SPECIALIZAREA: AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ LUCRARE DE LICE NȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Prof. Univ. Dr. Mariana MARINESCU ABSOLVENT: Alexandra… [604203]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ
DOMENIUL: INGINERIA SISTEMELOR
SPECIALIZAREA: AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ

LUCRARE DE LICE NȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. Dr. Mariana MARINESCU
ABSOLVENT: [anonimizat] ,
2019

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI
FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ
DOMENIUL: INGINERIA S ISTEMELOR
SPECIALIZAREA: AUTOMATICĂ ȘI INFORMATICĂ APLICATĂ

SISTEM SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. Dr. Mariana MARINESCU
ABSOLVENT: [anonimizat],
2019

Contents
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN TEMATICA LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. …………….. 5
CAPITOLUL 2. CONCEPTE SI TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE ÎN ELABORAREA PROIECTULUI ………. 7
2.1 Descrierea generală a bazelor de date [1] ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
2.2 Sisitemul de gestiune a ba zelor de date – Oracle ………………………….. ………………………….. ………….. 9
2.3. Limbajul C# ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 12
CAPITOLUL 3. M ETODOLOGIA DE CALCUL A PERFORMANȚEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR [7] …………….. 14
3.1 Domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
3.2 Utilizatorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 14
3.3 Necesitate și scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
3.4 Clasificarea clădirilor din punct de vedere al aplicării metodologiei Mc001 ………………………….. … 15
3.5 Scheme generale de aplicare a metodologiei de calcul a performanței energetice a clădirilor …… 16
3.6 Procedura generală de calcul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 18
3.6.1 Caracteristici termice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 21
3.6.2 Parametrii climati ci ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 22
3.6.3 Pierderile de căldură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
3.6.4 Calcului aporturilor de căldură ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 24
3.6.5 Determinarea factorului de utilizare ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
3.6.6 Consumul de energie pentru încălzire ………………………….. ………………………….. …………………. 27
3.6.7 Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum ………………………….. ………….. 28
3.6.8 Instalați i de iluminat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 30
3.6.9 Calculul energiei primare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 31
3.6.10 Calculul emisiilor de 𝐶𝑂2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
3.6.11 Clădirea de referiță ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 32
3.7 Certificatul energetic al clădirilor/apartamentelor ………………………….. ………………………….. ………. 33
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ. SISTEM SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A
UNEI CLADIRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 35
4.1 Descrierea bazei de date. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 35
4.2 Descrierea de taliată a „SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE
A UNEI CLĂD IRI” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 38
4.2.1 Schema bloc a „SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A
UNEI CLĂDIRI” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 40
4.2.2 Modulul Utilizator: Înregistrarea și Conecta rea ………………………….. ………………………….. …….. 41
4.2.3 Modulul Caracteristicile Clădirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 42
4.2.4 Modulul Parametrii Climatici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 43
4.2.5. Modulul Calculul Rezistențelor Termice Unidirec ționale ………………………….. ……………………. 45

4.2.6 Modulul Rezistențe Termice Corectate ………………………….. ………………………….. ………………… 48
4.2.7 Modulul Pierderi de Căldură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 50
4.2.8 Modulul Aporturi de Căldură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 52
4.2.9 Modulul Consumul De Apă Caldă ………………………….. ………………………….. ………………………… 55
4.2.10 Modulul Consumul De Energie P entru Încălzire ………………………….. ………………………….. …… 57
4.2.11 Modulul Consumul De Energie Pentru Iluminat Și Emisiile de 𝐶𝑂2 ………………………….. …….. 59
4.2.12 Modulul penalizări și nota energetică ………………………….. ………………………….. ………………… 62
4.2.13 Modulul Certificat Energetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 71
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 76
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 79
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 80

5
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN TEMATICA LUCRĂRII

Energia este definită ca o modalitate de manifestare a m ateriei în mișcare, mai exact
capacitatea acest eia de a transforma sau de a produce lucru mecanic sau căldur ă, în momentul
trecerii de la starea existentă la cea de referință.
Modul nostru de via ță depinde în permanență de energia pe care o consumăm deoarece
aceasta ne asigură buna desfășurare a activităților zilnice. În prezent, Uniunea Europeană este o
mare consum atoare de energie, dar care benef iciază relativ de puține rezerve proprii, importând
53% din materia necesa ră. Această dependență de alte țări furnizoare are un impact major asupra
economiei, dar si a supra mediului. [8]
Unul din marii consumatori de energi e în țările Uniunii Europene îl reprezintă clădirile. În
mod proporțional , odată cu creșterea nivelului de trai a crescut si necesarul de confort, iar pentru
asigurarea unui confort ridicat este nevoie de o cantitate de en ergie mare. Planul de viitor al
specialiștilor este de a găsi soluții și metode de creștere a eficienței ene rgetice a clădirilor și
instalați ilor, prin limitarea și folosirea într -un mod inteligent a resurselor en ergetice, cât și prin
informarea și educare a consumatorilor în vederea econ omisirii acestora . Realizarea acestui plan
poate avea efecte considerabile a supra schimbărilor climatice și asupra poluării mediului.
Stabilirea consumului de energie a clădirilor se realizează prin determinarea performanței
energetice a clădirii, care se det ermină conform unei m etodologii de calcul și se exprima prin
unul sau mai mulți indicatori de calcul. Performanța energetică a clădirii este stabilită în funcție
de energia consumată sau estimată pentru a asigura utilizar ea normală a cl ădirii, aceasta cupr inde
în principal: încălzirea , prepararea apei calde de consum , răcirea, v entilarea si iluminatul.
Certificatul de performanță energetică este un document tehnic care are caracter informativ,
elaborat conform unei metodol ogii de calcul . Atestă performanța energetică a clădirii pe care o
prezintă într -o formă sintetică unitară, cu detalierea principalelor caracteristici ale construcției și
instala țiilor aferente acesteia, rezultate din analiza termică si energetică. [9]
Obligativitatea obținerii certificatulu i de performanță energetică al unei clădiri este
prevăzută de legea num ărul 372 din 13 decembrie 2005, privind performa nța energetică a
clădirilor și Ordinul num ărul 1459 din 1 octombrie 2007 pentru aprobarea normelor
metodologice privind perfo rmanța energet ică a clăd irilor, emis de Ministrul Dezvoltării,
Lucrărilor Publice si Locuințelor.

6
Elaborarea certificatului se realizează de c ătre auditori i energetici pentru cl ădiri, atestați
conform legislației în vigoare. Certifi catul este valabil 10 an i de la data e miterii și se elaborează
pentru următoarele clădiri : noi sau existente, care se construiesc, sunt vândute sau închiriate ,
locuințe unifamiliale , blocuri de locuințe, birouri, clădiri de învățământ, spitale, hoteluri și
restaurante, săli de sp ort, clădiri p entru servicii de comerț, alte tipuri de clădiri consumatoare de
energie . [10]
Lucrarea de faț ă își propune prezentarea detaliată a platformei software „Energy”, platform ă
a cărui scop principal este de realizare a certificatului de perform anță energetic ă a unei cl ădiri
într-un mediu prietenos și ușor de folosit . Platforma software „Energy” a fost proiectată pentru a
minimiza eforturile auditorilor energetici, inginerilor și specialiștilor implicați în activitatea de
evaluare a consumurilor de energie rezul tate din exploatarea clădirilor și a instalațiilor aferente.
Realizarea automată a calculelor de către aplicație a minimizat considerabil eforturile logice si
matematice depuse de c ătre ingineri .
Din dorința de a crea un program informatic cu aplicabilitat e în lumea reala, autorul lucrării
s-a axat pe dezvoltarea unui „SISTEM SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CLADIRI”, folosind diverse medii de dezvoltare si
limbaje de programare astfel încât să optimizeze timpul necesar realiz ării certificatului de
performanț ă energetic ă.
Aplicația informatică a fost realizată cu ajutorul a două medii de dezvoltare: Visual Studio
2017 si SQL Developer, iar limbajul de programare folosit este C#, limbaj care a fos t conectat cu
o bază de date Oracle în care au fost înregistrate informațiile necesare asigur ării funcțion ării
aplica ției.
Aplica ția cuprinde 1 0 module destinate calculelor din diverse arii ale cl ădirii, 2 module
destinate utilizatorilor și modul final de afișare a rezultatelor. Module destinate utilizatorilor sunt
cel de logare și cel de înregistrare. Autentificare a pe platformă poate fi realizat ă numai de c ătre
persoane atestate , prin urm ătoarele filtre: „utilizator” și „parolă”. După aute ntificarea
utilizatorului pe platformă acesta va fi redi recționat c ătre pagina de prezentare a sistemului
software, urmând apoi trecerea prin cele 10 module destinate calculelor necesare pentru
obținerea certificatului energetic și în final afi șarea acestu ia.
Un prim aspe ct important al aplicației îl reprezint ă securitatea, accesul fiind permis doar
persoanelor ce posed ă un docum ent ce atestă dreptul de auditor energetic.

7
CAPITOLUL 2. CONCEPTE SI TEHNOLOGII INFORMATICE UTILIZATE ÎN
ELABORAREA PROIECTULUI

Conceptele si tehnologiile informatice utilizate în elabo rarea proiectului „ SISTEM
SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI ”
sunt prezentate in su bcapitolele urm ătoare.

2.1 Descrierea general ă a baze lor de date [1]

Baza de date este un ansamblu struct urat de date înregistrate pe suporturi accesibile de c ătre
calculator pentru a satisface, chiar simultan, mai mulți utilizatori, de o maniera selectiva și în
timp oportun.

Fig. 2.1.1 Organizarea datelor în baze de date
Într-o bază de date sunt înregistra te date despre obiecte reale sau abstracte, dar și asocierile
(relațiile ) care se pot stabili între acestea. Spunem că între datele unei baze de date există o
interdependență logică. Considerarea interdependențelo r ce se pot stabili între colecțiile de dat e
memorate într -o bază d e date contribuie la asigurarea integrității funcționale a bazei de date.
O bază de date este un model al unui sistem real. Conținutul unei baze de date (numit uneori
și extensie) reprezint ă, la un moment dat , o stare a sistemului c are se modelează. Schimbările în
baza de date reprezintă evenimente care au loc în mediu și care schimbă starea sistemului
modelat. Este evident că este de dorit să structurăm o bază de date astfel încât aceasta s ă
oglindească siste mul care se dorește mode lat.

8
Obiective fundamentale ale unei baze de date sunt următoarele:
• Centralizarea datelor. Permite controlul centralizat al datelor și eliminarea repetărilor (numite
redundanțe). O eliminare totală a redundanțel or nu este posibilă , dar controlul asupra l or duce la
o utilizare eficientă a spațiului de memorie externă.
• Independența între dat e și prelucrări. Ba za de date, fiind un mod el al unei realități, se schimbă
mereu. Acest lucru nu trebuie să afecteze programele de prelucrare a datelor și invers, dacă este
necesară operarea de schimbări în anumite programe, datele nu trebuie să fie afect ate.
• Realizarea de legături între date. Datele ce reprezintă modelul unui sistem nu sunt disparate,
între ele există legături logice. Ace ste legături vor fi surprinse în baza de da te.
• Integritatea datelor. Asigură fiabilitatea și coerența bazei de date.
• Securitatea datelor. Baza de date trebuie să fie protejată împotriva dis trugerilor logice (greșe li
la actualizare) și/sau fizice (deteriorări ale suporților fizici, pierderi de date datorate unor
accidente naturale (calamități, incendii etc.).
• Confidențialitatea datelor. Se referă la caracterul secret al datelor, ce pot fi accesate doar de
către cei autorizați.
• Partajarea datelor. Permite deservirea utilizatorilor care accesează simultan aceleași date din
bază.

Fig. 2.1. 2 Principalele tipuri de date utilizate de către organ izații și utilizatori

9
2.2 Sisitemul de gestiune a bazelor de date – Oracle

Sistemul de programe care permite construirea unei baze de date, introducerea informațiilor
în baza de date și dezvoltarea de aplicații se numește sistem de gestiune a bazei de date (pe scurt,
SGBD). Un SGBD dă utilizatorului posibilitatea să aibă acces la date folosind un limbaj de nivel
înalt, adică apropiat de modul obișnuit de exprimare, pentru a obține informații. Nu este necesar
ca utilizatorul să cunoas că modul în care sunt selectate datele pe c are le dorește, ori modul de
memorare al lor. Spunem de aceea că SGBD -ul este o interfață între utilizatori și baza de date, un
instrument de asamblare, codificare, aranjare, protecție și regăsire a datelor în baz a de date.

Fig. 2.2.1 Sistemul de gestiun e al bazei de date
Principalele funcții ale unui SGBD sunt urm ătoarele:
•Memorarea datelor pe suportul extern (prin intermediul sistemului de gestiune a fișierelor);
•Gestiunea datelor și a legăturilor dint re acestea, în vederea unei regăsiri rapide prin
intermediul sistemului de acces;
•Introducerea și extragerea datelor din/spre exterior , în forma cerută de utilizator. SGBD -ul
poate prelucra mai multe cereri, p rovenind de la mai multe programe de aplicații. Totodată,
majoritatea SGBD -urilor asigură și controlul transmisiei datelor la și de la terminale. SGBD -ul
pune la dispoziția utilizat orilor limb aje distincte pentru:
•Descrierea bazei de date: Limbajul de Descriere a Datelor (LDD).
•Utilizarea (manipularea) b azei de dat e: Limbajul de Manipulare a Date lor (LMD).
Limbajele de manipulare (interogare) a bazelor de date pot fi:
•Declarative – permit utilizatorului să declare de CE inf ormații are nevoie.
•Procedurale – care obligă utilizatorul să descrie CUM obține informațiile. [1]

10
Oracle este u n sistem de gestiune a bazelor de date complet ra țional, e xtins, cu f acilitați din
tehnologia orientat ă pe obiect. SGDB -ul Oracle este realizat de c ătre firma Oracle Corporation
care a fost înființată în anul 1977 în SUA – California și acum este cel mai m are furnizor de
software de gestiune a datelor. Acesta este operation al pe toată gama de calculatoare sub diverse
sisteme de operare.
Componentele care formează arhitectura de bază Oracle sunt dispuse într -o configurație
client/server. Aceste componente su nt plasate pe calculatoare diferite într -o rețea asigurând
funcțional ități specifice, astfel:
-serverul asigură memorarea și manipularea datelor , precum și administrarea bazei de date
-clientul asi gură interfața cu utilizatorul și lansează aplicația care accesează datele din baza de
date.

Fig. 2. 2.2 Arhitectura SGBD -ului ORACLE

Nucleul Oracle conține componentele care dau tipul relațional pentru SGBD Or acle:
– limbajul relațional de regăsire SQL
– limbajul procedural propriu PL/SQL [2]
Sistemul Oracle creează și întreține automat dicționarul de date. Acesta face parte din baza
de date Oracle și conține un set de tabele și vizuali zari (vederi) accesibile utilizatorilor doar în
consultare . Dicționarul conține informații de tipul: numele utilizatorilor autorizați, drepturile de
acces, numele obiectelor din baza de date, structurile de date,spațiul ocupat de date, chei de
acces.

11
„SIS TEM -UL SOFTWARE PENTRU ST ABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A
UNEI CL ĂDIRI” este executat cu ajutorul unei versiuni mai simplificate a server -ului Oracle și
anume: Oracle Database 11g Expres Edition. [3]

Fig. 2. 2.3 ORACLE Datab ase 11g Expres Edition

Oracle SQL Developer este o versiune grafică a SQL* Plus care oferă dezvoltatorilor de
baze de date o modalitate convenabilă de a efectua sarcini de bază. Se pot căuta, crea, edita și
șterge ( drop) obiecte d in baza de date , executa instrucțiuni SQL și scripturi , edita și depana codul
PL / SQL , manipula și export a date, vizual iza și cre ea rapoarte. [4]

Fig. 2. 2.4 Interfa ța SQL Develope r
.

12

Fig. 2. 2.5 Conectarea la baza de date în SQL Developer

2.3. Limbajul C#

Limbajul C# a fost dezvoltat de o ech ipă restrânsă de ingineri de la Microsoft, echipă din
care s -a evidențiat Anders Hejlsberg (autorul limbajului Turbo Pascal și membru al echipei care
a proiectat Borland Del phi).
C# este un limbaj simplu, cu circa 80 de cuvinte cheie și 12 tipuri de date predefinite. El
permite programarea structurată, modulară și orientată obiectual, conform perceptelor moderne
ale programării profesioniste. Principiile de bază ale programă rii orientate pe obiecte
(ÎNCAPSULARE, MOȘTENIRE, POLIMORFISM) sunt elemente fundam entale ale programării
C#. În mare, limbajul moștenește si ntaxa și principiile de programare din C++. Sunt o serie de
tipuri noi de date sau funcțiuni diferite ale datelor d in C++, iar în spiritul r ealizării unor secvențe
de cod sigure (safe), unele funcți uni au fost adăugate (de exemplu, interfețe și delegări),
diversificate (tipul struct), modificate (tipul string) sau chiar eliminate (moștenirea multiplă și
pointerii către funcții).
O aplicație C# este formată din una sau mai multe clase, grupate în spaț ii de nume
(namespaces). Este obligatoriu ca doar una din aceste clase să conțină un „punct de intrare”
(entry point), și anume metoda (funcția) Main.

13
Spațiul de nume (Names paces): din rațiuni pract ice, programele mari, sun t divizate în
module, dezvoltate separat, de mai multe persoane. Din acest motiv, există posibilitatea de a
apărea identificatori cu același nume. Pentru a evita erori furnizate din acest motiv, în 1955
limbajul C++ introduce noțiu nea și cuvântul cheie nam espace. Fiecare mulțime de defini ții dintr –
o librărie sau program este grupată într -un spațiu de nume, existând astfel posibilitatea de a avea
într-un program definiții cu nume identic, dar situate în alte spații de nume. În cazul în care, într –
o aplicație , unele clase sunt deja definite, ele se pot folosi importând spațiile de nume care conțin
definițiile acestora. Mai menționăm faptul că un spațiu de nume poate conține mai multe spații
de nume.
Ca și limba jul C++ cu care se înrude ște, limbajul C# are un alfabet format din litere mari și
mici ale alfabetului englez, cifre și alte semne. Vocabula rul limbajului este format din acele
„simboluri” cu semnificații lexicale în scrierea programelor: cuvinte (nume), expresii, separatori,
delimitatori și comentarii. [5]
Microsoft Visual Studio este un mediu de dezvoltare integrat (integrated development
environment – IDE) de la Microsoft. Acesta poate fi folosit pentru a dezvolta aplicații consolă și
aplicații cu int erfață grafică pentru toate platformele suportate de Micro soft Windows (ex. .NET
Framework, Windows Mobile).

Fig. 2. 3.6 Visual Studio 2017
Visual Studio include un set complet de instrumente de dezvoltare pentru generarea de aplicații
ASP.NET, Servicii W eb XML, aplicații desktop și aplicații mobile. Visual Basi c, Visual C++,
Visual C# și Visual J# toate folosesc același mediu de dezvoltare integrat (IDE) care le permite
partajarea instrumentelor și facilitează crearea de soluții folosind mai multe limbaje de
programare. [6]

14
CAPITOLUL 3. METODOLOGIA DE CALCUL A PERFORMANȚEI
ENERGETICE A CL ĂDIRILOR [7]

3.1 Domeniul de aplicare

Prevederile acestui breviar se referă la sistematizarea modului de aplicare a Met odologiei de
calcul privind performan ța energetică a clădi rilor Mc001 –2006.
Domeniul de aplicar e este cel privind:
·calculul indicatorilor de performan ță energetică a clădirilor;
·calculul consumurilor de energie aferente tipu rilor de instala ții interioare care asigură
confortul sau condi țiile interioare de muncă;
·întocmirea certificatului energetic al clădirilor;
·auditul energetic si analiza eficien ței economice a solu țiilor de crestere a perfor manței
energetice a clădirilor existente si instala țiilor aferente.
Breviarul de calcul se aplică atât clădirilor si apartamentelor existente care se certifică sau se
auditează energetic cât si clădirilor si apartamentelor noi care necesită certificat ener getic.

3.2 Utilizatori i

Metodologia de calcul a performa nței energetice a cladirilor se adresează în mod direct
următorilor factori:
-auditorilor energetici pentru clădiri care întocmesc certificate si realizează auditurile
energetice ale clădirilor;
-inginerilor si specialistilo r implicați în activitatea de ev aluare a consumurilor de energie
rezultate din exploatarea clădirilor si a instala țiilor aferente;
-experților tehnici si verificatorilor de proiecte;
-persoanelor si institutiilor însărcinate cu pr ognoza si întocmirea progr amelor de
economisire a energiei la nivel local sau național;
-Ministerului Dezvoltării Regionale si Locuin ței, Ministerului Administra ției si Internelor,
Ministerului Economiei, Ministerului Mediului etc.

15
-administrațiilor public e locale, Primării si Co nsilii Locale, responsabile cu apl icarea
programelor de reabilitare energetică a clădirilor;
-instituții cu atribuții de control în domeniul construcțiilor (Inspectoratul de Stat în
Construcții) si mediului (Garda Națională de Mediu etc.).

3.3 Necesitate și scop

Metodologia de calcul pri vind performan ța energetică a clădirilor Mc001 –2006 a fost
elaborată pe baza standardelor europene si con ține un volum foarte mare de informa ții.
Metodologia acoperă toate tipurile de clădiri echipa te cu sisteme diverse de i nstala ții, ceea ce a
necesitat i ntroducerea unor detalieri si explica ții suplimentare. Utilizarea directă a lucrării este
anevoioasă, fiind necesară precizarea unor proceduri clare de calcul.
Breviarul de calcul al performan ței en ergetice a clădirilor are ca obiectiv prezentarea unui
material concis si sistematizat, bazat pe scheme generale care ajută utilizatorii în aplicarea
Metodologiei Mc001 -2006 atât pentru clădirile noi cât si pentru cele existente.

3.4 Clasificarea clădiri lor din punct de vedere al aplicării metodologiei Mc001

Pentru aplicarea corectă a Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor
Mc001 -2006 (denumită în continuare Metodologia Mc001 ) este necesară încadrarea clădirii
analizate (construcți e+instalațiile af erente) într -una din următoarele situații de calcul:
-Clădire existentă sau clădire nouă (în faza de proiectare sau având mai puțin de 2 ani de
funcționare, în garanție);
-Clădire rezidențială (individuală sau colectivă) sau clădire din do meniul terțiar (s coli,
spitale, săli de spectacol, spații comerciale, birouri, bănci sau alte tipur i);
-Clădire monozonă sau multizonă;
-Apartament în clădire existentă sau clădire nouă;
-Clădire cu ocupare continuă sau discontinuă (instalațiile au funcțio nare continuă sau
intermitentă);
-Clădire de categoria I ( clădirile cu “ocupare co ntinuă” si clădirile cu “ocupare discontinuă”
de clasă de inerție termică mare) sau clădire de categoria II (clădirile cu “ocupare discontinuă” si
clasă de iner ție medie sau mică);

16
-Clădire p revăzută cu instalații de:
-încălzire+iluminat+a.c.c.
-încălzire+iluminat+a.c.c.+ventilare mecanică
-încălzire+iluminat+a.c.c.+climatizare
-alte combinații de instalații.
Aplicarea Me todologiei Mc001 se face în funcție de tipul si complexita tea instalațiilor
(încălzire,iluminat, a. c.c., răcire/climatizare, ventilare), utilizând ecuațiile particulare de calcul al
performanței energetice a clădirii analizate.

3.5 Scheme generale de apl icare a metodolog iei de calcul a performanței
energetice a clădirilor

Modul general de abordare pentru determinarea performan ței energetice a clădirilor, pentru
certificarea energetică si pentru propunerea măsurilor de reabilitare energetică este descris de
schemele generale din fig 3.5.1 -cazul auditării energe tice a clădirilor exist ente, fig 3.5.2 -cazul
certificării energetice a clădirilor existente sau noi, cu vechimea mai mică de 2 ani si fig 3.5.3 –
cazul certificării de performan ță energetică a clădi rilor noi aflate în faza de proiectare. Se
precizează logi c pasii care tr ebuie făcu ți de la culegerea de date si până la prezentarea
concluziilor finale ale auditorului energetic.
Din schema prezentată în fig. 3.5.1 rezultă că etapele generale aferent e unu i audit energetic
(doar pentru cazul clădirilor existente) sunt următoarele:
I. analiza energetică a clădirii si instala țiilor aferente acesteia;
II. auditul energetic propriu -zis cu identificarea măsurilor de reabilitare energetică si analiza
economi că a soluțiilor propuse.
Din schemele prezentate în fig 3.5.2 si fig 3.5.3 rezultă că etapele generale aferente
certificării performan ței energetice sunt următoarele:
I. analiza energetică a clădirii si instala țiilor aferente acesteia;
II. întocmirea certi ficatului de performan ță energetică (CPE) si completarea anexel or care
însoțesc certificatul de performan ță energetică.

17
Fig. 3.5.1 Schema generală pentru auditarea energetică a clădirilor si apartamentelor existente
Fig. 3.5 .2 Schema generală pentru certifica rea energetică a clădirilor și apartamentelor
existente sau noi cu vechime mai mica de 2 ani

Fig. 3.5 .3 Schema generală pentru evaluarea performaței energtice a clădirilor noi aflate în
fază de proiectare

18
3.6 Procedura general ă de calcul

Procedura gene rală de calcul este sintetizată după cum urmează:
1) se st abilesc în func ție de localitate: zona climatică, temperaturile exterioare medii lunare,
viteza conven țională a vântului de calcul si valorile medii lunare ale intensită ților radia ției solare
confor m Metodologia Mc001;
2) se definesc limitele spa țiului înc ălzit si ale spa țiilor neîncălzite; dacă este cazul se împarte
clădirea în zone diferite, realizându -se zonare acesteia (cazul clădirilor multizonale) asa cum se
specifică în Metodologie si se stabi lesc caracteristicile geometrice;
3) în cazul încălzirii c u intermiten ță, se definesc intervalele de timp care sunt caracterizate
de programe diferite de încălzire (de exemplu zi, noapte, sfârsit de săptămână);
4) în cazul clădirilor monozonale se calculea ză caracteristicile termice ale elementelor de
construc ție, coeficien ții de pierderi prin transmisie si ventilare ai spaŃiului încălzit; în cazul
clădirilor multizonale, se determină coeficien ții de pierderi de căldură pentru fiecare zonă în
parte;
5) se s tabileste temperatura interioară a zonelor încălzite;
6) se stabileste preliminar perioada de încălzire, conform SR 4839;
7) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire preliminare si
intensită țile radia ției solare medii pe perioada de încălzire în func ție de orientare;
8) se calculează pi erderile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară;
9) se calculează aporturile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară(interne si solare);
10) se calculează fac torul de utilizare al a porturilor;
11) se recalculează temperatura de echilibru s i perioada reală de încălzire;
12) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire reale si intensită țile
radia ției solare medii pe perioada de încălzire î n func ție de orientare;
13) se calculează pierderile de căldură ale clădirii ;
14) se calculează degajările interne de căldură;
15) se calculează aporturile solare;
16) se calculează factorul de utilizare al aporturilor de căldură pentru clădirea reală ;
17) se calculează necesa rul anual de energie pe ntru încălzire al clădirii;
18) se calculează pierderile de căldură ale subsistemelor care compun instala ția de încălzire
(transmisie la nivelul corpului de încălzire, distribu ției, generării si energiei auxili are);
19) se calculează energia recupera tă de la instala ția de încălzire si de la instala ția de apă
caldă de consum;

19
20) se calculează necesarul total de energie pentru încălzire;
21) se calculează energia primară corespunzătoare consumurilor de energie si
combustibililor utiliz ați;
22) se calculează emisiile de CO2 corespunzătoare con sumurilor de energie si
combustibililor utiliza ți;

Fig. 3.6.1 Schema bloc de calcul al consumului de energie
pentru încălzirea clădirilor reziden țiale, apartamentelor/ter țiare alimentate de la sur se urbane

20

Fig. 3.6.2 Schema bloc de calcul al consumulu i de energie
pentru încălzirea clădirilor reziden țiale, apartamentelor/ter țiare alimentate de la surse proprii

21
3.6.1 Caracteristici termice

Parametrii de performan ță caracteristici elementelor de anvelopă, necesari pentru evalua rea
performan ței energetic e a clădirilor sunt :
– rezisten țe termice unidirec ționale (R) în [m2K/W], respectiv transmitan țe termice
unidirec ționale (U) în [W/ m2K];
– rezisten țe termice corectate (R’) în [m2K/W], respectiv t ransmitan țe termice corectate (U’)
în[W/ m2K] cu efectul p unților termice; raportul dintre rezisten ța termică corectată si rezisten ța
termică unidirec țională (r);
– rezisten țe termice co rectate, medii, pentru fiecare tip de element de construc ție perimetra l,
pe ansamblul clădirii (R’m) în [m2K/W];
– rezisten ță termică corectată, medie, a anvelopei clădirii (R’M); respectiv transmitan ță
termică corectată, medie, a anvelopei clădirii (U’clă dire) în [W/ m2K].
Valorile mărimilor men ționate mai sus se determină conform păr ții I a Metodologiei
Mc001 .
R=𝑅𝑖+ ∑𝛿𝑗
𝑎𝑗∗𝜆𝑗 +𝑅𝑒 = 1
𝛼𝑖 +∑𝛿𝑗
𝑎𝑗∗𝜆𝑗 + 1
𝛼𝑒 [𝑚2𝐾
𝑊]
𝛼𝑖: coeficient de transfer termic superficial interior
𝛼𝑒: coeficient de transfer termic superficial exterior
a: coeficient de majorare a conductivitat ii termice in functie de starea si vechimea materialelor,
cf. tab. 5.3.2, Mc001 – PI
λ: conductivitatea termică de calcul
𝛿: distan ța
𝑅′=𝑟∗𝑅=𝑅∗1
1+𝑅[∑(𝜓∗𝑙)+∑𝜒]
𝐴

ψ = transmitan ta termica liniară a punții termice liniare;
l = lungimea pun ților termice liniare de același fe l;

22
3.6.2 Parametrii climatici

Pentru clădiri reziden țiale/ter țiare valorile de calc ul ale temperaturii exterioare și intensității
radiației solare se ob țin prin medierea propor țională cu numărul de zile a valorilor lunare, pentru
întreaga perioadă de în călzire. Perioada de în călzire încălzire preliminară se stabileste conform
SR 4839 con siderand temperatura de echilibru de 12 °C .
Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite ( 𝜃𝑖) se consideră conform reglementărilor
tehnice în vigoare (Mc001/20 06, SR 1907/2). [8]
Dacă într-o clădire încăperile au tem peraturi de calcul diferite (în limita a ±4 °C), dar există
o temperatură predominantă, în calcule se consideră această temperatură. Pentru clădirile de
locuit se consider ă 𝜃𝑖 = +20 °C, ca temperatură predominantă conform Mc 001-PI(I.9.1.1.1).
Dacă adiac ent volumu lui încălzit (apartamente), sunt spa ții a căror temperatură indicată de
norme sau rezultată dintr -un calcul de bilan ț termic (casa scărilor), este mai mică cu c el mult 4 °C
decât a volumului încălzit, calculul se consi deră monozonal iar temperatur a interioară de calcul
se poa te considera temperatura medie ponderată a tuturor zonelor încălzite:

𝜃𝑖=∑𝜃𝑖𝑗∗𝐴𝑗
∑𝐴𝑗
în care:
𝐴𝑗este aria zonei j în 𝑚2, având temperatura interioară 𝜃𝑖𝑗în [°C] .

3.6.3 Pierderile de căl dură

Pierderile de căldură, 𝑄𝐿, ale unei clădiri monozonă, încălzită la o temperatură interioară
𝜃𝑖 considerată constantă, pentru o perioadă de calcul dată, su nt :
𝑄𝐿=𝐻∗(𝜃𝑖 − 𝜃𝑒 )∗𝑡 [kWh]
în care :
𝜃𝑖 -este temperatura i nterioară de calcul
𝜃𝑒- temperatura exterioară medie pe perioada de calcul
t – număr de ore din perioada de calcul în [h];
H – coeficientul de pierderi termice al c lădirii în [W/K];
𝜙𝐿=𝐻(𝜃𝑖−𝜃𝑒) -fluxul termic pierdut de clădire, în [W ].

23
Coeficientul de pierderi termice H, se calculează cu rela ția:

L este coeficientul de cuplaj termic prin anvelopa exterioră clădirii, definit prin relația

L= ∑𝑈𝑗𝐴𝑗 +∑ 𝜓𝑘𝑙𝑘 + ∑𝜒𝑗, în [W/K]

𝑈𝑗 este transmitan ța termică e e lementului de constru cție j în [W/m2K],
𝐴𝑗 este aria elementului de construc ție j în [ 𝑚2],
𝜓𝑘 este transmitan ță pun ților termice liniare k,
𝑙𝑘este lungimea pun ții termice liniare k în [m]
𝜒𝑗 este coeficientul pun ților termice punctuale ale elementului de construc ție j(c f. Mc001 PI);
𝐿𝑠 este coeficientul de cuplaj termic prin sol, (c onform Mc001 -PI, în [W/K] );
𝐻𝑢 este coeficientul de pierderi termice prin spa ții neîncălzite (conform Mc001 -PI,), în [W/K];
𝐻𝑣 este coeficientul de pierderi termice aferente debitului de aer pătru ns în clădire, în [W/K].
Pierderile termice cauzate de p ermeabilitatea la aer a anvelo pei clădirii (conform Mc001 –
PI,) sunt exprimate cu rela ția:
HV=𝜌𝑎∗𝑐𝑎∗𝑛𝑎∗𝑉
3.6
în care:
𝜌𝑎𝑐𝑎- capacitatea termică volumică; 𝜌𝑎𝑐𝑎 = 1200 J/(m3K) sau 𝜌𝑎𝑐𝑎= 0,34 Wh/(m3K);
V- debitul mediu volumic de aer proas păt, în [ 𝑚3/s] sau [ 𝑚3/h].
𝑛𝑎 este numărul mediu de schimburi de aer pe oră, în [ ℎ−1];

Pentru clădirile de locuit si asimilate acestora, numărul mediu de schimburi de aer pe oră
datorate permeabilită ții la aer a clădirii, poate fi evaluat în funcție de:
· categoria de clădire;
· clasa de adăpostire a clădirii;
· clasa de permeabilitate la aer a clădirii,
utilizând datele din tabelul 9.7.1 din Metodologia M c001 -PI.

24
3.6.4 Calcului aporturilor de căldură

Aporturile totale de căldură ale un ei clădiri sau zone, 𝑄𝑔, reprezintă suma degajărilor
interioare de căldură si aporturilor radia ției solare:

𝑄𝑔=𝑄𝑖+𝑄𝑠=𝜙𝑔∗t [kWh]

𝜙𝑔 = 𝜙𝑖 + 𝜙𝑠 – fiind fluxul termic al aporturilor totale de căldură, exprimat în [kW].
Aporturile interioare de căldură, 𝑄𝑖 cuprind toată cantitatea de căldură generată în spa țiul
încălzit de sursele interioare, altele decât instala ția de încă lzire, ca de exemplu :
– degajări metabolice care provin de la ocupan ți;
– degajări de căldură de l a aparate si instala ția de iluminat.
Pentru calculul degajărilor de căldură la clădirile reziden țiale se utilizează fluxurile termice
medii lunare sau pe sez onul de încăl zire, în func ție de perioada de calcul stabilită. În acest caz,
aporturil e de căldură interioare se consideră 4W/ 𝑚2, pentru clădiri de locuit, iar energia termică
corespunzătoare se calculează cu rela ția următoare:

𝑄𝑖=4*𝐴𝐼𝑁𝐶∗𝑡 [kWh]
𝜙𝑖 = 4* 𝐴𝑖𝑛𝑐 [kW]

Pentru cl ădirile ter țiare, aporturile de la sursele interioare se determină ținând cont de
numărul de surse interioare si puterea lor, de aporturile de la iluminat dar si de aport urile de la
ocupan ți în funcție de numărul de ore de ocupare.

𝑄𝑖=[𝜙𝑖,ℎ+(1−𝑏)𝜙𝑖,𝑢]∗𝑡=𝜙𝑖∗𝑡 [kWh]
unde:
𝜙𝑖,ℎ– sunt aporturi de la sursele interioare, în [kW]
𝜙𝑖,𝑢 – sunt aporturi interioare încăperilor neîncălzite alăturate, în [kW]
b – coeficient de reducere ce ține seama că spa țiul neîncălzit este la o temperatură d iferită de cea
exterioară (se consultă Mc001 -PI);

Pentru calculul aporturilor de căldură datorate radia ției solare, suprafe țele care se iau în
conside rare pentru iarnă sunt vitrajele, pere ții si planseele interioare ale serelor si veran delor,
pereții situa ți în spatele unei placări transparente sau a izola ției transparente. Aporturile solare

25
depind de radia ția solară totală corespunzătoare localită ții, de orientarea suprafe țelor
receptoare, de umbrirea permanentă si caracteristicile de t ransmisie si absorb ție solară ale
suprafe țelor receptoare.
Pentru o perioadă de calcul dată, t, aporturile solare prin suprafe țe vitrate se calculează cu
relația următoar e :

𝑄𝑠=(∑[𝐼𝑠𝑗∑𝐴𝑠𝑛𝑗]+(1−𝑏)∑[𝐼𝑠𝑗∑𝐴𝑠𝑛𝑗,𝑢]∗𝑡=𝜙𝑠∗𝑡 [kWh]

unde:
– 𝐼𝑠𝑗 este radia ția solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafa ță de 1 𝑚2 având
orientarea j, în [W/ 𝑚2];
– 𝐴𝑠𝑛𝑗 – aria receptoare echivalentă a suprafe ței n având orientarea j în [ 𝑚2];
– 𝐴𝑠𝑛𝑗,𝑢 – aria receptoare echivalentă a suprafe ței n având orientarea j pentru spa țiile neîncălzite
adiacente spa țiului încălzit în [ 𝑚2];
Prima sumă se efectuează pentru toate orientarile j, iar a d oua pentru toate suprafe țele n care
captează radia ția sol ară.
Aria receptoare echivalentă 𝐴𝑠 a unui element de anvelopă vitrat (de exemplu o fereastră)
este:
𝐴𝑠=𝐴∗𝐹𝑠∗𝐹𝐹∗𝑔 [𝑚2]

unde :
A este aria totală a elementului vitrat n (de exemplu, aria ferestrei) în [ 𝑚2];
𝐹𝑠- factorul de umbrire al suprafe ței n;
𝐹𝐹 – factorul de reducere pentru ramele vitrajelor, egal cu raportul dintre aria suprafe ței
transpa rente si aria totală a elementului vitrat (c onform Mc001 -PI);
g – transmitan ța totală la energia solară a su prafe ței n.
Pentru definirea factorului de umbrire si a transmitan ței la energia solară a vitrajului, se iau
în considerare numai elementele de umbr ire si de protec ție so lară permanente, conform
indica țiilor din Metodologia Mc001 -PI (anexa A12).
Transmitan ța g se calculează în func ție de 𝑔⊥ aplicând un factor de corec ție astfel:

g =𝐹𝑤∗𝑔⊥

Documentul recomandat pentru calculul valorilor g si a unor valori tipi ce pentru factorii de

26
transmisie solară este Mc001/2006 – PI, anexa A12.
Factorul de u mbrire, 𝐹𝑠 , variază între 0 si 1, reprezintă reducerea radia ției solare incidente
cauzată de umbriri permanente ale suprafe ței considerate datorită unu ia din următo rii factori:
– alte clădiri;
– elemente topografice (coline, arbori etc.);
– proeminen țe;
– alte elemente ale aceleiasi clădiri ;
– poziția elementului vitrat fa ță de suprafa ța exterioară a peretelui exterior.
Factorul de umbrire este definit astfel :
𝐹𝑠=𝐼𝑠,𝑝𝑠
𝐼𝑠

unde :
𝐼𝑠,𝑝𝑠 este radia ția solară totală primită de suprafa ța receptoare cu umbriri permanente pe
durata sezonului de încalzire în [W/ 𝑚2];
𝐼𝑠 – radia ția solară totală pe care ar primi -o suprafa ța receptoare în ab sența umbririi în
[W/ 𝑚2].

3.6.5 Determinarea fa ctorului de utilizare

Calculul fa ctorului de utilizare al aporturilor de căldură se face ținând seama de coeficientul
adimensional 𝛾 care reprezintă raportul dintre aporturi si pierderi de căldură:
𝛾=𝑄𝑔
𝑄𝐿
Factorul de utilizare, η, are rolul de a compensa pierderile termice suplimentare care apar
atunci când aporturile de căldură depăsesc pierderile termice calculate si se calculea ză astfel:
dacă 𝛾≠1 η= 1−𝛾𝑎
1−𝛾𝑎+1

dacă 𝛾=1 η= 1−𝛾𝑎
1−𝛾𝑎+1

unde a este un parametru num eric care depinde de constanta de timp t, definită prin rela ția:
a=𝑎0+𝜏
𝜏0

27
Valorile pentru 𝑎0 si 𝜏0sunt indicate în tabelul II.1.2 din Metodologia Mc00 1-PII.1 pentru
clădirile alimentate continuu respectiv intermitent cu energie termică
Constanta de timp, 𝜏, caracterizează iner ția termică interioară a spa țiului încălzit si se determină
cu rela ția:
𝜏=𝐶
𝐻

C -este capacitatea termică interioară a clă dirii în [Wh/K];
H – coeficientul de pierderi termice al clădirii în [W/K].

3.6.6 Con sumul de energie pentru încălzire

Pentru calculul sezonier consumul de energie pentru încălzirea clădirilor, 𝑄𝑓,ℎ se calculează
cu relația următoare:
𝑄𝑓,ℎ=(𝑄ℎ−𝑄𝑟ℎℎ−𝑄𝑟𝑤ℎ)+𝑄𝑡ℎ
în care:
𝑄ℎ – necesarul de energie pentru încăl zirea clădirii, în kWh;
𝑄𝑟ℎℎ – căldura recuperată de la instala ția de încălzire (componente termice sau electrice), în
kWh; această componentă reprezintă o parte a l ui 𝑄𝑡ℎ;
𝑄𝑟𝑤ℎ – căldura recuperată de la instala ția de preparare a a.c.c. (c omponente termice sau
electrice) si utilizată pentru încălzirea clădirii, în kWh;
𝑄𝑡ℎ- pierderile totale de căldură ale instala ției de încălzire, în kWh; aceste pier deri includ
componenta 𝑄𝑟ℎℎ.
Pierderile de căldură ale instala ției de încălzire țin cont de pierderile sistemului de
transmisie al căldurii la nivelul corpurilor de încălzire 𝑄𝑒𝑚 si de pierderile sistemului de
distribu ție al căldurii 𝑄𝑑.
𝑄𝑡ℎ = 𝑄𝑒𝑚 + 𝑄𝑑
Pierderile la transmisia căldurii către volumul încălzit se calculează astfel:
𝑄𝑒𝑚 = 𝑄𝑒𝑚,𝑠𝑡𝑟+ 𝑄𝑒𝑚,𝑒𝑚𝑏+ 𝑄𝑒𝑚,𝑐 [kWh] (III.1.23)
în care:
𝑄𝑒𝑚,𝑠𝑡𝑟−sunt pierderile de căldură cauzate de distr ibuția neuniformă a temperaturii, în [kWh];

28
𝑄𝑒𝑚,𝑒𝑚𝑏 – pierderile de căldură c auzate de pozi ția suprafe țelor încălzitoare montate în elementele
de construc ție – cazul pardoselii, plafonului sau pere ților radian ți, în [kWh];
𝑄𝑒𝑚,𝑐 – pierderil e de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare, în
[kWh].
Energia termică pierdută pe re țeaua de distribu ție în perioada de calcul t, este:
𝑄𝑑=∑𝑈𝑖∗(𝜃𝑚−𝜃𝑎,𝑖)∗𝐿𝑖∗𝑡𝐻
unde:
U valoarea coeficientului de transfer de căldură, în [W/mK];
𝜃𝑚 temperatura medie a agentului termic, în [°C];
𝜃𝑎,𝑖 temperatura aerului exterior (ambianŃă), în [°C];
L lungimea conductei, în [m];
t numărul de ore în perioada de calcul [h];
i indicele corespunzător conductelor cu aceleasi condi ții la limită
Căldura recuperată de la instala ția de încălzire este o parte a termenului Qth si se determină cu
relația:
𝑄𝑟ℎℎ = 𝑄𝑑,𝑟𝑒𝑐𝑢𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡 [kWh]

𝑄𝑑,𝑟𝑒𝑐𝑢𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡 – este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribu ție a agentului termic,
în [kWh];
Căldura recuperată de la instala ția de apă caldă de consum se determină cu rela ția:

𝑄𝑟ℎ𝑤 =𝑄𝑑,𝑟𝑒𝑐𝑢𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡 ,𝑎.𝑐.𝑐 [kWh]

𝑄𝑑,𝑟𝑒𝑐𝑢𝑝𝑒𝑟𝑎 𝑡,𝑎.𝑐.𝑐 este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribu ție a apei calde de
consum, în [kWh];

3.6.7 Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum

𝑄𝑎𝑐𝑚 =𝑄𝑎𝑐+𝑄𝑎𝑐,𝑐+𝑄𝑎𝑐,𝑑
𝑄𝑎𝑐 -necesa rul de caldura pentru prepararea apei calde de consum livrata;
𝑄𝑎𝑐=𝜌∗𝑐∗𝑉𝑎𝑐∗(𝜃𝑎𝑐−𝜃𝑎𝑟)

29
ρ – densitatea apei calde de consum;
c – caldura specifică a apei calde de consum;
𝑉𝑎𝑐 -volumul necesar de apă caldă de consum
𝜃𝑎𝑐 -temperatura apei calde de consum;
𝜃𝑎𝑟 -temperatura med ie a apei reci care intr ă în sistemul de preparare a apei calde de consum.
𝑄𝑎𝑐,𝑐=∑𝜌∗𝑐∗𝑉𝑎𝑐,𝑐∗(𝜃𝑎𝑐,𝑐−𝜃𝑎𝑟)
𝑉𝑎𝑐,𝑐 -volumul corespunzator pierderilor si risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată
𝜃𝑎𝑐,𝑐 -temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum;
𝑄𝑎𝑐,𝑑 -pierderi de caldura pe conductele de distributie a apei calde de con sum;
𝑄𝑎𝑐,𝑑=∑𝑈𝑖∗(𝜃𝑚−𝜃𝑎𝑖)∗𝐿𝑖∗𝑡𝐻
𝑈𝑖-valoarea coeficientului de transfer de caldură;
𝜃𝑚 -temperatura medie a apei calde de consum livrat e[°C];
𝜃𝑎𝑖 -temperatura aerului din spatiul unde se afla distributia [°C];
𝐿𝑖 -lungimea conductei [m];
𝑡𝐻 – numarul de ore in pasul de timp [h];

Fig. 3.6.7.1 Schema de calcul a c onsumului de energie pentru apă caldă pentru

30
clădiri/apartamente alimentate de la surse centralizate

Fig. 3.6.7.2 Schema de calcul a consumului de energie pentru apă caldă pentru
clădiri/apartamente cu preparare locală

3.6.8 Instalații de iluminat

Pentru clădirile de locuit, se va opta pentru stabilirea unui consum mediu de energie
electrică‚ in funcție de tipul apartamentului, conform tabel 4 din anexa II.4.A1 din Metodologia
Mc001 -PII.4.Metoda de determinare a consumului de energie electrică pentru c lădiri ter țiare
presupune calculi estimative si constă in aplicarea următoa relor rela ții de calcul:

𝑊𝑖𝑙𝑢𝑚=6A+𝑡𝑢∑𝑃𝑛
1000

A – aria totală a pardoselii folosite din clădire [ 𝑚2];
𝑃𝑛 – puterea instalată
Numărul 6 din rela ția de c alcul reprezintă 1 kWh /𝑚2 / an (consumul de energie estimat
pentru încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguran ță) la care se adaugă 5 kWh / 𝑚2 / an

31
(consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului). Acest termen nu se
aplică pentru clădirile de locuit si pentru clădiri unde nu există un control al iluminatului .

3.6.9 Calculu l energiei primare

Pentru o perioadă determinată de timp (an, lună, săptămană), energia consumată de o
clădire/apartament prin utilizarea un ei anumite energii de tip 𝑄𝑓,𝑖 , este da tă de rela ția următoare:

𝑄𝑓,𝑖=𝑄𝑓ℎ𝑖+𝑄𝑓𝑣𝑖+𝑄𝑓𝑐𝑖+𝑄𝑓𝑤𝑖+𝑄𝑓𝐿𝑖

unde termenii reprezintă energia consumată pentru incălzire 𝑄𝑓ℎ𝑖, ventilare 𝑄𝑓𝑣𝑖, răcire 𝑄𝑓𝑐𝑖,
preparare apă caldă de consum 𝑄𝑓𝑤𝑖 si iluminat 𝑄𝑓𝐿𝑖, calcul ată conform prezentei metodologii.
Energia primară se calculează, pe acelasi interval de timp, pornind de la valoarea energiei
consumată, astfel:
Ep = Σ ( 𝑄𝑓,𝑖*𝑓𝑝.𝑖+ Σ𝑊ℎ*𝑓𝑝.𝑖) – Σ(𝑄𝑒𝑥,𝑖*𝑓𝑝𝑒𝑥 .𝑖) [kWh/an]

𝑄𝑓,𝑖 -consumul de energie utilizand energia i, (kWh/an);
𝑊ℎ -consumul auxiliar de energie pentru pentru asigurarea utilită ților, (kWh/an);
𝑓𝑝.𝑖 -factorul de conversie in energie pr imară, avand valori tabelate pentru fiecare tip de energie
utilizată (termi că, electrică, etc), conform tabel I.1.12 din Metodologia Mc001 -PI.1;
𝑄𝑒𝑥,𝑖 -pierderile de energie la nivelul sursei aferente energiei termice exportate, (kWh/an);
𝑓𝑝𝑒𝑥 .𝑖) -factorul de conversie in energie primară, care poate avea valori ide ntice cu 𝑓𝑝.𝑖.
Consumul de energie primară poate fi mai mic sau mai mare decat consumul final de
energie după cum sunt sau nu utilizate surse regenerabile de energie.

3.6.10 Calculul emisiilor de 𝐶𝑂 2

Emisia de 𝐶𝑂 2se calculează similar cu energia primară utilizand un factor de transformare
corespunzător:
𝐸𝐶𝑂2= Σ ( 𝑄𝑓,𝑖*𝑓𝐶𝑂2,𝑖+ Σ𝑊ℎ*𝑓𝐶𝑂2,𝑖) – Σ(𝑄𝑒𝑥,𝑖*𝑓𝐶𝑂2𝑒𝑥,𝑖) [kg/an]
unde 𝑓𝐶𝑂2,reprezintă factorul de emisie stabilit conform tabelelor I.1.13 si I.1.14 din Metodologia
Mc001 -PI.1.

32
3.6.11 Clădirea de referiță

Clădirea de referință reprezintă o clădire virtuală având următoarele caracteristici generale,
valabile pentru toate tipurile de clădiri considerate conform Părții a III -a a Metodologiei :

a) Aceeași formă geometrică, volum și arie totală a anvelopei ca și clădirea reală;
b) Aria elementelor de construcție transparente (ferestre, luminatoare, pereți exteriori vitraț i)
pentru clădiri de locuit este identică cu cea aferentă clădirii reale. P entru clădiri cu altă destinație
decât de locuit aria elementelor de construcție transparente se determină pe baza indicațiilor din
Anexa A7.3 din Metodologia de calcul al performan ței energetice a clădirilor – Partea I -a, în
funcție de aria utilă a pardos elii incintelor ocupat e (spațiu condiționat);
c) Rezistențele termice corectate ale elementelor de construcție din componența anvelopei
clădirii sunt caracterizate de valorile minim e normate, conform Metodologie Partea I, cap 11.
d) Valorile absorbtivități i radiației solare a e lementelor de construcție opace sunt aceleași ca
în cazul clădirii de referință;
e) Factorul optic al elementelor de construcție exterioare vitrate este (ατ )= 0,26;
f) Factorul mediu de însorire al fațadelor are valoarea corespunzăto are clădirii reale;
g) Numărul de schimburi de aer din spațiul încălzit este de minimum 0,5 h -1, considerându –
se că tâmplăria exterioară este dotată cu garnituri speciale de etanșar e, iar ventilarea este de tip
controlată, iar în cazul clădirilor publice / sociale, valoarea cor espunde asigurării confortului
fiziologic în spațiile ocupate (cap. 9.7 Metodologie Partea I);
h) Sursa de căldură pentru încălzire și preparare a apei calde d e consum este, după caz:
– stație termică compactă racordată la sistem dist rictual de alimentare cu căldură, în cazul
clădirilorreale racordate la astfel de sisteme districtuale,
– centrală termică proprie funcționând cu combustibil gazos (gaze naturale sa u GPL) și cu
preparare a apei calde de consum cu boiler cu acumulare, pentr u clădiri care nu sunt racordate la
un sistem de încălzire districtuală;
i) Sistemul de încălzire este de tipul încălzire centrală cu corpuri statice, dimensionate
conform reglement ărilor tehnice în vigoare;
j) Instalația de încălzire interioară este dotat ă cu elemente de regla j termic și hidraulic atât la
baza coloanelor de distribuție (în cazul clădirilor colective), cât și la nivelul corpurilor statice; de
asemenea, fiecare corp d e încălzire este dotat cu repartitoare de costuri de încălzire;

33
k) În cazul sursei de căldură cen tralizată, instalația interioară este dotată cu contor de
căldură general (la nivelul racordului la instalațiile interioare) pentru încălzire și apă caldă de
consum la nivelul racordului la instalațiile interioare, în aval de stația t ermică compactă;
l) În cazul clădirilor de locuit colective, instalația de apă caldă este dotată cu debitmetre
înregistratoare montate pe punct de consum de apă caldă din apartament e;
m) Randamentul de producere a căldurii aferent centralei termice este ca racteristic
echipament elor moderne noi; nu sunt pierderi de fluid în instalațiile interioare ;
n) Conductele de distribuție din spațiile neîncălzite (ex. subsolul tehnic) sunt izolat e termic
cu material caracterizat de conductivitate termică 𝜆𝑖𝑧≤ 0,05 W/m ⋅K, având o grosime de
minimum 0,75 ori diametrul exterior al conductei;
o) Instalația de apă caldă de consum este caracterizată de dotările și parametrii de
funcționare conform proiectului, iar consumul specific de căldură pentru prepararea apei calde de
consum este de 1068 *𝑁𝑃 / 𝐴Î𝑛𝑐[kWh/m²an], unde 𝑁𝑃 reprezintă numărul mediu normalizat de
persoane aferent clădirii certificate, iar 𝐴Î𝑛𝑐 reprezintă aria uti lă a spațiului încăl zit / condiționat;
p) În cazul în care se impune climat izarea spațiilor ocupate, ra ndamentul instalației de
climatizare este aferent instalației, mai corect reglată din punct de vedere aeraulic și care
funcționează conform procesului cu consum minim de energie;
q) În cazul climatizării spațiilor ocupate, consu mul de energie este determin at în varianta
utilizării răcirii în orele de noapte pe baza ventilării naturale / mecanice (după caz);
r) Nu se acordă penalizări conform cap. II.4.5 di n normativul Mc001, p0 = 1,00 .

3.7 Certificatul energetic al clădirilor/ap artamentelor

Elaborarea certificatului de performan ță energetică al unei clădiri/apartament presupune
parcurgerea următoarelor etape:

1. Determinarea consumurilor anuale specifice ale clădirii/apartamentului certificate reale,
pentru fiecare tip de insta lație în parte
2. Definirea clădirii de referin ță asociată clădirii reale si evaluarea performan ței energetice a
acesteia
3. În cazul apartamentelor nu se defineste clădirea de ref erință;
4. Încadrarea în clasele de performan ță si de mediu folosind refere nțialele energ etice
adecvate categoriei de clădire (locuin ță individuală, bloc de apartamente, clădire de birouri,

34
spital, centru comercial, hotel, clădire de învă țământ etc.);
5. Notarea energetică a clădirilor reală si de referin ță folosind formula III.4 .1 din Mc001,
adică
𝑁={exp (−𝐵1∗𝑞𝑇∗𝑝0+𝐵2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 (𝑞𝑇∗𝑝0)>𝑞𝑇𝑚
100 , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 (𝑞𝑇∗𝑝0)≤𝑞𝑇𝑚}

6. Completarea certificatului de performan ță energetic ă al clădir ii (CPE);
7. Completarea anexelor la certificatul de performan ță energetică al clădirii ;

Fig. 3.7.1 Schema de întocmire a certificatului de performan ță energetică

35
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ. SISTEM SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚE I ENERGETICE A UNEI CLADIRI

Scopul aplica ției este de a eficientiza munca utilizatorilor, de a reduce timpul necesar
calculelor aferente și de a elimina erorilor umane.
Aplica ția este împărțită în două par ți, modulul de acces ce cuprinde înregistrarea si logarea
utilizatorilor atestați ce pot folosi aplicația și modulul de calcul ce cuprinde toate formulare le
necesare a fi completate pentru realizarea certificatului de performanță energetică .
Sistemul software are implem entată o bază de date ce conține atât inform ații folosite în
calculele preluate din metodologia de calcul a performanței energetice a clădirilor, cât și tabelul
de înregistrare și verificare a utilizatorilor.

4.1 Descrierea bazei de date.

Din nevoia de a stoca informații al căror volum este mare, a utorul lucrării a folosit o bază de
date ce înregistrează aceste colecții de date. Sistemul de gestiune al bazei de date folosit este
Oracle , deoarece asigură o bună gestio nare a datelor din bazele de dat e și o securitate ridicată.

Fig. 4.1.1 Conec tarea bazei de date cu Visual Studio

36
Baza de date este utilizată pentru a stoca informații ce sunt apoi folosite în aplicație. Dup ă
crearea legăturii dintre baza de date din SQL Developer si mediul de dezv oltare, au fost
înregist rate tabelele și compl etate câmpurile necesare.

Fig. 4.1.2 Modelul entitate -relație

Fig. 4.1.3 Tabelele bazei de date

37
Prima utilitate a bazei de date este înregistrar ea și logarea utilizatorilor.
Având în vedere faptul că aplicația poate fi accesată doar de persoane ce posedă cunoștințele
și dreptu rile necesare de realizare a auditului energetic, a fost necesară verificarea acestora.
Auditorii energetici pot fi de 3 feluri: auditori energetici pentru construcții AEc, auditori
energetici pentru instala ții AEi ș i auditori energetic i pentru construcții și instalații AEci. Aceștia
pot avea 2 grade: gradul I și gradul II. „SISTEM -ul SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI” se adres ează auditorilor energetici ce au
gradul I și specializ area AEci, dar poate fi folosit și de cei ce posed ă gradul II sau celela lte
specializări cu condiția ca certificatul energetic să fie verificat și semnat de către un auditor de
grad I, specializarea AE ci.
Pentru verificarea acestor date a fost creat tabel ul „AUDITORI_ENERGETI CI”, ce
cuprinde numele, prenumele, cnp -ul, seria de diplomă, numărul diplomei, specializarea și gradul
fiecărui auditor energetic. Acest tabel presupune înregistrarea automată a tu turor celor ce au
terminat cursurile de domeniu .
În mo mentul înregistrării unui nou utilizator acesta este obligat sa completeze câmpurile
menționate mai sus. După ce se verific ă faptul că seria, numărul, specializarea și gradul notat de
către utilizator se potrivesc cu cnp -ul acestuia din baza de date, se poat e crea userul și parola ce
vor fi salvate alături de restul informațiilor în tabela „PERSOANA”.

Fig. 4.1.4 Tabelele de verificare a utilizatorilor

38
Restul tabelelor au fost folosite pentru a stoca informații preluate din anexe, catalogul de
punți termice și diferite nomenclatoare. Acestea vor fi folosite ulterior în calcule.
O excepție o face tabela „CUPLAJ_TERMIC”. Acesta este un t abel gol în care se
înregistrează rezultatele calculelor și informațiile acumulate necesare realizării certificatului
energetic. După terminarea sesiunii de lucru datele stocate în tabel sunt șterse pentru a permite
începerea altei sesiuni de lucru.

Fig. 4.1.5 Tabelul CUPLAJ _TERMIC

4.2 Descrierea detaliată a „SISTEM -ului SOF TWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI”

Scopul aplicației informatice este de a oferi un produs valabil în lumea real ă. Certificatul de
performanță energetică a devenit un document obligatoriu , fapt ce a dus la idea creării unui
sistem software de realizare a acestuia, aducând numeroase avantaje fața de executarea lui
manuala.
Aplicația este împă rțită în două parți: partea destinată utilizatorilor, expl icată în capitolul
anterior, și partea de calcul.
Calculele au fo st realizate respect ând metodologia de calcul a performanței energetice a
clădirilor . Executarea în ordinea corectă a pașilor duce la înfăptuirea produsului final, certificatul
de performanț ă energetică.
După logarea în aplicație se execută următorii pași:
Pasul 1. Completar ea caracteristicilor clădirii: descrierea arhitecturală a clădirii, descrierea
tipurilor de instalații interioare și alcătuirea acestora, regimul de ocupare al clădirii.

39
Pasul 2. Completarea parametrilor climatici în funcție de orașul în care se afl ă clădi rea
audiată.
Pasul 3. Completarea caracteristicilor termice: rezistențele termice unidirecționale ,
rezistențele termice corectate, pierderile de căldură și aporturile de căldură.
Pasul 4. Calcularea consumului de apă cald ă.
Pasul 5. Calcularea consumului de energie pentru încălzire.
Pasul 6. Calcularea consumului de energie pentru iluminat și emisiile de CO 2.
Pasul 7. Completarea penalizărilor .
Pasul 8. Compl etarea certificatului energetic.

Fig. 4.2.1 Pagina de start – Energy
În stânga aplicației se află meniul ei, fiecare pagină fiind poziționată în ordinea cronologică a
pașilor descriși mai sus.

40

4.2.1 Schema bloc a „SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE
A UNEI CL ĂDIRI”

Fig. 4.2.1.1 Schema bloc a „SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI”

41
4.2.2 Modulul Utilizator: Înregistrare a și Conectarea

Primu l pas în folosirea „ SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNE I CL ĂDIRI” de către un nou utilizator îl reprezintă
înregistrarea . Pentru realizarea înregistr ării acesta este obligat să completeze informațiile cerute
în formularul d e înregistrare. În cazul în care una sau mai multe dintre informațiile cerute
lipse ște sau nu a fost complet ată corespunzător , pe ecran v -a apărea un mesaj de atenționare.
Contul v -a fi creat doar după completarea corectă a tuturor datelor cerute.

Fig. 4.2.2.1 Formular de înregistrare

După completarea corectă a formularului de înregistrar e, informațiile sunt verificate în baza
de date și apoi înregistrate. În urma afișări mesajului „Contul a fost creat”, noul utilizator se
poate conecta în aplicație folosind userul și parola aleasă .
Pentru crearea designului a fost folosit ă biblioteca Buni Fu.

42

Fig. 4.2.2.2 Pagina de conectare

4.2.3 Modulul Caracteristicile Cl ădirii

În urma conectării , primul modul accesat este cel ce cuprinde caracteristicile construcției alese.

Fig. 4.2.3.1 Modulul Caracteristicile clădirii

43
Pe această pagină vor fi co mpletate inform ații ce sunt necesare să apară în certificatul de
performanță energetică, precum adresa și scopul elaborării acestui document, cat și informați i ce
vor fi folosite în calculele ce urmează a fi efectuate. Informații precum descrierea arhitect urală a
construcției al ese, regimul de ocupare al clădirii , descrierea tipurilor de instalații interioare și
alcătuirea acestora.

4.2.4 Modulul Parametrii Climatici

După completarea caracteristicilor clădirii, se trece la pasul următor, respectiv complet area
parametrilor clima tici.

Fig. 4.2.4.1 Modulul Parametri Climatici
Pentru început trebuie identificat ora șul în care se află clădirea ce este audiată pentru a
determina temperatura convențională a aerului exterior pe perioada iernii.
Temperatura conve nțională de calcul a aer ului exterior pe perioada iernii este determinată în
funcție de zona climatică în care se află localitatea din care face parte clă direa. Conform STAS
1907/1, România este împărțite în 4 zone climatice.
Temperatura interioară convenț ională de calcul se dete rmină conform conform
Metodologiei Mc001 – 2006/PII, dacă diferen ța de temperatură intre volumul încălzit si casa
scărilor este ma i mică de 4 °C, întregii clădiri se aplică calculul monozonal :

44

𝜃𝑖=∑𝜃𝑖𝑗∗𝐴𝑗
∑𝐴𝑗 , unde:
𝐴𝑗 – aria zo nei j [ 𝑚2];
𝜃𝑖𝑗 -temperatura interioară a zonei j [ °C];
Valorile medii ale temperaturii exterioare se regăsesc în SR4839, respectiv tabelul 1, unde
sunt notate pentru fiecare oraș din Romania. Aceste date au fost stocate î n baza de date pentru o
accesibilitate mai ușoară . [9]
Valorile medii ale intensității radiației solare se regăsesc în Mc001 – PI, anexa A.9 .6, unde
pentru fiecare oraș sunt înregistrare valorile intensității radiației solare, în funcție de orientarea
geografica a clădirii. De asemenea aceste date au fost stocate in baza de date.
Se poate observa o economisire de timp și resurse, fiind necesar doar orașul în care se află
clădirea pentru care se dorește certificatul energetic, rest ul informațiilor fiind adus e automat din
baza de date (cu excepția temperaturii interioare convenționale de calcul ce este calculată și
introdusă manual de către utilizator ). Date sunt prelucrate pentru a determina temperatura
exterioara medie pe perioada d e încălzire si intensitatea radiației solare pentru fiecare punct
cardinal.

Fig. 4.2.4.2 Determinarea parametrilor climatici
Temperatura exterioara medie pe perioada de încălzire este determinate conform următoarei
formule:
Temperatura exterioara medie pe perioada de încălzire=∑𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖∗𝑁𝑟.𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖
12, unde :
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖 – temperatura medie exterioară pentru fiecare luna ;
𝑁𝑟.𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖 – numărul de zile din fieca re luna în care locuința este încălzită ;

45
Intensitatea medie a radiației solare pentru fiecare punct cardinal se determina utilizând
formula:
Intens itatea medie radiației solare (punct cardinal) = ∑𝐼𝑛𝑡𝑒𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑟𝑎𝑑 𝑖𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑜𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑃𝐶𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖
12 , unde:
𝐼𝑛𝑡𝑒𝑠𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑠𝑜𝑙𝑎𝑟𝑎 𝑃𝐶𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑖 – intesitatea r adiației solare în fiecare punct cardinal pent ru
cele 12 luni ale anului;

Fig. 4.2.4.3 Rezultate parametrii climatic i
Rezultatele formulelor de m ai sus sunt afișate pe ecranul utilizatorului într-nu groupbox ca în
Fig. 4.2.4.3.

4.2.5. Modulul Calculul Rezistențelor Termice Unidirecționale

Fig. 4.2.5.1 Calculul Rezistențelor Termice Unidirecționale 1

46
Acest calcul tin e cont de actele normative af late în vigoare: SR EN ISO 6946.
Rezistența termică totală, unidirecțională a unui element de construcție alcătuit din unul sau
mai multe straturi din materiale omogene, fără punți termice, inclusiv din eventuale straturi de
aer neventilat, dispuse perpend icular pe direcția fluxului termic, se calculează cu relația :

R=𝑅𝑖+ ∑𝛿𝑗
𝑎𝑗∗𝜆𝑗 +𝑅𝑒 = 1
𝛼𝑖 +∑𝛿𝑗
𝑎𝑗∗𝜆𝑗 + 1
𝛼𝑒 [𝑚2𝐾
𝑊]
unde:
𝛼𝑖 – coeficient de transfer termic superfici al interior ;
𝛼𝑒 – coeficient de transfer termic superficial exterior;
Valorile acestor coeficienți sun t standard și pot fi găsite în catalogul de punți termice(ordinul
1950).
𝛿𝑗 – dimensiunea materi alului j;
𝑎𝑗 – coeficient de majorare a conductivității termice in funcție de starea si vechimea mat erialelor,
conform tabelului 5.3.2, Mc001 – PI.
𝜆𝑗 – conductivitatea termică de calcul ;

Fig. 4.2.5.2 Datele necesare pentru calcularea rezist ențelor unidirecționale
Prin alegerea materialului de construcție folosit din combobox -ul „Material” , restul
informațiilor vor fi completate automat cu date preluate din baza de date, cu excepția distanței
care trebuie introdusă manual. Prin apăsarea buton ului de „Adaugă” informațiile sunt salvate
într-un tab el. Operația se repetă pentru fiecare materi al din care este compus elem entul de
construcție, pentru fiecare element de construcție în parte.
O construcție este formată în general din pereți exterior i, planșeul peste ultimul nivel,
planșeul peste subsol și în funcție de clădirea analizată: pereți adiacenți casei scării și alte

47
elemente. Pentru fiecare element în parte trebuie determinată rezistența termică unidirecțională
folosind formula prezentată mai sus.

Fig. 4.2.5.3 Rezistențele termice unidirecționale
Tot în acest modul a fost inclusă și tâmplăria exterioară, care pe lângă calcularea
rezistențelor mai are 3 valori incluse: transmi tanța termica liniară , cuplajul termic al cl ădirii
audiate și cupla jul termic al clădirii de referința.
Transmitan ța termica liniară = 1
𝑅𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛 ț𝑎 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑐𝑎 𝑢𝑛𝑖𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐 ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 ă ;
Cuplajul termic al clădirii audiate=cuplajul termic al clădirii de referința= Transmitan ța termica
liniară * suprafața elementului de tâmplări e exterioară;
Informațiile stocate în in tabelul „ Tâmplărie exterioară” vor fi înregistrate în baza de date in
tabelul „CUPLAJ_TERMIC” deoarece aceste valori vor fi folosite ulterior in diverse calcule.

Fig. 4.2.5.4 Tabel „Tâmplări e exterioară”
Clădirea de referi nța este o clădire având în principiu aceleași caracteristici de alcătuire ca și
clădirea reală și în care se asigură utilizarea eficientă a energiei .

48

Fig. 4.2.5.5 Calculul Rezistențelor Termice Unidirecționale 2
Rezist ențele termice unidirecționale aflate vor fi folosite în următorul pas pentru aflarea
rezistențelor termice corectate.

4.2.6 Modulul Rezistențe Termice Corectate

Fig. 4.2.6.1 Calculul Rezistențelor Termice Corectate

49
Pentru a realiza acestui modul este obligatoriu sa calculam rezistențele termice
unidirecționale. Rezistenț ele termice corectate sunt determinate cu ajutorul formulei;
𝑅′=𝑟∗𝑅=𝑅∗1
1+𝑅[∑(𝜓∗𝑙)+∑𝜒]
𝐴
𝜓 – transmitanta termica liniară a pun ții termice liniare (Tabel C107/3) ;
l – lungimea pun ților termice liniare;
𝜒 – coeficientul punctual de transfer termic = 0.0039;
A – aria elementelor anvelopei;
R – rezistența ter mică unidirecțională ;
r – coeficientul de corecție pentru punțile termice;
Rezistențele termice corectate se calculează doar pentru elementele exteri oare c onstrucției.
În primă fază s e calculează coeficienții specifici liniari de transfer termic pentru fiecare element
în parte, folosind formula (𝜓∗𝑙).

Fig. 4.2.6.2 Coeficienții liniari de transfer termic
După completarea celor primelor 3 tabele se apas ă butonul „Rezistențe corectate” astfel
populându -se cu date și ultimul table după cum urmează :
Aria elementelor este preluată din modulul „Caracteristicile clădirii” .
Rezistența ter mica unidirecțională este prel uată din modulul „Calculul rezis tențelor termice
unidirecționale”.
Coeficienții specifici liniari de transfer termic sunt determi nați pentru fiecare element de
anvelopă folosind formula: ∑(𝜓∗𝑙).
Coeficientul punctual de transfer termic este calculat astfel : 0.0039 * numărul de co eficienți
liniari ai fiecărui element.
Coeficientul de corecție este calculat cu ajutorul formulei : 1
1+𝑅[∑(𝜓∗𝑙)+∑𝜒]
𝐴

50
Rezistența termic ă corectată se determină utilizând formula: r *R;
Transmitanța termică corectată este determinată cu formula: 1/ 𝑅′;
Cuplajul termic este egal cu A* 1/ 𝑅′.
Aflare a rezistențelor termice unidirecționale a fost necesară pentru a calcula rezi stențele
corectate. Rezistențele corectate au fost determinate pentru a calcula cuplajul termic. Cuplajul
termic este folosit pentru calcularea pierderilor de căldură prin transmise .
Rezistența corecta tă pentru clădirea de referință este preluată din Metodologie Partea I, cap
11, table 11.3 .
Cuplajul termic pentru clădirea de referință este calculate prin înmulțirea ariei elementului de
anvelopă exterioară cu rezistența corectată a clădirii de referință. O parte dintre aceste valori vor
fi salvate în baza de date în tabelul „CUPLAJ_TERMIC”.

Fig. 4.2.6.3 Tabel „Rezistențe corectate”

4.2.7 Modulul Pierderi de Căldură

Fig. 4.2.7.1 Calculul pierderilor de căldură

51
Pentr u a afla coeficientul de pierderi d e căldură este necesar să aflăm coeficientul de
pierderi de căldură prin ventilare și coeficientul de pierderi de căldură prin transimise.
H=HV+HT
• HV=𝜌𝑎∗𝑐𝑎∗𝑛𝑎∗𝑉
3.6 , unde:
𝜌𝑎 =1,2 [𝑘𝑔
𝑚3] – densitatea aerului (Mc00 1-PII-1);
𝑐𝑎 =1,005 [𝑘𝐽
𝑘𝑔𝐾] – căldura specifică a aerului;
V- volumul încălzit;
𝑛𝑎 – numărul mediu de schimburi de aer pe oră (conform Mc 001 – PI). În funcție de categoria
clădirii, clasa de adăpostire și clasa de permeabilitate este determinată această valoare .

Fig. 4.2.7.2 Numărul mediu de schimburi de aer pe oră
• HT= L+ HU
L – coeficient de cuplaj termic prin anvelopa exterioară a clădiri ;
HU – coeficient de pierderi termice prin anvelopa clădirii spre spa ții neîncălzite, (conform SR EN
ISO 13789) ; [10]

Fig. 4.2.7.3 Tabel „CUPLJ_TERMIC”

52
În acest moment t oate datele salvate în tabelul „CUPL AJ_TERMIC” sunt apelate pentru a fi
folosite în calculul coeficientului de pierderi de căldură prin transimise.
Pierderile de căldură ale clădirii se calculează cu formula:
𝑄𝐿=𝐻∗(𝜃𝑖 − 𝜃𝑒 )∗𝑡 [kWh]
H- coeficientul de pierderi de căldură;
𝜃𝑖 ,𝜃𝑒 – temperatur a interioară convențională de calcul, respectiv temperatu ra exterioară medie
pe perioada de î ncălzire. Aceste valori au fost determinate în modulul „Parametri climatici”.
t – numărul de ore al perioadei de încălzire , determinat în modulul „Parametri climatici”.
Degajările de căldură interne sunt d eterminate cu ajuto rul formulei:
𝑄𝑖=[𝑄𝑖,ℎ+(1−𝑏)∗𝜙𝑖,𝑢]*t [kWh]
𝑄𝑖,ℎ – fluxul termic mediu al degaj ărilor interne in spa țiile încălzite
𝑄𝑖,ℎ=𝜙𝑖∗𝐴î𝑛𝑐
𝜙𝑖- fluxul termic mediu al degaj ărilor interne, cf. Mc001 –PII;
𝐴î𝑛𝑐 -aria total ă a spa țiului încălzit ;
𝜙𝑖,𝑢 – fluxul termic mediu al degaj ărilor interne în spa țiile ne încălzite .
4.2.8 Modulul Aportu ri de Căldură

Fig. 4.2.8.1 Calculul aporturilor de căldură

53
Aporturile de c ăldură ale clădirii sunt calc ulate astfel:
Qg=Qi+Qs
Qi – degajările de caldură interne. Această valoare a fost determinată în modulul „Pierderi de
căldură”.
Qs – aporturile solare prin elementele vitrate;
Qs=∑[Isj∗∑Asnj]*t
Isj – radiația solara totala medie pe perioada de calcul pe o suprafa ță de 1𝑚2 având orientarea j.
Deter minată în modulul „Parametrii c limatici”.
Asnj – aria receptoare echivalentă a suprafeței n având orientarea j , calculată conform SR ISO
13790 anexa H. Aria v -a fi introdusă manual de c ătre ut ilizator. [11]

Fig. 4.2.8.2 Calculul aporturilor solare
Capa citatea termică interioară a clădirii este determinată cu formula:
C=∑𝜌𝑖𝑗∗𝑐𝑖𝑗∗𝑑𝑖𝑗∗𝐴𝑗
𝜌 – densitatea materialului;
c – capacitatea calorică masică a materialului ;
d – distanța stratului;
A – aria elementului;

Fig. 4.2.8.3 Determinarea capacității termice

54
Constanta de timp ce caracterizează inerția termică interioară a spațiului încălzit este
calculată cu formula:
𝜏=𝐶
𝐻
C – capacitat ea termică interioară a clădirii;
H – coeficientul de pierderi de căldură;
Pentru a putea calcula factorul de utilizare (η) trebuie stabilit un coeficient adimens ional, γ,
care reprezint ă raportul dint re aporturi, Qg si pierderi, QL, astfel:
𝛾=Qg
QL
η=1−𝛾𝑎
1−𝛾𝑎+1
a – parametru numeric care depinde de constanta de timp 𝜏;
a=𝑎0+𝜏
𝜏0
𝑎0 – parametru numeric (conform Metodo logiei Mc 001 -1);
𝜏0 = 30 h (conform Metodologiei Mc 001 -1);
Necesarul de căldur ă pentru încălzirea spa țiilor se ob ține făcând diferen ța între pierderile de
căldura ale cl ădirii, QL,, si aporturile totale de c ăldură Qg, cele din urm ă fiind corectate cu un
factor de diminuare, η, astfel:
Qh=QL−η∗Qg
Rezultatele sunt afișate pe ecranul utilizatorului în groupbox -ul „Aporturi de căldură ”.

Fig. 4.2.8.4 Rezultate – apor turi de căldură

55
4.2.9 Modulul Consumul De Apă Caldă

Fig. 4.2.9.1 Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum
Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum se calculează astfel :
𝑄𝑎𝑐𝑚 =𝑄𝑎𝑐+𝑄𝑎𝑐,𝑐+𝑄𝑎𝑐,𝑑
𝑄𝑎𝑐 – necesarul de c ăldură pentru prepararea apei calde de consum livrat ă;
𝑄𝑎𝑐=𝜌∗𝑐∗𝑉𝑎𝑐∗(𝜃𝑎𝑐−𝜃𝑎𝑟)
𝜌 – densitatea apei calde de consum ;
C – căldura spe cifică a apei calde de consum;
𝑉𝑎𝑐 – volumul necesar de ap ă caldă de consum pe perioada consumat ă;
𝑉𝑎𝑐=𝑎∗𝑁𝑢
1000
a – necesarul specific d e apă caldă de consum pentru o persoan ă în clădiri de locuit, conform cu
MC001/2;
𝑁𝑢 – numă rul de perso ane;
𝜃𝑎𝑐 – temperatur a apei calde de consum;
𝜃𝑎𝑟 – temperatura medie a apei reci care intr ă în sistemul de preparare a apei calde de consum.
𝑄𝑎𝑐,𝑐 – Pierderi de căldur ă aferente pie rderilor și risipei de ap ă caldă de consum;

56

𝑄𝑎𝑐,𝑐=∑ 𝜌∗𝑐∗𝑉𝑎𝑐,𝑐∗(𝜃𝑎𝑐,𝑐−𝜃𝑎𝑟)

𝑉𝑎𝑐,𝑐 – volumul corespunz ător pierderilor si risipei de ap ă caldă de consum pe perioada
considerată;

𝑉𝑎𝑐,𝑐=𝑉𝑎𝑐∗𝑓1∗𝑓2−𝑉𝑎𝑐

𝑓1 – factor pentru obiective alimentate în sistem centralizat, fără recirculare;
𝑓2 – factor pentru instala ții echipate cu baterii clasice;
𝜃𝑎𝑐,𝑐 – temperatura de fur nizare sau utilizare a apei calde la pun ctul de consum;
𝑄𝑎𝑐,𝑑 – pierderi de căldură pe conduc tele de distribuție a apei calde de consum;

𝑄𝑎𝑐,𝑑=∑𝑈𝑖′∗(𝜃𝑚−𝜃𝑎𝑖)∗𝐿𝑖∗𝑡𝐻
𝑈𝑖′ -valoarea coeficientului de transfer de c ăldură;
𝑈𝑖′=𝜋
1
2∗𝜆𝑖𝑧∗𝑙𝑛𝑑𝑎
𝑑𝑖+1
𝑑𝑎∗𝛼𝑎
𝜆𝑖𝑧 – conductivitatea termic ă a izola ției;
𝑑𝑎 – diamentrul exter ior al conductei cu izolație [m];
𝑑𝑖 – diamentrul exterior al conductei fără izolație [m];
𝛼𝑎 – coeficientul de transfer termic;
𝜃𝑚 – temperatura medie a apei calde de consum livrate[°C];
𝜃𝑎𝑖 – temperatura aerulu i din spațiul unde se află distribuția [°C];
𝐿𝑖 – lungimea conductei [m]; 𝑡𝐻 = t *24 -numărul de ore în pasul de timp [h];
Pierderile de c ăldură recuperate ale conductelor de apă caldă de consum calculate pentru
perioada de încălzire :
𝑄𝑟𝑤ℎ=𝑄𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑒 ,𝑎𝑐𝑐+𝑄𝑟𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑𝑢𝑟 𝑖,𝑎𝑐𝑐

57

Fig. 4.2.9.2 Pierderi ale sistemului de distribuție a apei calde

4.2.10 Modulul Con sumul De Energie Pentru Încălzire

Fig. 4.2. 10.1 Consumul de energie pentru încălzire
Consumul de energie pentru încălzire se calculează aplicând formula:
𝑄𝑓ℎ=𝑄ℎ+𝑄𝑡ℎ−𝑄𝑟ℎ,ℎ− 𝑄𝑟𝑤ℎ
𝑄ℎ – necesarul de energie pentru încălzirea c lădirii, Calculat în modulul „Aporturi d e căldură”.
𝑄𝑡ℎ – totalul pierderilor de căldură datorate instala ției de încălzire, inclusiv pierderile de căldură
recuperate. Se includ de asemenea pierderile de căldură suplimentare datorate distribuți ei

58
neuniforme a temperaturii în incinte și reglarea imperfectă a temperaturii interioare, în cazul în
care nu sunt luate deja în considerare la temperatura interioara convențională ;
𝑄𝑡ℎ=𝑄𝑒𝑚+𝑄𝑑
𝑄𝑒𝑚 – pierderi de căldură cauzate de un s istem non -ideal de transmisie a căldurii la consumator;
𝑄𝑒𝑚=𝑄𝑒𝑚.𝑠𝑡𝑟+𝑄𝑒𝑚,𝑐
𝑄𝑒𝑚.𝑠𝑡𝑟 – pierderi de căldură cauzate de distribuția neuniformă a temperaturii;
𝑄𝑒𝑚.𝑠𝑡𝑟=1−𝜂𝑒𝑚
𝜂𝑒𝑚∗𝑄ℎ
𝜂𝑒𝑚 – eficiența s istemului de transmisie a căldurii în fu ncție de tipul de corp de încălzire (MC II –
1 Anexa II. Tab. 1B);
𝑄𝑒𝑚,𝑐 – pierderi d e căldură cauzate de dispozitivele de re glare a temperaturii interioare utilizând
metoda bazată pe eficienta sistemului de reglare 𝜂𝑐;
𝑄𝑒𝑚.𝑐=1−𝜂𝑐
𝜂𝑐∗𝑄ℎ
𝜂𝑐 – eficienta sistemului de reglare (MC II -1 Anexa II. Tab. 3B);
𝑄𝑑 – energia termică pierdută pe rețeaua de distribuție;
𝑄𝑎𝑐,𝑑=∑𝑈𝑖′∗(𝜃𝑚−𝜃𝑎𝑖)∗𝐿𝑖∗𝑡𝐻
𝑈𝑖′ -valoarea coeficientului de transfer de căldură;
𝑈𝑖′=𝜋
1
2∗𝜆𝑖𝑧∗𝑙𝑛𝑑𝑎
𝑑𝑖+1
𝑑𝑎∗𝛼𝑎
𝜆𝑖𝑧 – coeficientul de conducție a izolației;
𝑑𝑎 – diamentrul exterior al conductei cu izolați e [m];
𝑑𝑖 – diamentrul conductei fara izolație [m];
𝛼𝑎 – coeficient ul global de transfer termic;
𝜃𝑚 – temperatura medie a agentului termic [°C];
𝜃𝑎𝑖 – temperatura aerului e xterior conductelor [°C];
𝐿𝑖 – lungimea conductei [m];
𝑡𝐻 = t *24 -numărul de ore în pasul de timp [h];

59
𝑄𝑟ℎ,ℎ – căldura recuperată de la subsistemul de încălzire: coloane + racorduri;
𝑄𝑟𝑤ℎ – căldura recuperată de la subsistemul de prepa rare a apei calde de consum pe perioada de
încălzire ;
𝑄𝑟𝑤ℎ=𝑄𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑒 ,𝑎𝑐𝑐+𝑄𝑟𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑𝑢𝑟𝑖 ,𝑎𝑐𝑐
Căldura recuperată de la subsistemul de preparare a apei calde de consum pe perioada de
încălzire a fost calcu lată în modulul „Consumul de a pă caldă”.

Fig. 4.2. 10.2 Rezultate – consum de energie pentru încălzire

4.2.11 Modulul Consumul De Energie Pentru Iluminat Și Emisiile de 𝐶𝑂 2

Fig. 4.2. 11.1 Consumul de energie pentru iluminat, energia primară și e misiile de 𝐶𝑂 2

60
Calculul necesarului de energie pentru iluminat, în cazul clădirilor de locuit, se realizează
conform Metodologiei Mc001 – PIV- tabelului 4 anexa II 4A1.
Metoda de determinare a consumului de energie electrică pentru clădiri ter țiare pr esupune
calcul e estimative si constă în aplicarea următoarelor rela ții de calcul:

𝑊𝑖𝑙𝑢𝑚=6A+𝑡𝑢∑𝑃𝑛
1000

A – aria totală a pardoselii folosite din clădire [ 𝑚2];
𝑃𝑛 – puterea instalată
Numărul 6 din rela ția de calcul reprezintă 1 kWh /𝑚2 / an (consumul de energie estimat
pentru
încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguran ță) la care se adaugă 5 kWh / 𝑚2 / an
(consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului). Acest termen nu se
aplică pentr u clădirile de locuit si pentru clădiri u nde nu există un control al iluminatului .

𝑡𝑢=(𝑡𝐷∗𝐹𝐷∗𝐹𝑂)+(𝑡𝑁∗𝐹𝑂)

𝑡𝐷 – timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de zi în func ție de tipul clădirii (anexa
II.4.A1 din M etodologia Mc001 -PII.4)
𝑡𝑁 – timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de seară/noapte (când nu este utilizată
lumina naturală) (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001 -PII.4)
𝐹𝐷 – factorul de dependen ță de lumina de zi (anexa II.4.A1 d in Metodologia Mc001 -PII.4) care
depinde de sist emul de control al iluminatului din clădire și de tipul de clădire.
𝐹𝑂 – factorul de dependen ță de durata de utilizare (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001 PII.4)

Valoarea consumului total se corectea ză cu coeficienți în funcție de:
• rapor tul dintre suprafața vitrată a anvelopei și suprafața pardoselii spațiului încălzit :

𝑊𝑖𝑙=𝑆𝑣
𝑆𝑝
Totalul se majorează cu 10% .

• în cazul în care grupurile sanitare nu sunt prevăzute cu ferestre e xterioare: => totalul se
majorează cu 5%.

61

Fig. 4.2. 11.2 Consumul de energie pentru iluminat

Energia primară se calculează utilizând formula:

𝐸𝑝=𝑄𝑓ℎ∗𝑓ℎ+𝑄𝑎𝑐𝑚 ∗𝑓𝑤+𝑊𝑖𝑙∗𝑓𝑖

𝑄𝑓ℎ – energia termică consumată pentru încălzire , produsa la sursa din combustibil gaz natural;
𝑄𝑎𝑐𝑚 – energia termică consumată pentru prepararea apei calde de consum, produsa la sursa din
combustibil gaz natural ;
𝑊𝑖𝑙 – energia electrică consumată pentru iluminat;
𝑓ℎ=𝑓𝑤−factorul de conversie în energie primară pen tru gaz natural;
𝑓𝑖 – factorul de conversi e în energie primară pentru energie electrică

Emisiile de CO 2 se calculează aplicand formula:

𝐸𝐶𝑂2=𝑄𝑓ℎ∗𝑓𝑤,𝐶𝑂2+𝑄𝑎𝑐𝑚 ∗𝑓𝑤,𝐶𝑂2+𝑊𝑖𝑙∗𝑓𝑖,𝐶𝑂2

𝑓𝑤,𝐶𝑂2 – factorul de emisie la arderea gazului natural; se aplică energiei la sursa primară;
𝑓𝑖,𝐶𝑂2 – factorul de emisie electricitate;
Indice de emisie echivalent CO 2 este determinat cu formula:
𝐼𝐶𝑂2=𝐸𝐶𝑂2
𝐴𝑖𝑛𝑐
𝐴𝑖𝑛𝑐 – aria suprafeței în călzite;

62

Fig. 4.2. 11.3 Rezultate – Consumul de energie pentru iluminat, energia primară și emisiile de
𝐶𝑂 2

4.2.12 Modulul penalizări și nota energetică

Fig. 4.2. 12.1 Penalizări și nota energetică
Penali zările acordate clădirii la notarea din p unct de vedere energetic a acesteia sunt
datorate unor deficiențe de întreținere și exploatare a clădirii și instalațiilor aferente acesteia,
având drept consecințe utilizarea nerațională a energiei. Acestea se dete rmină cu relația :

po = p1 ⋅ p2 ⋅ p3 ⋅ p4 ⋅ p5 ⋅ p6 ⋅ p7 ⋅ p8 ⋅ p9 ⋅ p10 ⋅ p11 ⋅ p12

63
p1 – coeficient de penali zare funcție de starea subsolului tehnic al clădirii – pentru clădiri
colective, determinat conform Fig. 4.2.12.2

Fig. 4.2. 12.2 Starea subsolul ui tehnic
p2 – coeficient de penalizare în funcție de utilizarea ușii de intrare în clădire – pentru clădiri
colective, determinat conform Fig. 4.2.12.3

Fig. 4.2.12. 3 Ușa de intrare în clădire
p3 – coeficient de penalizare în funcție de starea elementel or de închidere mobile din spațiile
comun e(casa scărilor) – către exterior sau către ghene de gunoi – pentru clădiri colective,
determinat conform Fig. 4.2.12.4

Fig. 4.2.12. 4 Starea elementelor de închidere mobilă
p4 – coeficient de penalizare funcție d e starea armăturilor de închidere și regl aj de la corpurile
statice –pentru clădiri dotate cu instalație de încălzire centrală cu corpuri statice, determinat
conform Fig. 4.2.12.5

64

Fig. 4.2.12. 5 Starea armăturilor de închidere și reglaj

p5 – coeficient de penalizare în funcție de spălarea sau curățarea instalației de încălzire interioară
– pentru clădiri racordate la un punct termic centralizat sau centrală termică de cartier,
determinat conform Fig. 4.2.12. 6

Fig. 4.2.12. 6 Starea instalației de încălzire interioar ă

p6 – coeficient de penalizare fu ncție de existența armăturilor de separare și golire a coloanelor de
încălzire – pentru clădiri colective dotate cu instalație de încălzire centrală, determinat conform
Fig. 4.2.1 2.7

Fig. 4.2.12. 7 Starea armăturilor de separare și golire a coloanelor de încălzire

p7 – coeficient de penalizare în funcție de existența echipamentelor de măsură pentru decontarea
consumurilor de căldură – pentru clădiri racordate la sisteme centrali zate de alimentare cu
căldură, determinat conform Fig. 4.2.12. 8

65

Fig. 4.2.12 .8 Starea echipamentelor de măsură pentru decontarea consumurilor de căldur ă
p8 – coeficient de penalizare funcție de starea finisajelor exterioare ale pereților exteriori – pentru
clădiri cu pereți din cărămidă sau BCA, determinat conform Fig. 4.2.1 2.9

Fig. 4.2.12 .9 Starea finisajelor exterioare ale pereților exteriori

p9 – coeficient de penalizare funcție de starea pereților exteriori din punct de vedere al
conținutului de umiditate al acestora, determinat conform Fig. 4.2.12. 10

Fig. 4.2.12 .10 Starea pereților exteriori în funcție de conținutul de umiditate
p10 – coeficient de penalizare funcție de starea acoperișului peste pod – pentru clădiri prevăzute
cu pod nelocuibil, determinat conform Fig. 4.2.12. 11

Fig. 4.2.12 .11 Starea acoperișului
p11 – coeficient de penalizare funcție de starea coșului / coșurilor de evacuare a fumului – pentru
clădiri dotate cu sisteme locale de încălzire / preparare a apei calde de consum c u combustibil
lichid sau solid, determinat conform Fig. 4.2.12. 12

66

Fig. 4.2.12 .12 Starea coșurilor de evacuare a fumului
p12 – coeficient de penalizare care ține seama de posibilitatea asigurării necesarului de aer
proaspăt la valoarea de confort, determ inat conform Fig. 4.2.12. 13

Fig. 4.2.12 .13 Starea sistemului de ventilare

În aplica ția de față, setarea penalizărilor se face prin selectarea fiecărei penalizări din
combobox -ul „Penalizarea”, aceasta acțiune producând setarea stărilor posibile corespun zătoare
pentru fiecare penalizare în parte așa cum au fost precizate în figurile de mai sus. Se selectează
starea corespunzătoare din combobox -ul „Starea” apoi se apasă butonul „Adaugă”. Pasul se
repetă pentru cele 12 penalizări.

Fig. 4.2.12 .14 Setarea penalizărilor
După fiecare penalizare adăugată , groupbox -ul „Penalizări” primește valoarea
corespunzătoare pentru fiecare penalizare pe care o înregistrează.

67

Fig. 4.2.12 .15 Valorile penalizărilor
Notarea energetică a clădirii se face în func ție de consum urile specifice corespunzătoare
utilită ților din clădire și penalită ților stabilite corespunzător exploatării. Încadrarea în clasele
energetice se face în func ție de consumul specific de energie pentru fiecare tip de consumator in
funcție de scala energeti că specifică.
Consumul anual specific de ener gie pentru încălzirea spațiilor este determinat cu ajutorul
formulei:
𝑞î𝑛𝑐=𝑄𝑓ℎ
𝐴î𝑛𝑐
𝑄𝑓ℎ- consumul de energie pentru încălzire
𝐴î𝑛𝑐 – suprafa ța încalzită a clădiri i
În funcție de valoarea 𝑞î𝑛𝑐 , consumului anual specific de energie pentru încălzirea spațiilor
i se va atribuii o clasă de energie.

68

Fig. 4.2.12 .16 Clasificarea energetică în func ție de consumul anual pentru încălzire
Consu mul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum este determinat cu
ajutorul formulei:
𝑞𝑎𝑐𝑚 =𝑄𝑎𝑐𝑚
𝐴î𝑛𝑐
𝑄𝑎𝑐𝑚 – consumul de energie pentru prepararea apei calde de co nsum
În funcție de valoarea 𝑞𝑎𝑐𝑚 , consumului anual specific de energie pentru prepararea apei
calde de consum i se va atribuii o clasă de energie.

Fig. 4.2.12 .17 Clasificarea energetică în funcție de consumul anual pentru prepararea apei
calde d e consum
Consumul anual specific de energie pentru iluminat este determ inat cu ajutorul formulei:
𝑤𝑖𝑙=𝑊𝑖𝑙
𝐴î𝑛𝑐
𝑊𝑖𝑙 – consumul de energie pentru iluminat
În funcție de valoarea 𝑤𝑖𝑙 , consumului anual specific de energie pentr u sistemul de
iluminat, i se va atribuii o c lasă de energie.

69

Fig. 4.2.12 .18 Clasificarea energetică în funcție de consumul anual al sistemului de iluminat
Consumul anual total specific de energie este determinat cu ajutorul formulei:
𝑞𝑡𝑜𝑡=𝑞î𝑛𝑐+𝑞𝑎𝑐𝑚+ 𝑤𝑖𝑙
În funcție de val oarea 𝑞𝑡𝑜𝑡, consumului anual total specif ic de energie i se va atribuii o clasă
de energie.

Fig. 4.2.12 .19 Clasificarea energetică în funcție de consumul anual total de energie

Notarea energetică a clădi rilor reală si de referin ță se face folosi nd formula III.4.1 din Mc001 .
𝑁={exp (−𝐵1∗𝑞𝑇∗𝑝0+𝐵2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 (𝑞𝑇∗𝑝0)>𝑞𝑇𝑚
100 , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 (𝑞𝑇∗𝑝0)≤𝑞𝑇𝑚}

𝑞𝑇 – consumul anual total specific de e nergie;
𝑝0 – coeficientul de penalizare;
𝑞𝑇𝑚 – consumul specific a nual normal de energie minim;
𝐵1,𝐵2 – coeficienți numerici determinați conform MC 001 – 2006;

70

Fig. 4.2.12 .20 Stabilir ea factorilor pentru nota energetică

Toate aceste calcule sunt realizate pe parcursul aplicației, urmând ca rezultatele finale s ă fie
afișate în groupbox -ul „Nota energetică”.

Fig. 4.2.12 .21 Afișarea notelor și claselor energetice

71
4.2.13 Modulul Cer tificat Energetic

După ce au fost parcurs e toate modulele anterioare, prin apăsarea butonului „Certificat
Energetic”, pe ecranul utilizatorului va apărea o nouă fereastră ce conține certificatul de
performanța energetică, acesta fiind produsul final al ap licației.

Fig. 4.2.1 3.1 Certificat de pe rformanț ă energetică – pagina 1

72

Fig. 4.2.1 3.2 Certificat de performanță energetică – pagina 2

73

Fig. 4.2.1 3.3 Certificat de performanță energetică – pagina 3

74

Fig. 4.2.1 3.4 Certificat de performanță energeti că – pagina 4

75

Fig. 4.2.1 3.5 Certificat d e performanță energetică – pagina 5

76
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII

„SISTEM -ul SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A
UNEI CL ĂDIRI” este o aplicație informatică prin care s -a dorit diminu area timpului de realizare
a unui certific at energetic, atât pentru inginerul ce îl realizează cât și pentru clientul ce a făcut
cererea. Realizarea automată a calculelor de către aplicație, cât și existența unei baze de date ce
conține informațiile necesa re pentru calcule, sunt cele 2 motive ce au produs diminuarea vizibila
a timpul de execuție pentru acest document.
Un alt avantaj major al realizări i automate a calculelor îl reprezintă eliminarea erorii umane.
Astfel prin această aplicație se asigură prec izia de calcul, erorile matematice sau logice fiind
excluse, întrucât „SISTEM -ul SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI
ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI” beneficiază de un algoritm bine stabilit.
Aplicați a este fezabilă pentru a putea fi folosită doar de c ătre persoanele ce pot ates ta ca au
absolvit cursur i de specialitate ce le permit auditarea clădirilor.
„SISTEM -ul SOFTWARE PENTRU STABILIREA PERFORMANȚEI ENERGETICE A
UNEI CL ĂDIRI” a urmărit în principi u următoarele obiective care s -au dovedit pe parcurs a fi
realizabile:
✓ Realizarea unei interfețe prieten oase și ușor de folosit
✓ Accesarea aplicației numai de c ătre persoane autorizate
✓ Accesul rapid si sigur la informațiile salvate în baza de date
✓ Realizarea corectă a calculelor necesare
✓ Realizarea certificatului de performată energetică respectând normativele aflate în
vigoare
Lucrare de fața conține 5 capitole, mai jos realizându -se descrierea fiecărui capitol:
Capitolul 1. Introducere în tematica lucrării
În primul capitol al lucrării sunt prezentate principale le obiective și aria de cuprindere a
sistemului analizat . S-a descris motivația alegerii temei și avantajele pe care o astfel de aplicație
le-ar aduce uti lizatorilor.
Este explicată importanta certificatului energetic și legea prin care a fost introdusă
obligativitatea deținerii acestui document.

77
Capitol ul 2. Concepte și tehnologii informatice utilizate în elaborarea proiectului
În al doilea capitol sunt des crise principalele instrumente informatice care au fost utilizate în
proiectarea și construirea „SIST EM-ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI E NERGETICE A UNEI CL ĂDIRI”:
• Sistemul de gestiune al bazelor de date ORACLE, împreuna cu mediul de dezvoltar e
SQL Developer
• Limbajul de programare C#, împreună cu mediul de dezvoltare Visual Studio 2017
Capito lul 3. Metodologia de calcul a perform anței energet ice a clădirii
În acest capitol este explicat într -un mod detaliat algoritmul , procedura general ă și schem ele
de calcul pentru obținerea certificatului de performanță energetică. Algoritmul se bazează pe
legile si normativele aflate în vigoare.
De asemenea sunt explicate domeniul de aplicare, cui i se adresează și necesitatea si scopul
metodologiei de calcul a perform anței energetice a clădirilor.
Capitolul 4. Studiu de caz. SISTEM SOFTWARE PENTRU STABILIR EA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CL ĂDIRI
În capitolul 4 este realizată descrierea detaliată a aplicației informatice dezvoltate și este
prezentată structura funcțională a softului și descrierea fiecă rui modul.
În primă fază este detaliată structura bazei de date si modul de autentificare al utilizatorilor,
urmând apoi o descriere detaliată a sistemului software prin prezentarea fiecărui modul cu
detalierea funcționalității și utilități acestuia și detalierea modului de calcul.
Capitolul 5. Concluzii si con tribuții
În ultimul capitol sunt prezentate concluziile și contribuțiile personale la acest proiect .
Principalele contribuții aduse în proiect sunt:
– Analiza efectuată asupra legilor și normativelor pentru realizarea unui certificat de
performanță energet ică.
– Analiza efectuată pentru proiectarea un ui sistem informatic utilizând limbajul de
programare C#.
-Proiectarea și dezvoltarea „ SISTEM -ului SOFTWARE PENTRU STABILIREA
PERFORMANȚEI ENERGETICE A UNEI CLADIRI” cu următoarele funcționalități:

78
• Înregistrar ea utilizatorilor folosind o bază de date ORACLE
• Gestionare a bazei de date ORACLE
• Întocmirea certificatului energetic pe baza formular elor completate în aplicație

79
Bibliogra fie

[1] E. Nrchita, Baze de date, Bacău, 20 08.
[2] A. Runceanu, Sistemul de gestiune al bazelor de date ORACLE, Târgu -Jiu: Universiatea
Constantin Brâncuși, 2016.
[3] M. McLaughlin, PL/SQL Programming, USA: Oracle, 2008.
[4] C. Murry, Oracle SQL Developer User's Guide, USA: Oracle, 2013.
[5] Microsoft, Programarea orientată pe obiecte și progra marea vizuală, Microsoft .NET
Framework.
[6] B. Johnson, Visual Studio 2017, Canada: Wrox Press, 2017.
[7] UTCB, Metodologia de calcul a performanței energetice, București: Fast Print, 2006.
[8] SR 1907 -2– Instalații de încălzire. Neceasarul de că ldură de calcul. Temperaturi, IRS
STANDARD ROMAN, 1997.
[9] SR 4839/1997 – Instalații de încălzire. Numărul anual de grade -zile.
[10] SR EN 13789: – Performanța termică a clădirilor. Coeficie nt de pierderi de căldură prin
transfer. Metodă de calcul.
[11] SR EN ISO 13790:2004 – Performanța termică a clădirilor. Calculul necesarului de energie
pentru încălzirea spațiilor.
Referi nțe Web:
[12] "http://publications.europa.eu/webpub/com/factsh eets/energy/ro/," [Online].
[13] "https://lege5.ro/en/Gra tuit/gm3tenzqgq/legea -nr-372-2005 -privind -performanta -energetica –
a-cladirilor?pid=&d=2016 -02-05," [Online].
[14] "http://ames.ro/certificat -energ etic/," [Online].

80
Anexe

Anexă modul r ezistențe corectate:
using System;
using System.Collections.Generic;
using System.ComponentModel;
using System.Drawing;
using System.Data;
using System.Linq;
using System.Text;
using System.Threading.Tasks;
using System.Windows.Forms;
using System.Data.OracleClient;
namespace ProiectLicenta.forms
{ public partial class rezistTermiceCorectate : UserControl
{ public rezistTer miceCorectate()
{
InitializeComponent ();
combobox_denimire() ; }
double cs = 0.0039;
int cont = 0;
int cont2 = 0;
int cont3 = 0;
public void combobox_denimire()
{
OracleConnection conRTC = new OracleConnection("DATA SOURCE = ORCL ; PASSWORD
= 123 ; USER ID = TESTER") ;
OracleCommand comandaRTC = new OracleCommand("SELECT * FROM
COEF_TRANSMITENTA", conRTC);
OracleDataReader c itireRTC;
try {
conRTC.Open();
citire RTC = comandaRTC.Execut eReader();
while (citireRTC.Read())
{ string denumire = citireRTC.GetString(0);
comboBoxDenumire.Items.Add(denumire);
} }
catch (Exception ex)
{
MessageBox.Show(ex.Message);
} }
int buton = 0;
private void comboBoxDenumire_SelectedIndexChanged(object se nder, EventArgs e)
{

81
OracleConnection conRTC = new OracleConnection("DATA SOURCE = ORCL ; PASSWORD
= 123 ; USER ID = TESTER");
string cv = "SELECT * F ROM COEF_TRANSMITENTA where DENUMIRE= '" +
comboBoxDenumire.Text + "'";
OracleCommand co mandaRTC = ne w OracleCommand(cv, conRTC);
OracleDataReader citireRTC;
try{
conRTC.Open();
citireRTC = comandaRTC.ExecuteReader();
while (citireRTC.Read())
{
string denumire = citireRTC.GetString(0);
textboxTransmitenta. Text = citire RTC.GetFloat(1).ToString();
textboxLungime.Text = citireRTC.GetFloat(2).ToString();
} }
catch (Exception ex)
{ MessageBox.Show(ex.Message);
} }
DataTable pereteExterior = new DataTable();
DataTable placaSubsol = new DataTable();
DataTable placaUltimEta j = new DataTable();
DataTable rezistTermieCore ctate = new DataTable();
private void rezistTermiceCorectate_Load(object sender, EventArgs e)
{
pereteExterior.Columns.Add("Element de contructie", typeof(string));
pereteExterior.Columns.Add("Den umire", typeof(string));
pereteExterior.Columns.Add("Trasmit enta termica[W/mK]", typeof(float));
pereteExterior.Columns.Add("Lungime[m]", typeof(float));
pereteExterior.Columns.Add("Trasmitenta*Lungime[W/K]", typeof(float));
placaSubsol.Columns.Add("Elemen t de contructie", typeof(string));
placaSubsol.Columns.Add(" Denumire", typeof(string));
placaSubsol.Columns.Add("Trasmitenta termica[W/mK]", typeof(float));
placaSubsol.Columns.Add("Lungime[m]", typeof(float));
placaSubsol.Co lumns.Add("Trasmitenta*Lungime[ W/K]", typeof(float));
placaUltimEtaj.Columns.Add("Element d e contructie", typeof(string));
placaUltimEtaj.Columns.Add("Denumire", typeof(string));
placaUltimEtaj.Columns.Add("Trasmitenta termica[W/mK]", typeof(float));
placa UltimEtaj.Columns.Add("Lungime[ m]", typeof(float));
placaUltimEtaj.Columns.Add("Trasmitenta *Lungime[W/K]", typeof(float));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("Element de contructie", typeof(string));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("Aria[m^2]", typeof(dou ble));
rezistTermieCorectate.Co lumns.Add("Rezitenta uniderctionala", typeof(double));
rezis tTermieCorectate.Columns.Add("Trasmitenta*Lungime[W/K]", typeof(double));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("Coef. punctual de transfer termic", typeof(double));
rezistTermieCorectate.Columns.Add( "Coeficient de corectie", typeof(double));

82
rezistTermieCorec tate.Columns.Add("Rezistenta termica corectata", typeof(double));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("1/Rezistenta corectata", typeof(double));
rezistTermieCorectate. Columns.Add("Cuplaj termic", ty peof(double));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("Rezistenta (cladire de referinta)", typeof(double));
rezistTermieCorectate.Columns.Add("Cuplaj termic(referinta)", typeof(double));
dataGridView1.DataSource = pereteExterior;
dataGridView2.DataSource = placa Subsol;
dataGridView3.DataSource = placaUltimEtaj;
dataGridV iew4.DataSource = rezistTermieCorectate;
}
double[] rezist = null; double[] rezist2 = null; double[] rezist3 = null;
int c;int c2; int c3; double arie; double arie2; double arie3; double R0; doubl e R02; double R03;
private void butonAdauga_Click(object sen der, EventArgs e)
{
float var = 0;
string var2 = "";
try
{
var = float.Parse(textboxTransmitenta.Text) * float.Parse(text boxLungime.Text);
}
catch
{ }
var2 = Math.Round(var, 2, MidpointRounding.To Even).ToString();
if (buton == 1)
{
cont++;
pereteExterior.R ows.Add("Perete exterior", comboBoxDenumire.Text,
textboxTransmitenta.Text, textboxLungime.Text, var2);
dataGridView1.Dat aSource = pereteExterior;
rezist = (from DataGridViewRow row in dataGridVie w1.Rows
where row.Cells[4].FormattedValue.ToString() != stri ng.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[4].FormattedValue)).ToArray();
double R00 = rezist.Sum();
R0 = Math.Round(R00, 2, MidpointRounding.ToEven);
arie = VarGlobale.arieCladire – VarGlobale.ar ieGeamuri;
arie = Math.Round(arie, 2, MidpointRounding.ToEve n);
}
else if (buton == 2)
{
cont2++;
placaSubsol.Rows.Add("Planseu peste subsol", comboBoxDenumire.Text,
textboxTransmitenta.Text, textboxLungime.Text, var2);
dataGridView2.DataSource = placaSubs ol;

83
rezist2 = (from DataGridViewRow row in dataGridView2.Row s
where row.Cells[4].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDou ble(row.Cells[4].FormattedValue)).ToArray();
double R002 = rezist2.Sum();
R02 = Math.Round(R002, 2, MidpointRound ing.ToEven);
arie2 = VarGlobale.arieCladire / (VarGlobale.nr Etaje + 1);
arie2 = Math.Round(arie2, 2, MidpointRounding.ToEven);
}
else if (buton == 3)
{
cont3++;
placaUltimEtaj.Rows.Add("Planseu peste ultimul nivel", comboBoxDenumire.Text,
textboxTransmiten ta.Text, textboxLungime.Text, var2);
dataGridView3.DataSourc e = placaUltimEtaj;
rezist3 = (from DataGridViewRow row in dataGridView3.Rows
where row.Cells[4].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[4].FormattedValue)).ToA rray();
double R003 = rezist3.Sum();
R03 = Math.Round(R003, 2, MidpointRounding.ToEven);
arie3 = VarGlobale.arieCladire / (VarGlobale.nrEtaje + 1);
arie3 = Math.Round(arie3, 2, MidpointRounding.ToEven);
} }
int clikbuton = 0;
private void buttonRezistCore ctate_Click(object sender, EventArgs e)
{
clikbuton++;
if (clikbuton == 1)
{
if (cont > 0)
{
c = 0;
while (c == 0)
{
c++;
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPereteExterior * (R0 +
pereteExterior.Rows.Count * cs)) / arie);
doubl e rr = Math.Round(r, 2, MidpointRounding.ToEven);
double Rco rect = r * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPereteExterior;
double RRcor ect = Math.Round(Rcorect, 2, MidpointRounding.ToEven);
double a = Math.Round(1 / Rcorect, 2, MidpointRounding.ToEv en);
double b = arie = Math.Round(a * arie, 2, MidpointRound ing.ToEven);
double cuplajReferinta = Math.Round(VarGlobale.CRperetiExteriori * ar ie, 2,
MidpointRounding.ToEven);

84
rezistTermieCorectate.Rows.Add("Perete exterior", arie,
VarGlobale.rezistentaTerm icaUnidirectionalaPereteExterior, R0, pereteExterior.Rows.Co unt *
cs, rr, RRcorect, a, b,VarGlobale.CRperetiExteriori,cuplajReferinta);
} }
if (cont2 > 0)
{
c2 = 0;
while (c2 == 0)
{
c2++;
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaP lanseuSubsol * (R02 +
placaSubsol.Rows.Count * cs)) / arie2) ;
double rr = Math.Round(r, 2, MidpointRounding.ToEven);
double Rcorect = r * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol;
double RRcorect = Math.Round(Rcorect, 2, MidpointRounding.To Even);
double a = Math.Round(1 / Rcorect, 2, MidpointRoundin g.ToEven);
double b = arie = Math.Round(a * arie2, 2, MidpointRounding. ToEven);
double cuplajReferinta = Math.Round(VarGlobale.CRSubsol * arie2, 2,
MidpointRounding.ToEven);
rezistTermieCorectate. Rows.Add("Planseu peste subsol", arie2,
VarGlobale.rezistent aTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol, R02, placaSubsol.Rows.Count * cs,
rr, RRcorect, a, b, VarGlobale.CRSubsol,cuplajReferinta);
VarGlobale.cuplajTermicPlacaPesteSubsol = b;
}}
if (cont3 > 0)
{
c3 = 0;
while (c3 == 0)
{
c3++;
double r = 1 / (1 + (VarGloba le.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj * (R03 +
placaUltim Etaj.Rows.Count * cs)) / arie3);
double rr = Math.Round(r, 2, MidpointRounding.ToEven);
double Rcorect = r * VarGlobale.rezis tentaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj;
double RRcorect = Math.Round(Rcorect, 2, MidpointRounding.ToEven);
double a = Math.Rou nd(1 / Rcorect, 2, MidpointRounding.ToEven);
double b = arie = Math.Round(a * arie3, 2, MidpointRounding.ToEven);
double cupl ajReferinta = Math.Round(VarGlobale.CRultimNivel * arie3, 2,
MidpointRounding.ToEven);
rezistTermieCorectate.Rows.Add("Planseu pest e ultimul etaj", arie3,
VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj, R03,
placaUltimEtaj.Rows.Count * cs, rr, RRcorect, a, b, VarGlobale.CRultimNivel,cuplajReferinta);
}}}
else if (clikbuton > 1)
{

85
rezistTermieCorectate.Clear();
dataGridView4.Refresh();
if (cont > 0)
{
c = 0;
while (c == 0)
{
c++;
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPe reteExterior * (R0 +
pereteExterior.Rows.Count * cs)) / arie );
double Rcorect = r * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirec tionalaPereteExterior;
rezistTermieCorectate.Rows.Add("Perete exterior", arie,
VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPereteExterior , R0, pereteExterior.Rows.Count *
cs, r, Rcorect);
}}
if (co nt2 > 0)
{
c2 = 0;
while (c2 == 0)
{
c2++;
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol * (R02 +
placaSubsol.Rows.Count * cs)) / arie2);
double Rcorect = r * VarGl obale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol;
rezistT ermieCorectate.Rows.Add("Planseu peste subsol", arie2,
VarGl obale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol, R02, placaSubsol.Rows.Count * cs,
r, Rcorect);
}}
if (cont3 > 0)
{
c3 = 0;
while (c 3 == 0)
{
c3++;
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTe rmicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj * (R03 +
placaUltimEtaj .Rows.Count * cs)) / arie3);
double Rcorect = r * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj;
rezistTermieCorectate.Row s.Add("Planseu peste ultimul etaj", arie3,
VarGlobale.rezist entaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj, R03,
placaUltimEtaj.Rows.Count * cs, r, Rcorect);
}}}}
private void buttonStergere_Click(object sender, EventArgs e)
{
if (buton == 3)
{

86
int linieSterge = dataGridView3.CurrentCell.RowIndex;
dataGridView3.Rows.Re moveAt(linieSterge);
double[] rezist3 = (from DataGridViewRow row in dataGridView3.Rows
where row.Cells[4].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[4].FormattedV alue)).ToArray();
double R003 = rezist3.Sum ();
R03 = Math.Ro und(R003, 2, MidpointRounding.ToEven);
}
if (buton == 2)
{
int linieSterge = dataGridView2.CurrentCell.RowIndex;
dataGridView2.Rows.RemoveAt(linieSterge);
double[] rezist2 = (from DataGridViewRow row in dataGridView2.Rows
where row.Cells[4 ].FormattedValue. ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[4].FormattedValue)).ToArray();
double R002 = rezist2.Sum();
R02 = Math.Round(R002, 2, MidpointRounding.ToEven);
}
if (buton == 1)
{
int linieSterge = dataGridView1.CurrentCell.Ro wIndex;
dataGridV iew1.Rows.RemoveAt(linieSterge);
double[] rezist1 = (from DataGridViewRow row in dataGridView1.Rows
where row.Cells[4].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[4 ].FormattedValue)).ToArray();
double R00 = rezist1.Sum();
R0 = Math.Round(R00, 2, MidpointRounding.ToEven);
}}
private void button1_Click_3(object sender, EventArgs e)
{
using (OracleConnection conF = new OracleConnection("DATA SOURCE = ORCL ;
PASSWORD = 1 23 ; USER ID = TESTER"))
{
conF.Open();
OracleDataAdapter da F = new OracleDataAdapter("SELECT * FROM F_CORECTATE_PE",
conF);
DataTable dtbl = new DataTable();
daF.Fill(dtbl);
dataGridView1.DataSource = dtbl;
OracleDataAdapter daF2 = new OracleDataAdapter(" SELECT * FROM F_CORECTATE_PS",
conF);
Data Table dtbl2 = new DataTable();
daF2.Fill(dtbl2);
dataGridView2.DataSource = dtbl2;

87
OracleDataAdapter daF3 = new OracleDataAdapter("SELECT * FROM F_CORECTATE_UN",
conF);
DataTable dtbl3 = new DataTable();
daF3.Fill( dtbl3);
dataGridView3.DataSource = dtbl3;
//PERETE EXT
rezis t = (from DataGridViewRow row in dataGridView1.Rows
where row.Cells[3].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[3].FormattedValue)).ToArray();
double R00 = rezis t.Sum();
R0 = Math.Round(R00, 2, MidpointRounding.ToEven);
//PLANSEU PESTE SUBSOL
rezist2 = (from DataGridViewRow row in dataGridView2.Rows
where row.Cells[3].FormattedValue.ToString() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[3].FormattedValue)).T oArray();
double R002 = rezist2.S um();
R02 = Math.Round(R002 , 2, MidpointRounding.ToEven);
arie2 = VarGlobale.arieCladire / (VarGlobale.nrEtaje + 1);
arie2 = Math.Round(arie2, 2, MidpointRounding.ToEven);

//ULTIM NIVEL
rezist3 = (from DataGridViewRow row in dataGridView3.Rows
where row.C ells[3].FormattedValue.ToSt ring() != string.Empty
select Convert.ToDouble(row.Cells[3].FormattedValue)).ToArray();
double R003 = rezist3.Sum();
R03 = Math.Round(R003, 2, MidpointRounding.ToEven);
arie3 = VarGlobale.arieClad ire / (VarGlobale.nrEtaje + 1);
arie3 = Math.Round(arie3, 2, MidpointRounding.ToEven);

//PERETE EXT
arie = VarGlobale.arieCladire – VarGlobale.arieGeamuri;
arie = Math.Round(arie, 2, MidpointRounding.ToEven);
double r = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTerm icaUnidirectionalaPereteExterior * (R0 +
dtbl.Rows.Count * c s)) / arie);
double rr = Math.Round(r, 2, MidpointRounding.ToEven);
double Rcorect = r * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPereteExterior;
double RRcorect = Math.Round(Rcorect, 2, Midpoin tRounding.ToEven);
double a = Mat h.Round(1 / Rcorect, 2, Mid pointRounding.ToEven);
double b = Math.Round(a * arie, 2, MidpointRounding.ToEven);
double cuplajReferinta = Math.Round(1/VarGlobale.CRperetiExteriori * arie, 2,
MidpointRounding.ToEven);
rezistTe rmieCorectate.Rows.Add("Perete exterior", arie,
VarGlobale.r ezistentaTermicaUnidirectionalaPereteExterior, R0, dtbl.Rows.Count * cs, rr,
RRcorect, a, b, VarGlobale.CRperetiExteriori, cuplajReferinta);
//PLANSEU PESTE SUBSOL

88
double r2 = 1 / (1 + (Va rGlobale .rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol * (R02 +
dtbl2.Rows.Count * cs)) / arie2);
double rr2 = Math.Round(r2, 2, MidpointRounding.ToEven);
double Rcorect2 = r2 * VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol;
double RRcorect2 = M ath.Roun d(Rcorect2, 2, MidpointRounding.ToEven);
double a2 = Math.Ro und(1 / Rcorect2, 2, MidpointRounding.ToEven);
double b2 = arie = Math.Round(a2 * arie2, 2, MidpointRounding.ToEven);
double cuplajReferinta2 = Math.Round(1/VarGlobale.CRSubsol * arie2, 2,
Midpoin tRounding.ToEven);
rezistTermieCorectate.Rows.Add("Planseu p este subsol", arie2,
VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuSubsol, R02, dtbl2.Rows.Count * cs, rr2,
RRcorect2, a2, b2,VarGlobale.CRSubsol, cuplajReferinta2);
VarGlobale.cuplajT ermicPla caPesteSubsol = b2;
VarGlobale.CRCuplajPestesubsol = cuplajR eferinta2;

//ULTIM NIVEL
double r3 = 1 / (1 + (VarGlobale.rezistentaTermicaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj * (R03 +
dtbl3.Rows.Count * cs)) / arie3);
double rr3 = Math.Round(r3, 2, Midpoi ntRoundi ng.ToEven);
double Rcorect3 = r3 * VarGlobale.rezistentaTerm icaUnidirectionalaPlanseuUltimEtaj;
double RRcorect3 = Math.Round(Rcorect3, 2, MidpointRounding.ToEven);
double a3 = Math.Round(1 / Rcorect3, 2, MidpointRounding.ToEven);
double b3 = arie = Math.R ound(a3 * arie3, 2, MidpointRounding.ToEven);
double cuplajR eferinta3 = Math.Round(1/VarGlobale.CRultimNivel * arie3, 2,
MidpointRounding.ToEven);
rezistTermieCorectate.Rows.Add("Planseu peste ultimul etaj", arie3,
VarGlobale.rezistentaTermicaUnidi rectiona laPlanseuUltimEtaj, R03, dtbl3.Rows.Count * cs,
rr3, RRcorec t3, a3, b3, VarGlobale.CRultimNivel, cuplajReferinta3);}}
private void button5_Click(object sender, EventArgs e)
{OracleConnection conectare = new OracleConnection("DATA SOURCE = ORCL ;
PASSWORD = 123 ; USER ID = TESTER");
for (int i = 0; i < dataGridView4.Rows.Count – 1; i++)
{
conectare.Open();
string cv = "INSERT INTO CUPLAJ_TERMIC (ELEMENT, REZISTENTA, U, ARIE,
CUPLAJ_TERMIC,CUPLAJ_C LADIRE_R EFERINTA) VALUES ('" +
dataGridView4.Rows[i].Cells[0].Value + "','" +dataGridView4.Rows[i].Cells[6].Value + "','" +
dataGridView4.Rows[i].Cells[7].Value + "','" +dataGridView4.Rows[i].Cells[1].Value + "','" +
dataGridView4.Rows[i].Cells[8].Value + "','" + dataGridView4.Rows[i].Cells[10].Value + "')";
OracleCommand comanda = new OracleCommand(cv, conectare) ;
comanda.ExecuteNonQuery();
conectare.Close();
}}}}