 PROF .: Lector univ. Dr. Hodoș Raul Felix –  STUDENT: Nume: TAROPA Prenume : ALEXANDRA -DANIELA Programul de studii : LICENȚĂ Specializarea :… [604254]

PIAȚA UNICĂ EUROPEANĂ

 PROF .: Lector univ. Dr. Hodoș Raul Felix –

 STUDENT: [anonimizat]: TAROPA
Prenume : ALEXANDRA -DANIELA
Programul de studii : LICENȚĂ
Specializarea : DREPT
Forma de învățământ : IF (ZI)
An: IV

2018/2019

FACULTATEA DE
ECONOMIE ȘI DREPT
Faculty of Economics and Law

1
CUPRINS

DEFINIȚIA PIEȚEI UNICE (definită și PIAȚA INTERNĂ) ………………………….. ………………………….. ………….. 1
APARIȚIA PIEȚEI INTERNE: ACTUL UNIC EUROPEAN ………………………….. ………………………….. …………… 2
PIAȚA INTERNĂ DUPĂ 2010 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4

1
DEFINIȚIA PIEȚEI UNICE (definită și PIAȚA INTERNĂ)

În Actul Unic European, piața unică este definită ca fiind un teritoriu fără frontiere
interne, unde libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor este
asigurată în conformitate cu prevederile prez entului tratat. Piața internă co nstituie cel mai
mare spațiu de acest fel din lume, reunind în jur de 500 de milioane de consumatori. Aceasta a
contribuit semnificativ la prosperitatea și integrarea economiei europene. Piața internă a
condus la intensifi carea schimburilor comerciale în cadrul UE cu circa 15% pe an în ultimul
deceniu; a crescut productivitatea și a redus costurile prin eliminarea formalităților vamale,
armonizarea sau recunoașter ea reciprocă a normelor tehnic și a prețurilor reduse ca rezultat al
concurenței; a generat o creștere suplimentară de 1,8% în ultimii 10 ani și a creat aproximativ
2,5 milioane de locuri de muncă în plus, reducând, în același timp, diferențele dintre nivelurile
de venituri din statele membre.1
Piața internă reprez intă esența Uniunii Europene și c onstituie încă principala rațiune
economică a existenței sale. Piața internă a fost regândită pentru a ține cont de probleme mai
extinse, de natură socială, precum și de cele legate de protecția consumatorului și a mediului
înconjurător. Noua abordare impl ementată după 1986 nu a reușit însă să elimine tensiunile
continue existente între dimensiunea economică și cea socială a pieței unice.2
Piața unică este una dintre cele mai mari realizări ale Europei. Permițând persoanelor,
serviciilor, bunurilor și capit alurilor să circule mai liber în cea mai mare economie a lumii
(PIB de 14 mii de miliarde de euro), aceasta oferă oportunități uriașe întreprinderilor
europene, iar consumatorilor o gamă mai variată de produse și servicii, la prețuri mai mici.
Datorită pie ței unice, cetățenii pot călători, locui, lucra și studia oriunde doresc. Însă aceste
oportunități nu se materializează întotdeauna, deoarece normele privind piața unică nu sunt
cunoscute, nu sunt puse în aplicare sau sunt, pur și simplu, blocate de alte o bstacole. Totodată,
piața unică trebuie să evolueze pentru a face loc ideilor inovatoare și noilor modele de afaceri.
Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a decis să dea un nou impuls pieței unice,
cu o serie de acțiuni ambițioase și pragmatic e, axate pe trei domenii principale:
– crearea de noi oportunități pentru consumatori, profesioniști și întreprinderi;
– încurajarea modernizării și a inovării de care are nevoie Europa;
– asigurarea unor avantaje concrete pentru cetățeni în viața de zi cu zi. 3
Această strategie se axează pe piețele de servicii și de produse. Ea completează
eforturile Comisiei de a stimula investițiile, de a crește competitivitatea și accesul la finanțare,
de a asigura o piață internă a energiei pe deplin funcțională, de a val orifica oportunitățile

1 http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro , accesat la data de 09.02.2019, ora 16:25
2 Ioan Lazăr, Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 45
3 Gheorghe Ghiorghiu, Manuela Niță, Dreptul concurenței interne și europene,Curs universitar, Ed. Universul
Juridic, Bucure ști, 2011, p.8

2
oferite depiața unicădigitală și de a promova și a facilita mobilitatea forței de muncă,
prevenind orice utilizare abuzivă a regulilor.4
Evoluția pieței unice pe plan instituțional constituie un proces de lungă durată care a
fost fav orizat de o serie de inițiative legislative, administrative și juridice. Astfel, procedurile
legislative au fost modificate pentru a facilita adoptarea legislației europene care avea ca scop
armonizarea prevederilor naționale. Evoluția pieței unice a fost facilitată de doctrina
dezvoltată pe cale judiciară, pe baza principiului recunoașterii reciproce, care a furnizat
contextul inițiativelor legislative și administrative care au urmat. 5
Parlamentul European a susținut în special ideea transformării pieței interne într -o
piață internă complet integrată până în anul 2002. În mai multe rezoluții adoptate în cursul
anului 2006 Parlamantul a susținut ideea că piața unică consituie cadrul comun și punctul de
referință pentru multe dintre politicile Uniunii Europe ne, față de care s -a pus în discuție
organizarea unei dezbateri care să abordeze și alte chestiuni în afară de normele comune
privind cele patru libertăți, drepturi fundamentale și concurența.6
APARIȚIA PIEȚEI INTERNE: ACTUL UNIC EUROPEAN

Crearea unei piețe interne unice în cadrul UE a determinat necesitatea asigurării
condițiilor propice unei concurențe ”funcționale” la nivel comunitar, un sistem care să asigure
o concurență nedistorsionată pe piața internă.
Piața internă este de neconceput fără o poli tică în domeniul concurenței care să
încurajeze eficiența economică prin crearea unui mediu favorabil inovației și progresului
tehnologic, să protejeze interesele consumatorilor prin oferirea posibilității de a cumpăra
produse și servicii în condiții optim e și ale autorităților naționale.
Asigurarea unor condiții egale a generat rezultate benefice pentru consumatori, precum
scăderea tarifelor pentru serviciile telefonice, accesul unui număr cât mai mare de persoane la
transportul aerian sau posibilitatea ac hiziționării unui automobile într -un stat membru al UE
care are cele mai mici prețuri de pe piață .
Crearea unei piețe unice în cadrul Uniunii Europene presupune îndeplinirea condițiilor
pentru exercitarea unei concurențe libere. Dată fiind diversitatea for melor pe care le îmbracă
relațiile comerciale, este greu de formulat o definiție unică a noțiunii de piață. Regulile de

4 Florin Sandu, Anca Elena Bălășoiu, Dreptul European al Concurenței, Note de curs, Practică judiciară, Ed.
Universul Juridic, București, 2017, p.42 -43
5 C. Bernard, The Law of the Single European Market: Unpacking the Premises, Ed. Hart Pub lishing, Oxford,
2002, p.18
6 Gyula Fabian. Drept instituțional al Uniunii Europene, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 168 -188.

3
concurență tind spre o uniformizare; din această perspectivă, putem vorbi de „un spațiu fără
granițe interne”, pe care se confruntă come rcianții de naționalități diferite.7
La începuturile anilor 70 continentul european a fost serios afectat de crizele
economice ale anilor 1973, respectiv 1979. Recesiunea economică și instabilitatea economică
care a caracterizat Europa acelor vremuri și ef ectele negative generate de natura fragmentată a
pieței europene asupra întreprinderilor care își desfășurau activitatea în spațiul european au
generat nemulțumiri ale statelor membre legate de procesul de realizare a pieței comune.
Acest lucru a impus o s erie de măsuri menite să asigure finalizarea unui deziderat principal al
Uniunii Europene: piața internă sau piața unică.
Dezbaterea politică apărută la jumătatea anilor 1980, ce punea în discuție necesitatea
unei piețe unice la nivel european, a determina t Comunitățile Europene (CE) să procedeze la o
abordare fermă a obiectivului de eliminare a barierelor fizice, tehniceși legislative din calea
comerțului între statele membre.
Proiectul CEE privind piața unică a fost aprobat în anul 1985 când Consiliul Eur opean
a stabilit sfârșitul anului 1992 ca termen de finalizare a pieței interne și a solicitat Comisiei
Europene să pregătească un program care să cuprindă o listă de acte care trebuie adoptate și
un calendar pentru punerea lor în aplicare.
În cadrul Summi t-ului European din 28 -29 iunie 1985 Comisia Europeană a prezentat,
la solicitarea Consiliului European, Cartea Albă 8privind completarea pieței interne, document
prin care identifica 300 de măsuri legislative, necesar a fi adoptate până la data de 1 ianua rie
1993, în vederea eliminării barierelor de natură fizică, tehnice și fiscale din calea realizării
pieței interne. 9
Ulterior acestui moment, Actul Unic European din 1986 a modificat Tratatul de la
Roma , în sensul menționării exprese a obiectivului care vizează crearea unei piețe interne
definită ca un spațiu fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a
mărfurilor,a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor.
Noul act normativ a intrat în vigoare în data de 1 iulie 1987 și a stab ilit data de 31
decembrie 1992 ca termen precis pentru finalizarea pieței interne. Acesta a consolidat,
totodată, mecanismul decizional în chestiuni privind piața internă, introducând votul cu
majoritate calificată pentru aspecte care privesc tariful vamal , libertatea de a presta servicii,
libera circulație a capitalului și apropierea legislațiilor naționale. O altă modificare majoră
adusă de prevederile noului act normativ a constat în adoptarea principiului recunoașterii
mutunale, conform căruia dacă un produs era fabricat și comercializat legal într -unul din

7 Lect. Univ. dr. Ioan Solomon, Universitatea Spiru Haret , București , Facultatea de Științe Juridice și Științe
Economice, Const anța Departamentul Științe Juridice Dreptul Concurentei – note de curs, 2018
8 Cărțile albe ale Comisiei Europene sunt documente ce conțin propuneri de acțiune comunitară în domenii
specifice. Exemple: cărțile albe cu privire la edificarea pieții interne, la creșterea economică, competivitate și
ocuparea forței de muncă sau la adoptarea acquis+ului de către statele asociate din țările Europei Centrale și
de Est în domeniile relevante pentru piața internă. Când o Carte Albă a fost primită favorabil de către Consiliu,
ea poate deveni program de acșiune pentru Uniunea Europeană, în domeniul respectiv.
9 Ioan Lazăr, op. Cit. , p. 46

4
statele membre ale Uniunii, comercializarea acestuia să fie liberă și în cadrul Uniunii
Europene. Totodată s -a optat pentru o nouă abordare și în ceea ce privește armonizarea
standardelor de producți e aplicate produselor fabricate în statele membre ale Uniunii,
punțndu -se accent pe armonizarea cerințelor esențiale, în special a acelora menite să protejeze
sănătatea și securitatea consumatorilor.10
PIAȚA INTERNĂ DUPĂ 2010

În conextul modificărilor care au intervnit în cadrul Uniunii ca urmare a amplului
proces de extindere care a avut loc în Parlamentul European, Consiliul și Comisia au depus
eforturi suplimentare pentru relansarea pieței interne, cu scopul de a da din nou impuls pieței
unice europene ș i de a aduce în centrul pieței interne cetățenii, conumatorii și IMM -urile.
În comunicarea Comisiei Europene intitulată Europa 2020: O strategie europeană
pentr u a crește inteligentă, durabil ă și favorabilă incluziunii , Comisia a prezentat șapte
inițiative emblematice în cadrul cărora UE și statele membre vor depune eforturi pentru a
scoate Europa din cirza economică și vor contribui la transformarea UE „într -o economie
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a
forței de muncă, productivitate și coeziune socială”11
Ulterior lansării Strategiei Europa 2020, Comisia a procedat la publicarea în mai 2020
și a unui raport intitualt O nouă strategie pentru piața unică – în beneficiul economiei și al
societății europene . Raportul și -a propus să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru piața
internă abordând și p olitica în domeniul concurenței, protecției consumatorilor, politica
digitală, fiscală, precum și alte politici. Totodată aceasta a prezentat mai mult e inițiative care
urmăresc consolidarea pieței interne prin eliminarea obstacolelor rămase.
Ulterior, Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2010 intitulată Crearea unei
piețe unice pentru consumatori și cetățeni a pregătit terenul pentru comunicarea Comisiei
denumită Către un act privind piața unică , document în care Comisia a prezentat o serie de
măsuri destinate să stimuleze economia europeană și să creeze locuri de muncă, adoptând
astfel o politică mai ambițioasă privind piața unică. În continuarea eforturilor menționate, în
iunie 2012 Comisia a publicat o comunicare intitulată O mai bună guvernanță a pieței unice ,
prin care aceasta propune ca accentul să se pună pe sctoarele cu cel mai mare potențial de
creștere economică în 2012 și 2013 , adică pe industriile de rețea (energie și telecomunicații)
și sectoarele cheie în domeniul serviciilor (comerțul, serviciile pentru întreprinderi,
intermedierea financiară și transportul).
În octombrie 2012 Comisia a prezentat al doilea set de propuneri denumit Actul
privind piața unică II, prin care se urmărea dezvoltarea în continuare a pieței unice și
exploatarea potențialului nevalorificat al acesteia, ca vector pentru creștere. Documentul

10 Ibidem.
11 O. Hârceagă, Dreptul Concurenței, Note de curs, Ed. Universității “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Alba Iulia,
2006, p. 40-41

5
stabilește 12 măsuri+cheie care să fie adoptate fără întârziere de inst ituțiile UE . Aceste
măsuri se concentrează pe patru factori esențiali de creștere, ocupare a forței de muncă și
încredere: rețelele integrate, mobilitatea transfrontalieră a persoanelor și întreprinderilor,
economia digitală și măsuri care sporesc coeziun ea și avantajele consumatorilor. Actul
privind piața unică II merge pe urmele unui set inițial de măsuri prezentat de Comisie,
denumit Actul privind piața unică I și cuprinde măsuri vizând o piață mai aprofundată și mai
bine integrată, printre care aminti m:
 Asigurarea mobilității întreprinderilor (de exemplu: prin instituirea unor
provizioane pentru a mobiliza investițiile pe termen lung, modernizarea
procedurilor de insolvabilitate și sprijinirea creării unui mediu care să ofere o a
doua șansă antreprenorilor aflați în dificultate);
 Creșterea volumului economiei digitale (ca etapă în direcția finalizării pieței
unice digitale până în 2015). Prin promovarea comerțului electronic în UE cu
ajutorul facilitării utilizării serviciilor de plată electr onică, precum și prin
soluționarea cauzelor principale ale lipsei de investiții în serviciile de
conectare rapidă în bandă și instituirea facturării electronice ca normă în
procedurile de achiziții);
 Consolidarea încrederii consumatorului (spre exemplu, pr in introducerea unor
măsuri care să asigure accesul generalizat la conturile bancare, prin instituirea
unor tarife bancare transparente și comparabile și posibilitatea schimbării mai
ușoare a conturilor bancare).
Sfârșitul anului 2012 a marcat cea de a 20. -a aniversare a instituirii pieței unice. În
cursul acestor două decenii înființarea pieței unice, cu deschiderea frontierelor, a constituit
unul dintre principalele motoare ale creșterii economice europene. Totuși, globalizarea
recentă și mutațiile tehnol ogice au generat noi provocări cărora Uniunea Europeana trebuie să
le facă față.12

12 Ioan Lazăr, op. Cit. , p .48-49