Vasile Marcu Petru M ărcu Ń Corina Matei Zoltan Pasztai Elisabeta Pasztai Vasile Pâncotan Petru Pe Ńan Valentin Serac Carmen Șerbescu Emilian Tarc ău… [603859]

1

KINETOTERAPIE/PHYSIOTHERAPY

Coordonatori:

Vasile Marcu
Mirela Dan

Autori:
Radu Bogdan
Angela Bucur
Mircea Chiriac
Doriana Ciobanu
Dana Cristea
Mirela Dan
Ianc Dorina
Isabela Lozinc ă
Vasile Marcu Petru M ărcu Ń
Corina Matei
Zoltan Pasztai
Elisabeta Pasztai
Vasile Pâncotan
Petru Pe Ńan
Valentin Serac
Carmen Șerbescu
Emilian Tarc ău

Contribu Ńie or ădean ă la realizarea proiectului 2004 Ro/04/b/P/PP 17 500 6 Centru
de preg ătire pentru oferirea unor servicii medicale, profil actice și de recuperare /
Training Center for Health Care, Prophylactic and R ehabilitation Services

EDITURA UNIVERSIT Ăł II DIN ORADEA, 2006

2

DESPRE AUTORI:

1. RADU BOGDAN – asistent univ. – medic. Domenii de co mpetent ă, anatomie, fiziopatologie,
semiologie, E-mail : [anonimizat]
2. ANGELA BUCUR – lector univ.doctorand – medic. Domen ii de competen Ńă : fiziologie
fiziologia efortului. E-mail : [anonimizat]
3. MIRCEA CHIRIAC – lector univ.doctorand. Domenii de competen Ńă : bazele kinetoterapiei,
tehnici și metode în kinetoterapie, obiective în kinetoterap ie, E-mail:
[anonimizat]
4. DORIANA CIOBANU – asistent univ.doctorand. Domenii de competen Ńă : electroterapie,
kinetoterapie în afec Ńini cardio-vasculare, kinetoterapia în afec Ńiuni obstretico-ginecologice,
kinetoprofilaxie E-mail : [anonimizat]
5. DANA CRISTEA – asistentent univ.doctorand. Domenii de competent ă: educa Ńie fizic ă și
sport, exerci Ńiul fizic, E-mail: [anonimizat]
6. MIRELA DAN – lector univ.dr. Doctor în știin Ńă din anul 2005, Domenii de competen Ńă :
terapie ocupa Ńional ă, activit ăŃi motrice adaptate, hidroterapie, termoterapie, E-m ail :
[anonimizat]
7. DORINA IANC – asistent univ. doctorand. Domenii de competen Ńă : biomecanic ă, tehnici și
metode în kinetoterapie, E-mail: [anonimizat]
8. IZABELA LOZINC Ă – conf univ.dr. Doctor în știin Ńă din 2004, Domenii de competent ă:
chirurgie, kinetoterapie în afectiunile aparatului respirator, metobolico-digestive și cardio-
vasculare, Psihologie, E-mail: [anonimizat]
9. VASILE MARCU – prof.univ.dr. Doctor în știin Ńă din 1981. Domenii de competen Ńă :
psihologia sportului, psihologie educa Ńional ă, kinetoterapie, pedagogie general ă,
psihopedagogie special ă, asisten Ńa persoanelor aflate în dificultate, E-mail:
[anonimizat]
10. PETRU M ĂRCU ł – lector univ. Doctorand: [anonimizat] Ńă : educa Ńie fizic ă și sport,
exerci Ńiul fizic, E-mail: [anonimizat]
11. CORINA MATEI – asistent univ.doctorand.Domenii de c ompeten Ńă : kinetoterapie în afec Ńiuni
neurologice, E-mail: [anonimizat]
12. ZOLTAN PASZTAI – lector univ.dr. Doctor în știin Ńă din 2006. Domenii de competen Ńă :
kinetoterapia în afec Ńiunile aparatului locomotor, activit ăŃi sportive, pediatrie metode în
kinetoterapie și hidroterapie, E-mail: [anonimizat]
13. ELISABETA PASZTAI – kinetoterapeut. Domenii de comp eten Ńă : metode în kinetoterapie, E-
mail: [anonimizat]
14. VASILE PÂNCOTAN – lector univ.doctorand. Domenii de competen Ńă : kinetoterapia în
afec Ńiuni reumatismale, obiective în kinetoterapie, E-ma il: [anonimizat]
15. PETRU PE łAN – lector univ.doctorand. Domenii de competen Ńă : educa Ńie fizic ă și sport,
exerci Ńiul fizic, E-mail: petanp1967@yahoo.com
16. VALENTIN SERAC – asistent univ.doctorand. Domenii d e competen Ńă : masaj, kinetoterapia
în afec Ńiunile geriatrice, E-mail: valentinserac@yahoo.com
17. CARMEN ȘERBESCU – lector univ.doctorand. Domenii de compete n Ńă : masaj,
kinetoprofilaxie, E-mail: carmen_serbescu@yahoo.com
18. EMILIAN TARC ĂU – asistent univ.doctorand. Domenii de competen Ńă : evaluare în
kinetoterapie, kinetoterapia în afec Ńiunile aparatului locomotor, E-mail: bobitaro@yahoo.com

3
CUPRINS
INTRODUCERE
1.BAZELE KINETOTERAPIEI
1.1.Bazele anatomice ale kinetoterapiei
1.1.1.Anatomia și biomecanica aparatului locomotor
1.1.2.Anatomia sistemului nervos central
1.1.3. Anatomia organelor interne
1.2.Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
1.2.1.Fiziologie general ă
1.2.2.Fiziologia efortului
1.3.No Ńiuni de kinetologie
1.3.1. No Ńiuni; terminologie
1.3.2. Bazele generale ale mi șcării
2.MIJLOACELE KINETOTERAPIEI
2.1.Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei
2.1.1. Exerci Ńiul fizic
2.1.2. Masajul
2.2.Mijloace ajut ătoare kinetoterapiei
2.2.1.Termoterapia
2.2.2. Electroterapia
2.2.3. Hidroterapia
2.2.4. Terapia ocupa Ńional ă
2.2.5. Activit ăŃi fizice adaptate
2.3.Mijloace asociate kinetoterapiei
2.3.1.Factorii naturali: apa, aerul ,soarele
2.3.2.Factorii igienici și alimenta Ńia
3.TEHNICI ȘI METODE ÎN KINETOTERAPIE
3.1. Tehnici kinetologice de baz ă
3.1.1 Tehnici akinetice
3.1.2 Tehnici kinetice
3.2. Stretchingul
3.3. Tehnici de transfer
3.4. Tehnici de facilitare neuroproprioceptiv ă (FNP)
3.4.1 Tehnici FNP generale
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilit ăŃii
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii controlate
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilit ăŃii
3.5. Metode în kinetoterapie
3.5.1. Metode de relaxare
3.5.1.1 Metoda Jacobson
3.5.1.2 Metoda Schultz
3.5.2. Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
3.5.2.2 Metoda Brünngstrom
3.5.2.3 Conceptul Vojta
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
3.5.2.5 Metoda Frenkel

4
3.5.3. Metode de facilitare neuro-proprioceptiv ă
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
3.5.3.2 Metoda Kabat
3.5.4. Metode de reeducare postural ă
3.5.4.1 Metoda Klapp
3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer
3.5.4.3 Metoda Schroth
3.5.5. Metode de recuperare a afec Ńiunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
3.5.5.2 Metoda McKenzie
4.OBIECTIVE ÎN KINETOTERAPIE
4.1.Finalit ăŃi ale programelor kinetice
4.2.Obiective generale în kinetoterapie
4.3.Opera Ńionalizarea obiectivelor din programele și activit ăŃile kinetice
5.EVALUARE ÎN KINETOTERAPIE
5.1.Evaluare – no Ńiuni generale
5.2.Câteva caracteristici ale evaluarii
5.3.Evaluarea – mijloc de baz ă în stabilirea diagnosticului func Ńional
6.APLICA łII ALE KINETOTERAPIEI
6.1. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE PEDIATRICE
6.1.1.Bazele generale ale mi șcării
6.1.2.Tulbur ări, disfunc Ńii în formarea, dezvoltarea și cre șterea copilului
6.1.3.Boli ereditare
6.1.4.Bolile reumatismale ale copilului
6.1.5.Afec Ńiuni respiratorii
6.1.6.Traumatologie infantil ă
6.2. KINETOTERAPIA ÎN CHIRURGIE
6.2.1. Chirurgie pulmonar ă
6.2.1.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.1.2. Interven Ńii chirurgicale
6.2.1.3. Deficite postoperatorii
6.2.1.4. Kinetoterapia
6.2.2. Chirurgie cardiac ă
6.2.2.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.2.2. Angioplastia coronarian ă transluminal ă percutan ă (PTCA)
6.2.2.3. Recuperarea kinetic ă post angioplastie
6.2.2.4. By-pass-ul și Pacemakerii
6.2.2.5. Recuperarea kinetic ă în interven Ńiile cardiace
6.2.3. Chirurgie abdominal ă
6.2.3.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.3.2. Interven Ńii chirurgicale
6.2.3.3. Recuperarea kinetic ă în chirurgia abdominal ă
6.2.3.4. Opera Ńia cezarien ă
6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup ă na ștere prin operaŃie cezarian ă
6.3.ASISTEN łA KINETIC Ă ÎN ORTO-TRAUMATOLOGIE
6.3.1.Recuperare în traumatologie – no Ńiuni generale;
6.3.2.Recuperarea afec Ńiunilor traumatice pe regiuni;
6.3.3.Traumatismele în activitatea sportiv ă și inciden Ńa lor pe ramuri de sport
6.4.KINETOTERAPIA ÎN BOLILE REUMATISMALE

5
6.4.1.Descrierea bolilor reumatismale dup ă criteriul regiunilor anatomice afectate,
organelor și sistemelor
6.4.1.1.Afec Ńiuni reumatismale ale membrului superior
6.4.1.2Afec Ńiuni reumatismale ale coloanei vertebrale
6.4.1.3Afec Ńiuni reumatismale ale membrului inferior
6.5. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE CARDIOVASCULARE
6.5.1. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă (CI)
6.5.2. Recuperarea în infarctul miocardic acut (IMA )
6.5.3. Kinetoterapia în angina pectoral ă stabil ă de efort
6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii
6.5.5. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă silen Ńioas ă
6.5.6. Kinetoterapia în insuficien Ńa cardiac ă
6.5.7. Kinetoterapia în hipertensiunea arterial ă (HTA)
6.5.8. Kinetoterapia în hipotensiunea arterial ă
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari
6.5.10. Kinetoterapia în arteriopatiile periferice
6.5.11. Kinetoterapia în afec Ńiunile venoase
6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac
6.6. KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA AFEC łIUNILOR RESPIRATORII
6.6.1. Kinetoterapia în disfunc Ńia ventilatorie obstructiv ă (DVO)
6.6.2. Kinetoterapia în disfunc Ńia ventilatorie mixt ă (DVM)
6.7.KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE NEUROLOGICE
6.7.1. Evaluarea neurologic ă
6.7.1.1. Inspec Ńia
6.7.1.2. Mi șcările involuntare (diskineziile)
6.7.1.3. Mi șcarea activ ă (motricitatea activ ă/voluntar ă)
6.7.1.4. Tonusul muscular
6.7.1.5. Reflexele
6.7.1.6. Coordonarea
6.7.1.7. Sensibilitatea
6.7.1.8. Tulbur ările trofice și vegetative
6.7.1.9. Tulbur ările de limbaj și comunicare
6.7.2. Kinetoterapia în sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC)
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP)
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal
6.7.2.4. Sindromul cerebelos
6.7.2.5. Scleroza în pl ăci
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM)
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC)
6.7.2.8. Polineuropatii și Poliradiculoneuropatii
6.7.2.9. Paralizia facial ă periferic ă
6.8. RECUPERAREA KINETIC Ă ÎN AFEC łIUNILE DIGESTIVE ȘI METOBOLICE
6.8.1. Kinetoterapia în afec Ńiuni digestive
6.8.1.1. Tulbur ări de degluti Ńie
6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al degluti Ńiei
6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al degluti Ńiei
6.8.1.4. Gastrita cronic ă
6.8.1.5. Kinetoterapia în gastrita simpl ă, atrofic ă, hipoacid ă și hiposecretorie

6
6.8.1.6. Kinetoterapia în ptoza și atonia gastric ă
6.8.1.7. Boala ulceroas ă
6.8.1.8. Dischineziile biliare
6.8.1.9. Dispepsia
6.8.1.10. Colonul iritabil
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominan Ńa dischineziilor intestinale
6.8.1.12. Constipa Ńia
6.8.1.13. Defeca Ńia
6.8.2. Kinetoterapia în afec Ńiuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat
6.8.2.2. Guta
6.8.2.3. Obezitatea
6.9.KINETOTERAPIA ÎN OBSTETRIC Ă-GINECOLOGIE
6.9.1. Kinetoterapia dup ă o na ștere normal ă cu epiziotomie
6.9.2. Kinetoterapia l ăuzei cu simfizioloz ă
6.9.3. Kinetoterapia l ăuzei dup ă opera Ńie cezarian ă
6.9.4. Incontinen Ńa urinar ă de efort
6.9.5. Kinetoterapia în sarcina extrauterin ă postoperator
6.9.6. Recuperarea kinetic ă dup ă interven Ńii chirurgicale în afec Ńiuni ginecologice
6.10.KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNI GERIATRICE
6.10.1. Problematica general ă a îmb ătrânirii
6.10.1.1.Teoriile îmb ătrânirii;
6.10.1.2.Criterii ale îmb ătrânirii
6.10.1.3.Îmb ătrânirea aparatului respirator
6.10.1.4.Îmb ătrânirea aparatului locomotor
6.10.1.5.Îmb ătrânirea sistemului nervos
6.10.1.6.Îmb ătrânirea aparatului cardiovascular
6.10.1.7.Clasificarea persoanelor în vârst ă în func Ńie de nivelul condi Ńiei fizice
6.10.2.Probleme ale asisten Ńei kinetice la vârstnici
6.10.2.1.Evaluarea capacit ăŃii de efort
6.10.2.2.Modalit ăŃi de antrenament la vârstnici
6.11. KINETOPROFILAXIE
6.11.1.Kinetoprofilaxia femeii
6.11.2.Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
6.11.3.Incontinen Ńa urinar ă de efort
6.11.4.Prevenirea osteoporozei
6.11.5.Kinetoprofilaxia vârstnicului

7
INTRODUCERE

Programul Leonardo da Vinci, ini Ńiat și lansat de Uniunea European ă în 1994, este un program de
cooperare transna Ńional ă în domeniul form ării profesionale a for Ńei de munc ă, pentru îmbun ătăŃirea
calit ăŃii sistemelor de formare profesional ă și implementarea unor politici armonizate în statele membre,
în contextul realiz ării EUROPAS. Ca partener, România particip ă la Proiectul Leonardo da Vinci
începând cu 1 septembrie 1997, având ca responsabil na Ńional Ministerul Educa Ńiei și Cercet ării prin
Agen Ńia Na Ńional ă pentru Programe Comunitare în Domeniul Educa Ńiei și Form ării Profesionale.
Proiectul RO/04/B/P/PP 17 5006, “Centru de preg ătire pentru oferirea unor servicii medicale,
profilactice și de recuperare”, având ca promotor Universitatea d in Craiova (Facultatea de Educa Ńie Fizic ă
și Sport – persoana de contact fiind Avramescu Taina , conferen Ńiar univ.dr., taina_mistico@yahoo.com ),
iar ca parteneri Prefectura jude Ńului Dolj (România), Funda Ńia Universitar ă pentru Kinetoterapie din
Oradea (România; Dan Mirela – lector univ. dr. – kineto2004@yahoo.com ), Universitatea din Oradea
(Facultatea de Educa Ńie Fizic ă și Sport, Marcu Vasile – profesor univ. dr. vmarcu@uoradea.ro ),
Universitatea Profesional ă West Vlaanderen (Belgia), Entente UK, Oficiul de c onsultan Ńă pentru integrare
în Uniunea European ă (Italia), Universitatea Tehnic ă din Creta (Grecia).
Programul î și propune cre șterea calit ăŃii, a caracterului novator și implementarea dimensiunii
europene în sistemele și practicile de formare profesional ă a kinetoterapeu Ńilor prin realizarea în comun a
urm ătoarelor obiective:
– oferirea unui centru bine echipat în cadrul c ăruia asisten Ńii, studen Ńii și tinerii absolven Ńi de
kinetoterapie, î și pot dezvolta abilit ăŃi practice pentru procesul de recuperare, prin apli carea unor
proceduri și standarde specifice, lucrând direct cu bolnavul s ub supravegherea și îndrumarea cadrelor
medicale. Acesta va oferi noi forme de înv ăŃare și dezvoltare a abilit ăŃilor de baz ă necesare în procesul
educa Ńional și voca Ńional în kinetoterapie (îmbun ătăŃirea calit ăŃii procesului de preg ătire). Prin
posibilitatea oferit ă tinerilor absolven Ńi de a lucra și câ știga experien Ńă în acest centru num ărul
kinetoterapeu Ńilor va cre ște, permi Ńând și în România atingerea standardelor europene în dom eniile
profilaxiei și recuper ării (îmbun ătăŃirea aspectelor cantitative ale procesului de preg ătire);
– accesul și utilizarea noilor cuno știn Ńe, echipamente și tehnologii ce vor asigura o folosire optim ă
a componentelor în scopul dezvolt ării și adapt ării celor mai eficiente proceduri în prevenirea și
recuperarea unor patologii variate, oferind c ăi noi în realizarea preg ătirii specifice;
– oferirea unui centru specializat unde persoanele cu nevoi speciale din regiunea Olteniei vor putea
fi tratate și recuperate gratuit, oferind astfel protec Ńia social ă;
– cre șterea posibilit ăŃilor de angajare a beneficiarilor prin cre șterea experien Ńei și a gradului de
preg ătire al acestora;
– implementarea unor strategii de înv ăŃare pentru toat ă durata vie Ńii prin elaborarea unei curriculae
adaptat ă la standarde europene și crearea unui centru virtual;
– crearea de material didactic (manuale, CD-uri) cu informa Ńii specifice care s ă contribuie la
continuarea preg ătirii voca Ńionale și dup ă terminarea proiectului și la diseminarea acestuia;
– oferirea posibilit ăŃii de a afla mai multe despre sta Ńiunile balneo-climaterice pentru partenerii
str ăini, inten Ńia noastr ă fiind aceea de a extinde procesul de înv ăŃă mânt prin organizarea de stagii practice
în sta Ńiunile vecine (Herculane, Govora, C ălim ăne ști).
Consider ăm c ă manualul nostru poate constitui un prilej de discu Ńii și dezbateri, poate oferi o baz ă
interesant ă privind îndeplinirea finalit ăŃilor proiectului. Suntem recunosc ători tuturor partenerilor pentru
viitoarele sugestii și-i invit ăm pe to Ńi s ă participe la completarea prezentului volum, astfel încât în final s ă
putem oferi un veritabil manual de kinetoterapie, c onform standardelor europene.

8
1. BAZELE KINETOTERAPIEI

Obiective:
Studiind acest capitol un kinetoterapeut trebuie:
• să cunoasc ă structura și func Ńiile aparatelor și sistemelor organismului uman;
• să în Ńeleag ă rela Ńiile morfo-func Ńionale și mecanismele care genereaz ă și sus Ńin capacitatea de
mi șcare ca factor de rela Ńionare cu mediul;
• să fie în m ăsur ă s ă formuleze o explica Ńie și o descriere coerent ă, știin Ńific ă și în detaliu a
oric ărui act motric.
Con Ńinut:
1.1. Bazele anatomice și biomecanice ale kinetoterapiei
1.1.1.Anatomia aparatului locomotor
1.1.2. Biomecanica aparatului locomotor
1.1.3. Anatomia sistemului nervos central
1.1.4. Anatomia organ elor interne
1.2. Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
1.2.1.Fiziologia general ă
1.2.2.Fiziologia efortului
1.3. No Ńiuni de kinetologie
1.3.1. No Ńiuni. Terminologie
1.3.2. Bazele generale ale mi șcării
Cuvinte cheie: anatomie, fiziologie, biomecanic ă, kinetologie.

1.1. Bazele anatomice și biomecanice ale kinetoterapiei
1.1.1. Anatomia aparatului locomotor
Referitor la ac Ńiunile unui singur mu șchi se vizeaz ă:
– ac Ńiunea sa principal ă și ac Ńiunile secundare;
– dac ă e uni-, bi- sau pluriarticular cu posibilitatea de a fi într-una din articula Ńii mu șchi motori
principali, iar în alte articula Ńii mu șchi motori secundari;
– ac Ńiunea dinamic ă a mu șchiului cu posibilitatea invers ării punctului fix (se specific ă contrac Ńia
dinamic ă cu punct fix pe unul din oasele articulare și ce anume ac Ńiune se realizeaz ă prin aceast ă
contrac Ńie);
– vizualizarea ac Ńiunii mu șchiului în lungul axului de mi șcare (Ex: dorim s ă stabilim dac ă mu șchiul
este flexor sau extensor; se prive ște articula Ńia/articula Ńiile respectiv ă în lungul axului transversal – din
lateral în acest caz; se stabile ște punctul fix și implicit segmentul liber; se scurteaz ă mu șchiul și se
stabile ște sensul de deplasare a segmentului liber).
Ca metode de abordare sintetico-analitice recomand ăm întocmirea schemei de ac Ńiune a
mu șchiului o dat ă în varianta descriptiv ă și apoi în varianta superschematic ă (segmente reprezentate prin
drepte, segmentul fix, axe articulare prin vectori, punctul fix și direc Ńia de scurtare). Pe baza schematiz ării
se ofer ă posibilitatea realiz ării pârghiei osteomusculare cu analiza elementelor acestei pârghii. Aceast ă
analiz ă va permite deducerea clar ă a motivelor pentru care un mu șchi este mai „bun” flexor, extensor,
abductor etc, într-o anumit ă articula Ńie decât un alt mu șchi cu aceea și ac Ńiune sau de ce un mu șchi este
motor principal și nu secundar precum și a particularit ăŃilor biofunc Ńionale ce diferen Ńiaz ă mu șchii motori
principali de cei secundari cu aceea și ac Ńiune; se permite astfel o ierarhizare chiar în cadr ul mu șchilor
motori principali sau secundari cu aceea și ac Ńiune.
Odat ă cu asimilarea ac Ńiunilor musculare apare evident ă no Ńiunea de mu șchi sau grupe musculare
agoniste sau antagoniste, dar se subliniaz ă aspectul conform c ăruia doi mu șchi antagoni ști pot ac Ńiona
sinergic în realizarea unei anumite ac Ńiuni, acest sinergism fiind dat de finalitatea ac Ńiunii pentru care cei

9
doi mu șchi antagoni ști ac Ńioneaz ă, fapt u șor eviden Ńiabil în cazul activit ăŃii statice. În cazul mu șchilor cu
inciden Ńe variabile fa Ńă de axele de mi șcare exist ă posibilitatea ca doi mu șchi s ă ac Ńioneze în acela și sens
într-un plan, dar s ă fie antagoni ști în ceea ce prive ște cuplurile de mi șcări executate într-un alt plan de
ace ști doi mu șchi (Ex: ambii mu șchi sunt flexori dar unul este adductor, iar altul abductor). Urmeaz ă apoi
ac Ńiunea static ă a mu șchiului ce se realizeaz ă prin contrac Ńia izometric ă a acestuia și importan Ńa acestei
ac Ńiuni: Ce se realizeaz ă? Ce stabilizeaz ă? Ce postur ă fixeaz ă? Când se întâmpl ă?
Finalitatea acestui tip de abordare, dup ă parcurgerea tuturor articula Ńiilor și a mu șchilor motori,
este de a se avea o imagine de ansamblu clar ă asupra posibilit ăŃilor de realizare a mi șcărilor în articula Ńii,
a mu șchilor motori principali și secundari, a posibilit ăŃii suplinirii ac Ńiunii mu șchilor efectori principali de
către mu șchii secundari, a rolului acestor mu șchi în dinamic ă, locomo Ńie, static ă și postur ă cu șansa
elabor ării prin modelele schematice ar ătate mai sus, a lan Ńurilor cinematice, a implic ării musculo-
articulare în realizarea pozi Ńiilor, mi șcărilor, exerci Ńiilor, etc.
Ca modalitate de asimilare recomand ăm studierea pe segmente (nu topografic ă): oasele ce
formeaz ă suprafe Ńele articulare, articula Ńiile dintre oase și mu șchii ce ac Ńioneaz ă în acea articula Ńie.
1.1.1.1. Osteologie – situarea osului, tipul s ău, orientarea lui, elemente descriptive insistându- se pe
suprafe Ńele articulare și pe elementele articulare ce servesc ca inser Ńie de origine sau termina Ńie pentru
mu șchi, raporturile vasculo-nervoase importante în tra umatisme.
1.1.1.2. Miologie – regiunea din care face parte mu șchiul, inser Ńia de origine, direc Ńia fibrelor
musculare fa Ńă de principalele axe de mi șcare, articula Ńia sau articula Ńiile peste care trece, inser Ńia
terminal ă, ac Ńiunile mu șchiului rezultate din direc Ńia sa fa Ńă de axe cu întocmirea schemei de ac Ńiune și
analiza pârghiei, inerva Ńia mu șchilor (nerv, plex, neuromer). Se specific ă raporturile cele mai importante.
Suger ăm abordarea dual ă: o dat ă cu regiunea din care face parte și apoi prin prisma ac Ńiunilor sale
(Ex: mu șchiul adductor mare ca mu șchi al regiunii mediale a coapsei apoi ca extensor principal, adductor
principal, flexor secundar, rotator etc).
Ac Ńiunea mu șchilor se interpreteaz ă nu numai ca mi șcare de rota Ńie în jurul axelor, fiind important
și momentul în care intervine contrac Ńia static ă sau dinamic ă cu punctul fix pe unul din oase (segmente) în
locomo Ńie, static ă, postur ă, precum și finalitatea acestei mi șcări (Ex: contrac Ńia dinamic ă a gluteului
mijlociu și mic cu punct fix pe femur realizeaz ă abduc Ńia pelvisului, adic ă înclinarea sa de partea
membrului de sprijin cu importan Ńă în mers și deducerea posibilit ăŃilor de suplinire a acestei mi șcări prin
ac Ńiunea altor mu șchi abductori ai coapsei: poate tensorul? poate fas ciculele superioare ale gluteului
mare?).
În abordarea regional ă a musculaturii un plus de în Ńelegere și gândire analitic ă aduce prezentarea
tabelar ă a mu șchilor incluzându-se în aceste tabele denumirea mus cular ă, regiunea din care fac parte,
originea, termina Ńia, ac Ńiunile mu șchilor și inerva Ńia.
1.1.1.3. Artrologie – cuprinde denumirea articula Ńiei și ce oase sunt articulate. Tipul articula Ńiei din
punct de vedere func Ńional (sinartroze, amfiartroze sau diartroze precum și dup ă Ńesutul de leg ătur ă în
cazul sinartrozelor).
Diartrozele – vor fi clasificate dup ă num ărul gradului de libertate și dup ă forma suprafe Ńei
articulare (trohlear ă, trohoid ă, condilian ă, șelar ă, sferoidal ă). Urmeaz ă descrierea suprafe Ńelor articulare, a
mijloacelor de unire, congruen Ńă și alunecare.
Subîmp ărŃirea func Ńional ă a unor articula Ńii unitare ca morfologie și localizare este un element
important pentru abordarea prin prisma mi șcărilor.
1.1.1.4. Angiologie și nervi – consider ăm util ă cunoa șterea arterelor și venelor ce nutresc mu șchii
și articula Ńiile, iar în ceea ce prive ște inerva Ńia este esen Ńial ă cunoa șterea organiz ării sistemului nervos
periferic: plexurile (cervical, brahial, lombar și sacral – sub aspectul modului de constituire), a ramurilor
colaterale și terminale cu teritoriu motor și senzitiv mergându-se retrograd de la un mu șchi la neuromerele
de origine a nervilor. Astfel se pot identifica și nivelul medular al posibilei leziuni și se pot explica
modific ările particulare din parezele periferice și eventualele variante de suplinire a mu șchilor paraliza Ńi
cunoscându-se mu șchii sinergici.

10
Util ă este cunoa șterea circula Ńiei limfatice cunoscându-se principalele grupe de g anglioni limfatici
și traiectul drenajului limfatic al membrelor, trunc hiului, regiunii cervicale și a capului.
1.1.2. Biomecanica aparatului locomotor
1.1.2.1. Principiile mecanicii newtoniene
Principiul iner Ńiei (Kepler): un corp î și men Ńine starea de repaus sau de mi șcare rectilinie uniform ă
atâta timp cât asupra lui nu ac Ńioneaz ă alte corpuri care s ă-i schimbe aceast ă stare.
Dificultatea de a mi șca un obiect depinde atât de masa obiectului, cât și de viteza pe care dorim s ă
o atingem. Produsul acestor doi parametri reprezint ă cantitatea de mi șcare sau impulsul (p). Formula
varia Ńiei impulsului este ∆p = m x ∆v, unde m = masa corpului, ∆v = varia Ńia vitezei, respectiv v final ă –
vini Ńial ă)
For Ńa este cauza modific ării st ării de repaus sau mi șcare a unui corp. Dup ă efectele induse, putem
vorbi despre for Ńe statice sau dinamice.
A doua lege a lui Newton sau principiul fundamental al dinamicii: dac ă o for Ńă (F) ac Ńioneaz ă
asupra unui corp, ea imprim ă acestuia o accelera Ńie (a), a c ărei m ărime este propor Ńional ă cu for Ńa, având
aceea și direc Ńie și acela și sens (F = m x a). Unitatea de m ăsur ă este Newtonul (N); un newton este egal cu
mărimea for Ńei care aplicat ă unui corp cu masa de 1 kg îi imprim ă acestuia o accelera Ńie de 1 m/s 2. În
kinetologie se folose ște și unitatea de m ăsur ă pentru for Ńă de kilogram for Ńă (1 kgf = 9,81 N).
For Ńa este egal ă cu varia Ńia impulsului raportat ă la intervalul de timp. Rezult ă deci c ă mi șcarea
corpului depinde nu numai de for Ńa aplicat ă asupra lui, ci și de durata de aplicare a acestei for Ńe. Impulsul
este m ărimea fizic ă ce arat ă efectul for Ńei aplicate în timp (p = F x t).
Principiul ac Ńiunii și reac Ńiunii: dac ă un corp ac Ńioneaz ă asupra altui corp cu o for Ńă , numit ă
ac Ńiune, cel de-al doilea corp ac Ńioneaz ă asupra primului cu o for Ńă egal ă în modul și opus ă ca sens, numit ă
reac Ńiune (Ex: dac ă facem o s ăritur ă am exercitat o for Ńă -ac Ńiune asupra solului-, iar acesta va r ăspunde cu
o reac Ńiune).
1.1.2.2. Caracteristicile unei for Ńe
For Ńa este un vector și are: m ărime, direc Ńie, sens, punct de aplica Ńie. O for Ńă este reprezentat ă
printr-o s ăgeat ă care indic ă direc Ńia și sensul ei de ac Ńiune și câteodat ă și m ărimea ei. Ca orice vectori,
for Ńele pot fi compuse sau descompuse. Dac ă dou ă sau mai multe for Ńe ac Ńioneaz ă simultan asupra unui
punct material, efectul lor asupra acelui punct est e acela și cu al unei for Ńe unice, numite rezultanta lor.
Descompunerea unei for Ńe se realizeaz ă invers compunerii sale. Este întotdeauna posibil s ă înlocuim o
for Ńă prin dou ă componente care produc acela și efect.
Asupra oric ărui sistem pot ac Ńiona for Ńe externe (din exteriorul sistemului) și for Ńe interne (din
interiorul sistemului).
/head2right For Ńele externe – sunt for Ńele ce ac Ńioneaz ă asupra unui sistem din exteriorul sistemului; cele de care se
Ńine cont în activitatea fizic ă sunt: gravita Ńia, reac Ńia solului, for Ńa de frecare, rezisten Ńa mediului, for Ńa
de iner Ńie.
/head2right For Ńe interne – sunt for Ńele ce ac Ńioneaz ă asupra unui sistem din interiorul s ău; cele de care se Ńine cont
în activitatea fizic ă sunt: for Ńa de contact articular, for Ńele tendoanelor și a ligamentelor, for Ńa
muscular ă, presiunea intraabdominal ă, for Ńa elastic ă.
1.1.2.3. Pârghii
În fizic ă, pârghia este o bar ă rigid ă, care se poate roti în jurul unui punct de sprijin (S) și asupra
căreia ac Ńioneaz ă: for Ńa care trebuie învins ă (for Ńă rezisten Ńă – R) și for Ńa cu ajutorul c ăreia este învins ă
for Ńa rezistent ă (for Ńa activ ă – F).
Mu șchii acŃioneaz ă ca for Ńe active în cadrul aparatului locomotor, producând mi șcările prin
deplasarea oaselor pe care se inser ă. Astfel, mu șchii și oasele alc ătuiesc în biomecanic ă lan Ńuri mobile,
care se comport ă ca sisteme complexe de pârghii.
Pârghiile osoase, biologice, sunt formate de dou ă oase vecine, articulate mobil și legate printr-un
mu șchi. La o pârghie, se disting trei elemente:

11
– punctul de sprijin (S) sau fulcrum-ul (F) reprezint ă axa biomecanic ă a mi șcării;
– for Ńa de rezisten Ńă (R) este dat ă de greutatea corpului sau a segmentului care se de plaseaz ă și la care se
poate ad ăuga greutatea sarcinii de mobilizat;
– for Ńa activ ă (F) este dat ă de mu șchiul care realizeaz ă mi șcarea.
Dreptele perpendiculare pe vectorii for Ńă și rezisten Ńă și care trec prin punctul de sprijin – fulcrum
(S) reprezint ă distan Ńele directe și se numesc
bra Ńe (ale for Ńelor respective). Din punct de vedere
mecanic, o pârghie este în echilibru când: F x a
= R x b , unde F = – for Ńa activ ă. a = bra Ńul for Ńei,
R = rezisten Ńa, b = bra Ńul rezisten Ńei.
Pârghiile au rolul de a transmite mi șcarea,
mărind eficien Ńa ei (adic ă amplificarea for Ńei,
vitezei sau deplas ării, eventual schimbarea
direc Ńiei mi șcării sau contrabalansarea ei).

Fig. 1. Elementele unei pârghii

Pârghiile de gradul I – pârghii de echilibru; F
și R sunt aplicate de o parte și de alta a axei de
rota Ńie și ac Ńioneaz ă în acela și sens. (Ex: capul în echilibru pe coloana vertebra l ă)
Pârghiile de gradul II – pârghii de for Ńă ; F și R sunt aplicate de aceea și parte a axei de rota Ńie; F
este aplicat ă la mai mare distan Ńă fa Ńă de axa de rota Ńie decât R; F și R ac Ńioneaz ă în sensuri opuse; în
general, toate mi șcările în care p ărŃile distale sunt fixate în exterior folosesc avanta jele pârghiilor de
gradul II: (Ex: ridicarea pe vârfuri din stând).
Pârghiile de gradul III – pârghii de vitez ă; F și R sunt aplicate de aceea și parte a axei de rota Ńie; F
este aplicat ă mai aproape fa Ńă de axa de rota Ńie decât R; F și R ac Ńioneaz ă în sensuri opuse (Ex: flexia
cotului).
1.1.2.4. Statica articular ă
Importante și esen Ńiale probleme de static ă sunt la nivelul coloanei vertebrale, genunchiului,
piciorului, iar în general la nivelul tuturor artic ula Ńiilor portante.
La nivelul coloanei vertebrale se doresc cunoscute: tipurile de Ńinut ă, echilibru intrinsec și
extrinsec, rolul componentelor musculare în func Ńia static ă dar și dinamic ă a coloanei vertebrale și
eviden Ńierea rolului discurilor intervertebrale și a ligamentelor anterioare și posterioare a coloanei
vertebrale. Se impune cunoa șterea axelor biomecanice de transmitere a for Ńelor, care pot diferi de axele
anatomice.
La nivelul genunchiului se ridic ă problemele legate de modul de reparti Ńie a greut ăŃii pe cele 2
glene tibiale, de presiunile și contrapresiunile exercitate asupra platoului tibi al și asupra condililor
femurali, interes prezentând și pârghiile formate la nivelul genunchiului și „închise” de ligamentele
colaterale.
Stabilitatea articula Ńiei talo-crurale trebuie în Ńeleas ă prin rolul diferit ce revin în realizarea acesteia ,
pe de o parte morfologiei structurilor osoase, iar pe de alt ă parte ligamentelor articulare. La nivelul
piciorului, statica poate fi aprofundat ă cunoscând modul de formare și structura bol Ńii plantare, stâlpii și
arcurile acesteia, modul în care arcurile sunt sus Ńinute, precum și modul de distribu Ńie a greut ăŃii la nivelul
piciorului, f ăcându-se apoi distinc Ńia din punct de vedere static și dinamic dintre antepicior și postpicior.
1.1.2.5. Biodinamica articular ă survine ca un corolar dup ă parcurgerea în ordine a capitolelor
osoase, articula Ńii, mu șchi și con Ńine: mi șcările posibile prin structura articula Ńiei, definirea axelor de
mi șcare pe unde trec ele și eventualele repere anatomice, definirea mi șcărilor la modul general și Ńinându-F
R a b F
Fulcrum

12
se cont de segmentele articulare ce se deplaseaz ă, amplitudinea mi șcării – condi Ńionat ă în principal de
forma suprafe Ńei articulare.
Analiza biomecanic ă a mersului
De și obi șnuit ă pentru om, aceast ă mi șcare este foarte complex ă, realizându-se cu un randament
maxim și cu un consum energetic minim.
Mersul, ca „bipedalism alternativ“, este o mi șcare ciclic ă, realizat ă prin ducerea succesiv ă a unui
picior înaintea celuilalt, fiecare dintre cele 2 me mbre inferioare având pe rând func Ńia de propulsor și de
suport (exist ă un sprijin permanent al corpului pe sol, fie prin intermediul unui picior – perioada sprijinului
unilateral – fie cu ambele picioare- perioada sprij inului bilateral). În timpul sprijinului unilateral , un picior
sus Ńine greutatea corpului și este numit picior de sprijin , iar cel ălalt se nume ște picior oscilant sau
pendulant . În mersul normal, pentru un membru, 60% din durat a unui ciclu de mers este reprezentat ă de
sprijin și 40% de balans.
Momentul în care piciorul oscilant se afl ă în dreptul celui de sprijin se nume ște momentul
verticalei și el împarte pasul în: pas posterior și pas anterior .
Unitatea func Ńional ă în mers este reprezentat ă de pasul dublu (ciclu de pa și) –totalitatea mi șcărilor
efectuate între dou ă sprijiniri succesive ale aceluia și picior; el este alc ătuit din 2 pa și simpli. Lungimea
pasului dublu se m ăsoar ă de la c ălcâiul primului pas la vârful celui de al doilea pa s, iar cea a pasului
simplu de la c ălcâiul piciorului de contact cu solul la vârful pic iorului de impulsie. Num ărul de pa și
executa Ńi pe unitatea de timp (minut) se nume ște caden Ńă (frecven Ńă ).
Kinematica mersului este în strâns ă corela Ńie cu consumul energetic; acesta determin ă apari Ńia
oboselii în mers, fiind în raport de propor Ńionalitate direct ă cu amplitudinea mi șcărilor centrului de
greutate pe vertical ă și pe orizontal ă.
Mi șcările determinante ale mersului sunt: rota Ńia pelvisului, înclinarea pelvisului, flexia
genunchiului, mi șcarea piciorului, deplasarea lateral ă a pelvisului. Desigur c ă în mers se produc și alte
mi șcări, ale trunchiului, capului, balansul bra Ńelor, dar acestea nu determin ă kinematica mersului, ci doar o
urmeaz ă.
În func Ńie de momentele de sprijin și balans se disting 4 faze ale mersului (în fiecare din ele
analizându-se situa Ńia unghiurilor articulare în care se afl ă ambele membre inferioare):
– Faza 1: faza de amortizare compus ă din contactul ini Ńial (atacul cu talonul) și înc ărcarea Ńine pân ă la
momentul verticalei.
– Faza 2: momentul verticalei piciorului de sprijin s au sprijinul median; dureaz ă foarte pu Ńin; centrul de
greutate are pozi Ńia cea mai înalt ă și se deplaseaz ă u șor spre piciorul de sprijin.
– Faza 3: desprinderea de pe sol a piciorului sau f aza de impulsie; dureaz ă pân ă la ridicarea piciorului de
pe sol; centrul de greutate este la nivelul cel mai coborât; spre sfâr șitul fazei, datorit ă impulsului dat de
piciorul de sprijin, corpul este împins spre înaint e și în sus, iar membrul de sprijin va deveni picior
oscilant.
– Faza 4: oscila Ńia sau balansarea; cunoscut ă și sub denumirea de al doilea sprijin unilateral est e
subîmp ărŃit ă în oscila Ńia ini Ńial ă (posterioar ă), oscila Ńia de mijloc și cea terminală (anterioar ă).
Kinetica mersului – studiaz ă for Ńele musculare care realizeaz ă mi șcările corpului necesare acestei
activit ăŃi.

1.1.3. Anatomia sistemului nervos central
1.1.3.1. M ăduva spin ării este gazda neuronilor motori periferici, efectorii motilit ăŃii reflexe
voluntare și automate; deci indiferent de nivelul de unde porn e ște impulsul motor (receptor, cortex motor
sau respectiv structuri extrapiramidale) aceasta î și g ăse ște finalitatea pe neuronul somatomotor în coarnele
anterioare, de unde prin r ădăcina anterioar ă a nervilor spinali determin ă contrac Ńii musculare de diferite
tipuri.

13
Măduva spin ării este cale de trecere pentru c ăile ascendente – la acest nivel excita Ńia senzitiv ă
putând fi integrat ă în arcul reflex sau transmis ă spre etapele superioare, precum și pentru c ăile
descendente sau subcorticale.
În contextul func Ńionalit ăŃii m ăduvei spin ării ca centru reflex – cu cele dou ă tipuri fundamentale de
arcuri și acte reflexe (mono și polisinaptice), se impune cunoa șterea: tipurilor de neuroni medulari
(somatomotori, senzitivi- simpatici și parasimpatici, visceromotori) și a nervilor spinali., situa Ńiilor în care
organismul folose ște aceste tipuri de reflexe, buclei gama, fascicule lor ascendente și descendente – al c ăror
traiect se va urm ări în etajele superioare.
1.1.3.2. Trunchiul cerebral se dore ște într-adev ăr privit ca o prelungire a m ăduvei spin ării nu
numai atât sub aspect morfologic cât și ca func Ńionalitate. El continu ă pe de o parte s ă dea trecere c ăilor
ascendente și descendente, iar pe de alt ă parte func Ńioneaz ă reflex (pe baza unor arcuri reflexe ce implic ă
nervii cranieni) ca centri de comand ă pentru efectori (mu șchi, glande, func Ńii metabolice) și ca centri de
integrare a aferen Ńelor senzitive (care la fel ca și în cazul m ăduvei pot fi încadrate în arcuri reflexe sau pot
fi transmise etajelor superioare).
La fel ca și în cazul neuronilor somatomotori medulari și neuronii din nucleii somatomotori a
trunchiului cerebral sunt unicii beneficiari ai imp ulsurilor motorii voluntare, automate sau reflexe ( în acest
ultim caz, datorit ă conexiunilor realizate în mare m ăsur ă prin fasciculul de asocia Ńie longitudinal
medial,.exist ă posibilitatea ca aferen Ńa s ă se realizeze prin fibrele senzitive ale unui anume nerv cranian,
iar eferen Ńa prin fibrele motorii ale altui nerv cranian).
Nucleii proprii ai trunchiului se raporteaz ă la semnifica Ńia lor func Ńional ă, dat ă în principal de
conexiunile lor, putând fi:
– deutoneuroni ai c ăii sensibilit ăŃii proprioceptive con știente (nucleii gracili și cuneat);
– cale de leg ătur ă cu cerebelul (nucleul cuneat accesor) sau cu cereb elul și m ăduva (complexul olivar)
realizându-se interconexiunea între sistemul extrap iramidal și cerebel, intervenind astfel în reglarea
tonusului mu șchilor de ac Ńiune și a celui postural;
– cale motorie secundar ă (nucleii pontini);
– sta Ńie de releu a c ăii acustice (corpul trapezoid);
– reglatori ai mi șcării voluntare și a tonusului muscular (substan Ńa neagr ă);
– reglatori ai mecanismelor de feed-back cerebelos (nucleul ro șu);
– realizatori ai reflexelor oculo- și cefalogire în leg ătur ă cu excita Ńiile vizuale și acustice și ai coordon ării
mi șcării sinergice oculare (lama tectal ă).
Apartenen Ńa unor nuclei proprii la c ăile extrapiramidale este evident ă, îns ă subliniem c ă ace ști
nuclei nu numai c ă constituie punctul de plecare a unor fascicule ext rapiramidale, ci sunt conecta Ńi cu
structurile superioare extrapiramidale și chiar corticale (vezi nucleii pontini și cele trei fascicole cortico-
pontine).
La nivelul trunchiului cerebral se impune aprofund area nucleilor echivalen Ńi somatomotori,
somitici și branhiali, somatosenzitivi visceromotori și viscerosenzitivi cu aferen Ńele și eferen Ńele lor,
cunoa ștere ce permite dup ă stabilirea originii reale și aparente, asimilarea nervilor cranieni cu origine la
nivelul trunchiului cerebral (III – XII).
Fasciculele senzitive ale trunchiului cerebral sun t fie continuare a celor medulare, fie cu origine î n
trunchi, constituind c ăi ale sensibilit ăŃiilor extero și proprioceptiv ă cu destina Ńie talamus și apoi scoar Ńă
cerebral ă prin lemiscul medial.
Fibrele descendente ale trunchiului cerebral au în principal origine cortical ă conducând motilitatea
voluntar ă, fasciculul piramidal (direct și încruci șat) și geniculat precum și motilitatea involuntar ă fiind
vorba de fibre ce se termin ă pe nucleii proprii de unde pleac ă apoi alte fibre spre cerebel și retrograd spre
scoar Ńa cerebral ă sau spre m ăduv ă și apoi mu șchi sau spre nucleii somatomotori și apoi mu șchi.
1.1.3.3. Cerebelul – studiul s ău implic ă cunoa șterea configura Ńiei externe, în Ńelegând prin aceasta
pun Ńile constitutive (vermis, emisferele cerebeloase, i ncizuri), fe Ńele cerebelului și mai ales pedunculii
cerebelo și – ce reprezint ă c ăile de leg ătur ă aferente și eferente cu regiunile învecinate.

14
Configura Ńia intern ă este important ă sub 2 aspecte: structura macroscopic ă a substran Ńei cenu șii
(respectiv cei 4 nuclei cenu șii) și albe, iar pe de alt ă parte structura microscopic ă a substan Ńei albe
(straturile molecular, ganglionar și granulos).
Complexitatea func Ńional ă a diferitelor forma Ńiuni cerebeloase se coreleaz ă direct cu conexiunile
acestora și cu apari Ńia lor pe scara filogenetic ă: arhicelebelul – locul unde ajung excita Ńiile din sistemul
vestibular; paleocerebelul – locul unde ajung excit a Ńiile din mezencefal și hipotalamus; neocerebelul –
legatura cu emisferele cerebrale și olivele bulbare.
1.1.3.4. Diencefalul – importan Ńa acestei regiuni rezid ă, la fel ca și în cazul altor regiuni ale
S.N.C.-ului, din conexiunile nucleilor talamici și hipotalamici cu regiunile asociate acestor regiun i,
realizate prin c ăi aferente și eferente.
1.1.3.5. Scoar Ńa cerebral ă implic ă cunoa șterea configura Ńiei externe ( șan Ńuri, fisuri, girusuri)
studiate pe fe Ńe, structura microscopic ă și mai ales câmpurile corticale, cu accente pe câmpu rile piramidale
și pe ariile extrapiramidale ale neopaliumului și pe zona sensibilit ăŃii din girul postcentral al lobului
parietal.
Importante sunt și cunoa șterea nucleilor cenu șii ai telencefalului, regiunea sublenticular ă și
subtalamic ă alb ă a telencefalului (sistemul comisural).
Vasculariza Ńia encefalului cuprinde: circula Ńia arterial ă, sistemul carotidian, sistemul membrano-
bazilar și poligonul Willis, distribu Ńia arterial ă la nivelul encefalului, arterele bulbului, pun Ńii și a
emisferelor cerebrale, circula Ńia venoas ă și sistemul capilar.
Un alt capitol de studiat este circula Ńia lichidului cefalorahidian și spa Ńiile sale anatomice (pânzele
și plexurile coroide și sistemul ventricular).
Căile de conducere din sistemul nervos cerebrospinal reprezint ă corolarul S.N.C., studiat ini Ńial pe
etape, dorindu-se o vedere de ansamblu de la recept ori la scoar Ńa senzitiv ă și de la cortexul motor la
efectorii musculari – pentru mobilitatea voluntar ă și automat ă.
1.1.4. Anatomia organelor interne
Se are în vedere o abordare pragmatic ă, sintetic ă și analitic ă, insistându-se asupra problemelor de
lobula Ńie și segmenta Ńie (a organelor gen pl ămâni, ficat), structurii și func Ńionalit ăŃii inimii (sensul
circula Ńiei intracardiace, sistem valvular, excitoconductor ) marii și micii circula Ńii, topografiei peretelui
abdominal și perineului, drenajului limfatic, inerva Ńiei și vasculariza Ńiei organelor. Scopul este de a privi
în ansamblu asupra splanhnologiei, punând accent pe func Ńionalitate, localizare și raporturi și nu atât pe
structura histologic ă a diferitelor organe, aparate și sisteme.

1.2. Bazele fiziologice ale kinetoterapiei
1.2.1. Fiziologia general ă
1.2.1.1. Aparatul cardio-vascular asigur ă transportul sângelui în organism. Din punct de ved ere al
sângelui intereseaz ă: elemente constitutive, propriet ăŃile fizice (culoare, temperatur ă, densitate,
vâscozitate, gust, miros), propriet ăŃile chimice (pH-ul, presiunea osmotic ă, presiunea coloidosmotic ă),
func Ńiile (nutritiv ă, excretorie, respiratorie, de termoreglare, imunit ar ă, men Ńinerea echilibrului acido-bazic
și men Ńinerea echilibrului osmotic). Se insist ă asupra aspectelor de:
/head2right Coagulare a sângelui – proces biochimic complex în cursul c ăruia sângele trece din starea lichid ă într-
o stare semisolid ă; are 4 faze și se produce doar în cazuri patologice.
/head2right Hemostaz ă – proces de oprire al sângerarii, atunci cand arbo rele vascular a fost lezat; în acest proces
particip ă pe lâng ă sânge, vasele sanguine și sistemul nervos.
/head2right Grupe sanguine – în func Ńie de prezen Ńa aglutininelor sau aglutinogenilor pe membrana hem atiei sau
în plasma sanguin ă se disting patru grupe (0, A, B și AB); importan Ńă deosebit ă în transfuziile de
sânge.
/head2right Factor Rh – spre deosebire de sistemul AB0 nu este prezent în p lasm ă în mod normal; persoanele care
au factorul Rh sunt Rh + (85%) iar cele care nu au, sunt Rh – (15%).
/head2right Circula Ńie a sângelui – asigurat ă prin activitatea inimii și sistemul circulator (artere, vene, capilare).

15
/head2right Ciclu cardiac – ansamblul fenomenelor mecanice care duc la expul zarea sângelui din cavit ăŃile
cardiace.
/head2right Zgomote cardiace – fenomene mecanice produse de deplasarea sângelui , mi șcarile pere Ńilor cardiaci și
ale valvulelor cardiace; pot fi auzite aplicând ure chea pe peretele toracic sau cu ajutorul stetoscopu lui.
/head2right Electrocardiogram ă – înregistrarea grafic ă a activit ăŃii electrice a inimii; este alcatuit ă din unde (P, Q,
R, S, T), segmente (PQ, ST, TP) și intervale.
/head2right Presiune sau tensiune arterial ă – presiunea cu care este expulzat sângele în arter a aorta și ramurile
sale;. m ăsurat ă prin înregistrarea diferen Ńei de presiune a sângelui din artera humeral ă și aerul introdus
în man șeta tensiometrului; ea depinde de debitul cardiac, for Ńa de contrac Ńie a miocardului,
elasticitatea peretelui arterial, rezisten Ńa periferic ă arterial ă; valorile normale ale presiunii arteriale
sistolice sunt cuprinse între 120-150 mm.Hg.) iar c ele ale presiunii arteriale diastolice cuprinse înt re
60-90 mm.Hg (variaz ă func Ńie de vârst ă, condi Ńii meteo, altitudine, pozi Ńie corporal ă, sex); cre șterea
constant ă a tensiunii peste valorile normale duce la suspici unea de hipertensiune arterial ă.
/head2right Puls arterial – expansiuni (vibra Ńii) ritmice ale pere Ńilor arterelor cauzate de coloana sanguin ă, urmare
a expulziei sângelui din inim ă; se consider ă normal un puls amplu, bine b ătut și ritmic, de 62-72
bătăi/min. la b ărbat și 68-78 b ătai/min. la femei.
/head2right Vase limfatice – situate în spa Ńiile libere ale sistemului lacunar (intersti Ńial) î și au originea în capilarele
limfatice; circula Ńia limfatic ă se desfa șoar ă într-un singur sens – de la periferie spre centru; ganglionii
limfatici sunt interpu și pe c ăile limfatice și au rolul de a opri invadarea organismului de corp uri
str ăine.
Activitatea inimii și a vaselor sanguine se gase ște sub influen Ńa SNC.
1.2.1.2. Respira Ńia – realizeaz ă schimburile gazoase dintre organism și mediul înconjur ător prin 3
procese fiziologice:
/head2right respira Ńia extern ă (pulmonar ă) alc ătuit ă la rândul ei din ventila Ńia pulmonar ă (prin care se realizeaz ă
inspira Ńia și expira Ńia) și schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmona re (pe baza diferen Ńei de
presiune a gazelor din capilarele sangvine și acinii pulmonari);
/head2right transportul gazelor prin sânge se face sub forma leg ăturilor labile cu hemoglobina: oxihemoglobina
(oxigen legat) și carbohemoglobina (dioxid de carbon legat)
/head2right respira Ńia intern ă sau tisular ă prin care Ńesuturile absorb din sânge cantitatea de O 2 necesar ă și
cedeaza surplusul de CO 2; cantitatea de O 2 absorbit ă, respectiv de CO 2 cedat ă, pe unitatea de timp
depind de fluxul sanguin prin Ńesutul respectiv și de diferen Ńa de presiune par Ńial ă a acestor gaze (din
sânge și Ńesuturi).
Reglarea respira Ńiei se realizeaz ă pe cale nervoas ă, reflex ă și umoral ă.
1.2.1.3. Termoreglarea – func Ńia fiziologic ă de p ăstrare constant ă a temperaturii corpului; se
realizeaz ă prin termogenez ă (producere de caldur ă) și termoliz ă (pierdere de caldur ă prin: conduc Ńie,
convec Ńie, radia Ńie și evaporare).
1.2.1.4. Digestia – realizat ă la nivelul tubului digestiv, const ă în descompunerea substan Ńelor
alimentare complexe în unele mai simple (care pot f i metabolizate de organism), prin ac Ńiunea mecanic ă și
chimic ă asupra alimentelor.
Digestia începe în cavitatea bucal ă, unde alimentele sunt sf ărâmate (triturate) și amestecate cu
saliva. Aici se formeaza bolul alimentar care este înghi Ńit (deglutiŃia – cu cele 3 faze: bucal ă, faringian ă și
esofagian ă) și ajunge în stomac.
La nivelul stomacului se secret ă sucul gastric care ac Ńioneaz ă asupra bolului alimentar pe care îl
descompune în substan Ńe u șor absorbabile. Prin activitatea mecanic ă asigurat ă de mu șchii netezi ai
peretelui stomacului, aceste substan Ńe sunt împinse în intestinul sub Ńire – organul prin care se face
absorb Ńia alimentelor în sânge. Resturile nedigerate trec în intestinul gros și apoi sunt eliminate prin actul
defeca Ńiei.
Glandele anexe ale tubului digestiv, ficatul și pancreasul, secreta bila, respectiv sucul pancrea tic,
ce con Ńin enzime și fermen Ńi care ajuta la digestie.

16
1.2.1.5. Metabolismul – asigur ă schimbul permanent de materie și energie între organism și
mediul înconjur ător. Are 2 laturi (care în organismul s ănătos sunt în echilibru):
/head2right descompunerea și degradarea substan Ńelor complexe pân ă la „pietrele de constitu Ńie”, simple
(dezasimila Ńie sau catabolism);
/head2right asimila Ńia/anabolismul, orientat spre sinteze complexe, car e duc la compu și macromoleculari proprii
organismului uman.
Metabolismul bazal reprezint ă cantitatea minima de energie necesar ă între Ńinerii func Ńiilor vitale,
valoarea lui fiind de aproximativ 40 Kcal/m 2/or ă (Ex.: b ărbat, cu o suprafa Ńă corporal ă medie, în 24 ore =
1600-1700 kcal). Metabolismul bazal sufer ă varia Ńii în func Ńie de vârst ă, în ălŃime, greutate, sex,
graviditate, activitate sportiv ă, condi Ńii de climat și presiune barometric ă.
Metabolismul energetic reprezint ă cheltuielile energetice propor Ńionale cu activitatea muscular ă.
1.2.1.6. Excre Ńia – func Ńia prin care se elimin ă din organism produsele de dezasimila Ńie,
substan Ńele în exces și cele str ăine organismului (medicamentele, etc.). Se realizea z ă cu ajutorul rinichilor
care sunt organele principale de epurare a organism ului și men Ńinere a homeostaziei mediului intern.
Unitatea morfologic ă și func Ńional ă a rinichiului este nefronul, alc ătuit din glomerulul renal (realizeaz ă
filtrarea) și tubul urinifer (unde au loc secre Ńia și reabsorb Ńia selectiv ă a apei, glucozei, clorurii de sodiu).
În urma acestor procese se formeaza urina care este depozitat ă în vezica urinar ă și eliminat ă din organism
prin procesul mic Ńiunii.
1.2.1.7. Glandele cu secre Ńie intern ă – secret ă în fluxul sanguin substan Ńe cu ac Ńiune specific ă
(hormoni) care accelereaz ă sau frâneaz ă ritmul activit ăŃii majorit ăŃii organelor corpului.
/head2right La nivelul hipofizei se secret ă:
• în adenohipofiz ă – hormonii de cre ștere (somatotrop), de stimulare a produc Ńiei de hormoni
corticosuprarenali (ACTH – adrenocorticotrop), de s timulare a secre Ńiei hormonului tireotrop
(TRH), de stimulare a secre Ńiei de hormoni gonadotropi;
• în lobul posterior (neurohipofiz ă) – ocitocina și vasopresina (adiuretina – ADH).
/head2right Glanda tiroid ă secret ă hormoni care intervin în stimularea proceselor met abolice din organism.
/head2right Glandele paratiroide secret ă parathormonul, cu rol în metabolismul calciului și al vitaminei D.
/head2right Glandele suprarenale secret ă:
• în corticosuprarenal ă: mineralocorticoizi (men Ńin echilibrul hidromineral), glicocorticoizi
(acŃioneaz ă asupra metabolismului glucidic), androgeni sau ste roizi (confer ă caracterele sexuale
secundare).
• în medulosuprarenal ă: adrenelina (epinefrina), noradrenalina (norepinef rina) și
izopropilnoradrenalina, toate ac Ńionând asupra mu șchilor netezi ai pere Ńilor vaselor (produc
constric Ńie), asupra inimii (cresc for Ńa, amplitudinea și frecven Ńa contrac Ńiilor), asupra pl ămânilor
(inhib ă musculatura bronhiilor și m ăresc diametrul c ăilor respiratorii), asupra glicemiei (o cresc),
asupra nivelul mu șchilor scheletici (prelungesc contrac Ńia), asupra centrilor vegetativi superiori
(m ăresc tonusul).
/head2right Pancreasul endocrin secret ă insulina (efect hipoglicemiant) și glucagonul (efect hiperglicemiant).
/head2right Timusul (glanda copil ăriei) are rol în imunitatea organismului.
Activitatea tuturor glandelor cu secre Ńie intern ă se afla sub controlul SNC, respectiv al
hipotalamusului.
1.2.1.8. Mu șchii – din punct de vedere al func Ńiei pot fi clasifica Ńi în 3 categorii:
/head2right scheletici sau stria Ńi (asigur ă configura Ńia extern ă a organismului, men Ńinerea posturii normale și
deplasarea lui);
/head2right netezi (asigur ă motricitatea organelor interne);
/head2right miocardul (mu șchiul inimii) este o form ă intermediar ă, asem ănătoare structural cu mu șchii scheletici
și func Ńional cu cei netezi.

17
Contractia muscular ă st ă la baza mi șcării și se realizeaz ă datorit ă prezen Ńei în structura fibrei
scheletice a proteinelor contractile – actina și miozina., iar în secundar – actomiozina și tropomiozina. Ionii
de calciu favorizeaz ă activitatea ATP (acid adenozintrifosforic), iar io nii de magneziu o inhib ă.
În urma aplic ării unui excitant cu valoare prag (liminal ă) mu șchiul va r ăspunde cu o contrac Ńie
unic ă numit ă secus ă muscular ă. Excitarea unui mu șchi scheletic cu doi sau mai mul Ńi stimuli supraliminali
poate avea efecte diferite, în func Ńie de intervalul de timp dintre stimuli, producându -se o contrac Ńie
tetanic ă incomplet ă sau complet ă.
Bioenergetica contrac Ńiei musculare cuprinde principalele transform ări metabolice care au loc în
timpul contrac Ńiei și duc la eliberarea de energie necesar ă tuturor celulelor.
Contrac Ńia muscular ă are 2 componente:
/head2right cre șterea tensiunii interne a fibrelor musculare (compo nent ă obligatorie) → contrac Ńie izometric ă;
/head2right scurtarea fibrei musculare → contrac Ńie izotonic ă.
În urma contrac Ńiilor izotonice sau izometrice efectuate sistematic , se dezvolt ă fibrele musculare
atât prin cre șterea lor în volum (hipertrofie), cât și prin influen Ńarea raportului dintre fibrele ro șii și cele
albe ( și implicit a caracteristicilor de contrac Ńie ale mu șchiului respectiv).
1.2.1.9. Sistemul nervos – are dou ă func Ńii fundamentale: reflex ă și de conducere.
Excita Ńia ap ărut ă la nivelul receptorilor se transform ă în influx nervos, care este apoi transmis ca
informa Ńie spre centrii nervo și, unde va fi prelucrat ă și analizat ă pentru a se reîntoarce la organele
efectoare sub form ă de comand ă. Conducerea influxului nervos se desfasoar ă dup ă anumite legi (legea
integrit ăŃii fiziologice a nervului, legea conducerii izolate , legea conducerii bilaterale, legea ac Ńiunii polare
a lui Pflüger). Parametrii excitabilit ăŃii sunt: tensiunea prag (intensitatea curentului m ăsurat în miliamperi
– reobaza), timpul necesar trecerii curentului prin Ńesut și brusche Ńea curentului excitant.
Fenomenele electrice ale activit ăŃii nervoase – activitatea nervilor este înso Ńit ă de modific ări ale
poten Ńialului electric de la suprafa Ńa extern ă și intern ă a membranei celulare. Astfel, în timpul repausului
exist ă o diferen Ńă de poten Ńial permanent ă denumit ă poten Ńial de repaus (PR). Prezen Ńa lui se explic ă prin
faptul c ă, la nivelul celulelor, membrana are o permeabilita te selectiv ă pentru diver și ioni, fiind chiar
impermeabil ă pentru unii dintre ei. În timpul activit ăŃii neuronului, suprafa Ńa care se g ăse ște în stare de
excita Ńie este electronegativ ă, fa Ńă de restul celulei aflate în repaus. În acest caz d iferen Ńa de poten Ńial între
cele dou ă suprafe Ńe se nume ște poten Ńial de actiune (PA).
Sinapsele (leg ăturile între neuroni), dup ă locul de contact, sunt: axosomatice (axon – corp c elular),
axodendritice (axon – dendrite), axoaxonale (axon – axon).
Reflexul este un r ăspuns involuntar și stereotip la un stimul particular.
Efectele complexe ale reflexelor polisinaptice pro duse de stimuli exteroceptivi au fost demonstrate
de Flüger și poart ă numele de «Legile reflexelor exteroceptive».
1) Legea unilateralit ăŃii reprezentat ă de flexia homolateral ă;
2) Legea iradierii reprezentate de: – extensia heterol ateral ă, flexia homolateral ă;
3) Legea iradierii longitudinale: reac Ńia în oglind ă a membrelor superioare la r ăspunsul celor inferioare
prin încruci șare;
4) Legea generaliz ării: contrac Ńia tuturor grupelor musculare.
Dup ă mai multe repeti Ńii ale reflexului apare fenomenul de oboseal ă datorat epuiz ării
neurotransmi Ńă torilor sinaptici. Ca urmare a acestei oboseli apar e fenomenul de rebound (revenire) – un al
doilea reflex determin ă un r ăspuns crescut al antagonistului.
1.2.2. Fiziologia efortului
Reprezint ă o parte a fiziologiei care se ocup ă cu modific ările care au loc la nivelul aparatelor și
sistemelor în timpul efortului și la distan Ńă .
1.2.2.1. Forma sportiv ă – stare fiziologic ă calitativ și cantitativ superioar ă caracterizat ă prin: nivel
ridicat al sanogenezei, stare de nutri Ńie corespunz ătoare, dezvoltare fizic ă și a capacit ăŃii de efort foarte
bun ă, capacitate de refacere natural ă foarte bun ă.
Forma sportiv ă include starea de start cu cele 3 forme ale ei:

18
– „gata de start” – stare pozitiv ă, în care sportivul este dornic de a începe competi Ńia, se simte preg ătit
fizic și psihic, are o dorin Ńă mare de victorie;
– „febra de start” – stare negativ ă, în care sportivul este agitat, pentru el competi Ńia a început deja, nu se
poate concentra;
– „apatia de start” – stare negativ ă, cu sportiv nep ăsător, obosit.
Forma sportiv ă se poate atinge de 2 maximum 3 ori pe an, cu condi Ńia efectu ării unui antrenament
știin Ńific condus și o refacere adecvat ă.
1.2.2.2. Antrenamentul la altitudine medie – (1800 – 2400 m) este benefic în special pentru
sporturile de anduran Ńă , în condi Ńiile în care durata antrenamentului este cuprins în tre 14-28 zile. În
condi Ńii de altitudine are loc sc ăderea presiunii atmosferice (hipobarism), sc ăderea presiunii par Ńiale a
oxigenului (hipoxie), intensificarea fenomenelor el ectrice și a curen Ńilor de aer, cre șterea cantit ăŃii ionilor
negativi și în special a cantit ăŃii de ozon din atmosfer ă, condi Ńii ce duc la urm ătoarele modific ări
adaptative: usc ăciunea mucoaselor, senza Ńia de urechi înfundate, tahicardie, cre șterea frecven Ńei
respiratorii, senza Ńia de oboseal ă. Aceste fenomene persist ă 7-10 zile dup ă care intervine adaptarea sau
aclimatizarea la noile condi Ńii prin cre șterea cantit ăŃii de hemoglobin ă și a num ărului de hematii din sânge
(rezultând îmbun ătăŃirea capacit ăŃii de efort aerobe).

1.3. No Ńiuni de kinetotolgie
1.3.1. No Ńiuni. Terminologie.
/head2right Recuperarea medical ă – activitate complex ă medical ă, educa Ńional ă și profesional ă prin care se
urm ăre ște restabilirea cât mai deplin ă a capacit ăŃilor func Ńionale reduse sau pierdute de c ătre o persoan ă,
în urma unor boli congenitale sau dobîndite ori a u nor traumatisme, precum și dezvoltarea nervoas ă
compensatorie și de adaptare, respectiv "o via Ńă activ ă cu independen Ńă economic ă și/sau social ă"
(Academia Român ă de Știin Ńe).
Dup ă OMS, coincide cu debutul bolii și cuprinde m ăsurile terapeutice, medicale, ortopedice, etc.
adecvate fazei bolii cât și procedeele menite s ă previn ă sau s ă limiteze sechelele.
În convalescen Ńă se urm ăre ște reabilitarea func Ńiei pierdute (par Ńial sau total) prin utilizarea
diverselor mijloace terapeutice.
În postconvalescen Ńă se urm ăre ște men Ńinerea rezultatelor (etapa de stabilizare complet ă a
leziunilor, bolii) și lichidarea deficien Ńelor func Ńionale restante.
/head2right Recuperarea profesional ă (voca Ńional ă) – etap ă a recuper ării axat ă pe problema orient ării
profesionale; se realizeaz ă prin efectuarea bilan Ńurilor:
a) de aptitudini ale bolnavului (examen psiho-tehni c)
• tr ăsătura personalit ăŃii bolnavului;
• aptitudini fiziologice (test de efort și rezisten Ńă );
• abilitate gestual ă.
b) de lucru, ce aduce date referitoare la locul de mun c ă (pozi Ńii, solicit ări de mi șcare, surmenare,
etc.); de aici se desprind concluziile: dac ă se întoarce sau nu la locul de munc ă (trebuie f ăcute
adapt ări?, schimb ă definitiv sau temporar, recomand ări pentru alte meserii).
/head2right Recuperarea social ă – etapa recuper ării axat ă pe rezolvarea problemelor vie Ńii cotidiene (toalet ă,
alimenta Ńie, deplasare, etc.); se utilizeaz ă în acest scop orteze, proteze, dispozitive corecti ve, etc.
Termenul “Kinetologie” – introdus în 1857 de c ătre Dally, desemneaz ă știin Ńa ce studiaz ă mi șcările
organismelor vii și a structurilor ce particip ă la aceste mi șcări.
Kinetologia medical ă – obiectul de studiu al medicinii fizice; ea cupri nde trei componente:
a) kinetologia medical ă profilactic ă – se ocup ă de studiul mi șcării ce vizeaz ă men Ńinerea și înt ărirea st ării
de s ănătate;
b) kinetologia medical ă terapeutic ă – are metode ce vizeaz ă terapia în sine;

19
c) kinetologia medical ă de recuperare – are metode în scopul trat ării deficien Ńelor func Ńionale din cadrul
bolilor cronice.
1.3.2. Bazele generale ale mi șcării
1.3.2.1. Căile motorii involuntare (tonice) cuprind: fusul neuromuscular (cu fus și lan Ń nuclear),
organul tendios Golgi, calea aferent ă, celule Renshaw, neuronii intercalari, motoneuroni i alfa (tonic și
fazic) și gama (statici, dinamici), calea eferent ă, fibre musculare. Schematic, mecanismul de reglare a
tonusului muscular, cunoscut sub denumirea de „bucl a gama” are urm ătorul traseu: motoneuron gama –
fibre Agama – termina Ńie anulospiral ă – fibre A 1 – motoneuron senzitiv spinal – motoneuron alfa tonic .
Complexul neuromuscular este reprezentat de unitate a motorie – totalitatea fibrelor musculare
inervate de (la care ajung) termina Ńiile unui axon (neuron).
Raportul neuron
fibre musc ulare = coeficient de inerva Ńie al unit ăŃii motorii.
Afec Ńiunile SN pot influen Ńa reflexele în unul din urm ătoarele trei moduri:
1) Reflexele diminuate => hiporeflexe sau areflexe
Orice proces care întrerupe (organic sau func Ńional) conducerea într-o por Ńiune a arcului reflex are
drept rezultat hipoactivitatea acestui reflex (în r aport cu nivelul afect ării). Leziunea se poate afla la nivelul
căii aferente (Ex: tabesul dorsal – sifilisul coloane i medulare) sau eferente (Ex: poliomielita anterioa r ă
acut ă).
Afectarea trunchiurilor nervoase intereseaz ă în mod obi șnuit atât segmentul aferent cât și pe cel
eferent al actului reflex.
Excitabilitatea neuronului motor este condi Ńionat ă de c ăile descendente ce ajung la m ăduva spin ării de
la nivelele suprasegmentare.
2) Reflexe hiperactivate => hiperreflexivitate
Provine uneori de la leziuni inflamatorii ale arcul ui reflex segmentar (Ex: în fazele precoce al
polinevritei).
Persisten Ńa hiperreflexivit ăŃii reflexelor profunde indic ă aproape întotdeauna distrugerea c ăilor
descendente inhibitorii ale mecanismului segmentar al reflexului (Ex: inhibarea reflexului de întinder e în
hemipareza spastic ă).
Atunci când excitabilitatea neuronului motor este c rescut ă, desc ărcarea recurent ă de impulsuri poate s ă
stimuleze neuronii motorii care în mod normal sunt numai facilita Ńi (Ex: semnul Hoffman la b ătrânii cu
ateroscleroz ă cerebral ă).
Clonusul apare atunci când asincronismul desc ărc ării neuronilor motorii într-un reflex de întindere
este pierdut; în acest caz urmeaz ă o serie de contrac Ńii fazice repetate, în mod regulat suprapuse peste o
contrac Ńie tonic ă (Ex: clonusul piciorului în hemipareza spastic ă).
3) Tipul r ăspunsului reflex la o excita Ńie standard se poate transforma într-un nou r ăspuns => reflexe
patologice .
Se consider ă reflexe patologice r ăspunsurile care nu apar la subiec Ńii normali (Ex: semnul Babinski în
afectarea c ăilor piramidale).
Controlul involuntar al motricit ăŃii se face la dou ă nivele:
/head2right medular – prin urm ătoarele reflexe medulare: miotatic (dinamic, static , negativ), de greutate, de
acomodare, de tendon, flexor (extensor încruci șat pin mecanismul de inerva Ńie reciproc ă).
Întreaga activitate reflex ă de la nivel medular este în conexiune și în control permanent al zonei
supramedulare.
/head2right supramedular – prin reflexe posturale și reflexe de locomo Ńie (Ex: reac Ńiile de redresare, de echilibrare,
de stabilitate).
Reflexele supraspinale ac Ńioneaz ă prin modificarea reflexelor spinale (Ex: reflexele tonice
cervicale simetrice-asimetrice; reflexele labirinti ce statice-kinetice)
1.3.2.2. Căile motorii voluntare – descriu reglarea cerebral ă a activit ăŃii motorii prin:
/head2right Teoria regl ării directe, voli Ńionale, prin tractul piramidal (pornit direct din c ortex);

20
/head2right Teoria patternurilor, eviden Ńiaz ă faptul c ă activitatea muscular ă decurge dup ă patternuri motorii, adic ă
se dezvolt ă în copil ărie pe m ăsur ă ce SN se mielinizeaz ă, devenind din ce în ce mai precise odat ă cu
vârsta; aceste patternuri de activitate par s ă se dezvolte în engrame la nivelul sistemului extra piramidal
și nu depind ce cortexul voluntar.
Orice activitate motorie declan șat ă supraspinal este îni Ńiat ă în forma Ńiunile piramidale și
extrapiramidale. Aceste forma Ńiuni emit impulsuri depolarizante ce se transmit ne uronilor medulari alfa și
gama, desc ărcarea acestora ducând la contrac Ńii ale musculaturii striate.
1.3.2.3. Controlul motor – reprezint ă atât reglarea mi șcării propriu-zise, cât și ajust ările dinamice
posturale. Dezvoltarea controlului motor presupune urm ătoarele 4 etape:
/head2right Mobilitatea – capacitatea de a ini Ńia o mi șcare voluntar ă și de a o executa pe întreaga amplitudine de
mi șcare articular ă posibilă;
/head2right Stabilitatea – capacitatea de cocontrac Ńie eficient ă în posturi de înc ărcare articular ă;
/head2right Mobilitatea controlat ă – capacitatea de a efectua mi șcări în „lan Ń kinetic închis”, cu amplitudine și
for Ńă func Ńional ă, în condi Ńii de men Ńinere a echilibrului corporal;
/head2right Abilitatea – capacitatea de a efectua mi șcări în „lan Ń kinetic deschis”.
Schemele de mi șcare, formate pe baza sistemului „încerc ări și erori”, se memorizeaz ă (neurologic
vorbind) sub forma engramelor senzitivo-senzoriale ale mi șcărilor motorii. Rapiditatea mi șcării voluntare
este determinat ă de existen Ńa engramelor (scheme de mi șcare imprimate senzitivo-senzorial prin
antrenament, începând din copil ărie, la nivelul cortexului senzitiv). Pentru abilit atea mi șcării sunt necesare
îns ă engrame imprimate direct în cortexul motor, unde m i șcarea voluntar ă se desf ăș oar ă dup ă un program
preexistent, iar contribu Ńia voluntar ă const ă doar în ini Ńierea, sus Ńinerea și oprirea mi șcării (restul se face
numai dup ă engram ă).
În dezvoltarea mi șcării umane, de la na ștere pân ă la vârsta cronologic ă actual ă, se disting
urm ătoarele stadii:
I. 0-3 luni. Stadiul mi șcărilor neorganizate (primul model de flexie);
II. 4-6 luni. Stadiul mi șcărilor necoordonate (primul stadiu de extensie);
III. 7-10 luni. Stadiul de debut al coordon ării (al doilea stadiu de flexie);
IV. 1-24 luni. Stadiul coordon ării par Ńiale (al doilea stadiu de extensie);
V. 2-5 ani. Stadiul controlului total al corpului.
În cadrul stadiilor de dezvoltare neuromotorie se d escriu posturile caracteristice, reflexele și
reac Ńiile motorii, capacit ăŃile de mi șcare și principalele caracteristici psiho-motorii, compor tamentale și
senzitivo-senzoriale.
Dezvoltarea neuromotorie normal ă a copilului se poate împ ărŃi în 3 tipuri de reflexe motorii
principale:
/head2right Reflexe de atitudine – programate în trunchiul cere bral (Ex: reflexele tonice cervicale, labirintice)
/head2right Reac Ńii de rectitudine – formate în mezencefal, prin car e se men Ńine corpul drept în spa Ńiu (Ex: reac Ńia
optic ă/labirintic ă de îndreptare a capului/corpului)
/head2right Reac Ńii de echilibru – programate în cortex, prin care s e controleaz ă men Ńinerea centrului de greutate
în interiorul bazei de sus Ńinere.
În prezentarea fiec ărui reflex sau reac Ńii se men Ńioneaz ă vârsta la care apare ( și eventual dispare),
modul de provocare, r ăspunsul a șteptat și semnifica Ńia func Ńional ă (Ex: Reac Ńia Landau – nu este o schem ă
izolat ă, ci de fapt urmarea altor reac Ńii: de redresare labirintic ă, optic ă, corp pe corp, corp pe cap și corp pe
redresare cervical ă. Apare la 3-4 luni și persist ă pân ă la 12-24 luni. Mod de provocare – se pozi Ńioneaz ă
copilul în suspendare orizontal ă, sus Ńinut cu o mân ă de sub toracele inferior. R ăspuns – capul se extinde,
apoi spatele, șoldurile, ambele membre superioare se abduc din ume ri. Semnifica Ńie: aceast ă schem ă rupe
complet pozi Ńia fetal ă; o proast ă reac Ńie arat ă hipotonie sau probleme congenitale).
Etapele mi șcării voluntare
1) Motiva Ńia – informarea SNC asupra unei necesit ăŃi, ce este analizat ă, integrat ă și transformat ă în
cortex în „idee”;

21
2) Programarea – transformarea idei (în cortex, cerebel și ganglionii bazali) în program de mi șcare;
3) Luarea deciziei de a face o mi șcare – reprezint ă un act cortical con știent;
4) Execu Ńia – i ntrarea în ac Ńiune a sistemului piramidal și extrapiramidal, ca sisteme motorii ce transmit
comanda motric ă neuronilor medulari (alfa și gama) și de aici aparatului efector (mu șchi-articula Ńie),
ce realizeaz ă mi șcarea voluntar ă conform planului elaborat și transmis de cortex;
5) Ajustarea permanent ă tonico-fazic ă a mi șcării prin receptorii proprioceptivi, vizuali, vestib ulari, etc
(feed-back-ul).
Din punct de vedere cibernetic, în contextul mi șcării intervin trei sisteme:
A) Sistem informa Ńional format din:
• aferen Ńe proprioceptive și somestezice con știente ce urmeaz ă mai multe c ăi:
– ajung la nivelul r ădăcinii posterioare din m ăduv ă, de unde, f ără sinaps ă, formeaz ă c ăile
ascendente Goll și Burdach, ce se îndreapt ă apoi spre bulb, talamus, cortex parietal;
– fac sinaps ă în m ăduv ă cu motoneuronul cornului anterior, intervenind în reflexele senzitivo-
motorii;
– spinocerebeloas ă direct ă ori prin substan Ńa reticulat ă ascendent ă, ajungând la cerebel.
• aferen Ńe proprioceptive incon știente – pornesc de la fusul muscular și organul Golgi, se transmit
prin intermediul c ăii spinocerebeloase spre cerebel și nucleii bazali; se pot transmite în mod direct și
spre cortexul motor.
• aferen Ńe vestibulare – au receptori în ampulele canalelor semicirculare, î n utricul ă și sacul ă; ajung
la nucleii vestibulari din plan șeul ventriculului al IV-lea, de unde pornesc conexi uni spre cerebel,
talamus, cortex; asigur ă echilibrul static și dinamic al corpului.
• aferen Ńe senzoriale – de la nivelul organelor de sim Ń care se integreaz ă în cortex; v ăzul are un rol
deosebit în supravegherea mi șcării voluntare, putând înlocui par Ńial proprio- și exterocep Ńia.
B) Sistem reglator, cu dou ă componente:
• spinal – prin intermediul buclei gama;
• supraspinal – cu rol în controlul mi șcării (substan Ńa reticulat ă, cerebel, talamus, cortex).
C) Sistem efector – reprezentat de unitatea func Ńional ă mu șchi-articula Ńie.

Bibliografie
1. Baciu, I. (1979) Fiziologie , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști
2. Caplan, L.B. (1985) Handbook of Clinical Neurology – vol.I, Amsterdam, The Netherland, Elsevien
3. Cordun, M. (1999) Kinetologie Medical ă, Editura AXA, Bucure ști
4. Demeter, A. (1967) Fiziologie, Editura C.N.E.F.S., Bucure ști
5. Dragan, I. (1994) Medicina sportiv ă aplicat ă, Editura Editis, Bucure ști
6. Dragan, I. (2002) Medicina sportiv ă, Editura medical ă, Bucure ști
7. Enoka R. (1994) Neuromechanical Basis of kinesiology , Editura Human Kinetics SUA
8. Flora, D. (2002) Tehnici de baz ă în kinetoterapie , Editura Universit ăŃii din Oradea
9. Groza, P. (1991) Fiziologie , Editura Medical ă, Bucure ști
10. H ăulic ă, I. (1996) Fiziologie uman ă, Editura Medical ă, Bucure ști
11. Kolb, B., Whishawi, I. (1990) Fundamentals of Human Neuropsychology , N.Y., W.H. Freeman
12. Kretschmann, H., Wenirich V. (2006) Cranial Neuroimaging and Clinical Anatomy , 2nd Ed. Stutgard
Thieml, Germany
13. Matc ău, L., Matc ău D. (2001) Diagnosticul neurologic în practica medicului de fa milie , Timi șoara
14. Marcu, V și colab. (2003) Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Ed. Universit ăŃii din Oradea
15. Mogo ș, Gh. (1985) Compendiu de anatomie și fiziologie , Editura Știin Ńific ă, Bucure ști
16. Papilian, V. (1982 ) Anatomia amului , – vol.II – Splanhnologia, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă Bucure ști
17. Sbenghe, T. (2002) Kinesiologie. Știin Ńa mi șcării , Editura Medical ă, Bucure ști
18. Schmid, G.R. (1993) Anatomia sistemului nervos central , Litografia UMF, Cluj-Napoca

22
2. MIJLOACELE KINETOTERAPIEI

Obiective:
• Să cunoasc ă no Ńiunilor teoretice privind procedele și manevrele din cadrul mijloacelor
kinetoterapiei.
• Să cunoasc ă principiilor, condi Ńiilor, indica Ńiilor și contraindica Ńiilor aplic ării acestora.
• Să cunoasc ă influen Ńelor fiziologice și terapeutice ale fiec ărui mijloc terapeutic.
• Să fie capabil s ă aleag ă cele mai bune metode care apar Ńin mijloacelor kinetoterapiei
• Să fie capabil s ă adapteze și eventual s ă readapteze mijloacele kinetoterapiei la stabilirea
programelor kinetice.

Con Ńinut:
2.1.Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei
2.1.1. Exerci Ńiul fizic
2.1.2. Masajul
2.2.Mijloace ajut ătoare kinetoterapiei
2.2.1.Termoterapia
2.2.2. Electroterapia
2.2.3. Hidroterapia
2.2.4. Terapia ocupa Ńional ă
2.2.5. Activit ăŃi fizice adaptate
2.3.Mijloace asociate kinetoterapiei
2.3.1.Factorii naturali: apa, aerul ,soarele
2.3.2.Factori de igien ă și alimenta Ńie

Cuvinte cheie : Exerci Ńiu fizic, masaj, fizioterapie, electroterapie, tera pie ocupa Ńional ă,, factori
naturali

2.1. MIJLOACE FUNDAMENTALE ALE KINETOTERAPIEI

2.1.1. Exerci Ńiul fizic
Ac Ńiune fizic ă f ăcut ă sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfec Ńion ării unor deprinderi
sau îndemân ări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea ac Ńiunilor de lupt ă. Din fr.
exercice, lat. exercitium. (DEX 98)
În sens etimologic, exerci Ńiul presupune repetarea unei activit ăŃi de mai multe ori pân ă la
câ știgarea u șurin Ńei sau “îndemân ării” în efectuarea unei mi șcări. Se pot “exersa” și anumite func Ńii, în
sensul activ ării repetate a acestora în scopul dezvolt ării. În acest sens dictonul “func Ńia creaz ă organul”
devine ilustrativ. Prin aceasta dorim s ă scoatem în eviden Ńă , pe de o parte func Ńia didactic ă a exerci Ńiului și
pe de alt ă parte, func Ńia sa organic ă. Cu alte cuvinte, exerci Ńiul fizic fa Ńă de exerci Ńiu, în general, cap ătă
valen Ńe deosebit de complexe: adaptative(în sens biologic ), de dezvoltare, înv ăŃare intelectual ă.
Defini Ńia exerci Ńiului fizic, datorit ă concep Ńiilor speciali știlor domeniului, a suportat în timp
urm ătoarea evolu Ńie:
– ac Ńiune preponderent corporal ă, efectuat ă sistematic și con știent în scopul perfec Ńion ării
dezvolt ării fizice și a capacit ăŃii motrice a oamenilor ( Șiclovan Ioan, 1979).
– ac Ńiune (fizic ă sau intelectual ă) f ăcut ă sistematic pentru a dobândi o deprindere sau o
îndemânare. (Baciu Cl. – 1981).

23
– o activitate static ă și dinamic ă, executat ă și repetat ă în limitele anatomice și fiziologice normale
în vederea ob Ńinerii unor efecte utile organismului.(Fozza Cristi na, Nicolaescu Viorica, 1981).
– ac Ńiune motric ă cu valoare instrumental ă, conceput și programat în vederea realiz ării obiectivelor
proprii diferitelor activit ăŃi motrice (Bota, Dragnea, 1999).
– este nu numai o form ă de repetare preponderent corporal ă ci și un complex ideatico-motric, cu
reguli particulare de aplicare, de verificare și clasificare (Bota, Dragnea, 1999)
– act motric repetat sistematic și con știent care constituie mijlocul principal de realiza re a
obiectivelor educa Ńiei fizice și sportului, avându- și originea în actul motric al omului. Tinde spre
perfec Ńionarea omului sub aspect bio-psiho-motric (Brata M aria, 1996).
Propunerea noastr ă pentru defini Ńia exerci Ńiului fizic: Exerci Ńiile fizice sunt structuri psiho-
motrice create și folosite sistematic, ce presupun deplas ări ale corpului omenesc și ale segmentelor lui în
acelea și sau diferite planuri și axe, din și în pozi Ńii definite, efectuate cu amplitudini, pe direc Ńii și
traiectorii bine precizate, cu doz ări ale efortului prestabilite, în scopul:
– înv ăŃă rii, reînv ăŃă rii și perfec Ńion ării priceperilor și deprinderilor motrice;
– dezvolt ării capacit ăŃilor condi Ńionale și coordinative;
– redobândirii și perfec Ńion ării func Ńiilor aparatului neuro-mio-artrokinetic și a celorlalte aparate și
sisteme;
– amelior ării calit ăŃii vie Ńii;
– supuse continuu procesului de feed-back.
Clasificarea exerci Ńiilor fizice
Clasificarea exerci Ńiilor fizice, datorit ă diversit ăŃii mi șcărilor din care sunt alc ătuite, se face luând
în considerare urm ătoarele criterii:
1. Dup ă structurile anatomice ale corpului – poart ă denumirea segmentului(-lor), articula Ńiei(-lor)
sau mu șchiului/grupelor musculare implicate.
2. Dup ă complexitatea mi șcărilor efectuate:
– exerci Ńii simple –se adreseaz ă unui singur segment/articula Ńie/mu șchi și se efectueaz ă în jurul
unui singur ax, pe o direc Ńie (dar putând fi pe ambele sensuri și cu amplitudini diferite) și deci implicit
într-un singur plan;
– exerci Ńii compuse –includ mi șcările, în cadrul timpilor succesivi ai unui exerci Ńiu, efectuate de
acela și segment/articula Ńie/mu șchi, dar în diferite planuri;
– exerci Ńii combinate –cuprind mi șcările, în cadrul aceluia și timp al exerci Ńiului, efectuate cu dou ă
sau mai multe segmente/articula Ńii/mu șchi dar în acela și plan;
– exerci Ńii complexe – cuprind mi șcările, în cadrul aceluia și timp al exerci Ńiului, efectuate cu dou ă
sau mai multe segmente/articula Ńii/mu șchi dar în planuri diferite.
3. Dup ă gradul de implicare al executantului în efectuarea exerci Ńiilor:
– exerci Ńii pasive – mi șcările sunt efectuate în totalitate prin eforturi ext erne depuse de alte
persoane sau de aparatur ă și instala Ńii speciale;
– exerci Ńii semiactive: – pasivo-active, în care prima secve n Ńă motric ă este realizat ă cu ajutor
extern, iar urm ătoarea de c ătre executant; activo-pasive, în care prima secven Ńă motric ă este realizat ă de
către executant, iar urm ătoarea cu ajutor extern.
– exerci Ńii active – mi șcările sunt efectuate în totalitate prin depunerea un or eforturi interne:
– libere – rezisten Ńa este dat ă de greutatea proprie a segmentelor corpului;
– cu rezisten Ńă :
– în perechi – mi șcările sunt efectuate cu rezisten Ńa opus ă de un partener;
– cu obiecte – mi șcările sunt efectuate cu rezisten Ńa opus ă de greutatea
diferitelor obiecte (bastoane, mingi, coard ă, gantere etc.);
– “cu” și “la” aparate – mi șcările sunt efectuate cu rezisten Ńa dat ă atât de
greutatea segmentelor corpului, cât și de greutatea aparatelor (masa de kinetoterapie, s cara fix ă, banca de
gimnastic ă, scaunul, haltere, bara de perete, cadrul metalic , etc).

24
4. Dup ă felul activit ăŃii musculare :
– exerci Ńii dinamice – activitatea muscular ă are caracter izotonic; deplasarea segmentelor se e fectueaz ă
prin contrac Ńii cu alungirea fibrelor musculare (excentrice) sau scurtarea fibrelor musculare (concentrice);
– exerci Ńii statice – activitatea muscular ă are caracter izometric;
– exerci Ńii mixte – activitatea muscular ă are ori caracter auxotonic (combinat izotonic-izom etric, ca și în
contrac Ńiile pliometrice), ori include și activitate de relaxare muscular ă voluntar ă.
5. Dup ă scopul urm ărit :
– exerci Ńii pentru însu șirea bazelor generale ale mi șcărilor;
– exerci Ńii pentru influen Ńarea selectiv ă și analitic ă a aparatului locomotor (dezvoltare fizic ă armonioas ă);
– exerci Ńii pentru adaptarea organismului la efort;
– exerci Ńii metodice (pentru înv ăŃarea/consolidarea/perfec Ńionarea priceperilor și deprinderilor motrice);
– exerci Ńii pentru dezvoltarea capacit ăŃilor motrice (for Ńă , rezisten Ńă , control, coordonare, echilibru,
mobilitate, vitez ă);
– exerci Ńii pentru prevenirea efectelor negative ale inactiv it ăŃii motrice;
– exerci Ńii pentru corectarea deficien Ńelor fizice;
– exerci Ńii pentru readaptarea func Ńiilor organismului (cardio-respiratorii, endocrino- metabolice, digestive,
obstetrico-ginecologice, psihice) și a posibilit ăŃilor de mi șcare (aparat neuro-mio-artro-kinetic);
– exerci Ńii pentru ameliorarea calit ăŃii vie Ńii (loasir)
6. Dup ă efectul lor asupra organismului din punct de veder e medical:
– exerci Ńii profilactice – asigur ă înt ărirea/dezvoltarea s ănătăŃii organismului:
– pentru kinetoprofilaxie primar ă (atunci când înc ă nu s-a instalat în organism nici un proces patolog ic –
“adev ărata profilaxie”)
– pentru kinetoprofilaxie secundar ă (atunci când exist ă în organism un proces patologic local, dar se are în
vedere men Ńinerea nivelului func Ńional maxim în structurile neafectate)
– pentru kinetoprofilaxie ter Ńiar ă (atunci când procesul patologic a fost rezolvat, c u sau f ără sechele,
urm ărindu-se ca patologia s ă nu recidiveze).
– exerci Ńii terapeutice – tratarea afec Ńiunii diagnosticate medical, în timpul perioadei ac ute.
– exerci Ńii de recuperare a func Ńiilor afectate în urma îmboln ăvirilor, traumatismelor sau interven Ńiilor
chirurgicale, precum și readaptarea persoanelor pentru via Ńa profesional ă și social ă..
Efectele exerci Ńiilor fizice sunt: locale – generale, imediate – ta rdive, trec ătoare – de lung ă durat ă,
morfogenetice (plastice), fiziologice, educative-re educative.
Toate exerci Ńiile fizice au un con Ńinut și o form ă specifice mi șcărilor din care sunt alc ătuite.
Con Ńinutul exerci Ńiului fizic reprezint ă totalitatea proceselor psihice, neuro-musculare și energetice
ale organismului care intr ă în desf ăș urarea unui exerci Ńiu. Aceste procese complexe sunt subordonate
obiectivului(-lor) vizat(-e) și în acela și timp, tot ele sunt cele care realizeaz ă aceste obiective prin
influen Ńarea somatic ă, func Ńional ă și psihic ă a organismului.
Forma exerci Ńiului fizic este determinat ă de totalitatea aspectelor externe ale mi șcărilor (ceea ce se
vede din exterior), raportate la caracteristicile s pa Ńio-temporale în care se efectueaz ă exerci Ńiul. Forma
exerci Ńiului este dat ă de succesiunea în care se deplaseaz ă în timp și spa Ńiu elementele componente ale
fiec ărei mi șcări – pozi Ńia corpului și a segmentelor sale, succesiunea secven Ńelor motrice ale întregului
exerci Ńiu (timpii exerci Ńiului), traiectoria, direc Ńia, ritmul, tempoul și m ărimea for Ńei contrac Ńiilor
musculare.
Dup ă școala de kinetoterapie de la Boston (Sullivan P., M arkos P., Minor M.), un exerci Ńiu fizic
terapeutic este structural format din trei p ărŃi; prima parte denumit ă “activitate”, pe cea de-a doua
“tehnic ă” și pe ultima “elemente”, considerându-le într-un sis tem unitar — ATE.
1. Pozi Ńia de start și mi șcările efectuate în cadrul acestei posturi;
2. Tipul tehnicii kinetice efectuate de c ătre structurile aparatului locomotor sau a altor ap arate și
sisteme ale organismului în func Ńie de obiectivul(-ele) urm ărite;

25
3. Elementele declan șatoare ale unui stimul senzorial, cu scop de facili tare sau inhibare a
răspunsului, la care se adaug ă elementele de dozare a efortului și eventualele indica Ńii metodice.
Kinetoterapeutul în activitatea lui trebuie s ă comunice atât cu pacientul cu care lucreaz ă, cât și cu
ceilal Ńi speciali ști componen Ńi ai echipei de recuperare (medici, fizioterapeu Ńi, asisten Ńi medicali,
psihologi, terapeu Ńi ocupa Ńionali, ortezi ști-protezi ști, asisten Ńi sociali). Pentru a u șura aceast ă comunicare
el trebuie s ă st ăpâneasc ă cele dou ă terminologii:
– terminologia educa Ńiei fizice și sportului;
– terminologia specific ă kinetoterapiei.
Activit ăŃi (A) – descrierea pozi Ńiilor + mi șcărilor (înafara utiliz ării foto/video) folose ște dou ă
procedee:
• procedeul descriptiv –prezentarea pozi Ńiilor și mi șcărilor prin cuvinte – oral și scris;
• procedeul grafic – prezentarea pozi Ńiilor și mi șcărilor prin imagini desenate.
Cele dou ă procedee se pot folosi fie separat, fie împreun ă, ele complectându-se reciproc.

Regulile de descriere a pozi Ńiilor
Nota: Descrierile efectuate cu caractere italice se refer ă la terminologia în kinetoterapie.
A) Procedeul descriptiv
Pentru descrierea pozi Ńiilor, cuvintele se folosesc în urm ătoarea succesiune: denumirea pozi Ńiei
fundamentale, denumirea segmentului a c ărei pozi Ńie trebuie de descris, denumirea pozi Ńiilor derivate ale
segmentelor corpului. Pozi Ńia fundamental ă se descrie începând cu liter ă mare, restul pozi Ńiilor se descriu
cu litere mici.
a. Denumirea pozi Ńiei fundamentale. Se folosesc șase pozi Ńii fundamentale ale corpului: Stând /
Ortostatism, (Stând) pe genunchi* / Pe genunchi *, Așezat / Așezat, Culcat / Decubit, S prijin / Sprijin,
Atârnat / Atârnat
* În unele lucr ări pozi Ńia se mai descrie și ca o pozi Ńie derivat ă a pozi Ńiei “ Stând”: “Stând pe genunchi”
În practic ă se folose ște foarte des, înafara celor șase pozi Ńii fundamentale urm ătoarele pozi Ńii
derivate (ob Ńinute prin omiterea denumirii pozi Ńiei fundamentale): Fandat … / Fandat …; Ghemuit /
Ghemuit ; – * / Unipodal ; Cumpăna … / Cump ăna …; – * / Cavaler ; Sfoara …, Semisfoara … / – *;
Așezat / Așezat alungit ; – * / Așezat scurtat ; Așezat echer / – *; A șezat turce ște / Așezat turce ște ; Pozi Ńia
gardistului / Pozi Ńia gardistului ; – * / Păpu șa înalt ă; – * / Păpu șa joas ă; – * / Pozi Ńia fetal ă; Sprijin
echer / – *; Sprijin pe genunchi / Patrupedie ; – * / Pozi Ńia mahomedan ă; Sprijin ghemuit / Sprijin
ghemuit ; Sprijin culcat înainte / Sprijin decubit ventral ; Sprijin culcat înapoi / Sprijin decubit dorsal ;
Sprijin culcat lateral … / Sprijin decubit lateral …
* Nu au corespondent uzual în terminologia respecti v ă, dar ele se pot descrie conform regulilor generale .
b. Denumirea segmentului a c ărei pozi Ńie trebuie descris ă. Se descriu toate segmente corpului care
adopt ă o alt ă pozi Ńie, diferit ă de pozi Ńia fundamental ă. În acest caz (atunci când sprijinul nu se efectue az ă
pe aceste segmente) succesiunea descrierii segmente lor este urm ătoarea: picioare/ membre inferioare ,
trunchi, bra Ńe/ membre superioare , cap-gât. Pentru fiecare segment descrierea modifi c ărilor pe articula Ńii se
face de la articula Ńia proximal ă spre cea distal ă.
Not ă: În cazul în care se descrie pozi Ńia unui singur bra Ń/membru superior sau picior/ membru inferior se
specific ă pe care parte (lateral ă) a corpului se afl ă segmentul/membrul respectiv, stânga sau dreapta.
c. Denumirea pozi Ńiilor derivate ale segmentelor corpului . Dac ă trebuie s ă se descrie pozi Ńia mai
multor segmente, se începe întotdeauna cu segmentul /segmentele pe care se afl ă greutatea corpului sau
cea mai mare parte a acesteia, respectiv cu cel(-e) apropiat(-e) de suprafata de sprijin și se continu ă spre
partea opus ă (liber ă) a corpului, p ăstrând regula de descriere a succesiunii modific ărilor articula Ńiilor
pentru segmentul(-ele) respectiv(-e), de la proxima l la distal.
Astfel, din pozi Ńiile Stând/ Ortostatism , Pe genunchi, A șezat și Culcat/ Decubit , descrierea începe
de la picioare/ membre inferioare și se continu ă cu trunchiul, bra Ńele/ membrele superioare și capul.

26
Atunci când corpul se g ăse ște în pozi Ńia sprijin sau atârnat, descrierea începe de la pri z ă spre partea
opus ă [spre proximo-caudal].
• Reguli specifice terminologiei educa Ńiei fizice – Pozi Ńia „Stând” este pozi Ńia de referin Ńă pentru toate
pozi Ńiile segmentelor corpului. Indiferent în ce pozi Ńie se afl ă corpul, toate pozi Ńiile picioarelor, bra Ńelor și
capului se descriu în func Ńie de orientarea lor fa Ńă de trunchi, când acesta se afl ă în pozi Ńia “Stând ”.
• Reguli specifice terminologiei kinetoterapiei – Descrierea pozi Ńiilor derivate, dup ă specificarea pozi Ńiei
fundamentale, se poate face prin dou ă procedee: prin specificarea nivelului articular mo dificat, prin
specificarea modific ărilor ap ărute între cele dou ă segmente învecinate.
Not ă: În varianta “scrupuloas ă” se pot combina (prin alipire) cele dou ă posibilit ăŃi de descriere,
for Ńându-se dup ă p ărerea noastr ă o exprimare ce se apropie de pleonasm.
B) Procedeul grafic
Pentru redarea imaginii pozi Ńiilor corpului omenesc, se folosesc desene simple, formate din linii,
drepte și curbe, u șor de reprodus și de c ătre cei care nu au “talente artistice”. Imaginea co rpului se
deseneaz ă întotdeauna pe o linie orizontal ă, ce reprezint ă linia solului.
Pentru ca desenul s ă reprezinte cât mai fidel corpul, în realizarea lui , trebuie s ă se Ńin ă cont de
propor Ńiile corpului. Numai astfel desenul va ap ărea real și estetic. Aceste propor Ńii sunt urm ătoarele:
capul = 1/8 din lungimea corpului; trunchiul = 1/3 din lungimea corpului, m ăsurat ă de la linia umerilor la
sol; picioarele/ membrele inferioare = 2/3 din lungimea corpului, m ăsurat ă de la linia umerilor la sol;
bra Ńele/ membrele superioare = 1/2 din lungimea corpului, m ăsurat ă de la linia umerilor la sol.
Dup ă descrierea complet ă a pozi Ńiei subiectului/pacientului, se va descrie pozi Ńia
kinetoterapeutului (în cazul în care acesta are o i nterven Ńie în cadrul exerci Ńiului kinetic), atât unde se afl ă
el fa Ńă de pacient, cât și contactele pe care le are cu pacientul. Pozi Ńia kinetoterapeutului trebuie s ă fie cât
mai favorabil ă efectu ării exerci Ńiului, dar în acela și timp s ă fie ergonomic ă pentru el. Contrapriza are rolul
de a stabiliza-fixa un segment, în timp ce priza po ate avea roluri multiple: mobilizeaz ă un segment, îl
sus Ńine sau opune rezisten Ńă mi șcării. Prizele și contraprizele pot fi efectuate de c ătre specialist sau se pot
folosi diverse aparate, instala Ńii și „chingi” speciale. Aceastea se descriu pentru poz i Ńia ini Ńial ă, iar în cazul
modific ării lor în cadrul exerci Ńiului se vor preciza, dscriindu-le în dreptul timpu lui respectiv.
Regulile de descriere a mi șcărilor
A. Procedeul descriptiv
• Reguli specifice terminologiei educa Ńiei fizice – Ordinea cuvintelor folosite în descrie rea mi șcărilor este
urm ătoarea:
– Cuvântul ce denume ște mi șcarea (ce se va efectua); pentru descrierea mi șcărilor efectuate de segmentele
corpului în plan orizontal, indiferent în ce pozi Ńie se afl ă ele, se folose ște termenul de “ducere”;
– Denumirea segmentului care efectueaz ă mi șcarea;
– Direc Ńia de deplasare a segmentului care efectueaz ă mi șcarea; se folose ște numai atunci când exist ă mai
multe posibilit ăŃi de deplasare a segmentului pentru a ajunge în poz i Ńia dorit ă;
– Pozi Ńia final ă în care ajunge segmentul care efectueaz ă mi șcarea.
• Reguli specifice terminologiei kinetoterapiei – În descrierea mi șcărilor se folosesc dou ă variante:
În cazul variantei cu descrierea mi șcării “pe articula Ńii” ordinea cuvintelor folosite este
urm ătoarea:
– Cuvântul care denume ște mi șcarea (care se va efectua);
– Op Ńional cuvintele “din articula Ńia”;
– Denumirea anatomic ă a articula Ńiei din care se efectueaz ă mi șcarea; dac ă mi șcarea nu este efectuat ă
simetric se denume ște partea, stâng ă/dreapt ă, care va efectua mi șcarea;
– Dac ă se dore ște ca mi șcarea s ă se opreasc ă într-o anumit ă pozi Ńie se folosesc expresiile: “pân ă în/la
pozi Ńia” și se denume ște pozi Ńia final ă sau “pân ă la (un unghi de)” se denume ște cifra reprezentând
unghiul goniometric articular urmat de cuvintele “d e grade” și dac ă este necesar se încheie denumindu-

27
se pozi Ńia final ă în care se g ăse ște articula Ńia; dac ă nu se specific ă o pozi Ńie final ă se subîn Ńelege c ă
mi șcarea se va efectua pe toat ă amplitudinea articular ă posibil ă.
În cazul variantei cu descrierea mi șcării unui segment fa Ńă de alt segment (al ăturat, considerat
static-fixat) ordinea cuvintelor este urm ătoarea:
– Cuvântul care denume ște mi șcarea (care se va efectua);
– Denumirea segmentului care se deplaseaz ă;
– Cuvântul “pe”;
– Denumirea segmentului care r ămâne fixat/stabilizat;
– Dac ă se dore ște ca mi șcarea s ă se opreasc ă într-o anumit ă pozi Ńie se folosesc expresiile: “pân ă în/la
pozi Ńia” și se denume ște pozi Ńia final ă sau “pân ă la (un unghi de)” se denume ște cifra reprezentând
unghiul goniometric articular urmat de cuvintele “d e grade” și dac ă este necesar se încheie denumindu-
se pozi Ńia final ă în care se g ăse ște articula Ńia; dac ă nu se specific ă o pozi Ńie final ă se subîn Ńelege c ă
mi șcarea se va efectua pe toat ă amplitudinea articular ă posibil ă.
• Reguli comune descrierilor în terminologiile educa Ńiei fizice și kinetoterapiei:
Dac ă într-un singur timp al exerci Ńiului se efectueaz ă mi șcări la care particip ă deodat ă mai multe
segmente corporale, ordinea în care se descriu segm entele începe de la segmentul(-ele) de sprijin.
Dac ă mi șcările prin care se ajunge de la o pozi Ńie a corpului la alta (efectuate în doi timpi succe sivi
ai exerci Ńiului) se desf ăș oar ă într-o succesiune logic ă din punct de vedere biomecanic (sunt fire ști,
obi șnuite), atunci se poate omite denumirea mi șcărilor.
Atunci când descriem un timp al exerci Ńiului folosind expresiile “trecere în (pozi Ńia de)…” sau
“revenire în (pozi Ńia de) …” dar segmentele corpului pot ajunge prin m ai multe direc Ńii în pozi Ńia
respectiv ă, dup ă folosirea cuvintelor “ și prin”, se va descrie (conform regulilor de descri ere a mi șcărilor
prezentate anterior) modalitatea particular ă de mi șcare, încheindu-se cu descrierea pozi Ńiei finale.
Comunicarea cu pacientul se face sub forma comenzil or date de c ătre specialist în vederea
transmiterii clare și concise a sarcinilor planificate, a regl ării efortului. Fiecare timp al exerci Ńiului necesit ă
o comand ă, ce se adapteaz ă nivelului de în Ńelegere al pacientului, pe un ton cu nuan Ńe variabile – ce
depinde de sarcina imediat ă. Ca și descriere, în dreptul fiec ărui timp, se va indica (între ghilimele și cu
semnul exclam ării la final) formula de comand ă.
B.Procedeul grafic
Se deseneaz ă imaginea corpului aflat în pozi Ńia ini Ńial ă, conform regulilor de alc ătuire a desenelor
pentru reprezentarea pozi Ńiilor. Sub linia solului se scriu dou ă litere de tipar “P.I.“ – “pozi Ńia ini Ńial ă”.
În continuare, pe aceea și linie care reprezint ă solul, se deseneaz ă imaginea pozi Ńiei în care a ajuns
corpul dup ă efectuarea mi șcărilor. Sub linia solului se scriu dou ă litere de tipar “P.F.” – “pozi Ńia final ă”.
Pentru a reda mi șcările prin care s-a ajuns la aceast ă pozi Ńie se traseaz ă s ăge Ńi pe desenul ce
repezint ă pozi Ńia final ă. S ăge Ńile se traseaz ă în dreptul segmentelor care s-au deplasat din pozi Ńia ini Ńial ă,
având originea în locurile de unde au pornit mi șcările, iar vîrfurile în locurile în care se termin ă mi șcările.
Ele indic ă traiectoriile pe care se deplaseaz ă extremit ăŃile dep ărtate/distale ale segmentelor, având lungimi
și forme diferite în func Ńie de amplitudinea, direc Ńia și sensul de deplasare a segmentelor.
În general mi șcările segmentelor corpului se efectueaz ă pe o traiectorie circular ă deoarece ele se
produc în jurul unor axe de rota Ńie aflate la nivelul articula Ńiilor. Aceste mi șcări se reprezint ă prin s ăge Ńi
care au form ă de arc de cerc sau de cerc.
Pentru ca s ă nu se aglomereze desenul cu prea multe s ăge Ńi, se traseaz ă numai s ăge Ńile care arat ă
mi șcările esen Ńiale ce conduc la ob Ńinerea pozi Ńiei dorite; cele care se deduc sugestiv prin modifi carea
pozi Ńiilor desenate (pozi Ńia final ă fa Ńă de pozi Ńia ini Ńial ă), se pot omite.
Tehnici (T). Tehnicile kinetologice prin ele însele sunt lipsit e de finalitate, exerci Ńiul fizic fiind
structura complet ă ca descriere și execu Ńie procedural ă, ce are și un sens terapeutic. Tehnicile de baz ă
reprezint ă elementele constitutive ale unui exerci Ńiu fizic, dup ă cum literele ordonate într-un anumit mod
formeaz ă un cuvânt care are un sens. În descrierea exerci Ńiului fizic, la partea de „Tehnici” se face
coresponden Ńa dintre obiectivul exerci Ńiului și cu ce tehnici se efectueaz ă timpii exerci Ńiului – din partea de

28
Activit ăŃi. Tipurile de tehnici de efectuare a unui exerci Ńiu kinetic sunt descrise la capitolul 4 – Tehnici și
metode în kinetoterapie
Elemente (E). În aceast ă parte se descriu manevrele care declan șeaz ă stimuli senzitivi meni Ńi s ă
măreasc ă sau s ă reduc ă r ăspunsul motor, elementele de dozare a efortului și eventualele indica Ńii
metodice. “Elementele” facilitatorii sau inhibitori i se vor clasifica în func Ńie de receptorii pu și în ac Ńiune,
de unde pornesc semnalele senzitive.
A. Elementele proprioceptive
a. Întinderea (“stretch”) este o manevr ă care se poate executa în 2 modalit ăŃi:
– Întinderea rapid ă – faciliteaz ă sau amplific ă mi șcarea.
– Întinderea prelungit ă – efect inhibitor pentru agoni ști (mai accentuat ă pe mu șchii tonicii).
b. Rezisten Ńa unei mi șcări cre ște recrutarea de motoneuroni alfa și gama. Aplicarea rezisten Ńei trebuie
tatonat ă, și dac ă nu se ob Ńine un rezultat pozitiv se trece la o rezisten Ńă minim ă. Cei mai sensibili la
acest element sunt mu șchii posturali extensori.
c. Vibra Ńia – efect facilitarea mu șchiului vibrat (cea mai favorabil ă frecven Ńă este de 100-200Hz.) și
inhibi Ńia mu șchiului antagonist (dar nu datorit ă leziunilor de neuron motor central).
d. Telescoparea (compresiunea) – efect cre șterea stabilit ăŃii.
e. Trac Ńiunea – efect m ărirea amplitudinii de mi șcare (sc ăderea durerii articulare).
f. Accelera Ńia (liniar ă și angular ă) – utilizat pentru cre șterea tonusului muscular (în func Ńie de direc Ńia
de accelerare) ca și pentru cre șterea abilit ăŃii.
g. Rota Ńia ritmic ă, repetat ă – diminueaz ă impulsurile venite prin sistemul reticular activat or, cu efect de
relaxare. Rularea, pendularea, leg ănarea, balansarea, rostogolirea unui segment sau a întregului corp
(aflat de preferin Ńă și într-o postur ă facilitatorie – relaxant ă, cum este de exemplu pozi Ńia fetal ă),
exercit ă efecte relaxante.
B. “Elemente” exteroceptive
a. Atingerea u șoar ă (manual sau cu calup de ghea Ńă ) – mărește r ăspunsul fazic (mai ales) din partea
musculaturii fe Ńei și a musculaturii distale a membrelor.
b. Periajul – utilizat în 3 scopuri: sc ăderea intensit ăŃii durerii, cre șterea reflexului miotatic, reducerea
secre Ńiei sudorale
c. Temperatura – Căldura se folose ște în principal pentru a schimba propriet ăŃile fizice ale Ńesuturilor,
cre șteri moderate ale fluxului sangvin și în unele cazuri, pentru a reduce durerea; – Temperatura
sc ăzut ă (recele) este folosit ă de obicei pentru a reduce edemul, spasmul muscula r, spasticitatea și
durerea. M. Rood descrie dou ă tehnici de aplicare a stimul ărilor cu ghea Ńă : tehnica "C-icing" și
tehnica "A-icing".
d. Tapotarea u șoar ă paravertebral ă – efectul de sc ădere a tonusului muscular și de calmare în general.
C. Elemente combinate proprio și exteroceptive: contactele manuale (se au în veder e parametrii
acestora: durata, locul și presiunea exercitat ă), presiunea pe tendoanele lungi (se realizeaz ă o sc ădere a
tensiunii musculare).
D. Elemente telereceptive: v ăzul, olfac Ńia (faciliteaz ă sistemul nervos vegetativ).
E.Elemente interoceptive: stimularea sinusului caro tidian (plasarea capului sub nivelul corpului) –
are un efect depresor asupra centrilor medulari, tensiunii arteriale și scade tonusul muscular.
Dozarea efortului . Vorbim despre efort fizic în contextul no Ńiunii de solicitare (realizarea unor
modific ări adaptative morfofunc Ńionale și psihice în strâns ă dependen Ńă cu natura și intensitatea
solicit ării). Efortul presupune activit ăŃi psiho-motrice la baza c ărora stau contrac Ńiile musculare, care în
func Ńie de acoperirea integral ă sau par Ńial ă a cerin Ńelor de oxigen într-un efort fizic, este predominan t
anaerob (alactacid – lactacid) sau predominant aero b. Efortul fizic se diferen Ńiaza în tipuri de efort în
func Ńie de o serie de criterii sau indicatori astfel (ad aptate dup ă Marinescu Gh, 2000):
/head2right Raportând efortul fizic la latura cantitativ ă și calitativ ă a capacit ăŃilor motrice:
– eforturi cantitative, în care parametrul efortul ui – volum – este direct implicat;
– eforturi calitative, în care parametrul calitativ îl reprezint ă intensitatea;

29
– eforturi complexe, interesând capacit ăŃile coordinative, priceperile și deprinderile motrice.
/head2right Dup ă m ărimea efortului sunt: eforturi exhaustive, maximale , submaximale, medii și mici.
/head2right Dup ă forma de manifestare, eforturile se grupeaz ă în:
– eforturi uniforme: cu solicitari constante;
– eforturi variabile: în s ensul cre șterii sau descre șterii intensitatii și/sau volumului;
Parametrii efortului se raporteaz ă la modul de îmbinare a activit ăŃii fizice cu odihna/pauza.
Capacitatea de efort se dezvolt ă/men Ńine prin orice mijloace ce includ contrac Ńie muscular ă de peste un
nivel prag de intensitate/volum.
Volumul efortului – se refer ă la durata efectu ării (“întinderii ei în timp”) și la însumarea cantitativ ă
a înc ărc ăturilor folosite în cadrul unei ședin Ńe/program kinetic. Se masoar ă în cadrul unei ședin Ńe kinetice
(de la începutul primului exerci Ńiu, pân ă la finalul ultimului, inclusiv pauzele) prin: num ărul total de
repet ări, ob Ńinute prin sumarea lor din cadrul seriilor și reprizelor; timpul necesar efectu ării ședin Ńei;
distan Ńa parcurs ă; numarul de kilograme deplasate; num ărul leg ărilor și combina Ńiilor (la mi șcările
aciclice). Volumul se poate aprecia prin calificati vele: mic, mediu, mare.
Intensitatea efortului poate fi exprimat ă prin “t ăria excita Ńiei” și se caracterizeaz ă prin travaliul de
lucru depus într-o unitate de timp. Este determinat ă de viteza de execu Ńie a mi șcărilor, de num ărul lor pe
unitatea de timp (tempoul), de ritmul impus, de dur ata pauzelor, de valoarea înc ărc ăturii.
Tempoul/frecven Ńa se apreciaz ă în procente (100%-75%-50%-25%) respectiv în frac Ńii (4/4, 3/4, 2/4, 1/4).
Ritmul, ca o caracteristic ă temporal ă a mi șcărilor, indic ă durata unui timp al exerci Ńiului și
succesiunea timpilor accentua Ńi în cadrul acelui exerci Ńiu. Durata timpilor exerci Ńiului se exprim ă cifric
(dup ă durata notelor muzicale: 1/1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16) sau conform unor ritmuri fiziologice (ritm
respirator, ritm cardiac). Succesiunea timpilor acc entua Ńi în cadrul exerci Ńiului se exprim ă prin indicarea
cifrei num ărătorului frac Ńiei muzicale.
Modalit ăŃi paraclinice/medicale de exprimare a intensit ăŃii efortului: VO2max., Kcal/min., MET
(echivalent metabolic), Joule, Watt, Newton, parame trii fiziologici (frecven Ńă cardiac ă, frecven Ńă
respiratorie, tensiune arterial ă, EKG, EEG, EMG, lactacidemie, nivelul albuminelor plasmatice, nivelul de
acumulare a cataboli Ńilor).
Caracterul pauzelor este dat de modul de folosire a timpului de pauz ă:
a. activ ă, atunci când este prezent ă o activitate psiho-motric ă; în acest caz distingem dou ă modalit ăŃi de
aplicare: – cu contrac Ńii de intensitate sc ăzut ă ale acelora și grupe musculare
– cu contrac Ńii de intensitate medie spre mare folosind îns ă alte grupe musculare ce induc la
nivelul scoar Ńei cerebrale fenomene de inhibi Ńie în centrii motori solicita Ńi în efortul anterior;
b. pasiv ă, atunci când este absent ă activitatea motric ă.
Modalit ăŃi de reglare a efortului:
– modificarea pozi Ńiilor de lucru, a amplitudinii, vitezei, tempoului, ritmului;
– varia Ńia for Ńei de contrac Ńie muscular ă (la izometrie) sau a înc ărc ăturii (la izotonie);
– reducerea sau prelungirea timpului activ de lucru raportat la durata ședin Ńei (densitate motric ă);
– cre șterea sau reducerea num ărului repet ărilor ori a num ărului, duratei și felului pauzelor, ceea ce duce
implicit la modificarea duratei ședin Ńei kinetice
– varia Ńia complexit ăŃii efortului, pornind de la nivelul individual de d ezvoltare neuromotorie, se face prin:
solicitarea efectu ării deprinderii la nivel de înv ăŃare-consolidare-perfec Ńionare, combina Ńii noi de ac Ńiuni
motrice, aplicarea/exersarea deprinderii în condi Ńii u șurate sau îngreuiate, introducerea st ărilor de emula Ńie
sau întrecere în activitatea kinetic ă.
Indica Ńii metodice se pot preciza în final, sub forma unor aten Ńion ări, pentru anumite aspecte
particulare de efectuare a exerci Ńiilor fizice. Aceste indica Ńii metodice cu privire la efectuarea exerci Ńiilor
fizice au leg ătur ă cu urm ătoarele aspecte:
• Mi șcările ce alc ătuiesc fiecare exerci Ńiu trebuie concepute și selec Ńionate în a șa fel încât s ă contribuie
la realizarea corect ă și eficient ă a obiectivelor planificate;
• Exerci Ńiile trebuie în a șa fel selec Ńionate încât s ă aib ă valoare de întrebuin Ńare cât mai mare:

30
• Dozarea efortului s ă se realizeze în concordan Ńă cu particularit ăŃile individuale, structurale și
func Ńionale ale organismului și sub un control de specialitate permanent;
• Ca s ă produc ă influen Ńe pozitive asupra dezvolt ării organismului trebuiesc folosite în mod sistemat ic și
continuu, dup ă o planificare știin Ńific întocmit ă, timp îndelungat
• Acelea și exerci Ńii fizice pot avea influen Ńe multiple asupra organismului; exerci Ńiile cu structuri
diferite pot avea aceea și influen Ńă asupra unei anumite func Ńii ale organismului;
• Organizarea diferen Ńiat ă a modalit ăŃilor de repetare a exerci Ńiilor pot influen Ńa diferit dezvoltarea
organismului;
• În aceast context, intr ă și no Ńiunea de contraindica Ńii; astfel, în func Ńie de aten Ńion ările-indica Ńiile
medicale, de bolile asociate ale pacientului, trebu ie adaptat ă ori forma exerci Ńiului, ori modul de
execu Ńie (tehnica), ori ajustat ă dozarea efortului; aceste activit ăŃi se desf ăș oar ă sub o și mai atent ă
implicare și monitorizare din partea specialistului (kinetoter apeutului).
• Insistarea pe anumite aspecte care ar putea denatur a mi șcarea și în consecin Ńă ar afecta îndeplinirea
obiectivului exerci Ńiului.

2.1.2.Masajul
Masajul reprezint ă prelucrarea metodic ă a p ărŃilor moi ale corpului, prin ac Ńiuni manuale sau
mecanice, în scop fiziologic, profilactic și terapeutic.
Efectele masajului
A.Efectele asupra circula Ńiei sangvine
a. Efectele asupra circula Ńiei subcutanate
Orice aplicare a masajului asupra pielii este urmat ă de apari Ńia, mai mult sau mai pu Ńin rapid a unei
înro șiri locale, de intensitate variabil ă. Aceast ă vasodilata Ńie superficial ă creaz ă senza Ńia de cre ștere a
căldurii locale. Fery nu a putut s ă obiectiveze clar aceast lucru, dup ă efleurajele aplicate pe regiunea
dorsal ă. Experien Ńa ar trebui refacut ă cu manevre mai intense. Acest ă vasodilata Ńie este probabil
susceptibil ă de a ameliora troficitatea celular ă local ă, crescând schimburile între mediul celular și sanguin.
Aportul nutritiv și de oxigen, și transportul de de șeuri metabolice și de gaz carbonic, pare a fi demonstrat ă
de lucr ările lui Fawaz.
Au fost avansate mai multe ipoteze:
– ac Ńiunea mecanic ă a masajului asupra capilarelor sanguine sub-cutana te;
malaxarea Ńesuturilor ar declan șa, în mod reflex și/sau mecanic, secre Ńia de substan Ńe vasodilatatoare
(histamine, serotonin ă, acetilcolin ă), în special pin mastocite (celule situate în veci n ătatea capilarelor
sanguine în derm);
– stimularea manual ă cutanat ă realizat ă prin masaj, ar crea un reflex denumit de axon (inf lux
antidronic pe c ăile ce controleaz ă vasomotricitatea în capilarele sub-cutanate), ceea ce ar antrena o
vasodilata Ńie reflex ă.
b. Efectele asupra circula Ńiei de întoarcere venoase
Presiunile alunecate și cele statice permit cre șterea circula Ńiei de întoarcere venoas ă. S-a ar ătat prin
dopplergrafie influen Ńa acestor tehnici pentru favorizarea circula Ńiei venoase. Astfel, au demonstrat c ă
aplicarea acestor manevre asupra membrului inferior antreneaz ă o accelerare a vitezei fluxului venos la
nivelul marilor trunchiuri venoase, profunde. Efect ul este optimal xînd sunt efetuate într-un ritm len t: 5
secunde cel pu Ńin trebuie s ă se scurg ă între dou ă manevre succesive. Cele mai bune rezulatate se ob Ńin cu
o frecven Ńă de aplicare de 0,1 Hz.
Al Ńi autori au ar ătat eficacitatea presiunilor statice în fosa poplit ee și în triunghiul femural
(triunghiul lui Scarpa) în ob Ńinerea acceler ării circula Ńiei sângelui venos. Ei au pus în eviden Ńă c ă flexia
dorsal ă pasiv ă sau activ ă a gleznei, care permite comprimarea vaselor din lo ja posterioar ă a gambei, ar fi
mai eficace decât contrac Ńia dinamic ă a tricepsului sural realizat ă în acela și scop. În fine, ei demonstreaz ă
că un drenaj venos eficace a piciorului trebuie s ă se realizeze printr-o presiune alunecat ă, exercitat ă pe

31
planta piciorului, de la c ălcâi c ătre antepicior și printr-o presiune static ă asupra capului metatarsienelor,
urmat ă de o extensie pasiv ă a articula Ńiilor metatarso-falangiene, în scopul de a comprima re Ńeaua venoas ă
plantar ă și intermetatarsian ă.
Aceste experimente au permis elaborarea unor protoc oale de masaj circulator a membrului inferior
descris în special de c ătre Pereira Santos. Ac Ńiunea masajului este de ordin mecanic, presiunile a ntreneaz ă
un colaps venos care beneficiaz ă de un sistem de valvule anti-reflux, care permite doar circula Ńia în sensul
returului. Ritmul utilizat trebuie s ă permit ă trunchiului venos s ă se umple din nou, dup ă ce manevrele de
masaj le-au golit complet. Un ritm prea rapid nu pe rmite umplerea complet ă, sc ăzând astfel eficien Ńa
masajului.
De notat c ă tehnicile se adreseaz ă numai sistemului venos profund, care dreneaz ă marea parte
(90%) a patului vascular venos și prime ște pe tot parcursul traiectului s ău aferen Ńe provenite din re Ńeaua
superficial ă (sub-aponevrotic ă), reprezentat ă la membrele inferioare în special de vena sfen ă intern ă și
extern ă. De aceea este bine s ă se Ńin ă cont de urm ătoarele aspecte:
– traiectul vasului; sensul centripet (mai pu Ńin pentru plant ă); localizarea vaselor, pentru cele
situate în profunzime ap ăsarea este mai puternic ă, ceea ce impune pruden Ńă pentru a nu traumatiza zonele
degajate (triunghiul femural, fosa poplitee); impor tan Ńa (m ărimea) pediculului venos, pentru re Ńeaua
profund ă. Dup ă C. Gillot, partea medial ă a gastrocnemianului dreneaz ă pân ă la 7 ori mai mult decât partea
lateral ă, semi-tendinosul de 4 ori mai mult decât bicepsul (care este de fapt mai mare), vastul lateral al
cvadricepsului dreneaz ă pân ă la de 3 ori mai mult decât partea medial ă; ritmul și viteza de execu Ńie,
ambele, trebuie s ă fie lente. Ritmul trebuie s ă fie 6-7 manevre pe minut, pentru a permite reumple rea
venoas ă, iar viteza trebuie s ă urmeze debitul sanguin, deci o vitez ă prea mare favorizeaz ă refluxul c ătre
re Ńelele colaterale; respira Ńia joac ă un rol relativ: Franceschi arat ă, în doppler, c ă în decubit dorsal,
expira Ńia este cea care accelereaz ă viteza sanguin ă în vena femural ă, iar în ortostatism este inspira Ńia, dar
intr-o m ăsur ă infim ă. De fapt, important este ritmul în care se succed umplerea și golirea. S-a mai ar ătat c ă
manevrele a șa-zise “de apel abdominal” (diafragmatice sau presi uni manuale), utilizate în scopul
favoriz ării returului venos ale membrelor inferioare, nu pr ezint ă intres în acest sens, dimpotriv ă, aceste
tehnici, antreneaz ă un blocaj venos la nivelul membrelor inferioare și câteodat ă chiar un reflux sanguin;
pozi Ńia decliv ă: m ăsurând debitul venos maximal de golire, prin pletis mografie, Leroux a c ăutat s ă
determine pozi Ńia ideal ă de drenaj venos a membrelor cu ajutorul gravita Ńiei (pozi Ńia decliv ă). Dup ă acest
autor, atunci când un subiect este instalat în decu bit dorsal, membrul inferior trebuie pozi Ńionat astfel:
coapsa flectat ă la 40˚, abdus ă la 30˚, gamba în u șoar ă flexie iar piciorul în pozi Ńie neutr ă. Pentru motive de
ordin practic, este interesant de ad ăugat o rota Ńie lateral ă a coapsei, pentru a facilita accesul manual în
timpul masajului în fosa poplitee ; dac ă masajul circulator al membrului inferior este codi ficat, cel al
membrului superior nu este. Este adev ărat c ă tulbur ările circulatorii la acest nivel sunt excep Ńionale și
intereseaz ă mai ales sectorul limfatic. Dup ă Leroux, pozi Ńia optim ă de drenaj venos este: bra Ńul flectat la
30˚, în abduc Ńie de 45˚, antebra Ńul flectat la 60˚ și în prona Ńie.
Lejars a descris fenomenul denumit “talpa venoas ă superficial ă a lui Lejars”, aplicabil ă re Ńelei
profunde și a ar ătat c ă re Ńeaua superficial ă este prea slab reprezentat ă la nivelul piciorului pentru a permite
acest fenomen., lucru confirmat de faptul c ă la nivel plantar nu exist ă vene care s ă asigure o perfuziune
rapid ă între re Ńeaua profund ă și cea superficial ă, ci doar câteva comunicante, ceea ce nu permite o
desc ărcare suficient de rapid ă a primei c ătre cea de-a doua, a șa cum se observ ă în examenul Doppler.
Masajul trebuie s ă fie asociat cu ac Ńiunea favorabil ă a mobiliz ării articulare, al contrac Ńiilor
musculare și al întinderilor aponevrotice. Ea trebuie s ă asigure circula Ńia venoas ă a piciorului prin
presiune, ca și în timpul mersului, sau 7 pa și consecutivi, care sunt necesari pentru a fi efica ce.
Trebuie de asemenea sociat cu o bun ă igien ă de via Ńă : activitate general ă, activatoare a pompei
cardiace ( și a b ătăilor arteriale, care ac Ńioneaz ă asupra venei vecine), reprize de repaus decliv în timpul
zilei, o bun ă activitate abdominal ă (tranzit digestiv și activitate muscular ă), imobilizare în cazul unei
insuficien Ńe.

32
c. Efectele asupra sistemului arterial
Exist ă pu Ńine experimente asupra efectului masajului asupra a cestui sistem. Samuel și Gillot C., nu
exclud posibilitatea unei ac Ńiuni indirecte asupra sistemului arterial ac Ńionând asupra sistemului venos,
Ńinând cont c ă sistemul circulator este un sistem închis. Shoemak er și col. au aplicat diverse manevre
(efleuraj, fr ământat, tapotament) pe mu șchii antebra Ńului și asupra cvadricepsului pentru a m ăsura efectul
asupra fluxului sanguin adus la aceste mase muscula re de arterele brahiale și femurale. Ei nu arat ă efect
asupra vitezei medii de circula Ńie sanguin ă, nici asupra diametrului acestor artere, m ăsurat prin
ultrasonografie doppler și prin echodoppler.
De asemenea nu exist ă validare știin Ńific ă privind ac Ńiunea BGM (masajului reflex al Ńesutului
conjunctiv) asupra cre șterii circula Ńiei arteriale la nivelul membrelor inferioare. Stud iindu-se modific ările
circula Ńei apreciate prin temperatura cutanat ă înainte și dup ă manevre nu au observat modificare. Se
raporteaz ă chiar o diminuare a temperaturii cutanate dup ă aplicarea acestui tip de masaj, atât la subiec Ńii
sănăto și, cât și la cei suferinzi de arterit ă. Problema r ămâne deschis ă, pentru c ă este vorba doar de
măsur ători f ăcute la suprafa Ńă , și pentru c ă practicienii BGM atest ă amelior ări clinice evidente în acest
domeniu. De și, este evident c ă exist ă pu Ńine efecte ale masajului asupra sistemului arterial , comparativ cu
activitatea fizic ă, totu și r ăspunsurile nu sunt înc ă complete.
d. Efectele asupra circula Ńiei de întoarcere limfatice
Aceste manevre de masaj deosebit de blânde (40 Tori celli, sau în jur de 50-60 g/cm 2, aplicate pe
traiectul vaselor limfatice superficiale prin drena j limfatic manual, realizeaz ă accelerarea fluxului de
întoarcere limfatic. Aceste tehnici se efectueaz ă dup ă un protocol special și se aplic ă în caz de edeme, fie
de origine limfatic ă, fie venoas ă, fie mixt ă, pentru a ajuta la resorb Ńia acestora.
B. Efectele asupra sistemului musculo-tendinos
a. Efectele asupra contrac Ńiei musculare
Un studiu clinic efectuat de Chatal asupra efectulu i tapotamentului înainte de o prob ă de detent ă
vertical ă, raporteaz ă c ă aplicarea acestuia înainte de s ăritur ă nu permit cre șterea în ălŃimii acesteia,
câteodat ă se ob Ńin chiar rezultate mai slabe dup ă aceste tapotamente și c ă acest tip de manevr ă este cel mai
adesea dezagreabil și dureros pentru subiect. Serot a studiat efectul p resiunii alunecate superficiale și
profunde și a tapotamentului asupra rezisten Ńei dinamice și statice a cvadricepsului. El nu arat ă o
modificare, decât o u șoar ă ameliorare a anduran Ńei musculare dup ă aplicarea presiunilor alunecate
superficiale.
De asemenea s-au studiat efectele fr ământatului, stretchingului și înc ălzirii principalilor mu șchi ale
membrelor inferioare asupra amplitudinii de mi șcare articular ă și asupra for Ńei ischio-gambierilor și
cvadricepsului. El arat ă o tendin Ńă spre diminuarea for Ńei acestor mu șchi. Viel a studiat efectul masajului
asupra contrac Ńiei musculare: nimic nu a fost demostrat. Dar, treb uie totu și remarcat c ă aspectul psihologic
nu este luat în considerare în aceste studii, de și el joac ă un rol foarte important.
b. Efectele asupra relax ării
Constat ările sunt convergente, mai ales în ceea ce prive ște efleurajul, presiunile alunecate,
presiunile statice, tapotamentul, fric Ńiunile și fr ământatul.
La palpare se constat ă, de fapt, c ă aceste manevre duc la diminuarea sau chiar la ceda rea
contracturilor sau tensiunilor musculare, reperate la evaluarea ini Ńial ă. Acest lucru este deovedit prin dou ă
aspecte ale examenului clinic efectuat dup ă masaj: senza Ńia de durere la palpare, și rezisten Ńa sau duritatea
la palpare sub mâna examinatorului. De și aceast ă evolu Ńie nu este obiectivat ă înc ă la ora actual ă, totu și se
poate vorbi de o anume fiabilitate, deoarece ea poa te fi reg ăsit ă în mod obiectiv de doi practicieni diferi Ńi
la acela și pacient, iar în mod subiectiv, este apreciat ă de c ătre pacientul însu și.
Crielaard descrie, dup ă un masaj mecanic a mu șchiului cvadriceps, o diminuare a tonusului
muscular, apreciat cu ajutorul unui tonometru (tij ă culisant ă și gradat ă).
Contractura muscular ă, manifestare înc ă insuficient cunoscut ă, este o stare de contrac Ńie muscular ă
involuntar ă cu scurtare non paroxistic ă și îndelungat ă. Ea se manifest ă prin cre șterea tonsului muscular de
reapus și î și poate avea sediul într-o zon ă mai mult sau mai pu Ńin extins ă (câteva unit ăŃi motrice). Aceast ă

33
stare poate fi în mod spontan dureroas ă sau nu. Se pare c ă pot exista dou ă tipuri de contractur ă: primitive
și secundare. Primele apar de obicei dup ă un surmenaj sau o activitate neobi șnuit ă. Ele se numesc algice,
ar fi de origine metabolic ă și ar rezulta printr-o epuizare energetic ă local ă, favorizat ă de o ischemie
între Ńinut ă sau provocat ă prin men Ńinerea timp îndelungat a contrac Ńiei. Acest tip de contractur ă nu are
manifest ări EMG și este parte din cercul vicios bine cunoscut: ischemie →durere →contractur ă.
Al doilea tip de contractur ă corespunde unui mecanism reflex de ap ărare sau de protec Ńie
articular ă, ce vizeaz ă imobilizarea sau diminuarea mobilit ăŃii, poten Ńial dureroas ă, a unei articula Ńii.
Aceste contracturi se numesc antalgice și corespund unei exager ări a excitabilit ăŃii neuro-musculare care
se traduce printr-o cre ștere a tonusului muscular. Ea este înso Ńit ă de o activitae EMG înregistrabil ă.
Adesea intricate, aceste dou ă tipuri de contracturi vor beneficia de efectele ma sajului. Apari Ńia
acestora este explicat ă prin dou ă teorii:
– masajul ar avea un efect trofic asupra mu șchiului, îmbun ătăŃindu-i vasculariza Ńia (deci aporturile
nutritive, energetice și schimburile gazoase). Ar fi favorizat ă astfel de contrac Ńia muscular ă prin
restabilirea echilibrului metabolic local care perm ite reajustarea tonusului muscular. Aceast ă ipotez ă nu
este totu și confirmat ă prin lucr ările lui Shoemaker și ale lui Crielaard care au comparat, prin scintigr afie,
debitul sanguin la nivelul vastului lateral al cvad ricepsului, înainte și dup ă aplicarea masajului mecanic al
coapsei. Acest masaj a fost realizat cu un aparat c are imit ă tehnica fr ământatului manual. Debitul sanguin
a fost g ăsit chiar diminuat dup ă aplicarea acestui tip de masaj mecanic. De altfel, este posibil ca originea
metabolic ă a contracturii s ă explice decontracturarea consecutiv ă realiz ării contrac Ńiei-relax ării, aplicat ă ca
o tehnic ă a masajului.
– o alt ă ipotez ă este c ă masajul ar putea s ă antreneze o relaxare nervoas ă a tonusului, pentru c ă, se
știe c ă tensiunea și tonusul muscular depind de suma influxurilor acti vatoare și inhibitoare ce parvin
motoneuronilor din coarnele anterioare ale m ăduvei, și c ă, pe de alt ă parte, diverse tehnici de masaj și
kinetoterapie permit ac Ńionarea asupra c ăilor de reglare nervoas ă a tonusului muscular.
Astfel, contrac Ńia unui agonist poate antrena decontrac Ńia antagonistului s ău (Sherrington),
întinderea muscular ă antreneaz ă o diminuare a excitabilit ăŃii motoneuronale , vibra Ńiile mecanice aplicate
pe tendoane creaz ă senza Ńia mi șcării, segmentul fiind imobilizat în aparat gipsat. A cela și tip de vibra Ńii
mecanice poate fi utilizat pentru a ob Ńine cedarea contracturilor. Morelli și Sullivan, au ar ătat c ă
manevrele de fr ământat, efleuraj și presiunile alunecate, aplicate tricepsului sural, antreneaz ă o diminuare
a reflexului lui Hoffman (H) – reflexul monosinapti c stimuleaz ă fibrele Ia prin șoc electric transcutanat
(prin stimularea sciaticului la nivel popliteu, apa re la tricepsul sural) -, ceea ce înseamn ă o diminuare a
excitabilit ăŃii motoneuronolor alfa.
Contraindica Ńiile generale ale masajului
Utilizarea în mod ra Ńional a unei terapii trebuie s ă se bazeze pe cunoa șterea indica Ńiilor,
contraindica Ńiilor precum și a limitelor acesteia, trebuie cunoscute de asemen ea și eventualele riscuri la
care pacirentul poate fi expus în timpul unei ședin Ńe de tratament.
a.Contraindica Ńiile indiscutabile ale masajului sunt urm ătoarele:
– Fenomene inflamatoare aflate în faza acut ă
– Pusee inflamatoare reumatismale
– Procese infec Ńioase în stadiu evolutiv
– Afec Ńiuni cutanate cum ar fi: cancerele cutanate, dikera tozele maligne, hematodermiile, micozele,
dermatozele majore (eczeme, Zona Zoster, herpes),es carele
– Fragilitatea vascular ă
– Flebitele, atâta timp cât exist ă posibilitatea mobiliz ării unui tromb
– Masajul local în litiazele renale și biliare
b. Contraindica Ńii relative
Nerespectarea acestora poate duce mai mult la apri Ńia unor incidente adesea lipsite de importan Ńă
decât la accidente, motiv pentru care se adreseaz ă mai mult unor procedee și tehnici și recomand ă
folosirea unui mod de ac Ńiune bine adaptat.

34
În dermatologie, printre contraindica Ńiile relative se citeaz ă (Mârza, D, 2002) psoriazisul, eczema,
pruritul; fragilitatea capilar ă a vârstnicilor presupune precau Ńii, nu interdic Ńii; existen Ńa echimozelor
sugereaz ă neaplicarea local ă a unor tehnici de mare intensitate, dar nu contrai ndic ă aplicarea masajului cu
suprafa Ńă mare de contact pe o suprafa Ńă mare.
Contraindica Ńiile topografice de refer ă la spa Ńiul popliteu, triunghiul Sarpa, plica cotului, regi unea
anterioar ă a gâtului, care nu sunt neap ărat „tabu”, dar prezentând un mai mare grad de vuln erabilitate,
kinetoterapeurul responsabil va Ńine cont de raportuile anatomice și mecanice dintre mâna sa și elementele
regiunilor mai sus men Ńionate.
În caeea ce priv ște spasmofilia, trebuie men Ńionat ă mai degrabă frecven Ńa mare a e șecurilor
terapeutice decât faptul c ă ar reprezenta o contraindica Ńie real ă. În practic ă s-a constatat c ă rezultatele sunt
sub limita medie sau inferioar ă a eficien Ńei, motiv pentru care în aceast ă afec Ńiune masajul poate
reprezenta o contraindica Ńie relativ ă.
Masajul somatic
Manevrele manuale sau mecanice de masaj au cunoscut bineîn Ńeles de-a lungul timpului un proces
continuu de evolu Ńie și adaptare, astefl c ă la ora actual ă pot fi clasificate în func Ńie de tehnica și metodica
de execuŃie, efecte și importan Ńa lor în aplicare. Unele manevre sunt cuprinse în t oate formele de masaj,
asupra tuturor Ńesuturilor și segmentelor corpului. Acestea se numesc manevre principale sau
fundamentale. Altele se aplic ă numai anumitor regiuni, segmente sau Ńesuturi și se numesc procedee sau
manevre ajut ătoare , ori secundare (Marcu, V 1983).
Procedeele principale de masaj
A. Efleurajul sau netezirea este o alunecare u șoar ă, ritmic ă, efectuat ă asupra tegumentelor în
sensul circula Ńiei de întoarcere (venoase și limfatice). Se adreseaz ă în primul rând pielii, nervilor periferici
și Ńesutului conjunctiv, având ca efecte principale act ivarea circula Ńiei superficiale (capilare și limfatice).
Efectele cele mai importante ale manevrei sunt de a ctivare a circula Ńiei superficiale (capilare și limfatice)
datorit ă stimul ării mecanice directe, dar mai ales pe baze reflexe, producând o hiperemie local ă datorit ă
modific ărilor vaso-motorii, umorale și nervoase. Se execut ă cu fa Ńa palmar ă a degetelor și a mâinii, cu
pumnul sau cu fa Ńa dorsal ă a degetelor. Exist ă și alte variante de netezire în func Ńie de zonele asupra
cărora se aplic ă, și anume efleurajul „în pieptene”, efleurajul „sacad at”, „în pic ătur ă de ploaie” sau „în
cle ște”.
B. Fric Ńiunea este o manevr ă de masaj care const ă într-o ap ăsare și deplasare a Ńesuturilor moi în
limita elasticit ăŃii acestora. Ca efecte se ob Ńin o hiperemie a pielii și efect analgezic local, sc ăzând foarte
mult sensibilitatea termina Ńiilor nervoase. Pe cale reflex ă, fric Ńiunile au efecte de durat ă, trofice și
circulatorii, contribuind fie la calmarea nervoas ă și relaxarea muscular ă, fie la stimularea sistemului
neuro-vegetativ (în func Ńie de necesit ăŃi și de tehnica de execu Ńie). Se poate executa cu fa Ńa palmar ă a
degetelor și ai mâinii, cu fa Ńa dorsal ă a degetelor îndoite, cu vârful degetelor sau cu pu mnul (Marcu,V.,
1983).
C. Fr ământatul se adereseaz ă în primul rând Ńesutul muscular și const ă în apucarea, ridicarea,
stoarcerea și ap ăsarea Ńesuturilor moi pe planul osos dur. Ac Ńiunea fr ământatului este mai p ătrunz ătoare
decât a celorlalte manevre, adresându-se mai ales m asei musculare, fapt pentru care este foarte mult
folosit în masajul sportiv în toate perioadele (de preg ătire, competi Ńional ă sau de recuperare medical ă),
dup ă cum și pentru tratarea atrofiei ori insuficien Ńei musculare de diferite etiologii (accidente, imob iliz ări
etc.).
D. Tapotamentul reprezint ă lovirea u șoar ă și ritmic ă a Ńesuturilor moi și face parte tot din grupul
manevrelor principale de masaj. Se adreseaz ă Ńesuturilor superficiale sau profunde, în func Ńie de
intensitatea de lovire, și vizeaz ă în mod deosebit termina Ńiile nervoase. Efectele apar la nivelul pielii și al
Ńesutului conjuctiv subcutanat, unde produc o vasodi lata Ńie și o înc ălzire local ă.
E Vibra Ńiile sunt manevre principale de masaj cu o arie foa rte restrâns ă de contraindica Ńii
(hemoragii și afec Ńiuni cutanate) și sunt reprezentate de imprimarea unor mi șcări oscilatorii ritmice asupra
Ńesuturilor moi. Manevra se poate efectua manual cu fa Ńa palmar ă a degetelor și mâinii. Exist ă și

35
posibilitatea aplic ării unor vibra Ńii mecanice cu diferite aparate care sunt mai rapid e, perfect ritmice,
uniforme și care pot fi aplicate timp mai îndelungat. Efectel e vibra Ńiilor sunt întotdeauna de calmare,
relaxare. Executate profund produc și o activare a circula Ńiei, o descongestionare și o îmbun ătŃire a
capacit ăŃii de efort.
Procedeele ajut ătoare de masaj
Aceste manevre se pot încadra între cele principale , întregind ac Ńiunea acestora.
A. Cernutul și rulatul sunt dou ă manevre deosebit de eficiente, care completeaz ă fr ământaul și
tapotamentul segmetelor cilindrice ale corpului, me mbrele inferioare și superioare, fiind asem ănătoarea ca
tehnic ă de execu Ńie. În cazul cernutul, masa de Ńesut moale este mobilizat ă de jos în sus și în lateral dintr-o
palm ă într-alta, cu degetele mâinilor u șor îndoite, producându-se un sunet specific cernutu lui cu o sit ă.
Pentru rulat, palmele sunt a șezate de o parte și de alta pe suprafa Ńa segmentelor, degetele fiind întinse,
executându-se o rulare a segmentului respectiv în a mbele sensuri, în limita elasticit ăŃii acestuia.
Manevrele încep de la extremitatea distal ă a membrelor spre cea proximal ă, aderesându-se în principal
masei musculare, dar și celorlalte Ńestuturi moi. Au efecte de relaxare a masei muscula re.
B. Presiunile și tensiunile înt ăresc efectele celorlalte manevre. Se aplic ă în masajul sportiv, mai
ales pe coloan ă, dar și în alte regiuni ale corpului. Se adreseaz ă articula Ńiilor în vederea p ăstr ării stabilit ăŃii
și mobilit ăŃii.
C.Trac Ńiunile, scutur ările și elonga Ńiile sunt manevre ajut ătoare care conmpleteaz ă masajul și au
efectul unor presiuni negative, descongestionând el ementele intra și periarticulare, îmbun ătăŃind circula Ńia
și schimburile nutritive locale. Trac Ńiunile se efectueaz ă în axul lung al articula Ńiilor, iar scutur ările
constau din imprimarea unor u șoare mi șcări oscilatorii membrelor, toracelui sau întregului corp.
Elonga Ńiile sunt manevre terapeutice care se adreseaz ă în special coloanei vertebrale.
D.Diverse. În aceast ă categorie de manevre secundare sunt incluse ciupir ile și pens ările, stoarcerile
și ridic ările mu șchilor, prin apucarea unei cute adânci și deplasarea acesteia în scopul cre șterii elasticit ăŃii
locale.
Succesiunea manevrelor de masaj
În timp s-a generalizat urm ătoarea succesiune a manevrelor de masaj: 1.Efleuraj ul introductiv; 2.
Fric Ńiunea; 3.Fr ământatul; 4.Ciupiri și pens ări, stoarceri și ridic ări; 5.Tapotamentul; 6.Cernutul și rulatul;
7.Presiunile și tensiunile; 8.Trac Ńiunile și scutur ările; 9.Vibra Ńiile; 10.Efleurajul de încheiere.
O problem ă metodic ă deosebit ă o constituie succesiunea regiunilor de masat, în p rivin Ńa c ărora
părerile sunt împ ărŃite. Consider ăm c ă urm ătoarea succesiune a regiunilor masate este cea mai eficient ă
(Ionescu, A., 1970), f ără o modificare frecvent ă a pozi Ńie celui masat și a celui care lucreaz ă.
1. În decubit ventral se efectueaz ă masajul spatelui, al regiunii fesiere, al piciorul ui pe fa Ńa
plantar ă, ca și al gambei și coapsei pe partea dorsal ă.
2. Din decubit dorsal se continu ă masajul membrelor inferioare pe partea anterioar ă (picior,
gamb ă, genunchi, coaps ă).
3. Din șezând rezemat sau culcat rezemat se maseaz ă peretele abdominal și toracic, membrele
superioare, ceafa și gâtul.
Aplica Ńiile masajului și automasajului în sport
Pentru ca activitatea de educa Ńie fizic ă și sport s ă nu devin ă doar risip ă de energie, e necesar s ă
asigur ăm sportivului timp și condi Ńii optime pentru refacere, pentru compensarea sau s upracompensarea
energiilor cheltuite în efort, masajul reprezentând unul dintre cele mai importante procedee de reface re și
recuperare.
Conform cercet ările noastre, prin aplicarea masajului în refacerea și recuperarea medical ă se poate
realiza o important ă scurtare a timpului de inactivitate a sportivului, aceasta determinând planificarea și
realizarea unui volum mare de lucru, ceea ce înseam n ă dou ă sau chiar trei antrenamente „tari” pe zi.
Masajul este una dintre cele mai importante „metode de lini știre și relaxare f ără inhibi Ńie și de activare și
stimulare func Ńional ă, f ără efort propriu” (Ionescu, A., 1970).

36
Masajul și automasajul la sportivi
Pot fi aplicate în urm ătoarele situa Ńii:
– În perioada preg ătitoare ( de obicei dup ă antrenament)
– În perioada competi Ńional ă; înainte de probe; între probe; dup ă probe
– În perioada de refacere și recuperare medical ă
– În cazul accidentelor și îmboln ăvirilor specifice, dup ă cum urmeaz ă: a) în cazul leziunii
Ńesuturilor moi periferice; b) în cazul leziuniilor musculare și tendinoase; c) în accidentele articulare; d) în
accidentele osoase; e) în leziunile nervilor perife rici; e) în cazul unor tulbur ări func Ńionale; f) în cazul
apari Ńiei supraantrenamentului; g) în cazul epuiz ării fizice
Drenajul limfatic
Drenajul este o grupare de tehnici manuale folosi te pentru a facilita eliminarea lichidelor în exces
din Ńesututi prin circuitul limfatic; limfa le purific ă pe parcursul trecerii sale prin ganglionii limfati ci,
înainte de a intra în sânge. Masajul favorizeaz ă trecerea în ăuntrul capilarelor limfatice a tuturor
reziduurilor prezente în Ńesuturi, combate staza circula Ńiei limfatice, stimuleaz ă ie șirea din ganglionii
limfatici a celulelor imunitare, care, trecând în s ânge cresc capacitatea de ap ărare a întregului organism
contra infec Ńiilor de orice tip.
Efectele drenajului
A. Efectul anti-edem este ac Ńiunea cea mai semnificativ ă, pe care alte tipuri de interven Ńii
manipulatorii nu sunt capabile s ă o ob Ńin ă. Dac ă lu ăm în considerare trecerea în capilarele limfatice a
reziduurilor prezente în spa Ńiile intersti Ńiale ale Ńesuturilor apare evident faptul c ă limfa are capacitatea de
a interveni în eliminarea/diminuarea edemelor, în d ifuzarea serului pe care sângele nu reu șește s ă-l
elimine în totalitate și pe care nici chiar limfa, în condi Ńii normale, nu poate s ă-l absoarb ă complet.
Edemele pot interesa una sau mai multe zone ale cor pului. Partea edema Ńiat ă se prezint ă umflat ă,
tensionat ă, neted ă, aproape str ălucitoare. O presiune normal ă determina ă o deformare a Ńesuturilor care
întârzie s ă revin ă. Edemul poate fi provocat de o staz ă venoas ă sau de cre șterea concentra Ńiei de clorur ă de
natriu (NaCl) și ap ă în sânge. Poate fi determinat de boli cardiace sau ale circula Ńiei sanguine, ca flebitele.
Edemele de acest tip se localizeaz ă de obicei la nivelul membrelor inferioare sau memb relor superioare,
sau chiar în zona gâtului. Edemele care au la origi ne intoxica Ńii, afec Ńiuni ale ficatului sau rinichilor,
dimpotriv ă, apar ini Ńial la nivelul fe Ńei, mai ales la pleoape, și numai într-o faz ă secund ă se extind la alte
părŃi ale corpului. În toate aceste situa Ńii patologice, compozi Ńia chimic ă a sângelui sufer ă alter ări
semnificative care tulbur ă echilibrul normal care exist ă între sânge și diferite Ńesuturi ale organismului.
Efectele negative asupra sângelui și asupra raportului s ău cu organismul sunt determinate de evenimente
trumatice ca: fracturi, contuzii, arsuri, procese i nflamatorii și infec Ńii. Folosirea masajului limfatic în
tratamentul edemelor care se manifest ă la persoane în timpul perioadei premenstruale, al gravidit ăŃii, sau
la persoanele care stau timp îndelungat în pozi Ńie ortostatic ă, nu necesit ă prescrip Ńie medical ă.
B. Efectul cicatrizant. Masajul limfatic acclereaz ă curentul fluxului limfatic. Când într-o parte a
corpului sunt prezente r ăni sau diferite ulcera Ńii, fluxul limfei proaspete, bogat ă în celule reconstructive,
favorizeaz ă procesul de cicatrizare. Acela și masaj limfatic este capabil s ă elimine din zona afectat ă
substan Ńele iritante care împiedic ă reconstruc Ńia Ńesutului conjunctiv. Masajul limfatic se arat ă extraordinar
de util în ulcere varicoase, escare, arsuri sau dup ă interven Ńii chirurgicale.
C. Efectul imunizant. Îmbun ătăŃirea sistemului imunitar este unul din cele mai imp ortante procese
datorate limfei. Masajul nu poate decât s ă contribuie la accentuarea acestui fenomen. Tratame ntul zonelor
specifice va ajuta la rezolvarea mai rapid ă a problemelor determinate de exemplu de acnee, pl ăgi
posttraumatice, interven Ńii chirurgicale, amigdalite, sinuzite, faringite. I nterven Ńia manipulatorie va fi
făcut ă pentru aceste afec Ńiuni doar preventiv și nu concomitent cu afec Ńiuni acute.
D.Efectul regenerant. Drenajul contribuie la o mai bun ă hr ănire a Ńesuturilor și poate duce la
restabilirea echilibrului hidric în zonele deshidra tate. Pielea ridat ă, tern ă, semn tipic de îmb ătrânire î și
revine, î și recap ătă încetul cu încetul culoarea s ănătoas ă, roz și luminoas ă, pielea uscat ă cap ătă prospe Ńime

37
în urma masajului limfatic. În cazul fracturilor, Ńesutul osos se regenereaz ă mult mai rapid. Mameloanele
sânilor î și reiau aspectul normal dup ă alăptare. Efectul regenerant este fundamental în câmpu l estetic
Tehnicile masajului de drenaj limfatic
Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleura je) realizate cu o presiune mult mai u șoar ă decât
în masajul obi șnuit, somatic. Dac ă pentru cel din urm ă manevrele de netezire se execut ă cu o presiune de
600-700 mm coloan ă de mercur, în drenajul limfatic manevrele se execu t ă cu o presiune de 30mm coloan ă
de mercur. Pentru o mai u șoar ă reprezentare a acesteia, c ă presiunea mâinilor trebuie s ă fie similar ă cu cea
necesar ă a întoarce o foaie de hârtie.
Secven Ńa corect ă de aplicare a manevrei fundamentale de drenaj limf atic este: faza ini Ńial ă de
contact, faza de deplasare a mîinilor și faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se s ucced ritmic, prin
mi șcări circulare, eliptice, spiralate, executate cu pod ul palmei, sau cu degetele, astfel încât suprafa Ńa de
contact cu corpul pacientului s ă fie cât mai mare posibil. Mîinile sa vor utiliza p entru drenarea unor
suprafe Ńe mai extinse ale corpului (gambe, membre inferioar e; torace, spate), pe când degetele sunt
folosite pentru drenarea unor zone mai limitate (gâ t, mîini, picioare, fa Ńă ).
Tehnica. Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de „filtrare-resorb Ńie”.
Aceasta se traduce prin dou ă manevre principale care tind s ă îndeplineasc ă aceast ă func Ńie dubl ă: apelul și
resorb Ńia.
Apelul. Manevra serve ște la golirea nodulilor și vaselor de con Ńinutul lor, dirijând limfa c ătre
trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se al ătur ă fluxului venos. Apelul se efectueaz ă în general la
distan Ńă fa Ńă de edem, dar experien Ńa a ar ătat totu și c ă ea este cu atât mai eficace cu cât se practic ă cât mai
aproape posibil de edem. Pentru a efectua apelul as upra nodulilor limfatici, se utilizeaz ă pulpa degetelor
care orienteaz ă presiunea c ătre nodulii sub-iacen Ńi, în sensul drenajului fizilogic. Asupra vaselor s e
lucreaz ă cu fa Ńa palmar ă a mâinilor care imprim ă o presiune identic ă. Derularea mi șcării mâinii se face de
la proximal c ătre distal, pe când trac Ńiunea care înso Ńește presiunea este întotdeauna disto-proximal ă
(sensul drenajului).
Resorb Ńia .Tehnica se practic ă direct asupra edemului pentru c ă ea permite trecerea excesului de
lichid din mediul intersti Ńial c ătre capilarele limfatice. La resorb Ńie, mi șcarea mâinii sau a policelui este
invers ă celei practicate la tehnica de apel: se face de la distal c ătre proximal. Întinderea (trac Ńiunea) nu se
schimb ă pentru c ă ea orienteaz ă limfa în sens fiziologic. Presiunea înso Ńit ă de întindere se face cu fa Ńa
palmar ă a ambelor mâini (simultan sau alternativ dup ă caz).

Principii generale de executare a manevrelor
Executarea drenajului limfatic manual presupune o b un ă cunoa ștere a anatomiei și fiziologiei
limfatice. Este important s ă fie respectate: presiunea, sensul întinderii, ritm ul manevrelor. Fiecare dintre
manevre trebuie repetat ă între 5 și 10 ori pe acela și loc, înainte de a deplasa mâna din nou.
Presiunea. Este aproape de presiunea tisular ă normal ă: 30 mm Hg/cm 2 (dar poate fi superioar ă în
afec Ńiuni patologice), ceea ce este dificil de men Ńinut și cere aten Ńie și antrenament. Experien Ńa a permis
codificarea manevrelor DLM: mi șcarea mâinilor sau a degetelor singure este imprima t ă de o mi șcare a
MS în abduc Ńie/adduc Ńie și nu numai de articula Ńia pumnului, în scopul ob Ńinerii unei presiuni suficiente
dar nu prea puternice, cu aten Ńie pentru a nu colaba vasele. Presiunea trebuie s ă r ămân ă uniform ă de la
începutul pân ă la finalul mi șcării.
Întinderea (trac Ńiunea). Fiecare presiune este înso Ńit ă de o întindere, pentru a evita colapsul
colectorului, prin deschiderea lumenul s ău. Pe limfaticele normale, întinderea se dirijeaz ă în sensul
circula Ńiei limfatice, orientat ă gra Ńie valvulelor de pe lumenul pre-colectorilor și colectorilor c ătre canalul
toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.
Ritmul Dac ă este prea rapid, manevra devine ineficace, nelasân d timp limfei s ă înainteze de la o
valvul ă la alta. Dac ă este prea lent, nu stimuleaz ă limfangionii (unit ăŃi motrice contractile limfatice) care
fac parte dintre elementele motoare ale limfei.

38
Masajul anticelulitic
Masajul anticelulitic r ăspunde la dou ă cerin Ńe specific feminine: pe de-o parte sc ăderea în greutate
și mic șorarea volumului corporal, iar pe de alt ă parte întinerirea și ameliorarea calit ăŃii aspectului cutanat.
Masajul anticelulitic vine deci în întâmpinarea amb elor cerin Ńe și este înso Ńit de îndeplinirea a dou ă
deziderate actuale în ceea ce prive ște stilul de via Ńă : o via Ńă activ ă/sportiv ă și supravegherea regimului
alimentar. Informa Ńiile tactile ale masajului ajut ă persoana masat ă la formarea unei imagini asupra formei
corpului s ău, asupra consisten Ńei sale. Îi recentreaz ă aten Ńia asupra ei înse și, ajutând-o la auto-aprecierea
schemei corporale. În esen Ńă , masajul anticelulitic trebuie s ă creeze o senza Ńie de mul Ńumire și confort.
Dup ă caz, sunt utilizate dou ă tehnici:
A.Drenajul limfatic manual (DLM) estetic
Este o adaptare a DLM-lui clasic cu o abordare mai mult global ă decît segmentar ă.
Unde? – Pe întreg corpul, inclusiv fa Ńa și gâtul. Abordarea este: fa Ńa, abdomenul, membrele
superioare apoi membrele inferioare- din decubit do rsal și spate – din decubit ventral.
De ce ? Din cauza infiltratelor plasmatice în Ńesutul conjunctiv. Acest fenomen este mai accentuat
la femeile de form ă ginoid ă decât la femeile de form ă android ă.
Obiectivul este de a reduce formele tipice ale aces tei siluete, caracterizate printr-o dispropor Ńie a
trenului superior, normal ca dimensiuni, fa Ńă de cel inferior, supradimensionat. Regimurile alim entare
ac Ńioneaz ă global, asupra întregii siluete. Se caut ă deci reducerea fenomenului de “coaj ă de portocal ă” și
armonizarea siluetei.
Rolul masajului este de a spori activitatea catabol ic ă la nivelul MI, ajutând în special la evacuarea
de șeurilor celulare. DLM-ul faciliteaz ă circula Ńia limfei colectate și reciclate în circula Ńia sanguin ă. Ca
urmare diminueaz ă reten Ńia lichidelor intersti Ńiale în Ńesuturile cutanate și stimuleaz ă circula Ńia capilar ă.
Abordarea holistic ă pe care o realizeaz ă masajul vizeaz ă unitatea somato-psihic ă, în scopul de ajuta
efortul pacientei de a- și înt ări starea de bine în fa Ńa incertitudinilor și incomfortului ce apar în astfel de
demersuri.
Manevrele sunt cele ale DLM-lui clasic: manevre de apel și de resorb Ńie, pompajul re Ńelelor
limfatice. Pentru fa Ńă , maseurul se a șează înaintea sau înapoia pacientului. Gesturile sunt a sem ănătoare
celor f ăcute dup ă liftingul fe Ńei. Protocolul difer ă sensibil la nivelul membrelor: în cazul morfologii lor
ginoide se insist ă asupra zonelor inghinale, iar în cazul morfologiil or androide se insist ă asupra zonelor de
recep Ńie ale foselor axilare.
DLM-ul estetic, mai ales în formele ginoide, poate fi ajutat prin presoterapie.
B. Masajul defibrozant
Este utilizat în cazurile de mas ă adipoas ă cu densitate foarte mare, mai mult la femeile de t ip
android. Se poate aplica pe corp, mai pu Ńin fa Ńă , pe care nu se fac acest tip de manevre, ci mai de grab ă
efleuraj sau mângâieri. Se pot combina cu drenajul. La femeile cu morfologie ginoid ă, se aplic ă pe fa Ńa
lateral ă a coapselor, pe șolduri, și dac ă este nevoie pe abdomen și pe fa Ńa anterioar ă și posterioar ă a
coapselor. În general se aplic ă din cauza unui e șec în încerc ările de a sl ăbi în zonele men Ńionate. Aceasta
însemn ă o organizare puternic ă a Ńesuturilor, de aceea mijloacele trebuie adaptate în consecin Ńă .
Obiectivul este a de asupliza zonele rezistente.Rol ul masajului este de a elibera aderen Ńele printr-o
manevrare fin ă, și de a restabili schimburile celulare în zonele gr ăsoase relativ inerte și
încrustate.Manevrele se relizeaz ă printr-o abordare milimetric ă: manevrele Wetterwald, ciupiri, fr ământat
superficial și profund, manevrele Jacquet-Leroz, pe loc și în deplasare pe toat ă zona indurat ă.
Intensitatea este mai puternic ă decât la tehnicile limfatice pentru c ă este vorba de a reg ăsi o
libertate tisular ă înglodat ă înt-un infiltrat care trebuie dezorganizat. Dificu ltatea const ă în a nu fi agresiv
fa Ńă de structurile vasculare, și a șa prost între Ńinute de fibrozarea tisular ă în care ele sunt prizoniere.
Toat ă fine Ńea maseurului Ńine de capacitatea sa de percep Ńie a acestor zone dure și de capacitatea
de adaptare a manevrelor: prea lejere, sunt inefica ce, prea dure risc ă s ă provoace echimoze și distrugeri
nediferen Ńiate care pot explica anumite reveniri în for Ńă a celulitei dup ă primul rezultat satisf ăcător.
Aceast ă remarc ă este deosebit de important ă atunci când mâna este înlocuit ă de aparate, oricât de

39
sofisticate ar fi ele. Este important s ă se cear ă o participare activ ă progresiv ă înainte de orice schimbare de
pozi Ńie, participare bazat ă pe o respira Ńie costo-diafragmatic ă din ce în ce mai ampl ă, persoana fiind
înv ăŃat ă înainte de începerea masajului aceast ă tehnic ă respiratorie. Acest tip de masaj se înscrie câteod at ă
într-un context psihologic delicat, de aceea este i mportant s ă se dea masajului un aspect pl ăcut și
confortabil.
Masajul Ńesutului conjunctiv
Sub numele original Bindegewemassage aceast ă tehnic ă regrupeaz ă mai multe concepte dintre
care men Ńion ăm: Dicke, Kolhrausch, Teirich-Leube. Efectele refle xe de ordin nervos (simpatice) și umoral
(endocrin), au trezit deseori interesul practicieni lor. Componenta mecanic ă, suport al ac Ńiunii reflexe este
întotdeauna asociat ă acesteia, chiar dac ă participarea sa nu este decât accesorie. Presiunea liniar ă ap ăsat ă
este folosit ă în caz de: alipire de fund de sac capsular, adere n Ńe sau retracturi (în acest caz, ap ăsarea este
mai puternic ă). Acest procedeu poate fi folosit ș în cadrul masajului general, în afara oric ărei no Ńiuni de
reflexologie.
Locul masajului „reflex” în masoterapie .
Este contraindicat ă ad ăugarea unui alt act terapeutic pentru c ă astfel am diminua rezonan Ńa reflex ă,
dar trebuie remarcat c ă :
– Pe de o parte dac ă evaluarea duce la o centrare a abord ării terapeutice pe masajul refloxogen am
putea, bineîn Ńeles, s ă facem numai acest lucru. Dac ă evaluarea ne arat ă c ă exist ă și alte probleme de tratat,
este indispensabil s ă ne ocup ăm de ele. Acestea se pot suprapune sau separa în fu nc Ńie de evolu Ńia st ării
pacientului și de predominan Ńa afec Ńiunilor.
– Pe de alt ă parte, problema de timp intervine în dou ă feluri, atât ca generator de oboseal ă pentru
pacient dac ă ședin Ńa se prelunge ște, cât și din punct de vedere al planific ării ședin Ńei, dac ă practicianul a
prev ăzut și alt gen de tratament în cursul acesteia. Ca o ind ica Ńie, construc Ńia de baz ă dureaz ă 5-10 minute
și extinderea la planul posterior al trunchiului nec esit ă în jur de 20 de minute în total.
Reac Ńiile imediate
De și pot exista reac Ńii variate, dou ă sunt cele mai frecvente: (1) senza Ńia de t ăiere (obligatorie
pentru Teirich –Leube, pe care pacientul o semnalea z ă având senza Ńia c ă terapeutul utilizezeaz ă unghia
(2). De obicei presiunea las ă în urm ă o înro șire liniar ă a pielii, câteodat ă urmat ă de o u șoar ă inflamare
alburie a pielii. Acest fenomen la nivelul pielii t raduce o hiperemie cu secretie histaminic ă. Reac Ńiile sunt
atenuate sau inexistente pe p ărŃile s ănătoase ale Ńesutului conjunctiv și mult mai marcate pe p ărŃile care
reflect ă o anomalie. Se poate produce o transpira Ńie intempestiv ă la nivelul axilelor.
In cursul ședin Ńei, oboseala poate fi exprimat ă de pacient verbal, sau se poate traduce printr-o
relaxare a pozi Ńiei coloanei vertebrale. Durata ședin Ńei se va adapta toleran Ńei pacientului.
Pot exista mai multe metodologii, în func Ńie de autori. Putem propune o atitudine de mijloc, daca
proced ăm dupa Dicke, de a începe printr-o construc Ńie de baz ă, dup ă care se abordeaz ă zonele
complementare. Schematic putem avea patru cazuri :
1. Efectul urm ărit este general și important: ședin Ńa începe cu construc Ńia de baz ă, apoi se extinde
la trunchi si membre.
2. Efectul urm ărit este general și de importan Ńă moderat ă: ședin Ńa se poate rezuma la construc Ńia de
baz ă.
3. Efectul urm ărit este local și important: masajul începe cu construc Ńia de baz ă și continu ă apoi
cu cea a zonei incriminate.
4. Efectul urm ărit este local și de importan Ńă moderat ă: masajul este orientat local.
Planul de tratament Ńine seama mai mult de reac Ńiile pacientului decât de o tehnic ă prestabilit ă. Tot
ceea ce este descris ca tehnic ă sau zon ă poate fi adaptat și nuan Ńat în func Ńie de observa Ńii și de evolu Ńia
cazului. Num ărul de ședin Ńe este variabil, în func Ńie de diagnostic și de faza în care se afl ă pacientul.
Cartografie – Existen Ńa unor zone privilegiate .
Întotdeauna exist ă o marj ă între tehnica de execu Ńie, a șa cum este ea descris ă de autor, și
improviza Ńie, sau mai exact spus o cercetare care consist ă în coroborarea simptomelor și a evolu Ńiei lor cu

40
efectele cunoscute ale unei tehnici. Aici intervine rolul adapt ării, c ăci determin ările empirice nu pot fi
decât indicative. Exist ă, am putea spune, marile c ăi clasice, iar apoi cercetarea cu r ăbdare a cazului, care
permite stabilirea abord ării corecte a unui pacient.
Ac Ńiunea la distan Ńă
Exist ă dou ă nivele: pe de o parte, abordarea zonei lombo-sacra to-fesiere, numit ă construc Ńie de
baz ă, pe de alt ă parte zonele cunoscute și marcate pe h ărŃi. Construc Ńia de baz ă variaz ă în func Ńie de autori,
ea neexistând dup ă Teirich-Leube, a c ărui abordare este în func Ńie de consisten Ńa și starea Ńesutului
conjunctiv observat.
Manevrele din cadrul construc Ńiei de baz ă pot fi schematizate dup ă cum urmeaz ă :
1. SIPS* SIAS* deasupra crestei iliace (SIPS-spina iliac ă postero superioar ă)
2. SIPS SIAS dedesubtul crestei iliac e (SIAS-spina iliac ă antero superioar ă)
3. SIPI* marele trohanter, încruci șând pe fes ă (SIPI-spina iliac ă postero inferioar ă)
4. SIPI marele trohanter,trecând exact pe sub plic a fesier ă
5. SIPI a cincea vertebr ă lombar ă și coccisul
6. Trei sau patru presiuni convergente în unghiul i lio-lombar, spre S1
7. Un traseu secant celui precedent, mergând de la L3 spre creasta iliac ă
8. Câteva presiuni liniare pe sacru, oblice în jos și înafar ă, apoi în jos și înapoi
9. Presiuni între spa Ńiile interspinoase lombare (în jos și înafar ă)
10. O presiune cu pulpa degetelor, de la baza anter ioar ă a toracelui pe șarniera T12-L1.
Ac Ńiunea local ă
Se refer ă la corp în ansamblul s ău. Exist ă trei tipuri de manevre: presiunile lungi, cele sc urte, a șa-
zise de acro șaj și, mi șcările globale cum ar fi fric Ńiunea sau palpare-rulare. La modul general, presiun ile
lungi urmeaz ă limitele morfologice ale corpului, traiectul sau i nser Ńiile musculare, septum-ul și
aponevrozele. Se adreseaz ă profilurilor musculare și proeminen Ńelor osoase. Presiunile scurte sunt
transversale, mai mult sau mai pu Ńin apropiate. Manevrele globale sunt l ăsate la aprecierea terapeutului, ca
și completarea celor precedente. Aceste manevre urme az ă dup ă construc Ńia de baz ă.
Avem astfel:
– Presiuni transversale între toate procesele spino ase situate deasupra vertebrei T12
– Presiuni în jurul omopla Ńilor (pe margini și apoi supra- și subiacent spinei)
– Presiuni intercostale în fiecare spa Ńiu
– Presiuni interscapulare plecând de la un acromion la altul. Într-o parte se trece pe dedesubtul lui
C7, iar în cealalta pe deasupra acestei vertebre.
– Presiuni axiale în dreapta și în stânga coloanei, pe lungime
– Presiuni suboccipitale de-a lungul liniei nucale superioare.
– Lucru specific pe o zon ă afectat ă.
Pentru partea anterioar ă a trunchiului, men Ńion ăm :
– Presiuni la nivelul claviculelor; Presiuni la niv elul mu șchilor pectorali sau pe conturul sânului la
femei; Presiuni de o parte și de alta a liniei mediane a sternului;Presiuni int ercostale ;Presiuni abdominale
urmând morfologia mu șchilor și inser Ńiile lor.
Schema de tratament a membrelor. La membre este suf icient s ă urm ăm reliefurile musculare,
septurile lor de separare, delimit ările lojelor. Acest lucru este valabil și la extremit ăŃi, inclusiv lojele
dorsale, palmare sau plantare și falangele.
Schema de tratament a fe Ńei. Presiunile sunt identice, dar de o intensitate mai mic ă, datorit ă
dimensiunilor musculare reduse și fragilit ăŃii tegumentelor. Ele urm ăresc morfologia osoas ă și reliefurile
musculare.

Masajul reflexogen al piciorului
Potrivit Institutului Interna Ńional de Reflexologie creat de Eunice Ingham în 197 3, energia circul ă
în permanen Ńă de-a lungul canalelor din corp, care se termin ă în punctele reflexe ale mâinilor și

41
picioarelor. Când acest flux de energie nu ]ntâlne ște niciun obstacol, persoana respectiv ă se afl ă într-o
stare de s ănătate bun ă, dar dac ă fluxul e blocat de o tensiune sau congestie, perso ana devine bolnav ă.
Tratând „reflexele” se distrug blocajele, iar siste mele î și reg ăsesc armonia.
Principiile de baz ă ale acestei știin Ńe sunt urm ătoarele:
a) Teoria zonelor, care consider ă c ă exist ă 10 zone sau canale care traverseaz ă corpul longitudinal
de la picioare la cap, 5 de fiecare jum ătate a corpului, câte una pentru fiecare deget de l a mân ă și picior.
Toate organele, glandele sau segmentele corpului au „reflexul” propriu într-o anumit ă zon ă a
piciorului, iar dac ă tratând piciorul se remarc ă existen Ńa unui punct dureros, acesta este semnul unei
tensiuni sau congestii în partea corpului care core spunde punctului respectiv. Dac ă exist ă o blocare a
energiei într-un punct sau organ dintr-o zon ă, toate celelalte organe sau structuri situate în a ceea și zon ă
sunt pasibile de îmboln ăvire ( Marcu, V, Copil, C, 1995).
b) Plan șa reflexelor piciorului arat ă amplasamentul exact al „reflexelor” diferitelor p ărŃi ale
corpului pe plant ă și pe marginea extern ă a piciorului. Fiecare talp ă refelct ă hemicorpul de aceea și parte,
deci organele, structurile, segmentele nepereche vo r fi reprezentate numai pe talpa corespunz ătoare.
Pentru o mai bun ă orientare în aflarea zonelor reflexogene trebuie b ine cunoscute și reperate oasele
piciorului, care sunt în num ăr de 26: 7 tarsiene, 5 metatarsiene, și 14 falange.
Tot pentru o mai bun ă orientare, talpa a fost împ ărŃit ă în 3 linii imaginare:
– linia diafragmului, care traverseaz ă piciorul la nivelul capului metatarsienelor,
– linia taliei, care se g ăse ște trasând o linie imaginar ă transversal ă a piciorului, plecând de la cel
de-al cincilea metatars
– linia c ălcâiului, care se g ăse ște deasupra c ălcâiului, în locul unde pielea moale și alb ă devine mai
închis ă și dur ă, spre talus.
Tehnicile masajului reflexogen
Pentru priza de baz ă se folosesc ambele mâini, una de sprijin care Ńine ferm piciorul, permi Ńând
astfel relaxarea acestuia și o mân ă activ ă, care ac Ńioneaz ă asupra zonelor reflexe, având o mi șcare
dinamic ă și fluent ă. Mi șcarea nu se realizeaz ă numai din degete, ci este ini Ńiat ă din mijlocul palmei, iar
contactul se realizeaz ă prin buricele degetelor. Exist ă mai multe tehnici, derivate din priza de baz ă, și
anume:
a.Tehnici de relaxare: 1. Tehnica de rulare dinapoi spre înainte; 2. Flexia diafragmului și a plexului
solar; 3. Rota Ńia gleznei
b. Tehnici de baz ă: 1 Tehnica de baz ă a policelui; 2 Tehnica de baz ă a indexului: 3 Tehnica
cro șetei; 4 Rota Ńia reflex ă
Efectele masajului reflexogen
Principalul și cel mai important efect este relaxarea muscular ă și nervoas ă.Un alt efect este
restabilirea armoniei și homeostaziei tuturor func Ńiilor organismului: ameliorarea circula Ńiei sangvine și
limfatice; îmbun ătăŃirea func Ńion ării sistemului nervos (pacientul va dormi mult mai bine dup ă prima
ședin Ńă ), reglarea diurezei ; activarea peristaltismului intestinal etc.
Contraindica Ńiile masajului reflexogen: St ările febrile, bolile infecto-contagioase și dermatologice;
Tulbur ările venoase și limfatice acute; Afec Ńiunile care necesit ă interven Ńii chirurgicale; Tulbur ările de
sarcin ă (în sarcina normal ă se evit ă masarea zonei bazinului); Depresiile grave
Tehnici orientale: Shiatsu
Tehnicile utilizate de Shiatsu nu sunt cu mult dif erite de cele utilizate de masajul occidental, dar se
utilizeaz ă de fapt doar dou ă tehnici principale: presiunea și trac Ńiunile. Cu toate acestea, Shiatsu este o
form ă foarte dinamic ă de masaj, varietatea lui constând în utilizarea di feritelor segmente (mâini, coate,
genunchi și picioare), în durata și profunzimea presiunii și în pozi Ńia membrelor primitorului.Maseurul
trebuie s ă fie cât mai natural și destins posibil când exercit ă o presiune, în loc de for Ńa muscular ă servindu-
se doar de greutatea propriului corp. Mai este nece sar ca cele dou ă mâini s ă fie în permanent contact cu
corpul primitorului.

42
În Shiatsu presiunea vine din „Hara” (centrul ener giei din abdomenul inferior), indiferent care ar fi
segmentul utilizat. Aceast ă presiune este puternic ă, dar controlat ă, pentru c ă energia executantului este
sensibil ă la cea a partenerului s ău. Se utilizeaz ă, a șa cum am mai spus, doar greutatea corpului, nef ăcându-
e niciun efort. Pozi Ńia corpului este foarte important ă, acesta trebuie s ă fie destins și stabil. Genunchii sunt
dep ărta Ńi pentru sporirea stabilit ăŃii, bra Ńele sunt drepte pentru ca suportul s ă fie solid, iar presiunea nu
vine din umeri, care sunt destin și, ci din mi șcarea înainte a bazinului. Cele dou ă mâini ale maseurului sunt
relaxate, astfel putându-se exercita o presiune put ernic ă, f ără a se ajunge la oboseal ă.
Segmentele cu care se execut ă presiunea în Shiatsu sunt:
Policele. Când se utilizeaz ă policele se apas ă cu pulpa, nu cu extremitatea, iar restul mâinii r ămâne
în contact cu corpul primitorului, atât pentru repa rtizarea greut ăŃii cât și pentru a-l lini ști pe acesta.
Fa Ńa extern ă a indexului și intern ă a policelui. Aceast ă pozi Ńie se nume ște „mu șcătura dragonului”
și este foarte util ă celor cu mâini suple. Presiunea vine în special de la prima articula Ńie a indexului.
Palmele. Palma mâinii permite exercitarea unei bune presiuni, mai pu Ńin precis ă decât cea a
policelui. Pentru a spori aceast ă precizie se utilizeaz ă podul palmei, în timp ce restul mâinii, destins ă fiind,
este tot timpul în contact cu corpul primitorului.
Coatele. Când se utilizeaz ă coatele, se p ăstrez ă grnunchii dep ărta Ńi și centrul de greutate destul de
coborât, pentru a controla mai bine presiunea. Mase urul trebuie s ă aib ă cotul „deschis”, un cot „ascu Ńit”
este dureros. Mâna și antebra Ńul trebuie s ă fie destinse, relaxate, pumnul tensionat fiind sem nul unei
presiuni realizate prin for Ńa muscular ă, lucru care nu este permis în Shiatsu.
Genunchii. Presiunea genunchilor este puternic ă, f ără a fi dureroas ă. Maseurul trebuie s ă fie a șezat
pe c ălcâie, degetele de la picioare fiind flectate și s ă-și treac ă greutatea de pe un genunchi pe altul, f ără a
îngenunchea pe cel masat.
Exerci Ńiile de baz ă în Shiatsu
Pentru început, cel care este masat e culcat ventra l, cu bra Ńele întinse pe lâng ă corp. Coborând de-a
lungul corpului se trateaz ă mai întâi spatele, apoi bazinul și șoldurile, gambele, talia, urcând apoi din nou
pân ă la umeri și cap. Cel masat va r ăsuci frecvent capul, pentru a nu face contractur ă la mu șchii gâtului.
Apoi pacientul este culcat dorsal și se vor trata sistematic fa Ńa anterioar ă a gâtului, umerii, fa Ńa și capul,
bra Ńele, mâinile, „hara”, terminând cu gambele. Cei car e au dureri dorsale este de preferat ca în culcat
dorsal s ă aib ă genunchii îndoi Ńi.
Contraindica Ńii: se evită ap ăsarea venelor dac ă pacientul are varice; nu se practic ă Shiatsu pe
abdomen în timpul sarcinii; spre sfâr șitul sArcinii se evit ă presiunile puternice pe membrele inferioare și
nu se utilizeaz ă „Marele Eliminator”.
1.Spatele. Se începe prin întinderi ale spatelui, u rmate de relaxare. Fiecare maseur trebuie s ă-și
găseasc ă ritmul propriu. Se stimuleaz ă în continuare toate func Ńiile corporale exercitând o presiune de
fiecare parte a coloanei vertebrale, cu palmele, ap oi cu policele.
2.Bazinul. În aceast ă zon ă se va ap ăsa pe g ăurile sacrate, dup ă care se vor comprima p ărŃile
externe ale feselor.
3.Fa Ńa posterioar ă a membrelor inferioare. Se lucreaz ă pe un membru, apoi pe cel ălalt. Se exercit ă
o presiune coborând cu palmele, apoi cu genunchii. Dup ă ce s-a lucrat asupra gleznei se mobilizeaz ă
gamba în 3 direc Ńii. Se abduce și se flecteaz ă apoi membrul inferior și se exercit ă o presiune de-a lungul
fe Ńei sale externe. Se calc ă apoi plantele, înainte de a trata fiecare picior u nul dup ă cel ălalt.
4.Fa Ńa posterioar ă a umerilor. Pe fa Ńa posterioar ă a corpului, Shiatsu se termin ă cu prelucrarea
umerilor. Se apas ă pe partea superioar ă a acestora, apoi se realizeaz ă pivotarea omopla Ńilor. Se va trece în
continuare la tratarea zonei dintre coloana vertebr al ă și omopla Ńi, iar în încheiere se relaxeaz ă mu șchii
umerilor cu ajutorul picioarelor maseurului.
Pacientul se întoarce apoi în decubit dorsal.
5.Fa Ńa anterioar ă a umerilor. Se „deschide” toracele ap ăsând pe fa Ńa anterioar ă a umerilor, apoi se
exercit ă o presiune în spa Ńiile intercostale pentru a le descongestiona și pentru a redresa umerii prea
rotunji Ńi. Se a șeaz ă apoi coatele pe genunchi pentru a avea o priz ă mai bun ă, lucrându-se pe meridianele

43
fe Ńei posterioare a gâtului și relaxând întraga musculatur ă a acestuia. În încheiere se face elongarea
coloanei cervicale.
6.Capul și fa Ńa. Se începe cu vârful capului, degetele alunec ă pe p ăr, tr ăgându-l u șor. Se maseaz ă
urechile, dup ă care se coboar ă pe punctele fe Ńei, în jurul ochilor, pe tâmple și pe b ărbie, apoi în jurul
nărilor și a gurii, înainte de reîntoarcerea la linia median ă a capului.
7.Membrele superioare și mâinile. Se trateaz ă fiecare membru superior pe rând. Se începe cu fa Ńa
intern ă, mâinile în supina Ńie, apoi se lucreaz ă pe antebra Ń, cu mâna în prona Ńie. Se trac Ńioneaz ă degetele și
se trateaz ă punctul dintre police și index. În încheiere se scutur ă bra Ńele pentru ca mu șchii s ă se relaxeze.
8. „Hara”. Cu ambele mâini se apas ă înconjurând abdomenul inferior în sensul celor de ceasornic,
apoi se apas ă u șor sub coaste de pe o parte pe cealalt ă înainte de a coborî de-a lungul liniei mediane car e
duce spre ombilic. În încheiere se relaxeaz ă „Hara” prin ap ăsare în „val”.
9.Fa Ńa intern ă a membrelor inferioare. Coborând pân ă la picior se apas ă pe fa Ńa intern ă a gambei,
apoi pe fa Ńa anterioar ă a coapsei. Se mobilizeaz ă u șor rotula și se exercit ă cu policele o presiune pe
punctul situat sub genunchi în timp ce cu cealalt ă mân ă se apas ă pe tibie. În încheiere se face flexia
plantar ă și dorsal ă a piciorului și se trece la tratamentul celuilalt picior.
Plan șa meridianelor spatelui
Spatele, în structura sa, reflect ă starea energiei interne. Zonele pl ămânilor, pericardului și cordului
sunt situate între omopla Ńi. Meridianele stomacului și Trei Focare se g ăsesc în stânga liniei mediane a
spatelui, ficatul și vezica biliar ă în dreapta. Meridianul splinei este situat într-o zon ă îngust ă în dreptul
celei de-a XII-a vertebre dorsale. Durerile dorsale pot revela tulbur ări în func Ńioarea organelor
corespondente. Rinichii și intestinele corespund regiunii lombare, iar sacru l corespunde vezicii.
Indexul meridianelor este urm ătorul: V – Vezica urinar ă; VB – Vezica urinar ă; R – Rinichii; IS –
Intestinul sub Ńire; F – Ficatul; IG – Intestinul gros; S – Stomacu l; TF – Trei focare; SP – Splina; P –
Pericardul; C – Cordul ; VG – Vasul guvernor; P- Pl ămânii; VC – Vase-concep Ńie.
Principalul meridian este cel al vezicii, care cobo ar ă de fiecare parte a coloanei vertebrale spre
regiunea sacrat ă unde face dou ă unghiuri înainte de a reap ărea în regiunea superioar ă a spatelui pentru a
forma meridianul extern al vezicii, paralel cu prim ul. Meridianul intern are un efect mai mult fizic, în timp
ce meridianul extern ac Ńioneaz ă mai mult asupra psihicului și asupra emo Ńiilor. Meridianul vezicii
stimuleaz ă nervii rahidieni, care sunt lega Ńi de activitatea tuturor organelor interne. Practic fiecare tsubo
(punct) al meridianului vezicii are influen Ńă direct ă asupra aliment ării cu energie Ki (vital ă) a altor
meridiane. Punctele situate în regiunea dorsal ă superioară ac Ńioneaz ă asupra pl ămânilor și a cordului.
Punctele situate în partea dorsal ă inferioar ă a spatelui ac Ńioneaz ă asupra meridianelor digestiei, partea
stâng ă fiind legat ă în principal de stomac, iar partea dreapt ă de ficat și vezica biliar ă. Regiunea lombar ă e
legat ă de rinichi, intestinul gros și intestinul sub Ńire, în timp ce sacrul e legat de vezic ă. Cu pu Ńin ă practic ă,
examinând starea coloanei vertebrale și a musculaturii adiacente este posibil ă stabilirea anumitor
diagnostice ale func Ńiilor interne. Pentru început nu e necesar s ă se cunoasc ă exact coresponden Ńele, fiind
suficient s ă se coboare în lungul coloanei vertebrale pentru a echilibra Ki – ul, r ămânând bineîn Ńeles aten Ńi
la reac Ńiile partenerului.

2.2. MIJLOACE AJUT ĂTOARE KINETOTERAPIEI

2.2.1. Termoterapie – Crioterapia

Termoterapia folose ște ca factor terapeutic temperatura cu valori cupri nse între 40-80 0 C cu medii
diferite, ap ă, aer înc ălzit, nisip, băi de soare, n ămol.
Reguli generale de aplicare: obligatoriu se aplic ă comprese reci pe frunte, ceaf ă, precordial; se
aplic ă înainte de mas ă; sunt urmate de o procedur ă de r ăcire; nu se aplic ă mai multe proceduri calde pe zi
(decât cu foarte mult ă grij ă); este foarte important ă supravegherea continu ă a pacientului.

44
Proceduri din cadrul termoterapiei
1. Baia cu aburi sau c ăldur ă umed ă poate fi general ă sau par Ńial ă. Baia general ă se realizeaz ă într-
o înc ăpere sau dulap special. Se indic ă bolnavului s ă stea pe staun cu corpul în dulapul special. L ăsându-
se afar ă doar capul. Se aplic ă comprese reci pe frunte, în jurul gâtului și precordial. La început
temperatura cuprins ă între 38-40 0C, treptat temperatura cre ște pân ă la 50-55 0C. Pacientul poate fi hidratat
cu ceai, ap ă pentru cre șterea sudora Ńiei. Baia de aburi se aplic ă pe o perioada de maxim 30 minute în
func Ńie de pacient și scop, astfel:
a.durat ă scurt ă 3-5 minute se folosesc ca proceduri preg ătitoare de înc ălzire;
b.durat ă 10-15 minute folosite în cazul tulbur ărilor de circula Ńie;
c.peste 15 minute se administreaz ă celor cu obezitate, diabet zaharat, traumatisme po sttraumatice
și reumatice.
Contraindicat la copii sub 12 ani, la cei cu debili tate fizic ă, anemii grave, hemoragii și persoane cu
vârste de peste 75 ani.
Baia par Ńial ă folosit ă în general la persoanele cu vârste de peste 75 ani const ă în învelirea corpului
sau a diferitelor segmente afectate cu un cear șaf fierbinte.
2.B ăi de aer cald sau c ăldur ă uscat ă pot fi generale sau par Ńiale. Se desf ăș oar ă în acelea și
condi Ńii ca baia cu aburi. Durata b ăilor de aer cald este cuprins ă între 10-20 minute, iar temperatura
aerului este cuprins ă între 60-120 0C. Are acelea și indica Ńii și contraindica Ńii ca și baia de aburi dar nu
elimin ă transpira Ńia.
3.Băile de lumin ă se realizeaz ă într-un loc amenajat sub form ă de cilindru, semicilindru sau
hexagon prev ăzut cu 40 de becuri de 60 W și un tremometru. Pacientul este a șezat pe un pat, taburet în
func Ńie de segmentul care va fi supus b ăii de lumin ă. Temperatura aerului ajunge pân ă la 60-80 0C. Pe
lâng ă rolul temperaturii aerului apare și rolul radia Ńiilor infraro șii emise de becuri.
4.B ăile de soare reprezint ă expunerea par Ńial ă sau total ă a corpului la ac Ńiunea direct ă a razelor
solare. Aten Ńie, corpul trebuie uns cu solu Ńii sau uleuri speciale. Baia de soare se începe în prima zi cu 5 –
10 minute pe fiecare parte a corpului, dup ă care10-15 minute se retrage la umbr ă. Aceasta se repet ă de 3
ori în intervalul orar de 7-11 dimineat ă și de la 16,30-19 seara. Baia de soare este indicat ă în toate bolile
mai pu Ńin T.B.C., HTA, Cardiopatie ischemic ă sau cancer.
5.Sauna procedur ă cu aer foarte uscat, umiditate 2-9%, temperatura 8 0-100 0C. Sauna se realizeaz ă
într-o cabin ă de lemn de brad sau pin cu o suprafa Ńă de 10-40 m 2 , aportul de c ăldur ă 5 cal/min și
temperatura pielii cre ște pân ă la 30-40 0C. În sauna finlandez ă se folosesc pietre încinse care se umezesc
cu ½ litri de ap ă care se evapor ă. Aceasta d ă senza Ńia de c ăldur ă umed ă care este mai suportabil ă.
Urmeaz ă flagelarea tegumentului cu nuiele foarte elastice de mesteac ăm. Sauna este urmat ă de un dus rece
cu o durat ă de aproximativ 10 minute. Sauna este indicat ă la sportivi ca metod ă de sl ăbire, la pacien Ńi
pentru înc ălzirea organismului. Ea este contraindica Ńă la obezi cardiaci și obezi cu hipertensiune arterial ă.
6.B ăi hiperterme de n ămol . Stratul de n ămol de 7-10 mm la o temperatur ă de 47 0 C, timp de 20-
30 minute. Gradientul termic este mare, conductibil itatea mic ă, transferul de c ăldur ă spre tegument este
lent. Șocul caloric este intens ceea ce duce la apari Ńia reflexului termocirculant. N ămolurile pot fi folosite
și în aplica Ńii de tampoane vaginale
7.Onc Ńiunea cu n ămol (ungere). Este o cur ă naturist ă folosit ă pe litoral și folose ște n ămol
prelucrat din lacurile litorale. Se aplic ă n ămolul pe tegument și se expune la soare în ortostatism. Se
men Ńine n ămolul pe tegument pân ă î și schimb ă culoarea din negru în cenu șiu, aproximativ 30 de minute
pân ă la o or ă, dup ă care se îndep ărteaz ă n ămolul prin du ș sau baie în mare, urmat ă de înot, alergare sau
mi șcări pe loc. În final pacientul se odihne ște la umbr ă într-un loc lini știt în jur de o or ă.
Nămolurile sunt utilizate în afec Ńiunile reumatismale; degenerative; ortopedice pre și post operator;
sechele ca și afec Ńiuni ginecologice cronice și sub acute (inclusiv sterilitate); leziuni de neur on motor
periferic; boli endocrine hipofunc Ńionale, perivisceritele; afec Ńiuni dermatologice.
8.Împachet ări cu parafin ă Se folose ște parafin ă alb ă care se tope ște la 65-80 0C dup ă care se
răce ște pân ă la 40 0C. Exist ă mai multe metode de aplica și anume:

45
– metoda de pensulare pe regiunea dorit ă, într-un strat de 0,5-0,8 cm, cu o durat ă de 20 minute;
– metoda b ăilor de parafin ă au o durat ă de 5-15 minute, membrul afectat se introduce într- un lichid
de parafin ă;
– metoda fe șilor parafinate, se aplic ă ca și fe șile gipsate și se men Ńin câteva minute;
– metoda man șoanelor cauciucate (cu tava), parafina din tav ă se aplic ă pe regiunea afectate, durata
procedurii 20 minute.
Împachet ările cu parafin ă se aplic ă în orice afec Ńiune far ă faz ă acut ă.
Termoterapia sub forma aplica Ńiilor scurte de ghea Ńă pe tegumentul diferitelor p ărŃi se nume ște
crioterapie.
Aplica Ńiile pot fi sub form ă lichid ă, solid ă sau gazoas ă.
Tehnicile folosite sunt:
a..Comprese reci, ac Ńionare prin conduc Ńie, temperatura apei fiind de 1 0C cu buc ăŃi de gheat ă în
ea. Durata de men Ńinere a compresei 2-20 minute.
b.Imersia (scufundarea ) unor p ărŃi sau întregul corp în ap ă. Temperatura apei sub 4 0C. Durata
imersiei 20-30 minute.
c.Baia de membre , temperatura apei 2-30 C cu durat ă de 4-10 minute.
d.Masaj cu ghea Ńă în general indicat în refacerea circula Ńiei, în combaterea durerii și în cazuri de
contuzii la sportivi.Durata masajului cu ghea Ńă variaz ă între 2 și 20 de minute
Flux de aer rece pe tegument sau spray rece (cloru r ă de etil sau Kelen) folosit la sportiv în cazuri
de contuzii.
Efectele fiziologice ale recelui:
– produce vasoconstric Ńie; produce o hiperemie reactiv ă; scade viteza de transmisie a influxului
nervos pe nervii motori musculari; produce inhibi Ńie nervoas ă periferic ă; scade metabolismul celular și
tisular; cre ște vâscozitatea pe structurile conjunctive de colag en; ceea ce contribuie la relaxare; afecteaz ă
dexteritatea – mi șcările de fine Ńe.
Indica Ńiile crioterapiei în func Ńie de efecte:
– efectul antispastic – se indic ă în orice leziune cranian ă sau cervical ă, în contracturi și spasm
muscular, în toate traumatismele acute în primele 1 5-20 minute;
– efectul antalgic – este folosit în dureri fascicu lare, dureri musculare, în bursite, tendinite, în P SH
în faza acut ă, în bolile reumatismale adarticulare;
– efectul antiinflamator – la infec Ńii locale acute în primele 24 de ore, în combaterea edemului și a
durerii sau în orice inflama Ńie.
Contraindica Ńii
– în cazul persoanelor vârstnice; în afec Ńiuni cardio-vasculare; în sindroame de neuron motor
periferic

2.2.2. Electroterapie
Curentul Galvanic
Curentul electric de frecven Ńă zero sau curentul continuu, poart ă numele de curent galvanic.
Intensitatea curentului poate varia crescând de la valoarea zero a intensit ăŃii pân ă la un anumit nivel
(curent continuu ascendent) sau descrescând spre ze ro (curent continuu descendent). Dac ă aceste cre șteri
și descre șteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe on dulatorii și se nume ște curent variabil.
Mecanism de producere: – prin mai multe metode, ce le mai importante fiind:
– metodele chimice – elementul clasic de producere a curentului continuu este "pila lui Volta";
– metode mecanice;
– metode termoelectrice;
Propriet ăŃi ale curentului galvanic: electroliza, ionoforeza, electroforeza, electroosmoza, rezisten Ńa
tisular ă sau rezisten Ńa ohmic ă sau rezistivitatea tisular ă, valorile rezisten Ńei tisulare variaz ă în func Ńie de
natura Ńesuturilor.

46
Efecte fiziologice ale curentului galvanic:
A.asupra fibrelor nervoase senzitive:
– senza Ńia înregistrat ă este în func Ńie de cre șterea intensităŃii curentului aplicat:
furnic ături – în Ńep ături – arsur ă – durere.
– la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolariz ării celulei și sc ăderii
excitabilit ăŃii acesteia.
– la polul (-) se induce fenomenul de stimulare p rin depolarizare a celulei și cre șterea
excitabilit ăŃii acesteia.
B. asupra fibrelor nervoase motorii:
– la polul (-) se înregistreaz ă o sc ădere a pragului de excita Ńie, înregistrându-se acela și
fenomen de stimulare neuromotorie cu cre șterea excitabilit ăŃii.
C. asupra sistemului nervos central:
– efectele instalate sunt în func Ńie de polaritatea aplicat ă
– polul (+) aplicat cranial determin ă un efect analgezic, descendent,
– polul (-) aplicat cranial determin ă un efect stimulant, ascendent.
D.asupra fibrelor vegetative vasomotorii:
– vasodilata Ńie superficial ă și profund ă,
– ac Ńiune hiperemizant ă, de activare a vasculariza Ńiei (vasodilata Ńie atât la nivelul vaselor
superficiale, cutanate cât și la nivelui celor profunde, din straturile muscula re)
– eritemul cutanat.
E.asupra sistemului nervos vegetative
– stimulare simpatic ă sau parasimpatic ă
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analge zic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic,
rezorbtiv, echilibrant SNV.
Modalit ăŃi de aplicare: Galvanizarea simpl ă; Baia galvanic ă par Ńial ă; Baia galvanic ă complet ă;
Ionizarea galvanic ă (iontoforeza).
Indica Ńii ale galvaniz ării:
– sistem nervos: nevralgii, nevrite, pareze, parali zii, dezechilibre neurovegetative,
– aparat locomotor: mialgii, artroze, reumatism aba rticular: tendinite, bursite, epicondilite,
periartrite, artrite de faz ă stabilizat ă.
– aparat cardiovascular: arteriopatii stadiile I – II, boala varicoas ă stadiile I – II, HTA stadiile I – II.
– dermatologie: acnee, alergie, ulcere atone, deger ături.
Contraindica Ńii:
– leziuni de continuitate tegumentar ă, alergie, intoleran Ńă la curent galvanic, tumori benigne,
maligne, infec Ńii tegumentare, TBC cutanat, bolnavi febrili, boli organice decompensate sau cu risc de
decompensare, pacien Ńi purt ători de materiale de osteosintez ă.

Curen Ńii în impulsuri
Întreruperea curentului continuu – cu ajutorul unu i întrerup ător manual (primele aparate) sau prin
reglare electronic ă (aparatele moderne) – realizeaz ă impulsuri electrice succedate ritmic (singulare sa u în
serii) cu efect excitator.
Caracteristici: form ă, amplitudine, frecven Ńă , durata impulsurilor (t) și a pauzei (tp), modula Ńia lor.
a. Terapia prin curen Ńii de joas ă frecven Ńă , stimularea contrac Ńiei musculaturii striate
normoinervate.
Indica Ńii: tratamentul musculaturii abdominale hipotone, i ncontinen Ńa sfincterului vezical și anal,
st ări dup ă traumatisme acute ale aparatului locomotor, grupe musculare disfunc Ńionale din vecin ătatea
celor denervate.
b. Terapia musculaturii total denervate: forme de c urenti utiliza Ńi;

47
– curen Ńi progresivi Lapique cu durate de impuls între 100 – 1000 ms și frecven Ńe cuprinse între 1 –
10 impulsuri pe sec.,
– curen Ńi cu impulsuri trapezoidale – cu intensitate sta Ńionar ă,
– curen Ńi triunghiulari cu fronturi de cre ștere liniare.
Modul de aplicare al electrostimul ării: – tehnica bipolar ă; tehnica monopolar ă.
c. Terapia musculaturii spastice:
Indica Ńii: spasticitate în pareze, paralizii de origine ce rebral ă, spasticit ăŃi consecutive
traumatismelor la na ștere, leziuni traumatice cerebrale și medulare (cu excep Ńia paraliziilor spastice),
pareze spastice în scleroza în pl ăci, hemipareze spastice dup ă AVC, boal ă Parkinson.
Contraindica Ńii: scleroz ă lateral ă amiotrofic ă, scleroza difuz ă avansat ă.
d. Stimularea contrac Ńiei musculaturii netede: se realizeaz ă prin aplicarea de impulsuri
exponen Ńiale (impulsuri unice sau serii de impulsuri) cu du rat ă mare (sute de ms.), pauz ă mare și frecven Ńă
rar ă (un impuls la 1 – 4 sec.),
Curen Ńii diadinamici
Efecte fiziologice: analgetice, hiperemiante, trof ice, resorbtive, dinamogene.
Indica Ńiile curen Ńilor diadinamici:
aparat locomotor:
– st ări posttraumatice: – contuzii, entorse, luxa Ńii.
– întinderi musculare,
– redori articulare,
– afec Ńiuni reumatice: – artroze reactivate, artrite, mial gii,
manifest ări abarticulare;
– tulbur ări circulatorii periferice – acrocianoz ă, boal ă varicoas ă, st ări dup ă deger ături sau
arsuri, arteriopatii periferice obliterante.
– aplica Ńii segmentare vizând zonele neuro – reflexe în sufe rin Ńe cu patogenie
neurovegetativ ă ale stomacului, colecistului, colonului, astm bron șic.
Contraindica Ńii: fracturi certe sau suspecte, nu se aplic ă pe regiunea precordial ă, escoria Ńii, pl ăgi,
leziuni dermatologice, alergii la diferite substan Ńe decelate anamnestic, evitarea regiunilor în care sunt
încorporate piese metalice de osteosintez ă, endoproteze, sterilete, nu se aplic ă în st ări hemoragice locale,
tromboze venoase superficiale și profunde, în menstrua Ńie și uter gravid, se evit ă zonele cu pierderea
sensibilit ăŃii termice.
Curentul electric de medie frecven Ńă
Dup ă Gildemeister și Weyss, curen Ńii de medie frecven Ńă prezint ă frecven Ńe cuprinse între 1000 –
100.000 Hz. Curentul de medie frecven Ńă tip NEMEC utilizeaz ă dou ă surse de curen Ńi de medie frecven Ńă ,
decala Ńi cu 100 Hz. Efectele terapeutice maxime sunt local izate la nivelul de încruci șare a celor dou ă surse
de medie frecven Ńă , de amplitudini constante dar cu frecven Ńă diferit ă – 100 Hz.
Efectele fiziologice ale curen Ńilor de medie frecven Ńă : excitomotor, vasodilatator, trofic, resorbtiv,
decontracturant, analgetic, parasimpaticoton, simpa ticolitic.
Modalit ăŃi de aplicare: interferen Ńa plan ă; interferen Ńa spa Ńial ă
Tipuri de electrozi: – electrozi plac ă; electrozi punctiformi cu diametrul de 4 mm, pentr u zone mici
de tratat; electrozi pentru ochi, tip masc ă; electrozi inelari, toracici; electrozi palmari pe ntru suprafe Ńe
mari; electrozi cu vacuum
Indica Ńii terapeutice: traumatologie (contuzii, entorse, l uxa Ńii, fracturi, hematoame posttraumatice);
reumatologie (artrite, artroze, reumatism abarticul ar: tendinite, bursite, entezite, fibromialgii); ne urologie
(nevralgii, nevrite, pareze, paralizii); afec Ńiuni vasculare ( arteriopatii periferice stadiul I – II, varice
stadiul I-II); ginecologie ( anexite, metroanexite nespecifice); gastroenterologie: – dischinezii bili are, boal ă
ulceroas ă, enteropatii func Ńionale);
Contraindica Ńii: leziuni dermice de continuitate, infec Ńii, procese inflamatorii purulente, st ări
febrile, implante metalice, tumori benigne, maligne , tuberculoz ă, aplica Ńii pe aria precordial ă.

48
Curentul electric de înalt ă frecven Ńă
Aplicarea terapeutic ă a câmpului electric și magnetic de înalt ă frecven Ńă și a metodelor
electromagnetice (unde decimetrice de 69 cm și microunde de 12,25 cm) cu frecven Ńe peste 300 KHz
reprezint ă terapia cu înalt ă frecven Ńă . Curen Ńii de înalt ă frecven Ńă sunt curen Ńi alternativi cu o frecven Ńă
medie mai mare de 500.000 oscila Ńii/ sec.

a. Undele scurte
Curentul de înalt ă frecven Ńă cu lungimi de und ă cuprinse între 10 și 100 m și frecven Ńă cuprins ă
între 10 MHz – 100 MHz reprezint ă undele scurte. Se mai numesc unde decametrice.
Propriet ăŃi ale curen Ńilor de înalt ă frecven Ńă .
– frecven Ńă foarte mare,
– produc importante fenomene capacitive și inductive,
– produc energie caloric ă (utilizat ă în terapie),
– înc ălzesc puternic corpurile metalice și solu Ńiile electrolitice,
– transmit în mediul înconjur ător, la distan Ńe foarte mari unde electromagnetice de aceea și
frecven Ńă cu a curentului care le-a generat.
Efectele fiziologice ale curen Ńilor de înalt ă frecven Ńă : nu au ac Ńiune electrolitic ă și electrochimic ă
(nu produc fenomene de polarizare; nu provoac ă excita Ńie neuromuscular ă; efecte calorice de profunzime
fără a produce leziuni cutanate; efecte metabolice: cre ște necesarul de O2 și de substrat nutritiv tisular,
cre ște catabolismul; efecte asupra circula Ńiei: hiperemie activ ă, vasodilata Ńie general ă, sc ăderea tensiunii
arteriale,
– efecte asupra sistemului nervos: – SNC – efect s edativ
– SN periferic – excitabilitate crescut ă.
– efecte musculare: scade tonusul muscular pe muscu latura hiperton ă,
– cre ște capacitatea imunologic ă a organismului,
– efect terapeutic deviat din ac Ńiunea c ăldurii: – hiperemizant, analgetic, miorelaxant – an tispastic,
activarea metabolismului.
Modalit ăŃi de aplicare: metoda în câmp condensator și metoda în câmp inductor
Indica Ńii generale:
– reumatologie: – reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular,
sechele posttraumatice
– neurologie: – SN periferic – nevralgii, neuromia lgii, unele nevrite, pareze și paralizii,
– SNC – unele cazuri de scleroz ă în pl ăci, sechele dup ă poliomielit ă, mielite și
meningite.
– aparat cardiovascular: – angine pectorale f ără form ă de afectare miocardic ă sau insuficien Ńă
cardiac ă, tulbur ări ale circula Ńiei venoase periferice ale membrelor.
– aparat respirator: – bron șite cornice, sechelele pleureziilor netuberculoase, pleurite, astm bron șic
între crize.
– aparat digestiv: – spasme esofagiene, gastroduode nale, intestinale cu caracter func Ńional,
constipa Ńii cronice, diskinezii biliare.
– aparat urogenital: – hipertrofii de prostat ă, colici nefretice, epididinite, unele nefrite acut e cu
anurie.
– ginecologie: – metroanexite, parametrite cronice, sterilit ăŃi secundare, unele mastite.
– ORL: – sinuzite, rinite cronice, faringite, larin gite, otite externe, catarul oto – tubular.
– oftalmologie: – orgelet, iridociclite.
– stomatologie: – dureri postextrac Ńii dentare, gingivite.
– dermatologie: – furuncule, panari Ńii, abcese ale glandelor sudoripare (hidrosadenite)
– endocrinologie: – deregl ări ale hipofizei, tiroidei, suprarenalei.

49
Contraindica Ńii: procese inflamatorii acute cu supura Ńii, manifest ări acute ale afec Ńiunilor
reumatice, afec Ńiuni cu tendin Ńe la hemoragii, procese neoplazice, prezen Ńa pieselor metalice intratisulare,
implant de pace-maker cardiac, ciclu menstrual și sarcin ă.

b.Diapulse
Terapia cu înalt ă frecven Ńă pulsatil ă generat ă de aparatul DIAPULSE furnizeaz ă curen Ńi de înalt ă
frecven Ńă cu urm ătoarele caracteristici: frecven Ńă de 27,12 MHz, lungimea de und ă de 11 m, durata unui
impuls de 65 s, impulsurile sunt separate de pauze de 25 s, mai mari decât durata impulsului, frecven Ńa
impulsurilor este dozat ă în 6 trepte: 1- 6, intensitatea energiei de lucru a aparatului este cuprins ă între 293
și 975 W.
Efecte biologice importante: – echilibrarea pompelo r ionice membranare celulare, echilibrarea și
stimularea nivelelor energetice celulare, stimulare a metabolismului celular – faza anabolic ă, stimularea
ap ărării nespecifice, efect antialgic, efect antihemorag ic, accelerarea circula Ńiei capilare, efect antispastic
pe musculatura neted ă.
Indica Ńii: aparat locomotor: (fracturi, algoneurodistrofie , reumatism cronic degenerativ, reumatism
abarticular, bursite, tendinite, tenosinovite, caps ulite, entezite, reumatism inflamator; aparat
cardiovascular (arteriopatii periferice, ulcere var icoase); aparat respirator (bron șite acute, faringite acute;
aparat digestiv (gastroduodenite acute, ulcere gast roduodenale, colite, rectocolit ă ulcerohemoragic ă;
aparat urogenital (cistite acute, pielonefrite acut e, inflama Ńii pelvine nespecifice ORL: – sinuzite acute,
sinuzite cronuce acutizate); stomatologie (gingivit e, stomatite, poiree alveolar ă); dermatologie (escare,
ulcere de decubit, leziuni de continuitate, cicatri ce hipertrofic ă, arsuri, celulite).
Contraindica Ńii: – purt ătorii de stimulator cardiac.
Ultrasunetul
Urechea uman ă percepe sunetele a c ăror limit ă superioar ă de percep Ńie este de cca 20000 oscila Ńii/
secund ă. Vibra Ńiile mecanice pendulare – reprezentând sunetul – ce dep ăș esc aceast ă limit ă poart ă numele
de ultrasunete (au o frecven Ńă apreciat ă la 50000 Hz – 3000000 Hz). Ultrasunetele furnizate de aparatele
folosite în fizioterapie au o frecven Ńă cuprins ă între 800 – 1000 Hz.
Mecanisme de producere: procedee mecanice, procedee magnetice, procedeul piezoelectric.
Efecte fiziologice ale ultrasunetului:
– analgetice – realizate prin intermediul SNC, efec t miorelaxant, ac Ńiune hiperemiant ă, activarea
circula Ńiei sangvine, ac Ńiune asupra SNV, inhibarea ac Ńiunii glandei hipofize, efecte fibrolitice (legate de
fenomene de fragmentare și rupere tisular ă), efecte antiinflamatorii, ac Ńiune vasomotoare și metabolic ă.
Indica Ńii generale:
– afec Ńiuni reumatismale: – reumatism degenerativ, reumati sm inflamator cronic, reumatism
abarticular.
– traumatologie:- fracturi recente, întârzierea for m ării calusului, contuzii, entorse, luxa Ńii,
hematoame, posturi vicioase, scolioze, deform ări ale piciorului.
– dermatologie: – cicatrici cheloide, pl ăgi atone, ulcere trofice ale membrelor.
– afect ări ale Ńesutului de colagen: – fibrozite, dermatomiozite, s clerodermie, retrac Ńia aponevrozei
palmare Dupuytreu.
– neurologie: – nevralgii și nevrite, sechele nevralgice dup ă herpes Zoster, nevroamele
amputa Ńiilor, distrofie muscular ă progresiv ă, sindroame spastice și hipertone.
– afec Ńiuni circulatorii: – arteriopatii obliterante, boal a Raynoud.
– afec Ńiuni din cadrul medicinii interne,
– ginecopatii.

Contraindica Ńii:
Contraindica Ńii generale: modific ări tegumentare, diverse afec Ńiuni cutanate, tulbur ări de
sensibilitate cutanat ă, tulbur ări de coagulare sangvin ă, fragilitate capilar ă, st ări generale alterate, ca șexii,

50
tumori în toate stadiile evolutive (pre/postoperato r), tuberculoza activ ă, st ări febrile, fenomene
inflamatorii acute, reumatism articular acut, insuf icien Ńă cardio – respiratorie, insuficien Ńă coronarian ă,
tulbur ări de ritm cardiac, suferin Ńe venoase ale membrelor – tromboflebite, tromboze, varice, calcifierea
progresiv ă a pere Ńilor arteriali: ateroscleroz ă.
Contraindica Ńii speciale: aplicarea ultrasunetelor pe zone cores punz ătoare unor organe și Ńesuturi
precum: creier, m ăduva spin ării, ficat, splin ă, uter gravid, glande sexuale, pl ămâni, cord și marile vase,
aplica Ńii pe zonele de cre ștere ale oaselor la copii și adolescen Ńi.

Fototerapia
Fototerapia sau "terapia cu lumin ă" reprezint ă utilizarea ac Ńiunii asupra organismului a energiei
radiante luminoase. Ea poate fi: – natural ă (lumina solar ă), artificial ă (furnizat ă de spectrele de iradiere
emise în anumite condi Ńii de corpurile înc ălzite). Utilizarea luminii în scop terapeutic = hel ioterapie.
Propriet ăŃile fundamentale ale luminii:
– propagarea rectilinie într-un mediu omogen, refle xia luminii este reîntoarcerea ei în mediul din
care provine, raza reflectat ă fiind în acela și plan cu raza incident ă; unghiul de reflexie egal cu unghiul de
inciden Ńă ,
– refrac Ńia este devia Ńia pe care o sufer ă raza de lumin ă la trecerea ei prin suprafa Ńa de separare a
dou ă medii cu densit ăŃi diferite,
– lipsa perturba Ńiei reciproce (când fasciculele se intersecteaz ă, ele se propag ă independent),
interferen Ńa este fenomenul de "compunere" a undelor luminoase cu aceea și direc Ńie de propagare (bande
luminoase și întunecate),
– difrac Ńia este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii în regiunea umbrei geometrice,
polarizarea este dependen Ńa intensit ăŃii razelor luminoase reflectate fa Ńă de orientarea planului de
inciden Ńă .
Mecanism de producere:
Emisiunea de energie de c ătre corpuri se face prin:- incandescen Ńă , luminescen Ńă . Cele dou ă teorii
asupra naturii luminii sunt: teoria ondulatorie și teoria corpuscular ă, fotonic ă sau cuantic ă. Radia Ńiile
luminoase propriu – zise, care fac obiectul fototer apiei sunt:
– radia Ńiile infraro șii,
– radia Ńiile vizibile,
– radia Ńiile ultraviolete.

Radia Ńiile infraro șii (RIR)
Sunt denumite și radia Ńii calorice, având lungimi de und ă cuprinse între 0,76 – 50 micrometri .
Mecanism de producere: sunt emise de corpuri incan descente, de gaze aduse la luminiscen Ńă prin
desc ărc ări electrice în terapeutic ă se folose ște urm ătoarea clasificare:
1. RIR cu lungimi de und ă cuprinse între 0,76 µm și 1,5 µm – sunt penetrante în func Ńie de
pigmenta Ńie, gradul de inhibi Ńie, temperatur ă și doz ă,
2.RIR cu lungimi de und ă cuprinse între 1,5 µm și 5 µm, absorbite de epiderm și derm,
3.RIR cu lungime de und ă mai mare de 5 µm, absorbite numai la suprafa Ńa tegumentului.
Efecte fiziologice: ac Ńiune caloric ă (cu cât lungimea de und ă este mai scurt ă, cu atât ac Ńiunea caloric ă este
mai profund ă), vasodilata Ńie arteriolar ă și capilar ă (eritem caloric), edem u șor al stratului mucos,
edema Ńierea papilelor dermice, infiltra Ńii leucocitare perivasculare, cre șterea debitului sangvin, cre șterea
metabolismului local și îmbun ătăŃirea troficit ăŃii, activarea glandelor sudoripare, influen Ńeaz ă termina Ńiile
nervoase cu calmarea consecutiv ă a nevralgiilor.
Mod de aplicare: B ăi de lumin ă general ă, aplica Ńii în spa Ńiu deschis.
Indica Ńii ale terapiei cu RIR:
În spa Ńiu deschis: afec Ńiuni locale înso Ńite de edeme inflamatorii și staz ă superficial ă, diferite tipuri
de nevralgii, mialgii, tendinite, catarele cutanate , subacute, cronice ale mucoaselor, pl ăgi postoperatorii,

51
pl ăgi atone, deger ături, eczeme, eriteme actinice, radiodermite, cicat rici vicioase, tulbur ări ale circula Ńiei
periferice, st ări spastice ale viscerelor abdominale.
În spa Ńiu închis: boli cu metabolism sc ăzut: obezitate, hipotiroidie, boli reumatismale deg enerative,
diverse neuromialgii, intoxica Ńii cronice cu metale grele, afec Ńiuni inflamatorii cronice și subacute ale
organelor genitale, afec Ńiuni cronice ale aparatului respirator.
Contraindica Ńii: nu se aplic ă imediat dup ă traumatisme, hemoragii recente, risc de hemoragie
gastro – intestinal ă, inflama Ńii acute, supura Ńii, boli și st ări febrile.

Radia Ńiile ultraviolete (RUV)
Radia Ńii cu lungimi de und ă cuprinse între 0,01 – 0,4 µm. În terapie se utilizeaz ă doar cele cuprinse
între 0,18 – 0,4 µm.
Efecte fiziologice: vasodilatator (eritem), pigmen ta Ńia cutanat ă, exfoliere cutanat ă, producerea
vitaminei D, efect desensibilizant antialergic, efe ct antialgic, efect de stimulare a electropoiezei, efect
bactericid, virucid, efect psihologic, resorb Ńia edemelor superficiale, stimularea catabolismului și suda Ńiei.
Mod de aplicare: Iradieri generale, iradieri locale :
Indica Ńii generale:
– dermatologie: – alopecii, pelad ă, psoriazis, acnee, cicatrici cheloide – iradieri d e 1 – 2 s ăpt ămâni,
eczeme (stadii subacute, cronice), furuncule și furuncul antracoid, deger ături, eritemul pernio, herpes
zoster (Zona), lupus vulgaris, ulcere cutanate, rag ade mamelonare, piodermite, prurigouri, micoze
cutanate.
– pediatrie: – rahitism, spasmofilie, astm bron șic, debilitate fizic ă, craniotabes.
– reumatologie: – artrite reumatoide, artroze, peri artrite, nevralgii, sindrom AND.
tuberculoz ă
– alte afec Ńiuni: – sindroame neurovegetative, tulbur ări endocrine, afec Ńiuni ORL, afec Ńiuni
obstetrico – ginecologice.
Contraindica Ńii: tuberculoza pulmonar ă activ ă, neoplazii, ca șexii de orice cauz ă, inani Ńia,
cardiopatii decompensate, insuficien Ńă cardiac ă, insuficien Ńe hepatice și renale, st ări hemoragice,
hipertiroidia, diabet zaharat, pacien Ńi nervo și și iritabili, sarcina, tulbur ări de pigmentare, hipertensiune
arterial ă consecutiv ă, fotosensibilit ăŃi cutanate solare.

Terapia cu laser
LASER reprezint ă ini Ńialele pentru LIGHT AMPLIFICATION by STIMULATED EMI SSION of
RADIATION, adic ă AMPLIFICAREA LUMINII prin EMISIE STIMULAT Ă de RADIA łIE.
Lumina laser este complet monocrom ă, prezint ă o singur ă lungime de und ă, complet coerent ă,
absolut orientat ă, undele laser fiind perfect identice în timp și spa Ńiu.
Parametrii fizici de baz ă în laseroterapie: lungimea de und ă, puterea, frecven Ńa, densitatea de
putere
Efecte ale terapiei cu laseri atermici: analgetic, miorelaxant, antiinflamator, trofic, resorbtiv,
bactericid, virucid.
Indica Ńii terapeutice ale laserilor atermici: traumatologi e ( fracture, rupturi musculare, hematoame
musculare constituite, miozita calcar ă posttraumatic ă, entorse, luxa Ńii, tendinite posttraumatice,
axonotmesis, arsuri; dermatologie (dermitele acneif orme, eczeme, herpes simplex, herpes zoster,
psoriazis); O.R.L.( amigdalite, faringite, sinuzite , tinitus); Stomatologie (gingivite, peridontite, n evralgii
dentare, stomatite aftoase); Reumatologie (poliartr it ă reumatoid ă, spondilit ă anchilozant ă, artroze,
tendinite, bursite); Neurologie ( nevralgie trigemi nal ă, pareze, nevrite).
Contraindica Ńii:
A. Contraindica Ńii absolute: iradierea direct ă a globilor oculari cu risc de inducere a retinopat iei
degenerative, iradierea tumorilor maligne sau poten Ńial maligne, st ări febrile.
B. Contraindica Ńii relative: pacien Ńi cu afec Ńiuni psihice – epilepsii, sindroame nevrotice

52
Pacien Ńi cu mastoz ă chistic ă, hipertiroidism, pacien Ńi sub tratament steroidian, sarcin ă, pacien Ńi cu
implanturi cohleare.

Terapia prin câmpuri magnetice de joas ă frecven Ńă
Un câmp magnetic este produs de un curent electric sau de un câmp electric.Câmpul magnetic
produs de un curent electric prezint ă aceia și parametri fizici caracteristici curentului electr ic
generator.Intensitatea câmpului magnetic – densitat ea liniilor de for Ńă magneric ă – se m ăsoar ă în T (tesla),
în subunit ăŃi mT (militesla).
Aparatul MAGNETODIAFLUX este un produs românesc, a lc ătuit dintr-un generator de câmp
magnetic de joas ă frecven Ńă , trei bobine și cabluri aferente, având urm ătorii parametrii:
– frecven Ńă de 50 și 100 Hz,
– intensit ăŃi fixe: – 4 mT bobina cervical ă,
– 2 mT bobina lombar ă,
– 20- 23 mT bobina localizatoare.
Efectele terapiei cu câmpuri magnetice de joas ă fregven Ńă – MAGNETODIAFLUX –
A. Formele continue nemodulate: efect sedativ, efe ct simpaticolitic, efect trofotrop.
B. Formele întrerupte: efect excitator, efect simp aticoton, efect ergotrop.
Alegerea formelor de aplicare – continuu, întrerupt , sunt în func Ńie de afec Ńiunea de baz ă, tipul
constitu Ńional și reactivitatea neurovegetativ ă individual ă, bioritmul subiectului.
Indica Ńiile terapiei prin câmpuri magnetice de joas ă frecven Ńă :
A. Afec Ńiuni reumatismale: reumatism cronic degenerativ, re umatism abarticular, inflamator.
B. Sechele posttraumatice: pl ăgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, rupturi
musculotendinoase, postfracturi, consolidarea fract urilor.
C. Afec Ńiuni neuropsihice: nevroze, distonii neurovegetativ e, hemiplegii, paraplegii, boala
Parkinson.
D. Afec Ńiuni cardiovasculare: boli vasculare periferice fun c Ńionale ( boala Raynaud, sindromul
Raynaud, acrocianoza); boli vasculare periferice or ganice (trombangeita obliterant ă, ateroscleroza
obliterant ă a membrelor, arteriopatia diabetic ă)
E. Afec Ńiuni respiratorii: astm bron șic, bron șit ă cronic ă.
F. Afec Ńiuni digestive: gastrite cronice, ulcere gastroduod enale cornice, tulbur ări de motilitate
biliar ă.
G. Afec Ńiuni endocrine: diabetul zaharat tip II, hipertiroi dia.
H. Afec Ńiuni ginecologice: dismenoreea, metroanexite cronic e nespecifice, cervicite cronice
nespecifice, tulbur ări de climax și preclimax.
Contraindica Ńiile terapiei prin câmpuri magnetice de joas ă frecven Ńă : purt ătorii de stimulatori
cardiaci, sindroame hipotensive, ateroscleroza cere bral ă avansat ă, stări hemoragice, anemii, boli
infec Ńioase, st ări febrile, insuficien Ńe: renal ă, hepatic ă, cardiac ă, pulmonar ă, psihoze, epilepsie, sarcin ă.

2.2.3. Hidroterapia
Hidroterapia este o metod ă fizioterapeutic ă, care utilizeaz ă aplicarea, sub diferite forme de
administrare, a apei pe piele, în scopul cre șterii rezisten Ńei organismului, normaliz ării func Ńiilor sale
alterate și combaterii anumitor manifest ări din patologia uman ă.
Principalele proceduri hidroterapeutice sunt repre zentate de :
– fric Ńiuni și sp ălări; comprese; cataplasme; împachet ări; b ăi; du șuri, afuziuni.
Toate procedurile din cadrul hidroterapiei este in dicat s ă fie efectuate înainte de mas ă fii
obligatorie evitarea congestiei capului prin udarea fe Ńei sau folosirea unei comprese reci pe frunte.
Fric Ńiunile sunt proceduri hidroterapeutice care constau în fr ic Ńiunea unei regiuni ale corpului cu
un prosop înmuiat în ap ă cald ă sau rece. Se îmbin ă în acest fel ac Ńiunea cumulat ă a excitan Ńilor termici și
mecanici, ceea ce d ă o reac Ńie vascular ă rapid ă și intens ă. Dup ă terminarea procedurii, zona fric Ńionat ă se

53
acoper ă cu un cearceaf. Fric Ńiunile se pot efectua cu ap ă cald ă, rece sau cald ă alternativ cu rece. Dup ă
suprafa Ńa pe care se ac Ńioneaz ă, fric Ńiunile sunt par Ńiale (doar pe anumite suprafe Ńe ale corpului) sau
complete. În ultima eventualitate, procedura hidrot erapeutic ă se execut ă succesiv într-o anumit ă ordine:
picioare, spate, torace, abdomen, mâini. Pe m ăsur ă ce se execut ă fric Ńiunea pe o anumit ă regiune, restul
corpului este învelit în cearceaf, pentru a se împi edica pierderile de c ăldur ă suplimentare. Fric Ńiunile
par Ńiale sunt indicate în st ări febrile (procedur ă repetat ă de 3-6 ori pe zi) insuficien Ńă circulatorie
periferic ă, pareze și paralizii, astenie, surmenaj, convalescen Ńă dup ă boli febrile, reumatrism degenerativ
(pentru a preveni recidivele), bron șit ă cronic ă și staza pulmonar ă.
Indica Ńiile acestora rezult ă din ac Ńiunea lor asupra organismului : intensitatea metabo lismului,
ameliorarea func Ńiei aparatului cardiovascular, exitarea sistemului nervos. Din astfel de considerente,
fric Ńiunile complete se prescriu în tratamentul obezit ăŃii și al unor complica Ńii ale acesteia.
Sp ălările reprezint ă proceduri hidroterapeutice prin intermediul c ărora se realizeaz ă excitarea
pielii, doar prin stimuli termici. Ele constau din înmuierea în ap ă a unui prosop și sp ălarea unor regiuni ale
corpului. Zonele respective sunt șterse la sfâr șitul procedurii și acoperite pân ă se înc ălzesc. Au indica Ńii în
st ările febrile, psihastenie, surmenaj, pareze și paralizii.
Compresele sunt proceduri hidroterapice care constau în învel irea unei p ărŃi sau a întregii
suprafe Ńe a corpului cu o Ńes ătur ă umed ă, acoperit ă la rândul ei cu alta, r ău conduc ătoare de c ăldur ă, în
scopul de a men Ńine cât mai mult timp reac Ńia ini Ńial ă. Compresele se pot aplica pe cap, pe gât, torace,
abdomen, trunchi, picioare, degete, etc. În func Ńie de temperatura apei folosite, compresele sunt re ci sau
calde.
Cataplasmele sunt procedee hidroterapice care constau în aplica Ńii locale cu diverse substan Ńe
umede, ce au temperaturi variabile. Ac Ńiunea lor este asem ănătoare compreselor, îns ă, datorit ă asocierii
excita Ńiei chimice (de Ńinute de substan Ńa aplicat ă pe piele), efectele sunt mai pronun Ńate.
În func Ńie de materia întrebuin Ńat ă cataplasmele sunt de mai multe feluri:
1.cele care folosesc plantele medicinale, se ob Ńin prin fierberea acestora
2.cele cu t ărâ Ńe, tarâ Ńele se fierb se storc și se introduc într-un s ăcule Ń
3.cele cu f ăin ă de mu ștar se ob Ńin prin amestecul acesteia cu apa u șor c ăldu Ńă pân ă de formeaz ă o
pastă, care se introduce într-un s ăcule Ń și se aplic ă pe regiunea bolnav ă. Se înl ătur ă când pielea se
înro șește sau când apare senza Ńia de arsur ă. Cataplasmele au ac Ńiune antispastic ă, revulsiv ă și resorbitiv ă.
Principalele lor indica Ńii terapeutice sunt: durerile musculare și articulare, nevralgiile, inflama Ńii acute și
cronice ale organelor abdonimale și toracale, spasmele musculare.
Împachet ările sunt procedeele care contau în învelirea unei p ărŃi a corpului sau a întregului corp
într-un cearceaf umed, peste care se aplic ă o p ătur ă. Ini Ńial, în regiunea interesat ă se produce o exita Ńie
rece urmat ă de vasoconstric Ńia vaselor pielii. Dup ă un timp apare înro șirea și înc ălzirea pielii, urmat ă de o
transpira Ńie abundent ă. Durata unei împaghet ări este de 1-1,5 ore.
Efectul lor terapeutic const ă în calmarea bolnavului și reducerea fenomenelor inflamatorii. Prin
transpira Ńiile abundende pe care le produc î și g ăsesc indica Ńia în tratarea unor afec Ńiuni febrile.
Băile sunt cele mai r ăspândite proceduri hidroterapice. B ăile se pot face cu ap ă simpl ă, fie cu ap ă
îmbog ăŃit ă cu substan Ńe chimice, plante medicinale, sau gaze (b ăile medicinale). Mai exist ă, de asemenea,
băile cu abur.
Băile se împart în complete (generale), cât se afund ă tot corpul în ap ă și locale (par Ńiale) când este
supus ă îmb ăierii numai o parte din corp. Temperatura apei este variabil ă, putând fi folosit ă apa rece (pân ă
la 20 C), cald ă (39-40 C) și fierbinte ( peste 40 C). B ăile cu ap ă simpl ă sunt practic cele mai frecvent
utilizate. Durata lor este de 5-30 minute și pot fi complete sau par Ńiale. Cele complete, din cauza excita Ńiei
pielii întregii suprafe Ńe a corpului, induc modific ări ale circula Ńiei sanguine cu pericol de suprasolicitare a
sistemului vascular cerebral. Din aceste consideren te, înainte de baie, capul și fa Ńa se spal ă cu ap ă rece,
sau se acoper ă capul cu un șervet înmuiat în ap ă rece.
Băile complet reci, având efecte stimulatorii asupra respira Ńiei, circula Ńiei, metabolismului și
sistemului nervos, sunt indicate în scop de fortifi care și de stimulare a metabolismului general în obezitat e

54
și st ări febrile. Sunt contra indicate la bolnavii cu ins uficien Ńă cardiac ă, arterosleroz ă, și psihoze cu
agita Ńie.
Băile complet calde se pot face pe o durat ă de până la 15 min. Ele duc la cre șterea temperaturii
organismului, excitarea sistemului nervos central și a aparatului cardio-vascular, cât și la accentuarea
metabolismului. Efectele b ăii calde pot fi completate atunci când se execut ă în ap ă diferite mi șcări (ale
mâinilor, picioarelor , coloanei vertebrale) sau câ nd se asociaz ă masajul sudacvatic al regiunii bolnave.
Indica Ńiile acesteia sunt : artritele cronice, spondilita anchilopoietic ă, anchiloze dup ă traumatisme,
rigiditate muscular ă, pareze, paralizii. Uneori, baia se poate face în c ăzi speciale, în care apa circul ă în
curent continuu și sub presiune. Aceasta imit ă într-o oarecare m ăsur ă, b ăile efectuate în apele curg ătoare
al c ăror efect de vioiciune, vitalitate și reînprosp ătare a organismului este deja cunoscut.
Durata îmb ăiere este de 10 min și temperatura apei între 20 – 30 C. Este indicat ă în toate st ările de
sc ădere a for Ńei fizice și intelectuale, în neurastenie, constipa Ńii cronice simple, etc. Un alt mijloc de
efectuare al b ăii este reprezentat de cre șterea progresiv ă a temperaturii acesteia. Se începe de obicei de la
35 0 C pîn ă la 40-45 0 C , pe o durat ă de 15 – 60 minute. Aceast ă procedur ă determin ă o puternic ă sudora Ńie,
motiv pentru care este indicat ă în intocxica Ńiile cronice. Se recomand ă deasemenea în obezitate, artroze,
nevralgii, artrite cronice.
Băile cu ap ă simpl ă pot fi efectuate și pe por Ńiuni limitate ale corpului. Durata b ăilor cu ap ă rece
este de 1-5 minute și a celor calde de 10-20 minute. Se utilizeaz ă frecvent b ăi cu temperatura accendent ă.
Baia de mâini, efectuat ă cu ap ă cald ă, se indic ă în angina pectoral ă, arteroscleroza incipient ă,
hipertensiunea arterial ă și artrite cronice ale membrelor superioare.
Baia de picioare efectuat ă cu ap ă rece, se indic ă în congestiile cerebrale (datorit ă paralelismului
vasomotor între vasele membrelor inferioare și cele ale creierului) migrene, piciorul plat durer os, pareze
ale membrelor inferioare.
Băile calde ascendente la membrele inferioare se recomand ă în angina pectoral ă, arteriopatii
obliterante periferice, nevralgie sciatic ă, spasme musculare și artroze ale picioarelor.
Băile de șezut au o importan Ńă particular ă în tratarea diverselor afec Ńiuni din aceast ă regiune a
corpului. Cele reci (pân ă la 20 C), se recomand ă în constipa Ńii sigmoidiene și hemoroizi iar cele calde în
anexite cronice, apendicite cronice, endometrite cr onice, cistite, prostatite cronice, colici renale,
dismenoree, artroze ale vaselor bazinului,etc.
Băile de șezut alternante , prin propriet ăŃile lor stimulante și tonifiante asupra musculaturii
pelviene, se recomand ă în prolapsul uterin, atonii uterine, constipa Ńii cronice simple.
Băile medicinale se pot face cu substan Ńe chimice anorganice și cu plante medicinale.
Dintre substan Ńele chimice anorganice cele mai întrebuin Ńate sunt sarea, sulful, s ărurile de potasiu,
sublimatul și sulfatul de fier. Ca plante medicinale se foloses c mal Ńul, florile de fân, plantele aromatice,
extractele de brad, coaja de castan și stejar, mu ștarul,etc. B ăile cu extract de brad, plante aromatice și flori
de fân, ac Ńioneaz ă prin uleurile eterice pe care le con Ńin și excit ă termina Ńiile nervoase din piele. Ele au o
ac Ńiune lini știtoare asupra sistemului nervos. Sunt indicate în durerile și spasmele musculare, artroze,
nevralgii și nevrite, neurastenie.
Băile gazoase sunt b ăi a c ăror ap ă este saturat ă cu substan Ńe gazoase. În aceste proceduri, pe lâng ă
ac Ńiunea excitant ă a temperaturii apei și a presiunii sale hidrostatice, intervine excita Ńia gazului din ap ă,
care aderând la piele, exercit ă asupra ei un masaj. Exist ă b ăi gazoase naturale cu bioxid de carbon,
hidrogen sulfurat etc. În hidroterapie se prepar ă în mod artificial acest fel de b ăi. Prin ac Ńiunile lor, sunt
indicate în st ări nevrotice, tulbur ări neurovegetative, afec Ńiuni reumatismale și circulatorii.
Băile de abur sunt deosebit de r ăspândite în lume. Felul în care b ăile cu aburi ac Ńioneaz ă asupra
organismului este complex. La nivelul pielii se pro duce o dilatare accentuat ă a capilarelor pielii, a c ăror
capacitate maxim ă poate s ă înmagazineze o treime din sângele circulant. Acest lucru presupune scoaterea
sângelui dintr-o serie de organe ca ficat, splin ă, pl ămâni,etc. și implicit decongestionarea lor. Se realizeaz ă
totodat ă o cre ștere a secre Ńiei sudorale, ceea ce contribuie la eliminarea mult or produ și nocivi de
metabolism, ce împiedic ă buna desf ăș urare a activit ăŃii organismului. În plus, b ăile cu abur au efecte

55
estetice, sanogenetice, igienice și tonifiante asupra psihicului uman. Acestea sunt o b Ńinute numai dac ă
procedura hidroterapic ă este practicat ă judicios și metodic.
Băile cu abur sunt contraindicate în urm ătoarele afec Ńiuni: hipertensiune arterial ă, afec Ńiuni
pulmonare cronice (bron șit ă cronic ă, astm bron șic în criz ă, emfizem pulmonar, pneumoconioze, etc.),
insuficien Ńă renal ă cronic ă, hepatite cronice și ciroze, cardiopatii, boli psihice, boli de piele, ca șec șie etc.
Este recomandat ca în zilele de epuizare fizic ă sau psihic ă ca și dup ă ingestia unor mese copioase, b ăile cu
abur s ă fie evitate. Se recomand ă ca aceste proceduri s ă se fac ă progresiv, pentru a realiza o prealabil ă
adaptare a organismului la suprasolicitarea impus ă de baia cu aburi. Dup ă ie șirea din baie, se face du ș la o
temperatur ă potrivit ă sau chiar rece, ori se prefer ă efectuarea unor mi șcări de înot într-o pi șcin ă.
Du șurile sunt proceduri hidroterapeutice în care apa sub for m ă de jet, la temperaturi și presiuni
diferite, este îndreptat ă asupra organismului. Se beneficiaz ă astfel de combina Ńia dintre excitantul termic
cu cel mecanic, ceea ce m ăre ște eficien Ńa procedurii.
Du șurile generale reci (10 – 15 0 C), în ploaie, pe durat ă scurt ă de 30 -90 secunde, sunt folosite în
scopul înt ăririi organismului, mai ales a sistemului nervos și a musculaturii scheletice. Sunt recomandate
în st ări de epuizare fizic ă sau psihic ă, neurastenii, obezitate (du șurile reci cresc mobilitatea gr ăsimulor din
Ńesutul adipos) cât și prevenirea infec Ńiilor acute ale c ăilor respiratorii superioare.
Du șurile c ăldu Ńe (25 – 30 0 C) au un efect calmant și î și g ăsesc utilitatea în st ările de agita Ńie.
Du șurile fierbin Ńi (peste 40 0 C) de durat ă scurt ă, sunt excitante, stimulând sistemul nervos, muscul atura
scheletic ă și metabolismul. Du șurile alternative combin ă efectele de scurt ă durat ă ale du șurilor calde și
reci. Datorit ă ac Ńiunii lor puternic excitante sunt folosite în asten ii fizice și psihice, insomnii, st ări de
isterie.
Du șul sco Ńian este un procedeu clasic de hidroterapie a c ărui utilizare a trecut cu succes proba
aspr ă a timpului, contribuind s ă r ămân ă un excelent mijloc în tratarea unor afec Ńiuni ca obezitatea, st ările
depresive, parestezii, constipa Ńia cronic ă aton ă, astenia fizic ă și psihic ă, lombosciatic ă cronic ă. Acest du ș
const ă în proiectarea în jet plin al apei de la o distan Ńă de 3 m, la temperaturi 30-40 C timp de 10-15 sec.,
apoi 10 sec. la temperatura de 10-15 C. Acest ciclu se repet ă de 2-4 ori.
Du șul cu abur reprezent ă o variant ă hidroterapeutic ă cu indica Ńii pe regiuni limitate ale corpului,
folosindu-se vapori de ap ă supra înc ălzi Ńi sub presiune timp de 3-5 minute. Acest procedeu s e poate
combina cu masajul local care se face în timpul apl ic ării du șului. Efectele hiperemiante ale pielii sunt
foarte marcante. Du șul cu aburi se întrebuin Ńeaz ă în dureri musculare, spondiloze și spondilite
anchilopoietice, amenoree și oligomenoree.
Du șul subacvatic este o combina Ńie între baia complet ă și efectuarea unui masaj cu un jet de ap ă
subacvatic. Are o ac Ńiune deosebit de reconfortant ă, creând celui care l-a practicat o stare de bun ă
dispozi Ńie și tonifiere.
Se recomand ă în spondiloze și spondilite anchilopoietice, nevralgii, sechele du p ă fracturi, lucsa Ńii,
entorse, constita Ńii cronice simple și dureri musculare.
Afuziunile sunt procedee hidroterapeutice care constau în proi ectarea unei coloane de ap ă de
obicei rece, f ără presiune, asupra unor suprafe Ńe mai mult sau mai pu Ńin intinse ale organismului. Se
influien Ńeaz ă pe aceast ă cale circula Ńia sângelui, respira Ńia, tonusul muscular și sistemul nervos.
Procedurile se efectueaz ă repede și nu trebuie s ă dureze mai mult de un minut.
Afuziunea piciorelor este indicat ă în dureri de cap datorate unor tulbur ări circulatorii cerebrale,
pareze și paralizii ale musculaturii picioarelor, picioare plate dureroase, varice, senza Ńia de amor Ńeal ă
furnic ături, alternan Ńa de cald cu rece la nivelul picioarelor, sindrom p osttrombotic.
Afuziunea bra Ńelor și spatelui se practic ă în caz de astenie fizic ă și psihic ă, atrofii musculare
scolioz ă, constipa Ńie cronic ă simpl ă (aton ă) și tendin Ńa la infec Ńii acute repetate la nivelul c ăilor respiratorii
superioare.
Un procedeu hidroterapeutic aparte îl reprezint ă cura lui Kneipp. Aceast ă metod ă terapeutic ă
const ă în alergarea cu picioarele goale, pe o paji ște înverzit ă acoperit ă de roua dimine Ńii. Aceste alerg ări se
fac gradat în func Ńie de vârst ă, de temperament fizic și de starea general ă a organismului. Se începe prin

56
ședin Ńe scurte de 10-15 min, care sunt prelungite în mod treptat pân ă la o or ă. Nu trebuie minimalizat și
faptul c ă prin intermediul curei lui Kneipp se produce o c ălire a organismului, datorit ă angren ării acestuia
în practicarea de mi șcare fizic ă în mediul natural ambiant.
Dup ă cum se cunoa ște, efortul fizic are nenum ărate efecte benefice asupra îmbun ătăŃirii st ării de
sănătate.
Exerci Ńiul fizic în ap ă are efecte deosebite asupra organismului respectiv : diminu ă durerea și
spasmul (contractura muscular ă); relaxare general ă și local ă; men Ńin sau cresc amplitudinea mi șcării
articulare; reeducarea musculaturii deficitare: cre ștere de for Ńă muscular ă, de tonus muscular, cre ștere de
rezisten Ńă și coordonare muscular ă; reeducarea ortostatismului și a mersului; permit activit ăŃi recreative
particulare și generale; rol biotrofic și de activare a circula Ńiei; redresare psihic ă.
Avantajele exerci Ńiului fizic în ap ă (hidrokinetoterapia) în bazin sau piscin ă sunt: desc ărcarea de
greutate a corpului; c ăldura apei; folosirea for Ńei hidrostatice de împingere de jos în sus a corpul ui;
utilizarea turbulen Ńei apei pentru exerci Ńii cu rezisten Ńă ; reeducarea mersului; înotul terapeutic.

2.2.4 Terapie ocupa Ńional ă
Terapia ocupa Ńional ă poate fi definit ă ca fiind o activitate mental ă sau fizic ă, prescris ă și dirijat ă,
pentru obiectivul bine determinat de a contribui la refacerea sau gr ăbirea ei, în urma unei boli sau unei
leziuni.
Terapia ocupa Ńional ă, o art ă și știin Ńa care dirijeaz ă modul de r ăspuns al omului fa Ńă de o activitate
selec Ńionat ă, menit ă s ă promoveze și s ă men Ńin ă s ănătatea, s ă împiedice evolu Ńia spre infirmitate, s ă
evalueze comportamentul și s ă trateze sau s ă antreneze pacien Ńii cu disfunc Ńii psihice sau psihosociale.
Terapia ocupa Ńional ă, o metod ă de tratament a anumitor tulbur ări fizice sau mentale, prescris ă de
medic și aplicat ă de speciali ști califica Ńi, folosind munca, sau orice alt ă ocupa Ńie, în vederea vindec ării
afec Ńiunii sau sechelelor sale.
Terapia ocupa Ńional ă, terapie prin munc ă sau terapie prin ocupa Ńie
Ocupa Ńia este recunoscut ă ca fiind unicul proces care implic ă performan Ńa motorie individual ă,
func Ńii integrate ale sistemului nervos, aten Ńie mental ă, solu Ńionarea problemei și satisfac Ńia emo Ńional ă în
sarcini diferite și puse în valoare de cultur ă. Natura ocupa Ńiei, promotoare a unei st ări generale fizice și
morale, este aceea care o prezint ă drept o form ă unic ă de terapie, cu aplica Ńii foarte diferite.
Efectele recuper ării în cadrul T.O. au un sens mai larg ce impune ap licarea acesteia ca proces
medical cu finalitate social ă.
Alexandru Popescu arat ă c ă “în Terapia ocupa Ńional ă ocuparea timpului liber are menirea s ă
de ștepte interesul bolnavului pentru activit ăŃi oarecare, pe acest principiu bazându-se playterap ia,
artterapia, cultterapia, kinetoterapia“ și c ă în T.O. care are la baz ă semnifica Ńia intrinsec ă a muncii
renumerate în procesul de reinserc Ńie profesional ă și social ă a bolnavului aceasta particip ă la activit ăŃi ca:
Ńesutul, confecŃionarea unor obiecte, activit ăŃi agrozootehnice, cultura plantelor și florilor, etc.
T.Sbenghe arat ă c ă T.O se preocup ă de integrarea familial ă, social ă și profesional ă a
handicapa Ńilor, care este o metod ă special ă a kinetoterapiei, o metod ă sintetic ă, global ă, care cere o
participare comandat ă și între Ńinut ă psihic.
Din defini Ńii T.O. poate fi clasificat ă astfel:
1.T.O. recreativ ă cuprinzând:
– tehnici de exprimare desen, pictur ă, gravur ă, mânuit marionete, scris, sculptur ă, etc;
– tehnici sportive: diverse jocuri sportive sau p ărŃi ale acestora;
– tehnici recreative jocuri distractive adaptate ha ndicapa Ńilor ( șah cu piese grele, fotbal de mas ă cu
minge de ping-pong mobilizat ă cu pompi Ńe de mân ă, popice, Ńintar cu piese care se înfig în g ăuri
preformate, jocuri cu figurine de plumb, etc.
2.T.O. func Ńional ă reprezint ă o form ă de ergoterapie dirijat ă și controlat ă și care are ca scop
executarea unor anumite mi șcări în cadrul muncii sau ocupa Ńiei respective în care sunt incluse:

57
– tehnici de baz ă formate din unele activit ăŃi practice înc ă de la începuturile societ ăŃii umane, când
mâinile omului prelucrau materia prim ă de baz ă (lut, lemn, fibre naturale, fier): împletitul, ol ăritul, Ńesutul,
tâmpl ăria, feroneria;
– tehnici complementare, care reprezent ă de fapt totalitatea restului activit ăŃilor lucrative umane
dintre care: cartonajul, marochin ăria, tipografia, strung ăria, dactilografia, etc.
3.T.O. profesional ă care se poate aplica în spitale bine dotate, cu ce ntre de recuperare bine utilate,
în școli profesionale specializate sau în ateliere- școal ă, de pe lâng ă întreprinderi, cu dou ă subcategorii:
a.T.O. preg ătitoare pentru activitatea școlar ă și orientarea profesional ă a copiilor:
b.T.O de reprofesionalizare sau profesionalizare a adul Ńilor în sensul reîntegr ării în munca
desf ăș urat ă anterior îmboln ăvirii sau accidentului sau a reorient ării profesionale.
Pe lâng ă tehnicile de baz ă și cele complementare aceasta folose ște și tehnici de „readaptare”,
formate din multitudinea și diversitatea activit ăŃilor zilnice casnice, familiale, școlare, recreative,
profesionale și sociale, modalit ăŃi de deplasare. Aceste tehnici adapteaz ă mediul ambiant al handicapa Ńilor
la propiile lor capacit ăŃi func Ńionale.
4.T.O retribuit ă care poate fi utilizat ă ca form ă economic ă pentru bolnavii care recupereaz ă
spontan o paralizie sau au suferit un tratament pal iativ al sechelelor și și-au recâ știgat mi șcările principale.
Aceast ă form ă de T.O. poate completa lipsurile produse de pensio narea temporar ă sau definitiv ă a
bolnavului și poate constitui un factor obiectiv de apreciere a reîncadr ării bolnavului în circuitul
economico-social normal.
Scopul T.O.
– stimularea încrederii în sine a bolnavilor și dezvoltarea fireasc ă a personalit ăŃii; organizarea unui
program de mi șcări dirijate în condi Ńii de lucru; constatarea capacit ăŃilor și înclina Ńiilor restante ale
bolnavului; corelarea recuper ării medicale cu cea profesional ă; reinserc Ńia cât mai rapid cu putin Ńă în via Ńa
social ă economic ă și profesional ă.
Prin ocupa Ńie și munc ă se realizeaz ă orice activitate, mai mult sau mai pu Ńin util ă și cu multiple
posibilit ăŃi de rezolvare, iar prin selectarea activit ăŃilor se ajunge la atingerea scopului urm ărit. Pentru
recuperarea gestual ă a deficientului, ergoterapia se transform ă într-o gimnastic ă util ă care folosit ă metodic
și progresiv, duce la munca organizat ă de la cele mai simple la cele mai complexe forme.
Obiectivele și efectele T.O.
A. Principalele obiective ale T.O.sunt: 1. Înl ăturarea tulbur ărilor func Ńionale pasagere simple sau
multiple, prezente într-o serie de afec Ńiuni sau în variate asocia Ńii morbide, în care este necesar ă
reeducarea gestual ă, deci recuperarea unui deficit motor; 2. Reeducare a mijloacelor de exprimare,
implicând vorbirea, atitudinea, comportamentul; 3. Restabilirea independen Ńei bolnavului, sub aspect
psiho-somatic.
În rezolvarea tuturor acestor obiective va trebui s ă se Ńin ă seama de cele „10 comandamente” ale
existen Ńei integrate a handicapatului propuse de Holander : via Ńa de familie, locuin Ńă , alimenta Ńie,
instruc Ńie, educa Ńie și formare, petrecerea timpului liber, servicii publ ice, asocia Ńie, situa Ńie economic ă,
activit ăŃi politice.
B. Efectele T.O.: 1.Efectele fizice – constau în m en Ńinerea func Ńiei tuturor grupelor musculare atât
pentru regiunea afectat ă cât și pentru celelalte regiuni și conservarea unei bune func Ńii a articula Ńiilor
neimplicate în procesul patologic și înt ărirea musculaturii deficiente. Prin mi șcări analitice și globale se
ob Ńin rezultate bune pe linia ob Ńinerii îmbun ătăŃirii amplitudinii de mi șcare a caden Ńei și a progresiei;
2.Efecte psihice se reflect ă în calmarea st ării de nelini ște a pacientului, dezvoltarea aten Ńiei, dispari Ńia
descuraj ării și rena șterii speran Ńei, p ăstrarea obi șnuin Ńei activit ăŃilor zilnice și diminuarea complexelor de
inferioritate; 3.Efectele psiho-sociale se concreti zeaz ă în între Ńinerea rela Ńiilor cu celelate persoane în
căpătarea încrederii în sine și în al Ńii și în ob Ńinerea perspectivei de încadrare social ă în viitor.
Reguli de aplicare a T.O.
Reguli principale: având în vedere studiul handicap ului, analiza ocupa Ńiei, confruntarea
informa Ńiilor ob Ńinute.

58
Reguli secundare: 1. Ocupa Ńia trebuie s ă fie una obi șnuit ă și la îndemâna pacientului; 2. Ocupa Ńia
trebuie s ă fie simpl ă; 3. Ocupa Ńia trebuie s ă fie util ă; 4. OcupaŃia trebuie s ă aib ă cât mai multe posibilit ăŃi
de diversificare; 5. Ocupa Ńia va fi abordat ă progresiv; 6. Ocupa Ńia trebuie s ă fie liber acceptat ă de pacient
(terapeutul trebuie s ă aib ă cuno știn Ńe psihologice și pedagogice); 7. Ocupa Ńia nu trebuie s ă aib ă ca scop
neap ărat o presta Ńie tehnic ă de calitate; 8. Ocupa Ńia nu trebuie s ă fie renumerat ă; 9. Ocupa Ńia trebuie
efectuat ă în colectivitate pentru reinser Ńie social ă; 10. Ocupa Ńia trebuie s ă poat ă fi urm ărit ă și controlat ă –
se urm ăresc pozi Ńia, gesturile, starea, comportamentul, reac Ńiile pacientului de corectare.
Obiective ale terapiei ocupa Ńionale
Obiectivul principal al terapie ocupa Ńionale este preg ătirea progresiv ă și ra Ńional ă pentru
activit ăŃile cotidiene cu un grad cât mai mare de independen Ńă , educarea general ă a pacientului, cât și a
familiei acestuia pentru a ști s ă se comporte cu acesta. Acest obiectiv poate fi împ ărŃit în alte câteva
obiective:
-Câ știgarea independen Ńei în ceea ce prive ște alimentarea, prin adaptarea tacâmurilor și prin
înv ăŃarea modului de a se servi de ele. Interven Ńia T.O. nu va fi continu ă ci episodic ă și de scurt ă durat ă,
deoarece masa nu trebuie transformat ă în exerci Ńiu de reeducare.
-Câ știgarea independen Ńei vestimentare, prin înv ăŃarea treptat ă a modului în care pacientul î și
poate pune sau scoate unele obiecte de vestimenta Ńie, dar acest lucru numai în cadru real și bine motivat
(echiparea pentru ședin Ńa de kinetoterapie, ie șirea la plimbare, înainte de baie, etc.).
-Câ știgarea independen Ńei de mi șcare – amenajarea locuin Ńei.
-Preg ătirea pentru activit ăŃile școlare (înv ăŃarea, scrisul, cititul).
-Folosirea dispozitivelor ajut ătoare.
Factorii de care trebuie s ă se Ńin ă seama în alegerea activit ăŃilor de terapie ocupa Ńional ă sunt:
vârsta, sexul, afec Ńiunea, gradul și localizarea leziunii, scopul urm ărit, efectele ergoterapiei asupra
func Ńionalit ăŃii, preocuparea pacientului pentru acest gen de ter apie.
Formarea autonomiei personale vizeaz ă autoservirea și autonomia în mediul ambiant
A.În cadrul autoservirii sunt vizate urm ătoarele componente ale autonomiei personale: a.Corp ul
omenesc; b.Igiena personal ă; c.Îmbr ăcămintea; d.Înc ălt ămintea; e.Hrana; f.Buc ătăria; g.Vesel ă – tacâm;
h.Dormitorul
În procesul de înva Ńare se folosesc diferite activit ăŃi și jocuri prin care copilul este familiarizat cu
mediul în care se desf ăș oar ă activitatea și instrumentele necesare pentru realizarea activit ăŃii și rolul pe
care îl are acea activitate.
B. În cadrul autonomiei personale în mediul ambiant se urm ăre ște rela Ńiile cu și din familie și
preg ătirea acestuia pentru via Ńa de familie;
Formarea autonomiei sociale
În acest segment se urm ăre ște ob Ńinerea sau îmbun ătăŃirea urm ătoarelor segmente:
a. Autonomia în clas ă –școal ă; b. Autonomia în afara clasei și a școlii; Autonomia în mijloacele de
transport; d.Cunoa șterea mediului social; e.Normele de comportare civi lizat ă; f. Autonomia în
manipularea financiar ă; g.Rela Ńii în micro și macrogrupurile sociale (rela Ńiile cu familia, rela Ńii în grupul
școlar; rela Ńii în macrogrupul social), h. Rela Ńii între sexe, educa Ńie sexual ă; i.Via Ńa de familie.
b. Activit ăŃi de socializare
– vizite în: parcuri, expozi Ńii, muzee, institu Ńii publice, intreprinderi, magazine;
– excursii – pe diverse teme în func Ńie de capacit ăŃile de în Ńelegere a grupului sau cu teme prev ăzute de
programa școlar ă;
– vizion ări : filme, teatre, spectacole muzicale, întreceri sportive, programe TV., video, diafilme;
– competi Ńii inter-clase, inter- școli cu con Ńinut cultural, artistic, sportiv;
– audi Ńii: pove ști, muzic ă, concerte, diverse spectacole;
– serb ări, șez ători, teatru de p ăpu și, scenete, dramatiz ări;
– participarea la diverse manifest ări ocazionate de s ărb ători na Ńionale interna Ńionale și religioase;
– ini Ńiative proprii de organizare a timpului liber;

59
– crearea de cluburi (croitorie, buc ătărie,muzic ă, pictur ă, foto, etc.);
– înscrierea individual ă a tinerilor la cluburi sportive din localitate;
– amenajarea spa Ńiului de joac ă și a altor spa Ńii pentru desf ăș urarea de diverse activit ăŃi;
– organizarea unor tabere de var ă cu scopul de întâlnire a copiilor institu Ńionaliza Ńi cu al Ńi copii din
exterior.

2.2.5 Activit ăŃi Fizice Adaptate
Prin anii ’60 se purtau discu Ńii intense despre tratamentul prin cultura fizic ă și expansiunea
activit ăŃilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanel e cu disabilit ăŃi (Paralympics) se extind,
incluzând 20-30 de Ńă ri participante (Roma ’60, Tokio ’64, Tel Aviv ‘68) . In Europa în anii ’70 începe
nivelul de educa Ńie universitar ă pentru Activit ăŃi Fizice Adaptate, în 1970 luând na ștere IFAPA
(International Federation of Adapted Physical Actyv ities), organiza Ńie care coordoneaz ă la nivel
interna Ńional activit ăŃile fizice adaptate, ce organizeaz ă congrese anuale. Mi șcarea Paralimpic ă se extinde
la peste 40 de Ńă ri la Jocurile de Vara – Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot în aceast ă perioad ă se
ini Ńiaz ă și jocurile de iarna. În anii ’80 mi șcarea paralimpic ă se extinde cuprinzând peste 60 de Ńă ri
(Arnhem, 80, New York ’84, Seoul ‘88). Legisla Ńia se îmbun ătăŃeste, cre ște aten Ńia public ă iar în ’87
Consiliul Europei public ă Cartea European ă a Sportului pentru To Ńi. În anii ’90 mi șcarea paralimpic ă se
extinde incluzând peste 100 de Ńă ri pentru jocurile de vara și 30 pentru jocurile de iarn ă. In ’82 la
Simpozionul International al Persoanelor cu Disabil itati, UNESCO definea cei 4 piloni operationali
centrali pentru Activit ăŃile Fizice Adaptate: 1. tradi Ńia în recuperare ; 2. tradi Ńia în educa Ńie fizic ă; 3.
tradi Ńia sporturilor competitive; 4. tradi Ńia activit ăŃilor de loisir.
Conform acestora statele europene s-au orientat dân d o aten Ńie m ărit ă aspectelor legate de
activit ăŃile fizice adaptate prin urm ătoarele m ăsuri :
– cre șterea num ărului kinetoterapeu Ńilor implica Ńi în activit ăŃi fizice recuperatorii în cadrul
sistemelor de s ănătate;
– preg ătirea profesorilor de educa Ńie fizic ă pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE –
Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata );
– cre șterea num ărului organiza Ńiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabilit ăŃi;
– angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor recrea Ńionale/de
fitness pentru grupe speciale.
Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste act ivit ăŃi este necesar, pornindu-se de la urm ătoarele
premise: acces egal la cultura fizic ă; automotivare prin activit ăŃi fizice; câstig economic (reducerea
nevoilor de îngrijire institu Ńionalizat ă); responsabilitate colectiv ă ca parte a imaginii publice despre
recreere și sport; dificultatea de a ob Ńine suport financiar de la sponsori; nevoi excep Ńionale pentru
transport, echipament specific.
Asocia Ńia europeana define ște activit ăŃile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdiscip linar, care
caut ă identificarea și solu Ńionarea diferen Ńelor individuale în activitatea fizic ă. Aceasta impune o acceptare
a diferen Ńelor individuale, militeaz ă pentru cre șterea accesului la o via Ńă activ ă și sportiv ă și promoveaz ă
inovarea și cooperarea dintre serviciile care o asigur ă.
În cadrul activit ăŃilor fizice adaptate intr ă o serie de activit ăŃi majore a c ăror perturbare pot s ă duc ă
la dependen Ńă func Ńional ă. Aceste activit ăŃi sunt: autoîngrijirea, perturb ări în desf ăș urarea unor activit ăŃi
manuale, mersul, v ăzul, auzul, vorbitul, respira Ńia, activit ăŃi lucrative. Activit ăŃile fizice adaptate se
bazeaz ă pe adaptarea exerci Ńiilor, activităŃilor fizice la condi Ńiile și posibilit ăŃile individului. Se adreseaz ă:
1. persoanelor cu disabilit ăŃi (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanel or cu boli cronice (afec Ńiuni
cardiovasculare, reumatism, afec Ńiuni respiratorii-astm, epilepsie, afec Ńiuni musculare, etc); 3. pensionari
(de vârst ă, de boala).
Din punct de vedere al activit ăŃilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factor i: 1. dificultatea de
a participa la activit ăŃi fizice prin cluburi și asocia Ńii sportive; 2. componenta automotivant ă a activit ăŃii
fizice – de o pronun Ńat ă importanta pentru via Ńa.

60
Pentru atingerea scopului final, de cre ștere a calit ăŃii vie Ńii, prin activit ăŃi fizice adaptate se
urm ăre ște: cre șterea capacit ăŃii fizice, cre șterea fitness-ului, cre șterea încrederii în sine, cre șterea pl ăcerii
pentru activitatea fizic ă. Prin intermediul acestor activit ăŃi persoanele trebuie s ă g ăseasc ă un loc unde: s ă
fie în Ńele și și respecta Ńi; s ă se simt ă în siguran Ńă în timp ce componentele motorii, senzoriale și afective
sunt stimulate/activate; comunicarea verbal ă și nonverbal ă s ă duc ă la adapt ări specifice a sensurilor
comunic ării; s ă se îmbun ătăŃeasc ă capacit ăŃile motorii și intelectuale; activit ăŃile s ă aib ă drept finalizare
socializarea și reducerea dependen Ńei .
Rolul aplic ării activit ăŃilor fizice adaptate vizeaz ă, fie implicarea în ac Ńiuni sociale cât mai
diversificate, fie acordarea de asisten Ńă grupurilor sociale, în vederea integr ării celor cu dificult ăŃi de
adaptare social ă.
Conceptul strategiei de lucru în cadrul activit ăŃilor fizice adaptate pleac ă de la urm ătoarele 3
nivele:
1. senzoriu: v ăz, auz, sensibilitate kinestezic ă, tactil ă;
2. nivelul abilit ăŃilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea c orporal ă, direc Ńionarea mi șcării;
b. fitness-ul fizic: for Ńa-rezisten Ńa muscular ă și antrenament la efort (anduran Ńa cardio-
respiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
3. nivelul îndemân ărilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mi ngi cu piciorul, cu paleta, etc);
b. func Ńionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborârea sc ărilor sau a unei pante).
In cadrul aplic ării în mod știintific a activit ăŃilor fizice adaptate, este necesar ă parcurgerea
urm ătoarelor faze: evaluarea și interpretarea nevoilor; planificarea interven Ńiei; selec Ńionarea și adaptarea
echipamentelor folosite; înregistrarea și aprecierea progreselor realizate.
În stabilirea obiectivelor se va Ńine seama de o serie de factori: nevoile și dorin Ńele persoanei cu
dizabilit ăŃi; cuno știintele legate de sistemul de valori al persoanei; informa Ńiile existente, referitoare la
maladie sau handicap, cu consecin Ńele lor pe plan fizic și psihic; cuno știn Ńele legate de metodele de terapie
medical ă și ocupa Ńional ă, existente în momentul respectiv; informa Ńiile disponibile despre mediul pentru
care persoana urmeaz ă s ă fie preg ătit ă comunitar; posibilitatea de a se implica într-o ac tivitate sportiv ă, de
a presta efort în vederea ob Ńinerii unor rezultate; interesul pe care îl prezint ă persoana în activitatea fizic ă
desf ăș urat ă; gradul de cooperare în cadrul unui eventual joc î n colectiv; scopurile și cadrul general al
programului de recuperare, multidisciplinar, în car e persoana urmeaz ă s ă fie integrat ă.
Obiectivele generale ale activit ăŃilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, men Ńinerea și recuperarea
nivelului de func Ńionare cât mai mult posibil; compensarea deficien Ńelor func Ńionale prin preluarea
func Ńiilor afectate de c ătre componente valide; prevenirea destructur ării anumitor func Ńii ale organismului;
inducerea unei st ări de încredere în for Ńele proprii.
Direc Ńiile principale de orientare a persoanelor supuse t erapiei sunt: stimularea responsabilit ăŃii în
diverse situa Ńii de via Ńă ; formarea deprinderilor de autoîngrijire și igien ă personal ă; cultivarea
deprinderilor de munc ă; organizarea de jocuri și distrac Ńii; adaptarea la situa Ńiile de joc în echip ă;
desf ăș urarea și implicarea în diverse concursuri și întreceri sportive pentru a dezvolta sim Ńul de
colectivitate; stimularea încrederii în propria per soan ă; cultivarea autocontrolului și expresivit ăŃii
personale; reeducarea capacit ăŃilor cognitive; reeducarea capacit ăŃii de reac Ńie la diverse situa Ńii de via Ńă ;
antrenarea func Ńiei neuromusculare; antrenarea integr ării senzoriale; sprijinirea rela Ńiilor interpersonale;
educarea capacit ăŃii de ac Ńiune, în func Ńie de constrângerile și resursele de mediu.
In procesul de evaluare este necesar s ă se urm ăreasc ă urm ătoarele aspecte:
a) nivelul motricit ăŃii grosiere și fine, care se refer ă la caracteristicile mi șcărilor corpului în
ansamblu, precum și la caracteristicile mi șcărilor de prehensiune și manipulare;

61
b) nivelul de dezvoltare a percep Ńiei mi șcărilor, care se refer ă, în principal, la recep Ńia și
decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, k inestezic,
proprioceptiv și la coordonarea mi șcărilor;
c) nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale și de comunicare, care se refer ă la caracteristicile
interpersonale ale subiectului în diverse situa Ńii, precum și la modul în care în Ńelege comenzile și
interac Ńiunile verbale.
d) caracteristicile activit ăŃilor de via Ńă cotidian ă, care include studierea deprinderilor implicate în
igiena personal ă și autoîngrijire (de hr ănire, îmbr ăcare și între Ńinerea locuin Ńei).
Pentru evaluare în cadrul conceptului AFA se va Ńine cont de urm ătoarele aspecte :
1. nivelul de dezvoltare motorie (ex. se mi șca f ără s ă loveasc ă pe al Ńii, sare pe loc pe ambele
picioare de un num ăr de ori, arunc ă-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge în pant ă, pe
teren accidentat, urc ă-coboar ă sc ări cu/f ără ajutor-balustrad ă, doar cu un picior sau alternativ, se opre ște/se
întoarce din alergare);
2. orientarea postural ă și mecanica corpului (compozi Ńia corpului, integritate corporal ă, deficite
neurologice, modific ări degenerative ale aparatului locomotor, postura);
3. dezvoltarea cognitiv ă (î și aminte ște cele discutate anterior sau cu ceva timp în urm ă, este
dependent de al Ńii pentru a realiza o ac Ńiune, comunic ă cu ceilal Ńi în timpul activit ăŃilor comune, aten Ńia);
4. nivelul senzorial (simte atingerea, simte pozi Ńiile/mi șcarea segmentelor corpului, se poate
orienta dup ă stimuli auditivi/vizuali, simte diferen Ńele de temperatura, prezint ă sensibilitate dureroas ă
normal ă)
5. dezvoltarea afectiv ă (are repulsie pentru activitatea fizic ă, are tendin Ńă la comportament
impulsiv, autodistructiv, nu intr ă în rela Ńii cu al Ńii, este solitar, etc.);
Procesul de recuperare prin activit ăŃi fizice adaptate la persoana cu restric Ńii de participare
(handicap) este un proces continuu, în func Ńie de nevoile specifice individului, ap ărute în diverse etape ale
existen Ńei sale.
Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat u nei persoane cu restric Ńii de participare
(handicap), s ă se reia mereu în forme noi, prin folosirea unor me tode și procedee cât mai variate. Se va
Ńine seama de faptul c ă rela Ńia dintre terapeut și subiect se desf ăș oar ă în practica pe parcursul mai multor
etape :
– etapa afectiv ă, în care se stimuleaz ă încrederea persoanei cu care se lucreaz ă și se demonstreaz ă
în Ńelegere și optimism cu privire la șansele de ameliorare ale situa Ńiei sale;
– etapa reunirii faptelor și informa Ńiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmeaz ă a fi rezolvate;
– dezvoltarea planului de ac Ńiune, în care cele dou ă p ărŃi se în Ńeleg asupra modului de desf ăș urare a
activit ăŃilor și se precizeaz ă cerin Ńele una fa Ńă de cealalt ă;
– aplicarea planului, comunicându-se subiectului ca re sunt a ștept ările fa Ńă de el și se trece la
exersarea activit ăŃilor proiectate;
– etapa finala, desp ărŃirea, care este în func Ńie de profunzimea rela Ńiei terapeut/subiect și
performan Ńele ob Ńinute în activitate.
În toat ă lumea, în ultima perioad ă în România s-a pus accent pe problemele cu care se confrunt ă
persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: in tegrarea lor în înv ăŃă mântul normal, profesionalizarea
lor și astfel câ știgarea independen Ńei din punct de vedere social și economic.
Concept european AFA (activit ăŃi fizice adaptate) poate fi considerat ca o solu Ńie pentru aceste
probleme. Un loc important în acest concept îl ocup ă terapia ocupa Ńional ă ca o ramur ă a kinetoterapiei,
care se bazeaz ă pe folosirea activit ăŃilor practice ocupa Ńionale în tratamentul deficien Ńelor func Ńionale
pentru a ob Ńine o maxim ă adaptare a organismului la mediul s ău de via Ńă . Conceptul A.F.A. are la baz ă 4
domenii (vezi fig. nr. 2 ) :
-recuperare; educa Ńie ; recreere ; sport
Cu toate c ă cele 4 domenii au autonomie func Ńional ă ele se g ăsesc într-o rela Ńie de interdependen Ńă
permanent ă.

62
Recuperarea are la baz ă Kinetoterapia și Terapia Ocupa Ńional ă, care ac Ńioneaz ă prin antrenarea
ADL-urilor ajutând copilul s ă-și câ știge independen Ńa prin formarea, însu șirea sau compensarea unor
cuno știn Ńe, priceperi și deprinderi de autoîntre Ńinere, mobilitate, comunicare, activit ăŃi casnice și
comunitare.
Educa Ńia are ca obiectiv dezvoltarea calit ăŃilor motrice, înv ăŃarea mi șcării pentru formarea
deprinderilor, ajungând în final la profesionalizar e și integrarea în via Ńa social ă. Pentru ob Ńinerea acestor
obiective se folosesc exerci Ńii pentru dezvoltarea motricit ăŃii generale, exerci Ńii pentru con știentizarea
părŃilor corpului, exerci Ńii pentru dezvoltarea vitezei, îndemân ării, rezisten Ńei și for Ńei.
Recreerea. În perioada de recreere idee a de baz ă este ca în institu Ńii ace ști copii handicapa Ńi s ă aib ă
tot programul ocupat cu diverse activit ăŃi de grup și individuale. În programul de recreere trebuie s ă fie
inclus ă terapia cognitiv ă, terapia psihosenzorial ă, ludoterapia, meloterapia și artoterapia. Trebuie
eviden Ńiat faptul c ă fiecare categorie de terapie este un complex de ti puri de ac Ńiuni terapeutice.
Terapia cognitiv ă, cuprinde cerin Ńe care s ă nu dep ăș easc ă posibilit ăŃile copiilor cu deficien Ńe,
aceasta fiind o condi Ńie obligatorie pentru ob Ńinerea rezultatelor, rezultate care s ă-i aduc ă satisfac Ńie
deplin ă copilului.
Ludoterapia. Jocul r ămâne pentru copiii handicapa Ńi forma permanent ă a procesului de recuperare
pentru c ă aceast ă modalitate constituie o structur ă unitar ă între stimul, înt ărire, r ăspuns și modificare.
Jocul reprezint ă o form ă de cuno ștere a realit ăŃii și are ca scop captarea aten Ńiei copilului și atragerea lui
într-o activitate care are ini Ńial o form ă ludic ă, ajungându-se la activit ăŃi cu r ăspundere și responsabilitate,
iar în final la munc ă care creeaz ă cadrul propice unei munci eficiente.
Meloterapia. Reprezint ă folosirea mijloacelor de expresie artistic ă în scopuri terapeutice. Aceste
mijloace dovedesc eficien Ńa prin faptul c ă fac apel la sunet care este diferit de cuvânt pent ru a realiza
leg ătura dintre copil și mediul înconjur ător. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite s t ări afective, de
securitate sau de evadare în diferite lumi în func Ńie de ceea ce reprezint ă fragmentul respectiv pentru copil.
Meloterapia poate fi folosit ă cu rezultate benefice atât sub form ă de audi Ńie cât și sub form ă interpretativ ă.
Sportul. Prin intermediul sportului cât și a procesului instruirii repetate copii institu Ńionaliza Ńi
dobândesc o serie de calit ăŃi motrice și caracteriale. Sportul aduce un puternic aport edu cativ prin
specificul s ău și anume concuren Ńa (coleg și adversar) și spiritul de echip ă. Toate aceste calit ăŃi se pot
ob Ńine prin ramurile de sport adaptate, specifice defi cien Ńelor individului. Exist ă ramuri sportive și
regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap
senzorial (surzi, nev ăzători, mu Ńi,etc.). Și ace ști copii handicapa Ńi pot s ă ajung ă sportivi de performan Ńă
dovad ă fiind campionatele de handicapa Ńi organizate la nivel na Ńional și interna Ńional ( În anul 2001 la
Oradea s-a desf ăș urat Campionatul European pentru surzi unde echipa României a ocupat locul al 3 lea).
Totodat ă ace ști sportivi pot fi integra Ńi socio-profesional prin ob Ńinerea calit ăŃii de antrenor pentru
sporturi pentru handicapa Ńi.
Copiii institu Ńionaliza Ńi și nu numai beneficiind de cele 4 direc Ńii ale conceptului A.F.A. pot ob Ńine
independen Ńă din punct de vedere economic și social în func Ńie de rezultatele ob Ńinute în recuperare, în
func Ńie de capacit ăŃile dobândite în procesul educativ, calit ăŃi care la rândul lor pot fi perfec Ńionate în
timpul liber și în func Ńie de performan Ńele ob Ńinute în sport.
Activitate Fizic ă Adaptat ă
RECUPERARE EDUCA łIE RECREERE SPORT
Kinetoterapie
T.O. (A.D.L.) Dezv. calit ăŃilor motrice
Înv ăŃarea mișcărilor pt.
formarea deprinderilor
Profesionalizare
(T.O.) Timp liber
Terapie cognitiv ă
Psihoterapie
Ludoterapie
Meloterapie Sp. specif. pt. hand.
(h. locomotor, mintal senzorial)
Antrenori handicapa Ńi pt.
sporturi pt. hand.

Fig.2 Domeniile conceptului A.F.A.

63
2.3.MIJLOACE ASOCIATE KINETOTERAPIEI
2.3.1. Factorii naturali
Climatoterapia (utilizarea terapeutic ă a climei/terapia prin climat) presupune utilizarea factorilor
atmosferici, cosmici și telurici caracteristic pentru un anumit loc geografic pentr u anumite st ări de boal ă.
Mediul înconjur ător are o influen Ńă considerabil ă asupra omului și st ării sale de s ănătate somatic ă și
psihic ă. Bioclimatologia studiaz ă astfel efectele factorilor climaterici asupra orga nismului – influen Ńe care
pot fi favorabile sau nocive.
Aria de utilizare a climatoterapiei cuprinde toate sectoarele terapeutice: sfera profilactic ă; sfera
curativ ă; sectorul de recuperare cu indica Ńii și contraindica Ńii bine definite.
a) Factorii atmosferici se refer ă la temperatura aerului, presiunea aerului, umidita tea aerului,
compozi Ńia aerului, curen Ńii de aer.
1. Temperatura aerului/atmosferic ă. Aerul se înc ălze ște indirect prin cedarea c ăldurii solului și apei
înc ălzite ini Ńial de soare. Temperatura depinde de:
– pozi Ńia, înclina Ńia și distan Ńa p ământului fa Ńă de soare, factor ce determin ă anotimpurile;
– latitudinea și altitudinea geografic ă (România are pozi Ńia geografic ă pe paralela 45° latitudine
nordic ă și meridianul 25 pe latitudine estic ă);
– apropierea sau dep ărtarea localit ăŃilor de suprafe Ńele mari de ap ă;
– prezen Ńa în diferite anotimpuri a curen Ńilor de aer cald din regiunile tropicale sau reci d in
regiunile polare.
Ac Ńiunea temperaturii atmosferice asupra organismului
Organismul uman reac Ńioneaz ă caracteristic homeotermelor reu șind s ă se adapteze diverselor
schimb ări de temperatur ă prin mecanisme de termoreglare. Acestea sunt de na tur ă fizic ă și chimic ă:
– mecanismele fizice – realizeaz ă diminuarea pierderilor de c ăldur ă în mediu rece și favorizeaz ă
pierderile de c ăldur ă în mediul cald;
– mecanismele chimice – se refer ă la cre șterea metabolismului în cazul pierderii de c ăldur ă în
mediul ambiant rece și sc ăderii acestuia în cazul cre șterii termice.
Manifest ările patologice posibile în condi Ńii de temperatur ă excesiv ă sunt: șocul caloric la
temperaturi crescute și deger ătura la temperaturi sc ăzute.
2. Presiunea aerului. Greutatea masei de gaze care apas ă asupra solului determin ă valorile presiunii
atmosferice și se exprim ă în mm de mercur sau milibari (un milibar=3/4mm Hg) . La nivelul m ării
presiunea atomosferic ă este de760 mmHg. Valorile scad în raport cu în ălŃimea, la 1000 m presiunea
atmosferic ă fiind în jur de 670 mmHg. Aviatorii pot suporta pr in antrenament o astfel de presiune, uneori
foarte sc ăzut ă, dup ă cum scafandrii pot suporta o presiune mai crescut ă. Valorile presiunii atmosferice
influen Ńeaz ă organismul atât mecanic cât și chimic, cordul, abdomenul, vasele de sânge sunt o bligate s ă
suporte cel mai mult aceste varia Ńii de presiune. Sc ăderea presiunii reduce și cantitatea de O 2. La în ălŃimea
de 1000 m cantitatea de O 2 este de 18,2%,la 5000 m de 11,8% știind c ă via Ńa uman ă nu mai este posibil ă
la o valoare de 10% O 2. Sub influen Ńa presiunii sc ăzute organismul reac Ńioneaz ă. Odat ă cu cre șterea
altitudinii activitatea cordului se modific ă, cre ște frecven Ńa cardiac ă apoi debitul cardiac. Sub influen Ńa
presiunii atmosferice crescute frecven Ńa respiratorie scade, amplitudinea respira Ńiilor cre ște fiind
favorizat ă oxigenarea pl ămânului.
3. Umiditatea aerului. Este determinat ă de prezen Ńa vaporilor de ap ă. Prin termoconductibilitatea
termic ă umiditatea aerului influen Ńeaz ă reac Ńiile sistemice de termoreglare. Aerul uscat permite
transpira Ńia, deci evaporarea, în schimb are o ac Ńiune oarecum iritativ ă bronhic ă. Invers, aerul umed, care
dă o senza Ńie „sufocant ă” prin împiedicarea evapor ării, favorizeaz ă expectora Ńia și poate seda tusea. Aerul
cald și umed „mole șește”, scade for Ńa muscular ă; aerul rece este un bun tonifiant asigurând c ălirea
organismului. În schimb aerul umed și rece favorizeaz ă bolile a frigore: pneumonii, nefropatii,
reumatisme, paraliziile faciale periferice, etc.
4. Compozi Ńia aerului. Aerul atmosferic este compus din mai mu lte elemente: azot 78%, oxigen
21%, CO 2, ozon, gaze nobile, ap ă, I, Cl, Na în cantit ăŃi foarte mici. În zona marilor ora șe, atmosfera mai

64
con Ńine și o serie de gaze toxice: oxid de carbon, clor, bio xid de sulf, ceea ce face ca ast ăzi s ă se vorbeasc ă
atât de mult de poluarea aerului și influen Ńa sa nociv ă asupra st ării de s ănătate și totodat ă modificările de
clim ă aferente efectului de ser ă.
5. Curen Ńii de aer și vânturile. Sunt deplas ări orizontale ale maselor de aer pe suprafa Ńa p ământului,
mărilor sau oceanelor. Se datoresc diferen Ńelor de presiune atmosferic ă și înc ălzirii zonale neuniforme a
temperaturii. Viteza vântului este cuprins ă între limite foarte largi: o vitez ă de 0,5 m/s este abia
perceptibil ă, iar o vitez ă de 40 m/s corespunde uraganului. Curen Ńii de aer influen Ńeaz ă procesele de
termoreglare, având un caracter calmant sau excitan t în func Ńie de viteza sa.
a) Factorii cosmici – cuprind radia Ńiile solare și cosmice . Radia Ńiile olare sunt cele mai importante.
Ele nu ajung toate pe sol, ci numai 60-80% dintre e le, sub form ă de raze calorice sau infraro șii, raze
luminoase și raze ultraviolete. Spectrul radia Ńiilor solare este variat, în func Ńie de anotimp (vara mai mare
decât iarna); altitudine (la ecuator mai multe radi a Ńii); de starea de puritate a aerului; de momentul z ilei (la
prânz radia Ńiile sunt mai puternie); de reflexia pe suprafe Ńe mari (z ăpad ă, ap ă).
b) Factorii telurici sau terestrii – ce se grupeaz ă în factori geografici (altitudinea, latitudinea,
relief, vegeta Ńie); factori geologici care au în vedere natura roc ilor din zona respectiv ă, apele subterane,
izvoarele; factorii geofizici care au în vedere rad ioactivitatea magnetismului terestru.
Factorii atmosferici, cosmici și telurici sunt cei care definesc calitatea climatu lui. Din îmbinarea
lor și predominen Ńa unuia sau a altuia iau na ștere diferitele clime. Climatoterapia este a șadar o metod ă
terapeutic ă ce utilizeaz ă factorii naturali din mediu pentru men Ńinerea sau ameliorarea st ării de s ănătate.
Stresul climatic induce reac Ńii adaptative sau poate decompensa organismul. Disp onibilit ăŃile de
acomodare și adatare la varia Ńile climatice realizeaz ă aclimatizarea , care la unii dintre pacien Ńi se
realizeaz ă facil, iar al Ńii cum sunt vârstnicii și copii au reac Ńii adaptative mult mai zgomotoase.
Meteorosensibilitatea reprezint ă o reactivitate m ărit ă la schimb ările meteorologice, instalate de obicei
brusc fiind prezent ă atât la persoanele s ănătoase cât și la persoanele cu diverse patologii și deficien Ńe în
reac Ńiile de aclimatizare. Sunt semnalate: exacerbarea c rizelor dureroase reumatismale, a crizelor
anginoase, exacerb ări ale valorilor tensiunii arteriale. Aceste elemen te motiveaz ă nevoia de a cunoa ște
prognoza meteorologic ă, în scopul prevenirii unor situa Ńii nepl ăcute.
În condi Ńiile în care se efectueaz ă tratamentul cu factori naturali în condi Ńii locale, f ără deplas ări în
alte zone se realizeaz ă meteoroterapia, care solicit ă mult mai pu Ńin organismul. Climatoterapia se
realizeaz ă într-o atmosfer ă diferit ă de zona din care provine pacientul, determinând re ac Ńii biologice
adaptative în func Ńie de limita de varia Ńie a parametrilor climatici.
În Ńara noastr ă se contureaz ă urm ătoarele tipuri de bioclim ă:
a)Bioclima sedativ indiferent ă (de cru Ńare)
Efecte biologice: – punere în repaus a func Ńiilor neuro-vegetative și endocrine.
Indica Ńii terapeutice: st ări de convalescen Ńă dup ă boli ce au necesitat perioade lungi de spitalizare ;
st ări psiho-afective de grani Ńă , de la surmenaj psihic pân ă la diferite categorii de nevroze; boli
reumatismale cu poten Ńial evolutiv important (ex. poliartrita cronic ă evolutiv ă); boli în stadii ce presupun
rezerve func Ńionale reduse crdio-vasculare sau respiratorii; vâr sta înaintat ă, cu manifest ări severe de
senescen Ńă .
Acest bioclimat este bine reprezentat la noi în Ńar ă și cuprinde numeroase sta Ńiuni în care se pot
trata diferite afec Ńiuni:
– B ăile Felix și 1 Mai (boli reumatismale și sechele neurologice), Buzia ș și Lipova (afec Ńiuni
cardio-vasculare);
– Sângiorz B ăi (afec Ńiuni digestive), Bazna, Ocna Sibiuli, Gioagiu (afec Ńiuni reumatismale), Sovata
(afec Ńiuni ginecologice);
– C ălim ăne ști C ăciulata (afec Ńiuni hepato-biliare și digestive, alergice, reno-urinare, metabolice,
reumatismale), Govora (afec Ńiuni reumatismale), Ol ăne ști (afec Ńiuni reumatismale, renale, alergice,
digestive);
– B ăile Herculane (afec Ńiuni reumatismale).

65
b)Bioclima excitant ă-solicitant ă în care se diferen Ńiaz ă dou ă variet ăŃi bioclimatice: bioclima de
step ă și bioclima de litoral maritim.
Bioclima de step ă
Efecte biologice: solicitare foarte intens ă a sistemului nervos central și vegetativ; stimulare intens ă
a glandelor cu secre Ńie intern ă (hipofiza, tiroida, corticosuprarenala), stimulare metabolic ă, în special
ameliorarea balan Ńei fosfo-calcice, urmat ă de cre șterea depunerii de Ca la nivel osos, stimulare a
mecanismelor de termoreglare, cre ște termoliza și se creiaz ă condi Ńii de pierdere a lichidelor din organism.
Indica Ńii terapeutice: profilaxie primar ă pentru persoanele predispuse la dezvoltarea unor p atologii
de tip locomotor, deficien Ńe func Ńionale locomotorii, tulbur ări metabolice, poten Ńial alergic; profilaxie
secundar ă a bolilor reumatismale degenerative;
Curativ: în afec Ńiunile ORL și respiratorii (astm bron șic, bron șita, bron șiectazia); manifest ări
reumatismale degenerative articulare și periarticulare; rahitism, osteoporoz ă; insuficien Ńă veno-limfatic ă
stadiile ini Ńiale; ginecopatii în stadiu cronic; inflamator; der matoze; TBC extrapulmonar ganglionar ă și
osteoarticular ă;
Recuperare: sechelele post-traumatice ale aparatul ui locomotor; manifest ări func Ńionale în
patologii reumatismale degenerative; sechele dup ă leziuni de NMP.
Contraindica Ńii: st ări de convalescen Ńă prelungit ă cu modific ări marcate de stare generale; afec Ńiuni
cardio-vasculare și respiratorii (scleroz ă pulmonar ă) cu deficit func Ńional important; afec Ńiuni
reumatismale inflamatorii cr. cu poten Ńial evolutiv sever; st ări de hiperactivitate nervoas ă, astenie fizic ă
marcat ă; afec Ńiuni digestive: boal ă ulceroas ă, hepatit ă cronic ă persistent ă; afec Ńiuni renale prin solicitarea
crescut ă a reac Ńiilor de termoliz ă urmate de tulbur ări ale echilibrului hidroelectrilitic; afec Ńiuni urologice te
tip central sau periferic pe fondul ueni hiperreact ivit ăŃi neuro-vgetative; TBC pulmonar stabilizat ă recent;
focare de infec Ńie, neglijate; tumori benigne cu poten Ńial de malignizare, orice proces oncogen.
Sta Ńiuni balneare în acest climat avem la Amara și Lacul S ărat (afec Ńiunile ale aparatului
locomotor).
Bioclima de litoral maritim
Efectele biologice sunt asem ănătoare cu cele de step ă dar mai intens și nuan Ńat prin: solicitarea
SNC și vegetativ; stimularea marcat ă a glandelor cu secre Ńie intern ă; stimularea proceselor imunlogice
nespecifice; stimularea metabolismului fosfo-calcic sub ac Ńiunea UV, favorizând fixarea calciului pe
matricea proteic ă osoas ă și îmbun ătăŃind procesele de excitabilitate de membran ă; îmbun ătăŃirea
capacit ăŃii de efort și sc ăderea rezisten Ńei periferice f ără a influen Ńa semnificativ circula Ńia cerebral ă.
Indica Ńii:
În scop profilactic:
– la copii pentru dirijarea dezvolt ării armonioase prin stimularea și reglarea func Ńiei endocrine;
ameliorarea nivelului imunologic și a reac Ńiilor adaptive de termoreglare influen Ńând evolu Ńia și frecven Ńa
afec Ńiunilor c ăilor aeriene superioare; profilaxie primar ă la adul Ńi, boala artrozic ă.
În scop curativ:
– rahitism; insuficien Ńă tiroidian ă și gonadic ă; boli reumatismale degenerative de tip articular și
periarticular; sechele post-traumatice ale aparatul ui locomotor; HTA stadiul I; tulbur ări metabolice de tip
lipidic (hipocolesterrolemiant); sechele post leziu ni de NMP; afec Ńini ginecologice de tip inflamator
cronic; TBC genital ă stabilizat ă și sterilitate; afec Ńiuni respiratorii de tipul: astmul alergic pur la a dult și
copil, bron șita cronica simpl ă, bron șiectazia; insuficien Ńa veno-limfatic ă în stadii incipiente.
Contraindica Ńii: TBC pulmonar chiar stabilizat ă recent; afec Ńiuni digestive, boal ă ulceroas ă; boala
Basedow, sindromul ovarian de menopauz ă; fibromatoza uterin ă sângerând ă; boli cardio-vasculare;
procese oncologice indiferent de form ă; tumori benigne cu poten Ńial cancerigen.
c) Bioclima tonic ă stimulant ă
Efecte: indicii bioclimatici induc un confort termi c redus cu stres pulmonar și cutanat accentuat, cu
caracter hipertonic și deshidratant; echilibrarea SNC și vegetativ; stimularea reac Ńiilor adaptive și
termoreglare; stimularea proceselor imunologice.

66
Indica Ńii:
– Profilactic: tulbur ări de cre ștere la copil; st ări de surmenaj fizic, intelectual, nevroza astenic ă;
tulbur ări func Ńionale la pubertate și climax, pe fond hiperreactiv; persoane cu risc pr ofesional supuse la
noxe respiratorii; st ări de convalescen Ńă .
– Curativ: suferin Ńe bronho-pulmonare astmul bron șic alergic, traheobron șite cronic; suferin Ńe
hematologice; TBC pulmonar și extrapulmonar stabilizat; nevroza astenic ă.
Contraindica Ńiile: bolile cardio-vasculare (sechele de infarct m iocardic recent sau cu evolu Ńie
sever ă, CI, insuficien Ńă cardio-respiratorie); sarcin ă; vârsta înaintat ă cu manifest ări marcate de
ateroscleroz ă; persoanele cu deficit important de termoreglare, meteorosensibilitate accentuat ă;
Sta Ńiuni cu clim ă subaplin ă (pân ă la 1000 m): Vatra Dornei (cardio-vascular), Borsec (boli
endocrine), Sîngiorz B ăi (boli digestive), Tu șnad (nevroze), Covasna (cardivascular).
Salina – microclimat terapeutic particular (speleot erapia )
Microclimatul unor saline ca Tg. Ocna, Sl ănic Prahova, Praid î și dovede ște eficien Ńa terapeutic ă în
astmul alergic la adult și copil.
Efecte terapeutice: se reduc perioadele de tuse și dispnee; se r ăresc crizele de astm pân ă la
dispari Ńie; se îmbun ătăŃește starea psihic ă; inhalarea de aerosoli de Na, Ca, Mg; ameliorarea respira Ńiei în
special prin componenta profund ă prin con Ńinutul crescut de CO 2.
Modalit ăŃi de tratament : de la câteva ore pe zi pân ă la 16 ore pe zi putându-se prelungii de la 2-3
săpt ămâni pân ă la 1-3 luni.
Programul cuprinde: relaxare și odihn ă pe paturi și scaune; program de ex. fizice focalizate pe
ameliorarea respira Ńiei; alerg ări cu caracter de antrenament pt. cre șterea capacit ăŃii de efort; psihoterapie;
diverse modalit ăŃi de relaxare (jocuri de grup, competi Ńii sportive cu grad redus de solicitare).
Indica Ńii: astmul bron șic, forme clinice u șoare și medii ale copilului și adultului; rinite, rino-
faringite; bron șita cronic ă simpl ă.
Contraindica Ńii: vârstnicii peste 60-70 ani cu astm bron șic și bron șit ă cronic ă, emfizem sau cord
pulmonar se recomand ă pruden Ńă pt. indicarea curei de salin ă; cordul pulmonar cronic decompensat și
insuficien Ńa cardiac ă; TBC pulmonar; reumatismul cronic inflamator în or ice situa Ńie și cel cronic
degenerativ în puseul inflamator; bolnavi febrili c u infec Ńii; procese neoplazice.
Apele minerale
Folosirea apelor minerale în cura extern ă se face sub form ă de b ăi generale, în bazin, sau în van ă.
Baia general ă carbogazoas ă se efectueaz ă în van ă individual ă. Temperatura apei între 30-34 0 C.
Apa este reînprosp ătat ă continuu prin difuzoare de bule de bioxid de carbo n pentru men Ńinerea
concentra Ńiei de 1g/litru. Bolnavul imersat în baie de 300 de litri va evita mi șcările inutile. Exist ă situa Ńii
când se realizeaz ă b ăi în comun – pân ă la 6 persoane – în bazine pentru balnea Ńie cu ape carbo-gazoase
degazeificate.
Efectele b ăilor carbogasoase sunt: ac Ńiunea farmacodinamic ă asupra circula Ńiei cu efecte locale
asupra circula Ńiei cutanate, asupra circula Ńiei musculare și a circula Ńiei sistemice; micromasajul cutanat al
bulelor de gaz; factorul termic sub temperatura de indiferen Ńă a apei 34 0 C cu rol în favorizarea circula Ńiei.
Mofete generale
Gazele carbonice sunt emana Ńii postvulcanice neogene spontane prin genez ă geochimic ă specific ă
arealelor geologice ale României. Mofetele eman ă dioxid de carbon uscat în concentra Ńie de 90 %.
CO 2 gaz uscat are efecte complexe, conjugate, contrari i asupra circula Ńiei cutanate, musculare,
sistemice si asupra fluxului sanguin cerebral. Pe c ircula Ńia cutanat ă CO 2 are efect local, transcutanat de
cre ștere cert ă a fluxului sanguin, eritem, de scurt ă durat ă a vasodilata Ńiei ceea ce se explic ă prin efectele
contrarii ale CO 2 pătruns transcutanat și cel inhalat. CO 2 p ătruns prin piele ac Ńioneaz ă direct asupra
musculaturii netede relaxând metaarteriola aflat ă în vasoconstric Ńie fiziologic ă, reglat ă prin tonusul
simpatic acral. Pe circula Ńia muscular ă CO 2 dizolvat în plasm ă și ajuns la nivel muscular pe cale
inhalatorie – cre ște fluxul sanguin în musculatura scheletic ă prin ac Ńiune vasodilatatoare direct ă pe
musculatura neted ă metaarteriolar ă și arteriolar ă. Marea adresabilitate în arteriopatii periferice a fost

67
dovedit ă de studiile efectuate la Covasna cu Xenon 133 prin inhala Ńii de gaz mofetarian în sac Douglas
timp de 3 minute, urmat ă de cre șterea cu 40% a fluxului sanguin la nivelul muschiul ui tibial anterior.
În ceea ce priveste efectele generale sistemice, st udii realizate la Târgu-Mure ș putem conchide:
– sc ăderea rezisten Ńei periferice prin vasodilata Ńie general ă și sc ăderea tensiunii arteriale diastolice
(TAD), dar cu dispari Ńia acestor efecte la ie șirea din mofet ă;
– cre șterea tensiunii arteriale sistemice (TAS) a frecven Ńei cardiace; nu brahicardie;
– extrasistole la coronarieni;
– sc ăderea perioadei de preejec Ńie prin cre șterea presiunii aortice;
– cre șterea perioadei de ejec Ńie și a postsarcinii;
– sc ăderea raportului preejec Ńie/ejec Ńie cu înr ăut ăŃirea performan Ńei cordului.
Aplica Ńiile în serie au efecte postcur ă de sc ădere a tensiunii arteriale (TA) pentru mult ă vreme, cu
ameliorarea capacit ăŃii de efort fizic prin sc ăderea rezisten Ńei periferice.
Cre șterea fluxului sanguin cerebral cu 75 % dup ă inhala Ńie de CO 2 timp de trei minute confirm ă
marea adresabilitate a bolnavilor cu sechele de AVC tip trombotic la singurul „drog” vasodilatator
cerebral.
Efectul tardiv al CO 2 inhalat aflat în plasm ă și în Ńesuturi contribuie la complexitatea ac Ńiunii
conjugate.
Tehnica de aplicare
Se aplic ă în amfiteatru mofetarian special amenajat în forma unui „Circ Roman” cu un num ăr
variat de trepte pentru diferite în ălŃimi. La nivelul inhalator concentra Ńia de CO 2 este cuprins ă între 2,5-8
% iar la nivelul corpului concentra Ńia este de 12 %, valoare la care se stinge chibritu l. Bolnavii sunt plasa Ńi
pe trepte cu nivel la jumatatea inferioara a corpul ui în gaz, timp de 20 de minute în ortostatism sau șezând
pe scaun, dezbraca Ńi pentru a beneficia de ac Ńiunea direct ă a gazului. Gazele sunt distribuite prin partea
inferioar ă a mofetariului unde concentra Ńia CO 2 este de 98 %. Evacuarea se face continuu prin prea plin.
Indica Ńii: -profilaxie secundar ă (Govora, Buzia ș și recuperarea faza II-III -Covasna în boli cardio-
vasculare, profilaxia primar ă cardio-vascular ă în sta Ńiuni cu climat mai excitant, umiditate mare și varia Ńii
ale presiunii atmosferice (Borsec, Vatra-Dornei, Tu șnad).
Baia general ă sulfuroas ă
Mecanismul de ac Ńiune a b ăii sulfuroase se bazeaz ă pe componenta chimic ă a H 2S activ,
component ă reflex ă și elemente minerale sau oligominerale asociate. Hid rogenul sulfurat de concentra Ńie
diferit ă p ătrunde în organism pe cale cutanat ă și inhalatorie. În prima zi de îmb ăiere dup ă 30 de minute se
resoarbe cutanat 3 % din hidrogenul sulfurat. Organ ele de stocare sunt: maduva,suprarenala, pancreasul ,
splina, respectiv straturile epidemice și p ărul.
Hidrogenul sulfurat are ac Ńiune vasculotrop ă prin creșterea fluxului sanguin cutanat și muscular.
Pulsul periferic cre ște la 110-120/minut, cre ște debitul circulator sistemic necesar compartiment elor
periferice de termoreglare. Totodata are și efecte metabolice respectiv scad colesterolemia și cresc
activitatea litiazic ă. Au rol în profilaxia primar ă a aterosclerozei prin efecte asupra peretelui arte rial.
Sta Ńiuni indicate Herculane, Nicolina-Ia și, Pucioasa, C ălim ăne ști cu indica Ńii în afec Ńiunile cronice
reumatismale degenerative pentru efectul condroprot ector, afec Ńiuni inflamatorii (SA) și cele neurologice
periferice.
Cura extern ă cu ape clorurate sodice. Clorura de sodiu din apa de tip Techirghiol, Ocna Sibiului,
Sl ănic are efect local direct iritant. Efectele reflex e la distan Ńă , de excitoterapie nespecific ă sunt: sc ăderea
hiperexcitabilit ăŃii nervoase în nevralgii și a tonusului muscular paravertebral. Excitoterapia este
decontracturant ă, ergotrop ă, vagotonic ă, echilibrant ă endocrino-metobolic, modific ă comportamentul
termoreglator cutanat.
Iodul din apele s ărate fosile de tip Govora, S ărata Monteoru, Bazna, de concentra Ńie redus ă are rol
farmacodinamic activ sub forma ionului iod în leg ătur ă complex ă. Absorb Ńia prin inhalare în timpul b ăii
este mai important decât cea pe cale trascutanat ă. Fa Ńă de b ăile sărate sulfuroae de tip Govora, Herculane,
Călim ăne ști, care accentueaz ă vagotonia, hiperfoliculinemia și la care criza balnear ă apare la 4-6 zile,

68
băile cu ape s ărate iodate accentueaz ă simpaticotomia. Se indic ă în vagotonie, obezitate, hipertiroidism,
hipertensiune și ateroscleroz ă.
FaŃă de cura extern ă cura intern ă cu ape minerale prin ingestie, ajung în organism î n mod sigur
componentele chimice ale apei, având efecte în prim ul rând asupra tubului digestiv și reno-urinar. Apele
alcaline simple de tip Vichz, Sl ănic-Moldova au efecte presorbtive în func Ńie de tehnica de administrare:
– la intervale de 15-20 minute neutralizeaz ă acidul clorhidric din secre Ńia gastric ă;
– b ăute cu 1-1 și ½ or ă înainte de mas ă are efect infibitor secretor;
– administrate cu 10-30 minute înainte de mas ă sau la mas ă are rol excitosecretor;
– dup ă mese în doze mici au efect bifazic, stimulator
Se prescriu în gastrite, hiperacidit ăŃi, în ulcer gastroduodenal, hiperglicemie și hiperuremie.
Neutralizarea acidit ăŃii gastrice se face prin urm ătoarea tehnic ă: se bea încet, pe stomacul gol, cu mult
înaintea mesei. Se consum ă 3X100 ml ap ă pe stomacul gol.
Apele alcalino-teroase mixte calcice , magneziene de tip Borsec sunt excitosecretoare de gastrin ă,
anhidraz ă carbonic ă, tripsin ă. CO 2 stimuleaz ă anhidrada carbonic ă, regleaz ă secre Ńia acid ă. Apele alcalino-
teroase au efect antiinflamator, fagocitoza cre ște cu 20%, suplinesc calciul. Se consum ă în cantit ăŃi mari
de 2 litri/zi, în prize de 4X 500 ml.
Apele s ărate clorurate sodice , iodate, hipo-izotone de tip Sl ănic Moldova administrate înainte de
mas ă sunt antiinflamatoare ale mucoasei gastrice. Admin istrate cu 1,5-2 ore înainte de mas ă au efect
inhibitor al secre Ńiei și motilit ăŃii intestinale, sunt coleretice, purgative. Doza zi lnic ă este mic ă 1-2 linguri
de ap ă s ărat ă diluat ă în 50-100 ml ap ă de b ăut, administrat ă sub controlul medical.
Apele sulfuroase de tip C ălim ăne ști în afara ionului sulfid con Ńine sare, alcaline și CO 2. Aceste
ape sunt excitosecretoare gastro-intestinale, stimu leaz ă peristaltismul, circula Ńia, enzimele și metobolismul
celular. Sulful este hepatotoxic. Se recomand ă în scop de regenerare a cartilajului articular, ca hipotensive
și vasodilatatoare. Contraindica Ńii în inflama Ńii acute. Doza zilnic ă este de 3X 100-200 ml pe stomacul gol.
Apele amare ocup ă un loc aparte prin ac Ńiunea de „sp ălare”, osmotic ă, termic ă și prin compozi Ńia
ionic ă. Efectul caracteristic purgativ în constipa Ńie cronic ă se datoreaz ă dilu ării con Ńinutului intestinal sau
dilu ării prin efect osmotic mai lent al apelor concentra te. Ionul de Mg 2+ este vasodilatator.
Tehnica curei de b ăut în afec Ńiunile digestive și metabolice
Apa se bea la izvor fiind consumat ă în înghi Ńituri mici, repetate, lente, în ritm de 2-3 pe minu t.
Pozi Ńia clinostatic ă ajut ă evacuarea stomacului. Cantitatea pe 24 ore dup ă formula Nievre (Vichz) rezult ă
din greutatea bolnavului multiplicat ă cu 10 sau 15 ml/kg. Apele hipertone sulfurate, s ărate se iau o dat ă,
cu linguri Ńa 100-200 ml/zi, frac Ńionat, progresiv. Cele hipotone se beau de 3 ori 30 0 ml, timp de 18-21
zile.
Aerosoloterapia – introducerea pe cale respiratorie a unui agent te rapeutic – farmacodinamic activ
– care se adreseaz ă unor st ări patologice ale c ăilor aeriene superioare și inferioare. Efectul este local. Nu
se va administra profilactic.
Modalit ăŃi de producere: 1. Volatizare la temperatura camere i: fierbere (inhalare); fumiga Ńie; 2.
Instala Ńii de gradua Ńie; 3. Aparate cu duze – jetul de ap ă este trecut prin mai multe orificii sub presiune și
este pulverizat (nu se înc ălzește): 4. Aparat cu ultrasunete: energia sonic ă este focalizat ă la suprafa Ńa unui
nivel de lichid care este în contact cu o membran ă vibratorie. Vibra Ńia sonic ă disperseaz ă solu Ńia; 5.
Aparate prin centrifugare; 6. Spuma de spray – tub cu ventil
Propriet ăŃi fizice:
– dispersia – este determinat ă de num ărul de particule (cu cât num ărul de particule este mai mare,
cu atât suprafa Ńa de contact este mai mare)
– capacitatea de plutire – > 5µm sedimenteaz ă; – < 0,1 – 0,2µm nu sedimenteaz ă
– vizibilitatea – este vizibil în spectru luminos
– mi șcarea – particulele din aerosoli sunt în mi șcare continu ă din aproape în aproape
– înc ărc ătura electric ă – ioni pozitivi (+) și ioni negativi (–)
– penetra Ńia și reten Ńia – depind de urm ătorii factori:

69
1. diametrul particulelor: – peste 10µm sunt oprite în c ăile respiratorii superioare, cavitate bucal ă,
laringe, trahee; peste 6-7µm sunt re Ńinute în bronhiile mari; sub 5µm în bronhiile mici; sub 0,5µm în
alveole; sub 0,1µm sunt eliminate prin expira Ńie
2. înc ărc ătura electric ă: particulele cu înc ărc ătur ă electric ă au putere de penetra Ńie mai mare.
3. temperatura și umiditatea mediului: temperatur ă crescut ă și umiditatea mare favorizeaz ă
penetra Ńia.
4. tipul respira Ńiei:cu cât viteza aerului inspirat este mai mare, c u atât penetraŃia va fi mai eficient ă.
5. apneea postinspiratorie: favorizeaz ă reten Ńia particulelor. Se va cere pacientului s ă respire cât
mai lini știt pentru a se evita tahipneea. Nu se va efectua a erosolizarea la bolnavii dispneici.
6. arhitectura bron șic ă: particulele provenite din aerosoli se depun la lo cul de bifurcare. La un
bolnav cu restric Ńie obstructiv ă aerosolul nu penetreaz ă, de aceea se vor administra bronhodilatatoare și
fluidifiante.
Condi Ńiile de utilizare ale aerosolului: s ă aib ă efect topic (local), întrucât substan Ńele trebuie s ă
ac Ńioneze prin contact (substan Ńele care se absorb rapid nu au ac Ńiune local ă), s ă aib ă efect
farmacodinamic demonstrat, s ă nu aib ă propriet ăŃi alergice, pH – ul neutru, temperatura optim ă de
administrare: 20° – 30° (niciodat ă sub 18°).
Efecte terapeutice: umidificarea mucoasei bronhice cu ap ă simpl ă sau mineral ă, fluidificarea
secre Ńiilor cu ap ă simpl ă sau substan Ńe mucolitice, antiinflamator, antimicrobian, bronho dilatator, trofic,
de refacere a epiteliului bronhic, anihilarea confl ictului antigen anticorp.
Procedee de administrare: aerosolizare de camer ă sau cu aparate individuale, respira Ńia liber ă în
natur ă.
Ședin Ńele vor fi zilnice, cu o frecven Ńă de 1/zi sau la intervale de 3 ore dac ă se efectueaz ă mai
multe.
Num ărul ședin Ńelor: 10, 20 ședin Ńe/ tratament.
Pozi Ńia pacientului – a șezat sprijinit de sp ătarul scaunului, spatele și toracele drepte, capul f ără
înclinare, picioarele sprijinite pe un suport astfe l încât linia genunchilor va dep ăș i linia șoldurilor.
Umidifierea mucoasei respiratorii: se realizeaz ă prin cre șterea cantit ăŃii de lichide ingerate sau prin
aerosoli. Se poate administra: ap ă distilat ă, ser fiziologic, ap ă mineral ă sau simpl ă, propilen glicol. Durata
ședin Ńei: 30 minute. Orice ședin Ńă de recuperare a aparatului respirator se incepe cu umidifierea mucoase
respiratorii prin inhalarea acestor substan Ńe în camerele cu aerosoli.
Facilitarea evacu ării bronhice: se poate utiliza bicarbonat de sodiu în solu Ńie de 5 – 7,5%;
acetilcisteina solu Ńie 10 – 20% alcalinizat ă (pentru sc ăderea vâscozit ăŃii sputei); brofimen; iodur ă de
potasiu 1% (exist ă pericol de alergii) se administreaz ă 5 ml solu Ńie în aparat de 3 ori pe zi; clorura de
amoniu 1%, enzime proteolitice (triptina 20 – 30U s au alfa chemotriptina 1-2 ml, contraindicat în TBC
pulmonar).
Efectele apelor minerale administrate prin aerosol izare: 1. Ape clorurosodice: vasodilatator cu
hiperemie, fluidificarea secre Ńiilor, antiinflamator; 2. Ape sulfuroase: vasodilat ator, antispastic bronhic,
efect trofic, antiinflamator, antialergic ( adminis trare în astm bron șic și bron șit ă asmatiform ă), efect
antimicrobian (ac Ńiune asupra florei anaerobe în bron șiectazie și infec Ńii difuze); 3. Ape alcaline: fluidific ă
secre Ńia bron șic ă, neutralizeaz ă acidoza Ńesuturilor inflamate, antiinflamator, efect trofic; 4. Ape iodurate:
antiinflamator, vasodilatator, ac Ńiune sclerolitic ă; 5. Ape oligominerale: fluidifiant, vasodilatator,
antiinflamator, trofic.

1.3.2. Factori igienici și alimenta Ńia
Igiena este o component ă a educa Ńiei care în cazul sportivului și a oric ărui practicant al exerci Ńiului
fizic este esen Ńial ă pentru întreaga activitate. Sportul pentru to Ńi a contribuit la modificarea concep Ńiei
despre igiena, calitatea exerci Ńiilor fizice și alimenta Ńia celor care efectueaz ă exerci Ńii atât în scop
profilactiv cât și terapeutic. Toate acestea concureaz ă la ob Ńinerea unei mai bune st ări de s ănătate și o

70
capacitate de efort mai bun ă, nu numai pentru sportivul de performan Ńă ci și pentru practicantul de
activit ăŃi fizice care face efort cu bucurie și pl ăcere.
Stilul de via Ńă , incluzând dieta, relaxarea, somnul, evitarea exce selor și practicarea diverselor tipuri
de exerci Ńii fizice pot compensa for Ńele naturale care contribuie la un transport de 0 2 ineficient, la
slabiciunea neuromuscular ă, la gr ăsimea excesiv ă din corp. Limitele genetice respectiv forma corpul ui,
înclina Ńia la obezitate, structura osoas ă, m ărimea și starea inimii și celulele nervoase din corp nu pot fi
anulate, dar anumite m ăsuri pot ajuta la o dezvoltare fizic ă armonioas ă.
O activitate fizic ă regulat ă și complet ă dezvolt ă nu numai calit ăŃile de anduran Ńă , for Ńa și viteza ci
și capacitatea de cunoa ștere: memoria, aptitudinile psihomotrice precum coo rdonarea, echilibrul,
lateralitatea, orientarea în spa Ńiu și cuno știnŃe asupra corpului omenesc. F ără o alimenta Ńie ra Ńional ă și
echilibrat ă o persoan ă nu poate s ă fie în form ă deosebit ă, determinând-o s ă se documenteze asupra unei
bune igiene alimentare. Dac ă regulile de igiena ca hidratarea sau echilibrul al imentar nu sunt respectate,
apare oboseala sau/ și imposibilitatea de a urma activitatea pân ă la cap ăt.
Activit ăŃile fizice trebuie efectuate în condi Ńii de igiena dintre cele mai bune respectiv : s ălile în
care se execut ă exerci Ńiile fizice s ă fie bine aerisite; echipamentul s ă fie de o calitate care s ă nu determine
transpira Ńii prin natura fibrelor din care este confec Ńionat; pentru cei care efectueaz ă exerci Ńii în bazine sau
căzi, acestea trebuie igienizate dup ă fiecare pacient; grupurile sanitare trebuie s ă respecte normele
standard de igien ă; vestiarele, du șurile și grupurile sanitare s ă fie pozi Ńionate în cl ădire cât mai aproape
între ele și de sectorul de activitate; vestiarele și du șurile s ă fie ca num ăr în concordan Ńă cu activitatea
efectuat ă; podeaua respectiv saltelele pe care se efectueaz ă activit ăŃile sportive trebuie igienizate dup ă
fiecare activitate; temperatura s ă fie optim ă pentru efectuarea activit ăŃii fizice.
Nu numai sportivii de performan Ńă ci și cei care efectueaz ă exerci Ńii pentru s ănatate, activit ăŃi
sportive de orice form ă trebuie s ă aib ă o diet ă echilibrat ă format ă atât din proteine cât și din glucide și
lipide. Alimenta Ńia omului modern se orienteaz ă spre produsele din carne și cele industriale, prin
devalorizarea pâinii, a laptelui și a produselor lactate, prin ponderea, din ce în ce mai mare, ce revine în
aceast ă alimenta Ńie zah ărului rafinat, b ăuturile alcoolice și r ăcoritoare, a mirodeniilor, ca și prin
diminuarea consumului zarzavaturilor și a fructelor. Tot mai mult în ultimul timp se tind e spre diferite
mijloace terapeutice naturale, sarcina lor principa l ă fiind aceea de reglementare dirijat ă a proceselor
metabolice, care sufer ă cele mai mari modific ări în perioada eforturilor maxime.
A. Fitoterapia . Plantele medicinale, fie c ă ne ofer ă r ădăcinile, rizomii, bulbii, tijele, ramurile,
frunzele, florile sau fructele, reprezint ă for Ńele benefice ale cosmosului. În Ńara noastr ă datorit ă reliefului și
condi Ńiilor pedoclimatice, cresc în jur de 3200 de specii de plante dintre care 876 sunt folosite ca plante
medicinale. Iat ă câteva din plantele medicinale specifice Ńării noastre:
– Usturoiul este fortivicant general, diuretic, la xativ și antiseptic. Con Ńine vitaminele B 1 C și o serie
de elemente minerale ca: iod, magneziu, cobalt, sil iciu, zinc, brom. Are rol vermifug eliminând parazi Ńii
intestinali
-Ceapa are efecte asupra propriet ăŃilor tenului, este un stimulent cu ac Ńiune antiinfec Ńioaz ă,
diuretic ă, fiind eficient ă celor cu afec Ńiuni cardiace, antireumatismal, elimin ă acidul uric. Con Ńine vitamina
A, PP,C, și E precum și minerale ca bariu, crom, cobalt, cupru, fier, iod , magneziu, mangan, siliciu;
-łelina este o surs ă de s ăruri minerale care con Ńin mangan. Se recomand ă dup ă antrenamente cu
volum crescut sau alte activit ăŃi cu efort fizic intens, spore ște apetitul;
-Pătrunjelul, con Ńine în mod special magneziu cu rol în contrac Ńia muscular ă, în mod deosebit în
activitatea mu șchiului cardiac;
-Afinul cu rol în sc ăderea ureei sangvine și o mai bun ă acuitate;
-Cătin ă con Ńine vitaminele C, B 1, B 2, B 6, E și o cantitate apreciabil ă de zah ăr și acizi organici;
-Orzul verde împiedic ă degradarea și îmb ătrânirea celulelor și restabile ște organismul bolnav.
Frunzele de orz con Ńin vitaminele E și C și o mare cantitate de fier, calciu, mangan, magnezi u, molibden,
zinc, cupru, litiu, bioflavonoide.

71
B.Apiterapia. Mierea este o solu Ńie concentrat ă de glucide respectiv levuloz ă, glucoz ă, zaharoz ă,
maltoz ă, ap ă, s ăruri minerale (fosfat de calciu, clorur ă de sodiu, fier). Este asimilat ă direct de organism
datorit ă con Ńinutului mare de glucoz ă și levuloz ă, astfel mierea fiind un produs energetic de prim r ang.
-Polenul con Ńine vitaminele C,E, grupul de vitamine B, acidul pa ntotenic, vitamina PP, respectiv
săruri ale elementelor, potasiu, fosfor, siliciu, sod iu, sulf, cupru, fier, aluminiu, magneziu, mangan, clor,
bariu, argint, aur, zinc, arsen, paladiu, vanadiu, wolfram, iridiu, cobalt, plumb, platin ă, molibden, crom,
cadmiu și stron Ńiu. Datorit ă compozi Ńiei sale, polenul reprezint ă propriet ăŃi nutritive și biostimulatoare.
-Lapti șorul de matc ă exercit ă o ac Ńiune binef ăcătoare asupra m ăduvei osoase și stimuleaz ă sistemul
reticuloendotelieal, determin ă cre șterea în diametru a eritrocitelor, paralel cu cre șterea num ărului
reticulocitelor și a cantit ăŃii de hemoglobin ă, determin ă o mobilizare a rezervelor de fier din organism și
modific ă con Ńinutul de fier din sânge, eritrocitelor;
-Propolisul are un efect antivirotic foarte clar, în special împotriva virusului A2 al gripei, precum
și împotriva virusului vaccinal și al virusului stomatitei veziculare. Aplicarea loc al ă a unguentului cu
propolis duce la îmbun ătăŃirea evolu Ńiei clinice a pl ăgilor cu o diminuare a secre Ńiei purulente. Poate fi
utilizat cu rezultate bune în tratamentul arsurilor profunde atât în faza de degenerare și inflama Ńie a pl ăgii
cât și în faza de regenerare.
C. Alimenta Ńia vegetarian ă. Fructele și zarzavaturile trebuie s ă fie prezente permanent în
alimenta Ńia uman ă, deoarece acestea au o serie de proprieta Ńi fa Ńă de care nu putem fi indiferen Ńi,
respectiv: au o valoare nutritiv ă și caloric ă cert ă, constituie o important ă surs ă de energie pentru organism,
alc ătuiesc mari depozite de vitamine de o mare varietat e, constituie mari depozite de s ăruri minerale și alte
elemente nutritive indispensabile vie Ńii, au un con Ńinut mare de fibre alimentare-celuloz ă.
Fructele și zarzavaturile con Ńin multe vitamine astfel : merele, perele, prunele, cire șele, vi șinele,
castanele, maslinele, l ămâile con Ńin mangan. Cuprul îl g ăsim în gutui, alune, castane, l ămâi iar cobaltul îl
găsim în tomate și fasole. Lipsa magneziului din organism produce ca zuri de tetanie, crampe și rupturi
musculare, tahicardie, anxietate și stres. El se g ăse ște în cereale, zarzavaturi, fructe, în special cele care au
culoare verde închis.
Câteva efecte terapeutice ale fructelor și zarzavaturilor. Merele coapte sunt utilizate în t ratarea
enterocolitelor și a colitelor. Ridichile și salata au rol depurativ, contribuind la cur ăŃirea intern ă a
organismului. Sparanghelul, prazul, pepenii și fruntele în general sunt diuretice. Varza ro șie este
expectorant ă în vreme ce varza alb ă este cicatrizant ă pentru ulcerele tubului digestiv. Anghinarea
favorizeaz ă eliminarea bilei, contribuind la optimizarea diges tiei intestinale.

Bibliografie
1.Baciu, Clement (1981) Cultur ă fizic ă medical ă, Editura Sport-Turism, Bucure ști
2.Chatal, C., (1985) – Observation des trois techniques sur la valeur expl osive des extenseurs du
membre inferieur , Annuaire kinesiterapeutique, 12: 21-14
3.Crielaard, J., M., Vanderthommen, M.,(1996) – Effets du massage par appareile semi-
automathique: etude scintigraphique et tonometrique , Annuaire kinesiterapeutique, 23: 102-5.
4.De Bruijn, R, (1984) – Deep transverse frictions its analgesic effect , Int. J. Sport Med.Sup., 5,
35-6;
5.Dicke,E ,(1966) – Methode de massage du tissu conjonctif , Editions Maloine, Paris
6.Dragnea, Adrian; Bota, Aura (1999) Teoria Activit ăŃilor Motrice , Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, Bucure ști
7. Dufour, Michel et collab (1999)- Massage et massotherapie , Editions Maloine, Paris
8. Field, T, (1998) – Massage therapy effects , American Journal of Psychology,53,1270-81
9.Gallou,J.-J., Grinspan, F, (1987)- Massage reflexe et autres methodes de therapie manu elle
reflexe , Encycl. Med. Chir. Paris, Elsevier
10. Haldeman, S, Manipulation and massage for the relief of pain , Textbook of pain Churchill
Livingstone, Edinburgh, pg. 51-62

72
11. Fawaz, h., Colin, D.,(1995) – Influence du massage sur la TcPO transcutanee dand la
prevention de l’escare . Annuaire Kinesitherapeutique, 22: 37-41.
12. Franceschi, C., (1980) – L’investigation vasculaire par ultrasonographie dop pler , Masson,
Paris.16-7.
13. Hendrick, A, (1981) – Les massages reflexes, etude comparative , Paris,Masson
14. Holey, A, Liz , (1995) – Inter-Rater Reliability of Connective Tissue Zones Recognition ,
Physiotherapy, vol. 81, no 7
15. Kohlrausch, W (1961)- Massage des zones reflexes dans la musculature et d ans le tissu
conjoncti f. Ed.Paris, Masson
16.Krausz L., Krausz L.T. (2004) – Fiziokinetoterapie – pe baze fiziopatologice , Editura Medical ă
Universitar ă Iuliu Ha Ńieganu – Cluj-Napoca
17. Leroux, P., (1994) – Recherce d’un position optimale de drainage veine ux des membres
inferieures par pletismographie occlusive , Annuaire Kinesitherapeutique 21, 33-6.
18.Manno, Renato (1996) – Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv , SDP 371- 374, Bucure ști
19. Marcu, V., (1983) – Masaj și kinetoterapie , Ed. Sport-Turism, Bucure ști,
20. Marcu V, Dan, M (2002)– Formarea profesorilor de educa Ńie fizic ă pentru a preda activitati
fizice adaptate , Sesiunea de lucrari stiintifice Cluj-Napoca , Edi tura Risoprint Cluj-Napoca
21. Marcu, V, Șerbescu, C 1998 – Masaj și tehnici complementare , Ed. Universit ăŃii din Oradea
22. Mârza, D, (1998) – Metode speciale de masaj , Ed. Plumb, Bac ău
23. Mârza, D, (2002) – Masajul terapeutic , Ed. Plumb, Bac ău
24.M ărcu Ń, Petru; Cucu, Bujor (2005) Gimnastica în kinetoterapie – no Ńiuni de baz ă, Editura GMI,
Cluj-Napoca
25.Mogo ș V. ( 1990) – Apa, agent terapeutic – Editura Sport Turism, Bucure ști
26. Morelli M., Seabone D., E., Sullivan S., J., (1 990) – Changes in H- reflex amplitude during
massage of triceps surae in healthy subjects , JOSPT, 12. 11-9
27. Mouchet, P, (1988) – Transmission des messages nociceptifs et physiologi e de la douleur ,
Paris, Masson, , 35-47
28.Mu șu I., (coordonatori) (1999) – Terapia educa Ńional ă integrat ă, Editura Pro Humanitate
29. Pereira- Santos, G., (1981) – Drainage veineux du pied, etude transcutanee par
ultrasonographie doppler , ecole des cadres de Bois-Laris, Lamorlaye
30.R ădulescu A. (2002) – Fizioterapie – proceduri de hidrotermoterapie cri oterapie masajul
medical clasis masajul segmentar , Editura Medical ă, Bucure ști
31.R ădulescu A.(1993) – Electoterapie, Editura Medical ă, Bucure ști,
32. Samuel, J., (2003)- Effets psichologiques du massage , Paris, EMC Kinesiter.
33. Serot, P., M., (1991) – Influence des pressions glissees superficielles et des percussions sur
l’endurance dinamique du quadriceps . Annuaire kinesiterapeutique, 18: 377-82
34. Shoemaker J., K., Tiidus, P., M., Richelle, Mad er., (1997) – Failure of manual masage to alter
limb blood flow ; measures by doppler ultrasound. Med. Sci Sports E xerc., 29: 610-4
35. Viel, E., (1984) – Donnees recentes concernant le massage du sportif , R. Cinesiologie, Paris.
*** – BTL, “Ghid de electroterapie”, Bucure ști, 2000
*** Integration of Persons with a Handicap through Adapted Physical Activity , Oslo May 10 –
14, 2000, Norway.

73
3. TEHNICI ȘI METODE ÎN KINETOTERAPIE

Obiective:
• Acest capitol furnizeaz ă informa Ńiile necesare cunoa șterii principalelor tehnici și metode
care stau la baza realiz ării programelor de kinetoterapie;
• De asemenea, cititorul va ști s ă aleag ă tehnicile și metodele potrivite pentru cazul pe care îl
are;
• Acest capitol con Ńine informa Ńiile necesare aplic ării tehnicilor și metodelor în func Ńie de
specificul fiec ărui caz.

Con Ńinut:
3.1. Tehnici kinetologice de baz ă
3.1.1 Tehnici akinetice
3.1.2 Tehnici kinetice
3.2. Stretchingul
3.3. Tehnici de transfer
3.4. Tehnici de facilitare neuroproprioceptiv ă (FNP)
3.4.1 Tehnici FNP generale
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilit ăŃii
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii controlate
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilit ăŃii
3.5. Metode în kinetoterapie
3.5.1. Metode de relaxare
3.5.1.1 Metoda Jacobson
3.5.1.2 Metoda Schultz
3.5.2. Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
3.5.2.2 Metoda Brünngstrom
3.5.2.3 Conceptul Vojta
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
3.5.2.5 Metoda Frenkel
3.5.3. Metode de facilitare neuro-proprioceptiv ă
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
3.5.3.2 Metoda Kabat
3.5.4. Metode de reeducare postural ă
3.5.4.1 Metoda Klapp
3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer
3.5.4.3 Metoda Schroth
3.5.5. Metode de recuperare a afec Ńiunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
3.5.5.2 Metoda McKenzie

Cuvinte cheie: contrac Ńie, mobilitate, mecanisme neurofiziologice

74
3.1. Tehnici kinetologice de baz ă
Tehnicile care stau la baza realiz ării unui program de kinetoterapie se clasific ă în dou ă mari
categorii: tehnici akinetice și tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: Imobilizarea (de punere în repaus, de conten Ńie, de
corec Ńie); Posturarea (corectiv ă și de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contrac Ńia izometric ă, relaxarea
muscular ă); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe și voluntare) și pasive (prin trac Ńiuni, prin asisten Ńă ,
sub anestezie, autopasiv ă, pasivo-activ ă, prin manipulare).
În afar ă de aceste tehnici de baz ă, exist ă tehnici speciale sau tehnici combinate, cum ar fi: tehnici
de stretching, tehnici de transfer, tehnici de faci litare neuromuscular ă.

3.1.1. Tehnici akinetice
Tehnicile akinetice au dou ă caracteristici de baz ă: absen Ńa contrac Ńiilor musculare voluntare; nu
determin ă mi șcarea segmentului.

a. Imobilizarea
Imobilizarea se caracterizeaz ă prin men Ńinerea și fixarea artificial ă, pentru anumite perioade de
timp, a corpului în întregime sau doar a unui segme nt într-o pozi Ńie determinat ă, cu sau f ără ajutorul unor
instala Ńii sau aparate.
Imobilizarea suspend ă, în primul rând, mi șcarea articular ă, ca și contrac Ńia dinamic ă voluntar ă, dar
permite efectuarea contrac Ńiilor izometrice a mu șchilor din jurul articula Ńiilor respective.
Imobilizarea poate fi total ă, dac ă antreneaz ă întregul corp, sau poate fi regional ă, segmentar ă,
local ă, dac ă implic ă p ărŃi ale corpului.
Imobilizarea total ă are ca scop ob Ńinerea repausului general în: politraumatisme, arsu ri întinse,
boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobiliz ările regionale, segmentare sau locale realizeaz ă imobilizarea complet ă a unor p ărŃi ale
corpului, concomitent cu p ăstrarea libert ăŃii de mi șcare a restului organismului. În func Ńie de scopul
urm ărit, pot fi:
– imobilizare de punere în repaus – indicate în: traumatisme craniocerebrale, medula re, toracice,
procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite , miozite, arsuri, flebite etc.) precum și alte procese ce
determin ă algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv și se realizeaz ă pe
pat, pe suporturi speciale, în e șarfe, orteze etc.
– imobilizare de conten Ńie – const ă în men Ńinerea “cap la cap” a suprafe Ńelor articulare sau a
fragmentelor osoase; blocheaz ă un segment sau o parte dintr-un segment într-un si stem de fixa Ńie extern ă
(aparat gipsat, atel ă, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). T ehnica este utilizat ă pentru consolidarea
fracturilor, în luxa Ńii, artrite specifice, discopatii etc.
– imobilizare de corec Ńie const ă în men Ńinerea pentru anumite perioade de timp a unor pozi Ńii
corecte, corective sau hipercorective în vederea co rect ării unor atitudini deficiente: devieri articulare p rin
retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttrauma tic, paralitic, degenerativ etc.) devia Ńii ale coloanei
vertebrale în plan frontal sau sagital (scolioze, c ifoze etc.).
Imobilizarea de corec Ńie se realizeaz ă cu acelea și sisteme ca și cea de conten Ńie. Nu pot fi corectate
decât posturile defectuoase, care Ńin de Ńesuturi moi (capsul ă, tendon, mu șchi etc.). Doar când osul este în
cre ștere, anumite tipuri de imobilizare pot influen Ńa forma sa. Imobiliz ările de conten Ńie și corec Ńie
urmeaz ă în general unor manevre și tehnici fie ortopedo-chirurgicale, fie kinetologi ce (trac Ńiuni,
manipul ări, mi șcări pasive sub anestezie etc.).

b. Posturarea
• Postur ările corective sunt cele mai utilizate în kinetolog ia terapeutic ă sau de recuperare. În multe
cazuri se recomand ă preventiv în boli a c ăror evolu Ńie este previzibil ă, determinând mari disfunc Ńionalit ăŃi

75
(de exemplu spondilita ankilopoietic ă). Din patologie amintim câteva afec Ńiuni în care posturarea
reprezint ă o tehnic ă de baz ă a kinetoterapiei: reumatismul inflamator cronic și în general artritele,
indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronic ă de cauz ă mecanic ă, paraliziile de cauz ă central ă
sau periferic ă, devia Ńiile de coloan ă sau ale altor segmente etc. Postur ările corective se adreseaz ă doar
părŃilor moi, al c ăror Ńesut conjunctiv poate fi influen Ńat. Corectarea devierilor osoase nu este posibil ă
decât la copii și adolescen Ńi în cre ștere. Uneori se recomand ă ca postura (mai ales cea liber ă) s ă fie
adoptat ă dup ă o înc ălzire prealabil ă a respectivei zone sau, eventual, s ă fie aplicat ă în ap ă cald ă.
De un mare interes în recuperarea func Ńional ă sunt posturile seriate care se fixeaz ă cu orteze
amovibile, pe m ăsur ă ce se câ știg ă din deficitul de corectat. Se consider ă c ă noaptea este cel mai potrivit
interval pentru posturi – imobiliz ări în diverse aparate, în scop corectiv sau de p ăstrare a amplitudinilor de
mi șcare câ știgate prin kinetoterapia din timpul zilei.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective po t fi:
– libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului și adoptate
voluntar de acesta, pentru corectarea progresiv ă a limit ărilor amplitudinilor articulare. Sunt indicate, mai
ales, în hipertonii reversibile. Postur ările autocorective folosesc greutatea unui segment sau a întregului
corp, realizând postur ări segmentare, men Ńinute prin greutatea unui membru sau a unui segment al
acestuia.
– liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate ma nual;
– fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutor ul unor aparate sau instala Ńii. Acestea
restabilesc mobilitatea articular ă utilizând greut ăŃi (înc ărc ături): directe (s ăcule Ńi de nisip, suluri, perne)
plasate proximal sau distal de articula Ńia mobilizat ă; indirecte, aplicate prin intermediul montajelor c u
scripe Ńi.
Aceste postur ări solicit ă intens articula Ńia, de aceea se folosesc mai ales pentru articula Ńiile mari –
genunchi și șold, pentru celelalte putând fi chiar nefaste. Men Ńinerea nu dep ăș ește 15-20 de minute.
• Postur ări de facilitare: Postur ările induc efecte de facilitare asupra organelor in terne. În vederea
facilit ării unui proces fiziologic perturbat de boal ă, pozi Ńionarea corpului într-o anumit ă postur ă poate
reprezenta un tratament de mare valoare.
Postur ările cu efect asupra aparatului cardiovascular:
– Antideclive (proclive) faciliteaz ă circula Ńia de întoarcere venoas ă și limfatic ă la nivelul
extremit ăŃilor și au rol profilactic sau curativ în edemele de staz ă.
– Declive (antigravita Ńionale) faciliteaz ă circula Ńia arterial ă în capilare și se ob Ńin prin men Ńinerea
extremit ăŃilor în sens gravita Ńional.
Postur ările cu efect asupra aparatului respirator:
– Profilactice – previn instalarea unor afec Ńiuni pulmonare secundare sc ăderii ventila Ńiei bazelor
pulmonare și zonelor hilare.
– Terapeutice, de drenaj bron șic – favorizeaz ă eliminarea secre Ńiilor bron șice din lobii și
segmentele pulmonare afectate în caz de: bron șite cronice, bron șiectazii, abces pulmonar etc. Asocierea
percu Ńiilor toracice și a masajului vibrator cre ște eficien Ńa drenajului bron șic.
Postur ări de drenaj biliar

3.1.2 Tehnici kinetice
• Tehnicile kinetice statice se caracterizeaz ă prin modificarea tonusului muscular f ără s ă determine
mi șcarea segmentului.
A. Contrac Ńia izometric ă reprezint ă o contrac Ńie muscular ă în care lungimea fibrei musculare
rămâne constant ă, în timp ce tensiunea muscular ă atinge valori maxime, prin activarea tuturor unit ăŃilor
motorii ale grupului muscular respectiv. Contrac Ńia izometric ă se realizeaz ă f ără deplasarea segmentelor,
contra unei rezisten Ńe egale cu for Ńa maxim ă a mu șchiului respectiv sau când se lucreaz ă contra unei
greut ăŃi mai mari decât for Ńa subiectului, dar imobile. În realitate, se produc e o microdeplasare,
neglijabil ă, între momentul cre șterii tensiunii musculare și cel al relax ării.

76
B. Relaxarea muscular ă: se realizeaz ă când tensiunea de contrac Ńie a mu șchiului respectiv scade,
mu șchiul se decontractureaz ă. Relaxarea poate fi considerat ă ca o atenuare a tensiunii de orice natur ă
(nervoas ă, psihic ă, somatic ă) cu schimbarea centrului de aten Ńie, de concentrare sau de efort. Relaxarea
reprezint ă un proces psihosomatic, pentru c ă se adreseaz ă concomitent atât st ării de tensiune muscular ă
crescut ă, cât și st ării psihice tensionate, vizând o reglare tonico-emo Ńional ă optimal ă.
Relaxarea muscular ă poate fi:
– general ă – proces în leg ătur ă cu relaxarea psihic ă
– local ă – se refer ă la un grup muscular
Relaxarea ca tehnic ă kinetic ă static ă se refer ă la relaxarea local ă.

• Tehnicile kinetice dinamice se realizeaz ă cu sau f ără contrac Ńie muscular ă – ceea ce tran șeaz ă de la
început diferen Ńa dintre tehnicile active și cele pasive.
Mi șcarea activ ă: reflex ă; voluntar ă
Mobilizarea activ ă se caracterizeaz ă prin implicarea contrac Ńiei musculare proprii segmentului ce
se mobilizeaz ă.
A. Mi șcarea activ ă reflex ă este realizat ă de contrac Ńii musculare reflexe, necontrolate și
necomandate voluntar de pacient; mi șcările apar ca r ăspuns la un stimul senzitivo-senzorial în cadrul
arcurilor reflexe motorii. Contrac Ńia reflex ă se poate produce prin reflexe medulare și supramedulare.
B. Mi șcarea activ ă voluntar ă – caracteristica acestei tehnici este mi șcarea voluntar ă, comandat ă, ce
se realizeaz ă prin contrac Ńie muscular ă și consum energetic. În mi șcarea voluntar ă contrac Ńia este
izotonic ă, dinamic ă, mu șchiul modificându- și lungimea prin apropierea sau dep ărtarea capetelor de
inser Ńie
Obiectivele urm ărite prin mobilizarea activ ă voluntar ă, sunt: cre șterea sau men Ńinerea amplitudinii
mi șcării unei articula Ńii; cre șterea sau men Ńinerea for Ńei musculare; rec ăpătarea sau dezvoltarea
coordon ării neuromusculare;
Modalit ăŃile tehnice de mobilizare activ ă voluntar ă sunt urm ătoarele:
Mobilizarea liber ă (activ ă pur ă) – mi șcarea este executat ă f ără nici o interven Ńie facilitatoare sau
opozant ă exterioar ă, în afara, eventual, a gravita Ńiei.
Mobilizarea activ ă asistat ă – mi șcarea este ajutat ă de for Ńe externe reprezentate de: gravita Ńie,
kinetoterapeut, montaje cu scripe Ńi etc., f ără ca acestea s ă se substituie for Ńei musculare mobilizatoare.
Mi șcarea este denumit ă activo-pasiv ă atunci când pacientul ini Ńiaz ă activ mi șcarea, îns ă nu o poate efectua
pe toat ă amplitudinea, motiv pentru care este necesar ă interven Ńia unui ajutor spre finalul mi șcării.
Denumim mi șcare pasivo-activ ă în cazul în care pacientul nu poate ini Ńia activ mi șcarea, dar odat ă
ce este ajutat în prima parte a mi șcării, execut ă liber restul amplitudinii de mi șcare. Se utilizeaz ă:
– când for Ńa muscular ă este insuficient ă pentru a mobiliza segmentul contra gravita Ńiei;
– când mi șcarea activ ă liber ă se produce pe direc Ńii deviate, datorit ă rota Ńiei capetelor osoase articulare
sau suferin Ńelor neurologice, care perturb ă comanda sau transmiterea motorie;
Mobilizarea activ ă cu rezisten Ńă – în acest caz for Ńa exterioar ă se opune par Ńial for Ńei mobilizatoare
proprii.
Tehnica mobiliz ării active cu rezisten Ńă are ca obiectiv principal cre șterea for Ńei și / sau rezisten Ńei
musculare. În mi șcarea voluntar ă mu șchii ac Ńioneaz ă ca agoni ști, antagoni ști, sinergi ști și fixatori.
Agoni știi sunt mu șchii care ini Ńiaz ă și produc mi șcarea, motiv pentru care se mai numesc “motorul
primar”. Antagoni știi se opun mi șcării produse de agoni ști; au deci rol frenator, reprezentând frâna
elastic ă muscular ă, care intervine de obicei înaintea celei ligamenta re sau osoase. Mu șchii agoni ști și
antagoni ști ac Ńioneaz ă totdeauna simultan, îns ă rolul lor este opus:
– când agoni știi lucreaz ă, tensiunea lor de contrac Ńie este egalat ă de relaxarea antagoni știlor, care
controleaz ă efectuarea uniform ă și lin ă a mi șcării, prin reglarea vitezei, amplitudinii și direc Ńiei;
– când tensiunea antagoni știlor cre ște, mi șcarea ini Ńial ă produs ă de agoni ști înceteaz ă.

77
Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre ago ni ști și antagoni ști rezult ă o mi șcare precis ă
coordonat ă. Agoni știi și antagoni știi desemneaz ă o mi șcare concret ă, dar ac Ńiunea lor se poate inversa în
func Ńie de grupul muscular considerat. Interac Ńiunea dintre agoni ști și antagoni ști m ăre ște precizia
mi șcării, cu atât mai mult cu cât este angrenat un num ăr mai mare de mu șchi. În cazul unui mu șchi agonist
normal, cu cât relaxarea antagoni știlor este mai mare, cu atât mi șcarea agonistului este mai rapid ă și mai
puternic ă. Sinergi știi sunt mu șchii prin a c ăror contrac Ńie ac Ńiunea agoni știlor devine mai puternic ă. Acest
lucru se poate observa în cazul agoni știlor bi- sau poliarticulari. Sinergi știi confer ă și ei, precizie mi șcării,
prevenind apari Ńia mi șcărilor adi Ńionale, simultan cu ac Ńiunile lor principale. Fixatorii ac Ńioneaz ă ca și
sinergi știi, tot involuntar și au rolul de a fixa ac Ńiunea agoni știlor, antagoni știlor și sinergi știlor. Fixarea nu
se realizeaz ă continuu, pe întreaga curs ă de mi șcare a unui mu șchi.
Mu șchii pot lucra cu deplasarea segmentului (producere a mi șcării) realizând contrac Ńii izotonice ,
sau f ără, realizând contrac Ńii izometrice .
Contrac Ńia izometric ă, fiind o tehnic ă kinetic ă static ă, a fost tratat ă în subcapitolul respectiv.
Contrac Ńia izotonic ă este o contrac Ńie dinamic ă prin care se produce modificarea lungimii
mu șchiului determinând mi șcarea articular ă. Pe tot parcursul mi șcării, deci al contrac Ńiei izotonice,
tensiunea de contrac Ńie r ămâne aceea și.
Modificarea lungimii mu șchiului se poate face în 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale, deci
prin scurtare (contrac Ńie dinamic ă concentric ă) și prin îndep ărtarea capetelor de inser Ńie, deci prin alungire,
(contrac Ńie muscular ă excentric ă).
Mi șcarea dinamic ă (izotonic ă) cu rezisten Ńă este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru
cre șterea for Ńei și ob Ńinerea hipertrofiei musculare.
Mi șcările active cu rezisten Ńă pot fi realizate în:
– curs ă intern ă, sau interiorul segmentului de contrac Ńie – când agoni știi lucreaz ă între punctele de
inser Ńie normal ă; Mi șcarea executat ă în interiorul segmentului de contrac Ńie se realizeaz ă atunci când
mu șchiul se contract ă și din pozi Ńia lui normal ă de întindere se scurteaz ă apropiind pârghiile osoase de
care este fixat. O astfel de contrac Ńie scurteaz ă mu șchiul și-i m ăre ște for Ńa și volumul.
– curs ă extern ă, sau exteriorul segmentului de contrac Ńie – când agoni știi lucreaz ă dincolo de
punctele de inser Ńie normal ă, în segmentul de contrac Ńie pentru antagoni ști. Mi șcarea în afara segmentului
de contrac Ńie se realizeaz ă numai cu acei mu șchi care pot fi întin și peste limita de repaus. La ace ști mu șchi
avem la început o contrac Ńie pân ă revin la pozi Ńia lor de repaus, dup ă care contrac Ńia continu ă în interiorul
segmentului de contrac Ńie. Este cazul mi șcărilor ce se fac în articula Ńiile: șold, um ăr, mân ă, picior și
coloan ă vertebral ă. O astfel de contrac Ńie dezvolt ă elasticitatea, lunge ște mu șchiul și m ăre ște amplitudinea
mi șcării.
Limita dintre curse se g ăse ște la punctul zero anatomic, în care unghiul dintre segmente este zero,
agoni știi sunt maxim alungi Ńi (zona lung ă), iar antagoni știi maxim scurta Ńi (zona scurtat ă).
– curs ă medie, când agoni știi au o lungime medie, situat ă la jum ătatea amplitudinii maxime, pentru
o mi șcare dat ă.
Contrac Ńia izotonic ă poate fi:
a. Concentric ă – când agoni știi înving rezisten Ńa extern ă; mu șchiul se contract ă pentru a învinge o
rezisten Ńă din afar ă, se scurteaz ă apropiindu-și atât capetele de inser Ńie, cât și segmentele osoase asupra
cărora ac Ńioneaz ă. Acest fel de contrac Ńie scurteaz ă mu șchiul dezvoltându-i tonusul și for Ńa.
Contrac Ńiile concentrice se execut ă în:
– interiorul segmentului de contrac Ńie, când mi șcarea respectiv ă este ini Ńiat ă din punctul zero
anatomic sau din diverse unghiuri articulare poziti ve, se desf ăș oar ă în sens fiziologic (mu șchiul se
scurteaz ă reu șind s ă înving ă rezisten Ńa) și se opre ște la amplitudini mai mari sau la sfâr șitul cursei.
Pe parcursul mi șcării, agoni știi î și apropie capetele de inser Ńie, se scurteaz ă progresiv, pentru ca la sfâr șitul
cursei de mi șcare s ă fie maxim scurta Ńi.

78
– exteriorul segmentului de contrac Ńie, când mi șcarea respectiv ă, ini Ńiat ă din diverse unghiuri
articulare ale mi șcării opuse, numite unghiuri negative, se desf ăș oar ă în sens fiziologic și se opre ște la
unghiuri articulare negative mai mici sau la punctu l zero anatomic.
Prin repetare, mi șcările concentrice produc hipertrofie muscular ă, urmat ă de cre șterea for Ńei, iar la
nivel articular cresc stabilitatea.
b. Excentric ă – se realizeaz ă când agoni știi, de și se contract ă, sunt învin și de rezisten Ńa extern ă.
Contrac Ńia excentric ă se realizeaz ă atunci când mu șchiul fiind contractat și scurtat cedeaz ă treptat unei
for Ńe care-l întinde și-i îndep ărteaz ă atât capetele de inser Ńie, cât și segmentele osoase asupra c ărora
lucreaz ă mu șchiul respectiv. Prin ac Ńiunea ei dezvolt ă elasticitatea și rezisten Ńa mu șchiului.
Contrac Ńiile excentrice se execut ă în:
– interiorul segmentului de contrac Ńie, când mi șcarea respectiv ă, ini Ńiat ă din diverse unghiuri
pozitive se desf ăș oar ă în sens opus celui fiziologic (rezisten Ńa extern ă învinge mu șchiul, care se alunge ște
treptat) și se opre ște la unghiuri articulare mai mici sau la punctul z ero anatomic.
Pe parcursul mi șcării, agoni știi î și îndep ărteaz ă capetele de inser Ńie, se alungesc progresiv, în
punctul zero anatomic fiind maxim alungi Ńi.
– exteriorul segmentului de contrac Ńie, când mi șcarea respectiv ă, ini Ńiat ă din punctul zero anatomic
sau din diverse unghiuri negative, se desf ăș oar ă în sens opus celui fiziologic și se opre ște la unghiuri
negative mai mari.
Prin repetare, contrac Ńiile excentrice produc lucru muscular rezistent sau negativ; cresc elasticitatea
muscular ă, iar la nivel articular mobilitatea.
Dac ă lu ăm în considerare cele 3 tipuri de efort muscular, g eneratoare de for Ńă muscular ă
(izometric, izotonic concentric și izotonic excentric cu rezisten Ńă ) raportul dintre acestea este dup ă cum
urmeaz ă:
– În func Ńie de capacitatea de a genera for Ńă exist ă ordinea: contrac Ńia excentric ă > contrac Ńia
izometric ă > contrac Ńia concentric ă
– În func Ńie de raportul dintre efect și consumul energetic exist ă ordinea: randament izometric >
randament excentric > randament concentric
– Sub raportul presiunilor determinate în articula Ńie exist ă ordinea: contrac Ńia excentric ă >
contrac Ńia concentric ă> contrac Ńia izometric ă
c. Pliometric ă – capetele musculare se îndep ărteaz ă, dup ă care se apropie într-un timp foarte scurt.
Pliometria presupune solicitarea unui mu șchi mai întâi printr-o faz ă excentric ă, l ăsând apoi s ă se
desf ăș oar ă faza concentric ă ce urmeaz ă în mod natural. În contrac Ńiile pliometrice se utilizeaz ă ceea ce
fiziologii denumesc “ciclul întindere – scurtare” ( “the strech-shortening cycle”).
Contrac Ńia pliometric ă poate fi considerat ă ca fiind constituit ă din 3 elemente:
– faz ă excentric ă;
– un scurt moment de izometrie;
– faz ă concentric ă.
Contrac Ńia pliometric ă reprezint ă cea mai frecvent ă form ă de contrac Ńii în activitatea sportiv ă;
intervine în s ărituri, alergare, flot ări etc.
Contrac Ńia izokinetic ă este contrac Ńie dinamic ă, în care viteza mi șcării este reglat ă în a șa fel încât
rezisten Ńa aplicat ă mi șcării este în raport cu for Ńa aplicat ă pentru fiecare moment din amplitudinea unei
mi șcări. Pentru o corect ă izokinezie trebuie ca rezisten Ńa s ă varieze în func Ńie de lungimea mu șchiului,
pentru a se solicita aceea și for Ńă . Se realizeaz ă cu aparate speciale numite dinamometre.
Variantele tehnice de realizare a mi șcării active contra unei rezisten Ńe sunt urm ătoarele: Rezisten Ńa
prin scripete cu greut ăŃi / segmente mari de membre superioare și inferioare; Rezisten Ńa prin greut ăŃi
(metode de cre ștere a for Ńei mu șchilor De Lorme); Rezisten Ńa prin arcuri sau materiale elastice (gimnastica
sportiv ă); Rezisten Ńa prin materiale maleabile ex: lut, chit, plastelin ă – utilizate în recuperarea mâinii și a
degetelor; Rezisten Ńa prin ap ă; Rezisten Ńa realizat ă de kinetoterapeut; Rezisten Ńa executat ă de pacient
(contrarezisten Ńă ) – cu membrul s ănătos sau utilizând propria greutate a corpului.

79

Efectele exerci Ńiilor fizice dinamice:
Efecte asupra tegumentului: favorizeaz ă resorb Ńia edemelor (datorate transud ării plasmei în p ărŃile
moi) prin facilitarea întoarcerii venoase; realizea z ă întinderea tegumentului; cresc afluxul de sânge c ătre
Ńesuturi.
Efecte asupra elementelor pasive (oase, articula Ńii, tendoane, ligamente) și active (mu șchi) ale
mi șcării: între Ńin suprafe Ńe articulare de alunecare; previn sau reduc aderen Ńa și fibroza intraarticular ă, care
se dezvolt ă în structurile periarticulare și în cavitatea articular ă; men Ńin sau cresc astfel mobilitatea
articular ă; alungesc progresiv elementele periarticulare, cu atât mai mult cu cât acestea se g ăsesc în stare
de contractur ă; conserv ă sau redau elasticitatea muscular ă, men Ńinând mobilitatea articular ă; îmbun ătăŃesc
for Ńa și durata contrac Ńiei musculare; regleaz ă antagoni știi mi șcării; cresc for Ńa și rezisten Ńa muscular ă.
Efecte asupra aparatului circulator: cresc întoarcerea venoas ă; cresc tonusul simpatic, cu
adaptarea circula Ńiei la solicit ările de efort; cresc debitul cardiac.
Efecte asupra sferei neuro-psihice: dezvolt ă con știentizarea schemei corporale și spa Ńiale; cresc
motiva Ńia; îmbun ătăŃesc coordonarea muscular ă.
Mi șcarea pasiv ă se fac cu ajutorul unei for Ńe exterioare, subiectul neefectuând travaliu muscul ar.
Mobilizarea pasiv ă se utilizeaz ă numai în kinetologia terapeutic ă și de recuperare (neavând rost ca
exerci Ńiu fizic).
Modalit ăŃi tehnice de realizare ale mi șcării pasive:
A.Trac Ńiunile – const ă în întinderi ale p ărŃilor moi ale aparatului locomotor; se fac în axul
segmentului sau articula Ńiei, putându-se executa manual sau prin diverse ins tala Ńii.
Trac Ńiunile continue (extensii continue) se execut ă cu instala Ńii, cu contragreut ăŃi, arcuri, scripe Ńi,
plan înclinat etc. Sunt utilizate mai ales în servi ciile de ortopedie, pentru realinierea osului fract urat sau
pentru deplas ări ale capetelor articulare, iar în serviciile de r ecuperare, pentru cercet ări ale articula Ńiilor
blocate și deviate în flexie, extensie etc. Un efect importa nt al acestor trac Ńiuni este ob Ńinerea decoapt ării
articulare determinate de contractura muscular ă puternic ă. Presiunea crescut ă intraarticular este
generatoare de durere. Instalarea unei trac Ńiuni continue reduce durerea, întinde mu șchii, decontractându-i.
Aplicarea trac Ńiunii continue se face fie prin bro șe transosoase, fie prin benzi adezive la piele, fie prin
corsete de fixa Ńie, man șoane, ghete etc. Aceste ultime modalit ăŃi sunt metodele obi șnuite în serviciile de
recuperare medical ă.
Trac Ńiunile discontinue se pot executa atât cu mâna – de c ătre kinetoterapeut, cât și cu ajutorul unor
instala Ńii, întocmai ca cele continue.
Se indic ă în: articula Ńii cu redori ce nu ating pozi Ńia anatomic ă; articula Ńii dureroase cu contractur ă
muscular ă; discopatii – trac Ńiuni vertebrale; procese inflamatorii articulare – se realizeaz ă trac Ńiuni cu for Ńă
moderat ă, care au și rolul de a decoapta.
Trac Ńiunile — fixa Ńii alternante sunt mai mult o variant ă a tehnicii de posturare exteroceptiv ă, dar
se men Ńin pe perioade mai lungi. Tehnica se aseam ănă și cu ortezele progresive pentru corec Ńia devierilor
determinate de cicatrice retractile sau redori arti culare generate de retracturi de Ńesuturi moi.
Trac Ńiunea nu se execut ă în ax, ci oblic, pe segmentele adiacente articula Ńiei. Sistemul de trac Ńionare este
realizat prin tije cu șurub sau alte sisteme de trac Ńionare treptat ă, prinse în aparate rigide amovibile,
confec Ńionate din plastic, piele sau chiar gips, care îmbr ac ă segmentele respective. Reglajele progresive de
trac Ńiune cresc la un interval de cca 48 de ore. Tehnica este utilizat ă pentru corec Ńia devierilor determinate
de cicatrice retractile sau redori articulare gener ate de retracturi ale Ńesuturilor moi.
B. Mobilizarea for Ńat ă sub anestezie este o tehnic ă executat ă în general de c ătre specialistul
ortoped. Prin anestezie general ă se realizeaz ă o bun ă rezolu Ńie muscular ă, care permite, f ără opozi Ńie,
for Ńarea redorilor articulare, cu ruperea aderen Ńelor din p ărŃile moi.
Aceast ă tehnic ă se execut ă în etape succesive, la un interval de câteva zile, fiecare etap ă fiind
urmat ă de fixarea unei atele gipsate pentru men Ńinerea nivelului de amplitudine câ știgat.

80
C. Mobilizarea pasiv ă pur ă asistat ă este cea mai obi șnuit ă tehnic ă de mobilizare pasiv ă executat ă
de mâinile kinetoterapeutului, în timp ce pacientul î și relaxeaz ă voluntar musculatura. Kinetoterapeutul
ini Ńiaz ă, conduce și încheie mi șcarea cu presiuni sau tensiuni lente, dar insistent e, pentru a ajunge la
limitele reale ale mobilit ăŃii. Mi șcările pasive cu tensiuni finale ating de obicei ampl itudini mai mari decât
mi șcările active.
În realizarea acestei tehnici trebuie s ă se aib ă în vedere urm ătoarele:
a) Pozi Ńia pacientului este important ă atât pentru a permite confortul și relaxarea sa, cât și pentru o
cât mai bun ă abordare a segmentului de mobilizat. Pacientul est e pozi Ńionat în decubit dorsal, decubit
ventral sau a șezat. Pozi Ńia kinetoterapeutului se schimb ă în func Ńie de articula Ńie, pentru a nu fi modificat ă
cea a bolnavului, dar trebuie s ă fie comod ă, neobositoare, pentru a permite un maximum de tehn icitate și
eficien Ńă .
b) Prizele și contraprizele – respectiv pozi Ńia mâinii pe segmentul care va fi mobilizat și pozi Ńia
celeilalte mâini care va fixa segmentul imediat pro ximal acestuia. Priza în general este distan Ńat ă de
articula Ńia de mobilizat, pentru a crea un bra Ń de pârghie mai lung. Exist ă și excep Ńii: în redorile
postfractur ă se utilizeaz ă prize scurte, apropiate de articula Ńia respectiv ă, pentru a nu solicita focarul de
consolidare; în redorile de origine articular ă se utilizeaz ă bra Ńe mari ale pârghiei, prin plasarea cât mai
distal ă a prizei, permi Ńând realizarea unei mobiliz ări eficiente, f ără efort.
Contrapriza este f ăcut ă cât mai aproape de articula Ńia de mobilizat, pentru o mai bun ă fixare. În
cazul sprijinului pe un plan dur al segmentului pro ximal, contrapriza poate fi abandonat ă sau f ăcut ă doar
par Ńial. Deoarece segmentul care urmeaz ă s ă fie mobilizat trebuie perfect relaxat și suspendat, priza cere
destul ă for Ńă din partea kinetoterapeutului, mai ales pentru tru nchi și segmentele grele. De aceea se
recomand ă suspendarea în chingi a segmentului în timpul exec ut ării mobiliz ării pasive.
For Ńa și ritmul de mobilizare
• For Ńa aplicat ă de c ătre kinetoterapeut la nivelul maxim de amplitudine este de obicei dozat ă în
func Ńie de apari Ńia durerii, dar și de experien Ńa acestuia în cazurile unor pacien Ńi cu praguri la durere fie
prea înalte, fie prea coborâte.
• Viteza imprimat ă mi șcării este în func Ńie de scopul urm ărit: mi șcarea lent ă și insistent ă scade
tonusul muscular, pe când mi șcarea rapid ă cre ște acest tonus.
• Ritmul mi șcării poate fi simplu, pendular (în 2, sau în 4 timpi ), la capetele cursei men Ńinându-se
întinderea.
• Durata unei mi șcări este de aproximativ 1-2 secunde, iar men Ńinerea întinderii la cap ătul
excursiei, de 10-15 secunde.
O ședin Ńă de mobilizare pasiv ă a unei articula Ńii dureaz ă în func Ńie de articula Ńie (la cele mari
maxim 10 minute), și în func Ńie de suportabilitatea bolnavului. Ședin Ńa se repet ă de 2-3 ori pe zi. Este
indicat ca, înainte de începerea mobiliz ării pasive, regiunea de mobilizat s ă fie preg ătit ă prin c ăldur ă,
masaj, electroterapie antialgic ă, eventual prin infiltra Ńii locale. De asemenea, în timpul execut ării
mi șcărilor pasive poate fi continuat ă aplicarea de c ăldur ă și, din când în când, oprit ă mi șcarea pentru un
masaj de 1-2 minute. Când apar reac Ńii locale: durere, contractur ă, pierdere de amplitudine sau generale:
febr ă, stare de enervare sau oboseal ă, pauza dintre ședin Ńe va fi mai mare sau chiar se vor suspenda pentru
câteva zile.
D. Mobilizarea pasiv ă mecanic ă – utilizeaz ă diverse sisteme mecanice de mobilizare tip Kinetec k –
adaptate pentru fiecare articula Ńie și tip de mi șcare în parte.
Aceste aparate permit mi șcarea autopasiv ă, sau realizeaz ă mi șcarea prin motora șe electrice sau prin
manevrarea de c ătre kinetoterapeut.
E. Mobilizarea autopasiv ă – prezint ă mobilizarea unui segment cu ajutorul altei p ărŃi a corpului,
direct sau prin intermediul unor instala Ńii (de obicei scripe Ńi). Aceast ă autoasisten Ńă este o bun ă metod ă de
aplicat de c ătre bolnav la domiciliu sau în intervalele dintre ședin Ńele de kinetoterapie organizate la sal ă.

81
Exemplu de mobiliz ări autopasive:
– prin presiunea corpului – (sau a unui segment al corpului) – de exemplu: în cazul unui picior
equin, prin ap ăsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior e tc.
– prin ac Ńiunea membrului s ănătos – de exemplu: într-o hemiplegie, pacientul, cu mâna s ănătoas ă,
va mobiliza membrul superior și mâna paralizat ă;
– prin intermediul unei instala Ńii “coard ă-scripete” – de exemplu: mobilizarea bra Ńului în redori de
um ăr cu mâna opus ă, care trage de o coard ă prev ăzut ă cu o ching ă de prins bra Ńul și trecut ă peste un
scripete;
– prin intermediul unei instala Ńii de mecanoterapie mobilizat ă prin manivel ă sau roat ă de c ătre
însu și pacient.
F. Mobilizarea pasivo-activ ă, denumit ă și “mobilizare pasiv ă asistat ă activ” de bolnav, pentru a o
diferen Ńia de “mobilizarea activ ă ajutat ă”, sau pe scurt, “mobilizarea activo-pasiv ă”, prezentat ă în cadrul
mobiliz ării active. Metoda este utilizat ă pentru reeducarea for Ńei musculare, ca și pentru reeducarea unui
mu șchi transplantat, în vederea perfec Ńion ării noului rol pe care îl va de Ńine în lan Ńul kinetic. În cazul unei
for Ńe musculare de valoare sub 2, când mu șchiul se contract ă f ără s ă poat ă deplasa segmentul, eventual
doar în afara gravita Ńiei, mobilizarea pasivo-activ ă se indic ă pentru a ajuta efectuarea unei mi șcări sau a
întregii amplitudini de mi șcare, conservând capacitatea de contrac Ńie pentru un num ăr mai mare de
repeti Ńii.
G. Manipularea, în principiu, este o form ă pasiv ă de mobilizare, dar prin particularit ăŃile de
manevrare, de tehnic ă, este considerat ă ca f ăcând parte din grupul metodelor și tehnicilor kinetologice
speciale.
Efectele mi șcărilor pasive:
Asupra aparatului locomotor: men Ńin amplitudinile articulare normale și troficitatea structurilor
articulare în cazul paraliziilor segmentului respec tiv; men Ńin sau cresc excitabilitatea muscular ă (legea lui
Vekskull: “excitabilitatea unui mu șchi cre ște cu gradul de întindere”); diminu ă contractura muscular ă prin
întinderea prelungit ă a mu șchiului (“reac Ńia de alungire” Kabat); cresc secre Ńia sinovial ă; declan șeaz ă
“stretch-reflex-ul” prin mi șcarea pasiv ă de întindere brusc ă a mu șchiului, care determin ă contrac Ńie
muscular ă.
Asupra sistemului nervos și a tonusului psihic: men Ńin “memoria kinestezic ă” pentru segmentul
respectiv; men Ńin moralul și încrederea pacientului.
Asupra aparatului circulator: efect de “pompaj” asupra vaselor mici musculare și asupra
circula Ńiei venolimfatice de întoarcere; previn sau elimin ă edemele de imobilizare; pe cale reflex ă –
declan șeaz ă hiperemie local ă și tahicardie.
Asupra altor aparate și sisteme: men Ńin troficitatea Ńesuturilor de la piele la os; m ăresc
schimburile gazoase la nivel pulmonar și tisular; cre ște tranzitul intestinal și u șureaz ă evacuarea vezicii
urinare; influen Ńeaz ă unele relee endocrine.

3.2. Stretching
Limitarea de mobilitate ce are la baz ă afectarea Ńesuturilor moi se nume ște contractur ă. łesutul
moale este reprezentat pe de o parte de mu șchi alc ătui Ńi din Ńesut muscular (ca Ńesut contractil prin
excelen Ńă ) și din schelet fibros, necontractil (epimissium, per imissium, endomissium) și pe de alt ă parte de
structuri necontractile (piele, capsul ă, ligament, tendon).
Contractura de natur ă muscular ă se nume ște contractur ă miostatic ă și limitarea amplitudinii de
mi șcare articular ă din cauz ă muscular ă, poate avea ca substrat interesarea numai a Ńesutului contractil
muscular sau interesarea concomitent ă a Ńesutului contractil și a celui necontractil muscular.
Stretchingul reprezint ă tehnica (ridicat ă la rangul de metod ă) de baz ă în kinetoterapia de
recuperare a deficitului de mobilitate articular ă determinat ă de scurt ările adaptative ale Ńesutului moale
și const ă în întinderea (elongarea) acestuia și men Ńinerea acestei întinderi o perioad ă de timp.

82
Stretchingul propriu-zis începe doar dup ă ce s-a ajuns la punctul de limitare a amplitudinii de mi șcare.
Stretchingul Ńesutului moale necontractil este pasiv, mecanic, de lung ă durat ă (20-30 min).
Tipuri de stretching pentru mu șchi:
1. Stretching balistic Se realizeaz ă activ, cu utilizarea mu șchiului întins ca pe un resort care va
“arunca” corpul (segmentul) în direc Ńie opus ă. Ex.: exerci Ńiile de flexie-extensie ale trunchiului f ăcute în
for Ńă , încercând s ă se treac ă brutal peste amplitudinea maxim ă pasiv ă și cu rapiditate. Se utilizeaz ă mai
mult în sport. Practicarea acestor tehnici s-a redu s îns ă, deoarece întinderea repetat ă și brusc ă a mu șchilor,
prezint ă un poten Ńial pericol în producerea de leziuni.
2. Stretchingul dinamic. Const ă în arcuiri ce se realizeaz ă prin mi șcări voluntare lente ale
segmentului încercând s ă se treac ă blând peste punctul maxim al amplitudinii posibile de mi șcare. Se
cre ște gradat amplitudinea și viteza. Se fac 8 – 10 repeti Ńii.
3. Stretchingul activ (sau stato-activ). Se efectueaz ă prin mi șcări voluntare spre amplitudinea de
mi șcare maxim ă posibil ă, pozi Ńie în care segmentul este men Ńinut 10 – 15 sec prin contrac Ńia izometric ă a
agoni știlor f ără vreun ajutor exterior. Tensiunea crescut ă în timpul contrac Ńiei concentrice a agoni știlor și
apoi în timpul contrac Ńiei izometrice va induce reflex, prin “inhibi Ńie reciproc ă”, relaxarea antagoni știlor.
4. Stretchingul static, denumit și pasiv. Este realizat printr-o for Ńă exterioar ă: alte p ărŃi ale corpului
sau propria greutate corporal ă (autostretching pasiv), kinetoterapeutul sau cu aj utorul unui echipament.
Cel mai folosit în kinetoterapie este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea
stretch-reflexului) cu o men Ńinere a întinderii într-un u șor disconfort timp de l5-60 sec. (durata optim ă
pare s ă fie de 30 sec).
În cazul mu șchilor multiarticulari stretchingul se aplic ă mai întâi analitic, începându-se cu
articula Ńia distal ă, încheindu-se cu un stretching global pentru toate articula Ńiile. Din considerente de
gradare a for Ńei de întindere (mai ales la pacien Ńii ce prezint ă o team ă crescut ă fa Ńă de durere), dar și din
motive de economie de timp se aplic ă auto (selv) stretchingul.
5. Stretchingul izometric (sau sportiv). Bob Anderson, p ărintele stretchingului din antrenamentul
sportiv, recomand ă urm ătoarea formul ă de stretching (valabil ă pentru oricare mu șchi): în pozi Ńia maxim ă
de întindere pasiv ă pacientul face o contrac Ńie izometric ă a mu șchiului întins (rezisten Ńa o poate asigura
kinetoterapeutul) (maxim 6 sec la intensitate maxim ă); relaxare (3-4 sec); stretching pasiv (20-30 sec) ,
executat la limita de durere (acea durere “pl ăcut ă”, suportabil ă).
Stretchingul Ńesutului moale necontractil este pasiv, mecanic, de lung ă durat ă (20-30 min) și se
bazeaz ă pe întinderea onduleurilor fibrelor de colagen (în repaus acestea sunt “cre Ńe”). Aceast ă întindere a
Ńesutului conjunctiv trece progresiv printr-o etap ă elastic ă, apoi una plastic ă, urmat ă de un punct de
"gâtuire" dup ă care orice tensiune ce tinde s ă mai alungeasc ă Ńesutul, determin ă falimentul (ruperea) lui.
Dac ă elasticitatea este proprietatea Ńesutului de a reveni la lungimea ini Ńial ă dup ă ce o for Ńă l-a scos din
starea de repaus, plasticitatea este tendin Ńa unui Ńesut ce a fost deformat de a nu se mai întoarce la pozi Ńia
de la care s-a început deformarea. Punctul de gâtui re poate fi îndep ărtat, respectiv zona plastic ă poate fi
mărit ă dac ă se aplic ă c ăldur ă pe Ńesutul respectiv. Aceast ă aplicare se face în timpul, sau cu 10 minute
înainte de începerea stretchingului, dup ă care sursa de c ăldur ă se va îndep ărta la finalul stretchingului iar
Ńesutul este l ăsat “s ă se r ăceasc ă” în pozi Ńia alungit ă câ știgat ă. Intensitatea for Ńei de întindere trebuie s ă fie
crescut ă foarte lent, deoarece atunci când for Ńa de întindere este mare și/sau aplicat ă rapid exist ă pericolul
ruperii structurii supus ă întinderii.
Pentru a ob Ńine o alungire optim ă a Ńesutului moale se va Ńine seama de curba tensiune/deformare
(stress/strain) a fibrelor de colagen astfel încât stretchingul s ă se situeze în zona de plasticitate (dar sub
punctul for Ńei ce determin ă ruperea fibrelor).
Stress-ul define ște raportul dintre for Ńa de trac Ńiune și m ărirea suprafe Ńei de sec Ńiune a Ńesutului
respectiv. Strain-ul este dat de raportul dintre gr adul de alungire (deformare) a Ńesutului fa Ńă de lungimea
lui ini Ńial ă. Imobilizarea sau repausul prelungit la pat (chiar dac ă înc ă nu s-au produs fenomene de scurtare
adaptativ ă), corticoterapia cât și înaintarea în vârst ă determin ă o sl ăbire a rezisten Ńei Ńesutului conjunctiv,
ceea ce oblig ă kinetoterapeutul la precau Ńie în aplicarea stretchingului. Mu șchiul, ca și cele mai mlte

83
Ńesuturi biologice, are propriet ăŃi vâscoelastice. De aceea trebuie Ńinut seama de faptul c ă dac ă mu șchiul
este alungit pân ă în zona plastic ă, iar aceast ă alungire este men Ńinut ă un timp prea îndelungat, mu șchiul va
rămâne cu o caracter elastic de un grad inferior. Pe de akt ă parte îns ă cre șterea rezisten Ńei mu șchiului la
întindere este direct propor Ńional ă cu m ărirea frecven Ńei întinderilor (dar întinderi ce sunt men Ńinute în
zonade limit ă elastico-plastic ă a curbei stress-strein. În reducerea consecin Ńelor nepl ăcute ale
imobiliz ărilor (atunci când nu exist ă contraindica Ńii-fractur ă neconsolidat ă, leziuni acute, etc) se utilizeaz ă
metoda Judet.Aceasta se realizeaz ă având la dispozi Ńie dou ă aparate gipsate bivalve, cu ajutorul c ărora
segmentul afectat al pacientului este pozi Ńionat alternativ în maxim ă flexie și apoi în maxim ă extensie;
aparatele (pozi Ńiile) se modific ă la interval de 6 ore. Pe m ăsur ă ce Ńesutul conjunctiv câ știg ă în
lungimetrebuie s ă se acorde un timp suficient de lung pentru a se pr oduce fenomene de repara Ńie
biologic ă, ce remodeleaz ă și readapteaz ă noua lungime a Ńesutului conjunctiv, la func Ńia sa de Ńesut de
rezisten Ńă .
Întinderea Ńesutului contractil al mu șchiului se realizeaz ă prin mai multe modalit ăŃi de stretching.
Cel mai folosit în kinetoterapia este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea stret ch-
reflexului) cu o men Ńinere a întinderii într-o întindere de u șor disconfort timp de l5-60 sec. (durata optim ă
pare s ă fie de 30 sec). Men Ńinerea stretchingului î și g ăse ște explica Ńia în faptul c ă dac ă r ăspunsul fusurilor
neuromusculare este imediat, pentru stimularea opti m ă a organelor Golgi (care vor determina relaxarea
reflex ă a mu șchiului respectiv), întinderea trebuie s ă dureze minim 6 sec.
Studii recente au ar ătat c ă dup ă primele patru repet ări a stretchingului (dintr-un total de l0) s-au
înregistrat modific ările cele mai avantajoase, respectiv o cre ștere de l0% din lungimea ini Ńial ă de repaus.
În cazul mu șchilor multiarticulari stretchingul se aplic ă mai întâi analitic, începându-se cu articula Ńia
distal ă, încheindu-se cu un stretching global pentr toate articula Ńiile. Din considerente de gradare a for Ńei
de întindere (mai ales la pacien Ńii ce prezint ă o team ă crescut ă fa Ńă de durere), dar și din motive de
economie de timp ( și personal) se aplic ă auto (selv) stretchingul. Stretchingul ciclic, mec anic a fost aplicat
pacien Ńilor cu limitare de mobilitate dând rezultate bune, dar inconvenientul îl constituie faptul c ă necesit ă
o aparatur ă complicat ă.
Atunci când pacientul particip ă activ, prin contrac Ńia agoni știlor la stretchingul musculaturii
antagoniste avem de-a face cu stretchingul activ. Î n kinetoterapie, rareori se folose ște stretchingul activ
pur, deoarece este dificil ( și chiar contraindicat) s ă se men Ńin ă o contrac Ńie izometric ă a agonistului la o
intensitate eficient ă, astfel încât mu șchiul antagonist s ă poat ă fi men Ńinut în zona plastic ă. Pentru a
beneficia îns ă de avantajele unui stretching activ, se combin ă men Ńinerea timp de l0 –20 (la antrena Ńi 30)
sec a contrac Ńiei izometrice (dar nu de intensitate maxim ă, pe grupe musculare relativ bine localizate și cu
aten Ńie la blocarea respira Ńiei) a agonistului, cu un stretching pasiv indus de kinetoterapeut sau cu un
autostretching pasiv (de preferin Ńă din pozi Ńii în care se folose ște greutatea segmentului sau a subiectului.)
Bob Anderson, p ărintele stretchingului din antrenamentul sportiv, r ecomand ă următoarea formul ă de
stretching (valabil ă pentru oricare mu șchi): contrac Ńie izometric ă maxim ă (6 sec), relaxare (3-4 sec),
autostretching pasiv (20-30 sec), executat la limit a de durere (acea durere “pl ăcut ă”, suportabil ă).
O alt ă modalitate de stretching activ, ce se aplic ă cu prec ădere la persoanele s ănătoase, cu o
musculatur ă antrenat ă, este stretchingul balistic (dinamic). Tehnicile b alistice constau în contrac Ńii
dinamice, repetate ale unor mu șchi motori (agoni ști), concepute pentru ob Ńinerea unei întinderi de scurt ă
durat ă (rapide) a antagoni știlor. Din aceast ă categorie fac parte: mi șcări simple de impulsie, mi șcări cu
timpi de resort (arcuiri), mi șcări lansate. Practicarea acestor tehnici s-a redus î ns ă, deoarece întinderea
repetat ă și brusc ă a mu șchilor, prezint ă un poten Ńial pericol în producerea de leziuni.
În antrenamentul sportiv (dar și în ședin Ńele de kinetoterapie), la început (pentru înc ălzire), se
recomand ă efectuarea stretchingului pe grupele musculare ce vor fi solicitate (cu prec ădere formele
activo-pasive și doar apoi balistice). La sfâr șitul antrenamentului ( ședin Ńei), pentru o refacere mai rapid ă,
pe acelea și grupe musculare (soliciate), se recomand ă efectuarea formelor pasive de stretching.
Factorul de risc major la exerci Ńiile de stretching îl constituie viteza de execu Ńie a întinderii.
Trebuie s ă se acorde o aten Ńie deosebit ă articula Ńiilor imobilizate timp îndelungat (pe de o parte tr ebuie

84
avut ă în vedere posibilitatea unei refaceri structurale incomplete, pe de alt ă parte poate s ă apar ă
osteoporoza de imobilizare), articula Ńiilor edema Ńiate, inflamate și /sau infectate, mu șchilor contracta Ńi pe
cale reflex ă (a c ăror întindere sus Ńinut ă cu timpul pot s ă genereze leziuni).
Indica Ńiile generale în ceea ce prive ște execu Ńia corect ă a stretchingului ar fi urm ătoarele:
– tehnici de relaxare general ă, efectuate înaintea stretchingului;
– masaj (de tip profund) executat dup ă aplicarea de c ăldur ă, dar înainte de stretching;
– pozi Ńia ini Ńial ă și cea în care se va executa stretchingul propriu zi s s ă fie stabil ă, relaxat ă și
comod ă;
– să fie executate exerci Ńiile între orele l4.30 și l6.30, deoarece atunci se înregistreaz ă maximul
capacit ăŃii de mobiliate articular ă;
– înc ălzirea general ă a organismului, printr-un efort aerob de minim 5 m in;
– stretchingul s ă fie precedat de mi șcări active (combaterea tixotropiei);
– respira Ńia s ă fie uniform ă și lini știt ă;
– nu se fac aprecieri asupra gradului și duratei întinderii (nu este concurs);
– în cazul ambelor direc Ńii de mi șcare limitat ă, dup ă stretchingul unei grupe musculare se aplic ă
stretchingul și pe mu șchii antagoni ști (se începe cu musculatura cea mai contractat ă);
– nu se face stretching pe dou ă grupe musculare simultan;
– stretchingul se poate combina cu trac Ńiunea în ax a articula Ńiei respective;
– durerea ce apare dup ă 2 ore de repaus (de la terminarea stretchingului) denot ă c ă intensitatea
acestuia a fost prea mare, iar durerea care persist ă peste 24 de ore arat ă c ă au avut loc leziuni
fibrilare;
– dup ă ședin Ńa ( ședin Ńele) de tratament ce a avut în program stretchingul , nu trebuie s ă apar ă spasm
muscular, s ă scad ă for Ńa muscular ă sau s ă apar ă oboseala muscular ă.

3.3. Tehnici de transfer
Transferul este procedeul prin care pacientul i se modific ă pozi Ńia în spa Ńiu sau se mut ă de pe o
suprafa Ńă pe alta. În sens mai larg no Ńiunea include toate secven Ńele de mi șcare ce se impun atât înainte cât
și dup ă realizarea transferului propriu-zis: pretransferul ; mobilizarea în pat; pozi Ńionarea în scaunul rulant
(postransferul). Clasificarea tipurilor de transfer se face în func Ńie de posibilitatea și capacitatea
pacientului de a participa la ac Ńiune, de la dependent (în care practic pacientul nu particip ă la transfer)
pân ă la independent (în care terapeutul doar supravegheaz ă și observ ă transferul) și de etapa de evolu Ńie a
bolii.
Exist ă trei tipuri de tehnici pentru transfer în func Ńie de capacitatea pacientului de a participa la
ac Ńiune:
a. Transferurile independente în cazul realiz ării lor de c ătre pacient, singur dup ă indica Ńiile
prescrise și dup ă o perioad ă de antrenament.
b. Transferurile asistate de una sau dou ă persoane care ajut ă (într-un mod anume) ca pacientul s ă
se ridice din pat și s ă se a șeze în scaunul rulant sau de aici pe alte suprafe Ńe (ex. cada de baie, saltea, etc.)
c. Transferurile prin liftare sau cu scripe Ńi. Se utilizeaz ă instala Ńii mai simple sau mai complexe
pentru ridicarea pacien Ńilor și rea șezarea lor. Astfel de transferuri sunt pentru pacie n Ńii care nu au nici un
fel de participare la transfer, invaliditatea lor f iind total ă. Astfel de transferuri se realizeaz ă în sec Ńiile de
hidroterapie când pacientul este liftat și apoi l ăsat în bazin sau cada de kineto.
Tehnicile de transfer descrise î și propun s ă fundamenteze câteva principii de baz ă, urmând ca
fiecare kinetoterapeut s ă-și adapteze tehnica la nevoile specifice ale bolnavu lui pe care îl trateaz ă. Cele
mai comune tehnici de transfer sunt: pivot ortostatic (transfer prin pivotare din pozi Ńie ortostatic ă),
transfer cu ajutorul scândurii de alunecare (scându rii de transfer); pivot flectat (transfer prin pivo tare cu
genunchii flecta Ńi); transfer dependent de 2 persoane.
Alegerea uneia sau alteia din tehnicile de transfer va urm ării realizarea transferului în condi Ńii de
maxim ă securitate atât pentru pacient cât și pentru terapeut.

85
Transferul pacien Ńilor asistat/independent
Acesta poate fi: din scaun rulant în pat și invers; din scaun rulant pe masa, salteaua de tra tament în
sala de kinetoterapie; din scaun pe toalet ă/van ă; în bazinul trefl ă; în bazine de reeducare a mersului; pe
cadru de mers; la barele de mers; pe cârje de difer ite tipuri.
Criteriile de selec Ńie a tipului de transfer sunt urm ătoarele: cunoa șterea limitelor fizice ale
bolnavului; cunoa șterea capacit ăŃilor de comunicare și de în Ńelegere a instruc Ńiunilor pe care pacientul
trebuie s ă le urmeze în cursul transferului; cunoa șterea de c ătre terapeut a mi șcărilor corecte și a tehnicilor
de lifting.
Principii de utilizare a unei mecanici corecte a co rpului pentru kinetoterapeut în timpul
transferului: stai cât mai aproape de pacient; stai fa Ńă în fa Ńă în fa Ńă cu pacientul; îndoaie genunchii,
folose ște MI nu spatele!; Ńine coloana vertebral ă într-o pozi Ńie neutr ă (nu flecta sau arcui coloana
vertebral ă)!; men Ńine o baz ă larg ă de sprijin, c ălcâiele se men Ńin tot timpul pe sol; nu ridica mai mult
decât po Ńi, solicit ă ajutorul cuiva; nu combina mi șcările, evit ă rota Ńia în acela și timp cu înclinarea înainte
sau înapoi.
a. Preg ătiri în vederea transferului
Înainte de a începe transferul se va Ńine cont de urm ătoarele: ce contraindica Ńii de mi șcare are
pacientul; dac ă transferul se poate realiza de c ătre o singur ă persoan ă sau este nevoie de ajutor; dac ă
echipamentul din/sau în care pacientul urmeaz ă s ă fie transferat este în stare de func Ńionare și în pozi Ńie
blocat ă; care este în ălŃimea patului/supafe Ńei pe care se va transfera în raport cu în ălŃimea scaunului rulant
și dac ă în ălŃimea poate fi reglat ă.
Preg ătirile în vederea transferului vor cuprinde: pozi Ńionarea scaunului rulant (fa Ńă de suprafa Ńa pe
care se g ăse ște pacientul) și preg ătirea lui (blocarea, îndep ărtarea suportului pentru bra Ńe, picioare, etc.);
mobilizarea pacientului în pat ce cuprinde rostogol irea (rularea pe o parte) și trecerea în a șezat la marginea
patului. Pozi Ńionarea corporal ă corect ă a pacientului înainte de transfer va urm ări:
● posturarea pelvisului
● aliniamentul trunchiului
● pozi Ńionarea extremit ăŃilor
b. Transferul prin pivotare ortostatic ă
Acest tip de transfer presupune ca pacientul s ă fie capabil s ă ajung ă spre/în pozi Ńie ortostatic ă și s ă
pivoteze pe unul sau ambele MI. În general se poate aplica în: hemiplegie/hemiparez ă; reducerea
generalizat ă a for Ńei musculare; tulbur ări de echilibru.
c. Transferul cu ajutorul scândurii de transfer
Acest transfer se indic ă pentru acei pacien Ńi care nu pot înc ărca MI, dar au o for Ńă și rezisten Ńă
suficient ă la nivelul MS: amputa Ńii ale membrelor inferioare; traumatisme vertebrome dulare (cu for Ńă a
membrelor superioare suficient ă); hemiplegii (situa Ńii particulare).
d. Transferul prin pivotare cu genunchii flecta Ńi
Aceast ă tehnic ă de transfer se aplic ă numai atunci când pacientul este incapabil s ă ini Ńieze sau s ă
men Ńin ă pozi Ńia ortostatic ă. Se prefer ă men Ńinerea genunchilor flecta Ńi pentru a men Ńine o înc ărcare egal ă
și a asigura un suport optim pentru extremitatea inf erioară și trunchi pentru pivotare.
Transferul pacien Ńilor cu grad crescut de dependen Ńă
Se adreseaz ă pacien Ńilor cu capacitate func Ńional ă minim ă (ex. traumatism vertebromedular C 4) sau
se aplic ă la persoane cu disabilit ăŃi și greutate corporal ă mare. Pentru aceaste categorii de pacien Ńi
posibilit ăŃile includ:
a. Transferul cu ajutorul scândurii de transfer
Asisten Ńa oferit ă din partea kinetoterapeutului este maxim ă.
Modul în care kinetoterapeutul abordeaz ă pacientul în timpul transferului (de la nivelul sc apular,
talie sau fesier) depind de în ălŃimea kinetoterapeutului/pacientului, greutatea paci entului și experien Ńa
kinetoterapeutului. Variantele includ plasarea ambe lor antebra Ńe sau mâini în jurul taliei, a trunchiului sau
sub fese sau un antebra Ń axilar cealalt ă mân ă la nivel fesier/cureaua pantalonilor.

86
Este contraindicat ă apucarea și trac Ńionarea de la nivelul bra Ńului/bra Ńelor paralizat, putând cauza
datorit ă musculaturii sl ăbite din jurul centurii scapulare, leziuni, instabi lit ăŃi, subluxa Ńii etc.
b. Transferul asistat de 2 persoane
Acest transfer este utilizat pentru pacien Ńii neurologici cu grad crescut de dependen Ńă sau în cazul
în care transferul nu se poate realiza în siguran Ńă pentru pacient doar de câtre o singur ă persoan ă. Un
kinetoterapeut se plaseaz ă înaintea pacientului iar cel ălalt înapoia acestuia.
c. Transferul la domiciliul pacientului
Transferul pe fotoliu sau sofa: este la fel ca tran sferul din scaunul rulant în pat cu câteva
specific ări: fotoliul sau scaunul rulant sunt în general mai pu Ńin stabile. Este riscant s ă se sprijine pe
sp ătarul sau suportul de bra Ńe când se transfer ă pentru c ă-l poate dezechilibra; când trece de pe scaun pe
scaunul rulant pacientul poate folosi mâna s ănătoas ă pentru a se sprijini pe suprafa Ńa scaunului; a șezarea
pe un scaun este mai dificil ă dac ă acesta este mai jos și perna este moale. În acest caz se ajusteaz ă
în ălŃimea scaunului prin ad ăugarea unei perne tari care înal Ńă și asigur ă totodat ă o suprafa Ńă ferm ă de
transfer.
Transferul pe toalet ă
Transferul din scaunul rulant pe toalet ă este în general greu datorit ă spa Ńiului redus și neadecvat
din cele mai multe b ăi. Scaunul rulant se va a șeza într-o pozi Ńie cât mai convenabil ă, chiar lâng ă sau în
unghi ascu Ńit fa Ńă de toalet ă.
Pentru a cre ște siguran Ńa pacientului se pot adapta dispozitive de asistare cum ar fi bara de sprijin.
În ălŃimea vasului de toalet ă trebuie ajustat ă prin aplicarea pe acesta a unor în ălŃă toare speciale.
Transferul în van ă trebuie înso Ńit cu mult ă aten Ńie întrucât vana este una din cele mai periculoase
zone din cas ă (datorit ă riscului de alunecare). Transferul direct din scau nul de transfer pe fundul vanei este
dificil de realizat și necesit ă o func Ńie bun ă la nivelul membrului superior. Exist ă în acest sens o banc ă sau
un scaun care se fixeaz ă în interiorul vanei cu dou ă dintre picioare. În acest caz pivotarea se realize az ă cu
genunchii flecta Ńi, pivotare ortostatic ă sau cu scândura de alunecare.
Transferul cu ajutorul liftului mecanic
Unii pacien Ńi din cauza m ărimii corporale, gradului mare de disabilitate nece sit ă utilizarea liftului
mecanic pentru transfer. Exist ă o varietate de dispozitive mecanice de liftare car e pot fi utilizate pentru
pacien Ńi cu greutate corporal ă diferit ă cât și pentru situa Ńii diferite: transfer de pe o suprafa Ńă pe alta sau
transferul în vana de baie (trefl ă).

3.4. Tehnici de facilitare neuromuscular ă proprioceptiv ă (FNP)
Facilitarea neuromuscular ă proprioceptiv ă reprezint ă u șurarea, încurajarea sau accelerarea
răspunsului motor voluntar prin stimularea propriocep torilor din mu șchi, tendoane, articula Ńii; la aceasta
se adaug ă stimularea extero- și telereceptorilor. În cazul musculaturii hipotone ne folosim de urm ătoarele
mecanisme neurofiziologice în efectuarea tehnicilor FNP:
– legea “induc Ńiei succesive” a lui Sherrington: ”o mi șcare este facilitat ă de contrac Ńia imediat
precedent ă a antagonistului ei”;
– mu șchii hipotoni (agoni știi) se întind progresiv în timpul contrac Ńiei antagonistului, și ca urmare,
la finalul mi șcării (când sunt maxim întin și) vor fi facilita Ńi prin impulsuri provenite de la nivelul fusului
muscular (de la receptorul secundar Ruffini).
– în timpul contrac Ńiei izotone cu rezisten Ńă maximal ă și izometrice, este facilitat sistemului gama
și ca urmare aferen Ńele primare ale fusului vor conduce la recrut ări de motoneuroni alfa și gama
suplimentari; Astfel, fusul neuromuscular va contin ua trimiterea unor influxuri nervoase cu caracter
predominant facilitator.
– în timpul întinderilor rapide, repetate se declan șeaz ă reflexul miotatic ce are efect facilitator;
comenzile verbale pot avea rol facilitator m ărind r ăspunsul prin sistemul reticular activator.

87
– în timpul contrac Ńiei izometrice ai musculaturii puternice-normale, a pare fenomenul iradierii de
la nivelul motoneuronilor activa Ńi ai acestei musculaturi (superimpuls creat de izom etrie), spre
motoneuronii musculaturii slabe;
– contrac Ńia excentric ă, promoveaz ă și întinderea extrafusal ă și pe cea intrafusal ă – ceea ce m ăre ște
influxul aferen Ńelor fusale;
– atunci când contrac Ńia izometric ă se execut ă în zona scurtat ă apare fenomenul de coactivare
(facilitarea simultan ă a motoneuronilor alfa și gama);
– cocontrac Ńia determin ă facilitarea motoneuronilor alfa și gama; cre ște recrutarea de unit ăŃi
motorii sub contrac Ńiile izometrice aplicate pe fiecare parte a articul a Ńiilor.
În cazul musculaturii hipertone ne folosim de urm ătoarele mecanisme neurofiziologice: izometria
pe mu șchii care realizeaz ă mi șcarea limitat ă determin ă un efect de inhibi Ńie reciproc ă pentru antagonist
(mu șchiul hiperton, care limiteaz ă mi șcarea); rezisten Ńa la mi șcare determin ă o influen Ńă inhibitorie a
reflexului Golgi asupra motoneuronului mu șchiului care se contract ă și faciliteaz ă prin ac Ńiune reciproc ă
agonistul; în timpul contrac Ńiei mu șchiului hiperton, desc ărc ările celulelor Renshow scad activitatea
motoneuronilor alfa ai mu șchiului respectiv, deci au o ac Ńiune inhibitorie; cortexul, influen Ńat de
comenzile verbale, are un rol inhibitor asupra tonu sului muscular al musculaturii hipertone; receptori i
articulari excita Ńi de mi șcarea de rota Ńie, au rol inhibitor pentru motoneuronii alfa (rota Ńia are efect de
relaxare pentru mu șchii periarticulari); izometria antagonistului mi șcării limitate (mu șchii contractura Ńi)
duce la oboseala unit ăŃilor motorii la placa neuromotorie și ca urmare tensiunea mu șchiului scade;

3.4.1 Tehnici FNP generale
Inversarea lent ă și inversarea lent ă cu opunere (IL și ILO)
IL = reprezint ă contrac Ńii concentrice ritmice ale tuturor agoni știlor și antagoni știlor dintr-o
schem ă de mi șcare, pe toată amplitudinea, f ără pauz ă între invers ări; rezisten Ńa aplicat ă mi șcărilor este
maximal ă (cel mai mare nivel al rezisten Ńei ce las ă ca mi șcarea s ă se poat ă executa). Prima mi șcare
(primul timp) se face în sensul ac Ńiunii musculaturii puternice (contrac Ńie concentric ă a antagoni știlor
mu șchilor hipotoni), determinându-se în acest fel un e fect facilitator pe agoni știi slabi (vezi explica Ńiile
neurofiziologice).
ILO = este o variant ă a tehnicii IL, în care se introduce contrac Ńia izometric ă la sfâr șitul
amplitudinii fiec ărei mi șcări (atât pe agonist cât și pe antagonist).
Contrac Ńiile repetate (CR) – se aplic ă în 3 situa Ńii diferite:
– când mu șchii schemei de mi șcare sunt de for Ńa 0 sau 1: segmentul se pozi Ńioneaz ă în pozi Ńie de
eliminare a ac Ńiunii gravita Ńiei, iar musculatura s ă fie în zona alungit ă și se fac întinderi rapide, scurte ale
agonistului; ultima întindere este înso Ńit ă de o comand ă verbal ă ferm ă de contrac Ńie a mu șchiului
respectiv; mi șcării voluntare ap ărute i se opune o rezisten Ńă maximal ă. Este foarte important ă
sincronizarea comenzii care trebuie f ăcut ă înainte de a efectua ultima întindere astfel încât contrac Ńia
voluntar ă s ă se sumeze cu efectul reflexului miotatic.
– când mu șchii sunt de for Ńa 2 sau 3 (For Ńă 2 = mu șchiul poate realiza mi șcarea pe toat ă
amplitudinea dar nu are suficient ă for Ńă pentru a învinge gravita Ńia; For Ńă 3 = mu șchiul poate realiza
mi șcarea pe toat ă amplitudinea și are for Ńă suficient ă doar pentru învingerea gravita Ńiei): contrac Ńie
izotonic ă cu rezisten Ńă pe toat ă amplitudinea de mi șcare, iar din loc în loc se aplic ă întinderi rapide, scurte.
– când mu șchii sunt de for Ńă 4 – 5 , dar f ără s ă aib ă o for Ńă egal ă peste tot (for Ńă 4 = mu șchiul
poate realiza mi șcarea pe toat ă amplitudinea și împotriva unei for Ńe mai mari decât gravita Ńia): contrac Ńie
izotonic ă pân ă la nivelul golului de for Ńă unde se face izometrie, urmat ă de relaxare; se fac apoi întinderi
rapide, scurte ale agonistului, dup ă care se reia contrac Ńia izotonic ă cu rezisten Ńă maximal ă, trecându-se de
zona “golului” de for Ńă .
Înainte de a începe CR este bine s ă se realizeze contrac Ńii izotonice pe musculatura antagonist ă
normal ă (sau aproape), pentru a facilita musculatura agoni st ă, slab ă, prin induc Ńie succesiv ă.

88
Secven Ńialitatea pentru înt ărire (SI). Se realizeaz ă când un component dintr-o schem ă de
mi șcare este slab. Se execut ă o contrac Ńie izometric ă maxim ă în punctul “optim” al musculaturii puternice
– normale; aceast ă musculatur ă se alege din grupul mu șchilor care “intr ă” în lan Ńul kinetic ce efectueaz ă
aceeași diagonal ă Kabat cu mu șchiul vizat (de preferin Ńă se alege un grup muscular mare și situat mai
proximal), ori este acela și mu șchi de pe partea contralateral ă; odat ă ce aceast ă contrac Ńie izometric ă s-a
maximalizat, se men Ńine aceast ă izometrie ad ăugându-se contrac Ńia izoton ă (împotriva unei rezisten Ńe
maximale) a musculaturii slabe (vizate). Punctul op tim pentru crearea superimpulsului variaz ă: în general,
pentru mu șchii flexori, este în zona medie, iar pentru extens ori în zona scurtat ă.
Inversarea agonistic ă (IA). Se execut ă contrac Ńii concentrice pe toat ă amplitudinea, apoi
progresiv (ca amplitudine) se introduce contrac Ńia excentric ă.
3.4.2 Tehnici FNP specifice
3.4.2.1 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii
Ini Ńierea ritmic ă (IR) se realizeaz ă atât în caz de hipertonie cât și în hipotonie. Se realizeaz ă
mi șcări lente, ritmice, mai întâi pasiv, apoi treptat pa sivo-activ și activ, pe întreaga amplitudine a unei
scheme de mi șcare. În cazul în care exist ă o hipertonie care limiteaz ă mi șcarea, scopul este ob Ńinerea
relax ării; când exist ă o hipotonie, IR are ca scop ini Ńial men Ńinerea memoriei kinestezice și p ăstrarea
amplitudinii de mi șcare.
Rota Ńia ritmic ă (RR) este utilizat ă în situa Ńii de hipertonie cu dificult ăŃi de mi șcare activ ă. Se
realizeaz ă rota Ńii ritmice stg-dr (lateral – medial), pasiv sau pas ivo-activ (în articula Ńiile în care se poate –
SH și CF – în care exist ă mi șcare osteokinematic ă de rota Ńie), în axul segmentului, lent, timp de aprox.10
sec. Mi șcarea pasiv ă de rota Ńie poate fi imprimat ă oric ărei articula Ńii (chiar dac ă aceast ă articula Ńie nu
prezint ă mi șcare osteokinematic ă de rota Ńie, ci doar mi șcare artrokinematic ă de rota Ńie (numit ă și rota Ńie
conjunct ă) – Ex: articula Ńiile interfalangiene). Se poate admite c ă mi șcările de supina Ńie-prona Ńie și cele de
rota Ńie a genunchiului (atunci când genunchiul este flec tat și glezna dorsiflectat ă) sunt mi șcări de rota Ńie
osteokinematic ă).
Mi șcarea activ ă de relaxare-opunere (MARO) se aplic ă în cazurile hipotoniei musculare ce nu
permite mi șcarea pe o direc Ńie. Se execut ă astfel: pe musculatura slab ă, în zona medie spre scurt ă, dar
acolo unde exist ă o for Ńă “mare” se execut ă o contrac Ńie izometric ă. Când se simte c ă aceast ă contrac Ńie a
ajuns maxim ă, se solicit ă pacientului o relaxare brusc ă (verificat ă de c ătre kinetoterapeut prin intermediul
contraprizei), dup ă care kinetoterapeutul execut ă rapid o mi șcare spre zona alungit ă a musculaturii
respective, aplicând și câteva întinderi rapide în aceast ă zon ă de alungire muscular ă (câteva arcuiri).
Urmeaz ă o contrac Ńie izotonic ă cu rezisten Ńă pe toat ă amplitudinea posibil ă.
Indica Ńii metodice: Arcuirile se realizeaz ă cu accentuarea (efectuare rapid ă) mi șcării de flexie, pentru
declan șarea reflexului miotatic.
Relaxare – opunere (RO) (tehnica se mai nume ște “ Ńine-relaxeaz ă” – traducerea denumirii din
englez ă “Hold – relax”). Se utilizeaz ă când amplitudinea unei mi șcări este limitat ă de hipertonie muscular ă
(contractur ă miostatic ă); este indicat ă și atunci când durerea este cauza limit ării mi șcării (durerea fiind
deseori asociat ă hipertoniei).
Tehnica RO are 2 variante:
-I. RO antagonist ă – în care se va “lucra” (se va face izometria) mu șchiul hiperton;
-II. RO agonist ă – în care se va “lucra” (se face izometria) mu șchiul care face mi șcarea limitat ă
(considerat mu șchiul agonist).
În ambele variante izometria se va executa în punct ul de limitare a mi șcării; dup ă men Ńinerea timp
de 5-8 sec. a unei izometrii de intensitate maxim ă se va cere pacientului o relaxare lent ă. Odat ă relaxarea
făcut ă, se poate repeta izometria de mai multe ori sau pa cientul, în mod activ, va încerca s ă treac ă de
punctul ini Ńial de limitare a mi șcării (contrac Ńie izotonic ă a agonistului, f ără rezisten Ńă din partea
kinetoterapeutului).
Pentru a maximaliza intensitatea izometriei se cere pacientului “s ă Ńin ă” adic ă nu pacientul va
împinge cu o for Ńă oarecare și kinetoterapeutul se va opune, ci kinetoperapeutul va împinge, (spre

89
contrac Ńia excentric ă, f ără s ă provoace îns ă acest tip de contrac Ńie muscular ă), desigur, Ńinând cont de for Ńa
actual ă a pacientului.
RO – agonist: se face izometria mu șchiului care face mi șcarea ce este limitat ă
Relaxare – contrac Ńie (RC) se realizeaz ă în caz de hipertonie muscular ă.
Se aplic ă numai antagonistului, adic ă celui care limiteaz ă mi șcarea (vezi tehnica RO); este mai
dificil de aplicat în caz de durere. La punctul de limitare a mi șcării se realizeaz ă o izometrie pe mu șchiul
hiperton și concomitent o izotonie executat ă lent și pe toat ă amplitudinea de mi șcare de rota Ńie din
articula Ńia respectiv ă (la început rota Ńia se face pasiv, apoi pasivo-activ, activ și chiar activ cu rezisten Ńă ;
desigur c ă în cazul articula Ńiilor ce nu prezint ă mi șcare osteokinematic ă de rota Ńie – vezi tehnica RR –,
tehnica RC se va aplica doar imprimând pasiv mi șcarea de rota Ńie).
Stabilizare ritmic ă (SR) – este utilizat ă în limit ările de mobilitate date de contractura muscular ă,
durere sau redoare postimobilizare. Se execut ă contrac Ńii izometrice pe agoni ști și pe antagoni ști, în
punctul de limitare a mi șcării; între contrac Ńia agonistului și cea a antagonistului nu se permite relaxarea
(cocontrac Ńie).
Tehnica are dou ă variante ce se execut ă în ordine: prima este varianta simultan ă (mai simplu de
efectuat de c ătre pacient) urmat ă de varianta alternativ ă. Comanda verbal ă (valabil ă mai ales pentru
tehnica alternativ ă) este “ Ńine, nu m ă l ăsa s ă-Ńi mi șc…!”.
Exemplu: Extensia cotului este limitat ă de contractura flexorilor cotului.
Tehnica simultan ă
Ne baz ăm (c ăut ăm) pe mu șchii care sar o articula Ńie proximal ă sau distal ă celei afectate.
Concomitent cu tensionarea (prin izometrie) uneia d in p ărŃile articulare a cotului, prin comanda de flexie
(sau extensie) a cotului, vom putea efectua tension area p ărŃii articulare opuse, prin izometrizarea
mu șchilor biarticulari (încercarea de a mi șca articula Ńia supraiacent ă, adic ă um ărul – în cazul folosirii
mu șchilor biceps sau triceps brahial, ori cea subiacen t ă, adic ă pumnul – în cazul folosirii flexorilor sau
extensorilor pumnului).
Varianta alternativ ă
Pacientul încearc ă s ă men Ńin ă pozi Ńia cotului în flexie la nivelul de limitare, iar ki netoterapeutul
împinge antebra Ńul pacientului, atât spre flexia cât și spre extensia cotului, alternând rapid – din ce î n ce
mai repede – cele dou ă direc Ńii).
3.4.2.2 Tehnici pentru promovarea stabilit ăŃii
Contrac Ńie izometric ă în zona scurtat ă (CIS). Se execut ă contrac Ńii izometrice repetate, cu pauz ă
între repet ări, la nivelul de scurtare a musculaturii. Se exec ut ă, pe rând, pentru musculatura tuturor
direc Ńiilor de mi șcare articular ă. În vederea câ știg ării cocontrac Ńiei în pozi Ńia neînc ărcat ă, în cazul în care
pacientul nu este capabil s ă execute direct tehnica CIS se execut ă urm ătoarea succesiune: IL – ILO – CIS.
Izometrie alternant ă (IzA) reprezint ă executarea de contrac Ńii izometrice scurte, alternative, pe
agoni ști și pe antagoni ști, f ără s ă se schimbe pozi Ńia segmentului (articula Ńiei) și f ără pauz ă între contrac Ńii.
Se realizeaz ă (pe rând) în toate punctele arcului de mi șcare și pe toate direc Ńiile de mi șcare articular ă (pe
rând).
În cazul în care pacientul nu poate trece direct d e la CIS la IZA se va face ILO cu sc ăderea
amplitudinii de mi șcare, în a șa fel încât izometria de la sfâr șitul ILO-ului s ă nu se mai fac ă la cap ătul
amplitudinii de mi șcare articular ă, ci progresiv s ă ne apropiem și s ă ajungem la punctul dorit pentru
efectuarea IzA.
Stabilizarea ritmic ă (SR) este utilizat ă și pentru refacerea stabilit ăŃii (tehnica utilizat ă pentru
testarea unei articula Ńii în ceea ce prive ște stabilitatea acesteia). Se realizeaz ă în toate punctele arcului de
mi șcare, pe toate direc Ńiile de mi șcare articular ă. Tehnica este descris ă la tehnici pentru refacerea
mobilit ăŃii.
Odat ă rezolvat ă cocontrac Ńia din postura neînc ărcat ă – se trece la pozi Ńia de înc ărcare (de sprijinire
pe articula Ńia respectiv ă; Ex: “patrupedia” – bun ă pentru înc ărcarea articula Ńiei șoldului, um ărului, cotului,
pumnului) și se repet ă succesiunea tehnicilor (CIS-SR).

90
3.4.2.3 Tehnici pentru promovarea mobilit ăŃii controlate
În cadrul acestei etape se urm ăresc urm ătoarele obiective: 1. tonifierea muscular ă pe parcursul
mi șcării disponibile; 2. obi șnuirea pacientului cu amplitudinea func Ńional ă de mi șcare; 3. antrenarea
pacientului de a- și lua singur variate posturi etc.
Tehnicile FNP ce se utilizeaz ă pentru mobilitatea controlat ă sunt: IL, ILO, CR, SI, IA.
3.4.2.4 Tehnici pentru promovarea abilit ăŃii
Pentru promovarea acestei etape, pe lâng ă tehnicile FNP prezentate anterior, se mai utilizea z ă dou ă
tehnici specifice.
Progresia cu rezisten Ńă (PR) reprezint ă opozi Ńia f ăcut ă de kinetoterapeut locomo Ńiei (târâre, mers
în patrupedie, pe palme și t ălpi, mers în ortostatism); deplasarea dintr-o postu r ă reprezint ă trecerea de la
stadiul mobilit ăŃii controlate (pozi Ńia propriu-zis ă este în lan Ń kinetic închis), la stadiul abilit ăŃii prin
“deschiderea” alternativ ă a câte unui lan Ń kinetic (ridicarea câte unui membru) și mi șcarea în lan Ń kinetic
deschis (p ăș irea). Astfel, de ex., pacientul în ortostatism, ki netoterapeutul efectuând cu ambele mâini prize
la nivelul p ărŃii anterioare a bazinului, contreaz ă (rezisten Ńă maximal ă) mi șcările de avansare (prizele se
pot face și la nivelul umerilor, sau pe un um ăr și hemibazinul contralateral.
Secven Ńialitatea normal ă (SN) este o tehnic ă ce urm ăre ște coordonarea componentelor unei
scheme de mi șcare, care are for Ńă adecvat ă pentru executare, dar secven Ńialitatea nu este corect ă
(incoordonare dat ă de o ordine gre șit ă a intr ării mu șchilor în activitate – nu de la distal la proximal – sau
de grade de contrac Ńie muscular ă inadecvate în raportul agonist-antagonist).
Exemplu: Ac Ńiunea de apucare a unui obiect din pozi Ńia a șezat cu mâna pe coaps ă, obiectul fiind pe mas ă,
înaintea pacientului. Kinetoterapeutul face prize c e se deplaseaz ă în func Ńie de intrarea în ac Ńiune a
segmentelor; ini Ńial se vor plasa prizele pe partea dorsal ă a degetelor – palmei (opunând rezisten Ńă
maximal ă extensiei degetelor și pumnului) și pe partea latero-dorsal ă a treimii distale a antebra Ńului
(opunând rezisten Ńă maximal ă flexiei cotului); va urma opunerea rezisten Ńei la mi șcarea de flexie a
umărului, prin mutarea prizei de la nivelul degetelor, la nivelul p ărŃii distale a bra Ńului, prin apucarea p ărŃii
anterioare a acestuia. Apoi prizele se vor muta în mod corespunz ător urm ătoarei secven Ńe de mi șcare, care
trebuie s ă se deruleze tot de la distal la proximal (flexia d egete-pumn, extensia cotului și extensia cu
anteduc Ńia um ărului).

3.5. Metode în kinetoterapie
În sec Ńiunea urm ătoare nu dorim s ă epuiz ăm multitudinea de metode existente pân ă la ora actual ă
în recuperarea func Ńional ă, ci s ă abord ăm doar metodele reprezentative (clasice) pentru tra tamentul kinetic
de relaxare-educare-reeducare-facilitare neuromotor ie.
Unele dintre metodele kinetoterapeutice sunt consid erate chiar „concepte”, termenul desemnând
faptul c ă acele metode sunt deschise permanent înnoirii și readapt ării; pe de alt ă parte, tehnici – cum este
cazul stretching-ului, descris în capitolul 3 – sun t ridicate în prezent la rangul de metod ă. În afara
metodelor de relaxare în acest capitol nu vom descr ie metode ce se refer ă la realizarea unui singur obiectiv
general (ex.: metode de cre ștere a for Ńei musculare, etc).
Consider ăm c ă prin metod ă kinetologic ă se în Ńelege un grup restrâns sau mai larg de exerci Ńii care
au un sens și un scop final unic.

3.5.1 Metode de relaxare
Relaxarea intrinsec ă este cea prin care subiectul î și induce el însu și, în mod activ, relaxarea. În
cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari li nii metodologice: orientarea fiziologic ă (somatic ă) și
orientarea psihologic ă (cognitiv ă, mental ă).
3.5.1.1 Metoda Jacobson
Linia fiziologic ă, introdus ă de Eduard Jacobson, se bazeaz ă pe identificarea kinestezic ă a st ării de
tensiune muscular ă, în antitez ă cu lipsa contrac Ńiei (relaxarea). Durata metodei Jacobson (numit ă și
metoda relax ării progresive) este între 20-40 min. pentru o rela xare local ă (zonal ă), dar se poate prelungi

91
la 1-4 ore pentru relax ări globale (în cazul pacien Ńilor care nu pot executa continuu ședin Ńa de relaxare, se
aplic ă reprize de relaxare, care îns ă s ă nu fie mai scurte de 5 min.). Se execut ă o ședin Ńă pe zi, dar se poate
repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul dureaz ă luni de zile și presupune cunoa șterea miologiei și a
mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar și a expirului fiind – abdominal, toracic inferior,
toracic superior).
Condi Ńiile de microclimat trebuie respectate. Ochii nu tr ebuie închi și repede, ci treptat (în 2-3
min.). Avându-se în vedere și relaxarea mu șchilor mimicii, mu șchilor limbii, i se cere pacientului s ă se
deconecteze mental de problemele cotidiene, iar con centrarea pe formulele sugestive sau autosugestive,
impuse prin comenzile kinetoterapeutului, s ă se fac ă f ără un efort prea mare (pacientul s ă înve Ńe s ă se
relaxeze mai degrab ă “gândindu-se” la indica Ńiile de relaxare, decât s ă se cramponeze printr-o excesiv ă
concentrare). Vocea kinetoterapeutului s ă aib ă o tonalitate pl ăcut ă, blând ă, iar intensitatea vocii s ă scad ă
progresiv pe parcursul ședin Ńei.
Pacientul este pozi Ńionat în decubit dorsal, capul pe o pern ă mic ă, genunchii u șor flecta Ńi –
sprijini Ńi pe un sul, umerii în u șoar ă abduc Ńie de 30 o, palmele pe pat. Metoda se poate aplica, în func Ńie de
nivelul problemei-afect ării și de timpul avut la dispozi Ńie, atât global (adic ă referindu-ne la întregul
membru), cât și analitic (adic ă pe segmente-articula Ńii ale membrului, ordinea fiind de la distal spre
proximal); ac Ńiunea se începe cu un grup restrâns de mu șchi, treptat trecându-se la grupe musculare mai
mari, apoi la musculatura întregului membru, urmând musculatura trunchiului, gâtului și în final la întreg
corpul.
Tehnica de lucru cuprinde urm ătoarele 3 p ărŃi:
A) Prologul respirator, ce dureaz ă 2-4 min și const ă în respira Ńii ample, complete (“în val”), lini știte
(inspir pe nas, expir pe gur ă).
B) Antrenamentul propriu-zis – în inspira Ńie MS se ridic ă lent de pe pat, doar pân ă când nu mai atinge
patul, men Ńinându-se pozi Ńia pe apnee timp de 15-30 sec. Apoi brusc, se las ă MS s ă cad ă, pe expira Ńie (cu
un “uufff”), realizând o lini ște kinetic ă total ă pe timp de 1 min.
C) Revenirea, const ă la reîntoarcerea la tonusul muscular normal, prin men Ńinerea de câteva ori pe apnee,
a unei contrac Ńii izometrice puternice a mu șchilor fe Ńei și mâinilor (“Strânge fa Ńa și pumnii”!).
Într-o etap ă superioar ă se urm ăre ște realizarea unei relax ări diferen Ńiate, pe grupe de mu șchi,
printr-un control al mu șchilor în timpul activit ăŃilor cotidiene, atât în static ă cât și în dinamic ă. Dup ă luni
de antrenament, se ajunge perceperea și anihilarea tensiunilor musculare, care sunt gener ate de (sau care
genereaz ă) tensiuni emo Ńionale și implicit de stres.
3.5.1.2 Metoda Schultz
Linia psihologic ă, din a c ărei categorie fac parte și terapiile comportamentale, sofronizarea, etc
este reprezentat ă cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schul tz; metoda vizeaz ă ob Ńinerea relax ării
prin tehnici de tip central, care induc prin autoco ntrol mental, imaginativ, o relaxare periferic ă. Numit ă și
metod ă de relaxare autogen ă sau “antrenamentul autogen” (din gr. autos – prin sine și genan – a produce),
dup ă spusele autorului, este o autopsihoz ă, cu ajutorul c ăreia se pot ob Ńine controlul unor func Ńii ale
anumitor organe, și implicit relaxare; este o metod ă de autodecontractare concentrativ ă, subiectul creându-
și prin concentrare o stare hipnotic ă. Eficien Ńa deconexiunii ob Ńinut ă prin starea hipnoid ă se materializeaz ă
prin starea de greutate și prin senza Ńia de c ăldur ă.
Metoda se aplic ă individual sau în grup, specialistul conducând doa r primele ședin Ńe de relaxare.
Metoda are la baz ă faptul c ă toate func Ńiile organismului sunt dirijate și controlate de creier și c ă o parte
din func Ńiile controlate, con știente, sunt înv ăŃate pe parcursul existen Ńei noastre. Astfel, scrisul, cititul,
mâncatul, conducerea automobilului pot deveni depri nderi. Multe persoane au reu șit s ă înve Ńe cum s ă
dirijeze unele func Ńii ale sistemului nervos (chiar și a sistemul nervos vegetativ). Prima condi Ńie pentru
aceast ă realizare este ob Ńinerea decupl ării sistemului nervos central de la impulsurile neu romusculare
posturale. Acest lucru este posibil numai într-o po zi Ńie corectă, comod ă, relaxant ă, a întregului corp; deci
se va trece la luarea unor pozi Ńii confortabile (vizitiu de birj ă sau pozi Ńia de cadavru), pe un pat sau într-un
fotoliu, suficient de mare.

92
Primul ciclu cuprinde opt exerci Ńii ce urm ăresc: introducerea calmului, decontracturarea muscu lar ă
segmentar ă și progresiv ă, ob Ńinerea senza Ńiei de greutate într-unul din segmente sau într-unu l din membre,
realizarea senza Ńiei de c ăldur ă, ob Ńinerea senza Ńiei de r ărire a b ătăilor inimii și dobândirea controlului
asupra inimii, ob Ńinerea senza Ńiei de calm respirator și reglarea fazelor respira Ńiei, ob Ńinerea de calm
digestiv și de ob Ńinere de c ăldur ă la nivelul plexului solar, ob Ńinerea senza Ńiei de frunte proasp ătă-răcorit ă.
Durata acestui ciclu este de la trei luni aproximat iv pân ă la șase luni, dar de multe ori poate fi și de
un an, frazele (formulele) standard putându-se înre gistra pe benzi. Dup ă însu șirea perfect ă și sesizarea
ob Ńinerii senza Ńiilor de mai sus, se va trece la însu șirea ciclului II, ce const ă în tehnici de hipnoz ă sub
stricta îndrumare și supraveghere a unui specialist (psiholog), durata lui fiind de câ Ńiva ani.
Antrenamentul autogen Schultz se aplic ă cu foarte bune rezultate de c ătre sportivi, arti ști și ca
metod ă de profilaxie și de tratament recuperator spitale sau în școli special, fiind indicat în: hipertensiunea
arterial ă, angina pectoral ă, infarctul miocardic, insomnii, nevroze, astm bron șic, ulcer gastrointestinal,
impoten Ńa sexual ă, frigiditate, alcoolism.

3.5.2 Metode de educare/reeducare neuromotorie
3.5.2.1 Conceptul Bobath
Berta și Karel Bobath spun c ă: „baza tratamentului este inhibi Ńia mi șcărilor exagerate și facilitarea
mi șcărilor fiziologice voluntare”.
Fundamentarea știin Ńific ă a conceptului Bobath:
1. Creierul este un organ al percep Ńiei și integr ării, adic ă el preia informa Ńii, senza Ńii din mediu și din
propriul corp, prelucrându-le , reac Ńionând și răspunzând la ele. Acest mecanism la om, este influen Ńat de
calit ăŃile psiho-intelectuale, educa Ńionale de moment ale pacientului.
2. Creierul func Ńioneaz ă ca un întreg, o unitate. P ărŃile creierului sunt „aliniate ierarhic” (dup ă dinamica
dezvolt ării). Etajele superioare (mai târziu formate) inhib ă activitatea etajelor inferioare, deci inhibi Ńia este
o „ac Ńiune activ ă”.
3. Creierul este capabil s ă „înve Ńe” pe tot parcursul vie Ńii datorit ă plasticit ăŃii lui. Are posibilitatea s ă se
reorganizeze și astfel s ă refac ă func Ńii senzitivo-motorii pierdute. Acesta î și g ăse ște explica Ńia în
posibilitatea de formare de noi sinapse între neuronii centrali „nefolosi Ńi” pân ă în momentul accidentului.
4. Mi șcarea (r ăspunsul motor la un stimul senzitiv), dup ă Bobath, nu este o contrac Ńie izolat ă a unei grupe
musculare, ci este declan șarea unei engrame tipice omului (atingere, prehensi une, mers, ridicare, aruncare
etc).
5. Mi șcarea unui segment al corpului este influen Ńat ă de postura și tonusul mu șchilor segmentelor
adiacente. Totodat ă, mi șcările corpului în spa Ńiu depind indisolubil de pozi Ńia ini Ńial ă a acestuia. Postura
și tonusul muscular sunt premisa unei mi șcări func Ńionale executate cu maxim ă economie energetic ă.
6. Un organism s ănătos se poate adapta oric ărei senza Ńii primite din periferie. La om, efectul for Ńei
gravita Ńionale asupra controlului postural este de o import an Ńă major ă.
7. Mecanismul de control postural normal func Ńioneaz ă datorit ă reflexelor spinale, reflexelor tonice,
reflexelor labirintice, reac Ńiilor de redresare și reac Ńiilor de echilibru.
8. Pentru un r ăspuns motor corespunz ător, pe lâng ă o cale motorie func Ńional ă, fiziologic ă trebuie s ă existe
și o cale senzitiv ă intact ă.
9. Senzitivul și motricitatea se influen Ńeaz ă reciproc atât de puternic încât se poate vorbi doa r de
senzoriomotoric. În actul de însu șire a unei mi șcări se înva Ńă senza Ńia ei, și, la declan șarea unei mi șcări
activ-voluntare, se face apel la senza Ńiile de feed-back primite în timpul mi șcării anterioare.
10. Sistemul telereceptiv (vizual, auditiv, gustati v, olfactiv), ac Ńioneaz ă concomitent cu propriocep Ńia
ocupând un rol important pentru orientarea în spa Ńiu și recunoa șterea propriului corp sau a mediului
înconjur ător.
11. Inhibarea sau, dup ă P. Davis, „suprimarea inhibi Ńiei reflexe, este generatoare de hipertonie”, dar p rin
utilizarea mi șcărilor sau posturilor reflex-inhibitorii se suprim ă sau reduce reac Ńiile posturale anormale și
se faciliteaz ă în acela și timp mi șcările active con știente, voluntare și automate.

93
12. Un alt principiu obligatoriu de realizat este s chimbarea pattern -urilor (engramelor, schemelor de
mi șcare) anormale, deoarece este imposibil s ă se suprapun ă o schem ă de mi șcare normal ă peste una
anormal ă.
13. Mi șcările anormale se datoreaz ă eliber ării reflexelor tonice de sub control nervos superio r. Datorit ă
leziunii centrilor nervo și reflexele tonice posturale care sunt integrate de la un nivel inferior al S.N.C.
devin eliberate și supraactive. Acest lucru produce postura incoordo nat ă, incorect ă, anormal ă, tonusul
muscular crescut, anormal și pu Ńinele modalit ăŃi primitive de mi șcare în postur ă și pozi Ńie.
14. Orice mi șcare din corpul omenesc are ca scop o atitudine. At itudinea este rezultanta unui raport între
for Ńa muscular ă a omului și for Ńa gravita Ńional ă. De la na ștere și în tot timpul vie Ńii trebuie s ă ne cre ăm și
apoi s ă ne men Ńinem diverse atitudini, în lupt ă cu gravita Ńia. Acest lucru este realizat prin facilitarea
integr ării reac Ńiilor superioare de ridicare, redresare și echilibru, în secven Ńa dezvolt ării lor prin stimularea
unor mi șcări de r ăspuns spontan și controlat într-o postur ă reflex-inhibitorie.
15. Redresarea, îndreptarea. Ontogenetic, reac Ńiile de redresare apar primele. Astfel copilul mic nu are nici
o atitudine format ă, adic ă el înc ă nu are mijloace de a lupta contra gravita Ńiei. Treptat apar reac Ńiile de
redresare: începe prin a- și Ńine capul, înva Ńă s ă se rostogoleasc ă etc.
16. Reac Ńiile de echilibrare apar dup ă ce o atitudine este ob Ńinut ă și trebuie men Ńinut ă. Acest lucru se
realizeaz ă prin reflexele (mecanismele) de echilibrare. Deoar ece la copilul cu encefalopatie sechelar ă
infantil ă aceste mecanisme sunt deficitare, ele trebuie stim ulate. Aceasta este etapa a doua a tehnicii
Bobath, exerci Ńii de formare, ob Ńinere și men Ńinere a echilibrului. În cadrul tratamentului Bobat h folose ște
mingea mare și balansoarul pentru stimulare vestibular și proprioceptiv ă.
Conceptul Bobath a fost la început aplicat copilulu i diagnosticat cu encefalopatie sechelar ă
infantil ă și apoi dezvoltat pentru tratamentul adultului hemip legic. Hemiplegicul trebuie s ă reînve Ńe
senza Ńia mi șcărilor (dac ă tulbur ările propioceptive nu sunt foarte grave), f ără control vizual. Atât
informa Ńiile senzitive, cât și cele senzoriale trebuie s ă fie trimise de c ătre kinetoterapeut întotdeauna
dinspre partea hemiplegic ă. Stimulii externi și interni pentru o ac Ńiune motric ă, trebuie s ă fie cât mai
apropia Ńi calitativ de cei din cadrul actului senzorio-moto r fiziologic.
Activit ăŃile motorii, care dep ăș esc stadiul neuromotor de moment al pacientului (di ficile,
complicate) sau care sunt executate pe un fond de o boseal ă muscular ă sau psihic ă, vor fi evitate pentru a
nu cre ște tonusul muscular patologic pe lan Ńul muscular al schemei motrice sinergice.
Întreaga activitate de recuperare a hemiplegicului are scopul final de recâ știgare a simetriei
corporale. Num ărul de repeti Ńii în cadrul unei ședin Ńe, dozarea concret ă nu poate fi planificat ă, deoarece
depinde de starea de moment a pacientului.
Activit ăŃile motorii în majoritatea cazurilor (aproape mereu ) trebuie s ă fie cu scop bine determinat
(Ex: s ă ședem, s ă vorbim, s ă mergem spre toalet ă, etc).
Comenzile pot fi verbale, nonverbale, gestuale și combinate (verbal + gestual) în func Ńie de
cogni Ńia pacientului (determinat de tipul lezional).
Răspunsul motor voluntar la orice stimul (senzitiv, s enzorial) trebuie a șteptat deoarece atât
prelucrarea informa Ńiilor, comenzilor, cât și r ăspunsul motor sunt perturbate în sensul întârzierii lor.
Informa Ńia nonverbal ă se adreseaz ă proprioceptorilor și exteroceptorilor din regiunea interesat ă în
activitatea motric ă. Ea are și menirea s ă corecteze feed-back -ul sensitiv al mi șcării, fapt care pretinde o
corectitudine maxim ă informa Ńional ă.
Comanda verbal ă s ă fie simpl ă și concret ă, s ă cuprind ă doar informa Ńii pu Ńine, exacte, necesare,
deoarece abunden Ńa ei scade calitatea actului motor (aten Ńia distributiv ă a pacientului poate fi și ea
afectat ă).
Obiectivul principal al management -ului terapeutic, dup ă Bobath, este de a facilita activitatea
motric ă controlat ă și a inhiba simptomele patologice ale hemiplegiei cu m sunt: spasticitatea, reac Ńiile
asociate, mi șcării în mas ă. Din p ăcate nu se poate vorbi despre o inhibare total ă și irevocabil ă a schemelor
de mi șcare patologice, ele fiind expresia leziunilor cere brale evidente și sunt imposibil de „ șters” total.
Orice stimul de intensitate supraliminal ă poate „trezi” un semn clinic al unei leziuni de SN C.

94
3.5.2.2 Metoda Brünngstrom
Signe Brünnstrom, î și denume ște metoda ca o abordare a tratamentului hemiplegiei . În vederea
recuper ării, ea se bazeaz ă pe folosirea patern-urilor motorii disponibile ale pacientului.
Sinergiile, reflexele și celelalte mișcări anormale sunt v ăzute ca o parte normal ă a procesului de
recuperare prin care pacientul trebuie s ă treac ă pân ă la apari Ńia mi șcărilor voluntare. Mi șcările sinergice
sunt folosite și de persoanele normale dar acestea le controleaz ă, apar într-o varietate de patern-uri și pot fi
modificate sau oprite voluntar. Brünngstrom sus Ńine c ă sinergiile constituie o etap ă intermediar ă necesar ă
pentru viitoarea recuperare. Astfel, în timpul stad iilor ini Ńiale ale recuper ării (stadiul 1 – 3, vezi tabelul nr.
1), pacientul trebuie ajutat s ă câ știge controlul sinergiilor membrelor iar stimulii a feren Ńi (proveni Ńi din
reflexele tonice ale gâtului, reflexele tonice labi rintice, stimulii cutana Ńi, reflexele miotatice, reflexele
asociate) pot fi un avantaj în ini Ńierea și câ știgarea controlului mi șcării. Odat ă ce sinergiile pot fi executate
voluntar, ele sunt modificate și se execut ă mi șcări combinatorii, de la simplu la complex (stadiile 4 și 5)
cu deviere de la stereotipia pattern-urilor sinergi ce de flexie și extensie.
Executarea mi șcărilor sinergice, reflex sau voluntar, sunt influen Ńate de mecanismele reflexe
posturale primitive. Când pacientul execut ă sinergia, componentele cu cel mai mare grad de spa sticitate
determin ă cea mai vizibil ă mi șcare putând chiar înlocui mi șcarea în pattern-ul respectiv.
În procesul recuper ării motorii este respectat ă succesiunea ontogenetic ă, respectiv de la proximal
spre distal a șa încât mi șcările um ărului sunt a șteptate înaintea mi șcărilor mâinii. Pattern-urile de flexie
apar înaintea pattern-urilor de extensie la MS iar pattern-urile de mi șcări grosiere pot fi executate înaintea
mi șcărilor izolate, selective. Recuperarea func Ńiei mâinii prezint ă o mai mare variabilitate și poate s ă nu
parcurg ă stadiile recuper ării în paralel cu recuperarea membrului superior (d e aceea are și o coloan ă
separat ă (în tabelul urm ător).

Tabel nr. 1 Stadiile recuper ării hemiplegiei (dup ă Brünngstrom)
Nr.
crt. Caracteristici
Membrul inferior Membrul superior Mâna
1.
Flascitate
Flascitate; incapacitate d e a face
mi șcare. Nu exist ă nici o func Ńie
2. Spasticitatea se dezvolt ă; mi șcări
minime voluntare Începutul dezvolt ării spasticit ăŃii;
apar sinergiile sau doar unele
componente, ca reac Ńii asociate Apucarea grosier ă începe;
este posibil ă o minim ă
flexie a degetelor
3.
Spasticitate maxim ă; sunt
prezente sinergiile de flexie și
extensie; este posibil ă flexia șold –
genunchi -glezn ă în a șezat și
stând. Spasticitatea cre ște; patern -urile
sinergiilor sau unele componente pot
fi executate voluntar Sunt posibile apuc ările
grosiere și apucarea în cârlig
dar cu imposibilitatea
eliber ării.
4.
Din a șezat, alunecând înapoi
piciorul pe sol, genunchiul se
poate flecta peste 90°; c ălcâiul
sprijinit pe sol, genunchiul flectat
la 90° este posibil ă flexia
piciorului Spas ticitatea descre ște; sunt posibile
mi șcări combinate care deriv ă din
sinergii Apare prehensiunea lateral ă;
ușoar ă extensie a degetelor și
câteva mi șcări ale policelui
sunt posibile.
5.
Flexia genunchiului cu șoldul
extins din stând; flexia piciorului
din pozi Ńia extins ă
a șoldului și genunchiului Sinergiile nu mai sunt dominante;
mai multe mi șcări combinate
derivate din sinergii se pot execute
cu u șurin Ńă Sunt posibile: prehensiunea
palmar ă, apucarea +
eliberarea sferic ă și cilindric ă

95
6. Abduc Ńia șold ului din a șezat sau
stând; rota Ńia intern ă și extern ă
reciproc ă a șoldurilor combinat ă
cu inversia și eversia piciorului
din a șezat Spasticitatea absent ă, exceptând
execu Ńia rapid ă a mi șcărilor;
mi șcările articulare izolate se execut ă
cu u șurin Ńă Toate tip urile de prehensiune
sunt posibile; mi șcări
individuale ale degetelor;
extensia degetelor normal ă

Abduc Ńia humerusului în rela Ńie cu scapula trebuie evitat ă (predispune capul humeral la o
subluxa Ńie inferioar ă). În manevrarea pacientului trac Ńiunea membrului afectat trebuie evitat ă. Pacientul
este instruit în a- și folosi mâna s ănătoas ă pentru a mi șca membrul afectat. Membrul afectat este plasat
aproape de trunchi și pacientul se rostogole ște peste acesta. Rostogolirea înspre partea neafect at ă cere un
efort muscular al membrului afectat. Bra Ńul neafectat poate fi folosit pentru a ridica bra Ńul afectat la
vertical ă cu um ărul în flexie de 80-90° cu cotul extins complet.
Pacientul se întoarce prin balansul membrului super ior și al genunchiului afectat peste trunchi spre
partea neafectat ă. Mi șcările membrelor înso Ńesc rostogolirea trunchiului superior și a pelvisului. Odat ă cu
îmbun ătăŃirea controlului, pacientul va putea s ă execute aceste manevre independent, de a se întoar ce
(rostogoli) din decubit dorsal în decubit lateral p e partea neafectat ă.
Rota Ńia trunchiului este încurajat ă, pacientul leg ănând bra Ńul afectat ritmic dintr-o parte în alta
pentru a câ știga abduc Ńia și adduc Ńia um ărului alternativ ă.
Pentru men Ńinerea-câ știgarea unei amplitudini de mi șcare nedureroase în articula Ńia gleno-
humeral ă se contraindic ă mi șcările for Ńate, pasive (pot produce o întindere a mu șchilor spastici
periarticulari, contribuind la cre șterea durerilor; odat ă ce pacientul a experimentat durerea, anticiparea
durerii va cre ște tensiunea muscular ă ce va duce la sc ăderea mobilit ăŃii articulare). Mi șcarea de flexie se
ob Ńine prin flexia progresiv ă a trunchiului, în timp ce kinetoterapeutul men Ńine bra Ńul sub cot. Mi șcarea de
abduc Ńie se va face nu în planul normal al abduc Ńiei, care poate fi dureros, ci într-un plan oblic î ntre
abduc Ńie și flexie. Antebra Ńul se va supina când bra Ńul se ridic ă și se va prona când se coboar ă. Activarea
mu șchilor rotatori este necesar ă pentru prevenirea subluxa Ńiei.
În timpul stadiilor 1 și 2 se folosesc diferite facilit ări, reac Ńii asociate și reflexe tonice pentru a
influen Ńa tonusul muscular și pentru apari Ńia unor mi șcări reflexe. Mi șcarea pasiv ă pe sinergiile de flexie și
extensie provoac ă pacientului feed-back-uri proprioceptive și vizuale pentru dezvoltarea ulterioar ă a
patern-urilor. În stadiul 3 se efectueaz ă voluntar sinergiile pe toat ă amplitudinea, la început cu asisten Ńă și
facilitare din partea kinetoterapeutului, apoi f ără facilitare, în final executându-se componentele si nergiilor
(de la proximal spre distal) la început cu, apoi f ără facilit ări. În stadiile 4 și 5 se execut ă mi șcări prin
combinarea componentelor sinergiilor și cre șterea complexit ăŃii mi șcărilor. În stadiile 5, 6 se încearc ă
performarea unor mi șcări mai complexe, a mi șcărilor izolate și cre șterea vitezei de execu Ńie.
3.5.2.3 Conceptul Vojta
Principiul de tratament prin mi șcarea reflex ă a lui Vaclav Vojta aplic ă principiile locomo Ńiei
reflexe ( mi șcărilor reflexe ). Adresat copiilor cu tulbur ări de mi șcare de natur ă cerebrală, conceptul este
folosit și ca program de tratament standardizat în kinetoter apia altor afec Ńiuni, de exemplu a tulbur ărilor de
static ă vertebral ă.
Ontogeneza postural ă ideal ă, adic ă dezvoltarea coordon ării automate a posturii corpului, este
determinat ă genetic, și suport ă transform ări sistematice în primul an de via Ńă . Exist ă coordon ări ale
posturii corpului determinate de vârst ă. Dac ă verticalizarea este deranjat ă în mod primar, prin urmare, este
deranjat ă și locomo Ńia. Verticalizarea este cheia pentru orice fel de mi șcare sau deplasare, fie ea și în cele
mai simple modele, ca aceea a târârii pe coate cu p icioarele întinse.
Sensul terapiei dup ă Vojta const ă, în aceea c ă se încearc ă programarea modelelor ideale de
mi șcare ale vârstei nou-n ăscutului și ale sugarului cu sistem nervos central tulburat, în m ăsura în care
acest lucru este posibil. Aceasta înseamn ă c ă în cadrul program ării neurofiziologice se încearc ă
introducerea unei coordon ări automate a pozi Ńiei corpului, cu unghiuri ale membrelor superioare și
inferioare bine definite, raportate la trunchi și invers, precum și a diferitelor p ărŃi ale corpului între ele,

96
într-un mod regulat și reciproc (alternativ pe ambele p ărŃi ale corpului stâng și drept), cu schimbarea
pozi Ńiei centrului de greutate, cum se obi șnuie ște la fiecare deplasare.
Exerci Ńiile activ-reflexe dup ă Vojta, ac Ńioneaz ă mai întâi asupra musculaturii proprii din straturi le
profunde ale coloanei vertebrale care nu poate fi p us ă în func Ńie prin voin Ńa pacien Ńilor. R ăspunsul motor
reflex la stimul proprioceptiv din zonele (periost sau mu șchi) descrise de Vojta este un lan Ń de contrac Ńii
musculare dup ă un model arhaic mo ștenit. Acest model de mi șcare este perfect atât din punct de vedere al
echilibrului muscular în jurul articula Ńiilor cât și din punct de vedere al aliniamentului osos al col oanei
vertebrale și ale membrelor. Avantajul exerci Ńiilor dup ă Vojta este c ă eficien Ńa tratamentului depinde de
acceptul pozi Ńiilor ini Ńiale de c ătre pacien Ńi și profesionalismul terapeutului, contrac Ńia muscular ă
derulându-se și aliniamentul osos-segmentar instalându-se involun tar (pacientul nu are nevoie de
experien Ńă motorie deosebit ă).
Terapia folosit ă de Vojta const ă într-o stimulare a unor zone bine determinate, dec lan șând r ăspuns
motor, ca reflex cu caracter global, înn ăscut. Se cunosc circa 20 de pozi Ńii ini Ńiale din DV (se va declan șa
târârea reflex ă), DL (se va declan șa faza 2 și 4 a rostogolirii reflexe), DD (se va declan șa prima faz ă a
rostogolirii reflexe); toate pozi Ńii orizontale sau apropiate orizontalei, deoarece e le elimin ă sau diminu ă
din start tulbur ările posturale modificate fa Ńă de ideal.
Modelele cu caracter de mi șcare, globale, înn ăscute, sunt puse în eviden Ńă (activate), prin stimuli
(excitan Ńi) bine defini Ńi, situa Ńi pe trunchi și pe extremit ăŃi (zone Vojta). Se deosebesc zone principale și
zone secundare de stimulare în modelul târârii și rostogolirii reflexe. Dr. Vojta descrie nou ă zone diferite
și câteva a șa zise „zone de rezisten Ńă ” care, toate, la rândul lor, au fost g ăsite empiric. Aceste zone se vor
stimula și înt ări prin stimuli orienta Ńi tridimensional. Pozi Ńia ini Ńial ă, direc Ńia for Ńa cât și durata presiunii
vor fi prelucrate și adaptate fiec ărui pacient în parte.
Prin stimularea unei singure zone se ajunge la un r ăspuns minim și insuficient, pe când prin
combinarea cu alte zone, se ob Ńine un r ăspuns mai complet, o mobilizare, o activare a celor trei
componente: coordonarea automat ă a pozi Ńiei corpului, mecanismele de verticalizare și mi șcările fazice.
Locurile de stimulare trebuie s ă fie zone care nu se adapteaz ă la stimuli sau se adapteaz ă pu Ńin,
care nu obosesc în transmiterea activ ării. Aceasta înseamn ă c ă din acele zone activarea trebuie s ă aib ă loc
permanent și de fiecare dat ă când zona este stimulat ă, în a șa fel încât sistemul nervos central s ă se
găseasc ă într-o permanent ă stare de activare. În acest fel modelele ontogenez ei psihomotorii ideale sunt
repetate zi de zi, oferite spre înmagazinare și codificare în cortex, în vederea modific ării motricit ăŃii
spontane.
Orice modalitate de mi șcare sau postur ă este puternic imprimat ă pe creier. Astfel și o atitudine
deficitar ă, scoliotic ă poate fi considerat ă o „gre șeal ă de programare” cu o exprimare vizibil ă de „gre șeli de
postur ă și mi șcare”.
Motricitatea ideal ă cu toate mi șcările ei fine și reac Ńiile de echilibru pot fi restabilite. Locomo Ńia
reflex ă, dup ă Vojta, poate fi activat ă și folosit ă pe parcursul întregii vie Ńi. În cazul oric ărei deficien Ńe de
postur ă sau de mi șcare, se poate folosi locomo Ńia reflex ă. Cu cât terapia începe mai timpuriu, cu atât se
poate ac Ńiona mai efectiv, și eficient împotriva tulbur ărilor statice și motorii.
3.5.2.4 Conceptul Castillo Morales
Acest concept î și are originea în urma multor ani de experien Ńă cu
copii hipotoni, cu dizabilit ăŃi grave, datorate necesit ăŃilor de comunicare
cu ei prin mijloace nonverbale. De atunci acest spe ctru terapeutic s-a
lărgit și cuprinde urm ătoarele afec Ńiuni: copii n ăscu Ńi prematur, copii cu
retard senzorio-motor, sindroame hipotonice, sindro ame hipokinetice,
maladia Langdon-Down, copii cu probleme de percep Ńie și întârzieri în
dezvoltarea normal ă, copii cu disabilit ăŃi polimorfe cu și f ără paralizie
cerebral ă, cei cu paralizii periferice și cu mielomeningocel. Aceast ă
metod ă este aplicabil ă par Ńial în cazul varia Ńilor de tonus muscular
provocate de spasticitate, deci sindroame mixte și hipertonice mai u șoare.

97

Fig.3. Schema „triunghiurilor” dup ă C.
Morales

C. Morales prezint ă dezvoltarea senzorio-motorie a unui
copil s ănătos comparând-o cu cea a unui copil hipoton, într- o
form ă schematic ă prin „triunghiuri” și rela Ńia acestora între ele.
Corpul copilului este schematic marcat cu dou ă triunghiuri:
triunghiul de sus are baza la extremit ăŃile superioare, iar cel de jos
la extremit ăŃile inferioare, astfel încât vârfurile triunghiuril or se
întâlnesc în zona dorso-lombar ă (fig.3).
La nou-născutul s ănătos bazele acestor triunghiuri se
apropie la o flexie ampl ă, (fig.4, poza de sus). Pe m ăsur ă ce copilul
se dezvolt ă, treptat, îndep ărteaz ă (se deschid) cele dou ă baze și de
fiecare dat ă se „îndreapt ă” (se ridic ă) împotriva for Ńei de gravita Ńie,
cu o deplasare u șoar ă a centrului de greutate și a sprijinului (fig.4,
poza de jos). Controlul postural și reac Ńiile de echilibru devin tot mai sigure, pozi Ńiile ini Ńiale de sprijin ale
membrelor superioare și inferioare variaz ă din ce în ce mai mult, pân ă când copilul înva Ńă s ă mearg ă. Baza
triunghiului une ște întotdeauna punctele de sprijin cele mai îndep ărtate ale extremit ăŃilor, adic ă ale
mâinilor și picioarelor, pentru a face posibil ă mi șcarea în spa Ńiu.Zona dorso-lombar ă și ombilical ă, ventral
reprezint ă „zona de informa Ńie” cea mai important ă pentru asumarea și men Ńinerea unei posturi
antigravita Ńionle. Este zona de coordonare și stabilizare a ambelor triunghiuri.
Fig. 4. Triunghiurile corespunz ătoare dezvolt ării
neuromotorii normale.

Datorit ă tonusului muscular sc ăzut la copilul hipoton, bazele celor dou ă triunghiuri sunt foarte
dep ărtate una de alta (fig.5), iar asumarea posturii p ăpu șii, „înc ărcarea” greut ăŃii și sprijinul sunt imprecise
și ob Ńinute cu mult efort.
În cazul copilului hipoton se limiteaz ă foarte mult comunicarea cu mediul, ducând la apari Ńia unor
semne de izolare, pe care, în general, le interpret ăm ca fiind stereotipe.
Copilul hipoton înva Ńă încet secven Ńialitatea mi șcărilor, de aceea este nevoie de multe repet ări, de
mult ă r ăbdare ca apoi acestea s ă poat ă fi implementate
în activitatea zilnic ă (A.D.L.).
Fig. 5. Triunghiurile corespunz ătoare
copilului cu hipotonie

Aceast ă terapie tinde s ă apropie bazele celor
dou ă triunghiuri, s ă aduc ă articula Ńiile într-o pozi Ńie
fiziologic ă, adecvat ă, pentru a-i oferi copilului cele
mai bune premise în repartizarea greut ăŃii, îndreptare și
sprijin. Astfel se îmbun ătăŃesc posibilit ăŃile
de percep Ńie, de mi șcare și interac Ńiunea cu mediul.

Tabelul 2. Compara Ńie între factorii de dezvoltare senzorio-motorie
Dezvoltarea copilului s ănătos Dezvoltarea copilului hipoton
● la nou-născut, bazele triunghiului se
apropie datorit ă gradului mare de flexie
● sprijin simetric și asimetric
● bazele triunghiului se deplaseaz ă ● la nou-născut, bazele se dep ărteaz ă înc ă de
la început
● prea mult ă simetrie
● bazele triunghiului sunt atât de dep ărtate

98
pentru translarea greut ăŃii
● prime ște mai multe informa Ńii despre
postur ă prin intermediul zonei dorso-
lombare
● ambele triunghiuri se dezvolt ă pentru
men Ńinerea stabilit ăŃii și mobilit ăŃii încât nu permit translarea greut ăŃii
● lipse ște informa Ńia din zona dorso-lombar ă
datorit ă hipotoniei și interac Ńiunii ineficiente
între ambele triunghiuri ale corpului
● copilul nu ob Ńine suficient ă stabilitate

99
Stimularea are loc pe anumite p ărŃi ale corpului numite
„zone de stimulare”, care pân ă acum au fost cunoscute sub numele
de puncte motrice (fig. 6). Aceste zone sunt stimul ate cu vibra Ńii și
presiuni u șoare într-o anumit ă direc Ńie spre a facilita reac Ńiile de
mi șcare într-o pozi Ńie ini Ńial ă.
Reac Ńia de mi șcare a copilului are loc întotdeauna
într-o secven Ńă complet ă, corespunz ător etapei de dezvoltare
senzorio-motorii. Actul motric depinde de durata st imulului și
zona stimulat ă a unor p ărŃi ale corpului care poate fi excitat ă
separat sau combinat.
Fig. 6. Zonele de stimulare al e copilului
hipoton (dup ă Castillo Morales)

Zona „de informa Ńie” cea mai important ă este zona dorso-lombar ă care la copiii hipotoni este
disfunc Ńional ă, foarte slab ă. Copiii hipotoni mi șcă membrele inferioare, adic ă triunghiul inferior (mai
func Ńional) cu mai mare for Ńă decât triunghiul superior.
Ridic ă mai des membrele inferioare de pe suprafa Ńa de sprijin, decât s ă se sprijine pe acestea,
având ca urmare întârzierea func Ńiilor de sprijin și sus Ńinerea greut ăŃii. Faptul c ă membrele superioare sunt
folosite mai întâi pentru ag ăŃare și joac ă duce la o dezvoltare întârziat ă a func Ńiilor diferen Ńiate ale mâinii
și gurii.
Ace ști copii Ńin membrele superioare în pozi Ńie scurtat ă, din care cauz ă le este dificil s ă ob Ńin ă
sprijinul lateral, întârziind și mi șcările de r ăsucire a trunchiului. Acestea pot fi înlocuite cu s ecven Ńe de
mi șcări simetrice. O pern ă în form ă de potcoav ă a șezat ă în jurul șezutei la nivelul în ălŃimii mâinilor va da
copilului posibilitatea de a se sprijini lateral și de a ini Ńia mi șcările de torsionare dreapta-stânga.
De și unii copii evit ă lupta cu gravita Ńia, se recomand ă verticalizarea cât mai devreme, cu
înc ărcarea total ă sau par Ńial ă a greut ăŃii pe membrele inferioare. Astfel copiii devin mai aten Ńi și mai
motiva Ńi, au mai mult contact cu mediul și încearc ă s ă se mi ște mai mult.
Tehnicile din cadrul metodei Castillo Morales urm ăresc stimularea diverselor sisteme senzoriale,
activând receptorii de la nivelul tegumentului, Ńesutului conjunctiv, muscular și articular prin: contactul
manual, atingere, trac Ńiune, presiune, vibra Ńii. Vibra Ńiile sunt întotdeauna realizate cu mâinile nu cu
aparate ceea ce are ca scop educarea capacit ăŃii de contact a copilului, ceea ce devine „un dialo g”; vibra Ńia
intermitent ă cre ște tonusul muscular și stabilizeaz ă postura.
Obiectivele tratamentului dup ă metoda Castillo Morales sunt:
– posibilitatea de a executa independent secven Ńe de mi șcare cât mai aproape de normal;
– implementarea mi șcărilor f ără ca acestea s ă necesite o stimulare anterioar ă;
– implementarea și ob Ńinerea mi șcărilor func Ńionale independente pentru autoservire și satisfacerea
necesit ăŃilor din activitatea zilnic ă (A.D.L.).
Secven Ńialitatea de tratament este urm ătoarea:
/head2right găsirea pozi Ńiei ini Ńiale celei mai favorabile, Ńinând cont de nivelul de dezvoltare senzorio-motor ie a
copilului;
/head2right folosirea trac Ńiunii și vibra Ńiei în vederea preg ătirii musculaturii (cre șterea activit ăŃii motorii în lan Ń
muscular);
/head2right stimularea prin presiune și vibra Ńii;
/head2right așteptarea și observarea reac Ńiei motorii;
/head2right ajutorul, dac ă este necesar, în vederea îmbun ătăŃirii reac Ńiei de mi șcare.
Tratamentul func Ńiei oro-faciale implementat de Dr. Castillo Morales intereseaz ă copii care
prezint ă: dificult ăŃi de supt/degluti Ńie, patologii congenitale cu probleme motorii ale g urii (Ex: b ărbie,
bolta palatin ă fisurate), paralizii faciale de etiologie diferit ă, probleme de articulare a cuvintelor. La
suc Ńiune, degluti Ńie și mastica Ńie se activeaz ă acelea și elemente oro-faciale ca în cazul vorbirii. Prin a cest

100
antrenament care se face înainte de începerea vorbi rii, al unor structuri diferite ce interac Ńioneaz ă între ele
se dezvolt ă coordonarea necesar ă pentru articularea cuvintelor.
La copiii cu paralizii cerebrale, când se ob Ńine o ameliorare, trebuie început ă imediat alimenta Ńia
pe cale oral ă. Sechelele paraliziei devin mai evidente odat ă cu înaintarea în vârst ă a copilului și cu
începerea diferitelor activit ăŃi. Datorit ă spasticit ăŃii, atetozei sau hipotoniei, ace ști copii nu pot duce
mâinile la gur ă, lucru care ar diversifica func Ńiile gurii și ar normaliza sensibilitatea a șa cum se întâmpl ă la
copiii s ănăto și.
Nu putem s ă trecem peste voin Ńa copilului, nici s ă lucr ăm sub tensiune emo Ńional ă, intempestiv sau
cu violen Ńă pentru c ă se pot genera probleme de rela Ńionare și comportament pân ă la refuzul alimenta Ńiei.
Nu trebuie s ă se înceap ă tratamentul în zona gurii; se influen Ńeaz ă indirect func Ńia oro-facial ă, lucrându-se
cu trunchiul, MS, MI.
3.5.2.5 Metoda Frenkel
Aceast ă metod ă este specific ă tratamentului pacien Ńilor cu afec Ńiuni ale cerebelului, respectiv
ataxicilor. Jacob A. Frenkel Autorul a observat c ă propriocep Ńia pierdut ă poate fi în mare m ăsur ă înlocuită
prin input-ul vizual și feed-back vizual.
Metoda se bazeaz ă pe o serie de tehnici și exerci Ńii cu control vizual, aplicând legea progresiunii
performan Ńei și preciziei. Legea progresiunii, în cadrul metodei, sufer ă dou ă derog ări: pacientul execut ă
mai întâi mi șcarea amplu și rapid, ceea ce este mai u șor de efectuat, trecând treptat la mi șcări de
amplitudine mai mic ă, mai precise, executate într-un ritm mai lent, coo rdonat. Pe parcursul recuper ării se
trece la cre șterea treptat ă a complexit ăŃii și dificult ăŃii, nu și în intensitate. Exerci Ńiile se execut ă
individual, în mod obligatoriu, de dou ă sau mai multe ori pe zi. Gruparea exerci Ńiilor arat ă astfel:
/head2right Exerci Ńii din decubit (cu capul mai ridicat, pe un sp ătar sau pe pern ă, astfel încât s ă poat ă urm ări
execu Ńia) pentru MI și MS. Exerci Ńiile sunt asimetrice și autorul prezint ă de un tablou de aproape
100 de exerci Ńii.
/head2right Exerci Ńiile din pozi Ńia a șezat se deruleaz ă astfel:
– la început, membrele superioare spriji nite cu mâinile;
– dup ă aceea, f ără sprijin;
– în final, execu Ńia se desf ăș oar ă cu ochii lega Ńi.
/head2right Exerci Ńii în ortostatism. În aceast ă pozi Ńie se execut ă reeducarea mersului care se realizeaz ă pe
diagrame (l ăŃime 22 cm, și este împ ărŃit ă longitudinal, în pa și de câte 68 cm). Fiecare pas este
împ ărŃit în mod vizibil în jum ătăŃi și sferturi, desenate pe podea sau o plan șă de lemn (vezi și fig. 7.).

Reeducarea începe cu mersul lateral care este consi derat mai u șor
(ontogenetic el apare mai repede), pacientul fiind ajutat de balansul
corpului. Se începe cu jum ătate de pas, mi șcând un picior apoi
aducându-l pe cel ălalt lâng ă primul. Se trece la sferturi de pas și numai
dup ă aceea la pasul întreg. La fel se procedeaz ă și la educarea mersului
înainte și înapoi.
Într-un stadiu mai avansat pacientul este înv ăŃat s ă urce și s ă
coboare sc ări și s ă execute întoarceri. Întoarcerile se înva Ńă tot dup ă o
diagram ă în form ă de cerc desenat pe podea. Pacientul înva Ńă s ă se
întoarc ă mutând picior lâng ă picior câte un sfert din rota Ńia întreag ă,
astfel încât el s ă poat ă executa o întoarcere de 180ș din doi pa și.
Fig. 7. Diagrama Frenkel pentru reeducarea întoar cerilor

3.5.3 Metode de facilitare neuro-proprioceptiv ă
3.5.3.1 Metoda Margaret Rood
De și este o metod ă de activare-stimulare și de inhibare a unui
mu șchi singular, ea nu este considerat ă o metod ă analitic ă. M. Rood prezint ă tehnici și exerci Ńii de

101
ob Ńinere a relax ării (prin leg ănare, mi șcări lente etc.), de dezvoltare a func Ńiei motorii – gândind în modele
de postur ă și mi șcare complex ă. În paralel autoarea pune accent deosebit pe dezvo ltarea func Ńiilor vitale și
senzoriale. Ideile fundamentale ale metodei sunt:
– normalizarea tonusului muscular și r ăspunsul muscular dorit este ob Ńinut folosind stimuli senzitivi
adecva Ńi;
– fiecare mi șcare ce se execut ă trebuie s ă aib ă un scop precis și o finalizare prestabilit ă;
– ghidajul senzitivo-senzorial este foarte importan t;
– num ărul mare de repeti Ńii a r ăspunsului motor corect constituie o condi Ńie esen Ńial ă a procesului de
înv ăŃare motorie.
Metoda se bazeaz ă pe dezvoltarea secven Ńial ă, în patru etape, a func Ńiei motorii.
1. Mobilitatea – asem ănătoare etapei dezvolt ării copilului de la 0-3 ani, cuprinde:
/square4 modelul flexiunii dorsale (modelul suptului), integ reaz ă sub control central reflexele tonice
cervicale și labirintice, permi Ńând eliberarea mi șcărilor bilaterale ale extremit ăŃilor superioare;
/square4 modelul extensiei totale, „postura p ăpu șii înalte”;
/square4 modelul primei forme de deplasare în jurul axului c entral rostogolirea lateral ă.
2. Stabilitatea – se refer ă la men Ńinerea pozi Ńiei corpului sau segmentelor sale în posturi stabil e, cum ar fi
patrupedia, în genunchi și ortostatism.
3. Mobilitatea controlat ă – integrarea mi șcărilor și activit ăŃilor complexe în spa Ńiu, care presupune
echilibru, coordonare și dezvoltarea sim Ńurilor de orientare în spa Ńiu, toate din pozi Ńii de stabilitate.
4. Abilitatea-îndemânarea – cuprinde etapa mi șcărilor perfec Ńionate, stimularea reac Ńiilor de echilibru,
formele de facilitare pentru ob Ńinerea trecerii de la o postur ă și mi șcare la alta, cât mai u șor.
Ca originalitate în cadrul metodei, M. Rood a evide n Ńiat importan Ńa stimul ărilor senzitivo-
senzoriale în tratamentul disfunc Ńiilor. Astfel se disting:
/square4 Stimul ări la nivelul tegumentului: pensularea, stimul ări cu cuburi de ghea Ńă , mângâierea u șoar ă (3
minute pe ceaf ă pentru activare parasimpatic ă – relaxare), ap ăsarea articular ă (compresie pe șold în axul
femural, stabilizare în patru labe, compresie pe ca lcaneu, ap ăsare în axul lung al capului). Aceast ă
metod ă de recuperare neuro-motorie se bazeaz ă în mod distinctiv, pe utilizarea excesiv ă a stimul ării
cutanate, în dorin Ńa de a controla tonusul și contrac Ńia grupului muscular subiacent.
/square4 Mijloace ajut ătoare pentru integrarea mi șcărilor:
– vibra Ńia, aplicat ă cazurilor hipotone,
– întinderea unor materiale elastice, (inele de cau ciuc, elastic etc.) pentru stabilizare și cre șterea
tonusului la diferite nivele;
– prehensiunea este facilitat ă prin mingi mici, pompe de cauciuc cu aer, pistoale cu ap ă, bucat ă de
frânghie, rulou de aluat.
/square4 Alte stimul ări speciale: cioc ănirea c ălcâiului și a altor repere, „îndoirea” (lent ă sau rapid ă), mi șcări
active ritmice lente.
3.5.3.2 Metoda Kabat
Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperar e neuromotorie, pornind de la studiile
neurofiziologice ale mi șcării, comportamentului motor și înv ăŃă rii motorii. Metoda se nume ște “de
facilitare neuroproprioceptiv ă" și se aplic ă în: leziuni de neuron motor periferic, recuperarea insuficien Ńei
motorii cerebrale, leziuni de neuron motor central. Ea se bazeaz ă pe urm ătoarele observa Ńii:
/square4 excita Ńia subliminal ă necesar ă execut ării unei mi șcări, poate fi înt ărit ă cu stimuli din alte surse, care la
rândul lor intensific ă r ăspunsul motor;
/square4 facilitarea maxim ă se ob Ńine prin exerci Ńiu intens, cu maximum de efort, sub rezisten Ńă ;
/square4 majoritatea mi șcărilor umane se fac în diagonal ă și spiral ă, chiar și inser Ńiile musculare și ligamentare
fiind dispuse în diagonal ă și spiral ă.
Metoda folose ște scheme de mi șcare global ă, plecând de la axioma: “Creierul ignor ă ac Ńiunea
proprie mu șchiului, el recunoa ște numai mi șcarea”. Principiile metodei Kabat sunt urm ătoarele:
– Dezvoltarea neuromotorie normal ă se face în sens cranio-caudal și proximo-distal;

102
– Dezvoltarea fetal ă este caracterizat ă de r ăspunsurile reflexe secven Ńiale la stimuli exteroceptivi (flexia
gâtului precede extensia, adduc Ńia um ărului precede abduc Ńia, rota Ńia intern ă o precede pe cea extern ă,
apucarea obiectului precede l ăsarea lui, flexia plantar ă precede dorsiflexia, etc);
– Dezvoltarea comportamentului motor este legat ă de dezvoltarea receptorilor senzitivi, vizuali, au ditivi,
etc;
– Întregul comportament motor este caracterizat de mi șcări ritmice, reversibile, executate în amplitudini
complete de flexie și extensie;
– Dezvoltarea motorie implic ă mi șcarea combinat ă ale membrelor bilateral simetric, homolateral, bil ateral
asimetric, alternativ reciproc, diagonal reciproc;
– Dezvoltarea motorie include și inversarea rapid ă dintre func Ńiile antagoniste, cu predominan Ńa flexei sau
extensiei;
– Dezvoltarea motorie reflect ă și direc Ńia mi șcării: de la vertical ă, la orizontal ă și apoi la oblic ă sau
diagonal ă.
În comportament motor al adultului, postura și mi șcările combinate devin automate, pe m ăsura
dezvolt ării performan Ńelor motorii. Kabat face urm ătoarele preciz ări, considerate esen Ńiale pentru
mi șcarea voluntar ă complex ă:
1. Folosirea schemelor de mi șcare în spiral ă și diagonal ă.
2. Mi șcarea activ ă se deruleaz ă de la distal spre proximal în timp ce stabilitatea articular ă recunoa ște
sensul invers.
3. Folosirea rezisten Ńei maximale în scopul ob Ńinerii iradierii în cadrul schemei de mi șcare sau în grupele
musculare ale schemei heterolaterale.
4. Utilizarea de tehnici și elemente ce faciliteaz ă dezvoltarea mi șcării sau a posturii (pozi Ńionare, contact
manual, întinderi musculare, presiuni articulare, r ezisten Ńa la mi șcare etc). Procedeele de facilitare
folosite sunt urm ătoarele:
– rezisten Ńa maxim ă pân ă la anularea mi șcării active;
– întinderea , ce poate activa un mu șchi paretic sau plegic dac ă i se opune și o rezisten Ńă ; – schemele
globale ale mi șcării , care sunt de obicei mai eficace în ceea ce prive ște facilitarea (fenomenul de
“iradiere”);
– alternarea antagoni știlor , ce se bazeaz ă pe faptul c ă dup ă provocarea reflexului de flexie,
excitabilitatea reflexului de extensie este mai m ărit ă. Modalit ăŃile de alternare ale antagoni știlor sunt:
inversarea lent ă (IL), inversarea lent ă cu efort static (ILO), inversare agonistic ă (IA), stabilizarea ritmic ă
(SR), inversare lent ă-relaxare (contrac Ńie-relaxare-contrac Ńie), inversare lent ă cu efort static și relaxare
(ILO + relaxare), combinarea stabiliz ării ritmice (SR) cu inversarea lent ă-relaxare.
Prin pozi Ńionarea bolnavului se caut ă utilizarea influen Ńei reflexului tonic labirintic pentru înt ărirea
efortului de asistare necesar sau pentru asistarea mi șcării solicitate. Pe schemele (diagonalele) Kabat se
lucreaz ă tehnici FNP pentru ob Ńinerea unui rezultat optim de cre șterea for Ńei musculare. Aceste scheme de
facilitare sunt efectuate pasiv doar pentru determi narea limitelor amplitudinii de mi șcare sau pentru
în Ńelegerea /acomodarea pacientului.
Sincronizarea normal ă include contrac Ńia mu șchilor în secven Ńe, ce decurg din mi șcările
coordonate în a șa fel încât s ă fie realizate cursiv, f ără acro șă ri. Ini Ńial se execut ă mi șcări inten Ńionale
controlate de la proximal spre distal și se trece apoi la mi șcări pornind dinspre distal. Dac ă sincronizarea
nu este realizat ă corect se vor efectua scheme de mi șcare fragmentate, ini Ńial distal și apoi proximal;
primul și ultimul „timp” al schemelor de mi șcare îl va constitui rota Ńia în articula Ńia de unde începe,
respectiv se termin ă, schema de mi șcare.
Dac ă componenta distal ă este prea slab ă rezisten Ńa se va opune proximal pân ă se ob Ńine for Ńă de
contrac Ńie suficient ă în partea distal ă a extremit ăŃii. Dac ă este mai slab ă componenta proximal ă rezisten Ńa
se aplic ă distal. Dac ă și în zona proximal ă și distal ă for Ńa de contrac Ńie este la fel de slab ă se vor executa
contrac Ńii izometrice în pozi Ńii de scurtare pornind de la distal spre proximal. Dup ă ce sa ob Ńinut r ăspunsul
muscular în pozi Ńia de scurtare, se trece la exersarea aceluia și r ăspuns în pozi Ńia de alungire.

103
Lucrul sub rezisten Ńă comport ă un efort deosebit din partea kinetoterapeutului și de aceea la adult
metoda nu poate fi folosit ă decât de c ătre kinetoterapeu Ńii robu ști.
Margaret Knott și Dorothy Voss au aprofundat tehnica terapeutic ă imaginat ă de Kabat și au extins-
o la tratamentul unei game mai largi de afec Ńiuni neurologice soldate cu dezordini de activitate motorie.
Principiile de tratament sunt:
1. Toate fiin Ńele umane au poten Ńiale care nu au fost complet dezvoltate .
2. Deprinderile motorii precoce sunt caracterizate pri n mi șcări spontane care oscileaz ă între extrema
flexie și extensie. Aceste mi șcări sunt ritmice și au un caracter ireversibil. În tratament se va lu cra pe
ambele direc Ńii de mi șcare.
3. Dezvoltarea deprinderilor motorii are tendin Ńă la ciclitate a șa cum se poate eviden Ńia prin trecerea de la
dominan Ńa flexorilor la cea a extensorilor. Obiectivul este stabilirea unei balan Ńe între antagoni ști. Mai
întâi se observ ă unde exist ă un dezechilibru, apoi se va facilita partea slab ă. Echilibrul și controlul
postural trebuie ob Ńinute înainte de a începe mi șcările din aceste posturi. Tratamentul va urm ări
succesiunea: control postural – echilibru – mi șcări din anumite posturi.
4. Etapele dezvolt ării motorii au o succesiune ordonat ă, dar exist ă suprapunere între ele. Copilul nu î și
încheie dezvoltarea unei etape înainte de a trece l a urm ătoarea etap ă (o activitate mai avansat ă).
Mi șcările se execut ă activ, pe diagonal ă și în spiral ă, pornind de la pozi Ńia în care mu șchiul de
facilitat este în întindere maxim ă și ajunge în pozi Ńia de maxim ă scurtare. Se au în vedere toate ac Ńiunile
grupului muscular vizat, pozi Ńionarea f ăcându-se în func Ńie de ac Ńiunea principal ă și de ac Ńiunile secundare
ale acestuia. Astfel, fiecare mu șchi va avea o pozi Ńie proprie de facilitare. O mi șcare oarecare nu este
efectuată niciodat ă de un singur mu șchi, iar deficitul produs de lipsa activit ăŃii unui mu șchi se traduce
printr-o sc ădere de for Ńă și coordonare a respectivei scheme de mi șcare.
Mu șchii care ac Ńioneaz ă pe o anumit ă schem ă sunt lega Ńi func Ńional și ac Ńioneaz ă într-un lan Ń
kinetic în cele mai bune condi Ńii de la pozi Ńia de alungire complet ă la pozi Ńia de scurtare complet ă. Fiecare
mu șchi privit sub acest aspect al lan Ńului kinetic va putea fi facilitat de o anumit ă pozi Ńie a mu șchilor din
lan Ńul respectiv. Aceast ă pozi Ńie de facilitare se ob Ńine printr-o pozi Ńionare a segmentelor ce particip ă la
acea schem ă, pozi Ńionarea începând de la proximal spre distal în urm ătoarea ordine: componentele de
flexie sau extensie, apoi cele de abduc Ńie sau adduc Ńie și în final componentele de rota Ńie intern ă sau
extern ă. Schemele de mi șcare (dus-întors) cuprind toate cele 6 direc Ńii de mi șcare, bine determinate 3 câte
3, având o anumit ă succesiune de intrare în ac Ńiune, în care câte una este dominant ă la un moment dat.
Schema de mi șcare se va ini Ńia și încheia cu o mi șcare de rota Ńie (de șurubarea/în șurubarea). Fiecare
schem ă se bazeaz ă pe “o component ă muscular ă principal ă”, format ă dintr-un num ăr de mu șchi înrudi Ńi
prin aliniamentul lor fa Ńă de schelet și care realizeaz ă în principal mi șcările cuprinse în acea schem ă.
Exist ă și o “component ă muscular ă secundar ă”, reprezentat ă de mu șchi care î și exercit ă ac Ńiunile pe dou ă
scheme (un fel de “înc ălecare” de ac Ńiuni) în cadrul secven Ńelor comune ale acestora.
Regulile pentru crearea diagonalelor specifice pent ru facilitarea unui anume mu șchi sunt:
/square4 la MS flexia este asociat ă rota Ńiei externe, în timp ce rota Ńia intern ă se asociaz ă extensiei;
/square4 la MI flexia și extensia se asociaz ă fie rota Ńiei interne, fie rota Ńiei externe, dar adduc Ńia se asociaz ă
numai rota Ńiei externe, în timp ce abduc Ńia este legat ă de rota Ńia intern ă;
/square4 pivo Ńii distali (pumn și glezn ă) se aliniaz ă pivo Ńilor proximali (um ăr și șold) astfel:
/head2right la MS:
– supina Ńia și abduc Ńia se asociaz ă flexiei și rota Ńiei externe
– prona Ńia și adduc Ńia se asociaz ă extensiei și rota Ńiei interne
– flexia pumnului este legat ă de adduc Ńia um ărului
– extensia pumnului este legat ă de abduc Ńia um ărului
/head2right la MI:
– extensia gleznei este legat ă de extensia șoldului
– flexia gleznei este legat ă de flexia șoldului

104
– inversia piciorului se asociaz ă adduc Ńiei și rota Ńiei externe a șoldului, iar eversia piciorului este cuplat ă
cu abduc Ńia și rota Ńia intern ă a șoldului
/square4 pivo Ńii digitali se aliniaz ă pivo Ńilor proximali și distali, indiferent ce se întâmpl ă cu pivo Ńii intermediari.
/head2right la MS:
– flexia cu adduc Ńia degetelor se asociaz ă flexiei pumnului și adduc Ńiei um ărului
– extensia cu abduc Ńia degetelor se asociaz ă extensiei pumnului și abduc Ńiei um ărului
– devia Ńia radial ă a degetelor acompaniaz ă devia Ńia radial ă a pumnului, supina Ńia și flexia cu rota Ńia
extern ă a um ărului
– devia Ńia cubital ă a degetelor se asociaz ă cu aceea și devia Ńie a pumnului, cu prona Ńia și extensia cu rota Ńie
intern ă a um ărului
Policele intr ă de asemenea în schemele de mi șcare, re Ńinând c ă:
– adduc Ńia policelui se va asocia întotdeauna cu flexia și rota Ńia extern ă a um ărului
– abduc Ńia policelui se va asocia întotdeauna cu extensia și rota Ńia intern ă a um ărului
/head2right la MI:
– flexia cu adduc Ńia degetelor se asociaz ă cu flexia plantar ă și extensia șoldului
– extensia cu abduc Ńia degetelor se combin ă cu extensia piciorului și flexia șoldului.

3.5.4 Metode de reeducare postural ă
3.5.4.1 Metoda Klapp
Metoda Rudolf Klapp folose ște pozi Ńia patruped ă pentru activarea muscular ă în condi Ńia unei
coloane orizontale, neînc ărcate. Principii de execu Ńie:
– relaxare în pozi Ńia ini Ńial ă (sprijin pe genunchi / patrupedie), cu men Ńinerea acesteia pe tot parcursul
execu Ńiei;
– ritmul de execu Ńie al exerci Ńiului (scurtarea sau prelungirea unui timp) se adap teaz ă obiectivului urm ărit
în momentul aplic ării (întindere axial ă→mobilizare →realiniere; “stretch-reflex” cu rol facilitator pen tru
travaliul necesar tonifierii musculare, urmând men Ńinerea pozi Ńiei finale corective);
– deplasarea MS precede în general deplasarea genun chiului; pentru a crea spa Ńiu și pentru a evita tasarea,
– capul este totdeauna în extensie axial ă, iar coloana cervical ă este delordozat ă (în b ărbie dubl ă);
– pentru solicitare optim ă, în pozi Ńia final ă se lucreaz ă la limita echilibrului, de aceea coapsa de sprijin va
fi aproape vertical ă (f ără a dep ăș i verticala);
– vârful piciorului nu va pierde contactul cu solul ; ridicarea lui, în cele mai bune cazuri înseamn ă o
puternic ă coaptare a articula Ńiilor lombare, adesea o basculare a uneia asupra al teia;
– se verific ă permanent echilibrul între trac Ńiunea exercitat ă asupra coloanei de greutatea capului și
contratrac Ńiunea pelvi-podal ă, ceea ce asigur ă (o decoaptare), o întindere axial ă maxim ă;
– centurile revin obligatoriu la orizontal ă, cu excep Ńia exerci Ńiilor de derotare a centurilor.
– toate exerci Ńiile se execut ă întotdeauna în linie dreapt ă, pentru a permite deplasarea corect ă a
segmentelor corpului.
Pozi Ńiile lordozante (fig. 8, poza din stânga):, care în func Ńie de înclinarea trunchiului, faciliteaz ă
mobilizarea unei anumite zone vertebrale (în toate pozi Ńiile descrise în continuare – inclusiv pozi Ńiile
„cifozante” – se execut ă flexii laterale).
• trei pozi Ńii peste orizontal ă
1 – corespunde segmentului L 4-L5
2 – corespunde segmentului L 1-L2
3 – corespunde segmentului D 11 -D12
• o pozi Ńie orizontal ă
4 – corespunde segmentului D 8-D10
• dou ă pozi Ńii sub orizontal ă
5 – corespunde segmentului D 7-D6

105
6 – corespunde segmentului D 5-D3.
Fig. 8. Pozi Ńiile „lordozante” și „cifozante” din metoda Klapp.
Pozi Ńiile cifozante (poza din partea dreapta a figurii d e mai sus), în num ăr de 5, sunt asem ănătoare
celor lordozante, dar trunchiul este men Ńinut în cifozare dorsolombar ă. În aceste pozi Ńii, flexibilitatea
coloanei dorsale este ob Ńinut ă în pozi Ńiile peste orizontal ă, iar a celei lombare în pozi Ńiile de sub
orizontal ă.
3.5.4.2 Metoda von Niederhoeffer
Aceast ă metod ă se adreseaz ă tuturor pacien Ńilor cu scolioz ă și folose ște contrac Ńia izometrică a
musculaturii oblice-transversale a trunchiului cu s cop de tonizare corectiv ă. Metoda recomand ă în paralel
cu exerci Ńiile specifice și urm ătoarele ac Ńiuni terapeutice:
• masaje și întinderi tegumentare astfel încât s ă se realizeze o „dezlipire” a diferitelor planuri t isulare
(masaj miofascial);
• educa Ńia postural ă în pat, b ănci școlare etc.;
• exerci Ńii de corectare a respira Ńiei în vederea cre șterii capacit ăŃii vitale – dobândirea mecanismului
respirator în cele trei forme (abdominal, costal, s ternal).
Von Niederhoeffer urm ăre ște s ă echilibreze musculatura spatelui subiectului, pe p arcursul
instal ării devia Ńiei scoliotice, printr-o contrac Ńie izometric ă maxim ă, repetat ă de câteva ori. Punerea în
tensiune este progresiv ă iar contrac Ńia izometric ă se împarte în trei faze cu durate egale, în genera l 3-4
secunde fiecare. Se ajunge deci treptat la valoarea maxim ă a for Ńei sale de contrac Ńie, apoi, f ără a
generaliza contrac Ńia, o va men Ńine constant ă (faza de platou), dup ă care aceasta începe s ă scad ă treptat.
Dup ă faza activ ă urmeaz ă o faz ă de relaxare, pentru a nu extinde stimularea la seg mentele extreme ale
curburii. Tonifierea se adreseaz ă musculaturii concave, în special din vârful curbur ii, pentru c ă la acest
nivel asimetria este cea mai mare. Grupele muscular e care dorim s ă le tonifiem vor fi a șezate în pozi Ńie
alungit ă.
Datorit ă dificult ăŃii de a ajunge la o solicitare corect ă a acestor grupe musculare în ortostatism, sub
ac Ńiunea gravita Ńiei, pozi Ńiile ini Ńiale utilizate sunt: decubit ventral (se realizeaz ă o relaxare maximal ă și
exist ă posibilitatea localiz ării optimale a mi șcărilor), decubit lateral și a șezat pe scaun lateral fa Ńă de scara
fix ă (cu partea concav ă spre scara fix ă). Corec Ńia vertebral ă se poate ob Ńine prin pozi Ńionarea MI, MS și a
capului.
Exerci Ńiile specifice sunt pu Ńine, respectiv câte un exerci Ńiu de trac Ńiune și unul de împingere
pentru fiecare pozi Ńie. Variantele sunt func Ńie de modalit ăŃile de stabilizare. Astfel, atunci când se
stabilizeaz ă membrul în articula Ńia proximal ă se localizeaz ă precis fasciculul muscular ce vine direct pe
apofiza spinoas ă ce trebuie fixat ă. Dac ă stabilizarea este “referit ă” (contrapriza este pe articula Ńiile
intermediare sau distale ale membrelor se antreneaz ă o reac Ńie vertebral ă plurisegmentar ă; acest tip de
stabilizare se preteaz ă mai mult etajului dorsolombar, mu șchii cervicali având reac Ńii mai individualizate
iar pentru a r ăspunde în aceast ă zon ă unisegmentar pacientul are nevoie de un control mu scular foarte bun
în vederea unei relax ări corecte. lucrul în a șezat sau ortostatism este global, plurisegmentar, p utând fi
adaptat simultan la 2-3 curburi, dar este mai pu Ńin precis.
Transpunerea metodei la o coloan ă artrozic ă dureroas ă se face dup ă aceste reguli:
– se lucreaz ă pe partea mai pu Ńin dureroas ă, f ără contractur ă sau cu contractur ă redus ă;
– rearmonizarea, oricât de mic ă ar fi ea, elibereaz ă pu Ńin elementul mobil;
– mu șchii opu și, antagonici mi șcării, se vor relaxa și vor destrânge masivul articularelor; acest lucru va
permite o mi șcare global ă de ușoar ă rota Ńie, o decongestionare progresiv ă a etajului incriminat cu
posibilitatea mobiliz ării vertebrale active (controlând intensitatea cont rac Ńiei, pacientul scap ă de “frica
de mi șcare”).
3.5.4.3 Metoda Schroth
Metoda Katharinei Schroth este „o gimnastic ă ortopedic ă” care acord ă prioritate respira Ńiei, pentru
asigurarea alinierii, detorsion ării coloanei și a modelajului toracic corector. Esen Ńialul în exerci Ńiile

106
propuse este realizarea unei inspira Ńii maximale, în trei sau patru timpi, pe parcursul c ăreia subiectul
trebuie s ă localizeze expansiunea toracic ă inspirând cranial și înspre concavitate și efectuând totodat ă
corec Ńia segmentelor corporale. Expira Ńia se produce “golind gibozitatea” și urmând imediat dup ă
expansiunea hemitoracelui concav. Inspirul realizea z ă expansiunea hemitoracelui concav în lateral,
posterior și cranial, iar a hemitoracelui convex în ăuntru, anterior și cranial. Expira Ńia se efectueaz ă cu
“gura deschis ă”, prelung, dar exploziv, cu timpi forte (de trei o ri “haa”, de exemplu). Se pot ad ăuga
sunetele “ho-hou-hon”, dup ă cum dorim s ă localiz ăm efectul, și anume sus, în partea medie, sau jos.
Pentru a în Ńelege efectele corectoare ale respira Ńiei de tip Schroth, trebuie s ă se admit ă
hipercorec Ńia rahidian ă în expira Ńie și expansiunea hemitoracelui concav odat ă cu expira Ńia hemitoracelui
convex. În gimnastica clasic ă, se redreseaz ă în inspira Ńie și se relaxeaz ă în expira Ńie. Schroth a sim Ńit c ă o
hipercorec Ńie este posibil ă când balonul toracic se dezumfl ă. Este imaginea mingii de fotbal care nu poate
fi alungit ă pentru a lua forma unei mingi de rugby decât dac ă este dezumflat ă par Ńial. Se dezumfl ă balonul
toracic pentru a destinde pu Ńin suprafa Ńa contentoare, pentru a elibera con Ńinutul și pentru a reu și astfel o
corec Ńie a acesteia.
Subiec Ńii bine antrena Ńi reu șesc s ă realizeze expansiunea hemitoracelui concav pe timp ul expira Ńiei
convexe. Acest mecanism poate fi în Ńeles plecând de la mecanismul asincronismului venti lator. Libertatea
de expansiune a hemitoracelui concav fiind mai mic ă decât a celui convex, expansiunea alveolar ă convex ă
este mult mai intens solicitat ă decât cea concav ă și este deci mult mai rapid ă. Men Ńinerea voluntar ă în
stare de expansiune a hemitoracelui concav, poate – pe parcursul expira Ńiei – s ă împiedice expira Ńia
pl ămânului concav, care urmeaz ă dup ă inspira Ńie.
În afara acestor tehnici respiratorii originale, Sc hroth utilizeaz ă:
– tehnici pasive și active de corec Ńie a segmentelor corpului, autoîntinderi ale coloan ei, aliniere prin
folosirea calelor, etc;
– tehnici de asuplizare toracic ă și rahidian ă;
– tehnici de tonifiere muscular ă (tonifierea abdominal ă se face din suspensie dorsal ă la scara fix ă).
Activitatea terapeutic ă a scolioticului acoper ă cel pu Ńin 6 ore zilnic.
Sohier aduce exerci Ńiilor lui Schroth urm ătoarele modific ări pentru a ad ăuga efectelor respira Ńiei, efecte
biomecanice mai intense:
▫ Pentru a limita rota Ńia pelvian ă și pentru a accentua corec Ńia frontal ă, se realizeaz ă sprijinul unifesier pe
marginea unui taburet;
▫ Pentru ca autoîntinderea s ă plece de la coloana inferioar ă și pentru ca ea s ă fie rigidifiant ă, se va men Ńine
un anumit grad de lordoz ă lombar ă;
▫ De îndat ă ce autoîntinderea și respira Ńia de întindere este realizat ă, vom cere subiectului s ă fac ă rota Ńia
concav ă a coloanei de sus în jos; ea intensific ă sprijinul apofizar convex pe parcursul timpului
expirator;
▫ Dac ă simetria de sprijin posterior nu este rezolvat ă, se va educa sprijinul unipodal convex de extensie –
rota Ńie;
▫ Realizarea rezisten Ńei manuale la nivel occipital pentru extensie-rota Ńie, intensific ă rigidificarea
musculaturii și tonifierea electiv ă a transver șilor spino și convec și.

3.5.5 Metode de recuperare a afec Ńiunilor lombare
3.5.5.1 Metoda Williams
Dr. Paul Williams a publicat pentru prima dat ă programul s ău pentru pacien Ńii cu lombalgie
cronic ă de natur ă discartrozic ă Exerci Ńiile au fost concepute pentru b ărba Ńi de sub 50 și femei de sub 40 de
ani, care au o hiperlordoz ă lombar ă, a c ăror radiografie arat ă o sc ădere a spa Ńiului interarticular din
segmentul lombar.
Scopul acestor exerci Ńii era de reducere a durerii și asigurarea unei stabilit ăŃi a trunchiului inferior
prin dezvoltarea activ ă a mu șchilor abdominali, fesier mare și ischiogambieri, în paralel cu întinderea
pasiv ă a flexorilor șoldului și a mu șchilor sacrospinali.

107
Williams afirma: "Omul, for Ńând corpul s ău s ă stea în pozi Ńie erect ă, î și deformeaz ă coloana,
redistribuind greutatea corpului pa p ărŃile posterioare ale discurilor intervertebrale, atâ t în zona lombar ă,
cât și în cea cervical ă"
În perioada acut ă se recomand ă pozi Ńii de flexie lombar ă (imobilizarea în pat gipsat Williams).
În faza subacut ă se trece la efectuarea programului exerci Ńiilor pe flexie. Faza I a programului
cuprinde 6 exerci Ńii, din care primele 5 sunt efectuate din decubit d orsal, iar ultimul din a șezat; ele
urm ăresc asuplizarea trunchiului inferior, tonifierea m usculaturii abdominale și întinderea structurilor
posterioare ale coapsei și coloanei lombosacrate; fiecare exerci Ńiu al acestei faze se execut ă de 3-5 ori, de
2-3 ori pe zi. Dup ă aproximativ 2 s ăpt ămâni, în partea a doua a stadiului subacut, exerci Ńiile devin mai
complexe, ad ăugându-li-se cele din faza a II-a a programului Wil liams; acestea cuprind înc ă 5 exerci Ńii din
pozi Ńii libere, la care se ad ăugau exerci Ńii din atârnat la scara fix ă – exerci Ńii de ridicare, ridicare + r ăsucire
și pendulare a MI.
În faza cronic ă se instituie faza a III-a a programului Williams, în care se pune accentul pe
bascularea bazinului, întinderea flexorilor șoldului și tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a
musculaturii abdominale, fesiere și extensoare lombare cu scopul men Ńinerii unei pozi Ńii neutre a
pelvisului și de creare a unei presiuni abdominale care s ă fie capabil ă s ă preia o parte din presiunea la care
sunt supuse discurile intervertebrale.
3.5.5.2 Metoda McKenzie
Concep Ńia lui Robin A. McKenzie în lombosacralgii porne ște de la afirma Ńiile c ă factorii
predispozan Ńi în apari Ńia acestei patologii sunt în ordine:
– pozi Ńia prelungit ă de a șezat – cu coloana flectat ă;
– frecven Ńă crescut ă a mi șcărilor de flexie lombar ă (acestea crescând presiunea pe elementele posterio are
discale).
În consecin Ńă lipsa extensiei lombare predispune la lombalgie.
Programul McKenzie este un complex de exerci Ńii, cu eficien Ńă atât în durerea cronic ă cât și în cea
acut ă. Acest program folose ște o serie de exerci Ńii progresive, menite s ă localizeze și în cele din urm ă s ă
elimine durerea pacientului. Regimul exerci Ńiilor trebuie individualizat pentru fiecare pacient , încorporând
numai acele mi șcări care determin ă neutralizarea simptomelor. Tipic pentru programul McKenzie este
corec Ńia oric ărei deplas ări laterale și exerci Ńii de extensie pasiv ă, care s ă favorizeze deplasarea nucleului
pulpos spre regiunea central ă a discului. Cheia protocolului este reducerea prot ruziei discului și apoi
men Ńinerea structurii posterioare a discului, astfel în cât s ă se formeze o cicatrice care s ă protejeze de
protruzii ulterioare. Pacientul trebuie s ă se re Ńin ă de la orice activit ăŃi și pozi Ńii care cresc presiunea
intradiscal ă sau cauzeaz ă presiuni posterioare asupra nucleului (aplecarea î nainte, exerci Ńii cu flexie). De
îndat ă ce protruzia pare a fi stabilizat ă, se impune restaurarea cât mai complet ă a mobilit ăŃii. Exerci Ńiile
pasive și mobiliz ările articulare sunt indicate atunci când exist ă limitare de mobilitate, McKenzie
urm ărind o amplitudine complect ă de mi șcare pe toate direc Ńiile.
McKenzie pune un accent deosebit pe profilaxia secu ndar ă, prin folosirea unor role (suluri)
lombare și scaune speciale, pentru a men Ńine lordoza în timpul pozi Ńiei de a șezat și prin instruirea
bolnavului privind mecanica corpului în timpul acti vit ăŃilor zilnice.
McKenzie descrie un sindrom postural, caracterizat prin deformarea mecanic ă a Ńesuturilor moi, ca
rezultat al stresului postural prelungit, care poat e duce la durere și disfunc Ńie. În acest caz suferin Ńa este
determinat ă de afectarea mu șchilor, ligamentelor, fasciei, articula Ńiilor interapofizare și discului
intervertebral. Dintre acestea, factorul major est e scurtarea (fixarea adaptativ ă a Ńesuturilor moi a
segmentului motor, cauzând deformarea și pierderea jocului articular). Tabloul clinic cupr inde: vârsta în
general sub 30 de ani; sedentarism; durerea este pr odus ă în pozi Ńii și nu la mi șcări, are un caracter
intermitent, dispare la mi șcări u șoare; nu se prezint ă deform ări; nu este pierdere de mobilitate sau arc
dureros; pozi Ńia a șezat este deficitar ă și poate fi dureroas ă.
Tabloul clinic al disfunc Ńiilor este urm ătorul: de obicei persoane de peste 30 de ani, în af ara
cazurilor de traumatism; de obicei vor dezvolta der anjamente și vor favoriza traumatismele; ini Ńial

108
pacientul descrie simptome de leziune, dar persiste n Ńa simptomelor denot ă c ă ele sunt rezultatul
pierderilor de mobilitate și func Ńionalitate; redoarea vertebral ă înainteaz ă cu vârsta, iar extensia din
decubit nu este tolerat ă; durerea este episodic ă sem ănând cu cea din deranjamente, dar de obicei dispare
dup ă o perioad ă de repaus; durerea se datoreaz ă pierderii de amplitudinii de mi șcare și prin întinderea
Ńesuturilor moi contracturate. La examinare observ ăm o proast ă postur ă, cu o func Ńionalitate asimetric ă,
pierderea extensiei cu u șoar ă reducere a lordozei; se poate înregistra o pierder e a flexiei în timp ce coloana
lombar ă r ămâne în u șoar ă lordoz ă; durerea apare la sfâr șitul amplitudinii de mi șcare și de obicei dispare
atunci când se revine în pozi Ńie relaxat ă; durerea poate s ă persiste dup ă examinare, dar numai pentru o
scurt ă perioad ă de timp. Tratamentul disfunc Ńiilor determinate de gre șeli posturale ce determin ă dureri
cuprinde: corectarea pozi Ńiei pacientului – durerea trebuie s ă scad ă în 24 de ore; recorecta Ńi postura dup ă
24 de ore; kinetoterapeutul ajut ă pacientul s ă efectueze stretchingul care îns ă trebuie continuat de c ătre
pacient, câte l0 întinderi din 2 în 2 ore – durerea trebuie s ă apar ă, dar s ă dureze doar cât tip dureaz ă
stretchingul nu și dup ă o perioada de timp; dac ă nu se realizeaz ă un progres atunci probabil c ă nu se
merge cu întinderea pân ă la amplitudinea optim ă sau exist ă perioade de repaus prelungite; dac ă apare
durerea și ea se men Ńine în timp, se reduce amplitudinea și/sau frecven Ńa stretchingului.
Deranjamentele (împ ărŃite în 7 tipuri) sunt cauzate de deform ările mecanice a Ńesutului moale ca
rezultat a unor deranjamente interne și prezint ă urm ătorul tablou: bolnavi între 25 și 55 de ani, frecven Ńă
mai mare la b ărba Ńi; recidive în antecedente; deranjamentul poate fi declan șat de o întindere brusc ă sau de
o flexie puternic ă (ridicarea din flexie); progresiv apare durerea an talgic ă cu limitarea mi șcărilor (a doua
zi diminea Ńa bolnavul nu se poate da jos din pat); frecvent ap are dup ă ora prânzului; durerea este în fazele
ini Ńiale constant ă, iar schimb ările de pozi Ńie pot ajuta temporar; pacien Ńii cu dureri intermitente au de
obicei un deranjament minor; ridicarea în ortostati sm din a șezat, de obicei agraveaz ă simptomele;
dificult ăŃi de g ăsire a unei pozi Ńii confortabile pentru somn. La examinare observ ăm deform ările (spinele
lombare sunt turtite, cifoz ă lombar ă, deplasare lateral ă sau scolioz ă lombar ă), întotdeauna pierderea
mi șcărilor și func Ńiei; prin testele de mi șcare se pot pune în eviden Ńă devia Ńiile și pot produce/cre ște
durerile; repetarea mi șcărilor au un efect rapid atât în sensul înr ăut ăŃirii cât și al îmbun ătăŃirii st ării
pacientului.

Bibliografie
1. Albu, Constantin; Vlad, Tiberiu-Leonard; Albu, A driana (2004) – Kinetoterapia pasiva , Editura
Polirom, Ia și, p. 64.
2. Baciu, Clement și al. (1981) – Kinetoterapia pre- și postoperatorie , Editura Sport-Turism,
Bucure ști;
3. Chiriac, Mircea (2000) – Testarea manual ă a for Ńei musculare , Editura Universit ăŃii din Oradea.
4. Cordun, Mariana (1999) – Kinetologie Medical ă, Editura Axa, Bucure ști.
5. Davis, Patricia (1985) – Steps to follow – a guide ro rhe treatment of adult hemiplegia , Verlag
Berlin Heidelberg.
6. Dumitru, Dumitru (1981) – Ghid de reeducare func Ńional ă, Editura Sport-Turism, Bucure ști.
7. Ionescu, Adrian (1994) – Gimnastica medical ă, Editura ALL, Bucure ști.
8. Knott, Margaret; Voss, Dorothy (1969) – Proprioceptive Neuromuscular Facilitation , Hobler –
Harper Book.
9. Marcu, Vasile (1997) – Bazele teoretice și practice ale exerci Ńiilor fizice în kinetoterapie ,
Editura Universit ăŃii din Oradea.
10. Moraru, Gheorghe; Pâncotan, Vasile (1999) – Recuperarea kinetic ă în reumatologie, Editura
Imprimeriei de Vest, Oradea.

109
11. Mo Ńet, Dumitru (1997) – Îndrum ător terminologic pentru studen Ńii sec Ńiilor de kinetoterapie ,
Editura De șteptarea, Bac ău.
12. O’Sullivan, Susan; Schmitz, Thomas (1980) – Physical Rehabilitation: Assessment and
Treatment, second edition, F.A. Davies Company, Philadelphia.
13. Pasztai Zoltan (2004) – Kinetoterapie în neuropediatrie , Editura Arionda
14. Popa, Daiana; Popa, Virgil (1999) – Terapie ocupa Ńional ă pentru bolnavii cu deficien Ńe fizice,
Editura Universit ăŃii din Oradea, Oradea, pp. 175-186.
15. Rob ănescu, Nicolae (2001) – Reeducare neuro-motorie , Editura Medical ă, Bucure ști.
16. Rocher, Christian (1972) – Reeducation psychomotrice par poulie-therapie , Masson at CIE
Editure, Paris.
17. Sbenghe, Tudor (1997) – Kinetologie profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare , Editura
Medical ă, Bucure ști.
18. Sbenghe, Tudor (1999) – Bazele teoretice și practice ale Kinetoterapiei , Editura Medical ă,
Bucure ști.
19. Vojta, V; Peters, A (1997) – Das Vojta Prinzip. Muskelspiele in Reflexfortbewegu ng und
Motorischer Ontogeneze , Springer-Verlag Berlin

110
4.OBIECTIVE ÎN KINETOTERAPIE

Obiective:
Studiind acest capitol un kinetoterapeut trebuie s ă:
• cunoasc ă complexitatea “ Ńintelor” pe care orice program kinetoterapeutic le urm ăre ște;
• în Ńeleag ă locul și rolul rela Ńiei dintre obiectivele opera Ńionale și finalit ăŃile programelor
kinetice;
• fie în m ăsur ă a formula, pe baza obiectivelor generale specifice , obiective opera Ńionale pentru
întregul program de recuperare/reabilitare.
Con Ńinut:
4.1.Finalit ăŃi ale programelor kinetice
4.2.Obiective generale în kinetoterapie
4.3.Opera Ńionalizarea obiectivelor din programele și activit ăŃile kinetice
Cuvinte cheie: educare-reeducare, recuperare-reabilitare-reeducar e, obiective-finalit ăŃi.

4.1.Finalit ăŃi ale programelor kinetice
Este cunoscut c ă orice program kinetic urm ăre ște revenirea clientului la starea func Ńional ă de
dinaintea îmboln ăvirii/accidentului. Suntem con știen Ńi c ă pentru aceasta exist ă o întreag ă echip ă de
speciali ști care vizeaz ă în comun sporirea calit ăŃii vie Ńii oamenilor în general, a calit ăŃii revenirii
subiectului la indicii morfo-func Ńionali de dinaintea evenimentului patologic (vezi f ig. 9). BineînŃeles c ă
dup ă îmboln ăvire/accident (uneori chiar înaintea „c ăderii” func Ńionale a organismului – vezi interven Ńiile
preoperatorii și kinetoprofilaxia, inclusiv faza primar ă a interven Ńiei curei profilactice active) intervine
medicul-psihologul-asistentul social și medical, apoi imediat (uneori/de cele mai multe o ri) intervine
kinetoterapeutul.

Fig. 9. Factorii care intervin în managementul îmboln ăvirii/accidentului
Având în vedere complexitatea interven Ńiei pentru starea de s ănătate, echivalent ă cu complexitatea
fiin Ńei umane îns ăș i, este necesar ca profesionistul în kinetoterapie s ă fie capabil a ști, a alege, a stabili
cele mai importante obiective generale și specifice propriei sale interven Ńii (vezi fig. 10). Via Ńă normal ă
Readaptarea
func Ńional ă Reanimare (revenirea
la via Ńă )
Handicap, boala,
accidentul (care
întrerupe via Ńa
normal ă) Acceptarea st ării de fapt
(via Ńa merge înainte)

Plonjarea în noua ipostaz ă func Ńional ă:
– se descoper ă handicapul
– revolta personal ă
– refuzul tratamentului
– tratament pasiv, pasivo-activ, activ
– revine încrederea în for Ńele proprii

111

OBIECTIVE
continuar ea interven Ńiei

Intr ări Programe Ie șiri
kinetice

feed-back

Fig. 10. Rela Ńia obiective-rezultate în interven Ńia kinetic ă.

Obiectivele care vizeaz ă finalit ăŃi, corespund idealului de recuperare a s ănătăŃii (considerat ă par Ńial
și temporar pierdut ă). Astfel, imediat dup ă evenimentul patologic, rolul important revine serv iciilor
medicale de urgen Ńă pentru men Ńinerea și revenirea spre normalitate a func Ńiilor vitale. Urmeaz ă
prevenirea complica Ńiilor, unde un rol important îl are aplicarea corec t ă a mijloacelor anakinetice
(postur ări-drenaje, imobiliz ări, tehnici de facilitare pentru relaxare și/sau stimulare). În continuare
intervine kinetoprofilaxia secundar ă, ce urm ăre ște men Ńinerea și readucerea func Ńiilor neafectate direct de
către evenimentul patologic. Odat ă dep ăș it ă faza acut ă/critic ă determinat ă de impactul patologic, rolul
kinetoterapiei este în cre ștere pentru recuperarea ideal ă (în totalitate) a func Ńiilor diminuate sau pierdute.
Timpul de îndeplinire a acestui tip de obiectiv est e impredictibil. Men Ńion ăm c ă termenul de “ideal
de recuperare” cuprinde în esen Ńa lui aspira Ńiile pacientului și a tuturor serviciilor medicale, sub rezerva
unei îndepliniri posibil par Ńiale a acestui tip de obiectiv.

4.2.Obiective generale în kinetoterapie
Obiectivele generale și cele specifice-intermediare se refer ă nemijlocit la men Ńinerea și/sau
îmbun ătăŃirea st ării de func Ńionalitate a fiec ărui aparat și sistem afectat al pacientului. Acest lucru este
determinat de întreaga stare patologic ă instalat ă și rezult ă din evalurea corect ă și complete a echipei
medicale de recuperare.
Func Ńionalitatea unei structuri afectate prive ște o multitudine de factori ce trebuie s ă fie într-un
raport armonios de intercondi Ńionalitate. De exemplu, recuperarea func Ńiei unui genunchi postraumatic
necesit ă o concordan Ńă între recuperarea mai multor aspecte (for Ńă , mobilitate, stabilitate, echilibru,
coordonare, etc), deoarece toate se subordoneaz ă și trebuie s ă rezolve problema principal ă de
func Ńionalitate a membrului inferior = mersul-locomo Ńia. Doar privind în modul acesta readucerea
pacientului la starea de dinaintea evenimentului pa tologic (îndeplinirea obiectivului de tip finalitat e), se
poate spera la recuperarea unui maxim func Ńional posibil.
În concluzie, obiectivele generale (scrise cu carac tere boldate și italice) și cele specifice-
intermediare (ce se desprind din cele generale și a c ăror exemplificare în aceast ă lucrare nu-și propune s ă
le epuizeze), descrise în continuare se subordoneaz ă obiectivelor de tip finalitate.
4.2.1. Promovarea relax ării :
/head2right Reducerea durerii prin relaxare la nivel SNC;
/head2right Reducerea durerii prin relaxare la nivel local;
/head2right Reducerea contracturii ( și prevenirea retracturilor) musculare în afec Ńiuni
posttraumatice/reumatologice/neurologice centrale și periferice;
/head2right Cre șterea confortului psihic și fizic, înl ăturarea efectelor distresului;

REZULTATE

112
/head2right Îmbun ătăŃirea performan Ńelor de control motor;
/head2right Cre șterea și îmbunata Ńirea controlului asupra unor func Ńii ale organismului (respirator, cardio-
vascular, digestiv, uro-genital);
/head2right Promovarea particip ării active și con știente în cadrul programului de recuperare;
/head2right Sc ăderea/combaterea mi șcărilor involuntare;
/head2right Relaxare pentru ini Ńierea și performarea antrenamentului ideo-motor.
4.2.2. Reeducarea sensibilit ăŃii :
/head2right Ob Ńinerea capacit ăŃii de a sesiza excita Ńia specific ă în exterocep Ńie-propriocep Ńie-interocep Ńie;
/head2right Performarea capacit ăŃii de localizare topografic ă a unei excita Ńii specifice;
/head2right Recompunerea pe homunculusul senzitiv a “h ărŃii sensibilit ăŃii”;
/head2right Cre șterea capacit ăŃii de discriminare specific ă pentru toate tipurile de sensibilitate exterocep Ńie-
propriocep Ńie-interocep Ńie;
/head2right Promovarea tipurilor de sensibilitate la copil, con form etapelor de dezvoltare psiho-neuromotorie;
/head2right Men Ńinerea unui nivel optim de sensibilit ăŃi necesare calit ăŃii vie Ńii persoanelor de vârsta a III-a;
/head2right Perfec Ńionarea unor tipuri complexe de sensibilit ăŃi specifice unor activit ăŃi umane (sim Ńul spa Ńio-
temporal, sim Ńul prehensiunii, instrument muzical, sportivi);
/head2right Sesizarea st ării de anormalitate a unor atitudini deficiente/mi șcări substituite;
/head2right Recuperarea componentelor de sensibilitate a func Ńiei oro-faciale: mastica Ńie/gust, degluti Ńie,
olfac Ńie, fona Ńie + capacitate de comunicare;
/head2right Recuperarea capacit ăŃii de sensibilitate a func Ńiilor sfincteriene (urinar/anal);
/head2right Reeducarea și recuperarea sensibilit ăŃii la nivelul aparatului genital;
/head2right Reeducarea și recuperarea sensibilit ăŃii echilibrului la nivelul aparatului vestibular;
/head2right Moderarea hiperesteziilor (Ex: durerea talamic ă).
4.2.3. Corectarea posturii și aliniamentului corpului și a segmentelor sale:
/head2right Ob Ńinerea dezvolt ării fizice armonioase a corpului/a rela Ńiei dintre diferitele segmente corporale;
/head2right Ob Ńinerea dezvolt ării fizice armonioase între organele interne și sistemul neuro-mio-artrokinetic;
/head2right Combatarea atitudinilor defectuase ale aparatului l ocomotor;
/head2right Profilaxie secundar ă a depostur ărilor;
/head2right Profilaxia ter Ńiar ă a deficien Ńelor;
/head2right Realinierea segmentelor corporale prin mijloace ort o-protetice;
/head2right Tonifierea în condi Ńii de scurtare sau de alungire a musculaturii intri cate;
/head2right Întinderea/alungirea structurilor moi (scurtate) di ntr-o parte a unei articula Ńii;
/head2right Prevenirea scurt ărilor dintr-o parte a unei articula Ńii;
/head2right Formarea reflexului de atitudine corporal ă corect ă în static ă/dinamic ă.
4.2.4. Educarea/reeducarea/reabilitarea controlului, coordon ării și echilibrului:
/head2right Promovarea capacit ăŃii de contrac Ńie a unuia sau a mai multor mu șchi sinergici (“trezirea
mu șchiului” de la for Ńa 0, spre for Ńa 1 – pe scara 0-5);
/head2right Promovarea capacit ăŃii de control asupra mi șcării realizate de un mu șchi sau de grup muscular
sinergic;
/head2right Promovarea capacit ăŃii de diferen Ńiere a contrac Ńiei unui mu șchi/grup muscular sinergic de a altui
mu șchi/grup muscular sinergic (contrac Ńie agonist-antagonist);
/head2right Promovarea capacit ăŃii de diferen Ńiere a contrac Ńiei musculare în cadrul unui singur mu șchi/grup
muscular;
/head2right Promovarea capacit ăŃii de contrac Ńie selectiv ă, cu diferite intensit ăŃi, a unui mu șchi sau grup
muscular sinergic;
/head2right Îmbun ătăŃirea controlului muscular prin formarea/perfec Ńionarea imaginii corecte a mi șcării;
/head2right Îmbun ătăŃirea controlului muscular prin performarea reflexel or medulare;
/head2right Îmbun ătăŃirea controlului/coordon ării musculare prin feed-back;

113
/head2right Promovarea controlului motor pe fiecare etap ă: mobilitate (altenan Ńa agonist-antagonist, mi șcare
pe amplitudini diferite, mi șcare cu opriri succesive); stabilitate (contrac Ńie în zona scurt ă a
musculaturii, contrac Ńie concomitent ă a musculaturii agonist-antagoniste, cocontrac Ńie); mobilitate
controlat ă (mi șcare pe lan Ń kinetic închis într-una sau mai multe articula Ńii, pe amplitudini diferite,
cu înc ărcare/desc ărcare de greutate, cu modific ări de ritm și vitez ă de reac Ńie-repeti Ńie-execu Ńie;
forme de locomo Ńie corespunz ătoare etapelor de dezvoltare neuro-motorie); abilitate (mi șcare pe
lan Ń kinetic deschis, într-una sau mai multe articula Ńii, pe amplitudini diferite, cu modific ări de
ritm-vitez ă; înv ăŃare-consolidare-perfec Ńionare a secven Ńialit ăŃii normale a mi șcărilor; eliminarea
mi șcărilor perturbatoare/inutile; educarea/reeducarea am bidextriei; îmbun ătăŃirea preciziei) –
pentru mi șcări simple, simetrice, asimetrice, homo- și heterolaterale ale segmentelor corpului;
/head2right Înv ăŃarea mi șcărilor paleative (Ex: mers în 2/4 timpi cu baston/câ rje);
/head2right Îmbun ătăŃirea coordon ării prin: performarea reflexelor supraspinale și a reac Ńiilor motorii;
inhibarea reflexelor patologice;
/head2right Cre șterea capacit ăŃii de coordonare pentru 2-3 mi șcări efectuate simultan;
/head2right Automatizarea mi șcărilor uzuale
/head2right Controlul centrului de greutate în cadrul bazei de sus Ńinere (dinspre baze mari de sus Ńinere și
centru de greutate coborât, spre baze de sus Ńinere reduse și centru de greutate în ortostatism, pe
suprafe Ńe de sprijin fixe și mobile);
/head2right Îmbun ătăŃirea echilibrului static/dinamic prin antrenarea se lectiv ă a func Ńiei aparatului vestibular,
în pozi Ńiile fundamentale și derivate ale corpului;
/head2right Controlul centrului de greutate atunci când acesta dep ăș ește baza de sus Ńinere;
/head2right Înv ăŃarea strategiilor de control al echilibrului (strat egia gleznelor, genunchilor, șoldurilor, pa șilor
mici);
/head2right Prevenirea c ăderilor prin înv ăŃarea utiliz ării aparaturii medicale ajut ătoare (saltele, centur ă de
siguran Ńă , bare, cadru, etc);
/head2right Înv ăŃarea c ăderilor controlate.
4.2.5. Reeducarea respiratorie :
/head2right Relaxarea musculaturii respiratorii;
/head2right Drenaj bronho-pulmonar;
/head2right Dirijarea aerului la nivelul c ăilor respiratorii superioare;
/head2right Mobilizarea cutiei toracice prin mi șcări pasive;
/head2right Reeducarea tipurilor de respira Ńie: – costal superioar ă (clavicular ă), costal inferioar ă,
diafragmatic ă, complet ă – “în val”;
/head2right Tonifierea (pe amplitudine maxim ă) a grupelor musculare implicate în actul respirato r;
/head2right Promovarea controlului/coordon ării respira Ńiei (frecven Ńa, controlul volumului curent, ritmul,
controlul fluxului de aer) în repaus-mi șcare-efort;
/head2right Formarea deprinderii de a respira corect în repaus- mi șcare-efort;
/head2right Relaxare general ă/sc ăderea durerii prin hiperventila Ńie.
4.2.6. Cre șterea antrenamentului la efort :
/head2right Efectuarea influen Ńă rii selective a aparatelor și sistemelor organismului și preg ătirii lui pentru
efort;
/head2right Cre șterea antrenamentului la efort cu monitorizarea par ametrilor subiectivi (senza Ńie de oboseal ă,
vertij, durere, diminuarea temporar ă și par Ńial ă a capacit ăŃilor intelectuale, pierderea par Ńial ă a
autocontrolului);
/head2right Cre șterea antrenamentului la efort cu monitorizarea par ametrilor func Ńionali ai aparatelor: cardio-
vascular (tensiune arterial ă, frecven Ńă cardiac ă, îmbun ătăŃirea circula Ńiei arteriale/venoase/
limfatice/capilare); respirator (frecven Ńă respiratorie, volume respiratorii);
/head2right Cre șterea antrenamentului la efort cu monitorizarea par ametrilor de consum energetic: VO2max.,
MET, Kcal, Jouli, Watti, Newtoni;

114
/head2right Cre șterea antrenamentului la efort cu monitorizarea pro belor biologice: glicemie, corpi cetonici,
trigliceride, colesterol, acid uric, acid lactic, c alcemie, osteodensiometrie;
/head2right Antrenamentul la efort pentru sc ăderea în greutate a persoanelor supraponderale;
/head2right Cre șterea/men Ńinerea antrenamentului la efort (prin mijloace spec ifice) la persoanele cu restric Ńie
de participare (de cauze senzitivo-senzoriale sau m otorii);
/head2right Cre șterea antrenamentului la efort în medii specifice ( ap ă, temperaturi sc ăzute/ridicate, altitudine);
/head2right Men Ńinerea/cre șterea antrenamentului la efort la persoanele adulte s ănătoase/recuperate;
/head2right Men Ńinerea antrenamentului la efort la persoanele de vâ rsta a III-a;
/head2right Promovarea capacit ăŃii de revenire a organismului dup ă efort la parametrii de repaus.
4.2.7. Recuperarea mobilit ăŃii:
Pentru Hipermobilitate:
/head2right Tonifiere muscular ă în condi Ńii de scurtare a mu șchilor periarticulari;
/head2right Men Ńinerea unei cocontrac Ńii musculare eficiente în timpul mi șcărilor pe direc Ńiile anatomo-
fiziologice;
Pentru Hipomobilitate:
/head2right Ob Ńinerea unghiurilor articulare func Ńionale/normale prin: inhibi Ńia hipertoniilor musculare
(miotatice, miostatice, analgice, antalgice); cre șterea elasticit ăŃii (întinderea) Ńesutului contractil;
cre șterea elasticit ăŃii (întinderea) Ńesutului necontractil; asuplizarea tuturor Ńesuturilor moi
periarticulare; cre șterea amplitudinii mi șcărilor artrokinematice (alunecare, rota Ńie conjunct ă,
detrac Ńie);
/head2right Men Ńinerea/îmbun ătăŃirea mobilit ăŃii articulare prin promovarea fenomenelor metabolic e
articulare;
/head2right Men Ńinerea mobilit ăŃii articulare în perioadele acute/subacute;
/head2right Men Ńinerea mobilit ăŃii normale în articula Ńiile supraiacente și subiacente articula Ńiei afectate;
/head2right Combaterea aderen Ńelor Ńesuturilor moi prin mobiliz ări (de mic ă amplitudine, pasive/autopasive,
pasivo-actve);
/head2right Cre șterea mobilit ăŃii prin manipul ări articulare.
4.2.8. Cre șterea for Ńei:
/head2right Cre șterea for Ńei musculare prin antrenament ideo-motor;
/head2right Cre șterea for Ńei musculare de tip:izometric;izoton (concentric,ex centric,izokinetic,pliometric);
auxoton – pe toat ă amplitudinea sau în zonele scurt ă/medie/lung ă a mu șchiului;
/head2right Cre șterea for Ńei musculare în regim de: vitez ă, rezisten Ńă ;
/head2right Cre șterea for Ńei musculare de cocontrac Ńie periarticular ă pentru articula Ńiile interesate;
/head2right Cre șterea for Ńei musculare a mu șchiului interesat:
– cu eliminarea gravita Ńiei (for Ńă 0-2)
– antigravita Ńionale (diverse grade fa Ńă de verticalitate – for Ńă 2-3)
– func Ńional ă: – rezisten Ńă mic ă/medie pentru membrul superior (peste 3 spre 4)
– rezisten Ńă medie/mare pentru membrul inferior (peste 4 spre – 5)
– normal ă (for Ńă 5);
/head2right Men Ńinerea for Ńei musculare în perioadele acute/subacute;
/head2right Men Ńinerea for Ńei musculare normale în articula Ńiile supraiacente și subiacente articula Ńiei afectate.
4.2.9. Cre șterea rezisten Ńei musculare :
/head2right Cre șterea rezisten Ńei musculare de tip: – vitez ă (10”– 45”); scurt ă (45”– 2’); medie (2’– 10’); lung ă
I (10’– 35’), lung ă II (35’– 90’); lung ă III (peste 90’);
/head2right Cre șterea rezisten Ńei musculare pe tipuri de contrac Ńie muscular ă (izometric/izoton/auxoton);
/head2right Cre șterea rezisten Ńei musculare în eforturi efectuate în medii specifi ce (ap ă, temperaturi
sc ăzute/ridicate, altitudine);
/head2right Cre șterea rezisten Ńei musculare pentru grupe musculare diferite (antre nament în circuit);
/head2right Cre șterea capacit ăŃii neuro-psihice la eforturile de rezisten Ńă ;

115
/head2right Men Ńinerea rezisten Ńei musculare în perioadele acute/subacute;
/head2right Men Ńinerea rezisten Ńei musculare normale în articula Ńiile supraiacente și subiacente articula Ńiei
afectate.
Aceste obiective intermediare-specifice au deja un timp ce poate fi anticipat. În func Ńie de etapizarea
tratamentului stabilit de echipa de recuperare, de starea și cooperarea pacientului și de condi Ńiile socio-
economice, obiectivele intermediare pot fi rezolvat e într-o perioad ă de timp considerat ă optim ă și
predictibil ă.

4.3.Opera Ńionalizarea obiectivelor din programele și activit ăŃile kinetice
Obiectivele opera Ńionale sunt acele Ńinte, formulate clar, în termeni concre Ńi, limita Ńi la o ședin Ńă sau
un la ciclu de tratament, cu care kinetoterapeutul “opereaz ă” – î și desf ăș oar ă activitatea imediat ă.
Formularea corect ă și complect ă a unui obiectiv opera Ńional canalizeaz ă kinetoterapeutul în alegerea celei
mai bune modalit ăŃi de rezolvare a lui (alegerea celui mai indicat ex erci Ńiu: ca pozi Ńie de start, tehnici
kinetice, elemente facilitatorii/inhibitorii și a celei mai bune doz ări a efortului). Aceste tipuri de obiective
pot fi formulate în dou ă moduri:
/head2right în termeni ce sunt direct subordona Ńi obiectivelor intermediare-specifice (deriv ă din acestea, fiind de
fapt o detaliere a lor). Formularea de acest tip, d up ă enun Ńarea obiectivului intermediar-specific vizat,
poate men Ńiona sau nu, una sau toate din urm ătoarele aspecte, de care îns ă în mod obligatoriu trebuie
să Ńin ă cont: diagnosticul medical, stadiul fiziopatologic ; particularit ăŃile de vârst ă, sex și a nivelului
actual al capacit ăŃii bio-psiho-motrice a pacientului; dotarea materia l ă pe care o are la dispozi Ńie
kinetoterapeutul (indicarea aparatului utilizat pen tru exerci Ńiile care vor urm ări îndeplinirea
obiectivului opera Ńional); tehnicile, “elementele”, metodele kinetice care urmeaz ă a fi folosite;
facilit ăŃile unde se desf ăș oar ă (sal ă, trefl ă, bazin, teren, etc) și posibilit ăŃile organizatorice (individual,
perechi, grup, echip ă) ale actului kinetic.
/head2right în termeni func Ńionali (ce vizeaz ă normalizarea activit ăŃii unui organ, aparat sau sistem al
organismului), putând consta în combina Ńia mai multor obiective intermediare. Ex: ( reeducarea
mersului prin = obiectiv func Ńional general, ce se subîn Ńelege și poate fi omis în descrierea obiectivului
opera Ńional) egalizarea lungimii și ritmului pa șilor, pentru o vitez ă medie de mers, pe teren
plat/înclinat (poate presupune mai multe obiective intermediare- specifice, derivate din obiective
generale de: coordonare-echilibru-sensibilitate, mo bilitate a articula Ńiilor membrului inferior,
rezisten Ńă /for Ńă a musculaturii implicate, antrenament la efort; as tfel, descrierea obiectivului
opera Ńional poate continua prin indicarea obiectivului/ob iectivelor intermediare vizate dimpreun ă cu
restul specifica Ńiilor men Ńionate mai sus – pentru prima modalitate de formula re).
Obiectivele opera Ńionale sunt supuse unui proces permanent de analiz ă și sintez ă în func Ńie de
răspunsul imediat al pacientului și rezultatele evalu ărilor intermediare.
În actele (înscrisurile oficiale) medicale din acti vitatea practic ă, kinetoterapeutul trebuie s ă reziste
tenta Ńiei de a schematiza/simplifica descrierea obiective lor din planul kinetic, prin substituirea (ca
formulare) a obiectivelor opera Ńionale cu obiective generale sau chiar cu cele de t ip finalitate.

Bibliografie :
1. Cordun Mariana (199)) Kinetologie medical ă, Editura AXA, Bucure ști
2. Flora Dorina ( 2002) Tehnici de baz ă în kinetoterapie , Editura Universit ăŃii din Oradea
3.Marcu V. și colab. (2003) Psihopedagogie pentru formarea profesorilor , Editura Universit ăŃii
din Oradea
4.Sbenghe T. (2002) Kinesiologie. Știin Ńa Mi șcării , Editura Medical ă, Bucure ști

116
5. EVALUARE ÎN KINETOTERAPIE

Obiective:
Dup ă parcurgerea acestui capitol, kinetoterapeutul tre buie:
• să cunoasc ă no Ńiunile de baz ă privind modalit ăŃile de evaluare func Ńional ă a pacientului;
• să aleag ă cele mai eficiente metode și s ă foloseasc ă cele mai simple mijloace pentru o cât mai
rapid ă, eficient ă și exact ă evaluare kinetic ă ;
• să poat ă face practic evaluarea kinetic ă, pe baza diagnosticului clinic pus de medicul spec ialist și a
informa Ńiilor pe care le prime ște de la pacient și/sau apar Ńin ători.

Con Ńinut :
5.1. Evaluare – no Ńiuni generale
5.2. Câteva caracteristici ale evaluarii
5.3. Evaluarea – mijloc de baz ă în stabilirea diagnosticului func Ńional

Cuvinte cheie : evaluare, somatoscopie, diagnostic func Ńional, goniometrie

5.1.Evaluare – no Ńiuni generale

Primul și ultimul act al medicului și kinetoterapeutului în procesul asisten Ńei de recuperare
func Ńional ă este evaluarea. Ini Ńial evaluarea este necesar ă pentru aprecierea deficitului ce urmeaz ă a fi
recuperat și a restantului func Ńional pe care se bazeaz ă capacit ăŃile și activit ăŃile pacientului, iar în final
evaluarea apreciaz ă rezultatele ob Ńinute prin aplicarea programului de recuperare și concluzioneaz ă asupra
măsurilor care se mai impun eventual în continuare.
Ceea ce trebuie re Ńinut este faptul c ă nici o evaluare care implic ă interven Ńia omului nu poate fi în
totalitate obiectiv ă. Totu și, pentru a sc ădea “doza” de subiectivism și pentru a obiectiva cât mai mult
evaluarea, este necesar ă o colaborare cât mai bun ă a echipei multidisciplinare care trebuie s ă asigure
succesul recuper ării, iar kinetoterapeutul trebuie s ă ia în considerare urm ătoarele: să fie bine informat în
ceea ce prive ște schema de evaluare ; s ă fie bine antrenat în manevrele de evaluare și bun cunosc ător al
anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei, psihologie i, etc.; să prezinte abilitate și mijloacele necesare în vederea
ob Ńinerii unor date relevante; s ă prezinte capacitate de analiz ă și interpretare a rezultatelor în mod corect.
Interpretarea și analiza datelor va depinde de: cuno știn Ńele teoretice ale terapeutului; modul de
aplicare practic ă a tehnicilor de evaluare; capacitatea de a aplica rezultatele ob Ńinute în func Ńie de
particularit ăŃile sau circumstan Ńele individuale.

5.2.Câteva caracteristici ale evalu ării
Tudor Virgil, în „M ăsurare și evaluare în cultur ă fizic ă și sport”, încearc ă s ă ne ofere câteva
caracteristici ale acestui vast și în acela și timp deosebit de important proces – evaluarea: es te o pârghie de
apreciere a obiectivelor, o condi Ńie de ameliorare continu ă a procesului care trebuie evaluat; este un feed –
back în cadrul sistemelor bio – psiho – sociale, de oarece se prezint ă ca o preocupare continu ă a celor
angaja Ńi în activitatea de a recepta efectele ac Ńiunii;
Prin procesul de evaluare se urm ăre ște evaluarea procesului, a structurilor și a produsului; este un
act necesar și obligatoriu în conducerea unui sistem care are ob iective clare și precise, este procesul prin
care se delimiteaz ă, se ob Ńin și se utilizeaz ă informa Ńii utile privind luarea unor decizii ulterioare.

5.3.Evaluarea – mijloc de baz ă în stabilirea diagnosticului func Ńional
În kinetoterapie, programul kinetic, respectiv modu l în care kinetoterapeutul î și desf ăș oar ă
activitatea, se bazeaz ă pe diagnosticul func Ńional, ob Ńinut prin cumularea diagnosticului clinic (stabilit de

117
către medicul specialist) cu rezultatele evalu ării kinetice ini Ńiale (apanajul exclusiv al kinetoterapeutului).
De fapt evaluarea kinetic ă ini Ńial ă reprezint ă primul dintr-un șir lung de pa și pe care kinetoterapeutul
împreun ă cu pacientul, familia și to Ńi ceilal Ńi factori implica Ńi (medici, psihologi, logopezi, asisten Ńi
medicali, terapeu Ńi ocupa Ńionali, etc.) îl vor parcurge împreun ă pentru aducerea celor cu nevoi speciale
(dobândite la na ștere sau pe parcursul existen Ńei lor) la parametrii func Ńionali normali sau cât mai aproape
de normal și implicit integrarea lor în societate.
Din momentul în care pacientul (sau un membru al fa miliei acestuia) intr ă în sala de kinetoterapie
putem spune c ă începe evaluarea celui care va fi supus tratamentu lui recuperator și care va parcurge o
serie de etape, pe care vom încerca s ă le descriem pe scurt în cele ce urmeaz ă.
5.3.1. Anamneza – reprezint ă de fapt un dialog purtat între pacient și examinator și furnizeaz ă
informa Ńii despre: vârst ă, sex, profesiune, istoricul bolii, antecedentele h eredo- colaterale, antecedentele
personale. Dialogul care are loc între examinator și pacient poate îmbr ăca 2 forme: ascultarea , în care
examinatorul ascult ă tot ce îi poveste ște pacientul și interogatoriul , form ă în care examinatorul pune
întreb ări la care r ăspunde pacientul. Cele dou ă metode, ascultarea și interogatoriul, se îmbin ă și se
completeaz ă, nefiind tehnici separate.
Prin anamnez ă se stabilesc principalele simptome, care reflect ă tulbur ările morfofunc Ńionale ale
organismului sau ale sistemului/aparatului bolnav. Este necesar ă men Ńionarea unor aspecte pentru orice
simptom descris de pacient: modul de instalare, tip ul, intensitatea, durata, simptomele sau semnele de
înso Ńire, factori de agravare și/sau înso Ńitori. La pacien Ńii cu suferin Ńe ale aparatului locomotor, anamneza
are importan Ńă deosebit ă pentru stabilirea caracterului acut sau cronic, pr imar sau secundar a suferin Ńei. Pe
lâng ă aspectele esen Ńiale, generale, examinatorul trebuie s ă puncteze anumite elemente corelate cu
suferin Ńa principal ă (osoas ă, muscular ă, articular ă).
Vârsta : orienteaz ă examinatorul spre anumite afec Ńiuni specifice anumitor perioade de via Ńă . De
asemenea, evolu Ńia afec Ńiunilor este dependent ă de vârsta pacientului. La nou – n ăscu Ńi, pe lâng ă
tulbur ările digestive (prezente în mod frecvent), din punc t de vedere al aparatului locomotor pot ap ărea
malforma Ńii congenitale (lipsa unuia sau mai multor segmente sau segmente supranumerare, luxa Ńii
congenitale, tulbur ări circulatorii etc.) sau traumatisme obstetricale. În copil ărie este perioada în care
debuteaz ă rahitismul datorit ă avitaminozelor (lips ă de vitamina D sau Ca și P), pot ap ărea traumatisme și
se pot eviden Ńia tulbur ări neuromotorii și psihice. Pubertatea este perioada în care puterea de rezisten Ńă a
organismului este diminuat ă, favorizând apari Ńia bolilor infec Ńioase grave. De asemenea, în aceast ă
perioad ă apar profunde transform ări endocrine permi Ńând apari Ńia unor afec Ńiuni endocrino- metabolice
(obezitate, nanism, gigantism). Tot în aceast ă perioad ă apar sau se accentueaz ă deficien Ńele fizice mai ales
la nivelul coloanei și membrelor. Tinere Ńea și vârsta adulta se caracterizeaz ă prin cre șterea frecven Ńei
traumatismelor, tulbur ări psihice etc. Odat ă cu înaintarea în vârsta adult ă încep s ă apar ă afecŃiunile
degenerative, de uzur ă. Vârsta a treia se caracterizeaz ă prin încetinirea activit ăŃilor tuturor aparatelor și
sistemelor, organismul fiind foarte vulnerabil la a c Ńiunea oric ărui tip de agent patogen.
Sexul : este important pentru c ă exist ă afec Ńiuni cu predilec Ńie pentru un anumit sex.
La b ărba Ńi sunt mai frecvente: infarctul miocardic, afec Ńiunile aparatului respirator, afec Ńiuni
renale, tumori, spondilita, traumatisme etc.
La femei se prezint ă cu o frecven Ńă mai mare afec Ńiunile endocrine, afec Ńiunile legate de perioada
fertil ă a femeii și cele din perioada menopauzei (nevroze, hipertensi une arterial ă, cardiopatii,
osteoporoza). De asemenea tumori specifice 8 neopla sm de sân, col uterin ).
Profesiunea și condi Ńiile de munc ă: condi Ńiile de la locul de munc ă (pozi Ńia, riscul producerii unor
traumatisme etc.) și mediul de via Ńă (clima), pot orienta evaluatorul înspre explicarea apari Ńiei unor
deficien Ńe fizice (contabili- cifoze, osp ătari- lordoze), leziuni traumatice (muncitorii în c onstruc Ńii), boli
profesionale datorat ă noxelor de la locul de munc ă care pot duce la boli cardio-vasculare, digestive,
respiratorii, psihice etc.
Antecedentele heredo-colaterale: reprezint ă informa Ńiile pe care le d ă pacientul în legatur ă cu
posibilitatea prezen Ńei anumitor afec Ńiuni la rudele pe linie direct ă a pacientului: mam ă, tat ă, copii, bunici,

118
fra Ńi, surori.Importan Ńa acestui tip de antecedente rezid ă din faptul c ă unele boli se pot transmite ereditar (
putând avea caracter recesiv ), iar în alte cazuri exist ă o predispozi Ńie pentru anumite afec Ńiuni ( spondilita,
cardiopatia ischemic ă, varicele, anemiile etc. ).
Antecedentele personale: sunt informa Ńiile pe care pacientul sau un apar Ńin ător le prezint ă
examinatorului cu referire la evolu Ńia și dezvoltarea lui normal ă și/sau patologic ă de la na ștere și pân ă la
consultul respectiv. Dac ă pacien Ńii au avut unele afec Ńiuni în trecut, se vor culege informa Ńii privind
localizarea lor, durata, tratamente medicamentoase, de recuperare fizical ă, interven Ńii chirurgicale. De
asemenea se iau informa Ńii referitoare la consumul de tutun și alcool, sare, diverse toxice etc.
5.3.2.Evaluarea somatoscopic ă sau examenul general al pacientului – în realizarea
somatoscopiei va trebui s ă Ńinem seama de o serie de aspecte pentru a putea ca acest tip de evaluare s ă se
desf ăș oare în condi Ńii optime și anume: pacientul va fi dezbr ăcat în întregime; în cazul în care pacientul
copil se va a șeza pe o mas ă s ă fie la acela și nivel cu kinetoterapeutul; sursa de lumin ă va veni întotdeauna
din înapoia kinetoterapeutului; examinarea va fi ma i întâi general ă și apoi regional ă la nivelul segmentului
bolnav (pentru câ știgarea încrederii pacientului).
Se vor examina din punct de vedere kinetic:
– Tipul constitu Ńional, greutatea și în ălŃimea;
– Tegumentul și unghiile (culoarea, consisten Ńa, turgorul, temperatura, elasticitatea, umiditatea ,
troficitatea, etc.);
– łesutul subcutanat adipos și fibros la care se apreciaz ă cantitatea, consisten Ńa, repartizarea pe
regiuni corporale, prezen Ńa eventualilor noduli, cre șterea în volum, etc.;
– Starea ganglionilor urm ărindu-se prezen Ńa adenoamelor;
– Starea aparatului cardio-vascular la care se va a precia frecven Ńa și ritmul cardiac; tensiunea
arterial ă; circula Ńia periferic ă (varice, tromboflebite, culoarea și temperatura extremit ăŃilor, culoarea
buzelor și a fe Ńei); angiomatoze (anomalii vasculare congenitale cu tanate) reprezint ă în fond hamatoame
vasculare, asociindu-se adesea de cu leziuni osteo- articulare (de cauz ă vascular ă).
– Aparatul respirator: perimetrul și elasticitatea toracic ă; capacitatea vital ă; frecven Ńă , ritm și tip
respirator.
– Aparat digestiv: tulbur ări de tranzit intestinal (cu efecte asupra volumulu i abdominal și a
tonusului mu șchilor peretelui abdominal).
– Aparat uro-genital: tulbur ări sfincteriene; sarcina (predispune la afec Ńiuni lombo-sacrate și CF).
– Examen neurologic: reflexele osteo-tendinoase (a- , hipo- și hiperreflexii); sensibilitatea
superficial ă (tactil ă, termic ă, dureroas ă); sensibilitatea profund ă (vibratorie, de presiune, proprioceptiv ă,
kinestezic ă, dureroas ă); semne neurologice (ex: Laseque, Babinski); echil ibrul, controlul și coordonarea.
– Examen psihic: grad de în Ńelegere-comunicare, voin Ńă , emotivitate, tulbur ări de comportament.
Este deosebit de important, deoarece, bolnavul treb uie s ă în Ńeleag ă scopul tratamentului și s ă devin ă un
colaborator activ al medicului în perioada de reedu care. De aceea , examenul psihic și supravegherea
îndelungat ă a bolnavului ne vor da date pre Ńioase asupra indica Ńiei sau contraindica Ńiei diverselor atitudini
terapeutice.
5.3.3.Evaluarea aparatului locomotor – se realizeaz ă imediat ce anamneza și examenul clinic
general s-a terminat și ne ajut ă s ă c ăut ăm toate simptomele pentru stabilirea diagnosticului clinic al
afec Ńiunii (ce apar Ńine exclusiv medicului) și a diagnosticului func Ńional al aparatului locomotor
(responsabilitatea kinetoterapeutului).
Aceste simptome se împart în dou ă categorii și anume: subiective (durerea, impoten Ńa func Ńional ă,
atitudinile vicioase și diformit ăŃile, tulbur ările de sensibilitate, membrul fantom ă), și obiective realizate
prin evaluarea direct ă a pacientului. În acest capitol vom trece în revis t ă doar o parte din aceste simptome
subiective și obiective, avându-le în vedere doar pe cele ce fa c parte din bagajul minim de cuno știn Ńe
necesar kinetoterapeutului.

119
A. Simptome subiective
1. Durerea. Este un simptom care se define ște ca o experien Ńă senzorial ă dezagreabil ă, tr ăit ă
cerebral și ap ărut ă dup ă stimularea unei structuri vii. Deoarece stimulii a lgici sunt stimuli poten Ńiali
nocivi, algorecep Ńia se mai nume ște și nocirecep Ńie. Senza Ńiile dureroase, spre deosebire de celelalte tipuri
senzoriale, au o important ă component ă afectiv ă, ce tulbur ă starea de bine a individului. De obicei durerea
se înso Ńește de reac Ńii psihosomatice și vegetative. Reac Ńiile psihice se caracterizeaz ă prin st ări de team ă,
nelini ște, disconfort. Manifest ările exterioare identice atât în durerea fizic ă cât și în cea moral ă, pledeaz ă
pentru existen Ńa componentei psihice a durerii. Exprimarea durerii se face prin lacrimi, strig ăte, mi șcări
involuntare etc.
Clasific ări ale durerii:
Dup ă locul apari Ńiei și percep Ńiei ei de c ătre pacient:
– zon ă singular ă mic ă și bine localizat ă, f ără iradiere denot ă o probabil ă leziune u șoar ă sau/ și
relativ superficial ă;
– o zon ă difuz ă ca sediu primar denot ă o probabil ă leziune mai sever ă sau/ și situat ă mai profund;
– durerea iradiant ă, este cea care se dep ărteaz ă de punctul ei de origine, de cele mai multe ori
distal, pe un traiect nervos și apare în: leziuni severe, leziunea structurilor s omatice profunde, leziunea
Ńesuturilor nervoase (presiune pe r ădăcina nervului periferic, ce irit ă fibrele A- delta, care îns ă mai
conduc);
– durerea proiectat ă, apare în cazurile în care excita Ńia nociceptiv ă ac Ńioneaz ă de-a lungul c ăii de
transmitere dureroas ă, cu origine în orice punct de la nerv la cortex (p e calea aferent ă), dând na ștere unei
senza Ńii proiectate în regiunea periferic ă, inervat ă de organele terminale ale acestei c ăi (exemplu: sciatica
vertebral ă);
– durerea referit ă este cea care î și are originea într-o zon ă bine determinat ă, dar se percepe într-o
alt ă zon ă, în general mai superficial ă decât cea de origine, f ără s ă existe vreo conexiune patologic ă între
zone; are caracter difuz și poate avea originea în: viscere, structuri somati ce profunde, nerv radicular.
Dup ă calit ăŃile ei: durere ascu Ńit ă, bine localizat ă denot ă leziune superficial ă; durere ascu Ńit ă, în
“junghiuri” denot ă leziune a nervului (de obicei la nivelul r ădăcinii, afectând fibrele A-delta); durere tip
“furnic ătur ă” denot ă iritare ce afecteaz ă fibrele A- alfa; durerea surd ă este tipic ă pentru originea somatic ă
profund ă.
Dup ă caracterele prezentate: durere matinal ă denot ă afectare articular ă de tip inflamator; durerea
care-l treze ște pe pacient din somn este tipic ă pentru um ăr sau/ și șold (se agraveaz ă la decubitul pe partea
afectat ă); durerea care îl treze ște pe pacient și îl oblig ă s ă mearg ă denot ă o patologie mai grav ă; durere
continu ă, intermitent ă denot ă afectare cronic ă, cronic-acutizat ă; durere pulsatil ă (rezult ă din coliziunea
undei pulsatile sangvine cu organele sensibile la d urere) denot ă inflama Ńie; durere chinuitoare (care nu
cedeaz ă), profund ă, sâcâitoare denot ă o patologie mai complex ă (grav ă).
Dup ă evolu Ńia în timp:
– durerea muscular ă acut ă este dat ă de o perfuzie sangvin ă inadecvat ă (ischemie) care face ca
produ șii de catabolism (în special acidul lactic și potasiul) s ă nu fie îndep ărta Ńi, stimulând astfel receptorii
de durere din mu șchi, cunoscut ă și sub denumirea de „claudica Ńie intermitent ă”;
– durerea cu un început insidios, nelegat de vreu n traumatism sau de o activitate neobi șnuit ă denot ă
leziuni degenerative, leziuni pe Ńesuturi “obosite”, neoplasm (în cazul în care pacie ntul acuz ă ca și cauz ă a
durerilor un traumatism oarecare trebuie s ă p ăstr ăm rezerve; verific ăm dac ă mecanismul traumatic descris
se coreleaz ă cu semnele și simptomele indicate);
– durerea care nu se agraveaz ă prin activitate sau nu cedeaz ă la repaus denot ă suspiciunea unei alte
patologii (excep Ńie: hernia de disc care poate fi agravat ă în pozi Ńia a șezat și s ă cedeze la ridicarea în
ortostatism și la mers);
– durerea muscular ă întârziat ă, cea care apare dup ă 2-4 de ore de la încetarea programului, e dat ă
de leziunea (ruperea) Ńesuturilor de leg ătur ă din mu șchi și tendoane;

120
– durere muscular ă de tip „febr ă muscular ă”, ce apare dup ă 24-48 de ore de la încetarea
programului și se datoreaz ă acumul ării în cantit ăŃi mari de cataboli Ńi (urmare a unei sapradoz ări de
intensitate a efortului);
– durere de tip „oboseal ă” denot ă artroza articula Ńiilor portante: în fazele incipiente, dup ă activitate
prelungit ă; în fazele avansate, durerea este resim Ńit ă la începutul activit ăŃii (mersului), apoi cedeaz ă
întrucâtva, dup ă care revine dac ă activitatea se prelunge ște.
Fiind un simptom subiectiv, durerea se apreciaz ă pe baza unor scale care las ă la latitudinea
pacientului s ă aprecieze modul în care „simte” durerea. Astfel, p entru afec Ńiunile vertebrale, cel mai des
utilizate scale sunt: scala Oswestry, scala Million , scala Roland – Moris, scala Waddel, scala Dallas, scala
Greenough, scala Quebec, scala MPQ – MsGill Pain Qu estionnaire, etc.
2. Impoten Ńa func Ńional ă. Poate îmbr ăca dou ă forme și anume:
– Impoten Ńă func Ńional ă par Ńial ă;
– Impoten Ńă func Ńional ă total ă.
De asemenea, ea poate fi limitat ă la un segment, pe tot membrul sau pe mai multe mem bre, iar din
punct de vedere al evolu Ńiei poate fi progresiv ă sau regresiv ă, trec ătoare sau definitiv ă și sta Ńionar ă.
Cauze generatoare ale impoten Ńei func Ńionale pot fi: întreruperea continuit ăŃii osoase (fracturi);
rupturi musculo-tendinoase; blocaje articulare; anc hiloze articulare; reac Ńii antalgice; leziunile nervilor
rahidieni; leziuni ale sistemului nervos central; c rizele pitiatice (o idee fix ă, obsedant ă, care provoac ă
inhibi Ńia par Ńial ă a centrilor de elaborare psihic ă con știent ă și dezl ănŃuirea de acte incon știente).
3. Atitudinile vicioase și diformit ăŃile. Îl pot determina pe bolnav s ă se prezinte la medic și pot
îmbr ăca diverse forme legate de regiunea interesat ă și de boala care le determin ă. Diformitatea ca
simptom subiectiv , care se înregistreaz ă în foaia de observa Ńie, nu trebuie clasificat ă decât dup ă regiunea
în care a ap ărut (coloan ă vertebral ă, membru inferior – genunchi, membru superior – cot , etc.).
4. Tulbur ările de sensibilitate. Se prezint ă sub forma unor senza Ńii (prezentate de pacient) la
nivelul diferitelor Ńesuturi: amor Ńeli, furnic ături, în Ńep ături. Ca o form ă particular ă a tulbur ărilor de
sensibilitate, la amputa Ńi, se descrie “ membrul fantom ă” , ca o percep Ńie fals ă a segmentului corporal
amputat.
B. Simptome obiective
Const ă în utilizarea unor aparate și teste pentru determinarea deficien Ńelor aparatului locomotor în
urma c ăruia va fi determinat diagnosticul func Ńional.
1. Inspec Ńia. este metoda de examinare caracterizat ă prin cercetarea vizual ă a întregului organism,
a unei regiuni, a unui segment sau a unei zone stri ct localizate. Ea reprezint ă prima și cea mai simpl ă
metod ă obiectiv ă de investiga Ńie semiologic ă.
În ceea ce prive ște modalitatea tehnic ă de realizare a inspec Ńiei, aceasta trebuie s ă Ńin ă cont de
anumite reguli: se face sistematic, cu aten Ńie, dup ă un anumit plan și o anumit ă metodologie; se face
direct, pe pacientul dezbr ăcat și din toate pozi Ńiile necesare observa Ńiei; examinatorul va urm ări permanent
reac Ńiile pacientului (grimase, paloare, geam ăt, șchiop ătarea etc.); examenul va fi atât static cât și dinamic;
orice semn care indic ă stare de oboseal ă sau disconfort în timpul examin ării va duce la încetarea acesteia;
examenul va fi atât general cât și local.
La inspec Ńie se apreciaz ă:
– Starea tegumentelor (aspect, culoare) cu precizar ea elementelor semiologice existente
periarticular, supraiacent și subiacent pentru articula Ńia respectiv ă;
– M ărirea de volum a articula Ńiei (tumefac Ńiei articulare) cauzat ă de acumulare de lichid, proliferare
sinovial ă, modific ări ale structurilor periarticulare, hipertrofie oso as ă, etc.);
– Tulbur ările de static ă generate de articula Ńiile afectate (deform ări, dezax ări, devia Ńii);
– Fixarea în pozi Ńii anormale ale diferitelor segmente ale corpului;
– Simetria/asimetria pentru diferitele segmente ale membrelor, egalitatea lungimii acestora;
– Examinarea maselor musculare cu aprecierea vizual ă a formei regiunii respective, determinat ă de
troficitate și tonusul muscular;

121
– Aprecierea atrofiei, hipo- sau hipertrofiei muscu lare(volumul masei musculare);
– Distribu Ńia st ării de astenie muscular ă, care va fi confirmat ă prin bilan Ńul muscular. O stare de
astenie muscular ă la nivelul centurii pelvine determin ă un mers leg ănat, localizat ă la nivelul musculaturii
paravertebrale determin ă un spate lordotic, cu hiperextensia toracelui supe rior;
– Mi șcările involuntare, mai ales spasmele musculare vizib ile;
– Ortostatismul, simetria corporal ă;
– Mersul.
Exemplificarea inspec Ńiei poate fi redat ă prin evaluarea aliniamentului pozi Ńiei orostatice la care se
urm ăresc reperele corporale din fa Ńă , spate și profil.
Pentru inspec Ńia din fa Ńă se vor identifica, pe ambele hemicorpuri, urm ătoarele repere
antropometrice: unghi extern al ochilor, comisura b uzelor, clavicul ă, acromion, epicondil humeral,
ombilic, spin ă iliac ă superioar ă și inferioar ă, simfiz ă pubian ă, condili femurali, marginile patelei, cap
fibul ă, cap tibie, maleole, cap talus, cap metatars III.
Pentru un aliniament normal este necesar ca: a) li niile care unesc urm ătoarele repere anatomice s ă
fie în plan transversal: unghiurile externe ale och ilor, comisurile gurii, acromioanele, spinele iliac e antero-
superioare, condilii femurali omologi, marginile su perioare și inferioare ale rotulelor, maleolele omoloage;
b) firul cu plumb fixat pe menton s ă treac ă în dreptul manubriului, ombilicului, simfizei pubi ene și
echidistant între condilii femurali interni și maleolele tibiale; c) MI, având genunchii extin și, se apropie în
4 puncte: maleola intern ă, l/3 medie a gambelor, genunchi, l/3 medie a coaps elor.
La inspec Ńia din fa Ńă a diferitelor segmente se pot observa: cap – dimen siune și form ă (macro-,
micro-, dolico-, hidro-cefalie); fa Ńă – asimetrii (date de pareze faciale); gât – pozi Ńie (torticolis); clavicul ă
– lungime, asimetrii de pozi Ńie (ridicat-coborât); stern – form ă (înfundat, în caren ă); torace – form ă
(„butoi”, „viespe”, cu coaste evazate); abdomen – volum și form ă („în șor Ń”); cot – valg, var; pumn (gâtul
mâinii) – abdus, addus; mân ă-degete – deviate cubital-radial, din articula Ńiile MCF; bazin – asimetrie
(basculat în plan frontal, ridicat – coborât – tran slat); genunchi – valg, var; gamba – form ă (curbat ă
înafar ă – în ăuntru); glezn ă și picior – valg, var, plat, equin; degete – ciocan , hallux valgus.
Pentru inspec Ńia din spate se vor identifica urm ătoarele repere antropometrice: tubercul occipital,
margini scapulare, olecran, procese stiloide radial e și ulnare, oasele carpiene, cap metacarp III, proces ele
spinoase ale vertebrelor (în special C7, T12, L2, S 1), creast ă iliac ă, spin ă iliac ă posterioar ă, tuberozitate
ischiatic ă, condili femurali, maleole, tuberozitate calcaneu. Pentru un aliniament normal este necesar ca:
a) liniile care unesc urm ătoarele repere anatomice s ă fie în plan transversalrespectiv vârfurile omopla Ńilor,
spinele iliace postero-superioare, tuberozit ăŃile ischiatice, condilii și maleolele omoloage; b) firul cu
plumb fixat pe tuberculul occipital s ă treac ă în dreptul proceselor spinoase ale tuturor vertebr elor, șan Ńului
interfesier și echidistant între condilii femurali, maleolele ti biale și tuberozit ăŃile calcaneene; c) linia
dreapt ă care trece peste crestele oaselor iliace este în m od normal orizontal ă și întretaie coloana lombar ă la
nivelul superior al corpului vertebrei L 4.
La inspec Ńia din spate a diferitelor segmente se pot observa: cap – dimensiune și form ă (macro-,
micro-, dolico-, hidro- cefalie); gât – pozi Ńie (torticolis); omoplat – asimetrii de pozi Ńie (ridicat-coborât,
basculat în sus-jos, addus-abdus); torace – form ă („butoi”, „viespe”, cu coaste torsionate = gibus); coloan ă
vertebral ă – scolioz ă; cot – valg, var; pumn (gâtul mâinii) – abdus, add us; degete – deviate cubital-radial
din articula Ńiile MCF, „în Z”, „în butonier ă”; bazin – asimetrie (basculat în plan frontal: rid icat-coborât-
translat); genunchi – valg, var; glezn ă și picior – valg, var, equin.
Pentru inspec Ńia din profil se vor identifica urm ătoarele repere antropometrice: tubercul occipital,
tragus, proces mastoid, tubercul mare al humerusulu i, creast ă iliac ă, linie corespunz ătoare nivelului
ombilicului, spin ă iliac ă antero-superioar ă, spin ă iliac ă postero-superioar ă, trohanter mare, condil lateral
femural, cap fibul ă, maleol ă extern ă, tubercul navicular (heterolateral). Pentru un ali niament normal este
necesar ca: a) liniile corespunz ătoare nivelului ombilicului, spinei iliace antero-s uperioar ă și spinei iliace
postero-superioar ă, s ă fie sensibil echidistante (regula „celor trei plan uri a lui Piollet”); b) linia care une ște
spina iliac ă antero-superioar ă și spina iliac ă postero-superioar ă s ă fac ă un unghi cu orizontala de 12-15 °;

122
c) firul cu plumb fixat în dreptul tragusului s ă treac ă în dreptul tuberculului mare al humerusului, marel ui
trohanter, condilului femural lateral, capului fibu lei și maleolei externe. Linia care une ște aceste puncte, în
limite normale, poate s ă fac ă un unghi (s ă fie înclinat ă înainte) de 5-l2 ° cu verticala.
La inspec Ńia din profil a segmentelor se pot observa: cap – p ozi Ńia fa Ńă de coloana cervical ă
(flectat, extins, rotat, proiectat înainte-înapoi); omoplat – protractat (lipit de torace), desprins( „scapula
latta”); torace – form ă (bombat, plat, „în caren ă", gibus); coloan ă vertebral ă – cifoz ă-lordoz ă
nefiziologic ă, spate plan; cot – flexum, extensum; abdomen – for m ă și volum (bombat-aton, supt, adipos-
în cute); bazin – asimetrie (basculat în plan sagit al: anterior-posterior); genunchi – flexum, recurva tum
(extensum); glezn ă și picior – equin, talus, plat.
2. Palparea – este metoda semiologic ă bazat ă pe informa Ńiile pe care le ob Ńinem în cadrul
examenului obiectiv cu ajutorul sim Ńului tactil și sim Ńului volumului (stereometrie). Palparea trebuie s ă se
realizeze cu pacientul în pozi Ńie optim ă pentru segmentul de palpat, examinatorul s ă cunoasc ă pozi Ńiile
optime pentru palparea diferitelor segmente plasând u-se corespunz ător fa Ńă de bolnav.
Se pot realiza mai multe tipuri de palpare:
– Palparea superficial ă – prin ap ăsarea u șoar ă cu fa Ńa palmar ă a mâinii și degetelor pe segmentul
sau regiunea care ne intereseaz ă, luând informa Ńii despre anumite caracteristici ale zonei respecti ve:
temperatur ă, umiditate, denivel ări, cicatrici etc.,
– Palparea profund ă – prin exercitarea unei presiuni asupra zonei cerc etate pentru a ob Ńine
informa Ńii de profunzime privind forma, localizarea, dimens iunile sau consisten Ńa organelor sau Ńesuturilor
din straturile subcutanate. Palparea profund ă poate fi monomanual ă, bimanual ă, penetrant ă, prin balotare
și palp ări specifice.
3. Evaluarea amplitudinii articulare. Evaluarea amplitudinii articulare sau bilan Ńul articular const ă
în aprecierea gradului de mobilitate într-o articul a Ńie, prin m ăsurarea analitic ă a unghiurilor de mi șcare, pe
direc Ńiile anatomice posibile, în planurile și axele corespunz ătoare.
Realizarea m ăsur ătorilor presupune o oarecare experien Ńă din partea kinetoterapeutului, iar
acurate Ńea m ăsur ătorilor este și în func Ńie de obiectivul lor. Pentru orientarea unui examen clinic general
se pot admite varia Ńii de 8 – 10°; pentru alc ătuirea unui program de kinetoterapie în vederea rec uper ării
unui deficit func Ńional e nevoie de mai mult ă precizie, erorile nedep ăș ind 5 – 6°, iar dac ă este vorba de
măsur ători pentru studii de cercetare, nu se admit erori peste 3°.
Mobilitatea articular ă poate fi m ăsurat ă prin evaluare direct ă, subiectiv ă, „din ochi”; cu ajutorul
goniometrului; prin m ăsurarea distan Ńei dintre dou ă puncte situate pe segmentele care alc ătuiesc unghiul
de mi șcare; cu ajutorul firului cu plumb; prin suprapuner ea a dou ă radiografii la nivelul excursiilor
maxime de mi șcare; prin goniometre încorporate în circuite elect ronice, care pot m ăsura unghiurile și în
mi șcare.
Pentru o bun ă reu șit ă a goniometriz ării, trebuie s ă avem în vedere câteva reguli și anume:
– Pacientul s ă fie relaxat, a șezat confortabil, s ă fie instruit asupra manevrelor care vor urma. Star ea
de contractur ă, teama, etc., limiteaz ă amplitudinea de mi șcare pasiv ă, iar necooperarea, pe cele de mi șcare
activ ă;
– Segmentul de testat trebuie corect a șezat pentru ob Ńinerea pozi Ńiei 0, dar și într-o pozi Ńie
preferen Ńial ă pentru desf ăș urarea mi șcării și aplicarea goniometrului;
– Goniometrul va fi aplicat întotdeauna pe partea l ateral ă a articula Ńiei, cu câteva excep Ńii ( ex.
măsurarea supina Ńiei);
– Bra Ńele goniometrului trebuie pozi Ńionate în paralel cu axele segmentelor care formeaz ă
articula Ńia;
– Goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci apl icat u șor, pentru a nu împiedica mi șcarea;
– Amplitudinile mi șcărilor articulare în direc Ńii opuse se vor m ăsura fiecare în parte, apoi se va
nota și suma lor, care reprezint ă gradul de mi șcare a unei articula Ńii într-un anumit plan;

123
– Gradul de mi șcare a unei articula Ńii este egal cu valoarea unghiului maxim m ăsurat al acelei
mi șcări, dar numai dac ă s-a plecat de la pozi Ńia 0. În cazuri patologice, sc ăzând din valoarea acestui unghi,
valoarea unghiului de la care porne ște mi șcarea, ob Ńinem gradul de mobilitate a acelei articula Ńii;
– Genunchiul și cotul nu au mi șcare de extensie, deoarece pozi Ńia de extensie maxim ă a lor este 0.
Se m ăsoar ă îns ă deficitul de extensie, care, sc ăzut din unghiul maxim de flexie realizat, ne d ă gradul de
mobilitate a cotului sau genunchiului;
– Mobilitatea coloanei vertebrale și a falangelor nu poate fi m ăsurat ă decât cu goniometre de
construc Ńie special ă.
Goniometrizarea se realizeaz ă pornind din pozi Ńia 0, de start, cu câteva excep Ńii (ex. rota Ńia intern ă
și extern ă a um ărului). Aceast ă pozi Ńie este cu membrul superior de-a lungul trunchiului , mâna în
supina Ńie (palma prive ște înainte).
În realizarea practic ă a evalu ării articulare se va Ńine seama de: pozi Ńia ini Ńial ă a pacientului, a
segmentelor de testat și a kinetoterapeutului; locul de a șezare a centrului goniometrului, care va fi în
majoritatea cazurilor în centrul articula Ńiei de testat (se specific ă și partea; ex. în centrul articula Ńiei
cotului, pe partea lateral ă); modul de a șezare a bra Ńului fix și reperul spre care e îndreptat ( ex. bra Ńul fix
pe linia median ă a fe Ńei laterale a bra Ńului înspre epicondilul humeral lateral); modul de a șezare a bra Ńului
mobil și reperul spre care e orientat (ex. bra Ńul mobil pe linia median ă a fe Ńei dorsale a antebra Ńului, înspre
mijlocul distan Ńei dintre apofizele stiloide antebrahiale); evitare a pozi Ńiilor vicioase care ar m ării sau
mic șora aparent unghiul de mi șcare (ex. în testarea extensiei bra Ńului se va evita flexia trunchiului);
comanda verbal ă va fi ferm ă și explicit ă; reperele vor r ămâne acelea și atât pentru pozi Ńia ini Ńial ă, cât și
pentru cea final ă.
Pentru exemplificarea modului de realizare practic ă și descriere teoretic ă a modalit ăŃii de
goniometrizare, vom da dou ă exemple, unul pentru membrul superior (rota Ńia intern ă a um ărului) și altul
pentru membrul inferior (extensia gleznei):
a. Rota Ńia intern ă a um ărului., valoarea normal ă 90 – 95°:
Pozi Ńia ini Ńial ă: pacientul în decubit dorsal, bra Ńul de testat abdus la 90°, cot flectat la 90°, ante bra Ń
supinat, palma prive ște spre pacient; kinetoterapeutul homolateral; cent rul goniometrului în centrul
articula Ńiei cotului, pe partea dorsal ă (la nivelul olecranului); bra Ńul fix perpendicular sau paralel cu solul;
bra Ńul mobil urm ăre ște linia median ă a fe Ńei dorsale a antebra Ńului, orientat înspre mijlocul distan Ńei dintre
cele dou ă apofize stiloide antebrahiale;
Comanda: roteaz ă intern um ărul!;
Se va evita retropulsia um ărului, motiv pentru care se poate pune o pern ă sub um ăr; abduc Ńia
um ărului va trebuie men Ńinut ă la 90° pe tot parcursul test ării.
b. Extensia gleznei, valoarea normal ă 45°:
Pozi Ńia ini Ńial ă: pacientul în decubit dorsal sau a șezat, piciorul în pozi Ńia 0, adic ă la un unghi de
90° fa Ńă de glezn ă; kinetoterapeutul homolateral; Centrul goniometrul ui, în centrul articula Ńiei gleznei, pe
partea lateral ă (sub maleola extern ă); Bra Ńul fix pe linia median ă a fe Ńei laterale a gambei, orientat înspre
condilul femural lateral; Bra Ńul mobil este orientat pe linia median ă a fe Ńei laterale a metatarsului V;
Comanda: extinde glezna!;
Se va evita inversia sau eversia piciorului.
4. Evaluarea manual ă a for Ńei musculare. Bilan Ńul muscular reprezint ă evaluarea for Ńei musculare
prin examen manual; este deci o metod ă subiectiv ă, dependent ă de experien Ńa kinetoterapeutului.
Vom utiliza aceea și scal ă de evaluare care se utilizeaz ă în serviciile de recuperare din România și
anume:
F0 (zero)- mu șchiul nu realizeaz ă nici o contracŃie evident ă;
F1 (schi Ńat ă)- reprezint ă sesizarea contrac Ńiei mu șchiului prin palparea lui sau a tendonului; se
poate aprecia numai pentru mu șchii superficiali; pentru cei profunzi nu se observ ă diferen Ńă între F0 și F1;

124
F2 (mediocr ă)- permite mu șchiului să mobilizeze segmentul în amplitudine complet ă, numai cu
eliminarea gravita Ńiei; pentru aceasta se utilizeaz ă planuri de alunecare (pl ăci de plastic sau lemn talcat)
sau se sus Ńine segmentul de c ătre kinetoterapeut;
F3 (acceptabil ă)- reprezint ă for Ńa unui mu șchi capabil s ă mobilizeze segmentul în amplitudine
complet ă împotriva gravita Ńiei, f ără alte mijloace rezistive;
F4 (bun ă)- este for Ńa unui mu șchi capabil s ă mobilizeze segmentul în amplitudine complet ă și
împotriva unei rezisten Ńe cu valoare medie;
F5 (normal ă)- reprezint ă for Ńa unui mu șchi capabil s ă mobilizeze segmentul pe toat ă amplitudinea
de mi șcare, împotriva unei rezisten Ńe maxime, aplicate pe segmentul de mobilizat, cât m ai distal.
Pentru o diferen Ńiere mai clar ă a for Ńelor, se utilizeaz ă și cota Ńiile de + și -. Se noteaz ă cu + atunci
când mi șcarea pe sectorul respectiv nu dep ăș ește jum ătate din amplitudinea maxim ă posibil ă pentru acea
mi șcare, și cu – atunci când dep ăș ește jum ătate din amplitudine, dar totu și nu se poate realiza pe întreg
sectorul de mobilitate.
De exemplu flexia cotului este de 120°, pentru un mu șchi (biceps brahial) ce are for Ńă 2, dar
antigravita Ńional nu reu șește s ă realizeze o for Ńă de 3. Astfel, segmentul va fi pozi Ńionat antigravita Ńional,
dup ă care i se va cere pacientului s ă realizeze flexia cotului. Dac ă va realiza o flexie sub jum ătate din
amplitudinea posibil ă, va fi notat ă acea for Ńă cu 2+, iar dac ă dep ăș ește jum ătate din amplitudine, f ără a
atinge nivelul maxim de mobilitate, va fi notat ă cu 3-.
În ceea ce prive ște scopul bilan Ńului muscular, acesta este multiplu: permite stabil irea
diagnosticului func Ńional și a nivelului lezional (m ăduv ă, plex, trunchi nervos), al bolii neurologice; st ă la
baza alc ătuirii programului de recuperare și stabile ște, secven Ńial, rezultatele ob Ńinute prin aplicarea
acestui program; determin ă tipul unor interven Ńii chirurgicale de transpozi Ńii tendo – musculare;
contureaz ă deseori prognosticul func Ńional al pacientului.
Pentru realizarea corect ă a bilan Ńului muscular, sunt necesare respectarea anumitor c ondi Ńii: un
testator bine antrenat pentru aceste manevre și cunosc ător al anatomiei func Ńionale a sistemului muscular
și al biomecanicii; o colaborare total ă din partea pacientului, bilan Ńul muscular fiind un proces activ; va fi
precedat întotdeauna de bilan Ńul articular, c ăci starea articula Ńiei (redoare, durere) poate influen Ńa precizia
bilan Ńului muscular; se va realiza în ședin Ńe succesive dac ă este cazul pentru a nu obosi pacientul; se
efectueaz ă în condi Ńii de confort: camer ă cald ă, lini ște, pe o mas ă special ă de testare, etc.; retest ările s ă fie
făcute de acela și kinetoterapeut pentru a reduce gradul de subiecti vism; rezultatele vor fi exprimate într-un
sistem de cotare interna Ńional (0-5).
În realizarea practic ă a bilan Ńului muscular se va Ńine seama de:
– Pozi Ńia ini Ńial ă a pacientului, a segmentelor de testat și a kinetoterapeutului;
– Utilizarea pozi Ńiilor f ără gravita Ńie pentru for Ńele 1 și 2, și antigravita Ńionale pentru for Ńele 3, 4, 5;
– Efectuarea corect ă a prizelor și contraprizelor de c ătre kinetoterapeut;
– Explica Ńii (eventual demonstra Ńii) acordate pacientului despre: mi șcarea dorit ă (ori prin
denumirea deplas ării unui segment fa Ńă de alt segment, ori prin denumirea mi șcării la nivelul articula Ńiei
respective), fixarea de c ătre pacient a segmentului (segmentelor) adiacente s egmentului ce urmeaz ă a fi
mobilizat (stabilizare activ ă);
– Comanda verbal ă va fi ferm ă și explicit ă;
– Se vor evita mi șcările trucate, care pot duce la ob Ńinerea unor valori mai mari de for Ńă muscular ă
decât cea real ă;
– Bilan Ńul muscular va fi analitic.
Pentru exemplificarea modului de realizare practic ă și descriere teoretic ă a bilan Ńului muscular,
vom da ca și exemplu flexia piciorului: Este realizat ă de tibialul anterior, extensorul lung al halucelui ,
extensorul lung al degetelor. Pentru realizarea te st ării se va stabiliza gamba.
Testarea pentru F0-F2:
P.I. Pacientul în decubit homolateral, cu genunchiu l u șor flectat, între glezn ă și picior un unghi de
90ș. Kinetoterapeutul stabilizeaz ă gamba prin apucarea ei în partea distal ă și presarea pe mas ă. Pentru F1,

125
palparea tendonului mu șchiului tibial anterior se face în partea antero-me dial ă a gleznei (medial de
tendonul extensorul halucelui); palparea corpului m uscular se face pe partea antero-lateral ă a gambei,
chiar lateral de creasta tibial ă. Pentru F2 se d ă comanda „flecteaz ă piciorul!”;
Testarea pentru F3-F5:
P.I. Pacientul este în a șezat la marginea mesei cu o pern ă sau un sul sub fosa poplitee a membrului
inferior de examinat. Pacientul a șeaz ă piciorul pe coapsa kinetoterapeutului (a șezat pe un plan inferior fa Ńă
de pacient) care stabilizeaz ă cu o mân ă gamba pacientului prin apucarea p ărŃii distale a acesteia. Pentru F3
se cere pacientului realizarea mi șcării pe toat ă amplitudinea, iar pentru F4 și F5 kinetoterapeutul va opune
rezisten Ńă crescând ă cu cealalt ă mân ă pe partea dorso – medial ă a piciorului. Comanda „flecteaz ă
piciorul!”.
5. Evaluarea mersului. Importan Ńa evaluarii mersului este tripl ă:
a. Pe de o parte pentru c ă mersul poate reprezenta exteriorizarea unei afec Ńiuni (coxartroza) punând
în acest caz chiar diagnosticul.
b.Pe de alt ă parte, analiza mersului reprezint ă înregistrarea deficien Ńelor articulare musculare sau
de coordonare.
c. În al treilea rând mersul reprezint ă în sine o metod ă excelent ă în recuperarea unor deficite
(pentru aparatul cardiovascular-cura de teren).
Se consider ă (analitic vorbind) un “ciclu de pa șit” ca unitate de m ăsur ă a mersului, distan Ńa între
punctele de contact cu solul al unui picior și urm ătorul punct de contact al aceluia și picior.
“Pasul” este distan Ńa între punctul de contact al unui picior (stâng) și punctul de contact al celuilalt
picior (drept).
Deci “un ciclu de pa șit” are doi pa și unul cu stângul și cel ălalt cu dreptul.
Descriem în continuare câteva astfel de tipuri de mers patologic:
Mersul stepat: este un mers compensator utilizând o excesiv ă flexie a șoldului și genunchiului
pentru a atenua un membru inferior “prea lung func Ńional”, datorit ă c ăderii labei piciorului (în equin).
Apare fie în spasticitatea gastrocnemianului, fie i n paralizia dorsiflexorilor piciorului;
Piciorul equin în faza de balans se datoreaz ă retracturii tendonului achilian, spasticit ăŃii solearului,
gastrocnemianului sau tibialului posterior și sc ăderii for Ńei (parezei) tibialului anterior;
Genunchi recurvat în faza de sus Ńinere apare în contractura flexorilor plantari, par eza
cvadricepsului, spasticitatea flexorilor plantari, spasticitatea cvadricepsului;
Mersul cu semnul Trendelemburg, înclinarea laterala a trunchiului, pe partea piciorului de sprijin.
Apare în sc ăderea for Ńei abductorilor șoldului și în durerea de șold în timpul mersului (coxartroza).
Bilateralitatea semnului d ă mersul leg ănat (de ra Ńă );
Mersul cu hiperextensia trunchiului, mers leg ănat pe spate (pentru a impiedica c ăderea înainte) ce
apare in paralizia extensorilor șoldului;
Mers târ șit care reduce mult faza de balans sau realizând-o cu men Ńinerea unui u șor contact cu
solul. Apare la b ătrâni, persoane cu sl ăbire sever ă etc.
Mers bradikinetic, rigid (ca in parkinson) este un mers cu pa și mici, Ńepeni etc.
Observarea se face printr-o testare standardiza t ă: bolnavul st ă pe scaun – se ridic ă – începe s ă
mearg ă (ini Ńierea mersului) – merge 10 metri – se întoarce, rev ine în șezând pe scaun.
6. Evaluarea capacit ăŃii de efort. Permite testarea unor multiple func Ńii ale organismului:
cardiovascular ă, respiratorie, metabolic ă, for Ńă și rezisten Ńă muscular ă, amplitudine articular ă, st ările psiho
– voli Ńionale.
Aprecierea capacit ăŃii de efort se poate realiza printr-o multitudine d e teste, în acest capitol red ăm
doar o mic ă parte dintre ele. Pentru stabilirea predomina Ńei vegetative vagotone sau simpaticotone a P-lui
se investigheaz ă reflexul oculo-cardiac: const ă în ap ăsarea puternic ă a globilor oculari (pân ă la limita
durerii) timp de minimum 30 sec.; se observ ă dac ă FC a P-lui a crescut, a r ămas constant ă sau a sc ăzut,
fa Ńă de FC de repaus (ambele FC se iau în aceea și pozi Ńie, f ără al Ńi factori perturbatori). Interpretare:

126
– la sc ăderea FC posttestare fa Ńă de FC de repaus P-ul prezint ă o predominan Ńă vagonon ă (cu toate
caracteristicile date de sistemul nervos parasimpat ic, respectiv pentru cord înregistrându-se o tendin Ńă la
bradicardie și o cre ștere lent ă a FC la o solicitare)
– cu cât mai accentuat cre ște FC posttestare, cu atât avem o mai accentuata pr eponderen Ńă
simpaticoton ă (tahicardie și cre șterea, uneori dispropor Ńionat ă cu solicitarea/nevoia a FC).
Acest indice este important în practic ă pentru aprecierea profilului P-lui, astfel putându -se evita
erorile de supra-sau subdozaj in aprecierea testari i la effort ori a intensitatii efortului prescris i n cadrul
antrenamentului la efort.
Proba Pachon – Martinet studiaz ă starea func Ńional ă a aparatului cardio-vascular în repaus și dup ă
efort. P-ul p ăstreaz ă un repaus total în clinostatism de cel pu Ńin 5 minute, dup ă care se ia pulsul și
tensiunea arterial ă (TA). Se repet ă examinarea de 3 ori, pentru ca valorile ini Ńiale s ă r ămân ă constante.
Atunci când se ajunge la cele 3 valori constante, P -ul se ridic ă lent în ortostatism și dup ă 60 sec de
nemi șcare se ia din nou pulsul și TA.o singur ă dat ă. Apoi se vor efectua 2o de genoflexiuni în 4o sec (l
sec. coborâre , 1 sec. ridicare) – flexia și extensia genunchilor s ă fie complet ă, trunchiul drept. La
terminarea efortului subiectul reia rapid pozi Ńia clinostatic ă și se ia pulsul în primele l5 sec. și în secundele
45-60 ale primului minut, iar între sec. l5-45 se m ăsoar ă TA. Se continu ă examinarea pulsului și TA în
acela și mod, înc ă 4 min. consecutive.
Valorile normale în clinostatism: (pentru femei ) pulsul 70-l00 pulsa Ńii/ min, TA sistolic ă între 95-
l35 mmHg, TA diastolic ă 55-85 mmHg; (la b ărba Ńi) pulsul 60-90 pulsa Ńii/ min, TA sistolic ă l00-l40
mmHg, TA diastolic ă 60-90 mmHg. La ambii TA diferen Ńial ă de cel pu Ńin 30 mm/Hg.
În ortostatism, la ambii, pulsul se accelereaz ă normal cu l2-l8 pulsa Ńii pe min. (situarea între
aceaste valori indic ă o economie func Ńional ă bun ă din partea aparatului cardio-vascular), TA sistoli c ă
poate r ămâne neschimbat ă sau +/- 5 mm Hg, TA diastolic ă cre ște cu cca l0 mmHg (situarea între aceste
valori indic ă o armonie func Ńional ă bun ă).
Imediat dup ă efort pulsul se accelereaz ă cu cca 50 pulsa Ńii/min (femei) și cu 40 pulsa Ńii/minut
(b ărba Ńi), iar la ambii TA sistolic ă cre ște cu 20-40 mmHg, TA diastolic ă scade cu 5 mmHg. Revenirea
dup ă efort a pulsului și a TA sistolice se face în minutul 4 (femei) și în minutul 3 (b ărba Ńi), iar a TA
diastolice în minutul 2.
Calificativul “foarte bine”se acord ă în urm ătoarea situa Ńie:
În clinostatism și apoi ortostatism, FC și TA se încadreaz ă în valorile medii, ceea ce denot ă o
economie și o armonie func Ńional ă f. bun ă; Imediat dup ă efort, se înregistreaz ă acceler ări mici ale FC,
cre șteri mici ale TA sistolice și modific ări moderate ale TA diastolice; FC și TA diastolic ă revin post efort
la sfâr șitul minutului l, iar TA sistolic ă la începutul celui de al doilea minut (se întâlne ște la sportivii bine
antrena Ńi).
Calificativul “bine” se acord ă atunci când:
FC și TA se încadreaz ă în limitele men Ńionate ca normale, revenirea post efort se face pân ă la 5
min (revenirea pulsului și a TA diastolice precedând-o pe cea a TA sistolice ); se întâlne ște la persoane
sănătoase neantrenate.
Calificativul “satisf ăcător” se acord ă atunci când:
Exist ă o tendin Ńă la divergen Ńă între valoarea FC și a TA (una se situeaz ă la limita superioar ă,
cealalt ă la limita inferioar ă a normalului); Revenirea post efort a FC și TA este întârziat ă, dar în limita
normalului (pân ă în 7-8 min.).
Calificativul “nesatisf ăcător” se acord ă atunci când se constat ă deregl ări importante.
Proba Ruffier – Dickson apreciaz ă acomodarea organismului la efort, fiind denumit de autori:”test
de evaluare a condi Ńiei fizice “(a fitness-ului). Proba se efectueaz ă dup ă un repaus de minimum 5 minute
în a șezat. Se m ăsoar ă FC în l5 sec.(toate aceste valori se vor înmul Ńi cu 4, pentru a afla FC/min) și
valoarea ob Ńinut ă va reprezenta Pl. Urmeaz ă efortul ce const ă în 30 genuflexiuni (totale) timp de 45 sec .
Imediat dup ă efort P-ul se rea șeaz ă pe scaun și se ia din nou FC între sec. 0-l5 (x 4 =P2) și între sec. 45-60
( x 4=P3) din primul minut post efort. Indicele Ruf fier se calculeaz ă dup ă formula Ir = (Pl+P2+P3) –

127
200/l0. Interpretarea probei: indice sub O = foarte bun; între 0-5 = bun; între5-l0 = mediocru; între l0-l5 =
slab, peste l5 = foarte slab. În concluzie, valori le FC și TA sunt cu atât mai sc ăzute (la acelea și trepte de
efort) și revin dup ă efort la valorile ini Ńiale cu atât mai repede, cu cât capacitatea de efor t aerob este mai
crescut ă.
Pentru controlarea intensit ăŃii efortului se utilizeaz ă 3 metode: controlul frecven Ńei cardiace;
testul conversa Ńiei, ce const ă în posibilitatea între Ńinerii unei conversa Ńii în timpul efortului; perceperea
efortului de c ătre P. ( scala Borg ). P-lui i se cere s ă încadreze efortul pe care îl depune pe urm ătoarea
scal ă: sub 6 activit ăŃi nu se poate considera ca fiind un efort, 6-7-8 efort foarte foarte u șor, 9-l0 foarte
ușor, ll-l2 u șor, l3-l4 moderat, l5-l6 intens, l7-l8 f. intens, l 9-20 foarte foarte intens.

Bibliografie
1. Baciu, C., (1975) – Semiologia clinic ă a aparatului locomotor , Ed. Medical ă, Bucure ști
2. Chiriac M., (2000)- Testarea manual ă a for Ńei musculare, Ed. Universit ăŃii din Oradea
3. Cordun M., (1999)- Kinetologie medical ă,Ed. Axa, Bucure ști
4. Dorofteiu M., (1992)- Fiziologie- coordonarea organismului uman, Ed. Argonaut, Cluj Napoca
5. Ispas, C. (1998)- No Ńiuni de semiologie medical ă pentru kinetoterapeu Ńi, Ed. Art Design,
Bucure ști
6. Marcu, V., Tarc ău, E. (2005)- Studiu privind evaluarea pacien Ńilor cu algoneurodistrofie , Ed.
Universit ăŃii din Oradea
7. Moca O., (2004 )- Evaluarea func Ńional ă în recuperarea afec Ńiunilor neurologice ,Ed. Treira,
Oradea
8. Sbenghe, T., (1987) – Kinetologie profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare , Ed. Medical ă,
Bucure ști
9. Sbenghe T. (1999)- Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Ed. Medical ă, Bucure ști
10. Sbenghe, T., (2002) – Kinesiologie – știin Ńa mi șcării, Ed. Medical ă, Bucure ști
11. Virgil, T., (2005) – Măsurare și evaluare în cultur ă fizic ă și sport , Ed. Alpha, Bucure ști
12. Vl ădu Ńu P., Pârvulescu N. V., (2001)- Semiologie și no Ńiuni de patologie medical ă pentru
kinetoterapeu Ńi, Ed.Sitech, Craiova

128
6. APLICA łII ALE KINETOTERAPIEI

6.1. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE PEDIATRICE

Obiective:
• În Ńelegerea fenomenelor de cre ștere normal ă și dezvoltare fizic ă armonioas ă;
• Formarea deprinderilor de cunoa ștere a disfunc Ńiilor globale și segmentare ale corpului
copiilor;
• Formarea deprinderilor de asisten Ńă kinetic ă, profilactic ă și de recuperare în afec Ńiunile
specifice copiilor.

Con Ńinut
6.1.1. Bazele generale ale mi șcării
6.1.2. Tulbur ări, disfunc Ńii în dezvoltarea și cre șterea copilului
6.1.3. Boli ereditare
6.1.4. Bolile reumatismale ale copilului
6.1.5. Afec Ńiuni respiratorii
6.1.6. Traumatologie infantil ă
Cuvinte cheie: mi șcare, disfunc Ńii, normalitate, recuperare.

6.1.1. Bazale generale ale mi șcării
Taxonomia lui Harow pe 6 nivele în domeniul psiho- motricit ăŃii (mi șcare uman ă voluntar ă
observabil ă care Ńine de domeniul înv ăŃă rii):
/square4 Mi șcările reflexe: reflexe medulare, intersegmentare, su prasegmentare;
/square4 Mi șcările fundamentale – engrame și scheme motorii înn ăscute: mi șcări de locomo Ńie, de
prehensiune sau manipulare, mi șcări de dexteritate (primele semne la 6-7 ani);
/square4 Aptitudinile perceptive: discriminarea kinestezic ă (lateralitate, simetrie), discriminarea vizual ă,
memorie vizual ă, persisten Ńa perceptiv ă, discriminarea auditiv ă, tactil ă, coordonare ochi – picior;.
/square4 Calit ăŃile fizice = stare de fitness: vitez ă, îndemânare, rezisten Ńă , for Ńă , elasticitate, agilitate,
suple Ńe, timp de reac Ńie, schimbare de direc Ńie, rezisten Ńă muscular ă și vasculo-cardiac ă;
/square4 Mi șcarea de dexteritate: ini Ńial, intermediar, avansat, foarte avansat;
/square4 Comunicarea nonverbal ă: expresia fe Ńei, gesturi, pozi Ńia corpului, formele și posturile de mers,
estetica, etc.
Bazele misc ării sunt: actul motric, gestul motric, ac Ńiunea, activitatea, motricitatea, mi șcarea.
Tehnica mi șcării se desface în engram ă, elemente (momentul, faza, perioada), p ărŃile mi șcării,
geneza mi șcării, con Ńinutul și formele fiziologice ale mi șcării (mi șcări reflexe, instinctive, ereditere),
mi șcări voluntare.
6.1.2. Tulbur ări, disfunc Ńii în formarea, dezvoltarea și cre șterea copilului
a. Tulbur ări ale osteogenezei : rahitismul caren Ńial în perioada de cre ștere,
– acondroplazia = închiderea precoce a cartilajelor de cre ștere. E ereditar ă, dup ă muta Ńii genetice.
Mâinile și picioarele sunt scurte, de la na ștere se confirm ă nanism, talia la maturitate ajunge la 1,20 la
fete.
Kinetoterapie: Se indic ă program de exerci Ńii active înainte de consolidarea cartilajelor de c re ștere .
– artogripoza = boala redorilor congenitale, exist ă redori articulare multiple, bilaterale, mai mult
sau mai pu Ńin simetrice. Apar leziuni la nivel osos, muscular, atitudini vicioase, redoare articular ă (nu
aponevrotic ă ci prin insuficien Ńa cavit ăŃii articulare). Exist ă forme complete și incomplete.
Kinetoterapie: se indic ă tehnici FNP pentru p ăstrarea tonusului muscular func Ńional,
hidrokinetoterapie și înot.

129
– luxa Ńia congenital ă de um ăr, s ă nu se confunde cu paralizia obstetrical ă de plex brahial sau cu
luxa Ńia um ărului. Este de regul ă posterioar ă. Omoplatul supraridicat se g ăse ște în al II-lea sau al IV-lea
spa Ńiu intercostal.
Kinetoterapie:
/square4 Stimulare reflex ă Vojta; FNP (IL, IR, MARO – pentru valorile muscula re 0, +2, telescop ări,
stretching, hold-relax pentru valorile 3 și peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui K abat;
/square4 Exerci Ńii active în condi Ńii u șurate ( cu excluderea gravita Ńiei, suspensoterapie -Guthrie Smith,
Rocher, Baciu-, folosire suprafe Ńelor alunecoase sau a patinelor);
– luxa Ńia congenital ă de cot , mai mult a capului radial, apare datorit ă cre șterii inegale a oaselor
antebra Ńului în perioada intrauterin ă. Apare subluxa Ńia sau luxa Ńia complet ă ceea ce d ă impoten Ńă
func Ńional ă.
Kinetoterapie: FNP (IL, IR, MARO – pentru valorile musculare 0, +2, decoaptare, stretching, hold-
relax pentru valorile 3 și peste 3).
– luxa Ńia congenital ă de șold apare mai des la fete, las ă sechele func Ńionale, greu de tratat, poate
produce invalidit ăŃi. Se descoper ă prin semnul Ortolani (se flecteaz ă MI și se dep ărteaz ă genunchii
rezultând un “cracment”capul femural intr ă în cotil). Prezint ă urm ătoarele modific ări: cotilul e aplazic, nu
are profunzime dar marginile articulare superioar ă si posterosuperioar ă sunt rotunjite, capsula e destins ă,
articula Ńia e lax ă, apare retrac Ńia iliopsoasului și rotatorilor externi; colul femural e anteversat, prive ște
înainte (unghi de 60 ș) capul femural e deplasat în sus fiind la distan Ńă de cotil, exist ă șansa osific ării
capului femural;
Kinetoterapie:
/square4 Postnatal tratamentul postural al displaziei luxate trebuie s ă fie precoce folosind: hamuri – Pawlik,
perne- Freika, atele – Rosen.
/square4 Precoce se poate aplica terapia reflex ă Vojta pentru centrarea capului femural.
/square4 Se insist ă pe antrenarea echilibrului rotatorilor, a lan Ńului musculaturii abductoare și extensoare a
membrului inferior, pe însu șirea mersul în patru labe. Trebuie s ă se realizeze desc ărcarea membrului
inferior și decontracturarea musculaturii adductoare și flexoare prin tehnici de FNP și stretching.
/square4 Hidrokinetoterapia în van ă – trefl ă finalizat ă cu înot.
– luxa Ńia congenital ă de rotul ă const ă în deplasarea lateral ă a rotulei care poate s ă apar ă la na ștere
sau mai târziu. Se poate asociaz ă cu luxa Ńia congenital ă de șold și picior. Se descoper ă prin radiografie
sau clinic cînd apare jen ă la mers și la palpare se observ ă deforma Ńii, hipotrofia cvadricepsului.
Diagnosticul pozitiv cuprinde 4 elemente de baz ă: hiperlaxitatea articula Ńiei femuro-tibiale și patelere, pe
radiografie apare marforma Ńie congenital ă de rotul ă, genu valg, hipotonia mu șchilor extensori ai
genunchiului ce d ă genuflexum.
Kinetoterapie: Program de exerci Ńii active pentru ob Ńinerea z ăvorârii articulare în lan Ń cinematic
închis mai ales în direc Ńie excentric ă.
– picior strâmb congenital este o atitudine vicioas ă permanent ă a piciorului pe gamb ă în timp ce
planta nu calc ă pe sol prin punctele sale fiziologice de sprijin.
Exist ă 4 pozi Ńii vicioase: varus = piciorul se sprijin ă pe marginea extern ă, planta execut ă o mi șcare
de supina Ńie; valgus= calc ă pe marginea intern ă + mi șcare de eversie; equin = axul piciorului e în
prelungirea axului gambei, sprijin pe antepicior; t alus = laba flectat ă pe gamb ă, sprijin mai mult pe c ălcâi;
varus-equin= tricepsul, tibialul posterior și flexorii degetelor sunt hipertoni, mu șchii extensori, peronierul
lung și scurt sunt hipotoni.Calcaneul alunec ă înapoi sub astragal. Apar modific ări la nivelul articula Ńiilor
mediotarsiene, medioastragaliene, etc. ligamentele sunt retractate în partea intern ă, alungite în partea
convex ă, tegumentul din partea extern ă sunt îngro șate (hipercheratoz ă).Talus-valgus netratat duce la
deforma Ńii.
Kinetoterapie: Se trateaz ă prin tehnica FNP / stretchingul prelungit între 35 – 60 -90 de secunde, cu
ortezare peste zi și dac ă se poate mai pu Ńin prin act chirurgical, dar și aceasta în fazele de retractur ă sau la
copii cu IQ sub nivel de debilitate u șoar ă mintal ă.

130
b. Osteocondropatiile . Reprezint ă tulbur ări care intr ă în cadrul distrofiilor osoase din perioada de
cre ștere pân ă la adolescen Ńă . Au ca manifestare anatomo-patologic ă decalcifierea osului, ramurirea și
deformarea lui rezultând afect ări osteo-articulare. Etiopatogenia nu a fost bine p recizat ă, nu e vorba de
procese inflamatorii, ci numai de tulbur ări de tip distrofic.
Tipuri de osteocondroz ă
– Osteocondrita extremit ăŃii superioare a femurului = boala Legg – Calve – Perthes include copii
între 3-10 ani, se localizeaz ă unilateral în 93%.
Semne: durere în repaus și mers; mersul caracteristic prin reducerea perioad ei de sprijin pe
membrul afectat; atrofia musculaturii proximale a c oapsei; spasm muscular; limitarea rota Ńiei interne și
externe a coapsei.Pâna la refacerea vasculariz ării se indica mersul în ortez ă cruro-podalic ă cu sprijin
ischatic.
Kinetoterapie: Se indic ă program kinetic ca și în cazul luxa Ńiei congenitale de șold care prevede
exerci Ńii pentru musculatura abductoare, extensoare și rotatorilor interni. Se efectueaz ă decoapt ări,
trac Ńiuni în ax, gimnastica Bürger. Pozi Ńiile ini Ńiale sunt: în DD, patrupedie , în general pozi Ńii care
descarc ă articula Ńia.
-Epifizita vertebral ă sau Boala Scheuermann afecteaz ă coloana la nivelul inelului cartilaginos
vertebral, care ap ăsând vertebra timp îndelungat devine cuneiform ă.
Apare la vârsta de dezvoltare a punctelor epifizare ale corpilor vertebrali adic ă 11-12 ani la fete,
13-14 la b ăie Ńi. Clinic: atitudinea cifotic ă se dezvolt ă în cursul unui puseu de cre ștere, apar dureri dorso-
lombare, coloana e rigid ă, cifoza ireductibil ă dup ă puseul inflamator. Pe radiografie se eviden Ńiaz ă
vertebra cuneiform ă. În 6-8 luni – 2 ani se poate dezvolta o cifo-sco lioz ă, cifo-lordoz ă accentuat ă.
Tratament medicamentos antiinflamator și cu antibiotice, anakinezie prin posturare și corsetare corect ă și
kinetoterapie cu hidrokinetoterapie asociat.
Kinetoterapie: Programe cu exerci Ńii dup ă metoda Klapp, Cotrel, Niederhoeffer- Egidi, Vojta ,
tehnicile prin dinamica spiralei pe mingea mare Bob ath. Este recomandat de unii înotul pe spate și bras.
Patul s ă fie ortopedic, pern ă mic ă, scaun ergonomic în timpul zilei.
-Apofizita posterioar ă a calcaneului = boala Sever survine la b ăie Ńi de 8-14 ani datorit ă factorului
vascular, e dureroas ă când se st ă pe vârfurile picioarelor trac Ńionându-se tendonul Ahilian.
Kinetoterapie: Se protejeaz ă tendonul cu orteze, se scoate membrul de sub înc ărcare, se folose ște
stretching, gimnastica Bürger, se cre ște for Ńa musculaturii anterioare a gambei, hidrokinetotera pie de 37 ș,
imersii în ap ă cald ă-rece, crioterapie în faza acut ă.
-Scafoidita tarsian ă = maladia Kohler I debuteaz ă la 3-8 ani, unilateral și radiografia arat ă
alterarea formei, structurii și a densit ăŃii osoase.
Tratament: Se evit ă eforturile fizice mari, se imobilizeaz ă în orteze sau gips 3-4 s ăpt. se postureaz ă
cu sus Ńin ător plantar, înc ălŃă minte moale, modelarea plantei, a bol Ńii plantare ca la tratamentul piciorului
plat.
-Osteocondrita capului humeral = boala Hass debuteaz ă la 5-10 ani se manifest ă prin hipotrofia
deltoidului, limitarea mi șcărilor din articula Ńie, epifiza humeral ă prezint ă o densitate neomogen ă, contur
neregulat, spa Ńiul articular chiar l ărgit, e alterat cartilajul de cre ștere. La nivelul glenoidei sunt zone de
condensare și neurochistice. Se instaleaz ă osteocondroz ă disecant ă.
Tratament kinetic: Imobiliz ări în posturi corective sau hipercorective în abduc Ńie 30ș în diferite
dispozitive, hamuri, orteze. Este recomandat ă tehnica Codman, tehnici FNP, diagonale Kabat, se l ucreaz ă
în extensie și abduc Ńie peste 90 ș, rota Ńie externă. Recuperarea este incomplet ă.
-Osteocondroza disecant ă a cotului apare la 14-15 ani, intereseaz ă condilul humeral, și prin
șoarecele articular provoac ă durere.
Terapia: Se recomand ă ortezele speciale pentru cot în supina Ńie și prona Ńie. Se fac decoapt ări în
supina Ńie, prona Ńie și pozi Ńie neutr ă cu cotul la 90 ș, izometrii pe m. triceps, gimnast ica Möberg,
hidrokinetoterapie cu membrele bine scufundate în a p ă.

131
Alte tipuri de osteocondroza. Osteocondroza capului radial d ă impoten Ńă func Ńional ă, dureri
spontane, pumnul e în pozi Ńie func Ńional ă, “în c ăuș”; Epizifita celui de-al II-lea metatarsian = Kohler I I;
Osteocondrita semilunarului = boala Kieboch; Osteoc ondroza sau ita cuneiformului intern = boala
Buchmann; Apofizita tibial ă anterioar ă = boala Osgood – Shlatter; Apofizita rotulian ă = Larzen –
Iohansen; Epifizita și epicondilita humeral ă; Boala condilului humeral.
Obiectivele kinetice generale pentru afec Ńiunile de mai sus se pot grupa astfel: 1.educarea și
reeducarea posturii și aliniamentului corpului și a segmentelor sale; 2.educarea și refacerea schemei
corporale, a lateralit ăŃii, a orient ării în spa Ńiu; 3.cunoa șterea p ărŃilor schemei corporale; 4.dezvoltarea
mi șcărilor normale în ordinea apari Ńiei lor și a importan Ńei, stadiului în care se afl ă copilul; 5. schimbarea
și anularea posturilor anormale, reorganizarea postu ral ă corect ă; 6. înv ăŃarea și educarea deprinderii de a
se relaxa în pozi Ńii corecte și comode func Ńionale; 7. educarea balans ării, echilibr ării dup ă ob Ńinerea
pozi Ńiilor corecte echilibrate și cu controlul posturii corecte pe tot parcursul m i șcării; 8. prevenirea
form ării diformit ăŃilor la copii mici, ameliorarea permanent ă (cu ortezare) la cei mari; 9. prevenirea,
amânarea actului chirurgical prin folosirea aparate lor ortopedice pentru antrenarea corect ă și la unghiuri
func Ńionale, și a întinderii optime a aparatului (NMAK) neuromioa rtrokinetic; 10.educarea formelor de
locomo Ńiei și posibilitatea de deplasare pân ă la ob Ńinerea mersului independent chiar cu ajutorul
aparatelor de mers; 11.educarea corect ă sau reeducarea respira Ńiei; 12.educarea sensibilit ăŃii și
propriocep Ńiei; 13.utilizarea, antrenarea secven Ńial ă analitic ă a grupelor musculare în pozi Ńii func Ńionale,
corecte.
Principii metodice:
/square4 pozi Ńia corect ă a kinetoterapeutului fa Ńă de pacient și ac Ńiunile sale;
/square4 dac ă mi șcarea nu poate fi ini Ńiat ă, pacientul poate fi pozi Ńionat astfel încât gravita Ńia s ă ajute
declan șarea mi șcării sau kinetoterapeutul va ini Ńia pasivo-activ;
/square4 folosirea în orice lec Ńie a strategiei spa Ńiale a stabiliz ării capului: geocentric – orientare pe
vertical ă, egocentric – capul în raport cu corpul, exocentri c – orientarea capului spre un obiect;
secven Ńialitatea normal ă a mi șcărilor: cranial – caudal, proximal – distal, asimetr ic – simetric;
/square4 prizele kinetoterapeutului reprezint ă indicatorul direc Ńiei schemei de mi șcare;
/square4 în caz de hipotonie muscular ă compresiunea se men Ńine pe tot parcursul mi șcărilor active;
/square4 în caz de contractur ă, hipertonie musculo-ligamentar ă se folose ște trac Ńiunea, strechingul
muscular cu pozi Ńionare în zona maxim ă alungit ă a mu șchiului;
/square4 excitan Ńii termici faciliteaz ă stimulii telereceptivi, vizuali sau auditivi, perm it ob Ńinerea rapid ă a
schemei de mi șcare, a coordon ării; auzul reprezint ă un factor important, vocea și tonusul se adapteaz ă
comportamentului pacientului;
c. Hidrocefalia . E un sindrom ce apare ca o consecin Ńă a multiplilor factori ce ac Ńioneaz ă prin
mecanisme patogenice asupra copilului. Acumularea d e lichid cefalorahidian (LCR) sub presiune, în exce s
în cavitatea anatomic ă a creierului are drept consecin Ńă dilatarea acestei cavit ăŃi pe seama substan Ńei
cerebeloase.
Tratamentul primar este chirurgical și medicamentos complectat ulterior cu tratament
kinetoterapeutic neuromotor în func Ńie de diagnosticul ulterior stabilit.
Mijloacele kinetoterapeutice sunt alese dintre met odele care se folosesc pe scar ă larg ă în
sechelaritatea neuromotorie: Castillio Morales, Han dle ( hipotoni ), Bobath, V. Vojta, A. Petö, M. Roo d,
Frenkel, Kong, Katona F., Dévényi-SMG, Klapp, Felde nkrais, Medek, Kozjavkin, tehnicile FNP,
conceptul Advanc-ANR, Freeman, tehnicile cu mingea prin dinamica spiralei, tehnicile de stretching,
tehnica l ădi Ńei “Zoli”, hidrokinetoterapia în van ă și trefl ă și bazine, metoda Halliwick etc.
d. Sechelaritate dup ă encefalopatie infantil ă (ESI) – hemipareza, diplegia parapareza.
Const ă în pierderea mobilit ăŃii voluntare a unei jum ătăŃi de corp, sau dizordini la nivelul întregului
corp, p ărŃi o disabilitate motorie prin lezarea c ăii piramidale, extrapiramidale. Exist ă hemiplegie
congenital ă cauzat ă de leziuni care apar prenatal în primele 28 zile, reprezint ă 70-90% din ESI. Este mai
frecvent ă la b ăie Ńi, partea afectat ă e de obicei cea dreapt ă fiind înso Ńit ă de afazie și tulbur ări de vorbire.

132
Recuperarea și tratamentul kinetic: Abordarea copilului cu ESI începe cu mi șcări din zona
proximal ă coborând spre cele mediane (cot, genunchi) și se va finaliza cu cele distale (gâtul mâinii cu
degete și police , glezn ă și lab ă în eversie și dorsoflexie).Sunt preferate tehnicile și metodele active
globale de stimulare, facilitare sau inhibare prin metoda FNP de ac Ńionare cranio-caudal, proximo-distal,
asimetrie- simetrie, stabilitate-mobilitate.
Strategiile noastre kinetoterapeutice cuprind strat egia axului central cu urm ătoarele etape:
/square4 strategia controlului capului și gâtului;
/square4 strategia controlului și a mi șcării centurii scapulo-humerale și a membrelor superioare;
/square4 strategia redres ării și controlul dorso-lombare legate de cele dou ă anterioare;
/square4 strategia zonei lombo-sacro-fesiere în cadrul rela Ńion ării coloan ă- pelvis -șold;
/square4 strategia membrelor inferioare, genunchi și glezn ă; strategia bazinului și ridic ării din a șezat, din
patrupedie,din genunchi în ortostatism și unipodalismului ortostatic;
/square4 mersul cu toate implica Ńiile și formele sale ( cu și f ără dispozitive sjut ătoare)
Se indic ă anakinezia prin postur ări chiar din primele momente pân ă la finalizarea recuper ării
pentru partea afectat ă (paretic ă). Mai pu Ńin sunt indicate folosirea tehnicilor de masaj (chi ar sunt
contraindicate) care produc spasticitate f ără control voluntar a musculaturii afectate. Se folos esc pe scar ă
larg ă mijloacele kinetoterapeutice (descrise la hidrocef alie) .
e.Leziunile de plex brahial
Pentru evaluare func Ńiei motorii restante se efectueaz ă un test privind nivelul leziunii plexului
brahial:
Antepulsie um ăr = C5 –C6; Ridicarea și adduc Ńia scapulei =C4 –C5; Adduc Ńie + rota Ńia lateral ă a
bra Ńului extins = C5 –C6; Abduc Ńie +retropulsie + rota Ńie intern ă = C5 –C6; Adduc Ńie + retropulsie +
rota Ńie intern ă a bra Ńului = C6 – C8; Abduc Ńie bra Ń = C5 – C6; Rota Ńie extern ă a bra Ńului = C5 –C6; Fflexie
+ supina Ńie antebra Ń = C5 – C6; Adduc Ńie cu flexia antebra Ńului pe bra Ń = C5 – C7; Flexia antebra Ńului =
C5 –C6; Prona Ńie antebra Ń = C6 –C7; Flexie + abduc Ńie mân ă = C7 – T1;
Flexie falanga mijlocie a degetelor 2-5 = C7 – T1; Flexie falanga police + abduc Ńie police + flexie degete
2-3 = C7 – T1; Opozi Ńia primului metacarp + flexia falangelor proximale + extensia celor mijlocii și
distale a degetelor 2-3 = C8 – T1; Flexia + adduc Ńia mâinii = C7 –T1;
Flexie falange distale a degetelor 4-5 = C7 – T1; A dduc Ńia primului metacarp = C7 –T1; Opozi Ńia +
abduc Ńia, flexia degetului 5 = C7 – T1; R ăsfirarea degetelor = C8 – T1; Flexie falang ă proximal ă +
extensie falang ă mijlocie și distal ă a deg. 4-5=C8 – T1; Flexie antebra Ń –0 C5 –C6; Extensie antebra Ń +
extensie și abduc Ńie mân ă = C6 – C8; Extensia mâinii și a falangelor degetelor 2-5 = C6 – C8; Supina Ńie
antebra Ń = C5 – C7; Extensie mân ă + abduc Ńie metacarp I = C6 – C8; Extensie mân ă +extensie police
+extensie index = C6 – C8.
Tratament kinetic
Obiective : 1.P ăstrarea sau recâ știgarea pozi Ńiilor func Ńionale ale segmentelor membrului superior
afectat; 2. Educarea și reeducarea mobilit ăŃii și stabilit ăŃii um ărului în toate planurile conform evalu ării
anterioare; 3. Educarea și reeducarea mobilit ăŃii și stabilit ăŃii cotului ( mai ales în direc Ńia de deflexie);
4.Reechilibrarea tulbur ărilor musculo-ligamentare la nivelul supino-pronato rilor; 5. Educarea și
reeducarea prehensiunii.
Mijloace kinetice:
/square4 Posturare precoce și consecvent ă în vederea obiectivului 1;
/square4 Stimulare reflex ă Vojta; FNP (IL, IR, MARO – pentru valorile muscula re 0, +2, telescop ări,
stretching, hold-relax pentru valorile 3 și peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui K abat;
/square4 Exerci Ńii active în condi Ńii u șurate ( cu excluderea gravita Ńiei, suspensoterapie -Guthrie Smith,
Terapi Masters, Rocher, Baciu, folosire suprafe Ńelor alunecoase sau a patinelorcu rotile);
/square4 Gimnastic ă respiratorie;
/square4 Hidrokinetoterapie;

133
/square4 Reeducarea prehensiunii (digito-palmare,…în cioca n, pensei police-index, opozi Ńiei policelui,
ag ăŃă rii Hook) cu placa canadiana și cu mijloacele terapiei ocupa Ńionale.

6.1.3. Boli ereditare
a. Sindromul Lang-Down. Evaluarea nivelului de dezvoltare psihic ă se face cu ajutorul testului
Portige cu peste 300 de itemi din domenii ca: socializare, cogni Ńie, limbaj, independen Ńă func Ńional ă,
motricitate.
Motricitatea se testeaz ă prin mi șcări globale: rostogolire de pe o parte pe alta, trec eri din decubit în
așezat, c ăŃă rare de pe jos pe un scaun pe care apoi se a șeaz ă, ortostatism, mers independent, ghemuire-
ridicare în ortostatism, urcare pe trepte cu fa Ńa, coboarât cu spatele și invers, imit ă mi șcări, etc.
Obiective kinetice: 1. dobândirea de informa Ńii tactile și kinestezice; 2. manipulare, prehensiune
stimularea tehnicilor de locomo Ńie: rostogolire, târâre, ridicare în ortostatism, t recere peste obstacole,
aruncare-prindere; 3. dezvoltarea rezisten Ńei; reeducare respira Ńiei uniforme, sacadate, diafragmatice,
echilibru între inspir-expir, respira Ńie legat ă cu vorbirea; 4. antrenarea mimicii.
Kinetoterapie: Se folosesc programe active, globale de reeducare neuromotorie mai sus amintite
(la ESI).
b. Boala Duchen
Tratamentul kinetoterapeutic trebuie s ă fie permanent. Aten Ńie la dozarea exerci Ńiilor și pauza între
repet ări pentru a evita oboseala muscular ă și acumulare de metaboli Ńi.
Mijloacekinetice: hidrokinetoterapia , tehnicile FN P , exerci Ńii la valorile de 2 și 3 . exerci Ńii cu
ușurarea mi șcărilor, activ- asistate.
c. Boala Beiker-Kiner
Este forma benign ă a DMP. Ca particularit ăŃi amintim hipertrofii persistente a gambelor.
Debuteaz ă mai tardiv (2-5 ani, excep Ńie 25), este compatibil ă cu o via Ńă relativ normal ă. Oboseala
muscular ă se instaleaz ă progresiv. Primul semn este deficitul motor predom inant proximal la urcatul
sc ărilor, la alergare. Se extinde la ceilal Ńi mu șchi și d ă amiotrofii. Se ajunge la hipotrofie generalizat ă, f ără
durere și deficit de for Ńă .
Tratamentul este mai ales medicamentos.
Kinetoterapie: Se folosesc mijloacele kinetice care antreneaz ă marile func Ńii și aparatul locomotor
în întregime, dar f ăra s ă obosim copilul.
d. Distrofia muscular ă progresiv ă
Are evolu Ńie lent ă, atinge mai întâi zona centurii scapulare și pelviene. Pacientul poate s ă mearg ă
pân ă la 20 ani, apoi ajunge în c ărucior, apar retrac Ńii, hipotonii, se instaleaz ă semnul Gowers, oboseal ă
muscular ă și „scapula late”.
Obiectivele tratamentul în DMP: 1. stabilizarea sau men Ńinerea st ării și a nivelului func Ńional;
2.readaptarea la condi Ńiile noi de locomo Ńie și via Ńă cotidian ă; 3. evitarea apari Ńiei atitudinilor vicioase;
4.evitarea contracturilor musculare; 5. evitarea ob oselii în orice program KT, pauze multe, maxim 6-10
repeti Ńii; 6. educarea și reeducare respiratorie; 7. limitarea și prevenirea obezit ăŃii; 8. evitarea degrad ării
spre atrofiere; 9. limitarea inactivit ăŃii în timpul zilei; 10. antrenarea articula Ńiilor prin mi șcări pasive în
cazul în care a ajuns în c ărucior; 11. reechilibrare musculaturii agonist-ant agonist,
Mijloacele kinetoterapeutice :
/square4 Postur ări corecte prin ortezare;
/square4 Tehnicile FNP și stretching cu mare aten Ńie și varianta corect ă cazului;
/square4 Metode: Bobath și tehnicile pe minge, tehnica “l ădi Ńei Zoli”;
/square4 Hidro-termo-balneoterapia în van ă-trefl ă și în bazine, înot terapeutic;
Mijloace complementare și ajut ătoare: împachet ări cu n ămol, oxigenoterapie, folosirea
căruciorului rulant; tehnici de manevrare a bolnavulu i, tehnicile de transfer din neurologie, ADL și IADL.

134
6.1.4. Bolile reumatismale ale copilului
a. Bolile reumatismale inflamatorii
Inflamarea unei articula Ńii poate fi constatat ă prin cre șterea volumului, tumefac Ńie, Ńesutul
periarticular se dilat ă, cre ște temperatura local ă, tegumentul devine ro șiatic, lucios, întins, sensibil la
atingere. Peste 24 ore apare durere și mai târziu impoten Ńă func Ńional ă. Leziunea principal ă este îngro șarea
sinovialei. În cavitatea sinovial ă se g ăse ște un lichid limpede, hidartroza sau lichid tulbure nt, apos spre a fi
cu puroi.
Reumatismul articular acut
Mijloace terapeutice:
– Profilaxia: igien ă, calitatea vie Ńii, fitnessul.
-Tratamentul antiinflamator: crioterapie, Bioptron- lumina polarizat ă, tratament naturist, foi de
varz ă în locul aspirinei, repaus.
– Deform ările articulare se combat cu orteze, corsete.
Kinetoterapia între pusee: tehnici FNP, exerci Ńii izometrice, exerci Ńii active la valorile musculare
existente, folosirea ortez ării, exerci Ńii și tehnici în ap ă, exerci Ńii pasivo-active, activo-pasive, mobiliz ări
articulare cu crioterapie aplicat anterior.
Terapia adjuvant ă: tehnici de masaj (reflexoterapie, auricular, la nivelul mâinii, pe coloanâ).
Terapia Bürger, Moberg.
Balneoterapia: n ămol, parafin ă dup ă trecerea fazelor de inlama Ńie
Sporturi: tenis, înot, popice, badminton.
Contraindica Ńii : nu se fac exerci Ńii cu rezisten Ńă , s ă nu se provoace durere.

6.1.5. Afec Ńiuni respiratorii
Evaluarea: diagnosticul justific ă obiectivele recuper ării, descoperirea disfunc Ńiei, quantificarea
disfunc Ńiei.
Teste: testul apneei, a televizorului, conversa Ńiei, cititul, lumân ării, a bulelor de aer, m ăsurarea
perimetrului toracic.
Kinetoterapia privind abordarea copiilor cu disfunc Ńii respiratorii.
Obiective : 1. știin Ńa absorbirii aerului (inspir pe nas, expir pe gur ă); 2. însu șirea formelor și
tipurilor respiratorii: respira Ńie diafragmatic ă, toracic ă, subclavicular ă, respira Ńie inferioar ă și superioar ă,
respira Ńie complet ă; 3. kinetoterapia corectoare a posturilor respirat orii; 4. reechilibrarea muscular ă care
particip ă la respira Ńie.
Hidrokinetoterapia confer ă rezisten Ńă extern ă.
Kinetoterapia respiratorie propriu-zis ă: tehnica de relaxare Wolpe, curente de relaxare or ientale
(Yoga, Zen), relaxare fiziologic ă de tip antigravita Ńional ă (Jockobson, Schultz, Macagno), relaxare
psihologic ă (Parow, Anderson).
Programe speciale pentru copii: programul Albert Haas, metoda danez ă Hechschemer. Aceast ă
metod ă cuprinde: corectarea curburii patologice a gâtului și capului coordonat cu respira Ńia, corectarea
umerilor și a spatelui, corectarea coloanei vertebrale dorsal e și lombare, corectarea pozi Ńiei bazinului și a
mobilit ăŃii acesteia din patrupedie, reeducarea tipic ă a diafragmului și a respira Ńiei de tip abdominal ă.

6.1.6. Traumatologie infantil ă
Obiective generale în kinetoterapia posttraumatic ă: 1. educarea și reeducarea aliniamentului
corpului și a segmentelor sale, corectarea posturii; 2. ob Ńinerea relax ării generale și locale, a
decontractur ării musculare; inhibarea spasticit ăŃii în caz de component ă neurologic ă periferic ă sau
central ă; 3. ob Ńinerea și men Ńinerea posturii stato-kinetice (tonus) adecvat acti vit ăŃilor cotidiene; 4.
men Ńinerea și cre șterea progresiv ă a controlului motor prin mobiliz ări și cre șterea for Ńei; 5. recâ știgarea
stabilit ăŃii privind amlitudinea articular ă; 6. prevenirea posturilor și atitudinilor nefiziologice; 7. educarea

135
și refacerea schemei corporale și a lateralit ăŃii; 8. educarea/reeducarea locomo Ńiei și ob Ńinerea mersului
independent; 9. înv ăŃarea și reeducarea formelor de prehensiune; 10. refacerea jocului articular.
Afec Ńiuni:
a. Leziunile capului și gâtului : dac ă nu sunt modific ări EEG se poate urma orice tratament.
Obiective: 1. antrenarea func Ńiei respiratorii: ritm respirator, forme de inspir- expir; 2. egalizarea
lungimii agoni știlor-antagoni știlor gâtului în cazul torticolusului; 3. aliniamen tul posturii privind curbura
fiziologic ă cervical ă.
Kinetoterapie: Se indic ă tehnici FNP, mai ales streching și la exerci Ńiile active pozitia ini Ńial ă mai
ales din patrupedie. În timpul educ ării respira Ńiei capul s ă nu fie sub orizontal ă;
b. Leziuni cervico – scapulo – humerale : se separ ă problemele privind omopla Ńii; clavicula, sunt
cifoze scurte, lungi, luxa Ńii de um ăr, traumatisme la nivelul humerusului, fracturi la stiloid ă etc.
În orice problem ă de clavicul ă se are în vedere dac ă osteosinteza a avut loc sau nu. Se recomand ă
hidrokinetoterapia.
Testul Mattess pentru Ńinuta corect ă a corpului: din ortostatism se ridic ă MS 180 ș, dup ă 10
secunde proemin ă abdomenul prin lordoz ă lombar ă sau cad u șor bra Ńele. Clavicula se examineaz ă de c ătre
KT, se prinde de capete și se mi șcă.
Obiective specifice: 1. reeducare respiratorie toracal superioar ă; 2. antrenarea musculaturii
abdominale, a MS s ănătos și de la trenul inferior în jos; 3. relaxarea gâtulu i, centurii scapulare; 4.cre șterea
treptat ă a for Ńei musculare și recâ știgarea amplitudinilor articulare fiziologice.
Kinetoterapie: La exerci Ńii nu particip ă întreg membrul superior (MS) (cotul flectat, mâini le
împreunate), se fac exerci Ńii de înclinare din patrupedie, mi șcări de înot din DV sau din patrupedie cu un
bra Ń, sau de pe genunchi cu trunchiul aplecat peste coa pse.
În luxa Ńiile MS nu se fac elonga Ńii ci telescop ări, la fel și în fracturi de humerus. Se pot face
exerci Ńii multiple cu mingi diferite. Exerci Ńii din decubit dorsal lateral și ventral , din a șezat cu MI abduse
sau anteduse u șor. Exerci Ńii izometrice tehnicile FNP, tehnica Polchen, metod a Klapp și tehnica Moberg.
Înotul este recomandat, de asemenea și pedalaj pe biciclet ă cu MS.
c. Leziuni ale membrelor inferioare(MI) : sunt leziuni înn ăscute sau acute (accidente, traumatisme)
și leziuni dobândite.
Obiective specifice: 1. cre ștera for Ńei musculare în special a grupelor musculare ale ce nturii
pelviene și a coapselor; 2. cre șterea for Ńei mu șchilor fesier mare, mijlociu și tensor fascia lata, cvadriceps,
triceps sural.
Kinetoterapie: Este indicat mobilizarea și prelucrarea zilnic ă de dou ă ori a membrului inferior și
în special, articula Ńia coxo-femural ă în toate direc Ńiile și axele de mi șcare. În cazul picior equin obiectivul
principal este echilibrarea musculaturii și ligamentelor din zona tibio-tarsian ă.
Mijloace recomandate:
/square4 mi șcările de tip manipulare Maigne, trac Ńionare, alunecare telescopare și fixare, concomitent cu
diferite forme de stretching (tragi de calcaneu apo i faci eversia men Ńinută 30 sec.-2 min);
/square4 tehnicile FNP;
/square4 exercit Ńii active cu și f ără rezisten Ńă ;
/square4 pedalajul înapoi pe triciclet ă, împingerea trotinetei cu piciorul afectat, jocuri cu mingea,
/square4 purtarea de orteze, pozi Ńia „turce ște” sau c ălare pe cal sau orice alt obiect din sala de gimnas tic ă;
/square4 însu șirea ADL-urilor, cum s ă se îmbrace astfel încât s ă lucreze psoasul în cazul luxa Ńie de șold
congenital cum s ă se încal Ńe în cazul piciorului eqvin congenital.(În cazul pi ciorului equin obligatoriu este
purtarea de ghete ortopedice sau orteze corectoare)
/square4 familia va fi instruit ă s ă fac ă zilnic mi șcări, diferite activit ăŃi cu copiii pentru profilaxie secundar ă.
Contraindica Ńii: exerci Ńiile de mers timp îndelungat mai ales la copiii cu luxa Ńie congenital ă de
șold, nu este recomandat s ă stea în unipodalism.

136
d. Leziunile coloanei vertebrale și a toracelui:
Obiectiv specific: Tonizarea permanent ă în echilibru intrinsec a musculaturii paravertebra le, a
musculaturii întregii coloane vertebrale supra și subjacent zonei inflamate deoarece pe parcurs pot s ă
apar ă deficien Ńe mai grave ca: cifoze, cifolordoze, cifoscolioze.
Kinetoterapie:
Mijloace: tehnicile Klapp, Schrot, Cotrel, Vojta; î notul, mersul pe biciclet ă, tehnici de relaxare
(yoga),sporturi care permit mobilitatea coloanei da r nu o for Ńeaz ă;
Contraidica Ńii în boala Scheuermann, s ăriturile, aplec ările bru ște, stândul în cap sau în mâini,
rostogolirea înainte-înapoi, cilindrul, ortostatism ul prelungit și mersul îndelungat, c ăratul greut ăŃilor în
mân ă.
e. Torace în caren ă, înfundat .
Kinetoterapia: Se recomanda exerci Ńii respiratorii, tehnicile de streching, metoda Kla pp,
Niderhoffer-Eggidi, se practic ă înotul, yoga. Se mai poate folosi suspensoterapia, terapia Guthri Smith
(arcuri și extensoare), tehnici de masaj (reflexogen, Shiats u).
Indica Ńii metodice generale pentru kineoterapia efectuat ă cu copii :
/square4 Kinetoterapeutul trebuie s ă urm ăreasc ă timpul scurs de la mesele principale de înainte și dup ă
programul kinetoterapeutic. Acesta s ă fie aproximativ la o or ă înaintea și cu 1 or ă dup ă luarea mesei;
/square4 Dac ă copilul este mic, dar f ără scutec, se a șteapt ă rezolvarea tuturor problemelor fiziologice;
/square4 Părin Ńii nu trebuie s ă fie neap ărat prezen Ńi la terapie; S ă se câ știge con știentizarea și autocontrolul
mi șcărilor;
/square4 Tratamentul s ă fie individualizat;
/square4 Se va consultapermanent medicii de familie, cei de specialitate și familia despre evolu Ńia și
progresele copilului, sau la apari Ńia eventualelor complica Ńii.

Bibliografie:
1. Benga, Ileana, 1994, Introducere în neurologia pediatric ă, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
2. Ciofu, Carmen, Ciofu, E., 1982, Semne și simptome în pediatrie , Bucure ști, Editura Știin Ńific ă
Enciclopedic ă;
3. Duma E.,1997; Deficien Ńele de dezvoltare fizic ă , Cluj Napoca , ed. Argonaut;
4. Jianu M., 2003; Atlas color de ortopedie pediatric ă , Bucure ști ed. Tridona;
5. Jianu M., 2004 Breviar de ortopedie pediatric ă; Bucure ști ed. Tridona;
6. Jianu, M., Zamfir, T. și colab., 1995, Ortopedie și traumatologie pediatric ă, Bucure ști, Editura
Tradi Ńie;
7. Lamboley D., 2003; Respir ă corect și vei fi s ănătos , Bucure ști ed. Teora;
8. Lauteslager P.E.M. 2000, Copiii cu sindrom Down , dezvoltarea motorie și interven Ńie , editura
de Sud Craiova ( tez ă de doctorat Olanda);
9. Pásztai Z , 2004, Kinetoterapie în neuropediatrie , Gala Ńi , Editura Arionda;
10. Pásztai, Z., 2001, Kinetoterapia în afec Ńiunile aparatului locomotor, Oradea , Editura
Universit ăŃii din Oradea, pg. 9, 13, 27,185-189;
11.Pásztai, Z., 2003, Psihomotricitatea copilului de 4-6 ani încadrat în activit ăŃile motrice
adaptate , lucrare de diserta Ńie, Oradea, Facultatea de Educa Ńie Fizic ă și Sport;
12. Pásztai Z. 2001, Tehnici de relaxare și de decontracturareîn kinetoterapie și tehnici
complementare ,edit. Logos Gala Ńi;
13. Pásztai Z. 2006 ,Rolul tehnicii de întindere muscular ă în normalizarea func Ńiei stato-kinetice a
aparataului neuro-mio-artro-kinetic la copii cu dis func Ńii locomotorii, tez ă doctorat,Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Ia și
14. Radu, H., 1978, Patologia unit ăŃii motorii , Bucure ști, Editura Medical ă;
15. Rob ănescu, N. și colab., 2001, Reeducarea neuromotorie , Bucure ști, Editura Medical ă (vezi
edi Ńiile din 1976, 1983, 1992);

137
16. Ro șianu, Walter Annelise, Georm ăneanu, M., 1986, Boli ereditare în pediatrie , Bucure ști,
Editura Medical ă;
17. Vasilescu Dana, Cosma D, Negreanu I., 2003, Ortopedie pediatric ă, Cluj Napoca Ed. Med
Univ. Iulian Ha Ńeganu;
18. Analele Universit ăŃii Oradea, Tomurile (articolele specifice de pediatrie) 1994 , 95
97,99,2001, 2002, 2003, 2004;
19. Revista Român ă de Kinetoterapie , numerele. 4, 5, 8, 10; 11 12,13,14,15, 16

138
6.2. KINETOTERAPIA ÎN CHIRURGIE

Obiective:
• Acumularea unui bagaj de cuno știn Ńe teoretice și practice cât mai complexe privitoare la:
diagnostice, metode de evaluare clinic ă și func Ńional ă, obiective și subiective; modalit ăŃi de
recuperare func Ńional ă prin kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici
• Selectarea celei mai indicate metodologii de recupe rare luându-se în considerare:
diagnosticul, gravitatea și stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele fam iliale și personale
• Utilizarea practic ă individualizat ă (pentru fiecare pacient) a cuno știn Ńelor acumulate prin:
evaluarea clinico-func Ńional ă, structurarea obiectivelor de recuperare generale și specifice,
alc ătuirea programelor de recuperare pre și post operator.

Con Ńinut
6.2.1. Chirurgie pulmonar ă
6.2.1.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.1.2. Interven Ńii chirurgicale
6.2.1.3. Deficite postoperatorii
6.2.1.4. Kinetoterapia
6.2.2. Chirurgie cardiac ă
6.2.2.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.2.2. Angioplastia coronarian ă transluminal ă percutan ă (PTCA)
6.2.2.3. Recuperarea kinetic ă post angioplastie
6.2.2.4. By-pass-ul și Pacemakerii
6.2.2.5. Recuperarea kinetic ă în interven Ńiile cardiace
6.2.3. Chirurgie abdominal ă
6.2.3.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
6.2.3.2. Interven Ńii chirurgicale
6.2.3.3. Recuperarea kinetic ă în chirurgia abdominal ă
6.2.3.4. Opera Ńia cezarian ă
6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup ă na ștere prin opera Ńie cezarian ă

Cuvinte cheie : interven Ńie chirurgical ă, pulmonar, cardiovascular, abdominal, kinetoterapi e,

6.2.1. Chirurgie pulmonar ă

6.2.1.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă: Sindromul mediastinal; Supura Ńiile
bronhopulmonare; Sindroamele posttuberculoase; Sindromul diafragmatic; Bolile diafragmului; Herni ile
diafragmatice; Cancerul bronhopulmonar; Tumorile tr aheobronhopulmonare benigne; Tumorile pleurale;
Tuberculoza pulmonar ă.

6.2.1.2. Interven Ńii chirurgicale
Pleurotomia cu drenaj – interven Ńie chirurgical ă minor ă care const ă în abordul cavit ăŃii pleurale
prin introducerea unui tub de dren.
Indica Ńii : empiemul pleural de la început sau în cel rebel l a tratamentul prin punc Ńii și sp ălătur ă, cu
repercusiuni asupra st ării generale a bolnavului (pleureziile purulente în so Ńite de insuficien Ńă cardio-
respiratorie, cu fistul ă pleuro-bron șic ă, empiemul pleural de necesitate cu fistul ă pleuro-cutanat ă,
empiemul pleural cu puroi gros și cloazon ări cu rezisten Ńă la antibiotice a florei microbiene din lichidul
pleural); în colec Ńiile pleurale lichidiene trenante de tipul pleurezi ilor de diverse etiologii (tuberculoz ă

139
neoplazic ă etc.), care nu cedeaz ă la tratament medical și care creeaz ă dezechilibru cardio-respirator; în
traumatismele toraco-pulmonare ca hemopneumotoraxul marii cavit ăŃi generator de insuficien Ńă
respiratorie și hemotoraxul ce nu se rezolv ă prin punc Ńii evacuatoare repetate; în pneumotoraxul la care
dup ă 2-3 exufla Ńii se men Ńin presiuni intrapleurale pozitive, în cel recidiva nt și în cel bilateral simultan.
Tehnic ă operatorie : tehnica simpl ă cu trocarul Monod; tehnica pleurotomiei minime cu tub Pezzer;
pleurotomia cu rezec Ńie de coast ă König; tehnica dren ării cu dou ă tuburi de dren. Plasarea tubului de dren
poate fi la diverse nivele: pe linia axilar ă posterioar ă deasupra centrului frenic; spa Ńiul IV intercostal; în
pungile suspendate, dup ă localizarea pungii: anterior, axilar, la punctul c el mai decliv; în pungile multiple,
cloazonate, sunt necesare 2-3 tuburi de dren, pentr u a drena fiecare pung ă separat.
Timpul de men Ńinere a tubului de dren variaz ă dup ă indica Ńia pleurotomiei.
Decorticarea pulmonar ă autonom ă – interven Ńia chirurgical ă de elec Ńie care are ca obiectiv
scoaterea în întregime a pungii pleurale cu elibera rea pl ămânului pe toate fe Ńele, inclusiv a scizurilor și
redarea mobilit ăŃii toracopulmonare, îmbun ătăŃind astfel func Ńia cardio-respiratorie
Indica Ńii: hemotoraxul posttraumatic organizat, empiemul cron ic tuberculos și neturbeculos,
pleurezia serofibrinoas ă cronic ă, pneumotoraxul spontan recidivat, empieme postoper atorii, pahipleurite
masive cu sau f ără calcific ări.
Tehnica decortic ării . Pozi Ńia bolnavului: decubit lateral pe partea s ănătoas ă cu membrul superior
de partea bolnav ă ridicat pentru l ărgirea spa Ńiilor intercostale. În acela și scop, se pune un sac de nisip sub
torace. Membrul inferior de partea s ănătoas ă este flectat. Bolnavul este fixat cu o curea la ni velul osului
coxal și 2 saci cu nisip pe p ărŃile laterale. Calea de abord este toracotomia poste ro–lateral ă, incizia
întinzându–se din posterior pe sub vârful omoplatul ui, terminându–se la marginea extern ă a marelui
dorsal. Dup ă incizia tegumentelor se sec Ńioneaz ă pe rând marele dorsal, marele din Ńat și fasciculele
anterioare ale mu șchiului trapez și romboid. P ătrunderea în torace se face, de obicei, prin patul coastei (C5
– C6) care se deperiosteaz ă pe marginea inferioar ă și fa Ńa intern ă dup ă procedeul Brock. La bolnavii de
peste 40 ani se rezec ă un fragment de 2 cm din arcul posterior al coastei . Când spa Ńiile intercostale sunt
mic șorate din cauza procesului de retrac Ńie se recurge la rezec Ńia în totalitate a coastei. Toracotomia prin
spa Ńiul intercostal este posibil ă când modific ările parietale nu sunt prea mari. Toracotomia poste ro–
lateral ă d ă o lumin ă foarte bun ă anterior și posterior.
Decorticarea pulmonar ă asociat ă cu alte interven Ńii chirurgicale se adreseaz ă atât pungii pleurale
cât și unor leziuni asociate din parenchimul pulmonar:
– cu tratarea chirurgical ă a fistulei pleuro–bronhice se poate realiza prin s utura fistulei, cu rezec Ńii
pulmonare tipice sau cu rezec Ńii pulmonare atipice cu aparatul UKL 60 (rezec Ńii mecanice).
– cu exerez ă (pleuropneumonectomie, lobectomie, segmentectomie) are indica Ńii în pungi pleurale
asociate cu leziuni în parenchimul pulmonar.
– cu toracoplastie clasic ă sau osteoplastic ă Björk are indica Ńii în empieme în care parenchimul
pierzându-și elasticitatea nu poate s ă desfiin Ńeze cavitatea toracic ă r ămas ă dup ă decorticare.
– cu exerez ă și toracoplastie (tripla interven Ńie a lui Monod) urm ăre ște scoaterea pungii de empiem
prin decorticare, a leziunii pulmonare prin exerez ă și desfiin Ńarea cavit ăŃii restante prin toracoplastie.
Pleuropneumonectomia este indicat ă pentru pleure și pl ămân distrus.

6.2.1.3. Deficite postoperatorii
Deficitele respiratorii – foarte variate – reprezin t ă obiectivul central al recuper ării.
1. Înc ărcarea bronhoalveolar ă cu secre Ńii datorat ă: pe de o parte, anesteziei care a afectat
mi șcările vibratile ale cililor, pe de alt ă parte, însu și stresul chirurgical poate determina o reac Ńie
neurovegetativ ă, ce se traduce prin hipersecre Ńie și spasm bron șic.
2. Imposibilitatea de a tu și a bolnavului toracotomizat, ca și imobilizarea la pat, agraveaz ă reten Ńia
secre Ńiilor bronhice.
3. Deteriorarea mecanicii toracale este o consecin Ńă “normal ă” a toracotomiei prin care se
sec Ńioneaz ă o serie de mu șchi (trapez, romboid mare, marele dorsal, din Ńat) și a inhibi Ńiei musculare

140
(intercostalilor și chiar a hemidiafragmului respectiv). La deteriora rea mecanicii ventilatorii contibuie și
durerea. Aceast ă deteriorare a hemitoracelui va duce la tulbur ări de ventila Ńie, putând ap ărea “zone mute”
ventilator în rezec Ńiile par Ńiale.
4. Posibilitatea apari Ńiei degrad ării metabolice cu atrofie determinate de suprimarea activit ăŃii
musculare. Aceast ă disfunc Ńionalitate muscular ă a hemitoracelui operat las ă neechilibrat ă musculatura
hemitoracelui indemn care, trac Ńionând, poate favoriza devierile de coloan ă.
5. Se va constata de multe ori în timp un torace mai rigid cu un proces de fibroz ă, îngro șă ri ale
părŃilor moi, redori ale articula Ńiilor costovertebrale și costosternale. Toate aceste aspecte creeaz ă
substratul morfopatologic al unui sindrom restricti v, care se poate suprapune DVR determinat ă de o
eventuală exerez ă larg ă.
6. Respira Ńii paradoxale atât ale diafragmului cât și ale toracelui sunt întâlnite de multe ori dup ă
opera Ńii.
7. Afectarea frenicului paralizeaz ă hemidiafragmul, care se va ridica în inspir și va coborî în expir.
La fel, observând toracele se poate sesiza c ă în inspir el se retract ă pentru a se l ărgi în expir. Cauza este
varia Ńie presiunilor endotoracice. Un rol îl poate avea și balansarea mediastinului (dup ă pneumonectomie).
8. Durerea este resim Ńit ă în tot hemitoracele operat și chiar în tot toracele iradiind spre gât și um ăr.
Își are sediul în: structurile toracelui, tegumente, mu șchi, nervi, os. Uneori se adaug ă și dureri create de
distorsiile sau chiar entorsele costovertebrale det erminate de trac Ńiunea dep ărt ătoarelor din timpul
opera Ńiei. Aceste fenomene articulare pot r ămâne ca o cauz ă și pentru durerile tardive postoperatorii.
Durerile tardive pot avea la baz ă și cicatricea dur ă cu aderen Ńe la planul profund sau cu nevroame. În
exerezele pulmonare stângi, se întâlnesc uneori dur eri gastrice prin distorsia stomacului, antrenat ă de
ascensionarea hemidiafragmului.
9. Interven Ńiile chirurgicale toracale pot determina, la pacien Ńi cu teren predispus sindromul
algoneurodistrofic al membrului superior homolateral, unipolar sau bi polar (sindrom Steinbroker).
Apari Ńia sindromului algoneurodistrofic este anun Ńat ă de extinderea și intensificarea durerilor în um ăr și
eventual în mân ă. Datorit ă noilor raporturi postoperatorii, între omopla Ńi și grilajul costal se formeaz ă o
neoburs ă seroas ă, care se inflameaz ă cu u șurin Ńă provocând durere.
10. Tulbur ările staticii vertebrale. Majoritatea toracotomiza Ńilor sufer ă ulterior devieri mai mult
sau mai pu Ńin importante ale coloanei.
a.) Exerezele determin ă scolioze cu concavitatea spre partea operat ă. La baza scoliozei ar fi:
fenomenele fibroase retractile din toracele operat, durerea parietal ă, dezechilibrul muscular.
b.) Toracoplastiile duc la: scolioze cu concavitate a spre partea s ănătoas ă. Scoliozele dup ă
toracoplastii sunt mai severe, fiind probabil deter minate de insuficien Ńa mu șchilor laterocervicali, priva Ńi
de inser Ńia lor costal ă. Pozi Ńia capului este ca într-un torticolis obligând colo ana cervical ă și dorsal ă
superioar ă la o mi șcare de corectare a pozi Ńiei capului deformând coloana “în baionet ă”.
Deformarea staticii coloanei va contribui la cre șterea tulbur ărilor func Ńionale respiratorii
postoperatorii.
11. Deficitul scapular. Majoritatea interven Ńiilor chirurgicale din patologia tuberculoas ă se
adreseaz ă 1/3 superioare toracale, afectând centura scapula r ă, uneori antrenând disfunc Ńionalit ăŃi severe
(um ăr blocat) de lung ă durat ă. Sec Ńionarea marelui din Ńat lezeaz ă, în exerezele înalte, planul de alunecare
scapulocostal, blocând mi șcarea scapulei. În toracoplastiile prinzând coasta a VII-a dispare planul de
sprijin al omoplatului, ceea ce perturb ă grav func Ńia um ărului. Imobilizarea singur ă duce la redoare în
articula Ńia glenohumeral ă.
Durerea la orice mi șcare este semnul precoce al periartritei scapulohum erale, care apare imediat
postoperator. Evolu Ńia este spre um ăr blocat sau algoneurodistrofia um ărului.
For Ńa muscular ă a centurii scapulare este compromis ă datorit ă sec Ńion ării mu șchilor: marele din Ńat,
marele dorsal, romboizii, trapezul, precum și a atrofiei de imobilizare.
Rezultatul hipotoniei și hipotrofiei musculare este diminuarea în special a abduc Ńiei bra Ńului cât și
a adduc Ńiei – retropulsiei, iar omoplatul ia aspectul de “s capula alata”.

141
6.2.1.4. Kinetoterapia
Obiective și mijloace:
PREOPERATOR: 1. Evaluarea tipului de respira Ńie. O respira Ńie corect ă presupune utilizarea
întregii structuri abdominotoracice; 2. Înv ăŃarea și utilizarea unor elemente de relaxare: Jacobson, S chultz,
Parow și Macagno; 3. Înv ăŃarea, respectiv educarea unei respira Ńiei corecte: dirijarea aerului la nivelul
căilor respiratorii superioare în inspir și/sau expir, con știentizare asupra mi șcărilor respiratorii separate,
toracice și abdominale, ca și a respira Ńiei pe cadrane toracice – apical, latero-inferior, postero-bazal,
antero-bazal etc. cu contrarezisten Ńă opus ă de mâinile kinetoterapeutului; autocon știentizare; cu control în
fa Ńa oglinzii; 4. Educarea respira Ńiei abdominodiafragmatice, ca și a respira Ńiei unilaterale hemitoracale
pentru toracele care urmeaz ă s ă fie operat; 5. Evacuarea secre Ńiilor bronhice prin: posturi de drenaj bron șic
asistat și independent (cu accent pe pl ămânul homolateral restant, educarea tusei cu ajutor ul respira Ńiei tip
“huffing” și tuse prin expira Ńie cu glota deschis ă, consecutiv unei inspira Ńii abdominodiafragmatice lente și
profunde; 6. Tonifierea musculaturii sinergice cu c ea care urmeaz ă s ă fie sec Ńionat ă în timpul interven Ńiei
operatorii prin gimnastic ă medical ă – programe de exerci Ńii cu accent pe o respira Ńie corect ă; 7. Cre șterea
mobilit ăŃii articulare, în special costovertebral ă, costosternal ă și scapulohumeral ă (pentru abordul
chirurgical al toracelui); 8. Restabilirea capacit ăŃii de efort: test de efort și structurarea unui program
individual de antrenament la efort: apnee, mers sau cicloergometru
POSTOPERATOR IMEDIAT: 1. Dezobstruc Ńia bronhic ă și pentru interven Ńia chirurgical ă,
evacuarea secre Ńiei sanguinolente din spa Ńiul deshabitat. Tehnicile dezobstruc Ńiei se repet ă din 3 în 3 ore:
posturarea; tehnica respira Ńiei de tip “huffing”; compresii și decompresii a spa Ńiului deshabitat; 2.
Calmarea durerilor – imperios necesar ă pentru c ă determin ă sau agraveaz ă efectele disfunc Ńionale
restrictive prin: posturare; masaj, repetat de 5-6x /zi – neteziri și fric Ńiuni pe zonele din jurul pansamentului
(gât; umeri; bra Ńe) precum și a hemitoracelui opus; 3. Corectarea staticii vert ebrale necesar ă deoarece
tendin Ńa pacien Ńilor este de a sta înclina Ńi lateral închizând partea bolnav ă: repozi Ńion ări în pat de cel pu Ńin
2x/zi și corectarea pozi Ńiilor deficitare din a șezat, ortostatism sau mers; 4. Prevenirea redorii c enturii
scapulare f ără de care retrac Ńia capsular ă este aproape regul ă: pozi Ńion ări de membre superioare;
mobiliz ări pasive ale um ărului 2x/zi; mobiliz ări active; gimnastic ă medical ă; 5. Ameliorarea circula Ńiei de
întoarcere venoas ă și prevenirea tromboflebitelor postoperatorii: pozi Ńionarea membrelor inferioare;
mobilizarea acestora (flexie–extensie și circumduc Ńii) efectuat ă de 5–6x/h, contrac Ńii izometrice ale
cvadricep șilor și fesierilor mari, triple flexii ( șold–genunchi–picior); masaj (talp ă și gambe).
POSTOPERATOR PRECOCE (perioada de tranzi Ńie între bolnavul imobilizat la pat și bolnavul
așa-zis “vindecat” din punct de vedere chirurgical, c ând sub raport clinic domin ă deficitul respirator iar
durerea și problemele legate de mobilitatea coloanei și a um ărului sunt înc ă prezente): 1. Combaterea
durerii, care nu mai era atât de intens ă, men Ńinându-se totu și surd ă, continu ă cu exacerb ări la tendin Ńa de
deschidere a hemitoracelui, la torsiune, la tuse, l a mobilizarea scapulei: masajul întregului hemitora ce
abordându-se și zona pl ăgii – masajul de “decolare” a tegumentelor; 2. Recu perarea deficitului respirator
și gr ăbirea reexpansiunii pulmonare. Pericolul ini Ńial al înc ărc ării bronhice cu imposibilitatea de evacuare
a secre Ńiilor este dep ăș it, r ămânând totu și în continuare necesitatea realiz ării unui bun drenaj bronhic.
Dominanta recuper ării acestui moment este reprezentat ă de restaurarea unei ventila Ńii cât mai normale:
control și coordonare a fluxului respirator (accent pe expir ); antrenarea respira Ńiei toracale inferioare și a
celei abdominale, deci la distan Ńă de zona operat ă (execu Ńia: din decubit dorsal sau a șezat cu
contrarezisten Ńă opus ă de kinetoterapeut). În timp se cere pacien Ńilor s ă efectueze exerci Ńii respiratorii și
din pozi Ńii de deschidere a hemitoracelui operat, amplitudin ea respiratorie va cre ște progresiv, pacien Ńii
utilizând și posturile de decubit etero- și omolateral.; combaterea tendin Ńei de compensare ventilatorie a
hemitoracelui indemn, prin posturare (decubit later al), blocare cu mâna a respira Ńiei pentru îngreunarea
amplia Ńiei hemitoracelui respectiv, sau control vizual în fa Ńa oglinzii; 3. Tonifierea musculaturii
respiratorii prin mi șcări contra rezisten Ńei (presiune manual ă, cu ching ă, saci de nisip, etc.); 4. Corectarea
deficitului static și scapular prin: ameliorarea durerii (masaj și eventual fizioterapie); educarea unei posturi
corecte a trunchiului; manevre de întindere capsulo -ligamentar ă.

142
POSTOPERATOR TARDIV . Accentul se va pune pe recup erarea func Ńiei respiratorii: 1. În prima
etap ă se va continua cu exerci Ńii analitice de reeducare respiratorie abdominotora cal ă inferioar ă,
crescându-se treptat rezisten Ńa opus ă mi șcărilor respiratorii. Inspirul va ocupa locul central ; 2. Se va trece
treptat la o respira Ńie armonioas ă, natural ă, automatizat ă, dovad ă a refacerii disfunc Ńionalit ăŃii respiratorii
sau a stabilirii definitive a unui nivel func Ńional respirator adaptat nevoilor organismului de și bolnavii
rămân restrictivi; 3. Ultima verig ă pe care se va pune accentul va fi antrenamentul la efort. Pierderea
capacit ăŃii de efort a pacien Ńilor se produce treptat o dat ă cu evolu Ńia bolii, opera Ńia accentuând acest
fenomen.

6.2.2. Chirurgie cardiac ă
6.2.2.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă: Valvulopatii; Afec Ńiuni pericardice;
Cardiopatia ischemic ă; Anevrisme; Afec Ńiuni arteriale periferice; Afec Ńiuni venoase; Disfunc Ńia nodulului
sinusal; Tulbur ări de conducere atrioventricular ă; Disocia Ńia atrioventricular ă; Ischemia asimptomatic ă
(silen Ńioas ă); Displazia fibromuscular ă; Sindromul compresiei aperturii toracice; Blocul s inoatrial și
atrioventricular; Sindromul sinusului bolnav
6.2.2.2. Angioplastia coronarian ă transluminal ă percutan ă (PTCA)
PTCA este o metod ă larg utilizat ă de revascularizare a miocardului la pacien Ńii cu simptome și
semne de ischemie datorate stenozelor moderate ale arterelor coronare epicardice, pe unu sau dou ă vase și
chiar anumitor pacien Ńi cu boal ă trivascular ă, putând oferi mai multe avantaje decât chirurgia.
Tehnic ă. O sond ă-ghid flexibil ă este introdus ă progresiv într-o arter ă coronar ă și traverseaz ă
stenoza ce trebuie dilatat ă. Apoi este introdus progresiv un minicateter cu ba lon peste sonda-ghid pân ă la
nivelul stenozei, umflându-se repetat balonul, pân ă când stenoza este mic șorat ă sau îndep ărtat ă.
Dezvoltarea unei game de sonde-ghid flexibile, sond e cu balon înguste și sonde cu balon care permit
fluxul coronarian în timpul umfl ării au ajutat la reducerea complica Ńiilor, abordarea leziunilor mai distalic
și dilatarea stenozelor mai complexe. În stenozele m edii ce afecteaz ă arterele epicardice ce au <3 mm
diametrul, un stent metalic tubular poate l ărgi interiorul stenozei dilatate pentru a ob Ńine o stenoz ă mic ă
sau nici o stenoz ă rezidual ă și pentru a reduce inciden Ńa restenoz ărilor.
Indica Ńii: angin ă pectoral ă, stabil ă sau instabil ă, care este înso Ńit ă de semne de ischemie la un test
de efort; dilatarea stenozele arterelor coronare na tive și ale grefelor de by-pass la pacien Ńii care prezint ă
angin ă recurent ă dup ă chirurgie coronarian ă; pacien Ńi cu ocluzie total ă recent ă (în ultimele 3 luni) a unei
artere coronare și angin ă sever ă. Angioplastia reu șit ă este mai pu Ńin invaziv ă și mai pu Ńin costisitoare
decât chirurgia coronarian ă, necesitând de obicei numai 2 zile de spitalizare, permi Ńând reluarea vie Ńii
active și profesionale
ANGIOPLASTIE CU LASER : – se "arde" leziunea cu un fascicul laser.
6.2.2.3. Recuperarea kinetic ă post angioplastie
Indica Ńii metodice:
1.) Recuperarea bolnavilor post angioplastie începe prin test de efort maximal limitat de simptome
(la 2–5 zile) → clasificare în trei categorii :
– pacien Ńi cu DP (dublu produs) sub 14.000, DAM (deficit aer obic miocardic) mare, DAF (deficit
aerobic func Ńional) important ⇒ posibilit ăŃi limitate de cre șterea capacit ăŃii de efort, datorit ă
imposibilit ăŃii cre șterii consumului miocardic de O 2. Obiectivul principal va fi: evitarea în continuar e a
decondi Ńion ării, utilizându-se programe simple de recuperare cu durat ă de 6–12 s ăpt ămâni
– DP (dublu produs) între 15.000-30.000, dar DAF (d eficit aerobic func Ńional) este mult mai
important decât DAM (deficitul aerobic miocardic) ⇒ posibilit ăŃi mai mari de cre ștere a capacit ăŃii de
efort. Obiectivul principal va fi: reducerea cât m ai mare din diferen Ńa procentuală dintre DAM și DAF, în
sensul ideal al suprapunerii acestora, prin reducer ea DAF pân ă la valoarea DAM. Intensitatea
antrenamentului fizic prestat (durat ă de 6–12 s ăpt ămâni) poate fi cu atât mai mare cu cât DP realizat la TE
este mai mare (kinetoterapia este identic ă cu recuperarea post IMA) iar cu cât diferen Ńa între DAF și DAM

143
este mai mare cu atât cre șterea capacit ăŃii de efort prin kinetoterapie este mai mare. Dup ă aceast ă
perioad ă, bolnavii vor fi trecu Ńi în faza a III-a de recuperare IMA.
– DP (dublu produs) dep ăș ește 14.000, dar DAF (deficitul aerobic func Ńional) și DAM (deficitul
aerobic miocardic) sunt apropiate chiar superpozabi le ⇒ ace știa nu pot s ă-și creasc ă prin antrenament
fizic capacitatea de efort, sau aceasta cre ște foarte pu Ńin (bolnavii au avut activitate fizic ă constant ă
anterior). Obiectivul principal va fi: men Ńinerea capacit ăŃii fizice care risc ă s ă se deterioreze prin limitarea
impus ă de crizele anginoase. Se va utiliza programul kine tic din faza III IMA fiind de dori îns ă ca, cel
puŃin pentru o perioad ă de câteva s ăpt ămâni, aceasta s ă se desf ăș oare în cadru institu Ńionalizat, putând fi
apoi continuat ă nesupravegheat.
2.) În toate situa Ńiile, bolnavul va reveni la 3–6 luni și ulterior anual în serviciul cardiologic de
specialitate pentru efectuarea TE care s ă probeze persisten Ńa rezultatelor angioplastiei sau s ă arate
necesitatea restenoz ării.
Obiective: În cazul bolnavilor cu DAM sever, nu se urm ăre ște decât men Ńinerea capacit ătii de
efort existente; sc ăderea travaliului cardiac pentru un anumit nivel de efort prin ameliorarea utiliz ării
periferice a oxigenului; reducerea cât mai mare din diferen Ńa procentual ă dintre DAM și DAF, în sensul
ideal al suprapunerii acestora, prin reducerea DAF pân ă la valoarea DAM; cre șterea capacit ăŃii de efort
maximal (VO 2Mx) pân ă la instalarea pragului anginos; dezvoltarea circul a Ńiei coronariene; prevenirea
stazelor venoase periferice și a flebotrombozelor; ob Ńinerea unor efecte psihologice: recâ știgarea încrederii
în sine, combaterea anxiet ăŃii în reluarea activit ăŃii profesionale și rezolvarea problemelor cotidiene.
Metode și mijloace: Adaptarea antrenamentului fizic la nivelul capacit ăŃii func Ńionale a pacien Ńilor
se face identic cu adaptarea post IMA; posturi de r elaxare și de facilitare a respira Ńiei din toate pozi Ńiile
uzuale: decubit dorsal și lateral, a șezat în pat cu sprijin posterior, anterior (o m ăsu Ńă ), la marginea patului,
pe scaun: cu sprijin posterior, anterior (o mas ă), ortostatism: cu sprijin posterior, anterior (o mas ă, dulap,
etc.), lateral; elemente și metode de relaxare; masaj al spatelui în special al toracelui în care predomin ă
manevrele cu caracter relaxant (efleuraj, fric Ńiuni, vibra Ńii), a regiunii precordiale și extremit ăŃilor;
exerci Ńii de membre inferioare efectuate sub form ă pasivo-activ ă cu amplitudine redus ă și f ără încordare
muscular ă, exerci Ńii active u șoare în pat înso Ńite de respira Ńie; reeducarea respiratorie asistat ă și
independent ă din decubit, a șezat ortostatis și mers; gimnastica igienic ă zilnic ă, care const ă din complexe
de exerci Ńii fizice sub forma mi șcărilor de trunchi și membre, de intensitate mic ă și medie, a exerci Ńiilor de
respira Ńie și de tonifiere a abdomenului. Aceste exerci Ńii se pot executa din decubit, șezând sau stând,
ritmul lor va fi lent și coordonat cu respira Ńia; antrenament de cre ștere a capacit ăŃii de efort: mers, covor
rulant, biciclet ă; plimb ări, activit ăŃi de agrement,.
6.2.2.4. By-pass-ul și Pacemakerii
By-pass aorto-coronarian. Se practic ă dac ă stenozele coronariene sunt distale iar vasul dista l este
permeabil. Cele mai frecvente sunt: by-pass prin ve na safen ă între r ădăcinile aortei și coronarele situate
sub tromboz ă. Tehnic ă. Se șunteaz ă zona obstruat ă folosind un conduct (fie vase de sânge proprii
prelevate din alte zone, fie material sintetic, fie vase de origine animala prelucrate – bioproteze) c are face
leg ătura între zona de deasupra obstruc Ńiei și cea de sub obstruc Ńie; interven Ńia este condi Ńionat ă de
existenta unui perete integru în zonele în care se vor coase capetele conductului
Indica Ńii: Angina pectoral ă sever ă care nu r ăspunde la tratament; Angina pectoral ă instabil ă;
bolnavi cu ischemie miocardic ă progresiv ă și cu stenoz ă de trunchi, de arter ă coronar ă stâng ă sau cu
stenoze pe mai multe coronare.
Dezavantaje: agresivitatea metodei las ă pe loc o leziune coronarian ă ce poate evolua spre tromboz ă.
By-pass coronarian cu grefon – în acest procedeu, un segment al unei vene (de o bicei safena) este
utilizat pentru a forma o anastomoz ă între aort ă și artera coronar ă, distal de leziunea obstructiv ă. Ca o
alternativ ă, poate fi realizat ă anastomoza uneia sau a ambelor artere mamare inter ne cu artera coronar ă,
distal de leziunea obstructiv ă.
Pacemakerii. Surse externe de energie pot fi utilizate pentru a stimula cordul, atunci când anumite
tulbur ări în formarea și/sau conducerea impulsurilor duc la bradiaritmii s imptomatice. Stimulii pot fi

144
aplica Ńi la nivelul atriilor și/sau ventriculilor. Pacemakerii sunt de dou ă tipuri: asincron, cu ritm fix
independent; sincronizat de activitatea atrial ă sau ventricular ă. În prezent, este folosit curent tipul
sincronizat “demand” care la un ritm obi șnuit de peste 70-75b ătăi/min este inhibat de activitatea electric ă
ventricular ă, iar în cazul r ăririi sub aceast ă frecven Ńă sau în cazul unor pauze intr ă în func Ńiune.
Cardiostimularea temporar ă – se aplic ă de obicei pentru a stabiliza pacientul înaintea
cardiostimul ării permanente, sau atunci când bradicardia se inst aleaz ă brusc printr-o cauz ă care poate fi
reversibil ă, cum ar fi ischemia sau toxicitatea medicamentoas ă. Stimularea temporar ă se realizeaz ă de
obicei prin plasarea transvenoas ă a unui electrod-cateter la nivelul apexului ventri culului drept, conectat la
un generator extern. Apari Ńia unui sistem extern de cardiostimulare transtorac ic ă poate înlocui stimularea
transvenoas ă la unii pacien Ńi selecta Ńi.
Cardiostimularea permanent ă – se aplic ă în tratamentul bradicardiilor simptomatice permane nte
sau intermitente, nelegate de un factor precipitant autolimitant sau în tratamentul blocurilor atrio-
ventriculare de grad II sau III infranodale documen tate. Pacemakerul permanent se introduce, de obicei ,
prin vena subclavie sau cefalic ă și se pozi Ńioneaz ă la nivelul auriculului drept, în cazul stimul ării atriale și
la apexul ventriculului drept, în cazul stimul ării ventriculare. Sonda se conecteaz ă apoi la generatorul de
puls care se plaseaz ă la nivelul unui buzunar subcutanat plasat în zona subclavicular ă. Electrozii epicardici
se aplic ă în urm ătoarele situa Ńii când: nu se poate realiza acces transvenos; tor acele este deja deschis, de
exemplu în timpul unei opera Ńii pe cord; nu se poate realiza o plasare endocardi ac ă adecvat ă a sondei
6.2.2.5. Recuperarea kinetic ă în interven Ńiile cardiace
În general post interven Ńie chirurgical ă cardiac ă, datorit ă c ăii de abord asem ănătoare cu chirurgia
pulmonar ă, se înregistreaz ă acelea și tipuri de deficite. Kinetoterapia va lua în consi derare
ameliorarea/recuperarea acestor deficite Ńinând cont totodat ă și de modific ările patologice induse de
afec Ńiunea de baz ă care a necesitat interven Ńia și de tipul de interven Ńie utilizat ă.
În situa Ńia unui transplant cardiac, particularit ăŃile pacientului sunt:
– Frecven Ńa Cardiac ă (FC) de repaus la cordul denervat este, în general , mai crescut ă decât la
cordul s ănătos;
– FC se adapteaz ă mai lent la efort, ea nu mai reflect ă la fel de fidel intensitatea efortului fizic iar
revenirea la – FC de repaus este mai lent ă (pân ă la 20 de minute),
– la sfâr șitul efortului maximal, transplantul are o FC infer ioar ă celei maximale teoretice;
– instalarea metabolismului anaerob este mai precoc e;
– randamentul ventilator este sc ăzut;
– rejetul moderat impune reducerea intensit ăŃii antrenamentului iar rejetul sever implic ă oprirea
antrenamentului.
Obiective și mijloace :
Regul ă: ritmul fiec ărei faze postoperatorii este modulat în func Ńie de starea pacientului. Ședin Ńele
de kinetoterapie vor fi scurte pentru a nu obosi in util pacien Ńii. Durata lor va fi de aproximativ 10minute
de 5-6x/zi
Faza I-a.
PREOPERATOR: 1. Prezentarea unor informa Ńii generale privind interven Ńia chirurgical ă,
perioada medie de spitalizare, locul și rolul kinetoterapiei în recuperare (ce înseamn ă kinetoterapia,
principii metode și mijloace); 2. Evaluarea tipului de respira Ńie; 3. Înv ăŃarea și utilizarea unor elemente de
relaxare (Jacobson, Schultz, Parow și Macagno); 4. Prevenirea microatelectaziilor prin înv ăŃarea, respectiv
educarea unei respira Ńiei corecte (dirijarea aerului la nivelul c ăilor respiratorii superioare în inspir și/sau
expir ample și lente; con știentizare asupra mi șcărilor respiratorii separate, toracice și abdominale, ca și a
respira Ńiei pe cadrane toracice: apical, latero-inferior, p ostero-bazal, antero-bazal etc. cu contrarezisten Ńă
opus ă de mâinile kinetoterapeutului; autocon știentizare; cu control în fa Ńa oglinzii); 5. Educarea respira Ńiei
abdominodiafragmatice, ca și a respira Ńiei unilaterale hemitoracale din decubit, a șezat, ortostatism și mers;
6. Evacuarea secre Ńiilor bronhice (posturi de drenaj bron șic asistat și independent; educarea tusei –
respira Ńie tip “huffing”; inspiruri și expiruri superficiale, pe gur ă, progresiv devenind tot mai profunde, ca

145
un gâfâit, realizate prin mobiliz ări toracice în special; inspir profund și expiruri sacadate, întrerupte, în
cascad ă, prin contrac Ńii abdominale succesive (expirul este asem ănător cu procesul de aburire a ochelarilor
când dorim s ă-i ștergem), tuse prin expira Ńie cu glota deschis ă, consecutiv unei inspira Ńii
abdominodiafragmatice lente și profunde); 7. Tonifierea musculaturii sinergice c u cea care urmeaz ă s ă fie
sec Ńionat ă în timpul interven Ńiei operatorii (gimnastic ă medical ă prin intermediul programelor de exerci Ńii
cu accent pe o respira Ńie corect ă.); 8. Cre șterea mobilit ăŃii articulare, în special costovertebral ă,
costosternal ă și scapulohumeral ă (pentru abordul chirurgical al toracelui); 9. Rest abilirea capacit ăŃii de
efort (test de efort limitat de simptome; structura rea unui program individual de antrenament la efort :
apnee, mers); 10. Reducerea anxiet ăŃii: înv ăŃarea și utilizarea unor elemente de relaxare și terapie
suportiv ă
POSTOPERATOR IMEDIAT (ziua 1-3-5)
Dup ă interven Ńie, pacientul este internat în sec Ńia de terapie intensiv ă, pentru o perioad ă de câteva
zile, în func Ńie de evolu Ńia parametrilor hemodinamici. Pacien Ńii cu transplant cardiac au o hemodinamic ă
intens perturbat ă, cu cre șterea rezisten Ńelor vasculare sistemice și pulmonare, prezint ă deseori insuficien Ńă
renal ă, ficat de staz ă, ascit ă și deseori ca șexie. Semnele de insuficien Ńă cardiac ă nu sunt rare în primele
zile postoperator. Dup ă transplantul cardiac poate surveni o insuficien Ńă respiratorie major ă, în cadrul unui
edem pulmonar, ducând la hipoxie și necesitatea ventila Ńiei asistate. Un rejet precoce sau o infec Ńie
pulmonar ă pot prelungi șederea în terapia intensiv ă.
1. Evacuarea secre Ńiei sanguinolente din spa Ńiul deshabitat și dezobstruc Ńie bronhic ă din 3 în 3 ore
(posturi relaxante și facilitatoare a respira Ńiei din decubit dorsal, lateral și a șezat în fotoliu; drenaj bron șic
asistat și independent; educarea tusei: tehnica respira Ńiei de tip “huffing”,compresii și decompresii a
spa Ńiului deshabitat, pentru ajutarea evacu ării secre Ńiilor); 2. Calmarea durerilor (posturare; masaj al
spatelui în special al toracelui în care predomin ă manevrele cu caracter relaxant (efleuraj, fric Ńiuni,
vibra Ńii), a regiunii precordiale și extremit ăŃilor repetat de 5-6x/zi; metode de relaxare; 3. Cor ectarea
staticii vertebrale (repozi Ńion ări în pat de cel pu Ńin 2x/zi; corectarea pozi Ńiilor deficitare din a șezat,
ortostatism sau mers (ziua 2-3 postoperator); 4. Pr evenirea redorilor articulare prin pozi Ńion ări; mobiliz ări
pasive (2x/zi); mobiliz ări active și exerci Ńii de gimnastic ă medical ă; 5. Ameliorarea circula Ńiei de
întoarcere venoas ă și prevenirea tromboflebitelor postoperatorii (pozi Ńionarea membrelor inferioare;
mobilizarea picioarelor din decubit și a șezat (flexie–extensie și circumduc Ńii) efectuat ă de 5–6x/h,
contrac Ńii izometrice ale cvadricep șilor și fesierilor mari, triple flexii ( șold–genunchi–picior); masaj (talp ă
și gambe); 6. Recuperarea deficitului respirator pri n reeducare respiratorie; 7. Corectarea deficitului static
și scapular prin: ameliorarea durerii (masaj și eventual fizioterapie); educarea unei posturi cor ecte a
trunchiului; manevre de întindere capsulo-ligamenta r ă.
Indica Ńii metodice: durata antrenamentului va fi de 12–18 minute, cu în c ărcarea de 15–30 W
(monitorizarea EKG); ședin Ńele urm ătoare, tot de intensitate sc ăzut ă, vor fi din ce în ce mai prelungite;
programul de recuperare se va adopta în func Ńie de particularit ăŃilor fiec ărui pacient; înainte de externare,
pacientului i se va efectua un bilan Ń func Ńional cardiorespirator printr-un test de efort limi tat de simptome,
măsurând parametrii respiratori și metabolici.
POSTOPERATOR PRECOCE (ziua 3-5-7): 1. Profilaxia complica Ńiilor de decubit; 2. Combaterea
durerii (masajul de “decolare” a tegumentelor pe în treg toracele); 3. Recuperarea deficitului respirat or și
gr ăbirea reexpansiunii pulmonare (control și coordonare a fluxului respirator, accentul pe exp ir;
antrenarea respira Ńiei toracale inferioare și a celei abdominale (execu Ńia: din decubit dorsal, a șezat,
ortostatism cu contrarezisten Ńă opus ă de kinetoterapeut); mers cu controlul unei respira Ńii corecte
abdominotoracice cu coordonarea ritmului respirator ; 4. Tonifierea musculaturii respiratorii prin mi șcări
contra rezisten Ńei (presiune manual ă, cu ching ă, saci de nisip, etc.); program minimal de gimnasti c ă
medical ă; 5. Corectarea deficitului static și scapular; 6. Evaluarea capacit ăŃii de efort (Test de Efort (TE)
precoce limitat de simptome sau submaximal (mers/bi ciclet ă); ini Ńierea unui program de antrenament la
efort).

146
POSTOPERATOR TARDIV (ziua 7-12-14): Accentul se va pune pe refacerea capacit ăŃii de efort
în vederea readapt ării la via Ńa socio-profesional ă (exerci Ńii analitice de reeducare respiratorie
abdominotoracal ă, crescându-se treptat rezisten Ńa opus ă mi șcărilor respiratorii. Inspirul va ocupa locul
central; structurarea unui program de gimnastic ă medical ă avându-se în vedere obiectivele anterioare
pentru cre șterea condi Ńiei fizice a pacien Ńilor; antrenament la efort: mers și/sau biciclet ă ergometric ă
Faza a II-a : Pacien Ńii efectueaz ă dup ă externarea din clinica de chirurgie cardiac ă o perioad ă de
antrenament cu durata de 3–4 s ăpt ămâni. Aceast ă perioad ă de tranzi Ńie le permite revenirea la autonomia
efectu ării exerci Ńiilor fizice; Ameliorarea capacit ăŃii aerobe; Adaptarea mai bun ă a debitului sanguin
muscular la cererea mu șchilor activi; Revenirea la o capacitate vasodilata toare arteriolar ă normal ă;
Limitarea atrofiei musculare și a demineraliz ării osoase; Cre șterea capacit ăŃii de efort; Sc ăderea tensiunii
arteriale diastolice și a frecven Ńei cardiace la acela și prag de efort.
Mijloace: educare respiratorie; programe de gimnast ic ă medical ă; exerci Ńii de relaxare;
antrenament la efort:;cur ă de teren, jogging, repetate de 2–3x/zi (10–20 de m inute)
Faza a III-a : Cuprinde totalitatea m ăsurilor ce au drept scop men Ńinerea de lung ă durat ă a
beneficiilor ob Ńinute în faza precedent ă. Pacientul are în aceast ă faz ă o capacitate aerob ă suficient ă pentru
desf ăș urarea unei vie Ńi normale, atât profesional cât și social.
Mijloace: programe de antrenament, verificate peri odic de kinetoterapeut; jocuri sportive evitându-
se îns ă cele ce impun eforturi intense sau au un ritm foar te rapid, nepermi Ńând o bun ă adaptare cardio-
vascular ă (judo, lupte, fotbal. baschet, rugby); mersul ziln ic 30–60 de minute, cu o vitez ă medie de 5
km/h; jogging
Indica Ńii metodice: sunt indicate trei ședin Ńe pe s ăpt ămân ă, pe o perioad ă mult mai lung ă fa Ńă de
ceilal Ńi cardiaci opera Ńi (40–60 ședin Ńe); înc ălzirea este f ăcut ă progresiv și lent; efortul maxim în timpul
antrenamentului nu va dep ăș i 60% din capacitatea aerob ă maximal ă, cu alternarea intensit ăŃii crescute și
sc ăzute a exerci Ńiilor; în perioada de revenire efortul va fi de 30 -40% din consumul de oxigen maximal;

6.2.3. Chirurgie abdominal ă
Și interven Ńiile chirurgicale abdominale produc disfunc Ńii ventilatorii importante, sc ăzând
volumele pulmonare și crescând volumul de închidere. Cauzele sunt: prez en Ńa durerii care limiteaz ă
mi șcarea musculaturii abdominale ⇒ blocarea respira Ńiei abdominale și utilizarea doar a respira Ńiei
toracice precum și blocarea mobilit ăŃii diafragmului ⇒ incapacitatea unui expir profund care la rândul lu i
va afecta și inspirul
În mod normal deficitele dureaz ă 5-6 zile postoperator, dar în cazul sec Ńiunii musculaturii
abdominale (transvers, oblic și/sau drept abdominal) și protejarea excesiv ă de c ătre pacien Ńi a pl ăgii (lipsa
unei mobiliz ări precoce), deficitele ventilatorii se prelungesc și chiar se agraveaz ă.
Orice interven Ńie chirurgical ă induce postoperator (datorit ă anesteziei) înc ărcarea bron șic ă
facilitat ă și de sc ăderea capacit ăŃii de eliminare datorat ă imposibilit ăŃii tusei cu ajutorul mu șchilor
abdominodiafragmatici.
6.2.3.1. Diagnostice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă
Bolile esofagulu: chisturi esofagiene, diverticuli esofagieni; Bolile stomacului: ulcer duodenal,
ulcer gastric, cancer gastric; Bolile intestinului: tumorile benigne și maligne ale intestinului sub Ńire,
obstruc Ńia vascular ă mezenteric ă, ocluzia intestinal ă organic ă, ileusul paralitic, apendicita; Cancerul
rectocolic; Colecistita cronic ă; Litiaza coledocian ă; Infec Ńiile intraabdominale: peritonita; abcesele
intraperitoneale
6.2.3.2. Interven Ńii chirurgicale
Laparotomia – interven Ńie chirurgical ă ce const ă în deschiderea peretelui abdominal.
O laparotomie efectuat ă în cele 2/3 superioare ale peretelui abdominal înt âlne ște numai planuri
aponevrotice (linia alb ă – reprezint ă un rafeu fibros, median și vertical, ce umple spa Ńiul dintre cei doi
drep Ńi abdominali, întins de la procesul xifoid pân ă la simfiza pubian ă). O laparotomie subombilical ă,

147
efectuat ă în 1/3 inferioar ă a peretelui abdominal va avea de o parte și de alta a inciziei, marginea medial ă a
mu șchilor drep Ńi.
Laparoscopia – o incizie de ½ cm sub ombilic, intereseaz ă linia alb ă care completeaz ă spa Ńiul
dintre drep Ńii abdominali.
Histerectomia: Total ă – metoda chirurgical ă care const ă în scoaterea uterului, inclusiv a
cervixului; vaginal ă – uterul și cervixul se scot prin vagin; abdominal ă – uterul și cervixul sunt scoase
printr-o incizie abdominal ă; laparoscopic ă complet ă – cervixul si uterul sunt scoase printr-o incizie mic ă în
peretele abdominal folosind un laparoscop
6.2.3.3. Recuperarea kinetic ă în chirurgia abdominal ă
Obiective și mijloace
Faza a I-a:
PREOPERATOR: 1. Prezentarea unor informa Ńii generale privind interven Ńia chirurgical ă,
perioada medie de spitalizare, locul și rolul kinetoterapiei în recuperare Evaluarea tipu lui de respira Ńie; 2.
Înv ăŃarea și utilizarea unor elemente de relaxare: Jacobson, S chultz, Parow și Macagno; 3. Educarea
respira Ńiei abdominodiafragmatice din decubit, a șezat, ortostatism și mers; 4. Educarea tusei prin expira Ńie
cu glota deschis ă, consecutiv unei inspira Ńii abdominodiafragmatice lente și profunde; 5. Tonifierea
musculaturii sinergice cu cea care urmeaz ă s ă fie sec Ńionat ă în timpul interven Ńiei operatorii prin exerci Ńii
de gimnastic ă medical ă prin intermediul programelor de exerci Ńii cu accent pe o respira Ńie corect ă; 6.
Restabilirea capacit ăŃii de efort: test de efort și structurarea unui program individual de antrenament la
efort: apnee, mers
POSTOPERATOR IMEDIAT: 1. Dezobstruc Ńie bronhic ă din 3 în 3 ore: posturi relaxante și
facilitatoare a respira Ńiei din decubit dorsal, lateral și a șezat în fotoliu, drenaj bron șic asistat și
independent; educarea tusei ⇒ tehnica respira Ńiei de tip “huffing” și compresii și decompresii abdominale,
pentru ajutarea evacu ării secre Ńiilor; 2. Calmarea durerilor prin postur ări și masaj abdomen și plag ă,
repetat de 5-6x/zi; 3. Corectarea staticii vertebra le prin repozi Ńion ări în pat de cel pu Ńin 2x/zi; corectarea
pozi Ńiilor deficitare din a șezat, ortostatism și mers; 4. Ameliorarea circula Ńiei de întoarcere venoas ă și
prevenirea tromboflebitelor postoperator: prin post ur ări; mobiliz ări active (5–6x/h), masaj (talp ă și
gambe); 5. Refacerea capacit ăŃii de efort prin trecerea de la clino la ortostatis m și mers supravegheat si
independent
POSTOPERATOR PRECOCE: 1. Profilaxia complica Ńiilor de decubit; 2. Combaterea durerii:
masajul abdomenului și pl ăgii; 3. Recuperarea deficitului respirator; control și coordonare a fluxului
respirator; antrenarea respira Ńiei toracale inferioare și a celei abdominale (execu Ńia: din decubit dorsal,
așezat, ortostatism cu contrarezisten Ńă opus ă de kinetoterapeut; mers cu controlul unei respira Ńii corecte
abdominotoracice cu coordonarea ritmului respirator ; 4. Tonifierea musculaturii abdominale prin progra m
minimal de gimnastic ă medical ă din decubit, a șezat și ortostatism; 5. Evaluarea capacit ăŃii de efort: TE
precoce limitat de simptome sau submaximal (mers/bi ciclet ă); ini Ńierea unui program de antrenament la
efort
POSTOPERATOR TARDIV : Refacerea capacit ăŃii de efort în vederea readapt ării la via Ńa socio-
profesional ă: exerci Ńii analitice de reeducare respiratorie abdominotora cal ă, crescându-se treptat rezisten Ńa
opus ă mi șcărilor respiratorii. Inspirul va ocupa locul central ; structurarea unui program de gimnastic ă
medical ă avându-se în vedere obiectivele anterioare pentru cre șterea condi Ńiei fizice a pacien Ńilor ;
antrenament la efort: mers și/sau biciclet ă ergometric ă
Faza a II-a – convalescen Ńa marcheaz ă trecerea de la perioada acut ă postoperatorie la revenirea la
via Ńa socio-profesional ă.
Obiective: 1. Recuperarea func Ńiei respiratorii; 2. Utilizarea elementelor de rela xare: Jacobson,
Schultz, Parow și Macagno; 3. Automatizarea respira Ńiei abdominodiafragmatice; 4. Tonifierea
musculaturii abdominale cu accent pe cea sec Ńionat ă chirurgical; 5. Antrenament la efort.

148
Mijloace : reeducare respiratorie; elemente și metode de relaxare; programe de gimnastic ă medical ă
cu accent pe con știentizarea unei respira Ńii corecte abdominotoracice, antrenament la efort
mers/cicloergometru
Faza a III-a – de între Ńinere va fi util ă pacientului ce urmeaz ă a-și relua activitatea profesional ă. El
trebuie s ă dep ăș easc ă momentul activit ăŃilor fizice minime.
6.2.3.4. Opera Ńia cezarian ă
Prin opera Ńie cezarian ă se în Ńelege în mod larg, interven Ńia chirurgical ă care, prin sec Ńiunea
peretelui uterin extrage f ătul și anexele sale din cavitatea uterin ă. În cazul unei opera Ńii ce se execut ă
înainte de termenul viabilit ăŃii fetale, interven Ńia ia numele de „mic ă cezarian ă”. În obstetrica modern ă nu
intr ă în discu Ńie decât opera Ńiile cezariene abdominale și dintre acestea, cele executate prin incizia
segmentului inferior, sec Ńiunea segmentului superior fiind o opera Ńie excep Ńional ă, de strict ă necesitate.
Cezariana se efectueaz ă printr-o incizie la nivelul abdomenului și uterului mamei. Incizia poate fi
făcut ă la nivelul abdomenului inferior deasupra zonei pub iene (transvers) sau în anumite situa Ńii, sub
forma unei linii ce une ște ombilicul cu zona pubian ă (vertical)
6.2.3.5. Kinetoterapia lehuzei dup ă na ștere prin opera Ńie cezarian ă
Principii generale de tratament: Mobilizarea va fi cât mai precoce, Exerci Ńiile trebuie s ă fie u șor
de înv ăŃat și de practicat, Execu Ńia mi șcărilor va fi lent ă și ritmic ă, Mi șcările vor fi executate pe toat ă
amplitudinea posibil ă, Respectarea principiului progresivit ăŃii lente, Cu cât exerci Ńiile necesit ă o contrac Ńie
muscular ă mai intens ă cu atât pauzele de relaxare vor fi mai lungi, Alte rnan Ńa contrac Ńie relaxare
determin ă ritmul exerci Ńiilor, Dozarea va fi realizat ă individual, dup ă posibilit ăŃile proprii, Exerci Ńiile nu
vor dep ăș i limita de suportabilitate, evitându-se apari Ńia durerii, Programul se va întrerupe la apari Ńia
oric ărui semn de intoleran Ńă la efort, durere.
Pentru ob Ńinerea aderen Ńei la tratament și a rezultatelor optime, este necesar ă stabilirea unei rela Ńii
de încredere kinetoterapeut – pacient și de asemenea ședin Ńele trebuiesc completate cu informa Ńii utile
privind tehnicile de manevrare a nou-n ăscutului.
Obiectivele kinetice : 1. Combaterea durerii; 2. Cre șterea tonusului și for Ńei musculare
abdominale, facilitând ameliorarea func Ńiei presei abdominale; 3. Cre șterea gradului de fixare a organelor
intraabdominale; 4. Ameliorarea digestiei și absorb Ńiei; 5. Reglarea tranzitului intestinal; 6. Cre șterea
tonusului și for Ńei musculaturii plan șeului pelvi-perineal; 7. Prevenirea apari Ńiei complica Ńiilor; 8.
Prevenirea tulbur ărilor trofice; 9. Favorizarea fertilit ăŃii și gesta Ńiei; 10. Corectarea tulbur ărilor de static ă
vertebral ă generate de hipotonia mu șchilor abdominali și de sarcin ă, în general; 11. Ameliorarea
parametrilor respiratori; 12. Favorizarea resorb Ńiei aderen Ńelor și infiltra Ńiilor abdominale; 13.Diminuarea
Ńesutului adipos prin intensificarea lipolizei; 14. Echilibrarea psihic ă.
Mijloace: masajul, relaxarea, gimnastica respiratorie, gimnas tica abdominal ă
Exerci Ńiile de „membre inferioare pe trunchi” se vor execu ta din pozi Ńiile de: decubit dorsal,
decubit lateral, șezând sau a șezat rezemat. Mi șcările se vor executa din articula Ńia șoldului, genunchiului
și gleznei, pe diferite axe și planuri. Se vor executa concomitent, cu ambele me mbre inferioare sau
alternativ.
Exerci Ńiile de „cap de trunchi” se vor executa din decubit dorsal, cu genunchii flecta Ńi sau extin și.
Acestea se vor efectua îns ă doar spre sfâr șitul programului, în ziua a șaptea sau chiar începând cu ziua a
șasea, deoarece presupun contrac Ńia izometric ă a musculaturii abdominale, care este foarte solici tat ă.
Exerci Ńiile de „trunchi pe membrele inferioare” se vor exe cuta doar dup ă scoaterea firelor când
cicatricea este bine vindecat ă și s-a ob Ńinut deja o for Ńă muscular ă abdominal ă considerabil ă, ele f ăcând
parte din programul de între Ńinere efectuat de l ăuz ă în perioada tardiv ă.
Reeducarea plan șeului pelviperineal indirect prin mi șcările diafragmului, ale trunchiului și
membrelor inferioare, deci articula Ńiile coxo-femurale sau direct, prin contrac Ńii și relax ări voluntare locale
(exerci Ńiile Kegel).

149
Stimularea perineal ă local ă se face prin: relax ări complete ale musculaturii pelvine, contrac Ńii
rapide cu durat ă de o secund ă, contrac Ńii men Ńinute timp de șase secunde, urmate de relaxare cu aceea și
durat ă, exerci Ńii de întrerupere a jetului urinar.
Mai exist ă o serie de exerci Ńii pe care kinetoterapeutul le poate realiza. Acest ea se execut ă prin
tu șeu vaginal (se vor utiliza m ănu și chirurgicale) și const ă din:
– punerea în tensiune a mu șchilor ridic ători anali: se realizeaz ă prin ap ăsarea în jos și în spate a
musculaturii, pân ă la cursa lor maxim ă.
– strech-reflexul – este o întindere intens ă a musculaturii în jos, pentru a solicita reflexul miotatic
de întindere. Se va ob Ńine un r ăspuns muscular prin contrac Ńia reflex ă a plan șeului pelvin, în m ăsura în
care tensioreceptorii sunt intac Ńi.
Solicitarea reflexului ru șinos intern care se realizeaz ă astfel: se practic ă o în Ńep ătur ă cu un ac pe
marginea anusului pentru a produce contrac Ńia musculaturii perineale. Concomitent se cere paci entei s ă
contracte musculatura intravaginal ă.
Exerci Ńii contra rezisten Ńei: pacienta în pozi Ńie ginecologic ă pe mas ă, terapeutul introduce degetele
în vagin foarte profund, dep ărtându-le lateral. Contrac Ńia împotriva rezisten Ńei este de 6 secunde iar pauza
de 12 secunde. Se practic ă 3 serii de câte 20 de repet ări.

Bibliografie
1. Bailliere, Tindal (1990) – Respiratory medicine , Ed. Gy R.A.L. Brevis, G. J. Gibson, D.M.
Gedeees,
2. Dizain, A.M.; Plas-Bourney, M. (1983) – Reeducation respiratoire, Bases practique et
applications therapetiques ; 2eme edition, Masson; Paris
3. Gherasim, L (1995) – Medicina Intern ă. Vol. I, II, Editura Medical ă. Bucure ști,.
4. Lozinc ă, Isabela (2002) – Elemente de patologie a aparatului respirator și recuperarea prin
kinetoterapie. Editura Universit ăŃii din Oradea. Oradea
5. Lozinc ă, Isabela (2005) – Recuperarea kinetoterapeutic ă a pacien Ńilor de pe sec Ńia de chirurgie
pulmonar ă. Editura Universit ăŃii din Oradea. Oradea
6. Mackenzie, C. F., Imle C. P., Ciesla N. – (1989) – Chest physiotherapy in the intensive care unit .
Second edition Williams & Wilkins. Baltimore-Hong K ong- London- Sydney, (p. 38-39; 54-73)
7. Sbenghe, Tudor (1983) – Reeducarea medical ă a bolnavilor respiratori. Editura Medical ă,
Bucure ști
8. Zdrenghea, B., Branea, I (1995) – Recuperarea bolnavilor cardiovasculari . Editura Clusium.
Cluj-Napoca
9. West, J. B. (1991) – Respiratory physiology. The essentials. 4th. Edition Williams & Wilkins

150
6.3. ASISTEN łA KINETIC Ă ÎN ORTO-TRAUMATOLOGIE

Obiective:
Dup ă parcurgerea capitolului, kinetoterapeutul s ă fie capabil:
• să cunoasc ă principalele afec Ńiuni traumatice ale aparatului locomotor și modalit ăŃile de
recuperare, inclusiv specificitatea la sportivi pe ramuri sportive;
• să stabileasc ă pe baza diagnosticului clinic și a evalu ărilor func Ńionale obiective kinetice
atât pe termen lung cât și pe termen scurt;
• să stabileasc ă programul de recuperare astfel încât s ă utilizeze cele mai importante
mijloace kinetice ( și nu numai) pentru a scurta perioada de recuperare și a asigura
reinser Ńia social ă și profesional ă a pacientului.

Con Ńinut:
6.3.1.Recuperare în traumatologie – no Ńiuni generale;
6.3.2.Recuperarea afec Ńiunilor traumatice pe regiuni;
6.3.3.Abordarea specific ă a traumatismelor în activitatea sportiv ă și inciden Ńa lor pe ramuri
de sport.

Cuvinte cheie : traumatism, ramur ă sportiv ă, refacere , recuperare

6.3.1.Recuperare în traumatologie – no Ńiuni generale

Recuperarea medical ă este cea mai nou ă form ă de asisten Ńă medical ă ap ărut ă în a doua jum ătate a
secolului XX, fiind într-o continu ă dezvoltare. Este o activitate complex ă prin care se urm ăre ște
restabilirea cât mai deplin ă a capacit ăŃilor func Ńionale reduse sau pierdute de c ătre o persoan ă, dezvoltarea
mecanismelor compensatorii și de adaptare, care s ă-i asigure în viitor posibilitatea de autoservire, via Ńă
activ ă, independen Ńă economic ă și social ă.
Dup ă obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins , vorbim de:
a. Recuperarea par Ńial ă, când se realizeaz ă numai reeducarea capacit ăŃii de autoservire sau
reeducarea par Ńial ă a capacit ăŃii de munc ă;
b. Recuperarea total ă, când se realizeaz ă recâ știgarea total ă a capacit ăŃii de munc ă sau
reîncadrarea persoanei în activitate profesional ă cu program normal.
În traumatologie recuperarea medical ă prin fizioterapie și kinetoterapie- terapie prin mi șcare,
reprezint ă problema principal ă de abordat și începe imediat dup ă tratamentul ortopedic sau chirurgical.
În etiologia traumatismelor se întâlnesc: factori m ecanici (traumatisme mecanice), factori fizici
(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme biologice) .
Factorii mecanici (c ăderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obi ecte ascu Ńite sau t ăioase
(cuie, sârme, cu Ńite, fragmente de sticl ă, de lemn, obiecte contondente de diverse forme geo metrice,
pietre, bâte, bare, scaune, piese grele, hiperpresi une). Obiectele ascu Ńite și cele t ăioase produc pl ăgi prin
în Ńepare, t ăiere, iar obiectele contondente produc contuzii, st riviri, fracturi, chiar amputa Ńii traumatice etc.
Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate în raport cu factorul incriminat:
arsuri (c ăldur ă, electricitate, raze solare, radia Ńii), deger ături (frig, z ăpad ă etc.), electrocutare, iradiere
(diferite forme de radia Ńii).
Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin ac Ńiunea unor acizi și baze de
diferite concentra Ńii, sub forma unor alimente și medicamente.
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin în Ńep ături, pl ăgi prin în Ńepare, mu șcare, strivire și
leziuni produse de diferite bacterii și ciuperci etc.
În func Ńie de integritatea Ńesuturilor, traumatismele se clasific ă în: închise și deschise .

151
Cele închise au ca și caracteristic ă p ăstrarea integrit ăŃii tegumentului: contuzie, ruptur ă, entors ă,
fractur ă închis ă, luxa Ńie și cele combinate prin triade și pentade traumatice.
Cele deschise sunt caracterizate prin întreruperea sub o form ă sau alta a integrit ăŃii tegumentului:
plag ă deschis ă, contuzie deschis ă, fractur ă deschis ă, luxa Ńie deschis ă.
Examenul clinic al traumatismului are în vedere urm ătoarele elemente: localizare; form ă;
dimensiune; direc Ńie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzime a; prezen Ńa și tipul hemoragiei;
prezen Ńa eventualilor corpi str ăini; alte particularit ăŃi specifice în raport cu felul traumatismului.
Organismul r ăspunde la ac Ńiunea agentului traumatic prin manifest ări locale și generale în care este
implicat în primul rând sistemul nervos. Manifestarea general ă cea mai important ă este șocul traumatic
de o anumit ă intensitate. Pe plan local, prin acela și mecanism reflex se produc primele modific ări
neurovasculare: o zon ă de vasoconstric Ńie la periferia zonei traumatizate la delimitarea z onei de necroz ă și
în afara acesteia o zon ă de vasodilata Ńie, care înlesne ște resorb Ńia și eliminarea Ńesuturilor necrozate și a
eventualilor corpi str ăini.
În general, manifestarea local ă comun ă este necroza tisular ă, care este rezultatul ac Ńiunii directe a
agentului traumatic asupra celulelor, pe de o parte , și rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea
capilarelor intercelulare, pe de alt ă parte. Necroza tisular ă este urmat ă de hiperemie local ă, edem, exudat
și infiltrat celular.
Leziunile histologice posttraumatice variaz ă în raport cu structura oric ărui Ńesut: tegument, Ńesut
subcutanat, mu șchi și tendoane, vase sanguine și limfatice, nervi, articula Ńii și oase.
Modific ările locale dup ă traumatism parcurg trei etape succesive:
• etapa întâi – se elimin ă Ńesuturile necrozate;
• etapa a doua – se formeaz ă Ńesuturi de granula Ńie;
• etapa a treia – are loc vindecarea, cicatricizarea și epidermizarea pl ăgii.

6.3.2. Recuperarea afec Ńiunilor traumatice pe regiuni
Pentru o anumit ă sistematizare a acestui material, vom realiza o sc hem ă general ă de abordare în
care vom lua în considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (în func Ńie de frecven Ńa apari Ńiei lor);
obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective (net ratând obiectivele de scurt ă durat ă sau cele
specifice unui anumit tip de leziune); mijloacele kinetoterapeutice și fizioterapeutice utilizate în
recuperare, precum și alte preciz ări necesare pentru o în Ńelegere cât mai exact ă a celor expuse.
Um ărul posttraumatic – prezint ă anumite particularit ăŃi de recuperare, datorit ă faptului c ă este
cea mai mobil ă articula Ńie și în acela și timp trebuie s ă prezinte și un anumit grad de stabilitate pentru a
permite segmentelor distale s ă fie pozi Ńionate în anumite direc Ńii necesare activit ăŃilor desf ăș urate în
cursul zilei.
Principalele leziuni traumatice întâlnite la nivelu l um ărului sunt: contuziile; luxa Ńiile; fracturile;
pl ăgile t ăiate sau în Ńepate; arsurile.
Sechelaritatea posttraumatic ă afecteaz ă aproape identic um ărul ca și periartrita scapulohumeral ă
(PSH) și ca urmare putem spune c ă la nivelul um ărului posttraumatic avem cele cinci forme clinico –
anatomo – func Ńionale bine determinate:
• Um ăr dureros posttraumatic simplu;
• Um ăr dureros posttraumatic blocat;
• Um ăr mixt;
• Um ăr pseudoparalitic;
• Um ăr inflamat posttraumatic acut.
Obiectivele și mijloacele kinetice vor fi orientate dup ă particularit ăŃile formelor clinice de mai
sus dar având ca și linii comune urm ătoarele: 1. Ameliorarea durerii prin: postur ări și pozi Ńion ări înc ă din
perioada de imobilizare; folosirea gimnasticii vasc ulare Phölchen și Möberg a Terapi Mastersului ,
masajul u șor de tip efleuraj; termoterapie cald ă și rece ; 2. Men Ńinerea func Ńiei centurii scapulare prin:

152
controlul staticii și dinamicii gâtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale și cervico – dorsale;
executarea de mi șcări globale a segmentului scapulo – toracic; preveni rea atitudinilor deficiente
secundare (cifotice și scoliotice) dup ă afec Ńiunile traumatice; tonizarea prin contrac Ńii izometrice a
musculaturii cervico – scapulo – humerale în situa Ńiile permise; 3. Recuperarea mobilit ăŃii articulare prin:
ini Ńierea mi șcărilor pentru asuplizarea muscular ă (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP și
diagonalele din metoda H. Kabat, pentru promovarea mobilit ăŃii la unghiuri maxime posibile și în toate
axele și planurile permise. F ără mi șcări pasive mai ales în cazul luxa Ńiilor, fracturilor de clavicul ă și f ără
mi șcări cu contrarezisten Ńă , f ără tehnici de decoaptare și trac Ńiuni axiale în cazul fracturilor sau dup ă
subluxa Ńii și luxa Ńii. Se va folosi telescoparea și a metoda Klapp pentru o mai bun ă exersare în lan Ń
cinematic închis ); 4. Rearmonizarea mecanic ă a um ărului privind atât mobilitatea, cât și stabilitatea prin:
corectarea și prevenirea dezax ării capului humeral realizat ă prin anumite posturi, decoapt ări, tehnica
Codmann, úntinderi musculare – stretchingul prelun git; p ăstrarea echilibrului ideal între grupele
musculare agonist antagonist și anume deltoidul, coracobrahialul, bicepsul , trap ezul pe de o parte, și
supraspinos, subscapular și subspinos pe de alt ă parte; 5. Recuperarea mobilit ăŃii controlate a um ărului la
unghiuri func Ńionale și treptat pe întreaga amplitudine.
Cotul posttraumatic – traumatismele cotului pot determina ca tip de le ziuni: contuzii, pl ăgi,
scalpuri, arsuri; entorse; luxa Ńii; fracturi; leziuni de nervi și vase.
Aceste leziuni las ă o larg ă varietate de sechele, care pot fi sistematizate as tfel:
a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, deter minând limitarea, mai mult sau mai pu Ńin grav ă a
mi șcărilor cotului prin: organizare colagenic ă între planurile de mi șcare și alunecare; retrac Ńii
musculotendocapsulare; fragment osos intraarticular ; calus vicios; osteom periarticular. Exist ă
posibilitatea, de și mai rar ă, ca depunerile calcare s ă se produc ă în grosimea capsulei articulare, blocându-
se mi șcarea: artrit ă posttraumatic ă și cicatrice retractil ă.
b. Mai pu Ńin frecvent, pot exista devia Ńii axiale (cubitus varus și cubitus valgus), retrac Ńii
ischemice ale flexorilor, cot balant.
c. Mu șchii efectori ai mi șcării cotului pot r ămâne deficitari prin: atrofia de imobilizare; ruptu ra
tendinomuscular ă; miozitele calcare.
d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor sup erioare sunt destul de frecvente și trebuie c ăutate
întotdeauna;
e. Ischemia structurilor antebra Ńului, ce duce la retrac Ńia Volkman sau necroze;
În perioada de imobilizare a cotului programele kinetice de recuperare încep prin utilizarea unor
mijloace fizioterapeutice și kinetoterapeutice având urm ătoarele obiective și mijloace :
1.Men Ńinerea troficit ăŃii Ńesuturilor prin.: aplicarea undelor electromagnetic e de înalt ă frecven Ńă , a
fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pe ntru gr ăbirea consolod ării fracturii, cicatriz ării pl ăgilor,
pentru cre șterea circula Ńiei și a resorb Ńiei hematoamelor, la început în aplica Ńii zilnice, apoi de dou ă, trei
ori pe s ăpt ămân ă; masajul mâinii și a antebra Ńului; angiomat; posturarea antidecliv ă și gimnastica Möberg
în scopul îndep ărt ării edemului;
2. Men Ńinerea mobilit ăŃii articula Ńiilor neafectate, atât a celor distale, cât și a um ărului prin
exerci Ńii kinetice active în toate planurile.
Durata imobiliz ării cotului este variabil ă în func Ńie de tipul lezional, cu cât aceasta este mai de
durat ă, cu atât problemele de recuperare sunt mai anevoio ase și greu de realizat.
Principalele obiective și mijloace dup ă imobilizare sunt: 1.Combaterea durerii reprezentând la cot
un obiectiv primordial, deoarece cotul este o artic ula Ńie ce dezvolt ă foarte u șor redori strânse, mul Ńi
pacien Ńi pierzându-și mobilitatea mai ales dup ă degipsare. În aceast ă perioad ă, mijloacele de combatere a
durerii sunt mai ales medica Ńia și terapia fizical ă antialgic ă; 2.Combaterea inflama Ńiei și a tulbur ărilor
circulatorii foarte frecvente prin: repaus și postur ă articular ă relaxant ă; folosirea Terapii Mastersului, a
balans ărilor Polchen, a gimnasticii Möberg, a aplica Ńiilor de termoterapie reci(crioterapie), care deter min ă
o hiperemie activ ă, scade viteza de conducere pe nerv, scade activita tea receptorilor cutana Ńi, scade
spasmul muscular (compresa cu ap ă rece, compresa cu ghea Ńă , masajul cu ghea Ńă , de 2 – 3 ori pe zi);

153
3.Recâ știgarea for Ńei și mobilit ăŃii articulare simultane se realizeaz ă prin:tehnicile FNP (CR, hold –
relax, IR, ILO,RR,) mi șcări autopasive cu ajutorul scripe Ńilor,Terapii Masters, acestea fiind de altfel
singurele mi șcări pasive permise deoarece celelalte tipuri de mobi liz ări pasive pot determina mici rupturi
ale Ńesutului periarticular cu formare de hematoame și implicit cu depuneri calcare ducând în final la o
reducere drastic ă a mobilit ăŃii cotului putându-se merge pân ă la anchiloz ă;
Se recomand ă cu prioritate mi șcări active, atât în ap ă (hidrobalneokinetoterapia) cât și pe uscat,
exerci Ńii de facilitare neuroproprioceptiv ă; c ăldur ă local ă (în momentul în care nu avem inflama Ńie);
ultrasunet la nivelul tendonului și a jonc Ńiunii tendino–musculare; masajul pe inser Ńia tendoanelor efectuat
profund; terapia ocupa Ńional ă la „placa canadian ă„ etc.
Mâna posttraumatic ă – Mâna reprezint ă sediul frecvent al multor traumatisme, recuperarea sa
implicând probleme deosebite din mai multe puncte d e vedere În primul rând mâna este implicat ă în
marea majoritate a activit ăŃilor pe care le desf ăș ur ăm zilnic și ca atare „e indispensabil ă”; în al doilea rând
este organul prehensiunii și a celei mai importante sensibilit ăŃi discriminative, al personalit ăŃii umane, a
expresivit ăŃii și a profesionalit ăŃii celei mai elaborate; în al treilea și nu în ultimul rând mâna suport ă greu
imobilizarea chiar de scurt ă durat ă, redorile și retracturile devenind ulterior foarte greu reduct ibile.
Principalele leziuni întâlnite la nivelul mâinii su nt: luxa Ńiile și fracturile, leziunile de tendon,
paraliziile nervilor periferici, mâna rigid ă; amputa Ńiile.
Obiectivele majore ale recuper ării sechelelor posttraumatice ale mâinii sunt: 1.Co mbaterea
durerii și a procesului inflamator, prin mijloace kinetice și fizicale; 2.Prevenirea și corectarea
diformit ăŃilor și a devia Ńiilor în cazul afect ării nervilor periferici; 3.Recâ știgarea amplitudinii de mi șcare
și cre șterea for Ńei musculaturii afectate cu men Ńinerea for Ńei musculaturii neafectate; 4.Ameliorarea
circula Ńiei și troficit ăŃii locale; 5.Reeducarea func Ńiei senzitive; 6.Refacerea abilit ăŃii mi șcărilor;
7.Reeducarea func Ńional ă a prehensiunii.
În ceea ce prive ște kinetoterapia acestui segment de membru superior , aceasta se poate realiza
prin:
a. tehnici anakinetice de posturarea care au valo are deosebit ă, la fel ca și mobiliz ările de tip
Maigne, motiv pentru care kinetoterapeutul trebuie s ă le acorde toat ă aten Ńia. Principalele tipuri de posturi
utilizate pentru recuperarea mâinii sunt: posturile antideclive realizate liber de c ătre pacient sau cu
ajutorul unor e șarfe sau dispozitive speciale, posturile seriate în atele utilizate pentru men Ńinerea unei
pozi Ńii func Ńionale câ știgate sau pentru corectarea unei diformit ăŃi sau devia Ńii, posturile de repaus,
utilizate mai ales pe timpul nop Ńii, posturi de prevenire a devia Ńiilor, utilizate în cadrul recuper ării
paraliziilor de nervi periferici și orteze de diferite tipuri;
b. Manipul ările: sunt utilizate în sechelele posttraumatice de la nivelul pumnului acestea fiind
mobilizarea radiocarpian ă, flexia radiocarpian ă și extensia radiocarpian ă. Mi șcările pasive sunt
întotdeauna precedate de masaj și c ăldur ă. Amplitudinea mi șcărilor cre ște progresiv în timpul unei
ședin Ńe, atingând întotdeauna maximul posibil, moment în care se transform ă practic în întinderi;
c. Mobiliz ările pasivo – active: fac trecerea spre mobiliz ările active, active cu rezisten Ńă și se
utilizeaz ă când for Ńa muscular ă are valori între 2 și 3, neputând asigura mi șcarea pe întreaga amplitudine;
d. Mobiliz ările active: reprezint ă baza recuper ării mâinii, realizându-se în toate articula Ńiile
(pumnului, mâinii, degetelor și policelui ), pe toate direc Ńiile posibile, atât analitic, cât mai ales global.
Folosim în special: exerci Ńiile activ libere la placa canadian ă și cu rezisten Ńă ; exerci Ńii de facilitare
neuroproprioceptiv ă; terapia ocupa Ńional ă.
Fizioterapia adjuvant ă preg ăte ște fiecare program kinetic prin (masajul, termotera pia cald ă sau
rece, fototerapia Bioptron, , stimul ările electrice, electroterapia, acupunctura etc.).
Șoldul posttraumatic – În ultimul timp, la nivelul șoldului se dezvolt ă o nou ă categorie de
„leziuni traumatice” și anume șoldul operat. Cre șterea vertiginoas ă a num ărului de interven Ńii ortopedo –
chirurgicale a f ăcut ca dup ă fracturi s ă aib ă cea mai mare inciden Ńă . Îns ă oricare ar fi sechela
posttraumatic ă, ea se exprim ă clinic prin urm ătorele semne clinice capitale: durere; deficit de stabilitate;
deficit de mobilitate, deficit de locomo Ńie.

154
Acestea reprezint ă de altfel și obiectivele recuper ării șoldului posttraumatic , în ordinea
enumerat ă:
1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece fa ce imposibil ortostatismul și mersul, al ături de
care poate duce la instalarea unor pozi Ńii vicioase, în special coxa flexa dar și atitudini scolioze și
implicit afectarea mai mult sau mai pu Ńin a coloanei vertebrale. La nivelul șoldului, durerea poate avea
origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz ă), articula Ńie (prin cre șterea presiunii intraarticulare) și
pân ă la afect ări periarticulare prin tensiunea edemului posttraum atic și a hematoamelor musculare sau
prin lezarea periostului, etc.
Putem interveni pentru a combate durerea prin: medi ca Ńie antiinflamatorie, antalgic ă și sedativ ă;
infiltra Ńii periarticulare; electroterapie antalgic ă (diadinamici, Trabert, medie frecven Ńă , joas ă frecven Ńă );
masaj dup ă termoterapie (parafin ă, solux, Bioptron,); kinetoterapie ini Ńial f ără înc ărcare cu repaus la pat,
gimnastica Bürger, trac Ńiuni în ax continue sau discontinue pentru a sc ădea presiunea intraarticular ă.
Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antid eclive, mobiliz ări active ale piciorului și
genunchiului și pasive ale șoldului, curen Ńi excitomotori, masaj, ciorapi și man șete pneumatice pentru
gamb ă și coaps ă;
2.Stabilitatea membrului inferior, este asigurat ă de factori oso și, factori ligamentari (în special
ligamentul iliofemural) și factori musculari care asigur ă atât stabilitatea pasiv ă (mai ales posterioar ă), cât
și pe cea dinamic ă din timpul mersului sau alergatului. Recâ știgarea stabilit ăŃii șoldului se face prin:
tehnici anakinetice și tehnici FNP folosiind : posturi libere (pentru co mbaterea flexumului, a derota Ńiei
externe, etc.), posturi fixate (montaje cu scripe Ńi sau contragreut ăŃi, atele schimbate progresiv);
manipul ările mai ales prin trac Ńiune; mobiliz ările active; diagonalele H. Kabat și mi șcările pasive prin
suspensoterapie sau Terapie Masters etc., corectare a pozi Ńiei trunchiului și bazinului (tonifierea
musculaturii abdominale și paravertebrale); cre șterea for Ńei musculaturii pelvitrohanterienilor, a fesierului
mijlociu și a cvadricepsului;
3.Mobilitatea șoldului este important ă de câ știgat mai ales pe unghiurile func Ńionale minime (52°
pe mi șcările de flexie – extensie, 12° pentru abduc Ńie – adduc Ńie și 14° pe rota Ńie intern ă – rota Ńie
extern ă). Limitarea mobilit ăŃii șoldului poate fi dat ă de factori irreductibili (pensare articular ă, calus
vicios, imperfec Ńiuni de congruen Ńă articular ă, etc.) sau reductibili (contracturi musculare, ret ractur ă
limitat capsular ă, edem organizat între palnurile de alunecare, etc. ).
În ceea ce privesc mijloacele pentru recuperarea mobilit ăŃii șoldului , acestea trebuie utilizate
înc ă din perioada de imobilizare și constau în: posturarea membrului afectat pentru a evita instalarea
atitudinilor vicioase și pentru a facilita circula Ńia de întoarcere; posturarea alternant ă a trunchiului pentru
a asigura drenajul bron șic, a evita apari Ńia escarelor; masajul general și al membrului afectat pentru
activare circulatorie, decontracturare, sedare , et c.; men Ńinerea troficit ăŃii și for Ńei musculaturii șoldului și
coapsei prin contrac Ńii izometrice, curen Ńi excitomotori, masaj.
Dup ă perioada de imobilizare se recurge la mobiliz ări pasive prin suspensoterapie, activo–pasive,
hidrokinetoterapie, mobiliz ări active libere pe toate direc Ńiile de mi șcare, exerci Ńii de facilitare, exerci Ńii
de pedalaj, terapie ocupa Ńional ă.
4.Reeducarea mersului este bine s ă se fac ă în bazine ini Ńial cu sc ăderea nivelului apei treptat și
trecerea la variante de mers cu diferite aparate aj ut ătoare finalizând cu mers liber la început cu spatel e și
lateral pentru evitarea schiopat ării și urcat – coborât sc ări.
Genunchiul posttraumatic – la nivelul acestei structuri anatomice pot fi în tâlnite toate tipurile de
traumatisme cum ar fi:
• Leziuni ale p ărŃilor moi: tegumente și Ńesut celular subcutanat (contuzii, pl ăgi, arsuri),
ligamentele și tendon, mu șchi ( întinderi, rupturi, sec Ńion ări, dezinser Ńii), vase și nervi (rupturi,
sec Ńion ări);
• Leziuni osoase ale epifizelor (tibiale, femurale, p eroniere) și rotulei;

155
• Leziuni articulare (pl ăgi articulare închise sau deschise, rupturi ligamen tare, entorse,
luxa Ńii, leziuni meniscale).
Prin pozi Ńia sa de articula Ńie intermediar ă la nivelul membrului inferior, are rol dublu în me rs și
anume de a asigura statica printr-o mare stabilitat e în timpul sprijinului pe de o parte și de a asigura
eleva Ńia piciorului pentru orientarea acestuia în func Ńie de denivel ările terenului în momentul de balans pe
de alt ă parte.
Genunchiul are ca și particularitate prezen Ńa meniscurilor cu scopul stabilirii congruen Ńei
articulare între femur și oasele gambei. Tocmai datorit ă acestei particularit ăŃi vom descrie în câteva
cuvinte modul de diagnosticare a leziunilor de meni sc( testele din fi șa Zoli):
– ruptura meniscului intern – debutul fenomenelor s e face prin apari Ńia unui blocaj articular tipic,
în pozi Ńie de flexie, urmând unei mi șcări bru ște de rota Ńie a gambei – cu durere vie și senza Ńie de
trosnitur ă. De obicei blocajul este reductibil, spontan, alte ori el r ămâne în pozi Ńia de flexie. Alteori este
prezent ă doar o hidartroz ă și durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atent ă a unor semne
poate eviden Ńia nu numai ruptura de menisc dar și sediul ei, fie pe cornul anterior al meniscului, fie pe
cornul posterior;
– ruptura meniscului extern – întâmpin ă mai multe greut ăŃi de diagnostic clinic deoarece prezint ă
numeroase varia Ńii morfologice. Accidentul ini Ńial lipse ște de cele mai multe ori, blocajele sunt mai rare,
incomplete și mai dese în extensie decât în flexie. Durerea est e localizat ă de obicei în exterior da nu este
exclus s ă fie și în zona intern ă. De asemenea și în aceast ă situa Ńie exist ă și o serie de semne care
localizeaz ă leziunea fie la nivelul cornului anterior al menis cului, fie leziunea cornului posterior al lui.
Principalele obiective de atins în recuperarea genunchiului sunt: 1. combaterea durerii și a
procesului inflamator; 2. prevenirea și combaterea tulbur ărilor vasculare și a circula Ńiei; 3. prevenirea și
combaterea pozi Ńiilor vicioase, realinierea articular ă; 4. ameliorarea tonusului muscular; 5. recuperarea
for Ńei musculare și a stabilit ăŃii articulare; 6. asuplizarea Ńesuturilor moi și mobilit ăŃii articulare;
7.recâ știgarea stabilit ăŃii bipodale și unipodale și siguran Ńei în mers; 8. respectarea regulii de igien ă ale
genunchiului.
Mijloacele care se utilizeaz ă pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistema tizate astfel:
Pentru combaterea durerii și a procesului inflamator:
• repaus articular – se ob Ńine în pozi Ńia de decubit dorsal genunchiul flectat u șor (25°- 35°)
sus Ńinut de o pern ă. În aceast ă pozi Ńie capsula articular ă și ligamentele sunt relaxate, iar presiunea
intraarticular ă scade;
• medica Ńie antialgic ă și antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltra Ńii intra – și
periarticulare, unguente, comprese;
• fizioterapie prin formele de termoterapie rece (cri oterapia): masaj cu ghea Ńă ; comprese cu
ghea Ńă ; Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; apli care local ă, sub form ă de cataplasme cu parafin ă
de 40°C timp de 20 minute; aplicare general ă sub form ă de b ăi la temperatura de 37°C. Fizioterapia prin
procede de electroterapie vor fii: curen Ńi galvanici – se pot aplica longitudinal sau transv ersal; TENS –
utilizeaz ă curen Ńi cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecven Ńă cu parametri reglabili – efect antialgic;
curen Ńi Träbert – curen Ńi de joas ă frecven Ńă (150 Hz) – cu efect analgetic și hiperemiant; curen Ńi
diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, di namogene, cu mai multe forme: MF, DF, PS, PL, RS,
care se aplic ă latero- lateral la nivelul genunchiului; curen Ńii interferen Ńiali cu efecte: decontracturant,
analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; u ltrasunete cu efect caloric profund, micromasaj tis ular;
magnetodiaflux: – câmpuri magnetice de joas ă frecven Ńă în administrare continu ă sau întrerupt ă, ritmic
sau aritmic.
• hidrokinetoterapia în van ă trefl ă, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant –
prin cre șterea aportului de sânge în musculatur ă; pentru reluarea mersului prin desc ărcarea greut ăŃii
corpului datorit ă efectului hidrostatic și anivelului apei în care se realizeaz ă; cre ște elasticitatea Ńesuturilor
moi.

156
• masajul: prin fr ământare se ob Ńine ameliorarea circula Ńiei sângelui, cre ște elasticitatea
ligamentelor și a mu șchilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibra Ńia – ajut ă la reducerea edemului.
Pentru realizarea stabilit ăŃii membrului inferior:
-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP și exerci Ńii de tonizare și cre ștere de for Ńă a musculaturii
stabilizatoare a genunchiului ( a celor”patru fa Ńete”; trac Ńiuni blânde sau telescop ări repetate pentru
cre șterea rezisten Ńei ligamentelor; respectarea regulilor de igien ă a genunchiului, sc ăderea greut ăŃii
corporale, evitarea mersului pe teren cu denivel ări, folosirea bastonului în timpul mersului, s ă nu se
păstreze o pozi Ńie ce flexia puternic ă a genunchiului;
– stabilitatea activare: exerci Ńii de cre ștere a for Ńei tuturor mu șchilor ce particip ă la stabilizarea
genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerc i Ńii cu rezisten Ńă , DAPRE, tonizarea ischiogambierilor
prin: exerci Ńii izometrice, exerci Ńii cu rezisten Ńă ; tonizarea tricepsului sural prin: exerci Ńii izometrice,
exerci Ńii cu rezisten Ńă ; tonizarea tensorului fasciei lata: exerci Ńii cu rezisten Ńă , din decubit heterolateral;
exerci Ńii pe suport oscilant.
Pentru cre șerea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu aparatele Kineteck dup ă inerven Ńii
chirurgicale, mobiliz ări ale rotulei în sens longitudinal și transversal; exerci Ńii pasive – active și active
ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; e xerci Ńii active; exerci Ńii gestice: p ăș it peste obstacole,
urcat- coborât trepte.
Pentru antrenarea for Ńei: exerci Ńii active, active cu rezisten Ńă , izometrice din diferite pozi Ńii;
exerci Ńii cu ajutorul scripe Ńilor ; exerci Ńii cu benzi elastice; exerci Ńii active asistate, exerci Ńii rezistive-
DAPRE, etc.
Piciorul posttraumatic – De și în cele mai multe din articula Ńiile sale mi șcările sunt foarte reduse,
în totalitatea sa, piciorul, se poate mi șca în toate sensurile, lucru important, Ńinând cont și de faptul c ă
principalul s ău rol este de a putea asigura mersul pe orice teren în condi Ńiile în care acest complex
articular sus Ńine întreaga greutate corporal ă.
Tipurile lezionale ale traumatismelor piciorului su nt cele obi șnuite: pl ăgi, contuzii, entorse,
luxa Ńii, fracturi, care pot interesa toate structurile a natomice: piele, ligamente, mu șchi, tendoane,
articula Ńii, os, vase și nervi.
Programele hidrokinetoterapie și kinetoterapie pot fi orientate spre urm ătoarele obiective
specifice: 1. Combaterea durerii; 2. Cre șterea for Ńei musculaturii peroniere; 3. Echilibrare func Ńional ă și
corectarea lungimilor musculare; 4. Prevenirea dar și tratarea dezechilibrelor musculare agonist-
antagonist prin tehnica binecunoscut ă de întindere muscular ă – stretching efectuat pe muscualtura
flexoare – extensoare, dar și pe inversori-eversori; 5. Corectarea mersului; 6 . Corectarea plasamentului
centrului de greutate; 7. Sc ăderea solicit ării gleznei.
Programele de kinetoterapie și hidrokinetoterapie în traumatismele piciorului, gleznei se
stabilesc în func Ńie de diagnostic și severitatea acestuia.
Tratamentul va fi func Ńional și va începe cu anakinezia, cu o scurt ă perioad ă de protec Ńie articular ă
și astfel și ligamentar ă, tendinoas ă, muscular ă. Imobilizarea în diferite aparate de conten Ńie realizeaz ă o
securitate a pacientului prin stabilizarea articiul a Ńiei gleznei și sc ăderea solicit ării mecanice, având prin
acesta valen Ńe antialgice, antiinflamatorii. Îns ă lipsa de mi șcare de solicitare neuromuscular ă favorizezaz ă
formare aderen Ńelor, a stiffnesului, redorii articulare, contractu rii musculare și atrofiei muscular.
Mijloacele sunt : tehnici și metode pentru cre șere a for Ńei și amplitudinii de mi șcare specific
grupelor și lan Ńurilor musculare afectate și o remobilizare articular ă prin tehnicile F.N.P , manipul ările
Maigne, în final exerci Ńii de înc ărcare progresiv ă activ ă și contra rezisten Ńa mâinii kinetoterapeutului sau
cu diferite aparate moderne.
Terapia postural ă zilnic ă, de mai multe ori aplicând tehnica prin gimnasti ca Bürger și programe
de hidro și hidrokinetoterapie ca: baia Whirpool, cea ascende nt ă și descendent ă.
Tehnicile de cre ștere a for Ńei vor finaliza tratamentul prin exerci Ńiile izometrice și izotonice,
izokinetice la și cu diferite aparate modern pentru cre șterea for Ńei musculaturii extensoare și a
dorsiflexiei treptat.

157
Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.
Înotul terapeutic și mersul în ap ă în special cu spatele și lateral (pentru combaterea șchiop ătării)
dup ă aceea reluarea mersului înainte, mers pe vârfuri și c ălcâi, urcat – coborât plan înclinat, biciclet ă
ergometric ă cu înc ărc ătur ă bine dozat ă, reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu pr ea tare sau prea
moale, sau denivelat. La început dozajul poate fi de 3-5 minute și cre ște treptat pân ă la 20 – 30 de
minute.

6.3.3. Abordarea specific ă a traumatismelor în activitatea sportiv ă și inciden Ńa lor pe ramuri
de sport
Recuperarea kinetic ă a sportivului se realizeaz ă identic cu cea din traumatologia omului de rând,
doar c ă se Ńine cont de capacitatea crescut ă de efort a organismului acestuia și necesitatea revenirii în
activitatea competi Ńional ă . Ca atare recuperarea kinetic ă implic ă volum, intensitate, complexitate mai
mare a mijloacelor utilizate și bineîn Ńeles personalizarea programelor kinetice. Personali zarea
programelor va Ńine cont și de particularit ăŃile traumatismului, a efortului în diferite ramuri de sport.
Patologia traumatic ă la sportivi poate fi sistematizat ă, dup ă V. Iliescu, N. St ănescu și I. Dr ăgan,
astfel:
• leziuni hiperfunc Ńionale – sunt modific ări de ordin enzimatic biochimic și histochimic,
localizate la nivelul unor forma Ńii anatomice, elementul traumatic neexistând
• leziuni microtraumatice (distrofice) – sunt traumatisme de intensitate min or ă, dar
permanent repetate în cadrul unor mi șcări monotipe specifice probei sportive, produc modif ic ări de tip
distrofic, putând genera astfel substratul microsco pic al unor leziuni macrotraumatice secundare (mioz ite,
mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bur site, periostite, epifizite, apofizite, capsulite, periartrite).
• leziunile macrotraumatice – sunt leziuni traumatice pure acute și cronice , consecin Ńă
direct ă a microtraumatismelor repetate, pe de o parte, cro nicizarea celor acute (insuficient, superficial și
necalificat tratate, refacere incorect ă, reluare prematur ă a activit ăŃii sportive), pe de alt ă parte, instalarea
brusc ă și precis ă, într-un anumit moment al probei sau antrenamentul ui agentului traumatic intern sau
extern. Acestea pot fi axiale , interesând capul (craniocerebrale), trunchiul (to racice, abdominale,
dorsolombare) sau radiare , interesând membrele și centurile.
Cauzele care produc accidentele prin traumatisme ale apara tului locomotor cuprind dou ă grupe
etiologice principale: extrinseci – care fac parte din cadrul traumatologiei pure și intrinseci – în care sunt
înglobate leziunile specifice din sport ce nu neces it ă nici o interven Ńie din exterior.
Factorii extrinseci sunt:
A. Erorile programului de antrenament : oboseal ă treptat acumulat ă, refacerea spontan ă și dirijat ă
neadecvat folosit ă, intensit ăŃi și dozaj eronat, repeti Ńii prea frecvente, teren de alergare neadecvat –
tehnic ă de lucru deficitar ă, înc ălzire insuficient ă, dep ăș irea greut ăŃii corporale normale, caren Ńe
alimentare, reluarea activit ăŃii sportive – intrarea în competi Ńii înainte de vindecarea complet ă, sc ăderea
reflexelor musculare prin doping, existen Ńa unor leziuni anterioare netratate – control și autocontrol
medical insuficient, rezisten Ńa general ă sc ăzut ă prin lips ă de antrenament; condi Ńiile ambientului și
condi Ńii variate de mediu ; echipamentul sportiv; via Ńă nesportiv ă.
Factorii intrinseci sunt: dezanilierea segmentelor care produc modific ări de static ă ale aparatului
locomotor: devia Ńii de genunchi, de coxofemural, de cot, de picior, bazin, coloan ă vertebral ă, laxitate
articular ă, dezechilibre musculare prin cre șterea sau sc ăderea exagerat ă a for Ńei unor lan Ńuri musculare,
picior plat, abdomen aton, amiotrofiile, limit ări ale amplitudinii de mi șcare articulare (mobilit ăŃii
articulare) care pot fi cu mult sub sau peste limit ele normale: laxitatea articular ă congenital ă, artrite,
artroze, inegalit ăŃi în dezvoltarea armonioas ă fizic ă asociate cu inegalit ăŃi de membre și alte segmente
ale corpului ; tehnici sportive eronat însu șite, deprinderi și automatisme motrice gre șit aplicate .
Sporturile și în special ramurile sportive pot fi grupate în tr ei categorii, dup ă aspectul de
periculozitate:

158
– nepericuloase – care nu produc accidente, leziuni însemnate sau afec Ńiunile se încadreaz ă în
categoria celor foarte u șoare și u șoare (de exemplu, navo- și aeromodelism, șah, popice, înot, tras cu arcul
etc.);
– pu Ńin periculoase – cele care determin ă traumatism sau accidente ce duc la pierderi tempor are ale
capacit ăŃii psihomotrice și fizice a sportivului (de exemplu, tenis de mas ă, badminton, volei, patinaj,
atletism, tenis de câmp, iahting etc.);
– periculoase sau foarte periculoase – cele cu posi bilitate de a produce accidente și traumatisme de
o gravitate medie, grav ă chiar invalidant ă, cu întreruperea chiar a activit ăŃii sportive (cum sunt, ciclismul,
bobul, schiul, automobilismul – motociclismul, rugb i, haltere, para șutism, hochei, box, kickbox etc.).
Obiectivul principal se îndreapt ă spre urm ătorul scop : s ă faciliteze vindecarea printr-un
tratamnet complex și activ, con știentizat prin: 1. păstrarea integrit ăŃii func Ńionale la valori normale a
părŃilor neafectate (s ănătoase) dup ă traumatism și dup ă eventualele interven Ńii ortopedico- chirurgicale;
2.facilitarea regener ării Ńesuturilor afectate de traumatism (osos, muscular, cutanat, ligamentar, tendinos,
capsular, vascular etc); 3.reîntoarcerea la func Ńionarea global ă a corpului, a membrelor afectate;
4.reînceperea antrenamentelor și competi Ńiilor pe baza urm ătoarelor criterii:s ă revin ă cu seria comlet ă de
mi șcări dup ă leziunile vertebrele cervicale și lombare, respectiv 80% din seria de mi șcări în leziunile
membrelor; for Ńa muscular ă de cel pu Ńin 80% din for Ńa muscular ă a membrului opus s ănătos, absen Ńa
proceselor inflamaorii, a durerii f ără consum de medicamente antialgice și antiinflamatoare; s ă nu
prezinte instabilitate articular ă; abilitatea de a alerga f ără dureri și ciclic; examen neurologic normal;
Sportivul trebuie s ă cunoasc ă no Ńiuni privind rolul și importan Ńa înc ălzirii, adapt ării la efort,
despre programului de stretching pentru flexibilita te, relaxare și amplitudine de mi șcare, formele de
refacere spontan ă și dirijat ă, folosirea personal ă a crioterapiei, a ortezelor și bandajelor, a
kineziotapingului. El este con știent s ă informeze despre orice accentuare a durerilor, inf lama Ńiei, apari Ńia
contracturilor musculare, sau a eventualelor recidi ve, leziuni sau disfunc Ńii. Are program obligatoriu de
kinetoterapie, sau fitness pentru revenirea progres iv ă la forma anterioar ă.
Pentru ob Ńinerea acestor obiective, are de realizat urm ătoarele sarcini : Teoria tratamentului activ
– func Ńional – complex
Esen Ńa tratamentului activ complex și func Ńional se folose ște de argumente, c ă regenerarea de
Ńesut are la baz ă excita Ńia proprie, specific ă, func Ńional ă adic ă:
• Mu șchi ====================== contrac Ńia
• Os ========================= înc ărcarea, ap ăsarea, telescoparea
• Ligamente, tendoane ============ tensionarea
• Meniscuri, discuri ============== presiunea
Acestea sunt denumi Ńi excitan Ńi, stimulen Ńi specifici de regenerare. Stimulii exogeni și endogeni,
activi duc la aceea complexitate a tratamentului ca re trebuie bine planificat ă, în Ńeleas ă apoi implementat ă
cu dozaj în team work.
Norma sau regula Arndt-Schutz privind folosirea, aplicare stimulilor, excitan Ńi pentru
tratamentul activ func Ńional este cel mai acceptat în lumea mondial ă a recuper ării.
• Excitant sub limit ă de prag (mic)================= nici un rezultat;
• Excitant mic (la limit ă de prag)================== rezultate minore;
• Excitant mediu ( 75%=========================rezult at optim;
• Excitant cu mult peste prag(foarte mare)=========== =rezultate d ăun ătoare.

Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor.
Atletismul cu probele sportive ca: mar șul, alerg ările, s ăriturile, arunc ările și probele combinate și
maratonul domin ă prin afec Ńiunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fascii lor și aponevrozelor
(entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, r upturi musculare și tendinoase), uzura articular ă (cotul

159
arunc ătorului de suli Ńă , epicondilit ă tip atletic), chiar fracturile de stress, finalizâ nduse cu artroze cronice
reumatismale. La atle Ńi predomin ă o afec Ńiune comun ă mai multor ramuri și probe sportive: acesta fiind
durerea piciorului cauzat de o reac Ńie inflamatorie a aponevrozei plantare. Durerea pla ntar ă se poate
dezvolta prin afect ări variate, avînd o etiologie și o topografie relativ bine clasificat ă de speciali ști.
Recuperarea și kinetoterapia este specific traumatismelor pe reg iuni .
Baschet : avem cu predominan Ńă traumatisme de contact și toat ă gama de traumatisme a p ărŃilor
moi, în special al aparatului propulsor, reprezenta t de lab ă, calcaneu, tricepsul sural, tendonul achilian și
genunchiul.
Boxul comport ă un bilan Ń traumatic extrem de bogat. Se descriu leziuni ale extremit ăŃii cefalice,
cap, barb ă, pome Ńi, nas, trunchi, fracturi ale oaselor nazale, a car tilajului septal, cartilajelor aripilor
nasului. Toate acestea duc la formarea nasului în șa. Traumatismele repetate pe maseter pot provoca
trimus și pareza faciale, nevralgii. Membrele superioare su fer ă diferite afec Ńiuni ca: (entorse, luxa Ńii,
fractura tip Benett la falange, fracturi a primului metacarpian, fractura de scafoid, decol ări ale
metacarpienelor, entorse de pumn, etc.).
Canotaj, kaiac – canoe, schiff etc. Se remarc ă în special traumatismele la nivelul spatelui adic ă a
coloanei vertebrale sub form ă de lombalgii, discopatii, sindroame miofaciale , r adiculopatii, hernie de
disc. Alte forme de leziuni se formeaz ă la nivelul p ălmilor – hiperkeratozice palmare, datorate irit ării
mecanice prelungite prin contactul palmar cu rama. Manifest ări artrozice la nivelul articula Ńiei
scapulohumerale, cot, pumn, genunchi.
Ciclismul este unul din sporturile foarte periculoase, compet i Ńiile se desf ăș oar ă atât în s ăli, pe
șosele, în circuit, cross, montenbaick etc. Cele mai specifice, sunt c ăderile și urm ările acestora: luxa Ńii,
fracturi ale claviculei , ale membrelor superioare și chiar inferioare, eroziuni din zona perineal ă și a
tenosinovitelor de gamb ă, traumatismele craniocerebrale care duc și la deces. Traumatismele vertebro-
medulare sunt la fel de maxim ă gravitate în special la nivel coloanei cervicale și duc la tetraplegii .
La gimnastic ă se semnaleaz ă de la banalele leziuni musculare, tendinoase, pân ă la traumatisme la
nivelul toracelui, perineale, dar și mai gravele traumatisme cranio cerebrale sau fra cturi ale coloanei
vertebrale, prin ateriz ări gre șite, lovire de aparat, gre șeli în tehnic ă.
Fotbalul – membrul inferior este zona cea mai expus ă afec Ńiunilor de diferite nivele și grade, în
special genunchiul și glezna: entorse, luxa Ńii, întinderi și rupturi de ligamente și musculare. Afec Ńiunile
hiperfunc Ńionale de suprasolicitare ale aparatului locomotor sunt miozita, tendinita ligamentita, meniscita,
capsulita, aponevrozita, iar în cazul afect ării concomitente a mai multor Ńesuturi histologice apar forme
anatomo-clinice combinate; mioentezita, tenosinovit a și altele.
Halterele , sport tot mai r ăspândit și în rândurile femeilor în care leziunile traumatic e se produc
atât la ridicarea cât și la coborârea greut ăŃilor. Se descriu de exemplu, rupturi ale bicepsului brahial la
ridicarea halterei, rupturi ale musculaturii spatel ui, discopatii și hernii de disc sau sciatic ă. Rupturi ale
vaselor mici la nivelul organelor genitale la b ărba Ńi, fracturi de stern, fracturi ale oaselor antebra Ńului și a
pumnului, luxa Ńii ale pumnului, cotului.
Handbalul este un sport de contact și în ultimul timp provoac ă toat ă gama de traumatisme și la
toate nivelele aparatului locomotor. Sunt frecvente entorsele la nivelul mâinii, degetelor, gleznei,
genunchiului, leziunile musculo-tendinoase, leziuni le de menisc .
Hipismul contribuie la afec Ńiuni specifice cum ar fi: fracturile de clavicul ă, dislocarea
acromioclavicular ă, luxa Ńii metatarso-falangiene, luxa Ńii ale piciorului în aricula Ńia Chopard, prin
rămânerea piciorului c ălăre Ńului în sc ări Ńă . Dintre leziunile cronice amintim, osteomul adduct orilor,
contuzii abdominale. Se pot produce accidente mai g rave: fracturi ale coloanei veretebrale la diferite
nivele, fracturi toracale, ale coastelor, rupturi s au contuzii de splin ă, fracturile de bazin.
Voleiul nu furnizeaz ă accidente grave, îns ă aparatul propulsor și membrele superioare sufer ă
microtraumatisme repetate de suprasolicitare, care duc la leziuni ale mu șchilor, dezinser Ńiile extensorilor
la nivelul degetelor piciorului, contuzii, bursite ale coatelor, genunchilor, um ărului, entorse ale gleznelor,

160
fracturi maleolare în special cea peronier ă, PSH (periartrita scapulohumeral ă ) ale um ărului cronic de
voleibalist .
Tenisul de câmp, prezint ă o leziune caracteristic ă, care creeaz ă serioase nepl ăceri sportivilor a șa
zisul cot al tenismanului (tenis elbow), prin epico dilita și epitrohleita la nivelul articula Ńiei cotului.
Procesul se caracterizeaz ă prin dureri continue pe partea antero-extern ă a antebra Ńului și cotului care se
acccentueaz ă la presiune într-un punct fix, situat supraepicon dilian.
Automobilism și motociclism – traumatismele specifice, depind de nivelul de p reg ătire, a
pilotului, de calitatea echipamentului a curse, a competi Ńiei de caracteristicile ma șinii sau a
motocicletelor și uneori de factorul întâmplare, soart ă. Avem de a face cu traumatisme cum sunt fracturile
de la nivelul membrelor superioare și inferioare, arsuri, discopatiile, traumatisme ale coloanei vertebrale
provocând para sau tetraplegii și traumatisme craniocerebrale .
Înotul, polo, s ăriturile în ap ă- D intre cele mai specifice afec Ńiuni amintim, afec Ńiunile ORL, ale
căilor respiratorii, oftamologice, prin conjunctivite iritative, sau alergice la apa clorinat ă sau necurat ă,
cele virale, afec Ńiuni dermatologice specifice înot ătorilor (micoze stafilococice, streptococice, pitir iazisul
versicol etc.). G ăsim și afec Ńiuni ale aparatului locomotor (leziuni de suprasoli citare, hiperfunc Ńionale
cum este um ărul înot ătorului sau genunchiul brasistului, periartrita sca pulohumeral ă, spatele dureros al
înot ătorului de fluture, tendinita coiful rotatorilor, t endinita de supraspinos, deltoid sau leziuni
coracoacromiale).
Polo pe ap ă – afec Ńiunile sunt asem ănătoare celor din nata Ńie, completându-se cu traumatisme ca
pl ăgi frontale, arcade sparte și sângerând, artrozele și afec Ńiunile de suprasolicitare a um ărului, spate
dureros în special coloana lombosacrat ă, lovituri la nivelul scrotului, epicondilita .
Sporturile de contact : lupte ( greco – romane, li bere ) judo , etc., fac parte din sporturile
aciclice, se încadreaz ă în grupa sporturilor mixte aero – anaerobe. Cele m ai frecvente afec Ńiuni cu o
amprent ă specific ă sunt, traumatismele directe și indirecte. Hematoamele, care se formeaz ă în urma
repetatelor lovituri aplicate zonei urechii de c ătre capul adversarului, antebra Ńul, cotul adversarului,
constituie prin deformarea pavilionului urechii un semn specific, urechea de lupt ător. Alte forme mai
ușoare de traumatisme pot fii pl ăgi la nivelul fe Ńei , arcad ă, barb ă, frunte, bursite la nivelul olecranului,
disjunc Ńii condrocostale, epicondilite, entorse și luxa Ńii sau subluxa Ńii la nivelul aricula Ńiilor
acromioclaviculare, scapulohumerale, genunchi , cot , etc.
Sporturi de iarn ă – toate sunt caracteristice printr-un efort comple x (unele ciclice altele aciclice),
cu predominan Ńă metabolic ă anaerob ă de intensitate mare în condi Ńii atmosferice speciale (vânt, frig,
temperatur ă sc ăzut ă, umezeal ă , z ăpad ă). Traumatismele îmbrac ă forme foarte variate și sunt cauzate de:
starea tehnic ă necorespunz ătoare a echipamentului, impruden Ńă , indisciplin ă, duritatea adversarilor,
condi Ńii nefavorabile de mediu, oboseala, deficien Ńă în preg ătire, m ăsuri de refacere gre șite sau deloc,
reechilibrarea termic ă, alimenta Ńia caloric ă, arbitrajul. Microtraumatismele sunt predominante, din
grupajul celor de suprasolicitare, create de trepid a Ńii, denivel ări, ciocniri, c ăzături, șocuri, schimb ări de
ritm. Cele mai specifice sunt: musculo-ligamentare sau osteomusculoconjunctivale care cedeaz ă în timpul
efortului prelungit, la ateriz ări, schimb ări de direc Ńii etc. Avem îns ă și situa Ńii grave traumatice ca:
afectarea cranian ă prin lovire, c ăzătur ă, afectarea coloanei vertebrale soldate cu com ă, sec Ńiune de
măduv ă sau cu final letal .
Șah – sportul min Ńii, este un sport cu efort neuro-psihic, solicit ă aten Ńia, memoria gândirea,
personalitatea, temperamentul. Șahi știi sunt destul de refractari la controalele medica le periodice. Este
necesar ă o refacere farmacologic ă, metabolic ă, psihologic ă, prin formele specifice de refacere.
Nerespectarea acesteia duce la sindromul de supraso licitare, de fatigabilitate matinal ă de concurs,
irascibilitatea, le șin, sc ăderea lucidit ăŃii etc.
Tenis de mas ă este un sport cu efort cu energogenez ă mixt ă, aerob ă-anaerob ă, ce reclam ă o bun ă
reactivitate, abilitate, aten Ńie concentrat ă, rezisten Ńă la stres și o bun ă capacitate de refacere neuro-
muscular ă și neuropsihic ă. Traumatismele sunt cele hiperfunc Ńionale musculare, ligamentare, articulare
de suprasolicitare, cu predomina Ńă la nivelul membrelor inferioare și la membrul superior care Ńine paleta.

161
Pentru a avea un control mai bun în prevenirea trau matismele și a ob Ńine rezultate bune în
refacerea și recuperarea sportivilor ata șă m și o fi șă de evaluare propus ă și folosit ă de noi.

FI ȘĂ „ZOLI” DE EVALUARE KINETOTERAPEUTIC Ă
ÎN AFEC łIUNILE TRAUMATICE SPORTIVE
Numele:
Prenumele:
Vârsta:
Sexul:
Sportul Practicat: Categoria Sportiv ă:
Antecedente Personale:
Antecedente Sportive:
Starea De Sănătate Prezent ă:
Diagnostic Medico-Sportiv La Trimitere:
Indici Morfologici Și Func Ńionali:
G. Talia Bust CV Puls (clino-orto-efort) TA (clino-orto-efort)
Măsur ători în (cm):
Circumferin Ńă / Lungimi Segment Neoperat Postoperator Internare Externare
Coaps ă
Genunchi
Gamb ă
Glezn ă
Bra Ń
Antebra Ń
Gâtul mâinii
Perimetrul toracic
Anvergura
Lungime membre inferioare
Lungime membre superioare
Mobilitate articular ă
For Ńă pe grupe musculare afectate
valori 0 – 5
Temperatura local ă: cald (inflama Ńie) faz ă acut ă faz ă subacut ă
reacutizare faz ă cronic ă
Durere (scala 1 –10):
Șoc rotulian: prezent absent
Hidratroz ă: prezent absent
Complica Ńii posttraumatice : pseudartroze; osteoporoz ă de imobilizare/ post S.A.N.D.; osific ări
heterotrrope; redori articulare (A.M.) – stiffness, tixotropie; retrac Ńie ischemic ă Volkman; laxitate
articular ă; atrofie muscular ă
Interven Ńie chirurgical ă rezolvat ă cu: forme de microtraumatisme suferite; forme
macrotraumatice suferite; osteosinteze – tij ă, cerclaj etc.; folosirea de orteze; aplica Ńii de kineziotaping;
altele.
Fi șă de autocontrol și de nutri Ńie
Miotonometrie, valori:
Dinamometrie pentru: for Ńă centur ă scapulo-humeral ă; for Ńă lombar ă; for Ńă palmar ă- stânga -Ddreapta
Indice de refacere (I. Dörgö):

162
Teste func Ńionale cardiorespiratorii: spirometrie; proba Marti net; steptestul Master; testul Karvonen;
testul Cooper, testul Pitteloud, testul Sargent, te stul Georgescu:
EVALUARE PE REGIUNI TOPOGRAFICE
Coloana vertebral ă : testul Kendall și Mc Creary; testul ridic ării active a ambelor membre inferioare
din D.V.; semnul Laseque
Um ărul : manevra Addison, faza 1 și 2; testul sindromului costoclavicular; testul hip erabduc Ńiei ;
Slump Test (testul tensiunii neuromeningeale); test ul biceps (instabilitatea tendonului bicepsului);
testul Yergason (durere pe tendonul bicepsului); te stul Booth și Marvel; testul Lippman; testul
Ludington; testul Hawkins și Kennedy – semnul speed; testul Las ă mâna (coiful rotatorilor); testul
Neer și Welsh; tesul Maitland Quadrant și Locking
Cotul : testul Cozen; testul cotul juc ătorului de tenis; testul cotul juc ătorului de golf; semnul Timel;
testul Pinch
Mân ă – Police : semnul Froment, testul Finkeistein; testul Bunnel – Littler; testul „O”; prize
(tripulpar ă, unghial ă, policelaterodigital ă, sferic ă, ciliondric ă, cârlig etc.)
Șold – Pelvis: testul Thomas; testul Ober; testul sacroiliac (Gaen slen); testul Patrick și Faber;
sindromul hamstring (Puranen și Orana); testul Ely
Genunchiul posttraumatic : testul Lachmann; testul Schubladen (testul sertarul ui): + = 3 pân ă la 5
mm ++ = pân ă la 10 mm +++ = peste 10 mm; testul Slocum și Larson; scorul Lysholm; sistemul
de cotare a laxit ăŃii genunchiului dup ă Michon; testul Mc. Murray; testul Apley; testul me dial
/lateral (varus – valgus); testul schimb ării pivotului; testul Cross-Over; testul Wipe; test ul
fluctua Ńiei ( șocul rotulian); testul Patellar tap; testul valgus (L.C. M.); testul varus (L.C. M.)
• Scala de instabilitate articular ă:
0 grade = nu se deschide articula Ńia
gradul 1+ = deschiderea e mai mic ă de 0,5 cm
gradul 2+ = o deschidere între 0,5 pân ă la 1cm
gradul 3+ = o deschidere mai mare de 1 cm
• testul m ăsur ării unghiului „Q” privind aliniamentul patelei
• st ă pe scaun la unghiuri func Ńionale, coxofemural – genunchi – glezn ă
Glezna : manevra de trac Ńiune anterioar ă; testul invers ării stresului; testul instabilit ăŃii ligamentare:
mediale, laterale; testul Mc. Conkey și Nicholas (gradul 1, 2, 3); testul Thomson
Lab ă – haluce: linia Feiss; unghiul în articula Ńia talocrural ă; testul Judet – Benassy (tendonul
achilian)
Mersul în ap ă fără sprijin cu baston bare nerealizabil
Mersul pe uscat fără sprijin cu baston cârji nerealizabil
Testul de înc ărcare cu cântarul :
Ac Ńiunea Procente M. I. stâng M. I. drept
fără înc ărcarea MI 0 %
atinge cu vârful piciorului și
încarc ă 20 % din greutate 20 %
suport ă par Ńial propria greutate 20% – 50%
suport ă propria greutate, tolerând-o 50% – 100%
suport ă în totalitate propria greutate 100%

Sta Ńiunea unipodal ă: posibil ă imposibil ă
Urc ă, coboar ă sc ările: ușor dificil imposibil

163
Criterii de revenire în antrenament și competi Ńie (cel mai larg acceptate): examen neurologic
normal; lipsa inflama Ńiei persistente; f ără consum de medicamente antiinflamatoare și antialgice; s ă nu
prezinte instabilitate articular ă, cu blocaj; abilitate de a alerga f ără jen ă (ciclic); for Ńa muscular ă de cel
pu Ńin 80 %-85 % din for Ńa muscular ă a membrului opus; testele de efort la valori cel p u Ńin medii.

Bibliografie
1.Dr ăgan, I.; (1994)- Medicin ă sportiv ă aplicat ă, Editura Editis, Bucure ști;
2.Kiss J.,(2002) Fiziokinetoterapia și recuperarea medical ă, Ed. Medical ă Bucure ști;
3.Panait, Gh., ( 2002) – Ortopedie Traumatologie practic ă, Editura Publistar Bucure ști;
4.Pásztai,Z., (2001) – Kinetoterapia în recuperarea func Ńional ă a aparatului locomotor , Ed.
Universit ăŃii din Oradea;
5.Pásztai,Z.,Pásztai,Elisabeta, Pásztai,Andrea, (20 01)-Terapii-tehnici-metode complementare de
relaxare, decontracturare folosite în kinetoterapie , Ed. Logos, Gala Ńi;
6.Poienariu,D., Petrescu, P. și colaboratorii (1981) – Traumatoiogie și recuperare func Ńional ă la
sportivi, Editura Flac ăra- Timi șoara;
7.Sbenghe T, (1981), Recuperarea medical ă a sechelelor posttraumatice ale membrelor; Ed.
Medical ă Bucur ști

164
6.4. KINETOTERAPIA ÎN BOLILE REUMATISMALE

Obiective :
• Cunoa șterea tipurilor de afec Ńiuni reumatismale;
• Clasificarea lor dup ă practica obi șnuit ă în abordarea tratamentului kinetic.
• Posibilitatea de informare și documentare rapid ă, fie a pacien Ńilor, fie a cadrelor medicale
implicate în tratamentul kinetic.
• Posibilitatea cunoa șterii gradului și formelor de afectare a aparatului locomotor, a al tor aparate și
sisteme ale organismului uman.

Con Ńinut:
6.4.1.Descrierea bolilor reumatismale dup ă criteriul regiunilor anatomice afectate, organelor și
sistemelor
6.4.1.1.Afec Ńiuni reumatismale ale membrelor superioare
6.4.1.2.Afec Ńiuni reumatismale ale coloanei vertebrale
6.4.1.3.Afec Ńiuni reumatismale ale membrelor inferioare

Cuvinte cheie : Investigare clinic ă; Evaluare func Ńional ă; Tratament kinetic; Recuperare.

6.4.1. Descrierea bolilor reumatismale dup ă criteriul regiunilor anatomice afectate, organelor și
sistemelor

6.4.1.1. Afec Ńiuni reumatismale ale membrelor superioare
Este o parte extrem de important ă a aparatului locomotor care realizeaz ă integrarea organismului în
mediul înconjut ăror, rezolv ă necesit ăŃile de intreven Ńie ale fiin Ńei umane în toate domeniile de activitate,
putând fi,deci considerat o adev ărat ă prelugire a creierului, rezolv ă prehensiunea precum și apropierea și
dep ărtarea obiectelor de corp, este mijloc de comunicar e și expresie, contribuie la locomo Ńie.
Afectarea de orice fel a membrului superior duce la prejudicii majore, de aceea kinetoterapia este
extrem de util ă în profilaxia, tratamentul și recuperarea afec Ńiunilor reumatismale ale membrului superior.
Poliartrita reumatoid ă (P.R.), reprezint ă o afec Ńiune inflamatorie a Ńesutului conjunctiv, cu evolu Ńie
cronic ă, caracterizat ă clinic prin artrite periferice, adesea simetrice, persistente, nesupurative, cu evolu Ńii
spre deform ări și anchiloze de etiologie multifactorial ă.
Alte denumiri ale poliartritei reumatoide: Boala C harcaut, Reumatism cronic progresiv, Poliartrit ă
cronic ă evolutiv ă, Artrit ă reumatoid ă.
Criteriile A.R.A. (American Rheumatism Association) de dioagnosticare a P.R.: 1. Redoare
matinal ă; 2. Durere în cel pu Ńin o articula Ńie; 3. Tumefierea cel pu Ńin a unei articula Ńii timp de 6 s ăpt ămâni;
4. Tumefierea unei alte articula Ńii peste un interval de 3 luni; 5. Tumefierea arti cular ă simetric; 6. Noduli
subcutana Ńi; 7. Modific ări radiologice; 8. Modific ări în lichidul sinovial; 8. Reac Ńii de tip Waaler Rose.
Conform acestor criterii diagnosticarea poliartrite i reumatoide este posibila în func Ńie de
îndeplinirea acestor criterii. Putem vorbii de poli artrita posibila, probabila, definit ă și clasic ă.
Leziuni și deform ări determinate de P.R.:
La nivelul pumnului: Tumefac Ńia pumnului prin sinovita radiocarpian ă. 2. Sindrom de cap cubital.
3. Redoarea pumnului mai ales în flexie.
La nivelul mâinii și degetelor: 1. Devia Ńia cubital ă a degetelor. 2. Devia Ńia în „gât de leb ădă” a
degetelor. 3. Deforma Ńia în „butonier ă” a degetelor (invers decât cea în „gât de leb ădă”). Deformarea
policelui în „Z”.

165
Obiectivele kinetoterapiei în P.R. 1. Realiniamentul și corectarea axelor articulare în scopul
men Ńinerii mi șcării în axe și planuri anatomice normale; 2. Preîntâmpinarea def orm ării articula Ńiilor; 3.
Men Ńinerea sau cre șterea mobilit ăŃii articulare pentru a permite men Ńinerea amplitudinii de mi șcare în limite
func Ńionale; 4. Men Ńinerea sau cre șterea for Ńei musculare; 5. Recuperarea prehensiunii.
Alte forme inflamatorii de reumatism la nivelul mâi nii. 1. Reumatismul poliarticular acut. 2.
Reumatismul psoriazic (P.R. psoriazic ă); 3. Guta (P.R. gutoas ă – reomatism metabolic)
Obiectivele kinetice men Ńionate mai sus se aplic ă în mod curent și acestor forme de manifestare în
mod individualizat și creator din partea kinetoterapeutului
Mâna artrozic ă. Spre deosebire de formele inflamatorii, mâna artr oizic ă cu toate formele de
manifestare, corespunde formelor de reumatism degen erativ.
Forme de manifestare: Artrozele interfalangiene di stale (nodulii Heberden) sunt prezente ini Ńial la
index și medius, ulterior și la celelalte degete, adesea simetric la ambele mâ ini. Instalarea acestor nodozit ăŃi
determin ă limitarea mobilit ăŃiii interfalangiene distale. Artrozele interfalangi ene proximale (nodulii
Bouchard). Aspectul pe care îl dau mâinii ace ști noduli este de îngro șare și tumefac Ńie la nivelul I.F.P., cu
limitarea mobilit ăŃii. Rizartroza (artroza metacarpofalangian ă) a policelui reprezint ă o tumefac Ńie și
deformare a articula Ńiei trapezometacarpiene cu pozi Ńia policelui în adduc Ńie și felxie. Boala Dupuytren
(retrac Ńia aponevrozei palmare), se mai cunoa ște și ca boala Lederhose. Se caracterizeaz ă prin îngro șarea și
retrac Ńia aponevrozei palmare în zona mijlocie a palmei pr intr-o reac Ńie fibroblastic ă a aponevrozei.
Obiectivele de tratament kinetic în aceste forme ar trozice degenerative ale mâinii se reg ăsesc în
obiectivele men Ńionate mai sus.
Toate formele reumatismale inflamatorii și degenerative men Ńionate beneficiaz ă și de posibilitatea
interven Ńiei chirurgicale, rezolvând o parte din obiectivele de tratament obligatorii. Ceea ce r ămâine sigur
de domeniul kinetoterapiei este p ăstrarea și recuperarea mobilit ăŃii articulare, a for Ńei și a îndemân ării.
Ergoterapia, al ături de kinetoterapie rezolv ă analitic (Kinetoterapia) și sintetic (Ergoterapia)
problema prehensiunii cu diferitele ei tipuri cunos cute.
Tehnici și metode aplicate în afec Ńiunile reumatismale ale mâinii:
1. Tehnicile anakinetice, imobilizarea și posturarea se întrebuin Ńeaz ă, mai ales, în faza acut ă pentru
men Ńinerea formei pumnului, mâinii și degetelor pentru preîntâmpinarea deforma Ńiilor posibile. Aceste
tehnici au dezavantajul pierderii for Ńei musculare și a instal ării anchilozelor par Ńiale sau totale. De aceea
aparatele de mobilizare pot fi amovibile, adic ă permit par Ńial mi șcarea sau seriate, adic ă pozi Ńia de
imobilizare se schimb ă în mai multe serii pe direc Ńiile anatomice și fiziologice normale, combinându-se
flexia cu extensia, abduc Ńia și adduc Ńia, etc.
2. Tehnicile kinetice, dinamice, permit mi șcarea începând cu exerci Ńii pasive și terminând cu
exerci Ńii active cu autorezisten Ńă și rezisten Ńă , cu îngreuieri și obiecte (mai ales pentru reeducarea
prehensiunii).
Se vor întrebuin Ńa mai ales tehnicile de promovare a mobilit ăŃii în cazul afec Ńiunilor, care produc
anchiloz ă par Ńial ă sau total ă și/sau deform ări.
Aceste tehnici sunt: mi șcarea activ ă de relaxare, opunere, stabilizare ritmic ă, rota Ńie ritmic ă,
inversare lent ă și cu opunere, contrac Ńii repetate și secven Ńialitate pentru înt ărire. Ele întrebuin Ńeaz ă diferite
tipuri de contrac Ńie muscular ă: izotonic ă, izometric ă și diferite combina Ńii între aceste tipuri de contrac Ńie.
În P.R. este de evitat mobilizarea pasiv ă, preferându-se automobilizarea. Sunt total contrai ndicate
trac Ńiunile, iar dintre tipurile de contrac Ńie muscular ă izometria, deoarece exercit ă presiuni intraarticulare.
Va fi respectat cu mare stricte Ńe principiul nondolorit ăŃii, iar pacientului i se va cere o participare
activ ă și con știent ă în timpul tratamentului. Acest tip de participare creeaz ă premizele pentru înv ăŃarea
corect ă a exerci Ńiilor, ceea ce duce la eficientizarea autotratament ului.
Cotul reumatismal. Cotul este o combina Ńie de 3 articula Ńii oferind mâinii și antebra Ńului
posibilitatea apropierii și dep ărt ării de corp. Este articula Ńia intermediar ă a membrului superior, a șa cum
genunchiul este articula Ńia intermediar ă a membrului inferior.

166
Afec Ńiuni reumatismale inflamatorii și degenerative ale cotului: Poliatrita reumatoid ă (P.R.)
men Ńionat ă mai sus; Poliartrita gutoas ă; Poliartrita juvenil ă (o form ă particular ă a poliartritei reumatoide
care afecteaz ă și copiii mici); Reumatismul articular acut; Artroze le cotului; Reumatisme abarticulare ale
cotului: 1.Epicondilita; 2. Epitrohleita; 3.Olecran algia
Patologia cotului, indiferent de etiologie, determi n ă una sau mai multe din urm ătoarele situa Ńii:
redoare articular ă, instabilitate articular ă sau disfunc Ńie-neuromuscular ă. Diferitele forme de afec Ńiuni
reumatismale inflamatorii ale cotului, mai ales în cazul poliartritelor, datorit ă istal ării redorii articulare, a
Ńesutului conjunctiv (a capsulei articulare, în mod deosebit) se instaleaz ă precoce limitarea extensiei,
evolu Ńia putând fi, de cele mai multe ori, spre anchiloz ă în semiflexie (mai ales poliartrita juvenil ă) cu
compromiterea grav ă (instalarea de handicap) a unor mi șcări din cadrul A.D.L.-urilor și a activit ăŃilor
profesionale.
Celelalte forme de suferin Ńe ale cotului (cele artrozice), se instalez ă mai ales ca urmare a unor
luxa Ńii, fracturi sau microtraumatisme repetate.
Dintre formele abarticulare amintim: Epitrohleita, care este o tendinit ă de inser Ńie a mu șchilor
epitrohleieni cu manifest ări dureroase la nivelui cotului și pumnului în cadrul mi șcării de flexie a
antebra Ńului pe bra Ń, contra unei rezisten Ńe; Epicondilita este tot o tendinit ă de inser Ńie a mu șchilor
extensori, durerea se manifest ă în partea extern ă a cotului la mi șcarea de extensie, asociat ă cu prona Ńia;
Olecranalgia este tendinita de inser Ńie a tricepsului, durerea apare la extensia cotului , mai ales în mi șcarea
cu contrarezisten Ńă .
Obiective kinetice de tratament și recuperare a cotului : 1.Combaterea durerii prin tehnici
anakinetice (pozi Ńion ări și postur ări în limite func Ńionale); 2. Recâ știgarea mobilit ăŃii func Ńionale și normale
prin exerci Ńii dinamice încep ănd cu exerci Ńii autopasive(exerci Ńiile pasive sunt total contraindicate din cauza
apari Ńiei bru ște a durerii la cea mai mic ă amplitudine); 3. Tonizarea musculaturii pentru rec â știgarea for Ńei
musculare și a stabilit ăŃii în diferite grade de flexie și extensie.
Tehnici utilizate: Pentru refacerea for Ńei – inversare lent ă și inversare lent ă cu opunere, contrac Ńii
izometrice în zona scurtat ă, izometrie alternant ă. Pentru refacerea mobilit ăŃii – ini Ńiere ritmic ă, relaxare-
opunere, relaxare-contrac Ńie, stabilizare ritmic ă, rota Ńie ritmic ă, exerci Ńii active cu obiecte și cu rezisten Ńă a
corpului (flot ări). Se preteaz ă foarte bine metodele Klapp, Kabat și Bad Ragaz (hidrokinetoterapia), precum
și înotul terapeutic. Ca principii de respectat sunt : principiul nondolorit ăŃii, principiul accesibilit ăŃii ( de la
ușor la greu, de la simoplu la complex, de la apropia t la îndep ărtat), principiul particip ării con știente și
active cu avantajul cre ării premizei de autotratament.
Um ărul reumatismal. Um ărul este regiunea anatomic ă a aparatului locomotor, care asigur ă, în
condi Ńii de mobilitate și stabilitate mi șcarea întregului membru superior. Mobilitatea for Ńei și stabilitatea la
acest nivel asigur ă celelalte func Ńii de mi șcare ale segmentelor membrului superior: (bra Ń, cot, antebra Ń,
mân ă).
Afec Ńiunile reumatismale ale um ărului:
– Artritele cronice ale um ărului, din care amintim spondilita anchilozant ă (este tratat ă în
subcapitolul „Coloana vertebral ă”. De men Ńionat c ă doar 5-10% din cazurile de spondilit ă afecteaz ă și
umerii în stadiul ini Ńial al bolii, dar în stadiile avansate procentul af ect ării este mult mai mare. Afectarea
este întotdeauna bilateral ă. Semnele clinice în spondilita anchilozant ă sunt cele specifice din poliartrita
reumatoid ă, dar particularizate la um ăr. În toate situa Ńiile sunt leza Ńi mu șchii rotatori, ceea ce duce la o
artroz ă acromioclavicular ă dureroas ă.
– Artrozele um ărului ca localizare sunt rare și de obicei apar ca urmare a unor st ări posttraumatice
sau microtraumatisme suferite anterior. Ele fac par te din contextul general al poliartrozelor.
– Periartrita scapulo-humeral ă (P.S.H.) este de fapt o afec Ńiune heterogen ă din grupul reumatismelor
abarticulare.
Localizarea proceselor reumatismale inflamatorii sa u degenerative la nivelul structurilor
periarticulare determin ă suferin Ńe specifice la nivelul tendoanelor, burselor și capsulei articulare. Acestea
reprezint ă aproximativ 80 % dintre afec Ńiunile um ărului, în accelerarea leziunilor degenerative și în

167
producerea inflama Ńiei care contribuie la generarea unui tablou clinic caracterisrtic sunt incriminate:
traumatismele, microtraumatismele, expunerea prelun git ă la frig, factorii de stres.
În periartrita scapulo-humeral ă, leziunile sunt localizate mai ales la nivelul art icula Ńiei scapulo-
humerale, mai ales leziuni la nivelul tendonului mu șchiului supraspinos, al bicepsului brahial, caracte rizate
prin necroze, rupturi par Ńiale și totale precum și calcifieri. Sunt cazuri în care pot fi incriminat e leziuni la
nivelul capsulei glenohumrale, a c ărei inflama Ńie evolueaz ă c ătre fibroz ă realizând aspectul de um ăr blocat.
Cele mai dificile cazuri sunt datorate rupturii uno r tendoane în special a celor patru mu șchi rotatori, care
alc ătuiesc calota rotatorilor, având ca urmare aspectul clinic de um ăr pseudo-paralitic.
Factorii nervo și mai bine cunoscu Ńi în ultima vreme care pot fi incrimina Ńi sunt: nevralgia cervico-
brahial ă, Zona Zoster (sistemul nervos periferic) și hemiplegia, boala Parkinson, traumatismele cerebr ale
etc. (în sistemul nervos central). Alte situa Ńii generatoare în P.S.H. sunt: angina pectoral ă, preinfarctul și
infarctul miocardic, interven Ńiile chirurgicale pe pl ămâni (toracotomii), toracoplastii, cancerul de sân
operat. O categorie de factori incrimina Ńi, dar greu de evaluat este expunerea la frig sau a lternan Ńa frig-cald,
boli profesionale (minerii, șoferii de curs ă lung ă). To Ńi ace ști factori, unii laten Ńi clinic, genereaz ă starea de
uzur ă a Ńesuturilor moi, periarticulare, în mod deosebit la nivelul articula Ńie scapulo-humerale, afectând
direct sau indirect și celelalte articula Ńii ale um ărului.
P.S.H.-ul evolueaz ă în pusee dureroase, generând impoten Ńă func Ńional ă în faza acut ă și tendin Ńă
spre anchiloz ă par Ńial ă în afara puseului. Din punct de vedere clinic P.S. H-ul include 3 forme de suferin Ńă :
um ărul dureros simplu (tendinita supraspinosului și a bicepsului), um ărul dureros acut (bursita
subacromiodeltoidian ă), um ărul blocat , um ărul pseudo-paralitic .
Obiectivele tratamentului kinetic în P.S.H. 1. Combaterea durerii – prin tehnici anakinetice ( în
puseu acut), postur ări și imobiliz ări de scurt ă durat ă; 2. Refacerea mobilit ăŃii în articula Ńiile centurii
scapulare; 3. Tonizarea musculaturii; 4. Redobândir ea stabilit ăŃii și a abilit ăŃii mi șcărilor controlate.
Tehnici și metode kinetice: Pentru restabilirea mobilit ăŃii în stadiu de puseu acut, imobilizarea și
posturarea se vor întrebuin Ńa schimbând la intervale scurte de timp unghiul de deschidere (abduc Ńie-
adduc Ńie, flexie-extensie, rota Ńie intern ă-rota Ńie extern ă). Pot fi întrebuin Ńate cu succes exerci Ńii pasive, în
mod special cele auto-pasive, dar se va c ăuta o trecere cât mai rapid ă la exerci Ńiile active și active cu
rezisten Ńă . Pentru a ob Ńine o mai eficient ă tonizare în timp scurt, se vor promova exerci Ńiile izometrice (cu
contraindica Ńie în cazurile de preinfarct și infarct miocardic). De asemenea exerci Ńiile izotonice, au
avantajul c ă rezolv ă simultan atât redobândirea mobilit ăŃii cât și a for Ńei. Sunt multe combina Ńii de exerci Ńii
care se compun din alternan Ńa contrac Ńie izometric ă-contrac Ńie izotonic ă în lan Ń cinematic închis și deschis.
Ca tehnici amintim: ini Ńiere ritmic ă, mi șcare activ ă de relaxare-opunere, contrac Ńii repetate,
relaxare-contrac Ńie, stabilizare ritmic ă, inversare lent ă, inversare lent ă cu opunere, izometrie alternant ă (cu
respectarea contra-indica Ńiilor), rota Ńie ritmic ă.
Metodele folosite: Klapp, Kabat și Bad Ragaz, metoda Codman, înotul terapeutic, jocu l cu mingea
în ap ă etc.
Principiile în abordarea tratamentului kinetic sunt : cel al nondolorit ăŃii, al accesibilit ăŃii în cadrl
căruia, ca o particularitate, se va trece treptat de la exerci Ńii kinetice în lan Ń cinematic închis, apoi
semideschis și la sfîr șit lan Ńul cinematic deschis. Tonizarea muscular ă de va rezolva simultan cu
recâ știgarea mobilit ăŃii și stabilit ăŃii. Pentru atingerea unui nivel func Ńional este suficient a se ajunge la
for Ńa 4 (pe scara 0-5).
Nu sunt contraindicate exerci Ńiile pasive, dar este bine a se ajunge c Ńt mai repede la cele cctive. În
timpul ședin Ńelor de kinetoterapie este indicat ca ritmul de exe cu Ńie a mi șcărilor s ă se fac ă în ritmul
respira Ńiei deoarece este un ritm biologic, u șor suportabil, iar exerci Ńiile s ă nu dep ăș easc ă patru timpi, de
preferin Ńă doi timpi. În formele de reumatism inflamator (spo ndilita anchilozant ă, poliartrita reumatoid ă)
umerii sunt afecta Ńi în mod deosebit în pusee și mai ales în stadiile avansate de evolu Ńie. Tratamentul
kinetic se nuan Ńeaz ă în func Ńie de starea de puseu sau faza cronic ă și se aplic ă simltan cu rezolvarea
obiectivelor specifice ale acestor boli.

168
6.4.1.2. Afec Ńiunile reumatismale ale coloanei vertebrale
Coloana vertebral ă pe bun ă dreptate este considerat ă a fi „organul axial” al aparatului locomotor.
Orice afectarea a sa precum și alte forme patologice duce, indirect, la afectare a aparatului, a locomo Ńiei, cu
pericolul de instalare a handicapului. Din punct de vedere clinic articula Ńiile care pot fi afectate în
afec Ńiunile reumatismale sunt: atricula Ńiile disco-somatice, articula Ńiile, interepifizale, articula Ńiile
aparatului ligamentar.
A. Forme inflamatorii de reumatism la nivelul colo nei vertebrale
Spondilita anchilozant ă. Cea mai cunoscut ă form ă de reumatism inflamator la nivelul coloanei
vertebrale este aceast ă boal ă, c ăreia i se mai spune și „Boala Bechterew”, boala Strumpell-Pierre Marie e tc.
Etiologie ei este înc ă insuficient cunoascurt ă. Predominan Ńa ei la b ărba Ńi este recunoscut ă de statisticile
medicale. Sunt suspecta Ńi mai mul Ńi factori neinfec Ńio și, dar mai ales cei infec Ńio și și factorii genetici. În
cadrul teoriei interpret ării moleculare i se rezerv ă antigelului HLA-B27 un rol patogenetic de mare
certitudine. Leziunile ce le provoac ă sunt la nivelul articula Ńiilor periferice (inflama Ńia) la nivelul coloanei
(osificarea capsular ă), la nivelul articula Ńiilor sacro-iliace (inflama Ńie și sinostoz ă) la nivelul discurilor
intervertebrale (inflama Ńie și osificare) la nivelul aortei (inflama Ńie). Deci, din cele prezentate, rezult ă patru
tipuri de leziuni (inflama Ńie, osificare, fibrozare, depuneri de amiloid).
Aceast ă boal ă cunoa ște o evolu Ńie de cele mai multe ori îndelungat ă și speciali știi au c ăzut de acord
asupra a patru stadii de evolu Ńie, apreciindu-se func Ńionalitatea coloanei din punct de vedere articular și
muscular. Stadiul ini Ńial este cel de sacro-ileit ă, fiind afectate doar articula Ńiile sacro-iliace (dureri locale
nocturne, u șoar ă subfebrilitate, st ări de inconfort. Stadiul doi afecteaz ă mobilitatea regiunii lombare dinspre
sacru spre lombar ă înalt ă. Stadiul trei se manifest ă prin anchiloz ă aproape total ă la nivelul coloanei
lombare, afectând totodat ă coloana toracal ă, inclusiv articula Ńiile costo-vertebrale.Este limitat ă respira Ńia de
tip toracal. Stadiul patru fixeaz ă ca un b ăŃ de bambus coloana lombar ă, toracal ă și cea cervical ă (par Ńial)
pân ă la diminuarea drastic ă în articula Ńia atlanto-axoidian ă și atlanato-occipital ă. Este ultimul stadiu de
evolu Ńie și handicapul este major. De fapt, handicapul se ins taleaz ă înc ă din stadiul trei.
Kinetoterapia, în cadrul tratamentului complex al s pondilitei anchilozante este foarte important ă.
În spondilita anchilozant ă obiectivele se subordoneaz ă stadiilor de evolu Ńie.
În stadiul unu de evolu Ńie activitatea coloanei este cvasifunc Ńional ă. Practic, dac ă boala este
depistat ă din acest stadiu, celelalte stadii se vor instala foarte târziu, pacientul având o via Ńă absolut
normal ă. Din punct de veedere kinetic ne vom propune în pe rioadele de puseu o pozi Ńionare a corpului
corect ă (pat tare cu o pern ă mic ă sub ceaf ă) și apoi de îndat ă ce se trece la faza subacut ă și cronic ă exerci Ńii
de for Ńă și mobilitate în toate axele și planurile anatomo-fiziologice. Respira Ńia va fi intens întrebuin Ńat ă, o
dat ă pentru o bun ă oxigenare în cadrul efortului apoi pentru ob Ńinerea unui ritm de lucru optim. Foarte
important este ca s ă preîntâmpin ăm pierderea mobilit ăŃii în articula Ńiile costo-vertebrale. Pacientul trebuie
con știentizat de efectele bolii în stadiile avansate, d e însu șirea igienei zilnice și a necesit ăŃii efectu ării unui
program zilnic cu exerci Ńii simple și eficiente.
Stadiile doi și trei de evolu Ńie au ca obiective p ăstrarea și recâ știgarea mobilit ăŃii coloanei, dac ă este
posibil revenirea la starea de mobilitate avut ă înainte de ultimul puseu. Este important ă p ăstrarea mobilit ăŃii
la articula Ńiile sus men Ńionate, mai ales a celor costo-vertebrale. O anchil oz ă par Ńial ă în aceste articula Ńii
duce la diminuarea expansiunii toracice în inspira Ńie și expira Ńie, ceea ce este grav pentru ventila Ńia
pulmonar ă cu toate consecin Ńele.
În aceste stadii kinetoterapia mai are și rolul de a men Ńine coloana în forma ei fiziologic ă, dac ă se
poate p ăstrând intacte curburile sale normale, chiar dac ă mobilitatea s-a diminuat par Ńial.
Stadiul patru pretinde conservarea cât mai bun ă a mobilit ăŃii restante în segmentele afectate și o
preocupare major ă pentru mobilitatea coloanei în segmentul cervical. Umerii și șoldurile, fiind afectate și
ele, kinetoterapia va pune un accent deosebit și pe p ăstrarea mobilit ăŃii articulare și a for Ńei musculare la
nivelul acestor zone anatomice. Practic, stadiul pa tru de evolu Ńie clinic ă poate fi bine tolarat de pacient dac ă
din punct de vedere func Ńional pacientul r ămâne în stadiul trei.
Acest lucru este posibil dac ă pacientul este monitorizat și dispensarizat.

169
Tehnici și metode: Accentul se va pune pe p ăstrarea mobilit ăŃii articulare, lucrându-se special
pentru fiecare segment al coloanei în parte și pentru coloan ă în ansamblul ei. For Ńa se subordoneaz ă
mobilit ăŃii și se va pune accent pe mu șchii paravertebrali ai coloanei, pe mu șchii intercostali și pe diafragm.
Exerci Ńiile izometrice vor fi folosite pu Ńin deoarece s-ar putea s ă fie afectat ă aorta, de aceea vor fi mult
întrebuin Ńate exerci Ńiile izotonice. Anakinezia va fi promovat ă doar pe parcursul perioadelor de puseu și se
vor subordona preîntâmpin ării instal ării unor curburi deformante. Ca tehnici amintim: in versarea lent ă și cu
opunere, mi șcarea de relaxare-opunere, progresia cu rezisten Ńă . Ca metode sunt indicate: hidrokinetoterapia
și înotul terapeutic, metoda Kabat (ritmat ă de respira Ńie), metoda Klapp (adaptat ă pentru spondilita
anchilozant ă).
De remarcat c ă pe m ăsur ă ce boala evolueaz ă spre stadiile terminale interven Ńia kinetic ă nu scade ca
importan Ńă , dar se împu Ńineaz ă mijloacele de interven Ńie. Practic, de îndat ă ce s-a pus diagnosticul acestei
boli interve Ńia kinetic ă este o parte a profilaxiei secundare și ter Ńiare.
Trecerea dintr-un stadiu în cel ălalt se face prin evaluare și apreciere clinico-func Ńional ă. Aceste
evalu ări se fac obligatoriu de câteva ori pe an și mai ales dup ă fiecare puseu. Din punct de vedere kinetic
este ideal dac ă se ajunge la rec ăș tigarea func Ńiilor coloanei de mobilitate și for Ńă avute înainte de ultimul
puseu.
Principiile care trebuie respectate în spondilita a nchilozant ă sunt: Principiul nondolorit ăŃii,
principiul accesibilit ăŃii, participarea constant ă și activ ă a pacientului.
B. Afec Ńiunile reumatismale degenerative ale coloanei verte brale
Aceste boli sunt echivalentul la nivel axial al bo lilor degenerative articulare periferice. Dac ă la
nivelul acestor articula Ńii este afectat cartilajul hialin, la nivelul coloa nei, aceste boli sunt rezultatul st ării
de uzur ă ce apare în urma suprasolicit ărilor prin înc ărcare mecanic ă.
Cervicartroza . Este boala reumatismal ă degenerativ ă a coloanei cervicale determinat ă de uzura
discurilor intervertebrale care include mai multe s uferin Ńe:
– discartroza cervical ă, cu sau f ără hernie discal ă,
– uncartroza
– degenerescen Ńa ligamentelor intervertebrale.
Toate aceste suferin Ńe afecteaz ă aproape exclusiv partea inferioar ă a coloanei cervicale (în special
C5 – C7).
Între factorii favorizan Ńi specifici acestei afec Ńiuni se num ără anomaliile congenitale de tipul gât
scurt. În contextul cervicartrozei au fost descrise urm ătoarele sindroame:
– Cervicalgia cronic ă non-radicular ă. Substratul morfologic este determinat de o discar troz ă
incipient ă plus artroza interapofizar ă posterioar ă, ce determin ă trac Ńiuni minore pe ligamente.
– Cervicalgia acut ă rigidizant ă (torticolisul acut vertebrogen). Substratul morfol ogic este
determinat de o protruzie discal ă plus artroza interapofizar ă posterioar ă.
– Nevralgia cervico-brahial ă. Substartul morfologic este o hernie discal ă cervical ă.
– Insuficien Ńa vertebro-bazilar ă.Substratul morfologic este dat de uncartroz ă.
Dorsartroza. Este mai frecvent ă la adul Ńi și la vârstnici.
– Dorsalgia cronic ă, datorat ă unei discartroze mai frecvent ă în zona mijlocie a coloanei vertebrale
dorsale mai ales în cadrul unei spondiloze deforman te, în zona inferioar ă, sau printr-o artroz ă a
articula Ńiilor costotransversale și costovertebrale (mai ales în partea inferioar ă a coloanei dorsale).
– Dorsalgo sau dorsalgia acut ă rigidizant ă. Prezint ă o oarecare similitudine cu lumbago. Se
datore ște unei protuzii și hernii discale toracale.
– Cifoza senil ă Schmorl, are ca substrat morfopatologic degenerare a fibrelor inelului fibros în
regiunea dorsal ă mijlocie – ceea ce va determina rupturi translamel are anterioare și laterale cu pensarea
anterioar ă și apoi o scleroz ă anterioar ă a spa Ńiului discal, osteofitoz ă anterioar ă și apoi o scleroz ă
anterioar ă a discurilor. Afec Ńiunea apare la indivizii de peste 70 de ani.

170
– Artroza articula Ńiilor interapofizare posterioare. Afec Ńiunea se comport ă patologic ca și
afec Ńiunile periferice, cu deosebirea c ă, aceast ă artroz ă este rareori mecanic ă. Localiz ările sunt la nivelul
D10-L2 și lombar inferior L3-S1.
Caracteristic pentru aceast ă afec Ńiune este manifestarea simptomatic ă la distan Ńă , distal fa Ńă de
sediul leziunii. Când apar fenomenele de compresiun e se produce o simptomatologie caracteristic ă
fiec ărei zone.
Sindroame clinice lombare
La nivelul coloanei lombare, atât datorit ă structurii sale cât și a particip ării ei func Ńionale la
ansamblul func Ńional și biomecanic al organismului, pot ap ărea o serie de afec Ńiuni, manifestându-se în
contextul unor sindroame. În alte tipuri de suferin Ńe nemecanice ca de exmplu: inflamatorii sau tumoral e,
istoricul și anamneza sunt cu totul altele.
Dintre cele opt sindroame clinice lombare cinci pre zint ă o simptomatologie oarecum comun ă sub
aspectul durerii, un a șa-zis complex dureros simptomatic comun: dureri lo mbare și care iradiaz ă în fes ă;
dureri parasacrate; dureri peritrohanteriene; durer i scleromiotomiale (referite) care se extind pân ă la
genunchi; semne neurologice obiective absente.
A.Sindromul rahidian care se prezint ă cu trei tipuri de manifest ări:
a. Manifest ări statice: atitudini vicioase (scolioz ă, hiperlordoz ă, aplatizarea lordozei);
b. Manifest ări dinamice: limitarea func Ńional ă a mi șcărilor în cursul unor activit ăŃi cotidiene;
limitarea flexiei, a mi șcărilor de lateralitate, dificult ăŃi de mers; existen Ńa unei neconcordan Ńe între
mi șcările pasive și active; fenomenul de arc dureros; mi șcări dezaxate.
c. Manifest ări locale.
B. Sindromul dural – datorit ă unui conflict disco-radiculo-dural, care poate pre zenta dou ă forme
sub aspectul durerii:
a. cu durere spontan ă dural ă- determinat ă de presiunea unei hernii discale asupra durei mate r.
b. cu durere dural ă provocat ă- prin anumite manevre.
C. Sindromul neurologic, se realizeaz ă prin compresiunea pe elementele neurale în canalul
rahidian sau în gaura de conjugare (tulbur ări de sensibilitate).
D. Sindromul ligamentar:
a. algii ligamentare acute;
b. algii ligamentare cronice.
E. Sindromul psihic – înso Ńește orice durere și mai ales cronic ă, putând determina psihizarea
afec Ńiunii.
F. Lumbago acut capsulo-ligamentar. Se caracterize az ă prin dureri de tip mecanic care se
amelioreaz ă în repaus și se accentueaz ă la mobilizare. Celelalte caracteristici ale dureri i corespund
complexului dureros simptomatic comun.
G. Sindromul sacroiliac și/sau piramidal.
H. Prolapsul disacal postero-central acut / subacu t (lumbago acut sau subacut discogen); discopatia
lombar ă stadiu II.
I.Sindroame de origine fascial ă (sindroamele miofasciale). Sunt legate de o patolo gie degenerativ ă
și se manifest ă prin miogeloze, zone dureroase cu sediul în stratu ri diferite: tegument, fascii, aponevroze,
ligamente, capsule, periost, mu șchi. Aceste zone pot fi asimptomatice sau simptomat ice, latente, sau
active, ca indura Ńii circumscrise din musculatura dorsal ă inferioar ă lombar ă, p ătratul lombar, fesierii,
tensorul fasciei lata, tricepsul.
a. Stenoza de canal vertebral. Se poate manifesta sub forme latente, fruste sau severe, acestea fiind
de domeniul chirurgical.
b. Sindromul de tunel neural. Sindrom înrudit cu s indromul de tunel carpian. Este datorat unei
osteofitoze posterioare sau postero-laterale în gau ra intervertebral ă.
Hernia de disc lombar ă cu afectarea radicular ă nevralgia sciatic ă (lombosciatica). Nevralgia
sciatic ă este o algie radicular ă care traduce suferin Ńa unei r ădăcini a nervului sciatic și mult mai rar o

171
atingere a trunchiului nervos propriu-zis. Ea rezul t ă, în majoritatea cazurilor dintr-un conflict disco-
radicular, consecutiv unei herneii intrarahidiene l a nivelul discurilor intervertebrale L4-L5 sau L5-S 1.
Sindromul de sciatic ă poate ap ărea ca un simptom al unei afec Ńiuni de alt ă natur ă – sciatica
simptomatic ă sau secundar ă – sau poate ap ărea ca o sciatic ă primar ă, idiopatic ă- prin hernie de disc.
Sciatica secundar ă unor afec Ńiuni generale cu r ăsunet pe nervul sciatic: intoxica Ńii endogene;
intoxica Ńii exogene; procese inflamatoare specifice (infec Ńioase), nespecifice, degenerative, tumorale;
scleroza în pl ăci, arahnoiditele, infec Ńii neurotrope, tumori ale m ăduvei, ale înveli șurilor m ăduvei;
spondilitele specifice: TBC, stafilococice, strepto cocice; discitele specifice, procese inflamatorii
nespecifice, spondiloza, tumorile vertebrale, st ări traumatice ale coloanei, spondilolisteza, spondi loza;
sacroileitele specifice și nespecifice, osteitele bazinului, tumori ale oase lor bazinului, afec Ńiuni ale
organelor micului bazin (metrite, parametrite, tumo ri uterine, uterul gravid); și unele afec Ńiuni
inflamatorii, degenerative și tumorale ale oaselor, tendoanelor, fasciilor etc. pe tot traiectul inferior al
nervului sciatic.
Sciatica primar ă:
a. Reumatic ă- foarte rar întâlnit ă, ap ărând datorit ă prezen Ńei unor noduli reumatici în Ńesutul
conjunctiv perineural.
b. Prin hernie de disc: sciatica medular ă, sciatica radicular ă și sciatica troncular ă.
Anatomopatologic, cauza sciaticii prin hernie de d isc este fie o afectare degenerativ ă a discului, fie
o herniere a lui. Dup ă vârsta de 30 de ani apar primele modific ări de degenerescen Ńă a discului. La nivelul
inelului fibros are loc o sc ădere a elasticit ăŃii fibrelor circulare și radiare, iar la nivelul nucleului pulpos
scade capacitatea lui hidrofil ă ceea ce d ă posibilitatea producerii leziunilor traumatice cu ruperea par Ńial ă
sau total ă a inelului fibros ceea ce va determina protruzia d iscului, fie pe linia median ă, fie lateral, situa Ńie
în care produce compresiunea r ădăcinii nervoase pe plan șeul posterior osos al g ăurii de conjugare.
Din punct de vedere anatomic se descriu trei faze de producere a herniei discale:
Faza I- fisura inelului fibros- f ără protuzie, manifest ă clinic prin discopatie, lombalgia comun ă.
Faza II – ruptura incomplet ă a inelului – cu excentrarea discului spre gaura d e conjugare realizând
compresiunea- clinic manifestându-se prin sciatica recidivant ă.
Faza III – ruptura total ă a inelului cu r ăsfrângerea capetelor inelului fibros în gaura de co njugare
cu compresiunea corespunz ătoare și cu pierdere de substan Ńă de la nivelul nucleului pulpos care va
protruziona, va hernia – ceea ce va duce la sc ăderea în ălŃimii discului.
Obiective kinetice în afec Ńiunile degenerative ale coloanei vertebrale cervico -dorso-lombare .
1. relaxarea muscular ă paravertebrale; 2. combaterea durerii; 3. asupliza rea articular ă și combaterea
curburilor nefiziologice, a devia Ńiilor coloanei vertebrale și a mi șcărilor dezaxate; 4. ob Ńinerea stabilit ăŃii
coloanei vertebrale în static ă și dinamic ă, în condi Ńii de desc ărcare și în înc ărcare treptat ă a ei; 5. tonizarea
musculaturii abdominale deoarece laxitatea acesteia las ă abdomenul inferior s ă cad ă înainte provocând
astfel accentuarea curburii lombare cu pericolul in stal ării unor suferin Ńe discogene lombare; 6. tonizarea
mu șchilor gambei (triceps sural și peronieri care sunt afecta Ńi în sindroamele sciatice).
Tehnici și metode indicate
Cea mai utilizat ă metod ă este metoda Williams care se aplic ă fiec ărui pacient în mod creativ în
urma unor evalu ări clinice și func Ńionale. Aceast ă metod ă se poate aplica și în condi Ńii de
hidrokinetoterapie. Sunt indicate unele stiluri de înot terapeutic (crawl pe spate). Alte metode: meto da
Kabat, metoda Klapp, metoda Mc Kenzie (mai ales pen tru afec Ńiunile discale înalte (T12-L1 și L1-L2),
deasemenea aplicate în mod creativ și personalizat. (de la caz la caz).
Ca principii ale tratamentului kinetic se recomand ă asocierea respira Ńiei la programul Willliams
(flexia pe expir revenirea din flexie pe inspir) ; nondoloritatea ; înc ărcarea treptat ă a coloanei vertebrale cu
trecerea succesiv ă de la o etap ă la alta a programului Williams și a metodei Klapp (se aplica principiul
accesibilit ăŃii). Este deosebit de important ă participarea activ ă a pacientului și însu șirea exerci Ńiilor de
către pacient în ordinea propus ă de kinetoterapeut.

172
6.4.1.3. Afec Ńiuni reumatismale ale membrelor inferioare
Este partea aparatului locomotor care asigur ă locomo Ńia, mersul în ortostatism prin succesiunea
pa șilor efectua Ńi.Mobilitatea în condi Ńii de stabilitate a membrului inferior este asigura t ă de toate
articula Ńiile mari și mici ale membrului inferior: șold, genunchi și articila Ńia tibio-tarsian ă precum și de
articula Ńiile labei piciorului.
A. Șoldul reumatismal . Patologia șoldului reumatic este dominat ă pe de o parte de coxartroze iar
pe de alt ă parte de coxitele din poliartrita reumatoid ă și alte forme inflamatorii.
Coxartrozele primitive (cca 40-50% din coxartrozele) aparent f ără cauze bine definite, pe un șold
fără anomalii morfologice, la vârsta de 50-60 de ani, u neori în cadrul unei boli artrozice generale. Este o
coxartroz ă de obicei bilateral ă cu coxometrie normal ă. În general au o evolu Ńie lent ă. Marea majoritate a
coxartrozelor primitive beneficiaz ă de tratamente conservatoare și în special balneo-fizioterapeutice de
recuperare.
Coxartrozele secundare (50-60%) ridic ă cele mai dificile probleme de recuperare. Într-un anume
procent putem stabili c ă la originea coxartozei se afl ă o luxa Ńie congenital ă de șold sau o subluxa Ńie.
Marea majoritate îns ă au la origine o displazie coxofemural ă simpl ă, o form ă minor ă de subluxa Ńie.
Interven Ńia chirurgical ă cât mai precoce permite și o recuperare mai bun ă. În cazurile avansate din punct
de vedere kinetic, se intervine mai pu Ńin la nivelul șoldului și mai mult în problemele ridicate de
supraponderabilitate.
Coxita reumatoid ă – apare în contextul tabloului clinic al unei poli artrite reumatoide evoluate.
Coxitele din spondilartrita anchilozant ă (forma rizomelic ă) se pot prezenta sub patru forme: forma
eroziv ă și distructiv ă (idem ca în poliartrita reumatoid ă) ; forma hiperostozant ă ; forma osifiant ă cu
anchiloz ă osoas ă ; forma mixt ă, eroziv-constructiv ă.
Simptomatologie. Indiferent de etiologia coxartroze i, ea prezint ă câteva semn comune, astfel c ă
într-o coxartroz ă avansat ă decompensarea poate fi algic ă, inflamatorie, static ă, muscular ă și dinamic ă.
Durerea este declan șat ă de modific ările de la nivelul structurilor articulare, datorit ă contracturilor
musculare, tendinitelor mu șchilor de for Ńă . Durerea este ini Ńial mecanic ă – apare la pornire, apoi
permanent ă, mai intens ă la urcatul și coborâtul sc ărilor. Poate fi proiectat ă pe fa Ńa anterioar ă a coapsei
spre genunchi.
Stadiile func Ńionale de evolu Ńie ale șoldului reumatic. În ceea ce prive ște etapele de instalare a
afec Ńiunilor degenerative la nivelul șoldului, acestea sunt:
– Etapa I în care sunt prezente modific ări patologice congenitale sau ap ărute, dar nu sunt leziuni la
nivelul articula Ńiei. La acest nivel coxartroza primitiv ă este reversibil ă ;
– Etapa II este etapa apari Ńiei leziunilor minime (stadiul preartrozic, cu lezi uni posibil reversibile) ;
– Etapa III – modific ări anatomice cu repercursiuni asupra func Ńiei articula Ńiei caracteristice pentru
stadiul de artroz ă coxo-femural ă cu expresie radiologic ă bine definit ă.
Igiena articula Ńiilor șoldului.
Măsuri profilactice la nivelul articula Ńiei șoldului: evitarea ortostatismului prelungit. Pacien Ńii care
sunt predispu și sau manifest ă un început de coxartroz ă, sunt sf ătui Ńi s ă se reorienteze profesional, s ă evite
mersul prelungit pe jos. De men Ńionat c ă mersul pe jos pentru între Ńinerea func Ńionalit ăŃii șoldului este
necesar cu condi Ńia respect ării unei doz ări riguroase, coroborate cu alte m ăsuri de igien ă corespunz ătoare
ca purtarea bastonului, ajutând astfel la desc ărcarea șoldului bolnav, pauze intermitente, evitarea mersul ui
pe teren accidentat, s ă se men Ńin ă o greutate corporal ă în limite normale (evitarea supraponderabilit ăŃii), se
va utiliza pentru plimb ări, mersul cu bicicleta, se va evita și pozi Ńia de șezând prelungit deoarece
favorizeaz ă instalarea flexumului de șold, se va utiliza corect bastonul, partea opus ă șoldului bolnav,
trecând greutatea pe șoldul s ănătos și baston, desc ărcând astfel șoldul bolnav, în nici un caz nu se va
adopta un mers șchiop ătat (pentru a nu purta baston !), dac ă nu există inegalitate între lungimea
membrelor inferioare aceasta se va corecta începând cu o diferen Ńă mai mare de 0,5mm, se vor evita
purtarea tocurilor înalte la înc ălŃă minte, programele de gimnastic ă se vor executa de 1-3 ori pe zi, program

173
compus din exerci Ńii de mobilizare cât și de tonizare a grupelor de mu șchi, ce dau stabilitate șoldului, se
vor evita meseriile și îndeletnicirile care încearc ă mult șoldurile (c ăratul de greut ăŃi).
Obiectivele kinetice ale afec Ńiunilor reumatice inflamatorii și degenerative ale șoldului
reumatic : 1.recâ știgarea și men Ńinerea mobilit ăŃii articulare m ăcar în limite func Ńionale a mi șcărilor în
articula Ńia coxo-femural ă; 2. prevenirea instal ării rota Ńiei externe a membrului inferior (prin posturare în
repaus); 3.tonizarea musculaturii afectate, în mod deosebit a musculaturii extensoare (fesier mare), a
musculaturii abductoare (fesier mijlociu și a musculaturii care asigur ă rota Ńia intern ă pân ă la o valoare cât
mai apropiat ă de valoarea 5 (pe scara 0-5); 4. recuperarea mersu lui; 5. combaterea supraponderabilit ăŃii.
De fapt obiectivele kinetice în astfel de afec Ńiuni sunt strâns legate de m ăsurile de profilaxie
secundar ă.
Tehnici și metode în tratamentul kinetic al șoldului
– tehnici anakinetice – posturarea în condi Ńii de combatere a rota Ńiei externe din pozi Ńia de decubit
dorsal;
– tehnici kinetice pentru recâ știgarea mobilit ăŃii: ini Ńiere ritmic ă, mi șcare activ ă de relaxare-
opunere, contrac Ńii repetate, relaxare opunere, relaxare contrac Ńie, rota Ńie ritmic ă ;
– tehnici kinetice pentru recâ știgarea for Ńei musculare: inversarea lent ă și cu opunere, contrac Ńie
izometric ă în zona scurtat ă, izometrie alternant ă și stabilizare ritmic ă.
Ca metode se pot utiliza hidro-kineto-terapia , me toda Klapp, metoda Kabat (diagonalele pentru
trunchiul inferior și pentru membrele inferioare), aplicate în mod crea tiv și personalizat.
Principii de tratament kinetic în coxartroze : 1. p rincipiul nondolorit ăŃii ( în perioadele acute se
recomand ă repausul la pat cu protejarea șoldului afectat iar în perioadele cronice lucrul cu pacientul se va
face pân ă la limita durerii sau o limit ă de durere acceptat ă de pacient) ; 2. prelucrarea analitic ă a grupelor
musculare afectate ( principiul accesibilit ăŃii) ; 3. înc ărcarea treptat ă a membrului inferior afectat (acela și
principiu men Ńionat) ; 4. recuperarea mobilit ăŃii articulare se va face și se va men Ńine la cel pu Ńin la
valoarea de –5 (scara 0-5) ; 5. participarea activ ă și con știent ă precum și colaborarea pacientului cu
kinetoterapeutul, necesar ă mai ales din perspectiva însu șirii programului kinetic pentru efectuarea lui
zilnice.
B. Genunchiul reumatismal. Genunchiul este articula Ńia intermediar ă a membrului inferior, fiind
totodat ă cea mai voluminoas ă articula Ńie din organism. Datorit ă faptului c ă este neprotejat ă de
musculatur ă este cea mai expus ă la traumatisme, frig și umezeal ă. Din punt de vedere reumatic este
dominat ă de artroze, artrite precum și de afectarea meniscurilor, ligamentelor, tendoane lor, burselor
seroase și a capsulei articulare.
Gonartroza este cea mai frecvent ă form ă de suferin Ńă reumatismal ă cauzat ă de uzura cartilajelor
articulare mai ales la nivelul articula Ńiilor femuro-patelare și femuro-tibiale.
Deficitele func Ńionale determinate de genunchiul artrozic sunt: a. instabilitatea fie cea pasiv ă și
activ ă; b. limitarea mobilit ăŃii articulare pe flexie, extensie sau ambele; c. m obilitate patologic ă.
Gonartroza se poate prezenta clinic în 3 stadii:
– stadiul ini Ńial care manifest ă o incapacitate u șoar ă și intermitent ă de „înz ăvorâre” a genunchiului
în mers, u șoar ă hipotrofie a cvadricepsului, crepita Ńii moderate ;
– stadiul evoluat cu dureri intense care apar în or tostatism și mers, limitarea mobilit ăŃii pân ă la 90 0;
cre șterea în volum a genunchiului, crepita Ńii, u șor flexum, hipotrofie și hipotonie important ă a
cvadricepsului, instabilitatea genunchiului în mers și uneori chiar și devia Ńii laterale ale sale (genu valgum
și genu varus) ;
– stadiul final cu dureri și în repaus, frecvente inflam ări ; mobilitate sub 90 0, deform ări evidente ale
articula Ńiei, flexum și devia Ńii în plan sagital, frontal; mers greu f ăcând absolut necesar ă utilizarea
bastonului.
Artritele genunchilor – survenite în contextul unei poliartrite reumatoi de, spondilartrite
anchilozante periferice, poliartrite psoriazice, gu t ă – au al ături de semnele obi șnuite de artrit ă,
particularit ăŃile afec Ńiunii de baz ă. Problemele cele mai dificile sub aspectul recuper ării le ridic ă artritele

174
reumatoide, de obicei bilaterale și caracterizate prin leziuni ulcerative femuro-pate lare și femuro-tibiale,
geode, osteoporoz ă, îngustarea interliniei articulare, dezaxa Ńia lateral ă a genunchiului. În ceea ce prive ște
spondiartrita anchilozant ă forma periferic ă – predomin ă forma constructiv ă sau hiperostozant ă (cu
osteocondensare și osteofitoz ă). În formele în care nu s-a aplicat un tratament c orespunz ător, mobilitatea
este grav afectat ă, iar deforma Ńiile constituite ridic ă probleme de recuperare chirurgical ă deosebit de
dificile.
Tendinitele de inser Ńie ale „labei de gâsc ă”, leziunile ligamentelor laterale și a ligamentelor
încruci șate, bursita prerotulian ă, meniscopatiile pot fi izolate sau se pot asocia la artritele sau artrozele
genunchilor.
Obiectivele kinetice ale afec Ńiunilor inflamatorii și degenerative ale genunchiului reumatic: 1.
recuperarea stabilit ăŃii pasive și active. Stabilitatea pasiv ă se ob Ńine prin integritatea și func Ńionalitatea
structurilor articulare – oase plus Ńesuturi moi- în extensie 0 (zero) și la diferite grade de flexie și deflexie.
Stabilitatea activ ă este dat ă de musculatura care trebuie s ă fie perfect func Ńional ă de valori ale for Ńei cât
mai apropiate de 5 (scara 0-5). Valorile de 4 și +4 sunt insuficiente. Cea mai mic ă valoare care este în
acela și timp func Ńional ă este –5 ; 2. recuperarea tonusului muscular pe gru pele de mu șchi
antigravita Ńionali (care prin contrac Ńia lor asigur ă men Ńinerea centrului de greutate al corpului în
ortostatism, mers și alergare, la în ălŃimea bazinului osos în interiorul poligonului de sp rijin) ;
3.recuperarea mobilit ăŃii genunchiului ceea ce înseamn ă în primul rând extensia 0 (zero). Orice deficit de
extensie înseam ă diminuarea stabilit ăŃii pasive ceea ce duce la întrebuin Ńarea excesiv ă doar a stabilit ăŃii
active (oboseal ă muscular ă), de asemenea înseamn ă scurtarea membrului inferior respectiv mers deform at
cu scurtarea pa șilor cu leg ănarea corpului, handicap de mers. Recuperarea mobil it ăŃii mai înseamn ă
recâ știgarea unor unghiuri de flexie. Un minim func Ńional înseamn ă cel pu Ńin o flexie de 90 0; o
func Ńionalitate optim ă înseamn ă 120 0 flexie, iar normalitate înseamn ă 145 0 flexie. Este important ca
mi șcarea flexie-extensie (deflexie) s ă se fac ă cu u șurin Ńă și f ără durere deoarece o asemenea alternan Ńă
înseamn ă trecere armonioas ă dinspre stabilitate activ ă spre cea pasiv ă și invers. Ori se știe la membrul
inferior primeaz ă stabilitatea secondat ă de mobilitate.
Indica Ńii generale de profilaxie secundar ă a genunchiului (asem ănătoare cu cele de la nivelul
articula Ńia șoldului). Men Ńinerea unei bune func Ńionalit ăŃi mio-artro-kinetice la nivelul articula Ńiei femuro-
tibiale și a celorlalte articula Ńii se face printr-o respectare riguroas ă a regulilor de profilaxie secundar ă.
Acestea sunt: greutatea corporal ă normal ă și evitarea supraponderabilit ăŃii, evitarea ortostatismului
prelungit, evitarea mersului pe teren accidentat, m ersul cu sprijin pe baston, evitarea pozi Ńiilor de flexie
maxim ă, evitarea men Ńinerii prelungite a unei anumite pozi Ńii a genunchiului, mi șcări libere de flexie și
extensie (f ără înc ărcare) dup ă un repaus prelungit pentru lubrifierea articula Ńiei, mersul (dac ă este cazul)
cu înc ălŃă minte cu talonete, evitarea tocurilor înalte, evita rea traumatismelor directe.
Tehnici și metode în tratamentul și recuperarea kinetic ă a genunchiului reumatic
În faza acut ă (fie c ă pacientul sufer ă de vreo form ă de artrit ă, fie c ă are vreo form ă de artroz ă) sunt
recomandate tehnicile anakinetice de imobilizare și posturare conservând cât mai bine integritatea
articular ă și tonusul muscular (prin exerci Ńii izometrice).
Începând din faza subacut ă și apoi în cea cronic ă se pot întrebuin Ńa tehnici care utilizeaz ă
contrac Ńia izometric ă sau combina Ńii de contrac Ńii izotonice (concentrice și excentrice) cu contrac Ńii
izometrice pe diferite grade de flexie și extensie.
Tehnici FNP: inversare lent ă și cu opunere, contrac Ńii repetate, secven Ńialitate pentru înt ărire,
inversare agonistic ă, mi șcare activ ă de relaxare opunere, relaxare contrac Ńie, rota Ńie ritmic ă, izometrie
alternant ă și contrac Ńia izometric ă în zona scurtat ă.
Ca metode se recomand ă hidro-kineto-terapia – în mod deosebit pentru recu perarea mersului –
metoda Kabat aplicat ă creativ pentru problemele membrului inferior, meto da Klapp și metoda Bobath
(mai ales pentru câ știgarea echilibrului în mers).
Ca principii de lucru amintim pe cel al nondolorit ăŃii. Este foarte important mai ales în recuperarea
mobilit ăŃii, deoarece orice solicitare este foarte dureroas ă. Alt principiu extrem de important este cel al

175
accesibilit ăŃii în forma sa de înc ărcare treptat ă. Participarea con știent ă și activ ă a pacientului este
important ă pe de o parte pentru însu șirea de c ătre pacient a programului kinetic, a indica Ńiilor și
contraindica Ńiilor, pe de alt ă parte respectarea acestui principiu cre ște mult eficien Ńa tratamentului.
C. Piciorul reumatismal. În practica reumatologic ă, diagnosticul tulbur ărilor statice și dinamice ale
piciorului, ca și analiza tipurilor lezionale și a disfunc Ńiilor biomecanice podologice sunt în general trecut e
cu vederea, f ără a se aprecia corect importan Ńa lor. Cele 26 de oase ale piciorului realizeaz ă un ansamblu
mecanic suplu și rezistent, perfect adaptat la ortostatism și mers.
Tipurile lezionale și deforma Ńiile piciorului în afec Ńiunile reumatismale
Localizarea proceselor reumatismale la nivelul pici orului poate permite un diagnostic clinic u șor
atunci când se încadreaz ă în contextul unei boli generale sau poate fi mai d ificil când atingerea piciorului
este izolat ă sau când reprezint ă modalitatea de debut a unei afec Ńiuni generale.
Leziunile piciorului în poliartrita reumatoid ă – localiz ările mai frecvente ale artritelor în contextul
poliartritei reumatoide sunt la nivelul metatarsofa langienelor și intertarfalangienilor- realizând
deforma Ńiicomplexe, apoi localiz ări tibio-tarsiene, calcaneene sub aspectul de osteo periostite erozive.
Localiz ările medio-tarsiene sunt mai rare și consecin Ńa lor este limitarea mi șcărilor de inversiune și
eversiune. Caracterele artritelor corespund celor d in poliartrita reumatoid ă.
Leziunile piciorului în spondilartrita anchilozant ă – cele mai frecvente sunt cele calcaneene – care
pot reprezenta chiar o modalitate de debut. Este vo rba de tenobursita ahilian ă și osteoperiostita
calcanean ă, cu predominan Ńa proceselor de osificare, de hipertrofie și apozi Ńii osoase.
În poliartrita psoriazic ă – predomin ă artrite metatarso-falangiene, interfalangiene și tibio- tarsiene
înso Ńite adesea de modific ări atrofice ale tegumentelor, miotendinite retracti le și leziuni unghiale precum
și placarde psoriazice plantare.
În gut ă – predilec Ńia topografic ă a formei acute de gut ă pentru articula Ńia metatarso-falangian ă și
interfalangian ă a degetului mare este bine cunoscut ă.
Piciorul decalficiat dureros (algodistrofia simpatic ă a piciorului Sudeck-Leriche) determinat de un
traumatism, cu dureri difuze, tulbur ări vasomotorii și trofice și un grad de deficit motor, care ridic ă
probleme dificile de recuperare a mersului.
Obiectivele kinetoterapeutice ale afec Ńiunilor reumatismale inflamatorii și degenerative ale
piciorului reumatic : 1. În formele de reumatism in flamator și degenerativ, în fazele acute se recomand ă
tehnici anakinetice (imobilizarea, posturarea) deoa rece orice exerci Ńiu care solicit ă articular și/sau
muscular piciorul contribuie la suprasolicitarea și deformarea lui, de aceea și din punct de vedere kinetic
este recomandabil un tratament conservator. Obiect ivul num ărul unu în aceste faze este combaterea
durerii și conservarea formei și structurii piciorului și preîntâmpinarea deform ărilor ; 2. În formele
subacute și cronice de acalmie se poate trece la recuperarea for Ńei și mobilit ăŃii prin tehnicile kinetice care
încep cu mobiliz ările autopasive (sub supravegherea kinetoterapeutul ui) și se continu ă cu cele active și
active cu rezisten Ńă , înc ărcând treptat piciorul. Tehnicile active cu înc ărcarea piciorului merg pân ă
larecuperarea for Ńei stabilit ăŃii și mobilit ăŃii în ortostatism, mers (inclusiv variantele de mer s), urcat-
coborât trepte, mers pe plan înclinat etc.; 3. În a ceste faze obiectivele sunt subordonate relu ării func Ńiei
piciorului, respectiv : recuperarea mersului ca fun c Ńie esen Ńial ă a aparatului locomotor. În poliartrita
reumatoid ă și/sau spondilita anchilozant ă precum și-n alte forme de reumatism inflamatoriu, dac ă
pacientul se afl ă în faze avansate de evolu Ńie a bolii, revenirea la starea de normalitate este de cele mai
multe ori imposibil ă, de aceea sunt necesare aparate ajut ătoare sau chiar fotoliul rulant, deoarece leziunile
cauzate de boal ă sunt ireversibile.
Imposibilitatea mersului (chiar și ajutat) este un handicap major cu consecin Ńe imprevizibile. Cu
alte cuvinte, recuperarea mersului și men Ńinerea lui este obiectivul cel mai important al înt regului membru
inferior.
Indica Ńii generale de profilaxie secundar ă a piciorului ; evitarea ortostatismului prelungit;
greutatea corporal ă normal ă și evitarea supraponderabilit ăŃii; evitarea mersului pe teren accidentat, mersul
cu sprijin pe baston; evitarea men Ńinerii prelungite a unei anumite pozi Ńii a genunchiului; mi șcări libere de

176
flexie și extensie (f ără înc ărcare) dup ă un repaus prelungit pentru lubrifierea articula Ńiei, mersul (dac ă este
cazul) cu înc ălŃă minte cu talonete, evitarea tocurilor înalte, evita rea traumatismelor directe.

Bibliografie
1.Baciu, C. Clement, (1981), Aparatul locomotor , Bucure ști, Editura Medical ă
2.Cordun, Mariana, (1999), Kinetologie medical ă, Bucure ști, Editura Axa
3.Cre Ńu, Antoaneta, Boboc, Florin, (2003) Kinetoterapia în afec Ńiunile reumatice , Bucure ști,
A.N.E.F.S.
4.Diaconescu și colab. (1977), Coloana vertebral ă, Bucure ști, Editura Medical ă
5.Dumitru, Dumitru, (1981), Ghid de reeducare func Ńional ă, Bucure ști, Ed.Sport-Turism
6.Du Ńu, Al., Bolo șiu, H.D., (1978), Reumatologie clinic ă, Cluj-Napoca, Editura Dacia
7.Marcu, Vasile și colab. (2003), Pedagogie pentru formarea profesorilor , Editura Universit ăŃii
din Oradea
8.Moraru, Gheorghe., Pâncotan, Vasile, (1999), Recuperarea kinetic ă în reumatologie , Oradea,
Editura Imprimeriei de Vest
9.Papilian, Victor, (1974), Anatomia omului , Edi Ńia a V-a, Vol.I, Bucure ști, Ed.Didactic ă și
Pedagogic ă
10. Popescu, D.Eugen, Ionescu, Ruxandra, (2002), Compendiu de reumatologie , Bucure ști, Editura
tehnic ă
11. Popescu D. Eugen, (1997), Reumatologie, Editura Na Ńional
12. Popescu, Roxana și colab. (2004), Ghid de evaluare clinic ă și func Ńional ă în recuperarea
medical ă, Vol I, Craiova, Editura Medical ă Universitar ă
13. Sbenghe, Tudor, (2002), Kinetosiologie știin Ńa mi șcării , Bucure ști, Editura Medical ă
14. Sbenghe, Tudor, (1999), Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei , Bucure ști, Editura
Medical ă
15. Sbenghe, Tudor, (1987), Kinetologie profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare , Bucure ști
16. ȘuŃeanu, Șt. și colab, ( 1977), Clinica și tratamentul bolilor reumatice , Bucure ști, Editura
Medical ă
17. Stroescu, Ion și colab. (1979), Recuperarea func Ńional ă în practica reumatologic ă, Bucure ști,
Editura medical ă
18. XXX, Agenda medical ă 1987, ȘuŃeanu Șt. Actualit ăŃi în anatomia, fiziologia și patologia
discului intervertebral lombar; implica Ńii terapeutice , p. 96-146, Bucure șlti, Editura Medical ă

177
6.5. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE CARDIOVASCULARE

Obiective:
• Cunoa șterea no Ńiunilor aprofundate de anatomie, fiziologie, patolo gie a aparatului cardio-
vascular, a protocolului testelor de efort care sta u la baza evalu ării și orient ării
kinetoterapiei afec Ńiunilor cardiovaculare, cunoa șterea temeinic ă și aplicarea metodelor,
tehnicilor și mijloacelor kinetoterapiei, care fac posibil ă efectuarea cu succes a
programenlor de profilaxie, recuperare, reeducare, în afec Ńiunile cardio-vasculare.
• Să prezinte capacit ăŃi de selec Ńie a celor mai eficiente metode de recuperare, Ńinând cont de:
diagnosticul prezent, afec Ńiunile asociate, particularit ăŃile pacientului (vârst ă, sex etc.), alte
cerin Ńe legate de stadiul bolii sau gravitate, în vederea scurt ării perioadei de spitalizare și
recuperare
• Folosirea metodelor de refacere a capacit ăŃii func Ńionale în vederea reintegr ării sociale și
profesionale a pacientului.
• Să aplice și în unele situa Ńii s ă prezinte abilit ăŃi de modificare a programelor alese, în
func Ńie de evalu ările intermediare pe care le efectueaz ă, evalu ări care indic ă direc Ńia de
evolu Ńie a terapiei și involu Ńie a bolii.

Con Ńinut
6.5.1. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă (CI)
6.5.2. Recuperarea în infarctul miocardic acut (IMA )
6.5.3. Kinetoterapia în angina pectoral ă stabil ă de efort
6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii
6.5.5. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă silen Ńioas ă
6.5.6. Kinetoterapia în insuficien Ńa cardiac ă
6.5.7. Kinetoterapia în hipertensiunea arterial ă (HTA)
6.5.8. Kinetoterapia în hipotensiunea arterial ă
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari
6.5.10. Kinetoterapia în arteriopatiile periferice
6.5.11. Kinetoterapia în afec Ńiunile venoase
6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac

Cuvinte cheie : test de efort, cardiopatie ischemic ă, infarct miocardic acut, arteriopatii, afec Ńiuni
venoase, kinetoterapie

6.5.1. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă (CI)
Cardiopatia ischemic ă este o boal ă care afecteaz ă arterele ce hr ănesc inima – arterele coronare –
care î și mic șoreaz ă calibrul, având drept consecin Ńă sc ăderea cantit ăŃii de sânge ce irig ă mu șchiul inimii –
miocardul – pus astfel, în imposibilitatea de a- și satisface necesarul de oxigen, acizi gra și, glucoz ă.
Fenomenul de reducere a fluxului de sânge prin arte rele coronare a fost numit în limbaj medical cu
termenul de ischemie. Modific ările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie.
Ischemia se exprim ă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona prec ordial ă, durere ce îmbrac ă mai multe
caracteristici – angina pectoral ă
Obiective: 1. Educarea bolnavului în vederea respect ării unui regim alimentar care s ă tind ă la
normalizarea greut ăŃii corporale; 2. Diminuarea prin autoeducare a efec telor nocive ale stresului cotidian;
3. Intensificarea dozat ă a schimburilor metabolice; 4. Intensificarea activ it ăŃii sistemului de transport a O 2
în vederea solicit ării dozate a cordului; 5. M ărirea for Ńei și rezisten Ńei grupelor musculare ale membrelor și
trunchiului; 6. Îmbun ătăŃirea coordon ării în executarea diferitelor acte motrice.

178
Mijloace: gimnastic ă medical ă, mers, biciclet ă de camer ă sau de exterior, alergare, urcat pe sc ări,
elemente din sport f ără caracter competitiv.

6.5.2. Recuperarea în infarctul miocardic acut (IMA )
Infarctul micardic acut (IMA) reprezint ă evolu Ńia grav ă a cardiopatiei ischemice. Aceast ă evolu Ńie
poate fi schimbat ă favorabil de o serie de factori ce Ńin de pacient sau doctor. Este o necroz ă miocardic ă
produs ă prin sc ăderea sever ă a fluxului coronarian într-o regiune miocardic ă (suprafa Ńa s ă fie de minin 1–
2 cm² pentru a putea fi identificat ă cu un IMA). Este un sindrom clinic, ECG și biologic caracterizat prin
sc ăderea brusc ă a fluxului sanguin miocardic cu necroz ă miocardic ă consecutiv ă. F ără semne clinice și
ECG obligatorii, dar cu dovezi enzimatice prezente.
Faza a I-a a infarctului miocardic debuteaz ă în unitatea de terapie coronarian ă intensiv ă,
coronarian ă intermediar ă și se termin ă la nivelul saloanelor obi șnuite de spital. Treapta I începe deja la
câteva ore de la internarea bolnavului, în momentul în care durerea toracic ă a disp ărut, bolnavul este
stabilizat hemodinamic și f ără tulbur ări severe de ritm. Înaintea mobiliz ării trebuie s ă ne asigur ăm de
fiecare dat ă c ă frecven Ńa cardiac ă de repaus nu dep ăș ește 120 b ătăi/ minut (de preferat sub 100 b ătăi/
minut) și c ă tensiunea arterial ă sistolic ă dep ăș ește 90 mmHg.
Obiective: 1. S ă se asigure bolnavului capacitatea de autoîngrijire ; 2. Ob Ńinerea independen Ńei în
sensul deplas ării, în spital și înafara acestuia, f ără ajutor din partea altor persoane; 3. Limitarea efe ctelor
generale ale decubitului; 4. Combaterea repercusiun ilor psihologice ale imobiliz ării; 5. Preg ătirea
func Ńional ă a aparatului cardiovascular pentru trecerea la urm ătoarea etap ă.
Mijloace: – mobiliz ări pasive; mobiliz ări active analitice ale membrelor; mers; ADL-uri; e xerci Ńii
de stretching
Perioada de trecere dintre faza I și faza a-II-a de recuperare (aproximativ 1-2 s ăpt ămâni)
Obiective: 1. Conservarea rezultatelor și nivelul de efort atins în timpul fazei intraspita lice ști a
recuper ării; 2. Instruirea familiei cu privire la atitudine a ce trebuie adoptat ă fa Ńă de bolnav; 3. Instruirea
bolnavului în vederea monitoriz ării efortului prin Frecven Ńă Cardiac ă (FC), intensitatea efortului (Scala
Borg); 4. Ob Ńinerea efectelor psihice benefice; 5. Instruirea pr ivind reluarea activit ăŃii sexuale.
Mijloace: – exerci Ńiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat în spita l, de 2x/zi, 10-20 minute;
presta Ńii casnice, gospod ăre ști: aspirat, c ălcat, activit ăŃi de buc ătărie, sp ălat cu ma șina; mersul
nesupravegheat.
Faza a II-a de recuperare. Perioada de convalescen Ńă începe dup ă 3–6 s ăpt ămâni de la debutul
infarctului și corespunde capacit ăŃii bolnavului de a urca un etaj f ără semne de intoleran Ńă la efort.
Dureaz ă 8–10 s ăpt ămâni, interval dup ă care, dac ă evolu Ńia este favorabil ă, bolnavul î și poate relua
activitatea profesional ă. Aceast ă perioad ă este cea mai important ă în recuperarea fizic ă, deoarece
urm ăre ște s ă redea bolnavului maximul posibil din capacitatea s a fizic ă, compatibil ă cu starea func Ńional ă
a cordului.
Obiective: 1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel d at de efort, prin ameliorarea utiliz ării
periferice a O 2; 2. Cre șterea capacit ăŃii de efort maximal (VO 2Mx) prin aceea și ameliorare a utiliz ării
periferice a O 2; 3. Ameliorarea performan Ńei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac m aximal
(op Ńional ă); 4. Dezvoltarea circula Ńiei coronariene colaterale; 5. Ob Ńinerea unor efecte psihologice
favorabile, care s ă contribuie la recâ știgarea încrederii în sine, alungarea îngrijor ării și anxiet ăŃii legate de
reluarea activit ăŃii profesionale și de rezolvarea problemelor complexe ale vie Ńii.
Mijloace: exerci Ńii izometrice; exerci Ńii de rezisten Ńă care angajeaz ă grupe musculare mari:
alergarea pe loc, urcat pe sc ări Ńă , bicicleta ergometric ă sau de exterior; jocuri recreative; exerci Ńii analitice
libere; contrac Ńii intermediare; plimb ări; activit ăŃi zilnice curente.
Faza a III-a de recuperare (faza de între Ńinere), denumit ă și faza de men Ńinere a recuper ării fizice ,
are ca scop men Ńinerea și eventual ameliorarea condi Ńiei fizice și a parametrilor func Ńionali caracteristici
ob Ńinu Ńi în faza a II-a. Se desf ăș oar ă în paralel cu terapia medicamentoas ă cronic ă și m ăsurile de profilaxie

179
secundar ă a cardiopatiei ischemice, concurând împreun ă cu acestea la încetinirea progresiei
arterosclerozei sau la regresia acesteia.
Obiective: 1. Men Ńinerea și chiar, cre șterea capacit ăŃii de efort maxim ă în raport cu severitatea
afect ării; 2. Reorientarea profesional ă în raport cu capacitatea maxim ă de efort câ știgat ă.
Mijloace: mobiliz ări active; exerci Ńii de rezisten Ńă la cicloergometru; elemente din jocuri sportive
și jocuri sportive dar f ără caracter competi Ńional

6.5.3. Kinetoterapia în angina pectoral ă stabil ă de efort .
Angina pectoral ă este o tulburare de irigare a miocardului; are ca semne: durerea retrosternal ă sau
în regiunea precordial ă care iradiaz ă înspre gât, umeri și în lungul membrului superior stâng. Aceast ă
durere apare îndeosebi în timpul unui efort fizic s au intelectual sc ăzut.
Obiective: 1. Reducerea cât mai mare din diferen Ńa procentual ă dintre Deficitul Aerobic
Miocardic (DAM) și Deficitul Aerobic Func Ńional (DAF), în sensul ideal al suprapunerii acesto ra, prin
reducerea DAF pân ă la valoarea DAM; 2. În cazul bolnavilor cu DAM sev er, nu se urm ăre ște decât
men Ńinerea capacit ăŃii de efort existente.
Mijloace: adaptarea antrenamentului fizic la nivelul capacit ăŃii func Ńionale a pacien Ńilor se face
identic cu adaptarea post IMA; gimnastica igienic ă zilnic ă, care const ă din complexe de exerci Ńii fizice
sub forma mi șcărilor de trunchi și membre, de intensitate mic ă și medie, a exerci Ńiilor de respira Ńie și de
tonifiere a abdomenului (exerci Ńii se pot executa din decubit, șezând sau stând; ritmul lor va fi lent și
coordonat cu respira Ńia); antrenament de rezisten Ńă ; masaj al toracelui, în special al regiunii precor diale;
activit ăŃi de agrement, plimb ări.

6.5.4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii .
Un procent semnificativ al subiec Ńilor cu cardiopatie ischemic ă și indica Ńie de includere în
programe de recuperare fizic ă prezint ă și tulbur ări de ritm supraventriculare sau, îndeosebi, ventri culare.
Acest procent crescut al bolnavilor cu IMA și extrasistole ventriculare oblig ă, din ra Ńiuni practice,
economice și financiare, ca ace știa s ă depun ă un efort fizic semnificativ în timpul activit ăŃii cotidiene,
indiferent dac ă este vorba de subiec Ńi ce desf ăș oar ă activitate profesional ă sau de pensionari (de vârst ă sau
de boal ă). S-a dovedit c ă programele de recuperare fizic ă cresc nivelul efortului la care apare ischemia
miocardic ă sever ă sau disfunc Ńia ventricular ă stâng ă clinic manifest ă. Antrenamentul fizic este benefic,
Obiective: 1. Reducerea inciden Ńei tulbur ărilor ventriculare de ritm în cursul efortului mode rat; 2.
Cre șterea efortului maxim la care pot apare tulbur ări de ritm cu poten Ńial letal; 3. Cre șterea capacit ăŃii de
efort prestate f ără simptome; 4. Verificarea absen Ńei tulbur ărilor de ritm (puls, ausculta Ńie, monitorizare
EKG intermitent ă dar periodic ă și TE); 5. Ameliorarea ischemiei miocardice de efort , respectiv întârzierea
apari Ńiei subdenivel ării ST și sc ăderea amplitudinii acesteia, reducându-se astfel șansa apari Ńiei
tulbur ărilor ventriculare de ritm în efort.
Mijloace : modalitatea de antrenament este identic ă cu cea din faza a II-a de recuperare IMA, cu un
ritm de desf ăș urare obi șnuit, zilnic, intraspitalicesc.

6.5.5. Kinetoterapia în cardiopatia ischemic ă silen Ńioas ă.
Ischemia miocardic ă silen Ńioas ă se refer ă la 3 categorii de subiec Ńi: I. Bolnavi cu infarct miocardic
în antecedente, care în prezent sunt asimptomatici; II. Bolnavi cu angin ă pectoral ă, la care episoadele de
ischemie dureroas ă alterneaz ă cu episoade de ischemie (depistat ă EKG sau prin alte metode)
neacompaniat ă de durere; III. Bolnavi total asimptomatici (clini c s ănăto și), la care, prin diverse metode și
mijloace de diagnostic, se depisteaz ă ischemie miocardic ă sau stenoze coronariene severe.
Intrarea în programele de recuperare fizic ă va fi precedat ă un test de stress, în urma acestuia
delimitându-se acelea și trei categorii de subiec Ńi ca și în cazul anginei pectorale de efort. Metodologia
practic ă este și ea superpozabil ă cu cea din angina pectoral ă de efort stabil ă, fiind îndeosebi vorba de
recuperarea ambulatorie.

180
Spre deosebire de bolnavii cu angin ă pectoral ă, nivelul efortului care poate fi prestat poate fi mai
mare iar durata recuper ării propriu-zise, mai scurt ă. Având în vedere c ă bolnavii sunt, de cele mai multe
ori „bolnavi” care se simt s ănăto și, se va pune accentul, de la început pe ad ăugarea la antrenamentul
propriu-zis, a unor activit ăŃi recreative, care s ă atrag ă bolnavul și s ă creasc ă aderen Ńa la tratament. De
asemenea, antrenamentul propriu-zis va fi variat, e vitându-se monotonia. În momentul atingerii capacit ăŃii
maxime de efort sau a capacit ăŃii de efort dorite, f ără ischemie, se va trece în faza de men Ńinere, în care
accentul va fi pus pe activitatea de drume Ńie și jocuri colective. Se consider ă c ă bolnavii cu cardiopatie
ischemic ă silen Ńioas ă au un beneficiu net de pe urma efortului fizic nu numai prin cre șterea pragului de
efort la care apare ischemia miocardic ă, ci și prin reducerea num ărului episoadelor de ischemie silen Ńioas ă
pe parcursul activit ăŃii cotidiene.

6.5.6. Kinetoterapia în insuficien Ńa cardiac ă
Insuficien Ńa cardiac ă reprezint ă dezechilibrul care apare între nevoile de sânge ox igenat ale
organelor și Ńesuturilor și eficien Ńa cordului de a-l furniza, precum și imposibilitatea cordului de a face fa Ńă
hemodinamic, volumului de sânge venos care se întoa rce la inim ă. În forma acut ă domin ă tulbur ările
proceselor biochimice de producere a energiei de co ntrac Ńie f ără modificarea propriet ăŃilor contractile ale
miocardului. În forma cronic ă, procesele biochimice sunt normale, îns ă puterea de contrac Ńie a cordului
este sc ăzut ă, kinetoterapia având scopul u șur ării muncii miocardului.
Tratamentul insuficien Ńei cardiace este profilactic (urm ărindu-se combaterea infec Ńiilor reumatice,
pulmonare, tratamentul hipertensiunii și al aterosclerozei); curativ (m ăsuri igienico-dietetice, repaus în
pozi Ńiile a șezat sau semia șezat, în func Ńie de dispnee), regim alimentar hiposodat sau desod at, cu cantitatea
de lichid strict limitat ă, bogat în vitamina C și complex B.
Obiective: 1. Ameliorarea și augmentarea mecanismelor periferice de adaptare l a efort; 2.
Cre șterea extrac Ńiei arterio-venoase a O 2; 3. Ameliorarea vasodilata Ńiei arteriale; 4. Cre șterea capacit ăŃii de
efort prin: a) eliberarea, în cursul efortului fizi c, a unui factor relaxant din endoteliul vascular, care
contracareaz ă efectul vasoconstrictor simpatic, determinând vaso dilata Ńia și cre șterea debitului muscular;
b) intrarea întârziat ă în func Ńiune a mecanismelor centrale de adaptare la efort, cre șterea presiunii în
capilarul pulmonar va fi întârziat ă și va apare la niveluri mai mari ale efortului, c) c re șterea tardiv ă a
nivelului sangvin al lactatului; 5. Împiedicarea de condi Ńion ării fizice a bolnavului peste limita impus ă de
suferin Ńa cardiac ă; 6. Cre șterea capacit ăŃii de efort, chiar într-o mic ă m ăsur ă
Mijloace : antrenament de rezisten Ńă : mersul pe jos, jogging-ul; exerci Ńii izometrice
În faza acut ă: Obiective : 1. Evitarea stazei venoase în extremit ăŃi; 2. Preîntâmpinarea form ării de
flebotromboze de la care pornesc frecvent emboliile la cardiaci; 3. Evitarea edemului pulmonar,
solidarizarea diafragmuluio și a peretelui abdominal în mecanismul general al re spira Ńiei.
Mijloace: pozi Ńii de repaus în pat sub form ă de decubit, cu capul ridicat peste nivelul extremi t ăŃilor
(decubit dorsal, decubit cu capul ridicat, decubit sprijinit și a șezat) ⇒ hipertensiune periferic ă,
determinând o u șurare a muncii ventricolului stâng, exerci Ńii ale membrelor inferioare, în pat, exerci Ńii de
membre superioare corelate cu mi șcările de respira Ńie.
În faza cronic ă: – mijloacele kinetoterapiei se aplic ă diferen Ńiat în stadiul compensat și în cel
decompensat.
a. Stadiul compensat : se instituie un regim activ, în care obiectivul principal este reducerea
capacit ăŃii func Ńionale a miocardului
Mijloace: exerci Ńii de înc ălzire: programul con Ńine 4–8 exerci Ńii simple de trunchi și membre,
legate de mi șcările de respira Ńie, executate succesiv din decubit, a șezat și stând; masajul membrelor
superioare și inferioare; exerci Ńii analitice cu efect circulator sub forma mi șcărilor de membre superioare
și inferioare, executate sub form ă de pendulare și balansare, alternativ cu circumduc Ńii și flexii; exerci Ńii
de respira Ńie legate de mi șcările membrelor superioare, inferioare și ale trunchiului, exerci Ńii de respira Ńie
diafragmatic ă; exerci Ńii de abdomen în special izotonice dar executate le nt; exerci Ńii cu obiecte portative
ușoare; exerci Ńii aplicative sub form ă de mers ritmic sau alte variante, terapie ocupa Ńional ă sub form ă de

181
activit ăŃi potrivite preferin Ńelor și sexului, practicarea unor sporturi f ără urm ărirea realiz ării
performan Ńelor: ciclism de agrement, mers pe schiuri, vâslit și unele jocuri sportive.
b. Stadiul decompensat – se instituie un regim pasiv – relativ sau semiac tiv,
Obiective: 1. U șurarea și ajutarea muncii miocadrului; 2. Prevenirea stazel or venoase periferice, a
flebotrombozelor și a cordului pulmonar acut și cronic; 3. Îmbun ătăŃirea ventila Ńiei pulmonare prin
restabilirea activit ăŃii diafragmului și a musculaturii toracice.
Mijloace: pozi Ńii de repaus cu accent pe odihn ă: decubit dorsal cu capul ridicat, decubit lateral
drept, a șezat rezemat, a șezat și decubit dorsal cu membrele inferioare pu Ńin peste nivelul orizontal;
exerci Ńii de membre inferioare efectuate în pat sub form ă pasivo-activ ă cu amplitudine redus ă și f ără
încordare muscular ă; exerci Ńii de respira Ńie active u șoare; exerci Ńii de respira Ńie diafragmatic ă din decubit
sprijinit și a șezat sprijinit; exerci Ńii de relaxare a trunchiului și membrelor inferioare; masajul
extremit ăŃilor, masajul spatelui în special al toracelui, în care predomin ă manevrele cu caracter relaxant
(efleuraj, fric Ńiuni, vibra Ńii).

6.5.7. Kinetoterapia în hipertensiunea arterial ă (HTA).
Hipertensiunea arterial ă se poate considera presiunea sanguin ă, în clinostatism, ca având valoarea
sistolic ă peste 140 mmHg și cea diastolic ă peste 90 mmHg. Ca simptome caracteristice se consi der ă:
cefalee sub forma unei presiuni în regiunea occipit al ă; ame Ńeli, vâjîieli în urechi, senza Ńii nedefinite în
regiunea precordial ă. În perioadele ini Ńiale HTA poate fi asimtomatic ă.
Obiective: 1. Echilibrarea sistemului nervos și influen Ńarea pozitiv ă a centrilor vasomotori; 2.
Favorizarea vasodilata Ńiei periferice și a decongestion ării unor segmente ale corpului; 3. Atingerea și
men Ńinerea unei greut ăŃi corporale optime; 4. Prevenirea fenomenelor de at eroscleroz ă; 5. Ob Ńinerea
vasodilata Ńiei locale și sc ăderea rezisten Ńei periferice; 6. Relaxare muscular ă și neuro-psihic ă;
Mijloace: exerci Ńii de membre inferioare din decubit cu capul ridica t, exerci Ńii de trunchi sub
form ă de circumduc Ńii, exerci Ńii de respira Ńie cu accent pe expira Ńie, exerci Ńii de membre superioare pentru
derivarea circula Ńiei toracice, exerci Ńii de mobilizare analitic ă a tuturor segmentelor, contrac Ńii musculare
analitice izometrice sau „intermediare”, exerci Ńii de relaxare: balans ări ale membrelor, scutur ări de
membre executate de pacient sau scutur ări pasive executate de c ătre kinetoterapeut, r ăsucirile de trunchi
sau unele pozi Ńii cu r ăsucirea trunchiului, exerci Ńii de relaxare neuro-psihic ă – metoda autotraining-ului a
lui Schultz și a lui Edmund Jacobson, gimnastic ă colectiv ă relaxant ă recomandat ă de E. Gindler și N
Stoltze, metoda I. Parow, metoda A. Macagno, antren amentul de rezisten Ńă : mersul, alergarea (jogging),
urcatul sc ărilor și pantelor, bicicleta ergometric ă sau covorul rulant, înotul în piscin ă în ap ă cald ă (termal ă
sau mezotermal ă), sportul terapeutic.

6.5.8. Kinetoterapia în hipotensiunea arterial ă.
Hipotensiunea arterial ă este starea în care presiunea sistolic ă este în permanen Ńă sub 100 mm Hg
iar cea diastolic ă sub 60 mm Hg, fiind de dou ă feluri: forma esen Ńial ă și ortostatic ă. Hipotensiunea
arterial ă esen Ńial ă (constitu Ńional ă) este frecvent întâlnit ă la tipul constitu Ńional astenic. Semne: tahicardie,
leucopenie, hipoglicemie.
Mijloace: fizioterapie (hidroterapie stimulant ă), masaj general, exerci Ńii libere (active, analitice și
sintetice), exerci Ńii cu obiecte u șoare portative, exerci Ńii aplicative, exerci Ńii de respira Ńie și de abdomen,
plimb ări de durat ă mai lung ă (60 – 90 min.), turism, înot, schi.
Hipotensiunea arterial ă ortostatic ă (sc ăderea presiunii sanguine la ridicarea în ortostatis m) are ca
semne: bradicardie, leucopenie, hipoglicemie și lipotimie la schimbarea pozi Ńiei corpului, mai ales
diminea Ńa la ridicarea din pat sau la statul prelungit în p icioare.
Mijloace: gimnastic ă vascular ă, gimnastic ă abdominal ă, mobiliz ări active ale membrelor
inferioare, efectuate din decubit și a șezat, masajul general și al membrelor inferioare, forma stimulant ă.

182
6.5.9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari .
Valvulopatiile realizeaz ă un real impact medico-social, pe de o parte prin l imitarea func Ńional ă
indus ă de insuficien Ńa cardiac ă generat ă de viciul valvular ± angorul asociat iar pe de alt ă parte, prin
direc Ńiile evolutive ale bolii: sincope, aritmii grave, e mbolii periferice, accidente survenite în cursul
tratamentului anticoagulant.
a. Recuperarea valvularilor neopera Ńi. În recuperarea bolnavilor valvulari pentru selec Ńionarea
cazurilor ce pot beneficia de rezultatele unui prog ram de antrenament fizic, se recurge la un test de efort
deliberat submaximal, definit ca un criteriu limita tiv al probei: 80% din FCMxt (frecven Ńa cardiac ă
maxim ă teoretic ă), TAS (tensiunea arterial ă sistolic ă) de 200 mmHg.
Obiective: Recuperarea valvularului poate antrena corec Ńia unei condi Ńii fizice precare, ea îns ăș i
capabil ă s ă amplifice dispneea, prin deficitul de utilizare pe riferic ă a oxigenului. Prin: 1. Ameliorarea
condi Ńiilor efortului muscular în periferie – se poate sp era la o economie de travaliu cardiac și deci la
restrângerea tahicardiei de efort; 2. Antrenamentul fizic pe termen scurt – se urm ăre ște men Ńinerea unei
bune ventila Ńii și, prin aceasta, conservarea func Ńiei pulmonare; 3. Ameliorarea capacit ăŃii vitale și a
VEMS–ului; 4. Determinrea capacit ăŃii fizice a bolnavului valvular și/sau precizarea programului de
intoleran Ńă func Ńional ă (utilizarea testului de efort); 5. Evitarea efecte lor nocive ale sedentarismului, în
ceea ce prive ște decondi Ńionarea aparatului cardio-vascular și locomotor; 6. Îmbun ătăŃirea activit ăŃii
motrice, a șa încât ea s ă se desf ăș oare într-un mod economic, f ără contrac Ńii musculare inutile, excesive,
fără a impune cordului un efort prea mare; 7. Realizare a unei activit ăŃi economice a cordului, circula Ńiei
periferice și metabolismului muscular, pentru a putea executa e forturile fizice cu o solicitare cât mai mic ă
a cordului; 8. Dezvoltarea mobilit ăŃii articulare, a for Ńei musculare segmentare și a coordon ării motrice.
Mijloace: – kinetoterapia respiratorie; exerci Ńii fizice globale, exerci Ńii analitice a tuturor
segmenelor corpului; elemente din diferite sporturi și jocuri sportive; masaj; tehnici de relaxare;
antrenament de rezisten Ńă realizat prin efort prelungit sau „cu intervale”, pe bicicleta ergometric ă, alergare
sau elemente din sporturi.
b. Recuperarea valvularilor opera Ńi
Preg ătirea preoperatorie. Obiective: 1. Elementul „recuperator” esen Ńial în aceast ă etap ă îl
reprezint ă kinetoterapia respiratorie; 2. Asigurarea nu numai a unui drenaj bron șic eficient ci și
„înv ăŃarea” respira Ńiei diafragmatice; 3. Corectarea respira Ńiei prin exerci Ńii respiratorii; 4. Furnizarea de
informa Ńii generale privind interven Ńia chirurgical ă și modalit ăŃile de recuperare postoperatorie.
Mijloace: – gimnastic ă respiratorie, drenaj, gimnastic ă medical ă
Postoperator. Obiective : 1. Asigurarea unei ventila Ńii corecte; 2. Prevenirea complica Ńiilor
decubitului; 3. Readaptarea progresiv ă la efort; 4. Ob Ńinerea rapid ă a autonomiei func Ńionale.
Mijloace: – exerci Ńiile fizice de mobilizare a centurilor și a membrelor, exerci Ńii pentru mobilizarea
musculaturii respiratorii.
Faza I – intraspitaliceasc ă
Obiective: 1. Profilaxia complica Ńiilor de decubit; 2. Asigurarea permeabilit ăŃii c ăilor respiratorii.
Mijloace: – mobilizare pasiv ă a membrelor inferioare; mobilizare activ ă a membrelor inferioare;
exerci Ńii respiratorii; mobiliz ări active ale centurilor; mers.
Faza a II – a – convalescen Ńa – marcheaz ă trecerea de la perioada acut ă postoperatorie la revenirea
la via Ńa socio-profesional ă.
Obiective: 1. Cre șterea capacit ăŃii de efort – precizarea programului de antrenament : intensitatea,
frecven Ńa, durata și tipul efortului muscular, în func Ńie de particularit ăŃile evolutive și modalit ăŃile de
repaus la recuperarea ini Ńial ă, în perioada anterioar ă; 2. Înv ăŃarea măsurilor de profilaxie și tratament
(aten Ńie la riscul carditei reumatice evolutive); 3. Dep rinderea, pe cât posibil, a tehnicilor de relaxare.
Mijloace: – exerci Ńii respiratorii; exerci Ńii fizice globale; mobiliz ări analitice; antrenament de
rezisten Ńă : cicloergometru, elemente și metode de relaxare
Faza a III – a sau de între Ńinere. Intensitatea programului de antrenament ales va tr ebui s ă evite o
tahicardie marcat ă sau o ejec Ńie sistolic ă important ă. De aceea, se apreciaz ă c ă o frecven Ńă cardiac ă de

183
antrenament de 50–70% din FC, calculat ă potrivit r ăspunsului la testul de efort, este optim ă. Exerci Ńiile
fizice nu difer ă de cele prev ăzute în programul de recuperare al coronarianului. Pornind de la o preg ătire
fizic ă global ă se va continua cu gimnastica respiratorie și se va insista asupra grupelor musculare ce
urmeaz ă a fi preferen Ńial solicitate prin profesie.

6.5.10. Kinetoterapia în arteriopatiile periferice .
Ateroscleroza oblizerant ă reprezint ă 90% din arteriopatiile periferice. Trunchiurile ar teriale cele
mai frecvent interesate sunt aorta abdominal ă, iliac ă, femural ă și poplitee. Ateroscleroza obliterant ă a
membrelor inferioare se caracterizeaz ă prin leziuni aterosclerotice difuze în peretele tr unchiurilor arteriale
mari și mijlocii. Leziunile stenozante sau obstructive cu repercusiuni hemodinamice sunt segmentare. De
obicei, stenozarea sau obstruarea unei artere perif erice produce simptome ischemice subiective numai î n
timpul efortului fizic. Durerea apare dup ă o anumit ă cantitate de efort și dispare la repaus.
Obiective: 1. Prelungirea considerabil ă a duratei efortului pân ă la producerea claudica Ńiei; 2.
Dezvoltarea circula Ńiei colaterale în teritoriile cu circula Ńie deficitar ă; 3. Cre șterea presiunii de perfuzie în
timpul exerci Ńiilor fizice; 4. M ărirea dozat ă a hipoxiei în musculatura ischemiat ă; 5. Îmbun ătăŃirea
economiei actului motor; 6. Prevenirea agresiunilor cutanate, mecanice, fenomenele de macera Ńie și
infec Ńiile de la nivelul piciorului; 7. Cre șterea fluxului sanguine în musculatura scheletic ă; 8. Corectarea
tulbur ărilor de mers
Mijloace: – contrac Ńii musculare de intensitate și durat ă corespunz ătoare; mobiliz ări active;
exerci Ńii musculare globale; exerci Ńii cu rezisten Ńă dozat ă (gantere, halteer, extensor, mingi medicinale) ale
membrelor superioare și trunchiului; m ăsuri de protec Ńie cutanat ă; masajul în sensul circula Ńiei arteriale
sau venoase: (efleurajul superficial reflex, presiu ni alunec ătoare profunde, petrisaj); contrac Ńiile “analitice
de tip intermediar”; gimnastica respiratorie – comp ort ă mi șcări abdominale și diafragmatice; gimnastica
de postură Burger; posturare pe patul oscilant 2–5 min; termo terapia; mecanoterapia; hidroterapia la 30șC;
mersul; bicicleta ergometric ă, jocul cu mingea etc.

6.5.11. Kinetoterapia în afec Ńiunile venoase
Obiective: 1. Reducerea stazei venoase și a consecin Ńelor sale; 2. Ameliorarea circula Ńiei de
întoarcere și a schimburilor gazoase la nivel pulmonar; 3. Prev enirea și tratamentul insuficien Ńei venoase
cronice și a sindromului posttrombotic; 4. Stimularea circul a Ńiei de întoarcere prin punerea în func Ńie a
pompelor musculare.
Mijloace: – masajul membrelor inferioare, evitând traiectele venoase, în sens centripet; mobilizarea
pasiv ă a membrelor inferioare și ridicarea acestora deasupra planului, mobiliz ările active (sunt îns ă de
preferat), gimnastica respiratorie, gimnastica de postur ă, masaj u șor cu scop hiperemiant, mersul,
stimul ări galvanice, compresiuni pneumatice externe interm itente, în ritm de 5s/contrac Ńie, cu aparatul
angiomat.
a. Tromboflebitele. Prin tromboflebit ă se în Ńelege stânjenirea circula Ńiei prin vene determinat ă de
inflamarea peretelui venos. Semne: – durere pe trai ectul venei, accentuat ă în punct fix și la palparea venei;
– ven ă varicoas ă cu eritem inflamator pe traiect, vizibil pe piele, edem și c ăldur ă local ă.
Obiective: 1. Aplicarea m ăsurilor profilactice în scopul activ ării circula Ńiei periferice; 2.
Prevenirea edemului; 3. Activarea circula Ńiei venoase; 4. Tonifierea musculaturii extremit ăŃilor inferioare.
Mijloace: – pozi Ńionarea membrului inferior în plan procliv, mobiliz ări pasive, pasivo-active și
active analitice a membrelor inferioare, exerci Ńii respiratori, masaj cu scop hiperemiant la nivelu l
circula Ńiei superficiale a extremit ăŃii bolnave, mers
În convalescen Ńă : masaj u șor, progresiv, ini Ńial superficial apoi profund sub form ă de glis ări cu
presiune și periaj de activare a stazei și edemului veno-limfatic; contrac Ńii statice și mobiliz ări pasive ca în
stadiul anterior, mobiliz ări active cu rezisten Ńă în decubit dorsal și ventral sau în pozi Ńia a șezat, pentru
extensia gambei pe coaps ă, prin aplicarea de greut ăŃi; exerci Ńii respiratorii; aplicarea bandajului elastic,

184
instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimu lare a circula Ńiei de întoarcere, prin punerea în func Ńiune
a pompelor musculare.
b. Insuficien Ńa venoas ă cronic ă. Rezultat al obstru ării venoase și al distrugerii valvelor. În cazul în
care aceast ă insuficien Ńă venoas ă cronic ă se manifest ă prin edeme, se folosesc urm ătoarele mijloace ale
kinetoterapiei: repaus la pat cu membrele inferioar e ridicate în sprijin pe un suport mai sus decât re stul
corpului de 2–3x/zi. Aceast ă pozi Ńie trebuie s ă fie obligatorie în timpul nop Ńii; masajul membrului inferior,
manevre cu caracter circulator, executate blând dea supra regiunii bolnave pentru a u șura circula Ńia de
întoarcere. Membrul care se maseaz ă se va men Ńine în pozi Ńie decliv ă; se evit ă ortostatismul, f ără mi șcare
o perioad ă lung ă de timp; aplicarea de fe șe elastice sau ciorapi elastici diminea Ńa, care se men Ńin toat ă
ziua; practicarea înotului.
În cazul în care insuficien Ńa venoasă cronic ă nu se manifest ă prin edeme, se folosesc urm ătoarele
mijloace : exerci Ńii active ale membrelor inferioare din pozi Ńii în care acestea se g ăsesc peste nivelul
trunchiului, în a șa fel încât s ă favorizeze circula Ńia de întoarcere (decubit, patrupedie, a șezat sprijinit);
contrac Ńii și relax ări ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul m embrelor inferioare; masajul
membrelor inferioare – manevre cu efect circulator.
c. Varicele. Varicele sau ectazia venoas ă const ă din dilatarea venelor determinat ă de insuficien Ńa
valvulelor venoase. Semne: desen venos accentuat; o boseal ă sau dureri difuze în membre; crampe
musculare, în special nocturne.
Obiective: 1. Depistarea precoce a dilata Ńiilor; 2. Limitarea ortostatismului; 3. Instituirea unui
regim de repaus cu membrele inferioare deasupra pla nului orizontal; 4. Favorizarea circula Ńiei de
întoarcere.
Mijloace: exerci Ńii de gimnastic ă vascular ă (gimnastica Bürger), mobilizarea analitic ă a membrelor
inferioare, mobiliz ări active ale membrelor inferioare din pozi Ńii peste nivelul orizontalei, masaj

6.5.12. Kinetoterapia posttransplant cardiac
Particularit ăŃi ale pacientului cu transplant cardiac: FC de repa us la cordul denervat este, în
general, mai crescut ă decât la cordul s ănătos; FC se adapteaz ă mai lent la efort, ea nu mai reflect ă la fel de
fidel intensitatea efortului fizic iar revenirea la – FC de repaus este mai lent ă (pân ă la 20 de minute); la
sfâr șitul efortului maximal, transplantul are o FC infer ioar ă celei maximale teoretice; instalarea
metabolismului anaerob este mai precoce; randamentu l ventilator este sc ăzut; rejetul moderat impune
reducerea intensit ăŃii antrenamentului iar rejetul sever implic ă oprirea antrenamentului.
Faza a I-a -Preoperator. Obiective: 1. Furnizarea de informa Ńii privind interven Ńia chirurgical ă;
2. Reducerea anxiet ăŃii.
Postoperator. Obiective: 1. Limitarea la maxim a efectelor nefaste unui decu bit prelungit; 2.
Realizarea unei toalete bron șice satisf ăcătoare; 3. Începerea treptat ă a antrenamentului fizic.
Mijloace: – mobiliz ări pasive și active, drenaj bronhic, educarea și utilizarea unei tuse eficiente,
exerci Ńii de respira Ńie, bicicleta ergometric ă, mers prin salon, pe coridor
Faza a II-a. Obiective: 1. Ameliorarea capacit ăŃii aerobe; 2. Adaptarea mai bun ă a debitului
sanguin muscular la cererea mu șchilor activi; 3. Revenirea la o capacitate vasodil atatoare arteriolar ă
normal ă; 4. Limitarea atrofiei musculare și a demineraliz ării osoase; 5. Cre șterea capacit ăŃii de efort; 6.
Cre șterea capacit ăŃii aerobe; 7. Sc ăderea tensiunii arteriale diastolice și a frecven Ńei cardiace la acela și
prag de efort.
Mijloace: – exerci Ńii izotonice, exerci Ńii cu greut ăŃi mici, mersul pe jos, jogging-ul

Bibliografie
1.Branea, Ioan.; Manca ș, S. (1989) – Exerci Ńiile fizice și rolul lor în programul complex de
recuperare al bolnavilor coronarieni , Timi șoara Medical ă, Timi șoara, , XXXIV, 4

185
2. Dennis, A. (1992) – Rehabilitation of patients with coronary artery dis ease In: Braunwald, E.
Heart Disease , W.B. Saunders Company Fourth Ed.
3. Gherasim, L.; Bruckner, I. (1992) – Cardiopatia ischemic ă nedureroas ă. În: P ăun, R. – Tratat
de medicin ă intern ă – Bolile cardio-vasculare , vol.III, Editura Medical ă, Bucure ști.
4. Goble, A.J.; Hare, D.L.; Macdonald, P.S.; ș.a. (1995) – Effect of early programmes after
transmural myocardial infarction , Br. Heart J. 65
5. Marcu, Vasile (1995) – Bazele teoretice ale exerci Ńiilor fizice în kinetoterapie , Editura
Universit ăŃii Oradea, Oradea
6. Mogo ș, V. (1990) – Infarctul miocardic și efortul fizic . Editura Militar ă, Bucure ști
7. Vlaicu, R.; Olinic, N. (1983) – Reabilitarea precoce în infarctul miocardic acut , Editura Dacia,
Cluj-Napoca
8. Zdrenghea, Dumitru (1990) – Testul de efort unic ajustat în depistarea cardiopa tiei ischemice ,
Timi șoara Medical ă, Timi șoara

186
6.6. KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA AFEC łIUNILOR RESPIRATORII

Obiective:
• Acumularea unui bagaj de cuno știn Ńe teoretice și practice cât mai complexe privitoare la: medicina
respiratorie; metodele de evaluare clinic ă și func Ńional ă: obiective și subiective; modalit ăŃile de
recuperare prin kinetoterapie: mijloace, metode, te hnici
• Selectarea celei mai indicate metodologii de recupe rare luându-se în considerare: diagnosticul
pozitiv, gravitatea și stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele fam iliale și personale: fiziologice,
patologice și heredo-colaterale, precum și datele generale ale pacientului(ei) dac ă a mai beneficiat
sau nu de recuperare.
• Utilizarea practic ă individualizat ă (pentru fiecare pacient) a cuno știn Ńelor acumulate prin:
evaluarea clinico-func Ńional ă, structurarea obiectivelor de recuperare generale și specifice,
alc ătuirea programelor de recuperare – reintegrare.

Con Ńinut
6.6.1. Kinetoterapia în disfunc Ńia ventilatorie obstructiv ă (DVO)
6.6.2. Kinetoterapia în disfunc Ńia ventilatorie mixt ă (DVM)

Cuvinte cheie: pulmonar, respirator, disfunc Ńie: obstructiv ă, restrictiv ă, mixt ă, kinetoterapie

6.6.1. Kinetoterapia în disfunc Ńia ventilatorie obstructiv ă (DVO).

O obstruc Ńie pe c ăile respiratorii poate fi strict localizat ă (corp str ăin intrabronhic, tumor ă bronhic ă
etc.) sau difuz ă, generalizat ă. Recuperarea bolnavilor cu DVO va însemna abordare a cauzelor și efectelor
sindromului obstructiv difuz, al c ăilor aeriene inferioare (mai ales ale celor mijloci i și mici).
Efectele Sindromului Obstructiv
Sindromul obstructiv cauzeaz ă func Ńiei respiratorii urm ări variate, acestea fiind dependente de:
A. sediul obstruc Ńiei: în c ăile mari, mijlocii sau mici sau în c ăile superioare;
B. gradul obstruc Ńiei este în rela Ńie mai direct ă cu efectele ei decât este natura obstruc Ńiei
(mecanismul de producere) cu simptomatologia rezult at ă.
C. reversibilitatea sau ireversibilitatea sindromul ui obstructiv genereaz ă o varia Ńie
simptomatologic ă de la st ări foarte grave pân ă la situa Ńii aproape normale.

a. Obstruc Ńia acut ă a fluxului aerian (OAFA) – Traheobron șite acute
Bron șita și Bron șiolita
Traheobron șitele acute: Inflama Ńia acut ă a traheii și a bronhiilor mari plurietiologic ă viral ă,
bacterian ă, chimic ă, manifestat ă clinic prin tuse cu expectora Ńie, dureri toracice. Manifestare clinic ă. Mai
ales în sezon rece, apare un sindrom bron șitic acut, tuse, raluri ronflante, sibilitante, dis pnee, cianoz ă,
durere toracic ă, etc.
În traheobron șita acut ă se descriu 3 stadii clinice: 1. Stadiu premonitor – indispozi Ńie, cefalee,
catarg oculonazal, r ăgu șeal ă, arsuri retrosternale, tuse, dureaz ă de la câteva ore pân ă la câteva zile. 2.
Stadiu de cruditate – câteva zile – febr ă, frisonete, transpira Ńii, tusea se accentueaz ă și se prezint ă în
accese, durere toracic ă, etc. 3. Stadiu de cocc Ńiune – tusea devine productiv ă, durerea toracic ă scade, febra
și expectora Ńia scad, putând s ă dispar ă toate, r ămânând doar tusea.
Tratament: General: repaus la pat cât timp exist ă febr ă, alimenta Ńia bogat ă în lichide, fructe,
evitarea alimenta Ńiei greu digerabile, vitamine, evitarea frigului în special la membrele inferioare și gât.

187
Kinetoterapie:
Obiective: 1. Sc ăderea frecven Ńei respiratorii; 2. Sc ăderea travaliului ventilator; 3. Dezobstruc Ńie
bronhic ă
Mijloace: Evaluarea st ării func Ńionale: ausculta Ńie; m ăsurarea tensiunii arteriale, pulsului și
frecven Ńei respiratorii, aprecierea gradului de dispnee la efort; Posturi relaxante și facilitatoare ale
respira Ńiei din decubit, a șezat, ortostatism; Metode de relaxare: Jacobson; Sc hultz; Posturi de drenaj
bronhic; Educarea tusei; Drenajul bronhic și autodrenajul

b.Obstruc Ńia cronic ă a fluxului aerian (OCFA) – Traheobron șite cronice
Bron șiectazia
Dilata Ńii permanente și ireversibile ale lumenului bronhiilor de calibru mediu, datorate alter ării
structurii fibrocartilaginoase a peretelui și obliterarea ramifica Ńiilor distale producând un fund de sac.
Bron șiectaziile pot fi: unilaterale – 2/3, frecvente în stânga; bilaterale 1/3, sau dup ă forma macroscopic ă:
cilindrice – tubulare; varicoase; saculare – ampula re sau chistice. Tablou clinic. Obiectiv,
simptomatologia în bron șiectazii este de obicei s ărac ă, f ără infec Ńii asimptomatice mult timp, cu semne de
bron șit ă cu pneumonie în acela și loc. Simptomul func Ńional dominant este bronhoreea cu expectora Ńie
mucopurulent ă în cantit ăŃi mari, de la 200 la 500 ml/zi, uneori mai mult, în func Ńie de gradul de activitate
al bolii. Semnul fundamental îl constituie tusea cu expectora Ńie abundent ă mucopurulent ă, pluristratificat
în 4 straturi.
Kinetoterapia:
Obiective : 1. Sc ăderea frecven Ńei respiratorii. 2. Sc ăderea travaliului ventilator. 3. Dezobstruc Ńie
bronhic ă. 4. Men Ńinerea sau ameliorarea capacit ăŃii de efort
Mijloace: Evaluarea st ării func Ńionale: ausculta Ńie; m ăsurarea tensiunii arteriale, pulsului și
frecven Ńei respiratorii, probe func Ńionale respiratorii (VEMS, CV, VEMS/CV%, V mx ) aprecierea gradului
de dispnee la efort; testele de apreciere a obstruc Ńiei: apneei, lumân ării, form ării bulelor în ap ă, test de
efort – mers 6 min.; Posturi relaxante și facilitatoare ale respira Ńiei din ortostatism, a șezat, decubit; Metode
de relaxare: Jacobson; Schultz; Posturi de drenaj b ronhic; Educarea tusei; Drenajul bronhic și autodrenajul
– la expectora Ńii mai mult de 50-100 ml/zi; Reeducarea respiratori e asistat ă și înv ăŃarea și utilizarea unei
respira Ńii corecte (accent pe inspira Ńie); Antrenament la efort: ini Ńial – test de efort; program individual de
antrenament prin mers
Bronhopneumopatia Cronic ă Obstructiv ă (BPOC).
Tuse productiv ă cronic ă sau recidivant ă, de peste doi ani, cel pu Ńin trei luni pe an, și/sau dispnee
persistent ă, simptome care nu sunt determinate de vreo boal ă pulmonar ă, toracic ă, cardiac ă, sau de c ăi
superioare, specifice sau cunoscute. Tablou clinic: tuse productiv ă cronic ă, dispnee, expir prelungit,
VEMS sc ăzut sub 70 %, hipertransparen Ńă pulmonar ă, semne de insuficien Ńă respiratorie. Forme clinice de
BPOC:
A. Tip emfizematos (55-75 ani), clinic: Tuse – ocaz ional ă; Instalarea tusei – dup ă instalare
dispneei; Sputa – redus ă, mucoas ă; Dispneea – constant ă; Murmur vezicular – atenuat; Raluri – rare;
Habitus – slab, astenic; Infec Ńii recurente – rare
B. Tip bron șitic (45-65 ani), clinic: Tuse – aproape constant ă; Instalarea tusei – înainte de
instalarea dispneei; Sputa – abundent ă, purulent ă; Dispneea – variabil ă; Murmur vezicular – normal;
Raluri – frecvente; Habitus – normal, gras, picnic ; Infec Ńii recurente – frecvente
Tratamentul: Profilactic: fizioterapia bron șic ă: se face drenaj postural dac ă expectora Ńia este mai
mare de 150 ml/zi, vibra Ńii și tapotaj toracic, percu Ńie pentru tuse neproductiv ă. Înv ăŃă m bolnavul s ă aib ă o
tuse eficient ă. Tratamentul complica Ńiilor bron șice: cure balneare, balneofizioterapeutice; este indicat ă și
clima de munte, dar nu peste 1200 m și este exclus sezonul de var ă. Este indicat climatul maritim, de step ă
la bron șitici, de câmpie la cei cu emfizem, astmatici pu Ńin, etc. (Govora, Sl ănic Moldova)
Obiective kinetoterapie : 1. Mărirea razei conductelor, chiar cu un coeficient mod est (cu urm ări
notabile asupra rezisten Ńei și presiunii de mobilizare a aerului); 2. Sc ăderea vitezei fluxului aerian

188
(sc ăzându-se astfel rezisten Ńa în c ăi lucru ce va necesita for Ńe de mobilizare mai mici); 3. Sc ăderea
vâscozit ăŃii fluidului care curge prin bronhii; 4. Reducerea hiperinfla Ńiei prin diminuarea obstruc Ńiei
dinamice de expir; 5. Modificarea distribu Ńiei intrapulmonare a aerului prin: cre șterea complian Ńei
dinamice, sc ăderea frecven Ńei respiratorii, sc ăderea travaliului ventilator; Modific ări ale schimburilor
gazoase și a gazelor din sânge prin ameliorarea raportului V /Q (ventila Ńie/perfuzie); Ameliorarea/refacerea
capacit ăŃii de efort
Mijloace : Pentru formele de BPOC severe: Este vorba de pacien Ńi în insuficien Ńă respiratorie cu
sau f ără hipercapnie, cu dispnee accentuat ă, de gradele IV sau V, în majoritatea cazurilor cu cord
pulmonar (consecin Ńă a hipertensiunii arteriale pulmonare). Evaluarea s t ării func Ńionale; aprecierea
gradului de dispnee la efort: utilizarea posturilor de relaxare a musculaturii abdominotoracice și de
facilitare a respira Ńiei abdominale ini Ńial din decubit, apoi în timp, din a șezat și ortostatism; utilizarea
gimnasticii medicale limitate, mi șcări simple de p ăstrare a mobilit ăŃii articulare, și a tonusului muscular;
drenaj bronhic din posturi adaptate (decubit latera l), executarea unei tuse controlate, nesolicitante pentru
pacient; reeducarea respiratorie în special abdomin ale; readaptare la efort, respectiv trecerea de la repausul
total la pat spre o independen Ńă de mi șcare.
Pentru BPOC forma medie și u șoar ă: forma medie dispneea nu dep ăș ește gradul III, insuficien Ńa
respiratorie este latent ă, nu sunt hipercapnici; forma u șoar ă, dispneea este de grad II sau I.. Pentru ace ști
pacien Ńi este necesar s ă le punem la îndemân ă o modalitate de ameliorare a simptomelor, semnelor și
datelor obstruc Ńiei precum și cuno știn Ńele necesare pentru combaterea fazei severe a bolii . Evaluarea st ării
func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; te stele de apreciere a obstruc Ńiei: apneei, lumân ării,
formării bulelor în ap ă; înv ăŃarea și utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz;
înv ăŃarea și utilizarea unor posturi: relaxante (decubit, a șezat, ortostatism); facilitatoare ale respira Ńiei
(decubit, a șezat, ortostatism); de drenaj bronhic; modalit ăŃi de educare a tusei cu aplica Ńii și în cadrul
drenajului bronhic; modalit ăŃi de reeducare a respira Ńiei asistat ă și înv ăŃarea și utilizarea unei respira Ńii
corecte (accent pe expir); programe de gimnastic ă medical ă cu accent pe utilizarea unei respira Ńii corecte
abdomino-toracice; modalit ăŃi de cre ștere a capacit ăŃii de efort: ini Ńial test de efort (mers 6 min/covor
rulant/bicicleta cicloergometric ă); program individual de antrenament prin mers, cov or rulant, biciclet ă
Astmul Bron șic.
Afec Ńiune respiratorie cronic ă caracterizat ă prin obstruc Ńia reversibil ă a c ăilor aeriene inferioare.
Reducerea fluxului de aer este reversibil ă spontan sau sub ac Ńiunea tratamentului, iar în cazurile grave
revenirea la normal a diametrului lumenului bron șic nu este niciodat ă complet ă. Elemente de baz ă: crize
de dispnee expiratorie înso Ńit ă de wheezing, expectora Ńie seromucoas ă – perlat ă, expir prelungit, raluri
sibilante sau ronflante. Clasificarea clinicoetiolo gic ă: Astmul extrinsec alergic, atopic, mo ștenit prin
alergeni – la tineri pân ă la 35 ani; Astmul intrinsec nonalergic cu rol pri ncipal infec Ńia.
Tabloul clinic. Astmul se prezint ă sub trei aspecte principale:
1. Astmul cu accese intermitente, în forma tipic ă, prezint ă dispnee paroxistic ă, iar la tineri poate
apare forma alergic ă ce se instaleaz ă în zeci de minute, accesul poate fi precedat de hi droree nazal ă,
cianoz ă de tip central, toracele pare în inspir permanent, cu hipersonoritate generalizat ă, auscultator
predominând ralurile sibilante în expir, expirul es te prelungit, șuier ător (wheezing), de obicei este vorba
de bradipnee, dar polipneea nu este rar întâlnit ă (polipnee de 20–30 respira Ńii/min (dac ă cre ște peste 30
respira Ńii/min apare accesul sever cu evolu Ńie spre starea de r ău astmatic), ca durat ă și severitate, tusea
poate dura de la câteva minute, pân ă la accese cu durat ă de ore, bolnavii sunt afebrili, tahicardie 90–100
bătăi/min.
2. Astmul cronic: este o obstruc Ńie respiratorie sever ă, progresiv ă. Se întâlne ște mai frecvent dup ă
40-50 ani, prezint ă istorie veche, dispnee de efort, dispnee minim ă în repaus, accesele de astm sunt severe,
cedeaz ă greu la bronhodilatatoare și/sau corticoizi, pacien Ńii sunt corticodependen Ńi, este greu de
diferen Ńiat de bron șita cronic ă obstructiv ă și de astmul neinfectat.
3. Starea de r ău astmatic (astm acut grav, status astmaticus): este o form ă special ă complicat ă a
astmului bron șic, o urgen Ńă medical ă. Are durat ă minim ă de 24 ore, nu r ăspunde la bronhodilatatoarele

189
administrate corect și pot apare fenomene de insuficien Ńă pulmonar ă grave cu encefalopatie hipoxic ă:
obnubilare, stupor, com ă, cianoz ă extrem ă, transpira Ńii, tremor, colaps. Se pot instala fenomene de cord
pulmonar acut. Tabloul clinic: dispnee sever ă, polipnee peste 30 respira Ńii/min, vorbirea grea, stare grav ă,
insomnie, pozi Ńia preferat ă de bolnav: a șezat; tiraj epigastric, supraclavicular, suprastern al; senza Ńie de
epuizare, asfixie iminent ă; transpira Ńie, cianoz ă; lipsesc tusea și wheezingul. tahicardie; HTA reac Ńional ă;
colaps cardiorespirator; hipoxemie sever ă, hipercapnie, acidoz ă metabolic ă. La ausculta Ńie nu se aude
aproape nimic = silen Ńiu respirator.
Clasificarea astmului: 1. U șor – VEMS peste 70%, PEF (flux expirator maxim de v ârf) 80%;
variabilitatea PEF sub 20%; 2. Moderat – VEMS între 45-70%, PEF 60-80 %, variabilitatea PEF 20-30%;
3. Sever – VEMS mai mic de 50%, PEF mai mic de 60%, variabilitatea PEF 20-30%.
Obiectivele terapiei sunt : 1. Controlul manifest ărilor acute (criza); 2. Prevenirea exacerb ărilor; 3.
Men Ńinerea func Ńiilor pulmonare cât mai aproape de normal.
Se aplic ă: Educarea și informarea bolnavului; Controlul mediului și “triggerilor” astmatici
(ac Ńioneaz ă conjugat cu factorii etiopatogeni ce induc astmul) ; Tratamentul farmacologic; medica Ńie
bronhodilatatoare, antiinflamatoare, alternative te rapeutice; Imunoterapia, Tratamentul
balneofiziokinetoterapeutic (speleoterapie, saline la 2/3 din astmul bron șic cronic. Efecte favorabile se
ob Ńin la Sl ănic Prahova, Târgu-Ocna, Ocna Dej, climatoterapia s e realizeaz ă la munte și mare, alternativ
(altitudini mari unde nu sunt alergeni, peste 800 m ), helioterapia se practic ă pe litoral, crenoterapia se face
la Govora). Kinetoterapia se va aplica specific în fazele între crize.
Obiectivele kinetoterapiei : 1. Sc ăderea costului ventila Ńiei și tonifierea musculaturii respiratorii;
2. Ameliorarea distribu Ńiei intrapulmonare a aerului; 3. Egalizarea rapoart elor V/Q; 4. Corectarea
schimburilor gazoase și a gazelor din sânge, 5. Readaptarea la efort; 6. Reinser Ńia socio-profesional ă; 7.
Îndep ărtarea factorilor organici, func Ńionali și psihici, ce sunt sau pot deveni factori de între Ńinere sau
agravare a deficitului func Ńional respirator. 8. Corectarea tuturor condi Ńiilor de habitat, de munc ă, a
deprinderilor, a tuturor influen Ńelor exterioare ce reprezint ă conjuncturi determinante sau agravante pentru
evolu Ńia bolii: fumatul, tipul muncii, regimul de via Ńă , alimenta Ńia, prevenirea bolilor intercurente mai ales
a virozelor, evitarea alergenilor.
Mijloace : În faza de criz ă: posturare într-o postur ă relaxant ă și facilitatoare a respira Ńiei cât mai
adecvat ă; dezobstruc Ńie bron șic ă prin drenaj adaptat; relaxarea musculaturii expira torii, facilitarea
expectora Ńiei, reducerea tusei iritative; cre șterea circula Ńiei pulmonare prin masajul reflex al Ńesutului
conjunctiv sau masajul segmentar pe zonele C 3–C8; D 1–D9 și zonele intercostale 6–9; controlul și
coordonarea respira Ńiei – inspiruri lente, profunde cu apnee scurt ă postinspiratorie, expiruri prelungite,
fără efort, aerul dirijat printre buzele strânse. Mi șcările abdomenului (respira Ńia diafragmatic ă) vor fi
amplificate. Pentru efecte spasmolitice și antiinflamatorii bronhice (edem – congestie – sec re Ńie) se pot
utiliza urm ătoarele procedee fizicale: Ultrasunet (aplicat para vertebral între D 1–D10 (0,2W/cm², 3 min.+3
min), intercostal spa Ńiile 6–7 și 7–8 (0,4W/cm² câte 2 min. pe fiecare hemitorace și subclavicular
0,2W/cm² câte 30 sec. stânga/dreapta); B ăi ascendente Haufe pe membre superioare și/sau inferioare;
Proceduri calde (cataplasm ă, unde scurte, împachet ări la trunchi etc.); Ultraviolete în doza eritem pe
torace.
Între crize . Evaluarea st ării func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; te stele de apreciere
a obstruc Ńiei: apneei, lumân ării, form ării bulelor în ap ă, test de efort – mers 6 min; covor rulant;
cicloergometru ; înv ăŃarea și utilizarea unor elemente sau metode de relaxare; înv ăŃarea și utilizarea unor
posturi: relaxante și facilitatoare ale respira Ńiei, de drenaj bronhic; înv ăŃarea drenajului și autodrenajului;
înv ăŃarea unei tuse corecte; înv ăŃarea unor modalit ăŃi de reeducare a respira Ńiei; înv ăŃarea unor programe
de exerci Ńii pentru corectarea diferitelor deficite musculosc heletale; înv ăŃarea unor modalit ăŃi de cre ștere a
capacit ăŃii de efort.
Atelectazia.
Sindrom determinat de un defect de ventila Ńie într-o regiune a parenchimului pulmonar cu
păstrarea perfuziei sanguine. Cel mai frecvent este v orba de o obstruc Ńie bronhic ă, resorb Ńia aerului din

190
zona neventilat ă determinând o condensare cu retrac Ńie prin reducerea volumului parenchimului. Când
zona afectat ă este mare (un lob, pulmonul în întregime) se const ituie un sindrom de condensare retractil ă
caracteristic. Tablou clinic: reducerea local ă a amplia Ńiei respiratorii, retrac Ńia peretelui toracic și a
spa Ńiilor intercostale, matitate la percu Ńie, murmurul vezicular este abolit; fiind obstruat ă bronhia nu se aud
sufluri sau raluri.
Obiective kinetice: 1. M ărirea razei conductelor, chiar cu un coeficient mod est (cu urm ări
notabile asupra rezisten Ńei și presiunii de mobilizare a aerului); 2. Sc ăderea vitezei fluxului aerian
(sc ăzându-se astfel rezisten Ńa în c ăi lucru ce va necesita for Ńe de mobilizare mai mici); 3. Reducerea
hiperinfla Ńiei prin diminuarea obstruc Ńiei dinamice de expir; 4. Modificarea distribu Ńiei intrapulmonare a
aerului; 5. Modific ări ale schimburilor gazoase și a gazelor din sânge prin ameliorarea raportului V /Q
(ventila Ńie/perfuzie); 6. Men Ńinerea/ameliorarea capacit ăŃii de efort
Mijloace : Evaluarea st ării func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; ap recierea
obstruc Ńiei – testul: apneei, lumân ării, form ării bulelor în ap ă; înv ăŃarea și utilizarea unor posturi, elemente
sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; modalit ăŃi de reeducare a respira Ńiei asistat ă și înv ăŃarea și
utilizarea unei respira Ńii corecte (accent pe expir); programe de gimnastic ă medical ă cu accent pe
utilizarea unei respira Ńii corecte abdomino-toracice; modalit ăŃi de cre ștere a capacit ăŃii de efort: ini Ńial test
de efort; program individual de antrenament prin mers, covor rulant, biciclet ă

6.6.2. Kinetoterapie în disfunc Ńia ventilatorie mixt ă (DVM)
Disfunc Ńia ventilatorie mixt ă reprezint ă asocierea a dou ă tipuri de disfunc Ńii ventilatorii,
obstructiv ă și restrictiv ă, cu predominan Ńa uneia sau alteia. Asocierea poate avea ca baz ă existen Ńa a dou ă
boli complet deosebite, cum ar fi o cifoscolioz ă cu o bron șit ă cronic ă sau un astm bron șic cronic cu o
pahipleurit ă întins ă, sechel ă a unei vechi pleurezii tuberculoase. DVM îns ă, se poate dezvolta și în cadrul
unei aceleia și boli bronhopulmonare, care afecteaz ă atât permeabilitatea c ăilor aeriene cât și capacitatea de
expansiune a parenchimului pulmonar. Astfel de boli pot avea un debut bron șic iar ulterior, prin obstruc Ńia
conductelor aeriene suprim ă o multitudine de spa Ńii aeriene, care determin ă sc ăderi de complian Ńă
pulmonar ă. Sunt și situa Ńii inverese, când debutul bolii se desf ăș oar ă la nivelul parenchimului pulmonar,
urmat de procese retractile care vor determina dist orsiuni ale c ăilor aeriene, a șa cum se întâmpl ă în
sindromul posttuberculos.
DVM este recunoscut prin: sc ăderea CV, CPT, VEMS, și a raportului VEMS/CV%, înso Ńite de
alterarea complian Ńei și a rezisten Ńei la flux.
Agravarea disfunc Ńiei ventilatorii restrictive se traduce prin instal area hipoventila Ńiei alveolare, a
insuficien Ńei pulmonare globale. La început, desaturarea apar e doar în efort, apoi și în repaus (insuficien Ńă
respiratorie IR manifest ă). Aceast ă insuficien Ńă pulmonar ă poate s ă apar ă pe pl ămân normal (poliomielit ă,
spondilit ă, distrofie muscular ă etc.) sau pe pl ămân patologic (pneumonii intersti Ńiale, pneumoconioz ă
etc.).
a. Insuficien Ńa pulmonar ă.
Perturbarea procesului de respira Ńie pulmonar ă, a schimbului continuu de gaze între mediul
ambiant și sângele care perfuzeaz ă pl ămânii prin diminuarea presiunii par Ńiale a oxigenului în sângele
arterial sistemic fa Ńă de valorile normale, anomalie denumit ă hipoxie sau hipoxemie arterial ă și/sau prin
cre șterea peste normal a presiunii par Ńiale a dioxidului de carbon denumit ă hipercapnie, poart ă numele de
insuficien Ńă pulmonar ă. Formele clinice ale insuficien Ńei pulmonare definite prin mecanismul ori
mecanismele generatoare și tratamentul lor:
1. Insuficien Ńa pulmonar ă prin hipoventila Ńie alveolar ă: se caracterizeaz ă prin cre șterea presiunii
par Ńiale a CO 2 care se adaug ă sc ăderii presiunii partiale a O 2. Se poate prezenta sub dou ă forme:
hipoventila Ńie alveolar ă global ă – întâlnit ă la bolnavi cu pl ămâni indemni. Ventila Ńia/minut global, ca și
ventila Ńia alveolar ă sunt mic șorate. Perturbarea este provocat ă de diminuarea activit ăŃii centrilor
respiratori (prin intoxica Ńii, traumatisme cranio-cerebrale, accidente cerebro -vasculare, tumori ale SNC),
sau de perturbarea func Ńiei peretelui toracic (afec Ńiuni neuromusculare). Tabloul clinic: com ă, deseori

191
profund ă, cu tendin Ńă de hipotensiune arterial ă. Bolnavul este intubat și ventilat f ără a se mai a ștepta
rezultatul doz ării gazelor sanguine.Hipoventila Ńie alveolara datorat ă cre șterii excesive a spa Ńiului mort
alveolar – întâlnit ă la bolnavi cu pl ămâni indemni, care îns ă prezintă zone vaste neperfuzate (datorit ă
sc ăderii debitului cardiac, sc ăderii presiunii arteriale pulmonare, tromboemboliei pulmonare, septicemiei,
etc), dar cu ventila Ńie p ăstrat ă. Bolnavul este supus oxigenoterapiei cu o concentr a Ńie de oxigen de 28% în
aerul inspirat (indicat pentru bolnavi în vârst ă).
2. Insuficien Ńa pulmonar ă prin inegalitatea raporturilor ventila Ńie-perfuzie: se caracterizeaz ă prin
sc ăderea presiunii par Ńiale a O 2, presiunea par Ńial ă a CO 2 r ămânând normal ă ori sc ăzând u șor. Este
întâlnit ă, mai ales, la bolnavi cu BPOC, în astmul intricat, în pneumopatia intersti Ńial ă difuz ă, în
insuficien Ńa ventricular ă stâng ă. Tratamentul const ă în primul rând, în administrarea de O 2
(oxigenoterapie).
3. Insuficien Ńa pulmonar ă mixt ă în producerea c ăreia intervin atât inegalitatea raporturilor
ventila Ńie-perfuzie cât și hipoventila Ńia alveolar ă: se caracterizeaz ă prin cre șterea presiunii par Ńiale a CO 2,
datorit ă hipoventila Ńiei alveolare, și sc ăderea presiunii par Ńiale a O 2 la un nivel mult mai jos decât ar fi fost
de a șteptat potrivit presiunii par Ńiale a dioxidului de carbon. Cauza cea mai frecvent ă a acestei forme de
insuficien Ńă este BPOC, care perturb ă func Ńia pulmonar ă prin: reducerea mecanic ă a ventila Ńiei; alterarea
schimburilor gazoase (eliminare nesatisf ăcătoare de dioxid de carbon, diminuarea transferului de oxigen
din aerul alveolar în sângele capilar); sc ăderea sensibilit ăŃii la dioxid de carbon a centrilor respiratori, cu
rezultat a stimul ării ventilatiei de c ătre impulsurile generate de hipoxemie, plecate de l a chemoreceptorii
carotidieni.
Tratamentul insuficien Ńei pulmonare mixte se confund ă cu tratamentul exacerb ărilor acute ale
BPOC, cauza ei cea mai frecvent ă: oxigenoterapia (prin cre șterea concentra Ńiei oxigenului din aerul
inspirat (inhalat) ceea ce determin ă cre șterea presiunii par Ńiale a acestui gaz în aerul alveolar lucru benefic
pentru bolnav); stimulantele respiratorii; antibiot erapie; corticoterapie; traheostomia și ventila Ńia
artificial ă, ventila Ńia mecanic ă. Nu în ultimul rând se va folosii cu mare preponde ren Ńă kinetoterapia
respiratorie prin care se favorizeaz ă eliminare secre Ńiilor (ap ăsare pe torace, percu Ńie, vibra Ńii care
mobilizeaz ă secre Ńiile din conductele aerifere mici în cele mari, dre najul postural) și cresc ventila Ńia/minut
prin mi șcări ventilatorii ample și lente. Toate aceste proceduri vor fi aplicate la interval de 2-3 ore.
b. Cord pulmonar cronic.
Cordul pulmonar cronic (CPC) se define ște ca o hipertrofie – dilatare ventricular ă dreapt ă,
consecutiv ă unor boli ce afecteaz ă în mod primar structura parenchimului și/sau vasculariza Ńia pulmonar ă.
Este, deci, consecin Ńa unor maladii ce evolueaz ă cu hipertensiune pulmonar ă cronic ă (HTP), exceptând
HTP consecutiv ă ICS, stenozei mitrale și afec Ńiunilor congenitale cardiovasculare. În func Ńie de modul în
care boala de baz ă contribuie la deteriorarea func Ńiei cardiace, CPC se clasific ă astfel:
Vasoconstric Ńie hipoxic ă: BPCO (forma predominant bron șitic ă); boala hipoxic ă de altitudine;
sindromul de hipoventila Ńie cronic ă ce include: obezitatea (sindromul Pickwick), sleep -apneea (sindromul
de apnee în timpul somnului), boli neuromusculare, boli ale peretelui toracic (cifoscolioz ă).
Ocluzie a patului vascular pulmonar: tromboembolia pulmonar ă cronic ă, carcinomatoza
pulmonar ă; boala venoocluziv ă pulmonar ă (microtromboze in stil); hipertensiunea pulmonar ă primitiv ă;
vasculitele pulmonare (din colagenoze, drepanocitoz ă etc.).
Boli pulmonare parenchimatoase cu distruc Ńie de teritorii vasculare: BPCO (forma predominant
emfizematoas ă); Bron șiectaziile, Fibroza chistic ă; Bolile intersti Ńiale difuze: pneumoconiozele,
tuberculoza pulmonar ă, fibroza pulmonar ă idiopatic ă (Hamman-Rich), sarcadioza, colagenozele, infec Ńiile
micotice cronice.
Herzog distinge din punct de vedere etiopatogenic t rei mari tipuri de CPC: func Ńional (când baza
HTP se afl ă vasoconstric Ńia hipoxic ă, implicând cel mai înalt grad de reversibilitate a procesului);
vascular (în care procesul patologic ini Ńial este localizat la nivelul patului vascular pulm onar, implicând
un grad redus de reversibilitate); parenchimatos (la baza HTP aflându-se distruc Ńiile de teritorii vasculare
pulmonare, cu leziuni în marea lor majoritate ireve rsibile).

192
Obiectivele terapiei bolii de baz ă: 1. Reducerea simptomelor de IC dreapt ă prin: Oxigenoterapie
(debit de 4-6 l/min), Vasodilatatoare, Diuretice, Digitalice recomandate în cazurile de tahicardie
supraventicular ă asociat ă, în CPC cu insuficien Ńă contractil ă concomitent ă a VS (ischemic ă sau
hipertensiv ă), precum și în cazurile de CPC decompensat, la care se presup une un DC sc ăzut (reten Ńie
azotat ă, hipotensiune sau semne importante de hipertrofie VD), Flebotomia (300-400 ml) este o metod ă
adjuvant ă, atunci când Ht dep ăș ește 55%, în scopul reducerii vâscozit ăŃii sanguine.
c. Pneumoniile.
Procesele inflamatorii ale pl ămânului de etiologie divers ă infec Ńioas ă sau neinfec Ńioas ă,
caracterizate prin alveolit ă exudativ ă și/sau infiltat inflamator intersti Ńial cu tablou clinico–radiologic de
condensare pulmonar ă. În func Ńie de agentul etiologic și reactivitatea organismului se realizeaz ă diferite
forme anatomoclinice: 1. Pneumonia lobar ă sau segmentar ă (care apare când exist ă agent etiologic
puternic și reactivitatea crescut ă); 2. Bronhopneumonia [cuprinde bron șiolele și alveolele în mai multe
focare, în diferite stadii de evolu Ńie în ambii lobi (rezisten Ńa organismului scade)]; 3. Pneumonia
intersti Ńial ă (întâlnit ă peribronhovascular); 4. Pneumonita (pneumonia prop riu-zis ă); 5. Congestia
pulmonar ă (forma abortiv ă de pneumonie cu toate aspectele clinice subiective dar radiologic nu apar
modific ări). Exist ă: pneumonie primar ă în care procesul se grefeaz ă pe pl ămânul s ănătos; pneumonie
secundar ă, care se grefeaz ă pe o afec Ńiune preexistent ă. Tratament: majoritatea se spitalizeaz ă.
Terapia antimicrobian ă. Ca atitudine general ă și simptomatic ă: hidratare parenteral sau peros
peste 2 l; antipiretice; oxigen la nevoie;
Prevenirea: vaccin antipneumococic
Kinetoterapia: este identic ă cu cea a BPOC-ului, respectiv a insuficien Ńei pulmonare.
d. Pleureziile.
Procese inflamatorii ale pleurei, cu etiologie mult ipl ă caracterizate prin apari Ńia unui exsudat în
cavitatea pleural ă, având aspecte și sedii diferite. Pleurezia deci: afecteaz ă direct capacitatea de mobilizare
a sistemului, limiteaz ă expansiunea pl ămânilor, supraîncarc ă mecanic STP (sistemul toracopulmonar). Se
poate trage concluzia c ă hipoventila Ńia alveolar ă este determinat ă de cre șterea important ă a travaliului
ventilator. Elementele de baz ă: junghi toracic, febra, dispneea, matitatea și submatitatea, frec ături pleurale,
abolirea murmurului vezicular, radiologic apar umbr e costomarginale. Pleureziile pot fi: tuberculoase și
netuberculoase.
Obiectivele terapeutice : resorb Ńia cât mai rapid ă a exudatului; vindecarea f ără sechele a
inflama Ńiei pleurale; prevenirea determin ărilor tuberculoase ulterioare în pl ămân sau în alte organe;
recuperarea maximal ă a func Ńiei respiratorii
Tratament: spitalizare cu repaus la pat 2-3 s ăpt ămâni; alimenta Ńie cu vitamine; antituberculostatice
(folosirea tripl ă a medicamentelor: hidrazid ă, rifampicin ă, streptomicin ă – 6 luni); kinetoterapie – se
începe dup ă faza acut ă și lichidul este resorbit
Obiective și mijloace kinetice : 1. Ameliorarea ventila Ńiei alveolare prin: tratarea cauzelor
sindromului restrictiv (supraînc ărcarea mecanic ă) și cre șterea expansiunii localizate – prin tehnicile de
promovare a ventila Ńiei în diferite segmente pulmonare (amplia Ńii crescute toracale sau toracoabdominale
în acele regiuni cu mi șcări respiratorii blocate); sc ăderea travaliului ventilator, pentru ameliorarea
“costului” respira Ńiei – prin cre șterea volumului curent (VC) și sc ăderea frecven Ńei respiratorii (FC);
cre șterea randamentului “pompei musculare respiratorii” – sc ăderea chiar dispari Ńia “oboselii musculare”
prin orice mijloc care va reduce travaliul respirat or; 2. Antrenamentul la efort – pentru îmbun ătăŃirea
performan Ńei musculaturii periferice, ca și a musculaturii respiratorii, printr-o mai bun ă perfuzie și o
cre ștere a capacit ăŃii de extragere a oxigenului din sânge prin test de efort ini Ńial apoi stabilirea unei
metodologii de antrenament prin mers, covor rulant sau cicloregometru; 3. Corectarea gazelor sanguine și
restabilirea sensibilit ăŃii centrului respirator – prin utilizarea gimnasticii respiratorii, a reedu c ării
respiratorii asistate, punându-se accentul pe o m ărire a amplitudinii VC cu sc ădere de ritm, utilizând în
special respira Ńia abdominotoracal ă inferioar ă. Respira Ńia cu amplitudine crescut ă va asigura ventila Ńie
alveolar ă mai bun ă, cu eliminarea CO 2 și va mic șora pericolul eventual al oxigenoterapiei.

193
e. Pahipleurita (simfiza pleural ă).
Sindromul de simfiz ă pleural ă (pahipleurita) este de fapt, un sindrom ce presupu ne îngro șarea
foi Ńelor pleurale, asociat ă cu simfiza pleural ă (alipirea celor doua foite). Sechela pleural ă este fibroza care
se produce în intimitatea pleurelor și care duce la îngro șarea și simfiza par Ńial ă sau total ă a celor dou ă foi Ńe
pleurale. Sub termenul de “sechel ă” a unei boli se în Ńelege ansamblul manifest ărilor morbide care se
constat ă dup ă vindecare și care sunt prelungirea direct ă a dezordinilor anatomice și func Ńionale provocate
de procesele patologice ini Ńiale”. Din punct de vedere al extinderii, pahipleur ita poate fi: complet ă sau
total ă (cuprinde pleura unui întreg plamân și determin ă o deformare toracic ă cu consecin Ńe func Ńionale
importante); par Ńial ă (localizat ă apical, scizural, mediastinal sau diafragmatic). U neori procesul patologic
scap ă de sub controlul medical și pe îndelete se constituie o simfiz ă, o pahipleurit ă grav ă sub raport
anatomic, func Ńional și cu poten Ńial evolutiv, imprevizibil c ătre pungi de empiem cu pere Ńi calcari sau
chiar c ătre malignizare. Clinic , se manifest ă prin: jen ă dureroas ă toracic ă; dispnee și cianoz ă, în cazul
pahipleuritelor închise.
Examenul fizic: 1. Debutul este greu de precizat dac ă nu se beneficiaz ă de dosarul bolii ini Ńiale și
timpii evolu Ńiei. În perioada de stare semnele fizice se pun în eviden Ńă pregnant în simfizele importante
când se constat ă de la inspec Ńie, deform ări toracice cu retrac Ńia hemitoracelui afectat, a șa cum spune
Léennec: ”Par, s ă fie apleca Ńi pe partea afectat ă … toracele manifest ă o îngustare evident ă pe aceast ă parte
… coastele sunt mult mai apropiate unele de altele, um ărul mult mai jos decât cel opus, mu șchii, în special
marele pectoral prezint ă un volum mai mic, coloana vertebral ă se arcuie ște pu Ńin în decursul timpului,
datorit ă obi șnuin Ńei bolnavului de a men Ńine aplecat ă partea afectat ă” (A. Dufourt și J. Brum); 2. Vibra Ńiile
vocale sunt diminuate sau abolite, se constat ă matitate, uneori submatitate, diminuarea murmurulu i
vezicular, frec ătur ă pleural ă, respira Ńie rugoas ă, suflant ă sau u șor discordant ă, uneori diminuat ă sau
abolit ă; 3. Semiologia fizic ă este aceea proprie hemitoracelui retractat, genera t în primul rând de
pahipleurit ă; 4. În pahipleuritele mari se g ăse ște: îngro șare pleural ă, uneori depuneri calcare, un
hemitorace mic șorat, cu musculatura peretelui involuat ă, cu spa Ńiile intercostale mic șorate, diafragmul
ridicat cu mediastinul atras, traheea încurbat ă, cu limitarea excursiilor costale și cu opacifiere intens ă
par Ńial ă sau total ă a hemitoraxului.
Tratamentul. Simfizele pleurale care încep a incomo da func Ńia pl ămânului sau calcific ările
pleurale, necesit ă un singur tratament: decorticarea.
Obiective kinetice : 1. Educarea unei respira Ńii corecte și utilizarea ei în timpul mobiliz ării; 2.
Cre șterea expansiunii localizate; 3. Rearmonizarea mi șcărilor toracoabdominale; 4. Refacerea pozi Ńiei de
repaus toracic; 5. Relaxarea musculaturii inspirato rii de rezerv ă; 6. Restabilirea raportului între activitatea
mecanoreceptorilor și efortul ventilator; 7. Cre șterea capacit ăŃii de efort; 8. Educarea unui aliniament
corect al corpului atât în repaus cât și în mi șcare; 9. Tonifierea musculaturii respiratorii;
Mijloace de kinetoterapie: Evaluarea st ării func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la efort;
testul apneei; înv ăŃarea și utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; înv ăŃarea și
utilizarea unor posturi: relaxante (decubit, a șezat, ortostatism); facilitatoare ale respira Ńiei (decubit, a șezat,
ortostatism); modalit ăŃi de reeducare a respira Ńiei asistat ă și înv ăŃarea și utilizarea unei respira Ńii corecte
(accent pe inspir); programe de gimnastic ă medical ă cu accent pe utilizarea unei respira Ńii corecte
abdomino-toracice; modalit ăŃi de cre ștere a capacit ăŃii de efort: test de efort (mers 6 min/covor
rulant/bicicleta cicloergometric ă); program individual de antrenament prin mers, cov or rulant, biciclet ă.
f. Scolioza; Cifoscolioza; Spondilita ankilozant ă
Scolioza. Boal ă care supraîncarc ă mecanic sistemul toracopulmonar, scolioza este o d eformare a
coloanei caracterizat ă prin curbur ă lateral ă (în plan frontal) și rota Ńie vertebral ă. Convexitatea (respectiv
gibozitatea) este aceea care confer ă denumirea direc Ńiei scoliozei. Rota Ńia vertebral ă se face spre
concavitatea coloanei.
Obiective și mijloace kinetice: 1. Evaluarea st ării func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la
efort; testul apneei; 2. Ameliorarea disfunc Ńiei ventilatorii restrictive prin: Kinetoterapia co rectoare a
scoliozei, cre șterea expansiunii toracice localizate în zonele în care mobilitatea toracic ă este deficitar ă prin

194
reeducare respiratorie asistat ă și independent ă cu accent pe cre șterea amplia Ńiei costale inferioare și
hemitoracice, sc ăderea travaliului ventilator prin asuplizare toraco vertebral ă și sporirea contribu Ńiei
ventila Ńiei diafragmatice prin reeducare respiratorie cu ac cent pe respira Ńia diafragmatic ă; 3. Cre șterea
randamentului „pompei musculare respiratorii” prin ameliorarea raportului dintre lungimea mu șchiului
respirator și tensiunea lui prin: exerci Ńii de translare a ventila Ńiei spre volumul respirator de rezerv ă (VER)
(cre șterea timpului expirator) → lungirea mu șchiului preinspirator; exerci Ńii de cre ștere a for Ńei musculare
respiratorii → ameliorarea capacit ăŃii metabolice a mu șchilor; 4. Cre șterea capacit ăŃii de efort: test de
efort (mers 6 min/ covor rulant/ bicicleta cicloerg ometric ă); program individual de antrenament prin mers,
covor rulant, biciclet ă
Cifoscolioza. În deform ările cutiei toracice se instaleaz ă insuficien Ńa cardiorespiratorie,
condi Ńionat ă de gravitatea, sediul și vechimea deform ării, ca și de prezen Ńa rigidit ăŃii toracale (copii nu o
au) sau a paraliziei diafragmatice (cifoscolioz ă paralitic ă). Reprezint ă o boal ă ce supraîncarc ă mecanic
STP. Testele func Ńionale în cifoscolioze: Capacitatea vital ă (CV): sc ăzut ă – definind DVR; VEMS-ul:
normal – dac ă nu exist ă sindrom obstructiv supraad ăugat; indicele Tiffneau (VEMSx100/CV): normal;
volumul rezidual (VR): normal sau pu Ńin crescut; capacitatea pulmonar ă (CP): sc ăzut ă – prin componenta
CV total ă; volumul rezidual/capacitatea pulmonar ă total ă (VR/CPT): crescut – dar nu prin hiperinfla Ńie;
volumul curent (VC): sc ăzut (200-300ml); ventila Ńia (V)/minut: crescut ă – prin frecven Ńă crescut ă;
ventila Ńie maxim ă (Vmx)/minut: sc ăzut ă – ca și în DVO, dar din alte cauze; volumul de închidere: normal.
Caracteristic este sc ăderea complian Ńei, cu cre șterea travaliului ventilator. Înainte de apari Ńia
hipoventila Ńiei alveolare cu hipoxemie/hipercapnie, în cifoscol ioz ă se instaleaz ă treptat în efort, apoi și în
repaus, hipoxemia.
Obiective și mijloace kinetice: 1. Ameliorarea ventila Ńiei alveolare prin: Tratarea cauzei
sindromului restrictiv punându-se bazele unei venti la Ńii îmbun ătăŃite; Cre șterea expansiunii toracice
localizate în zonele în care mobilitatea toracic ă este deficitar ă prin reeducare respiratorie asistat ă și
independent ă cu accent pe cre șterea amplia Ńiei costale inferioare și hemitoracic; Sc ăderea travaliului
ventilator prin asuplizare toracovertebral ă și sporirea contribu Ńiei ventila Ńiei diafragmatice prin reeducare
respiratorie cu accent pe respira Ńia diafragmatic ă; Cre șterea randamentului „pompei musculare
respiratorii” prin ameliorarea raportului dintre lu ngimea mu șchiului respirator și tensiunea lui prin:
exerci Ńii de translare a ventila Ńiei spre volumul respirator de rezerv ă (VER) (cre șterea timpului expirator)
→ lungirea mu șchiului preinspirator; exerci Ńii de cre ștere a for Ńei musculare respiratorii → ameliorarea
capacit ăŃii metabolice a mu șchilor. 2. Corectarea gazelor sanguine și restabilirea sensibilit ăŃii centrului
respirator prin reeducare respiratorie asistat ă și independent ă cu accent pe m ărirea amplitudinii VC cu
sc ădere de ritm (respira Ńia abdominotoracal ă inferioar ă). 3. Cre șterea capacit ăŃii de efort: test de efort
(mers 6 min/covor rulant/bicicleta cicloergometric ă); program individual de antrenament prin mers, cov or
rulant, biciclet ă.
Spondilita Ankilozant ă. În forma sa central ă, cu ankiloza coloanei vertebrale ca și a articula Ńiilor
costovertebrale, cu orizontalizarea coastelor și fixarea toracelui în pozi Ńie inspiratorie, sau cu fixarea în
cifoz ă accentuat ă a coloanei dorsale, cu ștergerea lordozei lombare și bascularea anterioar ă a bazinului, cu
eventuala fixare a capului în flexie, ca și cu redoarea articula Ńiilor scapulohumerale, va apare treptat DVR
cu reducerea volumelor pulmonare. În special în for mele cu cifoze accentuate, testele func Ńionale arat ă
aproape acelea și tendin Ńe ca și în cazurile de cifoscolioze. În practic ă îns ă, foarte rar DVR din spondilit ă
poate s ă conduc ă la instalarea hipoventila Ńiei alveolare, a insuficien Ńei respiratorii și a cordului pulmonar.
Aceasta se întâmpl ă doar în cazurile în care se instaleaz ă și o DVO, chiar moderat ă. La bolnavul
spondilitic înregistr ăm: reducerea capacit ăŃii vitale (CV) cu 15%-45%; reducerea capacit ăŃii inspiratorii;
reducerea ventila Ńiei maxime (Vmx) cu 25%-60%; o u șoar ă cre ștere a volumului rezidual (VR); o u șoar ă
cre ștere a capacit ăŃii reziduale func Ńionale (CRF); sc ăderea complian Ńei toracopulmonare; distribu Ńia
intrapulmonar ă a aerului, ca și “closing” volumul sunt normale; Expansiunea redus ă a toracelui este
compensat ă de mobilitatea crescut ă a diafragmului, care de la 3-4cm în respira Ńia lini știt ă sau 6-7cm în cea
for Ńat ă la normali, poate s ă ajung ă la 6cm și respectiv 11cm în cazul spondiliticilor. Tendin Ńa la tahipnee

195
cu reducerea de volum curent (VC), tendin Ńă general ă în DVR, face ca și spondiliticul s ă fie mereu la un
pas de hipoventila Ńie, dar care nu se instaleaz ă decât în cazul unor boli intercurente bronhopulmon are, sau
în cazul apari Ńiei unui sindrom obstructiv. De aici, importan Ńa pentru ace ști bolnavi de a evita astfel de
decompens ări prin prevenirea BPOC, a virozelor respiratorii, pneumopatiilor acute etc., sau, bineîn Ńeles, a
le trata cât mai precoce și complet atunci când apar. Tratamentul kinetic est e identic cu cel al
cifoscoliozei.
g. Grupul bolilor neuromusculare
Dintre bolile care scad for Ńa motorie a sistemului toracopulmonar (STP), o part e au un debut și o
evolu Ńie mai pu Ńin severe, dezvoltând forma cronic ă de insuficien Ńă respiratorie printr-o ventila Ńie
alveolar ă cronic ă, care reu șește totu și s ă asigure organismului un echilibru metabolic în con di Ńii lipsite de
excese. În general mul Ńi dintre ace ști bolnavi nu sunt dispneici pentru c ă boala de baz ă neuromuscular ă le
limiteaz ă nu numai efortul ci chiar și mi șcările uzuale: hemiplegia, tetraplegia, poliomielita etc. Al Ńii care
prezint ă o anumit ă independen Ńă de mi șcare și mers, ajung s ă devin ă dipneici și astfel s ă-și limiteze
activit ăŃile, de aceast ă dat ă datorit ă insuficien Ńei respiratorii și nu tulbur ărilor neuromotorii propriu-zise.
Bolile neuromusculare determin ă incapacitatea STP-ului de a- și asigura amplia Ńia, p ăstrându-se normale
îns ă atât rezisten Ńa la flux cât și complian Ńa. Scade CV, V mx dar și VEMS (for Ńa de expulsie, r ămânând s ă
ac Ńioneze aproape numai retrac Ńia elastic ă) nu datorit ă obstruc Ńiei ci sc ăderii for Ńei necesare execut ării
probelor func Ńionale respiratorii (PFR) .
Paraliziile centrale (leziuni corticale, de trunchi cerebral sau m ăduv ă)
Obiective generale: În paraliziile tranzitorii: men Ńinerea „mecanicii” respiratorii în condi Ńii cât
mai bune pân ă la reapari Ńia controlului ventilator autonom; În paraliziile definitive: dezvoltarea
compens ărilor respiratorii posibile ajungându-se pân ă la respira Ńia „glosofaringian ă”
1. În leziunile medulare C 3-C4, CV este sub 20% chiar 10% din valoarea teoretic ă → autonomie
ventilatorie aproape nul ă sau nul ă. Este suspendat ă activitatea difragmului, intercostalilor, abdomina lilor
etc. Poate fi prezent controlul sternocleidomastoid ienilor, trapezului, romboizilor, permi Ńând unele mi șcări
respiratorii existând uneori impulsuri spre diafrag m din celulele coarnelor anterioare C 3 și C 4 incomplet
distruse.
Obiective și mijloace kinetice: 1. Corectarea gazelor sanguine și restabilirea sensibilit ăŃii
centrului respirator prin men Ńinerea/ameliorarea ventila Ńiei utiliz ăndu-se ini Ńial ventila Ńia asistat ă mecanic,
apoi reeducarea unei ventila Ńii de substitu Ńie prin utilizarea elementelor de reeducare respira torie asistate
punându-se accentul pe o m ărire a amplitudinii VC cu sc ădere de ritm, utilizând în special respira Ńia
abdominotoracal ă inferioar ă și a posturilor relaxante și facilitatoare a respira Ńiei; 2. Sc ăderea vâscozit ăŃii
fluidului care curge prin bronhii – dezobstruc Ńie bronhic ă pentru combaterea stagn ării secre Ńiilor bronhice,
evitarea apari Ńiei obstruc Ńiei și prevenirea complica Ńiilor infec Ńioase pulmonare prin: posturi de drenaj și
drenaj bronhic asistat (din 2 în dou ă ore), educarea tusei și utilizarea tusei asistate, exerci Ńii respiratorii
rare și profunde și de tip oftat; 3. Prevenirea redorii toracale prin postur ări ale bra Ńelor (semiabduc Ńie),
masaj (cervical, scapulohumeral și toracic), compresii decompresii ale toracelui, mi șcări pasive și auto-
pasive (cap, umeri, bra Ńe)
2. În leziunile medulare sub C 4, CV este pân ă la 40% din valoarea teoretic ă → autonomie
ventilatorie par Ńial ă
Obiective și mijloace kinetice: 1. Corectarea gazelor sanguine și restabilirea sensibilit ăŃii
centrului respirator prin men Ńinerea/ameliorarea ventila Ńiei utilizându-se posturi relaxante și facilitatoare a
respira Ńiei și reeducare respiratorie asistat ă, apoi independent ă cu con știentizarea mi șcărilor respiratorii în
fa Ńa oglinzii (refacerea imaginii corticale) pentru re câ știgarea volumelor pulmonare, a for Ńei inspiratorii și
a celei de expulsie; 2. Sc ăderea vâscozit ăŃii fluidului care curge prin bronhii – dezobstruc Ńie bronhic ă prin:
drenaj bronhic asistat, educarea tusei și utilizarea tusei asistate, exerci Ńii respiratorii; 3. Prevenirea redorii
toracale prin postur ări ale bra Ńelor (semiabduc Ńie), masaj (cervical, scapulohumeral și toracic), compresii
decompresii ale toracelui, mi șcări pasive și auto-pasive (cap, umeri, bra Ńe); 4. Reeducarea analitic ă a
fiec ărui mu șchi eliberat de paralizie.

196
3. În leziunile medulare sub C 4, în partea cervical ă inferioar ă, mai pu Ńin întins ă și grav ă, în care
CV este între 40% și 60% din valoarea teoretic ă → autonomie ventilatorie total ă. În metodologia de
recuperare se va Ńine cont de polimorfismul clinicofunc Ńional, fiec ărui caz splicându-i-se un program
diferen Ńiat.
Obiective și mijloace kinetice: 1. Evaluarea st ării func Ńionale: ausculta Ńie; m ăsurarea tensiunii
arteriale, pulsului și frecven Ńei respiratorii, probe func Ńionale respiratorii (CV, VEMS, VEMS/CV%, V mx )
aprecierea gradului de dispnee la efort; testul apn eei; 2. Între Ńinerea troficit ăŃii musculaturii abdominale
prin electroterapie stimulativ ă cu ajutorul curen Ńilor galvanici întrerup Ńi sau de medie frecven Ńă prin
electrozi a șeza Ńi pe piele (abdomina: 5-10min/3-4 ședin Ńe/zi), masaj excitator; 3. Între Ńinerea și cre șterea
troficit ăŃii și tonicit ăŃii intercostalilor prin postur ări alternative în decubit, compresii și decompresii
toracale asistate și independente, reeducare respiratorie hemitoracic ă și toracic ă, masaj (torace și
intercostali), exerci Ńii specifice de contrarezisten Ńă pentru cre șterea tonicit ăŃii musculaturii intercostale;
4.Cre șterea expansiunii abdominale și toracice localizate în zonele în care mobilitatea toracic ă este
deficitar ă și dezvoltarea supleerii respira Ńiei diafragmatice prin: postur ări relaxante și facilitatoare ale
respira Ńiei din a șezat (ajutându-se activitatea inspiratorie a difrag mului), reeducare respiratorie asistat ă și
independent ă cu accent pe respira Ńia diafragmatic ă și cre șterea amplia Ńiei costal; 4. Cre șterea for Ńei
diafragmului cu ajutorul exerci Ńiilor analitice de tip inspirator și expirator, 5. Tonifierea musculaturii
inspiratorii prin reeducare respiratorie toracic ă; 6. Sc ăderea travaliului ventilator prin: asuplizare
toracovertebral ă și a rahisului (exerci Ńii analitice, masaj, electroterapie pe musculatura toracic ă –
ultrasunet, curen Ńi de medie frecven Ńă etc. – c ăldur ă sau crioterapie pentru contracturi musculare); 7.
Sc ăderea vâscozit ăŃii fluidului care curge prin bronhii – dezobstruc Ńie bronhic ă prin: drenaj bronhic asistat
și independent, educarea tusei și utilizarea tusei asistate, exerci Ńii respiratorii; 8. Ameliorarea/refacerea
capacit ăŃii de efort: ini Ńial – test de efort – mers 6 min; program individual de antrenament pri n mers,
h. Fibrozele intersti Ńiale difuze (FID).
Pneumopatiile intersti Ńiale difuze fibrozante (PIDF) reprezint ă stadii avansate sau finale ale unui
grup heterogen de st ări morbide caracterizate prin procese lezionale dif uze, care afecteaz ă intersti Ńiul
pulmonar cu tendin Ńă de fibroz ă pulmonar ă difuz ă. Pe plan func Ńional aceste afec Ńiuni determin ă:
amputarea restrictiv ă a ventila Ńiei; rigiditatea texturii conjunctive a pl ămânului; reducerea difuziunii
alveolocapilare; tulbur ări putând conduce la insuficien Ńă pulmonar ă sau cardiopulmonar ă ireversibil ă sau
letal ă. Elementele de baz ă a sindromului FID sunt dispneea de efort asociat ă cu modific ări radiologice de
tip intersti Ńial și cu alter ări ale func Ńiei pl ămânului caracterizate prin rigiditate pulmonar ă și transfer
deficitar al gazelor respiratorii. Tablou clinic: d ispneea debuteaz ă insidios și evolueaz ă progresiv,
devenind perceptibil ă pentru bolnav prin limitarea capacit ăŃii de efort fizic (dispnee de efort). Ritmul
agrav ării dispneei este variabil: rapid în unele cazuri, cu sfâr șit letal în câteva luni, lent progresiv în altele
care pot supravie Ńui 10-15 ani sau mai mult (exist ă și cazuri la care se înregistreaz ă intervale sta Ńionare
prelungite (ex, unele sarcoidoze) sau chiar stabili z ări definitive (ex. tuberculoza miliar ă vindecat ă)), raluri
crepitante fine; raluri bron șice; cianoz ă; hipocratism digital etc. Func Ńional se caracterizeaz ă prin:
restric Ńie ventilatorie (rezultat a sc ăderii distensibilit ăŃii pl ămânului, a suprim ării unor spa Ńii alveolare și în
parte a dispari Ńiei surfactantului) rigiditate pulmonar ă; reducerea difuziunii gazelor prin membrana
alveolocapilar ă. CV, VR, CPT sunt diminuate în fazele avansate ale bolii nu îns ă și în cea ini Ńial ă. VEMS
este redus propor Ńional sau subpropor Ńional fa Ńă de CV datorit ă faptului c ă trac Ńiunea fibroas ă tinde s ă
dilate lumenul c ăilor aeriene. Drept rezultat raportul VEMS/CV este ridicat (>80%) Vmx nu este decât
tardiv afectat. În stadiile avansate ale bolii, ano maliilor de mai sus li se pot ad ăuga tulbur ări obstructive
care uneori pot realiza tabloul func Ńional al BPOC
Kinetoterapie individualizat ă: Obiective: 1. Educarea unei respira Ńii corecte și utilizarea ei în
timpul mobiliz ării; 2. Cre șterea expansiunii localizate; 3. Rearmonizarea mi șcărilor toracoabdominale; 4.
Refacerea pozi Ńiei de repaus toracic; 5. Relaxarea musculaturii in spiratorii de rezerv ă; 6. Restabilirea
raportului între activitatea mecanoreceptorilor și efortul ventilator; 7. Tonifierea musculaturii re spiratorii;

197
9. Educarea unui aliniament corect al corpului atât în repaus cât și în mi șcare; 10. Cre șterea capacit ăŃii de
efort;
Mijloace: Evaluarea st ării func Ńionale; aprecierea gradului de dispnee la efort; te stul apneei;
înv ăŃarea și utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Jacobson; Schultz; înv ăŃarea și utilizarea
unor posturi relaxante și facilitatoare ale respira Ńiei din decubit, a șezat, ortostatism; modalit ăŃi de
reeducare a respira Ńiei asistat ă și înv ăŃarea și utilizarea unei respira Ńii corecte (accent pe inspir); programe
de gimnastic ă medical ă cu accent pe utilizarea unei respira Ńii corecte abdomino-toracice; modalit ăŃi de
cre ștere a capacit ăŃii de efort:
i. Sindroamele posttubeculoase .
Manifest ări de patologie tardiv ă a tuberculozei care survin dup ă vindecarea acesteia, pe fondul
unor modific ări morfofunc Ńionale sechelare, determinate de procesul de vindec are a leziunilor sau de
impactul pe care îl au asupra macroorganismului chi mioterapia antituberculoas ă și alte metode
terapeutice. Mai sunt denumite și bronhopneumopatii posttuberculoase.
Sindromul bron șitic cronic include cazuri de bron șita cronic ă, cu sau f ără sindrom obstructiv.
Frecven Ńa BPOC în cazul SPT este mai mare decât popula Ńia general ă. Tabloul clinic: tuse și expectora Ńie,
de și procesul tuberculos s-a vindecat de multa vreme. Exist ă și o forma hemoptoic ă cu alter ări vasculare
cicatriciale. Tratamentul se aseam ănă cu cel din BPOC: combaterea infec Ńioas ă fluidificarea expectora Ńiei,
calmarea tusei și a eventualelor hemoragii, repermeabilitatea bron șic ă, kinetoterapie respiratorie.
Sindromul bronsiectazic sau de dilata Ńii bron șice PT se caracterizeaz ă prin prezen Ńa unor ectazii
bron șice de diverse tipuri decelabile bronhografic sau p e tomografii, înso Ńite sau nu de un sindrom
supurativ. Ectaziile bron șice PT sunt generate de sechelele unor tuberculoze bron șice, cât și de trac Ńiunile
exercitate asupra pere Ńilor bron șici distrofia Ńi de procesele sclerogene din parenchim sau cu punc t de
plecare pleural. La acestea se adaug ă și fenomene distrofiante ale circula Ńiei bron șice sau diverse infec Ńii
nespecifice. Uneori se produc chiar în cursul tuber culozei active și persist ă dup ă vindecarea acestea, ca
manifest ări posttuberculoase. Tabloul clinic este în general mai benign decât cel din boala bron șiectatic ă,
dar nu sunt excluse nici aspectele de gravitate rea l ă. Func Ńional se constat ă tulbur ări de tip restrictiv
(sc ăderea CV și VEMS) în peste 50% din cazuri. Tratamentul are în vedere st ăpânirea sindromului
infec Ńios supurativ cu antibiotice conform antibiogramei. Dilata Ńiile bron șice localizate unilateral, cu
puseuri supurative repetate, la tineri cu sau f ără leziuni reziduale fibrozate tuberculoase, se prete az ă la
rezec Ńii. Bron șiectaziile pseudochistice apicale asimptomatice nu necesit ă interven Ńie, efectuându-se
kinetoterapie respiratorie
Sindromul bronhoasmatic sau astmatiform PT se întâlne ște în fibrozele difuze cicatriceale
remanente dup ă o tuberculoz ă miliar ă sau dup ă leziuni diseminative vindecate. Se instaleaz ă mai tardiv,
dup ă 6-25 ani de la vindecarea procesului tuberculos. T abloul clinic se aseam ănă cu cel din crizele de
astm bron șic de intensitate moderat ă. Se pot întâlni și fenomene supurative bron șice. Examenul func Ńional
pune în eviden Ńă sindromul bronhoobstructiv. Tratamentul comport ă brohospasmolitice, eventual
tuberculinoterapie desensibilizant ă, iar în infec Ńiile supraadaugate – antibiotice cu spectru larg.
Kinetoterapia respiratorie este de asemenea indicat ă.
Sindromul cavitar negativ PT. – include cavernele tuberculoase deterjate și negativate la culturi de
mai mult de 2 ani, vindecate (pen healing), "buliza te" sau nu, care nu mai pot s ă fie încadrate în
diagnosticul de tuberculoz ă, nici în cel de pl ămân s ănătos, indemn de orice leziuni. Reprezentând o
modalitate de vindecare dup ă chimioterapie, el poate fi complet asimptomatic, î ncadrându-se mai corect în
no Ńiunea de "status cavitar negativ". Purt ătorii de asemenea cavit ăŃi nu mai trebuie considera Ńi ca bolnavi,
ci ca subiec Ńi practic vindeca Ńi, capabili de activitate. Ei p ăstreaz ă pentru o perioad ă un risc ceva mai mare
de reactivare, dar în cele mai multe cazuri vindeca rea este definitiv ă. Sunt posibile și unele complica Ńii
(supura Ńii secundare, aspergiloame). S-au semnalat și infec Ńii intracavitare cu micobacterii atipice.
Atitudinea terapeutic ă este expectativa cu control periodic. Rezec Ńia este indicat ă doar în cazurile
complicate sau cu vindecare incert ă.

198
Sindroamele de fibroz ă PT se refer ă nu la fibrozele tuberculoase active, ci la scleroz ele reziduale
cicatriciale, mai ales la cele extinse, cu aspect m utilant și cu simptomatologie manifest ă, proprie, nelegat ă
de vreun proces activ tuberculos, datorate agresiun ii pe care o reprezint ă prezen Ńa sclerozelor ca atare.
Dup ă aspect și localizare, se disting mai multe forme anatomo-cl inic-radiologice: 1. sindromul de lobit ă
scleroas ă retractil ă apical ă, uni-sau bilateral ă, cu apicalizarea hilurilor (aspecte "în ploaie") și a scizurii
superioare, cu un con Ńinut de foste leziuni tuberculoase fibrozate, uneor i cavitare, sterilizate, zone de
atelectazie, dilata Ńii bron șice cu sindrom supurativ (neobligator) și diminu ări func Ńionale, mai mult sau
mai pu Ńin importante, cu dispnee de efort, perfuzie local ă alterat ă (scintigrafic ă); 2. sindromul de lob
mediu are acelea și caracteristici la nivelul lobului mediu, cu steno za lobarei medii și opacifierea lobului
respectiv cu retrac Ńii scizurale, deosebite de aspectul de "lentila bic onvex ă" din pleurezia interscizural ă. 3.
sindromul de lingul ă, mai rar întâlnit corespunzând în partea stâng ă, sindromului de lob mediu . 4.
sindromul de lob inferior, mai ales în dreapta, cu aspect de opacitate triunghiularâ în unghiul cardio -frenic,
corespunzând lobului atelectaziat și fibrozat, cu acelea și caracteristici descrise mai înainte, cu
hiperdistensia lobilor superiori. 5. sindromul de f ibrotorax, cu acelea și fenomene extinse la un pl ămân
întreg, este mai frecvent în stânga, cu semne de re trac Ńie a hemitoracelui respectiv (retrac Ńii costale,
mediastinale, ascensiunea diafragmului, etc.), cu sau f ără sindrom supurativ, cu amputare func Ńional ă
40%, instalat ă lent, adesea f ără dispnee de repaos sau la eforturi mici .
Sindromul de scleroz ă difuz ă PT. Survenind dup ă tuberculozele diseminative vindecate prin
chimioterapie are un aspect mai aparte, asem ănător cu al tuturor fibrozelor intersti Ńiale difuze pulmonare
și destul de greu de diferen Ńiat de ele daca nu se Ńine seama de antecedente. Se înso Ńește mai frecvent de
insuficien Ńă respiratorie cronic ă, moderat ă, de tip restrictiv. Nu se preteaz ă la un tratament mai deosebit.
Sindroamele pleurale și pleurogene. Sechelele pleureziilor tuberculoase exudative sau purulente
determin ă frecvent disfunc Ńie ventilatorie de tip restrictiv. Aceste sechele s unt: pahipleuritele („pl ămân
încarcerat”), fibrotoraxul pleurogen, etc.
Sindromul de insuficien Ńă respiratorie PT. Aproape toate sindroamele posttuberculoase descrise , în
special sindroamele bron șitic cronic și emfizematos, bron șiectazic, distrofic bulos, de scleroz ă extins ă
rectactil ă sau cicatricial ă, de "pl ămân încarcerat", colaps mutilant, rezec Ńii întinse, sunt capabile, dup ă un
anumit timp și de la un anumit grad de extindere parenchimatoas ă sau de afectare bron șic ă sau
perfuzional ă s ă duc ă la sindroame func Ńionale sau st ări de insuficien Ńă respiratorie. Insuficien Ńa
respiratorie cronic ă PT este mai mult de tip restrictiv, cu sc ăderea volumelor respiratorii, dar cu
VEMS/CV>70%; mai pu Ńin frecvent de tip obstructiv pur, cu VEMS<70% și cre șterea volumului rezidual
Ńi adeseori de tip mixt restrictiv și obstructiv. Clinic, bolnavii prezint ă diverse grade de dispnee la eforturi
mai mici sau mai mari cu valori func Ńionale diminuate, fenomen care se instaleaz ă și evolueaz ă relativ mai
lent decât în alte afec Ńiuni (BPOC, fibroze intersti Ńiale,etc.). Se pot distinge mai multe stadii de gra vitate
diferite, inclusiv forme grave cu hipercapnie persi stent ă (PaCO 2>50mmHg) și cu hipoxie de durat ă
(PaO 2<85%) . În majoritatea cazurilor capacitatea de mun că este limitat ă sau pierdut ă. Tratamentul se
realizeaz ă prin îns ăș i terapia sindroamelor respective care au dus la in suficien Ńa respiratorie (bronholitice,
secretolitice), dar necesit ă și unele procedee specifice oric ărei insuficien Ńe respiratorii cronice, cum sunt
oxigeno-terapia intermitent ă umed ă (30%) de lung ă durat ă, kinetoterapia respiratorie moderat ă, mai rar
respira Ńie asistat ă (în unele pusee acute).
Obiective și mijloace kinetice: 1. Evaluarea st ării func Ńionale: ausculta Ńie; m ăsurarea tensiunii
arteriale, pulsului și frecven Ńei respiratorii, probe func Ńionale respiratorii (VEMS, CV, VEMS/CV%, V mx )
aprecierea gradului de dispnee la efort; testele de apreciere a obstruc Ńiei sau restric Ńiei: apneei, lumân ării,
form ării bulelor în ap ă. Stabilizarea deficitului func Ńional și încercarea de a compensa acest deficit (se va
realiza printr-o analiz ă am ănun Ńit ă a tuturor perturb ărilor respiratorii și prin încercarea de a le corecta); 2.
Sc ăderea travaliului ventilator, pentru ameliorarea “c ostului” respira Ńiei, crescându-se volumului curent
(VC) și sc ăzându-se frecven Ńa respiratorie (FC) prin: înv ăŃarea și utilizarea unor posturi: relaxante din
decubit, a șezat, ortostatism: facilitatoare ale respira Ńiei din decubit, a șezat, ortostatism; înv ăŃarea și
utilizarea unor elemente sau metode de relaxare: Ja cobson; Schultz; 3. Sc ăderea vâscozit ăŃii fluidului care

199
curge prin bronhii prin: înv ăŃarea și utilizarea unor posturi de drenaj bronhic asistat și independent;
modalit ăŃi de educare a tusei cu aplica Ńii și în cadrul drenajului bronhic; 4. Ameliorarea vent ila Ńiei
alveolare prin: tratarea cauzelor sindromului restr ictiv sau obstructiv; cre șterea expansiunii localizate –
prin tehnicile de promovare a ventila Ńiei în diferite segmente pulmonare (amplia Ńii crescute toracale sau
toracoabdominale în acele regiuni cu mi șcări respiratorii blocate); cre șterea randamentului “pompei
musculare respiratorii” – sc ăderea chiar dispari Ńia “oboselii musculare” prin orice mijloc care va r educe
travaliul respirator și prin programe de gimnastic ă medical ă cu accent pe utilizarea unei respira Ńii corecte
abdomino-toracice; 5. Corectarea gazelor sanguine și restabilirea sensibilit ăŃii centrului respirator – prin
utilizarea gimnasticii respiratorii, a reeduc ării respiratorii asistate, punându-se accentul pe o m ărire a
amplitudinii VC cu sc ădere de ritm, utilizând în special respira Ńia abdominotoracal ă inferioar ă. Respira Ńia
cu amplitudine crescut ă va asigura ventila Ńie alveolar ă mai bun ă, cu eliminarea CO2 și va mic șora
pericolul eventual al oxigenoterapiei; 6. Ameliorar ea/refacerea capacit ăŃii de efort – pentru îmbun ătăŃirea
performan Ńei musculaturii periferice, ca și a musculaturii respiratorii, printr-o mai bun ă perfuzie și o
cre ștere a capacit ăŃii de extragere a oxigenului din sânge prin test de efort ini Ńial apoi stabilirea unei
metodologii de antrenament prin mers, covor rulant sau cicloregometru
j. Pneumoconiozele
Acumularea de pulberi (praf) în pl ămâni și reac Ńiile tisulare consecutive inhal ării acestora,
pulberea constituind un aerosol format din particul e solide, neanimate (anorganice). Cele mai frecvent e
pneumoconioze actuale sunt:
A. Pneumoconioze cu perturb ări func Ńionale pulmonare intricate: silicoza – consecin Ńa inhal ării de
SiO 2. Clinic: mult timp nu se eviden Ńiaz ă decât o tuse cu expectora Ńie, considerat ă de bolnav, care de
obicei este și fum ător, ca un fenomen obi șnuit pentru un fum ător. Mai târziu, dispneea de efort începe s ă
alarmeze bolnavul, dar în acest moment imaginea rad iologic ă arat ă mari și întinse leziuni. Testele
func Ńionale respiratorii pot ar ăta urm ătoarele situa Ńii: în silicozele simple f ără simptomatologie clinic ă:
teste perfect normal; în silicozele simptomatice: t estele sunt alterate de tip restrictiv, obstructiv sau mixt;
în cazurile complicate: scade capacitatea de difuzi une și apare hipoxemie la efort; în cazurile terminale:
restric Ńie sever ă ventilatorie cu hipoxemie intens ă care domin ă tabloul clinic. Tulburarea principal ă și
constant ă r ămâne sc ăderea complian Ńei, fenomen caracteristic în DVR, prin supraînc ărcarea mecanic ă a
sistemului toracopulmonar. Aceast ă restric Ńie are la baz ă procesele de fibroz ă și de suprimare a Ńesutului
pulmonar. Fenomenele obstructive care se asociaz ă pot fi determinate și de suprapunerea BPOC, dar ele
pot ap ărea chiar în cadrul silicozei prin remanieri ale st ructurii parenchimului care distorsioneaz ă,
cudeaz ă, comprim ă c ăile aeriene. Este evident un proces ireversibil. Tr atament cauzal nu exist ă. El se
adreseaz ă numai complica Ńiilor sau simptomelor: corticoterapie, antibiotice, tuberculostatice, tonicardice,
kinetoterapie
B. Pneumoconioze cu obstruc Ńia c ăilor mici.
Antracoza sau pneumoconioza minerilor de c ărbune este acumulare de praf complex de c ărbune în
pl ămân și reac Ńiile consecutive prezen Ńei pulberilor. Se clasific ă în dou ă forme:
a. simpl ă, reprezentat ă prin mici opacit ăŃi constituite din man șoane (macule) de macrofage ce au
fagocitat praful de c ărbune și s-au agregat în jurul bronhiolelor (caracteristic e sunt tulbur ările func Ńionale
determinate de obstruc Ńia c ăilor mici: cre ște volumul rezidual (VR); cre ște volumul de închidere “closing
volume”; închiderea precoce a c ăilor mici în cursul expirului maxim; VEMS, ca și raportul VEMS/ CV%
pot fi normale; schimbul gazos nu este afectat. Sin dromul obstructiv distal din antracoza simpl ă este
datorat îngust ării bronhiolelor și nu sc ăderii reculului elastic.)
b. complicat ă (fibroza masiv ă progresiv ă – FMP), maculele formând noduli masivi, procesul
fibrotic se extinde obstruând bronhiolele, iar vase le sunt invadate de fibrobla ști formând o endarterit ă
obliterant ă cu tromboze locale afectând perfuzia și conducând la hipertensiune arterial ă pulmonar ă (HAP)
și cord pulmonar cronic (CPC). (Leziunile fibroase o cup ă spa Ńiile aeriene reducând volumele pulmonare
(determinând deci fenomene de DVR) și în acela și timp, dezvoltând emfizem compensator, ca și distorsii
de bronhii, ceea ce determin ă disfunc Ńionalit ăŃi de tip DVO. Deci, sub raport ventilator, avem de- a face cu

200
DVM. Distribu Ńia aerului este afectat ă, gazele sanguine semneaz ă diagnosticul de insuficien Ńă respiratorie
hipoxemic ă și hipercapnic ă. Dispneea este evident ă, capacitatea lor de efort fiind foarte sc ăzut ă.)
Bisinoza sau pneumoconioza cu praf vegetal textil (bumbac, cânep ă, in, iut ă) se manifest ă la
început prin clasicul semn al “febrei de luni” adic ă prin apari Ńia semnelor pulmonare: tuse, wheezing,
dispnee, opresiune toracic ă, la reluarea lucrului dup ă o perioad ă de absen Ńă . Semnele dispar dup ă încetarea
lucrului. Debitele expiratorii maxime sunt reduse. Medica Ńia beta-adrenergic ă previne instalarea
obstruc Ńiei. Cu timpul, reversibilitatea fenomenului obstru ctiv dispare și se instaleaz ă DVO cronic, cu VR
crescut, cu perturbarea V/Q și apari Ńia insuficien Ńei respiratorii. De remarcat c ă bisinoza, de și prezint ă o
evident ă tulburare func Ńional ă, are o imagine radiologic ă pulmonar ă normal ă.
C. Pneumoconioze cu cre șterea reculului elastic pulmonar și sc ăderea capacit ăŃii de difuziune
Azbestoza (fibroz ă pulmonar ă intersti Ńial ă difuz ă determinat ă de inhalarea de fibre de azbest (praf
respirat) cu sau f ără reac Ńie a pleurei viscerale și/sau a celei parietale), aluminoza (inhalarea pulberilor din
industria bauxitei. Aceste pulberi par s ă protejeze pl ămânul contra prafului de siliciu); berilioza (prin
pulberi de beriliu), și pl ămânul de fermier (prin pulberi organice), reprezint ă aceast ă grup ă. Se
caracterizeaz ă prin sc ăderea: CV; complian Ńei și capacit ăŃii de difuziune.
Obiectivele și principiile asisten Ńei recuperatorii în pneumoconioze sunt: 1. Oprirea sau
încetinirea evolu Ńiei bolii, prin: diagnosticare cât mai precoce a bo lii; scoaterea pacientului imediat din
mediul poluant de pulberi sau în unele cazuri luare a unor m ăsuri de reducere a contactului cu pulberile;
scoaterea pacientului de sub ac Ńiunea tuturor factorilor agresionan Ńi bronhopulmonari (fumatul, alcoolul,
infec Ńiile intercurente, etc.); cure repetate și prelungite de climatoterapie în special în zone c u bogat ă
înc ărcare în ioni electronegativi; expuneri zilnice în camere înc ărcate cu electroaerosoli negativi; cre șterea
generală a capacit ăŃii de ap ărare a organismului; antrenarea și c ălirea lui; 2. Tratarea BPOC supraad ăugat ă
și care poate domina tabloul clinic într-o faz ă incipient ă; 3. Stabilizarea deficitului func Ńional și încercarea
de a compensa acest deficit (se va realiza printr-o analiz ă am ănun Ńit ă a tuturor perturb ărilor respiratorii și
prin încercarea de a le corecta). Algoritmul de abo rdare se va alc ătui în func Ńie de cerin Ńele date de tipul de
disfunc Ńie dominant ă.

Bibliografie
1. Bailliere, Tindal (1990) – Respiratory medicine , Ed. Gy R.A.L. Brevis, G. J. Gibson, D.M.
Gedeees,
2. Barnea, M; Barnea, Elena (1989) – Bolile respiratorii și factorii de mediu– Profilaxie , Editura
Medical ă Bucure ști,.
3. Dizain, A.M.; Plas-Bourney, M. (1983) – Reeducation respiratoire, Bases practique et
applications therapetiques ; 2eme edition, Masson; Paris
4. Gherasim, L (1995) – Medicina Intern ă. Vol.1, Editura Medical ă Bucure ști,.
5. Lozinc ă Isabela (2002) – Elemente de patologie a aparatului respirator și recuperarea prin
kinetoterapie. Editura Universit ăŃii din Oradea. Oradea
6. Lozinc ă, Isabela (2005) – Recuperarea kinetoterapeutic ă a pacien Ńilor de pe sec Ńia de chirurgie
pulmonar ă. Editura Universit ăŃii din Oradea. Oradea
7. Mackenzie C. F., Imle C. P., Ciesla N. – (1989) – Chest physiotherapy in the intensive care unit .
Second edition Williams & Wilkins. Baltimore-Hong K ong- London- Sydney, (p. 38-39; 54-73)
8. Sbenghe, Tudor – (1983) – Reeducarea medical ă a bolnavilor respiratori. Editura Medical ă,
Bucure ști
9.West, J. B. – (1991) – Respiratory physiology. The essentials. 4th. Edition Williams & Wilkins

201
6.7. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNI NEUROLOGICE

Obiective:
• Acumularea unui bagaj de cuno știn Ńe teoretice și practice cât mai complexe privitoare la:
• NoŃiuni de semiologie și evaluare neurologic ă, manifest ările clinice ale sindroamelor neurologice,
metodele de evaluare clinic ă și func Ńional ă: obiective și subiective, modalit ăŃile de recuperare prin
kinetoterapie: mijloace, metode, tehnici.
• Selectarea celei mai indicate metodologii de recupe rare luându-se în considerare: diagnosticul
neurologic; faza de evolu Ńie a bolii; dac ă a mai beneficiat sau nu de recuperare.
• Utilizarea practic ă individualizat ă (pentru fiecare pacient) a cuno știn Ńelor acumulate prin:
evaluarea clinico-func Ńional ă; structurarea obiectivelor de recuperare generale și specifice;
realizarea și aplicarea de programe kinetice cu mijloace și metode specifice în vederea trat ării
pacientului cu boal ă neurologic ă, atât în condi Ńii de spitalizare cât și în afara spitalului.

Con Ńinut:
6.7.1. Evaluarea neurologic ă
6.7.1.1. Inspec Ńia
6.7.1.2. Mi șcările involuntare (diskineziile)
6.7.1.3. Mi șcarea activ ă (motricitatea activ ă/voluntar ă)
6.7.1.4. Tonusul muscular
6.7.1.5. Reflexele
6.7.1.6. Coordonarea
6.7.1.7. Sensibilitatea
6.7.1.8. Tulbur ările trofice și vegetative
6.7.1.9. Tulbur ările de limbaj și comunicare
6.7.2. Kinetoterapia în sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC)
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP)
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal
6.7.2.4. Sindromul cerebelos
6.7.2.5. Scleroza în pl ăci
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM)
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC)
6.7.2.8. Polineuropatii și Poliradiculoneuropatii
6.7.2.9. Paralizia facial ă periferic ă

Cuvinte cheie : recuperare, neurologie, sindrom, piramidal, extr apiramidal, TVM, AVC

6.7.1. Evaluarea neurologic ă
6.7.1.1. Inspec Ńia : începe odat ă cu primul contact cu bolnavul (în momentul în care intr ă în sala
de kinetoterapie), continu ă în timpul anamnezei și în tot cursul examenului obiectiv. Aspectul gener al al
pacientului, atitudinile sale particulare, mi șcările involuntare prezint ă un deosebit interes în examenul
neurologic, nu rareori orientarea diagnosticului fu nc Ńional fiind dat ă de aceste elemente. Aceste atitudini
sunt determinate de paralizii, hipertonii musculare , atrofii musculare, atitudini antalgice, etc.
În sindroamele piramidale atitudinea este dictat ă de paralizie și modific ările de tonus muscular:
– în faza flasc ă a hemiplegiei bolnavul este în decubit dorsal în pat, mi șcare activ ă și tonusul
muscular sunt absente la nivelul hemicorpului afect at, pacientul mi șcă doar membrele de partea s ănătoas ă;

202
– în faza spastic ă a hemiplegiei atitudinea este dictat ă de hipertonia de tip piramidal (spasticitate).
În aceast ă situa Ńie membrul superior este cu bra Ńul în u șoar ă abduc Ńie, antebra Ńul flectat pe bra Ń, în u șoar ă
prona Ńie, pumnul și degetele flectate. Membrul inferior este în rota Ńie extern ă, extins din genunchi, cu
piciorul în flexie plantar ă și inversie.
– în paraplegia spastic ă hipertonia de tip piramidal (hipertonie vertebral ă) duce la extensia
puternic ă a membrelor inferioare. În leziunile masive ale m ăduvei spin ării paraplegia devine în flexie.
În sindroamele extrapiramidale atitudinea este dete rminat ă de mi șcările involuntare și modific ările
de tonus muscular.
În coree (sindrom hiperkinetic-hipoton) pacientul e ste animat continuu de mi șcări involuntare
bru ște și dezordonate, asimetrice, de scurt ă durat ă care afecteaz ă extremităŃile distale care determin ă o
instabilitate în atitudine, la nivelul fe Ńei determin ă diverse grimase și gesturi bizare. Aceste mi șcări
involuntare interfereaz ă cu execu Ńia diferitelor acte voluntare limitând posibilitate a de realizare a
diferitelor activit ăŃi ale vie Ńii de zi cu zi.
În leziunile nervilor periferici atitudinea este de terminat ă de paralizie, care este limitat ă la un grup
muscular inervat de nervul sau r ădăcina respectiv ă.
– în paralizia de nerv radial datorit ă paraliziei mu șchilor extensori ai pumnului, mâna ia o atitudine
„gât de leb ădă”.
– în monoplegia brahial ă membrul superior atârn ă pe lâng ă corp, um ărul este coborât și cu
musculatura atrofiat ă.
În sindromul Aran-Duchenne mâna are un aspect simi an (de maimu Ńă ), cu grif ă.
Atitudinile antalgice pot fi observate în diferite nevralgii. Durerea din nevralgia sciatic ă determin ă
scolioz ă lombar ă, care poate s ă fie cu concavitatea de partea bolnav ă (scolioz ă homolateral ă) sau de cea
sănătoas ă (scolioz ă încruci șat ă).
Bolile musculare (miopatiile) determin ă atitudini caracteristice: bolnavul are o lordoz ă accentuat ă,
membrele inferioare u șor abduse și scapulae alate. În stadiul mai avansat al bolii p rin retrac Ńia tendonului
achilian sprijinul se va realiza pe antepicior (pic ior cvar equin).
6.7.1.2. Mi șcările involuntare (diskineziile) – mi șcările anormale ce se produc independent de
voin Ńa individului, în timpul st ării de repaus sau de mi șcare. Se vor urm ării: condi Ńiile de apari Ńie
(influen Ńele pe care le au diferite st ări fiziologice), intensitatea, ritmul, teritoriul l or, amplitudinea,
brusche Ńea.
Mi șcările involuntare ce vor fi evaluate prin simpla obs erva Ńie sau diferite probe/teste specifice de
punere în eviden Ńă sunt: fascicula Ńiile musculare, miokimiile, spasmul facial clonic, tremur ăturile,
mi șcările coreice, mi șcările atetozice, hemibalismul, miocloniile, ticurile , crampa func Ńional ă, torticolisul
spasmodic, convulsiile, sinkineziile
6.7.1.3. Mi șcarea activ ă (motricitatea activ ă/voluntar ă) reprezint ă totalitatea actelor motorii pe
care individul le execut ă în mod con știent. A șadar mi șcarea voluntar ă presupune un mecanism complex în
care instan Ńele principale evaluate în clinic ă sunt:
– planificarea mi șcării în vederea unui scop, ini Ńierea mi șcării și trecerea de la o pozi Ńie sau
mi șcare la alta , toate depinzând de scoar Ńa cerebral ă;
– elementul efector propriu-zis al mi șcării format din neuronul motor central, neuronul mot or
periferic și organul efector care este mu șchiul striat, mi șcarea realizându-se pe o a numit ă stare a tonusului
muscular și troficit ăŃii musculare;
– controlul de tip feed-back exercitat de o serie d e forma Ńiuni nervoase, dintre care mai importante
clinic sunt cele ale sensibilit ăŃii profunde con știente, cerebeloase, vestibulare, extrapiramidale, care
asigur ă acurate Ńea mi șcării.
Mi șcările active constituie mijloacele de baz ă în cadrul tehnicile de evaluare clinic ă globale și/sau
analitice. Aceste tehnici vor oferi informa Ńii ce conduc la stabilirea nivelului func Ńional al pacientului.
La examinarea unei mi șcări active se va Ńine seama de: amplitudine; ini Ńiativa și viteza de execu Ńie;
durere; func Ńia neuro-muscular ă; anduran Ńa și decontrac Ńia muscular ă.

203
Evaluarea mi șcării active se face pentru a surprinde tulbur ările de motricitate activ ă: deficitele
motorii – parezele și paraliziile.
Tehnicile de evaluare clinic ă pot fi:
I. generale – folosite în toate patologiile (de obi cei pentru pacien Ńii cu deficit motor mare); cum
sunt cele ce vizeaz ă activit ăŃile vie Ńii zilnice (ADL-urile – Activity of Daily Living-en gl.), sunt teste
globale dar nu ofer ă indica Ńii valabile pentru stabilirea adev ăratei amplitudini de mi șcare sau asupra for Ńei
pacientului, ci mai degrab ă asupra capacit ăŃii de a utiliza respectivul(ele) segment(e). Astfel dac ă unui
pacient i se cere s ă se pieptene și el, în încercarea de a realiza sarcina, are dific ult ăŃi, nu se poate determina
dac ă mi șcarea este limitat ă de durere, de disfunc Ńie neuro-muscular ă sau de disfunc Ńie articular ă. Totu și, în
examenul obiectiv al NMAK, pentru a evalua performa n Ńele func Ńionale ale unui segment, sunt folosite
ini Ńial aceste mi șcările active globale în cadrul activit ăŃilor uzuale. Astfel, pentru membrele inferioare și
pentru coloana vertebral ă mi șcările active se vor testa prin mi șcări de înc ărcare cu propria greutate (ex.
ridicare de pe scaun-mers-întoarcere-a șezare pe scaun), iar pentru membrele superioare se vor cere mi șcări
func Ńionale (ex. rota Ńiile în articula Ńia um ărului se vor testa cerând pacientului s ă-și ating ă ceafa și apoi
sacrul).
II. specifice – folosit ă pentru o anumit ă patologie sau pentru evaluarea unei anumite func Ńii;
pentru pareze: probe segmentare statice (proba Barr e, proba Mingazzini, proba Grasset, proba bra Ńelor
întinse (Fischer)) și dinamice (proba dinamic ă a MS, proba Vasilescu); în cazul sechelelor afec Ńiunilor
neurologice centrale (urmare a afect ării neuronilor motori din encefal inclusiv a c ăilor de conducere din
măduva spin ării) ca și în hemi-, para-, tetraplegii/pareze: testul River mead, testul Bobath, scala ASIA, etc.
6.7.1.4. Tonusul muscular – stare de tensiune u șoar ă, permanent ă a mu șchiului striat în repaus,
având la baz ă reflexul miotatic dependent de neuronul motor peri feric controlat la rândul s ău de scoar Ńa
cerebral ă, cerebel, nucleii bazali și sistemul vestibular. Evaluarea urm ăre ște „surprinderea” modific ărilor
de tonus, care duc la schimbarea rezistentei la mi șcarea pasiv ă și a amplitudinii de mi șcare pasiv ă. Se
apreciaz ă prin: inspec Ńie; palpare; imprimare de mi șcări la nivelul tuturor segmentelor pacientului aflat în
repaus (testul de întindere muscular ă). Se evalueaz ă clinic sub trei aspecte:
– Tonusul muscular de repaus – se examineaz ă prin aprecierea consisten Ńei mu șchiului, a
extensibilit ăŃii și a rezisten Ńei la mi șcarea pasiv ă.
– Tonusul postural – este declan șat de nevoia men Ńinerii unei anumite posturi (ex. musculatura
antigravita Ńional ă în ortostatism). Tonusul postural se studiaz ă prin evaluarea unor reflexe de postur ă:
reflexele tonice cervicale (RTC) simetrice și asimetrice , reac Ńii de adaptare postural ă, reflexe de postur ă
locale și generale.
– Tonusul de ac Ńiune. Starea tonusului muscular poate fi observat ă în timpul unor mi șcări/activit ăŃi
voluntare. Astfel „mersul cosit” indic ă o spasticitate piramidal ă; rigiditatea extrapiramidal ă produce de
asemenea un mers caracteristic; „mersul talonat” po ate fi în rela Ńie cu o hipotonie muscular ă, etc.
– Tulbur ările de tonus muscular sunt descrise în urm ătorii termeni: flaciditate/flascitate, hipotonie,
hipertonie, spasticitate, rigiditate. Realizarea un ui plan de tratament potrivit implic ă recunoa șterea și
identificarea în timpul evalu ării de c ătre kinetoterapeut a diferen Ńelor dintre aceste „st ări” ale tonusului.
Ca urmare a existen Ńei tulbur ărilor de tonus la simpla observa Ńie a pacientului se remarc ă prezen Ńa
mi șcărilor sau posturilor/pozi Ńion ărilor membrelor sau corpului anormale. Un alt „indi cator” al existen Ńei
tulbur ărilor de tonus sunt prezen Ńa patternurilor de mi șcare stereotipe (sinergiilor anormale).
Instrumentele standardizate de aprecierea a spasticit ăŃii: scala Ashworth și Ashworth modificat ă,
scala Preston, testul Held, testul pendulului sau W arteburg. Pentru aprecierea rigidit ăŃii: scala de apreciere
a rigidit ăŃii extarpiramidale în 3 trepte (Webster Rating), sc ala de apreciere a rigidit ăŃii în 5 trepte.
6.7.1.5. Reflexele – r ăspuns motor, vasomotor sau secretor la o excita Ńie din mediul intern sau
extern. Evaluarea va cuprinde, în func Ńie de aplicarea excitantului:
a. Reflexe cutanate (superficiale) – reflexele abdo minale: reflexul abdominal superior (T 6-T8),
reflexul abdominal mijlociu sau ombilical (T 9-T10 ), reflexul abdominal inferior (T 11 -T12 și probabil L 1),
reflexul cutanat cremasterian (L 1-L2), reflexul cutanat plantar (L 4-S2), reflexul cutanat anal extern (S 3).

204
b. Reflexe osteotendinoase – reflexul bicipital (C 5-C6), reflexul stilo-radial (C 5-C6), reflexul
tricipital (C 6-C8), reflexul cubito-pronator (C7-C8), reflexul achil ian ( L5-S2), reflexul rotulian (L2-L4),
reflexul medio-plantar (S1-S2). Modific ările patologice ale reflexelor osteo-tendinoase sun t: areflexia,
hiporeflexia și hiperreflexia.
c. Reflexe de postura. Exagerarea reflexelor de postur ă apare în leziunile sistemului extrapiramidal
d. Reflexele patologice – în afara clonusului piciorului și rotulei cunoscute ca hiperreflexivitate
ROT în clinic ă mai întâlnim urm ătoarele reflexe patologice: semnul Babinski, semnul Hoffman, reflexul
palmo-mentonier (Marinescu-Radovici), reflexele de automatism medular, reflexele ideo-musculare.
6.7.1.6. Coordonarea – procesul ce rezult ă din activarea pattern-urilor de contrac Ńie a multor
unit ăŃi motorii, de la nivelul mai multor mu șchi de for Ńă , ac Ńiune și secven Ńă (succesiune) apropiat ă, dar și
prin inhibi Ńia simultan ă a celorlal Ńi mu șchi, producându-se o activitate voluntar ă. Se realizeaz ă prin
interven Ńia armonizat ă a tuturor mu șchilor ce particip ă la actul motor. Normalitatea este condi Ńionat ă de
integritatea morfo-func Ńional ă a unor forma Ńiuni nervoase dintre care un rol important îl au: c erebelul cu
căile sale aferente și eferente; c ăile sensibilit ăŃii profunde; aparatul vestibular; analizatorul vizu al; zona
frontal ă și temporal ă din scoar Ńa cerebral ă.
Tulbur ările coordon ării și probe de punere în eviden Ńă . Leziunile la nivelul cerebelul cu c ăile sale
aferente și eferente; c ăile sensibilit ăŃii profunde; aparatul vestibular; analizatorul vizu al; zona frontal ă și
temporal ă din scoar Ńa cerebral ă determin ă tulbur ări de coordonare numite ataxii cu dou ă forme clinice mai
importante: ataxia cerebeloas ă și ataxia tabetic ă. Se evalueaz ă existen Ńa:
a. dismetriei și hipermetriei prin probele indice-nas, indice-indice, proba c ălcâi, proba mersului,
proba prehensiunii;
b. adiadokokinezia prin probele marionetelor, închiderii și deschiderii pumnilor.
c. asinergia prin probele Dr ăgănescu-Voiculescu (proba asimetriei tonice dinamice) , proba
Stewart-Holmes
d. astazia.
6.7.1.7. Sensibilitatea Se evalueaz ă:
I. Sensibilitatea subiectiv ă – totalitatea simptomelor și senza Ńiilor descrise de pacient. Ea cuprinde
paresteziile și durerea. Exist ă multe tipuri de durere: nevralgia, cauzalgia, radiculalgiile, dureri
coordonale, durerea talamic ă (hiperpatia), durerile viscerale, cefaleea, migren a.
II. Sensibilitatea obiectiv ă:
a) exteroceptiv ă – superficial ă (tactil ă: atingerea tegumentului cu un tampon de vat ă, termic ă: cu
dou ă eprubete cu ap ă cald ă (40-45ș) și apa rece (sub 15ș); dureroas ă: cu un ac, ap ăsând u șor tegumentul cu
vârful acului, iar pacientul ne va spune dac ă a perceput durerea, localizarea ei);
b) proprioceptiv ă – profund ă (mioartrokinetic ă – postural ă, kinestezic ă: pacientul cu ochii închi și,
examinatorul îi mobilizeaz ă în flexie sau extensie degetele de la mân ă sau picior iar pacientul trebuie s ă
perceap ă, s ă indice care deget a fost mobilizat și sensul acestei mobiliz ări; vibratorie: cu diapazonul care
se pune în vibra Ńie, apoi picioru șul diapazonului se a șeaz ă pe eminen Ńele osoase, superficiale; barestezic ă
sau sim Ńul greut ăŃilor (se examineaz ă utilizând 2 sfere de acela și volum dar greutate diferit ă, pacientul
apreciând greutatea celor dou ă sfere)
c) interoceptiv ă (visceral ă) – practic se examineaz ă sensibilitatea dureroas ă visceral ă la presiune,
a viscerelor aflate mai la suprafa Ńă (stomac, ficat, ovar, etc.).
d) sim Ńul discrimin ării tactile și dureroase – perceperea a doi excitan Ńi aplica Ńi concomitent pe
suprafa Ńa tegumentar ă la o distan Ńă variabil ă între ei. Diferen Ńa minim ă la care cei doi excitan Ńi sunt
percepu Ńi distinct constituie indicele de discriminare. Dis tan Ńa variaz ă și în mod fiziologic în func Ńie de
zona din corp examinat ă.
e) sim Ńul dermolexic (dermolexia) – recunoa șterea de c ătre pacient a cifrelor, literelor sau
desenelor efectuate de examinator pe tegumentele lu i cu un excitant tactil. Nerecunoa șterea –
adermolexia .

205
f) sim Ńul stereognozic (sterognozia)- reprezint ă posibilitatea bolnavului de a recunoa ște cu ochii
închi și diverse obiecte puse în mâna sa de examinator: va trebui s ă identifice: forma, volumul, greutatea,
materialul. Nerecunoa șterea – astereognozie.
g) sim Ńul schemei corporale (somatognozia) – reprezint ă recunoa șterea cu ochii închi și a diverselor
segmente ale corpului. Nerecunoa șterea – asomatognozia sau hemiasomatognozia.
Tulbur ările de sensibilitate obiective sunt: astezia, hipoestezia, hiperestezia.
Dup ă tipografie distingem urm ătoarele tipuri clinice de tulbur ări de sensibilitate: nevrite, tipul
radicular, tipul polinevritic, tipul paraplegic, ti pul hemiplegic, tipul psihogen-func Ńional.
În clinic ă se disting dou ă tipuri de disocia Ńii de sensibilitate: disocia Ńia siringomielic ă și disocia Ńia
tabetic ă.
6.7.1.8. Tulbur ările trofice și vegetative
I. La nivelul tegumentelor se vor urm ări tulbur ările vegetative func Ńionale.
II. La nivel osteo-articular – apare osteoporoza d ifuz ă și osteofitoza, mai ales la nivelul epifizelor.
Clinic apar fracturi spontane și artropatii. La hemiplegici apar mai frecvent artr opatii ale MS.
III. La nivel cardio-vascular – la pacien Ńii cu AVC pot apare: tahicardie, bradicardie, tulbu r ări de
ritm. Hipotensiunea ortostatic ă secundar ă apare mai ales la pacien Ńii cu leziuni medulare deasupra de T6,
în poliradiculonevrite, în polineuropatia diabetic ă.
IV. Tulbur ări respiratorii vegetative – apar la pacien Ńii cu afec Ńiuni medulare (compresiuni,
traumatisle, mielite), în poliradiculonevrite și leziuni de nerv frenic. Tahipneea indic ă un prognostic
rezervat.
V. Tulbur ări sfincteriene (incontinen Ńă sau reten Ńie de urin ă și fecale) și sexuale (afectarea erec Ńiei
și a ejacul ării) – apar în leziuni ale arcurilor reflexe lombar -sacrate (în afec Ńiuni ca: tabes, traumatisme
vertebro-medulare la nivel lombar-sacrat, mielite, tumori la nivel lombar, sindrom de coad ă de cal,
polineuropatia diabetic ă) și în leziuni situate deasupra regiunii lombo-sacrat e prin întreruperea leg ăturilor
morfo-func Ńionale dintre aceste regiuni și centri nervo și superiori. Astfel se pot întâlni și în traumatisme
vertebro-medulare, la nivel cervical și toracic, scleroz ă în pl ăci, AVC, sindrom pseudobulbar.
VI. Afectarea muscular ă – troficitatea muscular ă este dependent ă în mare m ăsur ă de integritatea
neuronului motor periferic. Leziunile neuronului m otor periferic determin ă atrofii musculare denumite
amiotrofii secundare neurogene. Exist ă și amiotrofii primitive sau miogene ce apar independ ent de alte
leziuni nervoase (ex. în distrofia muscular ă progresiv ă). Amiotrofiile se eviden Ńiaz ă clinic prin mic șorarea
circumferin Ńei membrului, prin ștergerea conturului mu șchiului și prin modificarea reflexului regional.
Amiotrofiile neurogene se asociaz ă cu hipo sau areflexia osteotendinoas ă la nivelul afectat,
concomitent cu prezen Ńa reflexului ideo-muscular pân ă în stadii avansate.
Amiotrofiile primare sau miogene sunt întotdeauna simetrice, predomin ă la nivel proximal sau
distal la nivelul membrelor dup ă tipul de miopatie; reflexele ideomusculare sunt ab olite precoce iar ROT
se men Ńin timp îndelungat. În leziunile de lob parietal po t apare atrofii distale mai ales la nivelul
interoso șilor mâinii.
6.7.1.9. Tulbur ările de limbaj și comunicare . Limbajul e alc ătuit din patru func Ńii: vorbirea,
în Ńelegerea semanticii cuvintelor, citirea, scrierea. Centrul este situat la nivelul lobului temporal stâ ng
pentru dreptaci și drept la cei stângaci. Afectarea limbajului = afazie : motorie sau expresiv ă; senzitiv ă sau
de recep Ńie; mixt ă.
I. In cadrul vorbirii expresive se examineaz ă: vorbirea spontan ă, vorbirea repetat ă, vorbirea
automat ă, proba denumirii obiectelor la indicarea lor. Impo sibilitatea vorbirii spontane se nume ște afazie
motorie sau expresiv ă (afazie motorie Broca).
II. In cadrul afaziei senzitive (vorbirea receptiv ă) se examineaz ă: proba execut ării ordinelor simple
și complicate, proba recunoa șterii obiectelor denumite de examinator. În Ńelegerea vorbirii este diminuat ă
sau abolit ă în afazia senzorial ă Wernicke, în surditatea verbal ă. Atât vorbirea receptiv ă cât și cea expresiv ă
sunt alterate în cazul afaziei mixte.

206
III. În cadrul agrafiei (examinarea scrisului) se va urm ării atât grafia spontan ă, grafia dictat ă și
grafia copiat ă. Agrafia reprezint ă imposibilitatea scrierii de c ătre pacient.
IV. În cadrul lexiei (examinarea cititului) se examineaz ă: lexia expresiv ă, lexia ordinelor scrise.
Imposibilitatea descifr ării scrisului se nume ște alexie și se întâlne ște în afazia motorie.
V. Examinarea praxiei – cuprinde executarea de c ătre pacient la comand ă de mi șcări simple la
început, apoi cu un grad mai crescut de dificultate . Tulbur ările ce apar în executarea acestor mi șcări se
numesc apraxii. Tipuri: ideatorie (incapacitatea de a stabili planul ac Ńiunii pentru gesturile complexe. Sunt
conservate doar mi șcările elementare, celelalte fiind absente); constructiv ă (tulbur ări în desenarea figurilor
geometrice simple); a îmbr ăcării, de grade diferite.
VI Agnozia – este o tulburare de recunoa ștere senzorial ă în absen Ńa deficitelor senzitive și a
tulbur ărilor psihice. Apare în leziuni parietale ale emisf erului drept din AVC, TCC, demen Ńă senil ă.
Tipuri: tactil ă sau astereognozia (imposibilitatea de a recunoa ște și denumii un obiect palpat cu ochii
închi și); vizual ă (nu are tulbur ări de vedere, dar nu recunoa ște obiectul privit); spa Ńial ă (apare mai
frecvent la hemiplegia stâng ă, o ignorare a hemispa Ńiului vizual stâng); corporal ă sau asomatognozia
(tulburare de recunoa ștere a segmentelor corporale sau neag ă realitatea paraliziei – anosognozie)
Se mai evalueaz ă de asemenea: Mersul; Afectarea nervilor cranieni ; Degluti Ńia ; Func Ńiile de
autoîngrijire (ADL) ; Func Ńiile cogni Ńiei.

6.7.2. Kinetoterapia în sindroamele neurologice
6.7.2.1. Sindromul de neuron motor central (SNMC) s au sindrom piramidal – este lezat ă calea
piramidal ă. Apare în afec Ńiuni care intereseaz ă encefalul și m ăduva spin ării: accidente vasculare cerebrale
(AVC); tumori, abcese; traumatisme; procese inflama torii: encefalite și mielite, scleroz ă lateral ă
amiotrof ă, scleroz ă în pl ăci; encefalopatii. Const ă în:
a. Tulbur ări ale motricit ăŃii active – pareze și paralizii. Repartizarea acestor deficite motorii este
în func Ńie de topografia lezional ă a c ăii piramidale: hemiplegie când leziunea este la niv elul encefalului,
tetraplegie sau paraplegie dac ă leziunea este medular ă.
b. Modific ări ale tonusului muscular . Tonusul muscular este în general crescut – hipert onie
piramidal ă – spasticitate, iar în situa Ńiile în care leziunea se instaleaz ă în mod acut (traumatisme cerebrale
și medulare, accidente vasculare cerebrale, mielite) tonusul este sc ăzut – hipotonie muscular ă (flasciditate)
și are o durat ă de câteva ore pân ă la 12-14 s ăpt ămâni. În leziunile cervicale spasticitatea interese az ă mai
ales mu șchii flexori la MS și mu șchii extensori la MI.
c. Modific ări ale reflexelor: ROT – sunt exagerate, vii în faza spastic ă; reflexele cutanate
abdominale și cremasteriene sunt abolite; reflexele de postur ă sunt diminuate.
d. Prezen Ńa unor reflexe patologice – Babinski, Hoffman, reflexele de automatism medul ar
(reflexele de tripl ă flexie și de extensie încuci șat ă) care sunt prezente chiar din faza de șoc.
e. Prezen Ńa sincineziile care sunt globale, de imita Ńie și de coodonare.
6.7.2.2. Sindromul de neuron motor periferic (SNMP ) – apare în leziunea c ăii motorii periferice
care începe cu pericarionul neuronului din coarnele anterioare și celulele motorii, leziunea nervilor
cranieni, r ădăcinilor, trunchiurilor, plexurilor și nervilor periferici. Clinic se manifest ă prin:
a. Tulbur ări ale motricit ăŃii active: pareze și paralizii care sunt limitate la nervul, rădăcina, plexul
sau segmentul medular lezat, respectiv nervii crani eni motori interesa Ńi. De obicei parezele și paraliziile
sunt parcelare, interesând numai unit ăŃile motorii ale c ărui neuron este lezat, a șa încât deseori numai un
grup muscular prezint ă deficit motor.
b. Modific ări ale tonusului muscular. Tonusul muscular este diminuat (hipotonie) sau abol it și
intereseaz ă grupele musculare paralizate.
c. Modific ări ale reflexelor: ROT și cutanate sunt diminuate sau abolite deoarece este întrerupt ă
componenta eferent ă a arcului reflex.
d. Prezen Ńa fascicula Ńiilor musculare când leziunea intereseaz ă perocarionul (scleroz ă lateral ă
amiotrofic ă, poliomielita anterioar ă cronic ă).

207
e. Atrofia muscular ă este localizat ă pe grupele musculare paralizate.
Tipuri de SNMP: Leziunea pericarionului (poliomieli t ă, scleroz ă lateral ă amiotrofic ă,
siringomielie. Sindromul poate fi simetric sau asim etric.); Leziunea r ădăcinilor anterioare (la nivelul MS
avem 3 tipuri (manifest ările clinice se suprapun peste cele ale leziunii pl exului brahial): superior (afectate
rădăcinile C 5-C6); mediu (afectat ă r ădăcina C 7); inferior (afectate r ădăcinile C 8-T11 ); la MI – întâlnim
sindromul de „coad ă de cal” care determin ă paralizie flasc ă, tulbur ări de sensibilitate, tulbur ări de
evacuare a vezicii, tulbur ări erectile și constipa Ńie); Leziunile plexurilor
Paralizia de plex brahial – exist ă 4 tipuri clinice și unul total.
– Tipul superior – afectat ă r ădăcinile C 5-C6 (Dchenne Erb). Atitudinea particular ă: bra Ń în ADD și
RI, antebra Ń extins și pronat. Deficit motor: afecate mi șcările în articula Ńia um ărului și cotului. Poate s ă
execute mi șcarea de ridicare a um ărului (prin trapez inervat de n. accesor), flexia a ntebra Ńului este mult
redus ă. Musculatura afectat ă: deltoid, dorsal mare, par Ńial pectoral mare și mic, supra și subspinos,
subscapular, din Ńat mare, biceps brahial, lungul supinator, triceps brahial. ROT: diminuat sau abolit
reflexul bicipital. Tulbur ările de sensibilitate: band ă de hipoestezie pe toat ă fa Ńa lateral ă a MS, de la um ăr
la police.Tulbur ări trofice: hipotrofia musculaturi um ărului, um ăr în „epolet”.
– Tipul mijlociu – afectat ă r ădăcina C 7 (Remak). Atitudinea particular ă: antebra Ń și pumn u șor
flectate. Deficit motor: dificult ăŃi în extensia antebra Ńului, pumnului și primei falange a degetelor.
Musculatura afectat ă: triceps, extensor lung degete, rotund și p ătrat pronator. ROT: diminuat sau abolit
reflexul tricipital, stiloradial. Tulbur ările de sensibilitate: band ă de hipoestezie pe zona lateral ă a mâinii și
degetele II-III. Tulbur ări trofice: hipotrofia musculaturii din regiunea do rsal ă bra Ń și antebra Ń.
– Tipul inferior – afectat ă r ădăcinile C 8-T1 (Klumpke). Atitudinea particular ă: mâna „în grif ă” –
policele se a șeaz ă în planul celorlalte degete, degetele II-V prezint ă hiperextensia primei falange și flexia
celorlalte dou ă. Deficit motor: deficitare flexia pumnului, abduc Ńia, adduc Ńia policelui, abduc Ńia, adduc Ńia
și flexia primei falange și extensia celorlalte dou ă a degetelor II-V. Musculatura afectat ă: afecta Ńi mu șchii
flexori ai degetelor, interoso și, lombricali, mu șchii eminen Ńei tenare și hipotenare. ROT: diminuat sau
abolit reflexul cubito-pronotar. Tulbur ările de sensibilitate: zon ă de hipoestezie pe marginea antero-
medial ă a MS și a degetelor IV-V. Tulbur ări trofice: hipotrofia musculaturii afectate, sindr om Claude-
Bernard-Horner (ptoz ă și mioz ă) de partea afectat ă ca urmare a con Ńinutului de fibre vegetative din
rădăcinile C 8-T1.
– Tipul total – afectat ă r ădăcinile C 5-T1. Atitudinea particular ă: MS flasc, atarn ă pe lâng ă trunchi
datorit ă paraliziei tuturor mu șchilor. Deficit motor: sunt afectate toate mi șcările MS, poate doar s ă ridice
um ărul (trapez). Musculatura afectat ă: to Ńi mu șchii. ROT: diminuat sau abolit reflexul bicipital, tricipital,
stilo-radial. Tulbur ările de sensibilitate: zon ă de hipoestezie ce cuprinde întreg MS. Tulbur ări trofice:
„um ăr în epolet”, sindrom Claude-Bernard-Horner, hipotr ofie muscular ă pe întreg membru, edem,
cianoz ă, hipotermie.
Evaluarea func Ńional ă – presupune complian Ńă din partea pacientului și mult ă r ăbdare din partea
kinetoterapeutului. Accentul atât pe o evaluare ana litic ă cât și pe acele func Ńii și mi șcări globale, activit ăŃi
cotidiene (din grupa ADL-urilor) în care este impli cat segmentul sau membrul a c ărei inerva Ńie este
asigurat ă de structura nervoas ă periferic ă interesat ă, se evalueaz ă prehensiunea.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă :
1. Evitarea, corectarea apari Ńiei deform ărilor, redorilor articulare și atitudinilor vicioase :
postur ări în pozi Ńie func Ńional ă prin folosirea de atele simple, mulate plastice, u șoare elastice sau cu arcuri,
benzi adezive corectoare, orteze fixe și mobile, întinderi pasive prelungite (stretching) pe musculatura
antagonist ă celei paralizate, aplica Ńii de masaj și c ăldur ă local ă, electroterapie (ex. ultrasunet în zona
mu șchi-tendon);
2. Evitarea atrofiei musculaturii paralizate : electrostimul ări cu curen Ńi exponen Ńiali, elemente de
facilitare (atât extero cât și proprioceptive) și tehnici FNP în special întinderile rapide, mobili z ări
articulare pasive pe toat ă amplitudinea pentru men Ńinerea imaginii kinestezice, biofeedback.

208
3. Cre șterea func Ńiei fibrelor musculare restante s ănătoase : mobiliz ări pasive, pasivo-active cu
întinderi scurte la cap ătul mi șcării folosind elementele de facilitare exteroceptive (tapotajul, atingera
ușoar ă, contactul manual), tehnici FNP IL, ILO, CR, SI, I A, schemele de facilitare din metoda Kabat
(diagonalele de flexie și extensie pentru membre superioare aplicate în fun c Ńie de tipul leziunii), mi șcări
efectuate în ap ă (pentru calmarea durerii, relaxarea antagonistului , facilitarea agonistului), mobiliz ări
active și active cu rezisten Ńă , electrostimulare, biofeedbak, terapie ocupa Ńional ă.
4. Redobândirea coordon ării mi șcărilor : exerci Ńii active pe diferite scheme de mi șcare, la MI ex.
tip Frenkel, terapie ocupa Ńional ă.
5. Men Ńinerea/îmbun ătăŃirea mobilit ăŃii și for Ńei segmentelor neafecate de paralizie: exerci Ńii
active pe toat ă amplitudinea de mi șcare, exerci Ńii izometrice, exerci Ńii active cu rezisten Ńă .
6. Recuperarea sindromului senzitiv: se realizeaz ă dup ă urm ătoarea succesiune: sensibilitatea la
presiune și durere, propriocep Ńie, kinestezie, sensibilitatea termic ă (rece și apoi cald), discriminarea a dou ă
puncte, stereognozia.
7. Recuperarea sindromului vasculo-trofic : posturare elevat ă, ortezare, m ănu șă elastic ă,
gimnastica Moberg pentru MS, crioterapie, masaj de drenaj veno-limfatic, hidroterapie (baie de tip
whirlpool), b ăi alternante, electroterapie, respectarea normelor de igien ă local ă și general ă.
8. Recâ știgarea maximului func Ńional : terapie ocupa Ńional ă.
Paralizia de nerv radial. Atitudinea particular ă: antebra Ń în u șoar ă flexie, prona Ńie, pumn în
hiperflexie („mân ă în gât de leb ădă”), policele în adduc Ńie și u șor flectat. Deficit motor: la nivelul
antebra Ńului dispar mișcarea de extensie și supina Ńie, de flexie a antebra Ńului pe bra Ń, înclinarea radial ă,
abduc Ńia și extensia policelui, mi șcarea de extensie a primei falange a degetelor II-V . Se p ăstreaz ă
mi șcarea de extensie a ultimelor dou ă falange prin ac Ńiunea mu șchilor interoso și și lombricali. Scade și
for Ńa de flexie a degetelor și prehensiunea pentru c ă se pierde sinergia normal ă dintre extensia pumnului și
flexia degetelor. Musculatura afectat ă: triceps, brahial, anconeu, scurt supinator, exten sor radial al
carpului, extesori ai degetelor. ROT: diminuat/abol it reflexul tricipital și stiloradial. Tulbur ările de
sensibilitate: pe fa Ńa dorsal ă a mâinii 2/3 laterale, fa Ńa posterioar ă a policelui, fa Ńa dorsal ă prima falang ă a
degetelor II-III și jum ătate deget IV. Tulbur ări trofice: edem la nivelul mâinii, hipotrofia musc ulaturii
dorsale bra Ń, antebra Ń.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea și corectarea devia Ńiilor: posturare în pozi Ńie de extensie a articula Ńiei radio-
carpiene, extensia articula Ńiei MCF cu ajutorul orezelor fixe/dinamice care per mit func Ńionalitatea mâinii.
2. Prevenirea limit ărilor de mobilitate articular ă: mobiliz ări pasive, mobiliz ări pasivo-active și
active odat ă cu apari Ńia reinerv ării.
3. Prevenirea și combaterea tulbur ărilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei pentru
favorizarea întoarcerii venoase; masajul manual în sens centripet cu MS în pozi Ńie elevat ă; mobiliz ări
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Men Ńinerea for Ńei musculaturii neafectate: ex. active și active cu rezisten Ńă la nivelul tuturor
mu șchilor neafecta Ńi f ără a tonifia musculatura degetelor pentru a nu crea u n dezechilibru func Ńional între
flexori (neafeca Ńi) și extensori.
5. Cre șterea for Ńei musculaturii paralizate: întinderi rapide, aplicarea de tehnici FNP – IR, C R, SI
și elemente de facilitare – atingerea u șoar ă cu ghea Ńă , vibra Ńia; schemele de facilitare Kabat: diagonalele
DI de extensie și DII de flexie (varianta a 2-a pentru mu șchii articula Ńiei cotului); exerci Ńii analitice pentru
fiecare mu șchi inervat; exerci Ńii în lan Ń kinetic deschis de tripl ă extensie, când este posibil ex. cu rezisten Ńă
și izometrice.
6. Reeducarea abilit ăŃii : exerci Ńii complexe combinate de la distal la proximal și invers, activit ăŃi
specifice terapiei ocupa Ńionale efectuate cu sau f ără ortez ă.
7. Reeducarea sensibilit ăŃii: se realizeaz ă dup ă urm ătoarea succesiune: sensibilitatea la presiune și
durere, propriocep Ńie, kinestezie, sensibilitatea termic ă (rece și apoi cald), discriminarea a dou ă puncte,
stereognozia.

209
Paralizia de nerv median . Atitudinea particular ă: „mâna simian ă”, policele se a șeaz ă în planul
celeorlalte degete neputând face opozabilitatea, in dicele nu se flecteaz ă deloc iar medianul se flecteaz ă
doar par Ńial. Deficit motor: la nivelul antebra Ńului nu se face prona Ńia, deficit de flexie a pumnului
(mi șcarea posibil ă prin flexorul ulnar al carpului), policele nu face abduc Ńia, flexie și opozabilitate, afecat ă
flexia ultimelor dou ă falange degete II-III. Musculatura afectat ă: rotund pronator, p ătrat pronator, lungul
palmar, flexor radial al carpului, flexor profund d egete (pentru index și medius), flexor superficial degete,
opozantul policelui, abductorul scurt al policelui, primii doi lombricali. ROT: diminuat/abolit reflex ul
cubito-pronator. Tulbur ările de sensibilitate: zon ă de hipoestezie pe fa Ńa palmar ă a mâinii ⅔/ laterale,
primele 3 degete și ½ lateral ă degetul 4 iar pe fa Ńa dorsal ă ultimele 2 falange degetele 2-3, și jum ătatea
lateral ă degetul 4. Tulbur ări trofice: cianoza degetelor cu hipersudora Ńia palmei, hipotrofie unghii și p ăr,
tegumente.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea și corectarea devia Ńiilor: posturare în pozi Ńie de abduc Ńie și u șoar ă opozi Ńie a
policelui pentru a cre ște func Ńionalitatea mânii, ortez ă pentru prevenirea hiperextensiei MCF.
2. Prevenirea limit ărilor de mobilitate articular ă: mobiliz ări pasive, mobiliz ări pasivo-active și
active odat ă cu apari Ńia reinerv ării.
3. Prevenirea și combaterea tulbur ărilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei pentru
favorizarea întoarcerii venoase; masajul manual în sens centripet cu MS în pozi Ńie elevat ă; mobiliz ări
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Men Ńinerea for Ńei musculaturii neafectate: exerci Ńii active și active cu rezisten Ńă la nivelul
tuturor mu șchilor neafecta Ńi.
5. Cre șterea for Ńei musculaturii paralizate: exerci Ńii analitice pentru flexorii pumnului și
degetelor, pentru mu șchii eminene Ńei tenare; întinderi rapide, aplicarea de tehnici F NP – IR, CR, SI și
elemente de facilitare – atingerea u șoar ă cu ghea Ńă , vibra Ńia; schemele de facilitare Kabat: diagonalele DI
de flexie și DII de extensie; exerci Ńii în lan Ń kinetic deschis de tripl ă flexie, iar când este posibil ex. cu
rezisten Ńă și izometrice.
6. Reeducarea abilit ăŃii : ex. și activit ăŃi de terapie ocupa Ńional ă prin care antreneaz ă prizele și
prehensiunea. Terapia ocupa Ńional ă ce recomand ă înc ă din perioada ortez ării dinamice. Antrenarea
prizelor tripulpare (scris, pictat) sau activit ăŃi de înnodare-desfacere, antrenarea prizei digito-p almare și
prizei în „O” între police și fiecare deget prin folosirea diferitelor inele de care se pot atârna greut ăŃi.
7. Reeducarea sensibilit ăŃii: tulbur ările de sensibilitate afecteaz ă abilitatea manual ă prin pierderea
sensibilit ăŃii la nivelul fe Ńei volare a mâinii și este foarte important ă pentru a preveni accidentele prin
arsuri, leziuni, frig. Se realizeaz ă dup ă urm ătoarea succesiune: sensibilitatea la presiune și durere,
propriocep Ńie, kinestezie, sensibilitatea termic ă (rece și apoi cald), discriminarea a dou ă puncte,
stereognozia.
Paralizia de nerv cubital . Atitudinea particular ă: apare „grifa ulnar ă” cu extensia primei falange și
flexia celorlalte dou ă la degetele 2-5 datorit ă paraliziei mu șchilor interoso și și ac Ńiunea antagonic ă ai
mu șchilor extensori ai degetelor fiind mai exprimat ă la degetele 4-5 unde se adaug ă și paralizia ultimilor 2
lombricali. Deficit motor: la mân ă deficit de flexie prin paralizia flexorului ulnar al carpului și ultimele
dou ă fascicole ale flexorului profund degete. La nivelu l degetelor adduc Ńia policelui abolit ă, iar la nivelul
degetelor abduc Ńia și adduc Ńia degetelor 2-5, flexia primei falange și extensia celorlalte dou ă. Nu se poate
face pensa latero-lateral ă între police și index. Musculatura afectat ă: flexor cubital al carpului și jum ătate
din flexor profund degete, flexorul degetului mic, interoso șii, opozantul degetului mic, abductorul
degetului mic și par Ńial flexor scurt police. ROT: abolit/diminuat refl exul cubitopronatorul. Tulbur ările de
sensibilitate: zon ă de hipoestezie în treimea medial ă a palmei pe fa Ńa palmar ă și dorsal ă, degetul 5 tot și ½
medial ă a degetului 4. Tulbur ări trofice: hipotrofia musculaturii eminen Ńei hipotenare, a mu șchilor
interoso și și flexorului ulnar al carpului. Uscarea pielii cu h iperkeratoz ă, deforma Ńii ale unghiilor,
ulcera Ńii.

210
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea și corectarea devia Ńiilor : se vor folosi orteze mici pentru prevenirea hiper extensiei
degetelor 4-5 f ără a limita flexia complet ă a articula Ńiei MCF sau orteze dinamice pentru stabilizarea MCF
și blocarea hiperextensiei lor și care permite flexia complet ă MCF cu men Ńinerea mobilit ăŃii, policele
așezat în pozi Ńie de abduc Ńie primar ă.
2. Prevenirea limit ărilor de mobilitate articular ă: mobiliz ări pasive, mobiliz ări auto-pasive cu sau
fără orteze, mobiliz ări pasivo-active sau active odat ă cu apari Ńia reinerv ării mai ales în MCF și
interfalangian ă degete 4-5.
3. Prevenirea și combaterea tulbur ărilor vasculo-trofice: ridicarea MS deasupra orizontalei pentru
favorizarea întoarcerii venoase; masajul manual în sens centripet cu MS în pozi Ńie elevat ă; mobiliz ări
articulare pasive; dispozitive externe de pompaj.
4. Men Ńinerea for Ńei musculaturii neafectate: exerci Ńii active și active cu rezisten Ńă la nivelul
tuturor mu șchilor neafecta Ńi.
5. Cre șterea for Ńei musculaturii paralizate: exerci Ńii analitice pentru mu șchii afecta Ńi; întinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP – IR, CR, SI și elemente de facilitare – atingerea u șoar ă cu ghea Ńă ,
vibra Ńia; exerci Ńii contralaterale pe musculatura MS neafectat; sche mele de facilitare Kabat: diagonalele
DI de flexie și DII de extensie; exerci Ńii în lan Ń kinetic deschis de tripl ă flexie, iar când este posibil
exerci Ńii cu rezisten Ńă și izometrice.
6. Reeducarea abilit ăŃii : ex. și activit ăŃi de terapie ocupa Ńional ă prin care antreneaz ă prizele și
prehensiunea. Terapia ocupa Ńional ă ce recomand ă înc ă din perioada ortez ării dinamice.
7. Reeducarea sensibilit ăŃii: tulbur ările de sensibilitate expun la leziuni ale fe Ńei palmare a mâinii,
în special la arsuri. Reeducarea se realizeaz ă dup ă urm ătoarea succesiune: sensibilitatea la presiune și
durere, propriocep Ńie, kinestezie, sensibilitatea termic ă (rece și apoi cald), discriminarea a dou ă puncte,
stereognozia.
Paralizia de nerv circumflex . Atitudinea particular ă: um ăr în epolet. Deficit motor: deficit pe
flexia, extensia și abduc Ńia bra Ńului, par Ńial și rota Ńie extern ă. Musculatura afectat ă: deltoid, rotund mic.
Tulburări trofice: hipotrofia musculaturii um ărului.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea limit ărilor de mobilitate articular ă: evitarea subluxa Ńiei um ărului prin men Ńinerea
bra Ńului și antebra Ńului cu e șarf ă, posturarea bra Ńului în abduc Ńie de 45˚ și mobiliz ări pasive.
2. Men Ńinerea for Ńei musculaturii neafectate: ex. active și active cu rezisten Ńă la nivelul tuturor
mu șchilor neafecta Ńi.
3. Cre șterea for Ńei musculaturii paralizate: exerci Ńii analitice pentru mu șchii afecta Ńi; întinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP – IR, CR, SI și elemente de facilitare – atingerea u șoar ă cu ghea Ńă ,
vibra Ńia; exerci Ńii contralaterale pe musculatura MS neafectat; sche mele de facilitare Kabat: diagonalele
DI de flexie și DII de extensie; exerci Ńii în lan Ń kinetic deschis de tripl ă flexie, iar când este posibil ex. cu
rezisten Ńă și izometrice.
4. Reeducarea abilit ăŃii : exerci Ńii și activit ăŃi de terapie ocupa Ńional ă.
5. Reeducarea sensibilit ăŃii: Reeducarea se realizeaz ă dup ă urm ătoarea succesiune: sensibilitatea
la presiune și durere, propriocep Ńie, kinestezie, sensibilitatea termic ă (rece și apoi cald), discriminarea a
dou ă puncte, stereognozia.
Sindromul de coad ă de cal . Tipuri:
a.Sindrom de coad ă de cal total – afectarea r ădăcinii L 2-C1. Atitudinea particular ă: MI balant.
Deficit motor: paraplegie flasc ă, sunt afecta Ńi to Ńi mu șchii MI, asimetric cu predominen Ńă distal ă, mers
stepat. Musculatura afectat ă: mu șchii fesieri, pelvitrohanterieni, mu șchii lojelor anterioare și posterioare
ale coapselor, întreaga musculatur ă a gambelor și picioarelor. ROT: abolite reflexul ahilian, medio plantar
și rotulian. Tulbur ările de sensibilitate: hipoestezie la nivelul MI și în regiunea perineal ă cu dispozi Ńie în
șa. Tulbur ări trofice: hipo/atrofii în teritoriul afectat, hip otermie local ă, edeme gamb ă. Tulbur ări
sfincteriene de tip incontinen Ńă /reten Ńie. Tulbur ări sexuale de tip impoten Ńă și frigiditate.

211
b.Sindrom de cal de tip par Ńial superior : afectate r ădăcinile L 2-L4. Deficit motor: ortostatismul și
mersul sunt imposibile/abolite datorit ă instabilit ăŃii genunchilor. Musculatura afectat ă: cvadriceps,
pectineu, croitor, iliopsoas, adductorii coapsei. ROT: abolit/diminuat reflexul rotulian.
c.Sindrom de cal de tip par Ńial mijlociu: afectate r ădăcinile L 5-S2. Deficit motor: mi șcările
piciorului și degetelor sunt imposibile/abolite. Ortostatismul și mersul dificile în func Ńie de gradul
paraliziei. Musculatura afectat ă: afecta Ńi mu șchii din regiunea anterolateral ă și posterioar ă a gambei,
mu șchii degetelor. ROT: abolit/diminuat reflexul achil ian și medioplantar. Tulbur ări trofice: hipotrofia
musculaturii gambei.
d.Sindrom de cal de tip par Ńial inferior: afectate r ădăcinile S 3-C1 Nu avem deficit motor, lipsesc
hipotonia și hipotrofia muscular ă. ROT: diminuate/abolite reflexul bulbocavernos și anal. Tulbur ările de
sensibilitate: hipoestezie în șa la nivelul perineului. Tulbur ări sfincteriene și sexuale prezente.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea escarelor, reeducare vezical ă și prevenirea infec Ńiilor urinare .
2. Prevenirea limit ărilor de mobilitate articular ă: mobiliz ări pasive, postur ări cu orteze dinamice
în unghi de 90˚ a piciorului. Dac ă leziunea este definitiv ă se indic ă ortezare precoce.
3. Cre șterea for Ńei musculaturii paralizate: exerci Ńii analitice pentru mu șchii afecta Ńi; întinderi
rapide, aplicarea de tehnici FNP – IL, ILO, CR, SI și elemente de facilitare – atingerea u șoar ă cu ghea Ńă ,
vibra Ńia; schemele de facilitare Kabat: diagonalele de fl exie și extensie; manevre de masaj pentru
stimularea excitabilit ăŃii neuro-musculare, electroterapie.
Paralizia de nerv femural . Deficit motor: nu poate face flexia coapsei și extensia gambei.
Musculatura afectat ă: afecta Ńi mu șchii croitor, psoas-iliac, pectineu, adductorii mij lociu și cvadriceps.
ROT: reflexul rotulian diminuat/abolit. Tulbur ările de sensibilitate: hipoestezie la nivelul regiu nii
anterioare coaps ă. Tulbur ări trofice: hipo/atrofii în regiunea anterioar ă coaps ă.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă:
1. Prevenirea genului recurvatum – ortez ă de genunchi, ex. de tonifiere mu șchii ischiogambieri.
Preg ătirea compens ărilor prin tonifierea mu șchilor fesier mare, triceps sural, musculatura MS și
trunchiului superior pentru a putea utiliza cârjele /bastonul.
2. Men Ńinerea tonusului musculaturii afectate: întinderi rapide pe muschii psoas și cvadriceps,
tehnici FNP: SI, IL, ILO.; diagonalele Kabat; ex. p asivo-active, active-asistate și active cu rezisten Ńă .
3. Reeducarea func Ńional ă a genunchiului: ex. în lan Ń kinetic închis și deschis, activit ăŃi
func Ńionale: ridicare, a șezat, mers între barele paralele, mers pe trepte.
Paralizia de nerv sciatic. Deficit motor: diminuat ă mi șcarea de flexie a gambei pe coaps ă
(mi șcare par Ńial realizat ă prin ac Ńiunea croitorului), mi șcarea piciorului și degetelor. Musculatura afectat ă:
mu șchii ischiogambieri. ROT: reflexul rotulian și medioplantar diminuat/abolit. Tulbur ările de
sensibilitate: hipoestezie la nivelul regiunii post erioare coaps ă și gamb ă. Tulbur ări trofice: edem al
piciorului, hiperkeratoz ă plantar ă, ulcera Ńii.
Paralizia de sciatic popliteu extern (SPE). Deficit motor: abolit ă mi șcarea de flexie dorsal ă a
piciorului, extensia degetelor (extensia primei fal ange, conservat ă extensia celorlalte dou ă falange),
eversia piciorului; mersul stepat. Musculatura afec tat ă: afecta Ńi mu șchii tibial anterior, extensorii
degetelor, peronierii. ROT: abolit/diminuat reflexu l achilian și medioplantar. Tulbur ările de sensibilitate:
hipoestezie fa Ńa anterioar ă gamb ă. Tulbur ări trofice: hipotrofia/atrofia musculaturii afectat e.
Paralizia de sciatic popliteu intern (SPI). Deficit motor: abolirea mi șcării de flexie plantar ă și
inversie, flexia, abduc Ńia și adduc Ńia degetelor. Musculatura afectat ă: musculatura regiunii posterioare
gamb ă: triceps sural și tibial; mu șchii interoso și și lombricali. Tulbur ările de sensibilitate: hipoestezie în
regiunea posterioar ă gamb ă și regiunea plantei. Tulbur ări trofice: atrofia musculaturii gambei, plantei,
edem, aspect de picior scobit, hipotermie.

212
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă: 1. Prevenirea devia Ńilor la nivelul
piciorului: atele și orteze, sus Ńin ătoare plantare; 2. Men Ńinerea mobilit ăŃii articulare: mobiliz ări pasive la
nivelul tuturor articula Ńiilor piciorului; 3. Reeducarea musculaturi afectate: tehnici FNP, ex. analitice, ex.
contralaterale, diagonalele Kabat pentru MI.
6.7.2.3. Sindromul extrapiramidal – este un concept func Ńional în sensul c ă un grup de subsisteme
răspândite la diferite nivele ale creierului și cu mecanisme neurofiziologice proprii se intercon ecteaz ă prin
multiple circuite neuronale într-un amplu sistem ce se proiecteaz ă atât pe cortexul motor cât și pe neuronii
sistemului nervos periferic. Biochimic la baza activit ăŃii SE stau o serie de substan Ńe cu rol de mediatori
chimici: dopamina, acetilcolina, serotonina, noradr enalina, histamina, acidul glutamic. În mod normal
raportul fiziologic între secre Ńia de dopamin ă și acetilcolin ă este direct propor Ńional. În cazuri patologice
acest raport devine invers propor Ńional rezultând dou ă sindroame:
– sindromul hiperton-hipokinetic în care secre Ńia de dopamin ă este sc ăzut ă și cre ște secre Ńia de
acetilcolin ă, a șa cum se întâmpl ă în boala Parkinson;
– sindromul hipoton-hiperkinetic cu cre șterea secre Ńiei de dopamin ă și sc ăderea secre Ńie de
acetilcolin ă, a șa cum se întâmpl ă în coree.
Boala Parkinson. Defini Ńie: afec Ńiune degenerativ ă a sistemului nervos central f ără a se cunoa ște
exact cauza (sindrom parkinsonian idopatic). Clinic are la baz ă sindromul extrapiramidal de tip hiperton-
hipokintic. Tabloul clinic: De la debut pân ă la constituirea tabloului clinic specific de boal ă Parkinson trec
în medie 1-2 ani. La debut: oboseal ă marcat ă, mers încetinit, amplitudine de mi șcare articular ă redus ă la
nivelul MS, facies inexpresiv, tremur ături la nivelul degetelor mâini, mai ales unilatera l, st ări de nelini ște
sau fenomene depresive. Domin ă triada: bradikinezie; rigiditate; tremurul. Este c ompletat de: hipomimia
sau „masca” facial ă imobil ă cu clipitul foarte rar, f ără mi șcări oculare sau faciale; disartrie hipokinetic ă
sau hipofonic ă; disfagie; scrisul m ărunt (micrografic); diminuarea amplitudinilor mi șcărilor respiratorii;
tulbur ări psihice uneori accentuate și de medica Ńie (st ări depresive, tulbur ări cognitive, episoade de
agita Ńie, tulbur ări de somn, confuzie), constipa Ńie, deficit sexual, dureri difuze la MI, parestezii , oboseal ă;
Subtipuri de Parkinson: cu tremur ături (boala debuteaz ă mai devreme, nu afecteaz ă starea mental ă,
are progresie lent ă); cu bradikinezie (cu instalarea frecvent ă a demen Ńei, cu evolu Ńie rapid ă)
Boala Parkinson evolueaz ă în 5 stadii (dup ă Hpehn și Yahr).
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă: 1. Men Ńinerea sau cre șterea mobilit ăŃii în
toate activit ăŃile; 2. Prevenirea/ameliorarea limit ărilor de amplitudine articular ă; 3. Diminuarea rigidit ăŃii;
4. Prevenirea/ameliorarea atrofiilor și hipotrofiilor musculare; 5. Ameliorarea coordon ării/vitezei de
mi șcare; 6. Îmbun ătăŃirea mersului; 7. Îmbun ătăŃirea mimicii și limbajului; 8. Îmbun ătăŃirea respira Ńiei; 9.
Men Ńinerea și cre șterea func Ńionalit ăŃii în ADL-uri; 10. Adaptarea psihologic ă la boal ă.
Principii de tratament kinetic
– ex. atent echilibrate, cu pauze de odihn ă pentru ca pacientul s ă nu ajung ă în faza de oboseal ă;
– programul kinetic va cuprinde masaj decontractura nt, tehnici de relaxare (ex. Jakobson), se
utilizeaz ă ex. de relaxare, balans ări u șoare și tehnici ritmice care stimuleaz ă aparatul vestibular pentru a
ob Ńine relaxarea generalizat ă a musculaturii corpului; hidroterapie, mi șcări pasive simetrice (se respect ă
ordinea dinspre distal spre proximal, membrele fiin d mobilizate înaintea trunchiului);
– ex. de rota Ńii ale capului și trunchiului (începând cu rostogolirea în pat), ap oi din a șezat și
ortostatism care cresc mobilitatea și amelioreaz ă echilibrul; rostogolirea este facilitat ă folosind IR și RR
fie a segmentelor fie a trunchiului superior sau in ferior în decubit lateral, apoi din decubit lateral în
decubit dorsal și apoi ventral. Tehnica FNP – IR este ideal ă pentru a contracara efectele bradikineziei, ea
se aplic ă atât la nivelul segmentelor de membre cât și pentru facilitarea rostogolirii;
– streatchingul pasiv lung pe musculaturii flexoare ;
– schemele facilitatorii Kabat: diagonalele extrem it ăŃilor (D2 de flexie bilateral pentru MS și D1
de extensie pentru MI) și diagonalele trunchiului superior;

213
– în cazul în care rigiditatea nu este mare se pot efectua mobiliz ări active libere pe toat ă
amplitudinea pe care pacientul le execut ă din decubit, a șezat, ortostatism (ex. combinate membre și
trunchi) în fa Ńa oglinzii la început simetric apoi asimetric;
– ex. trebuie s ă fie legate de func Ńiile de autoîngrijire (ADL-uri) deoarece cresc moti va Ńia și reduc
apatia și depresia; cre șterea con știentiz ării mi șcării este realizat ă prin folosirea stimul ărilor auditive și
verbale (strig ătul, muzic ă ritmat ă, metronomul, b ătut din palme, folosirea de oglinzi și marcaje pe sol);
– aten Ńie la musculatura extensoare pentru a contracara te ndin Ńa de postur ă în flexie a pacientului;
– echilibrul în a șezat este îmbun ătăŃit folosind tehnica SR (!rezisten Ńa trebuie s ă fie gradat ă; ex. cu
rezisten Ńă trebuie întrerupte dac ă duc la cre șterea rigidit ăŃii);
– pentru ameliorarea coordon ării programul va cuprinde: exerci Ńii libere de la nivel axial spre distal
și invers, rota Ńia trunchiului asociat ă cu pa și de mers, mi șcări ale MS în ritmuri variabile, mers cu
modificare bazei de sprijin, cu dezechilibr ări voite (mers pe vârfuri, cu „aruncarea” unui MS î nainte sau în
abduc Ńie, „culegerea” unor obiecte de pe sol în timpul me rsului); jocuri cu mingea din a șezat și
ortostatism: arunc ări-prinderi ale mingii cu rota Ńia trunchiului stg.-dr, aruncari la cos cu mingea, Ńinerea în
echilibru pe o mân ă a unui obiect;
– pentru facilitarea mu șchilor hioidieni și ai limbii se pot folosi: stretch-ul, contactele m anuale,
rezisten Ńa, comenzile verbale, aplicarea de ghea Ńă pe musculatura fe Ńei și limbii;
– pentru „favorizarea” mimicii se vor folosi grima se în fa Ńa oglinzii, mi șcări ritmice de închidere și
deschidere a gurii, ex. de clipire, de încruntare, etc. Exerci Ńii izolate ale frun Ńii, sprâncenelor, pleoapelor,
obrajilor, gurii apoi global, de expresie: râs, plâ ns, mirare, furie, veselie.
– în reeducare mersului va urm ării cre șterea lungimii pasului, l ărgirea bazei de sprijin; antrenarea
balansul bra Ńelor, ex. de schimbare a direc Ńie de mers, opriri bru ște, echilibru în ortostatism, ridicare de
obiecte de pe sol;
– diminuarea deficitului ventilator restrictiv dato rit ă sc ăderii elasticit ăŃii toraco-abdominale se va
realiza prin ex. de relaxare general ă, ex de întindere pe musculatura intercostal ă. Ex. de respira Ńie vor fi
combinate cu mi șcări ale bra Ńelor și trunchiului superior iar pe zonele de expansiune toracic ă slab ă se vor
aplica presiuni manuale. Se fac ex. de respira Ńie ritmat ă (verbal sau cu ajutorul simulatoarelor de
respira Ńie);
– alimenta Ńia trebuie f ăcut ă în pozi Ńia a șezat cu capul și gâtul în pozi Ńie corect ă;
– membrii familiei vor fi educa Ńi în vederea continu ării ex. la domiciliu. Ex. trebuie efectuate
diminea Ńa devreme pentru reducerea rigidit ăŃii.
– pacientul trebuie s ă fie implicat în activit ăŃile zilnice f ără ca membrii familiei s ă menajeze prea
mult pacientul.
– tratamentul pacientului cu Parkinson bazat pe ace ste principii înso Ńit de tratament medicamentos
Levadopa asigur ă o îmbun ătăŃire a nivelului func Ńional.
Coreea – are la baz ă sindromul hipoton-hiperkinetic. Exist ă forma acut ă Sydenham, frecvent ă între
5-15 ani, în special la sexul feminin, dup ă infec Ńii streptococice și exist ă și o form ă cronic ă cu debut
treptat, evolu Ńie lent ă care are asociat la hiperkinezie un sindrom psihic cu depresie care ajunge la
demen Ńă . Coreea se caracterizeaz ă prin: hipotonia muscular ă care predomin ă la mu șchii axiali și membre
ducând la o instabilitate a posturii; mi șcări coreice care sunt aritmice, bru ște, aritmice, ilogice, predomin ă
la fa Ńă și r ădăcina membrelor și sunt facilitate de calculul mental; Programul de recuperare se va orienta
pe înt ărirea musculaturii hipotone, antrenarea stabilit ăŃii și coordon ării.
6.7 .2.4. Sindromul cerebelos – Componentele principale ale sindromului cerebelos s unt: ataxia,
tulbur ările de vorbire, nistagmusul, dismetria și asinergia cerebeloas ă.
Principii de tratament kinetic: 1. programul kineti c este orientat spre diminuarea ataxiei și va
urm ări: concentrarea maxim ă a pacientului cu suspendarea oric ărei alte mi șcări; informa Ńia senzorial ă
asupra respectivei mi șcări trebuie s ă fie maxim ă (de exemplu oglinzi pentru a înt ări feedback-ul vizual și
greut ăŃi pentru cel proprioceptiv); pentru tonifierea musc ulaturii stabilizatoare tehnicile FNP – SR, IZA,

214
ILO, CIS. 2. programul Frenkel reprezint ă programul cel mai eficient pentru promovarea c ăilor de
facilitare proprioceptiv ă și de evitare a schemelor de substitu Ńie.
6.7.2.5. Scleroza în pl ăci (scleroza multipl ă, leuconevraxita) – afec Ńiune care apar Ńine grupului de
boli demielinizante, caracterizate prin leziuni mul tiple (distrugerea tecii de mielin ă) și cicatrizante, cu o
relativ ă conservare a celorlalte elemente nervoase. Este o boal ă cronic ă, a adultului tân ăr, evolueaz ă cu
remisiuni și acutiz ări de intensitate și durat ă variabil ă. Debuteaz ă în general în jurul vârstei de 20-40 ani.
Clinic: nevrit ă optic ă retrobulbar ă (sc ăderea acuit ăŃii vizuale, scotoame; diplopie prin paralizia nervu lui
abducens); oboseal ă muscular ă, sc ăderea for Ńei musculare mai ales la nivelul MI, atrofii, fasci cula Ńii;
tulbur ări motorii de tip piramidal cu deficit motor și spasticitate, cuprinzând MI (paraparez ă/paraplegie),
hemicorp (hemiparez ă/hemiplegie) sau toate cele patru membre; diminuare a sau abolirea reflexelor
cutanate abdominale, exagerarea reflexelor ostotend inoase și apar Ńia clonusului; tulbur ări de sensibilitate
(manifestate prin parestezii, în Ńep ături, senza Ńia de rece la nivelul extremit ăŃilor, uneori parestezi în
teritoriul trigeminal alteori nevralgii de trigemen ; Tulbur ările obiective de sensibilitate sunt mai rare și
anume cea vibratorie și kinestezic ă la nivelul MI. Uneori se constat ă sindrom Brown-Sequard par Ńial la
nivelul MI, semnul Lhermitte); sindrom cerebelos c u mers ataxic, iar dac ă este concomitent cu sindromul
piramidal (mers ataxo-spasmodic, dismetrie, disiner gie înso Ńit ă de hipotonie, tremur inten Ńional, tulbur ări
vestibulare cu nistagmus, vertij, ame Ńeli. În formele grave se constat ă o astazie complet ă. Vorbirea este
sacadat ă, nearticulat ă și exploziv ă); tulbur ări sfincteriene și sexuale (incontinen Ńă , reten Ńie, frigiditate și
impoten Ńă ); manifest ări psihice (tulbur ări de afectivitate, labilitate emo Ńional ă și perturbarea func Ńiilor
cognitive)
Forme clinice: piramidal ă (caracterizat ă de prezen Ńa semnelor clinice specifice sindromului
piramidal cu paraparez ă spastic ă); cerebeloas ă (cu mers ataxic cerebelos și vorbire sacadat ă); vestibular ă
(cu nistagmus și vertij); mixte care presupun semne clinice multip le.
Formele de evolu Ńie: alternant ă (presupune c ă perioade de remisiune a bolii alterneaz ă cu perioade
de reapari Ńie a bolii); progresiv ă (evolueaz ă constant spre agravare); sta Ńionar ă (r ămâne un anumit tablou
clinic dup ă puseul ini Ńial f ără exacerb ări); acut ă/fulminant ă (evolueaz ă rapid spre deces). Formele 1 și 3
se preteaz ă pentru kinetoterapie.
Tratamentul medicamentos de fond se face în general cu corticoizi, interferon și imunoglobuline.
Evaluarea global ă, în principal func Ńional ă a pacientului se face cu ajutorul scalei generice pentru
calitatea vie Ńii FIM și cu scala specific ă Kurtzke (care evalueaz ă func Ńia piramidal ă, func Ńia cerebeloas ă,
func Ńia trunchiului cerebral, func Ńia senzitiv ă, func Ńia urinar ă și intestinal ă, func Ńia vizual ă și func Ńia
mental ă și alte func Ńii) – pentru aprecierea incapacit ăŃii pacientului cu scleroz ă multipl ă.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă: 1. Inducerea activit ăŃii motorii voluntare;
2. Îmbun ătăŃirea controlului motor; 3. Reducerea spasticit ăŃii; 4. Ameliorarea coordon ării; 5. Ameliorarea
feed-back-ului senzorial; 6. Inhibarea schemelor mo torii nedorite; 7. Diminuarea ataxiei cerebeloase; 8.
Prevenirea și diminuarea limit ărilor amplitudinilor de mi șcare; 9. Ameliorarea/îmbun ătăŃirea mersului; 10.
Adaptarea psihologic ă la boal ă
Principii de tratament kinetic
– oboseala ce determin ă o incapacitate semnificativ ă se compenseaz ă prin planificarea ex.,
desf ăș urarea programului kinetic în anumite momente ale z ilei când pacientul nu acuz ă oboseal ă, se
practică ex. f ără înc ărcare mare, concordându-se func Ńia respiratorie cu ex.
– pentru a preveni și diminua limitarea amplitudinilor de mi șcare sau cre șterea mobilit ăŃii se pot
folosi postur ările în pozi Ńii func Ńionale, aplicarea de orteze amovibile, mobiliz ări pasive. Pentru limitarea
apar Ńiei acestora se vor realiz ări mobiliz ări pasive lente pentru a preveni strech reflexul, m obiliz ări active
concomitent cu aplicarea de ghea Ńă . Pentru contracturile severe se pot folosi întinde ri prelungite statice
folosind greutăŃi sau posturi, tehnicile FNP: ex. RO și CR.
– se pot folosi tehnici de facilitare a tonusului m uscular și activit ăŃii motorii: stretch reflexul,
mobiliz ări pasivo-active asociate elementelor de facilitare neuro-motorie (intinderi rapide, vibra Ńie,
periaj), tehnici FNP – IL, CR, SI, mobiliz ări în cadrul schemelor de facilitare Kabat în func Ńie de forma

215
clinic ă (diagonalele pentru membre și pentru trunchi). Se vor putea utiliza influen Ńele reflexelor
labirintice, ca și a RTCS și RTCA. Pe m ăsur ă ce activitatea muscular ă cre ște se introduc izometria și
mobiliz ările cu rezisten Ńă progresiv ă.
– pentru sc ăderea spasticit ăŃii: masaj cu ghea Ńă , imersia unui segment în ap ă rece, tehnici de
stimulare vestibular ă (rostogolirea, balansul) cu efect de sc ădere a spasticit ăŃii, elemente din metoda
Bobath. Pe mu șchii spastici se aplic ă întinderi prelungite statice și presiune pe tendon iar pe musculatura
antagonist ă musculaturii spastice aplicarea unor elemente exte ro sau proprioceptive FNP: tapotaj, vibra Ńii,
atingeri u șoare. Se utilizeaz ă tehnicile FNP: IR, IL, RR. Ca urmare a predominan Ńei tonusul extensorilor
exerci Ńiile se vor concentra pe flexie și rota Ńie (ex. diagonalele Kabat pentru trunchi „chopping” și
„liftingul”) combinate cu rostogolirea.
– pentru ameliorarea feed-backului senzorial exerci Ńiile se vor realiza cu ghidaj vizual și indica Ńii
verbale. Bio-feedback-ul cu electromiograf confer ă informa Ńii vizuale și auditive putând fi eficiente pentru
dezvoltarea sensibilit ăŃii kinestezice.
– pentru a inhiba schemele nedorite, mi șcarea activ ă nu trebuie s ă fie prea solicitant ă, evitându-se
efortul muscular crescut astfel încât mi șcarea s ă se execute în cadrul schemei fiziologice. Spastici tatea
este de asemenea o cauza a mi șcărilor nedorite și trebuie comb ătut ă.
– îmbun ătăŃirea ataxiei se face prin tehnici de cocontrac Ńie a musculaturii proximale. Se folosesc
posturi antigravita Ńionale dup ă secven Ńele dezvolt ării ontogenetice, tehnici care stimuleaz ă stabilitatea și
cocontrac Ńia musculaturii proximale (telescop ări, SR, IZA). La cei cu ataxie marcat ă sunt benefice IL.
Când ataxia este îmbun ătăŃit ă se folosesc exerci Ńii în care se antreneaz ă reac Ńiile de postur ă (de redresare,
de echilibru) prin balans ări lente, mobiliz ări în afara posturilor stabile. Câteodat ă mi șcările ataxice ale
membrelor pot fi inhibate prin aplicarea unor greut ăŃi (man șoane la nivelul pumnului și gleznelor) acestea
crescând feed-backul proprioceptiv în timpul unei a ctivit ăŃi.
– ex. Frenkel sunt recomandate pentru probleme de c oordonare – ataxia cerebeloas ă. Pentru
îmbun ătăŃirea coordon ării se fac ex. libere f ără efort pe schemele dorite de mi șcare, repetându-se de mai
multe ori pe zi. Treptat se cre ște viteza de execu Ńie și se aplic ă u șoare rezisten Ńe dar f ără s ă oboseasc ă
pacientul. Ex. care duc la extenuarea pacientului c resc temperatura intern ă și agraveaz ă simptomatologia.
De asemenea b ăile termale calde peste 37 0C sunt contraindicate.
– la mai mult de 40% dintre pacien Ńi este necesar ă prescrierea de mijloace de asisten Ńă pentru
realizarea activit ăŃilor ADL (bastoane, cârje, cadre) precum și adaptarea locuin Ńei prin montarea de bare
laterale în baie, toalet ă, etc.; pentru îmbun ătăŃirea mersului cu mijloace ajut ătoare se vor antrena mu șchii
trunchiului și membrelor superioare; mersule se antreneaz ă pe teren plat, bazine datorit ă condi Ńiilor
favorizante
– educarea respira Ńiei este esen Ńial ă și obligatorie în toate stadiile de evolu Ńie a bolii.
– problemele de degluti Ńie pot fi îmbun ătăŃite printr-o postur ă corect ă în a șezat. Reflexul de sugere
și producere a salivei pot fi stimulate prin folosir ea unui cub de ghea Ńă realizând atingeri u șoare ale limbii
și zonei laringeale ale gâtului pentru stimularea re flexului de înghi Ńire. Suptul cu rezisten Ńă prin pai poate
antrena reflexul de degluti Ńie.
– problemele psihologice frecvente ca anxietatea și depresia au nevoie de suport psihologic de
specialitate.
– corectarea disfunc Ńiilor cognitive se ini Ńiaz ă cu ajutorul înregistr ărilor pe casete și a programelor
de tip ADL ale terapiei ocupa Ńionale.
6.7.2.6. Traumatismele vertebro-medulare (TVM) – leziunea elementelor neurale în canalul
medular care are ca rezultat în func Ńie de nivelul lezional tetraplegia sau paraplegia. Traumatism: complet
(func Ńia motorie sau senzitiv ă este absent ă la cel mai de jos segment sacral (S 4-S5)); incomplet
(conservare a func Ńiilor senzitive și/sau motori sub nivelul neurologic incluzând și segmentul sacral cel
mai de jos (S 4-S5)).
Traumatismele incomplete dau urm ătoarele sindroame: medular central; Brown-Sequard
(hemisec Ńiune); medular anterior; medular posterior; de „coa d ă de cal” și „con medular”

216
Tetrapareza sau parapareza – utilizarea acestor termeni nu este încurajat ă, ei descriu în mod
imprecis leziuni incomplete. În locul acestora, sca ra ASIA-Frenkel (scara de deteriorare ASIA) furnize az ă
o abordare mult mai precis ă în ceea ce prive ște gradul de deteriorare/afectare medular ă.
Nivelul neurologic se refer ă la segmentul cel mai caudal al m ăduvei spin ării cu func Ńie normal ă
senzitiv ă și motorie pe ambele p ărŃi ale corpului. De fapt, segmentele la care se desc oper ă adesea func Ńie
normal ă difer ă dup ă partea corpului (stânga-dreapta) și dup ă rela Ńia senzitiv/motor. Astfel pentru
identificarea nivelului neurologic avem 4 „nivele” de apreciat: D-motor, D-senzitiv, S-motor, S-senzi tiv.
Nivelul motor – se stabile ște prin testarea a zece „mu șchi cheie” de fiecare parte a corpului,
dreapta-stânga, 5 pentru MS și 5 pentru MI. Evaluarea nivelului motor genereaz ă dou ă grade motorii (pe
baza scarei 0-5) per pereche de „mu șchi cheie” de pe partea dreapta-stânga a corpului. Scorul motor
reprezint ă un mijloc numeric de apreciere a transform ărilor func Ńiei motorii în urma tratamentului kinetic
aplicat. Pe scurt, nivelul motor – este „mu șchiul cheie” cel mai de jos g ăsit cu for Ńă 3 (deoarece a r ămas
inervat doar de o r ădăcin ă), cu condi Ńia ca cel de deasupra s ă aib ă for Ńa normal ă (4-5), iar cel de dedesubt
să aib ă o for Ńă 0-2.
Nivelul senzitiv – se refer ă la segmentul cel mai caudal al m ăduvei spin ării cu func Ńie senzitiv ă
normal ă pe ambele p ărŃi ale corpului. Evaluarea nivelului senzitiv presup une testarea punctelor cheie la
nivelul fiec ărui dermatom din cele 28, atât de pe partea dreapt ă cât și cea stâng ă a corpului. La fiecare
dintre aceste puncte cheie se evalueaz ă dou ă aspecte ale sensibilit ăŃii: sensibilitatea dureroas ă și
sensibilitatea tactil ă.
Deficitele func Ńionale sunt legate de nivelul leziunii:
– la C4 – tetraplegic – respira Ńia este imposibil ă deoarece mu șchiul diafragm este inervat par Ńial.
Pacientul are nevoie de c ărucior electric ce s ă aib ă dispozitive adaptate la computer pentru respira Ńie.
– la C5 – tetraplegic – dar î și poate folosi par Ńial rotatorii externi ai um ărului, deltoidul și bicepsul.
– la C6 – î și poate folosi par Ńial MS, cu instrumente adaptative putând s ă se hr ăneasc ă singur și s ă
realizeze unele ADL-uri.
– la C7 – î și poate folosi flexorii pumnului, extensorii degete lor, tricepsul. Poate s ă fac ă transfer din
pat în scaun cu rotile și se poate ridica din decubit în a șezat.
– la C8-T1 – se poate deplasa independent cu c ăruciorul.
– la T4-T6 necesit ă ortez ă tip KAFO (pentru genunchi, glezn ă, picior) și centur ă pelvian ă.
– la T9-T12 – necesit ă ortez ă KAFO, cârje, cadru.
– la L2-L4 deplasarea se face cu cadru.
– la L4-L5 deplasarea se face cu ortez ă AFO (glezn ă, picior), cârje, baston.
TVM evolueaz ă în 3 faze:
1. dureaz ă de la 1-3 s ăpt ămâni la 2-3 luni de la debutul traumatismului. Faz ă de șoc spinal se
manifest ă prin para sau tetraplegie flasc ă, anestezie total ă sublezionar ă, areflexie, Babinski pozitiv,
reten Ńie de urin ă și fecale, reflexe cutanate abdominale abolite, tulb ur ări trofice.
2. faza de reapari Ńie a reflexelor osteotendinoase înso Ńite de clonus, reflexul de tripl ă flexie, semne
de revenire a for Ńei musculare, Babinski pozitiv, reapar reflexele ve zicale și rectale. Dureaz ă câ Ńiva ani.
3. faza terminal ă când orice activitate reflex ă dispare, se instaleaz ă atrofii musculare, tulbur ări
trofice majore, ca șexie (pacientul se opre ște în evolu Ńie, apoi moare).
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă: 1. MenŃinerea și/sau cre șterea mobilit ăŃii
articulare și prevenirea deform ărilor; 2. Cre șterea for Ńei mu șchilor total sau par Ńial inerva Ńi; 3. Cre șterea
rezisten Ńei fizice a organismului prin activit ăŃi func Ńionale; 4. Ob Ńinerea unui grad de maxim ă
independen Ńă ; 5. Explorarea poten Ńialului voca Ńional și a preocup ărilor legate de petrecerea timpului liber
în vederea reinser Ńiei sociale; 6. Ajustarea psihosocial ă în raport cu dizabilitatea; acordarea de asisten Ńă
psihoterapeutic ă de specialitate; 7. Asigurarea accesibilit ăŃii locuin Ńei pacientului prin reamenajare; 8.
Instruirea pacientului în leg ătur ă cu mijloacele de comunicare prin care poate ob Ńine asisten Ńă medical ă și
social ă dac ă este cazul.

217
Principii de tratament kinetic
În faza acut ă: 1. postur ări, mobiliz ări și îmbun ătăŃirea respira Ńiei. Prevenirea deform ărilor se vor
face mobiliz ări pasive de 3 ori pe zi câte 15-20 min., mobiliz ări active, ortezare, posturare; 2. exerci Ńii de
respira Ńie diafragmatic ă, tonifierea diafragmului prin contact manual cu re zisten Ńă în regiunea epigastrului
sau cu greutate pe abdomen, întinderea mu șchilor pectorali, se poart ă un corset abdominal pentru a
men Ńine presiunea intratoracic ă; 3. la pacientul tetraplegic nu se fac mobiliz ări ale capului și gâtului. Se
fac exerci Ńii de for Ńă selective pentru MS bilateral, simetric, la tetrap legic se va insista pe deltoidul
anterior, extensorii um ărului, biceps, triceps, la paraplegici se insist ă pe mu șchii coborâtori ai um ărului,
dorsal mare și triceps; 4. activit ăŃi ocupa Ńionale.
În faza subacut ă: 1.se continu ă ex din faza acut ă; 2. se fac rostogoliri din DD și DV, dac ă deficitul
motor este asimetric se ini Ńiaz ă mi șcarea c ătre partea mai slab ă, se fac diagonalele Kabat pentru MS, FNP
(IL, ILO); 3. se câ știg ă controlul posturilor (postura p ăpu șii joase, postura p ăpu șii înalte, postura a șezat,
stând pe genunchi, etc.), progresul se face de la p osturi cu baz ă de sus Ńinere mare la cele cu baz ă cât mai
mic ă, crescând con știin Ńa unui nou centru de greutate, antrenarea pentru re alizarea transferurilor și
ambula Ńiei (dependen Ńa sau independen Ńa în realizarea acestora depind de nivelul lezional ). Transferul se
începe dup ă ce pacientul are echilibru în șezând. Tehnica cea mai utilizat ă este cea prin alunecare cu sau
fără plac ă de transfer. Deplasarea este posibil ă la pacien Ńii paraliza Ńi care au o musculatur ă abdominal ă și
paravertebral ă cu o for Ńă bun ă, au leziune medular ă incomplet ă și au o for Ńă rezidual ă în flexorii șoldului
și cvadriceps. Sunt exclu și cei cu leziuni înalte T2-T8.
Al Ńi factori care pot influen Ńa negativ ambula Ńia: spasticitate ridicat ă, durerea, escare absen Ńa
sensibilit ăŃii propriocentive, redorile articulare. Pacientul c u leziuni toracice joase T9-T12 necesit ă orteze
KAFO și cârje sau cadru pentru deplasare. La cei cu leziu ne T2-T8 dac ă totu și se dore ște ca pacientul s ă
se deplaseze se face cu orteze KAFO și centur ă pelvin ă. La cei cu leziune de la L3 în jos se prescriu ort eze
AFO și cârje sau baston. Pacientul va fi înv ăŃat s ă-și monteze ortezele, cum s ă se ridice și s ă se a șeze cu
ortezele montate folosind cârje sau baston, cum s ă se deplaseze. Dac ă for Ńa de sus Ńinere este bun ă și poate
să preia din greutatea corpului la nivelul MS pacient ul se poate deplasa singur cu supraveghere.
Locuin Ńa pacientului paraplegic trebuie evaluat ă și f ăcute modific ări necesare Ńinând cont de
deficitul func Ńional.
6.7.2.7. Accidentele vasculare cerebrale (AVC) – disfunc Ńie neurologic ă acut ă de origine vascular ă
cu simptome și semne care corespund și implic ă ariile corticale”. AVC–ul provoac ă disfunc Ńie neuro-
motorie care produce hemiplegia sau paralizia unei jum ătăŃi a corpului incluzând membrele, trunchiul și
câteodat ă fa Ńa și structurile care sunt contralateral emisferei cer ebrale lezate. Astfel, o leziune în emisfera
cerebral ă stâng ă (AVC în emisfera stâng ă) produce hemiplegie pe partea dreapt ă și invers. Aspecte clinice
a) Deficitul motor. În faza acut ă – cu durat ă diferit ă de la câteva zile la câteva luni (de obicei este
mai lung în cazul hemoragiilor cerebrale) – hemiple gia este flasc ă. Urmeaz ă apoi faza de spasticitate
înso Ńit ă de scheme primitive de mi șcare numite sincinezii. Dup ă Brunnstrom avem șase stadii evolutive:
I – flasc, imediat dup ă debutul AVC, nu poate fi ob Ńinut ă nici o mi șcare a membrelor;
II – apare spasticitatea și câteva componente ale sinergiilor.
III – spasticitatea cre ște și apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor.
IV – spasticitatea începe s ă diminue și apar câteva mi șcări voluntare în afara sinergiilor.
V – sinergiile încep s ă scad ă ca amploare în actele motorii și apar câteva mi șcări active voluntare
combinate, mai dificile.
VI – spasticitatea începe s ă scad ă iar mi șcările coordonate se apropie de normal.
Procesul evolutiv se poate opri în oricare din aces te stadii.
La membrul superior, spasticitatea intereseaz ă mai ales mu șchii flexori și pronatori ai antebra Ńului,
flexorii pumnului și degetelor, adductori și rotatori interni ai um ărului; iar la membrele inferioare,
spasticitatea intereseaz ă extensorii genunchiului, flexori plantari, flexori i degetelor și supinatorii
piciorului.

218
Sinergiile – scheme primitive de mi șcare asociate spasticit ăŃii. Apar în mod reflex sau pot fi
declan șate voluntar. Exist ă dou ă sinergii de baz ă, una de flexie iar a doua de extensie pentru fieca re dintre
membre. Sinergiile pot fi utilizate și pentru cre șterea for Ńei unor grupe musculare. Dup ă Brunnstrom,
componenta mai slab ă a unei sinergii se tonific ă facilitând componenta mai puternic ă a acelei sinergii.
Mu șchii care nu sunt implica Ńi în nici o sinergie sunt: latissim dorsi, rotund m are, din Ńat anterior,
extensorii degetelor, eversorii gleznei. Ace ști mu șchi sunt dificil de recuperat și reprezint ă pentru mul Ńi
pacien Ńi o limitare func Ńional ă.
Reflexele. În faza flasc ă reflexele osteotendinoase (ROT) sunt diminuate sau abolite iar în faza
spastic ă sunt exagerate. Reflexele cutanate abdominale sunt abolite. Apar reflexe patologice: la MI:
reflexul cutanat plantar în extensie – semnul Babin ski; alte semne ce produc extensia dorsal ă a halucelui:
Openheim, Gordon, Schaffer, Chaddock. La MS: semnul Hoffmann, Trömmer; semnul Marinescu-
Radovici. Poate apare clonusul piciorului și clonusul rotulei.
În stadiile cu spasticitate crescut ă pot apare reflexe primitive tonice: reflexele toni ce simetrice ale
gâtului, reflexele tonice asimetrice ale gâtului, r eflexele tonice simetrice labirintice, reflexele to nice
lombare, reac Ńia invers ă de suport și reac Ńii asociate – sincinezii.
Reac Ńia de redresare, echilibru, protec Ńie sunt mult diminuate sau absente;
Tulbur ări de coordonare – spasticitatea afecteaz ă coordonarea și deci trebuie comb ătut ă.
Tulbur ări de sensibilitate – aceste tulbur ări afecteaz ă feedback senzitiv ce condi Ńioneaz ă r ăspunsul
motor și face imposibil ă utilizarea membrului respectiv, chiar și atunci când func Ńia motorie este
restabilit ă. Tulburările de sensibilitate localizate sunt specifice pen tru leziuni corticale, deficitul difuz pe
toat ă partea hemiplegic ă denot ă leziuni în profunzime ce implic ă atingerea talamusului.
Afectarea nervilor cranieni : parez ă facial ă de tip central, hemianopsie homonim ă, devierea
globilor oculari.
Deficitul motor determin ă perturb ări în ceea ce prive ște: transferurile, rostogolirea, trecerea în
așezat, în ortostatism, mersul. De obicei toate ADL-u rile sunt afectate: hr ănirea, îmbr ăcarea, îngrijirea
corporal ă, etc.
b) Deficitul func Ńional.
Tulbur ări de limbaj. Apar când leziunea se produce în emisferul dominant (de obicei stângul). La
un proceent mic al popula Ńiei emisferul dominant (3%) este cel drept. Pacien Ńilor cu afazie este obligatorie
de a li se demonstra corect exerci Ńiul înainte de a încerca s ă-l execute.
Tulbur ări de percep Ńie – apar în leziuni ale lobului parietal drept. Ace ști pacien Ńi au o tulburare a
imaginii propriului corp, o neglijare a p ărŃii afectate, apraxie, nu pot distinge anumite segme nte ale unui
obiect, etc. Ei nu sesizeaz ă pericolele și se pot accidenta u șor. KT trebuie s ă dea comenzi scurte și precise
în activitatea pe care o desf ăș oar ă cu pacientul.
Tulbur ări mintale, emo Ńionale și comportamentale. Memoria de scurt ă durat ă este afectat ă pe când
cea de lung ă durat ă r ămâne intact ă. Cei cu hemiplegie stâng ă nu-și recunosc adeseori handicapul, sunt
impulsivi, repezi Ńi, judecata lor este afectat ă. Cei cu hemiplegie dreapt ă sunt nesiguri, len Ńi, anxio și,
ezitan Ńi, necesit ă suport în toate activit ăŃile. Majoritatea prezint ă labilitate emo Ńional ă, trecând u șor de la
râs la plâns sau invers. Depresiile apar mai frecve nt în leziunile emisferului stâng. Demen Ńa poate apare în
cazul unor AVC repetate. Apar frecvent tulbur ări ale inteligen Ńei: incapacitate de a calcula, de a expune
ceva, de a memora ceva. Tulbur ările de personalitate pot dispare în decurs de un a n.
Alte complica Ńii: a) disfagia – în leziunile bulbare (nervii IX – X) cel mai afec tat este timpul
faringian al degluti Ńiei; b) redorile articulare multiple – ce duc la deficit de mobilitate major; c) disfunc Ńia
um ărului – um ăr dureros, SAND, subluxa Ńie a um ărului cu compresia plexului brahial, capsulit ă retractil ă;
d) tulbur ări sfincteriene – constau în incontinen Ńă urinar ă (polakiurie, nicturie). Mai pu Ńin frecvent ă este
reten Ńia urinar ă constând în glog vezical ce necesit ă sond ă vezical ă.
Obiective, mijloace și metode de recuperare kinetic ă
Înainte de a începe tratamentul de recuperare trebu ie s ă se fac ă o evaluare a deficitului func Ńional
motor. Pacientului cu AVC nu i se va face testingul muscular ci se realizez ă testarea global ă (ADL-urile).

219
Tratamentul recuperator începe imediat ce pacientu l a ie șit din starea de com ă. In caz de AVC
ischemic se începe în primele 3-4 zile de la debut, iar în caz de AVC hemoragic dup ă 10-14 zile (de obicei
dup ă punc Ńia lombar ă de control, dac ă LCR-ul este clar se poate începe mobilizare) pân ă atunci
tratamentul cuprinde realizarea postur ărilor specifice.
Succesul depinde și de precocitatea tratamentului recuperator. Obiect ivul primordial fiind
recuperarea membrului inferior, al mersului.
Recuperarea la vârstnici este mai anevoioas ă datorit ă capacit ăŃii func Ńionale limitate, boli cronice
asociate, lipsa motiva Ńiei.
Întârzierea, mai mare de 35 de zile, a tratamentul ui recuperator dublez ă perioada de recuperare. În
primele 6-8 luni de la debutul AVC e necesar s ă se fac ă recuperare continu ă.
Programul kinetic va cuprinde:
Postur ări. Cele trei postur ări de baz ă în ordinea/valoarea importan Ńei lor terapeutice sunt: decubit
lateral pe partea homolateral, decubit lateral pe p artea heterolateral și decubit dorsal, precum și
pozi Ńionarea corect ă în a șezat. Repozi Ńionarea pacientului se va realiza din 2 în 2 ore pe ntru a preveni
escarele.
Mobiliz ările pasive. Foarte importante în prevenirea contracturilor și redorilor articulare; se vor
începe cât mai repede, în general la 2-3 zile dup ă AVC; ini Ńial exerci Ńii pasive la toate segmentele
hemicorpului afectat minimum de 2-3 ori pe zi, apoi se va trece la exerci Ńii pentru trunchi și membrele
contralaterale;
Ridicarea în a șezat la marginea patului este un obiectiv important avâ nd un efect stimulant asupra
SNC, scade depresia, încurajeaz ă comunicarea, se previne atrofia muscular ă, tromboflebita și embolia
pulmonar ă. Mi șcarea are loc în dou ă trepte: rostogolirea în decubit lateral pe partea s ănătoas ă; ridicarea la
marginea patului;
Ridicarea din a șezat în ortostatism și invers . În ortostatism mul Ńi pacien Ńi au tendin Ńa de a se
inclina lateral, de a c ădea pe spate sau de a- și trece greutatea pe MI neafectat. Ei trebuie s ă înve Ńe s ă
câ știge controlul asupra pelvisului, MI și trunchiului. Pozi Ńia de ortostatism cu greutatea pe ambele MI cu
un aliniament corect al corpului poate duce la sc ăderea spasticit ăŃii în MI afectat.
Antrenarea mersului. Mersul ca mijloc de locomo Ńie uman ă are dou ă faze esen Ńiale: faza de sprijin
și faza de balans. La bolnavul hemiplegic ambele faz e sunt perturbate. Antrenarea mersului la bolnavul
hemiplegic începe întotdeauna cu faza de sprijin. D up ă ce pacientul a câ știgat un control al înc ărc ării
greut ăŃii pe piciorul afectat se poate trece la antrenarea mersului. Programul kinetic va cuprinde: ex.
pentru antrenarea extensiei șoldului afectat, antrenarea controlului genunchiului în faza de spri jin,
antrenarea deplas ării laterale a pelvisului, antrenarea flexiei genunchiului la debutul fazei de balans,
antrenarea extensiei genunchiului și dorsiflexiei piciorului la contactul c ălcâiului cu solul și antrenarea
mersului propriu-zis pe teren plat, urcat-coborât s c ări, etc
Reeducarea membrului superior . Principii: antrenarea mâinii nu trebuie l ăsat ă la urm ă, dup ă ce
exist ă o anumit ă recuperare la nivelul um ărului – nu e nevoie s ă ai un control al um ărului înainte de a avea
controlul mâinii – nu e obligatoriu ca recuperarea MS s ă înceap ă de la proximal la distal; dac ă s-a ob Ńinut
o mi șcare izolat ă muscular ă, ea trebuie imediat folosit ă într-o activitate func Ńional ă; ghidajul manual al
KT e necesar când nu exist ă suficient ă activitate muscular ă; pacientul nu trebuie s ă practice activit ăŃi ce
nu au semnifica Ńie func Ńional ă; nu trebuie s ă se insiste pe mi șcări pasive; trebuie introduse cât mai repede
activit ăŃi ce implic ă ambele MS; dac ă în primele trei luni nu apare nici o activitate sp ontan ă, MS fiind cu
spasticitate crescut ă, prognosticul de recuperare neuro-motorie este rez ervat. Programul kinetic va
cuprinde ex. pentru: antrenarea controlului motor a l um ărului, antrenarea controlului motor al cotului,
antrenarea extensiei pumnului , antrenarea supina Ńiei, antrenarea opozabilit ăŃii policelui, antrenarea
manipul ării unor obiecte. Se va insista în folosirea ambelo r mâini în toate activit ăŃile sau mai bine zis se
vor realiza în principal activit ăŃi bilaterale (conform metodei Bobath).

220
6.7.2.8. Polineuropatii și Poliradiculoneuropatii
Polineuropatia – suferin Ńă extins ă și sistematizat ă a trunchiurilor nervoase periferice, mai rar sunt
afectate toate cele 4 membre, prinderea numai a MS este o excep Ńie. Clinic: Atitudine particular ă: mân ă în
grif ă, piciorul în pic ătur ă. Deficit motor: de tip paraparez ă, paraplegie, mai rar tetra, în mod excep Ńional
diplegie brahial ă. Deficitul este bilateral, simetric, predomin ă la extremitatea distal ă a membrelor (la MS
musculatura din regiunea posterioar ă a antebra Ńului, mu șchii interoso și; la MI musculatura din regiunea
antero-lateral ă a gambei și a piciorului). Este prezent ă hipotonia muscular ă cu reflexe osteo-tendinoase
diminuate sau abolite. Tulbur ări de sensibilitate: subiectiv (dureri spontane loc alizate distal, sunt continue
sau paroxistice, au caracter de arsur ă. Durerile sunt înso Ńite de parestezii); obiectiv (dureri provocate pri n
comprimarea maselor musculare la nivelul gambelor m ai ales. Hipo/anestezia extero și proprioceptiv ă
predomin ă la extremit ăŃile distale (în m ănu șă , în șoset ă)). Tulbur ări trofice: alter ări ale pielii și fanerelor,
piele sub Ńire, lucioas ă cu hiperpigmenta Ńie, unghii friabile și strite. Atrofii musculare cu sub Ńierea gambei
și antebra Ńului, cu dispari Ńia reliefului eminen Ńei tenare și hipotenare de la mân ă, adâncirea spa Ńiului
intreosos. Tubur ări vegetative: cianoz ă tegumentar ă, edem, hipo sau hipersudora Ńie. Nu apar tulbur ări
sfincteriene. Evolu Ńia polineuropatiei se face în câteva s ăpt ămâni/ani. Este diferit ă în func Ńie de etiologie,
vindecarea poate fi total ă sau par Ńial ă cu sechele motorii.
Forme clinice: dup ă simptome (polineuropatie predominant motorie, senz itiv ă, senzitivomotorie,
vegetativ ă); dup ă topografie (paraplegie, paraparez ă, tetra, diparez ă sau diplegie brahial ă); dup ă evolu Ńie
(forma acută, subacut ă, cronic ă, recidivant ă).
Poliradiculoneuropatia (PRNP) – afec Ńiune extins ă și sistematizat ă a r ădăcinii și a nervilor
periferici, apare și afectarea nervilor cranieni. Clinic: debutul este insidios cu dureri și parestezii. Deficitul
motor (tetraplegie flasc ă, sunt afectate membrele bilateral, simetric, dista l și proximal. Este afectat ă
musculatura trunchiului. Dac ă sunt afecta Ńi nervii cu origine bulbar ă apar tulbur ări de fona Ńie, de
degluti Ńie, respira Ńie, cardio-circulatorii (dispnee, tahicardie, hipot ensiune arterial ă). Musculatura este
hipoton ă, reflexele osteo-tendinoase abolite); Tulbur ări de sensibilitate (dureri spontane la nivelul
coloanei, în trunchi și membre. Durerile sunt paroxistice sau continue, e xacerbate de tuse, înso Ńite de
parestezii. Apar dureri la comprimarea maselor musc ulare. Avem hipo/anestezie extero și proprioceptiv ă
la nivelul membrelor afectate); Tulbur ări trofice (atrofia mu șchilor se instaleaz ă tardiv și este mai pu Ńin
pronun Ńat ă); Tulbur ări vegetative (cianoz ă, edem, hipersudora Ńie, tulbur ări sfincteriene (reten Ńie de urin ă).
Forme clinice: dup ă simptome (cu predominan Ńă motorie, senzitiv ă, mixt ă, vegetativ ă); dup ă
topografie (tetraplegic ă, paraplegic ă, cu afectarea nervilor cranieni (nu avem deficit m otor, ascendent ă
(deficitul motor este progresiv, de la MI la cel su perior și la extremitatea cefalic ă. Prezint ă o gravitate
deosebit ă atunci când sunt afecta Ńi nervii bulbari.), descendent ă (începe cu afectarea nervilor cranieni dup ă
care deficitul prinde MS și apoi MI).
Principii de tratament kinetic
Trebuie început cât mai devreme pentru a preveni r edorile articulare, retracturile musculo-
tendinoase și atrofiile musculare secundare. Se va urm ării:
Prevenirea și corectarea atitudinilor vicioase : MI în extensie cu evitarea tendin Ńei de rota Ńie
extern ă cu ajutorul unor dispozitive a șezate lateral (s ăcule Ń în treimea inferioar ă a coapsei). Pentru
perioade scurte se asigur ă un flexum u șor de genunchi cu o sul/pern ă mic ă. La MS um ărul va fi în
abduc Ńie, cotul în u șoar ă flexie, antebra Ńul în pozi Ńie neutr ă, pumnul în extensie de 20-30ș, degetele
semiflectate. Dac ă este necesar se va face ortezare. Se va corecta po stura bazinului și a trunchiului.
Mobiliz ările pasive se fac de 4-5 ori pe zi pentru a men Ńine suple Ńea tuturor articula Ńiilor, se
respect ă pragul de durere. Mobiliz ările pasive au efect trofic asupra cartilajelor art iculare și asupra SNC
prin aportul de informa Ńii proprioceptive de la periferie. Dup ă faza de extensie (faza I) a bolii în care
leziunea neurologic ă este continu ă urmeaz ă o faz ă de platou în care exist ă o stabilizare a leziunii cu o
durat ă de câteva s ăpt ămâni-luni.
În aceast ă faz ă de platou se începe KT activ ă. Bilan Ńul muscular eviden Ńiaz ă o atingere motorie ce
poate interesa toate grupele musculare ale membrelo r și musculatura abdominal ă a c ărei afectare

221
determin ă tulbur ări respiratorii cu modificarea condi Ńiilor hemodinamice și ventilatorii, tuse și
expectora Ńie mai ales la trecerea din decubit în a șezat. Afectarea mu șchilor intercostali determin ă
reducerea expansiunii toracice în inspir, afectarea nervului facial determin ă dizartrie și tulbur ări de
degluti Ńie.
Tratamentul de recuperare în faza de platou are ca obiectiv cre șterea for Ńei și a rezisten Ńei
musculare progresiv adaptat la pacient. Se va urm ării corectarea și prevenirea dezechilibrului de for Ńă de
contrac Ńie între grupele musculare agoniste și antagoniste. Se va împiedica folosirea unor schem e
compensatorii de mi șcări care s ă scot ă mu șchii deficitari din func Ńie, astfel se întârzie recuperarea lor. Se
vor utiliza FNP, se tonific ă mu șchii stabilizatori ai trunchiului, ai bazinului (fe sierul mijlociu),
musculatura stabilizatoare a MI (fesier mare, cvadr iceps, triceps sural). Pentru a utilza cârjele cana diene
sau bastoane se vor toniza mu șchii coborâtori ai um ărului și tricepsul brahial. Se vor face exerci Ńii de
men Ńinere a echilibrului din șezând și ortostatism, exerci Ńii de rostogolire, exerci Ńii din patrupedie având
ca rol activarea musculaturii stabilizatoare. KT va induce dezechilibr ări din diverse pozi Ńii pentru a
permite apari Ńia reac Ńiei de redresare de echilibru, pentru integrarea lo r în scheme normale de mi șcare și
postur ă. Se fac exerci Ńii analitice pentru recuperarea stabilit ăŃii gleznei. Dup ă ce a fost ob Ńinut echilibrul în
ortostatism cu men Ńinerea greut ăŃii pe ambele MI se trece la exerci Ńii efectuate între bare paralele, mers cu
ajutorul cadrului, cârje, baston. Pacientul va purt a înc ălŃă minte având carâmb dur și înalt pentru o bun ă
conten Ńie pasiv ă a gleznei. Se urm ăre ște înt ărirea reac Ńiei posturale de spijin bi și unipodal.
Programul de recuperare va urm ării cre șterea rezisten Ńei la efort, a coordon ării și a vitezei de
mi șcare. Tulbur ările de sensibilitate regreseaz ă lent sau r ămân definitive. KT trebuie s ă ajute bolnavul s ă
reînve Ńe s ă perceap ă deplasarea segmentelor corporale. Presiunea exerci tat ă de mâinile KT în timpul
mobiliz ării active, pasive reprezint ă surse de reinformare proprioceptiv ă. Se utilizeaz ă toate mijloacele KT
(postur ări, ortez ări, exerci Ńii pasive, analitice, globale, terapie ocupa Ńional ă).
Reluarea mersului este posibil ă în 40% din cazuri la o lun ă dup ă debut, la 20% dup ă 3 luni, restul
de 40% au deficit func Ńional variabil.
Recuperarea func Ńiei respiratorii se face de obicei spontan și f ără sechele chiar dac ă recuperarea
motorie întârzie.
În cazurile cu paralizie sever ă se mai poate utiliza biofeed-back-ul audio-vizual, electrostimulare.
Persisten Ńa tulbur ărilor de sensibilitate la nivelul mâinii în ciuda u nui deficit motor minor constituie un
handicap pentru pacient. Se va insista în acest caz pe con știentizarea senzitiv ă declan șat ă de stimularea
cutanat ă sub control vizual, apoi memorarea acestei senza Ńii prin repetarea aceluia și stimul în absen Ńa
controlului vizual. Prezen Ńa unui picior deformat în var-equin necesit ă ortez ă și KT. Flexumul de genunchi
beneficiaz ă de tonizarea mu șchilor extensori și postur ări corectoare atât în DD cât și în DV. Flexumul de
șold beneficiaz ă de program kinetic axat pe întinderea musculaturii planului anterior și posturi relaxante în
DV. Tehnicile terapie ocupa Ńional ă au rol important în refacerea ADL-urilor.
6.7.2.9. Paralizia facial ă periferic ă. Nervul facial cuprinde fibre motorii, senzitive și vegetative.
Cea mai important ă func Ńie este cea motorie prin fibrele sale asigurând ton usul muscular și mi șcările
active care realizeaz ă mimica fe Ńei. Clinic: asimetrie facial ă cu modific ări pe hemifa Ńa afectat ă, dispari Ńia
ridurilor frun Ńii, coborârea sprâncenei, abolirea clipitului, lago ftalmie, pleoapa inferioar ă este r ăsfrânt ă în
afar ă, epifor ă, hipotonia musculaturii obrazului cu umflarea lui la fiecare expir, c ăderea aripioarei nasului,
coborârea comisurii bucale. Reflexul cornean, optic o-palpebral, nazo-palpebral sunt diminuate sau abol ite.
La deschiderea gurii ovalul bucal este deformat, la scoaterea limbii aceasta apare deviat ă spre partea
bolnav ă. La ar ătarea din Ńilor hemiarcadele dentare pe partea afectat ă r ămân mult acoperite. Vorbirea și
râsul accentueaz ă asimetria fe Ńei. Pacientul nu poate sufla și fluier ă datorit ă paraliziei mu șchiului orbicular
al buzelor. Apar hipo/anestezie pe hemifa Ńa afectat ă, tulbur ări de gust mai ales la dou ă treimi a limbii,
hiposecre Ńie salivar ă.
Obiectivele kinetice: 1. relaxare general ă; 2. intensificare/stimularea circula Ńiei sângelui și a
limfei, prevenindu-se sau tratându-se edemul; 3. re educare muscular ă; 4. tonifiere muscular ă; 5.
reeducarea mimicii și expresivit ăŃii faciale.

222
Reguli/principii fundamentale:
– pacientul trebuie reînv ăŃat mi șcările la nivelul fe Ńei, trebuie s ă le con știentizeze apoi s ă tonifiem
musculatura fe Ńei. Este dificil ă reînv ăŃarea și con știentizarea acestor mi șcări deoarece ele sunt de fapt ni ște
mi șcări de mimic ă, de expresie a fe Ńei pe care omul s ănătos le folose ște de multe ori involuntar. De aceea
ne folosim de cât mai mul Ńi stimuli cu care facilit ăm contrac Ńia muscular ă (contact manual, strech-reflexul,
periajul, ciupituri, vibra Ńii, tapotament cu ghea Ńă etc.).
– se va anula ac Ńiunea musculaturii hemife Ńei s ănătoase deoarece activitatea acestora plaseaz ă
musculatura hemife Ńei paralizate în pozi Ńie de întindere maxim ă;
– exerci Ńiile terapeutice se vor efectua lent pentru a permi te recrutarea maxim ă a unit ăŃilor motorii;
– exerci Ńiile kinetice vor urm ării pozi Ńiile de testare;
– se va evita ac Ńiunea mu șchilor din jum ătatea inferioar ă a fe Ńei atâta timp cât se lucreaz ă mu șchii
din jum ătatea superioar ă și invers.
– oglinda are un rol extrem de important în recuper are. În recuperare totul trebuie realizat voluntar,
con știent. O importan Ńă deosebit ă o are și capacitatea de concentrare a pacientului. El treb uie s ă intervin ă
activ la mi șcare.
– înainte de începerea tratamentului kinetic este u til ă folosit tehnicii de masaj facial extrabucal.
– înainte de a începe evaluarea și recuperarea, pacientul trebuie pozi Ńionat corect, iar aceast ă
pozi Ńie a capului va trebui men Ńinut ă pe tot parcursul programului kinetic.
– în stadiul ini Ńial când musculatura este flasc ă (valoare la testare 0-2) pozi Ńia de lucru este de
decubit dorsal și nu au nici un efect asupra refacerii tonusului mu scular se practic ă o schem ă terapeutic ă
ce includ urm ătoarele mijloace terapeutice: masaj local cu sau f ără ghea Ńă , întinderile repetate, periaj,
vibra Ńii, contrac Ńii musculare active.
– masaj local cu ghea Ńă const ă în: tehnica „A-icing” (descris ă de Margaret Rood) care poate fi
urmat ă de tehnica „C-icing”.
– electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu curen Ńi exponen Ńiali de joas ă
frecven Ńă , dup ă un prealabil electrodiagnostic care stabile ște parametrii optimi de excita Ńie.

Bibliografie
1. Arsenie, C. (1980) – Tratat de neurologie , vol. II, Editura Medical ă, Bucure ști.
2. Bobath, B. (1990) – Evaluation and Treatment of Adult Hemiplegia , Third Edition, London.
3. Browne, J.E., Ohare, N.J. (2001) – Review of Different Methods for Assessing Standing
Balance, Physiotherapy, 9/489-495.
4. Carr, J., Shepherd, R. (2002) – Neurological Rehabilitation – Optimizing Motor Perf ormance,
Butterworth-Heinemann, Oxford.
5. Clement, B. (1977) – Anatomia func Ńional ă și biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport-
Turism, Bucure ști.
6.Cordun, Mariana (1999) – Kinetologie medical ă, Editura Axa, Bucure ști.
7.Davies, P. (1994) – Steps to follow , Retraining of Balance Reaction in Sitting and Sta nding,
Springer-Verlag.
8. Golu, M., D ănăil ă, L. (2000) – Tratat de neuropsihologie, Editura Medical ă, Bucure ști.
9.Kiss, I. (1985) – Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kine tice, Editura Medical ă.
Bucure ști.
10.M ărg ărit, M., M ărg ărit, Felicia, Heredea, Gina (1998) – Aspecte ale recuper ării bolnavilor
neurologici , Editura Universit ăŃii din Oradea.
11.M ărg ărit, M., M ărg ărit, Felicia (1997) – Principii kinetoterapeutice în bolile neurologice ,
Editura Universit ăŃii din Oradea.
12.Mo ș, Adela-Maria (1999) – Neurologie, vol. I, Editura Imprimeria de Vest, Oradea.
13.O’Sullivan, Susan, Schmitz, T. (1988) – Physical Rehabilitation – Assessment and Treatment ,
F.A. Davis Company, Philadelphia.

223
14.Pasztai, Z. (2004) – Kinetoterapie în neuropediatrie, Ed. Arionda, Gala Ńi.
15.Pendefunda, Gh. și colab. (1992) – Semiologie neurologic ă, Editura Contact Interna Ńional, Ia și.
16.Pendretti, W., Eearly, B. (2001) – Occupational Therapy – Practice Skills for Physical
Dysfunction, Mosby.
17.Plas, F., Hagron, E. (2001) – Kinetoterapie activ ă, Editura Polirom, Bucure ști.
18.Popescu, Roxana, Tr ăistaru, Rodica, Badea, Petric ă (2004) – Ghid de evaluare clinic ă și
func Ńional ă în recuperarea medical ă, vol. II, Editura Medical ă Universitar ă, Craiova.
19.Popovici, L. (1993) – Neurologie, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști.
20.Rob ănescu, N. (2001) – Reeducare neuro-motorie , Editura Medical ă, Bucure ști.
21.Sbenghe, T. (1999) – Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medical ă,
Bucure ști.
22.Sbenghe, T. (1996) – Recuperarea medical ă la domiciliul bolnavului , Editura Medical ă,
Bucure ști.
23.Sbenghe, T. (2002) – Kinesiologie – știin Ńa mi șcării , Editura Medical ă, Bucure ști.
24.Sullivan, P., Markos, P. (1982) – An Integrated Approach to Therapeutic Execices – Te oretic
and Clinical Application , Reston, Virginia.
25.Umphred, D. (1995) – Neurological Rehabilitation , Mosby.

224
6.8. RECUPERAREA KINETIC Ă ÎN AFEC łIUNI DIGESTIVE ȘI METABOLICE

Obiective:
• Acumularea unui bagaj de cuno știn Ńe teoretice și practice cât mai complexe privitoare la: unele
afec Ńiuni digestive și metabolice; metodele de evaluare clinic ă și func Ńional ă, obiective și subiective;
modalit ăŃile de recuperare prin kinetoterapie: mijloace, met ode, tehnici
• Selectarea celei mai indicate metodologii de recupe rare luându-se în considerare: diagnosticul pozitiv ,
gravitatea și stadiul bolii, bolile asociate, antecedentele fam iliale și personale: fiziologice, patologice
și heredo-colaterale, precum și datele generale ale pacientului(ei) dac ă a mai beneficiat sau nu de
recuperare.
• Utilizarea practic ă individualizat ă (pentru fiecare pacient( ă) a cuno știn Ńelor acumulate prin: evaluarea
clinico-func Ńional ă, structurarea obiectivelor de recuperare generale și specifice, alc ătuirea
programelor de recuperare – reintegrare.

Con Ńinut:
6.8.1. Kinetoterapia în afec Ńiuni digestive
6.8.1.1. Tulbur ări de degluti Ńie
6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al degluti Ńiei
6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al degluti Ńiei
6.8.1.4. Gastrita cronic ă
6.8.1.5. Kinetoterapia în gastrita simpl ă, atrofic ă, hipoacid ă și hiposecretorie
6.8.1.6. Kinetoterapia în ptoza și atonia gastric ă
6.8.1.7. Boala ulceroas ă
6.8.1.8. Dischineziile biliare
6.8.1.9. Dispepsia
6.8.1.10 .Colonul iritabil
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominan Ńa dischineziilor intestinale
6.8.1.12. Constipa Ńia
6.8.1.13. Defeca Ńia
6.8.2. Kinetoterapia în afec Ńiuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat
6.9.2.2. Guta
6.8.2.3. Obezitatea

Cuvinte cheie : digestiv; metabolic, recuperare

6.8.1. Kinetoterapia în afec Ńiuni digestive
6.8.1.1. Tulbur ări de degluti Ńie. Degluti Ńia este actul fiziologic prin care bolul alimentar format în
cavitatea bucal ă trece prin faringe și esofag, ajungând în stomac. Dup ă segmentul anatomic str ăbătut, se
descriu trei timpi fiziologici: bucal, faringian și esofagian. Primul timp este voluntar, celelalte d ou ă sunt
reflexe.
Disfagiile Bucofaringiene : Se caracterizeaz ă prin oprirea bolului alimentar în cavitatea bucal ă sau
prin dificult ăŃi în progresiunea acestuia spre esofag. Manifest ări clinice: disfagie, pirozis, regurgita Ńii și
eructa Ńii.
Disfagiile Esofagiene : Pot fi generate de tulbur ări func Ńionale ale întregului esofag sau ale unor
segmente ale acestuia (îndeosebi segmentul esogastr ic), de tulbur ări organice (lezionale) ale esofagului
sau în cadrul altor boli (disfagiile secundare sau de înso Ńire): 1. dischineziile esofagiene (spasm difuz

225
esofagian, acalazia, atonia difuz ă esofagian ă, megaesofagul); 2. tulbur ări de motilitate ale jonc Ńiunii
esogastrice (hipertonia; cardiospasmul; hipotonia s au insuficien Ńa esogastric ă): 3. disfagia prin leziuni
organice esofagiene diverticuli esofagieni (posteri ori, de pulsiune; anteriori, de trac Ńiune), stenozele
esofagiene; 4. disfagiile secundare (de înso Ńire; sclerodermie; sindrom Plummer-Vinson; leziuni
postcaustice)
6.8.1.2. Recuperarea timpului bucal al degluti Ńiei
Vizualizarea și analiza structurii cavit ăŃii bucale. În Ńelegerea modific ărilor acestei structuri datorit ă
particip ării la actul vorbirii și examinarea prin teste și analize specifice. Examinarea articula Ńiilor
implicate în mastica Ńie și degluti Ńie: articula Ńia temporomandibular ă și de la nivelul coloanei cervicale
Obiective și mijloace: 1. Cre șterea gradului, for Ńei, vitezei și preciziei mi șcărilor prin exerci Ńii
motoare orale: exerci Ńii pasive și active a limbii și buzelor; 2. Ameliorarea mobilit ăŃii articula Ńiei
temporomandibulare prin exerci Ńii de ameliorare a form ării bolului alimentar; 3. Evitarea pierderii bolulu i
alimentar datorit ă insuficientei etan șeiz ării labiale, flexiei cervicale patologice sau cifoz ei toracice, timpul
faringeal al degluti Ńiei fiind indemn prin pozi Ńionarea pacientului de a șa natur ă încât s ă conduc ă con Ńinutul
alimentar spre faringe; 4. Ameliorarea bradikinezie i care determin ă reten Ńie de alimente se va face prin
exerci Ńii de facilitare a înghi Ńirii; 5. Ameliorarea tulbur ărilor cognitive sau de afectare a timpului bucal al
degluti Ńiei (anularea primului timp) prin reproducerea mode lul alimentar al copilului mic – suc Ńiunea; 6.
Corectarea reten Ńiei alimentare în urma anesteziei orale sau în para lizia facial ă se va efectua prin însu șirea
de c ătre pacient a metodelor de cur ăŃire, igienizare bucal ă sau evitarea alimentelor care reclam ă prelucrare
oral ă excesiv ă
6.8.1.3. Recuperarea timpului faringian al degluti Ńiei
Obiectiv și mijloace : Reducerea contamin ării c ăilor aeriene cu alimente prin: pozi Ńionarea
pacientului respectiv pozi Ńia cea mai indicat ă, determinând o relaxare maxim ă este șezând ă. Pozi Ńia
semi șezând ă se indic ă în: insuficien Ńa de fixare a coloanei cervicale și toracice în flexie sau diminuarea
for Ńei extensorilor cervicali, situa Ńia unui timp faringeal hipodinamic (sindromul de ne uron motor
periferic, miopatii); combaterea hipotoniei sau dis toniei ridic ătorilor laringelui (geniohioid, digastric,
tirohioid) prin: înv ăŃarea și utilizarea posturilor modificate de flexie și extensie cervical ă care s ă devin ă în
timp act reflex. Flexia coloanei cervicale asigur ă și supline ște ridicarea laringelui, iar extensia diminu ă
tensiunea la nivelul musculaturii ridic ătoare a laringelui; educarea respira Ńiei în timpul degluti Ńiei – inspir
înaintea fiec ărei înghi Ńituri și expir dup ă fiecare înghi Ńitur ă; înv ăŃarea manevrelor de eliminare a resturilor
alimentare prin înghi Ńirea succesiv ă mai mult de odat ă/bolus sau dispersia solidelor prin ingerare de
lichide și înghi Ńirea acestora.
Indica Ńii: În timpul ședin Ńei de recuperare se va instrui pacientul asupra imp ortan Ńei concentr ării
acestuia numai pe actul degluti Ńiei; lipsa de concentrare, vorbitul, st ări emo Ńionale diverse favorizeaz ă
pătrunderea alimentelor în c ăile aeriene, alterând recuperarea actului de deglut i Ńie.
6.8.1.4. Gastrita cronic ă
Se clasific ă de obicei pe baza aspectului endoscopic: a. Gastri ta cronic ă superficial ă, cu hiperemie,
edem, hemoragii și eroziuni pu Ńin profunde; b. Gastrita atrofic ă cu o mucoas ă palid ă și sub Ńiat ă, plici
îngustate și vasculariza Ńie evident ă; c. Gastrita cronic ă hipertrofic ă cu o mucoas ă îngro șat ă, plin ă,
catifelat ă, cu neregularit ăŃi în „pietre de pavaj”; d. Gastrita polipoid ă de tip Ménétrier
Clinic: tulbur ări dispeptice și manifest ări abdominale superioare de lung ă durat ă; dureri în
epigastru de intensitate variabil ă, f ără orar fix, evolu Ńie capricioas ă, exacerbate dup ă alimente greu
digerabile, alcool, st ări psihice conflictuale; plenitudine postprandial ă, pirozis, regurgita Ńii, gust amar,
inapeten Ńă ; sensibilitate epigastric ă moderat ă sau absen Ńa complet ă a semnelor fizice.
Tratament: Profilactic (alimenta Ńie corect ă și igienic ă; evitarea abuzurilor alimentare; tratarea la
timp și corect a gastritelor acute); Curativ (diet ă alimentar ă în func Ńie de forma morfologic ă a gastritelor și
toleran Ńa digestiv ă; tratament medicamentos); Recuperator: crenoterapi e; cur ă extern ă; climatoterapie;
kinetoterapie

226
6.8.1.5. Kinetoterapia în gastrita simpl ă, atrofică, hipoacid ă și hiposecretorie
Obiective: 1. Influen Ńarea secre Ńiei și motilit ăŃii gastrice; 2. Tratarea unor simptome care înso Ńesc
gastritele: visceroptoza, adinamia viscerelor abdom inale; 3. Prevenirea stazelor sanguine la acest niv el; 4.
Prevenirea constipa Ńiei; 5. Tonifierea peretelui abdominal
Mijloace: gimnastic ă de înviorare – mobiliz ări globale ale segmentelor mari, corelate cu respir a Ńia;
gimnastic ă abdominal ă – contrac Ńii izotonice și izometrice; reeducare respiratorie cu accent pe r espira Ńia
diafragmatic ă; masajul peretelui și al con Ńinutului abdominal; plimb ări în aer liber înainte de mas ă cu cca.
2 ore și cu cca. 3 ore dup ă aceasta; sporturi cu ac Ńiune favorabil ă asupra tonusului sistemului nervos și
asupra sferei afective: înot, canotaj, schi, patina j, tenis.
6.8.1.6. Kinetoterapia în ptoza și atonia gastric ă
Ptoza și atonia gastric ă reprezint ă o tulburare ce con Ńine: alungirea stomacului; distensia
stomacului în urma sc ăderii tonicit ăŃii acestuia. Clinic: senza Ńia de plenitudine și greutate în abdomen
dup ă mese, constipa Ńie, dureri abdominale în special dup ă efort.
Tratament: Profilactic (terapia medicamentoas ă; kinetoterapie); Curativ (regim igieno-dietetic de
cru Ńare mecanic ă a stomacului; tratament simptomatic hidromineral; kinetoterapie; regim alimentar
echilibrat și normocaloric); Balnear (cure de ap ă mineral ă corespunz ătoare secre Ńiei gastrice)
Obiectivele kinetoterapiei : 1. Tonifierea musculaturii peretelui abdominal, cu prec ădere
mu șchiul transvers abdominal; 2. Reeducarea coordon ării mi șcărilor voluntare de respira Ńie cu cele ale
abdomenului; 3. Tonifierea mu șchiului diafragm, m ărind puterea de aspira Ńie toracic ă, ameliorând
parametrii respiratori; 4. Îmbun ătăŃirea circula Ńiei sanguine abdominale; 5. Reglarea tranzitului in testinal;
6. Crearea unei st ări psihice optime.
Mijloace: gimnastica igienic ă de înviorare – mobiliz ări globale ale segmentelor mari; automasajul
par Ńial sau umed efectuat alternativ pe trenul inferior și pe cel superior; exerci Ńii izotonice de abdomen
realizate prin intermediul mi șcărilor de trunchi: flexie, extensie, îndoirea latera l ă, r ăsucirea, circumduc Ńia;
exerci Ńii izotonice pentru mu șchii peretelui abdominal folosind flexia trunchiulu i pe membrele inferioare;
exerci Ńii izometrice de abdomen; exerci Ńii pentru dezvoltarea mu șchiului transvers: suc Ńiunea și dilatarea
voluntar ă a abdomenului, executate activ sau cu rezisten Ńă ; exerci Ńii pentru dezvoltarea mu șchiului
diafragm: exerci Ńii de respira Ńie cu rezisten Ńă pe torace; cu rezisten Ńă pe abdomen; cu glota închis ă;
exerci Ńii cu obiecte portative; masaj stimulator pentru pe retele abdominal; sporturi: înot, ciclism, canotaj
etc.
Contraindica Ńii: exerci Ńii efectuate din pozi Ńii întinse sau suspendate; exerci Ńii cer produc trepida Ńii
la nivelul abdomenului: s ărituri, alerg ări, ateriz ări neelastice; exerci Ńiile care declan șeaz ă efort intens de
for Ńare: ridic ări de greut ăŃi, c ăŃă rări, escalad ări dificile.
6.8.1.7. Boala ulceroas ă.
Este o afec Ńiune caracterizat ă prin apari Ńia unei ulcera Ńii benigne, acute sau cronice, la nivelul
stomacului sau duodenului, inclus într-un complex p atogenetic interesând de fapt întreg organismul, de
unde și denumirea de boal ă ulceroas ă.
Ulcerul duodenal – clinic: epigastralgii postprandiale (45-60min), adesea noct urne, câteodat ă cu
iradiaŃie posterioar ă, calmate de alimente, antiacide sau v ărs ături; foame dureroas ă; sensibilitate
epigastric ă și ap ărare muscular ă voluntar ă la palpare; simptomatologie cronic ă și periodic ă;
hiperclorhidrie și hipersecre Ńie gastric ă; ni șă sau deforma Ńii bulbare la examen radiologic.
Ulcerul gastric – clinic: epigastralgii de obicei postprandiale dar și pe stomacul gol, ameliorate de
alimente, alcaline sau v ărs ături; sensibilitate epigastric ă și ap ărare muscular ă voluntar ă la palpare;
hemoragii oculte în fecale, anemie hipocrom ă, hiperclorhidrie.
Tratament: Profilactic (respectarea vie Ńii ordonate, achilibrate, evitarea emo Ńiilor; m ăsuri de
protec Ńie a mucoasei gastrice de traumatiz ări); Curativ (medicamentos; balneofizical; chirurgi cal);
Medical-igienic (repaus în perioadele dureroase; ev itarea unui mediu familiar, profesional stresant);
Dietetic (în func Ńie de stadiul bolii)

227
Obiective: 1. Combaterea durerii; 2. Neutralizare con Ńinutului gastric hiperacid; 3. Ameliorarea
func Ńiei digestive. Mijloace: cur ă intern ă cu ape minerale; cur ă extern ă (hidrotermoterapie); fizioterapie;
climatoterapie; kinetoterapie
Kinetoterapia: Obiective: 1. Normalizarea proceselor nervoase cortico-subcor ticale, înl ăturând
factorii patogeni, realizând o odihn ă activ ă cu mare valoare în stingerea excita Ńiilor corticale cu r ăsunet în
func Ńia digestiv ă; 2. Combaterea constipa Ńiei, spasmul musculaturii gastrice și duodenale; 3. Prevenirea
unor complica Ńii ca periviscita; 4. Preg ătirea bolnavului pentru eventualitatea unei interve n Ńii chirurgicale.
Mijloace: gimnastic ă igienic ă de înviorare; gimnastic ă medical ă; terapie ocupa Ńional ă potrivit ă
pacientului; plimb ări în aer liber; masajul peretelui abdominal, forma calmant ă
În maladia ulceroas ă se va Ńine cont de trei perioade, în raport cu evolu Ńia sa: Prima perioad ă
începe în a treia s ăpt ămân ă de tratament medicamentos și dietetic și cuprinde urm ătoarele tipuri de
exerci Ńii: exerci Ńii de respira Ńie toracic ă și diafragmatic ă; exerci Ńii elementare de gimnastic ă: mi șcări de
trunchi și din articula Ńia C-F; exerci Ńii simple cu haltere mici, cu elemente u șoare pentru aten Ńie; Perioada
a II-a începe în a cincia s ăpt ămân ă de tratament, ședin Ńele cuprinzând: exerci Ńii libere de trunchi și
membre (exceptând mi șcări de flexie-extensie ampl ă a trunchiului); exerci Ńii elementare de gimnastic ă
pentru înt ărirea general ă; exerci Ńii pentru musculatura presei abdominale; jocuri din amice cu pu Ńin ă
mi șcare; exerci Ńii de for Ńă cu haltere mici; exerci Ńii de gimnastic ă igienic ă; Perioada a III-a –
kinetoterapia se continu ă înainte de ie șirea bolnavului din spital, în sanatorii sau case d e odihn ă, când se
poate cre ște mult volumul mijloacelor kineto. Ședin Ńa de kinetoterapie con Ńine: exerci Ńii pentru trunchi,
exerci Ńii cu eforturi dozate pentru presa abdominal ă, exerci Ńii de aruncare a unei mingi medicinale u șoare,
exerci Ńii de tipul atârn ărilor mixte, exerci Ńii de mers simplu și complex, plimb ări și excursii, jocuri
dinamice f ără mi șcări bru ște: volei, canotaj, mers pe biciclet ă.
6.8.1.8. Dischineziile biliare.
Afec Ńiune a c ăilor biliare caracterizat ă prin tulbur ări de contractilitate și tonus vezical, având ca
efect eliminarea neadecvat ă a bilei în raport cu ritmul de evacuare a stomacul ui. Clasificare – dischineziile
biliare se caracterizeaz ă în principie prin bil ă cu compozi Ńie biochimic ă normal ă, biliculturi repetat
negative și modific ări de cinetic ă vezicular ă eviden Ńiate prin colecistocolangiografie.
1. Hiperkinezia vezicular ă – cre șterea activit ăŃii contractile și evacuatorii a veziculei biliare.
Clinic: dureri abdominale în hipocondrul drept; sca une diareice; sensibilitate dureroas ă în hipocondrul
drept
2. Hipertonia vezicular ă – cre șterea tonusului veziculei biliare f ăcând dificil ă evacuarea bilei în
calea biliar ă principal ă și mai departe în duoden. Clinic: durere abdominal ă în hipocondrul drept; scaune
diareice rare
3. Atonia vezicular ă sau colecistatonia – dilatare variabil ă, f ără ca aceasta s ă fie urmarea vreunui
obstacol mecanic extrinsec sau intrinsec la nivelul cisticului. Clinic: jen ă dureroas ă în hipocondrul drept;
gust amar; gre Ńuri, v ărs ături biliare, alimentare; anorexie; toleran Ńă la alimente colecistichinetice; migren ă.
Din grupul dischineziilor sfincterului ODDI: Insufi cien Ńa sfincterului ODDI sau hipotonia; Hipertonia
sfincterului ODDI sau spasmul
Tratament: predominant conservator: medical; balne ofizical; rar chirurgical. Tratament
balneofizical : Crenoterapia: (ape minerale alcaline; bicarbonate clorurosodice; carbogazoase;
oligometalice; sulfuroase); Cura extern ă (b ăi generale; de jum ătate; de șezut); Hidrotermoterapia
(comprese umede, aplica Ńii calde); Climatoterapia (climat sedativ de coline și deal)
Obiective: 1. Tonifierea uniform ă a musculaturii de conten Ńie a con Ńinutului abdominal; 2.
Nivelarea zonelor de contractur ă; 3. Intensificarea ac Ńiunii hemidiafragmului drept; 4. Tonifierea peretel ui
abdominal; 5. Evacuarea bilei; 6. Influen Ńarea st ării generale contribuind la dispari Ńia unor simptome ca
cefalee, gre Ńuri, balon ări
Mijloace: gimnastica igienic ă zilnic ă; exerci Ńii abdominale; exerci Ńii de respira Ńie diafragmatic ă;
exerci Ńii cu efect colecistichinetic; masaj stimulant al c on Ńinutului abdominal, în special hipocondrul drept

228
6.8.1.9. Dispepsia
Sindrom care grupeaz ă o serie de simptome și semne preponderent gastrointestinale – gre Ńuri,
vărs ături, apetit capricios, diminuat, borborisme, balon ări postprandiale, constipa Ńie alternând cu episoade
diareice, jen ă, tensiune moderat ă, durere în epigastru, periombilical.
Tratament: În sindromul dispeptic primar, f ără substrat organic, consecin Ńă a modific ărilor
statusului neurovegetativ.
Obiectivele tratamentului sunt : 1. Prevenirea și combaterea admisiei de aer în tractul alimentar;
2. Diminuarea form ării locale de gaze; 3. Facilitarea resorb Ńiei și elimin ării de gaze; 4. Tonizarea
musculaturii presei abdominale; 5. Echilibrare, ree chilibrare psihic ă; Mijloacele: Diet ă și igien ă
alimentar ă corect ă; Tratament medicamentos; Psihoterapie; Kinetoterap ie; Balneoterapie, fizioterapie
Tratamentul kinetic în dispepsii:
Obiective: 1. Cre șterea for Ńei și rezisten Ńei musculare la nivel abdominal, pelvin și diafragmatic; 2.
Ameliorarea mobilit ăŃii articulare; 3. Corectarea eventualelor vicii de postur ă și aliniament al corpului; 4.
Corectarea greut ăŃii corporale; 5. Ameliorarea tonicit ăŃii organelor interne cavitare: stomac, intestin; 6.
Reglarea tranzitului biliar, intestinal; 7. Favoriz area resorb Ńiei și elimin ării con Ńinutului gazos
gastroenterocolic; 8. Lini ștea și siguran Ńa pacientului în colectivitate în absen Ńa disconfortului abdominal:
eructa Ńia și flatulen Ńa
Mijloace: posturi de facilitare: de drenaj biliar; posturi p roclive; exerci Ńii fizice pentru cre șterea
for Ńei musculare abdominale: exerci Ńii izometrice și dinamice cu sau f ără rezisten Ńă ; elemente facilitatorii
de cre ștere a r ăspunsului motor (întinderea rapid ă, trac Ńiunea, telescoparea, vibra Ńia, periajul, rostogolirea);
elemente facilitatorii pentru înt ărirea musculaturii (inversarea lent ă cu opunere ILO; ini Ńierea ritmic ă IR;
contrac Ńii repetate CR; izometria alternant ă IzA; stabilizarea ritmic ă SR); exerci Ńii de corectare sau
ameliorare a deficitului respirator: reglarea unei bune respira Ńii centrate pe ritmul respirator, respectiv
raportul inspira Ńie/expira Ńie; reeducare respiratorie cu accent pe reeducarea respira Ńiei diafragmatice;
control și coordonare a respira Ńiei (controlul: ritmului respirator; volumului cure nt; ciclului respirator;
fluxului de aer; respira Ńiei abdominotoracice în mi șcare și efort)
Metode: mecanoterapia, scripetoterapia, suspensoterapia, h idrokinetoterapia general ă (în apă
termal ă de 38°), bazine, bazine trefl ă, piscine etc. , balneofizioterapia, masajul: netez ire, tapotaj,
fr ământare; du ș subacval, du ș masaj, b ăi de plante, baia saun ă, du ș sco Ńian, b ăi de lumin ă par Ńial ă, sollux;
crenoterapia: ape minerale alcaline, nu carbogazoas e.
6.8.1.10. Colonul iritabil
Sindrom determinat de tulbur ări ale func Ńiilor motorii și secretorii ale intestinului gros, care apare
fie independent, fie acompaniaz ă diferite boli. Alte denumiri: colon spastic, colit ă mucoas ă, colon
hiperreactiv, nevroz ă colic ă. Manifest ări clinice: 1. Forma cu constipa Ńie (durerea abdominal ă, constipa Ńia,
eliminarea de fragmente de mucus coagulat); 2. Form a cu diaree (sindrom diareic cronic cu 3-4scaune/zi .
Scaunele survin de obicei imediat dup ă mese, fiind înso Ńite de dureri abdominale de intensitate variabil ă,
borborisme și con Ńinut crescut de mucus); 3. Forma mixt ă (alternan Ńă a perioadelor de constipa Ńie cu cele
de diaree, scaunul fiind când moale când dur) . Tratament: regim alimentar (alimente cu celuloz ă fină, care
să nu între Ńin ă spasmul); agen Ńi fizici (c ăldur ă local ă pe abdomen în dureri abdominale și hidroterapie: b ăi
de plante și de șezut); crenoterapie (ape minerale clorurosodice și magneziene; clorurate sau calcice;
alcaline simple); climatoterapia (climat de altitud ine medie (600 – 1000 m))
6.8.1.11. Tratamentul nevrozelor cu predominan Ńa dischineziilor intestinale
Manifest ările dischinetice mai frecvente sunt: staza duodena l ă, dischinezia atonospastic ă a
intestinului sub Ńire, anomaliile func Ńionale și anomaliile de pozi Ńie (ptoz ă) ale colonului. Tratament:
măsuri profilactice; curativ (igieno-dietetic; etiop atogenic; simptomatic); cura balneoclimateric ă (climat
de șes, coline sau zone subalpine)
Kinetoterapia-Obiective: 1. Reglarea proceselor cortico-subcorticale prin cr earea unei atmosfere
optimiste, degajate, de încredere în posibilit ăŃile proprii, punând ordine în regimul de via Ńă ; 2. Combaterea

229
manifest ărilor dischinetice atone sau spastice prin influen Ńa exerci Ńiilor asupra motilit ăŃii gastrointestinale;
3. Prevenirea sau corectarea pozi Ńiei perturbate a colonului.
Mijloace: gimnastic ă igienic ă de înviorare; automasajul par Ńial sau general umed sau uscat;
gimnastica medical ă cu accent pe exerci Ńii specifice în func Ńie de manifestarea dischinetic ă astfel: 1. când
domin ă manifest ările spastice (se execut ă: exerci Ńii de abdomen pentru mu șchii drep Ńi, oblici și transvers,
executate în ritm lent din pozi Ńia stând, șezând, decubit dorsal și lateral dreapta; exerci Ńii de respira Ńie
libere sau legate de mi șcările de trunchi; exerci Ńii de respira Ńie diafragmatic ă; exerci Ńii de relaxare sub
form ă de pendulare și balans, ca de exemplu: mi șcări de pendulare pentru membrele inferioare uni- sau
bilateral executate în ax frontal sau sagital din p ozi Ńie stând și decubit, mi șcări de circumduc Ńie ale
trunchiului executate lent și în ambele sensuri, mi șcări de flexie lateral ă a trunchiului executate lent dintr-
o parte în alta și mi șcări de balans lent a bazinului anterior, lateral stâ nga și dreapta și circumduc Ńii); 2.
când predomin ă manifest ările atone (se execut ă: exerci Ńii de abdomen izotonice și izometrice în special
pentru mu șchii drep Ńi abdominali, oblici și transvers executate din pozi Ńia stând, șezând și decubit, în ritm
viu și cu pauze între ele; exerci Ńii de respira Ńie sub form ă liber ă și corelate; exerci Ńii de respira Ńie
diafragmatic ă; exerci Ńii de tonifiere general ă sub forma exerci Ńiilor cu obiecte portative, exerci Ńii
aplicative simple, la aparate, sub form ă de joc). Masajul: relaxant în predominan Ńa manifest ărilor spastice;
stimulant în predominan Ńa manifest ărilor atone. Terapia ocupa Ńional ă. Sporturi care s ă nu dep ăș easc ă
cerin Ńele odihnei active și se recomand ă a fi practicate în cadrul curei balneare.
6.8.1.12. Constipa Ńia
Se caracterizeaz ă prin eliminarea întârziat ă, dificil ă și incomplet ă a materiilor fecale. Segmentul
implicat în patogenia constipa Ńiei este colonul, iar eliminarea întârziat ă a con Ńinutului s ău se datoreaz ă fie
încetinirii tranzitului colonic (constipa Ńia colonic ă) fie insuficien Ńei de evacuare rectosigmoidian ă
(dischinezia rectal ă). Eliminarea întârziat ă se refer ă la eliminarea con Ńinutului intestinal la peste 48 de ore
de la ingerarea alimentelor, la mai pu Ńin de 3 elimin ări/s ăpt ămân ă sau la elimin ări zilnice dar frac Ńionate,
insuficiente, de consisten Ńă crescut ă. Clasificare:
1. Constipa Ńia habitual ă, primar ă sau simpl ă – incapacitatea cronic ă da evacuare suficient ă și
spontan ă a materiilor fecale, în absen Ńa unei cauze evidente. Are o faz ă compensat ă și una necompensat ă,
când apar suferin Ńe locale și generale. Cauze: – alimente s ărace în reziduuri celulozice, alimente bogate,
înalt rafinate, reducerea aportului de lichide, ali mente bogate în tanin, sedentarismul, clinostatism
prelungit, discrinii, mixedem, intoxica Ńii cu nicotin ă, sl ăbirea sau limitarea mi șcărilor diafragmului:
sarcin ă, obezitate, emfizem. Simptomatologie:
Constipa Ńia dreapt ă: predominanta aton ă: fenomene generale: cefalee, insomnie, oboseal ă, apetit
capricios, balon ări; fenomene alergice: urticarie, prurit, eczeme; e dem Quinke; dureri în: fosa, flancul și
hipocondrul drept accentuate la mers și ortostatism; scaun de constipa Ńie, alternând cu episoade diareice
datorate stazei colonice
Constipa Ńia stâng ă: predominant spastic ă; scaun eliminat la peste 48–72ore; dureri de-a lun gul
colonului stâng, defeca Ńie dureroas ă, modificarea st ării generale, rar ă; asociat cu: hemoroizi, fisuri,
ulcera Ńii care complic ă ședin Ńele de kinetoterapie
Constipa Ńia rectal ă: insuficien Ńa de evacuare rectal ă a con Ńinutului fecal; lipsa senza Ńiei de scaun,
sau tensiune perineal ă permanent ă, sau tenesme, suferin Ńe concomitente ale canalului anal: hemoroizi,
tromboflebite, abcese, eczeme; palparea unui fecalo m deasupra simfizei pubiene
Constipa Ńia transvers ă: rar ă, predominant spastic ă; predominant la femei, longilini, astenici;
fenomene neurovegetative, extremit ăŃi reci, acrocianoz ă, hipertensiune arterial ă; tensiune perineal ă
2. Constipa Ńia simptomatic ă sau organic ă – apare în cazul modific ărilor de lungime și de volum
ale colonului (mega, dolicocolon – congenitale) sau în cadrul unor afec Ńiuni inflamatorii sau tumorale
colonice sau extracolonice: tumori, stricturi super ficiale, dolicomegasigmoid, ptoze viscerale, sigmoi dite,
perisigmoidite, apendicit ă, tbc intestinal ă, hiperfoliculinemia mai ales postclimax.. Simptoma tologie:
scaune la interval de 2-4 zile, dureri abdominale d ifuze, balon ări, simptomatologia afec Ńiunii de baz ă

230
3. Constipa Ńia func Ńional ă, ocazional ă – legat ă de schimbarea obiceiurilor alimentare, a unor
deplas ări, excursii, consum de medicamente, etc. Simptomat ologie: scaune dure 3–4/s ăpt ămân ă; dispar
odat ă cu dispari Ńia cauzelor. În caz contrar se investigheaz ă în direc Ńia unei constipa Ńii habituale sau
simptomatice
Tratament: dietetic; medicamentos; cura intern ă cu ape minerale; reeducarea reflexului de
defecare; kinetoterapie
Kinetoterapia-Obiective: 1. Dezvoltarea musculaturii peretelui abdominal și pelvin; 2.
Dezvoltarea mu șchiului diafragm m ărind excursia craniocaudal ă a acestuia, determinând astfel cre șterea
eficien Ńei aspira Ńiei toracice asupra viscerelor abominale; 3. Stimul area pe cale direct ă sau reflex ă a
mi șcărilor proprii ale tubului digestiv; 4. Prevenirea p tozelor abdominale; 5. Asigurarea unui regim de
via Ńă activ ă, ra Ńional ă; 6. Folosirea mijloacelor kineto va Ńine cont de forma clinic ă a constipa Ńiei, deci
exerci Ńiile executate vor avea un con Ńinut diferit.
Constipa Ńia aton ă (dreapt ă, ce cuprinde cecul, colonul ascendent)
Obiective: 1. Tonifierea musculaturii peretelui abdominal; 2. Înt ărirea mu șchiului diafragm; 3.
Stimularea activit ăŃii motorii a intestinului gros; 4. Reglarea func Ńiei SNV. Mijloace: gimnastic ă igienic ă
de înviorare: mi șcări de trunchi și membre libere sau corelate cu respira Ńia; masajul abdomenului:
manevre energice de fr ământat profunde sau automasaj umed al trunchiului; gimnastica medical ă: exerci Ńii
izotonice (flexii, extensii, r ăsuciri, îndoiri laterale); izometrice de abdomen pr in mobilizarea membrelor
inferioare; de perineu (contrac Ńii-relax ări de sfinctere); de respira Ńie (libere, cu rezisten Ńă , respira Ńie
diafragmatic ă); cu obiecte portative; aplicative sub form ă de mers, c ăŃă rare și târâre; plimb ări și activit ăŃi
fizice cu caracter ocupa Ńional; practicarea unor sporturi ca ciclism, tenis, canotaj, înot
Constipa Ńia spastic ă (localizată la nivelul colonului descendent și sigmoid)
Obiective: 1. Înt ărirea musculaturii peretelui abdominal; 2. Combater ea spasticit ăŃii de la nivelul
intestinului gros; 3. Reglarea func Ńiilor sistemului nervos vegetativ. Mijloace: gimnastica igienic ă de
înviorare; masajul peretelui abdominal și automasaj; gimnastica medical ă: exerci Ńii de abdomen izotonice
și izometrice; de relaxare voluntar ă generale și locale (segmentul abdominal); de respira Ńie; cu obiecte
portative; aplicative simple; plimb ări și activit ăŃi fizice cu caracter ocupa Ńional
Constipa Ńia la vârsta aIII-a
Obiective: 1. Tonifierea musculaturii abdominale; 2. Stimular ea mecanismului reflex al defeca Ńiei;
3. Aplicarea de exerci Ńii ce urm ăresc relaxarea anusului. Mijloace: mobiliz ări active ale segmentelor mari,
corelate sau nu cu respira Ńia, exerci Ńii de respira Ńie diafragmatic ă
6.8.1.13. Defeca Ńia
Act fiziologic reflex, prin care materiile fecale, rezultate în urma digestiei sunt eliminate în mediu l
extern. Actul defeca Ńiei este un act reflex, sub control cortical, produ cându-se în mod normal odat ă la 24
de ore. Este perturbat în: afec Ńiuni neurologice: traumatismele cerebrovasculare, i nfec Ńii, inflama Ńii și
tumori cerebrale, traumatisme vertebro-medulare; af ec Ńiuni anorectale: infec Ńii, inflama Ńii și tumori la
acest nivel. Dinamica anormal ă a sfincterului anal: de natur ă neurogen ă: Disfunc Ńia intestinal ă cortical ă;
ponto-sacrat ă; sacrat ă Simptomatologie: incontinen Ńa materiilor fecale; tenesme; pierderea sim Ńului
discriminatoriu pentru con Ńinutul rectal: solide, lichide și gaze. Tratament: Faza acut ă (sonda nazogastric ă
pentru prevenirea dilata Ńiei gastrointestinale; m ăsuri pentru prevenirea stazei pulmonare și venoase, a
tulbur ărilor trofice cutanate, a redorilor articulare și a retracturilor musculare; dieta lichid ă ca prim ă faz ă
de reluare a alimenta Ńiei orale); Faza cronic ă (dieta solid ă – semisolid ă (regim alimentar bogat în proteine,
fibre alimentare și caloric); tratament medicamentos pentru reglarea tranzitului intestinal: purgative;
chirurgia plastic ă și reparatorie; psihoterapia; neuroliza perianal ă sau intramuscular ă în caz de hipertonie;
elemente de kinetoterapie profilactic ă secundar ă și ter Ńiar ă)
Mijloace kinetice : gimnastic ă respiratorie, reeducare diafragmatic ă, postur ări, toniz ări abdominale,
masaj.
Considera Ńii pediatrice: diet ă alimentar ă adecvat ă, evacuare la or ă fix ă, supozitoare cu glicerin ă,
bio-feed-back, exerci Ńii voluntare pentru sfincterul anal extern, psihote rapie, tratamentul deficien Ńelor

231
concomitente: cifoscolioz ă, artrogripoza, anormalit ăŃi anale, complica Ńii renale, pozi Ńie șezând ă dificil ă,
încurajarea copilului de c ătre familie, echipa de recuperare pentru cea mai mi c ă realizare a micului pacient
asisten Ńă medical ă pe probleme de toalet ă la școal ă.

6.8.2.Kinetoterapia în afec Ńiuni metabolice
6.8.2.1. Diabetul zaharat (DZ)
Reprezint ă o boal ă de metabolism cu evolu Ńie cronic ă, transmis ă genetic sau câ știgat ă în cursul
vie Ńii, caracterizat ă prin perturbarea metabolismului glucidic (hipergli cemie și glicozurie), înso Ńită sau
urmat ă de perturbarea celorlalte linii metabolice ale org anismului. Manifest ări clinice: simptome cardinale
(polidipsia, poliuria, polifagia); infec Ńii cutanate rebele la tratament; prurit genital; po linevrite; angiopatie,
tulbur ări de vedere; astenie, anxietate, depresii, impoten Ńă , frigiditate; toate simptomele în prezen Ńa
hiperglicemiei și a glicozuriei. Tratament: diet ă alimentar ă; insulinoterapie; psihoterapie;
balneoclimateric: ape minerale alcaline, sulfuroase , sulfurate, calcice
Kinetoterapia – Obiective: 1. Ameliorarea controlului glicemic; 2. Controlul obezit ăŃii; 3.
Controlul hipertensiunii arteriale; 4. Prevenirea b olii cardiovasculare; 5. Testarea la efort a diabet icului
dac ă: vechimea diabetului e mai mare de 10 ani, vârsta pacientului este peste 30 de ani, apar semnele
afect ării cardiovasculare (testul se efectueaz ă la covor rulant, bicicleta ergometric ă, dinamometru. Se
efectueaz ă cu intensitate submaximal ă dar nu mai mult de 60% din frecven Ńa cardiac ă maxim ă teoretic ă)
Contraindica Ńii ale exerci Ńiului fizic : când glicemia este sub 80 mg% sau peste 300 mg%; în
prezen Ńa cetoacetozei; imediat dup ă administrarea insulinei; în perioada de vârf a act ivit ăŃii insulinice;
seara târziu
Indica Ńii: controlul glicemiei înaintea programului de kineto terapie, fi șarea subiectului, verificarea
glicemiei de 4 ori/ zi când: cre ște intensitatea și durata exerci Ńiului. În primele 2 s ăpt ămâni de
kinetoterapie: ședin Ńa se desf ăș oar ă sub supraveghere, aport de lichide înainte și dup ă exerci Ńiu, mic ă
gustare sau glucagon la îndemân ă, înc ălŃă minte protectoare, cre șterea consumului de carbohidra Ńi,
sc ăderea dozei de insulin ă
Mijloace: gimnastica de înviorare pe grupe musculare mari, p e loc sau din deplasare, cu obiecte
portative; pedalat u șor, înot, mers, alergare, s ărituri, c ăŃă rare, târâre; exerci Ńii pentru membrele superioare:
– dinamometru, pedalat, scripetoterapia u șoar ă cu ritm rapid; exerci Ńii de cre ștere a for Ńei musculare pentru
membrele inferioare; exerci Ńii de abdomen izometrice și izotonice; masajul, automasajul general sau
par Ńial; exerci Ńii de respira Ńie cu accent pe expira Ńie, exerci Ńii la spirometru; activit ăŃi fizice cu caracter
ocupa Ńional și recreativ; sport cu limitarea intensit ăŃii și duratei efortului
6.8.2.2. Guta
Reprezint ă un grup heterogen de afec Ńiuni determinate de tulbur ări în metabolismul acidului uric,
care se dezvolt ă și se manifest ă prin: cre șterea concentra Ńiei serice a acidului uric; atacuri recurente și
caracteristice de artrit ă gutoas ă; tofii periarticulari; afectare renal ă vascular ă și intersti Ńial ă; nefrolitiaz ă
uric ă. Tablou clinic: 1. Hiperuricemia asimptomatic ă (hiperuricemie, absen Ńa manifest ărilor artritice,
renale, a tofilor guto și, a nefrolitiazei); 2. Artrit ă acut ă gutoas ă (tablou clinic de artrit ă monoarticular ă la
membrele inferioare, bursite de acompaniament); 3. Perioadele intercritice (perioade de acalmie cu du rat ă
variabil ă, pacientul nu acuz ă nici un simptom din faza de atac); 4. Artrita guto as ă cronic ă tofacee
(prezen Ńa tofilor în cartilaje, tendoane, Ńesut moale periarticular; localizare predilect ă (pavilionul urechii,
cot, tendon Achile); semne clinice de artrit ă cronic ă deformat ă în evolu Ńie); 5. Nefropatia gutoas ă
(albunimurie, izostenurie, insuficien Ńă renal ă); 6. Nefrolitiaz ă uric ă (disconfort renal, colici renale, infec Ńii
urinare, insuficien Ńă renal ă); 7. Asocia Ńii morbide (obezitate, hipertensiune arterial ă, hipertrigliceridemia)
Tratament : Medicamentos; Profilactic (controlul greut ăŃii corporale; renun Ńarea la alcool; doze
zilnice mici de colchidin ă sau indometacin; diet ă s ărac ă în purine)
Kinetoterapia-Obiective: 1. Mobilizarea articula Ńiilor pentru prevenirea și corectarea redorilor
articulare și deforma Ńiilor determinate de imobilizare; 2. Prevenirea și combaterea contracturii musculare

232
și a atrofiilor musculare; 3. Stimularea general ă a organismului și în special a func Ńiilor neurovegetative,
metabolice și de eliminare.
Mijloace: gimnastica medical ă: exerci Ńii analitice și sintetice urm ărind influen Ńarea general ă a
organismului; mobiliz ări pasive, pasivo-active și active la nivelul articula Ńiilor degetelor și pumnului,
coatelor și um ărului, gleznei, genunchiului și șoldului; exerci Ńii cu obiecte portative u șoare; terapie
ocupa Ńional ă; ginmastica respiratore; gimnastica abdominal ă; masaj local și par Ńial: manevre circulare de
efleuraj cu efect calmant, relaxant; jocuri sportiv e în special cele cu mingea.
6.8.2.3. Obezitate.
Este o afec Ńiune nutri Ńional metabolic ă, larg r ăspândit ă în epoca modern ă, caracterizat ă printr-un
exces ponderal pe seama acumul ării de Ńesut adipos, ce dep ăș ește cu mai mult de 20% greutatea ideal ă.
Manifest ări clinice: excesul ponderal ca atare; dispnee de e fort; palpita Ńii; edeme maleolare; dureri
articulare (glezne, genunchi, lombar); prezen Ńa lipoamelor unice sau multiple, simetrice sau asim etrice.
Tratament: dietetic; medicamentos (anorexigene, cat abolizante, hipoabsorbante); chirurgical; psihotera pie
(terapia comportamental ă); kinetoterapia
Kinetoterapia -Obiective: 1. Stimularea proceselor catabolice; 2. Ameliorare a parametrilor
respiratori; 3. Ameliorarea circula Ńiei vasculare generale; 4. Cre șterea for Ńei și rezisten Ńei musculare; 5.
Ameliorarea capacit ăŃii de efort; 6. Inducerea și men Ńinerea unui regim de via Ńă activ; 7. Activarea
lipolizei
Etapa lipolitic ă – Obiectiv: Activarea consumului de energie al obezului; Mijloace: gimnastica de
între Ńinere; exerci Ńii cu efect lipolitic executate în ritm viu, sus Ńinut, intercalate cu pauze și exerci Ńii de
relaxare; exerci Ńii analitice și apoi globale; automasaj umed și uscat; exerciŃii libere de trunchi și membre;
exerci Ńii cu obiecte portative; exerci Ńii de mers; elemente din sport: alergare cu vitez ă accelerat ă, alergare
de rezisten Ńă , s ărituri în lungime, pentru obezii tineri; exerci Ńii de respira Ńie libere sau corelate; terapie
ocupa Ńional ă; plimb ări; hidroterapie; sport.
Etapa musculo-poetic ă – Obiectiv: Dezvoltarea morfologic ă și func Ńional ă a musculaturii
trunchiului și membrelor; Mijloace: exerci Ńii libere de trunchi și membre; exerci Ńii cu obiecte portative:
minge medicinal ă, gantere, haltere; exerci Ńii la aparate fixe: spaliere, banc ă, bar ă, paralele, aparate cu
scripe Ńi; exerci Ńii aplicative ca purtare de greut ăŃi, trac Ńiuni, împingeri, c ăŃă rare, târâre; exerci Ńii de
respira Ńie; exerci Ńii cu rezisten Ńă ; exerci Ńii atletice ușoare; activit ăŃi cu caracter ocupa Ńional, recreativ;
automasaj par Ńial sau general; procedee fizioterapice: hidroterap ie, aeroterapie, helioterapie
Etapa de între Ńinere – Obiective: 1. P ăstrarea și consolidarea rezultatelor ob Ńinute; 2. Prevenirea
recidivelor; Mijloace: gimnastica de între Ńinere; automasajul umed; program de gimnastic ă medical ă axat
pe exerci Ńii care s ă duc ă la tonifierea grupelor musculare mari și mijlocii; program de antrenament sportiv;
activit ăŃi cu caracter recreativ și ocupa Ńional

Bibliografie
1. Ardelean, I (1972) – Elemente de biometeorologie Medical ă. Editura Medical ă. Bucure ști.
2. Baciu, Clement (1974) – Programe de gimnastic ă medical ă. Editura Stadion. Bucure ști.
3. Baciu, Clement (1981) – Kinetoterapie pre și postoperatorie. Editura Sport – Turism. Bucure ști.
4. De Lisa, Joel, A. (1991) – Rehabilitation Medicine . T.B. Lippincot. Philadelphia.
5. Fodor, O.; Marin, Pl,; Dumitra șcu, D. (1978) – Recuperarea bolnavilor digestivi . Editura Dacia.
Cluj-Napoca.
6. Mincu, I. (1977) – Ghidul terapeutic al obezit ăŃii . Editura Sport – Turism. Bucure ști.
7. Sbenghe,Tudor (1986) – Recuperarea medical ă la domiciliul bolnavului .Ed.Medicala Bucure ști.
8. Simom, L. (1976) – Actualités en rééducation fonctionnelle et réadapta tion . Ed. Masson. Paris.
9. Teleki, N. (1975) – Cura balneoclimateric ă în România . Editura Sport – Turism Bucure ști
10. Vogler, P. (1975) – Kinésithérapie fonctionnelle . Gaston Dion. Paris.

233
6.9. KINETOTERAPIA ÎN OBSTETRIC Ă-GINECOLOGIE

Obiective:
• Să se informeze asupra aspectelor fiziologice și patologice în sarcin ă și l ăuzie
• Să prezinte capacitatea de selectare a celor mai efic iente metode și mijloace care s ă permit ă
o revenire cât mai rapid ă a organismului dup ă na ștere, Ńinând cont de situa Ńiile speciale ale
lăuzei.
• Să selectarea celor mai eficiente metode, tehnici, mi jloace care s ă îndeplineasc ă scopul
interven Ńiei kinetoterapeutice.
• Să constate eventuala ineficien Ńă a programelor alese, în baza evalu ărilor intermediare,
precum și o reorientare a programului în func Ńie de noile date și de scopul propus.

Con Ńinut:
6.9.1. Kinetoterapia dup ă o na ștere normal ă cu epiziotomie
6.9.2. Kinetoterapia l ăuzei cu simfizioloz ă
6.9.3. Kinetoterapia l ăuzei dup ă opera Ńie cezarian ă
6.9.4. Incontinen Ńa urinar ă de efort
6.9.5. Kinetoterapia în sarcina extrauterin ă postoperator
6.9.6. Recuperarea kinetic ă dup ă interven Ńii chirurgicale în afec Ńiuni ginecologice

Cuvinte cheie : kinetoterapie, epiziotomie, cezarian ă, incontinen Ńă urinar ă, simfizioliz ă, sarcin ă
extrauterin ă

6.9.1. Kinetoterapia dup ă o na ștere normal ă cu epiziotomie
Prin epiziotomie se în Ńelege perineotomie oblic ă. Perineotomia este opera Ńia chirurgical ă care
sec Ńioneaz ă Ńesuturile perineale în perioada de expulzie a f ătului. Este o opera Ńie de urgen Ńă executat ă în
scop profilactic, pentru a evita ruperea perineului , sfincterului anal și a rectului, fie evident ă, sângerând ă,
fie profund ă, neobservat ă la suprafa Ńă .
Principiile programului kinetic al l ăuzei cu epiziotomie: Nu se lucreaz ă pe fond dureros;
Exerci Ńiile se execut ă zilnic cu o or ă înaintea mesei sau la dou ă ore postprandial; Efortul fizic este
moderat; se va sista orice exerci Ńiu fizic la apari Ńia oboselii, dispneei, durerilor toracice, metrorag iilor,
vertijului, cianozei periorale; Nu se va lucra cu î ngreuiere, efortul fizic cre ște în mod progresiv și va fi
alternat cu relaxarea; Programul kinetic este difer en Ńiat pe zile în func Ńie de dozarea progresiv ă a efortului,
scopurile urm ărite și evolu Ńia individual ă a pacientelor. Ședin Ńa de kinetoterapie începe cu masaj
stimulant; Fiecare ședin Ńă se va termina cu relaxare; Se va Ńine cont de starea psihic ă a l ăuzei; Se va Ńine
cont de preg ătirea fizic ă anterioar ă în aplicarea programului; Camera de lucru va fi ae risit ă și igienizat ă;
Îmbr ăcămintea purtat ă de paciente nu va efectua compresii, va asigura ab sorb Ńia transpira Ńiei; Se va
încerca ob Ńinerea aten Ńiei și cooper ării prin discu Ńii și prezentarea avantajelor programului kinetic
(recuperare mai rapid ă, sc ăderea în greutate și ob Ńinerea unui aspect fizic pl ăcut, trecerea spre o via Ńă
activ ă, normal ă și chiar introducerea practic ării exerci Ńiului fizic în via Ńa zilnic ă, cre șterea încrederii în
for Ńele proprii); Exerci Ńiile Kegel se execut ă doar din a patra zi a programului kinetic, în prim ele trei zile
executând doar exerci Ńiile de con știentizare a contrac Ńiei mu șchilor pelvi-perineali.
Obiectivele programului kinetic: 1.combaterea durerii; 2.ob Ńinerea relax ării; 3.prevenirea
apari Ńiei trombozelor; 4.reluarea respira Ńiei normale; 5.refacerea tonusului musculaturii pel vi-perineale;
6.refacerea tonusului muscular și a mobilit ăŃii articulare necesare aliniamentului postural core ct; (educarea
mamei pentru efectuarea A.D.L.- urilor și obliga Ńiilor materne; trecerea din DD în DL; trecerea din DD în
DV; înv ăŃarea tehnicii corecte de al ăptare din DL; ridicarea în a șezat la marginea patului; ridicarea în

234
ortostatism; înv ăŃarea tehnicii corecte de al ăptare din a șezat-sprijinit); 7.asigurarea rezisten Ńei la efort
necesar ă A.D.L.-urilor.
6.9.2. Kinetoterapia l ăuzei cu simfizioloz ă
Dep ășirea unui anumit prag de relaxare duce la apari Ńia unei afec Ńiuni proprii femeii gravide, și
anume: relaxarea dureroas ă a simfizelor pelviene. Dac ă în mod normal se produce o ramolire a
fibrocartilajelor și ligamentelor în timpul sarcinii, la unele gravide aceast ă ramolire este exagerat ă. Acest
fapt determin ă apari Ńia durerii în simfizele sacro-iliace și în cea pubian ă. Semnul Budin: când femeia
adopt ă pozi Ńia de stând dep ărtat, prin introducerea indexului în vagin și aplicarea sa cu fa Ńa palmar ă pe
fa Ńa posterioar ă și pe marginea inferioar ă a simfizei, în timpul mi șcării de mers pe loc se simte net cum
cele dou ă oase pubiene alunec ă unul pe altul și uneori provoac ă chiar și cracmente.
Ca erori de diagnostic pot fi amintite: nevralgie s ciatic ă sau lombo-abdominal ă, lumbago, iminen Ńă
de na ștere prematur ă.
Ca tratament se încearc ă: purtarea unei centuri strânse în jurul bazinului, aplicarea de bandaj
gipsat, recalcifiere cu ajutorul alimenta Ńiei, administrarea s ărurilor de calciu și al vitaminelor, utilizarea
razelor ultraviolete.
Programul kinetic zilnic al l ăuzei cu simfizioliz ă
Obiective : 1.reeducarea respira Ńiei costale și diafragmatice, înv ăŃarea respira Ńiei corecte;
2.activarea circula Ńiei; 3.antrenarea musculaturii pelviperineale; 4.an trenarea musculaturii din jurul
centurii pelvine; 5.cre șterea stabilit ăŃii în articula Ńiile coxo-femurale; 6.reeducarea mersului; 7.relaxa re
nervoas ă și muscular ă.
Mijloace utilizate : masajul: efleuraj, fric Ńiunea ; masajul reflexogen al piciorului pentru rel axare;
tehnica de rulare dinapoi spre înainte; flexia „dia fragmului” și a „plexului solar”; rota Ńia gleznei; masajul
zonei reflexe a glandelor sexuale

6.9.3. Kinetoterapia l ăuzei dup ă opera Ńie cezarian ă
Prin opera Ńie cezarian ă se în Ńelege în mod larg, interven Ńia chirurgical ă care, prin sec Ńiunea
peretelui uterin extrage f ătul și anexele sale din cavitatea uterin ă. În cazul unei opera Ńii ce se execut ă
înainte de termenul viabilit ăŃii fetale, interven Ńia ia numele de „mic ă cezarian ă”. În obstetrica modern ă nu
intr ă în discu Ńie decât opera Ńiile cezariene abdominale și dintre acestea, cele executate prin incizia
segmentului inferior, sec Ńiunea segmentului superior fiind o opera Ńie excep Ńional ă, de strict ă necesitate. .
Kinetoterapia lehuzei dup ă na ștere prin opera Ńie cezarian ă
Obiective : 1. Combaterea durerii; 2.Cre șterea tonusului și for Ńei musculare abdominale, facilitând
ameliorarea func Ńiei presei abdominale; 3. Cre șterea gradului de fixare a organelor intraabdominal e;
4.Reglarea tranzitului intestinal; 5.Cre șterea tonusului și for Ńei musculaturii plan șeului pelvi-perineal;
6.Prevenirea apari Ńiei complica Ńiilor; 7.Prevenirea tulbur ărilor trofice; 8.Corectarea tulbur ărilor de static ă
vertebral ă generate de hipotonia mu șchilor abdominali și de sarcin ă, în general; 9.Ameliorarea
parametrilor respiratori; 10.Favorizarea resorb Ńiei aderen Ńelor și infiltra Ńiilor abdomiale; 11.Diminuarea
Ńesutului adipos prin intensificarea lipolizei; 12. Echilibrarea psihic ă.
Mijloace: Tehnici kinetice utilizate: tehnici kinetice static e; relaxarea muscular ă; tehnici kinetice
dinamice; gimnastica respiratorie; gimnastica abdom inal ă; reeducarea pelviperineal ă. Mijloace asociate:
masajul
a) Gimnastica respiratorie:
Obiectivele reeduc ării respira Ńiei : cre șterea volumului de aer mobilizabil pentru întreg pl ămânul
sau pentru anumite regiuni; cre șterea travaliului ventilator prin sc ăderea rezisten Ńei dinamice la flux, fie
prin cre șterea complian Ńei toracice, fie ambele; tonifierea mu șchilor respiratori; controlarea și coordonarea
ritmului respirator
b) Gimnastica abdominal ă: – se va asocia cu reeducarea pelviperineal ă.
c) Reeducarea plan șeului pelviperineal:

235
Obiectivele reeduc ării plan șeului pelviperineal : Înt ărirea mu șchilor bazinului și combaterea
insuficien Ńelor musculare perineale,
d) Relaxarea
e) Masajul
Obiective : relaxarea musculaturii și a Ńesuturilor conjunctive; activarea circula Ńiei sangvine și
limfatice.
6.9.4. Incontinen Ńa urinar ă de efort
Prin incontinen Ńă urinar ă func Ńional ă (de efort) se în Ńelege pierderea involuntar ă de urin ă, cauzată
de modific ări bru ște a presiunii intraabdominale din timpul efortului de tuse, str ănut, râs sau chiar prin
modificarea pozi Ńiei corpului (în cazuri mai avansate), vezica și uretra fiind intacte. Este o stare patologic ă
deosebit de sup ărătoare pentru pacient ă, atât datorit ă mirosului nepl ăcut cât și irita Ńiei pe care o produce
urina asupra mucoasei vulvare și tegumentelor din regiunea perineal ă.
Kinetoterapia în incontinen Ńa urinar ă. Se aplic ă la pacientele cu incontinen Ńă urinar ă de efort, f ără
leziuni anatomo-clinice ale aparatului de ancorare și sus Ńinere a colului vezical.
Obiective: 1. înl ăturarea hipotoniei musculaturii plan șeului anterior relaxat dar anatomic intact
prin gimnastica plan șeului pelviperineal; 2 tonizarea progresiv ă a musculaturii abdominale; 3. tonizarea
progresiv ă a musculaturii perineale; 4. ob Ńinerea sau p ăstrarea unui aliniament corporal corect; 5.
reducerea greut ăŃii corporale; 6. ameliorarea papametrilor respirato ri.
Mijloace: (exerci Ńiile Kegel), cu importan Ńă practic ă în kinetoterapie și în tratamentul pre- și
postoperator. Aceste exerci Ńii sunt cel mai indicate s ă fie utilizate dup ă regula celor 10: de 10 ori/ zi, 10
repet ări o dat ă, 10 secunde/ repetare, se alege regulat timpul și locul pentru a exersa, se alege cea mai bun ă
pozi Ńie pentru exersare (prin practic ă): stând, șezând, decubit dorsal cu capul pe o pern ă. Se mai
recomand ă oprirea jetului de urin ă (urinarea se va efectua cu membrele inferioare dep ărtate), exerci Ńii
respiratorii; con știentizare postural ă în oglind ă; mobiliz ări active cu grupe musculare mari.

6.9.5.Kinetoterapia în sarcina extrauterin ă postoperator
În cadrul sarcinii extrauterine, nidarea și dezvoltarea ovulului fecundat nu se produce în ca vitatea
uterin ă, ci înafara acesteia. Fecunda Ńia producându-se în 1/3 superioar ă a trompei uterine, la început toate
sarcinile sunt extrauterine, salpingiene iar migrar ea ovulului fecundat spre cavitatea uterin ă se realizeaz ă
în câteva zile. Fie c ă migrarea nu se produce, fie c ă ovulul se opre ște pe parcursul acestei migr ări,
implantându-se într-un loc, se constituie sarcina e xtrauterin ă.
Obiective : 1. combaterea constipa Ńiei; 2. combaterea apari Ńiei edemelor; 3. îmbun ătăŃirea
efectu ării ADL-urilor; 4. îmbun ătăŃirea respira Ńiei; 5. tonizarea musculaturii abdominale și pelviperineale
Mijloace: mobilizare general ă precoce; masaj reflexogen; combaterea edemului pri n postur ări,
masaj, exerci Ńii analitice ale extremit ăŃilor; exerci Ńii de respira Ńie; exerci Ńii Kegel; exerci Ńii active pentru
musculatura abdominal ă; exerci Ńii izometrice pentru musculatura abdominal ă și pelviperineal ă; ADL-uri

6.9.6. Recuperarea kinetic ă dup ă interven Ńii chirurgicale în afec Ńiuni ginecologice
Afec Ńiuni ginecologice care necesit ă interven Ńie chirurgical ă: hipertrofia congenital ă de col (colul
tapiroid); sadeistm; atreziile colului și istmului; fibromul uterin; tumorile benigne ale u terului; afec Ńiunile
trompelor uterine – congenitale și benigne; tumori ovariene benigne
Conduita kinetoterapeutic ă postoperatorie
Obiective: 1. prevenirea apari Ńiei efectelor fizice și psihice ale decubitului prelungit; 2. prevenirea
constipa Ńiei; 3. stimularea relu ării tranzitului intestinal; 4. tonifierea musculatu rii abdominale și
pelviperineale; 5. asigurarea independen Ńei func Ńionale în desf ăș urarea ADL-urilor
Mijloace: mobiliz ări analitice precoce ale extremit ăŃilor; ADL-uri; exerc Ńii izometrice și izotonice
ale musculaturii abdominale; exerci Ńiile Kegel pentru musculatura pelviperineal ă; exerci Ńii de relaxare

236
Bibliografie
1. Aburel, E. – Obstetric ă și ginecologie , Editura Medical ă, Bucure ști, 1962, p. 222 – 224
2. Aldea, Marie-Jeanne și colab. – Obstetric ă fiziologic ă. Elemente de kinetoterapie , Institutul
European, Ia și, 1999, p. 86-87, p. 94 – 95, p. 102-103, p. 109
3. Brate ș, M. – Na șterea. Îngrijirea nou-n ăscutului , Editura Editis-International Scorpion,
Bucure ști, 1994
4. Ciobanu, M.; Munteanu, D.; Pan Ńa, A.; Stamatianu, F. – Rela Ńia dintre anxietate și dinamica
uterin ă la na ștere. Influen Ńa antrenamentului respirator asupra anxiet ăŃii în sarcin ă și la na ștere , Revista
Obstetric ă Ginecologie – vol. XLII, nr. 4, oct – dec 1995, p. 60 – 64
5. Ciruta, I. – Sănătatea prin reflexoterapie , Editura Sdaris, Bucure ști, 1996
6. Dale, B.; Roebr, J. – Exercises for Childbirth – Copyright C – Frances Lincoln Limital 1982,
1991, p. 7 –10, p. 60 – 64
7. Delahaye, M. – Cartea viitoarei mame , Editura Teora, 1998, p. 120, p. 182 – 183, p. 204 – 205,
p. 230 – 231, p. 278 – 279, p. 294 – 295
8. Reid, D. – Medicina tradi Ńional ă chinezeasc ă, Editura Coloseum, Bucure ști, 1996
9. Vago, O.; Han, S. – Psihoprofilaxia durerilor la na ștere , Editura Medical ă, Bucure ști, 1956, p.
46 – 47, p. 64 – 65
10.Valacogne, G.; Galaup, J. P. – Rehabilitation during pregnancy and the postpartum , sursa:
Reveu Francais de Ginecologie et Obstetrique , oct, 1999
11. The bastardization of Dr. Kegel's exercisex , TABLE 2: The Kegel pelvic muscle exercises:
patient guidelines , HTTP: // W.W.W. MEDSCAPE. COM/ QUADRAHT / HOSPITA L / MEDICINE
/1999 / TAB-HM 3504.02 WEHL HTM

237

6.10. KINETOTERAPIA ÎN AFEC łIUNILE GERIATRICE

Obiective
• Însu șirea no Ńiunilor de: somatotip al b ătrânului, îmb ătrânirea normal ă și patologic ă.
• Problematica entit ăŃilor morbide la vârstnic.
• Atitudinea nuan Ńat ă a kinetoterapeutului în activitatea recuperatorie geriatrică.

Con Ńinut:
6.10.1. Problematica general ă a îmb ătrânirii
6.10.1.1.Teoriile îmb ătrânirii;
6.10.1.2.Criterii ale îmb ătrânirii
6.10.1.3.Îmb ătrânirea aparatului respirator
6.10.1.4.Îmb ătrânirea aparatului locomotor
6.10.1.5.Îmb ătrânirea sistemului nervos
6.10.1.6.Îmb ătrânirea aparatului cardiovascular
6.10.1.7.Clasificarea persoanelor în vârst ă în func Ńie de nivelul condi Ńiei fizice
6.10.2.Probleme ale asisten Ńei kinetice la vârstnici
6.10.2.1.Evaluarea capacit ăŃii de efort
6.10.2.2.Modalit ăŃi de antrenament la vârstnici

Cuvinte cheie : îmb ătrânire, condi Ńie fizic ă, evaluare, kinetoterapie
.
6.10.1. Problematica general ă a îmb ătrânirii

6.10.1.1Teoriile îmb ătrânirii
Este cunoscut faptul c ă via Ńa omului este determinat ă genetic și limitat ă biologic. Mecanismele
îmb ătrânirii sunt complexe și probabil insuficient descifrate, motiv pentru car e în decursul timpului au fost
lansate numeroase teorii ale îmb ătrânirii, în momentul de fa Ńă fiind acceptate urm ătoarele:
Teoria genetic ă a îmb ătrânirii , care sus Ńine c ă aceasta este codificat ă în ADN, senscen Ńa și
moartea fiind înscrise în gene, fiecare celul ă de Ńinând propriul program de evolu Ńie, care conduce în mod
inevitabil la distrugera acesteia dup ă un anumit timp. Informa Ńia genetic ă pe care o con Ńine celula prevede
distrugerea ei în momentul când a realizat un anumi t num ăr de diviziuni dinainte stabilit.
Teoria acumul ării aleatorii a erorilor sus Ńine c ă îmb ătrânirea reprezint ă un proces haotic,
neprogramat de distrugere a organismului prin acumu larea la întâmplare în cursul vie Ńii a unor erori
moleculare la nivel celular. Aceste erori survin în cursul diviziunilor celulare și anume în momentul
sintezei proteinelor, ap ărând în timpul transcrip Ńiei și transla Ńiei. Ca urmare, proteinele nu î și mai
îndeplinesc corect rolul, generând alter ări metabolice cumulative, determinând în timp moart ea celulei și
în final exitusul.
Teoria alter ării progresive proteice arat ă c ă alterarea proteic ă are loc dup ă o sintez ă corect ă a
proteinelor, dup ă transla Ńie, cu consecin Ńele de rigoare men Ńionate anterior.
Teoria acumul ării radicalilor liberi sus Ńine c ă în cadrul metabolismului celular scade treptat
capacitatea de neutralizare și eliminare a radicalilor liberi de tipul O, O 2, H, H 2O2, etc, rezulta Ńi în faza
catabolic ă a metabolismului radicali liberi care altereaz ă membranele organitelor celulare, determinând în
timp moartea celulei.
6.10.1.2. Criterii ale îmb ătrânirii .
Exist ă mai multe criterii ale îmb ătrânirii, iar în lucrarea de fa Ńă ne vom limita doar la a le
enumera: Criterii moleculare; Criterii celulare și tisulare: Criterii metabolice; Criterii func Ńionale; Criterii

238
cardiovasculare; Criterii ale sistemului nervos; Cr iterii respiratorii; Criterii renale; Criterii dige stive;
Criterii dermatologice; Criterii hematologice; Crit erii endocrine; Criterii de îmb ătrânire a aparatului
locomotor; Criterii ale sistemului termoreglator; C riterii ale organelor de sim Ń.
6.10.1.3. Îmb ătrânirea aparatului respirator .
Odat ă cu înaintarea în vârst ă acesta sufer ă modific ări variate, numeroase și cu efecte importante
asupra întregului organism.
Factorii care influen Ńeaz ă îmb ătrânirea pulmonar ă. Modific ările produse la nivelul aparatului
respirator al vârstnicului sunt generate de urm ătoarele procese principale: deteriorarea progresiv ă din
punct de vedere calitativ și cantitativ a Ńesutului pulmonar; cre șterea rigidit ăŃii cutiei toracice; sc ăderea
randamentului mu șchilor respiratori.
Al ături de ace ști factori principali exist ă și o serie de factori secundari: atmosfera poluat ă: gaze,
praf, vapori, tutun etc.; afec Ńiuni pulmonare ap ărute de-a lungul vie Ńii, care nu se vindec ă prin restitutio ad
integrum, diminuând astfel randamentul pulmonar; mi crotraumatisme bacteriene, chimice, fizice care sca d
performan Ńa respiratorie; diferite infec Ńii locale inaparente; ac Ńiunea alterant ă a radia Ńiilor – radia Ńiile
directe au o ac Ńiune fibrozant ă, radia Ńiile din mediul ambiant au o ac Ńiune mitogen ă, radia Ńiile din
atmosfer ă accelereaz ă procesele de îmb ătrânire în general cât și la nivel pulmonar; diferi Ńi factori ereditari;
condi Ńii imuno-biologice și structurale locale deficitare.
În ceea ce prive ște mecanismele prin care se produc modific ări involutive la nivelul aparatului
respirator exist ă diferite opinii ale cercet ărilor. Unii sus Ńin rolul principal al cutiei toracice având la baz ă
dilata Ńia alveolar ă cu alterarea ventila Ńiei pulmonare. Numero și speciali ști sus Ńin c ă reducerea for Ńei de
retrac Ńie elastic ă pulmonar ă constituie factorul esen Ńial în evolu Ńia pulmonar ă (Cristea C., Lozinc ă, I,
1999).
Criterii de apreciere a îmb ătrânirii pulmonare . Aprecierea îmb ătrânirii normale pulmonare se
face luându-se în considerare criterii morfologice, clinice, radiologice și func Ńionale.
a. Criterii morfologice: Parenchim; Intersti Ńiu; Cutie toracic ă;
b. Criterii clinice
În majoritatea cazurilor, modific ările clinice sunt minore și nesemnificative pân ă în decada a VI-a;
spre sfâr șitul decadei VI și începutul decadei VII întâlnim în practica clinic ă diferite aspecte: l ărgirea
bazei cutiei toracice, torace în butoi sau în clopo t; cifoze, cifoscolioze; l ărgirea progresiv ă a unghiului
epigastric; l ărgirea moderat ă a spa Ńiilor intercostale; diminuarea lent-progresiv ă a amplitudinii cutiei
toracice în cadrul ciclului respirator de la 5,6 cm în medie în decada VI la 2,9 cm în decada X; frecv en Ńa
respiratorie cre ște în repaus de la 10-14 mi șcări respiratorii pe minut în decada a II-a, ajungând la o
frecven Ńă de 19 respira Ńii pe minut în decada X; înaintarea în vârst ă este înso Ńit ă de modificarea raportului
inspir/expir astfel: de la un raport de 0,56 în dec adele IV-VI se ajunge la un raport de 0,88 în decad ele
IX-X.
c. Criterii radiologice : luminozitate crescut ă a câmpurilor pulmonare; m ărirea moderat ă a
spa Ńiilor intercostale; calcificarea cartilajelor costa le: 45% în decada VI, 98% în decada IX-X; artroze a le
articula Ńiilor costovertebrale și intervertebrale toracice; dinamic ă diafragmatic ă în limite normale, chiar la
vârste avansate.
d. Criterii func Ńionale
-Volumele pulmonare : a) capacitatea pulmonar ă total ă (CPT) se modific ă nesemnificativ la
vârstnici, reprezentând în medie 95% din valorile m edii pentru cele dou ă sexe; b) capacitatea vital ă (CV)
scade liniar între 20-60 de ani și anume cu aproximativ 270 ml/decad ă/b ărbat și 170 ml/decad ă/femeie; c)
volumul rezidual (VR) are valoarea de 1000-1500 cm cubi, cre ște liniar între 20-60 de ani cu
200ml/decad ă, iar din decada a VII-a cre șterile devin inegale; d) volumul expirator maxim pe secund ă
(VEMS) scade în medie cu cca 330 ml la b ărbat și 260 ml la femeie.
-Raporturi volumetrice : a) VR/CPT – cre ște progresiv cu 3% pe decad ă, mai accentuat la sexul
masculin; b) VEMS/CV – scade în propor Ńie de 90% la b ărba Ńi și 89% la femeie.

239
-Timpul de mixtic ă intrapulmonar ă: reprezint ă durata contactului aerului atmosferic cu patul
vascular pulmonar; valoarea normal ă este cuprins ă între 120-180 s. Aceasta cre ște la sexul masculin cu
cca 78% iar la cel feminin cu cca. 67%
-Mecanica pulmonar ă: a) Complian Ńa pulmonar ă reprezint ă rezisten Ńa structurilor elastice
pulmonare în timpul inspirului, iar la b ătrâni este crescut ă fa Ńă de valorile standard ale adul Ńilor, la b ărba Ńi
cea static ă cre ște cu cca. 165%, iar la femei cu 203%; iar cea dina mic ă are valori apropiate de standard:
105% la b ărba Ńi și 128% la femei; b) Rezisten Ńa pulmonar ă la flux reprezint ă suma rezisten Ńei c ăilor
aeriene și a celei tisulare și se încadreaz ă în limitele normale; c) Satura Ńia arterial ă cu O 2 este situat ă în
limite normale, lucru care demonstreaz ă c ă tulbur ările de mecanic ă existente nu sunt capabile s ă produc ă
alter ări importante ale raportului ventila Ńie-perfuzie datorit ă mecanismelor compensatorii.
Astfel, modific ările func Ńionale principale care survin odat ă cu înaintarea în vârst ă sunt:
redistribu Ńia volumelor pulmonare; distribu Ńia inegal ă a propriet ăŃilor mecanice pulmonare în diferite
unit ăŃi func Ńionale. Prima modificare este pus ă pe seama cre șterii VR, a sc ăderii CV astfel încât CPT
rămâne practic nemodificat ă.
Kinetoterapia respiratorie
Descriem separat kinetoterapia aparatului respirato r, având în vedere importan Ńa deosebit ă a
acesteia, care r ămâne cea mai complet ă metod ă de recuperare cu multiple valen Ńe în corectarea variatelor
verigi fiziopatologice respiratorii. Va fi adaptat ă fiec ărui pacient vârstnic în parte, strict individualiza t ă,
variabil ă în timp și intensitate. Programul de kinetoterapie trebuie o biectivizat obligatoriu prin
spirometrie, examene radiologice și date de laborator.
Kinetoterapia respiratorie va avea ca obiective: 1. Tonifierea musculaturii respiratorii; 2.
Sincronizarea mi șcărilor celor dou ă hemitorace. 3. Armonizarea mi șcărilor toraco-abdominale; 4.
Ameliorarea mobilit ăŃii costovertebrale; 5.Refacerea pozi Ńiei de repaus toracal; 6. Refacerea modific ărilor
de static ă ale coloanei dorsale; 7. Reeducarea respira Ńiei diafragmatice
Echilibrarea psihic ă prin mijloace specifice: controlul respira Ńiei; relaxare muscular ă progresiv ă
Jacobson; bio-feedback; auto-trainingul Schultz; te rapie comportamental ă; terapie recrea Ńional ă
Recomand ări privind desf ăș urarea ședin Ńelor de kinetoterapie la vârstnic: num ărul ședin Ńelor va fi
de 2-3 pe s ăpt ămân ă; exerci Ńiile aerobice terapeutice vor fi submaximale: 60% d in valoarea maxim ă
teoretic ă; durat ă scurt ă urmat ă de pauze prelungite, raport 1:4, 1:5; se vor evita exerci Ńiile izometrice care
încarc ă aparatul cardiovascular; la pacientul vârstnic vor fi preferate exerci Ńiile dinamice; ședin Ńele vor
debuta prin exerci Ńii de relaxare și înc ălzire și se vor încheia prin procedee de autorelaxare sau meloterapie
este preferabil ca ședin Ńa de kinetoterapie s ă fie precedat ă de termoterapie blând ă sau masaj.

6.10.1.4. Îmb ătrânirea aparatului locomotor
Îmb ătrânirea osteoarticular ă reprezint ă un proces involutiv normal, care nu trebuie confun dat cu
procesul artrozic de degenerare a articula Ńiei și include totalitatea modific ărilor considerate ca normale la
care este supus individul de-a lungul vie Ńii.
Îmb ătrânirea osteoarticular ă reprezint ă un proces de lung ă durat ă, mult timp f ără expresie clinic ă,
determinat genetic, peste care se suprapune ac Ńiunea factorilor de mediu, proces ireversibil, care prin
mijloace specifice de profilaxie, tratament și recuperare, poate fi încetinit.
Func Ńionarea aparatului locomotor în timp și variate condi Ńii de mediu ( temperatur ă, presiune.
umiditate, înc ărcare etc.) genereaz ă multiple alter ări ale acestuia: fisuri osteocartilaginoase, reac Ńii locale
iritativ-inflamatorii, depuneri de calciu, pierdere a suple Ńii capsuloligamentare, a elasticit ăŃii
tendinoligamentare, hipotrofii/retracturi musculare , toate acestea creînd condi Ńii propice instal ării
procesului artrozic.
Îmb ătrânirea osoas ă. Pierderile osoase se înregistreaz ă începând cu a doua decad ă de via Ńă , fiind
invers propor Ńionale cu capitalul osos condi Ńionat genetic, geografic, alimentar și comportamental
(activitatea fizic ă). La sexul masculin pierderile se realizeaz ă lent, regulat, la vârsta de 80 de ani
prezentându-se o pierdere de 27 % din capitalul pre zent la 20 de ani.

240
La femei pierderile sunt inegale, putând fi raporta te la trei etape:
– între 20-50de ani, pierderi lente și constante
– între 55-65 de ani, pierderi rapide, corelate cu activitatea endocrin ă
– dup ă vârsta de 65 de ani, pierderile de Ńesut osos devin mai lente comparativ cu etapa a II- a
– la 90 de ani, femeia pierde circa 42% din capital ul osos înregistrat la 20 de ani.
Îmb ătrânirea lichidului sinovial și a capsulei articulare . Membrana sinovial ă sufer ă modific ări
odat ă cu înaintarea în vârst ă, de tipul inflama Ńiei nespecifice, sinovit ă senil ă, iar capsula articular ă pierde
din elasticitate, se fibrozeaz ă, reducând gradul de mobilitate în articula Ńie.
Îmb ătrânirea cartilajului articular . Se traduce prin cre șterea gradului de hidratare și formarea
de leg ături încruci șate la nivelul colagenului de tip II, care determi n ă reducerea propriet ăŃilor elastice ale
cartilajului articular, crescând astfel sensibilita tea acestuia la varia Ńiile de presiune la care este supus.
Îmb ătrânirea sistemului muscular . Sistemul muscular ca și component ă efectoare a aparatului
locomotor sufer ă și el o serie de modific ări cantitative și calitative, multifactoriale.
Se înregistreaz ă: diminuarea volumului corpului muscular; îngro șă ri ale septelor inter și
intramusculare; reducerea patului capilar; reducere a glicogenului muscular; reducerea debitului circul ator
muscular; reducerea diferen Ńei arteriovenoase musculare; cre șterea datoriei de oxigen; alter ări în captarea
și eliberarea calciului în timpul contrac Ńiei musculare; sc ăderea capacit ăŃii de lucru mecanic muscular;
prag diminuat de oboseal ă muscular ă

6.10.1.5. Îmb ătrânirea sistemului nervos
Din punct de vedere teoretic îmb ătrânirea sistemului nervos se poate explica printr- un proces de
acumulare progresiv ă de erori, variabile cantitativ și calitativ, cu apari Ńie în timp aleatorie și o distribu Ńie
cronologic ă de tipul unei curbe exponen Ńiale (Poisson), la care se adaug ă o puternic ă determinare genetic ă.
Procesul de îmb ătrânire normal ă a sistemului nervos prezint ă dou ă c ăi distincte:
a.Îmb ătrânirea celulei nervoase – neuronul, care se știe c ă nu se divide în timpul vie Ńii și nu se
reînnoie ște, având vârsta organismului respectiv = îmb ătrânirea postmitotic ă.
b.Îmb ătrânirea sistemului ne-neuronal (celule gliale, con junctive, epiteliale, menigiale, coroidiene)
al nevraxului = îmb ătrânirea clonal ă (Cristea C., Lozinc ă I, 1999).
Analizat ă cibernetic, îmb ătrânirea sistemului nervos prezint ă dou ă aspecte:
– îmb ătrânirea structurilor informa Ńionale înscrise în re Ńelele neuronale – senescen Ńa software-ului
cerebral.
– îmb ătrânirea structurilor de suport, ap ărare și repara Ńie ale sistemului nervos – senescen Ńa
hardware-ului nevraxului.
Îmb ătrânirea sistemului nervos este determinat ă genetic și condi Ńionat ă de ansamblul factorilor de
mediu: naturali, psihici și sociali.
Particularit ăŃi neurologice la vârsta a treia
Semnele neurologice la persoanele vârstnice prezin tă numeroase particularit ăŃi care ar putea sugera
o afec Ńiune neurologic ă acolo unde nu exist ă decât senescen Ńă .
Întâlnim astfel modific ări de: atitudine; ortostatism; mers; facies; motili tate; mi șcări involuntare;
reflexe; sensibilitate; cerebeloase; legate de nerv ii cranieni; trofice; de limbaj, praxice, gnozice
Dezadaptarea postural ă
Consider ăm deosebit de important ă men Ńionarea acestui sindrom, dat ă fiind inciden Ńa sa crescut ă și
faptul c ă nu l-am g ăsit în literatura de specialitate din România, cel puŃin nu în felul descris în cele ce
urmeaz ă.
Apare de obicei la b ătrânii cu polipatologii și este caracterizat ă de: dificult ăŃi ale mersului;
pierderea aptitudinilor posturale; situa Ńii de dependen Ńă .
O alt ă caracteristic ă a dezadapt ării posturale este și sindromul regresiei psihomotrice care are ca și
caracteristic ă general ă dezechilibrarea spre înapoi, lucru care poate fi o bservat în orice pozi Ńie. În diferite

241
grade pot fi asociate bineîn Ńeles dificult ăŃi de mers, semne neurologice cu diminuarea reac Ńiilor posturale
și a celor de protec Ńie. Semnele comportamentale sunt dominate de bradif renie.
Pe plan fiziopatologic, acest sindrom poate fi cons iderat ca o decompensare a func Ńiilor motrice
complexe, care sunt sub dependen Ńa structurilor neuronale în mare parte subcorticale și responsabile de
postur ă și mi șcare. Numeroase maladii cronice favorizeaz ă apari Ńia sa.
Evaluarea în vederea determin ării existen Ńei sindromului de dezadaptare postural ă va cuprinde
urm ătoarele aspecte: reac Ńiile de adaptare postural ă și de protec Ńie (reflexul gata pentru s ăritur ă), prin
intermediul unor împingeri efectuate la nivelul to racelui, în pozi Ńie ortostatic ă; capacitatea de a men Ńine o
pozi Ńie unipodal ă cu sau f ără ajutor și durata men Ńinerii acestei posturi; calitatea musculaturii memb relor
inferioare, mobilitatea articula Ńiilor tibio-tarsiene și integritatea piciorului; transferul din a șezat în
ortostatism și invers; echilibrul dinamic din timpul mersului.
Principiile de reeducare în acest gen de afec Ńiune se aplic ă dup ă cum urmeaz ă: evaluarea
capacit ăŃilor restante; ac Ńionarea pe toate nivelele func Ńionale, solicitând diferite surse de aferen Ńă ,
stimulând activitatea sistemului nervos central și îmbun ătăŃind performan Ńele sistemului muscular și
articular
Tehnicile de lucru pot fi schematizate în trei cate gorii, în func Ńie de obiectivul urm ărit: 1.
polistimularea aferen Ńial ă; 2. ameliorarea calit ăŃii efectorului; 3. stimularea global ă a func Ńiei

6.10.1.6. Îmb ătrânirea aparatului cardiovascular
Involu Ńia fiziologic ă de vârst ă, la care se adaug ă modific ări patologice, influen Ńeaz ă parametrii
cardiovasculari ai vârstnicului. Este esen Ńial ă în patologia acestei grupe de vârst ă delimitarea aspectelor de
îmb ătrânire normal ă și patologic ă, dificil de realizat în practic ă, întrucât de multe ori acestea pot fi
asociate.
Atât vârstnicii antrena Ńi cât și cei neantrena Ńi prezint ă în procente variate, dar vitale: sc ăderea
progresiv ă a capacit ăŃii de munc ă; sc ăderea r ăspunsului cronotrop la stimuli adrenoizi; alura car diac ă
nemodificat ă la repaus, cre șterea acesteia nu este paralel ă cu intensitatea exerci Ńiului; sc ăderea consumului
de oxigen maximal mai marcat ă la vârstnicul neantrenat, comparativ cu cel antren at; cre șterea progresiv ă
și gradual ă a tensiunii arteriale atât sistolice, cât și diastolice; sc ăderea sensibilit ăŃii baroceptorilor care are
ca rezultat sc ăderea reflexului tahicardic la trecerea din clinost atism în ortostatism.

Particularit ăŃi ale capacit ăŃii de efort la vârstnici
Marea majoritate a bolnavilor cardiovasculari croni ci apar Ńin vârstei a treia. Consumul maxim de
oxigen (capacitatea maxim ă aerob ă), indicator principal al capacit ăŃii de efort, în special ca celui cu
rezisten Ńă , scade în medie cu 5 ml O 2 /min/kg corp ( cca. 10-11%) pe decad ă de vârst ă, între 25-65 de ani.
Odat ă cu înaintarea în vârst ă are loc o cre ștere a travaliului mu șchilor respiratori, o sc ădere a
elasticit ăŃii pulmonare, precum și a peretelui toracic, o sc ădere a capacit ăŃii de transport a oxigenului, la
care se adaug ă alter ări în distribu Ńia și utilizarea oxigenului celular.
Vârsta înaintat ă este caracterizat ă de sc ăderea diferen Ńei artero-venoase, de mic șorarea indicelui de
utilizare a oxigenului, de reducerea num ărului de capilare și a capacit ăŃii func Ńionale ale enzimelor
oxidative.
Toate aceste date pot fi ameliorate printr-un prog ram de antrenament fizic, ce poate fi practicat
pân ă în decada VII-VIII. Odat ă cu înaintarea în vârst ă scade capacitatea de efort muscular aerob local.
Aceast ă capacitate de efort muscular aerob este condi Ńionat ă de: aportul de oxigen; schimburile gazoase
alveolo-capilare; vasculariza Ńia intramuscular ă (îndeosebi capilarizarea); distribu Ńia sangvin ă
intramuscular ă; con Ńinutul de mioglobin ă; activitatea enzimelor celulei musculare; con Ńinutul în glicogen
muscular; capacitatea metabolic ă celular ă;
Cu cât este mai mare capacitatea de efort dinamic l ocal, cu atât diferen Ńa artero-venoas ă a
oxigenului la efort este mai mare și necesarul de flux sangvin este mai mic. În aceast a rezid ă importan Ńa
efortului fizic dozat, știin Ńific al antrenamentului, fie profilactic, recuperat or sau de performan Ńă .

242
Antrenamentul fizic bine dozat al persoanelor în vâ rst ă cu afec Ńiuni cardio-vasculare reprezint ă un mijloc
foarte important în recuperarea acestora, deoarece asigurarea unei capacit ăŃi oxidative crescute în
segmentul muscular face ca necesit ăŃile de flux sangvin s ă fie mai reduse, realizându-se o „cru Ńare”
eficient ă a activit ăŃii cardiace.

6.10.1.7. Clasificarea vârstnicilor în func Ńie de nivelul activit ăŃii fizice
Conform tipologiei elaborate de c ătre W. Spirduso, exist ă urm ătoarele categorii de persoane
vârstnice:
a. Vârstnici afla Ńi într-o excelent ă condi Ńie fizic ă. Aceste persoane sunt adesea performante pe plan
sportiv, practic ă activit ăŃi în timpul liber și sunt de multe ori un model demn de urmat.
b. Vârstnici afla Ńi într-o bun ă condi Ńie fizic ă. Au o capacitate fizic ă peste cea a multor persoane de
vârst ă mai tân ără care nu practic ă nicio activitate fizic ă. Gra Ńie acesteia pot fi în continuare angaja Ńi în
activit ăŃi profesionale sau sociale și pot practica activit ăŃi fizice sau sportive.
c. Vârstnici autonomi. Au obiceiuri de via Ńă variabile, acela și lucru se poate spune și despre starea
lor de s ănătate. Chiar dac ă nu au o condi Ńie fizic ă bun ă și pot avea anumite limit ări datorate patologiilor
cronice, acest lucru nu le afecteaz ă major capacitatea func Ńional ă. Aceste persoane pot îndeplini toate
activit ăŃile de baz ă și cea mai mare parte a activit ăŃilor utilitare ale vie Ńii cotidiene, și uneori chiar
activit ăŃi de nivel avansat. Sunt îns ă supu și stresului fizic, mai ales dac ă acesta apare într-o manier ă
nea șteptat ă. Odat ă cu înaintarea în vârst ă au îns ă tendin Ńa de a deveni fragili sau dependen Ńi ca urmare a
unei boli, c ăderi, a unui șoc emo Ńional sau a propriei inactivit ăŃi.
d. Vârstnici fragili. Pot efectua activit ăŃile de baz ă ale vie Ńii cotidiene, dar sufer ă de o maladie
limitativ ă c ăreia trebuie s ă-i fac ă fa Ńă zilnic (hipertensiune arterial ă, infarct miocardic în antecedente,
artrite, cancer, obezitate etc.). Capacitatea lor f unc Ńional ă este redus ă, nu sunt capabili de a efectua
anumite activit ăŃi ale vie Ńii cotidiene cum ar fi s ă se deplaseze pe distan Ńe medii sau s ă fac ă menajul. Pot fi
îns ă autonomi, cu ajutor fie de natur ă uman ă, fie tehnologic ă. Expu și în mod deosebit c ăderilor, pot fi
frecvent spitaliza Ńi, necesitând îngrijiri medicale prelungite.
e. Vârstnici dependen Ńi. Nu sunt neap ărat bolnavi, dar sufer ă de o incapacitate sau pierdere a
autonomiei func Ńionale ca urmare a unui accident, a degenerescen Ńei sau a unei boli. Aceast ă incapacitate
nu le permite s ă-și îndeplineasc ă sarcinile de alt ădat ă, sunt incapabili de a efectua anumite sau chiar to ate
activit ăŃile de baz ă ale vie Ńii de fiecare zi. Au nevoie de îngrijire de special itate la domiciliu sau în
institu Ńii specializate.
Exemple de activit ăŃi de baz ă, utilitare și de nivel avansat, dup ă W. Spirduso.
Activit ăŃi de baz ă ale vie Ńii cotidiene; Mâncatul și b ăutul; Baia sau du șul; Toaleta personal ă
(îngrijirea mâinilor, picioarelor, p ărului, fe Ńei, din Ńilor); Necesit ăŃi fiziologice; Ridicarea de pe scaun;
Îmbr ăcatul; Culcatul și sculatul din pat; Deplasarea prin cas ă; Urcarea și coborârea sc ărilor; Deplasarea în
afara casei pe o suprafa Ńă plan ă; Activit ăŃi utilitare ale vie Ńii cotidiene; Menajul; Prepararea hranei;
Făcutul patului; Sp ălatul și c ălcatul; Cump ărăturile; Folosirea telefonului; Scrisul; Descuierea și încuierea
ușii cu cheia; Urcatul în autobuz sau taxi f ără asisten Ńă ; Activit ăŃi de nivel avansat; Voluntariatul sau chiar
o slujb ă; C ălătoriile în str ăin ătate; Activit ăŃi sportive și recreative (golf, pescuit, dans); Conducerea
automobilului; Gr ădin ăritul; Tâmpl ăria

6.10.2. Probleme ale asisten Ńei kinetice la vârstnici
6.10.2.1. Evaluarea vârstnicilor .
Exist ă diferite scale de evaluare global ă a vârstnicilor, kinetoterapeutul fiind îns ă direct interesat în
evaluarea fitnessului, a for Ńei musculare, a mobilit ăŃii articulare, echilibrului, stabilit ăŃii și coordon ării.
Testarea la efort pentru vârstnici
Pentru orice persoan ă care ar putea prezenta un risc la testare devine i mperios necesar un examen
clinic atent și o monitorizare în timpul efortului, la aceste per soane testarea la efort mai este cunoscut ă și
sub denumirea de „testarea la stres” (Sbenghe, T, 2 002), c ăci poate deveni intens solicitant ă. Testarea pe

243
paliere este cea mai corect ă, deoarece permite, pornind de la nivele joase de e fort, tatonarea toleran Ńei,
având tot timpul pacientul monitorizat. Apari Ńia semnelor clinice nefavorabile (durere precardiac ă,
ame Ńeal ă, aritmii, dispnee etc.) al ături de valori ale pulsului și tensiunii arteriale care pot cre ște alarmant
indic ă oprirea imediat ă a efortului indiferent pe ce palier ne afl ăm. Efortul pe primul palier va fi redus,
durata unui palier fiind cuprins ă între 2-6 minute. În general, VO 2 maxim se aproximeaz ă teoretic și se
testeaz ă la eforturi între 40 și 80% (maximum 60% la vârstnici ) din VO 2 maxim sau la 30-60% din
rezerva maxim ă cardiac ă.
Alte metode de testare pot fi utilizate în general în afara laboratoarelor de testare, pe baza
aprecierii st ării de s ănătate-boal ă a fiec ărui caz în parte.
Mersul este deseori utilizat ca modalitate de testa re, exist ă astfel „mersul de 6 minute”, „ mersul pe
o mil ă”, mersul pe 2 km etc., dup ă cum și o serie de nomograme sau calcule teoretice care a preciaz ă
mărimea consumului de oxigen prin mers.
Iat ă de exemplu calculul testului lui Rockport (mers câ t se poate de repede pe distan Ńa de o mil ă):
Pentru femei: VO 2 = 139,168 – (0,388 x vârsta) – (0,077 x greutatea în lb.) – (3,265 x timpul
realizat pe o mil ă) – 0,1566 x ritm cardiac de final).
Pentru b ărba Ńi se adaug ă 6, 318 la ecua Ńia de mai sus. 1 lb = 1 livr ă = 1 pound = 435, 592 gr.
Activit ăŃile fizice de munc ă, sport sau ale vie Ńii zilnice pot constitui test ări de efort pornindu-se de
la valoarea echivalen Ńilor metabolici consuma Ńi în aceste activit ăŃi și care pot fi consulta Ńi în tabelul
descris anterior. Testele de for Ńă , mobilitate, echilibru și coordonare sunt cele clasice, motiv pentru care n u
le mai amintim aici.

6.10.2.2. Modalit ăŃi de antrenament aerob la vârstnici
Sc ăderea treptat ă a activit ăŃii fizice la persoanele în vârst ă determin ă apari Ńia sindromului de
decondi Ńionare, care are la baz ă în diferite propor Ńii vârsta în sine și totodat ă diversele boli cronice care se
pot acumula odat ă cu trecerea anilor. Exist ă și posibilitatea ca inactivitatea fizic ă în sine s ă determine
apari Ńia unor boli la vârstnici.
Chiar dac ă sindromul de decondi Ńionare a ap ărut, programele de kinetoterapie pot duce la o
îmbun ătăŃire a parametrilor acestuia. În practic ă nu este simpl ă deloc încercarea de a ridica nivelul de
fitness la vârstnici. Pentru aceasta ar trebui rezo lvate 3 aspecte importante (Caspersen C. J, Kriska A.M.,
și Dearwater S.R., 1994): 1. Trebuie ameliorat ă preferin Ńa vârstnicului pentru activit ăŃile fizice, pentru un
nou stil de via Ńă . Pentru aceasta sunt necesare cercet ări și studii serioase care s ă identifice și s ă îndep ărteze
impedimentele unei activit ăŃi fizice la vârstnici; 2. Mul Ńi vârstnici pot avea totu și boli care limiteaz ă
abilit ăŃile fizice, motiv pentru care trebuie alese cu grij ă exerci Ńiile aerobice care s ă influen Ńeze pozitiv și
deficitele func Ńionale ale respectivelor boli și tendin Ńa de decondi Ńionare fizic ă de vârst ă; 3. Exist ă
posibilitatea ca în anumite situa Ńii programul de activitate fizic ă s ă determine accentu ări ale unor
perturb ări organice și func Ńionale, din acest motiv programele de kinetoprofila xie la b ătrâni trebuie
alc ătuite în cele mai multe cazuri numai cu avizul medi cului.
Programele de antrenament pot fi deosebit de variat e, având intensit ăŃi și durate diferite, putându-
se lucra pe grupuri musculare mari sau mici, pe mem brele superioare sau inferioare, ori pe întreg corp ul.
Nivelul condi Ńiei fizice nu poate fi schimbat decât de un anumit tip de travaliu aerob. Antrenamentul la
vârstnici se va face numai respectând anumi Ńi parametri (Sbenghe, T., 2002).
Ace ști parametri sunt:
– Alegerea exerci Ńiilor are la baz ă o serie de criterii: ce mu șchi vor fi înt ări Ńi, ce abilit ăŃi fizice are
individul, ce disponibilit ăŃi administrativ-organizatorice avem etc.
– Ordinea în care se succed ă exerci Ńiile: se începe cu grupele mari sau exerci Ńiile mai complexe, cu
membrele superioare, apoi cele inferioare.
– Num ărul de seturi. Se începe cu un set pentru fiecare e xerci Ńiu, apoi se va cre ște progresiv la 3
sau mai multe seturi, dar în general nu se vor dep ăș i 6 seturi.

244
– Repausul între seturi și exerci Ńii este de 3 minute sau mai mult pentru rezisten Ńele mari, 2-3
minute pentru cele medii și 1-2 minute pentru exerci Ńiile mai u șoare.
– Repausul este obligatoriu, iar reducerea lui sub 2 minute se face numai dac ă subiectul tolereaz ă
solicit ările metabolice.
– Intensitatea este cel mai important parametru car e trebuie avut în vedere atunci când se
alc ătuie ște un program de exerci Ńii aerobice și are dou ă principii de baz ă și anume „principiul
supraînc ărc ării” și „principiul specificit ăŃii”.
– Varia Ńia și periodizarea programului sunt deosebit de importa nte pentru o cre ștere optimal ă a
for Ńei și rezisten Ńei. Varia Ńia se concretizeaz ă și asupra alternan Ńei de intenditate, durat ă, volum, ordine a
exerci Ńiilor, tipurilor de exerci Ńii, organiz ării intervalelor de repaus.
– Antrenarea aerobic ă a organismului se poate face în multe moduri, dint re care le amintim doar pe
cele care consider ăm c ă ar fi cele mai potrivite pentru vârstnici: mersul (cu ritm rapid); alergarea
(joggingul); covorul rulant (mers, alergare); mersu l pe biciclet ă sau ergociclu; înotul; echipamentul
mecanic de for Ńă ; exerci Ńiile de tip calisthenics; greut ăŃi libere, arcuri, elastice etc.; exerci Ńii par Ńiale (urcat-
coborât sc ări, genuflexiuni, flot ări, trac Ńiuni la bar ă etc.)

Bibliografie

1. Cristea, C, Lozinc ă, I (1999) Principii de kinetoterapie recuperatorie la vârsta a treia , Editura
Universit ăŃii din Oradea
2. De Lima, Joel A. (1988) Rehabilitation medicine. Principles and practice , J.B. Lippincot,
Philadelphia
3. Derevenco P. (1976) Efortul și sistemul endocrin , Editura Dacia, Cluj-Napoca,
4. Drimer D., S ăvulescu A., (1991) Speran Ńă pentru vârsta a treia , Editura Tehnic ă, Bucure ști
5. Duda R.(1983) Gerontologie medico-social ă, Editura Junimea, Ia și
6. Dumitru M. (1982) Geriatrie, Editura Medical ă, Bucure ști
7. Obra șcu C. (1986) Recuperarea bolnavilor cardiovasculari prin exerci Ńii fizice , Editura
Medical ă, Bucure ști
8. Mogo ș T. V. (1990) Infarctul miocardic și efortul fizic , Editura Medical ă, Bucure ști
9. Sbenghe T. (1983) Recuperarea medical ă a bolnavilor respiratori , Editura Medical ă,
Bucure ști,
10. Sbenghe T. (1982) Kinetologie profilactic ă, terapeutic ă și de recuperare , Editura Medical ă,
Bucure ști
11. Sbenghe T. (1996) Recuperarea medical ă la domiciliul bolnavului, Editura Medical ă,
Bucure ști
12. Vlaicu R., Olinic N. (1983) Reabilitarea precoce a bolnavilor de infarct miocar dic , Editura
Dacia, Cluj-Napoca

245
6.11. KINETOPROFILAXIE

Obiective :
• să cunoasc ă posibilitatea utiliz ării mijloacelor specifice kinetoterapiei pentru asi gurarea
sănătăŃii tuturor categoriilor de indivizi
• să fie capabil s ă selecteze cele mai uzitate c ăi, metode și mijloace pentru asisten Ńa kinetic ă
a copilului mic, a femeii în situa Ńii biologice determinate de maternitate sau a perso anelor
de vârsta a III-a
• să fie în stare s ă realizeze programe kinetice complete pentru orice categorie de oameni

Con Ńinut
6.11.1.Evaluarea condi Ńiei fizice raportat ă la s ănătate
6.11.2.Prescrierea unui program de activitate fizic ă pentru men Ńinerea și îmbun ătăŃirea
condi Ńiei fizice pentru s ănătate
6.11.3. Recomand ările actuale privind activitatea fizic ă în profilaxia primar ă și secundar ă
în func Ńie de grupe de vârst ă și de patologii
6.11.4. Kinetoprofilaxia viitoarei mame
6.11.5.Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
6.11.6.Prevenirea osteoporozei

Cuvinte cheie : kinetoprofilaxie, condi Ńia fizic ă raportat ă la s ănătate, na ștere, l ăuzie, nou-născut,
osteoporoz ă, gerontologie

Inactivitatea fizic ă este o problem ă major ă a s ănătăŃii publice, și exist ă dovezi știin Ńifice irefutabile
care demonstreaz ă c ă lipsa activit ăŃii fizice regulate este un factor de risc major în numeroase afec Ńiuni
cronice. Kinetoterapia, cu toate aspectele ei de pr even Ńie, terapie și recuperare, realizeaz ă prin esen Ńa ei, o
abordare holisic ă a individului, fie el s ănătos, fie predispus la anumite îmboln ăviri, fie bolnav cronic, sau
acut, pentru a-i maximiza capacitatea func Ńional ă și pentru a-i spori calitatea vie Ńii. Un act
kinetoterapeutic, ca și orice act medical, este infinit superior atunci c ând el este f ăcut în scopul prevenirii
unui r ău (decondi Ńion ări, boli, incapacitate, handicap) și nu repar ării unuia gata instalat. Pentru a realiza o
profilaxie eficient ă de toate gradele, kinetoterapeutul trebuie s ă cunosc ă mai întîi bazele fiziologice ale
efectelor activit ăŃii fizice practicate regulat asupra organismului um an s ănătos. Apoi, ei trebuie s ă de Ńin ă
toate cuno știn Ńele teoretice și practice privind principiile generale, obiectivel e, mijloacele și metodele
utilizate în prescrierea și consilierea programelor de exerci Ńii fizice în scopul men Ńinerii și amelior ării
condi Ńiei fizice raportat ă la s ănătate. Ulterior, kinetoterapeu Ńii vor avea capacitatea și cuno știn Ńele necesare
pentru a realiza adptarea și individualizarea acestor principii diverselor cat egorii de persoane aflate în
situa Ńii fiziologice sau patologice speciale. Astfel, kin etoterapeutul va trebui s ă cunosc ă modalit ăŃile
practice de evaluare a condi Ńiei fizice la indivizii s ănăto și de toate vârstele, și particularit ăŃile acestora pe
grupurile de indivizi mai sus men Ńionate. Vor deprinde apoi cuno știn Ńe minime de consiliere și ajutorare
psihologic ă a indivizilor care doresc s ă înceap ă un program de activitate fizic ă regulat pentru cre șterea
condi Ńiei fizice raportate la s ănătate. Vor cuno ște îndeaproape toate prinicpiile și modalit ăŃile de prescriere
a unui astfel de program, cu adapt ările și individualiz ările specifice fiec ărei categorii speciale de vârst ă
sau de patologie. Nu în ulitmul rând trebuie s ă cunosc ă și s ă î și bazeze activitatea pe datele ultimelor
cercet ări în domeniu, și s ă aib ă capacitatea de a le integra critic în activitatea lor.
Kinetoprofilaxia, dup ă Sbenghe, este aplicarea exerci Ńiilor aerobice pe principiile știin Ńei
antrenamentului medical și se aplic ă:
– Omului s ănătos pentru a-l feri de boli sau de apari Ńia sindromului de decondi Ńionare fizic ă
(profilaxie de gradul I);

246
– Omului vârstnic la care decondi Ńionarea a ap ărut pentru a-l feri de agravarea și organicizarea ei
(profilaxie de gradele I și II);
– Omului bolnav (cu boli cronice) pentru a-l feri d e apari Ńia unor agrav ări sau complica Ńii ale
acestor boli (profilaxie de gradul II). Pentru c ă aceast ă no Ńiune interfereaz ă cu no Ńiunea de kinetoterapie de
recuperare, Organiza Ńia Mondial ă a SănătăŃii o nume ște “profilaxie de gradul III.” (Sbenghe 2002).
Sănătatea optimal ă este asociat ă capacit ăŃii de a face fa Ńă solicit ărilor, ea semnificând prezen Ńa
st ării de bine (le Bièn-être sau Well-being), cu condi Ńia ca individul s ă aib ă un stil de via Ńă s ănătos.
Obiceiurile s ănătoase de via Ńă ale omului modern presupun autocontrolul permanent al curbei ponderale, a
tensiunii arteriale, a dietei, a stresului, a consu mului de alcool, de Ńig ări, de droguri și practicarea
sistematic ă a activit ăŃilor fizice. Exist ă dovezi știin Ńifice incontestabile, bazate pe studii observa Ńionale și
experimentale care atest ă c ă activitatea fizic ă regulat ă contribuie la profilaxia primar ă și secundar ă a
numeroase maladii cronice (bolile cardio-vasculare, diabetul, cancerul, hipertensiunea, obezitatea,
depresia și osteoporoza) și este asociat ă cu un risc sc ăzut de moarte prematur ă. Exist ă o rela Ńie de
dependen Ńă liniar ă între volumul activit ăŃii fizice și starea de s ănătate, astefel încât persoanele cele mai
active din punct de vedere fizic au cel mai sc ăzut risc de a se îmboln ăvi. De altfel, cele mai mai mari
progrese în ceea ce prive ște starea de s ănătate sunt observate atunci când persoanele care su nt cel mai
pu Ńin active fizic, devin active fizic. Programele de promovare a s ănătăŃii și de profilaxie primar ă ar trebui
adresate persoanelor de toate vârstele, din moment ce riscul de îmboln ăvire cronic ă începe din copil ărie și
cre ște cu vârsta.
De la lucr ările lui Morris, din anii 1950, și de la cercet ările lui Paffenbarger și col. din 1970, au
ap ărut numeroase studii prospective longitudinale pe t ermen lung care au evaluat riscul relativ de moarte
prematur ă de cauze specifice determinate de diverse afec Ńiuni cronice (de ex. bolile cardio-vasculare)
asociate cu inactivitatea fizic ă (Paffenbarger et al. 1984; Warburton et al. 2001). Astfel ei demonstreaz ă c ă
persoanele cu o condi Ńie fizic ă bun ă au totodat ă o inciden Ńă mai mic ă de accidente vasculare cerebrale,
afec Ńiuni respiratorii, cancer, și mortalitate de cauze diverse, decât cei care nu s e antreneaz ă fizic. Femeile
și b ărba Ńii care au raportat un nivel mai ridicat de activit ate fizic ă și al condi Ńiei fizice, au fost g ăsi Ńi ca
având un risc relativ mai sc ăzut (cu 20-35%) de moarte prematur ă. De atunci sunt tot mai multe studii
care arat ă c ă activitatea fizic ă poate reduce semnificativ riscul în anumite forme de cancer, osteoporoz ă,
riscul de c ăderi și fracturi, și probleme mentale (Warburton et al. 2001). Un rapo rt mai recent arat ă c ă
participarea la exerci Ńii fizice încetine ște îmb ătrânirea (“lifespan”), lucru nedemonstrat pân ă acum.
Preven Ńia secundar ă și ter Ńiar ă a fost demostrat ă de mai multe cercet ări. Astfel, în ultimi cinci ani, din ce
în ce mai multe studii sus Ńin rolul activit ăŃii fizice în profilaxia secundar ă și ter Ńiar ă, în managementul
bolilor cronice. Cele mai notabile, sunt trei studi i care arat ă clar rolul activit ăŃii fizice de intensitate
moderat ă în prevenirea agrav ării intoleran Ńei la glucoz ă la diabetul de tip 2. Într-unul din aceste studii,
interven Ńia asupra stilului de via Ńă a fost aproape de 2 ori mai eficient ă decât medicamentul metformin în
reducerea inciden Ńei diabetului de tip2. Alte studii au demonstrat ef icacitatea activit ăŃii fizice în
managementul bolilor coronariene, diabetului, depre siei, și cancerului de sân și de colon.
Condi Ńia fizic ă se refer ă la o stare fiziologic ă „ de bine” care permite individului s ă fac ă fa Ńă
cerin Ńelor vie Ńii zilnice („condi Ńia fizică raportat ă la s ănătate” – „health-related fitness”) sau s ă asigure
baza pentru performan Ńe sportive, („condi Ńia fizic ă raportat ă la performan Ńă ” – „performance-related
fitness”), sau ambele. Condi Ńia fizic ă raportat ă la s ănătate cuprinde componentele condi Ńiei fizice legate de
starea de s ănătate, incluzând condi Ńia cardio-vascular ă, condi Ńia aparatului neuromioartrokinetic,
compozi Ńia corporal ă și metabolismul.
Dezantrenarea apare atunci când exist ă un repaus prelungit la pat, și efectul ei se vede mai frecvent
la pacien Ńii care au o afec Ńiune asociat ă. Acelea și efecte apar, de și într-un grad mai mic, la indivizii care,
de și nu sufer ă de nici o afec Ńiune au realizat un repaus prelungit la pat, sau la indivizii care sunt sedentari
datorit ă stilului de via Ńă și/sau vârstei înaintate. Indivizii care prezint ă decondi Ńionare, pot prezenta limit ări
majore ale rezervelor pulmonare și cardio-vasculare care afecteaz ă sever multe din activit ăŃile și gesturile
vie Ńii curente (ADL). Literatura de specialitate descri e sindromul hipokinetic (hypokinetic diseases) mai

247
ales raportat la tânara genera Ńie, cu efecte negative asupra s ănătăŃii copilului. Este descris și efectul de
transmitere din copil ărie la vârsta adult ă a efectelor sindromului hipokinetic. Astfel, o s ănătate mai bun ă la
vârsta adult ă este rezultatul activit ăŃii fizice din copil ărie. Efectele sedentarit ăŃii se r ăsfrâng asupra tuturor
categoriilor de popula Ńie, indiferent de vârst ă și de starea fiziologic ă în care se afl ă.
Știin Ńa antrenamentului medical (SAM) (Huber, 1993), repr ezint ă “bazele teoretice pentru o
indica Ńie corect ă în probleme ale performan Ńei fizice la s ănăto și și persoane cu boli cronice” (Sbenghe
2002). Obiectivul SAM este în primul rând ob Ńinerea unei “st ări de s ănătate”, adic ă o bun ă anduran Ńă și
for Ńă general ă a organismului, ob Ńinut ă prin realizarea unor modific ări dirijate cu ajutorul antrenamentului
aerob asupra st ării morfologice și func Ńionale ale tuturor aparatelor și sistemelor organismului. Al ături de
acest obiectiv sunt: ob Ńinerea unei rezisten Ńe și for Ńe musculare, mobilit ăŃii-flexibilit ăŃii, coordon ări și
velocit ăŃi optime a aparatului neuromioartrokinetic.
6.11.1.Evaluarea condi Ńiei fizice raportat ă la s ănătate
Primul pas în stabilirea unui program de exerci Ńii este o evaluare medical ă complet ă mai ales
persoanelor de orice vârst ă care prezint ă simptome ale bolii coronarien, sau, dac ă individul este
asimptomatic (nu prezint ă simptomele bolii coronariene) dar are mai mult de 35 de ani.
Examinarea medical ă trebuie s ă cuprind ă:
– O anamnez ă care s ă cuprind ă antecedentele heredo-colaterale și obi șnuin Ńele de via Ńă legate de
sănătate: fumatul, regimul alimentar, exerci Ńiul fizic, etc. O aten Ńie special ă se va acorda oric ărei probleme
legate de durere în zona pectoral ă, aritmii cardiace, sau afec Ńiuni cardiovasculare.
– O examinare clinic ă care s ă pun ă accentul pe depistarea tulbur ărilor cardio-pulmonare și orice
alte probleme care ar putea determina contraindicar ea efortul fizic, inclusiv o examinare articular ă și
muscular ă.
– Electrocardiogram ă (EKG).
– Determinarea tensiunii arteriale sistolice și diastolice de repaus.
– Analiza sângelui cuprinzând și nivelul glicemiei, colesterolului și trigliceridelor (recomandat dar
nu esen Ńial).
– Testarea capacit ăŃii aerobe cu monitorizarea EKG-ului (2000).
A. Obiectivele evalu ării condi Ńiei fizice la adultul s ănătos neantrenat sunt: (1) S ă stabileasc ă un
dignostic al unor boli existente sau latente; (2) S ă evalueze: capacitatea func Ńional ă cardio-vascular ă,
compozi Ńia corporal ă, greutatea corporal ă, cantitatea și reparti Ńia Ńesutului adipos, elasticitatea muscular ă
și func Ńionalitatea articular ă, for Ńa și rezisten Ńa muscular ă; (3) S ă stabileasc ă capacitatea func Ńional ă
metabolic ă în kilogram-metru per minut (kgm/min) sau în MET; (4) S ă evalueze r ăspunsul organismului
la antrenamentul de condi Ńie fizic ă. S ă serveasc ă drept baz ă pentru prescrierea programului de
antrenament al condi Ńiei fizice; (5) S ă ajute la selectarea sau evaluarea celor mai indica te metode și
mijloace ale programului de kinetoprofilaxie/terapi e; (6) S ă creasc ă motiva Ńia individual ă pentru a adera la
un program de antrenament al CF pentru s ănătate.
B. Metode de evaluare a condi Ńiei fizice raportat ă la s ănătate
Exist ă numerose modalit ăŃi de evaluare a condi Ńiei fizice generale raportat ă la s ănătate a unei
persoane. Condi Ńia fizic ă poate fi evaluat ă prin protocoale bine stabilite elaborate de anumit e agen Ńii, cum
ar fi Colegiul American de Medicin ă Sportiv ă și Societatea Canadian ă pentru fiziologia exerci Ńiilor fizice.
Aceste evalu ări sunt concepute pentru a evalua componentele indi viduale ale condi Ńiei fizice raportate la
sănătate, incluzând compozi Ńia corporal ă, condi Ńia cardio-vacular ă și pe cea musculo-scheletal ă (for Ńa
muscular ă, rezisten Ńa muscular ă, puterea și suple Ńea).
a) Condi Ńia fizic ă anaerob ă are ca m ăsur ă standard, capacitatea anaerob ă maxim ă. In general, nu
se obi șnuie ște m ăsurarea acesteia, datorit ă dificult ăŃilor practice ale aplic ării probelor respective, în
special pacien Ńilor în vârst ă. Cu toate acestea, cercet ările recente arat ă c ă, capacitatea anaerob ă joac ă un
rol important în realizarea multora din activit ăŃile vie Ńii zilnice (Warburton et al. 2001).
b) Condi Ńia aerob ă este în mod obi șnuit exprimat ă prin capacitatea aerob ă maxim ă a unei persoane
(VO 2max ), cantitatea maxim ă de oxigen care poate fi transportat ă la, și folosit ă de c ătre mu șchi. Evaluarea

248
direct ă a acesteia necesit ă aparatur ă performant ă și personal calificat, și poate fi uneori riscant ă pentru
pacient. Evaluarea indirect ă a VO 2max este mai pu Ńin acurat ă, dar f ără riscuri. Ea se poate realiza prin mai
multe tipuri de protocoale, cum ar fi: Rockport, te stul de o mil ă, testul canadian al condi Ńiei aerobe
modificat, YMCA protocolul pe bicicleta ergometric ă. Modalit ăŃile de realizare a efortului sunt multiple:
pedalaj, alergare, urcarea sc ărilor, vâslit. De obicei estimarea VO 2max pe timpul exerci Ńiilor submaximale
se realizeaz ă pe baza frecven Ńei cardiace (FC). Cu cât FC este mai mic ă, pentru o anumit ă intensitate a
efortului, cu atât condi Ńia aerob ă este considerat ă a fi mai bun ă.
c) Condi Ńia musculo-scheletal ă poate fi testat ă relativ u șor, f ără a necesita condi Ńii de laborator.
Testele cele mai obi șnuite includ dinamometria mu șchilor flexori palmari (for Ńa muscular ă), ridicarea
trunchiului din culcat (rezisten Ńa muscular ă), flot ări (for Ńa și rezisten Ńa muscular ă), îndoirea trunchiului din
așezat (mobilitate). Aceste teste pot fi realizate f ără riscuri și prezint ă o reproductibilitate bun ă la
persoanele de toate vârstele. Aceste teste simple s e consider ă a fi cele mai adecvate pentru m ăsuarea
nivelului curent al condi Ńiei fizice a unei persoane.
De exemplu, Sociatatea Canadian ă de Fiziologia Exerci Ńiilor Fizice recomand ă testul simplu
Rockport One Mile Walk și testul canadian modificat (al sc ări Ńei) pentru condi Ńia aerob ă; ele necesit ă
foarte pu Ńin echipament sau chiar de loc (un teren plat de 40 0 m, un cronometru și abilitatea de a
monitoriza FC prin palapare, sau o sc ări Ńă cu în ălŃimea standard de 20,3 cm). Pentru celelate teste es te
necesar foarte pu Ńin echipament (o saltea, și o band ă metric ă rulet ă standard).
C. Aspecte particulare ale diverselor categorii de pacien Ńi
a) Copii – Este dificil ă atingerea nivelului real al VO 2max în condi Ńii de laborator. Testul cel mai
utilizat și eficient este cel conceput de Leger – cursa navet ă de 20 m, care, pe baza unor parametrii valizi și
de încredere, estimeaz ă acest parametru. De asemenea este mai bine s ă se utilizeze la copii alergarea în
locul pedalajului, datorit ă unei mai slabe dezvolt ări a for Ńei musculare la aceast ă vârst ă.9.
b) La pesoanele de vârsta a treia – Colgiul American de Medicin ă Sportiv ă recomand ă acordarea
unei aten Ńii speciale în momentul test ării condi Ńiei fizice la b ătrâni. Ei prezint ă un risc crescut de a avea
aritmii în timpul exerci Ńiului fizic, și, de obicei ei folosesc medica Ńie, care poate afecta r ăspunsul
fizilologic la efort. Este indicat ă folosirea echipamentelor care asigur ă o siguran Ńă cât mai mare, cum ar fi:
covoarele rulante cu bar ă de sus Ńinere pentru mâini, biciclete ergometrice. Datorit ă variabilit ăŃii FC
maximale la b ătrâni, este preferabil ă determinarea direct ă a FC în prescrierea programuului de exerci Ńii.
c) La obezi – Trebuie Ńinut cont de efectul obezit ăŃii în capacitatea lor de a realiza anumite
exerci Ńii, teste, precum și de r ăspunsul fizilogic specific la acestea. Trebuie s ă se folosesc ă echipament
care s ă descarce individul obez de propria greutate, de ex ., biciclet ă ergometric ă. De asemenea, obezii nu
tolereaz ă alergarea, de accea se prefer ă folosirea protocoalelor de mers. Ei sunt susceptib ili la accidentele
aparatului locomotor, iar r ăspunsul lor cardiac la efort poate diferi de cel al persoanelor nonobeze 11
(obezii au FC max mai joas ă).
d) Persoanele cu boli cronice : pacien Ńii cu boli cardio-vasculare trebuie monitoriza Ńi îndeaproape
pe parcursul testelor fiziologice.
Testatorul trebuie s ă aib ă o imagine clar ă a efectelor st ării clinice a pacientului, precum și a
medica Ńiei sale asupra r ăspunsului fiziologic la efortul cerut de testul apl icat.
D. Consilierea
Un instrument preliminar de auto-evaluare al pacien tului este un chestionar asupra activit ăŃii fizice
curente pe care o are individul. Aplicarea chestionarul aj ut ă kinetoterapeutul s ă în Ńeleag ă mai bine
obiceiurile de via Ńă și preferin Ńele pacientului. Aceasta face parte din activitatea de consiliere. Consilierea
este o parte integrant ă a evalu ării condi Ńiei fizice și ea vizeaz ă aspectul psihologic al interven Ńiei. Ea
const ă în: stabilirea unei rela Ńii de întrajutorare între participant și evaluator; culegerea de informa Ńii
asupra obiceiurilor de via Ńă și motiva Ńia participantului privind testarea condi Ńiei sale fizice, precum și
asupra activit ăŃii preferate; elaborarea programului de antrenament ; participarea la procesul de rezolvare a
problemelor în scopul sprijinirii participantului î n a face fa Ńă schimb ării în modul s ău de via Ńă .

249
6.11.2. Prescrierea unui program de activitate fizi c ă pentru men Ńinerea și îmbun ătăŃirea
condi Ńiei fizice pentru s ănătate
Obiectivul principal al unui astfel de program este, ameliorarea condi Ńiei cardio-respiratorii și
ameliorarea compozi Ńiei corporale.
Obiectivele secundare ale antrenamentului pentru îmbun ătăŃirea condi Ńiei fizice pentru s ănătate
sunt: (1) Men Ńinerea / ameliorarea for Ńei și rezisten Ńei musculare; (2) Men Ńinerea / ameliorarea elasticit ăŃii
structurilor periarticulare și a mobilit ăŃii articulare; (3) Men Ńinerea / ameliorarea posturii și aliniamentului
corpului; (4) Men Ńinerea / ameliorarea coordon ării, echilibrului și îndemân ării; (5) Relaxarea musculaturii
hipertone.
Parametrii programului de activitate fizic ă
Indica Ńiile cu privire la îmbun ătăŃirea condi Ńiei fizice și a prescrierii unui program de activitate
fizic ă au evoluat în permanen Ńă , pe m ăsura apari Ńiei a noi studii și cercet ări cu privire la intensitatea
efortului ce trebuie prestat pentru a determina apa ri Ńia efectelor benefice pentru s ănătate.
Pentru a determina cantitatea și calitatea unui program de activitate fizic ă pentru promovarea
sănătăŃii trebuie lua Ńi în considerare patru factori (parametrii ai antre namentului): durata efortului fizic;
frecven Ńa ședin Ńelor de activitate fizic ă; intensitatea efortului; tipul de activitate sport iv ă.
a) Durata antrenamentului – se refer ă la condi Ńia de a cheltui un num ăr minim de calorii /
săpt ămân ă. Spre deosebire de sportul de performan Ńă , în sportul pentru s ănătate acest parametru – durata
efortului – nu se m ăsoar ă în minute ci în calorii consumate. O cre ștere a consumul energetic prin
practicarea activit ăŃii fizice de 1000 kcal (4200kj) pe s ăpt ămân ă sau o cre ștere a condi Ńiei fizice de 1
MET (echivalentul metabolic) a fost asociat ă cu o sc ădere a mortalit ăŃii de aproximativ 20%.
Num ărul minim de calorii consumate (volumul activit ăŃii fizice) trebuie s ă fie 1.000 kcal, repartizate în cel
pu Ńin 3 zile/s ăpt ămân ă. La nivele mai mari de consum energetic, beneficii le asupra organismului sporesc.
Acest consum echivaleaz ă cu o or ă de mers moderat timp de 5 zile pe s ăpt ămân ă. Durata depinde de
intensitatea activit ăŃii, astfel încât activitatea cu intensitate sc ăzut ă s ă fie realizat ă pe o perioad ă mai lung ă
de timp. Datorit ă riscurilor mari pentru s ănătate asociate eforturilor de intensitate mare și datorit ă faptului
că antrenamentul la efort se realizeaz ă mult mai repede în antrenamentul de lung ă durat ă, pentru adultul
neantrenat sunt recomandate eforturile de intensita te slab ă c ătre moderat ă și de durat ă lung ă. Este mai
important ă intensitatea efortului, ea fiind primul factor car e poate fi ajustat pentru a realiza progresul, pe
când durata antrenamentului are un impact secundar în prescrierea activit ăŃii fizice.
b) Frecven Ńa antrenamentelor
Din recomand ările privind cheltuiala energetic ă și durata efortului fizic pentru s ănătate reiese c ă cheltuiala
energetic ă zilnic ă recomandat ă ar fi 150 – 400 kcal pe zi. Este important de re Ńinut c ă o cre ștere cu 1000
kcal pe s ăpt ămân ă a activit ăŃii fizice, sau o cre ștere de 1 MET a condi Ńiei fizice, poate s ă confere un
beneficiu al mortalit ăŃii de 20%. Protec Ńia fa Ńă de bolile cardiace cât și men Ńinerea condi Ńiei fizice atinse
astfel, se realizeaz ă în continuare cu 3-5 ședin Ńe/s ăpt ămân ă, zile neconsecutive pentru a permite
organismului revenirea dup ă ședin Ńa de efort fizic. Se Ńine cont în aceast ă succesiune de platoul din zilele a
șasea și a șaptea în care riscul accident ărilor cre ște. O frecven Ńă prea mic ă a efortului s ăpt ămânal
coroborat ă cu intensitatea mare a efortului fizic în ședin Ńe unice pe s ăpt ămân ă, predispune la apari Ńia
durerilor la nivelul aparatului locomotor datorate suprasolicit ării sau chiar la apari Ńia unor accident ări.
c) Intensitatea antrenamentului – e ste parametrul cel mai important al activit ăŃii fizice care are
efecte semnificative pentru men Ńinerea și înt ărirea s ănătăŃii, pentru prevenirea și amânarea proceselor
inerente îmb ătrânirii. Exist ă mai multe modalit ăŃi de exprimare a intensit ăŃii „dozei” activit ăŃii fizice:
kilocalorii (kilojouli) per minut, MET, consum de o xigen (VO 2 mm O 2 per kilogram pe minut).
Metode de determinare a intensit ăŃii efortului fizic:
• Determinarea intensit ăŃii efortului pe baza caloriilor consumate . Doar un efort ce duce la
consumarea a peste 7,5 calorii/minut reduce semnifi cativ riscul ateroscrelozei și a altor
afec Ńiuni asociate. Consumul de calorii depinde de mai m ul Ńi factori: greutate, temperatur ă
ambiant ă, echipament.

250
• Determinarea intensit ăŃii efortului prin stabilirea valorii frecven Ńei cardiace Ńint ă, (sau FC
optim ă) de antrenament. Aceasta este FC ce trebuie atins ă în timpul efortului pentru a se
ob Ńine un r ăspuns adaptativ din partea organismului. FC ł trebuie s ă fie între 70-85% din
FCmax (FCmax = 220 – vârsta). Dup ă formula Karvonen, sau metoda maximului
frecven Ńei cardiace de rezerv ă: FC ł trebuie s ă fie între 60 – 90% din FCRez (frecven Ńa
cardiac ă de rezerv ă), în care FCRez = FC max – FCR (FC de repaus), iar FC ł = FCRez x
75% + FCR.
• Determinarea intensit ăŃii antrenamentului pe baza consumului maxim de oxig en ( VO 2max )
este cea mai bun ă metod ă de m ăsurare a intensit ăŃii efortului. Intensitatea efortului unei
ședin Ńe de antrenament trebuie s ă fie cuprins ă între 50% și 85% din VO 2max.
• Determinarea intensit ăŃii efortului prin capacitatea metabolic ă func Ńional ă individual ă
măsurat ă în MET . Intensitatea efortului trebuie s ă fie cuprins ă între 70 – 90% din
capacitatea func Ńional ă maxim ă.
d) Tipul activit ăŃii fizice
Activitatea fizic ă realizat ă trebuie s ă aib ă urm ătoarele caracteristici: s ă implice cât mai multe grupe
musculare și cât mai mari, în special musculatura membrelor in ferioare, s ă poat ă fi men Ńinut ă continuu pe
timpul ședin Ńei, s ă fie ritmic ă, repetitiv ă și dinamic ă, s ă fie submaximal ă, adic ă aerobic ă, activit ăŃile fizice
care îndeplinesc aceste caracteristici sunt: alerga re-jogging, mers, înot, patinaj pe ghea Ńă și pe rotile,
mersul pe biciclet ă inclusiv cea ergometric ă, schi fond, vâslit sau simulare, dans, aerobic-dan s, balet,
disco-dans, stepping.

6.11.3. Recomand ările actuale ale s ănătăŃii publice prinind activitatea fizic ă în profilaxia
primar ă și secundar ă în func Ńie de grupe de vârst ă și de patologii

Obiectivele majore ale antrenamentului
la efort Planul de activitate fizic ă
COPII (1 – 14 ANI)
– cre șterea normal ă și dezvoltarea
armonioas ă
– dezvoltarea psihic ă normal ă
– dezvoltarea interesului și a priceperilor
pentru formarea unui stil de via Ńă activ ca
adult
– reducerea factorilor de risc în bolile
cardio-vasculare T. Bazat pe mase mari musculare, exerci Ńii dinamice,
câteva exerci Ńii rezistive grele și exerci Ńii de asuplizare
I. Moderat ă spre viguroas ă
D. În total mai mult decât 30 min./zi într-o ședin Ńă sau în
mai multe ședin Ńe
F. În fiecare zi
S. Îmbun ătăŃirea activit ăŃii pentru și la școal ă
ADULTUL TÂN ĂR (15 – 24 ANI)
– cre ștere și dezvoltare fizic ă optimal ă
– dezvoltare psihic ă normal ă
– reducerea factorilor de risc în bolile
cardio-vasculare
– dezvoltarea interesului și priceperilor
pentru un stil de via Ńă activ ca adult T. Exerci Ńii dinamice efectuate cu grupe mari musculare,
exerci Ńii de for Ńă și mobilitate
I. Moderat ă spre viguroas ă (mai mare decât 50% din VO 2
max.)
D. În total mai mul de 30 min/ ședin Ńă (mai mult de 4
Kcal/Kg corp)
F. Cel pu Ńin o dat ă la 2 zile
S. Îmbun ătăŃirea activit ăŃii la și pentru școal ă
ADULTUL (25 – 65 ANI)
– prevenirea și tratamentul bolilor cardio-
vasculare
– prevenirea și tratamentului diabetului de
tip II T. Accentul pe exerci Ńii dinamice cu grupe mari
musculare, câteva exerci Ńii rezistive grele și exerci Ńii de
mobilitate
I. Moderat ă (mai mare decât 50% din VO 2 max.)
D. În total mai mult de 30 min/ ședin Ńă (mai mult de 4

251
– men Ńinerea unei compozi Ńii corporale
optimale
– îmbun ătăŃirea st ării psihice
– p ăstrarea integrit ăŃii musculo-scheletale Kcal/Kg corp)
F. Cel pu Ńin o dat ă la 2 zile
S. Activit ăŃi fizice u șoare (mersul) în fiecare zi
ADULTUL B ĂTRÂN (PESTE 65 ANI)
– men Ńinerea capacit ăŃii func Ńionale
generale
– p ăstrarea integrit ăŃii musculo-scheletale
– îmbun ătăŃirea st ării psihice
– prevenirea și tratamentul bolilor cardio
vasculare și a diabetului de grad II T. Accentul pe mi șcări dinamice și câteva exerci Ńii
rezistive (f ără înc ărcare sau u șurate cu progresie lent ă)
I. Moderat ă
D. În func Ńie de capacitatea individual ă mai mult de 60
min./zi în mai multe ședin Ńe
F. În fiecare zi
S. Activit ăŃi fizice u șoare (mersul) în fiecare zi

a) Recomand ările pentru adultul s ănătos neantrenat sunt: realizarea a 30 de minute de activittae
fizic ă moderat ă pe zi, ceea ce aduce bebeficii substan Ńiale asupra unei largi palete de parametrii
fiziologici, indicatori ai s ănătăŃii pentru sedentarii adul Ńi. Aceast ă doz ă de activitate fizic ă poate
insificient ă pentru a preveni câ știgarea în greutate peste limita care d ăuneaz ă s ănătăŃii pentru unii, poate
pentru mul Ńi, dar probabil nu pentru toate persoanele. Pentru cei ce fac exerci Ńii timp de 30 min/zi și
consum ă un num ăr adecvat de calorii, dar totu și au probleme în a- și controla greutatea, le sunt
recomandate exerci Ńii fizice adi Ńionale sau resctricii calorice adi Ńionale, pentru a atinge echilbrul energetic
și pentru a reduce posibilitatea de a gâ știga în continuare în greutate. Pentru persoanele c are fac activit ăŃi
fizice timp de 30 min/zi și au o greutate stabil ă, recomandarea este de a încerca s ă creasc ă timpul de
practicare a exerci Ńiilor fizice la 60 de min/zi, ceea ce le va aduce b eneficii suplimentare pentru s ănătate.
În plus fa Ńă de activit ăŃile aerobe, este de dorit, ca indivizii s ă se angajeze în activit ăŃi care le cresc for Ńa,
puterea muscular ă, elasticitatea muscular ă și mobilitateaarticular ă, rezisten Ńa oaselor, etc. Acestea ar fi:
antrenament de cre ștere a for Ńei cu greut ăŃi, antrenament de cre ștere a flexibilit ăŃii și mobilit ăŃii, de cel
pu Ńin dou ă ori pe zi. Aceste exerci Ńii suplimentare vor promova men Ńinerea masei slabe,îmbun ătăŃirea
for Ńei și rezicten Ńei musculare, și prezervarea func Ńional ă a organismului. Toate acestea permit participarea
cât mai îndelungat ăpe parcursul vie Ńii la exerci Ńiile fizice regulate și îmbun ătăŃesc calitatea vie Ńii (Blair et
al. 1992).
b) Pentru persoanele de vârsta a treia , sunt din ce în ce mai multe studii care demonstrea z ă
beneficiile pentru s ănătate prin aplicarea unor programe de cre ștere a for Ńei musculare prin exerci Ńii
rezistive, precum și alte forme de activtate fizic ă, mai pu Ńin viguroas ă (incluzând Qigong și Tai Chi) în
men Ńinerea capacit ăŃii func Ńionale și prevenirea contra c ăzăturilor și fracturilor. De și recomand ările pentru
persoanele adulte se aplic ă în general și b ătrânilor, sunt totu și câteva recomand ări speciale care trebuie
făcute. Men Ńinerea unui stil de via Ńă independent este de prim ă importan Ńă la persoanele de vârsta a treia.
De fapt, mul Ńi b ătrâni, pot fi sau sunt la nivelul limit ă al unei vie Ńi independente. Persoale în vârst ă
prezint ă adesea o sc ădere marcat ă a capacit ăŃii aerobe și a celei musculo-articulare și scheletale, ultima
fiind în mod special important ă în determinarea statusului func Ńional. Prin pierderea celei din urm ă,
persoana poate pierde stilul de via Ńă independent ă. Se consider ă ast ăzi, ca prag al batrâne Ńii, vârsta de 60 –
65 de ani. Cele mai frecvente boli care apar la b ătrâni sunt: cardiopatii aterosclerotice ischemice,
hipertensiunea arterial ă, tulbur ările de ritm si conducere, arterita cu celule gigan te, anemia pernicioasa,
leucemia limfatic ă cronic ă, diverticuloza digestiv ă, hernia hiatal ă, ischemiile digestive, diabetul zaharat,
mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebral ă, boala Parkinson, demen Ńele, depresiile, st ările
confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, po liartrozele, guta, fractura capului femural, cancer ul
cutanat, pruritul etc.
Este recomandat ă activitatea fizic ă ce duce la cre șterea for Ńei și a flexibilit ăŃii, de cel pu Ńin 2 ori pe
săpt ămân ă. De asemenea sunt recomandate: mersul în grup, sau 30 minute de activitate fizic ă moderat ă în
aproape fiecare zi (1998). Alte recomand ări includ: alergarea (joggingul); covorul rulant (m ers, alergare);
mersul pe biciclet ă sau ergociclu; înotul; echipamentul mecanic de for Ńă ; exerci Ńiile de tip calisthenics;

252
greut ăŃi libere, arcuri, elastice etc.; exerci Ńii par Ńiale (urcat-coborât sc ări, genuflexiuni, flot ări, trec Ńiuni la
bar ă etc.); exerci Ńii de respira Ńie și pentru mu șchii respiratori; relaxare muscular ă progresiv ă Jacobson;
auto-trainingul Schultz; terapie comportamental ă; terapie recrea Ńional ă.
Obiectivele specifice sunt: „preg ătirea pentru îmb ătrânire" a organismului uman; 2. men Ńinerea
independen Ńei func Ńionale a vârstnicului; 3. îmbun ătăŃirea calit ăŃii vie Ńii persoanelor vârstnice; 4.
asigurarea unei capacit ăŃi oxidative crescute în segmentul muscular face ca necesit ăŃile de flux sangvin s ă
fie mai reduse, realizându-se o „cru Ńare” eficient ă a activit ăŃii cardiace; 5. Tonifierea musculaturii
respiratorii; 6. Armonizarea mi șcărilor toraco-abdominale; 7. Ameliorarea mobilit ăŃii costovertebrale; 8.
Refacerea pozi Ńiei de repaus toracal; 9. Refacerea modific ărilor de static ă ale coloanei dorsale; 10.
Echilibrarea psihic ă prin mijloace specifice; 11. Tonifierea grupelor m usculare mari f ără înc ărcare
c) Pentru obezi – recomand ările sunt: cel pu Ńin 30 minute de activitate fizic ă de intensitate
moderat ă de preferin Ńă în fiecare zi a s ăpt ămânii cu cheltuirea energetic ă a 250-300 kcal pe ședint ă
(Anderson et al. 1998). Recomandarea este ca ei s ă cheltuie aproximativ 250–300 kcal (1050–1260 kJ) pe
ședin Ńă . Activitatea fizic ă moderat ă sus Ńinut ă timp de 45 -60 de minute zilnic este necesar ă pentru
controlarea greut ăŃii și pentru reducerea ei.
d) Persoanelor cu boli cronice trebuie s ă li se recomande programe specifice de c ătre personal
calificat, kinetoterapeu Ńi, individualizat la starea fiec ăruia, pentru a se putea ob Ńine dozarea optim ă a
intensit ăŃii.
Pricipiile generale de aplicare a programelor de a ctivitate fizic ă pentru s ănătate la adultul s ănătos
se pot aplica și bolnavilor cardio-vasculari . Ei trebuie s ă lucreze la intensitatea frecven Ńei cardiace de
rezerv ă, și s ă realizeze 20-60 de minute de activitate fizic ă zilnic. Consumarea a 1600 kcal pe s ăpt ămână
s-a dovedit a avea putea stopa evolu Ńia bolii coronariene, iar o cheltuial ă energetic ă de 2200 kcal pe
săpt ămân ă a fost asociat ă cu efecte reversibile asupra afec Ńiunii cardiace. Pentru pacien Ńii cardiaci care
prezint ă o stare avansat ă de decondi Ńionare și nu pot tolera ședin Ńe mai lungi de activitate fizic ă, se indic ă
ședin Ńe mai multe ședin Ńe pe zi, cu durat ă mai scurt ă. Durata fiec ărei ședin Ńe poate fi crescut ă progresiv, în
func Ńie de individ, pân ă se poate atinge niveleul recomandat de intensitate a activit ăŃii fizice. Nivelul
minim de antrenare fizic ă este la 45% din FCR pentru pacien Ńii cu afec Ńiuni cardiace coronariene, în
compara Ńie cu 30% din FCR, cât este recomandat pentru adul Ńii s ănăto și neantrena Ńi.

6.11.4. Kinetoprofilaxia femeii
Preg ătirea pentru o na ștere f ără dureri
Preg ătirea kinetic ă și psihosomatic ă a viitoarelor mame le înva Ńă pe acestea s ă-și ajute copilul la
na ștere în mod activ. Pe lâng ă preg ătirea psihosomatic ă, exerci Ńiile fizice sunt complementul indispensabil
pentru a fi într-o stare fizic ă bun ă în timpul gravidit ăŃii, pentru a aborda na șterea în cuno știn Ńă de cauz ă.
În cele ce urmeaz ă vom aminti o serie de recomand ări elaborate de Colegiul American al
Obstetricienilor și Ginecologilor: Camera în care se execut ă programul kinetic este bine aerisit ă; Costumul
de gimnastic ă este adecvat vârstei sarcinii, pentru perioada ult imelor luni el prezentând sus Ńin ătoare
abdominale; Se evit ă supraînc ălzirea organismului (peste 38șC); Se evit ă exerci Ńiile ce pot duce la
pierderea echilibrului sau la alte traumatisme. Pro gramul kinetic este efectuat de cel pu Ńin trei ori pe
săpt ămân ă, Ńinând cont de particularit ăŃile de sarcin ă sau cele de lehuzie. Exerci Ńiile fizice sunt efectuate
cu o or ă înainte de mas ă sau la dou ă ore dup ă mas ă; Efortul fizic este moderat, f ără solicitarea rezisten Ńei,
for Ńei și vitezei de lucru excesive; Exerci Ńile fizice sunt oprite când apare senza Ńia de oboseal ă; pragul de
efort nu trebuie dep ăș it; Num ărul de repet ări cre ște progresiv odat ă cu adatparea organismului la efort;
Exerci Ńiile în decubit dorsat trebuie reduse în ultimele d ou ă trimestre de sarcin ă pentru c ă reduc fluxul
sangvin uterin; Exerci Ńiile trebuie combinate cu o diet ă adecvat ă. Sporturi indicate: înot, tir. Sporturi
contraindicate: schi, patinaj, înot subacvatic.
Contraindica Ńiile pentru efectuarea exerci Ńiilor fizice: H.T.A., insuficien Ńă cardiac ă, hemoragiile
genitale, insuficien Ńă cervico-istmic ă, iminen Ńa de na ștere prematur ă sau na șteri premature în antecedente,

253
ruptura spontan ă prematur ă de membrane, placenta jos inserat ă, sarcin ă multipl ă, abdomen cicatriceal,
afec Ńiune cardiac ă.
Mijloace : Pe lâng ă exerci Ńiile fizice care urm ăresc înt ărirea grupelor musculare mai solicitate la
na ștere, sunt utilizate o serie de procedee speciale.
– respira Ńia – respira Ńia toracic ă: respira Ńia blocat ă, respira Ńia superficial ă, respira Ńia gâfîit ă
– respira Ńia abdominal ă
– respira Ńia complet ă
– masajul u șor al regiunilor dureroase
– ap ăsarea punctelor dureroase
– reeducarea musculaturii pelviperineale: exerci Ńiile kegel
Kinetoterapia în primul trimestru de sarcin ă
Aceast ă perioad ă, de și nu afecteaz ă capacitatea de efort a organismului, nu trebuie to tu și s ă se
ridice la nivelul solicit ărilor fizice dinaintea sarcinii, întrucât embrionul s-ar putea s ă nu fie bine fixat în
uter. Cunoscând acest lucru, programul de kinetoter apie aplicat cuprinde exerci Ńii globale de men Ńinere a
st ării de s ănătate fizic ă și psihic ă a viitoarei mame, având o serie de observa Ńii specifice și contraindica Ńii.
Obiectivele programului kinetic sunt urm ătoarele: 1. Formarea autocontrolului asupra
aliniamentului corect al corpului și posturii; 2. Cre șterea complean Ńei musculo-articulare; 3. Men Ńinerea
tonusului articular; 4. Reeducarea mi șcărilor respiratorii toracice și diafragmatice; 5. Realizarea
autocontrolului plan șeului pelviperineal; 6. Prevenirea apari Ńiei vergeturilor; 7. Controlul greut ăŃii
corporale în vederea men Ńinerii ei la valori adecvate lunilor de sarcin ă (2 kg în primele 14 s ăpt ămâni); 8.
Obi șnuirea gravidei cu un program fizic bine dirijat pe ntru combaterea sedentarismului și men Ńinerea
capacit ăŃii de efort.
Mijloace folosite: exerci Ńii libere, exerci Ńii de stretching, exerci Ńii cu înc ărc ături mici (gantere
ușoare, benzi elastice), exerci Ńii cu obiecte, exerci Ńii la aparate (spaliere, placa cu role pentru masaj
plantar), plimb ări în aer liber neevitând zilele ploioase, care îmb un ătăŃesc mult umiditatea pulmonar ă
necesar ă unei bune func Ńii respiratorii, masaj blând cu creme cosmetice pe zona sânilor, abdomenului și
coapselor în vederea combaterii vergeturilor, autom asajul manual sau cu aparate speciale.
Kinetoterapia în al II-lea trimestru de sarcin ă
Dup ă a treia lun ă de sarcin ă se consider ă c ă sarcina este bine implantat ă în uter iar fenomenele
neurovegetative nepl ăcute au disp ărut. Cel de-al doilea trimestru de sarcin ă se remarc ă prin faptul c ă
modific ările fiziologice ce au loc în corpul femeii încep s ă impun ă o limitare a efortului fizic. Sarcina
determin ă o accentuare a lordozei lombare prin retroversia b azinului; cifoz ă dorsal ă, hipotonia
musculaturii abdominale, constipa Ńia iar volumul expirator și cel de rezerv ă, fiind în sc ădere, pot duce la
dispnee și astenie; pr ăbu șirea bol Ńii plantare și apari Ńia tulbur ărilor de circula Ńie venoas ă.
Obiectivele programului kinetic sunt urm ătoarele: 1. Men Ńinerea tonusului postural prin: tonifierea
musculaturii erectoare a spatelui, reeducarea pozi Ńiei neutre a bazinului, tonifierea musculaturii
abdominale și fesiere din pozi Ńii delordozante, asuplizarea musculaturii lombare și a psoasiliacului; 2.
Formarea autocontrolului postural și folosirea lui în activit ăŃi zilnice; 3. Combaterea tendin Ńei de
aplatizare plantar ă; 4. Prevenirea tulbur ărilor de circula Ńie venoas ă; 5. Evitarea supraponderabilit ăŃii prin
controlul periodic al greut ăŃii și a dietei (se admite o cre ștere în greutate cu 5 kg); 6. Continuarea
reeduc ării respiratorii, a musculaturii plan șeului pelviperineal și prevenirea apari Ńiei vergeturilor; 7.
Men Ńinerea unei bune elasticit ăŃi musculo-articulare.
Mijloace folosite: exerci Ńii libere, exerci Ńii cu obiecte, exerci Ńii la aparate (bicicleta ergometric ă,
spalier, pedalier, plac ă cu role pentru masaj); exerci Ńii de tip stretching; gimnastic ă vascular ă Burger;
masaj și automasaj, purtarea de ciorapi elastici; folosire a înc ălŃă mintei confortabile și la nevoie purtarea
talonetelor pentru prevenirea pr ăbu șirii bol Ńii plantare; masajul pneumatic cu ajutorul unor apa rate
speciale cu man șete sau cizme pneumatice.
Kinetoterapia în al III-lea trimestru de sarcin ă

254
Între a 6-a și a 9-a lun ă de sarcin ă, f ătul are o cre ștere semnificativ ă, fapt ce impune o solicitare
mai mare cardio-respiratorie a organismului gravide i, ce trebuie s ă fac ă fa Ńă necesarului de oxigen pentru
Ńesuturile fetale. Gravida suport ă mai greu efortul fizic iar greutatea crescut ă și laxitatea articular ă o pot
predispune la accidente. În aceast ă perioad ă este necesar ă o individualizare atent ă a programului kinetic, o
sc ădere a efortului kinetic spre luna a 9-a, preg ătirea viitoarei mame și a familiei pentru actul na șterii.
Obiectivele programului kinetic pentru lunile a VII -a și a VIII-a de sarcin ă sunt urm ătoarele: 1.
Continuarea exerci Ńiilor de asuplizare musculoarticular ă; 2. Men Ńinerea tonusului postural și prevenirea
aplatiz ării bol Ńii plantare; 3. Aplicarea m ăsurilor de îndep ărtare a tulbur ărilor circulatorii; 4. Instruirea
gravidei asupra posturii corecte în practicarea ges turilor uzuale și profesionale ( școala spatelui); 5.
Continuarea înv ăŃă rii respira Ńiei corecte și în timpul diferitelor faze ale na șterii; 6. Prezentarea metodelor
de na ștere natural ă și preg ătirea gravidei și a familiei pentru actul na șterii. Acest obiectiv este realizat de
echipa de speciali ști format ă din medic, psiholog, kinetoterapeut și tat ăl, care face parte din echipa de
sprijin, fiind instruit pentru a ajuta ca durerile s ă fie atenuate și pentru o na ștere mai u șoar ă.
Mijloace folosite: exerci Ńii libere; exerci Ńii de stretching; exerci Ńii cu obiecte și la aparate; plimb ări
în aer liber; masaj și automasaj pentru îndep ărtarea tulbur ărilor circulatorii; masaj relaxant practicat în
perioada de na ștere între contrac Ńii pe regiunea lombosacrat ă, dorsal superioar ă, a gâtului și a frun Ńii;
folosirea înc ălŃă mintei confortabile și a talonetelor pentru prevenirea aplatiz ării bol Ńii plantare.
Obiective și indica Ńii metodice pentru luna a IX-a de gesta Ńie
Obiective: 1. continuarea reeduc ării respiratorii; 2. înv ăŃarea reflexelor de distensie și expulzie
(Valsalva) necesare na șterii (descrise de Mahony) îmbinate cu actul respir ator și a pozi Ńiilor facilitatorii de
coborâre a f ătului; 3. aplicarea corect ă a celor înv ăŃate; 4. executarea corect ă a scream ătului; 5. masarea
ușoar ă a punctelor dureroase; 6. comprimarea punctelor du reroase în regiunea spinelor iliace; 7. prezen Ńa
tat ălui la ședin Ńele de instruire a gravidei și eventual, prezen Ńa lui la na ștere (ca suport psihologic pentru
viitoarele mame). O astfel de educa Ńie adecvat ă poate s ă-i scape de prejudec ăŃi și de falsa pudoare pe
bărba Ńii refractari la aceast ă idee.
Metode de preg ătire a femeii gravide pentru na ștere
a. Metoda Lamaze pentru na ștere include: Controlul respira Ńiei; Tehnici de masaj; Concentrarea
asupra unui punct ales (de exemplu o fotografie); U tilizarea unui partener antrenat, de obicei tat ăl.
Lamaze este cea mai popular ă dintre metodele de na ștere deoarece utilizeaz ă o cale de mijloc.
Accentueaz ă de asemenea munca în echip ă, agreat ă de familiile din ziua de azi.
b. Metoda Bradley . Metoda difer ă de Lamaze prin faptul c ă nu pred ă tehnici de respira Ńie și se
bazeaz ă numai pe relaxare(12 tehnici) pentru a controla du rerea din timpul na șterii.
Principiile metodei sunt: Na șterea natural ă; Participarea activ ă a so Ńului la na ștere ca „antrenor”;
Hrana echilibrat ă în timpul sarcinii; Evitarea pe cât posibil a medi camentelor în timpul sarcinii, na șterii și
al ăpt ării; Cursuri s ăpt ămânale din luna a șasea; Relaxare și respira Ńie natural ă; Ascultarea instinctelor;
contact imediat și continuu cu f ătul; al ăptare imediat dup ă expulzie.
c. Haptonomia este o metod ă de preg ătire pentru na ștere, de dialog prin atingerea abdomenului
mamei de c ătre mîinile tat ălui, pentru a sim Ńi copilul.
d. Yoga presupune o munc ă personal ă și individualizat ă în func Ńie de morfologia mamei, de pozi Ńia
copilului.
e. Sofrologia . Prin sofrologie se în Ńelege o tehnic ă de dobândire a st ăpânirii de sine. Aceast ă
tehnic ă grupeaz ă un ansamblu de tehnici de relaxare, dintre care câ teva se aseam ănă cu hipnoza și de
asemenea, utilizeaz ă sugestia.
f. Preg ătirea în piscin ă. Aceast ă preg ătire, f ăcut ă de moa șă și de profesorul de înot, are mai multe
avantaje: o relaxare bun ă, un antrenament muscular (mi șcările sunt mult mai u șoare datorit ă gravita Ńiei),
antrenarea respira Ńiei.
g. Psihofonia . Înseamn ă crearea unei rela Ńii privilegiate între mam ă și copil, prin intermediul
cântecului. Fătul este sensibil la sunete și mai ales la frecven Ńele joase (sunete grave). El reac Ńioneaz ă la
cântecul mamei, care percepe reac Ńiile f ătului, dup ă cum sunetele sunt ascu Ńite sau grave. Aceast ă practic ă

255
favorizeaz ă în plus, la mam ă, respira Ńia și determin ă prin alternan Ńă contractarea și destinderea mu șchilor
abdominali și ai perineului.
h.. Meloterapia . Aceast ă metod ă asociaz ă exerci Ńiile de relaxare cu o condi Ńionare de natur ă
muzical ă, prin care se urm ăre ște con știentizarea corpului și o destindere mai bun ă a acestuia.
Recuperarea kinetic ă a l ăuzei. Lehuzia este perioada care urmeaz ă na șterii, dureaz ă 40 de zile și
se caracterizeaz ă prin revenirea organismului matern la echilibrul d inainte de sarcin ă.
Obiective majore: 1. scurtarea perioadei de revenire a organ ismului la nivelul s ău func Ńional și
estetic dinaintea modific ărilor și solicit ărilor la care a fost supus în timpul sarcinii; 2. e ducarea l ăuzei
privind manevrarea copilului;
Mijloace generale :
– metode de relaxare: (Metoda I. Parrow, metoda Mac agno, training-ul autogen al lui J.H. Schultz,
metoda de relaxare progresiv ă a lui Edmund Jacobson); – masajul și presopunctura ( A. Procedee utilizate
în masajul terapeutic : efleurajul, fric Ńiunea, fr ământatul; B. Masajul reflexogen. 1. Tehnica de rulare
dinainte spre înapoi; 2.Flexia diafragmului și a plexului solar; 3.Zona coloanei vetrebrale; 4.Z onele reflexe
ale șoldului, genunchilor și gleznelor; 5.Sistemul endocrin; C. Presopunctura: Tehnica presopuncturii: 1.
Palatul celor o sut ă de oboseli; 2. Oceanul sclipitor și Vasul cel larg)
– înv ăŃarea pozi Ńiilor pentru manevrarea nou-n ăscutului la baie, îmbr ăcat tren superior și inferior,
transportul copilului, tehnici de al ăptare, ADL- uri, mobiliz ări analitice și globale
Kinetoterapia în lehuzia propriu-zis ă
Aceast ă perioad ă se caracterizeaz ă printr-o labilitate a st ării de s ănătate a femeii, amenin Ńat ă și de
o serie întreg ă de complica Ńii. De aceea, alegerea mijloacelor terapeutice treb uie f ăcut ă cu mare
discern ământ. Programul de kinetoterapie se începe din a do ua zi de la na ștere.
Obiectivele recuper ării sunt urm ătoarele: 1. combaterea durerii; 2. profilaxia tromb ozei; 3.
reluarea respira Ńiei normale; 4. refacerea musculaturii plan șeului pelviperineal; 5. îmbun ătăŃirea tonusului
postural; 6. asigurarea suportului fizic necesar sa tisfacerii tuturor obliga Ńiilor materne.
Mijloacele folosite: exerci Ńii libere, contrac Ńii izometrice ale musculaturi gambei, masajul
membrelor inferioare, exerci Ńii voluntare de control perineal și vezical al mic Ńiunii (exerciŃii Kegel),
exerci Ńii de reeducare a respira Ńiei.
Kinetoterapia în perioada lehuziei tardive
Dup ă prima perioad ă a lehuziei se continu ă gimnastica la sala de kinetoterapie și la domiciliu,
urm ărind reluarea treptat ă a tuturor activit ăŃilor casnice și profesionale ale femeii.
Obiectivele programului kinetic sunt urm ătoarele: 1. restabilirea aliniamentului corporal și a
greut ăŃii normale; 2. refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii erectoare a spatelui, adductorilor
și musculaturii plantare; 3. reechilibrarea bazinulu i (tonifierea mu șchilor abdominali și fesieri și întinderea
cuplului muscular deformant lombar – psoas iliac); 4. continuarea reeduc ării sinergiei musculare toraco-
abdomino-pelviperineale în cadrul respira Ńiei; 5. respectarea regulilor de igien ă postural ă; 6. educarea
lăuzei privind tehnicile de al ăptare și manevrarea copilului.
Mijloace folosite: exerci Ńii libere globale, exerci Ńii de cre ștere a for Ńei musculare (cu înc ărcare),
exerci Ńii izometrice, exerci Ńii de autocontrol postural, exerci Ńii la aparate fixe (spalier, biciclet ă, aparat
Kettler etc.), exerci Ńii cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice etc. ), exerci Ńii tip stretching pentru
musculatura scurtat ă, masaj și automasaj pentru tulbur ările circulatorii, gimnastic ă vascular ă Burger,
posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici, elemente din sporturile preferate executate cu scop
relaxant sau ca mijloc de reintegrare în activitate a sportiv ă.
6.11.5. Kinetoprofilaxia copilului de la 0 la 3 ani
Nou-născutul . Ritmul de dezvoltare al copilului prezint ă oscila Ńii. De obicei, începe cu o perioad ă
de cre ștere accelerat ă și de dobândire rapid ă și progresiv ă a capacit ăŃilot, c ăreia îi urmeaz ă o perioad ă de
evolu Ńie mai lent ă.
Copilul de 1 an . Vârsta de un an reprezint ă momentul în care copiii sufer ă numeroase schimb ări în
felul cum m ănânc ă, în felul cum se în Ńeleg cu alte persoane, în scopurile pe care le urm ăresc și în felul în

256
care privesc propria persoan ă și pe cei din jur. La 15-18 luni, comportamentul mul tor copii arat ă clar că se
îndreapt ă spre ceea ce numim "teribilii 2 ani". Explorarea c ontinu ă, neobosit ă, este un semn de inteligen Ńă
Vârsta de 2 -3 ani . Unii denumesc aceasta perioada ''anii teribili''. Este timpul contradic Ńtiilor îin
care copilul este dependent și independent, poate iubi sau urî, poate fi generos sau egoist, poate s ă se
poarte matur sau infantil. La 2 ani copilul î nv ăŃa prin imita Ńie. Imit ă tot ce fac p ărin Ńii cu o seriozitate
deosebit ă. 2 ani este vârsta la care este bine s ă se încurajeze tendin Ńa copilului de a fi sociabil
Obiective: 1. asigurarea dezvolt ării fizice și psihice normale a nou-n ăscutului; 2. stimularea
capacit ăŃii de înv ăŃare; 3. asigurarea dezvolt ării armonioase a corpului; 4. dezvoltarea echilibru lui; 5.
prevenirea c ăderii bol Ńii plantare; 6. prevenirea bolilor cardio-vasculare ulterioare ale adultului; 7.
dezvoltarea inteligen Ńei; 8. controlul greut ăŃii corporale
Mijloace : masajul general bland, dup ă baie; ini Ńial mobiliz ări pasive ale tuturor segmentelor
corpului; mersul descul Ń; interac Ńiune la îmbr ăcare sau dezbr ăcare.
Principala activitate a copilului pân ă la 3 ani este jocul, care se confund ă cu întreaga lui activitate,
și am putea spune c ă 90% din timpul de veghe este destinat jocului. El se joac ă oricând și oriunde; se
joac ă și atunci când m ănânc ă și când se preg ăte ște de culcare, și când face baie, și când se plimb ă, etc. I se
va oferi copilului juc ării viu colorate. Toate importanta in kinetoprofila xia copilului este meloterapie

6.11.6. Prevenirea osteoporozei .
Osteoporoza este o afec Ńiune difuz ă a scheletului caracterizat ă prin mas ă osoas ă sc ăzut ă, alter ări
ale microarhitecturii osului, care conduc la sc ăderea rezisten Ńei osului și la apari Ńia fracturii. Se mai
nume ște „epidemia t ăcut ă”. Se manifest ă prin fractur ă. Zonele osteoporotice sunt: coloana vertebral ă,
șold, articula Ńia radiocarpian ă. Morbiditatea prin fracturi osteoporotice reprezin t ă 30% din totalitatea
afec Ńiunilor osteoarticulare iar mortalitatea poate ajun ge pân ă la 12 – 20%.
Cauzele osteoporozei: a) factorul ereditar; b) caren Ńa alimentar ă în copil ărie și adolescen Ńă ; c)
sedentarismul; d) menopauza; e) consumul abuziv de alcool, cafea și tutun
Tratament : alimenta Ńie bogat ă în calciu, Vit. D.; tratamentul caren Ńei de estrogen; tratament
medicamentos complementar (Miacalcin, Difosfona Ńi, Ca, Vit.D); exerci Ńiu fizic – un mijloc mult mai
eficient de prevenire a demineraliz ării oaselor (osteoporoza) decât administrarea supli mentelor de calciu.
Obiective: 1. stimularea celulelor osteoformatoare; 2. formar ea un „corset muscular” care s ă
men Ńin ă aliniamentul corect al corpului; 3. stimularea met abolismului osos; 4. p ăstrarea integrit ăŃii
musculo-scheletale
Mijloace: toate exerci Ńiile cu înc ărcare gravita Ńional ă, fie cu propria greutate, fie cu greut ăŃi
suplimentare, mersul vioi, alergarea u șoar ă, exerci Ńii dinamice efectuate cu grupe musculare mari, exer ci Ńii
rezistive și de mobilitate

Bibliografie
1. Aburel, E. – Obstetric ă și ginecologie , Editura Medical ă, Bucure ști, 1962, p. 222 – 224
2. Aldea, Marie-Jeanne și colab. – Obstetric ă fiziologic ă. Elemente de kinetoterapie , Institutul
European, Ia și, 1999, p. 86-87, p. 94 – 95, p. 102-103, p. 109
3.Anderson, J. V., et al. (1998). Position of the American Dietetic Association: the role of nutrition
in health promotion and disease prevention programs . J Am Diet Assoc 98(2): 205-8.
4. "American College of Sports Medicine position st and. Osteoporosis and exercise." Med Sci
Sports Exerc 27(4): i-vii.
5. "American College of Sports Medicine Position St and. Exercise and physical activity for older
adults." Med Sci Sports Exerc 30(6): 992-1008.
6. American College of Sports Medicine.ACSM’s Guide lines for exercise testing and prescription.
6th ed. Philadelphia. 6th ed. Philadelphia, Lippinc ott (2000). Williams & Wilkins.

257
7. Blair, S. N., et al. (1992). "How much physical activity is good for health?" Annu Rev Public
Health 13: 99-126.
8.Ciobanu, M.; Munteanu, D.; Pan Ńa, A.; Stamatianu, F. – Rela Ńia dintre anxietate și dinamica
uterin ă la na ștere. Influen Ńa antrenamentului respirator asupra anxiet ăŃii în sarcin ă și la na ștere , Revista
Obstetric ă Ginecologie – vol. XLII, nr. 4, oct – dec 1995, p. 60 – 64
9.Cristea, C ălin; Lozinc ă, Izabela – Principiii de kinetoterapie recuperatorie la vârsta a treia ,
Editura Universit ăŃii din Oradea, 1999
10. Dale, B.; Roebr, J. – Exercises for Childbirth – Copyright C – Frances Lincoln Limital 1982,
1991, p. 7 –10, p. 60 – 64 The bastardization of Dr. Kegel's exercisex , TABLE 2: „The Kegel pelvic
muscle exercises: patient guidelines”, HTTP: // W.W .W. MEDSCAPE. COM/ QUADRAHT /
HOSPITAL / MEDICINE /1999 / TAB-HM 3504.02 WEHL HTM
11. Nordahl, Karen; Kerr, S.; Petersen, C.: Fit to deliver. An exercise program for you and yu or
baby , Fit to Deliver Inc., Canada, 2000 Paffenbarger, R . S., Jr., et al. (1984). "Exercise in the preventi on
of coronary heart disease." Prev Med 13(1): 3-22.
12. Șerbescu, Carmen – Kinetoprofilaxie primar ă. Biologia condi Ńiei fizice , Ed. Universit ăŃii din
Oradea, 2000
13. Selby, Anna – Pilates for pregnancy. Gentle and effective techniq ues for before and after birth ,
Thorsons – An Imprint of HarperCollinsPublishers, 2002
14. Sbenghe, Tudor – Kinesiologie, știin Ńa mi șcării , Ed. Medical ă, Bucure ști, 2002
15. Warburton, D. E., et al. (2001). "The effects o f changes in musculoskeletal fitness on health."
Can J Appl Physiol 26(2): 161-216.

258