Deseurile sau reziduurile sunt resturi de diverse nature (organice sau anorganice, substante) rezultate din diverse procese pe care consumatorul are… [604155]

1.1. Definitia deseurilor
Deseurile sau reziduurile sunt resturi de diverse nature (organice sau anorganice, substante)
rezultate din diverse procese pe care consumatorul are obligatia de a le inlatura.
Conform art. 1 – Directiva 75/442 C. E. din 15. 07. 1975, deseul reprezinta orice substanta
sau obiectul al carui detinator il arunca, are intentia sau obligatia de a -l arunca sau depune intr -un
spatiu de depozitare (sac menajer → container → depozit).
In procesul de depozitare a deseului trebuie sa se desfasoare operatiunea de sortare a
partilor utile, cum ar fi: plasticul, hartia, metalul. Ceea ce ramane senumeste deseu final. Acest tip
de deseu poate fi tratat prin comprimare sau incinarare, pentru a fi depozitate. Conform legii
franceze (1992) aferentă acestui domeniu, este considerat deșeu final, un deșeu rezultat sau nu din
acțiunea de tratare, care nu mai este posibil de a fi prelucrat în condițiiile tehnice și economice
actuale, în special, prin ext ragerea părții utile sau prin reducerea (diminuarea ) caracterului său
dăunător.

Fig. 1.1. Ciclul de viață de la extracție la producție, consum și deșeuri (Mediul în Europa la a patra
evaluare, Nr. 1/2007, Cap. 6, Consumul și producția durabilă, EEA )
Deseul mai poate fi definit astfel: ultima etapa dintr -un ciclul de viata al unui produs
reprezinta deseul (intervalul de timp intre data de fabricatie si data cand acesta devine deseu).

Fig.1.2. Fluxul de deșeuri (prelucrat după State of the environme nt report No 3/2003, Cap. 7., Waste
generation and management, EEA)

1.1.1. Clasificarea Deseurilor
La nivel european s -a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deșeurilor precum
și metode standard de gestionare a deșeurilor, sarcină ce întâmpină di ficultăți datorită unor cauze
cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete, a unui sistem de
monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio -economică a unor state. Ca un exemplu
concludent, în România pâna în anul 2 007, anul aderării la UE, nu a existat o bază credibilă de
date, pentru monitoringul deșeurilor la nivel național.
Deșeurile pot fi clasificate in funcție de mai multe criterii:
 în funcție de proveniența lor;
 în funcție de consistență;
 în funcție de bio degradabilitatea lor.
După sistemul EEA (European Environment Agency) deșeurile pot fi impărțite în
următoarele categorii: deșeuri periculoase; deșeuri municipale; nămoluri de epurare; deșeuri de la
ambalaje, deșeuri de la producerea energiei electrice, d eșeuri electronice.
Principalele sectoare economice care sunt mai importante în generarea deșeurilor sunt:
a) industria: industria energetică, industria chimica, industria de prelucrare;
b) minerit;
c) construcții si demolări;
d) deșeuri generate de activități medicale;
e) activități agricole;
f) deșeuri municipale.
În funcție de compoziția lor, deșeurile mai pot fi clasificate: deșeuri organice, deșeuri
anorganice; deșeuri din hârtie și carton; deșeuri din mase plastice; deșeuri din sticlă; deșeuri
metalice.
a) Deseurile provenite din activitatile industriale

Diferitele activități industriale constituie surse de poluare, importante de luat in calcul, de
la procesul de exploatare a materiei prime și prelucrare, până la depozitarea materi alelor reziduale.
Atunci când vorbim despre industria prelucrătoare considerăm diferitele activități de
producție: din industria alimentară, industria băuturilor, industria forestieră, industria textilă.
Industria energetică, care are doua mari ramuri: p roducerea de energie și energetica
nucleară, are un impact semnificativ asupra mediului precum si asupra sănatății umane. În ceea ce
privește problema generării deșeurilor, în procesul de producere a energiei electrice se consideră
în primul rând depozitar ea haldelor de steril, rezultate în urma exploatării cărbunilor, care au un
impact semnificativ asupra ecosistemelor terestre, a apelor subterane dar și emisiile din procesul
de rafinare al petrolului. Industria energeticii nucleare a luat un mare avânt în ultimul secol, marile
puteri militare sunt din ce în ce mai preocupate de dezvoltarea acestei ramuri, însă generarea și
depozitarea deșeurilor radioactive rezultate, foarte periculoase, ridică mari probleme.
Industria chimica, are un potențial mare de po luare, genereaza compuși chimici organici și
anorganici toxici. Printre aceștia putem enumera: fenoli, fluoruri, aldehide, pesticide, solvenți
clorurați, materiale plastice, cianuri; care poluează toate tipurile de ecosisteme.
b) Deseurile provenite din mine rit
În urma extracției de minereuri rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci,
minereuri ce nu mai sunt utilizate, zguri, care sunt de obicei depuse la gura minelor sau sunt
depozitate în halde de steril. Deșeurile de acest tip sunt foarte pe riculoase din cauza substanțelor
toxice conținute, mai ales metalele grele, poluează ecosistemele terestre, apele de suprafață și cele
subterane (prin scurgeri și infiltrări) și cel mai grav este faptul ca efectele persistă timp îndelungat.
c) Deseuri din co nstructii si demolari
Aceste deșeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării,
renovărilor de clădiri. Deșeurile provenite din construcții și demolări reprezintă o buna sursă de
materie secundara, însă, din păcate nu toate țăr ile le reciclează, așadar, ele sunt depozitate,
constituind surse de poluare. Un material foarte periculos se consideră a fi azbestul, ce provine din
renovarea sau demolarea construcțiilor vechi.
d) Deseuri generate de activitatile medicale
Deșeurile medical e infecțioase (DMI) au un impact semnificativ atât asupra mediului cât
și asupra sănătății umane. Ele pot fi grupate în trei mari clase: deșeuri infecțioase, unde intră
tifoane, bandaje, lenjerie, manuși chirurgicale etc. ; deșeuri înțepătoare: seringi, ac e, lamele, cuțite
și deșeuri menajere: deșeuri din hârtie, carton, mase plastice, sticla. Aceste deșeuri trebuiesc
neapărat sterilizate, mărunțite și apoi depozitate.
e) Deseuri din activitati agricole
Activitățile agricole generează de asemenea deșeuri, ace stea sunt constituite din resturi
vegetale, dejecțiile animalelor, si necesită o atenție deosebită din cauza faptului că pot reprezenta
o sursă de ingrașăminte sau pot fi folosite ca și combustibili însă numai dacă sunt gestionate corect.
f) Deseuri municipa le
Nu există o definiție unanim acceptată în ceea ce privește deșeurile municipale, în general
variază de la o țară la alta, chiar și de la o regiune la alta. Conform EEA (European Environment
Agency), deșeurile municipale sunt considerate a fi acele deșeu ri rezultate din gospodării, colectate
de municipalități, deșeuri menajere, dar și acelea colectate de la instituții, intreprinderi mici, școli,
deșeuri care sunt similare cu cele colectate de la gospodării

1.2. Managementul Deseurilor

Tendințele în ceea ce privește managementul deșeurilor, promovate de EEA (European
Environment Agency) și adoptate de majoritatea statelor membre UE sunt reprezentate de:
 minimizarea și prevenirea cantităților de deșeuri;
 reciclarea;
 incinerarea;
 depozitarea;
Strategia univ ersală este aceea de a minimiza cantitatea de deșeuri respectiv cea de resurse
naturale utilizate, si de maximizare a fluxului de reciclare a materiei si energiei.
Cele mai acceptate și promovate metode în gestionarea deșeurilor sunt minimizarea
cantități lor de deșeuri si reciclarea. Minimizarea ține mai mult de o parte conceptuală, mult
utilizată în zilele noastre și se incearcă a fi susținuta prin diferite instrumente: perceperea taxelor.
De asemenea intervin și alți factori, cum ar fi: comportamentul oa menilor, gradul de dezvoltare al
societății, atitudini, concepții, nivelul de educație.
Cea mai utilizată metodă a fost și este in continuare în unele țări, aceea de depozitare a
deșeurilor, în ciuda faptului că prezinta cele mai multe efecte negative. Ac est lucru poate fi pus pe
seama gradului de dezvoltare al țărilor, al comportamentului și atitudinilor societății civile și
autorităților; precum și existența instrumentelor legale, a factorilor politici. De exemplu, țările în
curs de dezvoltare, au ca str ategie politică, dar și scop general, dezvoltarea economică, lăsând
problemele legate de mediu, pe o poziție inferioară. Într -adevăr, în țările cu o industrie puternică,
țări care reprezintă forțe economice, consumul de resurse și producția sunt mult mai m ari, și
implicit cantitatea de deșeuri este in consecința, însă își pot dezvolta și aplica tehnologii moderne
de gestionare a deșeurilor și în același timp le diferențiază net nivelul de educație, dar și măsura în
care sunt dispuși să accepte anumite instr umente.

Fig.1.3 . Ierarhia deseurilor
1.2.1. Minimizarea si prevenirea cantitatilor de deseuri
Conform standardelor europene, prioritățile în ceea ce privește tratarea deșeurilor, sunt
după cum urmeaza: în primul rând prevenirea deșeurilor, apoi reciclarea lor, recuperarea deenergie
și în final depozitarea.
Pentru a putea descrie această metodă de gestionare a deșeurilor trebuie mai întâi sădefinim
termenii, să vedem în ce context ne aflăm. Astfel, prevenirea deșeurilor reprezintăprevenirea,
reducerea la sursă a fluxului de deșeuri și reutilizarea produselor. Minimizareafluxului de deșeuri
se referă și la măsuri de gestionare a deșeurilor, cum ar fi scăderea gradului de toxicitate (deșeurile
periculoase) și reciclarea (conform EEA).

Aceste metode trebuiesc susț inute de factorii politici de la nivel regional la cel național și
adaptate în funcție de problemele existente. În orice caz din cauza fluxului crescând de deșeurieste
din ce în ce mai greu pentru toate țarile să se ocupe de această problemă. Fiecare țară trebuiesă
adopte strategii adecvate pentru a reuși să reducă cantitățile de deșeuri și implicit
epuizarearesurselor. Un raport al Agenției Europene de Mediu (EEA, Topic Report 2/2002, Case
studies on waste minimisation practices in Europe) prezintă zece ca zuri în care unele țări europene
au reușit să găsească soluții pentru prevenirea și minimizarea cantităților de deșeuri. Cele mai
importante măsuri se consideră a fi:
 responsabilitatea producătorilor, în ceea ce privește ambalajul produselor;
 acordurile v oluntare;
 instrumentele legislative;
 programele informative;
 taxele pe deșeuri;

Fig.1.4. Minimizarea cantităților de deșeuri (prelucrat după Topic report No 2/2002, Case studies on
waste minimisation practices in Europe, EEA)
1.2.2. Reciclarea
Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficiența folosirii resurselor
șiimpactul asupra mediului. Deșeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil,
ci o sursa importanta de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai
multreciclarea și avantajele în ceea ce privește utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea
deșeurilereprezintă o sursă regenerabilă de energie. Această metodă consideră
clasificareadeșeurilor în funcție de componența lor, re spectiv in funcție de existența lor ca posibile
resursesecundare. Conform normelor europene, metoda reciclării poate consta în: reciclarea
materiei șireutilizarea energiei.
Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea material elor din
deșeuri. Reciclarea materialelor ca metodă include reciclarea materiilor și reciclarea biologică cu
compost (proces aerob) și fermentare (procesanaerob). Pe cand reciclarea deșeurilor
biodegradabile (referindu -se la compostare și digestie anaerobă ) are puține trasături comune cu
ceea ce presupune reciclarea propriu -zisă a materialelor
Reciclarea deșeurilor presupune o serie de activități: colectarea, transportul deșeurilor,
prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunțire sau compactare, va lorificareamaterialelor
și prelucrarea finală. În ceea ce privește colectarea și transportul, numeroase studiis -au axat pe
evaluarea impactului asupra mediului pentru fiecare activitate întreprinsă și pe eficiența
economică.

Reciclarea și valorificarea en ergetică presupune recuperarea energiei din deșeuri. Este un
proces ce constă în arderea deșeurilor în instalații speciale cu scopul de a converti energia în
energie electrică. Incinerarea deșeurilor reperezintă procesul prin care are loc recuperarea energ iei,
care altfel ar fi fost produsă din arderea combustibililor fosili, cărbuni sau gaze natural, adică
resursele naturale pot fi economisite și utilizate rational.

Fig.1.5. Transportul deșeurilor
1.2.3. Incinerarea
Incinerarea se poate aplica atat deseurilor municipale colectate in amestec cat si numai
fractiei de deseuri reziduale. Insa, compozitia deseurilor municipale este prepoderent
biodegradabila, iar aceasta impiedica incinerarea deseurilor municipale fara alti combustibili,
conducand la cresterea cost urilor de incinerare pe tona de deseuri municipale. De aceea este
indicata incinerarea deseurilor reziduale din deseurile municipale, deseurile reziduale reprezentand
deseurile ramase dupa sortarea deseurilor reciclabile, respectiv deseurile ce nu mai pot fi reciclate
material.
Pe langa deseurile reziduale sau municipale, incineratoarele pot accepta orice tipuri de
deseuri. In functie de tipul deseurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Pentru
deseurile periculoase, incineratoarele trebui e sa atinga o temperatura de ardere mult mai ridicata
decat in cazul incinerarii deseurilor nepericuloase.
Structura de principiu si modalitatea de functionare a unei instalatii de incinerare a
deseurilor este explicata in baza catorva componente si agreg ate ale instalatiei. Acestea sunt oferite
de numerosi producatori, fiecare executie diferind corespunzator. Insa derularea principiala a
incinerarii si fluxul materialelor difera de la o instalatie la alta, iar pentru diversi producatori,
numai in mica mas ura. O instalatie de incinerare a deseurilor consta din urmatoarele domenii de
functionare, expuse in continuare:
 preluarea deseurilor;
 stocarea temporara, pretratarea (daca este necesara);
 alimentarea in unitatea de incinerare;
 eliminarea si tratarea c enusei reziduale;
 tratarea si valorificarea emisiilor.

Fig. 1.6. Schema de functionare a unui incinerator
1.2.4. Depozitarea
Depozitarea este prima si cea mai veche, deci și cea mai uzuală încă (din păcate) metodă
de gestionare a deșeurilor. A apărut ca necesitate de urgență față de impactul tot mai accentuat pe
care-l determinau deșeurile generate de societatea de consum în mar ile aglomerări urbane. A avut
ca susținere de bază principiile conform cărora se putea miza pe capacitatea de autoepurare a
naturii, sau că deșeurile odată acoperite cu pământ nu mai prezintă pericol pentru mediu și
comunități, sau altfel spus, iresponsabi l, ceea ce nu se vede nu există. Peste timp aceste principii
s-au dovedit a fi false.
De la depozitarea deșeurilor de -a valma și fără măsuri de protecție adecvate s -a trecut la
depozitarea ecologică, adică o metodă care prin măsurile constructive adoptate să reducă acțiunea
factorilor de risc până la limitele admisibile, stabilite prin normative bine fundamentate.
Depozitele de deșeuri, în general, sunt spații de cantonare igienică și ecologică definitivă
ale reziduurilor ce nu mai pot fi reciclate sau in cinerate, deci spații nepoluante pentru comunitățile
umane adiacente și factorii mediului ambiant. În consecință, orice depozit de deșeuri trebuie să
asigure:
 fluxuri tehnologice igienice și bine organizate, atât în interior cât și în afara
amplasamentului ;
 intercepția (colectarea) și evacuarea la nivelul acoperișului a precipitațiilor
atmosferice pentru a opri eventualele infiltrații către corpul depozitului;
 colectarea și arderea gazelor rezultate din procesul de descompunere ale deșeurilor;
 colectarea / drenarea infiltrațiilor provenite din umiditatea proprie a deșeurilor
(levigatului) pentru a împiedica fluxul acestora spre subteran;
 încadrarea civilizată în contextul general al mediului ambiant.
Cu toate problemele pe care la crează (impactul asupr a mediului, impactul social și cel
asupra sănătății populației) depozitarea a rămas încă cea mai uzitată metodă de procesare a
deșeurilor. Explicația constă în avantajele pe care le prezintă. Acestea sunt:
 costuri sensibil reduse prin comparație cu celelal te metode;
 posibilitatea exploatării producției metanului rezultat din procesul descompunerii
deșeurilor de natură organică;
 posibilitatea recuperării și valorificării părții utile din conținutul deșeurilor;

Fig.1.7 . Ierarhia gestionării deșeur ilor

1.3. Impactul deseurilor asupra mediului
In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri
se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea
publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si
industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:
 modificari de peisaj si disconfort vizual;
 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafata;
 modific ari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile
invecinate.
Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de
evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica expl oatarea pe celule si
acoperirea cu materiale inerte.
Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la
poluarea acestora cu substante organice si suspensii.
Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor
subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si
apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza
asupra folosintei a cestora.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este
un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de “dezvoltare
durabila”, se intinde pe durata a cel putin doua generatii dac a se insumeaza perioadele de
amenajare (1 -3 ani), exploatare (15 -30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15 -20 ani).
In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata
afectata acestei folosinte a unui numar d e 30 -300 specii/ha, fara a considera si populatia
microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:
 in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
 unele mamifere, pas ari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc
hrana in gunoaie (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii
depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zo nei de sarcini tehnologice nu va
mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata.
Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si
diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.
Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita
continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi,
uleiuri uzate.
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice,
produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu
deseuri solide orasenesti. Aceasta si tuatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii
inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor
degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea
mediului.
Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna
cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic,
recuperarea lor este dificila.
Problemele cu care se confrunta ges tionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:
 depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea
finala a acestora;
 depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea
locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
 depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului,
conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
 depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate
corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea
prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si
cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs;
drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute,
mijloacele de transport nu sunt spalat e la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute
cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
 terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care
nu mai pot fi utilizate in scopuri agr icole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt
afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
 colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung
pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierza ndu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie,
sticla, metale, materiale plastice);
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea
unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea
acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de
prezenta deseurilor.
1.3.1. Impactul deseurilor municipale asupra mediului
Nu există o definiție unanim acceptată în ceea ce privește deșeurile municipale, în
generalvariază de la o țară la alta, chiar și de la o regiune la alta. Conform EEA, deșeurile
municipale sunt considerate a fi acele deșeuri rezultate din gospodării, colec tate de municipalități,

deșeuri menajere, dar și acelea colectate de la instituții, intreprinderi mici, școli, deșeuri care sunt
similare cu cele colectate de la gospodării.
Se manifesta deosebit de variat, datorita numarului mare de nocivitati continute in aceste
deseuri. Reziduurile sunt cele mai importante surse de raspandire a infectiilor, datorita continutului
lor mare de microorganisme, printre care si agenti patogeni. In conditii prielnice, agentii patogeni
pot trai in reziduuri chiar cateva luni, de unde patrund in sol si apa, dand nastere la infectii
numeroase, directe. Cateva din maladiile provocate de acestea sunt: Salmonella typhi – febra
tifoida; Salmonella paratifi – febra paratifoida; Schigella disenteriae – dizenteria baciliara;
Microbacter ium tuberculosis – tuberculoza; Clostridium tetani – tetanos; Vibriocholerae -holera;
Polimelitis virus – paralizie infantila; etc.
Solul, apele de suprafata si subterane, precum si atmosfera sunt cele mai grav afectate de
reziduuri, efectele acestora fii nd regasite la mari distante. In mod similar prin intermediul apei,
aerului si solului, microbii sunt raspanditi, de asemenea, la distante mari, de unde apoi tot prin
intermediul apei, aerului si solului, etc ajung in organismul uman. Pe calea aerului, toa te gazele
nocive, rezultate in urma descompunerii substantelor organice din deseuri (metan, amoniac,
hidrogen sulfurat, scatol, indol, etc) sunt inhalate si pot prejudicia sanatatea umana intr -un mod
mai mult sau mai putin grav; in aceeasi masura mediul es te prejudiciat si prin produsele de ardere
– fum, fumigene, cenusa, etc.
Reziduurile periculoase pot provoca imbolnaviri de orice fel, de la raceli banale pana
la tuberculoza, cancer, etc.
1.3.2. Impactul depozitelor de deseuri asupra mediului
Conform EE A, impactul depozitelor asupra mediului este reprezentat de:
 poluarea solurilor prin emisii de nutrienți, metale grele, compuși toxici rezultați din
levigatul depozitelor de deșeuri;
 reducerea suprafețelor de teren din cauza construcțiilor depozitelor;
 poluare prin emisiile de gaze cu efect de seră datorate atât tratării deșeurilor din
depozit cat și rezultate din diferite tehnici neconforme;
 poluarea apelor subterane datorate scurgerilor din depozitele de deșeuri la care se
adaugă poluarea terenurilor inve cinate;
 intensificarea utilizării vehiculelor mari pentru transportul deșeurilor.
Populația umană, consideră depozitele ca sursă de poluare a aerului, a apelor de suprafață,
a solurilor, prin scăderea fertilității solurilor, schimbări în biocenozele terenu rilor din apropierea
depozitelor și nu în ultimul rând disconfort vizual, olfactiv. Aceste viziuni trebuiesc evaluate
înaintea construcțiilor depozitelor, de către factorii de decizie, în vederea adoptării metodelor de
management ale deșeurilor.
Până în a nii ’70, gestionarea deșeurilor era bazată pe o singură metodă și anume
depozitarea, care consta în colectarea și depozitarea propriu -zisă a deșeurilor. Cu timpul au început
să fie propuse, analizate și adopatate diferite strategii care aveau în vedere obț inerea beneficiilor
economice. Ceva mai târziu, problema impactului deșeurilor asupra mediului devine pregnantă,
atenția factorilor politici și a multor studii de specialitate îndreptându -se spre evaluarea impactului
de mediu a diferitelor strategii de ges tionare a deșeurilor și analiza costurilor economice ale
acestora în raport cu beneficiile de mediu. Depozitarea simplă a deșeurilor se dovedește a fi cea
mai puțin eficientă metodă, mai ales din punct de vedere al poluării mediului, astfel sunt introduse
noi metode de management al deșeurilor, mai complexe care să reducă riscurile de poluare.
Deșeurile nu mai sunt doar colectate ci și sortate, nu doar depozitate ci valorificate, reciclate,
incinerate, și abia apoi depozitate. Așadar, se impune un managemen t rațional al deșeurilor care

are ca scop utilizarea celor mai avantajoase metode, atât din punct de vedere al impactului asupra
mediului cât și al analizei cost -beneficiu, pentru reutilizarea resurselor și energiei. De asemenea
depozitele de deșeuri trebu iesc proiectate astfel încât sa poată fi recuperată energia din deșeuri, iar
emisiile sa fie în cantități cât mai mici, acest lucru poate fi fezabil dacă se adoptă diferite metode
de tratare a deșeurilor înainte de depozitare, cum ar fi tratarea mecanico -biologică și tratarea
termică. Cu toate acestea, majoritatea țărilor nu se conformează acestei norme, depozitarea
continuând să fie cea mai utilizată metodă pentru gestionarea deșeurilor.
Depozitele de deșeuri pot fi împărțite în doua mari clase: depozite ce presupun recuperare
energetică (recuperarea biogazului), și depozite fără recuperare energetică. Numeroase studii au
fost realizate cu scopul de a evalua dezavantajele și riscurile pe c are le ridică depozitele de deșeuri,
iar metodologia de abordare este reprezentată de LCA. LCA este un model important care permite
evaluarea potențialului impact, total, al fiecărei metode de management al deșerilor. Beneficiile
LCA în analiza sistemelor de management a deșeurilor constă în primul rând în furnizarea de
informații cuprinzătoare a proceselor implicate și a impactului preconizat și împreună cu analiza
cost-beneficiu și cost -eficienței problemele de mediu (problema deșeurilor în cazul de față) pot fi
abordate holistic.
LCA a câștigat importanță în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, mai ales în
compararea mai multor parametri din diferitele opțiuni de tratament și fluxul de produse, și a
devenit principalul instrument de suport decizional al factorilor politici la toate nivelurile, fiind
așadar un instrument de evaluare de mediu puternic și permite aprecierea beneficiilor de mediu ale
fiecărei metode de tratare a deșeurilor și identificarea punctelor slabe ale acestora, care trebuiesc
îmbu nătățite.
LCA cuprinde patru etape majore: scopul și definirea domeniului de aplicare, inventarierea
ciclului de viață și impactul preconizat, analiza și interpretarea rezultatelor. În ceea ce privește
depozitele de deșeuri, acestea, conduc la emisii polua nte, care constă în levigat și gaze, ce trebuiesc
tratate, respectiv colectate pe perioade lungi de timp și necesită control prin tehnici sofisticate si
metode de tratament chiar și după închiderea depozitelor.

Fig. 1.8. Fluxul de emisii de gaze și levi gat,

După cum se observă din figura de mai sus, studiul realizat, consideră ca principale emisii,
cele din levigat, survenite în urma precipitațiilor care ajung în depozitul de deșeuri și emisiile de
gaze care apar din deșeuri organice. Gazul din depozite este constituit din: metan și dioxid de
carbon cu urme de substanțe organice precum benzen și toluen. Tratamentul de eficiență pentru
toate substanțele din depozitele de deșeuri colectate de gaz sunt presupuse a fi între 98% și 99%.
De asemenea pentru met an, care este un gaz cu efect de seră important, eficiența tratamentului este
definit a fi de 98%. Fluxul de levigat este definit pentru segmentele de patru generații în cazul în
care cantitatea cea mai mare de levigat este emisă în faza de umplere și cea mai mică după
închidere. Generarea levigatului depinde de precipitațiile medii anuale și de tipul de acoperire al
depozitului de deșeuri. Compoziția levigatului este considerată a fi următoarea: oxigen chimic și
biologic, suspensii solide, diferitți compuș i chimici: fosfați, amoniac, xilen, dicloruri de etilenă,
toluen, benzen, cloroform, arsenic, plumb, mercur, seleniu. Tratarea și colectarea levigatului este
foarte importantă, deoarece după aceste operații acesta este condus în ape de suprafață. Rezultate le
pentru evaluarea impactului asupra mediului arată că gazele din depozitele de deșeuri contribuie
cel mai mult la poluare, mai ales dacă se pune problema gazului necolectat, care din cauza
metanului conținut contribuie semnificativ la încălzirea globală și la diminuarea stratului de ozon.
Această idee este susținută demonstrează că este extrem de importantă colectarea de o eficiență
maximă a gazelor de depozit și a levigatului deoarece efectele negative sunt prezente în toate
compartimentele. Studiul aces tora consideră clasificarea depozitelor de deșeuri în funcție de
tehnologiile de tratare pe care le presupun: depozite deschise, depozite de deșeuri convenționale,
depozitele cu recuperare de energie, depozitele de deșeuri tip bioreactor, depozite cu trata re
termică și depozite cu tratare semi -aerobă. Folosind de asemenea EASEWASTE, au concluzionat
că un impact semnificativ asupra mediului îl au depozitele deschise. Colectarea gazului și a
levigatului au o importanță semnificativă, toate riscurile asociate (reprezentate prin indicatorii
standard) fiind diminuate. De asemenea, este demonstrat faptul ca depozitele de deșeuri care
presupun recuperare energetică au un impact asupra mediului mai redus, spre deosebire de
depozitele obișnuite, acest lucru rezultă d in analiza contribuției fiecărui tip de depozit la încălzirea
globală sau oxidări fotochimice, observându -se în cazul depozitelor cu recuperare energetică o
reducere de 50%.
Importanța tratării deșeurilor înainte de a fi depozitate (fie că este vorba de tr atare termică
și recuperare de energie, fie că vorbim despre tratare mecano – biologică) deoarce o depozitare
simplă (colectarea și îngroparea deșeurilor care vor fi descompuse anaerobic) presupune emisia
următoarelor gaze: CH4, CO2, H2S, HCL, HF și punctea ză cele mai importante avantaje:
 reducerea masei deșeurilor și a volumului;
 evitarea emisiilor în atmosferă a gazelor cu efect de seră prin inactivarea biologică
a proceselor biochimice și în același timp evitarea degajării mirosurilor neplăcute;
 reducerea suprafețelor de teren ocupate de depozitele de deșeuri;
 imobilizarea contaminanților, în vederea reducerii contaminării levigatului.
1.4. Gestionarea deseurilor in municipiul Bucuresti
In prezent colectarea separata a deseurilor in Municipiul Bucuresti se deru leaza prin
intermediul proiectelor pilot derulate de operatorii de salubrizare.
Prin aceste proiecte pilot s -au amplasat pe domeniul public containere pentru deseuri de
hartie -carton, sticla, plastic astfel:
 in 431 locatii containere de 1.1 m3
 in 54 locati i containere tip iglu de 1,2 m3,
 in 376 locatii containere tip iglu de 2,5 m3,

 in 113 locatii containere tip iglu de 3 m3
De asemenea, s -au distribuit saci, containere, europubele pentru colectarea separata a
deseurilor recuperabile de la asociații de proprietari, unitați de învățământ și agenți economici.
Separarea deșeurilor în afara sistemelor pilot se efectuează în stații de sortare detinute de
operatorii de salubrizare si de administratorii depozitelor de deseuri.
Deseurile vegetale rezultate din d eseurile municipale sunt predate la Stația de prelucrare și
tocare a materialelor vegetale a Administrației Lacuri Parcuri și Agrement București cu o
capacitate de 10.000 t/an.
1.5. Deseuri municipale
Deseurile produse pe teritoriul localităților, ca rezultat al activității umane poartă numele
generic de deșeuri municipale. Aceste deșeuri cuprind deșeurile provenite din gospodăriile
populației, cele colectate pe străzi, rezultate din curățirea spațiilor publice, străzi și piețe, grădini,
parcuri, cimitire, etc. Deșeurile provenite din unități comerciale, instituții, hoteluri, restaurante,
precum și o parte a deșeurilor provenite din unități industriale, în special acelea care nu rezultă din
procese tehnologice propriu zise, poartă numele generic de deșeuri asimi labile celor municipale.
Tot aici se includ și deșeurile provenind din unități medicale, dar care nu au legătură cu actul
medical propriu zis, rezultând îndeosebi de la prepararea hranei pacienților și a personalului de
deservire, în funcție de specificul unității
1.6. Compozitia elementara a deseurilor municipale
Principala caracteristica a deseurilor menajere este aceea ca sunt foarte eterogene, cu
variatii mari de la o localitate la alta, functie de anotimp, pozitie geografica, gradul de dezvoltare,
specific ul si nivelul de viata.
Datorita acestui fapt, compozitia chimica a deseurilor menajere este foarte variabila, ceea
ce face necesara determinarea unei compozitii medii pe ani, sezoane, mai ales cand se pune
problema valorificarii sau depozitarii acestora p rin metode ecologice.
Deseurile municipale se compun din: hartie, cartoane, textile, lemn, plastic, cauciuc, oase,
sticla, ceramice, metale, resturi alimentare, pamant, cenusa, zgura. Aceste materiale componente
de obicei sunt grupate dupa caracteristicile lor principale, astfel:
 materiale combustibile (hartie, cartoane, textile, lemn, plastic, cauciuc, oase);
 materiale in special fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, carne);
 materiale inerte (sticla, ceramice, metale);
 materiale cu granulatie f ina (pamant, cenusa, zgura).
O astfel de grupare a partilor componente ale deseurilor, da posibilitatea ca pe baza
ponderii cu care intervine fiecare categorie sa se stabileasca directiile catre care trebuie indreptate
eforturile in vederea proiectarii rat ionale a platformelor de depozitare ecologica a deseurilor
municipale.
Trebuie avuta in vedere schimbarea in timp a compozitiei deseurilor care poate avea loc de
la an la an. Aceasta schimbare, care pentru o perioada foarte mare de timp s -a efectuat in sen sul
scaderii procentului de materii organice usor fermentabile (resturi alimentare) si a cresterii
materialelor combustibile, cunoaste astazi o oarecare incetinire si uneori chiar inversare de sens,
ca urmare a tendintelor generale de introducere a recicla rii si precolectarii diferentiate in special
la hartie, cartoane si textile.
In tabelul 1.1 ., orientativ, sunt prezentate limitele de variatie a componentelor deseurilor
menajere, stabilite pe baza datelor existente in unele tari din Europa.

Tabel 1.1. Limitele de variatie a compozitiei deseurilor menajere
Nr. crt. Denumirea % din greutate
1. Cenusa 0÷18,0
2. Sticla 2,0÷15,0
3. Metale 2,5÷8,0
4. Textile 3,0÷10,0
5. Materii organice 10,0÷56,0
6. Hartie, cartoane 10,0÷59,0
7. Plastice 0÷2,0
8. Altele 6,0÷27,0
Informativ in tabelul 1.2 . sunt prezentate unele date comparative privind compozitia
deseurilor municipale din diferite tari.
Tabel 1.2. Compozitia medie a deseurilor municipale (in %) din Romania comparativ cu alte tari, in anul
2008

Nr.crt. Tara Substante
amorfe
(cenusa) Hartie,
plastic,
textile Metale Sticle,
ceramice Materii
organice Diverse
1. Romania 10÷15 8÷12 2÷3 1÷2 60÷70 5÷8
2. S. U. A. 10 42 8 6 22,5 11,5
3. Franta 22,5 29,6 4,2 3,9 24 14
4. Germania 30 18,7 5,1 9,8 21,2 15,2
5. Elvetia 20 45 5 5 20 5
6. Olanda 9,1 45,2 4,8 4,9 14 22
7. Belgia 48 20,2 2,5 3 23 3
8. Polonia 21 6,2 9,9 2,4 43,8 25,7
9. Canada 5 70 5 5 10 2
In tara noastra pe baza unor analize efectuate in orasele mari (Brasov, Cluj – Napoca, Iasi,
Baia Mare, Oradea, Galati, Targoviste) compozitia medie a deseurilor municipale prezint a limite
de variatie , tabel 1.3.
Tabel 1.3 . Compozitia fizica a deseurilor municipale din orase mari ale Romania
Nr.crt. Denumirea % din greutate
1. Deseuri fermentabile 40,0÷70, 0
2. Hartie, cartoane 10,0÷15,0
3. Textile 2,0÷5,0
4. Plastice, cauciuc 1,0÷2,0
5. Oase 1,0÷3,0
6. Sticla, ceramice 2,0÷4,0
7. Metale 2,0÷6,0
8. Pamant, cenusa 15,0÷25,0
9. Lemne, frunze 2,0÷5,0
Din punct de vedere chimic, substantele care intra in compozitia deseurilor municipale sunt
clasate pe grupe si anume:
 substante celulozice;
 substante albuminoide si proteinice;

 substante grase;
 substante minerale;
 materiale plastice.
Proportia medie a acestor grupe in deseurile menajere este aproximativ c ea prezentata in
tabelul 1 .4.

Tabel 1. 4. Compozitia deseurilor menajere pe grupe de substante chimice
Nr crt. Substante %
1. Celulozice 18,0
2. Albuminoide 5,0
3. Proteine 3,0
4. Substante grase, rasini 4,0
5. Lignina 12,0
6. Substante minerale incinerabile 5,0
7. Substante minerale neincinerabile 21,0
8. Materiale plastice 2,0
Total 100,0
Compozitia chimica a deseurilor menajer e este prezentata in tabelul 1.5.

Tabel 1.5. Compozitia chimica a deseurilor menajere
Nr. crt. Denumirea % din greutate
1. Carbon (C) 24,0÷32,0
2. Hidrogen (H) 2,2÷2,5
3. Oxigen (O) 3,3÷4,4
4. Azot (N) 9,0÷10,5
5. Sulf (S) 0,3÷1,0
6. Diverse 1,0÷1,5
7. Apa 41,0÷43,0
8. Cenuse 11,0÷20,0
1.6.1. Determinarea compozitiei deseurilor municipale
La determinarea compozitiei deseurilor menajere, o importanta deosebita trebuie acordata
modului in care se realizeaza prelevarea probelor medii pentru ca acestea sa fie cat mai
reprezentative.
In practica curenta, prelevarea probelor medii pentru stabilirea compozitiei d eseurilor
menajere se face astfel:
 se fixeaza itinerariile pentru colectarea deseurilor menajere, astfel incat proba sa fie
reprezentativa pentru o anumita categorie de imobile (blocuri cu incalzire centrala, scoli, locuinte
individuale, unitati comerciale, piete) sau a unei anumite zone din localitatea respectiva;
 cantitatea de deseuri menajere colectata pentru probele medii, trebuie sa fie de circa 2÷4%
din cantitatea zilnica produsa in zona respectiva;
 deseurile menajere ce se vor colecta pentr u probele medii vor fi din cele produse in ultimele
24 de ore pentru a preintampina intrarea in fermentatie a acestora si deci a nu deforma rezultatul
analizei;
 colectarea se va face in vehicule fara compactare (autoplatforme, autobasculante) pentru a
pastra pe cat posibil greutatea specifica initiala in stare afanata.

Vehiculul colector de deseuri pentru probe medii este cantarit plin si gol, astfel ca prin
diferenta se poate stabili greutatea probei, iar prin raportarea acesteia la volumul deseurilor, se
determina si greutatea specifica a acesteia, astfel:
𝛾=𝐺1−𝐺2
𝑉 (𝑡
𝑚3)
unde:
γ – greutatea specifica a deseului menajer, in t/m3;
G1 – greutatea vehiculului plin, in t;
G2 – greutatea vehiculului gol, in t;
V – volumul deseurilor menajere (m3) stabilit in functie de dimensiunile
vehiculului.
Determinarea compozitiei se face de regula la rampa de depozitare controlata, pe o
platforma special amenajata, intr -un loc protejat de intemperii.
Dupa descarcarea deseurilor din autovehicul pe platforma exterioara, se face sortarea
probei pe elemente componente. Deseurile sunt trecute mai intai prin ciurul cu ochiuri de 25 mm
si apoi prin cel cu ochiuri de 5 mm. Fractiunea ramasa in ciurul cu ochiuri de 25 mm se separa
manual in elemente componente. In continuare se cantaresc separat fiecare din componentii
deseurilor menajere, inclusiv fractiunile ramase dupa ciurul cu ochiuri de 25 mm si cel cu ochiuri
de 5 mm.
Se compara suma greutatilor componentilor deseurilor cu greutatea totala a probei, astfel:
𝐺1−𝐺2≈𝑔1+𝑔2+𝑔3+⋯+𝑔𝑛 (𝑡)
unde:
G1 – greutatea vehiculului plin, in t;
G2 – greutatea vehiculului gol, in t;
g1, g2, ….gn – greutatile partiale ale componentilor deseurilor, in t.
Ponderea cu care intervine fiecare component se determina astfel:
𝑔1
𝐺1−𝐺2∗100 =𝑝1,(%)
𝑔2
𝐺1−𝐺2∗100 =𝑝2,(%)
𝑔𝑛
𝐺1−𝐺2∗100 =𝑝𝑛,(%)
unde:
p1, p2…pn – procentele din totalul probei medii ale componentilor g1, g2, ….gn.
Compozitia deseurilor menajere va fi prezentata sub forma unui tabel conform modelului
aratat in tabelul 1.6 .
Tabel 1.6. Modul de prezentare a compozitiei deseurilor menajere
Nr. crt. Componenti % in greutate din total
1. Elemente fine < 5 mm p1
2. Resturi de 5÷25 mm p2
3. Materii vegetale si animale, fermentabile p3
4. Hartie si cartoane p4
5. Textile p5
6. Metale p6
7. Oase p7
8. Piele p8

9. Cauciuc p9
10. Plastic p10
11. Sticla p11
12. Diverse p12
Analiza finala a componentilor tipici ai deseurilor implica determinarea procentului de C,
H, O, S, N, zgura, halogeni. Analiza finala se face pentru caracterizarea compozitiei chimice a
materialelor organice din DMS si pentru a stabili amestecul de deseuri astfel incat sa se asigure
raportul C/N corespunzator pentru procesele de conversie biologica.
Determinarea raportului C/N este foarte necesara in special pentru cunoasterea procesului
de fermentare a deseurilor menajere si transformarea acestora in compost.
In deseurile menajere exista germeni de microorganisme termofile, de ordinul miliardelor
pe gram care intra rapid in fermentatie si care prin me ntinerea la o temperatura de 60÷70 ℃ au ca
efect distrugerea germenilor patogeni.
Experimental s -a aratat ca raportul C/N se situeaza intre urmatoarele limite:
 deseuri menajere proaspete – C/N = 20 – 30;
 compost – C/N = 1 – 25.
1.6.2. Puterea calorica a deseuril or menajere
Prin puterea calorica a deseurilor se intelege cantitatea de caldura degajata prin arderea
unui kg de deseuri brute si se exprima in kJ/kg. Ca orice alt combustibil, deseurile au o putere
calorica superioara (Hs) si o putere calorica inferioara (Hi).
Puterea calorica superioara presupune ca vaporii de apa au fost condensati si au restituit
caldura prin evaporare. Deoarece in instalatiile de incinerare vaporii de apa formati sunt evacuati
la cos impreuna cu gazele de ardere, fara a restitui caldu ra respectiva de evaporare, rezulta ca ceea
ce caracterizeaza de fapt deseurile menajere este puterea calorica inferioara (Hi).
Aceasta putere calorica este destul de greu de determinat, pentru ca deseurile menajere au
o compozitie foarte eterogena si vari aza in mod cu totul aleatoriu in functie de numerosi factori.
Pentru determinarea unei valori medii cat mai apropiate de realitate se folosesc mai multe
metode, care conduc la rezultate acceptabile.
Metodele cele mai folosite pentru determinarea puterii ca lorice sunt urmatoarele:
a) Masurarea directa a puterii calorice cu ajutorul calorimetrului
Din proba de laborator pregatita pentru analize chimice se ia 1 kg si se arde in bomba
calorimetrica, cand se obtine puterea calorimetrica superioara (Hs).
Puterea cal orica inferioara (Hi) se obtine cu relatia:
𝐻𝑖=𝐻𝑠−5.83∗𝑊 (𝑘𝑐𝑎𝑙𝑘𝑔⁄)
unde:
Hs – puterea calorica superioara;
Hi – puterea calorica inferioara;
W – procentul de apa, (in greutate) din materialul prelevat pentru analiza si se determina
astfel:
𝑊=𝑊𝑡+9𝐻
unde:
Wt – umiditatea totala din combustibil, in %;
H – procentul masic in hidrogen a combustibilului.
In practica, pentru determinarea puterii calorice inferioare, H i, se utilizeaza formula:
𝐻𝑡=𝐻𝑠−6∗(𝑊𝑡+9𝐻)

Aceasta metoda de determinare a puterii calorice inferioare are dezavantajul de a fi facuta
pe esantioane mici.
Calculul puterii calorice medii pe baza puterii calorice a componentilor deseurilor
municipale
Aceasta metoda permite calcularea rapida a puterii calorice prin efectuarea medie i tuturor
componentilor deseurilor menajere care aduc aport caloric.
Cunoscand procentele p1, p2…pn ale componentilor stabiliti si puterile calorice infe rioare h1,
h2…hn ale acestora, se stabileste puterea calorica inferioara astfe