MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE [604115]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific: Conf. Univ. Dr. Violeta Enea

Absolvent: [anonimizat], 2019

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE

FACTORI DE INFLUENȚĂ AI STILULUI DECIZIONAL
LA ADOLESCENȚI

Coordonator : Conf. Univ. Dr. Violeta Enea

Absolvent: [anonimizat], 2019

3
CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
I. PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
CAPITOLUL 1: S TILUL DECIZIONAL ………………………….. ………………………….. …… 7
1.1 Definiții și aspecte generale ………………………….. ………………………….. ……………… 7
1.2 Clasificări ale stilului decizional ………………………….. ………………………….. ……….. 7
1.3 Stilurile decizionale la adolescenți ………………………….. ………………………….. …….. 9
1.4 Cercetări anterioare – stilurile decizionale în relație cu diverși factori ………….. 10
CAPITOLUL 2: FACTORII DE INFLUENȚĂ AI STILULUI DE LUARE A
DECIZIILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
2.1 Stilurile de comunicare ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
2.1.1 Cercetări desfășurate în domeniul stilurilor de comunicare ……………………. 14
2.2 Conceptul de personalitate ………………………….. ………………………….. ……………… 15
2.2.1 Abordări ale personalității ………………………….. ………………………….. ………… 15
2.2.2 Hans Eysenck – teoria personalității ………………………….. ………………………. 17
2.3 Conceptul psihologic de loc al controlului ………………………….. ……………………. 19
II. PARTEA APLICATIVĂ ………………………….. ………………………….. ……………………. 21
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
3.1 Obiective și ipoteze ………………………….. ………………………….. ……………………….. 21
3.1.1 Ob iective ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
3.1.2 Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
3.2 Variabile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 22
3.2.1 Variabile Inde pendente (predictori) ………………………….. ……………………….. 22
3.2.2 Variabile Dependente (criteriu) ………………………….. ………………………….. …. 22
3.3 Metoda ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 23
3.3.1 Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 23
3.3.2 Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24

4
3.3.3 Procedeu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
3.4 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 26
3.5 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 31
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 35
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 38
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 39
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 40
Anexa 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 40
Anexa 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
Anexa 7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 42
Anexa 8 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Anexa 9 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
Anexa 10 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
Anexa 11 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
Anexa 12 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
Anexa 13 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 50
Anexa 14 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
Anexa 15 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 54
Anexa 16 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 54
Anexa 17 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 55
Anexa 18 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 56
Anexa 19 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 56

5
ARGUMENT

În cadrul acestei lucrări ne propunem să studiem modul în care anumiți factori pot
influența stilul de decizie al adolescenților. Am ales să vorbim în special despre adolescenți
deoarece această peri oadă reprezintă un punct central și critic, de asemenea, în ceea ce privește
o dezvoltare adecvată a personalității adolescentului de azi și adultului de mâine. Cercetările
anterioare care vizau procesul de luare a deciziei s -au focusat, în mare, pe relația dintre stilul
decizional al unei persoane și stilul acesteia de comunicare, personalitatea lui și locul
controlului. Există studii ce analizează aceste legăt uri în mod separat, însă nu există, din
cercetăr ile noastre, un studiu care să prezinte în mod clar interacțiunea și modalitatea de
influență felului în care o persoană comunică, se comportă și percepe lumea exterioară asupra
felului în care aceasta ia decizii. Tocmai din acest motiv am considerat neces ară desfășurarea
acestei lucrări.
Luarea unei decizii nu presupune o acțiune simplă, unitară, ci reprezintă un proces social
complex care, în general, se extinde pe o perioadă considerabilă de timp. Procesul de luare a
deciziilor poate fi analizat sub form a unui set de acțiuni și factori dinamici ce începe prin
identificare stimulilor acțiunii și se sfârșește cu angajamentul specific de a acționa. (Mintzberg,
1976) Adair (2000) consideră că procesul de luare a unei decizii implică determinarea
problemei, cu legerea datelor, crearea unor alternative, luarea deciziei, exercitarea deciziei și
evaluarea rezultatelor. O decizie bună, atâta timp cât subiectul deține cunoștințe și resurse
adecvate, maximizează bunăstarea persoanei. Pentru evaluarea acestei variabile am utilizat
chestionarul General Decision Making Scale care este format din 20 de itemi și cuprinde 5
stiluri de luare a deciziei: stilul rațional, stilul dependent, stilul evitant, stilul intuitiv și stilul
spontan.
Stilul de comunicare este un indicator al felului în care o persoană își organizează
propriile relații interpersonale. De fapt, stilul de comunicare este modalitatea prin care
persoanele arată felul în care percep informațiile din jurul lor și pot interacț iona cu alte
persoane. Importanța comunicării într -un stil adecvat se dezvoltă încă de la vârste mici când
individul învață să comunice într -un mod care îi poate asigura succesul în viitor. Stilul de
comunicare e definit drept setul de caracteristici de li mbaj pe care o persoană le utilizează în
actul comunicării (Jackson, 2014). În studiul de față s -a utilizat Chestionarul pentru Analiza

6
Stilului de Comunicare al lui Solomon Marcus, un psiholog român, ce cuprinde patru stiluri de
comunicare – agresiv, aser tiv, non -asertiv și manipulativ.
În ceea ce privește constructul psihologic de loc al controlului, putem vorbi despre
persoane care asociază evenimentele care se petrec în mod intern, asumându -și toată
responsabilitatea pentru propriile lor decizii sau acț iuni, sau de persoane care atribuie câștigurile
sau evenimentele mai puțin plăcute mediului exterior, sorții sau șansei. Teoria locului
controlului a fost introdusă de către Rotter (1966), iar mai târziu a fost studiată cu diferite
variabile, printre care motivația, învățarea, luarea deciziilor. Studiile de specialitate afirmă că
persoanele cu locul controlului intern au o capacitate mai mare de luare a deciziilor (Dumitriu,
2014).
Ultima variabilă care a fost luată în considerare în acest studiu a fost di mens iunea de
personalitate extraversiunea. Gordon W. Allport (1991) definește personalitatea ca fiind
„organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină
gândirea și comportamentul său caracteristic” . Eysenck a fost prin tre primii care au descris
extraversiune a și a dezvoltat o scală de personalitate (Eysenck Personality Inventory) . O
persoană cu niveluri ridicate ale extraversiunii este caracterizată de afecte pozitive,
sociabilitate, plăc ere pentru activități de grup, p referând compania altora, mai degrabă decât a
fi singuri. Pe de altă parte, o persoană cu niveluri scăzute ale extraversiunii vorbește calm,
calculat, est deseori tăcută, se bucură de liniște și se încarcă pozitiv petrecându -și timpul cu
persoane foarte ap ropiate sau cu un grup restrâns de prieteni.

7
I. PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL 1: STILUL DECIZIONAL

1.1 Definiții și aspecte generale
Teoria alegerii raționale cu privire la luarea unei decizii descrie pașii implicați în luarea
oricărei decizii, incluzând recunoașterea momentului în care trebuie să iei o decizie, înțelegerea
scopului pe care o anumită persoană dorește să -l atingă, realizarea unei liste cu alegeri posib ile,
determinarea consecin țelor – fie ele pozitive sau negative – determinarea dezi rabilității fiecărei
consecințe sau evaluarea plăcerii sau mulțumirii pe care ar putea să ți -o aducă o anumită decizie
luată . De asemenea, ne este oferit un cadru teoretic ce permite descrierea fie delă a procesului
de luare a unei decizii pentru a avea oportunitatea să putem compara ceea ce a decis o anumită
persoană cu ceea ce ar fi putut decide în mod ideal, dar și marele avantaj de a ne putea
îmbunătăți abilitatea de a lua deciile cele mai bune ( Fischhoff, 1992a).
În viața de zi cu zi, oamenii au tendița de a lua decizii în funcție de tradiții sau de mediul
social din care vin, fără a mai trece prin pașii sistematici de luare a deciziilor (Fischhoff, 1992b).
Este foarte posibil ca unele decizii s ă fie luate sub presiunile sociale sau de timp, iar consecințele
ce urmează să fie prea puțin analizate (Reason, 1990). Deciziile pot fi influențate și de starea
emoțională a persoanei (Plous, 1993). Atunci când o persoană are informații sau abilități
inadecvate, este foarte probabil să ia decizii cu beneficii optime (Fischhoff, 1992c). National
Research Council a dezvoltat ipoteza conform căreia chiar și atunci când o persoană are resurse
de timp și informații pentru a verifica consecințele aferente unei d ecizii, ea se va baza pe
experiența personală și nu pe statistici (1989).

1.2 Clasificări ale stilului decizional
Scott și Bruce ( Abubakar, 2019 ) au definit stilul de luare a deciziei ca fiind un pattern
de răspuns învățat pe care un individ îl aplică într – anumită problemă sau situație. Potrivit lui
Rowe și Manson ( Ogarca, 2015) stilul în care o persoană ia decizii se leagă, în primă fază de
un proces cognitiv ce combină activități de percepere, informații sau cunoștințe și rezolvarea
de probleme. Aceeași doi autori concluzionează că două persoane iau decizii în mod diferit
deoarece ele folosesc moduri diferite de percepere și evaluare a informa ției. De exemplu, sunt
unele persoane ce gândesc în mod intuitiv și altele ce au o gândire logică – unii preferă să

8
acționeze în loc să reflecte îndelung asupra problemei (apud Ogarca, 2015). Nutt consideră că
stilul de luare a deciziilor este o sinteză ș i o proiecție a sistemului de valori, credințe, reguli
aplicate în mod inconștient în procesul de lure a deciziilor (Nutt, 1990).
Un prim mode al stilurilor de luare a deciziei a fost dezvoltat de Meyers (1976) și a fost
bazat pe modul de procesare al info rmației, adică modul în care o persoană acumulează și
folosește informația în procesul de luare a deciziei. În primă fază, cel care a studiat acest proces
a fost C. G. Jung care a identificat două dimensiuni ale procesării informației în funcție de
funcțio narea corespunzătoare a celor două emisfere ale creierului: percepția (acumularea de
informații) și judecata (procesarea informației). Percepția este ajutată de senzații (S) și/sai de
intuiție (N), iar judecata se realizează prin gândire (T) sau emoție (F). Combinând aceste 2 tipuri
de percepere cu cele două tipuri de judecată, vor rezulta patru tipuri de luare a deciziilor:
senzații/g ândire (ST), intuiție/gândire (NT), senzație/emoție (S/F) și intuiție/emoție (N/F) (apud
Ogarca, 2015)
Un model ulterior a f ost cel al lui Scott și Bruce (apud Olcum, 2015) . Acest model a
lăsat la o parte partea de personalitate a celui ce ia decizia și pus accentul pe structura deciziei.
Cei doi autori au identificat cinci stiluri decizionale definite în termeni comportament ali. Primul
stil decizional l -au numit rațional : persoanele care iau decizii în acest fel folosesc metode logice
atunci când pun cap la cap informații, determinând alternative și evaluări, acț ionând cu decizii
alese de ei ( Yildiz, 2012). Opus stilului rați onal este cel intuitiv – aceste persoane iau deciziile
în acord cu relațiile și interacțiunile lor. În cazul acestui stil, persoanele ar putea să -și piardă
productivitatea și să aibă prob leme în procesul decizional ( Yaslioglu, 2007). Persoanele ce au
un st il decizional dependent evită să -și asume responsabilități și au nev oie de mult suport social
(Girgin și Kocabiyik, 2003). Ele cer adesea idei și au încredere în ideile oferite de ceilalți în loc
să vină cu propria inițiativă. În general, aceste persoane pun întrebări precum „Tu ce crezi?”,
„Ce ar trebui să fac?” sau „Ce ai face în locul meu?” . Stilul decizional evitant este caracterizat
de amânarea momentului de luae a deciziei sau de încărcarea altcuiva cu sarcina de a prelua
responsabilitatea d e a decide. În cazul în care riscul este foarte mare, iar acești indivizi trebuie
să ia o decizie sub presionea timpului, nivelul lor de stres crește semnificativ (apud
Colakkadioglu, 2013 ). Ultimul stil decizional este cel spontan , caracteristic persoanel or
nehotărâte și nerăbdătoare care evită să exploreze și alternativele, preferând mai degrabă să ia
decizia cea mai mulțumitoare și la îndemână decât să evalueze situația în mod logic (apud
Sardogan, Karahan, and Kaygusuz, 2006).

9
1.3 Stilurile decizional e la adolescenți
Adolescența este o perioadă de creștere din punct de vedere fizic, cognitiv, social și
emoțional, dar și o perioadă de schimbare. Așadar, adolescența este un stadiu crucial al
dezvoltătării competenței de luare a deciziei. În timp ce copii i sau preadolescenții sunt
incapabili să -și creeze alte opțiuni care să le permită o previzualizare a consecințelor posibile,
s-au facut studii care au concluzionat faptul că, de la vârsta de 15 ani, adolescenții au
competența de a lua decizii (Mann, Harmo ni și Power, 1989).
Profesorul de psihologie Lawrence Cohn a abordat tema dezvoltării cognitive a
adolescentului în cadrul procesului decizional. A afirmat că în timpul adolescenței există o
creștere a capacității raționamentului abstract, al raționamente lor sistematice, dar și o creștere
a raționalizării probabilistice. Toate aceste abilități sunt definitorii în procesul decizional.
Creșterea abilității de stăpânire a conceptului de probabilitate încurajează o înțelegere mai
realistică a variilor situații ce pot apărea în urma luării unei decizii. Creșterea capacității de
gândire sistematică determină, la adolescenți, abilitatea de a -și imagina viitoare rezultate pe
care să le transpună în prezent astfel încât să le ofere posibilitatea de a an aliza consec ințe
posibile ( Fischhoff, Crowell, Kipke , 1999).
Cognițiile sociale ale adolescenților – felul în care ei își percep partea socială, perfoanele
cu care interacționează, grupurile din care ei fac parte – pot diferi de cele ale adulților și le pot
influența stilul decizional. Profesorul Janis Jacobs menționează că lumea socială a
adolescentului este în continuă schimbare. Pe măsură ce copiii devin adolescenți, ei vor fi
expuși unei mai mari varietăți de adulți sau colegi și câștigă o mai mare autonomie. Adole scenții
iau decizii importante în condiții sau circumstanțe care le -ar provoca probleme adulților: sarcini
noi/nefamiliare, alegeri cu rezultate incerte sau situații ambigue. R ezultatele sunt, în general,
incerte, așa încât , cea mai bună decizie nu garantează cele mai bune rezultate, dar nici cea mai
slabă raționalizare nu implică în mod necesar consecințe negative (Jacobs, 1993).
Mai există și alte diferențe între adolescenți și adulți în ceea ce privește procesul de
luarea a deciziilor. Emoțiile afectează felul în care oamenii gândesc sau acționează și
influențează informațiile preluate de oameni. Atunci când experimentează emoții pozitive,
oamenii tind să subestimeze probabilitatea apariției unor consecințe negative în acți unile lor,
iar atunci când experimentează emoții negative ei tind să se focuseze pe termen scurt, riscând,
astfel, să piardă din vedere imaginea de ansamblu. Atât adolescenții, cât si adulții sunt
influențați de partea afectivă. Cercetările lui Larson au c oncluionat că adolescenții
experimentează mai multe emoții și trăiri decât adulții (Larson și Richards, 1994 ).

10
1.4 Cercetări anterioare – stilurile decizionale în relație cu diverși factori
A lua o decizie implică atât analizarea beneficiilor, cât și a c osturilor, cele din urmă
incluzând risc, efort și obstacole. Cercetări anterioare au examinat traiectoria de dezvoltare a
adolescenților în ceea ce privește luarea deciziilor ce au efecte pe termen lung asupra
adolescenților, iar rezultatele au indicat dov ezi conform cărora adolescenții au perioade în care
nivelul dorinței de a depune efort în scopul atingerii unui obiectiv crește. Deciziile luate pe baza
efortului depus conduce la o nouă experiență ce îl ajută pe adolescent să -și croiască drupul spre
o via ță independentă (Toole, 2019)
Jacob (1998) a realizat un studiu în care a concluzionat că există diferite moduri în care
oamenii iau decizii. Unii preferă să strângă multe informații și să creeze diferite contexte în
care să le aplice, iar alții preferă să se bazeze în totalitate pe intuiția lor și să ia decizii așa cum
simt. Ar mai exista și un al treilea tip de oameni, cei ce sunt inconsistenți în strategiile lor și
înregistrează nivele înalte ale indeciziei. În acest studiu, primele două tipuri de persoa ne s-au
considerat a fi buni în ceea ce privește luarea deciziilor, chiar dacă cei ce iau decizii după intuiție
au o probabilitate mai mare să fie implicați în comportamente riscante decât cei ce cântaresc
foarte bine toate opțiunile posibile.
Un studiu re alizat de Delia Vîrgă la Universitatea din Timișoara ce a vizat luarea
deciziilor în mediul educațional a concluzionat că stilul decizional ra țional presupune o
preferinț ă puternică pentru folosirea logicii ș i raționamentului în luarea deciziilor. Atunci când
sunt luate decizii, subiecț ii ce preferă stilul rațional utilizează deseori analize de tip cost –
beneficiu sau SWOT. De asemenea, în același studiu, se menționează că cel mai puțin preferat
este stilul decizional spontan , care presup une decizii rapide, impulsive, bazate pe analize
sumare ale contextelor. O altă variabilă analizată în acest studiu a fost personalitatea. Astfel,
persoanele care sunt caracterizate prin complexitate cognitivă, având judecată bună, bune
abilități în a expl ica deciziile, care se descurcă eficient cu oamenii, cu aptitudini de conducere,
care se descurcă eficient cu stresul si presiunea, sigure pe sine, care sprijină ferm aplicarea
regulilor, care evaluează problemele dintr -un punct de vedere practic, abordeaz ă un stil
decizional rațional . Acest stil este caracterizat de folosirea log icii si de abordarea raț ională a
luării deciziilor. În luarea deciziilor sunt folosite scheme de analiză precum SWOT sau deciziile
sunt bazate pe analize a costurilor ș i beneficiil or (Vîrgă, 2008).
Un alt studiu realizat în 2014 pe adolescenți din București (Urea, 2015) ne furnizează
informații cu privire la stilul decizional dominant al acestora. Este vorba despre stilul rațional.
Asta înseamnă că subiecții au criterii concrete pen tru analizarea consecințelor posibile ale unei
decizii în mediul lor social. Aceste criterii le permit să analizeze toate opțiunile posibile ale

11
unei acțiuni și sunt bazate pe judecăți adecvate pentru luarea celei mai bune decizii în vederea
obținerii de b eneficii mari pe plan social. Pe al doilea loc este stilul decizional spontan,
caracteristic subiecților ce au nevoie de rezultate imediate prin identificarea celei mai simple
soluții, limitându -și, astfel, responsabilitățile survenite în urma deciziei. Acești subiecți au
experiențe sociale limitate și un nivel scăzut al implicării pe plan social (apud Urea, 2015).
Baiocco (2009) a condus un studiu ce a avut ca scop principal examinarea psihometrică
și evaluarea validității scalei General Decisi on Making pe un eșantion de 700 de adolescenți cu
vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Nu au fost identificate diferențe în ceea ce privește genul
participanțiolor, însă, au fost identificate diferențe în ceea ce privește vârsta (15-17 ani versus
18-19 ani) , participanții mai mari utilizând stilul rațional, spre deosebire de participanții mai
tineri, ce au avut scori ridicate la stilurile intuitiv, evitant și spontan. Aceaste date sunt în acord
cu ideea că adolescența reprezintă vârsta decisivă în dezvoltare a competențelor înalte în
procesul decizional deoarece deciziile luate pot avea consecințe pe termen lung în ceea ce
privește sănătatea individului, viața socială și buna dispoziție (apud Baiocco, 2009) Același
studiu a avut în vedere și corelația dintre stilurile de luare a deciziei și locul controlului . Toate
nivelurile scalei de luare a deciziei, cu excepția stilului intuitiv, au corelat semnificativ cu scala
pentru locul controlului: persoanele cu locul controlului extern sunt mai predispuse să
folose ască stilul dependent sau evitant, iar persoanele cu locul controlului intern utilzează, mai
degrabă, stilul rațional de luare a deciziilor. În ceea ce privește stilul intuitiv, acesta nu a corelat
cu locul controlului indicând astfel, că, atât indivizii c u locul controlului intern, cât și indivizii
cu locul controlului extern, sunt caracterizați de tendința de a lua decizii în mod intuitiv sau se
bazează pe ceea ce simt atunci când sunt puși în situația de a lua decizii importante. De
asemenea, în același studiu, rezultatele indică faptul că rezultatele școlare bune sunt asociate
pozitiv cu stilul decizional rațional și negativ cu stilul decizional spontan, iar absenteismul a
fost corelat pozitiv cu stilurile sontan și evitant.
Alte cercet ări anterioare au identificat cele cinci categorii de stiluri decizionale ca făcând
parte din personalitatea individului, considerându -se că abilitatea de a lua decizii este parte din
diverse dimensiuni ale personalității. Conform lui Riaz (apud Ganbetti, 2019) fiecare trăs ătură
a persoanlității cuprinsă în chestionarul Big Five (Conștiinciozitate, Deschidere, Extraversiune,
Agreabilitate, Neuroticism) poate fi corelată cu un anumit stil decizional. Indivizii cu nivel înalt
al conștiinciozității tind să utilizeze stilul rați onal, folosind un proces decizional care implică
anumite stadii determinate în mod analitic, stadii ce le permite evaluarea consecințelor dar și
alternativelor. Persoanele caracterizate de deschiderea pentru noi experiențe sunt asociate
pozitiv cu stilul i ntuitiv. Stilul spontan, caracterizat de nevoia imediată de a lua o decizie este

12
asociat cu persoanele extraverte. Indivizii ce au trasătura de personalitate dominantă
agreabilitatea , caracterizați de încredere, altruism, complianță, modestie și simpatie s unt
corelați pozitiv cu stilul decizional dependent. Și în cele din urmă, niveluri înalte ale
neuroticismului , caracterizat de anxietate, depresie, impulsivitate, furie și vulnerabilitate, au
fost corelate pozitiv cu stilul evitant de luare a deciziei, s til caracterizat de amânare în luar ea
deciziilor (Gam betti, 2009).

13
CAPITOLUL 2: FACTORII DE INFLUENȚĂ AI STILULUI DE
LUARE A DECIZIILOR

2.1 Stilurile de comunicare
Una din caracteristicile majore ce ne definesc ca ființe sociale este abilitatea de a
comunica. După Albu (2008), această capacitate este implicată în schimbarea de informații,
acumularea de cunoștințe sau abilități și în dezvoltarea relațiilor personale (Urea, 2015). Stilul
de comunicare este un indi cator al modalității prin care o persoană își gestionează relațiile
interpersonale. Prin urmare, stilul de comunicare este modalitatea prin care o persoană vede
sau judecă informațiile preluate din jurul ei. Arta comunicării nu ar trebui să se oprească la
utilizarea corectă din punct de vedere gramatical a limbajului , ci să treacă și la alte tipuri de
comunicare. În mediul educațional, profesorii sunt responsabili de sublinierea importanței
comunicării în orice fel de relații deoarece poate garanta succesu l unei frumoase dezvoltări pe
plan social dar și importanța dezvoltării abilității de a comunica (Pânișoară, 2015).
Stilul de comunicare este definit ca un set de caracteristici de vorbire pe care o persoană
îl folosește în comunicare. Stilul înseamnă o modalitate specifică de receptare a mesajului, o
modalitate personală de interpretare a acestuia, de formare a unui răspuns sau feedback. Stilul
de comunicare este un indicator a felului în care o persoană percepe și își structurează
informațiil e din lumea lui socială. Practic, prin stilul de comunicare se observă cum anume este
interpretată informația, iar mai apoi transformată în comportament sau judecăți sociale. Este
important să menționăm că fiecare persoană are o modalitate unică de comunic are pe care a
dezvoltat -o încă din copilărie. (Pânișoară, 2010).
Există numeroase clasificări ale modelelor sau stilurilor dar, chiar și așa, fiecare stil de
comunicare în parte are anumite caracteristici ce ar trebui dezvoltate. Literatura de specialitate
dezvăluie patru stiluri de comunicare. Primul stil este cel Non-asertiv și este caracterizat de
tendința indivizilor de a se ascunde, sau de a fugi, în loc să dea ochii cu o anumită persoană .
Acesta se mai poate manifesta și prin bunătate și conciliere ex agerate, tendința de a lăsa pe mai
târziu o decizie ce trebuie luată, oferirea dreptului sau responsabilității de a decide altcuiva,
frică excesivă de a fi judecat de ceilalți, furie intensă resimțită cu privire la un posibil eșec,
preferință spre evitare și obediență pentru deciziile luate de altcineva. Un alt stil de comunicare
este stilul agresiv , caracterizat de tendința de a fi întotdeauna prezent, de a avea mereu ultimul
cuvânt, de a câștiga cu orice preț, chiar și atunci când cauzează daune sau durer e celorlalți.

14
Stilul manipulativ este caracterizat de preferința indivizilor a a avea un rol în culise, de tendința
de a aștepta până se ivește momentul oportun pent ru a ieși la lumină și de a străluci, dar și de
tendința de a fi vigilent și atent la orice posibilă intenție ascunsă în spatele unei afirmații sau
comportament. În final, stilul asertiv este caracterizat de abilitatea de auto -afirmare, de o
abordare onestă și directă în comunicarea cu ceilalți și de capacitatea de a -și urmări propriile
interese fără a călca peste nevoile celorlalți (Urea, 2012).

2.1.1 Cercetări desfășurate în domeniul stilurilor de comunicare
Cercetările desfășurate în acest domeniu se întind pe diverse arii, dar în principal cuprind
domeniul educației, incluzând profesori, înv ățători, elevi și studenți și domeniul organizațional.
Cele mai multe studii confirmă legătura dintre comunicare și creșterea performanței, indiferent
de domeniu. Într-un studiu desfășurat în București pe 180 de adolescenți s -a concluzionat că
stilul de comunicare dominant a fost cel asertiv (33,1% din numărul total de adolescenți). Asta
presupune că acești subiecți au abilitatea de a a -și spune clar opinia fără nic iun fel de
agresivitate și fără să -i rănească pe cei din jur, urmărindu -și scopurile fără obstrucționarea sau
lezarea nevoilor celor de lângă ei. De asemenea, aceștia și -au testat stilul de comunicare și au
dezvoltat o manieră eficientă de utilizare a comu nicării în strategiile de integrare socială. Tot
în același studiu, persoanle agresive ( cu o pondere de 27,5%) sunt pe al doilea loc în
clasamentul celor mai utilizate stiluri. După părerea autorilor, această situație nu este una
neobișnuită sau surprinză toare deoarece s -a luat în considerare vârsta și faptul că acești subiecți
sunt în plin proces de cunoaștere a lumii și sunt într -o continua testare a abilităților lor de
comunicare în mediul social și, în special, a diferitelor strategii. Ei au sugerat că , în plus, la
această vârstă, se poate observa un conflict între generații (Urea, 2015).
Influența stilului de comunicare al adolescenților asupra procesului de luare a deiziilor
a fost și ea studiată deoarece, de cele mai multe ori, tiparul comportamental al adolescenților
nu e pe termen lung când e vorba de sarcini sau activități din zona scială. Concluziile studiului
împarte adolescenții ce au participat la studiu în trei categorii. Tipul A este reprezentat de
adolescenții cu stil de comunicae asertiv și cu stil decizional rațional. Tipul B cuprinde
adolescenții cu stil de comunicare agresiv și stil decizional spontan, iar Tipul C cuprinde acei
adolescenți care au stil de comunicare manipulativ și stil decizional intuitiv. Astfel de tipologii
și de rezult ate ale analizei statistice sugerează că în adolescență există o influență a stilului de
comunicare asupra procesului de luare a deciziei, acesta din urmă fiind marcat de nivelul
relațiilor și interacțiunilor sociale în diferite contexte (Urea, 2015).

15
2.2 Conceptul de personalitate
De-a lungul timpului, noțiunea de personalitate a fost intens analizată și a primit o
varietate de definiții, fiecare ținând cont de câte teorie. Gordon W. Allport, în lucrarea sa
„Structura și dezvoltarea personalității” (1991, p.40), definește personalitatea ca fiind
„organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină
gândirea și comportamentul său caracteristic”. De asemenea, se pune p roblema diferențierii
termenilor „pers oană” și „personali tate”. Ion Dafinoiu (2002) a făcut o delimitare între aceste
două cuvinte în lucrarea sa ”Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și
interviul” (2002, p. 31): „Termenul persoană desemnează individul uman concret.
Personalitatea, dimpotriv ă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul
înțelegerii și explicării – la nivelul teoriei științifice – a modalității de ființare și funcționare ce
caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană.”
Deși au fost date definiții și de către alți autori (C. G. Jung, S. Freud, C. Rogers, H.J.
Eysenck, P. Popescu -Neveanu), există câteva caracteristici care se păstrează indiferent de aria
după care este formulată definiția. Aceste caracteristici fundamentale (Perro n, 1985 ) includ:
globalitatea , care face referire la faptul că fiecare persoană are anumite caracteristici de
personalitate care o transformă într -o entitate unică, pe care nu putem confunda cu altă
persoană, coerența , care presupune că fiecare individ v a reacționa la fel în aceleași situații
(atunci când o persoană reacționează în mod diferit în situații în care de obicei avea un anumit
comportament va stârni mirarea) și permanența sau stabilitatea temporară , personalitatea
reprezintă un sistem funcționa l care produce legi de organizare care se vor păstra în timp, fiind
permanente. Aceste trei caracteristici exprimă caracterul sistematic al personalității care este
evidențiat în definiția lui G. Allport pe care am amintit -o mai sus.

2.2.1 Abordă ri ale personalității
În ceea ce privește structura personalității, G. Allport definește trăsăturile de
personalitate ca fiind predispozițiile unei persoane de a reacționa similar la contactul cu anumiți
stimuli. Cu alte cuvinte aceste trăsături se mențin în timp și influențează nemijlocit
comportamentul. Autorul face distincția între trăsături comune , care sunt specifice unei culturi,
provin din influența și presiunea pe care societatea o are asupra indivizilor și nu permit
comparațiile interindividuale deoarece sunt trăsături de suprafață și trăsături individuale .
Acestea din urmă au fost denumite și dispoziții personale și sunt unice pentru fiecare individ.
În funcție de intensitatea și semnificația lor pentru fiecare individ, aceste trăsături au fost

16
împărțite în trei: trăsături cardinale – acestea influențează comportamentul fiecărei persoane,
fiind foarte influente și generale, trăsături centrale – sunt acele trăsături pe care le utilizăm
când descriem o persoană, sunt în număr de 5 -10 și sunt mai puțin generale, trăsături secundare
– sunt acele trăsături care pot fi observate doar de prietenii apropiați deoarece acestea sunt mai
puțin vizibile (S chultz, 1996).
Pe lângă aceste trăsături care îndrumă comportamentele umane, Allport adaugă și
obișnuințele și atitudinile ca fiind factori de influență. Obișnuințele nu au o putere atât de mare,
limitarea lor fiind explicată de inflexibilitate (obișnuințe le presupun emiterea acelorași
răspunsuri în situații similare). În ceea ce privește atitudinile se face o distincție între ele și
trăsături, factorii cheie fiind direcționarea specifică a atitudinilor, comparativ cu trăsăturile, dar
și faptul că atitudini le pot avea o valență fie pozitiva, fie negativă, comparativ cu trăsăturile,
care nu implică evaluări din partea indivizilor.
Abordarea nomotetică și abordarea ideografică sunt alte două abordări asupra
personalității. Cuvântul nomotetic provine din limba greacă („nomotethikos”) și înseamnă
promulgarea legii. Susținătorii acestei abordări sunt, printre alții, Cattel și Eysenck, dar și
behavioriștii și are ca scop central identificarea caracteristicilor de personalitate pe care indivizii
le au în comun, în v ederea elaborării unei structuri ipotetice a personalității. Cu alte cuvinte,
există legi precise care orientează funcționarea personalității. Pe de altă parte, abordarea
ideografică (din grecescul „idios” care înseamnă specific, propriu) are ca susținător i pe Freud,
Piaget, Allport și presupune analizarea personalității indivizilor ținând seama de toate
trăsăturile sale, dar și de componentele cu care aceasta interacționează. Astfel, această abordare
este total opusă celei nomotetice deoarece analizează pe rsonalitatea ținând cont de unicitatea și
de trăsăturile individuale ale persoanelor. Fiecare dintre cele două abordări are și critici:
abordării nomotetice i se reproșează lipsa explicațiilor privind caracterul complex al conduitei
umane, iar la abordare a ideografică este criticată lipsa rigorii.
La modul ideal trebuie găsită o cale de mijloc între cele două abordări, așa cum susține
și G. Allport: „Psihologia personalității nu este exclusiv nomotetică, nici exclusiv ideografică.
Ea caută un echilibru înt re cele două extreme.” (Allport, 1981, p. 31; apud I. Dafinoiu, 2002, p.
33).
Sigmun Freud are o altă viziune asupra personalității. Inițial, S. Freud a împărțit
personalitatea în trei instanțe (nivele): conștient – reprezentând aspectul limitat al persona lității
datorită faptului că o parte mică din gândurile, sentimentele și senzațiile noastre se află în
conștient la un moment dat, inconștient – partea cea mai importantă a psihicului uman care
cuprinde instinctele și dorințele noastre și ne ghidează compo rtamentul, fiind principala sursă

17
de motivare (include energii și forțe pe care omul este incapabil să le controleze) și preconștient
– depozitul amintirilor, imaginilor și gândurilor de care persoana nu este conștientă la un
moment dat, dar le poate aduce cu ușurință în conștiință (Zlate, 2000, p. 86).
După 1920, Freud își revizuiește aceste postulate și împarte „Aparatul psihic" în trei
organizări structurale denumite: Sine, Eu, Supraeu sau Id, Ego, Superego. Sinele corespunde
inconștientului din prima cl asificare, fiind sursa primară a energiei psihice și fundamentul pe
care se construiește personalitatea. Ego -ul este acea parte a sinelui care este influențată direct
de lumea externă. Acesta operează conform principiului realității, prelucrând în mod real istic
dorințele Sinelui; ia în considerare normele sociale și regulile în procesul de decizie a modului
în care ne comportăm. Supraeul încorporează valorile morale ale societății pe care oamenii le
învață de la părinți și de la alte persoane cu care intră în contact. Funcția acestuia este de a
controla impulsurile Sinelui, în special cele pe care societatea le interzice, cele sexuale și cele
agresive (Zlate, 2000).

2.2.2 Hans Eysenck – teoria personalității
Conform lui Eysenck (1985), personalitatea poate fi studiată fie din pu nct de vedere al
temperamentului, fie din perspectiva aspectelor cognitive, fie luând u-le în considerare pe
amândouă . Cu toate acestea, H. Eysenck si -a canalizat atenția asupra aspectelor temperamentale
ale persoanlității și a creat m odelul PEN. Așa cum H. Eysenck spune (1991), „în orice știință,
taxonomia precedă analizei cauzale ” (p. 774) și de aceea vom continua făcând o descriere a
termenilor. Modelul PEN propune o taxonomie ierarhică a personalității ce include patru nivele
(Eyse nck, 1990). La baza ierarhiei sunt comportamente ce descrie o persoană foarte puțin
sociabilă, iar în vârsul ierarhiei sunt așa zișii „superfactori” sau dimensiuni ale personalității
precum extraversiunea, care interconectează seturi de trăsături sau facto ri. Eysenck sugerează
că sunt trei astfel de superfactori: extraversiunea, neutoricismul și psihoticismul. Aceștia nu
corelează unul cu celălalt (Eysenck, 1985).
Au fost numeroase dezbateri în ceea ce privește numărul de dimensiuni ale
personalității, iar din acest punct de vedere, Eysenck a susținut că sunt trei mari di mensiuni ale
personalității: ex traversiune -introversiune, stabilitate emoțională -instabilitate emoțională și
psihoticism -controlul impulsului ( Eysenck, 1985). Cercetările asup ra modelului PEN au scos
în evidență aspectul dimensional al personalității, opus fiind categorizării. Asta presupune că o
persoană nu trebuie neapărat să fie 100% extravertă sau instab ilă emoțional, ci poate avea

18
diferite niveluri ale acestor factori. Spre e xemplu, o persoană poate avea nivel înalt la
extraversiune, moderat la neuroticism și scăzut la psihoticism (Eysenck, 1985).
Pe un continuum, un individ cu nivel înalt al extraversiunii este sociabil, popular,
optimist și mai degrabă nedemn de încredere, p e când o persoană cu nivel scăzut al
extraversiunii este tăcută, introspectivă, rezervată și de incredere. Persoanele cu nivel înalt la
neuroticism sunt anxioase, îngrijorate, indispuse și instabile, în timp ce persoanele cu nivel
scăzut la această dimensi une sunt calme, temperate, iresponsabile și stabile emoțional. Indivizii
ce înregistrează niveluri înalte ale psihoticismului sunt dificile, necooperative, ostile și retrase
din punct de vedere social, pe când indivizii cu nivel scăzut sunt altruiste, soci ale, empatice și
vorbărețe (Eysenck, 1985). Mai mult decât atât, acesti trei superfactori sunt universali. Această
universalitate a fost testată și demonstrată în studii inter -culturale ce au utilizat chestionarul
Eysenck Personality Questionnaire (EPQ). În mod evident, rezultatele au arătat că aceleași
dimensiuni ale personalității reieșeau la diferite culturi sau națiuni ( Costa, 1980 ).
Înainte de a dezvolta modelul PEN, H. Eysenck a căut at să măsoare personalitatea prin
două dimensiuni: extraversiune -introversiune și neuroticism -stabilitate emoț ională.
Extraversiunea este măsurată pe un continuum de la nivele înalte – extraverții, la nivele scăzute
– introverții. Indivizii ce înregistrează nivele înalte ale extraversiunii se implică mai mult în
activitățil e sociale, tind să fie mai vorbăreți și se simt bine în grupuri. Ei se bucură să -și
focalizeze atenția și de cele mai multe ori acumulează o rețea întreagă de prieteni și persoane
apropiate. Introverții tind să fie mai tăcuți, timizi față de grupurile mari de oameni și se simt
inconfortabil când iau contact cu un străin. În schimb, ei mențin un grup mic de prieteni
apropiați. Psihologul Carl Gustav Jung sugerează că nivelul la care se situează un individ pe
continuumul extraversiune -introversiune depinde de focalizarea energiei psihice a acestuia. La
persoanele extravertite, psihologul crede că această energie este direcționată spre exterior – spre
alte persoane – de unde provine și multitudinea de relații sociale ale acestora, în timp ce, energia
psihică a introvertiților este proiectată spre ei înșiși, facându -i să-și concentreze atenția spre
activități mai puțin sociale (Jung, 19 82). Eysenck considera că extraversiunea este legată de
nivelurile de activitate din creier sau de excitația corticală. Extravert iții experimentează niveluri
scăzute ale excitației corticale și de aceea ei caută excitație în stimulii externi. Nivele înalte ale
excitației au fost înregistrate la introvertiți, ceea ce îi determină să evite stimulii care le -ar crește
și mai mult nivelu l de excitație ( Yerkes and Dodson, 1908 ).
A doua dimensiune propusă de H. Eysenck a fost stabilitate emoțională -instabilitate
emoțională sau neuroticism. Indivizii cu scoruri ridicate la neuroticism tind să experimenteze
și niveluri înalte de stres și anxietate. Ei se îngrijorează cu privire la ch estiune de o importanță

19
infimă, exagerându -le semnificația și se simt incapabili să facă față stressorilor ce pot apărea.
Atenția excesivă pe aspectele negative ale situațiilor, și foarte puțin pe cele pozitive îi determină
să adopte o perspectivă negativ ă disproporționată. Se pot simți invidioși sau geloși pe ceilalți
care se află într -o poziție de avantaj. De asemenea, neuroticismul este caracterizat de
perfecționism și de tendința de a se simți nesatisfăcut, furios, frustrat pe ceilalți atunci când
dorințele nu le sunt satisfăcute sau când așteptările nu sunt în concordanță cu faptele în sine. O
persoană ce are niveluri scăzute la neuroticism va experimenta și se va bucura de mai multă
stabilitate emoțională. Ei se simt mai capabili să facă față eventual elor probleme sau stressori,
sunt mai puțin stricți și critici cu ei înșiși, mai toleranți și rîmân calmi indiferent de situație.
Potrivit teor iei biopsihice a lui Gray (1970 ), neuroticismul este corelat pozitiv cu sistemul de
inhibare a comportamentului ( BIS) care influențează comportamentul în vederea evitării
rezultatelor negative precum pedeapsa. Așa cum am specificat și la începutul capitolului,
psihoticismul a fost adăugat mai târziu (în anul 1976, în timp ce lucra cu soția lui, Sybil
Eysenck) în Teor ia personalității. Această dimensiune variază de la normalitate (psihoticis m
scăzut) la psihoticism înalt ( Eysenck, 1994).
Un studiu desfășurat pe 362 de participanți care au completat scalele 16 PF și General
Decision Making Style a conchis că persoanele cu niveluri înalte ale extraversiunii tind să ia
decizii în mod spontan și intuitiv, pe când persoanele cu niveluri scăzute ale extraversiunii
(introvertiții) tind să aibă stilul evitant de luare a deciziilor (Gambetti, 2019).

2.3 Conceptul psihologic de loc al controlului
Teoria locului controlului sau a controlului intern sau extern a fost introdusă de Julian
Rotter (1950 ) ca fiind gradul în care un individ se așteaptă ca o întărire sau un rezultat al
comportamnetului lui să depindă de propriile acțiuni sau de propriile caracteristici personale
versus gradul în care persoana se așteaptă ca întărire sau recompensa să vină în funcție de noroc,
șansă, destin sau depinzând de alte persoane mai puternice decât el. M ai târziu , a fost studiată
în corelație cu motivația, individului, cu felul acestuia de a -și mobiliza resursele interne,
capacitatea lui de învățare și de organizare. Persoanele care consideră că ei înșiși pot influența
rezulatatele cu propriile eforturi, abilități și caracteristici se presupune că au o orientare internă
(interni) , în timp ce acele persoane care consideră că ceea ce li se întâmplă este determinat de
factori externi precum norocul, șansa, soarta, se consideră că au o orientare externă (externi).
Persoanele cu locul controlului intern tind să fie orientate spre succes, sociabile,
compatibile, competente și independente comparativ cu persoanele cu locul co ntrolului extern,

20
care sunt mai suspicioase, dogmatice și cu un com portament evitant (Basm, 2009, Karabay,
2016). Ca rezultat al prcepției și gândirii pozitive în ceea ce privesc evenimentele și
deznodămintele lor, persoanele ce fac atribuiri interne au ma i multe șanse să facă față unor
experiențe negative (depresie, anxietate, răsturnări de situații, ambiguitate, frustrare, conflicte
de rol, în familie sau cu apropiații) sau unor cerințe stresante, comparativ cu persoanele ce fac
atribuiri externe. Pe de a ltă parte, există și variabile pozitive cu care sunt asociate persoanele
cu atribuire internă. Printre acestea se numără bună stare fizică și psihică, satisfacție cu privire
la viață, satisfacție la ocul de muncă, suport social și integrare, relații mai bu ne cu superiorii
(Erdem 2014 ). În ultimele decenii s -au făcut numeroase studii ce au examinat locul controlului,
iar printre cele mai frecvente rezultate este prezentă o legătură smnificativă între locul
controlului intern și creativitate. Acest rezultat n e duce la ideea conform căreia persoanele
creative sunt mai susceptibile să facă atribuiri interne, comparativ cu persoanele mai puțin
creative.
Atunci când scala lui Rotter a fost dezvoltată și testată pe un eșantion de 575 de bărbați
și 605 femei la o u niversitate din Statele Unite ale Americii, pattern -ul dominant al mediei și
abaterea standard a fost foarte asemenătoare la cele două genuri. În timp ce cercetările au
continuat, s -a dezvăluit că femeile au avut scoruri mai degrabă externe, comparativ cu bărbații,
însă diferența nu a fost semnificativă ( Sherman și colab., 1997; apud Turker, 2012). Studiile
au continuat să se desfășoare pentru a observa dacă există vreo diferență semnificativă în ceea
ce privește tipul atribuirii și genul și s -a demonstrat în majoritatea că există diferențe
semnificative. Spre exemplu, Rubinstein ( Turker, 2012) a concluzionat că orientarea locului
controlului la femei este mai degrabă externă, comparativ cu bărbații și a sugerat că această
diferență de atribuire în funcție de gen poate fi determinată de cultură, de vârstă și de nivelul de
educație.
Studiul elaborat de Baiocco în 2009 concluzionează că scala pentru locul controlului
corelează semnificativ cu stilurile de decizie rațional, dependent, evitant și spontan în sens ul că
la persoanele care au locul controlului extern predomină stilurile de decizie dependent sau
evitant, pe când la persoanele cu locul controlului intern predomină stilul de decizional rațional.
O cercetare a nterioară ( Baiocco,2009) a avut rezultate ce indicau că performanțele școlare
corelau pozitiv cu stilul de decizie rațional și negativ cu stilul de decizie spontan , iar persoanele
care făceau absențe cel mai des aveau stiluri de comunicare fie spontan, fie evitant.

21
II. PARTEA APLICATIVĂ
CAPITOLUL 3

3.1 Obiective și ipoteze

3.1.1 Obiective
Cercetările anterioare au sugerat o influență al stilului de comunicare al adolescenților
(Urea, 2015), a personalității lor (Gambetti, 2019) și al constructului psihologic loc al
controlului (Baiocco, 2009) asupra felului în care aceștia manifestă procesul de luare a
deciziilor. Pe baza lecturii de specialitate, ne -am propus următoarele obiective:
1. Studierea relației dintre stilul de comunicare al adolescenților și luarea
deciziilor .
2. Relația dintre tipul de personalitate și procesul de luare a deciziilor .
3. Studierea relației dintre con structul psihologic de loc al controlului și
procesul de luarea a deciziilor .

3.1.2 Ipoteze
1. Există o corelație semnificativă pozitivă între stilul de comunicare Non-asertiv și
stilul decizional Rațional, în sensul că persoanele cu stilul de comunicare Non –
asertiv vor avea niveluri mari la stilul decizional Rațional.
2. Există o corelație semnificati vă pozitivă între stilul de comunicare Agresiv și stilul
decizional Intuitiv, în sensul că persoanele cu stilul de comunicare Agresiv vor avea
niveluri mari la stilul decizional Intuitiv .
3. Există diferențe semnificative între participanții cu locul controlu lui Extern și locul
controlului Intern în ceea ce privește stilul de decizie Dependent, în sensul că
participanții cu locul controlului Extern vor avea scoruri mai mari la variabila stil de
decizie De pendent decât participanții cu L ocul controlului Intern.
4. Există diferențe semnificative între participanții cu scoruri scăzute și scoruri ridicate
la variabila Extraversiune în ceea ce pri vește stilul de decizie Evitant , în sensul că

22
participanții cu scoruri ridicate la Extraversiune vor avea scoruri mai mari l a
variabila stil de decizie Evitant decât cei cu scoruri scăzute la Extraversiune.
5. Există un efec t de interacțiune a variabilei Locul controlului și E xtraversiune asupra
variabilei stil de decizie Spontan, în sensul că persoanele cu scoruri ridicate la
variabila L ocul controlului și scoruri ridicate la variabila Extraversiune vor avea stil
de decizie Spontan.

3.2 Variabile

3.2.1 Variabile Independente (predictori)
1. Stil de comunicare: – non-asertiv
– agresiv
– manipulator
– asertiv
2. Locul controlului: – extern
– intern
3. Extraversiune

3.2.2 Variabile D ependente (criteriu)
1. Stil de decizie Rațional
2. Stil de decizie Dependent
3. Stil de decizie Evitant
4. Stil de decizie Intuitiv
5. Stil de decizie Spontan

23
3.3 Metoda

3.3.1 Participanți
La studiu a participat un număr de 100 de subiecți, dintre care 48 de subiecți de gen
feminin (48,0 %) și 52 de su biecți de gen masculin (52,0 %).

Figura 1: Grafic pondere a genului biologic al subiecților

Participanții au vârste cuprinse între 15 și 17 ani, cu o medie de 16,07 (SD= 0,742 ).
Persoanele care au participat la cercetare sunt elevi în clasa a X -a la Colegiului Național „Mihai
Eminescu”, Iași și au participat în mod voluntar la cercetare.

Figura 2: Vârstele participanților

24
3.3.2 Instrumente
→ Chestionarul GDSM (General Decision Ma king Style, Scott și Bruce , 1995 ) –
Chestionarul stilurilor de luare a deciziilor generale – este format din 20 de itemi
ce măsoară felul în care sunt luate deciziile generale, cuprinzând 5 subscale:
Stilul D ecizional R ațional , reprezentat de persoanele care utilizează o abordare
logică ș i organizată î n luarea decizi ei („Înainte de a lua decizii verific de m ai
multe or i sursele de informație pe care mă bazez .”), Stilul Decizional D ependent ,
ce caracterizează persoanele care se bazează prepon derent pe sfaturile, sprijinul
și îndrumarea din partea alto ra în luarea de decizi i („ De obicei , nu iau decizii
impo rtante fără să mă consult cu alț i oameni .”), Stilul Decizional E vitant ,
specific persoanelor care amână sau chiar evită luarea unei decizii („ Amân
luarea deciziilor pentru că mă nelinișteș te să mă tot gândesc la ele. ”), Stilul
Deciziona l Intuitiv , caracteristic persoanelor ce se centrează pe intuiții ș i
impresii în luarea unei decizii („ Când iau de cizii tind să mă bazez pe intuiț ia
mea. ”) și Stilul Decizional S pontan , reprezentativ pentru cei ce iau decizii sub
impulsul momentului, rapid și fără prea multe deliberări („ Când iau decizii fac
ce mi se pare potrivit pe moment. ”) (Anexa 1).
Participanții evaluează fiecare item prin acordul sau dezacordul cu privire la
acesta (pentru Acord vor încercui itemul, iar pentru D ezacord nu -l vor încercui).
Coeficient ul Alpha Cronbach pentru subscala stil R ațional este 0,878 (Anexa 2),
pentru subscala stil dependent este 0,828 (Anexa 3), pentr u subscala stil evitant
0,862 (Anexa 4), pentru subscala I ntuitiv este 0,912 (Anexa 5), iar pent ru
subscala spontan este de 0,686 (Anexa 6).

→ Chestionarul pentru Analiza Stilului de Comunicare (Anexa 7) vizează
indicatorii modului în care o persoană își structurează lumea relațiilor sociale și
indicatorii modului de prelucrare și transformar e a informațiilor în
comportamente, judecăți practice și evaluative. Chestionarul a fost dezvoltat de
psihologul român Solomon Marcus (2009) și este considerat probă relevantă
pentru 4 stil uri fundamentale de comunicare: Stilul N on-asertiv , reprezentativ
pentru persoanele care au tendinț a de a se ascunde, de a fugi mai de grabă decât
a înfrunta oamenii („Spun adesea „da” când aș vrea să spun „nu” .), Stilul
Agresiv , caracteristic persoanelor cu tendința de a fi mereu în faț ă, de a avea

25
ultim ul cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării ș i supărării
altor persoane („Sunt mai de grabă o persoană autoritară ș i decisă .”), Stilul
Manipulativ , regăsit la persoanele cu preferinț a pentru u n rol de culise, tendința
de a aș tepta clip a prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare („ Prefer
să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care
vorbesc. ”) și Stilul Asertiv , caracteristic persoanelor cu capacitatea de
autoafirmare , de exprimare onestă , directă și clară a opiniilor ș i a dreptur ilor
proprii fără agresivitate și fără a -i leza pe ceilalți („ Îmi apăr drepturile fără a le
încălca pe ale altora. ”).
Proba este alcătuită din 60 de itemi la care subiecții bifează A pentru adevărat
sau F pen tru fals pe foaia de răspuns și au fost cotați „0” pentru Adevărat și „1”
pentru F als. Stilul la care s -a obținut numărul maxim de puncte indică atitudinea
dominantă în comunicare, caracteristicile relativ stabile și previzibile ale
comportamentului comunicativ. Coeficientul Alpha Cronbach pent ru subscala
stil non -asertiv este 0,709 (Anexa 8), pentru subscala stil agresiv 0,615 (Anexa
9), pentru subscala stil manipulativ este 0,603 (Anexa 10), iar p entru subscala
stil asertiv 0,616 (A nexa 11).

→ Scala lui Rotter pentru Locul C ontrolului (Rotter`s Locus of Control Scale,
1966) (Anexa 12) cuprinde 29 de itemi cu alegere forțată , dintre care 6 itemi nu
sunt cotați și testează distincția dintre localizarea psihologică a controlului
acțiunilor cuiva, fie la sine însuși, fie în mediul înconjurător . Participanții
alegeau pentru fiecare item, fie varianta „a”, fie varianta „b”, iar cotarea s -a făcut
după cum urmează: câte 1 punct pentru fiecare din alegerile 2. a, 3.b, 4.b, 5.b,
6.a, 7.a, 9.a, 10.b, 11.b, 12.b, 13.b, 15.b, 16.a, 17.a, 18.a, 20.a, 21. a, 22. b, 23.a,
25.a, 26.b, 28.b, 29.a și 0 puncte pentru oricare alte alegeri . Coeficientul Alpha
Cronbach pen tru întreaga scală este de 0, 726 (Anexa 13).

→ Inventarul de personalitate E.P.I (Eysenck Personality Inventory, Hans J.
Eysenck, 1975) (Anexa 14) măsoară personalitatea umană prin două dimensiuni
generale: extraversiune -introversiune (E : „Vă place sa treceți prin situații care
vă dau emoț ii? ) și nevrot ism-stabilit ate (N : Simțiț i adesea n evoia de prieteni

26
care să vă înț eleagă, să vă consoleze? ”), fiecare dintre aceste trăsături fiind
măsurată cu 24 de întrebări la care subiectul răspunde prin „Da” sau „Nu”. Proba
include și o scală de minciună (L : „Dacă vă angajați să faceți un lucru, vă țineț i
promisiunea indiferent de urmări? ”) alcătuită din 9 itemi ce au scopul de a
detecta tendințele de falsificare a răspunsurilor. Dacă la factorul Extraversiuni
subiectul obține un scor mai mare de 17, profilul denotă extraversiu ne, dacă
scorul este mai mic de 10, profilul denotă introversiune, iar dacă scorul este
cuprins între 11 și 16, profilul denotă ambiversie. Dacă la dimensiunea
Nevrozism subiectul obține un scor mai mare de 12 sunt prezente elemente
simptomatice ale nevro zismului, iar dacă obține un scor mai mic sau egal cu 12,
atunci profilul denotă stabilitate emoțională.
Coeficie ntul de consistență internă pentru dimen siunea Extraversiune este de
0,615 (Anexa 15) , iar pentru dimensiune a Nevrotism este de 0,840 (Anexa 16).

3.3.3 Procedeu
Deoarece subiecții care au participat la această cercetare sunt minori (elevi în clasa a X –
a cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani), a fost nevoie de completarea unui acord parental (Anexa
17). Studiul s -a desf ășurat la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Iași printr -un acord de
colaborare între Facultatea de Psihologie și Ș tiințe ale Educației și colegiu . Aplicarea celor 4
chestionare s -a desfășurat într -o singură sesiune de evaluare după ce elevii au adus acor durile
parentale semnate, în sala de clasă, în timpul orelor de psihologie. După prezentarea parțial ă a
scopul ui cercetării, și asigurarea asupra confidențialității datelor și de utilizarea acest ora doar
în scopul cercetării, participanții puteau începe să completeze setul de chestionare . Completarea
chestionarelor a durat aproximativ 60 de minute și toți elevii au participat în mod voluntar, fără
a fi remunerați în vreun fel. Pe lângă itemii ches tionarelor, elevii au mai oferit date despre vârstă
și genul biologic.

3.4 Rezultate

1. Există o corelație semnificativă pozitivă între stilul de comunicare Non -asertiv și
stilul decizional Rațional, în sensul că persoanele cu niveluri mari la stilul de
comunicare Non -asertiv vor avea niveluri mari la stilul decizional Rațional,
comparativ cu persoanele cu niveluri scăzute la stilul de comunicare Non -aseriv .

27
Pentru a studia această legătură am utilizat corelația Pearson. După cum se poate observa
din tabelul 1, stilul de comunicare Non -asertiv nu corelează semnificativ cu stilul de decizie
Rațional (r (100)= – 0, 064; p= 0,532> 0,05). Coeficientul de corelație r are valoarea mai mică
decât 0, ceea ce înseamnă că relația dintre cele două variabile este negativă, invers proporțională
(r= -0,064 < 0). Mărimea absolută a coeficientului semnalează o corelație slabă ((| r |= 0,064 <
0.30), iar pragul de semnificație p indică absența unei legături semnificative între cele două
variabil e (p= 0,532 > 0,050) .

Tabel 1: corelația Pearson între stilul de comunicare Non -asertiv și variabila dependentă Stil
de comunicare Rațional

2. Există o corelație semnificativă pozitivă între stilul de comunicare Agresiv și stilul
decizional Intuitiv, în sensul că persoanele cu scoruri ridicate la stilul de comunicare
Agresiv vor avea niveluri mari la stilul decizional Intuitiv, comparativ cu pers oanele
cu scoruri mici la Stil de comunicare Asertiv.
În analiza acestei relații am folosit corelația Pearson, iar rezultatele au indicat prezența
unei relații semnificative pozitive ( r(100) = 0,350; p= 0,000 ), după cum se poate observa și în
tabelul 2. Mărimea absolută a coeficientului indică existența unei corelații medii ( |r| = 0,350 >
0.30), relația este direct proporțională (r= 0,350 > 0), iar pragul de semnificație indică existența
unei legături semnificative (p= 0,000 < 0.050).

Tabelul 2: Corelația Pearson dintre variabila Stil de comunicare Agresiv și variabila
dependentă Stil decizional Intuitiv

28
Pentru această ipoteză am utilizat și Regresia Liniară S implă , în urma căreia am
constatat că modelul 1 are coef icientul de determin are ajustat R2aj = 0,113, astfel, modelul 1
explică 11,3% din varianța variabilei Stil decizional Intuitiv (Tabelul 3) .

Tabelul 3: Model Summary

3. Există diferențe semnificative între participanții cu locul controlului Extern și locul
controlului Intern în ceea ce privește stilul de decizie Dependent, în sensul că
participanții cu locul controlului Extern vor avea scoruri mai mari la variabila stil de
decizie Dependent decât participan ții cu locul controlului Intern.
Pentru a testa această ipoteză am utilizat Testul t pentru eșantioane independente
deoarece vor fi comparate rezultatele a două grupe diferite de elevi la aceeași variabilă, având
ca variabilă independentă Locul controlului , iar ca variabilă dependentă Stilul de decizie
Dependent. Rezultatele indică faptul că nu există o diferență semnificativă între participanții cu
Locul controlului Intern și cei cu Locul controlului Extern în ceea ce privește Stil ul de decizie
Dependentă (t (98) = -0,143; p= 0,299 ) (Anexa 18).

Group Statistics
change_locul_controlului N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
sc_tot_sd_dependent intern 51 1,0392 1,48271 ,20762
extern 49 1,3469 1,46559 ,20937

Tabel 3: Med ii și abateri standard
4. Există diferențe semnificative între participanții cu scoruri scăzute și scoruri ridicate
la variabila Extraversiune în ceea ce pri vește stilul de decizie Evitant , în sensul că
participanții cu scoruri ridicate la Extraversiune vor avea scoruri mai mari la
variabila stil de decizie Evitant decât cei cu scoruri scăzute la Extraversiune.
Pentru testarea acestei ipoteze am utilizat Testul T pentru eșantioane independente,
deoarece vom compara rezultatele a două grupuri diferite de subiecți la aceeași variabilă, având

29
ca variabilă independentă Extraversiunea, iar ca variabilă dependenta Stil ul de decizie Evitant.
Rezultatele indică faptul că nu există o diferență semnificativă între participanții cu scoruri
scăzute și participanții cu scoruri ridicate la variabila Extraversiune în ceea ce privește Stilul de
decizie Evitant (t (98) = -1,732; p= 0,086 ) (Anexa 19).

Group Statistics
change_extraversiune N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
sc_tot_sd_evitant 1,00 52 ,5962 1,15910 ,16074
2,00 48 1,0625 1,52156 ,21962

Tabel 4: Medii și abateri standard

5. Există un efe ct de interacțiune a variabilelor independente locul controlului și
Extraversiune asupra variabilei dependente stil de decizie Spontan, în sensul că
persoanele cu scoruri ridicate la variabila locul controlului și scoruri ridicate la
variabila Extraversiun e vor avea stil de decizie Spontan.
Pentru a testa această ipoteză am utilizat Analiza de Varianță Anova Univariat . În
Tabelul 5 sunt prezentate mediile, deviațiile standard și numărul subiecților pentru fiecare nivel
al variabilelor independente.

Tabelul 5: Descriptive Statistics

Din Tabelul Leven`s Test of Equality of Error Variance`s (Tabelul 6) se observă că
Levene F (3,96) = 19,708; p<0.05 (p= 0.00), prin urmare condiția de egalitate a varianțelor nu
este îndeplinită.

Tabelul 6: Leven`s Test of Equality of Error Variance`s

30

Din tabelul 7 (Tests of Between -Subjects Effects se vor analiza valorile pentru
variabilele independente și interacțiunile. Astfel, se observă existența unui efect principal
semnificativ statistic al variabilei independente Extraversiune asupra variabilei dependente Stil
de comunicare Spontan, unde F(1, 96) = 22,217, p= 0,000, unde p<0,050, iar efectul de
interacțiune al celor două variabile independente asupra variabilei dependente nu este
semnificativ statistic.

Tabelul 7: Tests of Between -Subjects Effects

Pentru analiza efectului princ ipal al variabilei independente Extraversiune asupra
variabilei dependente Stil de decizie Spontan se va interpreta prima dată Tabelul 8 (Tests of
Normality ), unde se observă că rezultatele la testul Shapiro -Wilk sunt semnificative statistic,
prin urmare v ariabila dependentă Stil de luare a deciziilor Spontan nu este normal distribuită
pentru fiecare din treptele variabilei independente.

Tabelul 8: Tests of Normality

În concluzie, nu există un efect de interacțiune a variabilelor independente Locul
controlului și Extraversiune asupra v ariabilei dependente Stil de decizie Spontan, însă există un
efect principal semnificativ statistic al variabilei independente Extraversiune asupra variabilei

31
dependente Stil de decizie Spontan , în sensul că persoanele cu scoruri mai la Extraversiune au
un stil de luare a deciziilor Spontan .

3.5 Discuții
Prin efectuarea acestui studiu am dorit studierea relațiilor dintre stilul de comunicare,
extraversiune și conceptul psihologic de loc al controlului și stilul de decizie la adolescenți .
Adolescența cuprinde persoane cu vârste cuprinse între 13 și 19 ani ș i este o perioadă de
tranziție atât fizică, cât și psihică din stadiul de dezvoltare al copiilor spre stadiul de dezvoltare
al adulților (Pozniak, 2019). Studiul prezent are ca obiective studierea relației dintre stilul de
comunicare al adol escenților și l uarea deciziilor, r elația dintre tipul de personalitate și procesul
de luare a deciziilor și s tudierea relației dintre con structul psihologic de loc al controlului și
procesul de luarea a deciziilor.
Pe baza literaturii de specialitate , am formulat cinci i poteze. Prima ipoteza analizează
corelația dintre Stilul de comunicare Non -asertiv și Stilul decizional Rațional . Stilul de
comunicare Non -asertiv este caracterizat de tendința persoanelor de a se ascunde sau de a fugi
atunci când sunt puse în situația de a comunica cu alte persoane. Se mai poate manifesta și prin
bunătate excesivă și conciliere, tendința de a amâna procesul de luare a deciziilor sau de a da
altor persoane responsabilitatea de a decide corect și frica excesivă de a fi judecat de cei din
jur. Din aceste motive, persoanele cu stil de comunicare Non -asertiv preferă fie evitarea, fie
obediența față de deciziile celor din jur. Stilul de decizie Rațional este caracteristic persoanelor
ce fac diverse analiza asupra problemei pentru a fi siguri că i au cea mai eficientă decizie. Având
în vedere aceste informații, studiile au concluzionat că stil de comunicare Non -asertiv corelează
semnificativ pozitiv cu stilul de decizie Rațional (Urea, 2015) .
Cea de -a doua ipoteză vizează stilul de comunicare Agres iv pus în corelație cu stilul de
decizie Intuitiv. Stilul Agresiv este prezent la persoanele ce au nevoie să aibă mereu ultimul
cuvânt și să fie mereu câștigători, indiferent de costurile sau durerea provocată celorlalte
persoane. Stilul Intuitiv, așa cum sugerează și numele, este caracteristic persoanele care nu
caută dovezi pentru argumentarea unei decizii (Kramer, 2013) .
Contrar așteptărilor, prima ipoteză nu s -a confirmat, stilul de comunicare Non -asertiv
nu corelează semnificativ cu stilul de decizie Rațional, însă, analizele statistice pentru a doua
ipoteză au dezvăluit prezența unei relații semnificative pozitive, modelul explicând 11,3% din
varianța variabilei stil decizional Intuitiv.

32
Constructul psihologic de loc al controlului, conform T eoriei Învățării Sociale a lui
Rotter, este un concept de personalitate definit ca fiind o expectanță generală asupra modului
în care oamenii controlează sau percep mediul. În funcție de aceste expectanțe, persoanele oferă
diferite atribuiri ale consecințe le acțiunilor lor și comportamente. Potrivit aces tui concept,
persoanele pot fi împărțiți în două categorii: persoanele cu locul controlului Intern consideră că
mediul este influențat de caracteristicile lor permanente și sunt recompensați în funcție de
acțiunile proprii, iar persoanele cu locul controlului Extern consideră că mediul și recompensele
sunt complet incontrolabile (Rotter, 1966). A treia ipoteză a prezentului studiu își propune
observarea diferențelor între participanții cu locul controlului Ex tern și cei cu locul controlului
Intern la variabila stil de decizie Dependent. Rezultatele indică faptul că nu există o diferență
semnificativă între participanții cu Locul controlului Intern și cei cu Locul controlului Extern
în ceea ce privește Stilul d e decizie Dependentă . Aceste concluzii s -ar putea datora faptului că
subiecții sunt în perioada adolescenței și încă nu și -au formar definitiv personalitata.
În ceea ce privește cea de -a patra ipoteză, am analizat diferențele dintre participanții cu
scorur i scăzute și scoruri ridicate la variabila Extraversiune în ceea ce privește stilul de decizie
Evitant, în sensul că participanții cu scoruri ridicate la Extraversiune vor avea scoruri mai mari
la variabila stil de decizie Evitant decât cei cu scoruri scăz ute la Extraversiune. Rezultatele
indică faptul că nu există o diferență semnificativă între participanții cu scoruri scăzute și
participanții cu scoruri ridicate la variabila Extraversiune în ceea ce privește Stilul de decizie
Evitant . De asemenea, și ace astă variabilă este una de personalitate și rezultatele pot fi datorate
vârstei subiecților.
Pentru ultima ipoteză s -a analizat efectul de interacțiune a variabilei Locul controlului
și Extraversiune asupra variabilei stil de decizie Spontan, în sensul că persoanele cu scoruri
ridicate la variabila Locul controlului și scoruri ridicate la variabila Extraversiune vor avea stil
de decizie Spontan. În urma analizei statistice, s -a observat că nu există un efect de interacțiune
a variabilelor independente Locul contr olului și Extraversiune asupra v ariabilei dependente Stil
de decizie Spontan, însă există un efect principal semnificativ statistic al variabilei
independente Extraversiune asupra variabilei dependente Stil de decizie Spontan , în sensul că
persoanele cu scoruri ma ri la Extraversiune au un stil de luare a deciziilor Spontan.
Studiul de față se diferențiază de alte studii în domeniu prin faptul că au fost îmbinate
aceste trei variabile, stilul de comunicare, locul controlului și extraversiune, variabile ce au fost
destul de des studiate în legătură cu stilul de decizie, însă separat.

33
Limite și direcții viitoare de cercetare
Un prim factor care ar putea fi cauza infirmării celor patru ipoteze ar fi eșantionul pe
care s -au aplicat chestionarele. Subiecții au vârste cuprinse între 15 și 17 ani și este foarte
probabil ca personalitatea lor să nu fie complet dezvoltată. Fiind la v ârsta la care încă sunt în
continuă dezvoltare fizică și psihică, subiecții pot prezenta comportamente oscilante. O altă
limită a cercetării ar putea fi momentul în care subiecții au completat chestionarele, deoarece
acestea au fost completate la ultima or ă din orarul acestora, adică de la ora 14:00 la ora 15:00,
și este foarte posibil să fi intervenit oboseala. Fiind obosiți, nu au mai acordat o mare importanță
chestionarelor și, în consecință au completat fără simț de răspundere.
În ceea ce privește stud iile viitoare, s -ar putea merge pe ideea unui eșantion mai mare
de subiecți ce au vârste de la 13 ani până la 18 ani . O altă direcție pentru un viitor studiu ar
putea fi analizarea stilului de comunicare și a tipului familiei din care provine copilul pentr u o
corelație între felul în care acesta a crescut și a fost educat și modul în care comunică în stadiul
adolescenței. Se mai poate discuta si de un studiu longitudinal pentru observarea schimbărilor
de personalitate ale elevilor care au participat la stud iu.

Concluzii
Cercetarea a avut ca obiective identificarea relației dintre stilurile de comunicare și
stilurile de decizie, identificarea diferențelor dintre persoanele cu locul controlului Intern și
persoanele cu locul controlului Extern la variabila st il decizional Dependent, identificarea
diferențelor dintre persoanele cu scoruri scăzute la Extraversiune și persoanele cu scoruri
ridicate la Extraversiune la variabila stil decizional Evitant și observarea interacțiunii dintre
Locul controlului și Extrav ersiune la variabila stil decizional Spontan.
Corelația Pearson a fost utilizată pentru evaluarea relației dintre stilul de comunicare
Non-asertiv și stilul decizional Rațional, iar rezultatele au semnalat absența unei corelații
semnificative. Pentru reali zarea corelației dintre stilul de comunicare Agresiv și stilul de decizie
Intuitiv am folosit tot corelația Pearson, iar de această dată, rezultatele au relevat o corelație
semnificativă pozitivă, modelul explicând 11,3% din varianța variabilei Stil decizi onal Intuitiv.
Testele T pentru eșantioane independente au fost folosite pentru a observa diferențele
dintre subiecții cu locul controlului Intern și locul controlului Extern la variabila stil de
comunicare Dependent și pentru a observa diferențele dintre participanții cu scoruri scăzute și
cei cu scoruri ridicate la variabila Extraversiune la variabila stil de decizie Evitant. Rezultatele
studiului nu identificat diferențe semnificative între cele două grupuri la variabilele stil de
decizie Dependent și s til de decizie Evitant.

34
În urma operațiilor statistice pentru observarea interacțiunii dintre variabilele locul
controlului și extraversiune nu s -a constatat că nu există un efect de interacțiune, însă există un
efect principal semnificativ statistic al va riabilei independente Extraversiune asupra variabilei
dependente Stil de decizie Spontan , în sensul că persoanele cu scoruri mari la Extraversiune au
un stil de luare a deciziilor Spontan .

35
BIBLIOGRAFIE

Abubakar, M. A, Hamzah, E., Maher, A. A., Alev, E., 2019. Knowledge management,
decision -making style and organizational performance. Cyprus, Journal of Innovation &
Knowledge 4 (2019) 104 –114
Adair, J., 2000 . Decision making and problem solving . (N. Kalayci, trans.). Ankara:
Gazi Printing.
Albu, G. (2008). Comunicare interpersonală . Iași : Editura Institutul European, .49 -53.
Allport, G. W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității. București: Editura
Didactică și Pedagogică.
Allport, G.W. and Allport, F. (1991) . Personality traits: their classification and
measurement. Journal of Abnormal and Social Psychology. No. 16, 6-40
Baiocco, R., Laghi, F., D’Alessio, M., 2009 . Decision -making style among adolescents:
Relationship with sensation seek ing and locus of control. Journal of Adolescence 32 (2009)
963-976
Costa, P. T., McCrae, R. R., 1980. – Influence of extraversion and neuroticism on
subjective well -being: Happy and unhappy people. Journal of Personality and Social
Psychology, 38, 668 -678.
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de abordare – observația și
interviul . Iași: Polirom
Eysenck, H. J., Eysenck, M.W., 1985. Personality and Individual Differences: A
Natural Science Approach . New York: Plenum
Eysenck, H. J. , 1994 . Personality: Biological foundations. In P. A. Vernon : The
neuropsychology of individual di ferences . London: Academic Press.
Fischhoff, B. 1988. Judgment and decision making. Pp. 153 –187 in The Psychology of
Human Thought , New Y ork: Cambridge University Pre ss
Fischhoff, B., Crowell, N.A., Kipke, M, 1999. Adolescent Decision Making:
Implications for Prevention Programs: Summary of a Workshop , Editura National Academies
Press (US) , . Washington (DC)
Gambetti, E., Giusberti, F., 2019. Personality, decision -making styles and investments.
Journal of Behavioral and Experimental Economics 80 (2019) 14 –24

36
Jacobs, J. 1998. Problem Behaviors and Decision Making: How Are They
Related? Paper presented at the bi ennial meeting of the Society for Research on Adolescence,
San Diego, March. Department of Human Development and Family Studies , Pennsylvania State
University, State College.
Jacobs, J., Ganzel, A.K., 1993. Decision making in adolescence: Are we asking the
wrong question? Advances in Motivation and Achievement 8:1–31
Jackson D., 2014 . Business graduate performance in oral communication skils and
strategies for improvement . The International Journal of Management Education , 12, 22-34
Karabay, M. E., Akyuz, B., Elçi, M., 2016. Effects of Family -Work Conflict, Locus of
Control, Self Confidence and Extraversion Personality on Employee Work Stress. Procedia –
Social and Behavioral Sciences 235 ( 2016 ) 269 – 280
Kramer, R.M, Tenbrunsel, E. A., Bazerman, M.H. (2013). Social Decision Making. N.Y:
Psychology Press, p. 55 -62
Larson, R., Richards, M., 1994. Family emotions: Do young adolescents and their
parents experience the same states? Journal of Research on Adolescence 4(4):567 –583
Mann, L., Harmoni, R., & Power, C., 1989. Adolescent decision making, the
development of competence. Journal of Adolescence , 12, 265 -278
Mintzberg, H. , Raisinghani D. & Theoret, A., 1976 . The structure of "unstructured"
decision processes. Administrative S cience Quarterly, 21(2), 246 -275
Myers, I.B., 1976. Introduction to type. Gainesville, Fla.: AMSA, Foundation
National Research Council 1989. Improving Risk Communication . Committee on Risk
Perception and Communication, Commission on Behavioral and Social Sciences and
Education and Commission on Physical Sciences, Mathematics, and Resources. Washingto n,
D.C.: National Academy Press
Nutt, P. C., 1990. Strategic Decision Made By Top Executive and Middle Managers
with Data and Process Dominant Styles. Journal of Managemen t Studies, 27 (2), pp. 172 – 194
Ogarca, R. F., 2015. An investigation of decision making styles in SMEs from South –
West Oltenia Region (Romania). Procedia Economics and Finance 20 ( 2015 ) 443 – 452
Olcum, D., Titrek, O., 2015. The Effect Of School Administrators’ Decision -Making
Styles On Teacher Job Satisfaction. Procedia – Social and Behavioral Sciences 197 ( 2015 )
1936 – 1946
Pânișoară , G., Pânișoară I. O. (2010). Managementul resurselor umane (T he human
resources management). Iași: Polirom

37
Poznyak, E. Morosan, N. Perroud, N., Speranza , M., Badouda , D., Debbanéae, M.,
2019 . Roles of age, gender and psychological difficulties in adolescent mentalizing. Journal of
Adolescence Volume 74, July 2019, P ages 120 -129
Rotter, J.B. (1966). G eneralized expectancies for internal versus external control of
reinforcements, Psychological Monographs , 80, Whole No. 609.
Rowe, A. J., Mason, R. O., 1987. Managing with Style: A Guide to Understand,
Assessing, and Improving Decision Making. San Francisco, Jossey -Bass Publisher
Scott, S. G., & Bruce, R. A., 1995. Decision -making style: The development and
assessment of a new measure. Educational and Psychologi cal Measurement, 55(5), 818 –831
Toole, H. S ., DePasque, S., Holt -Gosselin, B., Galvan, A., 2019. Worth working for:
The influence of effort costs on teens’ choices during a novel decision making game.
Developmental Cognitive Neuroscience 37 (2019 ) 100652
Turker, M. V., Inel, M. N., 2012. The effect of locus of control orientation on perceived
individual innovativeness: An empirical research in Turkey. Procedia – Social and Behavioral
Sciences 58 ( 2012 ) 879 – 888
Urea, R. 2012. The influence of teacher’s communication style on Alter’s social
perception in preadolescents with mental disabilities . Procedia -Social and Behavioural
Sciences , Volume 33/ 2012, p: 50 -54
Urea, R., 2015. Social Communication Style’ Influence On Process Of Making Social
Decisions At Romanian Preadolescents . Procedia – Social and Behavioral Sciences 191 ( 2015 )
2108 – 2111
Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie . Iași: Polirom
Zlate, M. (2004). Eul și personalitatea . București: Editura Trei .

38
Anexa 1
Chestionar de identificare a stilului decizional

Instrucțiuni: Mai jos sunt date descrieri ale unor modalități în care oamenii iau în general
decizii. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea afirmație care corespunde felului în
care dumneavoastră luați dec izii în general.
1. Când iau decizii tind să mă bazez pe intuiția mea.
2. De obicei nu iau decizii importante fără să mă consult cu alți oameni.
3. Când iau o decizie este mai important să simt că decizia este corectă.
4. Înainte de a lua decizii verific de mai multe ori sursele de informație pe care mă bazez.
5. Țin cont de sfaturile altor oameni atunci când iau decizii importante.
6. Amân luarea deciziilor pentru că mă neliniștește să mă tot gândesc la ele.
7. Iau decizii într -un mod logic și sistematic.
8. Când iau decizii fac ce mi se pare potrivit pe moment.
9. De obicei iau decizii foarte rapid.
10. Prefer să fiu ghidat de altcineva când trebuie să iau o decizie importantă.
11. Am nevoie de o perioadă mare de gândire atunci când iau o decizie.
12. Când iau o decizie am încredere în sentim entele și reacțiile mele
13. Opțiunile pe care le iau în considerare atunci când decid sunt ghidate de scopurile mele.
14. Iau decizii numai sub presiunea timpului.
15. Adesea iau decizii în mod impulsiv.
16. Când iau decizii mă bazez pe instinct.
17. Amân să iau decizii cât de mult pot.
18. Iau rapid decizii.
19. Dacă am sprijinul altora mi -e mai ușor să iau decizii.
20. În general analizez care sunt dovezile pro și contra când iau o decizie.

39
Anexa 2
Alpha Cronbach Stil de decizie R ațional

Anexa 3
Alpha Cronbach Stil de decizie Dependent

40
Anexa 4
Alpha Cronbach Stil de decizie Evitant

Anexa 5
Alpha Cronbach Stil de decizie Intuitiv

41
Anexa 6
Alpha Cronbach Stil de decizie Spontan

42
Anexa 7
Chestionar stil de comunicare

Apreciați cu ADEVÃRAT / FALS următoarele afirmații, după cum vă este
caracteristic. Marcați printr -un "X" în foaia de răspuns varianta aleasă.

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".
2.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.
3.- Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu
care vorbesc.
4.- Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.
5.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin
intermedia ri, decât direct.
6.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.
7.- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.
8.- Nu mă tem să -mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.
9.- Când are loc o dezbatere prefer să stau de -o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce
direcție o va lua.
10.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.
11.- Nu-mi place să ascult pe alții.
12.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta
aduce foarte multe beneficii.
13.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.
14.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai
puțin pe dominare și calcul.
15.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.
16.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.
17.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă e nervează.
18.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".
19.- Pentru a -mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.
20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorba celorlalți, fără să -mi dau seama de asta în
timp.
21.- Pentru a reuși ceea ce mi -am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.

43
22.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru
m-a condus la reușită.
23.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.
24.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".
25.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.
26.- Las adesea un lucru început fără a -l termina.
27.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a -mi ascunde sentimentele.
28.- E greu să fiu intimidat.
29.- Cred că a -i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține
ascultarea lor.
30.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să -mi iau rev anșa când se ivește
ocazia.
31.- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să -i
reproșezi că nu -și urmează propriile principii.
32.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.
33.- Sunt capabil să fiu eu îns umi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.
34.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i -o spun și reușesc să mă fac înțeles.
35.- Am grijă să nu -i inoportunez, să nu -i supăr și să nu -i plictisesc pe alții.
36.- Deși mă strădui esc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.
37.- Dacă părerea mea este singulară într -un grup prefer să tac.
38.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.
39.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.
40.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.
41.- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât
prin reducerea tensiunilor.
42.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.
43.- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.
44.- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.
45.- Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.
46.- Știu cum să -i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.
47.- Consider că a -i flata pe oameni, a -i măguli, a le face complimente, sunt mijloace
bune de a obține ceea ce vrei.
48.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să -mi impun punctul de vedere.
49.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.

44
50.- Sunt sensibil și ușor de influenț at și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.
51.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.
52.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.
53.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.
54.- Opinia mea este că nu trebuie să -ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o
probă de neîndemânare.
55.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.
56.- Prefer să fiu "lup" și să -i mănânc pe alții , decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.
57.- Cred că a -i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a
obține ceea ce vrei .
58.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.
59.- Uneori, întârzi i prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.
60.- Evit situațiile care m -ar pune într -o lumină neplăcută.

45

Anexa 8
Alpha Cronbach Stil de comunicare Non -asertiv

Anexa 9
Alpha Cronbach Stil de comunicare Agresiv

46

Anexa 10
Alpha Cronbach Stil de comunicare Manipulativ

47
Anexa 11
Alpha Cronbach Stil de comunicare Asertiv

Anexa 12
Chestionarul pentru Locul controlului – Rotter
Pentru fiecare din afirmațiile de mai jos alege varianta cu care esti în cea mai mare măsură de
acord:
1. a. Copiii întră în belele din cauză că părinții acestora i -au pedepsit prea mult.
b. Problema cu majoritatea copiilor din ziua de azi este că părinții lo r sunt prea permisivi
cu ei.

2. a. Multe din evenimentele nefericite din viața unui om se datorează ghinionului.
b. Necazurile oamenilor provin din greșelile pe care ei le fac.

3. a. Unul din principalele motive ale războaielor este lipsa de interes a oamenilo r în ceea
ce privește politica.
b. Tot timpul vor exista războaie, indiferent de cât se străduiesc oamenii să le prevină.

4. a. Pe termen lung, oamenii reușesc să primească respectul pe care -l merită în această
lume.
b. Din păcate, valorile unei persoane trec adesea neobservate, indiferent de cât de mult
se străduiește.

48

5. a. Ide ea că profesorii sunt nedrepți cu elevii este un nonse ns.
b. Mulți elevi nu -și dau seama de măsura în care notele lor sunt influențate de întâmplări
accidentale.

6. a. Fără pa uze adecvate nu poți fi un lider eficient
b. Motivul pentru care persoane capabile au eșuat în a deveni lideri este că nu au profitat
de oportunități.

7. a. Oricât te -ai strădui, vor exista unele persoane care pur și simplu nu te plac.
b. Persoanele care nu reușesc să -i facă pe ceilalți să -i placă nu vor reuși să se
împrietenească cu cei din jurul lor.

8. a. Ereditatea joacă un rol foarte important în determinarea personalității unei persoane.
b. Experiențele personale sunt cele ce determină ceea ce sunt.

9. a. Mi -am dat seama că, adesea, ceea ce este scris să se întâmple, se va întâmpla.
b. A mă încrede în destin nu a fost niciodată pentru mine o modalitate de a acționa într –
o situație.

10. a. În cazul elevilor bine pregătiți, rar se întâmplă ca u n rezultat la un test să li se pară
nedrept.
b. De multe ori întrebările din teste tind să nu aibă legătură cu materia pe care am
învățat -o, iar asta face ca învățatul să fie inutil.

11. a. A avea succes este un lucru ce ține de muncă și efort, norocul neavân d nicio
influență.
b. A obține un job bun depinde, în principal, de a te afla la locul potrivit și la timpul
potrivit.

12. a. Cetățenii de rând pot avea o influență în luarea deciziilor guvernamentale.
b. Lumea este condusă de câțiva oameni ce dețin puterea, iar un om nimic nu poate face
pre multe

13. a. Atunci când îmi fac un plan sunt aproape sigură că voi putea să -l fac să funcționeze.
b. Nu este înțelept să -ți faci planuri pe termen lung deoarece, oricum, multe lucruri se
dovedesc a fi doar o chestiune de nor oc.

14. a. Există anumiți oameni care pur și simplu sunt răi.
b. Există puțină bunătate în toată lumea.

15. a. În cazul meu, a obține ceea ce îmi doresc, nu are nimic de -a face cu norocul.
b. De multe ori putem la fel de bine să decidem ce să facem aruncând o mo nedă.

16. a. A ajunge să fii șef depinde de multe ori de a fi suficient de norocos pentru a te afla
la locul potrivit.

49
b. Pentru ca oamenii să ia decizia corectă trebuie să aibă anumite abilități. Norocul are
o influență foarte mică sau chiar nicio influență.

17. a. În ceea ce privește tranzacțiile mondiale, mulți dintre noi suntem victime ale unor
forțe pe care nu le putem înțelege sau controla.
b. Luând parte în mod activ la tranzacțiile politice sau sociale, oamenii pot controla
evenimentele ce se în tâmplă la nivel mondial.

18. a. Mulți oameni nu realizează măsura în care viețile lor sunt controlate de întâmplări
accidentale.
b. Nu există nici un fel de „noroc”.

19. a. Un individ ar trebui să recunoască întotdeauna dacă a greșit.
b. Cel mai bine este să ac operim greșeala unui individ.

20. a. Este greu să îți dai seama dacă o persoană te place sau nu.
b. Numărul de prieteni pe care îi ai depinde de cât de simpatic ești ca persoană.

21. a. De -a lungul vieții, lucrurile rele care ni se întâmplă vor fi în echilibru c u lucrurile
bune.
b. Majoritatea necazurilor apar ca rezultat al lipsei unor abilități, ignoranței, trândăviei
sau chiar tuturor celor trei la un loc.

22. a. Dacă depunem suficient efort putem nimici corupția.
b. Este dificil pentru multe persoane să aibă con trol asupra a ceea ce fac politicienii în
propriile birouri.

23. a. Uneori, nu înțeleg cum au ajuns profesorii să -mi pună o anumită notă.
b. Este o conexiune directă între cât de mult înveți și nota pe care o obții.

24. a. Un bun lider se așteptă ca oamenii să decidă singuri ceea ce au de făcut.
b. Un bun lider clarifică sarcinile pentru fiecare în parte.

25. a. De mult ori simt că am o influență scăzută asupra lucrurilor care mi se întâmplă.
b. Este imposibil pentru mine să cred că șansa sau norocul joa că un rol major în viața
mea.

26. a. Oamenii sunt singuri deoarece nu fac eforturi să fie prietenoși.
b. Este inutil să te străduiești să mulțumești oamenii. Dacă te plac, te plac.

27. a. Se pune prea mult accent pe atletism în liceu.
b. Sporturile de echipă sun t o modalitate excelentă de a -ți dezvolta caracte rul.

28. a. Ceea ce mi se întâmplă mi se datorează doar mie.
b. Uneori simt că nu am suficient control asupra direcției în care o ia viața mea.

50
29. a. În majoritatea timpului nu pot înțelege de ce politicienii acț ionează în felul în care o
fac.
b. De -a lungul timpului oamenii au fost responsabili de proasta guvernare atât la nivel
național, cât și la nivel local.

Anexa 13
Alpha Cronbach Locul controlului

51

Anexa 14
Testul Eysenck

52
Instrucțiuni
Acest chestionar cuprinde întrebări referitoare la modul în care acționați, vă comportați
sau la anumite sentimente ale dumneavoastră.
Pentru fiecare întrebare, pe foaia de răspuns, există un spațiu rezervat pentru a răspunde
cu “Da” sau “Nu”. Încercați să vă hotărâți dacă răspunsul “Da” sau “Nu” reprezintă felul
dumneavoastră obișnuit de a acționa sau de a simți. După aceasta, faceți un “X” în căsuța de
sub răspunsul care vi se potrivește.
Lucrați repede și nu pierdeți mult timp cu nici o întrebare; noi dorim să obținem prima
dumneavoastră reacție și nu un proces îndelungat de gândire. Întregul chestionar nu trebuie să
dureze mai mult de câteva minute.
Fiți atenți pentru a nu omite nici una din aceste întrebări. În cazul în care ați greșit,
încercuiți răspunsul greșit și faceți un nou “X” sub răspunsul corect.
Nu există răspunsuri bune sau rele, prezentul chestionar nefiind un test de inte ligență
sau de aptitudini, ci doar o măsură a felului în care dumneavoastră acționați și simțiți.
Acum, începeți să lucrați repede. Rețineți că trebuie să răspundeți la fiecare întrebare.

DA NU
1 Vă place sa treceți prin situații care vă dau emoții?
2 Simțiți adesea nevoia de prieteni care să vă înțeleagă, să vă consoleze?
3 De obicei sunteți nepăsător?
4 Suportați greu un refuz?
5 Vă gândiți mult înainte de a face ceva?
6 Dacă vă angajați să faceți un lucru, vă țineți promisiunea indiferent de urmări?
7 Cei din jur consideră că sunteți un om cu toane, schimbător?
8 Acționați și vorbiți rapid, fără să stați prea mult pe gânduri?
9 Vi se întâmplă vreodată să fiți nefericit fără un motiv serios?
10 Ați face orice atunci când sunteți pus la ambiție?
11 Vă simțiți dintr -o dată timid când trebuie să intrați în vorbă cu o persoană
necunoscută care vă atrage?
12 Vi se întâmplă în diverse ocazii să vă pierdeți calmul și să vă enervați?
13 Acționați deseori după inspirația din acel moment?
14 Vi se întâmplă deseori să fiți necăjit de lucruri pe care n -ar trebui să le faceți sau
spuneți?
15 Preferați în gene ral compania cărților decât a oamenilor?
16 Vă simțiți cu ușurință jignit?
17 Vă place mult să ieșiți în oraș?
18 Vi se întâmplă să aveți gânduri și idei care nu ați vrea sa fie cunoscute de alte
persoane?
19 Vă simțiți uneori plini de energie, iar alteori apatic, abătut?
20 Preferați să aveți prieteni puțini?
21 Aveți obiceiul de a visa cu ochii deschiși, de a vă lăsa purtat de gânduri?
22 Dacă cineva țipă la dvs. îi răspundeți pe același ton?
23 Vă încearcă deseori sentimente de vinovăție?
24 Se poate spune că modul dvs. de a trăi este perfect și că poate fi dat ca exemplu?
25 La o petrecere puteți să vă distrați foarte bine?
26 Vă apreciați ca fiind câteodată lipsit de energie, câteodată extrem de nervos?
27 Sunteți considerat un om plin de viață?
28 După ce ați realizat un lucru important, rămâneți cu impresia că l -ați fi putut
face mai bine?

53
29 Când sunteți într-un grup de persoane, rămâneți majoritatea timpului tăcut?
30 Bârfiți câteodată?
31 Aveți noaptea gânduri care vă împiedică să dormiți?
32 Dacă aveți nevoie de o lămurire, mai degrabă întrebați pe cineva decât să
căutați într-o carte?
33 Aveți deseori palpitații puternice la inimă?
34 Vă plac activitățile care cer o atenție deosebită?
35 Aveți uneori frisoane sau tremurături?
36 Daca ați putea intra într -un cinematograf fără să plătiți și știind că nu veți fi prins,
ați face -o?
37 Vă displace să fiți într -un grup de oameni care își fac farse, glume?
38 Vă enervați ușor?
39 Vă plac situațiile în care trebuie să acționați repede?
40 Vă tulbură imaginea unor lucruri rele care vi s -ar putea întâmpla?
41 Sunteți în general comod în felul dvs. de a vă mișca?
42 Vi s-a întâmplat vreodată să întârziați la o întâlnire sau la serviciu?
43 Aveți multe vise urate sau coșmaruri?
44 Vă place atât de mult să vorbiți încât vă adresați cu ușurință și unor
persoane necunoscute?
45 Aveți deseori junghiuri și dureri?
46 Ați fi foarte nefericit dacă cercul dvs. de prieteni ar lipsi în majoritatea timpului?
47 Vă considerați o persoană nervoasă?
48 Printre oamenii pe care îi cunoașteți, vă sunt unii antipatici?
49 Credeți că aveți suficientă încredere în dvs.?
50 Sunteți cu ușurință jignit(ă) de criticile la adresa dvs. sau a muncii dvs.?
51 Vă este greu să vă distrați bine la o petrecere?
52 Aveți deseori sentimente de inferioritate?
53 Puteți să antrenați cu ușurință o petrecere în general plictisitoare?
54 Vi se întâmplă câteodată să vorbiți despre lucruri despre care nu știți nimic?
55 Vă faceți griji legate de sănătatea dvs.?
56 Vă place să faceți glume, farse altora?
57 Suferiți de insomnii?

54
Anexa 15
Alpha Cronbach Extraversiune

Anexa 16
Alpha Cronbach Nevrotism

55
Anexa 17
Acord parental

Consimțământ informat

Stimați părinți, Alexa Livia Elena , masterandă la Universitatea Alexandru Ioan Cuza
din Iași, Facultatea de Psihologie și Științe ale Naturii, doresc să -l/ s-o invit pe fiul/ fiica dv. să
participe la proiectul de cercetare privind stilurile decizionale ale adolescenților în relație cu
stilul de comunicare și alți fact orii de influență.
Copilul dvs. va fi solicitat să completeze patru chestionare ce privesc stilul decizional,
stilul de comunicare, locul controlului și stabilitatea emoțională pe durata a 50 de minute.
Fiul/ fiica dvs. nu poate fi vulnerabil/ă deoarece da tele personale și răspunsurile
furnizate în cadrul studiului sunt confidențiale. Îmi asum întreaga responsabilitate pentru
protejarea datelor personale (prin folosirea unui pseudonim), pentru asigurarea anonimatului și
a confidențialității.
Fiecare participant are dreptul să se retragă din cadrul studiului în orice moment.
Participarea la studiu este voluntară.
Rezultatele acestui studiu vor fi prezentate în cadrul disertației susținută la Facultatea
de Psihologie și Științe ale Educației.
Dacă aveț i întrebări, vă rog să mă contactați la pe adresa de e -mail
alexa.livia.elena@gmail.com
Vă mulțumesc!

Cercetător principal Semnătura
Nume și prenume Alexa Livia Elena ………………………

Vă rog să semnați mai jos dacă sunteți de acord cu participarea fiului/fiicei dv. la
proiectul de cercetare menționat mai sus.

Tatăl Semnătur a ……………………………..
Mama Semnătura ……………………………..

Data .. ………………………….

56

Anexa 18
Teste T pentru eșantioane independente
Locul controlului – Stil de decizie dependent

Anexa 19
Teste T pentru eșantioane independente
Extraversiune – Stil de decizie Evitant