de participanțiouă (persoane vârstice instituționalizate și

[14]
persoane vârstnice neins tituționalizate) la nivelul utilizării intelectualizării ca și mecanism de apăarare
psihică , fapt explicat de aspecte cum sunt:
– prezența instituționalizării determină la persoanele vârstnice
instituționalizate o utilizare la nivel ridicat a intelectual izării ca mecanism de adaptare
psihică matur (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours și de Roten, 2008) comparativ
cu persoanele vârstnice instituționalizate, insti tuționalizarea determinând o
,,întoarcere spre sine '', o interiorizare, o analiză a situație i corelata cu vârsta,
– stadiul de viață, bătrânețea, conștientizarea sfârșitului vieții la
vârstnicii instituționalizați determina o perioadă de reflecții, de analiză aspecte
asociate procesului cognitiv al intelectualizării (Munteanu, 2004) ,
– prezența utili zării intelectualizării la nivel ridicat, superior mediei
utilizării acestui mecanism d e adaptare și apărare psihică , și totodată superior mediei
utilizării mecanismului la vârstnicii neinstituționalizați, poate reprezentă o
caracteristică adaptativă din p unct de vedere psihic ce ține în mare masură de vărsta
participanților la cercetare, persoanele vârstnice având o deschidere mai mare spre
utilizarea unui mecanism de adaptare psihică matur (Thygesen și colab. , 2008 ,
Vaillant, 1971 ).

IV. CONCLUZII
Prin anali za și interpretarea rezultatelor obținute la nivelul celor 4 ipoteze se poate constata
existența unor diferențe între cele două categorii de participanțiouă (persoane vârstnice
instituționalizate și persoane vârstnice neinstituționalizate) doar pentru două din cele patru ipoteze ale
cercetării, respectiv la nivelul suportului social instrumental (ca mecanism de coping) și la nivelul
intelectualizării ca și mecanism de apărare psihică.
Astfel, în cazul primei ipoteze , rezultatele cercetării arată absența une i diferențe semnificative
statistic între cele două categorii de participanțiouă (persoane vârstnice instituționalizate și persoane
vârstnice neinstituționalizate) la nivelul utilizării abordării active ca și mecanism de coping (t = –
1,331, d = = 50, p = .189/p > .05) situația în care ipoteza postulată nu este susținută de rezultatele
obținute , aspect explicabil prin aspecte cum sunt: condiția instituționalizării, a absenței unor
responsabilități, prezente anterior instituționalizării, s -au obșnuit cu neimplicarea activă în abordarea și
soluționarea diverselor probleme cu care se confruntă în prezent; li mitele cercetării, respectiv numărul
redus de participanți incluși în cercetare sau prezența unor afecțiuni nediagnosticate în momentul
includerii în studi u.
Pentru a doua iopteză , rezultatele cercetării suțin ipoteza postulată aratând existența unei
diferențe între cele două categorii de participanți la nivelul suportului instrumental social (t = – 3,137,
d = = 50, p = .003/p < .0 5), diferență explicată pr in de aspecte cum sunt: prezența instituționalizării
persoanele vârstnice instituționalizate având o restrângere a cercului social, comparativ cu persoanele
vârstnice instituționalizate, au o înclinație spre utilizarea suportului instrumental social ca mo dalitate
de adaptare psihică, fapt susținut și de alte cercetări (Kiral, Yetim, Özge și Aydin, 2017) și
particularitățile de vârstă.
În ipotezei trei , rezultatele cercetării nu susțin ipoteza postulată, neexistând diferențe între cele
două categorii de par ticipanți pentru raționalizăre ca și mecanism de apărare psihică (t = – 1,413, d =
50, p = .164/p > .0 5), infirmarea acestei ipoteze fiind explicată de aspecte cum sunt: raționalizarea ca
mecanism de apărare psihică este utilizată la nivel ridicat de ambele categorii de participanți incluși în
studiu ; modul de includere în studiu printr -o moda litate de eșantionare de conveniență (Crașovan,
2009) cu reprezentativitate redusă pentru populația de bătrâni analizată ; fact orul vărstă să determine
utilizarea la nivel ridicat al acestui mecanism de apărare psihică la ambele categorii de participanți.

[15]
În cazul ultim ei ipoteze , rezultatele cercetării susțin ipoteza cercetării aratând existența unei
diferențe între cele două categorii de participanți pentru intelect ualizăre ca și mecanism de apărare
psihică (M = 11,19, AS = 4,14) , valid area acestei ipoteze poate fi explicată de aspecte cum sunt:
prezența instituționalizării determină la persoanele vârstnice instituționalizate o utilizare la nivel
ridicat a intelectua lizării ca mecanism de adaptare psihică matur (Thygesen, Drapeau, Trijsburg,
Lecours și de Roten, 2008 ); stadiul de viață, bătrânețea (Munteanu, 2004); vărsta participanților la
cercetare, persoanele vârstnice având o deschidere mai mare spre utilizarea un ui mecanism de adaptare
psihică matur (Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours și de Roten, 2008).
În concluzie, rezultatele cercetării susțin doar doua dintre ipotezele cercetării, aratând
existența unor diferențe statistic semnificative între cele două cat egorii de participanțiouă (persoane
vârstnice instituționalizate și persoane vârstnice neinstituționalizate) doar la nivelul a două dintre
cele patru modalități de adaptare psihică, respectiv la nivelul utilizării suportului social instrumental
ca și mecan ism de coping și la nivelul intelectualizării ca și mecanism de apărare psihică.

V. LIMITELE CERCETĂRII
Urmare a dificultății de lucru cu această categorie de participanți ( persoane vârstnice
instituționalizate și persoane vârstnice neinstituționalizate) cer cetarea prezintă o serie de limite ,
Astfel, limitele acestei cercetări exploratorii sunt determinate, in primul rând, de caracterul sau
exploratoriu, prin care a fost tatonate posibilitățile de cercetare ale adaptării psihice la vârstnici
instituționaliza ți, fapt susținut și de numărul redus de studii pe această temă de cercetare.
O altă limită este determinată de obiectivitatea recoltării datelor având în vedere
caracteristicile de vârstă ale populației de referință pentru cercetare, populație din care au fost selectați
participanții la cercetare.
De asemenea, eșantionarea prin metoda eșantionării de conveniență cu reprezentativitate
redusă pentru populația studiată.

VI. APLICABILITATEA REZULTATELOR CERCETĂRII
Având în vedere rezultatele cercetării, în situaț ia validării doar a două dintre ipotezele
postulate în cercetare, posibilele aplicații pot fi direcționate în următoarele direcții:
a) realizarea unei cercetări pe eșantioane extinse ca număr de participanți incluși
în cercetare pentru ambele categorii de par ticipanți , astfel fiind excluse unele
din limitele prezentei cercetări și obținerea unor rezultate cu acuratețe mărită;
b) utilizarea rezultatelor cercetării pentru realizarea unei modalități de consiliere
de către asistenții sociali s pecial pentru această ca tegorie de vârstă , atât în
situația instituționalizării cât și neinstituționalizării, respectiv pe dezvoltarea
modalităților adaptative care arată diferențe între cele două categorii de
participanți din prezenta cercetare, în mod spe cial cu accent pe utilizarea
intelectualizării , ca mecanism de apărare psihică, și pe utilizarea suportului
social instrumental ca mecanism de coping, în cadrul programelor de asistență
socială pentru persoanele vârstnice;
c) personalizarea programelor de asistență socială pe categ orii de vârstă și
optimizarea adaptării psihice a acestei categorii de vârstă având în vedere
rezultatele prezentului studiu ;
d) mobilizarea potențialului de adaptare psihică a persoanelor vârstnice
instituționalizate atât individual, cât și la nivel colectiv , pentru refacerea
resurselor necesare integrării lor normale prin servicii oferite de echipe mixte de
asistenți sociali și psihologi .

[16]

Bibliografie
1) American Psychiatric Association. (2003). Manual de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor
Mentale , ediția a IV -a revizuită (DSM -IV-TR). Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din
România: București (traducere în limba română realizată de Asociația Psihiatrilor Liberi din
România, 2003).
2) American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, ed 4 (DSM -IV-TR). Washington.
3) Andrews, G., Singh, M., & Bond, M. (1993). The Defense Style Questionaire. Journal of
Nervous & Mental Disease, 181, 246 -256.
4) Aniței, M. (2007). Psihologie experimentală [Experimental psychology]. Iași: Editura
Polirom.
5) Bergeret, J. (1986/1972). Psychologie pathologique . Masson, Paris.
6) Blackman, J. S. (2009). 101 apărări. Cum se autoprotejează mintea . Editura Trei: București.
7) Bond, M. (1986). Defense Style Questionnaire. În Vaillant, G.E. (Ed.), Empirical studies of
ego mechanisms of defense . Washington, DC: American Psychiatric Press.
8) Bond, M. (2004). Empirical studies of defense style: Relationships with Ppsychopathology
and change. Harvard Review of Psychiatry , 12, 263 -278.
9) Bogáthy, Z., Sulea, C. (coordonatori). (2004). Manual de tehnici și abilități academice.
Timișoara: Editura Universității de Vest.
10) Browne -Yung, K., Walker, R. B., & Luszcz, M. A. (2017). An examination of resilience and
coping in the oldest old using life narrative method. The Gerontologist , 57(2), 282 -291.
11) Carver, C. S. (1997). You want to measure coping but your protocol’s too long: Consider the
Brief COPE. International Journal of Behavioral Medicine , 4, 92 -100.
12) Carver, C. S., Scheier, M. F., & Weintraub, J. K. (1989). Assessing coping strategies: A
theoretically based approach. Journal of Personality and Social Psychology , 56, 267 -283.
13) Crașovan, D. I. (2009). Concepte, tehnici și teorii fundamentale ale metodologiei cercetării în
psihologie [Fundamental Concepts, Tec hniques and Theories of Research Methodology in
Psychology ]. Timișoara: Editura Eurostampa. ISBN 978 -973-687-959-3.
14) Crașovan, D. I., & Maricuțoiu, L. P. (2012). Adaptation of the Defensive Style Questionnaire
60 (DSQ -60) within a Romanian sample . Cognition , Brain, Behavior. An Interdisciplinary
Journal. Volume XVI, No. 4, pg 509 -528. ISSN: 1224 –
8398. http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id =509&Itemid=
59 și http://socpers.psihologietm.ro/publications.html
15) Crașovan, D. I., & Sava, A. F. (2013). Translation, adaptation and validation on Romanian
population of COPE Questionnaire fo r coping mechanisms analysis. Cognition, Brain,
Behavior. An Interdisciplinary Journal. Volume XVII, No. 1, pg 61 -76. ISSN: 1224 -8398.
http://www.cbbjournal.ro/in dex.php?option=com_content&task=view&id=515&Itemid=60 și
http://socpers.psihologietm.ro/publications.html . Sava, F., & Maricuțoiu, L. -P. (2007).
PowerStaTim. Manualul utilizatorului [PowerStaT im. User's Manual]. Timișoara: Editura
Universității de Vest.
16) Diehl, M., Chui, H., Hay, E. L., Lumley, M. A., Grühn, D., & Labouvie -Vief, G. (2014).
Change in coping and defense mechanisms across adulthood: Longitudinal findings in a
European American samp le. Developmental psychology , 50(2), 634.
17) Freud, A. (2002). Eul și mecanismele de apărare . București: Editura Fundației Generația.
18) Howitt, D., & Cramer, H. (2010). Introducere în SPSS pentru psihologie [Introduction to
SPSS for Psychology ]. 16th version, I ași: Editura Polirom.

[17]
19) Ionescu, Ș., Jacquet, C. -L., Lhote C. (2002). Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte
clinice. Iași: Editura Polirom.
20) Ito, M., & Matsushima, E. (2017). Presentation of coping strategies associated with physical
and mental health du ring health check -ups. Community mental health journal , 53(3), 297 -305.
21) Kiral, K., Yetim, Ü., Özge, A., & Aydin, A. (2017). The relationships between coping
strategies, social support and depression: an investigation among Turkish care -givers of
patients w ith dementia. Ageing and Society , 1-21.
22) Laplanche, J., Pontalis, J – B. (1994). Vocabularul psihanalizei . București: Editura
Humanitas.
23) Lazarus, R. S., Folkman, S. (1984). Stress appraisal and coping.New York: Springer.
24) Lazarus, R. S., Folkman, S. (1987). Transactional Theory and Research on emotion and
coping. European Journal of Personality , 1, 141 -169.
25) Lyubomirsky, S., Nolen – Hoeksema, S. (1995). Effect of self -focused rumination on negative
thinking and interpersonal problem solving. Journal of persona lity and social psychology , 69,
176 – 190.
26) Malone, J. C., Cohen, S., Liu, S. R., Vaillant, G. E., & Waldinger, R. J. (2013). Adaptive
midlife defense mechanisms and late -life health. Personality and individual differences , 55(2),
85-89.
27) Muntean, A. (2009). Psihologia dezvoltării umane , Editura Polirom, Iași.
28) Mureșan, C. (1999). Evoluția demografică a României. Tendințe vechi, schimbări recente,
perspective (1870 -2030), Editura Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca.
29) Munteanu, A. (2004). Psihologia vârstel or adulte și ale senectuții . Timișoara: Editura Eurobit.
30) Nolen – Hoeksema, S. (1991). Responses to depression and their effects on the duration of
depressive episodes. Journal of abnormal psychology , 100, 569 – 582.
31) Nolen – Hoeksema, S., Larson, J. (1999). Coping with loss . Mahwah, New York: Erlbaum.
32) Nolen – Hoeksema, S., Morrow, J. (1991). A prospective study of depression and distress
folowing a natural disaster. The 1989 Lang Prieta eartquake. Journal of personality and
social psychology , 61, 105 – 121.
33) Norem, J. K. (1998). Why Should We Lower Our Defenses About Defense Mechanisms?
Journal of Personality, 66, 895 -917.
34) Perry J. C., & Kardos, M. E. (1995). A review of the Defense Mechanism Rating Scale. In H.
R. Conte & R. Plutchik (Eds.), Ego defenses: T heory and measurement (pp. 283 –299). New
York: Wiley.
35) Petrescu C., Rusu O. (2008). Instrumente de Politici Publice în Sistemul de Furnizare a
Serviciilor Sociale. “Revista Calitatea Vieții” , nr. 1 –2.
36) Popa, M. (2008). Statistică pentru psihologie. Teorie ș i aplicații SPSS. Iași: Editura Polirom.
37) Rusu, O., Vîlcu, I., Petrescu, C. (2007). Locul și rolul organizațiilor neguvernamentale pe
piața de servicii sociale din România . București, Fundația pentru Dezvoltarea Societății
Civile.
38) Sava, F.A. (2004). Analiz a datelor in cercetarea psihologica. Metode statistice
complementare . Cluj Napoca: Editura ASCR.
39) Sava, F.A. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologica . Cluj Napoca: Editura ASCR.
40) Sălăgean, V. (2009). Asigurările sociale și pensiile între sistemul pu blic și cel privat în
România . Editura Limes, Cluj -Napoca.
41) Sorescu, Maria, Emilia. (2005). Asistența socială a persoanelor vâsrtnice , Editura Tipografia
Universității din Craiova.
42) Șchiopu, U. (2008). Psihologia modernă, către o teorie generală a vârstelor . Editura Press,
București.
43) Teșliuc, M., C., Pop, L., Teșliuc, D., E. (2001). Sărăcia și sitemul de protecție socială . Editura
Polirom, Iași.

[18]
44) Thygesen, K. L., Drapeau, M., Trijsburg, R. W., Lecours, S., de Roten, Y. (2008). Assessing
defense styles: Facto r structure and psychometric properties of the new Defense Style
Questionnaire 60 (DSQ -60). The International Journal of Psychology and Psychological
Therapy , 8, 171 -181
45) Țarcă, M., Țarcă, V., Țarcă, M. (2006). Elemente de demografie , Editura Junimea, Iași.
46) Vaillant, G. E. (1971). Theoretical hierarchy of adaptive ego mechanisms. Archives of General
Psychiatry , 24, 107 –118.
47) Vaillant, G. E. (1993). Wisdom of the ego: Sources of resilience in adult life . Cabridge:
Harvard University Press.
48) Zamfir C, Zamfir E. , (coord.) (1995), Politici sociale România în context european, Editura
Alternative, București.
49) Zhang, J., Zhang, J. P., Cheng, Q. M., Huang, F. F., Li, S. W., Wang, A. N., & Su, P. (2017).
The resilience status of empty -nest elderly in a community: A la tent class analysis. Archives of
Gerontology and Geriatrics , 68, 161 -167.
50) WHO, Home Care in Europe – The Solid Facts, Tarricone și Tsouros, in collaboration with
Luigi Bocconi University, 2008
51) www.who.int/gho/publications/world_health_statistics/en/
52) www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in%20cifre%202011
53) www.caritasromania.ro/
54) http://apps.who.int/iris
55) http://www.insse.ro/ , 2017
56) http:/ /ec.europa.eu/eurostat/product?code=demo_pjangroup&language=en&mode=view
(EUROSTAT, 2017)

Anexe
Anexa 1: Chestionar demografic .
Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări, prin bifare sau completare, pentru a avea
informațiile de bază despre dumnea voastră.

1) Inițialele numelu i și prenumelui:…………………………………… ………. ……….………

2) Profesia:…………………………. ………………………. ………… ……….. ………………… ……………………..

3) Sex: 01 feminin
02 masculin

4) Vârstă ………………………

5) Afiliere reli gioasă……………… …………………………… …… …………. …… …… .……

6) Starea civilă: 01 Căsătorit 04 Celibatar 07 Văduv
02 Necăsătorit 05 Separat
03 Divorțat 06 Concubin

7) Număr de copii ……………

8) Educație: 01 Liceu
02 a) Colegiu (3 ani)
b) Facultate (4 -5-6 ani)

[19]
03 Masterat
04 Doctorat
05 Postdoctorat
06 Altele:……………………………………… ……………………. …………

Anexa 2: Chestionarul Stilului Defensiv – 60/DSQ 60 este tradus, adaptat și validat în România
de Crașovan și Maricuțoiu (2012 [http://socpers.psihologietm.ro/publications.htm l
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_con tent&task=view&id=509&Itemid=59 ]).
Chestionarul DSQ 60 este elaborat de Thygesen, Drapeau, Trijsburg, Lecours și de Roten (2008).
Instructaj: itemii din acest chestionar se referă la părerile personale ale oamenilor despre ei însăși .
Folosiți, vă rugăm, scală de noua puncte de mai jos pentru a indica în ce măsură vi se aplică dumneavoastră
fiecare afirmație, încercuind un număr (de la 1 la 9).
Nu mi se aplică deloc 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Mi se aplică complet
Încercuiți un număr mai mare când sunteți de acord cu un item. De exemplu, dacă un item este complet
aplicabil dumneavoastră, încercuiți 9.
Încercuiți un număr mai mic dacă nu sunteți de acord cu un item. De exemplu, dacă un item nu vă este
deloc aplicabil, încercuiți 1.
Vă rugăm să nu omiteți nici un item.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite.

Nr.
item Item Scală
dezacord -acord
01 Sunt mulțumit când ajut pe alții și dacă mi s -ar lua asta aș fi deprimat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
02 Deseori sunt numit posac (ă), tăcut (ă). 1 2 3 4 5 6 7 8 9
03 Pot să nu mă gândesc la o problemă până am timp să mă ocup de ea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
04 Îmi controlez anxietatea făcând ceva constructiv și creativ precum pictura sau
lucrul în lemn. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
05 Deseori îmi schimb părerea d espre oameni; câteodată am o părere deosebită
despre oameni, altă dată cred că oamenii sunt fară valoare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
06 Pot găsi motive solide pentru tot ce fac. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
07 Pot râde de mine însumi cu destulă ușurință. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
08 Există o tendință a oamenilor de a mă trata necorespunzător. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
09 Dacă cineva m -ar ataca și mi -ar lua banii, aș prefera să fie ajutat și nu pedepsit. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 Dacă am un conflict cu cineva, încerc să mă gândesc la ce vin ovăție aș putea
avea în acel conflict. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
11 Lumea zice că încerc să ignor faptele neplăcute ca și cum ele n -ar exista. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
12 Mă simt deseori superior oamenilor cu care sunt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
13 Cineva mă golește emoțion al de tot ce am. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
14 Când există un pericol real, e ca și când n -aș fi acolo și nu mi -e teamă. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
15 Dacă sunt tratat incorect, îmi apăr drepturile. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
16 Gestionez pericolul ca și când aș fi Superman/avea puteri supraomenești. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
17 Mă mândresc cu abilitatea de a readuce oamenii la condiția lor reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
18 Deseori acționez impulsiv când ceva mă deranjează. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
19 În realitate, sunt destul de lipsit de valo are. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
20 Când am de a face cu oameni, aceștia, deseori, sfârșesc prin a simți ceea ce 1 2 3 4 5 6 7 8 9

[20]
Nr.
item Item Scală
dezacord -acord
simt eu.
21 Am satisfacții mai mari de la fanteziile mele decât de la viața mea reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
22 Mă retrag când sunt s upărat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
23 Când mă aflu în dificultate, deseori mă simt ireal. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
24 Am talente speciale care îmi permit să trec prin viață fară probleme. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
25 Prefer să vorbesc despre lucruri abstracte decât despre s entimentele mele. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
26 Există întotdeauna motive solide când lucrurile nu merg în favoarea mea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
27 Rezolv mai multe lucruri visând cu ochii deschiși decât în viața mea reală. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
28 Când oamenii se supa ră pe mine, tind să cred că ei exagerează. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
29 Uneori mă cred înger, altă dată cred că sunt foarte rău. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
30 Dacă cineva se supară pe mine, tind să mă supere lucruri pe care, în general, le
ignor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
31 Devin în mod deschis agresiv când mă simt jignit. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
32 Nu prea îmi mai amintesc nimic din perioada mea școlară timpurie. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
33 Mă retrag când sunt trist. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
34 Simt întotdeauna că cineva cunoscut îmi este îngerul meu păzitor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
35 De obicei sunt mai rău decât cred oamenii că sunt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
36 În ceea ce mă privește, oamenii sunt ori buni or răi. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
37 Dacă m -a supărat șeful, aș putea face o greașeală în muncă sa u să muncesc mai
încet ca să mă răzbun. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
38 Există cineva cunoscut care poate face orice și care este absolut corect și drept. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
39 Dacă am avut experiența a ceva neplăcut, atunci, în ziua următoare, uneori voi
uita des pre ce a fost vorba. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
40 Ajutorul dat altora mă face să mă simt bine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
41 Pot să -mi țin în frâu sentimentele dacă a le expune ar interfera cu ceea ce fac. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
42 De obicei pot vedea partea hazlie a unei situații altfel grave. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
43 Deseori mă trezesc că sunt foarte drăguț cu oameni pe care, pe bună dreptate,
ar trebui să fiu supărat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
44 Nu există treburi de felul ,,să găsești ceva bun în fiecare”, dacă ești rău, ești r ău
în întregime. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
45 Când ceva ce fac nu iese bine, încerc să determin ce am neglijat. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
46 Oamenii au tendința de fi necinstiți ori incorecți cu mine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
47 Când trebuie să mă confrunt cu o situație d ificilă, încerc să -mi imaginez cum
va fi și -mi plănuiesc modalități de a -i face fața. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
48 Doctorii niciodată nu înțeleg bine ce nu este în regulă cu mine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
49 După ce mă bat pentru drepturile mele, tind să mă scuz pent ru incisivitate. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
50 Dacă mă irită cineva, îi spun fară să -l rănesc. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
51 Deseori mi se spune că nu -mi arăt sentimentele. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
52 Când mă simt rău încerc să fiu împreună cu cineva. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
53 Dacă pot prevedea că o să fiu trist peste un timp, pot să fac față situației mai
bine. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
54 Oricât m -aș plânge, nu obțin o reacție mulțumitoare de la ceilalți. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
55 În loc de a spune exact ceea ce simt, îmi explic gândur ile pe larg. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

[21]
Nr.
item Item Scală
dezacord -acord
56 Deseori descopăr că nu simt nimic când situația ar părea că cere emoții
puternice. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
57 Când mă simt deprimat sau agitat, îmi place să mă apuc de o activitate creativă
sau fizică. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
58 Dacă aș intra într -o criză, aș căuta pe cineva căruia să -i împărtășesc grijile. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
59 Dacă am un gând agresiv, simt nevoia de a face ceva în compensație. 1 2 3 4 5 6 7 8 9
60 Când se întâmplă ceva emoționant, tind să fac caz de detalii n eimportante. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Anexa 3: Chestionarul COPE estetradus, adaptat și validat în România de Crașovan și Sava
(2013 [http://socpers.p sihologietm.ro/publications.htm l
http://www.cbbjournal.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=515&Itemid=60 ]).Ch
estionarul COPE a fost elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989).
Instructaj: Ne interesează cum reacționează oamenii când se confruntă cu evenim ente
dificile și stresante în viață. Există multe modalități de a încerca să faci față stresului. Acest
chestionar vă solicită să indicați ce faceți și simțiți, în general , când trăiți experiența unor
evenimente stresante. Evident, diferitele evenimente du c la reacții diferite, dar gândiți -vă la ce
faceți de obicei când sunteți sub stres deosebit. Apoi răspundeți la fiecare din itemii următori,
încercuind un număr pe formularul de răspuns pentru fiecare afirmație, folosind posibilitățile de
alegere enunțate mai jos. Încercați, vă rugăm, să răspundeți la fiecare item, separat de oricare
altul. Alegeți -vă răspunsurile cu grijă, și faceți răspunsurile dumneavoastră cât mai
reale/adevărate. Vă rugăm să răspundeți la fiecare item. Nu există răspunsuri ,,corecte” sau
,,greșite”, așa că alegeți cel mai exact răspuns pentru dumneavoastră, nu ceea ce credeți că
,,majoritatea oamenilor” ar spune sau ar face. Indicați ce faceți dumneavoastră de obicei când
trăiți experiența unui eveniment stresant, având următoarele mod alități de răspuns: 1.De obicei nu
fac asta deloc , 2.De obicei fac asta în mică măsură , 3.De obicei fac asta în măsură medie , 4.De
obicei fac asta în mare măsură .

Nr.
item Item Scală
dezacord -acord
01 Încerc să mă dezvolt ca persoană ca rezultat al experi enței mele de viață. 1 2 3 4
02 Mă apuc de lucru sau de alte activități înlocuitoare pentru a -mi lua
gândurile de la anumite lucruri. 1 2 3 4
03 Mă supăr și -mi dau frâu liber emoțiilor. 1 2 3 4
04 Încerc să obțin sfaturi de la cineva în legătură cu ceea ce trebuie să fac. 1 2 3 4
05 Îmi concentrez eforturile pentru a face ceva în legătură cu situația
stresantă. 1 2 3 4
06 Îmi zic: ,,nu -i adevărat!”. 1 2 3 4
07 Îmi plasez încrederea în Dumnezeu în această situație. 1 2 3 4
08 Râd de situația respectiv ă/stresantă. 1 2 3 4

[22]
09 Recunosc în mine că nu pot face față situației și nu mai încerc. 1 2 3 4
10 Mă abțin de la a face ceva prea repede. 1 2 3 4
11 Discut ceea ce simt cu cineva. 1 2 3 4
12 Folosesc alcool sau droguri pentru a mă simți mai bine. 1 2 3 4
13 Mă obișnuiesc cu ideea că s -a întâmplat. 1 2 3 4
14 Discut cu cineva pentru a afla lucruri în plus despre situația stresantă. 1 2 3 4
15 Mă feresc să fiu distras de alte gânduri sau activități. 1 2 3 4
16 Visez cu ochii deschiși la alte lucruri . 1 2 3 4
17 Mă supăr și sunt realmente conștient de asta. 1 2 3 4
18 Caut ajutor la Dumnezeu. 1 2 3 4
19 Îmi fac un plan de acțiune pentru situația stresantă. 1 2 3 4
20 Glumesc pe seama situației. 1 2 3 4
21 Accept că s -a întâmplat și că nu se poate schimba nimic. 1 2 3 4
22 Amân a face ceva în legătură cu problema până situația o permite. 1 2 3 4
23 Încerc să obțin sprijin emoțional de la prieteni sau rude. 1 2 3 4
24 Pur și simplu renunț la atingerea scopului. . 1 2 3 4
25 Încerc acțiuni suplime ntare pentru a scăpa de problemă. 1 2 3 4
26 Încerc să uit de mine pentru un timp consumând alcool sau luând
droguri. 1 2 3 4
27 Refuz să cred că s -a întâmplat. 1 2 3 4
28 Îmi dau frâu liber simțămintelor. 1 2 3 4
29 Încerc să văd problema în lumină di ferită, pentru a o face să pară mai
pozitivă. 1 2 3 4
30 Vorbesc cu cineva care ar putea face ceva concret în legătură cu
problema stresantă. 1 2 3 4
31 Dorm mai mult ca de obicei. 1 2 3 4
32 Încerc să -mi fac o strategie legată de ceea ce este de făcut. 1 2 3 4
33 Mă concentrez pe abordarea problemei și, dacă este necesar, las alte
lucruri deoparte, un timp. 1 2 3 4
34 Obțin compasiune și înțelegere de la cineva. 1 2 3 4
35 Beau alcool sau iau droguri, pentru a mă gândi mai puțin la problemă. 1 2 3 4
36 Glumesc despre problemă. 1 2 3 4
37 Renunț la încercarea de a obține ce doresc. 1 2 3 4
38 Caut ceva bun în ceea ce se întâmplă. 1 2 3 4
39 Mă gândesc cum aș putea aborda problema cel mai bine. 1 2 3 4
40 Mă prefac că problema stresantă nu există î n realitate. 1 2 3 4
41 Mă asigur că nu fac problema mai dificilă acționând prea repede. 1 2 3 4
42 Încerc din răsputeri să nu las alte lucruri să interfereze cu eforturile mele
în timp ce mă ocup de problemă. 1 2 3 4
43 Merg la film sau urmăresc progra me la televizor pentru a mă gândi mai
puțin la problemă. 1 2 3 4
44 Accept realitatea faptului că s -a întâmplat. 1 2 3 4
45 Întreb oamenii care au avut experiențe similare ce au făcut. 1 2 3 4
46 Simt mult disconfort emoțional și mă trezesc exprimându -mi aceste 1 2 3 4

[23]
sentimente în mare măsură.
47 Acționez direct pentru a controla problema stresantă. 1 2 3 4
48 Îmi caut consolare în religia mea. 1 2 3 4
49 Mă oblig să aștept momentul propice pentru a face ceva. 1 2 3 4
50 Râd de situație. 1 2 3 4
51 Reduc cantitatea de efort consacrată rezolvării problemei. 1 2 3 4
52 Îi spun cuiva despre cum mă simt. 1 2 3 4
53 Consum alcool sau droguri pentru a mă ajuta să trec prin situație. 1 2 3 4
54 Învăț să trăiesc cu situația stresantă. 1 2 3 4
55 Las la o parte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei
stresante. 1 2 3 4
56 Mă gândesc mult la ce pași să fac în această situație. 1 2 3 4
57 Acționez de parcă situația stresantă nu există. 1 2 3 4
58 Fac ceea ce e de făcut, pas cu pas. 1 2 3 4
59 Învăț ceva din această experiență. 1 2 3 4
60 Mă rog mai mult ca de obicei în această situație stresantă. 1 2 3 4