Licenta Pasca I. Raul Ioan De Verficat 1 [604286]

–
UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII – DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

PARTICULARITĂȚI ÎN INVESTIGAREA
ACCIDENTELOR RUTIERE

ÎNDRUMĂTOR ȘTINȚIFIC
Prof.univ.dr. IANCU ELENA -ANA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2
CUPRINS
REZUMA T………………………………………………………………………………………………….. …….. ………………3
INTRODUCERE ……………………………………….. ……………………………………………………….. ………………6

CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI

Noțiune a de cercetare ………..…………………………… …………………………………….. ………………….. …8
Obiectivele și importan ța acestora în vederea cercetării la fața locului …………………… ……………. …….. 9
Particularități privind cercetarea faptelor penale la fața locului ..…… ………………………. ……………….. 10

PREGĂTIREA ÎN VEDREA INVESTIGĂRII FAPTELOR PENALE LA FAȚA LOCULUI
A. Măsurile luate până la deplasarea echipajului la fața locului
Primirea, consemnarea și verificarea sesizării .….……… …………………………………… …….. ………… .…11
Asigu rarea tehnico -materială ..……………………… …………… .………….…… ………… ..…….. .12
Deplasarea echipei la fața locului …………… …………………………………….. …………… ………………………….13
Asigurarea prezenței organelor de cercetare și a martorilor asistenți .…… ………. ……………..………… 13
Plecarea echipei de cercetare ..……..…………… ………… …………………………… …… .…… …14
B. M ăsurile pregătitoare luate după ce echipajul de poliție a ajuns la fața locului
Informarea asupra incidentului care a avut loc ……………….. ………………………. ………….. ………………… .14
Verificarea măsurilor de prim ajutor oferite până la sosirea echipei de cercetare ……………………… 15
Determinarea modificărilor ce au avut loc în aspectul iniția l al faptei ….……… …… …….…… .…16
Organizarea corectă a locului ce trebuie cercetat …………………… ……………………. …………………. …16
Stabilirea măsurilor de pază la locul faptei ………………………………………. ……… …………. .……….. …… 16
Identificarea martorilor și stabilirea persoanelor ce par suspecte ……………… …………………. …………… .17
Prezentarea metodelor de cercetare a locului faptei ……………… …………. ……… ……… ……………………. …17

STABILIREA REZULTATELOR CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
Procesul verbal întocmit la fața locului …………… ………………………….. ………… ………………………. ….19
Schița locului faptei ……………………… ……………………………. ………… ……….………… ……… ……22
Fotografia judiciară operativă… ………………… ……………………………… ……………….. ……. .………… 25
Mijloace de fixare a activități lor efectuate cu oc azia cercetării la fața locului …… …… …….…… ….25

CONCLUZI I………………………………………….. …………………………… ……………………. …………… ………… 27

BIBLIOGRAFI E………………………………………… …………………………….. ………. ………………….. ………… 28

ANEXE …………………………………………………….. ………………………….. …….. ……… …………………………. ..30

3
REZUMAT
SCOPUL ȘI ETAPELE INVESTIGA ȚIEI ACCIDENTELOR DE CIRCULA ȚIE RUTIER Ă

1.Consemnarea accidentului de circula ție rutier ă
Consemnarea accidentului se face pentru:
 De a identifica și clasifica accidentul de circulație ;
 De a stabili detalii privind producerea accidenutl ui;
 De a stabili caracteristi cile accidentului;
 De a indica deplasările programate pentru cei implicați in accident;
 De a raporta producerea accidentului.

Atunci când se anunța accidentul se cer următoarele informații :
 Când și în ce loc s -a produs acciden tul;
 Dacă a văzut producerea accidentului ;
 Unde poate fi găsit cel care anunța accidentul;
 Victimele ce au fost implicate în accident și gravitatea vătămării lor;
 Ce mijloace de circulație sunt implicate;
 Ce stricăciuni au vehiculele implicate;
 Ce mărfuri transporta vehiculele respective;
 Dacă circulația este blocat ă;
 Dacă este foc la locul accidentului;
 Dacă au fost anunțate salvarea, pompierii;
 Dacă este avariat ă rețeaua de distribuție a electricității

2. Investigarea accidentului rutier în locul unde s -a produs
Cercetarea unui accident de circulație rutier ă reprezintă colectarea, consemnarea și formarea
unor pachete de informații despre accident. Aceast ă situație impune organizarea și planificarea
activității .

3. Planificarea cercetării accidentului la fața locului
Planificarea investigației se face ținând seama de următoarele priorități :
 Protejarea celor implicați în accident și ajutarea persoanelor ranite;
 Stingerea c ât mai urgent ă a focului, dac ă exist ă, prin utilizarea echipamentelor din dotare ;
 Solicitarea echipei de intervenție a companiei de electricitate în cazul în care incidentul a produs
un pericol privind electricitatea;
 Izolarea și protejarea ariei accidentului ;
 Protejarea proprietății privind bunurile victimelor implicate în accident;
 Coordo narea traficului astfel ca circulația să se desfășoare în condiții de siguranț ă.

4. Deplasarea la locul accidentului
Organele de cercetare au în vedere următoarele acțiuni :
 Selecția unei rute având în vedere ca deplasarea să fie mai scurtă;
 Observarea oricărui vehicul care vine din direcția accidentului, întrucât acesta ar putea transporta
martori sau șoferul care a părăsit locul accidentului;
 Observarea și consemnarea condițiilor trecătoare de stare ;

4
 Împărțirea atribuțiilor la membrii echipajului de inves tigare pe cele doua direcții : observații si
informații .

5. Acțiuni ce se vor efectua după ce echipa de cercetare a ajuns la locul incidentului
Se întreprind la început următoarele acțiuni preliminare de informare și securizare a ariei
accidentului:
 Pentr u a nu bloca traficul, echipajul trebuie să aleagă cu grijă un loc de parcare;
 Pentru a nu exista pericole privind pornirea unui incendiu, a unei explozii sau a altor pericole,
echipa de cercetare trebuie să examineze cu atenție aria în care s -a produs acc identul;
 Echipa de cercetare trebuie să securizeze aria în care s -a produs accidentul, pentru a păstra probele
și urmele ce urmează să le verifice;
 Trebuie să fotografieze și să înregistreze scena accidentului;

6. Echipa de cercetare trebuie să se axeze inițial pe rezolvarea tuturor problemelor importante
Pașii care trebuie făcuți la locul accidentului constau în următoarele acțiuni :
 Trebuie să examineze persoanele ce se aflau la locul accidentului;
 Cercetarea și identificarea persoanelor rănite în accide nt și acordarea primului ajutor celor
vătămate grav;
 Identificarea șoferilor și a vehiculelor implicate în accident ;
 Trebuie să realizeze o evidență a tuturor persoanelor implicate în accident și să colecteze datele
lor personale;
 Cercetarea indiciilor fiz ici de eviden ță a producerii accidentului si păstrarea lor ne -modificat ă
până la identificare, localizare, măsurare și consemnare ;
 Descongestionarea drumului pentru ușurarea circulației .

7. Strângerea datelor despre accident
Când urgen țele au fost soluționate se întreprind în continuare următoarele acțiuni :
 Echipa de cercetare trebuie să audieze șoferii implicați în accident;
 Echipa de cerectare va examina starea personaleor implicate în accident;
 Examinarea preliminar ă a ariei accidentului;
 Înregistrar ea imaginilor cu detalii ale șcenei accidentului;
 Verificarea stării tehnice și funcționarea elementelor de siguranț ă pentru ocupanți ;
 Examinarea preliminar ă a stării tehnice a sistemelor și echipamentelor majore ale vehiculelor ;
 Verificarea stării tehnice și funcționarea mijloacelor de dirijare și control a traficului;
 Audierea persoanelor implicate ( șoferi , victime) și a martorilor;
 Consemnarea rănilor suferite în accident de persoanele implicate;
 Eliberarea drumului și restabilirea fluen ței traficului.

8. Examinarea locului în care s -a produs accindetul
Constă în;
 Echipa de cercetare va examina traseul parcurs de vehiculele implicate în accident;
 Localizarea tuturor urmelor de eviden ță care au precedat aria aparent ă a locului coliziunii;
 Identificarea configurației fluxurilor de circulație ;
 Stabilirea locului în care se aflau martorii în momentul producerii accidentului;
 Organul de cercetare va localiza toți factorii care au putut avea un rol în desfășurarea accidentului;

5
 Efectuarea testului de frânare .

9. Echipa de cercetare va marca urmele aflate la locul faptei
Se va tine cont de următoarele moduri de marcare:
 Cu un singur semn amplasat într-un punct ;
 Echipa de cercetare va marca cu un singur semn, ce va fi amplasat în două puncte;
 Echipa de cercetar e va marca cu un singur semn, ce va fi amplasat în trei sau mai multe locuri;

10. Fotografierea sau inregistrarea unor imagini de la locul accidentului
Echipa de cercetare va ține cont de importanța conservării imaginilor de la locul accidentului.
Scena accidentului se poate modifica în momentul în care victimele și vehiculele vor fi deplasate din
poziția lor.

6
INTRODUCERE

Numai în primele săptămâni ale anului 20 20, în rezultatul accide ntelor de circulație rutieră
au decedat mai mult de 30 de persoane. La nivel mondial, anual decedează în accidente de circulație
300 mii de persoane iar peste 9 milioane de oameni se aleg cu deferite răni și vătămări de diferită
gravitate.
Investigarea cr iminalistică a accidentelor de circulație reprezintă un aspect al asigurării
securității la trafic nu numai prin faptul depistării persoanelor vinovate de accidente de circulație , dar
și prin faptul că sunt identificate cauzele și condițiile care favorize ază aceste accidente, adoptându -se
măsuri de înlăturare a acestora.
Extinderea transporturilor auto și mărirea parcu rilor de automobile, au determinat o creștere a
siguranței circulației rutiere. Această siguranță a circulației rutiere este mult mai necesa ră cu cât
sporirea numărului de accidente este mare , cu îmbunătățirea autovehiculelor, în primul rând a vitezei
de deplasare, element ce deține prioritate în cauzele evenimentelor rutiere. Multiplele avantaje și
facilități, aduse în viața personală a fiecă ruia și a societății în ansamblu, sunt incontestabile. Dar nu
trebuie de uitat, că mijloacele de transport auto produc și efecte cu semnificație negativă. Printre
acestea enumerându -se evenimentele rutiere grave, soldate cu victime, consecințele nocive a p oluării
mediului înconjurător.
În prezent, problema securități circulației rutiere a devenit globală, deoarece, în fiecare an
constatăm săvârșirea unui mare număr de accidente rutiere, în rezultatul cărora este curmată viața a
mii de oameni. Accidentele r utiere, în multe state ale lumii, se evaluează la nivel de cataclism
național, fiind denumite și tragedia acestui secol. Combaterea eficientă a actelor penale, prin
descoperirea la timp și cercetarea lor prin metode științifice și în conformitate cu cerinț ele legii, este
unul din imperativele determinante, privind crearea condițiilor favorabile în vederea cercetării sub
toate aspectele a acestei categorii de infracțiuni. Clarificarea obiectivă și deplină a împrejurărilor
specifice și complexe ale cauzelor p enale, reclamă de la cei angajați în activitatea de urmărire penală,
afară de alte calități, cunoștințe profunde de specialitate. Practica demonstrează că de nivelul de
pregătire profesională, cunoașterea temeinică a metodicii de cercetare a acestor infrac țiuni, depinde,
în mare măsură, calitatea cercetărilor penale și, în consecință, eficacitatea luptei împotriva
criminalității.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere
Factorii esențiali care se asociază în cauzalitatea apariției accidentelor de circula ție sunt
următorii: omul, autovehiculul și drumul . Apariția unor stări anormale la fiecare dintre ei, în parte sau
asociate, reprezintă tot atâtea surse de declanșare a unui accident.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt, potrivit statisticilor , neatenția din partea
pietonilor și comportamentul imprudent al conducătorilor auto. Excesul de viteză, sau neadaptarea

7
vitezei la condițiile concrete de drum, depășirile periculoase, neacordarea de prioritate și conducerea
sub influența băuturilor alcoo lice reprezintă cele mai importante forme de manifestare a imprudenței
la conducătorii de autovehicule care au săvârșit accidente de circulație.
Nerespectarea regulilor de circulație de către pietoni reprezintă una din cele mai importante
cauze care gene rează accidente de circulație. Neatenția din partea pietonilor reprezintă prima cauză de
producere a accidentelor grave. Din dinamica accidentelor rutiere produse ca urmare a neatenției din
partea pietonilor, a rezultat faptul că acestea se produc, de regu lă, pe fondul nerespectării de către
aceștia a regulilor privind deplasarea pe drumul public și traversarea acestuia.
Factorii care concură la producerea accidentului de circulație pot fi clasificați, după cum
urmează :
1. Caracteristicile și star ea drumului public;
2. Condițiile meteorologice și de vizibilitate;
3. Intensitatea traficului rutier pe artera de circulație unde s -a produs accidentul;
4. Starea autovehiculelor angajate în accident;
5. Starea psiho -fizică și comportamentul persoanelor implicate în accident.
În această lucrare sunt evidențiate problemele cele mai majore, precum și cele mai des
întâlnite erori, comise la cercetarea accidentelor de circulație rutieră.
Lucrarea este formată din 4 puncte esențiale : Noțiunile generale privind accidentele rutiere;
Pregătir ea pentru a începe cercetarea la fața locului a accidentelor rutiere ; Primele măsuri ce se
întreprind pentru administrarea probelor și Fixarea rezultatelor ce au fost colectate de la fața locului.
Primul pun ct esențial descriere noțiunile generale privind producerea accidentelor rutiere.
Acest punct esențial evidențiază cauzele producerii accidentelor rutiere precum și siguranța circulației
pe drumurile publice.
Al doilea punct esențial evidențiază noțiunea d e cercetare la fața locului. Cercetarea de la
fața locului este caracterizată ca o activitate procedurală, prin examinarea de către organele judiciare a
unui teren deschis, unde a avut loc un accident rutier.
În al treilea punct esențial sunt abordate primele măsuri ce se întreprind pentru
administrarea probelor de la fața locului unde a avut loc accidentul . Sunt descoperite probele și
urmele ce se vor folosi în procesul activității de cercetare.
Al patr ulea punct esențial este numit „ Fixarea rezultatelor ce au fost colectate de la fața
locului ” . Acest punct esențial este împărțit în patru subpuncte. Pentru a investiga incidentul se va
redacta un proces verbal, se va re aliza fotografia judiciară și se va schița locul faptei.
Astfel lucrarea de față este dedicată particularităților de investigare a accidentelor de
circulație rutieră.

8
CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI
Noțiunea de cercetare
Cercetarea și investigarea locului faptei penale, este o activitate automatică care are o tactică
criminalistică. Scopul cercetării este acela de a constitui infracțiunea, descoperirea, relevarea , fixarea
și ridicarea unor urme și probe. Cercetarea la fața locului reprezintă activitățile ce contribuie în mod
deosebit la realizarea scopului penal .
Cercetarea de la fața locului are funcția de a permite organului de cercetare să recunoască
locul unde s -a comis infracțiunea, urmele lăsate de făptaș, obiectele ce au rămas la fața locului, starea
și poziția obiectelor în aria loculuji faptei. Aceste lucruri îl vor ajuta pe organul judiciar să formuleze
o concluzie despre modul și imprejurările comiteii infracțiunii.
Conform art. 129 din Codul de procedură penală, această cercetare la fața locului se va efectua
doar atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii .
Prin cercetarea de la fața locului trebuie să se înțeleagă că nu numai o suprafață a terenului,
sau a încăperii unde s -a desăvârșit activitatea materială ce descrie latura obiectivă a infracțiunii, ci și
locul unde s -au produs consecințele faptei săvârșite, precum și acel loc în care se află obiectele ce
constituie produsul infracțiunii (bunurile sustrase) sau obiectele ce au servit ca mijloace d e
desăvârșire a infracțiunii, precum și locul unde se păstrează unele urme ale infracțiunii (urme de
picioare, urme ale mijlocului de transport etc). Așadar noțiunea de cercetare la fața locului nu se
identifică întotdeauna cu noțiunea de locul unde a fost comisă fapta penală, astfel cum este definită în
Codul de procedură penală, art.30, alin.4, și anume că este locul și spațiun unde s -a comis
infracțiunea, în mare parte, ori unde s -a produs rezultatul acesteia.
Această cercetare la fața locului se cere și atunci când organele juridiciare, mai ales instanța
de judecată, apreciază că este necesar să se cunoască nemijlocit locul unde s -a savârșit activitatea
materială și s -au produs consecințele infracțiunii, în scopul obținerii unei reprezentări fidele asupra
„unei infracțiuni”. Cercetarea locului faptei se pregătește și se desfășoară în conformitate cu normele
procesual -penale, prin aplicarea metodelor tactice recomandate de criminalistică.
Cei din specialitatea de literatură sunt unanimi pentru a aprecia dacă actul inițial de urmărire
penală are o evidentă rezon anță în ansamblul soluționării unei cauze. Acest act pres upune cunoașterea
rapidă, directă și completă a locului unde s -a comis actul penal. Echipa de cercetare, efectuează
cercetarea de la locul incidentului, în prezența martorilor ocular. Înstanța unde se va judeca cazul,
efectuează în anumite cazuri cercetarea locului unde s -a comis fapta penală cu citarea părților . Există
cazuri în care participarea procurorului în sala de judecată este obligatorie, în acest sens la cercetarea
locului faptei trebuie să participe obligatoriu și procurorul
Prin noțiunea de locul unde s -a săvârșit fapta penală, se poate înțelege nu doar locul unde a
avut loc infracțiun ea, dar și locurile unde au fost descoperite urme și pro be incriminatorii .

9
„ În cazul unui accident de circulație cu urmări mortale, locul faptei cuprinde:
– locul impactului autovehicul -pieton ori locul unde călătorul, însoțitorul a căzut de pe scară, din
cabină, remorcă;
– porțiunea de suprafață carosabilă unde a fost găsită victima ;
– traseul parcurs de autovehicul din momentul incidentului până la oprire;
– locul unde a oprit conducătorul auto pentru a șterge urmele infracțiuni de pe autovehicul.”7
Cercetarea la fața locului constituie o activitate de bază, deoarece de modul în care este
pregătită, desfășurată și finalizată depinde soluționarea cauzei sub toate aspectele.
Această activitat e constituie punctul de plecare în administrarea probatoriilor și determina
direcțiile în care vor fi desfășurate ulterior cercetările.

Obiectivele și importanța acestora în vederea cercetării la fața locului
Importanța cercetării faptelor penale, la fața locului, este descrisă de autorii de specialitate,
atât procesual penal cât și criminalistic.
Echipa de cercetare are posibilitatea să investigheze la locul faptei, să observe consecințele
infracțiunii, să stabilească ce îm prejurări au dus la comiterea acestei infracțiuni. Echipa va colecta
probe incriminatorii, ce vor ajuta la identificarea autorului.
Se afirmă , despre cercetarea la fața locului, că aceasta nu este un simplu act de urmărire
penală, ci o activitate foarte important ă cu caracter imediat, în multe situații fiind aproape imposibil
de repetat .
Importanța cercetării faptelor penale la fața locului se poate caracteriza ca un loc plin de bogat
în urme și materiale incriminat orii. Modul cum se va efectua întreaga cercetare, colectare a urmelor și
a probelor, cât și fixarea rezultatelor, va depinde în mare măs ură la încheierea cazului, găsir ea
făptașului și a celorlalți participanți la comiterea infracțiunii.
Anterior, cercetarea la fața locului reprezintă singura modalitate de obținere a probelor în
prima faza a cercetărilor . Prin locul faptei se înțelege locul unde s -a desfășurat incidentul , precum și
cel în care s -au produs rezultatele acesteia. Având în vedere prevederile legale1 și practica organelor
judiciare se poate deduce că locul săvârșirii infracțiunii diferă de la caz la caz, în raport cu natura
faptei comise , cu multitudinea de metode și mijloace folosite în acest scop .
Cercetarea la fața locului se dovedește a fi una din cele mai complexe activități desfășurate de
organele de urmărire penală. Importanța acestei activități este dată și de faptul că rezultatele ei, nu
numai că direcționează cercetările, dar de cele mai multe ori, condiționează însăși finalitatea
investigațiilor efectuate în cauză.

7 C-tin Pletea, C -tin Aionioțoaie, V. Berchesan – “Tratat de tactică criminalistică”, Ed. C arpați, 1992, pag. 27.

8Colectiv – Dicționar Enciclopedic Român – Academia României, vol. I, Ed. Politică, București, 1962

10
Atât practica judiciară, cât și literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia locul unde
s-a săvârșit fapta penală , unde s -au produs consecințele incidentului care, în orice mod, conservă
urmele acesteia, constituie sursa celor mai fidele informații ce pot fi valorificate în scopul aflării
adevărului. Cercetarea la fața locului este activitatea cu care încep cercetările, faz ă în care datele
referitoare la natura faptei, împrejurările comiterii ei, făptuitorii, sunt extrem de sumare sau
inexistente.
„ Asigurând identificarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă și, pe această bază,
tragerea la răspundere penală a celor vinovați, cercetarea are o importanță deosebită și sub aspectul
prevenirii și descoperirii infracțiunilor și a vinovatului , împiedicarea acestora de a comite alte fapte
penale 9”
Particularități privind cercetarea faptelor penale la fața locului
Învestigarea la fața locului în cazul accidentelor de circulație reprezintă unul dintre cele
mai importante acte de urmărire penală, cu caracter imediat și necesar, de modul în care es te
efectuat depinzând direct soluționarea cauzei. Cercetării accidentelor de circulație îi sunt proprii și
câteva particularități ce se regăsesc în întreaga metodologie a cercetării evenimentelor rutiere.
Cercetarea faptelor penale a accidentelor de circu lație este orientată în două direcții
principale:
a) Stabilirea împrejurărilor de loc, timp și mod în care s -a produs accidentul;
b) Descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului.10
Pe baza datelor obținute prin cercetarea la locul faptei, în care se include și ascultarea
persoanelor implicate în accident și a martorilor oculari, organul de cercetare penală are posibilitatea
să formuleze primele versiuni referitoare la natura evenimentului.
Elaborarea versiunilor reprezintă o componentă tactică a cercetării unor evenimente rutiere în care
autorul faptei a părăsit locul accidentului.
Cercetarea accidentelor de circulație se împarte în două categorii :
a) Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație în care autorul a rămas la locul faptei, într –
o situație asemănătoare aflându -se și cel care s -a reîntors la fața locului, după ce a dus victima la
spital;
b) Cercetarea accidentelor în care autorul a părăsit locul accidentului, ceea ce impune să se
procede ze la identificarea autovehiculului și a conducătorului acestuia.11

9E.Stancu – op. cit. pag. 8 -9
10C. Suciu – Criminalistică – Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972.
11C. D. Blaj – Comportamen tul la volan – Ed. Medicală, 1982.
12C. Gorgoș – Ce șim și ce nu știm despre accidentul de circulație – Ed. Medicală, București, 1976.

11
PREGĂTIREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII INVESTIGĂRII FAPTELOR PENALE LA
FAȚA LOCULUI

Pregătirea investigării la fața locului a faptelor penale presupune efectuarea unei serii de
măsuri specifi ce de organul specializat chemat să efectueze cercetarea, măsuri cunoscute în literatura
sau practica de specialitate sub denumirea de acțiuni premergătoare sau pregătitoare, pentru
organizarea promptă și eficientă a cercetării. Pregătirea cercetării locul ui faptei presupune, sub
raport tactic criminalistic, două aspecte importante :
 Pregătirea echipei ce urmează să se deplaseze la fața locului unde a avut loc accidentul, pentru a
cerce ta atât din punct de vedere judicia r, cât și criminalistic.
 Echipa va lua unele măsuri ce pot avea un caracter preliminar, cum ar fi : salvarea victimelor,
evitarea pericolelor, fixarea probeor ce se pot modifica sub altă formă .13
Pentru efectuarea cercetării la fața locului este necesar, mai întâi, ca organul specializat
să fie sesizat despre săvâ rșirea unei fapte penale într -unul din modurile prevăzute de ar t.221 Codul de
procedură -penală.
În cazul accidentelor de circulație, primele măsuri ce trebuie puse în aplicare de către organele
de urmărire penală sunt:
1. Cercetarea la față locului;
2. Examinarea autovehiculului despre care se presupune că a fost angajat în accident;
3. Ascultarea martorilor și a persoanelor vătămate;
4. Dispunerea expertizei stării de intoxicare alcoolică;
5. Identificarea, urmărirea și prinderea conducătorului auto implicat în accident, l uarea măsurilor
pentru asigurarea fluenței traficului rutier și conservarea (asigurarea) autovehiculului angajat în
eveniment rutier.
Aceste măsuri urgente sunt luate când organele de poliție sunt sesizate despre producerea unor
accidente de circulație cu decedați sau răniți ori pagube materiale.14

A. MĂSURILE LUATE PÂNĂ LA DEPLASAREA ECHIPAJULUI LA FAȚA LOCULUI
Primirea, consemnarea și verificarea sesizării

Organele de urmărire penală sunt sesizate despre săvârșirea unei fapte penal e prin oricare din
modurile de sesiza re prevăzute de legea procesual -penală .
La primirea sesizării, organul de poliție are datoria să verifice sesizarea2, mai ales când

13 C. Lupu, Gh. Diniță – Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație – București, 1970.
14 C. Aionițoaie ș.a . – Curs de tactică criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București, 1995.

12
aceasta s -a făcut telefonic de către persoane necunoscute, pentru a se evita deplasăr ile inutile.În cadrul
verificării se urmărește, în principal, stabilirea următoarelor aspecte: locul evenimentului, natura
faptei comise, proporțiile și urmările activității ilicite, date absolut indispensabile pentru organizarea
în bune condiții a cercetă rii.
Organul judiciar sesizat despre săvârșirea infracțiunii caută să afle din surse sigure, demne de
încredere, ce anume infracțiune, unde și când a fost comisă, numărul victimelor, volumul și natura
pagubelor cauzate, dacă făptuitorul se cunoaște sau nu , a fost ori nu descoperit și reținut de către
organele poliției. Cu cât aceste date sunt obținute mai repede, cu atât mai repede se poate constitui
echipa de cercetare și deplasarea ei la fața locului.
Se pot lua prin intermediul organelor locale de poliț ie, măsurile necesare pentru
identificarea și reținerea infractorului, dacă acestea nu sunt realizate deja. Temeiul efectuării acestei
activități de către lucrătorii de poliție îl constituie prevederile Codului de procedură penală și ale
Legii de organiza re și funcționare a Poliției Române (Codul de procedură penală, art. 224 și Legea
218/2003, art. 1 și art. 15, lit. a și g).15
Echipa cercetare este constituită la nivelul Inspectoratului de Poliție al Județului pentru
evenimente deosebit de grave în caz ul cărora activitatea este obligatorie ca: omor, lovituri și vătămări
cauzatoare de moarte, accidente de circulație cu urmări mortale. În cazul accidentelor de circulație
activitatea de cercetare va fi efectuată de către lucrătorii de poliție de la compart imentul de circulație;
La primirea sesizării, organul de urmărire penală are datoria să întreprindă de îndată următoarele:
 identificarea persoanei care a făcut plângerea sau denunțul, dacă sesizarea s -a făcut pe această
cale.
 dispunerea măsurilor urgente.16
Odată primită sesizarea, organul de urmărire își verifică competența, dar va efectua, însă,
actele de cercetare care nu suferă amânare, art. 213 din Codul de procedură penală obligă la
efectuarea actelor de cercetare care nu suferă amânare, chiar și pe cei care nu au în c ompetență
specială acest lucru.
Asigurarea tehnico -materială
Echipa de cercetare trebuie să acorde o atenție deosebită pentru a verifica și pregăti
mijloacele tehnico -ștințifice , ce urmează a fi folosite în cercetarea de la fața locului. Trebuie pregătite
următoare le:
 O trusă criminalistică ce va fi universală. Această trusă trebu ie să aibă instrumentarul complet,
pentru a măsura și executa marcajele , pentru a colecta probele incriminatorii și pentru a executa
desenele și schitele ;
 O trusă foto în care trebuie să se regăsească aparate, obiective și materiale ce pot ajuta la
fotografiat , cum ar fi dispozitivele de iluminare.

13
 Truse criminalistice speciale (pentru cercetarea urmelor latente, biologice, a incendiilor,
exploziilor, pentru descoperirea stupefiantelor, în eventu alitatea folosirii lor, vor fi verificate.
Pe lângă utilajul tehnic sumar cuprins în trusele de cercetare, uneori este nevoie de utilajul
complet pentru cercetarea locului săvârșirii faptei. Sarcina verificării și completării mijloacelor
tehnico -materiale revine atât șefului echipei, cât și fiecăruia dintre membrii acesteia, potrivit
competenței. În anumite situații, în raport cu natura infracțiunii săvârșite apare necesară folosirea
unui anumit aparat, unei truse criminalistice, anumite procedee tehnice, efectuării de fotografii
judiciare color, utilizării unor detectoare pentru metale, cadavre, surse nucleare. Pentru deplasarea
la locul faptei a unui laborator mobil, se va apela la serviciile tehnice, științifice, județene ale poliției.
Acest laborator mo bil va fi dotat cu utilajul necesar pentru căutarea obiectelor îngropate, cât și cu
utilaj de laborator pentru constatările tehnico -științifice imediat necesare.16

Deplasarea echipei la fața locului
Deplasarea la fața locului trebuie să se facă cu maximă urgență. Orice întârziere pune sub
semnul întrebării buna desfășurare a cercetării, precum și rezultatul activităților ulterioare. În
funcție de natura faptei, locul în care a fost comisă și urmările sale, se constituie echip a de cercetare,
din care fac parte: ofițerii din compartimentul judiciar și de cercetări penale; expertul criminalistic;
experți de specialitate în domeniul tehnic sau de alt3ă natură, când particularitățile faptei impun
prezența acestora; ofițerii sau age nții din cadrul organului de poliție în al cărui sector de activitate s –
a comis infracțiunea. Practica în acest domeniu a demonstrat că atunci când echipa de cercetare a
faptelor penale a ajuns la locul faptei într -un timp scurt (10 -15 min.) șansele de des coperire și
examinare a tuturor urmelor infracțiunii au fost mai mari.17

Asigruarea prezenței organelor de cercetare și a martorilor asistenți
Printre pregătirile întreprinse la sediul organului judiciar se mai numără și asigurarea
participării la cercetarea la fața locului faptei a persoanelor legal interesate.
În baza art. 112, 116, Cod de procedură penală, se va asigura prezența experților și a altor
specialișt i. Natura specialității căreia aparține expertul sau un alt specialist ce urmează a participa
la cercetarea la fața locului e dată de natura împrejurărilor a căror constatare sau examinare
reclamă cunoștințe dintr -un domeniu sau altul de activitate. Este i ndispensabilă prezența, alături de
organul judiciar, a specialiștilor în criminalistică la cercetarea celor mai multe infracțiuni, datorită
aportului pe care îl pot aduce la descoperirea, ridicarea, fixarea și examinarea celor mai variate
probe incriminato rii.

16 C. Aionițoaie ș.a. – Curs de criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București, 1995.
17 D. Sandu – Criminalistică. Note de curs – Univ. Athaeum, vol. II, București, 1993.

14
La cercetarea unor infracțiuni comise pentru nerespectarea normelor de circulație,
specialiștii incluși în echipa de cercetare, fie din cadrul formațiunilor de circulație, fie tehnicienii auto
vor efectua – în paralel cu examinarea criminalistică – verificarea stării tehnice a autovehiculului
angajat în accident.
Cât privește martorii asistenți, tactica criminalistică recomandă ca aceștia să fie asigurați
înainte de a ajunge la fața locului. În felul acesta se evită irosirea de timp, cât și posibi litatea de a fi
folosite în această calitate persoane ce au perceput nemijlocit împrejurările comiterii faptei, fiind
cunoscut faptul că, în cursul procesului penal o persoană nu poate cumula două calități procesuale.

Plecarea echipei de cercetare
Imediat după luarea măsurilor precedente, în cel mai scurt timp, se organizează plecarea
echipei de cercetare la fața locului, deoarece șansa succesului acestei activități tactice se află în
raport invers proporțional cu timpul scurs de la săvârșirea faptei până în momentul valorificării
urmelor create în procesul săvârșirii infracțiuni respective.

B. MĂSURILE LUATE DUPĂ CE ECHIPAJU L DE POLIȚIE A AJUNS LA FAȚA LOCULUI
Măsurile luate la fața locului , au menirea de a completa pe cele de la sediul organului judiciar
și pentru delimitarea activităților membrilor echipei de cercetare. Măsurile sunt luate de polițiștii care
se deplasează la fața locului înaintea echipei de cercetare formată din organul de urmărire penală
competent în cauză și din specialiști criminaliști . Aceștia sunt obligați să efectueze actele de cercetare
ce nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză care nu este de competența lor și să ia măsurile ce se
dovedesc absolut necesare.
Imediat după sosirea la fața locului și înainte de a porni examinare a propriu -zisă, echipa de
cercetare trebuie să ia o s erie de măsuri urgente. Aceste m ăsuri diferă la unele cazuri , în raport cu
natura incidentul desfășurat, urmările acestuia și natura locului ce urmează a fi cercetat. Principalele
măsuri ce trebuie luat e de urgență sunt:

Informarea asupra in cidentului ce a avut loc
Obținerea de informații generale referitoare la faptă și la alte situații utile cercetării. Pentru
organul judiciar, primele informații în această privință sunt deosebit de utile, atât pentru concretizarea
unor activități tactice, cât și la elaborarea versiunilor. Obținerea acestor informații se va face în mod
individual, prin discuții cu fiecare persoană în parte, fixându -se cele descoperite în agenda personală
și prin intermediul înreg istrării audio. Sursele de informare cu această ocazie sunt victimele
infracțiunii, rudele acestora, martorii oculari și chiar organele de poliție sosite primele la locul faptei.
Informațiile obținute cu acest prilej trebuie să vizeze stabilirea situației exacte de la fața locului,
persoanele ce se aflau în locul respectiv, cele care au participat la acțiuni de salvare a victimelor.

15
Organul judiciar competent a efectua cercetarea la fața locului va fi încunoștiințat în cazul în
care măsurile de pază și co nservare a urmelor au fost asigurate de un organ de poliție necompetent în
materie. Competența de efectuare a cercetării la fața locului poate reveni fie unui alt organ al poliției ,
fie procurorului. Încunoștiințarea trebuie să cuprindă referiri la natura infracțiunii , la principalele
caracteristici ale comiterii infracțiuni i, la întinderea suprafeței pe care sunt aflate urmel e și probele ,
astfel ca organul judiciar competent cu efectuarea cercetării să aibă posibilitatea să se orienteze asupra
mijloacelor tehnico -științi fice necesare și a specialiștilor ce urmează să fie convocați.
La locul faptei, dacă victima are nevoie de îngrijire medicală i se va acorda imediat sau dacă
este cazul, va fi transportată la spital. Victima, înainte de a fi transportată la spital, dacă este în stare
să răspundă, va fi întrebată despre semnalmentele infractorului, sau alte lucruri socotite importante în
legătură cu cauza respectivă. Se va nota unde este condusă victima, cine o conduce și se va transmite
personalului sanitar să se țină con t, să fie păstrate cu grijă hainele victimei, deoarece pot exista urme
ce pot duce la soluționarea cauzei.
Înainte de ridicarea victimei de pe locul unde a fost găsită se va contura cu creta locul exact
ocupat de către victimă, indicându -se și poziția membrelor dacă acestea sunt îndepărtate de corp.
Dacă la locul faptei au circulat și alte persoane până la sosirea organelor de pază precum și persoanele
care au ajutat la transportarea victimelor sau la lim itarea efectelor infracțiunii, tuturor li se vor lua
impresiunile urmelor de mâini și de picioare, pentru a le putea diferenția de urmele infractorului. Și
pentru organele de poliție însărcinate cu paza se va aplica aceeași măsură sau chiar și organelor de
urmărire penală, dacă se va socoti că este necesară această măsură.

Verificarea mijloacelor de prim -ajutor oferite până la sosirea echipei de cercetare
În primul rând organul de cercetare va constata modul în care au fost realizate măsurile
ce nu suferă amâna re. Dacă activitatea infracțională a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale
sau sănătății uneia sau mai multor persoane, se va stabili dacă s -au acordat îngrijirile medicale
corespunzătoare.
Se va verifica dacă în raport cu alte consecințe dăună toare ale infracțiunii s -au luat măsurile
necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente. Șeful echipei de cercetare va aprecia dacă toate
persoanele găsite la locul faptei își justifică prezența în zonă, luând măsuri de îndepărtare a curioșilor.
La sos irea organelor de urmărire penală, organul de poliție însărcinat cu paza locului și cu luarea
primelor măsuri, încunoștiințează despre toate activitățile pe care le -a îndeplinit.

Determinarea modificărilor ce au avut loc în aspectul inițial al faptei
Această activitate de verificare are drept scop stabilirea în detaliu a aspectului inițial al

16
locului faptei, poziția urmelor și a mijloacelor materiale de probă, modificările ce au fost făcute, dacă
ele au fost reclamate de cauze obiective (salvare a victimelor, înlăturarea unor consecințe grave),
persoanele care le -au efectuat etc.

Organizarea corectă a locului ce trebuie cercetat
Fixarea locului de cercetat constituie cheia întregii activități. Fixarea limitelor locului de
cercetat are drept scop să cupr indă în centrul atenției spațiul, locul, încăperea care reprezintă câmpul
infracțiunii, pentru a asigura descoperirea tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă ce au
legătură cu cauza. În delimitarea corectă a locului ce va fi cercetat, pe lângă co nstatările proprii, un rol
deosebit îl au informațiile obținute de la lucrătorii ce au ajuns primii la fața locului, de la persoana
vătămată, martorii oculari ori de la cei care au sesizat săvârșirea infracțiunii.

În cazul accidentelor de circulație prin care s -a produs moartea sau vătămarea integrității
corporale sau sănătății a personalor , locul faptei cuprinde, după caz: locul impactului autovehicul –
pieton, autovehicul -obiect fix de pe marginea drumului public, autovehicul – autovehicul, porțiunea de
suprafață carosabilă pe care a fost găsită victima, traseul pe care a mers autovehicul ul din momentul
impactului până la oprire și locul unde a oprit conducătorul auto pentru a șterge urmele infracțiunii,
existente pe autovehicul.

Stabilirea măsurilor de pază la locul faptei
Asigurarea pazei locului faptei are un dublu scop. Ea vizează înlăturarea posibilității
producerii unor modificări în aspectul locului unde s -a comis infracțiunea și în al doilea rând măsura
urmărește menținerea ordinii pe toate durat a desfășurării activității și asigurarea protecției personale a
membrilor echipei.
În cadrul măsurilor de pază se vor da următoarele dispoziții:
 se interzice accesul oricărei persoane la locul faptei înainte de sosirea organului care conduce
cercetarea;
 să se asigure păstrarea urmelor infracțiunii atât din locurile închise cât mai ales din locurile
deschise protejându -le față de condițiile atmosferice neprielnice și de așa numitul val al
curioșilor ;
 persoanele însărcinate cu paza locului să nu modifice poziția obiectelor și să nu distrugă urmele
sau alte probe materiale de la locul faptei;
 să se efectueze primele investigații în rândul persoanelor adunate la locul săvârșirii faptei în
scopul identificării martorilor oculari, sau a celor care pot furniza date în legătură cu
împrejurările sau cu identitatea infractorului.

17
Pentru asigurarea pazei se pot întreprinde diverse activități printre care: observarea atentă și
filmarea exterioară a zonei cercetate care au menirea de a sesiza și fixa comportarea per soanelor din
rândul curioșilor, intenția unora dintre aceștia de a pătrunde în zona cercetată pentru a distruge urme
sau a sustrage obiecte.

Identificarea martorilor și stabilirea persoanelor ce par suspecte
În caz că identificarea autorului nu s -a făcut până la sosirea echipei de cercetare, identificarea
martorilor ce au observat împr ejurările comiterii infracțiunii constituie o importanță deosebită pentru
rezolvarea cazului.
„Ascultarea persoanelor ce au observat episoade ale comiterii infracțiuniii, se face înainte ca echipa
de cercetare să inceapă exa minarea ariei locului unde s -a produs incidentul. Acestă ascultare a
martorilor se desfășoară pentru lămurirea următoarelor aspecte:
 timpul și locul unde s -a produs fapta penală ;
 caracteristicile principale legate de infracțiunea p ropriu -zisă;
 caracterizarea făptuitorului ;
 semnalmentele făptuitorului și caracteristicile ținutei sale vestimentare ;
 acțiunile sau inacțiunile victimei;
 condițiile care au favorizat săvârșirea infracțiunii;
 dacă alte persoane au observat detalii des pre modul cum s -a comis infracțiunea și împrejurărille
acesteia. 4”
Ascultarea martorilor oculari are avantajul că furnizează echipei de cercetare, date de cea mai
mare utilitate practică și, totodată, depozițiile acestora nu sunt viciate de diverși factori perturbatori.

Prezentarea metodelor de cercet are a locului faptei
În cărțile de specialitate găsim prezentate următoarele metode de cercetare:
1. Metoda subiectivă care constă ca echipa de cercetare va căuta, descoperi, releva, fixa și ridica
urmele și mijloacele de probă. Dezavantajul acestei metod e constă în rapiditatea obținerii probelor,
care pot nu pot duce la o examinare detaliată a locului faptei.
2. Metoda obiectivă constă în căutarea, descoperirea, fixarea și examinarea tuturor probelor, făcând
abstracție de succesiunea evenimentelor și modu în care a fost făcută infracțiunea. Această metodă are
avantajul de a efectua o examinare de calitate.
3. Metoda combinată constă în îmbinarea celor două metode, cea subiectivă și cea obiectivă.

4 Aurel Ciopraga – „Criminalistică.Elemente de tactică”, Univ. Al. I. Cuza, Iași, Fac. de Drept, 1986, pag. 43

18
STABILIREA REZULTATELOR CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI

Pentru ca elementele de fapt să poată dobândi valoare de probă, constatările făcute cu ocazia cercetării
la fața locului, trebuie să fie consemnate în mijloace de probă prevăzute de legea procesual penală.Toate
consta tările făcute cu ocazia cercetării la fața locului, toate urmele și mijloacele materiale descoperite,
relevate, fixate și ridicate, vor trebui descrise amănunțit în cuprinsul procesului verbal respectând întocmai
condițiile de fond și formă pe care trebuie să le îndeplinească acest principal mijloc de fixare al rezultatelor
cercetării la fața l ocului săvârșirii infracțiunii.
Cercetarea la fața locului a incidentului, are câteva mijloace obligatorii de constatare și consemnare a
tututor constatărilor efectua te.
Principalul mijloc de constatare a rezultat elor cercetării la fața locului este procesul -verbal căruia i se
pot adăuga fotografii, schițe, filme ori înregistrări , care sunt mijloace secundare și nu au valoare probantă
prin ele însele.

Procesul -verbal de cercetare la fața locului ( Anexa 1)
Acest p rocesul -verbal ca și cele întocmite cu în cadrul desfășurării altor activități (percheziție,
reconstituire, confruntări) are un dublu caracter. În procesul -verbal nu trebuie consemnate opiniile sau
interpretăr ile personale cu privire la faptă, la autor, la urmele create prin activitatea infracțională, pentru a nu
fi subminat, cel puțin în parte, caracterul obiectiv al procesului -verbal. Se impune o interpretare imediată a
urmelor descoperite în câmpul infracți onal, interpretare care va face obiectul unei constatări tehnico –
științifice, consemnată separat de specialistul în materie prezent la fața locului.
Din cuprinsul procesului -verbal nu trebuie omise mențiunile privind consecințele sau pagubele
produse de f aptele infracționale cercetate, indiferent de natura sau valoarea lor. Ultima parte a procesului –
verbal va cuprinde o enumerare exactă a urmelor, a mijloacelor materiale de probă ridicate la fața locului și
persoana căreia i -au fost încredințate, precum și a fotografiilor, schițelor, a altor înregistrări sau lucrări
efectuate în timpul cercetării.
Pentru a ocupa locul pe care i -l conferă legea și a avea valoare pentru cauză, la finalul procesului –
verbal trebuie găsim câteva detalii ce țin de formă și fond. Procesul verbal trebuie corespundă următoarelor
cerințe:
a) Să reprezinte incindentul de la locul săvârșirii faptei penale . Caracterul obiectiv al procesului –
verbal de cercetare la fața locului trebuie să se manif este în redarea ima ginii propriu -zise a locului unde a fost
comisă infracțiunea ;
b) Să fie complet , în sensul de a evidenția absolut toate constatările făcute, oglindind locul unde au
fost găsite probele ori obiectele presupuse a avea legătură cu fapta, inclusiv poziția acestora, raportată la
reperele stabilite în planurile orizontale și verticale.

19
c) Să fie precizis și clar . Echipa de cercetare trebuie să descrie detaliat caracteristicile urmelor și a
probelor ce au fost colectate . La rândul lor, mijloacele materiale de probă trebuie descrise insistându -se pe
natura materialului din care sunt confecționate, aspectul, culoarea, dimensiunile, greutatea. Procesul verbal
întocmit trebuie să fie unul clar, r edactat într -un limbaj accsesibil, se va evidenția folosirea unor termeni de
specialitate ori folosirea unor neologisme.
Trebuie evitați cu desăvârșire termenii improprii sau cu notă de ambiguitate, aceștia putând conduce
la int erpretări eronate, cu toate consecințele pe care le generează.
d) Să fie concis . În proce sul-verbal trebuie să se regăsească toate constatările și modificările făcute cu
prilejul cercetării la fața locului .
Prezentarea succintă a activit ăților desfășurate și a rezultatelor acestora nu trebuie să se facă în
detrimentul celorlalte cerințe enunțate.
În conformitate cu dispozițiile legii procesual penale, acest proces verbal trebuie să conțină;
 persoanele găsite la fața locului și martorii c e au văzut și ajutat la salvarea victimei, până la sosirea
echipajului;
 modificările ce au avut loc la aspectul inițial al locului unde s -a săvârșit fapta penală, se vor indica și
persoanele care au f ăcut modificări și motivul ce le -au determinat să producă modificarea ;
 se ve evidenția faptul că nu au fost găsite alte probe decât cele prezentate în procesul -verbal ;
 ce măsuri au fost puse în aplicare, referitoare la victime și autovehicule ;
 se vor preze nta fotografiile judiciare ce au fost făcute la fața locului. Se va indica marca aparatului de
fotografiat și a filmului ;
 mențiune despre executarea schiței locului faptei ;
 se vor nota observațiile făcute de martori ;
 se va preciza numărul de exemplare în care a fost întocmit preze ntul proces verbal și destinația acestuia.
Întocmirea procesului -verbal în urma cercetării la fața locului este prevăzută de art 131 Cod de
Procedură Penală. Potrivit acestui articol de lege, precum și art 91 din același cod, procesul -verbal este
structurat în trei părți: introductivă, descriptivă și finală, de încheiere.

a. Partea introductivă
 locul și data (anul, ziua, luna) în care a fost efectuată cercetarea la fața locului și când s -a încheiat
procesul verbal.
 numele, prenumele și calitatea organului de urmărire penală care conduce cercetarea și unitatea de
poliție, procuratura din c are face parte;
 numele, prenumele și calitatea persoanelor care au format echipa de cercetare;
 numele, prenumele și calitatea experților care au luat parte;

20
 se va nota datele din cartea de identitate a martorilor ;
 temeiul de fa pt și juridic al cercetării;
 se va nota ora când a început și când s -a finalizat cercetarea la fața locului ;
 condițiile atmosferice și condițiile de iluminare ..

b. Partea descriptivă
 descrierea detaliată a locului unde s -a produs indicentul, evidențând tablourilor de ansamblu, în care se
încadrează locul faptei, descrierea acestui loc, dimensiunile și amplasarea față de punctele cardinale,
particularitățile topografice, căile de acces;
 descrierea amănunțită a probelor ce au fost colectate de la cercetarea locului inc identului.
Echipa de cercetare va descrie exact locul unde au fost găsite probele incriminatorii, distanța dintre
ele, poziția lor, natura o biectelor , dimensiunile lor, impuritățile descoperite în urmă, procedeele tehnico
științifice folosite colectarea probelor .
 diferite particularități ale cercetării ;
 observațiile celor prezenți la cercetare ca:martori asistenți, experți etc;
 se va menționa dacă au fost ceva întâmplări negative de -a lungul efectuării cercetărilor.

c. Partea finală
 probe le colectate de la locul unde s -a comis infracțiunea, în ce scop și ce metode s -au folosit ;
 fotografiile judiciare făcute, metodele de aplicare , punctele de unde s -a fotografiat ;
 ce măsuri fotografice s -au executat;
 dacă s -a întocmit schița plan, la ce plan și în ce fel;
 persoanele care au participat la realizarea cercetării și semnează procesul verbal ;

Procesul verbal efectuat, va fi semnat pe fiecare pagină de toate personale ce au luat parte la
desfășuararea cercetării. În c az de accidente de circulație, în procesul verbal mai pot fi trecute următoarele
mențiuni:
 amplasarea locului faptei;
 măsurile asigurate pentru păstrarea probelor până la venirea echipajului;
 modificările survenite în câmpul infracțiunii, cine le -a făcut, în ce scop, poziția inițială a victimei,
autovehiculului și a altor obiecte;
 modul în care a fost aflată victima și autovehicului;
 rezultatul examinării victimei ;

21
 mențiuni despre măsurile luate pentru asigurarea autovehiculului angajat în accident și, dup ă caz pentru
conducerea făptuitorului în vederea recoltării probelor biologice și examenul clinic, necesare stabilirii
alcoolemiei;
 detalii cu privire la fotografiile realizate și efectuara schiței;
 observațiile martorilor asistenți și obiecțiile făptuito rului.

Schița locului faptei
Schița locului săvârșirii infracțiunii este o modalitate de a reprezenta grafic situaț ia de la fața
locului. Pentru ca schița locului faptei să formeze o imagine completă a locului unde s -a comis
incidentul , în veder ea efectuării acesteia trebuie să fie respectate următoarele reguli:

a) Exactitatea schiței
Executarea corectă a schiței impune fixarea exactă a dimensiunii obiectelor ce sunt
reprezentate, precum și a distanțelor și unghiurilor. Aceasta deoarece fiecare dimensiune le
influențează pe celelalte, orice abatere afectând redarea exactă a situației.

b) Cotarea schiței
Aceasta înseamnă notarea pe schiță a dimensiunilor obiectelor reprezentate. Este recomandat
ca la alcătuirea unei schițe să se folosească un s ingur fel de cotare și să se utilizeze aceeași unitate de
măsură. Liniile de contur, liniile ajutătoare de cotă și axele nu pot fi folosite ca linii de cotă. Pentru
acuratețea desenului și redarea cât mai fidelă a imaginii obiectului reprezentat trebuie să se evite, pe
cât posibil, încrucișarea acestor linii de cotă cu alte linii ori pătrunderea liniilor de cotă exterioare în
interiorul desenului.

c) Întocmirea la scară a schiței
La întocmire schiței locului faptei trebuie să se țină seama și de întindere a și complexitatea
locului cercetat.
În funcție de acestea se va determina scara schiței, respectiv raportul dintre mărimea obiectelor
și distanțelor în schiță și dimensiunile lor reale. Astfel dacă schița încăperilor poate fi realizată la
scara de 1:100 sau 1:50, în cazul locurilor deschise, proporțional cu suprafața acestora, scara schiței
poate fi 1:200, 1:500 sau 1:1000.

d) Orientarea schiței
Cu ocazia întocmirii schiței locului faptei și a locurilor deschise, aceasta trebuie orientată
după punctele cardinale, fie cu ajutorul busolei fie a altor metode, cum ar fi: după poziția soarelui,
după soare și ceas, după steaua polară. Întotdeauna latura din dreapta a schiței trebuie să fie orientată
pe direcția Nord -Sud.

e) Claritatea schiței
Pentru a îndepl ini această cerință, o schiță trebuie să cuprindă numai acele elemente ce

22
ilustrează constatările menționate în procesul -verbal, respectiv elementele esențiale, absolut necesare
întelegerii situației existente în teren. În nici un caz aceasta nu trebuie s ă cuprindă detalii ce nu au nici
o legătură cu fapta.

f) Reprezentarea prin semne convenționale criminalistice
Claritatea unei schițe presupune ca reprezentarea în plan o obiectelor aflate la fața locului să
se facă prin anumite semne convenționale, cu a ceeași semnificație pentru toate organele judiciare.
Dacă pentru anumite obiecte, elemente sau detalii nu sunt prevăzute semne convenționale
criminalistice, acestea vor fi reprezentate, după caz, fie prin semne convenționale topografice
standardizate, fie prin semne sau simboluri utilizate în alte domenii de activitate, cu explicarea lor
prin legendă.

g) Individualitatea schiței
Schița se individualizează prin menționarea următoarelor date : titlul, scara la care s -a
întocmit, data, locul și cauza în care s-a procedat la cercetarea locului faptei și întocmirea schiței,
numele, prenumele și calitatea, inclusiv a celui ce a executat schița, semnăturile participanților la
cercetarea la fața locului. Schița locului faptei nu poate fi (nu trebuie să fie) înlocu ită cu fotografia. În
timp ce fotografia prezintă imaginea locului în perspectivă, schița redă aceeași imagine în plan. Pentru
a putea reprezenta cât mai complet situația de la locul faptei este necesar ca unele porțiuni sau obiecte
să fie reprezentate în unul din cele trei planuri astfel :
Planul -schiță ridicat prin desenare este un mijloc de desenare a locului faptei și a poziției
diferitelor obiecte descoperite în cadrul acesteia. Planul -schiță poate fi ridicat prin desenare simplă
sau la scară și poate reprezenta un loc deschis, închis sau formă mixtă. Schița simplă constă din
ridicarea în plan a limitelor faptei și a poziței ocupate de obiectele principale, cu mențiunea distanței
reale dintre ele.
Desenul prezintă avantajul față de fotografie că poate da o privire în plan a întregului loc al
faptei, pe când fotografia întotdeauna reprezintă locul faptei privit sub un anumit unghi. Tehnica
ridicării la scară diferă după cum planul -schiță se execută pentru un loc închis. Un desen exact al
locului faptei n u se poate face decât dacă măsurăm exact toate unghiurile sau distanțele. Punctele fixe
le stabilim prin vizări directe și încrucișate, iar poziția o fixăm prin vizări circulare. Distanțele pentru
locuri deschise se măsoară cu ruleta metrică sau în pași so cotind fiecare pas egal cu 0.75 m, sau trei
pași 2 metri. După ce s -au tras limitele locului faptei și s -au fixat în plan obiectele fixe, se trece la
fixarea în plan a tuturor obiectelor infracțiunii și caracteristicile topografice ale terenului, după
legende convenționale topografice. Ridicarea prin desenare a planului -schiță, în loc deschis, trebuie să
se facă cu mare exactitate. În desenul schiță a planurilor desfășurate, suprafața orizontală cuprinde
centrul figurii, iar cele patru planuri verticale o î ncadrează. Pentru reprezentarea persoanelor și a
cadavrelor se folosesc mai multe sisteme, dintre care le socotim greșite pe acelea care folosesc doar

23
un contur compact de copil în fașă, cum se mai găsesc pe unele legende greșit întocmite.
Reprezentarea ca davrului și a victimei rănite interesează nu numai ca loc ocupat în spațiu ci și ca
raport relativ de poziția corpului față de cap și mambre. Poziția corpului, a trunchiului, a membrelor
este mai importantă uneori decât însuși locul ocupat de victimă.

Fig. 1 Modul de realizare a schiței
Desenul -schiță trebuie să respecte urmăoarele cerințe de realizare . Acestea sunt :
a) Vizarea încrucișată sau metoda punctului de întretăiere, executată din două puncte
diferite, denumite și puncte de stație. Punctele sunt indicate la baza planului, din ele trăgându -se câte
o linie spre obiectivul vizat, locul de întretăiere al celor două linii reprezentând punctul în care se află
dispus obiectul vizat.
b) Metoda triangulației, folosită în geodezie, în care obiecte sunt determi nate pe baza
distanței dintre unele puncte de reper. În criminalistică, metoda este aplicată mai frecvent în
cercetarea accidentelor de circulație.

Fig. 2 Localizarea unui vehicul prin metoda triangulației

24
Fotografia judiciară operativă
Fotografia judic iară realizată la locul incindentului este printre cele mai importante mijloace de
fixare a rezultatelor cercetării. Ea se impune prin multe avantaje pe care le oferă, concretizate în:
rapiditatea înregistrării imaginii, fidelitatea, exactitatea și prezen tarea sugestivă a celor mai
semnificative momente ale cercetării locului faptei. Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei
este necesar să se efectueze următoarele genuri de fotografii:
 fotografia de orientare; (Anexa 2)
 fotografia schiță; (Anexa 3)
 fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor;
 fotografia de detaliu a micro și macroreliefului urmelor sau obiectelor izolate.

Fotografia judiciară operativă care se aplică direct de către organele de urmărire penală, pentru
fixarea locu lui săvârșirii faptei, redarea obiectelor și a urmelor infracțiunii sau a persoanelor urmărite
sau condamnate, se împarte la rândul ei în: fotografia locului faptei, fotografia semnalmentelor,
fotografia folosită în reconstituire. Fotografia judiciară de e xaminare cuprinde mai multe subdiviziuni
ca fotografiile de: ilustrare, umbre, reflexe, contrast, comparare, selectare, fotografia sub diferite
radiații invizibile etc.
Fotografia judiciară operativă a locului faptei și a obiectelor principale servește la fixarea
tabloului de ansamblu în care se încadrează locul faptei, la fixarea propriu -zisă a locului faptei, la
măsurarea acestuia și la fixarea fotografică o obiectelor purtătoare de urme ale infracțiunii. Fotografia
judiciară operativă a locului faptei ș i a obiectelor infracțiunii se împarte în :
1. fotografia de orientare; (Anexa 2)
2. fotografia schiță; ( Anexa 3)
3. fotografia de detaliu;
4. fotografia obiectelor principale;
5. măsurători fotografice;
6. procedee speciale;
7. fotografia de reconstituire;
8. fotografia semnalm entelor.

Mijloace de fixare a activitităților efectuate cu ocazia cercetării la fața locului
a. Folosirea filmului și a videofonogramei juridice reprezintă una dintre metodele moderne de
stabilire a rezultatelor ce au fost găsite la fața locului. În sens restrân s, prin acestea se înțeleg pelicula
cinematografică și banda videomagnetică pe care au fost fixate imagini ale locului faptei și a urmelor
activității ilicite. Aceste mijloace de fixare nu se substituie procesul verbal , ci au menirea de a -l ilustra
cât mai convingător.

25

Folosirea filmului judiciar, prezintă multiple avantaje, dintre care amintim:
 evidențierea activităților des fășurate în cadrul cercetîării la fața locului ;
 posibilitatea de a surprinde pe peliculă o multitudine de situații de fapt, urme și mijloace materiale
de probă, fără o selecție prealabilă, oferind un tablou complet sau aproape complet al locului
faptei;
 oferă un înalt grad de obiectivitate prin înregistrarea concomitentă atât a imaginilor, cât și a
sunetelor;
 dă posibilitatea înreg istrării rapide a unor persoane și obiecte ce au legătură cu fapta săvârșită;
 atunci când se impune, după pelicula cinematografică pot fi executate fotografii mărite .
La rândul ei, videofonograma judiciară prezintă avantaje atât față de filmul judiciar câ t și față de
alte mijloace de fixare auxiliare ale procesului -verbal. Acestea constau în:
 calitatea superioară a videofonogramei față de pelicula cinematografică;
 obținerea imediată a videofonogramei, nemaifiind necesară prelucrarea ei în laborator;
 înreg istrarea simultană a imaginii și sunetului pe aceeași bandă;
 imposibilitatea falsificării videofonogramei.
Din punct de vedere al modalităților de realizare, filmul și videofonograma judiciară prezintă
multiple asemănări cu fotografia judiciară operativă . O bună parte dintre laboratoarele de
criminalistică ale unităților Parchetului de pe lângă tribunalele județene sunt dotate cu
videomagnetofoane, folosite cu mult succes, atât în fixarea rezultatelor cercetării la fața locului cât și
în fixarea altor act e de urmărire penală, îndeosebi reconstituiri, percheziții, ascultări de martori și
învinuiți, recunoașteri de grup.

b. Folosirea magnetofonului la fața locului
Folosirea magnetofonului cu ocazia cercetării la fața locului are dublu scop. Pe de o parte el
servește ca mijloc de fixare a declarațiilor diverselor persoane implicate în fapta comisă, ce au diferite
calități procesuale, iar pe de altă parte este de natură a asigura înregistrarea tuturor constatărilor făcute
în faza statică și dinamică a cercetării . Deși nu constituie mijloc de probă, înregistrările pe bandă
magnetică își dovedesc utilitatea cu prilejul redactării procesului -verbal de cercetare la fața locului,
contribuind la o descriere exactă și completă a stării de fapt. Declarațiile părților pre zintă avantajul că,
de regulă, ele nu sunt viciate de factorii perturbabili. Folosirea înregistrărilor pe bandă magnetică se
impune mai ales în situația în care starea sănătății victimei nu permite ascultarea în condiții normale și
nu este posibilă consemn area relatărilor acesteia. Înregistrarea redă fidel declarația persoanei, chiar cu
frânturi de cuvinte, fraze izolate sau cuvinte aparent incoerente, dar care corelate cu celelalte
materiale, constituie informații ce pot căpăta un sens edificator pentru so luționarea cauzei.

26
CONCLUZII

Literatura de specialitate ne prezintă că accidentul de circulație este un fenomen ce are o
dimensiune patalogică, psihologică și sociologică. Accidentul poate constitui un demers ce cauzează
pagube materiale și pierderi de vieți omenești.
Tot în literatua de specialitate, noțiunea de loc al faptei, are o importanță mare din punct de
vedere procedural și criminal istic. Examinarea acestuia trebuie desfășurată cu ate nșie pentru
colectarea probelor, în vederea stabilirii adevîrului și gradul de vinovăție a celor implicați.
Organele de cercetare au sarcina de a stabili cauzele și împrejurările comiterii accidentelor
rutiere, astfel încât cei vinovați să fie trași la răspundere conform legislației în vigoare. De multe ori
această sarcină este ușurată, datorită faptului că cei implicați în accidente, rămân la locul fap tei
săvârșite. În această cauză, efectuarea cercetării la fața locului se va desfășura în condiții bune. Din
păcate există și situații neplăcute, în care conducătorii vehiculelor părăsesc locul fapte. În această
privință, de a se sustrage de la locul săvârșirii faptei penale, ei vor fi trași la răspundere sub aspectul
penal ju diciar.
Lucrarea se bazează pe cercetarea la fața locului în caz de accident rutier. Prin urmare rămân
la ideea că locul unde a fost făcută fapta penală, este plin de probe și materiale de evidențiat,
indiferen t de natura infracțiunii, iar studierea lui ajută la stabilirea cauzelor și a condi țiilor producerii
accidentului.
Cercetarea infracțiunilor la fața locului este o activitate importan tă având la baza tactica
Criminalistică . Deci, cercetarea la fața locului se înscrie printre activitățile ce contribuie în mod
substanțial la realizarea scopului procesului penal.
Lucrarea s -a întemeiat pe studiul aprofundat al cercetării la fața locul ui în caz de accident
rutier, impotanța sa fiind dată de faptul că rezultatele ei direcționează cercetările și condiționează
însăși finalitatea investigațiilor. Cercetarea la fața locului a incidentelor este printre cele mai
importante activități desfășurate de către organele judiciare. Ea are la bază un dublu scop – de a
cunoaște nemijlocit ambianta generală a infracțiunii și pentru a descoperi, ridica și fixa urmele
infracțiunii, în vederea descoperirii autorului.
Cercetarea la fața locului are un caracter imedit și de neînlocuit. În cazul accidentelor rutiere,
studierea locului, indiferent de gravitatea accidentului, este primordială și obligatorie.
Rezultatele obținute cu ocazia cercetării constituie punctul de plecare și determină direcțiile
în care s e vor desfășura ulterior cercetările.
Se permite astfel cunoașterea urmelor lăsate de făptuitor, a obiectelor și mijloacelor materiale
de probă rămase la fața locului, care vor conduce într -un final la identificarea făptuitorului.
Indiferent de natura faptelor, locul de plecare pentru aflarea adevărului este întotdeauna locul
de săvârșire a faptei.

27
BIBLIOGRAFIE
1. *** Codul penal al României – Ed. Global Lex, București, 2003.
2. *** Codul de procedură penală – Ed. Global Lex, București, 200 3.
3. O.U.G. nr. 195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice.
4. H.G. nr. 85 / 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195 / 2002 privind
circulația pe drumurile publice.
5. Legea de organizare și funcționare a Poliției Române nr. 218/2003.
6. A. Ciopraga – Criminalistică. Elemente de tactică – Univ. “Al. I. Cuza” Iași, Fac. de drept, 1986.
7. Colectiv – Tratat de tactică criminalistică – M. A. I., Ed. Carpați, 1992.
8. Colectiv – Dicționar Enciclopedic Român – Academia României, vol. I, Ed . Politică, București,
1962.
9. Colectiv – Tratat de metodică criminalistică – M. A. I., vol. II, Ed. Carpați, Craiova, Acad. de
Poliție “Al. I. Cuza”, 1994.
10. C. Suciu – Criminalistică – Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972.
11. C. D. Blaj – Comportamentul la volan – Ed. Medicală, 1982.
12. C. Gorgoș – Ce șim și ce nu știm despre accidentul de circulație – Ed. Medicală, București, 1976.
13. C. Lupu, Gh. Diniță – Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație – București, 1970.
14. C. Aionițoaie ș.a. – Curs de tactică criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”,
București, 1995.
15. C. Aionițoaie ș.a. – Curs de criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București,
1995.
16. D. Sandu – Criminalistică. Note de curs – Univ. Athaeum, vol. II, București, 1993.
17. E. Stancu – Investigarea ștințifică a infracțiunilor. Curs de criminalistică – partea a II -a și a III -a,
Univ. București, Fac. de Drept, 1988.
18. E. Stancu – Criminalistică. Note de curs – vol. II, Ed. Proarcadia, București, 1993.
19. E. Sta ncu – Criminalistică – vol. II, Ed. Actami, București, 1995.
20. G. Antoniu – Infracțiuni prevăzute de legi speciale – Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
1976.
21. G. Antoniu – Practica judiciară penală – vol. II, partea generală, Ed. Academiei Române,
București, 1988.
22. G. Balla – Probleme de criminalistică și criminologie – nr. 1/1981.
23. H. Vlăsceanu – Drum cu prioritate – în colecția “Biblioteca automobilistului”, A. C. R. București,
1983.
24. I. Bolocan, I. Stanca – Accidentul de circulație – Ed. Militară, Bu curești, 1977.
25. I. Anghelescu – Tratat practic de criminalistică – vol. I, M. A. I., 1976.

28
26. I. Cora – 20 de ani de expertiză criminalistică – Ed. Ministerul Justiției, București, 1978.
27. I. Mircea – Criminalistică – Ed. Fundația Chemarea, Iași, 1992.
28. L. Coman, M. Constantinescu – Tratat practic de criminalistică – vol. I, M. A. I., 1976.
29. Dr. M. Șt. Constantinescu – Accidentele de circulație – Ed. Medicală, București, 1969.
30. M. N. Costin – Răspunderea penală și civilă pentru încălcarea regulilor de circula ție pe drumurile
publice – Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1978.
31. M. Kernbach – Medicină Judiciară – Ed. Medicală, București, 1958.
32. M. Dragomir – Probleme de criminalistică și criminologie – nr. 3/1981.
33. N. Nistor, M. Stoleru – Expertiza tehnică a accidentului de ci rculație – Ed. Militară, București,
1987.
34. V. Bercheșan, I. N. Dumitrașcu – Probele și mijloacele de probă – Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”,
Ed. M. A. I., București, 1994.
35. V. Dobrinoiu, Gh. Florea – Îndrumar de cercetare penală – I. G. P., Ed. Atlas Lex, Bu curești,
1994.

WEB SITE -URI
1. https://vdocuments.site/proiect -licenta -cerecetarea -accidentelor -de-circulatie.html -01.02.20 20
2. https://docslide.net/documents/proiect -licenta -cerecetarea -accidentelor -de-circulatie.html –
05.02.2020
3. http://docshare.tips/teza -accident_58b7badeb6d87fb5658b5171.html -10.02.2020
4. https://andreivocila.wordpress.com/2 010/10/19/cercetarea -la-fata-locului -investigatia -tehnico –
stiintifica -a-locului -faptei/ -15.02.2020
5. https://kupdf.net/download/referat -incendiu_59f9a5afe2b6f55c19b099c 6_pdf -19.02.2020
6. https://docgo.net/cercetarea -la-fata-locului -4FA01vY -22.02.2020
https ://kupdf.net/download/cercetarea -la-fata-locului_5c9a84f2e2b6f5051ed8341d_pdf –
03.03.2020
7. http://www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/INVESTIGAREA -ACCIDENT ELOR -DE-C33.php
-10.03.20 20
8. https://fdocument.pub/document/cercetarea -la-fata-locului -in-cazul -accidentelor -rutiere –
55b07dee9af48.htm l -15.03.20 20
9. http://www.scritub.com/stiinta/drept/CERCETAREA -LA-FATA -LOCULUI -MIJ74711.php –
15.03.20 20

29

ANEXE

30
ANEX A 1
PROCES -VERBAL
de cercetare la fața locului

Anul………….., luna…………, ziua…….., ora….., în…….., din……………………….., în calitate de or gan de
cercetare penală.

La data de …….., ora….., am fost sesizați……………………………………. d către……………………… …………. …… din
……………………………… cu privire ……………………… la faptul că……………………………………………………………..

În temeiul sesizării, potrivit art 129 Cod Pr. Pen, ne -am deplasat la fața locului însoțiți de …………….. ………..
specialistul criminalist ……………………………….. din cadrul ………………………..

La fața locului, în prezența martorilor asistenți :

1……….. ………………………………. din……………………………………………. și ……………………………………………………..
2………………………………………….din ……………………………………. …….. precum și a cond auto………. ………………..
din …………………………… constat următoarele : ……………………………………………………………………………………….

Până la venirea echipei de cerceta re, locul faptei (nu) a suferit următoarele modificări ……………………………

De asemenea s -au luat măsuri de conservare a locului faptei de către ……………………….. care constau în :
…………………………………………………………………………………………………………………..

Const atări la fața locului, urme și mijloace materiale de probă ridicate……… … …………. ………………………………
Alte obiecte ridicate……………………………………. …………………………………………………….. ………… …………………….

Organ de Martori Specialist Cond. Auto
cercetare penală asistenți criminalist

…………………………. …………… ……………….. ………………..

Cercetarea la fața locului a început la ora.. …………. și s -a terminat la ora…… …….. efectuându -se la
lumina…………….. pe timp…………………. .

La fața locului s -au efectuat fotografii judiciare (videofilm) cu aparatul ………….. film……………. de
sensibilitate………. ………. lumina……………..

De asemenea s -a executat și schița locului faptei la scara…… ………………………………………………………….. ……

Martorii oculari nu (au) de făcut următoarele obiecții și observații …………. ……………………….. …………. …….

Pentru care se va încheia prezentul proces verbal în …… exemplare.

Organ de Martori Specialist Cond. Auto
cercetare penală asistenți criminalist

…………………… …………… ……………….. ………………..

31
ANEXA 2

FOTOGRAFII DE ORIENTARE

32

33

34
ANEXA 3

FOTOGRAFIA SCHIȚĂ

35

36

37