PARTEA GENERALĂ……………………………………………….. ……………………………… ………. 4 CAPITOLUL I DATE DESPRE… [604119]

1
CUPRINS

PARTEA GENERALĂ……………………………………………….. ……………………………… ………. 4
CAPITOLUL I
DATE DESPRE SEMIOLOGIA PRINCIPALELOR TULBURĂRI MENTALE DIN
SCHIZOFRENIE………………………………………………………………………………………………….. ..

5
1 Semiologia senzației și percepției…………………… …………………………….. ……….. ………………. 5
1.1 Senzațiile…………………………………….. …………………………….. ………….. ………………… 5
1.2 Percepțiile………………………………… …………………………….. ………………… ……………… 5
1.3 Iluziile………………………………… …………………………….. ………………………. ……………… 7
1.4 Agnoziile……….. ………………….. …………………………….. ………………….. ………………….. 9
1.5 Halucinațiile………………… ……………………………. ………………………….. …………………… 10
2 Semiologia gândirii…………………….. ……………………………. ……………………. …………………….. 13
2.1 Tulburările de ritm și coerență a gândirii……….. …………………………………. …………… 13
2.2 Tulburările de conținut ale gândirii………………. …………………………………. ……………. 14
2.3 Tulburări ale comunicării verbale și grafice a gândirii… ………………………………… .. 16
3. Semiologia cunoașterii………………………………………….. …………………………………. ………….. 18
3.1 Tulburările cantitative ale conștiinței…………. ………………………………… ………………. 18
3.2 Tulburările calitative ale conștiinței………….. …………………………………. ……………….. 19
CAPITOLUL II………………………………………………………………………………………………………. 21
1 Schizofrenia…………………………………………………………………. …………………………………. ……. 21
1.1 Clinica schizofreniei…………… …………………………….. ………………… ……………………… 21
1.2 Forme clinice……………….. …………………………….. …………………. ………………………….. 27
1.3 Etiopatogenia ……………………… …………………………….. ………… ……………………………. 29
1.4 Morfopatologia……………………… ………………………… …………… ……………………………. 31
1.5 Diagnostic pozitiv………………….. …………………………….. ……………. ………………………. 31
1.6 Diagnostic diferențial…………….. ………… ………………….. ………….. …………………………. 34
1.7 Evoluție și prognostic…………………… ……………………………… ……………………………… 37
2 Autismul infantil precoce…………………………. ……………………………… ……….. …………………… 41
2.1 Debut…………………………………………. ……………………………… ………. ……………………… 41
2.2 Diagnostic pozitiv……………………. …………………………….. ……………. …………………….. 42
2.3 Diagnostic diferențial…………………. …………………………….. ………. ……………………….. 42

2
3 Schizofrenia infantilă propriu -zisă………………… ……………………………… …………………………. 43
3.1 Debut……………………………………. ……………………………… …………………. ………………… 43
3.2 Clinică…………………………………… …………………………….. ………………….. ……………….. 44
3.3 Diagnostic pozitiv…………………… …….. ……………………… ………………….. ……………….. 45
3.4 Diagnostic diferențial………………… …………………………….. ………………………. …………. 45
4 Schizofrenia în pubertate și adolescență.. ……………………………….. ……………………… …………. 46
4.1 Debut………………………………………… …………………………….. …………………….. …………. 46
4.2 Clinic………………………………… ……………………………. ………………… ……………. ………… 46
4.3 Diagnostic diferențial…………….. ……………………………… …………………. ……….. ……….. 47
4.4 Evoluție și prognostic…………………………………………… …………………………………. ….. 47
CAPITOLUL III
EXPERTIZA MEDICO -LEGALĂ PSIHIATRICĂ ÎN CAZURILE DE
SCHIZOFRENIE ……………………………………………………………………………………………………

47
1 Noțiuni despre psihiatria medico -legală…………….. ………………………………. ……… …………… 48
2 Legislație………………………………………………………… ……………………………… ………………….. 49
3 Discernământul……………………………………………. ……………………………… ………… ……………. 49
4 Obiectivele expertizei medico -legale psihiatrice……….. …………………………….. ………………. 53
PARTEA SPECIALĂ………………………………………. ………………………………. ………. ………….. 54
CAPITOLUL I
MATERIAL ȘI METODĂ………………………………………………………………………………………
55
CAPITOLUL II
STUDIU STATISTIC…………………………….. ……………………………… ………………. ………………
56
CONCLUZII…………………………………… ……………………………….. ……………………… ……………. 95
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………. …………………………………….. ……… 97

3
Introducere

Psihoza discordantă este una dintre cele mai frecvente tulburări mintale, fiind
întâlnită în întreaga lume, la toate rasele și la toate culturile.
Schizofrenia este o patologie deosebit de complexă a cărei gravitate este dată de
mulțimea de simptome din domeniul cogniției, personalității, acțiunilor unui individ precum și
al activității motorii.
Importanța studierii afecțiunilor psihiatrice de tipul psihozelor discordante cu
ajutorul expertizei medico -legale psihiatrice este cunoscută atât pentru medicina legala cât și
pentru justiție.
Alegerea acestei teme s -a făcut pe de -o parte datorită problematicii complexe și
interesante a acestei patologii, pr ecum și în scopul stabilirii rolului pe care aceasta îl ocupa în
tematica medicinii legale.
În această lucrare sunt ilustrate grafice și tabele sugestive pentru modul de tratare al
problemei, fiind completată prin prezentarea, pe larg, a unui număr suficie nt de cazuri
reprezentative pentru subiectul tratat.

4

PARTEA GENERALĂ

5
CAPITOLUL I
Date despre semiologia principalelor tulburări din
schizofrenie
1. Semiologia senzației și percepției (după Pred escu V., „Psihiatrie”, Editura
Medicală, București, 1989) [30], [31]
1.1.Senzațiile
– Definiție (după Predescu V.) [30], [31]
„Senzația este un act psihic elementar de realizare a imaginii singulare a unor însușiri
ale obiectelor și fenomenelor lumii înconjurătoare.”
– Caracteristici :
 Reprezintă originea tuturor informațiilor primite
 Sunt imagini subiective ale lumii obiective
 Practic este o reflectare a lumii în conștiință, între cele două interpunându -se
analizatorul utilizat
 Senzația este o reflectare pe plan ideal a proprietății obiectelor și fenomenelor
concrete
1.2.Percepțiile
– Definiție (după Predescu V.) [30], [31], [35], [36]
„Percepțiile sunt procese senzoriale elementare ce se disting prin sintetism, unitate și
integritate, ele redând realitatea obiectuală în imagini de ansamblu.”
– Caracteristici :
 Reflectă simultan sau succesiv multiple însușiri ale obiectelor din jur
 Se realizează prin îmbinarea analizei cu sinteza
 Este sistematică și integră (percepția)
 Are la bază elemente constitutive aflate în raporturi legice și în
interacțiune dialectică
 Elementele percepției se disting prin locul lor în cadrul ansamblului și
prin semnificația lor diferită, ducând la un caracter inedit al întregului

6
 Din punct de vedere subiectiv percepția depinde de sensibili tatea
psihofiziologică a componentelor și de semnificația lor pentru subiect
 Datorită subiectivității semnificația nu are caracter permanent și imobil,
astfel un obiect în momente și condiții diferite poate releva însușiri fizice
diferite
 Percepția prezint ă limite spațiale și un anumit interval de timp
 Imaginea perceptivă este un ansamblu de raporturi între însușirile
concrete ale lucrurilor
 Percepția are posibilități de generalizare și de abstractizare, elemente
realizabile și prin cuvânt
– Psihopatologia se nzorialității
 Coborârea pragului senzorial
o Duce la suprasensibilitate la excitanți
 Hiperestezie (impresie de creștere a intensității senzațiilor
și percepțiilor), întâlnită în:
 Stări de surmenaj
 Suprasolicitare nervoasă
 Suprasolicitare fizică
 În stadiile prodromale sau de debut ale bolilor
infecto -contagioase
 Debutul unor boli psihice
 Boala Basedow
 Cenestopatiile
(tulburare conștientă a senzației și percepției ):
 Senzații penibile
 Difuze
 Cu sediu variabil
 Fără modificări organice evidențiabile
 Ridicarea pragului senzorial
o Hipoestezia
(scăderea receptivității la unii excitanți). Se întâlnește în:
 Stări reactive acute
 Stări de inducție hipnotică

7
 Isterie
 Tulburări de conștiință
 Oligofrenii
 Schizofrenie
1.3.Iluziile (după Predescu V.) [30], [31], [35], [36]
– Definiție
„Iluzia este o percepere deformată a unui obiect, fie din cauza distanței prea mari,
lumină, insuficientă, sau stări afective speciale ca frica de întuneric.”
„Iluzia este o eroare cognitivă sau perceptivă.”
– Tipuri de iluzie [30], [31]
1.3.1. Iluzii fi ziologice
 Optico -geometrice
 Iluzii de greutate
 Iluzii de volum
1.3.2. Iluzii patologice [30], [31]
(bolnavul le consideră reale, cu percepții false, cu interpretare delirantă, afectarea
lucidității, atenției, memoriei)
1.3.3. Iluziile exteroceptive [30], [31]
a. Iluziile vizuale [30], [31]
 Metamofropatii (deformarea obiectelor și spațiului)
 Macropsii (senzația de „mai mare”)
 Micropsie (senzația de „mai mic”)
 Dismegalopsie (alungire sau lărgire)
 Porropsia (senzația de mai aproape sau mai departe)
 Pareidolie (percepții deformate, anxiogene)
 Falsele recunoașteri (identificarea greșită a unor persoane)
Apar în:
o Stări maniacale
o Stări confuzionale
o Sindromul Korsakov
o Sindroame demențiale:

8
 Senile
 Traumatice
 Vasculare
 Senzații „deja vu” (deja văzut)
 Senzația deja cunoscut
 Senz ația deja trăit
 Niciodată văzut
 Iluzia sosiilor (persoane care seamănă mult, încât nu pot fi deosebite)
o Rude multiplicate
o Chipuri identice
o Persoane apropiate substituite
b. Iluzii auditive [30], [31]
 Sunetele sau zgomotele pot fi mai:
o Apropiate
o Puternice
o Distincte
o Îndepărtate
o Discrete
o Estompate
Numele pot fi percepute drept cuvinte
 Se diferențiază de interpretarea senzorială
c. Iluziile gustative și olfactive [30], [31]
 Perceperea eronată a gustului și mirosului – paraosmie
1.3.4. Iluziile interoceptive (viscerale) [30], [31]
 Reprezintă percepția eronată a funcționării unor organe sau aparate
1.3.5. Iluziile proprioceptive (de modificare a schemei corporale) [30], [31]
 Reprezintă perceperea denaturată corporală a:
o Formei
o Mărimii
o Greutății
o Poziției
o Senzație de mărire sau micșorare a dimensiunilor și greutății corpului
o Transpoziția părților corpului
o Mărirea sau micșorarea părților corpului

9
1.4.Agnoziile (după Predescu V.) [30], [31]
– Definiție
„Tulburarea percepției printr -un defect de integrare gnozica (de transform are a
excitației în senzație și a acesteia în imagine perceptivă) datorită unor leziuni ale centrilor de
integrare”. După modalitățile senzoriale se pot sistematiza astfel:
1.4.1. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) [30], [31]
 Tulburarea recunoașterii obiectelor, imaginilor, persoanelor
1.4.2. Agnozia obiectelor animate (prosopagnozia) [30], [31]
 Agnozia fizionomiei
 Cecitatea morfologică
1.4.3. Agnozia culorilor [30], [31]
1.4.4. Agnozia simbolurilor grafice (cecitatea verbală) [30], [31]
 Alexie
(nu înțelege limbajul scris)
 Agrofie
(nu poate scrie cuvinte)
 Dislexie
(înțelege doar primele cuvinte din frază, apoi nu se poate continua lectura)
 Alexia cifrelor
(nu recunoaște semnele aritmetice)
1.4.5. Agnozia spațială [30], [31]
(tulburarea percepției spațiale)
 Nu apreciază distanța (pierdere a percepției stereoscopice)
 Nu localizează obiectele
 Nu compară mărimile și formele
 Nu își orientează voluntar privirea
1.4.6. Agnozia auditivă (surditatea psihică) [30], [31]
 Surditatea verbală (nu identifică sunete, zgomote, cuvinte)
 Amnezie (nu recunoaște melo dii)
1.4.7. Agnozia tactilă [30], [31]
 Amorfoagnozie (nu recunoaște forma și conturul obiectelor)
1.4.8. Agnozia schemei corporale [30], [31]
1.4.9. Asomatognozia [30], [31]

10
(nerecunoașterea unor segmente ale corpului)
1.4.10. Hemisomatognozia [30], [31]
(negarea jumătății corpului)
1.4.11. Anosodiaforie [30], [31]
(indiferența față de boală)
1.4.12. Anosognozia [30], [31]
(nerecunoalterea propriei boli)

1.5.Halucinațiile (după Predescu V.) [30], [31], [35], [36]
– Definiție
„Halucinația este o percepție falsă fără obiect de perceput.”
– Tipuri de halucina ții
1.5.1. Halucinațiile funcționale [30], [31]
– = „percepția unor excitanți obiectivi determină apariția unor percepții false de tip
halucinator”
(percepția este reală, dar aude și voci care îl încurajează; când excitantul real dispare,
încetează și percepția hal ucinatorie)
1.5.2. Halucinoidele [30], [31]
= reprezentările sunt vii, iar halucinațiile vagi
1.5.3. Imaginile eidetice [30], [31]
= reproiectări în exterior ale imaginilor unor obiecte, ființe, care au o forță receptivă
foarte vie, fiind legate de trăiri afective intense și apropiate de prezent ca desfășurare
în timp.
1.5.4. Halucinozele [30], [31]
= halucinații a căror semnificație patologică este recunoscută de bolnav
1.5.5. Halucinațiile propriu -zise (halucinațiile psihice) [30], [31]

11
1.5.5.1. Pseudohalucinațiile (halucinațiile psi hice) [30], [31]
= o autoreprezentare apreciativă până la intensitate perceptuală, care apare spontan,
incoercibil, fără proiecție spațială, cu un caracter de străin (exogenitate) și de impus din afară
(automatism).
1.5.5.2. Halucinațiile propriu -zise (psi hosenzoriale) [30], [31]
– se caracterizează prin:
 Proiecția spațială (fenomene halucinatorii în spațiul perceptiv sau dincolo de
acesta)
 Convingerea bolnavului asupra „realității lor”
 Perceperea lor prin modalități senzoriale obișnuite și pe căi senzorial e
normale
 Intensitate variabilă
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată: intermitentă sau continuă
 Rezonanță afectivă
1.5.5.2.1. Halucinațiile exteroceptive
a) Halucinațiile auditive (în schizofrenie)
– Se pot sistematiza astfel:
 Elementare (foșnete, pocnete .. )
 Comune (bolnavul le identifică cu sunete bine definite pe care le
raportează la un obiect sau fenomen)
 Verbale (bolnavul percepe cuvinte, fraze, voci)
o Episodice sau continue
o Favorabile sau defavorabile
o Singulare sau multiple
o Uneori imperative
b) Halucinațiile vizuale pot fi:
– Elementare (foșnete, fotopsii) = puncte, linii…

12
– Complexe (obiecte informe, fantasmos copii sau ființe bine definite, halucinații
figurate)
– Scenice (statice sau în mișcare)
Pot apărea și în anumite condiții normale:
– Trecerea d e la veghe la somn
– Surmenaj intens
– În neurastenie
– Boli oftalmologice
c) Halucinațiile autoscopice
(perceperea vizuală a propriului corp)
d) Halucinațiile olfactive și gustative
(se diferențiază greu una de cealaltă)
e) Halucinațiile tactile
(impresia atingerii suprafeței cutanate)
(arsuri, înțepături, rece, fierbinte)
1.5.5.2.2. Halucinațiile interoceptive
– Halucinații viscerale (schizofrenie)
 Existența unor ființe în corp
 Schimbarea poziției unor organe
 Atrofierea sau dispariția unor organe
 Transformarea organismului în animale
 Senzație de viol
1.5.5.2.3. Halucinații proprioceptive
– halucinațiile motorii (kinestezice)
(impresia de mișcare sau deplasare a unor segmente ale corpului sau în trezire)
1.5.6. Pseudohalucinațiile (halucinații psihice) [30], [31]
– După m odalitățile senzoriale:
a. Pseudohalucinațiile auditive
– Aude voci interioare ca un ecou
b. Pseudohalucinațiile vizuale

13
– Vede cu ochii interiori, cu ochii minții
c. Pseudohalucinațiile gustative și olfactive
d. Pseudohalucinațiile tactile
– Senzații penibile (curenți, iradieri)
e. Pseudohalucinațiile interoceptive
– Au convingerea că sunt posedați de animale, spirite în organe
f. Pseudohalucinațiile motorii (kinestezice)
– Percepe executarea unor mișcări impuse, imaginare

2. Semiologia gândirii (după Predescu V.) [30], [31], [35], [36]
2.1.Tulburările de ritm și coerență a gândirii [30], [31]
2.1.1. Accelerarea ritmului ideativ
– Fuga de idei
– Mentismul
(depănarea rapidă, incoericibilă, a ideilor)
– Tahipsihie
(accelerarea ritmului ideativ, cu logoree)
– Salata de cuvinte
(cuvinte exprimate ca un amestec)
– Incoerența gândirii
(nu este logică între idei)
– Verbigerație
(repetarea acelorași propoziții)

2.1.2. Încetinirea ritmului ideativ
– Lentoarea ideativă
(exprimare în ritm lent: bradilalie)
– Bradipsihie
– Vâscozitatea psihică (în epilepsie)
– Fading mental
(lentoare ideativă progresivă până la oprirea fluxului ideativ)
– Baraj ideativ
(oprirea bruscă a exprimării verbale)

14
– Dispariția fluxului ideativ (anideație)

2.2.Tulburările de conștient ale gândirii [30], [31]
2.2.1. Obsesiile ideative [30], [31]
(idei obsesive)
2.2.2. Amintirile și reprezentările obsesive [30], [31]
(amintiri obsedante, cu perseverarea memorării lor)
2.2.3. Obsesiile fobice [30], [31]
(teamă față de unele evenimente )
– Frica de locuri
 Agorafobie
 Hipsofobia (teama de înălțimi)
 Claustrofobia
– Frica de obiecte
 Aihmofobia (frica de obiecte ascuțite)
 Frica de tren
 Frica de apă (hidrofobia)
– Frica de oameni, boli, animale
 Antropofobie
(frica de aglomerări de oameni, pentru că s -ar putea asfixia)
 Monofobia
(frica de singurătate)
 Petofobia
(frica de societate)
 Erentofobia
(teama de a nu reuși în societate)
– Frica de boală
 nosofobia
– Misofobia
(frica de a nu se murdări)

15
– Frica de moarte
 tanatofobie
– Teama de a mânca
 sitiofobia
– Teama de animale
 zoofobia
2.2.4. Obsesiile impulsive [30], [31]
– Teama de a nu comite actul impulsiv
 compulsiune
– Ritualurile
(acțiuni care se succed într -o anumită ordine)
– Ideile obsedante
 Fobii
 Psihastenie
 Psihopatia psihastenică
– Idei prevalente (idee dominantă, aberantă)
– Hipocondria (afectat de diverse boli)

2.2.5. Ideile delirante [30], [31]
(idee deformată ce nu corespunde realității)
(stăpânește o judecată eronată, incompatibilă cu existența atitudinii critice)
2.2.5.1. Ideile delirante expansive
– Idei delirante de mărire și bogăție (grandoare)
– Idei delirante de invenție
– Idei delirante de reformă
– Idei delir ante de filiație
– Idei delirante erotomanice
– Erotomania
– Ideile delirante mistice sau religioase
2.2.5.2. Idei delirante depresive
– Ideile delirante de persecuție
– Ideile delirante de revendicare

16
– Ideile delirante de gelozie
– Ideile delirante de relație
– Ideile delirante de autoacuzare și vinovăție
– Ideile delirante de hipocondrie
– Ideile de transformare și posesive
– Ideile de negație
2.2.5.3. Ideile delirante mixte (combinate)

2.3.Tulburări ale comunicării verbale și grafice a gândirii [30], [31], [35], [36]
2.3.1. Tulburările limbajului oral [30], [31]
a. Dislogiile
(modificări de formă și conținut)
– Tulburările de formă sau ale activității verbale (intensitate, înălțime, timbru)
 Hiperactivitatea verbală (vorbăria nesusținută tematic)
– Logoree
 Hipoactivitatea verbală
– Mutism
 Akinetic
 Absolut
 Relativ
 Discontinuu
– Afonia (anartria)
(mutism întrerupt)
– Blocaj verbal
– Polilalie
– Exolalie
– Exopraxie
– Pitacism
Tulburări de conținut:
– La nivelul cuvintelor:
 Paralogism

17
 Neologisme
 Glosolalie
 Jargonofagie
– La nivelul frazei
 Agramatism
 Paragramatism
 Embololalie
 Schizofazie
 Dispersia semiautică
b. Disfaziile
– Afazia:
 Surditatea verbală
 Intoxicație prin cuvinte
 Amnezia verbală
 Parafazie
 Cecitate verbală
 Ataxie motorie
c. Dislaliie
– Dislalii de sunet
– Dislalii de silabă
– Dislalii de cuvânt
– Ratacism
– Sinolalia
– Balbism
– Logofobie
2.3.2. Tulburările limbajului scris [30], [31]
– Psihografie
 Hipoactivitatea grafică
 Negativismul
 Hiperactivitate grafică
 Graforee
 Grafomania
– Tulburările morfologiei grafice

18
 Scris seismic
 Grifonaj
 Scrisul suprapus
– Tulburările semanticii grafice
 Paragramafismele
 Nedezvoltarea gândirii
 Regresiunea gândirii

3. Semiologia conștiinței (după Predescu V.) [30], [31], [35], [36]
– Definiție (psihologică)
„Conștiința reprezintă procesul de reflectare a propriului eu și a lumii înconjurătoare
(loc, timp).”
– Tulburările conștiinței
 Detașarea de realitate
 Tulburarea memoriei
 Dezorientarea
 Incoerența ideativă

3.1.Tulburările cantitative ale conștiinței [30], [31]
3.1.1. Starea de obtuzie
(este creșterea pragurilor senzoriale)
3.1.2. Starea de hebetitudine
(este dezinserția bolnavului din realitate)
3.1.3. Starea de torpoare
(este reducerea inițiativei, indiferentism, apatie)

19
3.1.4. Starea de obnubilare
(este o reacție întârziată, lentoare a procesului asociativ, evocare mnestică dificilă,
bradipnee, bradikinezie)
3.1.5. Starea de s tupoare
(activitatea psihomotorie pare suspendată)
3.1.6. Starea de sopor
(scăderea răspunsului la stimuli)
3.1.7. Starea comatoasă
(pierderea totală a conștiinței)
3.2.Tulburările calitative ale conștiinței [30], [31]
3.2.1. Tulburarea de conștiință de tip delirant
(este o dezorientare în spațiu și timp, plus halucinații și idei delirante)
3.2.2. Starea oneiroidă
(este o infiltrare a visului în gândirea vigilă)
3.2.3. Starea amentivă
(este o alterare a conștiinței propriului eu)
3.2.4. Starea crepusculară
(este o profundă alterare a reflectării senzoriale, cu păstrarea automatismelor motorii)
3.2.4.1. Tulburarea orientării în spațiu
(prezintă o insuficientă dezvoltare cognitivă, având ca rezultat o tulburare a
orientării în spațiu)
3.2.4.2. Tulburările orientării în timp
(impresia accelerării sau încetinirii scurg erii timpului)
– În stările hipomaniacale și maniacale, timpul este accelerat

20
– Stările depresive încetinesc sau opresc timpul
3.2.4.3. Tulburările orientării allopsihice
– Apare derealizarea, adică imposibilitatea de a identifica mediul ambiant
3.2.4.4. Tulburările orientării autopsihice
– Este tulburarea conștiinței propriului eu, a propriei persoane, a
continuității ei existențiale și a activității desfășurate de ea.

21

CAPITOLUL I I
I. Schizofrenia
– Definiție
„ Schizofrenia este o afecțiune psihică cu evoluție îndelungată, continuă, intermitentă
sau remitentă a cărei expresivitate clinică complexă și polimorfă are drept caracteristică
esențială disocierea autistă a personalității.”
1.1. Cinica schizofreniei [30], [31], [34], [35], [36]
A. Debutul [30], [31]
1. Schizofrenia prodromală [30], [31]
– Poate debuta polimorf, fără semne prodromale
 O psihoză acută lucidă sau confuzivă
 Printr -un act medico -legal surprinzător
 O stare depresivă, cu sau fără tentative suicid
 O manie
 O criză de originalitate juvenilă
 O stare n evrotică
 O simptomatologie hipocondrică
 Printr -o depersonalizare și derealizare lucide și trăite penibil de către pacient
– Formele progresive și insidioase pot reprezenta o stare preschizofrenică, un debut
pseudonevrotic, astfel:
a. debut histrionic
(trecerea de la tulburări nevrotice la simptome discordante)
b. Formele obsesionale
(trecerea de la comportament inteligibil, la unul straniu cu fenomene delirante)
c. Debut pseudonevrotic neuroasteniform

22
(simptomatologia sindr omului astenic duce la trăiri autentic nevrotice)
d. Heboidofrenia
(tineri cu comportament de opoziție față de familie și societate)
e. Debutul lent progresiv
(o invazie progresivă a delirului)
– Trăsături:
 Tulburarea atitudinii față de :
o Sine
o Cei din jur
o Spiritul și corpul propriu
 Modificare a sensului conștiinței propriului eu
 Senzația trăită de obicei penibilă a pierderii libertății interioare
 Fenomene incipiente de disociere exprimate prin comportamente neadecvate,
bizare, decădere abruptă, scăderea interesului pentru instruire și performan țe

2. Debutul prin stări psihotice acute [30], [31]
– Formele de debut acut sunt:
a. Crizele delirante și halucinatorii acute
(caracterizate prin apariție bruscă a unui delir tranzitoriu)
b. Stări de exatație maniacală
(asocierea unor elemente disociative: negativism, introversie, simbolizare)
c. Stări depresive atipice
(ambivalență emoțională, obtuzie)
d. Stări confuzo -onirice
(o psihoză toxiinfecțioasă cu tulburări de conștiință de tip oniric, delirant)

3. Forme ciclice de debut [30], [31]

23
– Acceele psihotice acute apar cu intermitențe în primii 2 -3 ani

4. Formele monosimptomatice [30], [31]
(reprezintă formele cu debut medico -legal ale schizofreniei)
B. Perioada de stare [30], [31], [34], [35], [36]
B.1. Tabloul psihopatologic [30], [31]
Simptome fundamentale:
– Tulburările desfășurării gândirii
– Tulburările afectivității
– Tulburările trăirii propriei personalități
– Tulburările funcțiilor volitive
– Ambivalență
– Autism
Simptome accesorii :
– Tulburări de percepție
– Idei delirante
– Tulburări funcționale de memorie
– Simptome catatonice
– Tulburări ale particularităților vorbirii
– Tulburări ale particularităților scrisului

B.1.1. Tulburările de percepție [30], [31]
– Modificarea pragurilor sensibilității generale duce la:
 Oboseală
 Lipsă de putere
 Stare generală de discon fort
 Hiper estezie duce la:
o Înțepături
o Senzația de arsură

24
o Fulgerații
o Cefalee
 Fenomene delirante de:
o Persecuție
o Influență
o Otrăvire
– Iluzii vizuale:
 Iluzia sosiilor
 Fenomene de înlocuire -substituire
 Multiplicare de persoane
 Tulburări de schemă corporală
 Metamorfopsii
– Halucinații adevărate, la adulți în următoarea ordine:
 Audivite
 Tactile
 Anestezice
 Olfactive
 Gustative
 Kinestezice
 Vizuale
– Halucinațiile auditive:
 Voci unice sau multiple
 Cunoscute sau necunoscute
 Pot fi auto sau heteroagresive
– Pseudohal ucinațiile auditive
– Halucinațiile și pseudohalucinațiile corporale:
 Anestezice
 Kinestezice
 Haptice
– Halucinațiile vizuale
 aneroide
– Pseudohalucinațiile vizuale
 „vede cu ochii minții”

25
– Halucinațiile gustative și olfactive
 Cu idei delirante de otrăvire, percep ere de toxice, gusturi neplăcute
– Tulburări de atenție
 Hipoprosexie spontană și voluntară
 Deficit de concentrare
 Dificultăți de orientare în timp
– Tulburări de memorie
 Hipomnezi e de fixare
– Dezorientare auto și allopsihică

B.1.2. Tulburările de gândire [30], [31]
a) Tulburările în desfășurarea gândirii
– Forme de incoerență
– Tulburarea asociațiilor
– Accelerarea vitezei de gândire

b) Tulburări ce afectează conținutul gândirii
– Delirul trăit, primar, ce nu rezultă din stări afective și nu reprezintă o dezvoltare a
unor idei delirante trăite anterior
– Forme de manifestare a delirului primar:
 Dispoziția delirantă
 Interpretarea delirantă
 Inspirația delirantă
 Delirul de influență

B.1.3. Tulburările de limbaj [30], [31]
– Verbigerație
– Mutism
– Limbaj metaforic (delirant)

26
– Glosofobia
– Schizofrenia
– Scris cu stereotipii
B.1.4. Tulburările de afectivitate [30], [31]
– Indiferența afectivă
– Fluctuație rapidă a sentimentelor la început
– Ulterior demența afectivă
– Rigiditate afectivă
– Paratimia
– Ambivalența afectivă

B.1.5. Tulburările voinței și activității [30], [31]
– Influențare psihotică schizofrenă a voinței
– Ambivalența voinței

B.1.6. Tulburările psihomotricității [30], [31]
– Comportamentul catatonic (pasivitate)
– Stereotipuri
– Negativismul
– Sugestibilitate catatonică

B.1.7. Tulburările de conștiință propriu -zise [30], [31]
– Conștiința clară

B.1.8. Caracteristicile tulburării schizofrene a personalității [30], [31]
a. Tulburările conștiinței personalității
(depersonalizare)
(pierderea unității propriei persoane)
(ștergerea grani țelor dintre eu și non -eu)
b. Tulburarea conștiinței realității

27
(derealizarea)
(delirul primar)
(incorigibilitatea trăsăturilor delirante)
B.2. Simptomatologia somatică [30], [31]
– În general sănătoși somatic (semnele care apar pot fi secundare comportamentului
maladiv)
– Retenție de urină
– Puls accelerat
– Impotență sexuală
– Deshidratare
– Febrilitate
– Epuizare
– Hiperexcitație

1.2 Forme clince [30], [31], [34], [35], [36]
1. Forma simplă [30], [31]
 Definiție: „este o psihoză ce se dezvoltă insidios prin bizareriile conduitei,
incapacitatea de a face față exigențelor sociale și scăderea tuturor performanțelor.”

2. Heboidofrenia [30], [31]
 Definiție: „este o formă a excentricității comportamentale și manierismelor,
opoziția acerbă la orice autoritate, defici tul capacității de stăpânire a tendințelor.”

3. Schizofrenia [30], [31]
 Definiție:„pe un fond nevrotic apar puseuri psihotice succesive (crize) între care
subiectul ieșit din puseul psihotic își reia existența nevrotică.”

4. Schizofrenia pseudonevrotică [30], [31]
 Definiție: „este caracterizată printr -o simptomatologie nevrotică ce evoluează lent
fără fenomene de disociație de gândire sau reactivitate emoțională.”

28
5. Forma hipocondrică [30], [31]
– Prezintă constant idei delirant hipocondrice și cenestopatii

6. Forma hibefrenică [30], [31]
– Este o demențiere cu tulburări afective de tip maniacal care se instalează rapid la
vârsta pubertății și adolescenței
7. Forma catatonică [30], [31]
– Centrată de sindromul catatonic
a. Stupoarea catatonică
Prezintă: inerție, imobil itate, negativism, stereotipii de poziție
b. Agitația catatonică
Este o neliniște psihomotorie zgomotoasă, cu negativism, stereotipii
c. Catatonismul
Cu tulburări psihomotorii discordante
d. Catatonia periodică
Episoadele catatonice reapar la intervale de timp, sep arate de perioade de
remisiune
e. Catatonia pernicioasă
Debut brusc, ce poate evolua spre confuzie mentală de tip delirant.
f. Catatonia tardivă
Este o catatonie cu prognostic infaust, care evoluează rapid către o stare
demențială globală cu marasm
g. Catatonia con fuzivă
h. Catatonia lucidă

8. Schizofrenia paranoidă [30], [31]
 Definiție: „este cea mai tipică formă de schizofrenie, deoarece fenomenelor
paranoide li se pot adăuga elemente catatonice și hebefrenice.”
 Tipuri de schizofrenie paranoidă:
a. Schizofrenia paranoidă cu fenomenologie delirantă polimorfă
Prezintă:
– Halucinații abundente, plurisenzoriale, adevărate sau pseudohalucinații

29
b. Schizofren ia cu sindrom de automatism mental Kandinski -Clerambault
– Expresivitatea clinică este automatismul idiovertebral, senzorial și/sau
motor
c. Schizofrenia paranoidă cu delir sistematizat halucinator
– La distanță de debutul bolii
– Fenomenele disociative sunt frecvente datorită emetismului și
comportamentului halucinator -delirant
d. Schizofrenia cu sindrom paranoic atipic
– Instalarea proce sului disociativ survine la o pe rsonalitate cu trăsături
stenice, hipoparanoiace și când în declanșarea bolii intervin situații
traumatizante

9. Schizofrenia tardivă [30], [31]
– Debut de 40 de ani

10. Oneirofrenia [30], [31]
– Sindrom de modificare a lucidității conștienței cu pătrunderea imaginarului în
gândirea vigilă

11. Schizofrenia afectivă cu: [30], [31]
– Simptome tipice schizofreniei
– Delir
– Halucinații (legate de simptomele afective)
– Incoerență într -un sindrom depresiv

12. Schizofrenia grefată [30], [31]
– Apare pe fondul unei oligofrenii

1.3.Etiopatogenia [30], [31], [34], [35], [36]
a. Aspecte genetice
– Teoria genetică a schizofreniei (studii familiale ale gemenilor)

30

b. Aspecte constituționale
– Categoria I
 Nesociabili
 Liniștiți
 Rezervați
 Serioși
 Lipsiți de umor
– Categoria II
 Timizi
 Sfioși
 Sensibili
 Nervos
 Excitat
 Iubitor de cărți, natură
– Categoria III
 Docil
 Blând
 Cumsecade
 Calm
 Fără afectivitate
Prima categorie = autism
Catagoria a II -a și a III -a – bipolaritatea între răceală și hipersensibilitate

c. Aspecte endocrine
– Schizofrenia apare în general după pubertate când și sistemul endocrin este mai
dezvoltat
– Uneori disfuncțiile endocrine însoțesc participarea lor etiopatogenetică

d. Aspecte biochimice (metabolice)
– Rezultate foarte variabile

31
– Depinde de:
 Heterogenitatea lotului cercetat
 Particularități dietetice
 Efectele tratamentelor de șoc sau psihofarmacologice
 Particularitățile activității motorii

e. Aspecte psihosociale
– Factorii stres sanți au un anumit rol (nu se cunoaște ponderea lor)
– Pot exista difere nțe în funcție de zona geografică, țări diferite, dezvoltare social –
economică, însă sunt supoziții generale, irelevante pentru bolnavul individual

1.4 Morfopatologia schizofreniei [30], [31], [34], [35], [36]
 Macroscopic
– Inconstant se prezintă atrofie cen trală sau cerebeloasă
 Microscopie
– Nu este un tablou specific
– Trebuie confirmate unele teorii ca:
 Prezența unor mase granulare electronodense în citoplasma celulelor
neuronale și oligodendrogliale, în prelungirile nervoase, în special la
nivelul sinapselor și în teaca de mielină
 În prelungirile nervoase apar vârtejuri neurofibrilare, rețele de
microtubuli, corpi lamelari concentrici
 Rezistența crescută a vaselor cerebrale față de arterioloscl eroză, hianuoză,
angiopatia disf orică senilă
 O rezistență crescută a parenchimului cerebral al schizofren iilor la
leziunile de tip senil (plăci senile, degenerescență neurofibrilară
Alzheimer)

1.5 Diagnostic pozitiv [30], [31], [34], [35], [36]
– Simptome de rangul I: (după K. Schneider)

32
1. Sonorizarea gândurior
2. Halucinații auditive cu caracter contradictoriu și de excludere reciprocă
3. Halucinații auditive cu caracter de comentariu al comportamentului pacientului
4. Halucinațiile somatice
5. Acțiunea de influențare a gândurilor
6. Influența asupra sentimentelor
7. Influența asupra pulsiun ilor
8. Influența asupra acțiunilor și atitudinilor
9. Simptomul denudării, descoperirii și furtul propriilor gânduri
10. Întreruperea fluxului ideativ
11. Delirul senzitiv de relație, percepția delirantă

– Simptome de rangul II: (după K. Schneider)
1. Tulburările proceselor asociative
2. Tocirea și aplatizarea afectivă
3. Alte tipuri de delir și halucinații persistente

– Criterii de diagnostic după Mayer Gross:
Simptome primare:
1. Tulburările de gândire
2. Pasivitatea și senzația de influență
3. Delirul primar (idei de relație și influență)
4. Aplatizarea – obtuzia afectivă
5. Comportamentul catatonic
6. Sonorizarea propriilor gânduri

– După Longfeldt reținem următoarele criterii:
1. Modificarea personalității sub aspectul tocirii emoționale, pierderii inițiativei,
neadecvării comportamentului
2. Evidențierea tulburărilor catatonice
3. Sentimentul de acțiune exterioară – influență cu fenomene de depersonalizare
și derealizare
4. Delir primar cu fenomene de relație și influență

33
5. Halucinoză cronică în absența unor indici de psihoză exogenă organică,
toxic ă sau infecțioasă

– În schizofrenia genuină se întâlnesc următoarele particularități ale personalității
premorbide:
 Tendința la introversiune
 Autism
 Aplatizarea vieții afective
 Limitarea capacității de contact
 Asemănătoare tipului schizoid descris de Kretschmer
– Psihozele schiz ofreniforme pot fi generate de:
 Encefalita epidemică
 Paralizia generală progresivă
 Toxicomania cu amfetamine
 LSD
 Mescalina
 Alcoolismul cronic
 Intoxicația cu oxid de carbon
 Traumatismele cranio -cerebrale
 Coreea Huntington
 Scleroza multiplă
 Epilepsia
 Reacțiile schizofreniforme

– Criteriile diagnostice după DSM:
A. Cel puțin unul din următoarele semne în timpul unei faze a maladiei:
1. Idei delirante bizare (conținut absurd fără nicio legătură cu realitatea) cum
sunt convingerile delirante de a fi controlat, de transmitere a gândurilor, de
producere sau sustragere a conținutului gândirii
2. Idei delirante somatice, de grandoare, mistice, nihiliste sau idei delirante fără
conținut persecutoriu sau de gelozie, dacă sunt însoțite de halucinații de orice
tip

34
3. Halucinații auditive în care să fie o voce care comentează comportamentul
curent s au gândirile individului sau două sau mai multe voci care conversează
între ele
4. Halucinații auditive ocazionale conținând mai mult de un cuvânt -două, care
nu au legătură cu o stare depresivă sau de manie
5. Incoerență, superficializarea desfășurării proceselor asociative, raționamente
marcat ilogice sau sărăcirea marcată a conținutului vorbirii dacă se asociază
cu cel puțin unul din următoarele simptome:
a. Tocire, apla tizare sau inadecvare afectivă
b. Deliruri sau halucinații
c. Comportament catatonic sau alt comportament flagrant dezorganizat

B. Determinarea nivelului anterior de activitate în arii ca munca, relațiile sociale și
autoîngrijirea
C. Durata semnelor permanente ale maladiei, cel puțin 6 luni, care trebuie să includă
o fază activă în timpul căreia să fi existat simptome de la criteriul A, cu sau fără o
fază prodromală sau reziduală (cum au fost definite mai înainte)

1.6 Diagnosticul diferențial [30], [31], [34], [35] , [36]
A. Formele de debut [30], [31]
a. Debut insidios
– Formele oligosimptomatice
– Formele cu debut pseudonevrotic
 (neurasteniform, psihasteniform, isteriform)
 Diagnosticul diferențial se face cu formele respective de nevroze clasice
– Formele de debut pseudopsihopatic
(diferențierea de psihopatia schizoidă)
 Se observă 6 luni
 Dacă apar criterii A și B evoluția este către proces disociativ
schizofreniform

b. Debut subacut

35
– În tablourile clinice afective atipice (maniacale, depresive, paranoide), diagnostic
diferențial se face cu:
 Psihozele afective (psihoza maniaco -depresivă)
 Stările reactive afective
 Stările paranoide
c. Debutul acut
– Diagnostic diferențial cu:
 Tablourile schizofreniforme:
o Toxice
o Infecțioase
o Traumatice
o Epileptice
o Endocrino -metabolice
o Vasculare
În concluzie, la formele de debut, pentru a se stabili diagnosticul diferențial între
schizofreniile de nucleu și psihozele schizoforme, trebuie făcute următoarele investigații:
– Anamneză
– Examen somatic
– Examen neurologic
– Examen serologic (în sânge și LCR)
– Electroencefalograma
– Pneumoencefalografia
– Tomografia computerizată

B. Perioada de stare [30], [31]
a. Formele pseudonevrotice
(neurasteniformă, obsesivo -fobică, isteriformă)
Pentru schizofrenie pledează:
– Lipsa inteligibilității
– Absența stării con flictuale
– Față de simptomatologia nevrotică este o atitudine lipsită de critică și trăire
interpretativ -delirantă a fenomenologiei aparent nevrotice

36
– Simpto me psihotice cu aspect persecuto r, hipocondric
– Fenomene fobice și obsesive pe fondul tensiunii psihice
– Indiferență
– Delirul conținutului trăirilor

b. Tablourile isteriforme
– Scăderea logicii afective
– Stare de indiferență
– Contemplare extatică
– Tulburări de comportament:
 Dezinhibiție erotică
 Coprofagie
 Exhibiționism
c. Forma pseudon evrotică a schizofreniei ce nestezice
– Poate evolua fără fenomene psihotice dar cu:
 Sărăcire afectivă
 Paratimii
 Stereotipuri
 Sărăcie afectivă
d. Diagnostic diferențial cu alte boli psihice
– Psihozele afective dominant endogene – sindromul bipolar
– Parafrenia
– Paranoia
– Delirul senzitiv de relație
Debutul la pubertate al acestor afecțiuni pune probleme de diagnostic diferențial,
în special cu stările maniacale
e. Psihoza maniaco -depresivă
– Variație diurnă a tulburărilor
f. Formele paranoide de schizofrenie se diferențiază de:
– Psihozele paranoide re active
– Psihozele paranoide epileptice
– Psihozele paranoide traumatice
– Psihozele paranoide infecțioase

37
Diferențierea o face delirul primar.
g. .Parafrenia
– Este mai bine conservată personalitatea
– Mai bună capacitate de integrare socială
h. Paranoia
– Delirul este sistematizat
– Conservarea coerenței
– Impenetrabilitatea delirului
i. Psihoze etilice
j. Psihoze epileptice
k. Halucinoza alcoolică
– Anamneză cu consumm cronic de alcool
– Semne de impregnare etilică
– Episoade de delirium tremens
– Fenomene de sevraj
– Evoluție reversibilă la oprirea consumului de alcool, cu reapariție simptomatologiei
dacă se reia consumul
l. Pacienții borderline
– Mai redusă aplatizarea afectivă
– Crescute valori pentru devalorizare, manipulare, droguri
– Au episoade psihotice tranzitorii ce nu duc la afectarea ins erției în realitate
– Judecata și comunicarea sunt normale
m. Diagnostic diferențial cu oligofreniile
– Au debilitate mintală
– Inbecilitate
– Nedezvoltarea intelectului
– Dependența de aparținători

1.7 Evoluție și pronostic [30], [31], [34], [35], [36]
 După Huber sunt 72 de tipuri prin care sistematizează evoluția schizofreniei
(sistematizate în 15 tipuri):

38
– Bolnavii cu tipul 1 de remisiuni (fără simptome reziduale) se remarcă și o
însănătoșire socială totală
– Bolnavii cu tipurile 2 și 3 de remisiune au o reinserție socială în 90% din cazuri
– Bolnavii cu tipurile de remisiune 4 -6 au:
 Modificări reziduale necaracteristice
 Defect, pur moderat
 Modificări ale sferei expresive
 Modificări ale afectivității
 Modificări ale contactului
– Bolnavii cu tipurile 7 -9 au:
 Defect pur
 Trăsături suspecte de schizofrenie
 Deformarea structurii personalității (9)
 Fără fenomene psihotice
 Reprezintă remisiunile cu defect psihopatoid sau pseudonevrotic
– Bolnavii cu tipurile 10 -12 prezintă:
 Remisiuni cu tulburări reziduale caracteristice
 Stări r eziduale moderate mixte (tip 10)
 Defectul pur se asociază cu alte simptome ale schizofreniei (tipul 11)
 Tipul 12 cuprinde psihozele schizofrenice pure, fără fenomene defectuale
manifeste
– Tipurile 13 -15:
 Sunt stările reziduale caracteristice
 Tipul 13: defec t psihotic cu reducția potențialului energetic
 Tipul 14: defect psihoză tipică fără reducție
 Tipul 15: psihoza evoluează cu deformarea structurii personalității

 După Sereiski (1939), tipurile de remisiune sunt:
– Tipul A
 Remisiunea permite reinserția bolnavului în familie, societate, profesie
 Este echivalentă cu vindecarea
– Tipul B:

39
 Remisiunea permite reinserția bolnavului în familie și societate
 Reîncadrarea în muncă se face la un nivel inferior celui anterior
– Tipul C:
 Remisiunea permite reinserția în familie care este în sărcinată cu
supravegherea și în grijirea pacientului
 Ergoterapia este accesibilă
– Tipul D:
 Remisiunea constă în stabilizarea simptomelor fără posibilitatea de
reinserție în familie și societate
 Pacientul necesită î ngrijiri în serviciul de cronici
 Terapia ocupațională este accesibilă
 Evoluția după C. Muller privind delirul schizofreniilor ajunse la senescență:
– Disoluție fără compensare în cadrul sintonizării date de vârstă
– Disoluție parțială
– Banalizare, izolare, îngustare
– Transformarea delirului paranoid în delir depresiv de negație
– Deplasarea conținutului în cadrul adaptării la mediu
– Extensiune generală, îmbogățire și generalizare a temei delirante inițiale
– Delirul halucinator devine elementul psihopatologic central, subdiviziunea iniți ală
în forme clinice (catatonică, paranoidă, hebefrenică, simplă) se șterg la senescență
 Prognosticul cazului indivdual depinde de următorii factori:
1. Debutul bolii
– Remisiunile apar în cazurile cu:
 Debut acut
 Debut confuz
 Debut delirant oniric
 Debut cataton ic
 Debut paranoid polimorf
2. Vârsta (de debut al bolii)
– Debutul, cu cât este mai tânăr, cu atât prognosticul este mai nefavorabil
3. Tabloul clinic (psihopatologic)
– Prognostic bun
 Stările cu tulburare a conștiinței

40
 Colorarea afectivă accentuată
o Maniacală
o Depres ivă
 Formele catatonice
 Forma paranoidă
– Prognostic mai puțin bun
 Tulburări de gândire cu o conștiință clară
 Hebefrenia
4. Constituția
– Evoluție gravă
 Habitusul astenic
 Habitusul displastic
– Evoluții atenuate
 Habitusul picnic
5. Personalitatea prepsihotică
– Prognostic bun
 Personalitate prepsihotică bine integrată, adaptată
– Prognostic rezervat
 Personalitatea schizoidă
6. Nivelul intelectual
– În cazurile recuperate sunt mai numeroase cazurile cu nivelul intelectual peste
medie
7. Factorii precipitanți
– Factori somatogeni sau psihogeni de declanșare a bolii reprezintă un prognostic
favorabil
8. Eredit atea
– Îndoielnică
– La debuturile precoce crește ponderea factorului familial
9. Tratamentul
– Felul tratamentului
– Momentul aplicării
– Continuarea tratamentului de întreținere
– Existența măsurilor complexe și gradate de întreținere

41
II. Schizofrenia la copil (după V. Predescu)
(Autismul infantil precoce)
(după Kanner L. „Child Psychiatry”, Charles Thomas, Springfield, 1960) [21]

2.1 Debutul [21], [30], [31]
(2-5 ani)
– La naștere copil aparent normal
– Antecedente nesemnificative
– Pot prezenta:
 Lipsa mișcărilor anticipatorii
 Lipsa zâmbetului la zâmbetul mamei
 Apatie
 Dezinteres
 Copilul se retrage într -o lume interioară
 Debutul tardiv prezintă: [21], [30], [31]
– Izolare autistă:
 Indiferență față de cei din jur
 Nu are contact cu privirea
 Dezinteres față de părinți
 Nu stabilește contact cu anturajul
 Nu comunică verbal cu cei din jur
 Nevoile le comunică prin gesturi
 Memorie bună pentru aranjamente
 Crize de mânie la schimbarea rutine i zilnice
– Tulburarea limbajului vorbit
 Poate emite sunete
 Dacă limbajul este dezvoltat, nu folosește vocabularul pentru comunicare
socială
 Structură gramaticală imatură

42
 Ecolalie
 Stereotipii
 Neologisme
 Utilizarea neadecvată a pronumelor personale
– Stereotipiile
 Pot fi gesturale
 Activități repetitive

2.2 Diagnostic pozitiv (după DSM III) [55]
A. Debut înaintea vârstei de 30 de ani
B. Lipsa de răspuns la stimulările lumii înconjurătoare
C. Deficit mare în dezvoltarea limbajului
D. Dacă vorbirea este prezentă, prezintă:
 Ecolalie
 Limbaj metaforic
 Inversiunea pronumelor
E. Răspunsuri bizare la unele aspecte ale mediului înconjurător (rezistență la
schimbare)
F. Absența
 Ideilor delirante
 A halucinațiilor
 Pierderii asociațiilor
 Incoerenței

2.3. Diagnosticul diferențial [55]
– Întârzierea mentală de diferite grade
o Oligofrenul
 Deficit mental global
 Răspunde la stimulările sociale
 Nivel scăzut al dezvoltării cognitive
 Nu prezintă detașare afectivă

43
– Deficitul senzorial
o Auzul (lipsa de răspuns a autistului)
o Copilul cu deficit s enzorial, compensează, urmărind interlocutorul
– Afazia motorie de dezvoltare
o Alalia congenitală
o Copilul are psihic bun, folosește gestul pentru comunicare
– Sindroamele cerebrale degenerative
o Regres progresiv, pe ntru unele dintre semne le neurologice
– Sechelele traumelor psihologice prelungite
o Întârzierea este legată de factori psihologici

III. Schizofrenia infantilă propriu -zisă
(cuprinde perioada 3 -5 ani până la 12 ani)
3.1 Debut
– După o dezvoltare psihică normală
– Copiii sunt:
 Liniștiți
 Rezervați
 Au preocupări intelectuale
 Memorie bună
– Apare apoi:
 Comportament bizar
 Scade fondul emoțional
 Scade interesul
 Scade activitatea de joc
 Se retrage în sine
 Mutismul
3.2. Tabloul clinic
– Tulburări ale relațiilor cu anturajul

44
 Lipsă de interes
 Lipsă de entuziasm
 Izolare progresivă
 Retragere într -o activitate stereotipă (autism)
– Tulburări de gândire
 Lentoare a ritmului
 Scad rezultatele școlare
 Fantezia patologică
 Ideile delirante apar după 6 ani
– Tulburări ale percepției
 Halucinațiile
o Sunt rare
o Auditive
o Vizuale
 Tulburări ale conștiinței propriului eu sau ale mediului (depersonalizare –
derealizare)
 Senzațiii corporale de confort – disconfort; durere -plăcere
– Modificările de vorbire
 Perioada de mutism
 Ecolalie
 Stereotipii
 Vorbire monotonă, artificială
– Tulburările în sfera afectivă
 Anxietate
 Frici
 Fobii
 Modificări timice spre depresie, apatie, dezinteres
– Modificări ale jocului
 Scade activitatea de joc
 Joc „autist” (se joacă singur)
 Comportament delirant
 Dezorganizare psihomotorie în joc

45
3.3. Diagnosticul pozitiv al formei infantile (după DSM III) [55]
A. Defect mascat și susținut al relațiilor sociale (lipsa răspunsului afectiv, lipsa
empatiei)
B. Cel puțin unul din următoarele criterii:
1. – Anxietate bruscă, excentrică
– Reacții exagerate față de evenimente obișnuite
– Momente de panică neexplicate
2. – Afectele: reduse și neadecvate
– Labilitate extremă
– Reacții de mânie
3. Opoziție la schimbarea mediului înconjurător
4. Ciudățenii în mișcări
5. Anomalii de vorbire
6. Hiper sau hiposensibilitate la stimuli senzoriali
7. Automutilare

C. Debutul după 30 de luni și sub 12 ani
D. Absența ideilor delirante și a halucinațiilor
3.4.Diagnostic diferențial
– Nevrozele
– Cu tulburările de comportament

IV. Schizofrenia în perioada de pubertate și
adolescență
4.1. Debutul
– Forme de debut acut și evoluție remitentă

46
o Debutul este declanșat de o maladie somatică
o Bolnavul poate avea aspect toxic
o Evoluția este remitentă
o Episodul psihotic se poate repeta în timp
– Forme cu debut insidios
o Cu sindroame psihopatologice ce în timp se împletesc cu semne de
schizofrenie
– Forme cu debut ne vrotic (după Tivilko M. „K inika nervozopodobnogo debinta
sizofreni”, J. Nevropt. Psihiat. Korsakov, 1967) [40]
o Asteno -cenestopatic
o Asteno -depresiv
o Obsesivo -fobic
– Debut pseudopsihopatic
o Tulburări de comportament
(irascibil, impulsiv, agresiv)
o Exacerbarea condițiilor instinctuale
– Debut cu formă afectivă
o Plictiseală
o Dezgust de viață
o Idei suicidare
o Refuză să meargă la școală și se retrage în camera lui
4.2. Tablou clinic
– Ca la adult
– Intricarea formelor clinice
– Forme active ale schizofreniei
– Simptomatologie variabilă
– Fenomene somatice evidente

4.3. Diagnostic dif erențial
– Cu schizofrenia adultului

47
4.4. Evoluție și prognostic
– Evoluția autismului (după Kanner L „Child Psychiatry”, Charles Thomas,
Springfield, 1960)
o Evoluție favorabilă, cu ameliorarea treptată a simptomelor, odată cu
maturizarea cerebrală
o Evoluție nefavorabilă, cu deficit mental sever
o Evoluție medie, copiii rămân schizoizi
– Evoluția clinică (după L. Bender: „Theory and Treatment of Childhood
Schizophrenia”, Acta Paedopsychiat., 1967)
o Forma recesivă autistă, pseudooligofrenică
o Forma pseudonevrotică cu dezvoltare fobică, obsesională sau
hipocondrică a personalității
o Forma pseudopsihopatică cu dezvoltare paranoidă a personalității, cu
tendințe agresive și antisociale

– Prognosticul
o Sever în func ție de:
 Debutul precoce al bolii
 Întârziere severă în dezvoltarea limbajului
 QI sub 50

48
CAPITOLUL III
Expertiza medico -egală psihiatrică în cazurile de
schizofrenie
1. Noțiuni despre psihiatria medico -legală [56]
Evaluarea și expertiza psihiatriei judiciare sunt importante pentru evaluarea
comportamentului agresiv și auto -agresiv, evaluare ce duce în final la recomandări de
internare și tratamente obligatorii.
În expertiza medico -legală psihiatrică un rol important îl au codul penal, civil și ce
familial.
Astfel, codul penal:
– Intervine în stabilirea:
 Responsabilității
 Iresponsabilității
 Capacității de a înțelege fapta și urmările sale
Codul civil și familial se referă la:
– Compete nța globală
– Competențe speciale
 Testamente
 Conducere auto
 Custodie a copiilor
 Mariaj
 Divorț
 Tutelă -curatelă -intervine în situație de abolire sau scădere a
discernământului când drepturile individuale ale pacientului sunt apărate
de o a treia persoană -tutore, care ia deciziile în numele perso anei
respectiv în interesul său . („Expertiza medico -legală psihiatrică –
abordare interdisciplinară”, Timpul, Iași, 2013)

49

2. Legislație (după Perju -Dumbravă D., „Medicină legală”, Argonaut, 2006) [29]
– Iresponsabilitatea (după codul penal) [29], [52]
„Nu constituie infracțiune f apta prevăzută de legea penală d acă făptuitorul, în
momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să -și
dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, sau nu putea fi stăpân pe ele.”
– Obligativitatea prin lege a experti zei medico -legale psihiatrice:
„Expertiza medico -legală psihiatrică este obligatorie în omorul deosebit de grav
precum și când organul de urmărire penală sau instanța are îndoieli asupra stării psihice a
învinuitului. Expertiza se face în instituții de specialitate. Organul de urmărire penală (cu
aprobarea procurorului) sau instanța dispune internarea pe timpul necesar (sau se aduce la
îndeplinire în caz de opunere, de organele de poliție).
3. Discernământul [29]
 Discernământul:
– Este facultatea psihică, cap acitatea sau libertatea de a distinge între:
 Bine și rău
 Legal și ilegal
 Licit și ilicit
 Permis și nepermis
 Corect și incorect
 Util și inutil
– Se bazează pe o percepere și o reprezentare a realității:
 Natura actului comis
 Natura conținutului faptelor incrim inate
 Natura consecințelor faptelor incriminate
– Se bazează pe capacitatea psihică de anticipare prin reprezentare a consecințelor
faptelor proprii
– Se bazează pe o gândire logică
– Se bazează pe funcții afective integre ce motivează comportamentul specific uman
– Este bazat pe funcții volitive normale
– Este o funcție de sinteză a întregii activități psihice

50
– Este influențat de experiența anterioară a subiectului (suficientă sau insuficientă)
– Este influențat de nivelul cultural al individului .

 Discernopatia [29] este:
– Starea de anulare a capacității psihice de a alege între mai multe alternative
comportamentale (de a discerne)
– Atunci când bolnavul percepe incorect realitatea
– Atunci când pierde capacitatea de a reflecta corect realitatea
– Atunci când pierde c apacitatea de a judeca logic o situație
– Atunci când pierde capacitatea de a învăța din experiența proprie
– Atunci când își pierde capacitatea de a -și reprezenta și prevedea consecințele
faptelor proprii

 Alienarea [29] :
– Lipsa conștiinței răului
– Înstrăinare a de normativitate
– Incapacitatea de a menține un echilibru durabil și stabil între elementele negative și
pozitive ale vieții
– Reprezintă o înstrăinare a bolnavului de propriul său psihic și de interrelațiile
sociale
– Bolnavul manipulează cu dificultate realitatea înconjurătoare
– Reacționează la situațiile aduse de această realitate în raport cu lumea sa și prin
aceasta iese din realitate
– Nu se simte bolnav
– Nu are capacitatea de a nega și evalua actele sale inconștiente deoarece:
 Pierde simțul critic în fa ța imaginației sale bolnave
 Pierde modalitățile normative de funcționare a conștiinței
 Pierde sensul axiologic al adaptării la norme din care decurge sănătatea
mintală

 Iresponsabilitatea presupune [29] :
– Prezența unei boli psihice cronice
– Prezența unor tulburări psihice temporare sau alte stări morbide
– Absența capacității de a fi conștient de acțiunile săvârșite sau de a le stăpâni

51
– Neformarea discernământului critic
– Handicap grav mental sau psihosenzorial
– Alterarea nivelurilor de conștiință elementară și operațional logică
– Motivația psihopatologică a momentului săvârșirii actului antisocial și a
comportamentului deviant
– Reactivitate patologică
– O persoană este iresponsabilă dacă din cauza incapacității psihice existente în
momentul săvârșirii faptei nu put ea să -și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, sau nu
putea fi stăpână pe ele

 Tipuri și grade de alterare a discernământului [29]
– Discernământul logic (confuzie între adevăr și fals)
– Discernământul nomologic (lipsa distincției între cauzal și aleator)
– Discernământul axiologic (nediscriminare între valoare și nonvaoare)
– Discernământul deontologic (nediferențiere între bine și rău)
– Discernământul teleologic (de confundare a scopului cu mijloacele)
– Discernământul judiciar (lipsa discriminării într e sentimentul de dreptate și
nedreptate)
 Discernământ abolit [29]
– În psihoze (vezi schizofrenia)
– În stările de abolire a conștiinței, în toate compartimentele sale:
 Funcția de cunoaștere
 Funcția afectivă
 Funcția volitivă
– Fapta apare ca un simptom de îmbolnăvire psihică cu:
 Ignoranță
 Culpabilitate patologică
 Percepții false (halucinații)
 Raționamente patologice (delir)
 Motivație patologică
 Compulsiune nestăpânită
 Consecutiv lipsei controlului reflexiv și volitiv al actelor proprii

52
 Discernământ diminuat [29]
– Este diminuat în stările marginale de limită între normal și boală psihică
 Debilitate mintală (cu afectarea în special a funcțiilor cunoașterii)
 Dizarmoniile de personalitate (psihopatia ce afectează funcții afective cu
păstrarea funcțiilor d e cunoaștere)
 Impu lsurile patologice (ca în caracteriopatia epileptică cu afectarea
predominantă a funcțiilor volitive)
 Sunt importante starea psihică și situația concretă a faptei comise. Între
acestea intervin unii factori favorizanți:
o Intoleranța la fru strații
o Incapacitatea de contenție afectivă
o Impulsivitatea scăpată de sub controlul voinței
o Pulsiunea consemnată pe plan imaginar
o Personalitatea fragilă și instabilă
o Toxicomania
o Provocarea
o Rolul victimei care merge până la ce se include în comportamentul
autorului

 Psihopatia [29]
Este o dezvoltare dizarmonică a personalității, care determină permanent sau
episodic incapacitatea de integrare în ambianța socială.
– Psihopatul are capacitatea de apreciere a faptelor sale
– Psihopatul își poate exprima liber voința
– Acțiunea antisocială a psihopatului este generată de existența psihopatiei

 Capacitatea psihică [29]
Capacitatea psihică este ansamblul de însușiri psihice ale persoanei (cognitive,
intelective, caracteriale, afectiv -volițional) care pot organiza mo tivat o activitate și pot asigura
performanța în desfășurarea acestei activități
4. Obiectivele expertizei medico -legale psihiatrice [29]

53
1) Dacă expertizatul prezintă sau nu tulburări psihice (cadrul nosologic de
fond și diagnosticul stării actuale)
2) Excluderea simulării sau disimulării unei boli psihice
3) Trăsăturile personalității subiectului și care sunt legăturile tulburărilor cu
o predispoziție generală la acte antisociale și cu elementele constitutive
ale actului infracțional
4) Capacitatea psihică în momentul e xpertizei și dacă individul poate fi
cercetat/judecat
5) Capacitatea psihică existentă în momentul săvârșirii faptei apreciată prin:
a. Reconstituirea psihopatologică a tulburărilor eventuale sau a
modificărilor psihice în momentul respectiv
b. Motivația faptei în determinarea ei
6) Aprecieri:
a. De ordin prognostic în evoluția tulburărilor psihice
b. Asupra gradului de periculozitate (actuale și în general)
7) Orientarea conținutului măsurilor
a. Coercitive (educative)
b. Măsuri de siguranță de ordin medical pentru bolnavii psihici care au
comis acte antisociale, sunt:
b.1. dacă expertizatul are discernământ păstrat, nu sunt necesare
măsuri de siguranță
b.2. dacă discernământul este scăzut se aplică măsuri de siguranță
conform articolului 109 cod penal, respectiv tratament medical
obligatoriu.
b.3. dacă discern ământul este abolit se aplică mă suri de siguranță
conform articolului 110 cod penal, respectiv internare obligatorie într –
un spital de psihiatrie, prevăzut cu pază

54

PARTEA SPECIALĂ

55
CAPITOLUL I
Material și metodă
Studiul actual urmărește dinamica psihozelor discordante în cadrul noilor expertize
medico -legale psihiatrice, în anii 2005 și 2013, la aproape zece ani distanță, pentru a vedea
evoluția cazuisticii și modul de intervenție ale noii legislații în cadrul expertizei.
În acest sens se urmăresc următorii parametrii:
1. Raportul dintre totalul expertizelor dintr -un an și cel al fiecărui tip de expertiză
solicitat
2. Studiul cazuistic în funcție de sex
3. Studiul cazuistic în funcție de vârstă
4. Studiul cazuistic în funcție de sex și vârstă
5. Cercetarea cazurilor în funcție de fapta comisă
6. Cercetarea cazurilor în funcție de mediul de proveniență
7. Cercetarea cazurilor în funcție de studii
8. Studiu cazuistic pe doi ani privind legătura dintre noua expertiză medico -legală
psihiatrică și psihozele discordante
9. Studiu cazuistic pe doi ani privind legătura dintre noua expertiză medico -legală
psihiatrică și statutul marital
10. Studiu cazuistic pe doi ani privind legătura dintre noua expertiză medico -legală
psihiatrică și cei cu ca re locuiește
11. Statistica în funcție de antecedentele psihiatrice
12. Statistica după discernământ
13. Statistica după măsurile de siguranță
14. Statistica după diagnostic

56
CAPITOLUL I I
Studiu statistic
1. Raportul dintre totalul expertizelor dintr -un an și cel al tipului de expertiză solicitat
În cei doi ani se vor urmări cazurile care sunt clasificate astfel:
a. Cazuri penale libere
b. Cazuri civile
c. Defuncți
d. Cazuri penale în detenție (Spitalul Penitenciar Jilava)
a. Cazuri penale libere

– Total noi expertize medico -legale psihiatrice (Fig. a1- Statistică a cazurilor penale
libere raportată la totalul noilor expertize din an) :
o În 2005 – 159 de cazuri
o În 2013 – 89 de cazuri

– Total cazuri cu psihoze discordante în cazurile penale libere din noua expertiză
psihiatrică
o În 2005 – 9 cazuri (Fig.a2. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în
cadrul noilor expertize medico -legale psihiatrice, dar și în rândul noilor
expertize de cazuri penale libere)
o În 2013 – 13 cazuri (Fig. a 4. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă
în cadrul n oilor expertize medico -legale psihiatrice, dar și în rândul noilor
expertize pe cazuri penale libere din 2013).

– Total cazuri penale libere din noua expertiză medico -legală psihiatrică sunt (Fig.3.
Studiul cazurilor penale libere raportat la totalul cazuril or de noi expertize medico -legale
psihiatrice) :
o În 2005 – 59 de cazuri
o În 2013 – 39 de cazuri

57
Reprezentarea acestor date într -un grafic cu coloane:
Fig.a1. Statistică a cazurilor penale libere raportată la totalul noilor expertize

 Anul 20 05
Fig.a 1.1. Statistică a cazurilor penale libere raportată la totalul noilor expertize – an
2005

020406080100120140160
total noi
expertize în
2005total noi
expertize în
2013total cazuri
penale libere
din noua
expertiză
2005total cazuri
penale libere
din noua
expertiză
2013total psihoze
discordante
2005total psihoze
discordante
2013159
89
59
39
9 13nr de cazuri
tipuri de expertiză
020406080100120140160
total noi expertize medico-legale
psihiatrice din antotal cazuri penale libere din noua
expertiză medico-legală psihiatrică din
an159
59nr de cazuri
tipuri de expertiză

58
Fig.a 1.2. Statistică a cazurilor penale libere raportată la totalul noilor expertize – an
2005

Astfel din totalul noilor expertize medico -legale psihiatrice din anul 2005, noile
expertize ale cazurilo r penale libere reprezintă 37%.
Fig.a2. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în cadrul noilor expertize medico –
legale psihiatrice, dar și în rândul noilor e xpertize de cazuri penale libere (2005).

159
100%59
37%
020406080100120140160
total noi expertize pe an total noi expertize de cazuri
penale liberetotal cazuri cu psihoză
discordantă penale libere159
59
9nr de cazuri
tipuri de expertizeTotal noi expertize Total cazuri penale libere

59
Cazurile cu psihoze discordante reprezintă 5,6% din totalul noilor expertize medico –
legale psihiatrice pe an și 15% din totalul cazurilor penale libere din 2005.

Fig a.3. Studiul cazurilor penale libere raportat la totalul cazurilor de noi expertize
medico -legale psihiatrice în anul 2013

Fig a.3.1. Studiul cazurilor penale libere raportat la totalul cazurilor de noi expertize medico –
legale psihiatrice în anul 2013

0102030405060708090
total noi expertize psihiatrice total noi expertize cazuri penale
libere89
39nr de cazuri
tipuri de expertize
100%43%
Total noi expertize Total cazuri penale libere

60
Noile expertize pe cazuri penale libere în 2013 reprezintă 43% din totalul noilor
expertize medico -legale psihiatrice.

Fig.a 4. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în cadrul noilor expertize medico –
legale psihiatrice, dar și în rândul noilor expertize pe cazuri penale libere din 2013

Noile expertize cu psihoze discordante reprezintă 14% din totalul noilor expertize
psihiatrice și 33% din totalul expertizelor pe cazuri penale libere.
b. Cazuri civile (Fig b.1, Fig b.2, Fig b.3, Fig b.4)
Date generale:
0102030405060708090
total noi expertize
psihiatricetotal noi expertize de cazuri
penale liberetotal noi expertize în cazuri
cu psihoze discordante89
39
13nr de cazuri
tipuri de expertizetotal noi expertize psihiatrice
total noi expertize de cazuri penale
libere
total noi expertize în cazuri cu
psihoze discordante

61
– Total noi expertize medico -legale psihiatrice
o În 2005: 159 de cazuri
o În 2013: 89 cazuri
– Total cazuri civile din noua expertiză medico -legală psihiatrică
o În 2005: 33 de cazuri
o În 2013: 15 cazuri
– Total cazuri cu psihoze discordante în noua expertiză psihiatrică pe cazuri civile
o În 2005: 5 cazuri
o În 2013: 2 cazuri
Fig b1. Statistica expertizelor pe cazuri civile raportată la totalul noilor expertize psihiatrice
din an

020406080100120140160
total lnoi
expertize
2005total noi
expertize
2013total cazuri
civile în noua
expertiză
2005total cazuri
civile în noua
expertiză
2013total psihoze
discordante
în noua
expertiză pe
cazuri civile
2005total psihoze
discordante
în noua
expertiză pe
cazuri civile
2013159
89
33
15
5 2nr de cazuri
tipuri de expertiză

62

Fig b.1.1. Statistica expertizelor pe cazuri civile raportată la totalul noilor expertize psihiatrice
din an

Fig b.1.2 Statistica expertizelor pe cazuri civile raportată la totalul noilor expertize psihiatrice
din an

020406080100120140160
total noi expertize psihiatrice pe an noi expertize pe cazuri civile159
33număr de cazuri
tipuri de expertize
100%20%
Total noi expertize Total expertize cazuri civile

63
Noile expertize p e cazuri civile reprezintă 20% din totalul expertizelor me dico-legale
psihiatrice din an.

Fig b2. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în noile expertize medico -legale psihiatrice,
dar și în totalul noilor expertize pe cazuri civile (2005)

Cazurile psihozelor discordante din totalul noilor expertize medico -legale psihiatrice
reprezintă 3%, iar dintre noile expertize de cazuri civile sunt 15%.

020406080100120140160
total noi expertize pe an total noi expertize în
cazurile civiletotal cazuri cu psihoze
discordante penale civile159
33
5nr cazuri
tipuri de expertize

64
Fig b3. Studiul cazurilor civile raportat la totalul noilor expert ize medico -legale pe an (2013).

Grafic cu structură radială:

Noile expertize psihiatrice pe cazuri civile reprezintă 17% din totalul expertizelor
medico -legale psihiatrice pe an.

0102030405060708090
total noi expertize psihiatrice pe an
(2013)noi expertize pe cazuri civile (2013)89
15nr cazuri
tipuri de expertize
100%17%
Total noi expertize Noile expertize pe cazuri civile

65
Fig b4. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în noile expertize medico -legale psihiatrice
pe an, precum și în cadrul cazurilor civile în 2013

Cazurile de psihoze discordante reprezintă 2% din totalul noilor expertize medico –
legale psihiatrice și 13% din totalul de noi expertize medico -legale psihiatrice pe cazuri civile.

c. Cazuri cu defuncți
(nu au fost cazuri cu psihoză discordantă nici în 2005, nici în 2013).

d. Cazuri penale cu arestați (la Penitenciarul Jilava) (Fig d.1, Fig d.2, Fig d.3,
Fig.d.4)
0102030405060708090
total noi expertize pe an total noi expertize în cazuri
civiletotal cazuri în noua
expertiză cu cazuri civile cu
psihoze discordante89
15
2nr de cazuri
tipuri de expertize

66
Date generale:
– Total noi expertize medico -legale psihiatrice:
o În 2005: 159 de cazuri
o În 2013: 89 de cazuri
– Total expertize în cazuri penale arestați la Spitalul Penitenciar Jilava
o În 2005: 34 cazuri
o În 2013: 20 cazuri
– Total cazuri cu psihoze discordante în noua expertiză medico -legală psihi atrică,
internate la Spitalul Penitenciar Jilava:
o În 2005: 3 cazuri
o În 2013: 3 cazuri
Fig.d1. Studiul cazurilor arestate la Penitenciarul Jilava, în raport cu toate noile expertize
medico -legale psihiatrice din an (2005)

020406080100120140160
total noi
expertize 2005total noi
expertize 2013total cazuri de
noi expertize cu
arestați 2005total cazuri de
noi expertize cu
arestați 2013total cazuri de
noi expertize la
arestați cu
psihoză
discordantă
2005total cazuri de
noi expertize la
arestați cu
psihoză
discordantă
2013159
89
34
20
3 3nr de cazuri
tipuri de expertize

67

Grafic cu structură radială:

Se remarcă faptul că noile expertize efectuate la pacienți în stare de arest la
Penitenciarul Jilava, reprezintă 21% din totalul noilor expertize medico -legale psihiatrice în
anul 2005.

020406080100120140160
total noi expertize medico-leglae
psihiatricetotal cazuri cu noi expertize
psihiatrice la cei arestați la Jilava159
34nr de cazuri
tipuri de expertize
100%21%
Total noi expertize Total noi expertize psihiatrice la arestați la Jilava

68
Fig d2. Ponderea cazurilor cu psihoză discordantă în raport cu totalul noilor
expertize, cât și față de noile expertize efectuate la Spita lul Penitenciar Jilava în 2005.

Se observă că psihozele discordante examinate în cadrul noii expe rtize arestați și
internați la S pitalul Penitenciar Jilava, reprezintă 2% din totalul noilor expertize medico –
legale psihiatrice și 8,8% din totalul noilor expertize efectuate la cei arestați și internați la
Spitalul Penitenciar Jilava.

020406080100120140160
total noi expertize
psihiatricetotal noi expertize
psihiatrice efectuate la
Jilavacazuri cu psihoză
discordantă în noile
expertize Jilava159
34
3nr de cazuri
tipuri de expertize

69
Fig.d3. Studiul cazurilor arestate și internate la Spitalul Penitenciar Jilava, raportat la totalul
noilor expertize medico -legale psihiatrice în anul 2013.

Grafic cu structură radială

Se observă că noile expertize psihiatrice efectuate la arestații de la Jilava reprezintă
22% din totalul noilor expertize psihiatrice efectuate.
0102030405060708090
total noi expertize psihiatrice în
2013noi expertize la pacienți arestați și
internați la Spital Jilava în 201389
20nr de cazuri
tipuri de expertiză
100%22%
Total noi expertize Total noi expertize psihiatrice la arestați la Jilava

70
Fig.d4. Ponderea cazurilor c u psihoză discordantă în cadrul noilor expertize medico –
legale psihiatrice, dar și în rândul noilor expertize la cazuri de pacienți sub arest în Spita lul
Penitenciar Jilava, în 20

Se observă că psihozele discordante internate la Spitalul Penitenciar Jil ava reprezintă
3% din totalul noilor expertize medico -legale psihiatrice și 15% din totalul noilor expertize
psihiatrice efectuate la Spitalul Penitenciar Jilava în 2013.
2. Studiu comparativ al datelor pe doi ani legat de noua expertiză psihiatrică și
cazuis tica psihozelor discordante

0102030405060708090
total noi expertize psihiatrice total noi expertize de cazuri
aresta în Jilavatotal noi expertize psihiatrice
cu psihoze discordante,
cazuri arestate89
20
3nr cazuri
tip de expertiză

71
Tabel I .Date legate de frecvența c azurilor cu sindrom discordant:
Tipul de expertiză Anul 2005 Anul 2013
Cazuri penale libere 59 39
Cazuri penale libere cu
schizofrenie 9 13
Cazuri civile 33 15
Cazuri civile cu
schizofrenie 5 2
Cazuri cu defuncți 33 15
Cazuri defuncți cu
schizofrenie 0 0
Cazuri penale arestate,
Jilava 34 20
Cazuri penale arestate la
Jilava cu schizofrenie 3 3
Total cazuri cu
schizofrenie anual 17 18
Total cazuri nouă
expertiză medico -legală
psihiatrică 159 89
Se pot face următoarele remarci:
– După circa 8 ani, expertizele medico -legale psihiatrice au ajuns la aproape jumătate
(de la 159 la 89).
– Această scădere s -a produs la toate tipurile de expertize
– Trebuie remarcat faptul că a u rămas aproape neschimb ate, ci din contră, s -a
constatat o ușoară creștere a cazurilor de schizofrenie (de la 17 la 18)
– Datele din tabelul de mai sus pot fi prezentate într -un grafic cu coloane astfel:

72
Fig 2. Frecvența cazurilor cu sindrom discordant

3. Studiu cazuistic în funcție de sex
Tabel II. Datele sintetizate în cei doi ani studiați se prezintă astfel:
2005 2013
Bărbați Femei Bărbați Femei
10 7 14 4

020406080100120140160
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1039
1315
215
020
31889
59
933
533
034
317159nr cazuri
tipuri de expertize
2013 2005Legendă
Vezi datele de mai sus

73
Se remarcă faptul că pacienții de sex feminin sunt mai puțini ca număr și fac parte în
special din categoria cazuri civile, unde se pune problema punerii sub inte rdicție sau semnarea
unor acte.
Fig 3 Datele sintetizate în cei doi ani studiați

Următoarele grafice cu structură radială permit o prezentare procentuală a cazuisticii:
Anul 2005
Fig 3.1 Datele sintetizate în cei doi ani studiați – an 2005

femeibărbați
02468101214
2005 20137
41014
sexulnr cazuri
an
femei bărbați
10 cazuri
59%7 cazuri
41%
bărbați
femei

74
Bărbații reprezintă 59% din cazuri.
Anul 2013
Fig 3.1 Datele sintetizate în cei doi ani studiați – an 2013

Bărb ații reprezintă 77% din cazuri.
4. Structura cazurilor în funcție de vârsta lor
Studiind principalele grupe de vârstă și numărul de cazuri găsite la fiecare dintre ele,
dar și pe parcursul a doi ani pentru a putea face o comparație în dinamică, avem următoarea
situație:
5. Tabel III – Structura cazurilor în funcție de vârsta lo r pe prcursul a doi ani
Vârsta cazurilor Anul 2005 Anul 2013
Grupa 0 -9 ani 0 0
Grupa 10 -19 ani 0 0
Grupa 20 -29 ani 6 4
14 cazuri
77%4 cazuri
23%
bărbați
femei

75
Grupa 30 -39 ani 9 7
Grupa 40 -49 ani 0 4
Grupa 50 -59 ani 1 2
Grupa 60 -69 ani 1 1
Grupa 70 -79 ani 0 0
Grupa 80 -89 ani 0 0
Grupa 90-99 ani 0 0

Se observă cele mai numeroase cazuri, atât în anul 2005 cât și în 2013, sunt la
grupele de vârstă 20 -29 ani și 30 -39 ani (cele mai multe cazuri).

Fig 4 Structura cazurilor în funcție de vârsta lor pe prcursul a doi ani

0123456789
0-9 10-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-89 90-990 069
01 1
0 0 00 047
4
2
1
0 0 0nr de cazuri
vârsta
2005 2013

76
Reprezentare grafică cu aspect mai dinamic (grafic cu diagramă cu punte și linii
drepte și marcaj)

6. Structura cazurilor în funcție de sex și vârstă
Acest capitol urmărește dacă cei doi parametrii cunosc un paralelism în cei doi ani
cercetați.

ANUL 2005
Tabel III .a Tabel c u reprezentarea datelor în 2005
Grupele de vârstă Bărbați Femei
Grupa 0 -9 ani 0 0
Grupa 10 -19 ani 0 0
Grupa 20 -29 ani 5 1
0123456789
0-9 10-19 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-89 90-990 069
01 1
0 0 00 047
4
2
1
0 0 0nr de cazuri
vârsta
2005 2013

77
Grupa 30 -39 ani 5 4
Grupa 40 -49 ani 0 0
Grupa 50 -59 ani 0 1
Grupa 60 -69 ani 0 1
Grupa 70 -79 ani 0 0
Grupa 80 -89 ani 0 0

Fig. 5. Grafic cu reprezentarea datelor în 2005

Se remarcă un număr mai mare al cazurilor de sex femeiesc (4) la grupa de vârstă 30 –
39 ani, iar la bărbați (cu câte 5 cazuri) la grupele de vârstă 20 -29 și 30 -39 ani.
00.511.522.533.544.55
0-9 10-19 20-19 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-890 014
01 1
0 00 05 5
1 1 1
0 0nr de cazuri
grupa de vârstă
femei bărbați

78
Pentru o imagine mai dinamică acest grafic poate fi reprezentat și printr -o diagramă
cu puncte și linii drepte și marcaje, astfel:

ANUL 2013
Tabel III.b cu reprezentarea datelor din 2013:
Grupa de vârstă Bărbați Femei
Grupa 0 -9 ani 0 0
Grupa 10 -19 ani 0 0
Grupa 20 -29 ani 3 1
Grupa 30-39 ani 7 0
Grupa 40 -49 ani 4 0
Grupa 50 -59 ani 1 1
Grupa 60 -69 ani 0 1
Grupa 70 -79 ani 0 0
Grupa 80 -89 ani 0 0

012345
0-9 10-19 20-19 30-39 40-49 50-59 60-69 70-79 80-890 014
01 1
0 00 05 5
1 1 1
0 0nr de cazuri
grupa de vârstă
femei bărbați

79
În anul 2013 numărul cazurilor de sex feminin a fost mai mic, 3 cazuri în total, cu
particularitatea de a se întâlni la vârste mai înaintate, cele de sex masculin prezentând trei
grupe de maxim, 20 -29 ani, 30 -39 ani și 40 -49 de ani, cu 3, 7 și 4 cazuri în fiecare grupă.
Aceste date vor fi reprezentate și grafic astfel:
Fig. 6 Grafic reprezentarea datelor din 2013

O reprezentare mai dinamică printr -un grafic cu diagramă cu puncte și linii drepte și marcaje:

01234567
0-9 10-19 20-19 30-39 40-49 50-59 60-69 70-790 01
0 01 1
00 037
4
1
0 0nr de cazuri
grupa de vârstă
femei bărbați
01234567
0-9 10-19 20-19 30-39 40-49 50-59 60-69 70-790 01
0 01 1
00 037
4
1
0nr de cazuri
grupa de vârstă
femei bărbați

80
Comparând valorile datelor obținute în cei doi ani studiați, în special pentru studiul
sexului masculin se mențin ridicate la grupele de vârstă 20 -29 de ani și 30 -39 de ani, în ambii
ani, în 2013 apărând și la grupa 40 -49 de ani.
7. Cercetarea cazurilor privind motivația solicitării expertizei
Cercetând cei doi ani, cazuistica a îmbrăcat următoarea motivație: (în ordine
descrescătoare a frecvenței)
Anul 2005
1. Omor (3 cazuri)
2. Punere sub interdicție (3 cazuri)
3. Discernământ la semnarea unor acte (2 cazuri)
4. Viol (2 cazuri)
5. Tentativă de omor (1 caz)
6. Tâlhărie (1 caz)
7. Distrugere (1 caz)
8. Agresiune (1 caz)
9. Amenințare (1 caz)
10. Furt (1 caz)
11. Trafic de droguri (1 caz)
Fig.7 Cercetarea cazurilor privind motivația solicitării expertizei an 2005

0123
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 113 3
2 2
1 1 1 1 1 1 1nr cazuri
situații de solicitare a expertizei
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11Legendă
Vezi datele de mai sus

81
Anul 2013
S-au constatat următoarele motivații ale expertizei:
1. Distrugere (3 cazuri)
2. Tâlhărie (2 cazuri)
3. Agresiune (2 cazuri)
4. Punere sub interdicț ie (2 cazuri)
5. Fals în acte (1 caz)
6. Tentativă omor (1 caz)
7. Evaziune (1 caz)
8. Omor (1 caz)
9. Tulburare folosință locuință (1 caz)
10. Amenințare (1 caz)
11. Furt (1 caz)
12. Dacă poate conduce (1 caz)
13. Capacitatea psihică la semnarea unor acte (1 caz)
Fig.8 Cercetarea cazurilor privind motivația solicitării expertizei an 20 13

Printre cele mai numeroase cazuri în cei 2 ani sunt punerile sub interdicție,
omorurile, tâlhăriile.
8. Studiu statistic privind mediul de proveniență al cazurilor
0123
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 133
2 2 2
1 1 1 1 1 1 1 1 1nr cazuri
situații de solicitare a expertizei
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13Legendă
Vezi datele de mai sus

82
– Anul 2005:
o Mediu urban: 13 cazuri (73%)
o Mediu rural: 5 cazuri (27%)

– Anul 2013:
o Mediu urban: 13 cazuri (77%)
o Mediu rural: 4 cazuri (23%)

Observăm o similitudine în cei doi ani: același număr de cazuri urbane și aproape
identice și cele rurale. De menționat că procentual se vede foarte bine acest aspect, adică:
cazurile urbane au fost 73% în 2005 și 77% în 2013, aproximativ egale.
Fig. 9. Grafic cu coloane pentru ilustrarea acestor date:

9. Statistica privind studiile celor expertizați
În tabelul următor sunt prezentate datele obținute din cercetarea studiilor pacienților:
20132005
02468101214
mediu urban mediu rural13
413
5
annr de cazuri
mediul de proveniență al cazurilor
2013 2005

83
Anul 2005, absolvenți de:
1- Facultate: 5 cazuri
2- Liceu: 5 cazuri
3- 10 clase: 3 cazuri
4- Școală generală și școală profesională: 3 cazuri
5- Analfabeți: 2 cazuri
Fig 10 Cercetarea studiilor pacienților – an 2005

Anul 2013, absolvenți de:
1- Facultate: 7 cazuri
2- Liceu: 5 cazuri
3- Școală generală și școală profesională: 4 cazuri
4- 10 clase: 2 cazuri

012345
1 2 3 4 55 5
3 3
2nr de cazuri
studiiLegendă
Vezi datele de mai sus

84
Fig 11 Cercetare a studiilor pacienților an 2013

Se observă în ambii ani faptul că pacienții cu schizofrenie au în cele mai multe cazuri
studii superioare (facultate 7 și 5 pacienți), respectiv din 35 de pacienți, 12 au studii
superioare: 34% sunt cu facultate, însumați în cei doi ani.
10. Cercetarea statutului marital al pacienților
Cercetarea statutului marital a cuprins situațiile de necăsătorit, divorțat, căsătorit,
concubinaj, văduv.
Datele adunate se prezintă astfel:
Anul 2005
1- Necăsătorit: 9 cazuri
01234567
1 2 3 47
5
4
2nr de cazuri
studiiLegendă
Vezi datele de mai sus

85
2- Divorțat: 4 cazuri
3- Căsătorit: 4 cazuri
4- Concubinaj: 0 cazuri
5- Văduv: 0 cazuri
Fig.12 Cercetarea statutului marital al pacienților -an 2005

Anul 2013
1- Necăsătorit: 9 cazuri
2- Divorțat: 5 cazuri
3- Căsătorit: 0 cazuri
4- Concubinaj: 2 cazuri
5- Văduv: 1 caz

0123456789
necăsătorit divorțat căsătorit concubinaj văduv9
4 4
0 0nr de cazuri
statut marital

86
Fig.1 3 Cercetarea statutului marital al pacienților -an 2005

Comparând cazuistica din cei doi ani, cele mai multe cazuri în ambii ani sunt
necăsătoriți, adică 9 cazuri în 2005 respectiv 9 cazuri în 2013 rezultând în total 18 cazuri, ceea
ce din totalul de 34 d e cazuri reprezintă 54% din toate cazurile.
Pe locul al doilea sunt cei divorțați cu un total pe cei doi ani de 9 cazuri, adică din
totalul de 34 de cazuri reprezentând 26%; adică cele două variante (necăsătoriți și divorțați)
reprezintă 80% din totalul psihozelor discordante expertizate în cei doi ani.

11. Cercetarea mediului în care locuiesc cei cu psihoze discordante
Acest studiu cercetează la cazuri le exper tizate următoarele variante : locuiește cu
părinții, cu familia, singur.

0123456789
necăsătorit divorțat căsătorit concubinaj văduv9
5
02
1nr de cazuri
statut marital

87
Anul 2005
Locuiesc cu:
1- Părinții: 8 cazuri
2- Cu familia: 6 cazuri
3- Singur: 3 cazuri
Fig. 14. Reprezentarea datelor în grafic cu coloane:

Anul 2013
Locuiesc cu:
1- Părinții: 10 cazuri
2- Cu familia: 6 cazuri
3- Singuri: 2 cazuri

012345678
părinții cu familia singur8
6
3nr cazuri
cu cine locuiește

88
Fig.15. Reprezentarea datelor în grafic cu coloane:

Se observă că cea mai mare parte a pacienților examinați locuiesc cu părinții (8 în
2005 și 10 în 2013) adică 18 din 34 de cazuri, ceea ce înseamnă în procente 53%.
12. Statistică în funcție de prezența antecedentelor personale psihiatrice
Acest aspect se studiază inițial raportat în cei doi ani astfel:
Anul 2005:
012345678910
părinții cu familia singur10
6
2nr cazuri
cu cine locuiește

89
– Din totalul de 17 cazuri cu schizofrenie cercetate, 16 au antecedente psihiatrice,
dintre care 12 au schizofr enie în antecedentele personale psihiatrice
Anul 2013
– Din totalul de 18 cazuri cu schizofrenie cercetate, 17 au antecedente personale
psihiatrice, dintre care 11 au avut în antecedentele personale psihiatrice schizofrenie.
Astfel atât în 2005 cât și în 2013 la 94% din cazurile cu schizofrenie cercetate de
comisia de expertiză medico -legală psihiatrică au avut antecedente personale psihiatrice, în
2005, 70% au avut schizofrenie iar în 2013, 61% au avut schizofrenie.
Fig. 16. Reprezentarea grafică a acesto r date:

13. Statistică după modul de prezentare a învinuitului: liber sau arestat
20052013
024681012141618
antecedente psihiatrice antecedente cu schizofrenie16
1217
11
annr cazuri
antecedente
2005
2013

90
Persoanele aduse în stare de libertate la INML în 2005 pentru a fi examinate de noua
comisie de expertiză medico -legală psihiatrică au fost în număr de 14, iar cei arestați (de la
Penitenciarul Jilava): 3 (cazuri diagnosticate cu schizofrenie).
În anul 2013 cei examinați în stare de libertate au fost 15 cazuri, iar cei arestați la
Penitenciarul Jilava, 3 cazuri.
Fig.17. Reprezentarea grafică a acestor date:

Aceste date oferă a ceeași imagine statistică egală dintre cei doi ani cercetați.
14. Cercetarea discernământului
20052013
0246810121416
cercetați în stare de libertate
cercetați în stare de arest
(Jilava)14
315
3
annr cazuri
modul de prezentare la expertiză
2005 2013

91
Față de cele trei posibilități ale discernământului: prezent, scăzut, abolit, în cei doi
ani studiați, evoluția de la prima la noua expertiză medico -legală psihiatric ă s-a prezentat
astfel:
Tabel IV Cercetarea discernământului Anul 2005
Prima expertiză Noua expertiză Număr de cazuri
Discernământ abolit (DA) Discernământ abolit (DA) 10 cazuri
Discernământ abolit (DA) Discernământ prezent (DP) 4 cazuri
Discernământ prezent
(DP) Discernământ abolit (DA) 2 cazuri
Discernământ scăzut (DS) Discernământ abolit (DA) 1 caz

Tabel V Cercetarea discernământului Anul 2013
Prima expertiză Noua expertiză Număr de cazuri
Discernământ abolit (DA) Discernământ abolit (DA) 9 cazuri
Discernământ abolit (DA) Discernământ prezent (DP) 4 cazuri
Discernământ abolit (DA) Discernământ scăzut (DS) 3 cazuri
Discernământ prezent
(DP) Discernământ abolit (DA) 1 caz
Discernământ scăzut (DS) Discernământ abolit (DA) 1 caz

Se observă că cea mai întâlnită situație în ambii ani cercetați este de DA –
discernamânt abolit – în ambele expertize, urmați de DA -DP în 4 cazuri.

15. Statistica după măsurile de siguranță

92
Aceste măsuri sunt cele prevăzute de articolele 109 și 110 cod penal și am întâln it
următoarele situații în anii cercetați:

Tabel VI Statistica după măsurile de siguranță Anul 2005

Prima expertiză Noua expertiză Număr de
cazuri
1 Art. 110 CP Art. 110 CP 7 cazuri
2 Art. 110 CP Nu sunt necesare măsuri de
siguranță 4 cazuri
3 Nu sunt necesare măsuri de
siguranță Art. 110 CP 2 cazuri
4 Art. 110 CP Art. 109 CP 1 caz
5 Nu sunt necesare măsuri de
siguranță Art. 109 CP 1 caz
6 Art. 109 CP Art. 110 CP 1 caz
7 Art. 109 CP Nu sunt necesare măsuri de
siguranță 1 caz

93
Tabel VII Statistica după măsurile de siguranță Anul 20 13

Prima expertiză Noua expertiză Număr de
cazuri
1 Art. 110 CP Art. 110 CP 6 cazuri
2 Art. 110 CP Art. 109 CP 6 cazuri
3 Art. 110 CP Nu sunt necesare măsuri de
siguranță 2 cazuri
4 Art. 109 CP Art. 110 CP 1 caz
5 Art. 109 CP Nu sunt necesare măsuri de
siguranță 1 caz
6 Nu sunt necesare măsuri de
siguranță Art. 110 CP 1 caz
7 Art. 109 CP Art. 109 CP 1 caz

Cele mai întâlnite situații din 2013 au fost art. 110 CP la prima expertiză și același
articol la noua expertiză (6 cazuri) sau art. 110 CP la prima expertiză și art. 109 CP la noua
expertiză (6 cazuri).

16. Statistica diagnosticelor de boală
Se studiază o paralelă între anii 2005 și 2013 dar și între diagnosticul primei și noii
expertize medico -legale psihiatrice.
Datele legate de diagnosticele expertizelor pot fi sortate în tabelul următor:

94
Tabel VIII Statistica diagnosticelor de boală an 2005

Diagnostic prima expertiză Diagnostic noua expertiză Număr cazuri
Schizofrenie Schizofrenie 12
O boală psihică alta decât
schizofrenie Schizofrenie 3
Schizofrenie Fără tulburări psihice 1
Fără tulburări psihice Schizofrenie 1

Se observă că din tre cele 17 cazuri examinate, în 2005, pentru 12 dintre ele (70%) a
fost păstrat același diagnostic atât la prima expertiză cât și la cea de -a doua expertiză medico –
legală psihiatrică.
În 30% din cazuri (5) între cele două expertize prima și noua expertiză medico -legală
psihi atrică, diagnosticele au fost diferite .

Tabel IX Statistica diagnosticelor de boală an 2013
Diagnostic prima expertiză Diagnostic noua expertiză Număr de cazuri
Schizofrenie Schizofrenie 11
Schizofrenie O boală psihică alta decât
schizofrenie 5
O boală psihică alta decât
schizofrenie Schizofrenie 2

Cea mai întâlnită situație în cadrul expertizelor este cea în care sunt diagnostice de
schizofrenie la prima, dar și la noua expertiză medico -legală psihiatrică, adică în 11 cazuri din
18, adică 61% din expertize.

95
Concluzii
Expertizele sunt efectuate mai multor categorii de pacienți: cazuri penale libere
(nearestați), cazuri civile, defuncți și cazuri penale arestate în detenție.
– Cazurile penale libere reprezintă , în 2005 , 37% din totalul noilor expertize medico –
legale psihia trice, în cazurile cu psihoze discordante, acestea reprezintă 5,6% din totalul noilor
expertize și 15% din totalul cazurilor penale libere. În anul 2013 psihozele discordante
reprezintă 14% din totalul noilor expertize psihiatrice și 33% din totalul expert izelor pe cazuri
penale libere.
– Cazurile civile. Psihozele discordante întâlnite în expertizarea cazurilor civile din
2005 au reprezentat 15% dintre acestea, și 3% din totalul noilor expertize medico -legale
psihiatrice.
– În anul 2013, psihozele discordante reprezintă 2% din totalul noilor expertize
medico -legale psihiatrice și 13% din totalul cazurilor civile
– Cazurile pe defuncți nu au cuprins psihoze discordante în ambii ani cercetați.
– Cazurile penale cu arestați (în Penitenciarul Jilava), psihozele discord ante în 2005
reprezintă 2% din totalul noilor expertize medico -legale psihiatrice și 8,8% din totalul noilor
expertize psihiatrice la cei arestați și internați în Spitalul Jilava. În 2013 psihozele discordante
în Penitenciarul Jilava reprezintă 3% din tota lul noilor expertize psihiatrice și 15% din totalul
noilor expertize de la Spitalul Jilava (arestați).
Privind sexul celor expertizați, numărul bărbaților este mult mai mare decât al
femeilor: 59% din cazuri în 2005 și 77% în 2013.
Legat de vârsta pacienți lor, un maxim cazuistic are loc în grupa de vârstă 30 -40 de
ani, atât în 2005 cât și în 2013.
Referitor la medul de proveniență al cazurilor, acesta este în special cel urban: câte
13 cazuri în fiecare an, față de 5 și respectiv 4 cazuri din mediul rural.
Studierea gradului de instruire al pacienților cu psihoze discordante, cele mai multe
cazuri atât în 2005 cât și în 2013 au studii superioare (facultate) cu 5 cazuri în 2005 (28 % din
total) și în 2013 cu 7 cazuri (38%).

96
Privind statutul marital al celor c u psihoză discordantă cercetați, în ambii ani cei mai
mulți sunt necăsătoriți (câte 9 cazuri).
Cei examinați locuiesc în general cu părinții, 8 cazuri în 2005 și 10 cazuri în 2013.
Studierea discernământului în cazurile expertizate, comparând prima cu noua
expertiză medico -legală psihiatrică, în ambii ani se remarcă stabilirea diagnosticului de
schizofrenie în cele mai multe cazuri (în 70% și respectiv 61% din cazuri), atrăgând
discernământul abolit în ambele expertize.
Măsurile de siguranță aplicate sunt î n cele mai multe cazuri (7 în 2005 și 6 în 2013)
articolul 110 CP atât în anul 2005 cât și în anul 2013.

97
BIBLIOGRAFIE

1. Beliș Vladimir – Medicina l egală, Ed. Teora, București, 1992;
2. Beliș Vladimir – Tratat de medicină legală, Edit. Didactică, București, 1995;
3. Bender l., „Theory and Treatment of Childhood Schizophrenia”, Acta
Paedopsychiat., 1967
4. Botez M.I., Sub Red. -Neuropsihologie Clinică și Neurologia Comportamentului,
Ed. Med. , București, 1996;
5. Brânzei P., Chiriță V., Boișteanu P., Cosmovi ci N., Astărăstoae V., Chiriță R.
Elemente de semiologie psihiatrică și psihodiagnostic, Ed. Psihomnia, Iași, 1995;
6. Chiriță R., Papari A (coord) – Tratat de Psihiatrie, Ed. Fundația „Andrei Șaguna‟,
Constanța, 2002;
7. Chiriță Roxana – Sindroamele depresive cu potențial suicidar – Consecințe medico –
legale și evaluări etico -psihiatrice, Teza de Doctorat, Iași, 1997;
8. Costea Gabriela – Cauză și condiție în agresivitatea realizată (omor și suicid), Teza
de Doctorat, 2007;
9. Dermengiu Dan, Gheorghiu Valentin, Curcă Cr istian, Popescu Ionuț, Gorun
Gabriel, Barbarii Ligia – Curs de Medicina Legala, Ed. Tehnoplast Company SRL, Bucuresti,
2005;
10. Dragomirescu V.T., Hanganu O., Prelipceanu D., (1990) – Expertiza Medico –
Legala Psihiatrică, Edit. Medicală, București;
11. Dragomiresc u V. – Capacit é psychique rapportée à la responsabilité – un model
relationnel interdisciplinnaire medico -légal (Acta Med. Legalis et Socialis vol. XXXVIII) 2,
1988 ;
12. Faulk M. – Basic Forensic Psychiatry, Blackwell, Oxford, 1988 ;
13. Georgescu Marie – Psihiatri e, Ed. Național, 2000;
14. Gheorghe M.D. – Actualități în psihiatria biologică, Ed. Intact, 1999, București;
15. Gheorghiu V. – Aspecte medico -legale și juridice psivind efectele tardive
posttraumatice, Rev. de med. legala, vol. 7, nr. 1, martie 1999;
16. Grecu Gabos Iosif, Grecu Gabos Marieta -Drogurile. Aspecte istorice,
epidemiologice și clinico – terapeutice, Ed. Ardealul, 2002;
17. Hoggett B.M. – Mental Health Law, London, 1984 ;

98
18. Iftene V., Dermengiu D. – Medicină legală, Edit. C.H. Beck, București, 2009 ;
19. Ionescu G. – Tratat de psihologie medicală și peihoterapie, Ed. Asklepios,
București , 1995;
20. Ionescu G. – Tulburarile personalității, Ed. Asklepios, București , 1997 ;
21. Kanner L., “Child Psychiatry”, Charles Thomas, Springfield, 1960;
22. Kaplan J.H., Sadok B., Grebb J.A., Syn opsis of Psychiatry, Seventh Edition,
Wiliams and Wilkins, Baltimore;
23. Lăzărescu M., Psihopatologie clinică, Ed. Vest, Timișoara, 1994;
24. Lăzărescu M., Ogodescu D. – Îndreptar de psihiatrie, Ed. Helicon Timișoara,
1995;
25. Lăzărescu M. (coord) – Clasificarea tul burărilor mentale și de comportament.
Simptomatologie și diagnostic clinic, Ed. All Educational, 1998;
26. Lăzărescu M. – Calitatea vieții în psihiatrie, Infomedica, București, 1999;
27. Lăzărescu Mircea – „Introducere în psihopatologia antropologică‟, Editura Fac la,
Timișoara, 1989;
28. Nica -Udangiu Lidia și colab – Ghid de urgențe în psihiatrie, Ed. Suita, București;
29. Perju -Dumbrava D., „Medicina Legala”, Argonaut, 2006;
30. Predescu V. (sub red) – Psihiatrie, vol I Ed. Medicală, 1988;
31. Predescu V. (sub red) – Psihiatrie, vol II, Ed. Medicală, 1998;
32. Prelipceanu D., Mihăilescu R., Teodorescu R. – Tratat de sănătate mintală, vol I,
Ed. Enciclopedică, București, 2000;
33. Prelipceanu Dan – Psihiatrie – note de curs, Ed. Infomedica, București, 2003;
34. Prelipceanu Dan – Psihiatrie cli nică, Edit. Medicală, 2011;
35. Romilă Aurel – Psihiatrie, Editat de Asociația Psihiatrilor liberi din Romania,
București, 1997;
36. Rusu Marcel – Protecția juridică a minorilor;
37. Scripcaru Gh., Astărăstoae B., Boișteanu P., Chiriță V., Scripcaru C. – Psihiatrie
medico -legală, Ed. Polirom, Iași, 2002;
38. Scripcaru Gh., Terbancea M. – Medicina legala, Edit. Didactica si Pedagogica,
1970;
39. Smith J.C., Hogan B. – Criminal Law, Butterworths, London, 1983
40. Tivilco M., „Kinika Nervozopodobnogo Debinta sizofreni” , J. Nevropa t Psihiat.
Korsakov, 1967
41. Walker N. – Crime and criminology, Oxford University Press, Oxford, 1987

99
42. Walker N., McCabe S. – Crime and insanity in England, Vol. I, Edinburgh
University Press, Edinburgh, 1968
43. Walker N., McCabe S. – Crime and insanity in England, Vol. I, Edinburgh
University Press, Edinburgh, 1973
44. ***American Psychioatric Association 1987, Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorder, Third Edition, Washington D.C., Amercan Psychiatric Press, 1987;
45. *** American Psychioatric Associa tion 1987, Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorder, Third Edition, Washington D.C., Amercan Psychiatric Press, 1994;
46. American Psychioatric Association 1987, Diagnostic and Statistical Manual of
Mental Disorder, Third Edition, Washington D.C., Amercan Psychiatric Press, 2001;
47. *** Clasificarea Internațională a Maladiilor (1994), CIM -X-OMS, Ed. Medicală;
48. ***Tratat de Psihiatrie, Oxford, Ediția II, Ed. Asociația Psihiatrilor Liberi din
România
49. ***World He alth Organization The ICD -10 Classification of Mental and
Behavioural Disorders, Clinical Description and Diagnostic Guidelines, Geneva, WHO, 1992;
50. Legislație română cu utilitate în efectuarea expertizei medico -legale psihiatrice
***Legea sănătății mintale și a protectiei persoanelor cu tulburări ps ihice -Monitorul Oficial al
României 2002, XIV, 589, 1 -7
***Legea privind „Organizarea activității și funcționarea instituțiilor de Medicină Legală‟ cu
modificările aduse de „Legea Nr. 459/2001; OG 57/2001; Legea271/2004‟
***Regulamentul de aplicare a dispo zițiilor Legii 271/2004 privind organizarea activității și
funcționarea instituțiilor de Medicină Legală
Hotărârea Guvernului României nr. 774 din 07.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispozițiilor Ordonatei Guvernului nr. 1/2000 privin d organizarea activității și
funcționarea instituțiilor de medicină legală. (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
459/19.09.2000) cu modificările ulterioare HG 1204/2002 și Legea 271/2004
*** Ordin pentru aprobarea Normelor procedurale privind efec tuarea expertizelor, a
constatărilor și a altor lucrări medico -legale nr. 1.134/C/25 05.2000 al Ministerului Justiției și
nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sănătății și Familiei (publicat în Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 459/19.09.2000)
*** Tratat de P sihiatrie Oxford, București -Amsterdam, 1994.

100
51. Codul Penal
52. Codul de Procedura Penala
53. Codul Civil
54. DSM III
55. „Expertiza medico -legala psihiatrica -abordare interdisciplinara”, Timpul, Iasi,
2013