Specializarea: Asistență Socială ID 2017 -2020 LR [604004]
Specializarea: Asistență Socială ID 2017 -2020 LR
LUCRARE DE LICEN ȚĂ
IMPLICAȚIILE SOCIALE ALE FENOMENULUI
DE VIOLENȚĂ DOMESTICĂ ÎMPOTRIVA FEMEII
Coordonator: Lector dr. FLORINA POP
Student: [anonimizat]: 2020
1
Cuprins
Partea I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 2
Capitolul 1. Violența în familie ca fenomen social ………………………….. ……………………….. 4
1.1. Violența în familie – delimitări conceptuale ………………………….. ……………………. 4
1.2. Factorii de susținere a violenței domestice împotriva femeilor …………………………. 8
1.3. Consecințele violenței domestice împotriva femeilor ………………………….. ………… 10
Capitolul 2. Prevenirea și combaterea violenței domestice împotriva femeilor …………… 13
2.1. Reprezentarea socială a violenței domestice împotriva femeii ………………………… 13
2.2. Cadrul legislativ privind combaterea și prevenirea violenței domestice …………… 16
2.3. Servicii sociale și programe de prevenire și combatere a violenței domestice …… 22
2.4. Rolul asistentului social în cazurile de violență domestică ………………………….. … 25
Partea a II a ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
Capitolul 3. Efectele psihosociale al violenței domestice împotriva femeilor ……………… 29
3.1. Prezentarea problemei ………………………….. ………………………….. ………………………. 29
3.2. Scopurile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. 32
3.3. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
3.4. Instrumente ale cercetării (ancheta socială, interviuri, studii de caz) ……………….. 33
3.5. Eșantionarea teoretică ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
3.6. Prezentarea studiilor de caz individuale ………………………….. ………………………….. 35
3.7. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………….. 42
3.8. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 47
3.9. Aspecte etice ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………………… 48
Capitolul 4. Intervenția socială ………………………….. ………………………….. …………………… 49
4.1. Argumentul intervenției ………………………….. ………………………….. ……………………. 49
4.2. Intervenția socială pentru cazul 1 ………………………….. ………………………….. ………. 49
4.3. Intervenția socială pentru cazul 2 ………………………….. ………………………….. ………. 51
4.4. Concluziile intervențiilor ………………………….. ………………………….. ………………….. 54
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 57
Anexe: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 60
2
Partea I
Introducere
Violența în general, este un fenomen social al lumii contemporane cu multiple
consecințe asupra tuturor domeniilor vieții cotidiene. Violența există peste tot și din toate
timpurile, manifestându -se sub diferite forme și grade de intensitate, fiind condiționată
istoric, cultural și social.
Violența în familie sau violența conjugală a fo st până nu de mult considerată „ privată”,
ceva care aparținea doar familiei. Mișcările feministe și nu numai, că au luptat pentru
aducerea în planul public, a ceea ce se considera priva t, au și încurajat victimele să iasă
din anonimat și izolare, determinând astfel statele lumii să conceapă măsuri și legi pentru
prevenirea și combaterea fenomenului.
Am ales să prezint în lucrarea de față, „Implicațiile sociale ale fenomenului de violență
domestică împotriva femeii”, violența împotriva femeii ca problemă socială, cu
precădere din perspectiva victimei, deoarece ca asistent social, angajat al primăriei în
compartimentul pentru violență domestică am avut prilejul să particip la efectuarea uno r
anchete sociale pe acest domeniu și astfel să înțeleg mai în profunzime fenomenul.
Scopul lucrării este de a identifica percepțiile și atitudinile victimelor față de ceea ce
trăiesc și de a evidenția cum și când pot interveni instituțiile abilitate pentru prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeii.
Lucrarea este strucura tă în două capitole teoretice, unul de cercetare calitativă
întreprinsă pe teren și un capitol de intervenție.
În capitolul 1, „Violența în familie ca fenomen socia l”, evidențiez pe baze teoretice și a
studiilor existente în literatura de specialitate, delimitările conceptuale, factorii de
susținere a producerii violenței împotriva femeii, cât și multiplele efecte pe care aceast a
le are asupra vieții victim elor și a societății.
În capitolul 2, „Prevenirea și comba terea violenței domestice împotriva femeilor”
considerând că, reprezentarea socială a fenomenului, este importantă și trebuie luată ca
un reper în proiectarea prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor, evidențiez
aspectele relevante prezente în sursele teoretice asupra modului în care românii se
raportează la violența împotriva femeii și prezint principalele repere legislative și
3
instituțiile și programele sociale concepute de special iști pentru prevenirea și combaterea
violenței împotriva femeii. Munca/rolul asistentului social în cazurile de violență
domestică este puțin cunoscut, deși asistentul social în acest domeniu este elementul
central de legătură între victimă și instituțiile statului.
În capitolul 3, de cercetare calitativă, „Efectele psihosociale al violenței domestice
împotriva femeilor”, am avut ca punct de plecare următoarele presupoziții:
1. Problemele economice ale familiei și statutul femeii casnice sunt posibile cauze ale
declanșării violenței/agresivității asupra femeii
2. „Tăcerea” și „rușinea” femeii expuse violenței domestice conduc spre proliferarea
fenomenului
3. Lipsa informațiilor și trauma psihică sunt factorii ce întrețin statutul de victimă
4. Educația este principalul factor în diminuarea manifestărilor violenței domestic e
Scopul cercetării a fost de a analiza cazurile de violență domestică asupra femeilor
din localitatea Feldioara, de a descoperi cauzele violenței, atitudinea femeilor vis -a–vis
de ceea ce t răiesc și efectele violenței asupra vieții socio -profesionale și private ale
victimelor.
Obiectivele cercetarii:
1. Descrierea factorilor determinanți și a formelor de violență asupra femeilor
2. Analiza formelor de sprijin și ajutor pentru victimă
3. Prezentarea efectelor negative ale viole nței domestice asupra femeilor
4. Evaluarea percepțiilor și atitudinilor femeilor față de situația pe care o trăiesc
Pentru atingerea obiectivelor am utilizat date colectate în anchetele sociale la care am
participat. În efectuarea anchetelor sociale am utilizat tehnica interviului semistructurat și
observația participativă. Aceste date le -am prezentat sub forma studiilor de caz
individuale. Am folosit studiu de caz individual deoarece este una din tre metodele cel
mai des întâlnite în asistența socială, datorită faptului că oferă prilejul cercetătorului să
studieze o gamă variată de comportamente, situații și stări ale subiectului.
Capitolul 4, este destinat intervenției sociale fundamentată pe două dintre cazuri le
concrete de violență domestică împotriva femeii studiate. Scopul intervențiilor sociale
prezentate este de a preveni revictimizarea femeii , de reabilitarea emoțională și socială,
precum și de protecție a copiilor martori ai violenței domestic din cazurile studiate.
4
Capitolul 1 . Violența în familie ca fenomen social
1.1. Violența în familie – delimitări conceptuale
Violența s ub diferite forme este un fenomen care a existat de -a lungul tuturor
epocilor omenirii. Este u n fenomen blamat sau dimpotrivă ridicat la rang înalt în funcție
de reprezentarea socială a epocii respective.
Manifestările violenței le întâlnim și astăzi în toate mediile sociale, în instituții, pe
stradă, în familie. Astăzi, mai mult ca oricând, societatea nu mai acceptă v iolența, toate
statele lumii făcând front comun pentru combaterea și prevenirea ei.
Violența în sens general semni fică, în viziunea lui Rădulescu (2010), „utilizarea
rațională, voită a forței fizice, în vederea obținerii unui lucru sau pentru determinarea
victimei de a face ceva anume. Violența înseamnă manifestarea puterii de către un individ
asupra altui individ. Din perspectivă juridică, violența implică vătămarea integrității unei
persoane” (Bonea, 2016, p.26).
Violența în familie este o formă de agresi une inacceptabilă la nivelul societății
moderne, greu de gestionat și de combătut, adeseori ținută în secret și trăită ca ceva
obișnuit de victime, dar condamnată aspru de legislația și normele socio -morale la nivel
mondial .
Violența în familie sau violenț a domestică se poate manifesta împotriva oricărui
membru: femeie, copil, bătrân și poate îmbrăca diverse forme, de la cea verbală, la cea
psihologică, economică, spirituală ș.a.
La nivel european, cel mai complex instrument de cooperare juridică internatio nal
în ceea ce privește prevenirea și combaterea violenței domestice, protejarea victimelor,
urmărirea penală a autorilor și adoptarea unei game largi de măsuri pentru a stopa acest
flagel, este „ Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei privind comba terea și
prevenirea violenței împotriva femeii și a violenței domestice” , adoptată în 2011.
Conform acestui document, „violența domestică desemnează toate acțiunile de
violență fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea
domestică sau între foștii sau actualii soți sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte
sau a împărțit același domiciliu cu victima” (Convenția de la Istanbul, 2011, capitolu lui 1,
art 3.).
5
În România , conform Legii nr. 174/2018 privind modificarea și completarea Legii
nr. 217/2003, privind combaterea violenței în familie, „violența domestică înseamnă orice
inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică,
socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau
foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește
sau a locuit împreună cu victima” (Legea nr 174/2018, art.3).
În foarte multe caz uri, violența domestică are ca principale victime femeile și
colateral, copiii. Violența împotriva femeilor este tratată ca o problemă socială gravă
datorită incidenței crescute cu care se produce și datorită consecințelor individuale și
sociale pe care le generează.
„Violența de gen este manifestarea cea mai brutală a inegalității existente la
nivelul societății noastre. Victimele acestui fenomen sunt femeile pentru simplul fapt că
agresorii lor nu le recunosc drepturile minime de libertate, respect și cap acitate de
decizie. În cadrul celei de -a IV – a Conferințe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a
recunoscut faptul că violența asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalității,
a dezvoltării și a păcii și că încalcă și aduce atingeri drepturilor o mului și libertăților
fundamentale” se arată într -un raport al Centrului Național de Evaluare și Promovare a
Stării de Sănătate (Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, 2015,
p.2).
România este semnatară, alături de alte țări, a Con venției de la Istanbul, dovedind
astfel preocuparea constantă a ultimilor ani de a oferi un cadru legislativ propice
combaterii fenomenului de violență domestică și implicit de protecție a victimelor femei
cu respectarea drepturilor fundamentale.
În înțele sul Convenției de la Istanbul, „violența împotriva femeilor” reprezintă o
încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare împotriva femeilor și înseamnă
„toate acțiunile de violență de gen care au ca rezultat, sau care pot avea ca rezultat,
vătăm area sau suferința fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor,
inclusiv amenințările cu asemenea acțiuni, coerciția sau deprivarea arbitrară de libertate,
indiferent dacă survine în public sau în viața privată” (CNEPSS, 2018, p.3).
Violenț a împotriva femeii poate fi abordată din mai multe perspective (juridică,
psihologică, socială, economică și sexuală), datorită complexității formelor de
6
manifestare și a caracterului multispațial de dezvoltare. Astfel, ea poate fi întâlnită în
orice stat al lumii, în orice mediu de viață, se poate manifesta în orice familie indiferent
de statutul și rolul familiei respectiv în societate. Numeroase studii internaționale
efectuate de -a lung ul timpului atestă acest lucru.
Violența în familie este o realitate cu care se confruntă toate regiunile globului. În
cazul violenței domestice asupra femeii, de pildă, un studiu realizat în Germania (Federal
Ministry for Family Affairs, Senior Citizens, Women and Youth BMFSF, 2004) indică
faptul că una din patru femei a t recut prin experiența violenței fizice sau sexuale din
partea partenerului (adică 25%)” (Turlic, Karner Huțuleac, Dănilă, 2009, p.19).
Un studiu realizat în Finlanda, conform autorilor menționați, indică faptul că 20%
dintre femeile care au o relație, au r ăspuns că au suportat violența partenerului. Există
însă anchete și studii care arată că între 30 și 70% dintre femei suportă violența fizică și
psihologică din partea partenerului, iar datele din România sunt foarte asemănătoare.
Aceste rezultate pot indi ca existența unor tendințe de creștere a violenței intrafamiliale, a
stigmatizării publice a violenței, a percepției sale ca o problemă sau ca fapt infracțional.
Rezultatele pot indica și tendința de diminuare a caracterului secret și a suportului social
acordat acestui fenomen (Turliuc et al, 2009).
Legea 174/20018 privind prevenirea și combaterea violenței domestice, art 4, al. a -g,
descrie formele de violență împotriva femeii astfel:
1. Violența fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea
fizică a victimei. Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează,
dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de
haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocar ea de hematoame, contuzii, fracturi,
arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereți sau de mobilă, aruncarea de obiecte și folosirea
armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reținerea victimei, lăsarea victimei într -un
loc periculos. Violența fizică include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe
care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează împreună. În general, victimele violenței
fizice în context familial sunt supuse mai multor acte de agresiune în decursul timpului.
Efectele imediate ale violenței fizice sunt următoarele: vătămări corporale,
provocarea de handicapuri sau chiar a morții victimei (Legea 174/2018, art 4. al. A).
7
2. Violența psihologică/psihică (include violența emoțională și cea verbală): insulte,
jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacitățile intelectuale sau la îndeplinirea
responsabilităților pe care le are victima în cadrul familiei), amenințări, intimidare, șantaj
emoțional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn,
discreditare în fața celorlalți.
Denumită și „abuz emoțional”, violența psihologică este folosită pentru a manipula și
controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecințe grave pe termen lung pentru
victimă (Legea 174/2018, art 4. al. B).
3. Violența sexuală/Abuzul sexual constă în orice contact sexual nedorit de către partener.
Sau cu privire la care partenerul nu poate să -și exprime consimțământul valabil format.
Contactul sexual fără consimțământ este considerat viol. Acest concept cupri nde violul
marital, dacă relațiile dintre parteneri sunt oficializate și violul în general, pentru alte
tipuri de relații sexuale obținute fără consimțământ prin forță, amenințare și/sau
constrângere. Formele de sex forțat sau degradare sexuală sunt următo arele: (a)
continuarea activității sexuale atunci când victima nu este pe deplin conștientă, nu își dă
acordul sau îi este teamă să dea un răspuns negativ; (b) vătămarea fizică a victimei în
perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, in clusiv prin folosirea de
obiecte sau arme, intra -vaginal, oral sau anal; (c) obligarea victimei să întrețină relații
sexuale fără protecție împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală; (d) criticarea
sexualității victimei și invocarea de apelat ive denigratoare sexual la adresa acesteia
(Legea 174/2018, art 4. al. C).
4. Violența economică reprezintă scăderea resurselor și autonomiei victimei prin control
asupra resurselor financiare și a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană,
mijloace de transport, telefon și alte surse de protecție sau îngrijire de care ar putea
beneficia. Violența economică se manifestă prin comportamente precum interdicția din
partea agresorului ca victima să se angajeze sau să -și păstreze locul de muncă, refuzu l
agresorului de a da bani victimei pentru necesitățile de bază și neimplicarea în nici un fel
a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei. Victima este menținută
într-o stare de dependență față de agresor (Legea 174/2018, art 4. al. D).
5. Violența socială reprezintă o formă de violență psihologică pasivă, care constă în
controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea
8
activităților acesteia și care are drept rezultat întreruperea sau insuficiența re lațiilor
sociale, precum și restrângerea accesului la informație sau asistență (Legea 174/2018, art
4. al. e).
Violența domestică, în general și violența împotriva femeii este dificil de controlat
și cuantificat datorită faptului că multe victime nu reclam ă sau nu consideră a fi o
problemă juridică și socială dacă sunt lovite sau li se adresează în mod constant cuvinte
jignitoare. De asemenea, dificultatea de control asupra violenței împotriva femeii vine și
din multitudinea cauzelor, a factorilor care o ge nerează și o susțin. Chiar dacă, fiecare caz
de violență domestică pare unic prin particularitățile lui, studiile interne și internaționale
efectuate de -a lungul timpului, precum și cercetările știintifice efectuate cu implicarea
victimelor sau fostelor vi ctime, oferă o imagine asupra principalilor factori de susținere a
violenței împotriva femeilor.
1.2. Factorii de susținere a violenței domestice împotriva femeilor
Conform Ghidului de intervenție în cazurile de violență în familie, elaborat de
Autoritate a Națională pentru protecția Familiei (2007), factorii care generează violența în
familie sunt:
„a. Factori privind violența conjugală :
– Inegalitatea economică dintre bărbați și femei (considerat cel mai influent);
– Obișnuința de a folosi violența fizic ă pentru rezolvarea conflictelor;
– Autoritatea și controlul bărbatului în luarea deciziilor în familie;
– Un ideal masculin de dominație și duritate acceptat pe plan social.
b. Factori limitativi – a căror existență poate reduce gradul de violență familială
(Germain, 1994). Astfel de factori au fost definiți de LADO ( Liga pentru Apărarea
Drepturilor Omului ), în 1997 ca „factori care tind să limiteze violența împotriva
femeilor, inclusiv puterea femeii în afara casei , puterea economică și politică, implicarea
activă în comunitate, prezența unor grupuri de muncă sau solidaritate formate numai din
femei și existența unor locuri unde femeile pot fi departe de violență, cum ar fi
adăposturile și casele prietenilor sau al e membrilor familiei”(Ghid de intervenție, 2007,
p.6).
9
c. Factori de risc (individuali/familiali, socioculturali):
c.1. Factori de risc individuali/familiali :
– Factori biologici sau neurofiziologici (temperament, afecțiuni cerebrale);
– Dizabilități fiz ice sau mintale;
– Consumul de alcool sau drog uri;
– Violență în familia de origine;
– Izolarea de familie și de prieteni;
– Niveluri înalte de exprimare a furiei și impulsivității;
– Așteptări nerealiste în privința copiilor;
– Reacție agresivă la stres;
– Acceptarea rigidă a conceptelor care susțin superioritatea și autoritatea bărbaților asupra
femeilor.
c.2. Factori de risc socio -culturali :
– Convingeri culturale privind dreptul la autoritate al bărbaților;
– Acceptarea bătăilor conj ugale;
– Sărăcia;
– Pistoale sau alte arme în casă;
– Violența instituțională societală;
– Violența culturală;
d. Factori protectivi:
– Expunere la un număr mai mare de comportamente pozitive decât negative;
– Stimă de sine crescută, rezistență psihică;
– Relații bune cu colegii, recompense din activități profesionale și suplimentare;
– Interacțiunea familiei cu familia lărgită și comunitatea;
– Empatie și respect pentru ceilalți;
– Aptitudini sociale puternice;
– Implicarea membrilor familiei în activități comune și independente” (Ghid de
intervenție, 2007., p .6-7).
Alături de numeroase clasificări ale factorilor de susținere a violenței domestic e,
specialiștii în domeniu au formulat teorii care ne arată dimensiunea multifactorială a
fenomenului. Astfel di n punct de vedere social, avem câteva teorii reprezentative.
10
Conform Dima și Beldianu (2015), avem teorii psihologice și biologice și teorii
sociologice.
În cadrul teoriilor psihologice și biologice, din perspectiva asistenței sociale cea
mai relevantă este teoria învățarii sociale (Bandura).
Teoria învățarii sociale (Grover 2015), susține învățarea comportamentului
violent pe baza modelelor pe care copilul le vede de -a lungul existenței sale. Familia este
întotdeauna primul model de viață pentru copil. „ În familie se învață nu doar tehnicile de
a fi violent, dar și justificările sociale și morale ale comportamentului. Cercetările au
arătat că agresorii au a vut tații violenți într -o rată mai mare decât cei care nu sunt
agresori” ( Antal, 2015, p.34).
Teoria învățării sociale evidențiază și faptul că violența în familie are caracter
transgenerațional, copilul care a trăit într -un mediu violent, va deveni agreso r ca adult, în
propria familie.
În cadrul teoriilor sociologice, teoria stres social -situațional și coping , (Gelles și
Cornell, 1997), susține rolul problemelor sociale personale (șomaj, izolare, sarcină
nedorită, conflicte), ca factori stresori ce pot pr oduce violența în familie. Violența se
naște din combinația a doi factori. Unul este stresul structural, situațional, cum ar fi lipsa
resurselor financiare. Al doilea factor este norma culturală în ceea ce privește utilizarea
violenței în familie. În caz d e stres situațional, dacă cultura aprobă folosirea violenței în
familie, mulți dintre membrii familiei folosesc violența ca și modalit ate de a face față
stresului ( Antal, 2015).
1.3. Consecințele violenței domestice împotriva femeilor
Femeile supuse violenței domestice, indiferent de forma ei, sunt afectate la nivel
social, economic și psihologic. Fiecare victimă trăiește în mod personal agresiunile, în
funcție de o serie de factori externi și interni personalizați.
„În marea majoritate a cazurilor, victimele nu apelează la poliție, evită agresorul,
părăsesc temporar locuința sau spațiul de coabitare, revenind după ce consideră că
pericolul a trecut. Ele resimt rușine, caută să uite experiențele lor de victimizare, sunt
speriate, manifestă neîncredere sau frică față de poliție și autorități” (Liiceanu, 2004,
p.14).
11
Literatura de specialitate fundamentată pe numeroase studii și cercetări asupra
consecințelor violenței împotriva femeii, clasifică aceste urmări în: consecințe fizice,
psihologice și social -economice. Conform Ghidului pentru intervenție în violența
domestică realizat de asociația internațională, Sunia Geel (2013), sub egida UE, femeile
victime ale violenței prezintă următoarele suferințe:
„Suferințe fizice:
Fracturile și dinții sparți , contuzii, cicatrici, indigestie, astm, leziuni care duc la embolii și
accidente vasculare cerebrale, mobilitate limitată, tulburări de alimentație, tulburări ale
somnului” (Sunia Geel, 2013, p.28).
Alături de suferințele fizice, victima este afectată emo țional și psihic prezentând:
Depresie, tulburări psihosomatice, auto -mutilări, sentimente de rușine și vinovăție, viol
pierderea de identitate, pierderea încrederii în sine, probleme cu luarea deciziilor, lipsa de
speranță, apatii, stare de epuizare, confu zie, gânduri de suicid izolare/singurătate.
În contextul în care victima nu se simte bine, fizic său emoțional, consecințele sociale ,
sunt: retragerea și separarea de familie, prieteni și contacte sociale, pierderea de
independență, ascunderea, sentimentu l de izolare de la mediu și împrejurimi, nu pot fi
evitate în cele mai multe cazuri.
Neparticiparea la cheltuielile bugetare, dependența financiară de agresor, autorul
folosește banii pentru a direcționa victima pe un anumit făgaș dorit de el, probleme cu
punerea în aplicare a dezvoltării proprii (din cauza lipsei de bani), controlul de către autor
a prestațiilor sociale/serviciilor sociale, sunt consecințele financiare, ale violenței
domestice și pot reprezenta pentru victimă un obstacol greu de trecut.
Violența împotriva femeii are și consecințe sexuale: v iolul, sarcină nedorită, leziuni
ginecologice, tulburări sexuale, apatie sexuală/asexualitate, lipsa libertății de alegere a
comportamentului sexual, degradarea sexuală, constrângerea de a utiliza/produce
pornografie.
Consecințe mortale : Moartea prin abuzul agresorului, suicid” (Sunia Gell, 2013, p.28 –
30).
Toate aceste consecințe se răsfrâng asupra comportamentului și atitudinii sociale a
victimei, asupra familiei, a copiilor din familie, rudelor, prieten ilor etc. La nivel
comportamental pot aparea neglijarea pentru propria persoană și pentru îndatoririle față
12
de viața de familie, nepuțința de a se concetra pe sarcinile de la servici u, epuizarea fizică
și psihică care îndeamnă victima să devină nepăsătoare față de viitor. Izolarea socială
voluntară, necomunicarea sau comunicarea de fațadă, de asemenea, dezvoltarea unor
comportamente de risc (fumatul, consumul de alcool, sex neprotejat, avortul voluntar), se
produc datorită incapacității victimei de a face f ață realității, pericolului permanent la
care este expusă și incapacității de a lua decizii ș i de a găsi soluții (Dima și Beldianu,
2015).
Pentru explicarea efectelor psihologice ale violenței domestice asupra femeilor se mai
face apel și la un model simpt omatologic cunoscut sub numele de sindromul femeii
bătute .
Acest sindrom descris prima data în manualul DSM III din 1980, apare atunci când
persoana nu se mai simte capabilă să reziste la stresul situației, iar retragerea este
imposibilă. „Persoana își pie rde sentimentul că poate controla situația, sentiment ce
condiționează adaptarea la realitate”( Munteanu, 2003, p. 696) .
În ediția cea mai recentă „ Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders”
(DSMV, 2013), al Asociației Psihiatrice Americane, a cest sindrom este asociat cu
tulburarea de stres postraumatică (PDST) și include depresie, anxietate, mânie, flashback –
urile evenimentului traumatic, distorsiuni cognitive și pierderi de memorie,dificultăți de
relaționare interpersonală și tulburări psihof iziologice” (Diagnostic and Statistical Manual
of Mental Disorders, 2013).
Victimele violenței în familie au nevoie de o perioadă îndelungată de refacere la
nivel psihic, traumele suferite în urma agresiunilor nu pot fi vindecate prin izolare, tăcere,
tăinuire. Deși marea majoritate a femeilor abuzate conjugal nu reclamă public problema
sperând că trece de la sine, sau de teama etichetării sociale , legislația în vigoare și multele
campanii de conștie ntizare desfășurate pe această temă, reprezintă un îndemn, o
încurajare și în același timp un semnal de alarmă că trebuie schimbată mentalitatea
victimelor și combătut fenomenul.
Pe lângă faptul că trebuie schimbată mentalitatea victimei, un alt factor importa nt care
trebuie supus schimbării este reprezentarea socială colectivă asupra fenomenului de
violență în familie și cu precădere asupra celui de violență împotriva femeii.
13
Capitolul 2 . Prevenirea și combaterea violenței domestice împotriva femeilor
2.1. Reprezentarea socială a violenței domest ice împotriva femeii
Comunitatea din care face parte reprezintă pentru fiecare individ un reper
important în ceea ce privește normele de conduită socială și individuală, valorile morale
la care aderă, modelele educaționale pe care le acceptă etc. Mentalita tea, gândirea,
raționamentele după care o comunitate se ghidează sunt transmise și preluate de fiecare
individ al acelei comunități.
În virtutea efectului de turmă acționăm toți la un moment dat, având însă
certitudinea că principiile și convingerile după care acționăm sunt ale noastre. De fapt,
asimilăm reprezentarea socială asupra evenimentelor a comunității în care trăim. Această
reprezentare socială colectivă pe care o aplicăm ca fiind personală, se observă cel mai
bine în comunitățile rurale și în comu nitățile mici (cartier).
„Reprezentarea socială exprimă, de fapt, o formă sui generis de cunoaștere, o,
știință” a simțului comun, ale cărei conținuturi vizează stări și procese socialmente
determinate” (Șhleahtițchi, 2016, p.224).
Violența domestică este unul dintre fenomenele care în anumite comunități românești mai
este considerat încă priva t (tabu) și normal. „Bătaia este ruptă din rai” (asupra copiilor)
și „femeia este vinovată” ( violența conjugală), fac parte din reprezentările sociale care
îngreuneaz ă procesul de prevenire și combatere a acestor fenomene.
„Dacă abordăm credințele despre violența asupra femeilor din perspectiva normelor
culturale și/sau religioase care le -au generat și le susțin, putem identifica lesne câteva
exemple:
Bărbatul este cap ul familiei și are dreptul de a sancționavfemeia dacă aceasta are un
comportament „incorect”.
Bărbatul are dreptul să pedepsească femeia prin bătaie sau privare de libertate.
A face sex cu partenera este dreptul bărbatului într -o căsătorie.
Este datoria fe meii să țină familia împreună, să suporte, indiferent de ceea ce face
bărbatul” (Dima și Beldianu, 2015, p.82).
Alte mituri asupra violenței conjugale sunt descrise în literatura de specialitate astfel:
– violența domestică se produce în rândul familiilor sărăce/defavorizate;
– femeile cer prin comportamentele lor producerea violenței;
14
– femeilor le place să fie maltratate, de aceea rămân cu agresorii;
– agresorii au, de regulă, probleme psihice sau sunt alcoolici;
– nu există nici o soluție dacă femeile tăinuiesc violența;
– rufele murdare se spală în familie (Hogaș 2010).
Statistica are un rol foarte important în prevenirea și combaterea violenței
domestice, oferindu -ne o imagine clară asupra a ceea ce trebuie schimbat, unde trebuie
acționat și cât timp trebuie acționat.
Studiile statistice recente (Barometrul de gen 2018), arată o schimbare în
dinamica percepțiilor cu privire la violența domestică față de anul 2000.
„Violența domestică este considerată mai mult o problemă publică dec ât privată, intimă,
context în care Poliția este prima instituție la care populația ar apela în asemenea situații.
35% din respondenți considerau, în 2000, că partenerii trebuie lăsați să își rezolve singuri
problemele (28% identificau rudele ca soluție), spre deosebire de anul 2018, când doar
20% dintre respondenți consideră că e o problemă care trebuie rezolvată între părți și
majoritatea plasează poliția pe primul loc ca instituție la care ar apela în asemenea cazuri”
(Barometru de gen, 2018, p.18).
Acel ași studiu atestă faptul că, deși, românii dovedesc o înțelegere și o atitudine corectă
în ceea ce privește violența domestică, trecând -o din sfera privată în cea publică, plasând
Poliția pe primul loc între instituțiile ce trebuie să ofere ajutor în acest e cazuri, mai există
încă un „segment de tradiționaliști” și un „segment parohial” în ceea ce privește
egalitatea de gen.
Astfel, alături de „modernitatea de gen” întâlnim, „segmentul tradiționalismul compliant ”
din care fac parte persoanele care par a ave a cea mai mare satisfacție în viața de familie,
mizând pe parteneriatul privat și acordând importanță instituțiilor europene în ceea ce
privește sprijinul acordat în instaurarea egalității de gen.
„Segmentul tradiționalismului clasic ”: persoane conservatoa re ce consideră că
femeile își doresc în mod special familie și copii, dar cred că ambii soți trebuie să câștige
bani pentru familie; studiile superioare sunt mai importante pentru băieți și au cea mai
mică satisfacție cu viața profesională;
„Segmentul co mportamentului parohial: persoane care consideră problematica de
gen una redundantă, excesiv de discutată în România ultimilor ani; valorizează puțin
15
concediul paternal și sunt, în general, ne mulțumiți de viața profesională ” (Barometru de
gen, 2018, p.16).
Studiile internaționale ale ultimilor ani, evidențiază că suntem totuși în urmă
comparativ cu ceilalți europeni în ceea ce privește percepția socială a violenței domestice.
Conform unui studiu efectuat de asociația Catharsis sub egida UE (2019), 98% din
populația Uniunii Europene este conștientă de existența violenței domestice și 87% dintre
cei intervievați consideră că Uniunea Europeană ar trebui să fie implicată în lupta
împotriva violenței, 68% dintre români consideră că ea este inacceptabilă și trebui e
întotdeauna pedepsită prin lege, spre deosebire de 84% media europeană.
„În ceea ce privește percepția asupra gravității formelor de violență, pentru toate
tipurile acesteia, respondenții din România au considerat că ele sunt mai puțin grave
decât cei di n restul Europei în toate cazurile, cu cel puțin 9% și maxim 18%” ( ” DVCI:
Violența domestică: Coordonarea strategică a intervenției, Catharsis, 2019, p.13).
Așadar, în ultimii ani, se observă o schimbare în societatea românească în ceea ce
privește modul de raportare și înțelegerea fenomenului de violență domestică. Suntem în
general, mai preocupați în a combate violența domestică acordând instituțiilor statului
încredere. Rămânem însă „tăcuți” când e vorba de prevenire, mai există încă percepția
tradițio nalistă conform căreia „bărbatul este capul familiei”, de aici rezultând că este
autoritatea supremă, că deține controlul și percepția că „rufele murdare se spală în
familie” care ne îndeamnă să nu reacționăm adecvat atunci când vedem acte de violență
împo triva femeilor efectuate în spațiul public.
Mai persistă încă „un conservatorism de gen legat mai ales de rolurile de gen din
sfera privată vs. Atitudini mai modern față de parteneriatul de gen în sfera publică”. Este
o concluzie care rezonează cu teoria l ui Ridgeway (2011), legată de decalajul cultural, de
faptul că, în general, percepțiile despre gen nu corespund cu schimbarea condițiilor
materiale dintr -o societate și că importanța și semnificația genului sunt mult mai
puternice în viața privată, în familie, astfel încât aici se manifestă o rezistență mai mare la
egalitatea de gen (Barometrul de gen, 2018).
Acest conservatorism de gen este vizibil în special în mediile rurale și în populația
minoritară, unde tradiția este puternic prezentă (în unele c omunități tradiționale de romi,
16
de exemplu, nu este permis divorțul), și, unde, reprezentarea socială a violenței domestice
este transmisă intergenerațional, copiii urmând modelul părinților.
Prevenirea și combaterea violenței domestice este o preocupare majoră a tuturor
statelor lumii, numeroase organisme internaționale implicându -se în această luptă prin
adoptarea unor reglementări generale aplicabile la nivel mondial.
2.2. Cadrul legislativ privind combaterea și prevenirea violenței domestice
Din punct de vedere legislativ, România și -a intensificat acțiunile de prevenire și
comba tere a violenței domestice de abia începând cu 2016, când a ratificat Convenția de
la Istanbul prin Legea nr. 30/2016, aducând o serie de modificări și completări ale legilor
existente.
Legea 217/2003 este legea -cadru pentru prevenirea și combaterea violenței în familie,
însă, așa cum a fost formulată în anul 2003, nu prevedea măsuri de siguranță pentru
victime, precum ordinul de protecție, și promova medierea în cazurile de vio lență în
familie, ceea ce era în detrimentul drepturilor victimelor. Ace astă lege a fost completată
de Legea 174/2018 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie care prevede
introducerea Ordinului de Protecție.
„Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor
de serviciu, constată că există un risc iminent ca via ța, integritatea fizică ori libertatea
unei persoane să fie pusă în pericol printr -un act de violență do mestică, în scopul
diminuării acestui risc” (”DVCI: Violența domestică: Coordonarea strategică a
intervenției ”Catharsis, 2019, p.15).
Conform Legii nr. 174/2018, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori
libertate este pusă în pericol printr -un act de v iolență din partea unui membru al familiei
poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de
protecție ” (art.22).
În continuarea articolului 22 din Legea nr. 174/2018, se dispune , cu caracter
provizoriu, una ori ma i multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții,
prevăzute în ordinul de protecție:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
17
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței
comune, atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact
cu victim a;
d) obligarea agresoru lui la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă,
față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de
muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se depl asa în anumite localități sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt
mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a pr eda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora (Legea 174/2018, art.22).
Aplicarea Ordinului de protecție este o măsură extrem de benefică pentru
victimele violenței în familie. Deși nu există studii recent e, imediat după reglementarea
aplicării ordinului de protecție a crescut numărul sesizărilor cu privire la actele de
violență în familie, ceea ce este o dovadă a faptului că victimele când se simt protejate au
curajul să vorbească.
Într-un studiu realizat de Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței
împotriva femeilor (Rețeaua VIF), c e cuprinde perioada 2012 -2016, se arată că: „între
2012 și 2016, la instanțele de judecată s -au depus în total 15.313 de cereri de emitere a
unor ordine de protecție. C ele mai multe, aproximativ o treime, s -au înregistrat în anul
2016 (5.132 de cereri). Pe județe, cele mai multe cereri au fost înregistrate în Iași (755),
Bacău (730) și Vaslui (713) iar cele mai puține în Caraș -Severin (79), Harghita (82) și
Călărași (112 ).
Judecătorii au admis cererile, parțial sau total, în mai puțin de jumătate dintre cazuri
(43%), astfel că în perioada 2012 -2016 au fost emise 6.538 de ordine de protecție la nivel
național.
Reclamanții care solicită ordine de protecție sunt în majoritat ea covârșitoare a cazurilor
femei (88%)” (VIF, 2017).
18
Alături de ordinul de protecție, înființarea „Agenției Naționale pentru Egalitatea
de șanse între Femei și Bărbați”, este un reper important în ansamblul insituțiilor care au
atribuții în prevenirea și combaterea violenței în familie.
Astfel, în Legea 217/2003 privind combaterea violenței în familie, completată și
actualizată prin Legea 174/2018 privind combaterea violenței domestice, stipulează în
capitolul II, Instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței domestice,
funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, care
are drept atribuții următoarele:
„Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați”, în baza rolului său
de struct ură centrală cu rol de coordonare metodologică a structurilor de specialitate
descentralizate ce pot asigura intervenția și furnizarea de servicii sociale pentru victimele
violenței domestice, în parteneriat cu alte autorități publice centrale ce pot inter veni sau
pot furniza servicii sociale pentru diferite categorii de victime ale violenței domestice,
inclusiv copiii martori la violență domestică, și împreună cu autoritățile administrației
publice locale cu atribuții privind asigurarea furnizării de servi cii sociale vor monitoriza
cooperarea interinstituțională locală pentru prevenirea și combaterea violenței
domestice.”(Legea 174/2018, cap.II, art.8, al. 2), precum și, „ Agenția Națională pentru
Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați” gestionează baza de date națională privind
victimele violenței domestice și agresorii care beneficiază de furnizarea serviciilor sociale
existente la nivelul fiecărui județ. În scopul asigurării unui caracter unitar al colectării,
centralizării, elaborării și diseminării indicatorilor statistici relevanți privind victimele
violenței domestice și agresorii, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei
și Bărbați poate extinde sfera datelor colectate, prin intermediul colaborării
interinstituționale cu ministerel e și instituțiile cu atribuții în domeniu”(Legea 174/2018,
cap.II, art.8., al.3).
O altă lege relevantă este Legea 202/ 2002 privind egalitatea de șanse între femei și
bărbați. Aceasta definește, printre altele, hărțuirea, hărțuirea sexuală, hărțuirea
psihologică și violența de gen (ultima definiție a fost inclusă în legea aceasta în 2018).
Potrivit art. 4. alin l) „prin violență de gen se înțelege fapta de violență direcționată
împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat, motivată de apartenența de s ex.
Violența de gen împotriva femeilor este violența care afectează femeile în mod
19
disproporționat. Violența de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele
fapte: violența domestică, violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsători a
forțată, avortul forțat și sterilizarea forțată, hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane și
prostituția forțată”(„ Îmbunătățirea serviciilor de sprijin din perspectiva victimelor ”
VICANTIS, 2019, p. 4).
În scopul asigurării protecției victimelor infr acțiunilor, Legea nr. 211/2004
privind protecția victimelor unor categorii de infracțiuni, reglementează unele măsuri de
informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de
consiliere psihologică, asistență juridical gratu ită și compensație financiară de către stat a
victimelor unor infracțiuni( „DVCI: Violența domestică: Coordonarea strategică a
intervenției ” Catharsis, 2019, p.19).
Legislația românească este vastă în acest domeniu, cuprinzând atât măsuri în ceea
ce priveș te asigurarea cadrului de protecție a victimelor, cât și măsuri de pedepsire și
reabilitare adresate agresorilor.
O serie de instituții ale statului au atribuții în acest sens, astfel, victimele se pot adresa:
– Poliției – Conform Ordinului 146/2018, intervențiile polițiștilor la cazurile de violență
domestică se realizează ca urmare a sesizărilor:
a) prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență;
b) formulate în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităților de poliție de către
persoanele implicate în actele de violență domestică, de către persoanele care au asistat la
producerea actelor de violență domestică sau de către alte persoane;
c) din oficiu (Ordinul 146/2018, art. 2).
În același document sunt descrise concret a ctivitățile ce trebuie să le desfășoare
polițiștii pe parcursul intervenției:
a) iau măsuri pentru separarea victimei de agresor și realizează orice alte demersuri
necesare eliminării riscurilor imediate;
b) observă și adresează întrebări cu privire la sta rea fizică a persoanelor implicate și, dacă
se impune, solicită intervenția echipelor medicale;
c) informează atât victima, cât și agresorul cu privire la drepturile și obligațiile acestora,
măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situației de fapt, p rin ordinul de protecție
provizoriu;
20
d) sesizează structurile specializate ale Poliției Române sau ale altor instituții în situația
în care, cu ocazia verificării sesizării, sunt constatate aspecte aflate în competența
acestora;
e) procedează la obținerea de probe, potrivit art. 22^2 din Legea nr. 217/2003 pentru
prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, sau prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu
modificările și co mpletările ulterioare, după caz (Ordinul 146/2018, art. 4).
Poliția nu este singura instituție ce trebuie să intervină în cazurile de violență domestică,
pentru asigurarea desfășur ării în bune condiții a procesului de evaluare și de intervenție,
este necesar și sprijinul altor instituții. Conform legislației în vigoare, acestea sunt:
– Unități de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului/ Medicului de familie – pentru ca
victim să obțină îngrijiri medicale;
– Institutul/ Serviciul/ Laboratorul de Medicină Legală – Medicina legală vine în
sprijinul victimelor violenței în familie, în primul rând prin a confirma vătămările
(leziunile) suferite de acestea și a oferi suportul expertal necesar derulării celorlalte
proceduri judiciare, dar și în a oferi sprijinul pentru soluționarea problemelor de sănătate
care pot apărea după consumarea agresiunii (consult și trimitere spre unități medicale cu
scop diagnostic și curativ – spitale de urgență, etc.)
Serviciile oferite victimelor violenței în familie se referă la co nsultații medico -legale
(certificate medico -legale la cererea victimelor) sau constatări și expertize medico -legale
(la cererea organelor de justiție în cazul în care victima s -a adresat mai întâi organului de
justiție unde a depus plângere) – în conformit ate cu Legea 217/2003.
– Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – pentru a beneficia de
servicii sociale complexe, mai ales în cazul în care sunt implicați și copiii victimei;
În domeniul protecției persoanei adulte DGASPC are următo arele atribuții:
– completează evaluarea situației socio -economice a victimei, a nevoilor și resurselor
acesteia; asigură furnizarea de informații și servicii adecvate în vederea refacerii și
dezvoltării capacităților individuale și ale celor familiale nec esare pentru a depăși cu forțe
proprii situațiile de dificultate;
– acordă victimei asistență și sprijin pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă
a opiniei;
21
– depune diligențe pentru clarificarea situației juridice a victimei;
– asigură măsuri le necesare pentru protecția în regim de urgență a victimei, inclusiv prin
organizarea și asigurarea funcționării în structura proprie a unor centre specializate;
– depune diligențele necesare pentru reabilitarea victimei conform planului individualizat
privind măsurile de asistență socială.
– Centrul de Violență în Familie (adăpost sau centru de recuperare pentru victimele
violenței în familie) – pentru a beneficia de găzduire temporară, asistență socială,
consiliere psihologică și juridică, reinserție soc ială și profesională, informare, îndrumare
către alte instituții;
– Direcția de Muncă și Protecție Socială – Compartimentului combaterea violenței în
familie – pentru a obține informare, consiliere și îndrumare către instituțiile competente.
– ONG -uri care oferă servicii sociale specializate pentru victimele violenței în familie
(Ghid de intervenție, 2007, p.25 -33).
Cadrul legislativ românesc în ceea ce privește prevenirea și combaterea violenței este vast
și în acord cu reglementările europene în vigoare. Acțiunile de prevenire și combatere a
violenței domestistice s -au intensificat în ultimii ani, prin aplicarea ordinului de protecție,
prin desfășurarea de campanii de conștietizare asupra efectelor violenței domestice,
implementate în societate și la nivelul școlilor, s -a înființat un telefon gratuit la care
victimele pot apela, s -au înființat adăposturi pentru victime și agresori, cu toate acestea,
unele studii dovedesc că nu sunt suficiente măsurile luate, în ceea ce privește violența
împotriva f emeii.
Studiul internațional „Violența împotriva femeilor, constatări și strategii privind
problema neraportării cazurilor și aplicării ordinului de protecție ”, publicat în martie
2019, la care au contribuit mai multe asociații românești și internaționale de profil, având
ca obiectiv evidențierea situația violenței împotriva femeilor în mai multe țări ale Uniunii
Europene și a dificultăților comune în asigurarea unei mai bune protecții a drepturilor se
arată că, „nu există suficiente măsuri de prevenire și combatere a violenței împotriva
femeilor care să răspundă nevoii de securitate pentru victimă (de exemplu, victima
trăiește cu teama de a părăsi domiciliul, de a frecventa unități de învățământ sau locul de
muncă și este expusă și lipsită d e sprijin și de apărare în fața pericolului, etc)”( Asociația
„Pro Refugiu”, ”Italian Coalition for C ivil Liberties and Right” studiu : „Violența
22
împotriva femeilor, constatări și strategii privind problema neraportării cazurilor și
aplicării ordinului de protecție”, 2019, p. 9).
De asemenea, concluziile aceluiași studiu privind eficacitatea serviciilor sociale, atestă
faptul că: „în prezent, nu există servicii sociale care să răspundă nevoii victimei de a -și
dobândi independența și de a -și reconstrui o nou ă viață de la capăt, în situația în care se
separă definitiv de agresor. Multe dintre victime sunt afectate de lipsa de încredere în
forțele proprii și în ceea ce privește obținerea independenței economice și asigurarea
nevoilor de subzistență pentru victi mă și copiii acesteia prin forțe proprii (ex: în multe
cazuri nivel scăzut de educație, statut de „femeie casnică”, lipsa unei formări
profesion ale)” (Asociația „Pro Refugiu”, ”Italian Coalition for Civil Liberties and Right”
studio: „Violența împotriva femeilor, constatări și strategii privind problema neraportării
cazurilor și aplicării ordinului de protecție”, 2019, p. 9) .
2.3. Servicii sociale și programe de prevenire și combatere a violenței domestice
Cadrul general de reglementare în dom eniul serviciilor sociale este dat, în prezent,
de Legea Asistenței Sociale nr. 292/2011, serviciile sociale sunt definite astfel:
„(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizat e pentru a
răspunde nevoilor sociale, pre cum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune
socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.
(2) Serviciile sociale sunt s ervicii de interes general și se organizează în forme/ structuri
diverse, în funcție de specificul activității/ activităților derulate și de nevoile particulare
ale fiecărei ca tegorii de beneficiari ” (Legea 292/2011, Cap.3,art. 27).
Servicii sociale de sup ort pentru victimele violenței în familie pot fi publice sau
private, respectiv servicii oferite de organizații nonguvernamentale. Scopul acestor
servicii este de evaluare, monitorizare și intervenție pe plan indiviual și social, în cazurile
violenței dome stice, fiind adresate atât victimei, cât și agresorului.
Conform Ghidului practic pentru victimile violenței în familie, redactat de fundația
ANAIS, (2017), persoanele implicate în cazurile de violență domestică se pot adresa
următoarelor servicii sociale :
23
– Direcțiilor Generale de Asistență socială și Protecția copilului care se găsesc în fiecare
reședință de județ, pentru informare, consiliere și suport;
– Serviciilor de Asistență Socială (S PAS) din cadrul primăriilor;
– Victima poate solicita explicit de la unul dintre serviciile de consiliere să fie cazată într –
un adăpost (centru de primire în regim de urgență, apoi centru de recuperare). În acest
scop va fi evaluată și acceptată dacă va corespunde anumitor criterii. Criteriile diferă de
la o instituție la alta și pot fi aflate doar direct;
– Victima poate solicita ajutor de la un psiholog care are cabinet individual de unde va fi
pusă în legătură cu alte servicii de suport;
– Victima poate apela la un cabinet de avocatură pentru îndrumare. D e cele mai multe ori
este bine ca victima să se adreseze și altor servicii de suport dintre cele enumerate mai
sus. Avocații pot lua cel mai adesea două direcții de acțiune: cererea unui ordin de
protecție și acțiunea de divorț (Ghid practic pentru victime le violenței în familie, 2017,
p.9).
Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie oferă gratuit servicii sociale
destinate victimelor violenței în familie, fundamentate prin Legea 217/2003, conform
acestei legi, unitățile pentru prevenir ea și combaterea violenței în familie sunt:
a) centre de primire în regim de urgență;
b) centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;
c) centre de asistență destinate agresorilor;
d) centre pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;
e) centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației( Legea 217/2003, art.
15).
Programele de prevenire a violenței în familie, în funcție de grupul căruia i se adresează,
pot fi de trei tipuri, descrise în literatura de speciali tate (Beldianu 2006; Bonea 2012 )
1) prevenirea primară face parte din demersul general de reducere a incidenței violenței
înainte ca violența să aibă loc. Prevenirea primară se referă la acțiunile, programele,
campaniile adresate unor populații mai mari (țar ă, județ, oraș), în vederea sensibilizării
24
acestora și reducerii toleranței la violență. Prevenirea primară se conjugă cu eforturile
politice de a crea legi și servicii de specialitate în cadrul comunităților;
2) prevenirea secundară este inclusă în activ itatea serviciilor și are ca obiectiv
identificarea persoanelor care se află în situație de risc sau a identificării factorilor de risc
în producerea violenței. Prevenirea secundară se adresează grupurilor cu risc crescut de a
manifesta un anume comportame nt sau grupurilor cu risc de victimizare. Grupurile de
risc selectate pot fi copii și adolescenții care trăiesc în familii cu violență, femeile fără loc
de muncă sau cu venituri reduse și dependente de cineva , șomerii etc. Prevenirea
secundară se instituie în cazurile identificate și are ca obiectiv o intervenție cât mai rapidă
și mai adecvată;
3) prevenirea terțiară vizează diminuarea condițiilor de producere a violenței în
cuplurile care se confruntă cu violența. Această ultimă formă este îndreptată mai mult
spre intervenție. Prevenirea terțiară se referă la acțiunile asupra grupurilor afectate deja
de violența domestică: victimele femei, agresorii, copiii abuzați. Prevenirea terțiară nu
este prevenirea unor comportamente care au riscul de a se produce pe ntru prima dată, ci
prevenirea recidivelor, sancționarea și/sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor,
recuperarea sau tratarea efectelor și consecințelor (terapie post -traumatică, psihoterapie,
tratamentul tulburărilor afective și medicale, auto nomizarea victimei, măsuri de protecție,
cunoașterea drepturilor etc.). Prevenirea terțiară se realizează prin intervenția
organizațiilor și a organismelor abilitate să dezvolte servicii de spec ialitate (Bonea, 2012).
Specialiștii implicați în prevenția și diminuarea violenței domestice, susțin că, nu
este de ajuns aplicarea legislației în vigoare pentru astfel de cazuri, importantă este și
pregătirea personalului pentru a înțelege nevoile reale ale victimelor, oferind astfel suport
și îndrumare exact acolo unde trebuie și când trebuie.
În acest sens, s -a constituit re țeaua CONNECT -CONstruct NEtwork in Counselling for
Trauma -specialiști în consilierea traumei.
Proiectul CONNECT – CONstruct NEtwork in Counselling for Trauma – Construirea
Rețelei d e Specialiști în Consilierea Traumei își propune transferul de cunoștințe și
competențe specifice prin formarea specialiștilor care activează în domeniul prevenirii și
combaterii violenței domestice, printr -o viziune și concepție unitară, cu accent pe
parteneriat și colaborare în rețea.
25
„Obiectivul general al proiectului CONNECT vizează transferul de cunoștințe și
competențe specifice, în vederea dezvoltării și consolidării serviciilor legate de viole nță
domestică, prin:
– Dezvoltarea unui Program de Forma re Profesională a specialiștilor care lucrează în
domeniul violenței domestice, prin elaborarea unui Manual de Formare pentru rețeaua de
specialiști, a unui Ghid al Formatorului și formarea a minim 8 formatori care să asigure o
instruire unitară, standardi zată a specialiștilor cu atribuții în domeniul violenței
domestic e;
– Creșterea nivelului de cunoștinte, abilități și capacitate emoțională necesare pentru a
înțelege și sprijini femeile victime ale violenței domestice și agresorii pentru cel puțin
250 de specialiști din cadrul instituțiilor publice și private cu atribuții și activitate în
domeniul violenței domestice;
– Creșterea eficienței de colaborare și coordonare intra – și interinstituțională în
activitățile de prevenție și intervenție în violența do mestică, prin realizarea formării în
grupuri mixte, cu reprezentarea tuturor categoriilor profesionale principale;
– Colectarea de bune practici și asigurarea transferului de cunoștințe și experiențe în
domeniul formării, prevenirii și combaterii violenței domestice între partene rii români și
norvegian” (Dima și Beldianu, 2015, p. 10).
Pentru o intervenție eficientă în cazurile de violență în familie trebuie acționat de către o
echipă multidisciplinară. Echipele multidisciplinare au fost înființate prin Hotărârea de
Guvern nr. 49/2011.
Din echipa multidisciplinară fac parte minim asistentul social (de regulă este și
managerul de caz), psihologul, medicul, polițistul, juristul. După caz, în echipa
multidisciplinară poate fi invitat cadrul d idactic al copilului și/sau consilierul școlar
(obligatoriu pentru cazurile de exploatare prin muncă, trafic de copii și repatrierea
copiilor români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state)(H.G.
nr.49/2011).
2.4. Rolul asistentului social în cazurile de violență domestică
În literatura de specialitate există numeroase opinii diverse în ceea privește atribuțiile
asistentului social. În opinia un or specialiști (Asquith, Clark și Waterhouse 2005),
26
asistentului social îi sun t atribuite șase roluri principale în funcție de context: consilier
sau lucrător de caz, avocat social, partener al persoanelor și grupurilor dezavantajate,
evaluator al riscurilor și nevoilor grupurilor, manager de îngrijire, agent al controlului
social.
În Dicționarul de asistență socială a Universității Montana (2012), rolurile asistentul
social sunt atribuite pe trei nivele ale practicii asistențiale: nivelul micropractică, unde
intervenția este asupra individului și grupului, asistentul social fiind: a vocat atunci când
vorbește în numele unui client; borker, atunci când conectează clienții la resursele care îi
ajută; manager de caz atunci când identifică, implementează și monitorizează servicii
pentru un client aflat în dificultate; consilier atunci cân d ajută un client să depășească
anumite dificultăți psihosociale; educator, atunci când oferă informații și educație;
mediator, atunci când aplanează conflictele din interiorul unui grup.
La nivel de mezopractică, unde asistența soci ală intervine în comuni tate și organizații,
asistentul social poate fi: administrator, consilier, facilitator al schimbărilor, dezvoltator
de programe.
În macropractică unde se urmărește schimbarea la nivel social, asistentul social are roluri,
precum: dezvoltator comunitar, org anizator comunitar, analist social și cercetător.
În practica românească, asistentul social din Serviciile Publice de Asistență Socială
(SPAS), aflate în subordinea primăriilor locale îndeplinește următoarele roluri: consilier,
mediator, manager de caz, av ocat social, educator.
Asistentul social este pilonul principal în echipa multidisciplinară constituită pentru
intervenția în cazurile de violență domestică.
Potrivit lui Șimon (2015), asistentul social are o serie responsabilități atunci când ia
cunoștin ță despre existența unui caz de violență domestică, după cum urmează:
Identificarea situațiilor de violență
Asistenții sociali din cadrul SPAS (Serviciilor Publice de Asistență Socială) identifică
aceste situații prin colectarea și verificarea informațiil or primite de la actorii locali
cadrele didactice, directorii unităților de învățământ, consilierii școlari, mediatorii școlari,
cadrele medico -sanitare (medici, asistente, mediatorul sanitar, asistentul comunitar),
polițiști, polițiști locali, preoți, rep rezentanți ai ONG -urilor și grupurilor civice sau
cetățeni etc.
27
Sesizarea situațiilor de violență
Odată ident ificate, cazurile de violență vo r fi semnalate către DGASPC (Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului). Atunci când sunt implicați copii,
asistentul social are obligația să semnaleze DGASPC cu privire la situațiile de violență.
În cazul victimelor adulte, asistentul social are posibilitatea să semnaleze DGASPC cu
acordul victimei, dacă aceasta dorește să beneficieze de serviciile disponibile la nivelul
direcției.
Evaluarea cazurilor de violență
Asistentul social este responsabil de evaluarea sociala a victimei violenței domestic e,
informații ce vor fi înscrise în ancheta socială. Scopul evaluării sociale este de a pute a
decide care sunt cele mai bune modalități de intervenție în funcție de fiecare caz în parte
și nu pornind de la prejudecăți sau generalizări.
Întocmirea planului de reabilitare și/sau de reintegrare socială
Asistentul social care este manager de caz re alizează planul de reabilitare și/sau
reintegrare social ă, pe baza raportului de evaluare detaliată al echipei multidisciplinare.
Prestațiile și serviciile prevăzute în plan se adresează atât victimei, cât și familiei acesteia
și agresorului.
Furnizarea s erviciilor
Asistentul social, manager de caz trebuie să faciliteze accesul victimei și familiei acesteia
la serviciile menționate în plan și să acompanieze, după caz, sau să comunice cu restul
membrilor echipei multidisciplinare.
Monitorizarea cazului
Asistentul social, manager de caz are responsabilitatea să urmărească îndeplinirea
aspectelor trecute în planul de reintegrare, să evalueze riscurile și să adapteze planul în
funcție de ele, să organizeze întâlniri cu echipa multidisciplinară pentru reeva luarea
cazului, reevaluarea situației adultului victimă și a familiei acestuia, documentarea
cazului.
Închiderea cazului
Cazul este închis după o perioadă de 6 luni de monitorizare postservicii. Asistentul social,
manager de caz are responsabilitatea mon itorizării cazului postservicii.
28
Supervizarea
Asistenții sociali care lucrează direct cu victimele trebuie să respecte confidențialitatea
datelor, și să respecte principiile etice ale profesiei.
Violența domestică este un fenomen complex, având un caracter instrumental (utilizată
în scopul de a deține controlul), intenționat și învătat. Violența domestică are consecințe
asupra întregii familii chiar dacă, concret, poate fi îndreptată împotriva unui singur
membru.
În cadrul violenței domestice orica re dintre membri poate deveni agresor sau victimă,
dacă sunt create anterior premizele pentru acest lucru.
Violența domestică împotriva femeii este des întâlnită, femeile fiind considerate prin
natura lor, ființe slabe care pot fi ușor controlate. Agresori i femeilor își exercită
manifestările violente în scopul preluării sau deținerii complete a controlului și puterii,
fundamentate tocmai pe această fragilitate a genului feminin. Dacă aceste acțiuni sunt
întărite în timp, de un comportament conformist al fe meii, atunci manifestările violente
devin stil de viață pentru agresor.
În prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice, în
general, trebuie luați în considerare o multitudine de factori, însă procesul de prevenire
trebuie început de la centrarea pe victimă. Este important de cunoscut ce o determină să
accepte violența, ce percepție are asupra propriei persoane și asupra a ceea ce i se
întâmplă, ce ar vrea să schimbe și ce poate schimba singură, unde se poate refugia din
fața agresiunilor, ce sentimente trăiește.
Centrarea pe victimă, înțelegerea victimei din toate perspectivele, condiționează reușita
intervenției și diminu ează riscul de revictimizare.
29
Partea a II a
Capitolul 3 . Efectele psihosociale al violenței domestice împotriva femeilor
3.1. Prezentarea problemei
Violența domestică este o problemă socială întâlnită în cadrul societății la nivelul
întregii lumi. Efectele violenței domestice se resimt atât la nivel de individ, cât și la nivel
de socie tate în ansambul ei.
În ultimii ani, la nivelul UE, s -a constatat o creștere alarmantă a cazurilor de
violență domestică îndreptată împotriva femeilor. În 2014, Agenția pentru Drepturi
Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), prezintă rezultatele celui mai c uprinzător
studiu din lume realizat până în prezent cu privire la violența împotriva femeilor. În
studiul intitulat ”Violența împotriva femeilor: în fiecare zi și în orice loc ”, au fost
intervievate 42.000 de femei, din 28 de țări, 1500 în fiecare țară, in clusiv România,
conform Raportului oferit de Centrul de Evaluare și promovare a stării de sănătate, în
2018 (Analiza de situație CNEPSS, 2018., p. 19).
Potrivit studiului, cele mai multe femei care recunosc că sunt afectate de violența
fizică și sexuală s unt în țări ca Finlanda, Danemarca și Letonia. România se află în
eșantionul al doilea: 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau
sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani, încadrându -se în media la nivel
european:
– 23% dintre femeile din România au suferit violența din partea partenerului;
-14% dintre femeile din România au suferit violența din partea unei alte persoane decât
partenerul.
Violența psihologică afectează între 30 și 39% dintre femei. 6% dintre femei au
suferit violență sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre
cazurile de violență sexuală agresorul fiind bărbat.
Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărțuire sexuală, în
România doar 11% dintre respond ente au recunoscut că au suferit hărțuire sexuală. În ce
privește hărțuirea (stalking) adesea asociată de separarea de partener, media la nivel
european este 18%, în timp ce în România 8% dintre respondente au afirmat că ar fi fost
supuse la acest tratamen t.
30
Rezultatele studiului arată că, în România 77% dintre femei cred că violența
împotriva femeilor este răspândită și 28% dintre femei cunosc victime ale violenței în
cercul de rude și prieteni. Cu toate acestea, doar 47% dintre femei știu de existența un ei
legi care protejează femeile împotriva violenței domestice, 74% dintre femei nu
cunoșteau nici un serviciu de suport specializat. Doar 17% dintre respondente au afirmat
că au apelat la poliție în urma celui mai sever incident de violență suferit vreodat ă și doar
1% la serviciile sociale, în timp ce media de adresare către poliție și servicii de suport la
nivel european este de 33% (Raportul CNEPSS., 2018., p . 21-22).
În anul 2017 au fost raportate Poliției un număr de 20.531 de fapte de loviri și
alte vi olențe comise între membrii familiei, conform statisticilor Inspectoratului General
al Poliției Române (IGPR), furnizate la solicitarea Centrului Filia. Majoritatea agresorilor
sunt adulți de sex masculin (92%) iar majoritatea victimelor sunt adulți de sex feminin
(76%), dar și minori.
Agresori: 18.835 bărbați (92%), 1.588 femei (7,7%), 85 băieți și 23 fete.
Victime: 15.584 femei (76%), 4.029 bărbați (20,5%), 538 fete și 466 băieți. Majoritatea
faptelor s -au petrecut la domiciliu.
Raportat la cifrele anterioare din anul 2016, când s -au înregistrat 18.531 de cazuri
de loviri și alte violențe în familie, se constată o creștere a numărului de fapte de loviri și
alte violențe în familie raportate Poliției, ceea ce arată o creștere a fenomenului, da r poate
fi și un indiciu de creștere a încrederii victimelor în a se adresa aut orităților în asemenea
situații (Rețeaua pentru prevenirea și combatere a violenței împotriva femeilor).
În ceea ce privește măsurile de prevenire și combatere a violențe i domes tice,
conform Strategiei Naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și
bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018 -2021 și a
Planului operațional privind implementarea Strategiei Naționale privind promovarea
egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice
2018 -2021, comparativ cu anul 2013, la nivel național a crescut numărul de adăposturi
pentru victimele violenței în familie. În prezent, la nivelul celor 41 de județe și 6 sectoare
în București există un număr total de 95 servicii sociale, respectiv: 58 de centre care oferă
găzduire, asistență și consiliere victimelor violenței în familie, din care 44 sunt centre de
primire în regim de urgență și 14 sunt ce ntre de recuperare. De asemenea, la nivel
31
național, funcționează 35 de servicii în regim de zi, din care 22 sunt centre pentru
prevenirea și combaterea violenței în familie și 13 sunt centre pentru servicii de
informare și sensibilizare a populației (Strat egia Națională pentru egalitatea de șanse între
femei și bărbați și combaterea violenței în familie, 2018, p. 11).
La nivelul Municipiului Brașov, datele statistice despre violența domestică și
violența asupra femeii sunt dificil de accesat, pe de o parte, iar pe de altă parte centrele și
adăposturile pentru victimele violenței domestice sunt în număr mic. Astfel de centre
găsim la Făgăraș – „Centrul de consiliere și adăpost temporar pentru victimele violenței
în familie Făgăraș”; Fundația „Emmanuel – centru de Adăpostire pentru Victimele
Violenței în Familie și Biserica Reformată Casa Speranței Brașov – centru de primire și
găzduire temporară, îngrijire, recuperare, reabilitare și reinserție socială a persoanelor
victime ale violenței în familie; denumir e: Adăpostul de criză „ Esther”
(www.violențaîmpotrivafemeii.ro).
Localitatea Feldioara din Municipiul Brașov este o localitate cu 7000 de locuitori ,
în care tipul de familie tradiționalist este cel mai răspândit. Conviețuiesc aici mai multe
naționalități, ro mâni, maghiari, romi, fiecare ducându -și traiul în funcție de propriul ethos
și propria cultură și tradiți e. Ca în orice comunitate rurală , oamenii știu unii de alții, dar
nu se implică unii în problemele altora.
Principala îndeletnicire a oamenilor de aic i este agricultura, munca câmpului și
creșterea animalelor. În aceste condiții localitatea nu este suficient dezvoltată economic
pentru a oferi tuturor membrilor săi acces la o locuință proprie sau un loc de muncă
stabil.
Familiile tinere locuiesc în marea majoritate cu părinții unuia dintre membri sau cu chirie.
Mulți bărbați, capi de familie lucrează zilieri, iar femeile sunt casnice datorită numărului
mare de copii ce îi au în îngrijire.
Educația se limitează de foarte multe ori doar la școala gimnaz ială și în cazuri
excepționale la liceu și facultate, din lipsă de mijloce financiare, din cauza dificultăților și
costurilor ce le implică transportul până la Brașov, și din faptul că se ține la tradiție și la
exemplul părinților. Având în vedere aceste a specte generale de viață în comunitatea
Feldioara, multe familii sunt sărăce, dezorganizate, trăind din stimulentele financiare
acordate de către stat și alocațiile copiilor.
32
Deși violența domestică este des întâlnită la nivelul acestei c omunități, cele ma i multe
victim e nu sesizează instituțiile competente. În 2019 au fost efectuate un număr de cinci
anchete sociale în cadrul Compartimentului de Asistență Socială a Primăriei Feldioara, în
urma cererilor directe ale victimelor.
Celelalte anchete sociale pe acestă problemă sunt efectuate în scopul soluționării altor
sesizări (ajutoare financiare), descoperindu -se astfel și alte cazuri de violență domestică.
3.2. Scopurile cercetării
Scopul cercetării a fost de a analiza cazurile de violență domestică î mpotriva femeilor
din localitatea Feldioara, de a descoperi cauzele violenței, atitudinea femeilor vis -a-vis de
ceea ce trăiesc și efectele violenței asupra vieții socio -profesionale și private ale
victimelor.
În cadrul activității mele de consilier cu atr ibuții de asistență socială, am întâlnit
deseori cazuri de violență domestică.
Femeile agresate vin cu solicitări către primărie, de cele mai multe ori după ce
sunt îndrumate de către Poliție sau sunt aduse de organele de poliție, a doua zi după ce
victim ele sună la Poliție, de regulă noaptea, pentru a cere ajutor. Alteori, în cazuri grave,
când viața victimei a fost pusă în pericol, este chemată ambulanța de către agenții de
poliție, internată victima și apoi solicitat serviciul de asistență socială. În u rma acestor
sesizări, se desfășoară anchetele sociale.
În acest context, cercetarea prezentă a avut drept punct de plecare următoarele
presupoziții:
1. Problemele economice ale familiei și statutul femeii casnice sunt posibile cauze ale
declanșării violenț ei/agresivității asupra femeii;
2. „Tăcerea” și „rușinea” femeii expuse violenței domestice conduc spre proliferarea
fenomenului;
3. Lipsa informațiilor și trauma psihică sunt factorii ce întrețin statutul de victimă;
4. Educația este principalul factor în diminuarea manifestărilor violenței domestice.
3.3. Obiectivele cercetării
Cercetarea efectuată, Efectele psihosocial e al violenței domestice împotriva femeilor,
33
are la bază următoarele obiective:
1. Descrierea cazurilor de violență domestică din localitatea Feldioara;
2. Analiza factorilor determinanți și a formelor de violență asupra femeilor;
3. Prezentarea formelor de sprijin și ajutor pentru victimă;
4. Descrierea efectelor negative ale viole nței domest ice asupra femeilor;
5. Evaluarea percepțiilor și atitudinilor femeilor față de situația pe care o trăiesc.
3.4. Instrumente ale cercetării (ancheta socială, interviuri, studii de caz)
Demersul de cercetare pe care l -am intreprins este unul de tip calitativ, încadrat în
interacționismul simbolic, deoarece, în cadrul interac ționismului simbolic, după cum
afirma Mucchielli(2002), „comportamentul uman nu poate fi în țeles și explicat decât în
relație cu semnifica țiile pe care persoanele le dau lucrurilor și acțiunilor lor” (apud
Scârneci, 2006, p.32).
Metodele de cercetare utilizate sunt: ancheta socială fundamentată pe interviu pentru
colectarea datelor necesare studiilor de caz.
Ca angajat al primăriei Feldioara și membru în comisia specializa tă pe violența
domestică, pe parcursul anului 2019, am participat activ la desfășurarea respectivelor
anchete sociale, pe care le -am completat utilizând metodele intervievării și observației
participative cu victimele violenței domestice în cadrul procesul ui de intervenție
(consiliere), astfel, am dobândit informațiile utilizate în elaborarea studiilor de caz.
Interviurile din asistență socială au caracteristici speciale, care le diferențiază de
conversațiile cotidiene. Ele au un anumit context, sunt direcț ionate spre un scop
particular, munca are de obicei o durată planificată, iar uneori limitată, în timp ce
dezvoltarea de relații pozitive sau negative, este inevitabil o parte a procesului.
„Interviurile în cercetarea științifică se utilizează când trebuie studiate
comportamente dificil de observat, pentru că se desfășoară în locuri private, când se
cercetează credințele și percepțiile personale, despre care nu există documente scrise”
(Neamțu, 2016., p. 272). Interviurile, relevă același autor, au drept sc op recoltarea de
informații în vederea verificării ipotezelor cercetării și în același timp, pot fi folosite și
pentru completarea informațiilor culese prin alte metode de cercetare.
34
Interviurile care stau la baza anchetelor sociale utilizate în prezenta c ercetare sunt
semistructurate, cu întrebări deschise și sunt fundamentate pe un ghid de interviu (anexa
1), pe următoarele teme/obiective:
– obținerea datelor personale (nume, prenume, data nașterii, adresa de domiciliu, stare de
sănătate, educație, profes ie etc);
– obținerea datelor personale ale membrilor familiei/a altor persoane care coabitează cu
victim (soț, copii, părinți, socri etc);
– date pentru o primă evaluare a situație (care este situația/problema, unde s -a produs?,
când? de câte ori?);
– date despre istoricul social al familiei (locuire, cerc de prieteni, antecedente ale
problemei );
– date de analiză pentru intervenție (descoperirea de intenții, sentimente, stări, direcții de
acțiune, cine poate ajuta victima, ce nevoi are etc).
Este d e menționat că interviurile în caz de violență domestic ă nu sunt
standardizate decât într -o mică măsură, ele se adaptează în funcție de situație, „pe loc”, și
în funcție de intențiile viitoare ale victimei vis -a-vis de agresor.
Interviurile sunt utilizate d e regulă, pentru o primă evaluare, când victima solicită ajutorul
de la SPAS, apoi pentru aprofundarea situației ancheta socială standardizată este
principalul instrument.
Am ales studiul de caz ca metodă principală în cercetarea mea, pentru că oferă
prilejul unei cercetări profunde a fenomenului , deoarece se pot utiliza o mare varietate de
surse informaționale.
„În asistența socială, studiul de caz, poate fi angajat în scopul documentării, descrierii
detaliate și profunde și evaluării problemei/situației s ociale” ( Neamțu, 2016, p. 326).
3.5. Eșantionarea teoretică
Ca urmare a datelor culese din anchetele sociale am ales eșantionarea teoretică dirijată pe
bază de accesibilitate. Cele mai relevante 5 cazuri care erau mai accesibile din punct de
vedere infor mațional și cele mai semnificative din punctul de vedere al obiectivelor
propuse, le -am selectat pentru a fi aprofundate și prezentate.
35
3.6. Prezentarea studiilor de caz individuale
Prezentarea cazului nr 1
K.E. în vârstă de 20 de ani, domiciliată în localitatea Feldioara, Municipiul Brașov,
salariată în sectorul comerț și alimentație publică, trăiește în concubinaj cu T.I.L., în
vârstă de 28 de ani, fără ocupație stabilă, lucrând ocazional în comunitate. Împreună au 4
copii minori, cu v ârste cuprinse între 2 și 8 ani.
K.E., a crescut în mediul instituționalizat timp de 6 ani, apoi a fost reintegrată în familia
de origine. Trăiește în concubinaj de când era minoră, la 13 ani aducând pe lume primul
copil. Până la vârsta majoratului avea 3 copii. Cauza instituționalizării au fost abandonul
familial , K.E. mai are un frate instituționalizat , pe care mama nu l -a căutat niciodată.
În data de 18.03.2019, agentul de poliție P.M. împreună cu K.E., T.I.L și mamele lor, se
prezintă la primărie adu când la cunoștință asistenților sociali un episod de violență
domestică asupra femeii K.E., efectuat de concubinul acesteia T.I.L. Victima afirmă că
nu mai dore ște să locuiască cu acesta, dar se va îngriji împreună cu părinții ei de cei 4
minori. Victima n u depune plângere și în urma discuțiilor cu asistenții sociali, aceștia o
ajută să conștie ntizeze că trebuie să aibă grijă de copii când nu este la muncă și în lipsa ei
să aibă grijă tatăl copiilor.
După 7 zile, compartimentul de Asistență Socială din prim ărie este anunțat de către
responsabili din Spitalul de Urgență Brașov că cei doi subiecți, K.E. și respectiv T.I.L.
sunt internați la secția de terapie intensivă.
Motivul spitalizării, K.E. a fost înjunghiată în abdomen de către T.I.L., care, apoi s -a
înjunghiat și el în abdomen și în zona gâtului.
În urma acestui episod dramatic de violență în familie, s -a dispus efectuarea imediată a
unei anchete sociale la domiciliul subiecților, vizând atât situația și protecția celor 4
minori, cât și soluționarea cazu lui inițial de violență domestică.
Ancheta socială evidențiază următoarele aspecte:
Locuința subiecților K.E. și T.I.L., este formată dintr -o singură cameră, fară apă, fără
electricitate, nevoile de igienă și hrană ale familiei fiind satisfăcute în locuin ța părinților
paterni care se află în proxima apropiere , bunicul patern ocupându -se în cea mai mare
parte a timpului de minorii familiei (în special când mama acestora este la muncă).
36
Din punct de vedere al istoricului social, familia extinsă a subiectului T.I.L., este
cunoscută la nivelul comunității ca având antecedente de violență domestică (asupra
copiilor) și antecedente penale (bu nicul patern a fost în detenție și a fost acuzat de abuz
sexual împotriva minorilor, nedovedit însă). În evidenț a primăriei , familia bunicului
patern figurează cu numeroase amenzi contravenționale neplătite, bunicii paterni mai a u
în îngrijire 6 minori din cei 11 copii născuți.
Și în familia extinsă a subiectului K.E., există istoric de instituționalizare și violență
domestică .
Asadar, la o primă evaluare a cazului, K.E., victimă a violenței conjugale refuză să
depună plângere penală și se întoarce în locuința mamei sale, refuzând orice relație cu
agresorul. După procesul de consiliere inițială facut de asistenții sociali ai pr imăriei, i se
recomandă să aibă grijă de minori pe timpul zilei când nu este la muncă și seara să
doarmă la mama ei.
În urma discuțiilor preliminare anchetei sociale se identifică drept principal motiv al
declanșarii violenței domestice, gelozia exagerat ă a agresorului față de victim ă, gelozie
întretinuță și de mama acestuia, care lucrând în același loc cu nora s a, aduce la cunoștință
fiului tot felul de comportamente (nedovedite) ale femeii neconcorda nte cu statutul ei de
mamă și femeie măritată (se plimba de mână cu altul prin magazin).
Al doilea episod de violență conjugală pornește tot pe fondul geloziei bărbatului , care
găsește în telefonul victimei poze și conversații cu alt bărbat. Atunci se produce
incidentul violent soldat cu înjungherea victimei și auto înjunghiere.
După spitalizare, victima depune plângere la Poliție, agresorul este arestat preventiv
pentru 30 de zile. K.E., este consiliată de către asistenții sociali ai primăriei, apoi
direcționată spre un centru destinat protejării vic timelor violenței domestice, împreună cu
cei 4 minori.
La o zi după aceste fapte, agresorul arestat își aștepta procesul pentru tentativă de omor,
iar K.E. pleacă din centrul de protecție împreună cu cei 4 copii și se stabilește la
domiciliul părinților ei .
De menționat faptul că dintre cei 4 minori preșcolari și școlari , doar unul frecventează
grădinița, ceilalți fiind în afara sistemului de învățământ, motivele invocate fiind lipsa
mijloacelor financiar -materiale.
37
Concluziile cazului : K.E., a fost supusă în mod repetat violenței fizice și psihologice de
către concubinul ei. Deși au fost aduse în atenția autorităților, aceste fapte nu au putut fi
sancționate inițial, datorită faptului că victima nu a depus plângere scrisă la Poliție și nici
nu a soli citat Ordin de Protecție.
Cei 4 minori aflați în familie au asistat la episoadele de violență tot timpul.
Violența repetată s -a soldat cu o tentativă de omor săvârșită asupra mamei minorilor.
Agresorul este arestat și K.E., pleacă din centru de protecție u nde a fost direcționată în
urma evenimentelor și hotărăște să locuiască la familia de origine împreună cu minorii.
Locuința bunicilor are 2 camere și o bucătărie, este racordată la electicita te, încălzirea se
face cu lemne, o feră condiții minime de trai. Bunicul este pensionar, bunica este angajată
și împreună cu K.E., își iau angajamentul să îngrijească de copii.
Cazul este în curs desfășurare, mama și minorii acesteia sunt consiliați și
monitorizați trimestrial de către asistentul social din cadrul primăr iei.
Prezentarea cazului nr 2
D.I. în vârstă de 42 de ani este căsătorită cu D.M. în vârstă de 44 de ani, de 17 ani. Au
împreună pe minora D.N. de 14 ani, elevă la școala gimnazi ală din localitatea Feldioara,
municipiul Brașov.
D.I. absolventă de liceu, este angajată de mai mulți ani, fiind cea care întreține familia,
deoarece, soțul, cu studii gimnaziale, lucrează ocazional în comunitate.
În urma solicitării venite de la organele de poliție prin care se cere efectuarea unei
anchete sociale la domiciliul familiei D., privind siguranța minorului în familie, asistenții
sociali descoperă manifestări de abuz fizic și psihologic specifice violenței domestice.
Ancheta socială desfășurată în scopul primei evaluări a cazului, evidențiază următoarele
aspecte semnif icative: pe fondul consumului de alcool și a geloziei D.M. recurge la
manifestări violente prin loviri repetate, săptamânal și uneori zilnic, asupra femeii și
copilului. Există un certificat medico -legal în cazul femeii , care atestă intensitatea
violenței. Alături de violența fizică, este prezentă și violența verbală și psihologică,
precum și manifestări de intimidare (spart obiecte casnice, aruncatul obiectelor pe geam).
Istoricul relațiilor de familie ne arată că între soți au existat încă de la începutul
căsătoriei, tensiuni, conflicte, comportamente dăunătoare unui stil de viață sănătos.
38
Acestea s -au intensificat și au căpătat nuanțe de agresivitate greu de gestionat, pe măsură
ce bărbatul a devenit consumator cronic de alcool.
Din punct de vedere al sit uației locative și a condițiilor de trai, familia are locuință
proprie (garsonieră), racordată la apă, încălzire și electricitate, este îngrijită și igienizată
corespunzător.
Relațiile sociale sunt deficitare pentru femeie, ea nu are contact decât ocaziona l cu
membrii comunității și nici nu amintește de existența vreunei rude, cunoștințe sau
prieten e. Bărbatul este cunoscut în societate, frecventează des barurile și are prieteni cu
care consumă alcool.
Minorul familiei este deseori pus în pericol, exercitân du-se asupra sa presiuni și violență
prin lovire, este trimis să cumpere alcool și trebuie să se supună tatălui cand acesta
dorește ceva.
Relațiile mamă -fiică sunt de atașament reciproc, mama își ocrotește copilul de câte ori
este nevoie.
Femeia a demarat în instanță actiunea de divorț și până la pronunțarea sentinței a solicitat
emiterea ordinului de protecție și implicit părăsirea domiciliului comun de către agresor.
Agresorul locuiește actualmente temporar cu chirie în orașul Brașov. Victima se teme că
agresorul va reveni la domiciliu pentru că este amenin țată în continuare.
Cazul este în curs de desfășurare, este monitorizat de o echipă multidisciplinară
formată din asistenți sociali ai primăriei Feldioara, agenți de poliție și asistenții Direcției
Gener ale pentru Protecția Copilului Brașov.
Se urmărește aplicarea și efectele planului de intervenție pentru mamă ș i copil.
Prezentarea cazului nr 3
S.A., în vârstă de 35 de ani, locuiește împreună cu cei doi copii ai săi, de 9 și respectiv 2
ani, în casa părintească din localitatea Feldioara, alături de doi frați încadrați în grad de
handicap grav.
Femeia nu lucrează decât ocazional în comunitate. Este venită în localitate de
aproximativ 5 luni, de la Brașov, unde timp de 8 ani a locuit împreună cu B .A., de 48 de
ani, într -o relație de concubinaj.
39
B.A., fără ocupație , este consumator de droguri și a executat o pedeapsă cu închisoarea
timp de 6 ani pentru viol. În timp ce era în detenție a cunoscut -o pe S.A. printr -o prietenă
comună. S.A. era atunci în sărcinată cu alt bărbat, cu care tr ăia tot în concubinaj. Când
B.A., a fost eliberat din închisoare, copilul L.R., avea nouă luni. Cei doi adulți au hotărât
să se mute împreună, B.A., luându -și angajamentul că se va îngriji de copilul care nu este
al lui.
Din relația celor doi a mai rezultat un copil, o fetiță, actualmente în vârstă de doi ani.
În urmă cu 5 luni, mama fuge cu cei doi copii din Brașov, la Feldioara , hotărând să se
despartă de partenerul său violent. După un timp, se prezintă la primărie soli citând să fie
însoțiță la poliție unde vrea să -și reclame fostul concubin pentru violență fizică produsă
în spațiul public.
Ancheta socială dispusă în acel moment evidențiază următoarele fapte: d in relatările
victimei, reies multe episoade de violență aupr a ei produse în timpul concubinajului.
Astfel, femeia acuză că timp de 8 ani, a fost obligată pe partenerul ei să practice
prostituția pe străzile Brașovului. Avea câte 7 -8 clienți pe zi, iar seara trebuia să întrețină
relații sexuale și cu B.A. Banii prov eniți din prostituție erau folosiți de bărbat pentru a -și
plăti datoriile la cămătari. Dacă S.A. refuza prostituția sau nu aducea suficienți bani era
supusă violenței fizice și verbale în fața copiilor. A fost constrânsă să se prostitueze chiar
și când era însărcinată cu al doilea copil până aproape să nască.
Ajunsă la suprasaturație, victima decide să se despartă de concubin mutându -se în casa
părintească din Feldioara. Concubinul vine des în vizită, amenințând victima de fiecare
dată și declanșând conflic te violente, utilizând chiar și o sabie drept obiect amenințător.
Ultimul incident înaintea anchetei se petrece într -un magazin, unde victima este lovită de
fostul concubin și primește ajutor din partea cetătenilor prezenți.
Victima este însoțită la poliț ie de către asistentul social al primăriei, unde depune
plângere în vederea obținerii ordinului de protecție. În același timp este sezisată Direcția
pentru protecția copilului privind situația celor doi minori.
Casa în care locuiește S.A. și copiii este o casă bătrânească cu 2 camere, fără baie dar
racordată la electricitate, încălzirea se face cu lemne la sobă. Condițiile igienico -sanitare
nu pot fi îndeplinite și asigurarea traiului zilnic(alimente, haine, rechizite) devine
aproapte imposibilă pentru mam ă.
40
Cei doi frați ai lui S.A., care au rămas în casă după decesul părinților sunt persoane cu
handicap grav, luate în evidențele organelor abilitate, primesc indemnizații de handicap și
alte ajutoare sociale.
În comunitate se cunosc problemele familiei, une le persoane susțin că victima primește în
continuare vizite de la mai mulți bărbați în casa părintească, deși ea declară că nu mai
practică prostituția.
Ordinul de protecție emis ține departe agresorul de victimă, dar acesta intreprinde
demersuri legale pe ntru a -și recupera copilul minor. Nu are drept de cauză având în
vedere antecedentele penale anterioare și cele prezente, copiii rămânând momentan în
grija mamei. Primul copil este transferat la școala din Feldioara și își continuă studiile
sub atenta supr aveghere a asistenților sociali și psihologului.
Cazul este în desfășurare, mama și copii ei sunt în continuare monitorizați de către
asistentul social din cadrul primăriei.
Prezentarea cazului nr 4
M.A., în vârstă de 27 de ani, a avut o relație de concu binaj cu C.G în urma căreia a
rezultat minorul C.N. elev în clasa zero la școala gimnazială Rotbav, comuna Feldioara.
M.A. s -a separat de C.G. după câțiva ani de conviețuire în Germania și Italia, unde
femeia a practicat prostituția de la 16 ani. Revenită în locurile natale , începe o altă relație
de concubinaj cu A.A, care nu durează mult, femeia separându -se și de acesta.
Ea locuiește acum împeună cu minorul în locuința părinților materni, pensionari amândoi,
care o ajută la creșterea copilului, M.A. fiind casnică.
M.A. se prezintă la primărie îndrumată de organele de poliție, solicitând ajutor pentru că
a fost atacată pe stradă și lovită de fostul concubin A.A. În urma atacului , femeia a avut
nevoie de 5 zile de îngrijire medicală. Femeia a depus plângere împotriva agresorului și
s-a emis un ordin de protecție pe 6 luni, dar nu se simte în siguranță.
În urma anchetei sociale desfășurate s -a constatat că locuința părinților în care trăiește
M.A. și copilul ei, este alcătuită dintr -o cameră, o bucătărie și un hol, este racordată la
apă și electricitate, încălzirea făcându -se cu lemne la sobă.
41
Deși condițiile de igienă sunt foarte bune, nu există suficient spațiu de dormit pentru cele
patru persoane. Veniturile familiei constau din pensiile bunicilor și alocați a de stat pentru
copil plus un ajutor social.
Relațiile între membrii familiei sunt armonioase, bunicii fiind preocupați atât de minor,
cât și de fiica lor, această fiind în evidențele spitalului de Neurologie Brașov cu tulburări
psihice.
Deși la nivel dec larativ, femeia nu își recunoaște problemele de natură psihică, ea a fost
internată de -a lungul timpului de 20 de ori pentru tentative de suicid. M.A. este sub
tratament medicamentos dar refuză să și -l administreze, negându -și afecțiunile.
În comunitate fa milia este văzută bine, deși se cunosc episoadele de violență provocate de
concubinii femeii asupra ei și problemele psihice cu care se confruntă.
În urma consilierii pentru violență domestică făcută de către asistenții sociali ai primăriei
Feldioara s -a întocmit un plan de intervenție și M.A. a fost îndrumată către asociația Pas
Alternativ din Brașov, asociație care acordă consiliere psihiatrică și alte servicii sociale
pentru victimele violenței în familie.
Cazul este în curs de desfășurare, se urmărește îndeplinirea obiectivelor
specificate în planul de intervenție.
Prezentarea cazului nr. 5
C.D (70 de ani) și P.A.(78 de ani), sunt doi pensionari care au trăit în concubinaj timp de
31 de ani și au trei copii adulți împreună care locuiesc în străinătate.
C.D. și P.A., se prezintă la primărie îndrumați de organele de poliție pentru consiliere
împotriva violenței în familie. Anterior, P.A. a depus plângere împotriva concubinului
acuzandu -l de loviri, vătămari repetate și violențe verbale petrecu te de -a lungul anilor de
concubinaj. Ultimul incident de acest fel care a determinat victima să depună plângere, s –
a produs pe fondul consumului excesiv de alcool de către agresor și al unui conflict mai
vechi generat de faptul că, femeia dorește să vândă casa în care locuiesc, proprietatea ei,
și să plece la copii în străinătate. Agresorul i -a aplicat victimei numeroase lovituri în
abdomen, victima necesitând spitalizare din această cauză.
În cadrul procesului de consiliere, agresorul minimalizează gravita tea consecințelor
faptelor sale afirmând că victima l -a provocat și consumul de alcool i -a amplificat furia.
42
Istoricul social al familiei este încărcat de acte de violență, fizică, verbală și psihologică.
În comunitate se cunosc antecedentele agresive al e bărbatului, însă, familia nu figurează
în atenția organelor abilitate cu nici o problemă.
Relațiile din familie au fost marcate de violență în interior dar niciodată nu au fost expuse
public. Atât agresorul, cât și victima au lucrat legal înainte de pens ionare, neprezentând
probleme economico -sociale. Victima nu prezintă aspecte de traumă sau alte probleme
cauzate de violența îndelungată, ea își exprimă dorința de separare în bune condiții.
Cazul este închis: în urma obținerii de către victima a ordinul ui de protecție
pentru o perioadă de șase luni, aceasta a vândut locuința proprietatea personală și a plecat
definitiv să locuiască la copii ei în străinătate. Agresorul a locuit în perioada de șase luni
(cât timp a avut interdicția) la locuința rudelor di n alt județ. După finlizarea acestei
perioade, a aflat că numita P.A. a vândut casa (proprietatea ei) și a plecat la copii ei în
străinătate și a luat decizia instituționalizării la azil ul de bătrâni din localitatea vecină,
permițându -și să plătească servi ciile azilului, venitul din pensie permițându -i acest lucru .
3.7. Analiza și interpretarea datelor
Analiza datelor
Cazurile prezentate sunt complexe și variate sub aspect informațional și explicativ al
fenomenului studiat. Datorită complexității aspectelor detaliate în fiecare caz, analiza
poate fi făcută din mai multe perspective: psihologice, medicale, juridice și din
perspectiva asistenței sociale.
Din perspectiva asistentului social cazurile prezentate pot fi încadrate în cazuril e sociale
grave care necesită intervenția unei echipe multidisciplinare și monitorizarea pe termen
lung.
Cazurile sociale grave sunt cele în care este prezentă o problemă socială în sensul definit
în literatura de specialitate ca fiind „o situație indezira bilă, care este considerată de un
segment important al societății ca fiind suficient de serioasă pentru a necesita acțiune
colectivă în vederea obținerii unei ameliorări semnificative și a unei dezirabilități
crescute” (Șimon și Atudorei, 2019, p.3).
Manif estarea violenței domestice nu este un fenomen care se poate analiza singular, nu
poate fi scos în afara contextului socio -economic și cultural. Consecințele violenței
43
domestice nu vizează numai victima luată ca individ cu personalitatea și emoționalitatea
sa, violența domestică aduce atingere întregului sistem social, economic și cultural din
care face parte victima, așa cum regăsim în teoriile sociologice care explică producerea
violenței domestic în termenii relațiilor de putere din societate. Conform l ui Gil (1978),
violența personală nu poate fi disociată de violența structurală (violența la nivel de
instituții și societate).
Din acest considerent, orice analiză a cazurilor de violență în familie cuprinde implicit și
analiza contextului situațional ș i a factorilor ce declanșează fenomenul, precum și analiza
factorilor de susținere (tradiții intergeneraționale, temeri personale, dependențe
economico -financiare ș.a.).
În analiza și interpretarea cazurilor sociale în general, intervenția cercetătorului p oate
avea și valențe subiective. Gradul de empatizare cu situația descrisă, reprezentarea
personală a fenomenului prezentat, modalitatea prin care stabilește relația cu subiectul
studiat, raționalizarea și conceptualizarea teoretică, toate trec prin filtru l personal. De
aceea, consider că nu se poate aplica o tehnică unică și generalizată de analiză a cazurilor.
Fiecare caz este el însuși unic deși problematica studiată este comună și scopul întocmirii
studiilor de caz individualizate este tocmai de a evide nția și aprofunda fenomenul comun.
Fiecare cercetare în care se utilizează metoda studiului de caz, aducându -și aportul
important în reliefarea aspectelor comune și diferențiale ale fenomenului studiat, aspecte
care au un rol esențial în elaborarea strateg iilor și programelor de prevenire și combatere
a problemelor sociale.
Interpretarea datelor
Cazurile supuse cercetării au în comun câteva aspecte: motivele principale care
declanșează manifestările agresive asupra femeilor sunt: gelozia devenită excesivă p e
fondul consumului de alcool cronic, lipsa de ocupație, agresorii studiați nu au loc de
muncă ca urmare a nivelului de educație scăzut și al analfabetismului, sărăcia care derivă
din motivele expuse.
Tipurile de violență identificate sunt cu precădere vio lența fizică, verbală, psihologică și
economică și violența asupra copiilor. Violența asupra copiilor este evidențiată în patru
dintre cele cinci cazuri studiate, unde copiii erau minori.
44
Toate familiile studiate sunt cunoscute în comunitate și la nivelul autorităților locale ca
fiind cazuri sociale, datorită sărăciei și a agresivității. Aceste familii figurează la primărie
datorită dosarelor anterioare depuse pentru stimulente financiare, alocațiile copiilor sau
amenzilor neplătite. În cazurile în care su nt prezente copii minori, s -a sesizat Direcția
Generală pentru Protecția Copilului, anterior întocmirii anchetei sociale pentru violență în
familie.
În comunitate, sunt multe persoane (veci ni, cunoscuți, prieteni din anturaj ), care au fost
martori în difer ite contexte la conflicte, agresări verbale, amenințări efectuate de agresori
asupra victimelor, în spațiul public. Aceste persoane refuză să declare într -un cadru
oficial ce știu, din diverse motive: teamă, indiferență, „nu se bagă în familia altora”.
Organele de poliție, de asemenea, cunosc victimele și agresorii, fiind de multe ori
solicitate să aplaneze conflictele familiale sau în anumite cazuri să cheme ambulanța
pentru a salva victimele, însă acțiunile lor se opresc în acest punct, pentru că victimel e
aleg să nu denunțe agresorul.
Victimele femei, deși au un istoric de agresiuni de -a lungul timpului măsurat în ani,
sesizează cu greu autoritățile, oscilând între a -i reclama pe agresori sau nu. Două dintre
victime reacționează adecvat, cerând un ordin d e protecție de abia atunci când le este
pusă viață în pericol (una prin înjungh iere, alt a bătută în stradă).
Motivele pentru care femeile rămân pentru mult timp în relație cu agresorii sunt diverse:
dependența emoțională și economică, teama de agresor, tea ma de a -și pierde copii,
asumarea vinovăției, obișnuința și speranța că, odată cu timpul, situația se va schimba.
Putem vorbi aici de „ neputința învățată de victimă ” Walker (1991, 1999, 2000) descrie
aceasta atitudine, prin faptul că femeia nu se apără îm potriva agresorului și rămâne să
locuiască împreună cu acesta. Victima poate să se complacă într -o astfel de relație,
considerând că nu poate, nu este în stare să ia decizii în nume propriu nu poate avea
responsabilități ce țin de aducerea banilor în casă și nu ar putea deveni „femeie singură la
o anumită vârstă la care nu mai poate începe o nouă relație cu un alt partener” (Bonea,
2013, p.64).
Avem patru cazuri din cinci în care relația dintre victimă și agresor este una de tip
consensual/concubinaj, și d oar o singură căsătorie legală.
45
Sunt victime cu nivel de școlarizare scăzut (4 -6 clase primare) cu o singură excepție în
care victima are 12 clase.
De regulă, femeile agresate se refugiază la părinți și continuă să permită agresorului să le
intimideze, să le urmărească și să le amenințe.
În două cazuri , agresorii au antecendente penale concretizate prin executări ale
pedepselor cu închisoarea, pedepse pentru fapte ce intră tot sub incidența violenței (viol,
agresiuni fizice repetate).
Într-un singur caz (cazul 1), avem prezent istoric de violență în familie, instituționalizare
a copiilor, abuz sexual nedovedit asupra copiilor și detenție în familiile de origine (tatăl
agres orului a fost în detenție pentru violență în familie ). Tot în acest caz întâlnim și
concubinajul de la vârste mici, femeia avea 13 ani cand s -a mutat cu agresorul și până la
vârsta majoratului a dat naștere la 3 copii.
Cazul nr 3, se detașează de restul cazurilor prin prezența infracțiunilor de proxenetism și
prostituție , consum de droguri și datorită celor șase tipuri de violență exercitată împotriva
femeii: violență sexuală (obligarea întreținerii de relații sexuale cu terții); violență
economică (banii erau folosiți de către agresor); violență verbală (insulte, injurii, țip ete)
care au amplificat violența psihologică (amenințări, intimidare, ordine impuse în mod
brutal, desconsiderare); violență fizică (lovire, vătămare, contuzii, leziuni) și violență
socială (confiscarea telefonului personal).
În cazul nr 4, femeia victimă a violenței conjugale prezintă afecțiuni psihice și este în
evidența medicilor de specialitate recomandându -i-se tratament medicamentos pe care
femeia nu și -l administrează. Victima a avut de -a lungul timpului mai multe tentative de
suicid.
Specificul cazu lui nr 5 este vârsta cuplului, femeia 70 de ani, respectiv, bărbatul 78 de
ani, este singurul cuplu supus cercetării care are copiii majori. De altfel, refugiul femeii
din fața agresiunii concubinului este plecarea în străinătate la copii.
Toate victimel e violenței trăiesc și manifestă teamă de agresor, teamă de viitor, teama de
a vorbi despre ce li se întâmplă. Alături de teamă întâlnim furia, rușinea, neîncrederea în
sine, obișnuința, speranța că lucrurile se vor schimba odată cu trecerea timpului.
Agresorii din cazurile studiate sunt cunoscuți în comunitate ca fiind agresivi,
frecventează barurile, sunt fără calificare și ocupație stabilă, nu se preocupă de bunăstarea
46
copiilor, sunt agresori de ” tipul 1 – persoane violente/antisociale; acest grup c uprinde
indivizii cei mai violenți din punct de vedere fizic, sunt manipulatori și narcisiști,
predispuși la consumul de alcool și drog , conform clasificării lui Dutton (1997/1998,
apud Bonea 2016, p.42).
Copiii minori ai familiilor studiate sunt martori l a episoadele de violență, și toți au nevoie
de o formă de protecție socială și psihologică, școlarii aflându -se în risc de eșec/abandon
școlar.
Patru cazuri prezentate sunt monitorizate social, având dosare la primărie în curs de
desfășurare, un singur caz a fost închis.
Monitorizarea socială a cazurilor aflate în desfășurare presupune: urmărirea
impleme ntării planurilor de intervenție de către asistentul social, manager de caz
desemnat de primărie; evaluarea periodică a efectelor produse de intervenție as upra
situației/familie/victimă; colaborarea cu ceilalți membri ai echipei multidisciplinare de
intervenție.
Atât victimele, cât și agresorii beneficiază de informare și consiliere individuală privind
violența în familie, de consiliere juridică, își cunosc drepturile și obligațiile. Victimele și
copiii lor beneficiază atât de serviciile sociale de prevenție și combatere a efectelor
violenței, cât și de serviciile compensatorii.
Exemple de bune practici adoptate de SPAS din primăria Feldioara în cazurile de
violență domestică:
– intervenția promptă în cazuri de violență domestică prin intermediul echipei mobile;
– monitorizarea permanentă a victimelor violenței domestice și a mediului de viață a
acestora, prin vizite la domiciliu, consiliere, informare;
– colaborare cu toate structurile implicate: poliție, spital, Direcția pentru Protecția
Copilului, școală;
– monitorizarea situației financiare/materiale a familiilor respective și intervenție pentru
accesarea resurselor financiare: ajutor în întocmirea dosarel or pentru stimulente
financiare, alocații pentru copii;
– direcționarea victimelor și agresorilor către centre specializate în acordarea de suport
(adăposturi, asociații).
47
Dificultăți ale SPAS Feldioara: Lipsa acută de p ersonal (asistenți sociali) a condus spre
situația în care acela și consilier acordă suport atât victimei cât și agresorului,
respectându -se confidențialitatea datelor și programându -i în zile diferite.
3.8. Concluzii
Consider că am atins obiectivele și scopul propus ințial pentru cercetarea prezentă . Am
identificat cazuri concrete de violență în familie împotriva femeii, din discuțiile cu
victimele la care am asistat, am identificat sentimentele și atitudinea dar și percepția lor
asupra a ceea ce trăiesc cât și motivele principale care declanșează actele de violență.
Asistând la desfășurarea anchetelor sociale pe violență domestică, am identificat formele
de ajutor ce se pot oferi în aceste cazuri și modalitatea prin care serviciile sociale intervin
pentru prevenirea și combaterea v iolenței domestice.
O primă constatare în urma cazurilor studiate este că violența în familie nu are vârstă.
Agresorii nu se nasc agresori , dar devin, în special datorită nivelului scăzut de educație și
a modelelor parentale văzute și însușite în anii cop ilăriei. Se creează un cerc vicios din
care puțini reușesc să iasă. Dacă cresc în sărăcie și agresivitate, copiii nu au repere și
resurse pentru formarea unei percepții sănătoase asupra vieții și asupra propriei persoane,
devin adulți incapabili să -și gest ioneze frustările, incapabili să se adapteze cerințelor
sociale și incapabili să construiască relații adecvate cu membrii societății, în consecință,
pentru a face față provocărilor vieții de orice fel adoptă ca mecanism de apărare controlul
excesiv, manipu larea și agresivitatea asupra celorlalți. Astfel își maschează și înving
complexele de inferioritate și neputință.
Femeile devin victime și r ămân victime atâta timp cât nu pot depăși obstacolele interne și
externe, atâta timp cât, aceste obstacole le determină să tacă și să se izoleze. Femeile tac
de rușine și de frică. Rușinea d e etichetarea și stigmatizarea în societate și frica de a nu
pierde ceva: copiii, partenerul, poziția socială, situația economică etc. Reprezentarea
socială a violenței în fami lie, în special în mediul rural este condiționată și trunchiată de
tradiții, de nivelul educației scăzut, de stereotipuri. Femeia este adesea văzută vinovată
pentru manifestarile violenței asupra ei.
De cele mai multe ori, întorcându -se în familia de origi ne să ceară ajutor, este îndrumată
să revină în căminul conjugal, pentru că așa este normal, să stea lângă soțul ei. Este o
48
rușine să divorțezi sau nimeni din familia noastră nu s -a despărțit. Astfel, femeile rămân
în mediul agresiv cu speranța că timpul v a schimba ceva. Timpul fără alte intervenții nu
schimbă în multe cazuri nimic, agresorii din tinerețe rămân agresori și la vârstele
pensionării. Copiii siliți să crească în medii familiale agresive au șanse mari să devină la
rândul lor adulți agresivi.
Violența în familie mai este potențată și de violența generală în societate. Progresul social
și dezvoltarea tehnologiilor au și o parte generatoare de haos. Peste tot există violență de
la formele cele mai cronice cum ar fi războaiele și până la banala jigni re în autobuz.
Violența în familie este și o consecință a sărăciei, șomajului, excluziunii sociale și
discriminării de gen. Familia este mediul care poate deveni factor de susținere a
individului în fața provocărilor societății sau, dimpotrivă, factor dest abilizator. Depinde
de fundamentul pe care este construită și de sistemul de valori care stă la baza fiecărei
familii.
Serviciile de asisten ță socială de prevenire și combatere a violenței în familie intervin cu
toate mijloacele și metodele pe care le au l a dispoziție, dacă victima nu reclamă ce i se
întâmplă, aceste servicii devin imposibil de aplicat.
3.9. Aspecte etice ale cercetării
Anchetele sociale utilizate în cercetare au fost efectuate pe teren, beneficiarii fiind
informați la momentul respectiv, despre faptul că datele sunt confidențiale. Înainte de
utilizarea acestor date în cercetarea prezentă, beneficiarii și -au dat acord verbal, prin care
își exprimau permisiunea utilizării datelor în scopul cercetării, cu cerința ca numele lor să
nu apară pub lic. Cerinț ă pe care am respectat -o folosind inițialele tuturor persoanelor
implicate în anchete.
Un alt aspect etic, al prezentei cercetări ține de stabilirea relațiilor anterioare cu victimele,
în cadrul ședințelor de consiliere. În acest sens, menționez că, relațiile mele în calitate de
asistent social, cu victimele, au fost stabilite cu respectarea standardelor profesionale și
nu au influențat în nici un fel desfășurarea și rezultatele cercetării.
De asemenea am utilizat, date apartinând unei instituții publice (primăria), și am folosit
denumirea corectă a localității și primăriei (Feldioara), cu acordul verbal al primarului.
49
Capitolul 4 . Intervenția socială
4.1. Argumentul intervenției
Cazurile studiate evidențiază faptul că, violența domestică împotr iva femeii este
generată de motive comune, întâlnite în toată literatura de specialitate consultată: gelozia,
consumul de alcool, nivel de școlarizare minim, neintegrarea pe piața muncii. Violența
domestică împotriva femeii are un caracter intențional, ins trumental și învățat; se prezintă
în mod repetitiv, în scopul dominării și deținerii controlului asupra victimei; agresorii au
devenit agresori pentru „că pot” și pentru că așa au învățat. „Pot” pentru că victimele
femei întâmpină o serie de obstacole când trebuie să ia decizia de a -i părăsi: teamă că își
pierd copiii, teamă că vor fi urmărite, teama că nu au unde să se ducă, rușine, vină.
Victimele sunt adesea copleșite de aceste sentimente încât devin incapabile să
caute o soluție. Rămân de regulă, în re lația abuzivă până când viața le este pusă în
pericol, atunci solicită ajutor prin serviciu de urgență al poliției (112). După intervenția
Poliției, victimele ori nu depun plângere împotriva agresorilor, ori își retrag plângerile
depuse și se refugiază la părinți sau rămân la domiciliu conjugal până la următoarea
„abatere” a agresorului, care, de regulă, se întâmplă repede.
Victimele din cazurile studiate, după mai multe intervenții ale Poliției și după ce
au necesitat îngrijiri medicale (spitalizare în ca zul 1), au solicitat ordin de protecție și au
fost îndrumate către serviciu public de asistență socială al primăriei pentru informare,
îndrumare și consiliere.
Am ales spre prezentare două astfel de intervenții care se află în curs de
desfășurare la primăr ia Feldioara.
4.2. Intervenția socială pentru c azul 1
Victima (20 de ani), mamă a patru copii minori, supusă în mod repetat violenței
fizice și psihice de către concubinul ei, nu depune plângere la Poliție și nu solicită ordin
de protecție, astfel ultimul incident i -a pus viața în pericol (înjunghiere). Agres orul este
arestat sub acuzația de tentativă de omor. Victima se retrage în locuința părinților săi
împreună cu cei patru minori.
50
Intervenția socială specifică
1. Argumentarea necesității intervenției:
– Femeia necesită consiliere socială și psihologică pentru a trece peste traumele suferite;
– Copiii necesită consiliere psihologică pentru a înțelege evenimentele trăite și pe cele
viitoare;
– Familia necesită ajutor financiar, pentru a trimite copiii la școală;
– Familia necesită informare și consiliere privind rolul educației în dezvoltarea copiilor.
2. Scopul intervenției: reabilitarea emoțională și socială a victimei, protejarea copiilor.
3. Obiective ale intervenției:
3.1. Obiective pe termen lung:
– Acordarea unei locuințe sociale victimei și copiilor săi pentru a putea locui independent;
– Acordare unor stimulente financiare suplimentare (ajutor pentru încălzire, alocația
pentru susținerea familiei, tichete sociale pentru grădiniță);
– Monitorizarea modului în care minorii sunt îngrijiți ș i școlarizați;
– Reintegrarea în familie a tatălui după ispășirea pedepsei;
– Reintegrarea socio -profesională a tatălui după ispășirea pedepsei.
3.2.Obiective pe termen scurt:
– Înscrierea copiilor la școală și grădiniță pentru anul școlar 2020 -2021;
– Mon itorizarea familiei privind îngrijirea copiilor (igienă, alimentație, socializare etc);
– Monitorizarea eficienței procesului de consiliere pentru depășirea traumelor atât în
cazul mamei, cât și a copiilor;
– Întocmirea dosarelor pentru stimulentele financ iare legale potrivite situației sociale.
4. Descrierea intervenției:
Victima se prezintă de 2 ori pe săptămână la primărie pentru consiliere după un
program prealabil stabilit de comun acord, timp de 6 luni.
Procesul de consiliere socială este acordat de către asistentul social al primăriei și
are ca scop informarea victimei asupra drepturilor sale, asupra acțiunilor pe care le poate
întreprinde pentru bunăstarea personală și a copiilor săi.
Astfel, femeia este încurajată să vorbească despre sit uațiile trăite, prin ascultare
activă și empatie, să identifice nevoile pe care le are și să se gândească la posibile soluții.
51
În cadrul consilierii sociale, victimei i se prezintă un posibil plan de siguranță
asupra căruia trebuie să reflecteze și să -și dea acordul. De asemenea este informată și
ajutată să conștientizeze rolul important pe care îl are în educația copiilor.
I se asigură suportul pentru a iniția procesul de înscriere a copiilor în sistemul de
învățământ: completare de acte, îndemnul de a vorbi cu cadrele didactice.
I se prezintă avantajele de a rămâne la locul de muncă pe care îl deține chiar dacă
acesta prezintă dezavantajul că este departe de casă și necesită deplasări.
Pentru consiliere psihologică victima este îndrumată la asociația „P as Alternativ”
din Brașov.
Alte acțiuni:
– Copiii rămân în grija bunicului (pensionar), când mama și bunica (salariate) lipsesc;
– Asistentul social desemnat al primăriei va face o vizită săptămânală la domiciliu pentru
consilierea copiilor și alte observa ții care vor fi consemnate în rapoarte atașate la dosarul
cazului;
– Asistentul social va lua legătura cu autoritățile școlare pentru înlesnirea înscrierii în
sistemul de învățământ al copiilor;
– Asistentul social desemnat va ține legătura cu reprezentanț ii Direcției pentru Protecția
Copilului pentru a -i informa despre evoluția situației minorilor;
– Asistentul social desemnat va iniția discuții și consiliere dacă este cazul, cu întreaga
familie despre evoluția și stadiul de rezolvare a problemelor existen te, o dată pe lună timp
de 6 luni, apoi trimestrial.
5. Evaluarea intervenției :
În urma vizitelor la domiciliul actual s -a constat că întreaga familie se adaptează
bine la noul stil de viață și la noile responsabilități: bunicul are grijă de nepoți atunci când
mama este la servici, în mod corespunzător.
K.E. își păstrează serviciul și nu întâmpină probleme de comunicare sau de
rezolvare a sarcinilor de muncă.
Dosarele de înscriere a copiilor la grădiniță sunt întocmite și așteaptă să fie
aprobate.
K.E. urme ază planul de intervenție întocmit de psihologii din cadrul asociației
„Pas Alternativ” pentru depășirea traumei. La recomandarea specialiștilor din cadrul
52
DGASPC, copiii au beneficiat de consilierea unui psiholog specialist pe probleme
infantile.
Se fac î n continuare demersuri pentru obținerea unei locuințe sociale.
4.3. Intervenția socială pentru cazul 2
Victima (42) de ani aflată într -o relație de căsătorie de 17 ani, în urma căreia a rezultat
un minor (14 ani), solicită emiterea unui ordin de protecție și depune plângere împotriva
soțului pentru acte repetate de violență împotriva ei și a copilului, pentru intimidări și
amenințări care au condus la instalarea sentimentului de nesiguranță și afectează viața
mamei și copilului. Victima prezintă acte doved itoare (certificate medico -legal) pentru
agresiunile suferite și intenționează să divorțeze. Agresorul pe baza ordinului de
protecție, locuiește la altă adresă decât cea de domiciliu.
Intervenția social ă
1. Argumentarea necesității intervenției
– atât femeia cât și copilul au nevoie să se simtă în siguranță;
– să iasă din izolare și să stabilească relații sociale în comunitate;
– să fie ajutate să treacă peste trauma suferită;
– reducerea riscului de abandon școlar în cazul copilului.
2. Scopul intervenției: prevenirea revictimizării și asigurarea protecției femeii și
copilului.
3. Obiective ale intervenției:
3.1. Obiective pe termen lung
– consiliere psihologică pentru contracararea efect elor negative ale traumei;
– prevenirea situației de revictimizare;
– prevenirea abandonului școlar în cazul copilului;
– stabilirea unui climat familial și social de încredere și siguranță.
3.2. Obiective pe termen scurt:
– monitorizarea desfășurării proc esului de divorț;
– monitorizarea respectării prevederilor ordinului de protecție de către agresor;
– colaborarea cu organele de poliție pentru asigurarea siguranței familiei;
– evaluarea rezultatelor consilierii individuale;
53
– colaborarea cu școala în caz ul minorei corijente la două materii.
4. Descrierea intervenției:
Femeia se va prezenta la primărie pentru ședințele de consiliere socială de două
ori pe săptămână, timp de trei luni, apoi se va face reevaluarea cazului.
Procesul de consiliere socială este asigurat de asistentul social al primărie și
constă în următoarele acțiuni:
– implicarea victimei în realizarea unui plan de siguranță ce va viza următoarele
aspecte: schimbarea încuietorii de la ușă; schimbarea numărului de telefon mobil a
victimei și co pilului; informarea unor persoane apropiate (rude, vecini, prieteni) despre
situație și pericolul existent și acordarea permisiunii acestora să intervină în caz de
urgență; copilul să beneficieze de supraveghere continuă atât pe stradă, cât și la școală.
– informarea victimei despre drepturile sale și despre instituțiile la care poate
apela;
– Îndrumarea victimei spre asociația „Pas Alternativ” pentru a beneficia de
servicii de consiliere psihologică;
Alte acțiuni ale asistentului social:
– asistentul social informează școala la care este înscris copilul și recomandă
integrarea acestuia într -un proces de consiliere școlară;
– oferă ajutor pentru întocmirea dosarului pentru divorț;
– informează și consiliază agresorul asupra consecințelor faptelor de amenințare și
intimidare și nerespectarea ordinului de protecție;
– vizite la domiciliul familiei;
5. Evaluarea intervenției :
Victima a respectat planul de siguranță, a făcut modificările în locuin ță și-a
schimbat numărul de telefon și a divorțat după 6 săptămâni de la întocmirea planului de
intervenție. Participă în continuare la ședințele de consiliere socială și psihologică pentru
a învinge teamă că poate fi urmărită.
Agresorul după divorț, a răm as să locuiască la altă adresă decât cea de domiciliul,
are dreptul legal să -și vadă copilul rămas sub tutela mamei și are obligația de a -i plăti
pensie alimentară. Respectă prevederile ordinului de protecție, dar, mai utilizează
54
amenințări sporadice la ad resa victimei în scopul intimidării acesteia, prin intermediul
altor persoane.
Copilul nu a reușit să recupereze materia școlară și va repeta clasa terminală, este
hotărât să nu abandoneze școala și participă la ședințele de consiliere psihologică inițiate
de mamă la un cabinet privat.
Monitorizarea cazului va continuă prin consiliere socială, vizite la domiciliu și
alte acțiuni pe care evoluția situației le va impune.
4.4. Concluziile intervențiilor
Atingerea obiectivelor pe termen scurt propuse în planur ile de intervenție a fost
posibilă datorită stabilirii unei relații bune de colaborare între asistentul social și victime.
Femeile victime au fost motivate să -și schimbe viața de existența copiilor. De regulă,
atunci când copiii sunt în pericol, femeile re acționează prompt împotriva violenței
domestice, fapt atestat și de literatura de specialitate consultată pentru prezentarea acestei
lucrări.
Obiectivele pe termen lung propuse în planurile de intervenție, sunt realizabile dar
depind de mai mulți factori s ituaționali și economici. De exemplu, alocarea unei locuințe
sociale (cazul 1), presupune parcurgerea multor etape birocratice si nu numai, iar
intervenția asistentului social în acest proces se limitează la informarea necesității
acordării locuinței socia le, informare adresată organelor administrative și ajutor pentru
întocmirea actelor necesare pentru beneficiari .
Concluzii finale
Societatea contemporană tinde spre o dezvoltare continuă în toate domeniile
existenței umane, această tendință prezintă avantaje incontestabile pe de o parte, iar pe de
altă parte, conduce spre apariția de noi amenințări asupra integrității, demnității și
sănătății individului și nuanțări ale fenomenelor negative deja existente.
Violența domestică și implicit viole nța împotriva femeilor este un flagel mondial
în continuă perpetuare și schimbare, nuanțându -se odată cu dezvoltarea și pătrunderea
tehnologiei (violența cibernetică), în toate ariile vieții cotidiene.
55
Prevenirea și combaterea violenței domestice, este un obiectiv pe care și l -au
propus toate statele europene, în strategiile și politicile sociale și educaționale comune.
Violența domestică, în ciuda tuturor eforturilor nu poate fi eradicată total. Important este
că fiecare persoană să cunoască și să înțeleag ă efectele devastatoare ale violenței
domestice asupra femeilor, copiilor, bătrânilor și să aibă o contribuție la prevenirea și
combaterea ei. Dacă nu mai rămânem pasivi și indiferenți la actele de violență domestică
pe care le vedem sau de care auzim, dac ă nu mai mergem pe gândirea de tip „li se
întâmplă numai altora” sau „nu mă bag în familia altora”, vom contribui fiecare, puțin
câte puțin la procesul de prevenire.
Intervențiile sociale în cazurile de violență domestică împotriva femeilor devin
eficiente dacă victimele reușesc să depășească obstacolele interne și externe care le obligă
să rămână în situația de violență. Așa cum reies și din cazurile studiate, dacă victima se
limitează doar la îndepărtarea unui singur episod de violență, solicitând ajutor poliției fără
a depune plângere împotriva agresorului, procesul de intervenție se oprește de multe ori
doar la acest ajutor minim.
De asemenea reușita intervenției depinde și de modul în care se realizează
colaborarea între victime și specialiștii din echi pa multidisciplinară de intervenție.
Cazurile prezentate, sunt un exemplu de reușită din acest punct de vedere. Victimele au
fost motivate pentru schimbare, victimele au fost dispuse pentru colaborare și au
respectat etapele planurilor de intervenție.
Dar sunt cazuri în care, din diferite motive, victimele renunță pe parcursul
procesului de intervenție, renunță și se întorc la agresori, expunându -se astfel altor
episoade de violență și solicitând din nou ajutor. Se creează astfel, un cerc vicios, în care
victimele rămân prinse uneori toată viața.
De aceea consider că, prevenirea și combaterea fenomenului de violență împotriva
femeilor trebuie să înceapă de la educație.
Implementarea în școli a programelor educaționale care vizează explicarea
consecințelor violenței în familie asupra individului și societății este recomandarea pe
care o consider necesară în urma efectuării aceastei cercet ări.
56
Dacă fetele vor fi învățate să nu tolereze agresivitatea asupra lor încă din faze
incipiente, când vor deveni adulte vor avea curajul să vorbească, să ceară ajutorul, se vor
minimaliza astfel efectele celorlalți factori care favorizează apariția violenței în familie.
Educația este fundamentul dezvoltării individului pe principii și atitudini
sănătoase. Indivizii „sănăto și” vor crea și întreține o societate „sănătoasă” în care
primează respectul pentru demnitatea celui de lângă tine, respectul pentru opinia celuilalt
și respectul pentru dreptul celuilalt de „a fi”.
Violența domestică poate fi prevenită la scară largă, dac ă ne educăm și
autoeducăm permanent, dacă ne învățăm copiii de mici, ce trebuie și ce nu trebuie să
tolereze în societate.
57
Bibliografie
1. Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale(2014), Studiu privind
violenta împotriva femeilor în Europa, disponibil la adresa:
https://fra.europa.eu/en/sites/default/files/fra -2014 -vaw-survey -main -results apr14_en.pdf
2. American Psychiatric Association (2013 ), Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders: DSM -5.
3. Antal.I. (2015), „Perspective teoretice asupra violenței în relațiile de cuplu”, Dima G,
Beldianu I,(2015),Violența domestică: intervenția coordonată a echipei multidiscipliare.
Manual pentru speciali ști, Timișoara, Editura de Vest.
4. Asociația ANAIS (2017), Ghid practic pentru victimele violenței în familie.
5. Asociația Catharsis (2019), Fenomenul violenței: de la delimitări conceptuale, la
prevenire și intervenții eficiente,, București, Editura: C atharsis.
6. Asociația SUNIA GEEL (2013), Prevent and combat violence against children, young
people and women and to protect victims and groups at risk, disponibil la adresa:
https://www.exchangehouse.ie/userfiles/file/reports/Sunia%20Geel%201/SuniaGeel_outp
ut_WS4_4_1_7_HandbookForPreventingDomesticViolence_RO_ro.pdf .
7. Asociația „Pro Refugiu ”, ”Italian Coalition for Civil Liberties and Right”(2019),
Studiu: „Violența împotriva femeilor, constatări și strategii privind problema neraportării
cazurilor și aplicării ordinului de protecție” .
8. Bonea G.V. (2012), Violența în relația de cuplu: vic time și agresorii. Teorie și aplicații,
Bucuresti, Editura: Sigma.
10. Bonea G.V. (2013), Elemente introductive legislative românești privind agresorul
familial, București, Editura: Sigma.
11. Bonea G.V. (2016), Violența între partenerii cuplului heterosex ual: Teoria ciclicității
violenței. București, Editura: Sigma.
12. Consiliul Europei (2011), Convenția de la Istanbul privind combaterea și prevenirea
violenței împotriva femeii și a violenței domestice. Disponibil la adresa:
https://rm.coe.int/168046253e .
13. Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate , CNEPSS (2015),
Raport privind analiza de situație a violenței domestice, disponibil la adresa:
58
https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp -content/uploads/2016/01/Analiza -de-situatie -2015 –
7.pdf .
14. Centrul Naționa l de Evaluare și Promovare a Stă rii de S ănătate(2018), Ziua
internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor (Raport), disponibil la
adresa: https://insp.gov.ro/sites/cn epss/wp -content/uploads/2018/11/Analiza -de-situatie –
Violenta -2018.pdf .
15. Dima G., Beldianu I.F. (2015), Violența domestică : intervenția coordonată a echipei
multidisciplinare : manual pentru specialiști,Timișoara, Editura de Vest.
16. Garthwait C. (2012), Dictionary of Social Work.The University of Montana.School of
social work.
17. Grünberg L.(2018), Barometru de gen România 2018, București, Editura: Hecate.
18. Hogaș D. (2010), Patriarhatul subordonarea femeii și violența domestică, Iași,
Editura:Lumen.
17. Institutul European pentru Egalitatea de Gen(2017), Studiu: „Violența cibernetică
împotriva femeilor și a fetelor” (Cyber Violence against Women and Girls):
http://eige.europa.eu/rdc/eige -publications/cyber -violence -against -women -and-girls.
18. Liiceanu A, Saucan D, Micle M.I. (2004), Violența domestică și criminalitatea
feminină, București, Institutul Național de Criminologie.
19. Muntean A (2003) „Violenț a în familie și maltratarea copilului” Neamțu G. (2003),
Tratat de Asistență Socială, Iași, Editura: Polirom.
20. Neaamțu G. (2016), Enciclopedia Asistenței Sociale, Iași, Editura: Polirom.
21. Rețeaua VIF (2017), Studiu exploratoriu cu privire la i mplementarea ordinului de
protecție și a prevederilor referitoare la violența în familie din Codul penal al României în
perioada 2012 – 2016. Disponibil la adresa:
http://violentaimpotrivafemeilor.ro/wp -content/uploads/2017/07/Retea -VIF-studiu -2017 –
final-4.10.17.pdf
23. Șleahtițchin M. (2016), Tratat de analiză structurală a reprezentărilor sociale,
Chișinău, Editura: Știința.
24. Turliuc M., Karner -Huțuleac, A., Dănilă, O.(2009). Violența în familie. Teorii,
particularități și intervenții specifice, Iași, Editura: Universității „Al. I. Cuza” Iași.
59
25. VICANTIS (2019), Studiu: „Îmbunătățirea serviciilor de sprijin din perspectiva
victimel or„: Raport național de cercetare – România.
Legislație:
27. Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată
în M onitorul Oficial nr. 205 din 24 martie 2014, modificată prin Legea nr. 174/2018
publicată în M onitorul Oficial nr. 618 din 18 iulie 2018, ambele disponibile pe
www.just.ro.
28. LegeaAsistenței Sociale nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 905 din
decembrie 2011 , disponibilă la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta -sociala –
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf
29. Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 (**republicată**)privind egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbați, publicat în Moni torul Oficial nr. 326 din 5 iunie 2013,
disponibilă la adresa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/35778.
30. Ministerul Muncii și Justiției Sociale – Ordin n r. 146/2578/2018 din 11 decembrie
2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de către
polițiști, disponibil la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/O146 -2578 -2018.pdf
60
Anexe :
Anexa nr 1
Ghid de interviu pentru cazurile de violență în familie
I. Identificarea persoanei solicitante (nume, prenume, data nașterii, adresa de
domiciliu, stare de sănătate, educație, profesie, stare civilă etc).
1. Cine sunteți?/ Cum vă numiți?/ Care este numele dvs?
2. Data nașterii?/ Când v -ați născut?
3. Unde locuiți acum?
4. Cu ce vă ocupați?/ Ce profesie aveți?/ Ce lucrați în prezent? / Unde lucrați în prezent?
5. Ultima școală terminată?/ Ce studii aveți?
6. Acum sunteți bine?/ Aveți medic de fami lie?/ Cum se numește medicul dvs de familie?
7. Sunteți căsătorită?
II. Identificarea altor persoane cu care solicitantanta locuiește (membri de familie/
a altor persoane care coabitează cu victim – soț, copii, părinți, socri etc).
8. Cum se numește soțul dvs?
9. Câți ani are soțul dvs?
10. Cu ce se ocupă acum?/ Ce profesie are soțul dvs?
11. Mai locuiți cu alte persoane la adresa de domiciliu?
Dacă solicitanta numește alte persoane, se vor completa datele personale ale acestora și
calitatea p e care o au pentru solicitantă (copii, unchi, mătuși, părinți, socrii).
III. Date rel evante despre situație/ problemă
12. Spune ți-mi, vă rog, ce s -a întâmplat?
13. De ce vă aflați aici și cu ce vă putem ajuta?
În acestă secțiune se vor adapta întrebările în funcție de relatările solicitantei. Unde s -a
întâmplat?/ Ce făceați atunci?/ Cine mai era prezent?/ Ce ați făcut în timpul și după acel
eveniment?/ Ați anunțat pe cineva?(Poliția)/ Ați fugit? / Unde ați fugit? ș.a.
Dacă relatează loviri, trântiri, târâr i etc.. Aveți semne? / Unde aveți semne/ zgârieturi/
tăieri/ contuzii ? (dacă aceastea nu sunt vizibile)/ Aveți un certificat medical?
Cine l -a emis?/ Când?
61
Se urmărește și starea emoțională a persoanei care relatează faptele. Dacă nu mai poate
vorbi, se ia pauză, se liniștește/ se încurajează persoana înaintea altor întrebări.
IV. Istoricul social al familiei (locuire, cerc de prieteni, antecedente ale problemei).
14. Ne-ati spus ca locuiți la adresă x, vă simțiți bine acolo?
15. De când locuiți acolo?
Dacă s -a mutat recent, de unde s -a mutat? Care a fost motivul mutării? Care este situația
copiilor după mutare (atunci când ei există).
16. Casa este proprietate personală?
17. Cu vecinii vă înțelegeți?/Vă vizitați? / Primiți ș i solicitați ajutor de la ei?
18. Când au fost problem, vecinii au intervenit? / Sau alte persoane?
19. Cum v -au ajutat?
20. Problemele cu soțul sunt de multă vreme?
21. Care este motivul de la care vă certați?
V. Date de analiză pentru intervenție (descoperirea de intenții, sentimente, stări,
direcții de acțiune, cine poate ajuta victima, ce nevoi are etc).
22. Ce intenționați să faceți acum?
23. Aveți unde să mergeți? (dacă își exprimă intenția de a pleca de lângă agresor).
În această secțiune întrebările se adaptează în fun cție de intenția victimei și de
sentimentele/ stările emoționale.
62
Anexa nr 2.
Model de anchetă socială utilizată în cadrul Serviciului Public de Asist ență Socială
PRIMĂRIA COMUNEI …………….
Compartimentul de Asistență Socială
Nr……./……………
ANCHETĂ SOCIALĂ
Efectuată la data de………….
Întocmită la domiciliul faptic al locuin ței numiților………………… …….. ,
din com. Feldioara, str. …………… nr. ……, ap. ……, județulBrașov.
I. Motivul efectuarii referatului de ancheta socială :
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
II. Date de identificare a victimei:
Nume și prenume :
Data nașterii :
CNP:
Naționalitate :
Etnie :
Religie:
Domiciliul:
Ocupatia actuală:
Stare de sănătate :
III. Date de identificare a agresorului:
Nume și prenume :
Data nașterii :
CNP:
Naționalitate :
Etnie :
Religie:
Domiciliul:
Ocupatia actuală:
Stare de sănătate :
63
IV. Date de identificare a minorului din familie:
Nume și prenume :
Data nașterii :
CNP:
Naționalitate :
Etnie :
Religie:
Domiciliul:
Ocupatia actuală:
Stare de sănătate :
V. Date de identificare a altor persoane din gospodăriei:
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………….
VI. Istoricul social al familiei:
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
Locuința și situația materială
……………………………………………………………………………………………
…………………… ………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
Venituri:
Nr. crt. NumesiPrenume Sursa Cuantum/ luna
Contextul socio -familial:
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
64 Rețeaua socială/ legătura cu comunitatea :
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
Starea sănătății :
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
VII. CONCLUZII ȘI PROPUNERI:
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………… ………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………..
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea: Asistență Socială ID 2017 -2020 LR [604004] (ID: 604004)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.