Asigurarea de persoane în noul Cod Civil [604280]

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
asigurarea de persoane în noul Cod Civil , Riscurile acoperite. Părțile contractante. Încheierea
contractului. Denunțarea contractului. Efectele contractului de asigurare de persoane. Plata indemnizației
de asigurare. Cazuri speciale de excludere de la despăgubire
Asigurarea de persoane se referă la categoria asigurărilor de viață, iar din categoria asigurărilor generale, la
asigurările de accidente și boală și la asigurările de sănătate.
Potrivit dispozițiilor art. 2227 noul Cod Civil, prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se
obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de
invaliditate permanentă totală sau parțială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de
organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul
asigurărilor.
Riscurile acoperite
Analizând clasele de asigurări specifice categoriei asigurărilor de viață, precum și formele de asigurare ce
aparțin asigurărilor de boală, accidente și sănătate deducem și riscurile acoperite de aceste forme de
asigurare. Printre riscurile specifice asigurărilor mai sus enunțate se enumeră; decesul, supraviețuirea și
decesul, vătămările corporale, incapacitate permanentă, incapacitate temporară, spitalizarea și cheltuielile
medicale, bolile grave, șomajul etc.™
Părțile contractante
Părțile contractului de asigurare de persoane sunt aceleași cu cele din orice contract de asigurare, adică
asiguratul și asigurătorul.
Asigurările de persoane prezintă însă o particularitate sub aspectul părților contractante, care constă în
aceea că se pot asigura riscuri ce privesc o altă persoană decât cel ce încheie contractul de asigurare . în
acest sens, art. 2228 noul Cod Civil dispune: „Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât
aceea care a încheiat contractul de asigurare este valabilă numai dacă a fost consimțită în scris de acea
persoană". Cel care a încheiat contractul se numește contractantul asigurării, iar persoana asigurată poartă
denumirea de beneficiar al asigurării. La survenirea evenimentului asigurat, beneficiarul va fi cel care va
încasa indemnizația de asigurare.
în această tehnică a asigurării unor riscuri ce privesc o altă persoană, parte în contract este contractantul,
lui îi incumbă obligațiile specifice contractului (plata
primelor, informarea asigurătorului etc.), deși calitatea de asigurat nu aparține acestuia, ci beneficiarului
asigurării.
Ca regulă, calitatea de asigurat o are beneficiarul asigurării, pentru că sunt asigurate riscuri ce privesc
persoana lui, dar nimic nu se opune ca prin aceeași poliță să fie subscrise și riscuri ce privesc persoana
contractantului. Se înțelege că în astfel de situații au amândoi calitatea de asigurat, atât contractantul cât și
beneficiarul asigurării. Și în această ipoteză calitatea de parte contractantă aparține contractantului, numai
că la survenirea riscului asigurat va încasa despăgubirile corespunzătoare. Desigur că este vorba de
1 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
producerea riscurilor ce planează asupra propriei persoane, nu cele privind beneficiarul asigurării. Altfel
spus, despăgubirile se vor achita celui în persoana căruia a survenit evenimentul asigurat. în consecință, în
această tehnică de asigurare, indemnizația reprezintă un drept propriu ca efect al asigurării propriei
persoane, ceea ce înseamnă că, dacă se produc riscurile în persoana contractantului, despăgubirea nu poate
fi încasată de către beneficiar și invers.
Părțile pot conveni ca la producerea riscului asigurat indemnizația să fie încasată de cealaltă persoană
cuprinsă în contract. De exemplu, se poate stipula că la producerea riscului de deces a contractantului,
indemnizația să fie încasată de către beneficiarul asigurării. Deci, în această situație beneficiarul încasează
indemnizația de asigurare nu ca urmare a survenirii riscurilor subscrise în beneficiul propriei persoane, ci
ca efect al stipulației contractantului asigurării. Contractele de asigurare de tipul celor de mai sus sunt
încheiate cel mai frecvent între soți.
Noțiunea de beneficiar în asigurările de persoane mai are și o altă semnificație, aceea a persoanei
desemnate să încaseze indemnizația de asigurare la producerea cazului asigurat. Bunăoară, în asigurările de
deces, indemnizația de asigurare se va plăti beneficiarului asigurării sau moștenitorilor asiguratului, după
distincțiile art. 2230 noul Cod Civil
Încheierea contractului
La fel ca în cazul altor contracte comerciale, și încheierea contractului de asigurare de persoane este
precedată de o etapă (fază) precontractuală care are drept scop informarea asiguraților asupra elementelor
esențiale ale formei de asigurare ce urmează să se contracteze.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2238 noul Cod Civil, asigurătorii și împuterniciții lor au
obligația de a pune la dispoziția asiguraților sau contractanților asigurării informații în legătură cu
contractele de asigurare atât înaintea încheierii, cât și pe durata executării acestora. Aceste informații
trebuie să fie prezentate în scris, în limba română, să fie redactate într-o formă clară și să cuprindă cel
puțin următoarele elemente:
a) clauzele opționale sau suplimentare și beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;
b) momentul începerii și cel al încetării contractului, inclusiv modalitățile de încetare a acestuia;
c) modalitățile și termenele de plată a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul al indemnizațiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor
asigurate reduse, precum și a nivelului până la care acestea sunt garantate;
e) modalitatea de plată a indemnizațiilor de asigurare;
f) legea aplicabilă contractului de asigurare;
g) alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competență intră, potrivit legii,
supravegherea activității din domeniul asigurărilor.
2 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
Pentru aplicarea normelor privind informarea asiguraților, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis
Ordinul nr. 23/2009 de aprobare a Normelor privind informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în
asigurări trebuie să le furnizeze clienților, precum și alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul
de asigurare, care în art. 5 prevăd informațiile pe care asigurătorii de viață sunt obligați să le transmită
clienților. Potrivit Normelor menționate. înainte de încheierea unui contract de asigurare de viață,
asigurătorii sunt obligați să remită clienților documentele de asigurare, care trebuie să cuprindă cel puțin
următoarele informații:
1. informații despre asigurător:
a) denumirea asigurătorului și forma juridică;
b) numărul de ordine din Registrul asigurătorilor și reasigurătorilor și intermediarilor în asigurări și/sau în
reasigurări;
c) adresa sediului social și, dacă este cazul, adresa sucursalei sau agenției la care se încheie contractul de
asigurare, precum și numărul de telefon;
2. informații despre contractul de asigurare:
a) definirea fiecărui eveniment asigurat, a indemnizației de asigurare în cazul producerii evenimentului
asigurat, a fiecărui beneficiu și a clauzelor opționale/suplimentare;
b) excluderile din asigurare;
c) momentul începerii și cel al încetării contractului de asigurare;
d) modalitățile de executare, suspendare sau încetare a contractului de asigurare;
e) modalitatea prin care se plătesc primele, durata și termenele de plată a primelor de asigurare;
f) modalitatea și termenele de plată a indemnizațiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare și a sumelor
asigurate;
g) informații despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele principale, cât și cele suplimentare, după
caz;
h) informații despre perioada de grație;
i) modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor și a sumelor reprezentând participarea la profit, dacă
este cazul;
j) indicarea valorii de răscumpărare totale, a sumelor asigurate reduse, precum și a nivelului până la care
acestea sunt garantate pentru fiecare an de asigurare din cadrul perioadei de asigurare acoperite prin
contractul de asigurare;
3 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
k) informații despre situațiile în care valoarea de răscumpărare a poliței este 0;
I) informații despre natura activelor, definirea unităților de care sunt legate beneficiile pentru asigurările
de viață și anuități legate de fonduri de investiții;
m) o simulare a evoluției valorii contului contractantului, precum și a valorii de răscumpărare totale la
sfârșitul fiecărui an de asigurare din cadrul perioadei acoperite prin contractul de asigurare pentru
asigurările de viață și anuități care sunt
legate de fonduri de investiții; această simulare se va face menținându-se constantă valoarea unității pe
toată durata derulării contractului de asigurare;
n) procedurile de soluționare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului de asigurare,
respectiv informații despre modalitățile de rezolvare pe cale amiabilă a reclamațiilor formulate de asigurați
sau de beneficiarii cuprinși în contractele de asigurare, după caz, acestea neconstituind o restrângere a
dreptului clientului de a recurge la procedurile judiciare legale;
o) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația fiscală care se aplică contractelor de
asigurare;
p) legea aplicabilă contractului de asigurare; q) existența Fondului de garantare.
Tot astfel, potrivit Normelor, înainte de încheierea unui contract de asigurare de viață, asigurătorii sunt
obligați să facă o analiză a nevoilor financiare ale clientului, pe baza căreia să recomande ulterior o soluție
financiară acestuia. Așadar, informațiile de mai sus servesc la contractarea în deplină cunoștință a
asiguratului, înfățișându-se ca reguli de protecție pe toată existența asigurării.
Observăm că această informare este continuă, ceea ce înseamnă că ori de câte ori asiguratul dorește să
obțină anumite date în legătură cu asigurarea de persoane pe care o are încheiată, asigurătorul este obligat
să le comunice. Problema care se pune este aceea a sancțiunii care intervine ca urmare a nerespectării
obligației de informare de către asigurător. Cum legiuitorul instituie această obligație atât anterior
încheierii contractului de asigurare, cât și pe parcursul existenței acestuia, suntem nevoiți să distingem în
răspunsul nostru în raport de cele două momente.
Astfel, în situația în care informarea nu s-a realizat la momentul încheierii contractului, și elementele
netransmise sunt esențiale pentru contractul de asigurare, astfel încât dacă asiguratul le-ar fi cunoscut nu ar
fi contractat sau ar fi contractat în alte condiții, sancțiunea aplicată poate fi inclusiv nulitatea contractului.
Alta este situația în care neîndeplinirea obligației de informare se realizează pe parcursul derulării
contractului de asigurare. întrucât informarea asiguratului se înfățișează ca o obligație de sine stătătoare,
apreciem că neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acesteia dă dreptul asiguratului sau
contractantului asigurării, după caz, să solicite rezilierea contractului. Nu este exclusă nici denunțarea
contractului de asigurare din inițiativa asiguratului, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile,
după regulile prevăzute de art. 2209 noul Cod Civil
4 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
Denunțarea contractului
O altă particularitate a asigurărilor de persoane o reprezintă împrejurarea că în asigurarea de viață
asiguratul are la dispoziție un termen de 20 de zile pentru a se răzgândi și denunța contractul de asigurare.
în acest scop, art. 2229 noul Cod Civil prevede: „Asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de
viață individual poate să renunțe la contract fără preaviz în termen de cel mult 20 de zile de la data
semnării contractului de către asigurător. Renunțarea produce efect retroactiv".
Deși textul nu este destul de categoric, suntem de părere că perioada de 20 de zile pentru denunțarea
contractului este un termen minim de la care părțile nu pot deroga. Nimic nu se opune însă stipulării unui
termen mai lung pentru denunțarea
contractului de asigurare. Reținem că beneficiul termenului de răzgândire și implicit de denunțare este
reglementat doar în favoarea asiguratului, nu și în persoana asigurătorului. Tot astfel, termenul de 20 de
zile este un termen ope legis, consecința fiind aceea că el va opera în virtutea legii chiar dacă nu este
menționat în contractul de asigurare. Legea conține și o excepție, în alin. final al art. 2229 noul Cod Civil,
potrivit cu care regulile denunțării contractului de asigurare în interval de 20 de zile de la semnarea lui de
către asigurător nu își găsesc aplicare în cazul contractelor încheiate pentru o durată de 6 luni sau mai
mică.
Efectele contractului de asigurare de persoane
Spre deosebire de celelalte forme de asigurare, cum este cea de bunuri, cea obligatorie auto, de credite
etc., asigurarea de persoane nu creează vreo obligație specială în sarcina asiguratului. Ca atare, asiguratul
va trebui să facă plata primelor de asigurare și să informeze asigurătorul în legătură cu elementele esențiale
ale contractului de asigurare.
Asigurătorului în schimb, pe lângă obligația de informare a asiguratului pe parcursului derulării
contractului de asigurare, de care ne-am ocupat în cele de mai sus, îi incumbă obligația de plată a
indemnizației de asigurare. Se înțelege că obligația de despăgubire în persoana asigurătorului este
condiționată de producerea cazului asigurat, fiind deci aleatorie.
Plata indemnizației de asigurare
Cu valoare de principiu, Codul civil, în art. 2227, prevede că prin contractul de asigurare de persoane,
asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită
vârstă, de invaliditate permanentă totală sau parțială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor
adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din
domeniul asigurărilor.
în concret, indemnizația de asigurare se va plăti asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. Legea
dispune că în cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizația de asigurare
întră în masa succesorală, revenind moștenitorilor asiguratului (art. 2230 C. civ). Această normă trebuie
coroborată cu cea din art. 2231 alin. (1) noul Cod Civil care dispune că, desemnarea beneficiarului se
poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declarația scrisă
5 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
comunicată asigurătorului de către asigurat sau, cu acordul asiguratului, de către contractantul asigurării,
ori prin testamentul întocmit de asigurat. înseamnă că, în lipsa beneficiarului asigurării, la decesul
asiguratului indemnizația de asigurare se va plăti moștenitorilor legali sau, după caz, moștenitorilor
testamentari. Se înțelege că distribuția sumelor primite de către moștenitorii legali și cei testamentari, dacă
există, se va regulariza după prescripțiile din dreptul comun relative la succesiune.
Reglementările din domeniul asigurărilor consacră posibilitatea desemnării mai multor beneficiari ai
asigurării, stipulând că dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulți beneficiari desemnați,
aceștia au drepturi egale asupra indemnizației de asigurare (art. 2232 noul Cod Civil).
O regulă deosebit de importantă ce cârmuiește materia despăgubirilor în domeniul asigurărilor de persoane
o reprezintă împrejurarea că indemnizația de asigurare se plătește integral, indiferent de primirea altor
despăgubiri sau indemnizații. Art. 2236 alin. (1) noul Cod Civil prevede în mod expres că „Indemnizația
de asigurare este datorată, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările
sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum și de sumele primite de la
alți asigurători în temeiul altor contracte de asigurare”. Norma legală este de mare însemnătate juridică și
diferă de asigurarea de răspundere civilă, în care dacă terțul păgubit este dezdăunat de societatea de
asigurare, nu mai are acțiune împotriva autorului faptei, decât pentru eventuala diferență neacoperită.
O altă particularitate a indemnizației de asigurare este că sumele primite cu acest titlu sunt insesizabile. în
acest scop, art. 2236 alin. (2) noul Cod Civil prevede că creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească
indemnizația de asigurare cuvenită beneficiarilor asigurării sau moștenitorilor asiguratului, după caz.
Cazuri speciale de excludere de la despăgubire
în asigurările de persoane, legea reglementează anumite situații speciale în care asigurătorul este absolvit
de obligația plății indemnizației de asigurare. Astfel, în conformitate cu art. 2233 noul Cod Civil,
asigurătorul nu datorează indemnizația de asigurare dacă:
a) riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului
de asigurare:
b) riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat.
Atunci când un beneficiar al asigurării a produs intenționat riscul asigurat, indemnizația de asigurare se
plătește celorlalți beneficiari desemnați sau, în lipsa acestora, asiguratului. în cazul în care riscul asigurat
constă în decesul asiguratului, iar un beneficiar al asigurării l-a produs intenționat, indemnizația de
asigurare se plătește celorlalți beneficiari desemnați sau, în lipsa acestora, moștenitorilor asiguratului [art.
2233 alin. (2) și (3) noul Cod Civil].
Potrivit textului legal, există două cazuri în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, primul este cel al
sinuciderii, iar cel de-al doilea privește faptele săvârșite
de către beneficiarul asigurării. Termenul de 2 ani este aplicabil doar pentru cazul sinuciderii; pentru
celelalte situații, nefiind o limită de timp legală, înseamnă că indiferent de momentul comiterii lor,
6 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
asigurătorul poate opune solicitanților despăgubirii refuzul său de plată a indemnizației.
Încetarea contractului de asigurare de persoane
Cauzele de încetare a contractului de asigurare de persoane sunt cele specifice contractului de asigurare în
general, adică expirarea duratei pentru care a fost încheiat, rezilierea pentru neplata primelor de asigurare
sau neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor legale sau stipulate în contract, denunțarea
unilaterală a contractului, decesul asiguratului etc.
Asigurările de persoane au un caz special de încetare a contractului. Astfel, potrivit art. 2234 alin. (1) noul
Cod Civil, în asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să înceteze plata primelor
cu dreptul de a menține contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l denunța, solicitând restituirea
rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizația de
asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei, nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la
data încheierii contractului de asigurare.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 32/2000, rezervele de prime se constituie de către asigurătorii care exercită o
activitate de asigurări generale, și se calculează prin însumarea cotelor părți din primele brute subscrise,
aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor
brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data
calculării.
Prin urmare, neplata primelor de asigurare de către asiguratul din contractul de asigurare de persoane nu
produce efectul neplății primelor de asigurare din celelalte asigurări, acela de reziliere a contractului.
Asiguratul, chiar dacă a subscris asigurarea la o anumită valoare a primei de asigurare și a sumei asigurate,
poate înceta plata primelor scadente și reduce astfel efectele asigurării. Desigur că această posibilitate se
înfățișează ca o veritabilă cauză de modificare a contractului de asigurare, prin adaptarea cestuia la noile
condiții, în concret la suma plătită cu titlu de prime. Suntem în prezența unei veritabile excepții de la
principiul forței obligatorii a actelor juridice, constând în posibilitatea unilaterală a asiguratului de a
determina modificarea contractului de asigurare de persoane.
Cum posibilitatea modificării contractului prin încetarea plății primelor de asigurare și continuarea lui în
limitele sumelor plătite este reglementată în mod expres de lege, ea operează chiar dacă nu este stipulată în
contractul de asigurare. Fiind un drept conferit de lege, suntem de părere că acesta nu poate fi abolit prin
clauze prestabilite în contractul de asigurare de persoane. Soluția noastră se întemeiază
pe considerentul că o astfel de prevedere ar avea natura unei clauze abuzive, în interpretarea Legii nr.
193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori. De asemenea,
prevederea legală constituie o veritabilă normă de protecție a consumatorilor unor astfel de forme de
asigurare.
Dacă asiguratul dorește repunerea în vigoare a asigurării și activarea ei în forma inițială, are acest drept dar
numai dacă și asigurătorul este de acord. Această posibilitate este consacrată de art. 2235 noul Cod Civil
7 / 8

Asigurarea de persoane în noul Cod Civil
care dispune că asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, poate să ceară repunerea în
vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare.
O ultimă precizare pe care o facem în legătură cu asigurările de persoane este aceea că potrivit art. 2237
noul Cod Civil, drepturile asiguraților asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la
asigurările de viață pentru obligații de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripției. înseamnă că,
indiferent de numărul anilor trecuți de la încetarea sau suspendarea raporturilor de asigurare, ori de la
nașterea drepturilor specifice acestor raporturi, asigurătorul nu poate păstra sumele prin invocarea
prescripției. Fiind imprescriptibile, drepturile cuvenite din contractul de asigurare de persoane vor fi
opozabile Fondului de garantare, în caz de faliment al asigurătorului, fără ca Fondul să poată invoca
beneficiul prescripției. Așadar, aceste sume pot fi cerute oricând, iar dacă nu sunt solicitate, rămân ale
Fondului de garantare.
LegeAZ.net
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org) 8 / 8