Fiziopatologia Inflamatiei Si A Imunitatii [604188]

285
IX

FIZIOPATOLOGIA INFLAMA ȚIEI

Reac ția inflamatorie reprezint ă un r ăspuns local nespecific la
nivel tisular, ca manifestare a proceselor de ap ărare a
organismului, declan șat de factori
• fizici (radia ții ionizante, varia ția temperaturii, curentul
electric, traumatisme)
• chimici (substan țe toxice)
• biologici ( bacterii, virusuri, parazi ți)
• imunologici
Semnele clinice ale inflama ției
Efectele locale sunt reprezentate de febr ă, durere, edem,
hiperemie cu ro șea ță înso țit ă de pierderea func ționalit ății și/sau
limfadenopatie (care indic ă severitatea inflama ției)
Efectele sistemice se refer ă la alterarea st ării generale, anemie și
reac ția de faza acut ă (febr ă, leucocitoz ă, disproteinemie,
cre șterea VSH și a fibrinogenului)
1. MEDIATORII INFLAMA ȚIEI
Mediatorii inflama ției declan șeaz ă și moduleaz ă r ăspunsul
inflamator. Se clasific ă în mediatori de origine celular ă și
mediatori de origine plasmatic ă.

286 Fig.
Mediatorii inflama ției-origine celular ă
Mediatorul Caracteristici Ac țiune
Mediatori preforma ți
Histamina
Stocat ă în granulele
mastocitelor și bazofilelor
Se elibereaz ă prin degranularea
indus ă de mecanisme specifice
(imunologice)/ nespecifice
Vasodilata ție
Cre șterea permeabilit ății
capilare
Contrac ția musculaturii
netede bronhiolare și
intestinale Aminele
vasoactive
Serotonina
Stocat ă în trombocite, în tractul
gastro-intestinal și SNC
Se elibereaz ă prin degranularea
determinat ă de aderarea,
agregarea trombocitelor la
colagenul subendotelial
Vasoconstric ție
Cre șterea permeabilit ății
capilare
Factor algogen
Amin ă pirogen ă (implicat ă
în reac ția febril ă)
Enzimele
lizozomale Stocate în neutrofile și
macrofage
Se elibereaz ă în fagocitoz ă Direct ă, degradare str.
extracelulare
Indirect ă, eliberare
mediatori ai inflama ției
(complement/ kinine)
Mediatori neoforma ți
Prostaglandine Cre șterea permeabilit ății
capilare
Vasoconstric ție și
bronhospasm
Factor algogen
Efect pirogen
Tromboxani (TxA 2) Vasoconstric ție
Stimuleaz ă aderarea și
agregarea trombocitar ă
Prostacicline (PG I 2) Vasodilata ție
Inhib ă aderarea și
agregarea trombocitar ă Deriva ții
acidului
arahidonic
Leucotriene (LB 4, LC 4, LD 4) Efect chemotactic pentru
macrofage
Bronhospasm, cre șterea
permeabilit ății vasculare
(LC 4, LD 4)

287 Mediatorul Caracteristici Ac țiune
Factorul de
agregare
plachetar ă
(PAF) Sintetizat în cursul reac ției de
degranulare mastocitar ă Agregarea trombocitelor
Vasoconstric ție
Contrac ția musculaturii
netede bronhice și
intestinale
Induce sinteza moleculelor
de adeziune
Efect chemotactic
Sintetizate și eliberate de
fagocite, limfocite, celulele
endoteliale
Interleukina (IL-1) și TNF
(factorul de necroz ă tumoral ă) Stimuleaz ă diapedeza
celulelor endoteliale
Rol în procesul de
cicatrizare
Rol în formarea țesutului
de granula ție
Induc sinteza de oxid
nitric, PG, colagen la
nivelul fibrobla știlor
Rol în reac ția de faz ă
acut ă: febr ă, leucocitoz ă,
proteine de faz ă acut ă
IL 8 Efect chemotactic asupra
PMN neutrofile Citokinele
Oxidul nitric Vasodilata ție
Favorizeaz ă aderarea și
agregarea trombocitelor

2. MODIFIC ĂRI VASCULARE
În prima faz ă, are loc vasoconstric ția prin mecanism reflex
urmat ă apoi de vasodilata ție (indus ă de histamin ă, kinine și
prostaglandine (PG) care determin ă apari ția semnelor locale
caracteristice ale inflama ției: cre șterea fluxului sanguin local
(hiperemie) cu ro șeat ă (RUBOR) și cre șterea temperaturii locale
(CALOR).

288 Fig.
Mediatorii inflama ției-origine plasmatic ă
Mediatorul Caracteristici Ac țiune
Complex de proteine
serice activat pe cale
clasic ă sau altern ă
Anafilatoxinele C3a
si C5a Vasodilata ție
Cre șterea permeabilit ății
capilare
Contrac ția musculaturii
netede bronhiolare și
intestinale
Degranularea mastocitelor
și bazofilelor cu eliberare
de histamin ă și PAF
Eliberarea enzimelor
lizozomale
Efect chemotactic (C5a)
C3b Opsonizarea particulelor
de fagocitat
C5,6,7 Efect chemotactic pentru
fagocite Sistemul
complementu-
lui
C5b-9 – complexul de
atac al membranei Citoliz ă
Sistemul
kininelor Activarea sub
ac țiunea: kalicreinei,
plasminei, C1-
esterazei Vasodilata ție
Cre șterea permeabilit ății
capilare
Contrac ția musculaturii
netede bronhiolare și
intestinale
Factor algogen
Are loc cre șterea permeabilit ății vasculare indus ă de histamin ă,
serotonin ă și apoi sub ac țiunea bradikininei, complementului,
prostaglandinelor, citokinelor care determin ă filtrarea lichidului
și proteinelor din lumenul vascular în spa țiul intersti țial are loc
formarea exudatului de tip inflamator care produce edemul și
tumefierea local ă a zonei (TUMOR). Aceste modific ări
determin ă cre șterea vâscozit ății sângelui, stimularea ader ării și

289 agreg ării trombocitare și secundar încetinirea fluxului sanguin.
Consecin țele stazei locale sunt:
• leziuni endoteliale și tulbur ări metabolice
• aderarea leucocitelor la nivelul endoteliului vasc ular
• formarea de microtrombi
3. FORMAREA INFILTRATULUI
INFLAMATOR CELULAR
Neutrofilele și macrofagele sunt atrase la nivelul focarului
inflamator sub ac țiunea factorilor chemotactici, toxine
bacteriene, anafilatoxine, leucotriene și interleukine.
Staza local ă determin ă aderarea leucocitelor de endoteliul
vascular prin intermediul moleculelor de adeziune e xprimate de
celulele endoteliale (P- selectina, E-selectina, IC AM) sau de
leucocite (L-selectina, integrine). Are loc apoi ro stogolirea
leucocitelor la suprafa ța endoteliului, traversarea peretelui
capilar pentru a ajunge în spa țiul intersti țial.
Fagocitoza este determinat ă de aderarea sau înglobarea particulei
str ăine (endocitoza) cu formarea fagolizozomilor (con ținutul
lizozomilor va fi eliberat în veziculele de fagocit oz ă) cu digestia
particulei de fagocitat printr-un mecanism oxidativ (sub ac țiunea
radicalilor de oxigen) și prin mecanism nonoxidativ (lizozimul,
lactoferina).
4. MODIFIC ĂRI METABOLICE ÎN FOCARUL
INFLAMATOR
Staza vascular ă și hipoxia celular ă determin ă:
• acumulare local ă de acid lactic cu acidoz ă lactic ă
• cre șterea permeabilit ății capilare cu apari ția edemului
inflamator
• eliberarea de acid arahidonic și de enzime lizozomale din
fagocite
• intensificarea catabolismului proteic
Aceste modific ări determin ă acumularea de factori algogeni
(ionii de H + și K +, serotonina, bradikinina și prostaglandine)

290 5. FORMELE INFLAMA ȚIEI
Inflama țiile se clasific ă în func ție de evolu ție:
Inflama ții acute se caracterizeaz ă prin:
• durat ă redus ă (zile)
• modific ări vasculare (exudat inflamator)
• infiltratul celular inflamator bogat în PMN neutrof ile
• rol în ap ărarea organismului
În func ție de natura exudatului, inflama țiile acute pot fi:
• Inflama țiile seroase sunt determinate de infec ții localizate în
seroase (pleur ă, peritoneu, pericard, seroase articulare,
meninge). Se formeaz ă un exudat bogat în albumine, cu
celularitate redus ă
• Inflama țiile fibrinoase apar în infec ția pneumococic ă,
streptococic ă, pericardit ă. Permeabilitatea capilar ă crescut ă
determin ă formarea exudatului bogat în albumine și
fibrinogen.
• Inflama țiile hemoragice apar în infec țiile cu germeni cu
virulen ță crescut ă (meningococ, Clostridium perfringens).
Hiperpermeabilitatea vascular ă duce la extravazarea de
eritrocite în țesuturi și necroza tisular ă.
• Inflama țiile purulente sunt produse de infec ții bacteriene
localizate (abcese), difuze (flegmoane) sau ale ser oaselor
(empieme). Exudatul este bogat în neutrofile și eliberarea
extracelular ă de enzime lizozomale determin ă apari ția
necrozelor celulare și a puroiului.
• Inflama țiile catarale la nivelul mucoaselor tractului respi rator
sau digestive : exudatul care se formeaz ă la acest nivel este
bogat în mucus (prin stimularea secre ției glandelor mucoase)

Inflama ții cronice
Caracteristicile inflama ției cronice
• predomin ă proliferarea țesutului conjunctiv cu fibroza
tisular ă
• infiltratul celular inflamator este bogat în limfoc ite B și
macrofage
• durata: s ăptamâni – luni
Etiologie:

291 • inflama ții cronice secundare inflama țiilor acute,
• inflama ții primar cronice, determinate de :
• persisten ța agentului lezional (de tip granulomatos).
Inflama ția cronic ă granulomatoas ă (TBC, sarcoidoza)
se caracterizeaz ă prin formarea granulomul inflamator,
alc ătuit din: miez (celule epiteloide și gigante
multinucleate), coroan ă (plasmocite) și capsul ă format ă
din țesut fibros.
• virulen ța redus ă a agentului patogen,
• boli autoimune
6. INFLAMA ȚIA ÎN PARODONTOPATII
Focarul inflamator determinat de placa bacterian ă în
parodontopatii se datoareaz ă pe de o parte factorilor patogenici
bacterieni și pe de alt ă parte mediatorilor de tip inflamator
secreta ți de celulele gazdei la nivel local.
Factorii patogenici bacterieni sunt reprezenta ți de particularit ățile
structurale bacteriene cât și de echipamentul enzimatic cu efect
agresiv, toxic asupra țesuturilor adiacente și favorizeaz ă astfel
progresia leziunilor.
Gravitatea bolii și evolu ția sa depind de raportul dintre gradul de
patogenitate bacterian ă a pl ăcii bacteriene și gradul de aparare al
țesutului gazd ă, influen țat de condi țiile locale și /sau de
afec țiunile sistemice.
Agresiunea bacterian ă determin ă la nivelul parodon țiului
mecanismele de ap ărare nespecific ă reprezentate de activarea
barierei naturale, a secre ției de substan țe biologic active și a
factorilor la nivel local de c ătre organismul gazdei.
Bariera natural ă este reprezentat ă de integritatea epiteliului
jonc țional care previne p ătrunderea și difuziunea bacteriilor.
Substan țele biologic active cu rol în apararea nespecific ă sunt
secretate în saliv ă și în lichidul gingival (vezi cap. Secre ția
salivar ă).
Lichidul șan țului gingival con ține :
-factorii complementului
-imunoglobuline (anticorpi) de tip IgG și IgM.
-celule implicate în ap ărarea nespecific ă, cu capacitate

292 fagocitar ă: polimorfonucleare și macrofage.
Lichidul gingival reduce difuziunea tisular ă a bacteriilor datorit ă
dilu ării lor prin sp ălarea bacteriilor neaderente.
Factorii complementului sunt activa ți de bacteriile opsonizate și
de produ șii toxici elibera ți de acestea și vor sus ține fagocitoza
PMN și a macrofagelor asupra bacteriilor care au difuzat la nivel
tisular. Complementul activat stimuleaz ă eliberarea mastocitar ă
de histamin ă și a altor factori chemotactici sau mediatori
inflamatori la nivelul țesutului parodontal, fiind r ăspunz ător de
distruc țiile tisulare la acest nivel.
Factorii complementului și factorii anti-inflamatori plasmatici
(α2 antiplasmina, α2 macroglobulina, α1 antitripsina) pot fi
inhiba ți de proteazele bacteriene ceea ce va duce la inhib area
fagocitozei și amplificarea r ăspunsului de tip inflamator.
Capsula polizaharidic ă bacterian ă, respectiv echipamentul
enzimatic al acestora pot avea efect citolitic dir ect asupra PMN,
pot inhiba expresia unor molecule de adeziune endot eliale sau
inactiv ă frac țiunile complementului cu rol în opsonizare și astfel
să inhibe etapele fagocitozei.
În schimb, endotoxina bacterian ă, ac ționeaz ă asupra
macrofagelor și stimuleaz ă sinteza de interleukine,
prostaglandine și TNF (factorul de necroz ă tumoral ă) cu efecte
citotoxice asupra epiteliului gingival, a fibroblas telor și
intervenind în final în procesul de resorb ție osoas ă. În mod
normal, fibroblastele stimuleaz ă chemotactismul iar celulele
epiteliale stimuleaz ă aderarea macrofagelor și a limfocitelor.
Eliberarea factorilor peptidici de c ătre aceste bacterii în șan țul
gingival inhib ă chemotactismul la acest nivel. La nivel tisular
profund îns ă exacerbrarea fagocitozei cu eliberarea de c ătre
PMN a unei cantit ăți însemnate de enzime lizozomale determin ă
liza structurilor tisulare învecinate și progresia leziunilor.
Macrofagele care au migrat la nivelul parodon țiului sunt
implicate în aparare nespecific ă (prin macrofagocitoz ă mai ales
în inflama ția cronic ă) dar și în medierea r ăspunsului imun celular
și umoral prin cooperarea cu limfocitele T și B, macrofagele
prezentând acestor celule structurile de tip antige nic.
Alterarea mecanismelor de ap ărare nespecific ă, respectiv a

293 factorilor umorali (deficien ța complementului seric) și celulari
(agranulocitoza, alterarea chemotactismului și a fagocitozei din
afec țiunile sistemice) reprezint ă factori de risc pentru
dezvoltarea parodontopatiilor și evolu ția sever ă a acestora.
7. PROCESELE REPARATORII
Fagocitele activate sunt implicate în asanarea foca rului
inflamator urmat ă de vindecare prin regenerare (pentru leziuni
limitate) sau cicatrizare (când a fost lezat ă stroma conjunctiv ă).
Cicatrizarea poate fi:
• primar ă (în leziunile minime, la care marginile pl ăgii sunt
afrontate: ex. incizii chirurgicale, pl ăgi t ăiate)
• secundar ă (în leziunile cu defect mare de substan ță : ex.
ulcer, abces, pl ăgi zdrobite).
Etapele cicatriz ării sunt acelea și, dar cicatrizarea secundar ă
necesit ă o cantitate mai mare de țesut reparator și un timp mai
îndelungat.
Etape:
1. Faza de reconstruc ție (primele 2 s ăpt ămâni):
• formarea exudatului sangvinolent
• activarea coagul ării cu formarea cheagului de fibrin ă
• colonizarea cheagului cu fibrobla ști și capilare de
neoforma ție
• formarea țesutului de granula ție (substituie progresiv
deficitul de substan ță de la baz ă spre suprafa ță )
• proliferarea celulelor epiteliale dinspre marginile pl ăgii
(peste țesutul de granula ție)
• proliferarea fibrobla știlor și sintez ă crescut ă de colagen,
cu fibroza local ă și formarea cicatricei
• contrac ția pl ăgii sub ac țiunea miofibrobla știlor
2. Faza de matura ție (luni-ani de zile): const ă în remodelarea
cicatricei cu dispari ția capilarelor și formarea unei cicatrici
avasculare

294
X

FIZIOPATOLOGIA IMUNIT ĂȚ II

1. NO ȚIUNI DE FIZIOLOGIE

Răspunsul imun (RI) reprezint ă capacitatea de ap ărare specific ă
a organismului fa ță de particule str ăine, non self (antigen – Ag)
în urma procesului de recunoa ștere și de memorare a contactului
cu aceste substan țe str ăine.
Răspunsul imun umoral implic ă activarea limfocitelor B, care în
urma contactului cu Ag vor secreta anticorpi speci fici (Ac,
imunoglobuline). Anticorpii forma ți reac ționeaz ă cu Ag
neutralizându-l (efectul asupra Ag este amplificat de interven ția
sistemului complementului).
Răspunsul imun celular este realizat de c ătre limfocitele T de tip
citotoxic-efectoare. Limfocitele T helper și cele supresoare
asigur ă modularea procesului imun.
Răspunsul imun primar apare la primul contact cu antigenul care
poate fi timo-dependent sau timo-independent. Este determinat
de limfocitele B care secret ă anticorpi predominant de tip Ig M.
Răspunsul imun secundar apare la al doilea contact cu antigenul,
fiind declan șat de limfocitele B cu memorie activate cu ocazia
primului contact. Imunoglobulinele secretate sunt d e tip Ig G.
Antigenele care declan șeaz ă r ăspunsul secundar sunt timo-
dependente și determin ă cooperarea limfocitelor B cu limfocitele
T helper pentru formarea limfocitelor B cu memorie.
Celulele imunocompetente
Limfocitele B (LB, bursodependente) – 20% din limfocitele
circulante
• prezint ă receptori membranari specifici pentru antigen
(din clasa Ig M și Ig D)
• au rol în r ăspunsul imun umoral prin sinteza de
imunoglobuline (anticorpi – Ac)

295 Limfocitele T (LT, timodependente) – 75% din limfocitele
circulante
• prezint ă receptori membranari specifici pentru antigen
(TCR – “T cell receptors”)
• au rol în:
• răspunsul imun celular prin LT citotoxic-efectoare (L T C)
recunosc și distrug direct celulele ce poart ă antigenul
• modularea r ăspunsului imun prin LT helper (LT H) cu 2
subtipuri și care secret ă numeroase tipuri de citokine
(interleukine):
• LT H1 cu rol în amplificarea RI celular
• LT H2 cu rol în amplificarea RI umoral
Limfocitele nule – 5% din limfocitele circulante
• nu prezint ă markerii de membran ă pentru LT sau LB (celule
nule)
• sunt de 2 tipuri:
• limfocite Killer (K) cu rol în citotoxicitatea
mediat ă celular dependent ă de anticorpi
• limfocite natural killer (NK) cu rol în distrugerea
celulelor tumorale și a celor infestate viral
Sistemul monocito-macrofagic (monocitele din sânge trec în
țesuturi unde devin macrofage) au dublu rol:
• În ap ărarea nespecific ă – prin func ția de fagocitoz ă
• În ap ărarea specific ă – prin prelucrarea și prezentarea
antigenului limfocitelor B și T
Răspunsul imun
Raspunsul imun umoral implic ă urm ătoarele etape:
• captarea, prelucrarea și prezentarea Ag de c ătre macrofage
limfocitelor B
• activarea (transformarea blastic ă) și proliferarea
(multiplicarea) doar a LB care prezint ă receptori specifici
pentru acest antigen (selec ția clonal ă)
• diferen țierea LB activate în plasmocite, celule capabile s ă
sintetizeze anticorpi specifici (efectorii RI umora l) și
limfocite B cu memorie (care țin minte contactul cu
respectivul Ag)

296 • modularea RI umoral este realizat ă de c ătre LT H2
• interac țiunea Ag – Ac determin ă distrugerea Ag (efectul este
amplificat de interven ția sistemului complementului)
Anticorpii
Structura general ă a anticorpilor are la baz ă unitatea
imunoglobulinic ă alc ătuit ă din:
• dou ă fragmente F ab (antigen binding), care reprezint ă
situsurile de interac țiune cu antigenul
• un fragment F c (cristalizabil), care este r ăspunzator
de propriet ățile biologice ale Ac (ex. activarea
complementului) – F c
Fig.
Clasele de imunoglobuline
Tip Func ții
Ig G activeaz ă complementul pe cale clasic ă
traverseaz ă bariera placentar ă
apare în r ăspunsul imun secundar și tardiv în cel primar
Ig M capacitate crescut ă de activare a complementului pe cale
clasic ă
nu traverseaz ă bariera placentar ă
apare în r ăspunsul imun primar
Ig A asigur ă ap ărarea mucoaselor (prin componenta secretorie)
activeaz ă complementul pe cale alternativ ă
Ig D receptori specifici pentru Ag
Ig E se fixeaz ă pe membrana bazofilelor și mastocitelor
rol în reac ția de hipersensibilitate de tip I
Sistemul complementului
Defini ție : mecanism de ap ărare nespecific ă, fiind un complex de
proteine plasmatice (ini țial notate de la C 1 pân ă la C 9) și care
constituie un sistem de amplificare a r ăspunsului imun
Activarea complementului
• pe cale clasic ă: de c ătre complexele imune Ag-Ac (care
con țin în special Ig M și Ig G)
• pe cale altern ă: de c ătre endotoxine bacteriene, fungi,
complexe Ag-Ac (care con țin Ig A)
Ac țiunile biologice ale produ șilor forma ți prin activarea
complementului:

297 • C5b,6,7,8,9 sau complexul de atac membranar – este
efectorul final al activ ării complementului care determin ă
citoliza osmotic ă prin formarea de pori transmembranari
Mediatori ai inflama ției:
• C5a și C 3a sunt anafilatoxinele cu rol vasodilatator și de
hiperpermeabilizare capilar ă
• C5b,6,7 cu efect chemotactic
• C3b cu rol de opsonizare a particulelor str ăine
Răspunsul imun celular implic ă urm ătoarele etape:
• captarea, prelucrarea și prezentarea Ag de c ătre
macrofage limfocitelor T
• activarea și proliferarea LT care prezint ă receptori
membranari pentru acel Ag (transformarea blastic ă și
selec ția clonal ă)
• diferen țierea subpopula țiilor de LT activate
• LT citotoxic-efectoare distrug celulele țint ă (celule care
prezint ă pe membran ă Ag declan șant) prin efect direct
citotoxic
• LT helper (LT H1 si 2 ) secret ă numeroase tipuri de citokine
(interleukine), care amplific ă r ăspunsul imun ac ționând
pe alte celule (fagocite, limfocite B și T) Fig.

Fig.
Subpopula țiile de limfocite T
S
u
b
p
o
p
u
l
a
ț
i
eFun
cții

298
l
i
m
f
o
c
i
t
a
r
ă
L
.
T
.
h
e
l
p
e
r

(
L
.
T
.
h

/

L
.
T
4
)
Sti
mul
eaz
ă
tran
sfor
mar
ea
L.T.
supr
eso
are
în
L.T.
cito
toxi
c-
efec
toar
e
Sti
mul
eaz
ă
mac
rofa
gele
și

299 celu
lele
kill
er
(cu
rol
în
cito
toxi
citat
ea
anti
cor
p
dep
end
ent ă
med
iat ă
celu
lar)
Sti
mul
eaz
ă
secr
eția
de
Ac
L
.
T
.
s
u
p
r
e
s
oSca
de
pro
duc ț
ia
de
anti
cor
pi
Inhi
bă

300 a
r
e

(
L
.
T
.
s

/

L
.
T
8
)
efec
tul
L.T.
cito
toxi
c-
efec
toar
e
Inhi
bă
elib
erar
ea
de
limf
oki
ne
2. REAC ȚII DE HIPERSENSIBILITATE
Sunt reac ții imune care determin ă apariția leziunilor la nivel
celular (tisular) prin :
• amplificarea r ăspunsului imun specific
răspuns imun împotriva unor structuri proprii organ ismlui (boli
autoimune).
Exist ă patru tipuri de reac ții de hipersensibilitate (HS), dintre
care primele trei apar imediat (mediate umoral) iar reac ția HS tip
IV este tardiv ă (mediat ă celular).
2.1. Reac ția HS de tip I (anafilactic ă)
• apare la indivizii cu o predispozi ție genetic ă pentru un nivel
plasmatic crescut de Ig E (atopie)
primul contact cu antigenul (alergenul) determin ă secre ția de Ig
E care se vor fixa pe mastocite și bazofile
la al doilea contact cu antigenul, acesta va reac ționa cu Ig E

301 fixate determinând degranularea mastocitelor/bazof ilelor și
eliberarea mediatorilor hipersensibilit ății imediate care sunt:
• Histamina, heparina, bradikinina (eliberate de
mastocite)
Factorii chemotactici pentru eozinofile și neutrofile
Leucotriene rezultate în urma metaboliz ării acidului arahidonic
pe calea lipooxigenazei și prostaglandine rezultate pe calea
activ ării ciclooxigenazei.
Factorul de activare plachetar ă
Enzime lizozomale
Fig.
Caracteristicile reac ției de HS de tip I
Efecte Contrac ția musculaturii netede
Vasodilata ție
Cre șterea permeabilit ății vasculare
Semne locale Eritem, edem, prurit, urticarie
Manifestări locale Rinita alergic ă, dermatita atopic ă
Semne generalizate Bronhoconstric ție
Tulbur ări gastrointestinale
Hipotensiune arterial ă
Colaps circulator
Manifest ări sistemice Șoc anafilactic
2.2. Reac ția HS de tip II (citotoxic ă)
Se caracterizeaz ă prin formarea de anticorpi specifici (Ig G
/ Ig M) împotriva unor antigene fixate pe anumite c elule.
Reac ția Ag-Ac induce leziuni la nivelul acestor celule p rin
urm ătoarele mecanisme :
• activarea complementului (citoliz ă)- Ac de tip Ig M
fagocitoz ă- Ac de tip Ig G
Manifest ări ale reac ției de tip II :
• Hemoliza postransfuzional ă

302 Anemia hemolitic ă autoimun ă (Ig G / Ig M orientate împotriva
unor antigene de pe suprafa ța eritrocitar ă)
Anemia hemolitic ă medicamentoas ă (Ig G orientate împotriva
unor medicamente)
Eritroblastoza noului-n ăscut: anemie hemolitic ă la f ăt datorit ă
incompatibilit ății Rh mam ă-făt, (mama Rh – iar f ătul Rh +), în
serul mamei se produc anticorpi anti-Rh care induc hemoliza
eritrocitelor fetale cu formarea și depunerea de bilirubin ă la
nivelul nucleilor bazali (icter nuclear)
2.3. Reac ția de HS de tip III (mediate prin complexe imune)
Se caracterizeaz ă prin apari ția de depozite tisulare de complexe
imune Ag-Ac formate la nivel vascular (boala serulu i) sau local (
reac ția Arthus)
Complexele imune fixate la nivel tisular determin ă:
• Activarea complementului care determin ă eliberarea de
anafilatoxine, factori chemotactici, enzime lizozo male din
fagocitele activate r ăspunz ătoare de reac ția inflamatorie și
leziunile tisulare
Agregarea plachetar ă determin ă formarea de microtrombi care
obstrueaz ă lumenul vascular
Fig.
Manifest ările reac ției HS de tip III
Tip antigen Manifestari
Ag externi Boala serului
Anemia hemolitic ă
Trombocitopenia indus ă de medicamente
Ag microbieni/ virali:
Glomerulonefrita poststreptococic ă,
Poliartrita (în hepatita viral ă B)
Ag tumorali Glomerulonefrita (în carcinoame)
Ag intrinseci
(boli autoimune) Artrita reumatoid ă
Lupusul eritematos diseminat
Tiroidita autoimun ă

303 2.4. Reac ția HS de tip IV (mediat ă celular)
Este un r ăspuns mediat celular care apare tardiv (câteva
săpt ămâni) de la ac țiunea antigenului și determin ă apari ția unor
leziuni locale, în zona de inoculare a antigenului.
Limfocitele activate de tip L.T.citotoxice-efectoar e distrug celula
țint ă care prezint ă pe membran ă antigenul respectiv și determin ă
eliberarea de limfokine care atrag în focar macrofa ge ce induc
fagocitoza și elibereaz ă enzime lizozomale
Manifest ări:
• infec ții granulomatoase (tuberculoza, bruceloza): antigen ul
persist ă în interiorul macrofagelor și se formeaz ă granuloame
în interiorul c ărora se g ăsesc celule de tip epiteloid
dermatita de contact
boli autoimune (tiroidita autoimun ă)
infec ții virale (hepatita viral ă, herpes)
3. R ĂSPUNSUL IMUN ȘI REAC ȚIILE DE
HIPERSENSIBILIZARE ÎN PARODONTOPATII

Placa bacterian ă subgingival ă con țin un complex bacterian care
ofer ă antigenitate prin structura sa dar și prin produ șii de secre ție
(enzime, endo – și exotoxine). În placa subgingival ă predomin ă
bacilii gram negativi a c ăror antigenitate se manifest ă prin
factorul lipolizaharidic și prin endotoxine.
Pentru inducerea r ăspunsului imun de tip reac ție antigen-anticorp
este necesar ă difuziunea acestor antigene în țesutul epitelial
adiacent a c ărui integritate structurala poate fi compromis ă prin
ulcera ții sau chiar prin manevre terapeutice la acest nive l
(detartraj, extrac ții dentare ).
În boala parodontal ă, leziunile existente în stratul profund al
țesutului parodontal determin ă secre ția crescut ă de anticorpi fa ță
de antigenele bacteriene subgingivale. Valorile ant icorpilor care
au fost detecta ți în lichidul san țului gingival sunt propor ționale
cu gradul de lezare al țesuturilor parodontale. Urm ărirea în

304 dinamic ă a titrurilor acestor anticorpi arat ă o sc ădere treptat ă, în
decurs de cateva luni dup ă tratament.
Anticorpii sunt de tip Ig G și Ig M și au o capacitate crescut ă de
activare a complementului.
Ig G au de asemenea o capacitate crescut ă de opsonizare și au
rol de ap ărare a țesutului parodontal. Anticorpii din clasa IgG
sunt secreta ți în cantitate crescut ă în șan țul gingival, printr-un
mecanism de tip r ăspuns imun secundar, datorit ă stimulilor
antigenici persisten ți din placa subgingival ă în cazul formelor
cronice a parodontopatiilor.
Ace ști anticorpi sunt sintetiza ți de c ătre limfocitele B prezente la
nivelul țesutului parodontal (r ăspuns imun umoral) iar o cantitate
semnificativ ă ajung aici pe calea sanguin ă de la nivelul organelor
limfoide.
Capacitatea de ap ărare a anticorpilor din san țul gingival poate fi
alterat ă de c ătre proteazele bacteriene care pot fixa fragmentul
Fc al Ig inhibând astfel capacitatea de opsonizare.
Răspunsul imun celular este declan șat sub ac țiunea mitogenic ă a
antigenelor care stimuleaz ă activarea limfocitelor T care se
transform ă în limfocite T citotoxice și stimuleaz ă eliberarea de
limfokine și secundar a mediatorilor inflamatori la locul inva ziei
bacteriene.
În parodontite, a fost eviden țiat un num ăr semnificativ de
limfocite T de și mai redus decât în gingivite și o sc ădere a
subpopula ției de limfocite Th2, respectiv a raportului de
limfocite CD4/CD8.

Reac țiile de hipersensibilizare în boala parodontal ă
Reac ția de hipersensibilizare de tip I (anafilactic ă) a fost
asociat ăcu boala parodontal ă. Se activeaz ă mecanismul imun
mediat de Ig E care sub ac țiunea antigenic ă determin ă activarea
mastocitelor și degranularea lor cu eliberarea histaminei,
mediator inflamator implicat în acest tip de hipers ensibilitate.
Experimental, în țesutul parodontal lezat s-au eviden țiat cantit ăți
semnificative de Ig E și de histamin ă, iar testarea acestor pacien ți
prin intradermoreac ție la antigene extrase din bacterii asociate
bolii parodontale a dovedit r ăspuns pozitiv.

305 Reac ția de hipersensibilitate de tip II (de tip citotoxi c ă –
citolitic ă) apare în formele cronice de parodontopatii în car e se
activeaz ă mecanismele autoimune care vor între ține și amplifica
leziunile parodontale.
Reac ția de hipersensibilizare de tip III (ARTHUS) a fost
reprodus ă experimental, doar la animale, în cazul gingivitel or
cronice care a determinat distruc ții ale colagenului și resorb ție
osoas ă.
Reac ția de hipersensibilizare de tip IV ( întârziat) est e mediat ă de
limfocitul T și poate fi implicat ă în producerea bolii parodontale.
Producerea de citokine în exces în țesuturile parodontale poate
explica apari ția acestei st ări de hipersensibilizare.

Biocompatibilitatea materialelor dentare
Reac țiile alergice sau toxice care pot apare la utiliza rea
diferitelor materiale dentare pot fi determinate de :
• Amalgam
• Aliajele din nichel pot cauza eczema de contact. Be riliul
din unele aliaje cu nichel este cancerigen
• Monomerul acrilic din acrilatul slab polimerizat sa u
autopolimerizabil. Se manifest ă prin glosalgie
• Epimina din materialele pentru amprentare cu poliet erice
• Fluorul în exces poate fi toxic
4. BOLILE AUTOIMUNE

Defini ție: boli caracterizate prin orientarea r ăspunsului imun
împotriva unor antigeni proprii (self)
Patogenie:
Mecanismul patogenic de baz ă în producerea bolilor autoimune
este alterarea self-toleran ței (lipsa r ăspunsului imun fa ță de
antigenii endogeni) ce duce la declan șarea RI împotriva
propriilor țesuturi (leziunile celulare și tisulare se produc prin
cele 4 tipuri de reac ții de hipersensibilitate)
Alterarea self-toleran ței se produce datorit ă urm ătoarelor
mecanisme:
Eliberarea de antigeni sechestra ți (ascun și)
• Ag sechestra ți sunt Ag separa ți de celulele imunocompetente

306 prin bariere structurale
lezarea barierelor biologice prin factori traumatic i sau
inflamatori determin ă eliberarea în circula ție a Ag care,
recunoscu ți ca non-self, vor declan șa sinteza de autoAc
bolile autoimune care se produc prin acest mecanism sunt:
azoospermie cu infertilitate (prin ruperea membrane i bazale a
tubilor seminiferi cu eliberarea Ag din sperm ă)
miocardita autoimun ă (prin lezarea sarcolemei cu eliberare de
Ag)
oftalmia simpatic ă (prin lezarea globului ocular și eliberare de
Ag)
Alterarea fizic ă, chimic ă sau biologic ă a proteinelor din
organism
• proteinele sunt recunoscute ca non-self și devin imunogene
acest mecanism intervine în patogenie:
prin alterarea fizic ă (razele solare UV): dermatita de
fotosensibilizare
prin alterarea chimic ă (substan țe chimice ce se fixeaz ă pe
proteinele dermice care devin imunogene): dermatita de contact
prin alterarea biologic ă, conduce la infec ții cu ARN virusuri
Formarea de anticorpi cross-reactan ți
• unii Ag exogeni au structur ă asem ănătoare cu anumi ți Ag
endogeni. De aceea Ac secretati si indreptati impot riva Ag
exogeni pot reac ționa incruci șat cu Ag endogeni.
acest mecanism intervine în patogenia miocarditei r eumatismale
(proteina streptococic ă M este asem ănătoare cu proteinele din

307 miocardul uman)
Muta ții în celulele imunocompetente
• apar la unii pacien ți cu limfoame sau plasmocitom, când în
urma prolifer ării maligne a țesutului limfoid pot ap ărea
muta ții ale limfocitelor
proliferarea clonei mutante determin ă apari ția autoAc
monoclonali
Tulbur ări de modulare (reglare) a r ăspunsului imun
• intensificarea activit ății LT helper duce la activarea excesiv ă a
LB și cre șterea sintezei de autoAc
Factori genetici
5. IMUNODEFICIEN ȚE
Imunodeficien țele se caracterizeaz ă prin susceptibilitate crescut ă
pentru infec ții datorit ă sc ăderii capacit ății de ap ărare
specific ă/nespecific ă a organismului.
• Imunodeficien țele pot fi mediate celular (infec ții virale care
apar la na ștere) sau pot fi mediate umoral (infec ții de natur ă
bacterian ă) în copil ărie sau adolescen ță
Clasificare:
• ID primare (genetice) datorit ă alter ării func ționale a
limfocitelor
ID secundare unor afec țiuni:
• malnutri ție, hipoproteinemie
prematuritate
terapie anticanceroas ă
limfoame, leucemia limfoid ă
sindromul imunodeficien ței

308 6. TRANSPLANTUL ȘI FENOMENUL DE
REJET
În func ție de rela ția genetic ă dintre donator și receptor, grefa
(transplantul) poate fi:
• autogrefa (acela și individ)
izogrefa (gemeni univitelini)
alogrefa (indivizi din aceea și specie)
xenogrefa (indivizi din specii diferite)
În cazul alo- și xenogrefei, antigenele țesutului grefat
recunoscute sunt considerate non-self, ceea ce dec lan șeaz ă
răspunsul imun umoral și/sau celular determinând respingerea
(rejetul) grefei.
Aloantigenele cu rol major în histocompatibilitate sunt:
• antigenele grupelor sanguine ABO
antigenele sistemului HLA (sinteza lor este control at ă de genele
complexului major de histocompatibilitate situate î n regiunea 21
a bra țului scurt a cromozomului 6). Exist ă trei clase de HLA,
cele din clasa II sunt implicate în mecansimul imun din rejetul de
gref ă.
Rolul principal în rejetul de gref ă îl are limfocitul T
(subpopula ția LT helper și cele citotoxice).
Procesul de rejet cuprinde dou ă etape: cea de sensibilizare și
etapa efectoare. În func ție de momentul apari ției reac ției imune
răspunzatoare de respingerea grefei, rejetul se clasi fic ă în:
Rejet supraacut : respingerea grefei apare în câteva minute sau
ore dup ă revascularizare prin mecanism imun de tip umoral
Rejet acut: respingerea grefei în decurs de zile sau luni prin
mecanism de tip celular
Rejet cronic: apare la pacien ții supu și terapiei imunosupresive,
tardiv, dup ă ani de zile.

309