Proiectarea Sistemelor Informatice Curs 1 3 [603856]

Sisteme Informatice

1.1. Sistem, Sistem informa țional, Sistem informatic
În cadrul studiului procesului de pr oiectare a sistemelor informatice,
esențială este noțiunea de sistem. Un sistem reprezint ă un ansamblu de elemente
(componente) interdependente între care se stabile ște o interac țiune dinamic ă, pe
baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv. Conform
teoriei sistemelor, orice organism economic este un sistem.
În func ție de cât de detaliat ă este analiza, un sistem comport ă nouă
caracteristici:
Fiecare sistem accept ă un num ăr de intrări, prelucreaz ă informa ția
furnizată de acestea și trimite rezultatele c ătre ieșiri și de aici, în mediul în care
evoluează sistemul. Limitele sistemului îl separ ă pe acesta de mediul în care
acesta se maninfest ă. Prin intermediul interfețelor un sistem comunic ă cu mediul.
Un sistem exist ă doar în mediul care îl con ține și va interac ționa cu acesta prin
datele și informațiile primite.
Un sistem este alc ătuit din componente . Acestea, numite și susbsisteme
între care se stabilesc diverse rela ții, pot fi formate din elemente componente
indivizibile sau din grupuri de elemente agregate. De exemplu, departamentul
financiar-contabil al unei întreprinderi este format prin agregarea persoanelor care
îndeplinesc func ții de aceast ă natură, la fel și departamentul de management al
resurselor umane.
Proiectarea subsistemelor este foarte important ă deoarece, în cazul în care
sistemul în ansamblu nu mai func ționează corecat, „repararea” acestuia ar trebui s ă
fie posibilă prin simpla înlocuire a subs istemului care a cauzat defec țiunea.
Limitările sistemului se referă la constrângerile impuse de parametrii
acestuia (de exempleu capacitate de memorare sau vitez ă) în func ție de care
sistemul trebuie s ă funcționeze pentru a- și atinge scopul pentru care a fost
realizat .

Exist ă câteva no țiuni importante referitoar e la studiul sistemului.
Descompunerea este foarte util ă atunci când se încearc ă înțelegerea func ționării
unui sistem complex. Acesta va fi de scompus în subsisteme mai simple, a c ăror
structură poate fi analizat ă și înțeleasă pe rând, f ără a se lua în calcul interferen țele
între subsisteme. Func ționarea unui calculator personal poate fi în țeleasă mai ușor
dacă se studiaz ă mai întâi func ționarea fiecă rui modul în parte (procesor, North
Bridge, Sout Bridge, memorie, etc.).
Modularitatea derivă direct din descompunere și ușurează procesul de
depanare a sistemului.
Cuplarea se referă la faptul c ă sistemele sunt interdependente de și ar trebui
să fie cât mai independente pos ibil. Astfel, defectarea unui subsistem ar antrena
deteriorarea în lan ț a tuturor subsistemelor ș i, în final, nefunc ționarea
sistemuluiprincipal. Dac ă independen ța este asigurat ă, se poate înlocui doar
componenta defectă , procesul de depanare și reparare scurtându-se mult.
Coeziunea reprezint ă măsura în care un subsistem poate îndeplini o singur ă
funcție.
Sistemul informa țional se bazeaz ă, conform denumirii, în special pe
informații. Acesta cuprinde ansamblul informa țiilor interne și externe utilizate în
cadrul organiza ției precum ș i datele care au stat la baza ob ținerii lor, procedurile ș i
tehnicile de ob ținere a informa țiilor (plecând de la datele primare) și de difuzare a
informațiilor, precum și personalul implicat în culege rea, transmiterea, stocarea și
prelucrarea datelor. Sistemul informa țional nu se refer ă doar la modul în care se
utilizează instrumentele puse la dispoziț ie de TI&C ci și la modul în care oamenii
interacționează cu tehnologia într-o institu ție.
În domeniul economic, sistemul informa țional asigur ă legătura între
sistemul decizional și cel operaț ional.
Un sistem informaț ional poate fi reprezentat ca în figura 1:

Sistem opera țional Sistem decizional
Sistem informatic Date, informa ții
Decizii automatizate Sistem
informaț ional

Figura 1. Relaț ia sistem informatic- sistem informa țional.

Notă: În cadrul acestui curs, prin organizaț ie se va referi o intreprindere, institu ție,
societate comercial ă.

Funcțiile unui sistem informaț ional sunt urm ătoarele:
• să colecteze informa ții din sistemele opera țional și decizional
precum și informațiile ce provin din mediul extern;
• să memoreze aceste informa ții precum și informa ții rezultate din
prelucrarea lor;
• să asigure accesul la memorie în vederea comunic ării informa țiilor
stocate;
• să prelucreze informa țiile la cererea sistemului opera țional și a
sistemului de conducere.
No țiunea de sistem informatic este legat ă de informatizarea activit ății
organizației, prin urmare de folosirea echipamentelor hardware și a produselor
software pentru organizarea și administrarea informa țiilor. Utilizarea

calculatoarelor în cadrul sistemului informa țional (SI) al unei organizaț ii conduce
la definirea componentei Sistem Informa țional Automatizat (SIA) – care cuprinde
numai lucr ările realizate cu ajutorul calculat oarelor. Din acest punct de vedere,
relația SI – SIA poate fi reprezentat ă ca în figura 2.
Sistem informatizat Procesor de informa ții Informa ție
Reguli

Sistem
manual
Sistem
Om
Calculator Fișiere
manuale
Fișiere
informaticeReguli și
proceduri
scrise
Programe și
Structuri de date

Fig. 2. Rela ția SI – SIA

Definiție.
Un sistem informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care
furnizează informa ții pentru a sprijini activit ățile de la nivel opera țional și
activitățile de management într-o organiza ție, utilizând echipamente hardware și
produse software, proceduri manuale, o baz ă de date și modele matematice pentru
analiză, planificare, control ș i luarea deciziilor.
Obiectivul principal urm ărit prin introducerea unui sistem informatic
îl constituie asigurarea conducerii cu informa ții reale ș i în timp util, necesare
fundament ării și elaborării operative a deciziilor.
Elaborarea sistemelor informa tice impune modelarea sistemului
informațional al organiza ției cu ajutorul unui formalism prin care s ă poată fi
reprezentat ă cât mai sugestiv și fidel realitatea din cadrul sistemului informa țional.
Pentru organiza ții de complexitate mic ă, informatizarea poate însemna
realizarea unei singure aplica ții informatice referit ă de asemenea ca sistem
informatic.

Sistemele informatice complexe pot fi descompuse în subsisteme, care la
rândul lor pot fi descompuse în aplicaț ii destinate unor categorii de utilizatori,
aplicații care la rândul lor pot fi constituite di n unul sau mai multe programe scrise
în diverse limbaje de programare dup ă cum este ilustrat în figura 3.

Sistem Informatic
Subsistem 1 Subsistem 2 Subsistem n
Aplicatia 2.1 Aplicatia 2.k
Program 2.k.1 Program 2.k.s

Fig.3. Sistem informat ic, subsisteme, aplica ții, programe

Sistemele, subsistemele și aplicațiile informatice sunt produse informatice
numite ș i produse software. Un produs inform atic este constituit din programe care
accesează baza de date și din documentaț ia necesară pentru utilizarea și
întreținerea programelor. Acestea se realizeaz ă în baza unor metodologii ș i
necesită parcurgerea unor etape începând cu specificarea cerin țelor și terminând cu
implementarea, exploatarea și întreținerea lor.
Sistemul informatic economic este un ansamblu structurat de elemente
intercorelate func țional pentru automatizarea procesului de ob ținere a informa țiilor
și pentru fundamentarea deciziilor. Sistem ul informatic este inclus în sfera
sistemului informa țional atâta vreme cât în cadrul sistemului informa țional vor
exista o serie de activit ăți care nu vor putea fi automatizate [11].

1.1.1. Componentele si stemului informatic
Un sistem informatic este compus din [11]:
− baza informa țională;
− baza tehnic ă;
− sistemul de programe;
− baza ș tiințifică și metodologic ă;
− factorul uman (resursele umane);
− cadrul organizatoric.
Baza informa țională cuprinde:
− datele supuse prelucră rii;
− fluxurile informa ționale;
− sistemele și nomenclatoarele de coduri.
Pentru o întreprindere entit ățile bazei informa ționale pot fi grupate dup ă
cum urmează :
− pentru activitatea de aprovizionare: stocuri de materiale, intr ări
materiale, consumuri de materiale, contracte cu furnizorii, programe de
aprovizionare;
− pentru activitatea de produc ție: tehnologii și rețete de fabrica ție,
program de lucru, norme de muncă și consumuri de manoper ă;
− pentru activitatea de desfacere: stoc uri de produse, contracte cu clienț ii,
realizări contracte;
− pentru activitatea de marketing: evolu ția cererii și a ofertei, dinamica
prețurilor, elasticitatea cererii și a producț iei;
− pentru activitatea financiar-contabil ă: solduri și rulaje contabile,
calculația costurilor, bugete de venituri și cheltuieli, contabilitatea
analitică și sintetică;
− pentru activitatea de personal: eviden ța personalului, salariz ări, dotări
social-culturale și gestiunea lor;

pentru activitatea de cercetare-dezvolta re: studii tehnico-economice, proiecte
tehnice, investi ții, etc.
Baza tehnic ă este constituit ă din totalitatea mijloacelo r tehnice de culegere,
transmitere, stocare și prelucrare a datelor, locul central revenind calculatoarelor
electronice.
Sistemul de programe cuprinde totalitatea prog ramelor utilizate pentru
funcționarea sistemului informatic în concordan ță cu funcțiunile și obiectivele
stabilite. Sunt avute în vede re atât programele de baz ă (software de baz ă) cât și
programele aplicative (software de aplica ție).
Baza științifică și metodologică este constituit ă din:
− algoritmi;
− formule;
− modele;
− tehnici de realizare a sistemelor informatice.
Resursele umane constau din:
− personalul de specialitate: anali ști, programatori, ingineri de sistem,
analiști-programatori ajutori, operatori, etc.;
− beneficiarii sistemului.
Cadrul organizatoric este cel specificat în re gulamentul de organizare și
funcționare (ROF) al unit ății în care va fi utiliza t sistemul informatic.
La realizarea și utilizarea unui sistem informa tic trebuie avute în vedere
următoarele componente hard și soft: reț ele, echipamente, produse software de
bază, produse software de aplica ție.
Echipamente
− Echipamente de calcul : calculatoare, sta ții grafice, pentru servere de
rețea, servere de baze de date, sta ții de lucru (clien ți, utilizatori), UPS-
uri;
− Echipamente de comunica ție : router-e, hub-uri, modem-uri, switch-uri.

Produse software
Produse software de bază :
− Sisteme de operare pentru serverul de re țea (Windows Server, Mac OS
X Server, Red Hat Enterprise Linux) și pentru sta țiile de lucru sau
clienți (Windows 10, Ubuntu Linux, Mac OS X);
− Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date (ORACLE, Microsoft SQL
Server, MySQL, ACCESS, DB2 etc.);
− Sisteme GIS ( Geographical Information System) – utilizate pentru
realizarea aplica țiilor pentru stocarea ș i prelucrarea datelor spa țiale;
− Limbaje (medii) de programare – utiliz ate pentru realizare software de
aplicație.
Produse software de aplicaț ie – produse program ce constituie aplica țiile și
subsistemele sistemului informatic.

1.1.2. Clasificarea sistemelor informatice
Sistemele informatice se clasific ă după mai multe criterii .
1. În funcție de domeniul de utilizare, sistem ele informatice pot fi pentru :
− conducerea activit ăților economico-sociale
− conducerea proceselor tehnologice
− cercetare științifică și proiectare tehnologic ă
− activități speciale.
2. În func ție de elementul supus analizei :
− sisteme informatice orientate spre func ții;
− sisteme informatice orientate spre proces;
− sisteme informatice orientate spre date;
− sisteme informatice orientate spre obiecte;
− sisteme informatice orientate spre cuno ștințe.
3. După modul de organizare a datelor:

− sisteme bazate pe fiș iere;
− sisteme bazate pe tehnica bazelor de date: ierarhice, re țea, relaționale,
orientate-obiect;
− sisteme mixte.
4. După metoda folosit ă în analiza și proiectarea sistemelor:
− sisteme dezvoltate dup ă metoda sistemelor;
− sisteme dezvoltate dup ă metoda clasic ă a ciclului de via ță;
− sisteme dezvoltate dup ă metoda structurat ă;
− sisteme dezvoltate dup ă metoda orientat ă-obiect;
− sisteme dezvoltate dup ă metoda rapid ă(RAD);
− sisteme dezvoltate dup ă metoda echipelor mixte(JAD);
− sisteme dezvoltate dup ă metoda prototipurilor.
5. După gradul de centralizare:
− sisteme centralizate;
− sisteme descentralizate;
6. După gradul de dispersie a resurs elor sistemului informatic:
− sisteme informatice locale (bazate pe re țea locală , staț ii de lucru):
− sisteme informatice distribuite (date distribuite).
7. După gradul de automatizare a activit ăților de analiz ă și proiectare a
sistemelor informatice:
− sisteme informatice dezvoltate pe baza analizei ș i proiectării clasice;
− sisteme informatice analizate cu instrumente automate ș i proiectate
clasic;
− sisteme informatice bazate pe inst rumente diverse de automatizare a
analizei și proiectă rii;
− sisteme informatice dezvoltate cu instrumente de tip CASE.

În funcție de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic în structura
organizatoric ă a societății, există sisteme informatice:
− pentru conducerea activităț ii la nivelul unit ăților economice;
− pentru conducerea activit ății la nivelul organiza țiilor economico-sociale
cu structur ă de grup;
− sisteme informatice teritoriale;
− pentru conducerea ramurilor, subramurilor și activităților la nivelul
economiei na ționale;
− sisteme informatice func ționale generale.

1.1.3. Ciclul de via ță al unui sistem informatic
Sistemele informatice (SI) se caracterizeaz ă printr-un ciclu de via ță care
începe cu decizia realiz ării unui nou SI care s ă corespundă mai bine noilor cerin țe
ale utilizatorilor și se încheie cu decizia de înlocuir e a SI existent cu unul nou, mai
performant. Ciclul de via ță se desfășoară pe etape în cadrul fiecă reia fiind definite
faze ș i activități specifice.
Înc ă de la început facem men țiunea că, indiferent de etapa istoric ă sau
metodologic ă, sistemele sunt abordate prin prisma ciclului lor de via ță. Ele apar se
dezvoltă, descresc și pier, sau printr-un nou ciclu, se perfec ționează, dând na ștere
unei alte versiuni sau chiar unui nou sistem. Muta țiile din domeniul tehnologiei
informaționale și al metodelor de abordare a sistemelor s-au reflectat și în ciclul de
viață al dezvolt ării sistemelor, fie prin schimbar ea etapelor acestuia, fie prin
modificarea opticii de parcurgere a lor. Spre exemplu, odat ă cu abordarea
orientată -obiect a sistemelor, s-au lansat ș i noi modele ale ciclului de via ță .
Prin parcurgerea materialelor de specialitate, se poate constata c ă numărul
fazelor/etapelor variaz ă de la trei (de exemplu analiz a, proiectarea, implementarea)
la peste dou ăzeci. Exist ă mai multe modele ale ciclului de via ță, multe dintre ele
cunoscând o evolu ție în timp. Spre exemplu, modelul cascadă (figura 1.3) prevede
parcurgerea mai multor etape ale ciclului de via ță care se deruleaz ă secvențial

fiind însă permisă la nevoie revenirea la etapa parcurs ă anterior în vederea
îndepă rtării neajunsurilor identificate în etapel e superioare ale ciclului de via ță.
Etapele ciclului de via ță a unui sistem informatic în modelul cascad ă sunt:
1. Analiza și definirea cerinț elor – sunt definite scopurile, serviciile și restricțiile
pe care trebuie să le îndeplineasc ă sistemul informatic, prezentate într-o manier ă
încât să poată fi înțelese atât de c ătre utilizatorii sistemului cât și de personalul de
proiectare.
2. Proiectarea sistemului și a software-ului – stabilirea cerin țelor pentru
hardware și software ș i elaborarea arhitecturii generale a sistemului. Func țiile
sistemului informa țional vor fi reprezentate astfel încât s ă poată fi transformate în
unul sau mai multe programe executabile.
3. Implementarea ș i testarea unităț ilor de program – proiectarea software-ului
din etapa anterioar ă este transpus ă într-o mul țime de programe sau module
program și verificarea faptului c ă fiecare program sau modul satisface specifica ția
sa.
4. Integrarea și testarea sistemului – integrarea și testarea programelor și
modulelor program ca un sistem complet pentru a ne asigura c ă cerințele
informaționale sunt satisf ăcute. Dup ă testare sistemul este livrat beneficiarului.
5. Exploatarea și întreținerea sistemului – este faza în care sistemul informatic
este efectiv utilizat de c ătre beneficiar și în care sunt descoperite și rezolvate
eventuale erori de proiectare și programare și omisiuni în cerin țele informa ționale
inițiale.

Fig. 4. Etapele ciclului de via ță a unui sistem informatic în modelul cascad ă.

1.1.5. Ciclul prelucr ării datelor pentru sistemul informatic
Opera țiunile care se execut ă asupra datelor, din momentul apari ției lor,
pentru a genera informa ții semnificative și relevante sunt referite la un loc prin
noțiunea de ciclul prelucr ării datelor , care cuprinde cinci faze [46]: culegerea
datelor, preg ătirea datelor, prelucrarea datelor, între ținerea fișierelor și obținerea
informațiilor de ie șire.
Faza de culegere a datelor cuprinde dou ă activități fundamentale :
− observarea mediului care genereaz ă datele, fie printr-un observator
uman, fie prin diverse echipamente;
− înregistrarea datelor, fie prin sc rierea lor în documentele surs ă, fie prin
captarea lor sub diferite forme cu aj utorul unor echipamente speciale.
Faza de preg ătire a datelor const ă într-un num ăr de opera ții executate
asupra datelor pentru a facilita prelucrarea lor ulterioar ă și anume:

− clasificarea datelor, care implic ă atribuirea de coduri de identificare
(simbol cont, cod sec ție, etc.), astfel încât datele s ă fie incluse în
submulțimile corespunz ătoare;
− gruparea datelor, adică acumularea intr ărilor similare, pentru a fi
prelucrate în grup;
− verificarea datelor cuprinde o mare varietate de proceduri pentru
controlul corectitudinii datelor, înainte ca ele s ă fie prelucrate;
− sortarea datelor, prin care grupurile de date sunt aranjate în loturi de
înregistrări, după criterii de ordonare numeric ă, alfabetic ă, alfanumeric ă
sau de timp;
− cuplarea a dou ă sau mai multe loturi de înregistr ări într-unul singur;
− transmiterea datelor de la un punct la altul;
− transcrierea datelor dintr-o form ă în alta, astfel încât s ă se efectueze
trecerea de la scrierea de mân ă la cea tipizat ă sau de la documentele
scrise la mediile specifice.
Faza de prelucrare a datelor, poate s ă includă activități, cum sunt:
− calculațiile cuprind unele forme de tratare matematic ă a datelor;
− compararea supune unei examin ări simultane dou ă sau mai multe tipuri
de date între care exist ă o legătură logică (ex. soldul final și cel final);
− sintetizarea este o activitate important ă prin care se comaseaz ă
informațiile;
− filtrarea este o alt ă operaț iune prin care se extrag datele ce vor fi supuse
prelucrărilor următoare;
− restaurarea, prin care sunt aduse datele din memorie într-o formă
accesibilă omului, pentru prelucrarea uman ă în continuare, sau într-o
formă prelucrabil ă tot pe calculator.
În faza de între ținere a fiș ierelor există mai multe activit ăți, dintre care
amintim:

− memorarea (stocarea) datelor în vederea utiliz ării lor viitoare;
− actualizarea datelor memorate astfel încât s ă surprindă cele mai recente
evenimente;
− indexarea datelor pentru a înlesni o u șoară regăsire a lor;
− protecț ia datelor memorate, care cuprinde o mare varietate de proceduri
și tehnici pentru prevenirea distr ugerii lor sau a accesului neautorizat.
Ultima faz ă a ciclului de prelucrare a datelor este obț inerea informa țiilor de
ieșire. Informa țiile de ie șire pot fi reg ăsite în una din urm ătoarele trei forme:
documente, rapoarte, r ăspunsuri la întreb ări. De cele mai multe ori, datele nu
parcurg toate activităț ile, iar unele dintre ele pot s ă nu treacă prin toate cele cinci
faze.
Fazele ciclului prelucr ării datelor sunt ilustrate în figura 5.

Fig. 5 Ciclul prelucr ării datelor

1.1.6. Sisteme informatice de gestiune
Sistemele informatice de gestiune sunt sisteme integrate care creeaz ă și
actualizeaz ă o bază de date unic ă din documentele primare, care va fi ulterior
prelucrată pentru ob ținerea situa țiilor specifice fiec ărui utilizator.
Sistemul informatic de gestiune implic ă următoarele patru componente
interdependente: domeniile de gestiune, datele, modelele, regulile de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund activit ăților desfășurate în cadrul firmei:
activitatea de personal, activitatea de produc ție, activitatea comercial ă, activitatea
financiar-contabil ă, activitatea de cercetare-dezvoltare.
Datele reprezint ă „materia prim ă” ce urmează a fi prelucrat ă în cadrul
sistemului informatic pentru ob ținerea informa țiilor necesare lu ării deciziilor la
toate nivelurile manageriale:opera țional, tactic, strategic.
Modelele de gestiune grupeaz ă procedurile specifice unui domeniu, iar
regulile de gestiune definesc prelucr ările ce se efectueaz ă asupra datelor ș i modul
de utilizare a informaț iilor conform obiectivelor sistemului.
Sistemul informatic de gestiune reune ște subsisteme informatice specializate
pe domenii între care se manifest ă interacțiuni specifice. Fiecare subsistem definit
grupează procese informaț ionale omogene, specifi ce unui anumit domeniu.
La nivelul fiecă rui subsistem vor fi definite aplica ții distincte
corespunz ătoare acestor activităț i. La rândul lor aplica țiile sunt formate din
proceduri descompunându-se în module reprezentând secven țe de cod prin care se
realizează o funcție independent ă din cadrul procedurii.
Exemplu . O procedur ă pentru opera ția de actualizare se va descompune în
următoarele module:
1. modulul coordonator al func ției de actualizare;
2. modulul pentru realizarea func ției de adăugare de înregistră ri;
3. modulul pentru func ția de ș tergere înregistr ări;
4. modulul pentru func ția de modificare a înregistră rilor din baza de date.

În figura 6 este reprezentată schema de principiu pentru sistemul integrat al
contabilităț ii incluzând contabilitatea de gestiune și contabilitatea financiar ă.

Fig.6. Sistem informatic de gestiune integrat al contabilit ății.

1.2. Metodologii de realizare a sistemelor informatice
Metodologiile sunt secven țe de etape individuale care ajut ă la realizarea
produsului final, în cazul nostru sistemul informatic. Majoritatea metodologiilor
implică utilizarea câtorva tehnici, cum ar fi observarea direct ă și interviurile cu
utilizatorii sistemului informatic vechi.
Tehnicile sunt procedurile aplicate cu sc opul de a asigura completitudinea ș i
inteligibilitatea unei lucră ri pentru ceilal ți membri ai echipei.
Realizarea sistemelor informatice reprezint ă o acțiune complex ă, care
îmbină un număr mare de activit ăți: analiză, proiectare, implementare, exploatare.
În plus, reclam ă resurse umane, materiale și financiare însemnate, pe o perioad ă
considerabil ă de timp. Folosirea eficient ă a acestor resurse, în scopul ob ținerii unui
sistem informatic performant a impus ordonarea acestui proces complex, într-o
succesiune bine stabilit ă de etape și subetape ș i utilizarea unor metode și tehnici
adecvate. Aceste observa ții au condus la conturarea uno r metodologii de realizare
a sistemelor informatice.
Între diversele etape de realizar e a sistemelor informatice exist ă o legătură
indestructibil ă, legătură reflectată și de faptul c ă în mod logic și practic calitatea

realizării unor activit ăți din etapele și fazele precedente influen țează în mod
decisiv calitatea activit ăților din etapa care urmeaz ă.

1.2.1. Con ținutul metodologiilor de realizare a sistemelor informatice
Metodologiile de realizare a si stemelor informatice cuprind:
• modalitatea de abordare a sistemel or, pentru elucidarea raportului
dintre varia țiile sistemului ș i dinamismul s ău;
• regulile de formalizare a datelor și proceselor de prelucrare;
• instrumentele pentru concep ția, realizarea și elaborarea
documenta ției;
• modalitatea de derulare a proiectului și acțiunile specifice fiec ărei
etape (ciclul de viat ă);
• definirea modului de lucru, rolului anali știlor și proiectanț ilor și a
raportului dintre ei;
• modalitățile de administrare a proiectului (planificare, programare,
urmărire).
Totodat ă, metodologiile au rolul de a indica modul de desf ășurare a acestui
proces, stabilind:
• componentele procesului de realizar e a sistemului informatic (etape,
subetape, activit ăți, operaț ii) și conținutul lor;
• fluxul parcurgerii (execut ării) componentelor; metodele, tehnicile,
procedeele, instrumentele, normele si standardele utilizate.
În func ție de modul de abordare și domeniul de aplicabilit ate, metodologiile
utilizate sunt:
− metodologii din domeniul gestiunii: AXIAL (firma IBM), MERISE
(Ministerul Industriei, Fran ța), IE ( James Martin), SSADM (Marea
Britanie);

− metodologii orientate obiect: OMT (General Electric -SUA), OOD
(Michael Jackson);
− metodologii pentru conducerea proiec telor de sisteme informatice: SDM
/ S, METHOD/ 1 Arthur Andersen, NAVIGATOR (Ernst & Young –
James Martin).

1.2.2. Metode și tehnici de realizare a sistemelor informatice
La realizarea sistemelor informatice se utilizeaz ă : metode, tehnici,
instrumente, procedee de lucru .
Metodele utilizate în proiec tarea sistemelor informatice reprezint ă
modul unitar sau maniera comun ă în care anali știi de sisteme, programatorii și alte
categorii de persoane implicate, realizeaz ă procesul de analiz ă a sistemului
informațional-decizional existent, proiectarea și introducerea sistemului
informatic. Deci, metoda are un caracter general, în cadrul ei aplicându-se anumite
tehnici de lucru.
Tehnicile de lucru utilizate în pr oiectarea sistemelor informatice
reprezintă felul în care se ac ționează eficient și rapid, în cadrul unei metode,
pentru solu ționarea diferitelor probleme ce apar în procesul de proiectare. Prin
aceste tehnici se îmbin ă armonios cunoș tințele despre metode cu m ăiestria
personală a celor chema ți să aplice metodele si s ă utilizeze instrumentele adecvate.
Utilizarea acestor metode, tehnici, in strumente, procedee de lucru în
proiectarea sistemelor informatice se face în conformitate cu o serie de principii și
în limita unor metodologii de lucru care se adopt ă în funcție de situa ția reală la
care se refer ă.
În abordă rile incipiente se lucra cu probleme izolate și ulterior s-a efectuat
trecerea la abordarea sistemic ă (modulară ), odată cu abordarea func țională sau,
mai bine zis, cu analiza ș i descompunerea func țională (în fiecare modul exist ă câte
o funcție) și ulterior abordarea orientat ă-obiect. Pe parcurs s-au impus dou ă
strategii de abordare și anume:

− strategia top down (de sus în jos);
− strategia bottom – up evolutivă (de jos în sus).
În strategia top – down abordarea general ă este divizat ă în unități
componente prin rafin ări repetate, metoda de proiectare putând fi descris ă sub
forma unei diagrame ierarhice cu modul e de control pe nivele superioare și cu
module detaliate pe nivelele in ferioare. Structura organizatoric ă a unei unit ăți
economico-sociale numit ă organigrama unit ății poate fi reprezentat ă printr-o
astfel de diagram ă ierarhică. Pentru unit ăți economice productive în organigram ă
se disting urm ătoarele patru nivele de reprezentare:
− nivelul conducerii strategice, reprezentat de directorul general și
consiliul de administra ție;
− nivelul conducerii tactice (directori pe func țiuni);
− nivelul compartimentelor func ționale (servicii și posturi de lucru) și de
proiectare, cercetare (laboratoare) care asigur ă conducerea operativ ă a
sistemului prin șefii lor;
− nivelul compartimentelor de produc ție (secț ii, ateliere) care realizeaz ă
funcția de produc ție a sistemului economic.
În strategia bottom – up evolutivă, se porne ște de la o tratare minimal ă care
se extinde treptat pe m ăsura înaint ării în realizarea sistemului.
În practic ă, de cele mai multe ori se utilizeaz ă o combinare a celor dou ă
strategii.
Metodele de abordare a sistemelor informatice ar putea fi grupate prin
prisma celor mai mul ți autori astfel:
− metode orientate spre func ții, numite și metode ale descompunerii
funcționale;
− metode orientate spre fluxuri date, de ci metode orientate spre procese,
deoarece diagramele fluxurilor de date se întrebuin țează pentru
descrierea proceselor;

− metode orientate spre informa ție sau date, orientate-informa ții, apărute
ca urmare a populariz ării puternice a ingineriei informa ției a lui JAMES
MARTIN, dar și a diagramelor entitate-rela ție ale lui CHEN;
− metode orientate-obiect.

Caracteristici esen țiale ale principalelor metode
Informa ția este văzută de DeMarco, ca fiind posibil de abordat prin trei
perspective specifice sistemelor informa ționale sau prin trei dimensiuni: date,
funcții, comportament [46].
Datele sunt reprezentate sub form ă de atribute (având în vedere structura
lor), înseamn ă ceea ce este stocat și reflectă structura static ă a sistemului.
Func țiile scot în eviden ță în mod limitat ceea ce face sistemul. El poate fi
văzut și ca un proces, întrucât elementele sistemului despre care se p ăstrează
datele de rigoare sunt supuse unor transform ării funcționale, prin intermediul
proceselor.
Comportamentul este invocat pentru a reda o alt ă modalitate de percep ție a
sistemului, influen ța evenimentele și propriet ăților sistemului, ș i sugerează
dinamica lui.
Metoda descompunerii func ționale (orientate func ții)
Dintre autorii remarcabili care au abordat descompunerea func țională îi
enumerăm pe câțiva cum ar fi DeMarco, Yourdon și Constantine, Jackson, Page-
Jones, Warnier-Orr, Dahl, Marc o&Gowan. Descompunerea func țională este cea
care anun ță apariția proiect ării structurate și analizei structurate. Fiecare func ție
este descompus ă în subfunc ții, până se obț in structuri u șor de transpus în
instrucțiunile limbajelor de programare.

Metodele fluxurilor de date (orientate-proces)
Prin aceast ă metodă analiștii efectuează reprezentarea lumii reale prin
simboluri care reprezint ă fluxul datelor, transform ările datelor, stocarea datelor,

entități externe, etc. Metoda orientat ă spre procese are înc ă un mare grad de
asemănare cu descompunerea func țională.

Metode orientate spre informa ții (orientate-date)
Dou ă realizări importante în domeniu au dat tonul unei orient ări în
abordarea sistemelor: modelarea datelo r cu ajutorul diagramelor entitate-rela ție, de
către Peter P. Chen (1976) ș i ingineria informa ției, în viziunea lui James Martin.

Metoda orientat ă-obiect
Metodele OO constituie o categorie particular ă a metodelor de dezvoltare
software, care privesc construirea sist emelor pentru care clasa reprezint ă unitatea
arhitectural ă fundamental ă. Clasa este o grupare logic ă a obiectelor care au aceea și
structură și un comportament similar. O clas ă poate fi divizat ă în subclase cu
proprietatea c ă subclasele mo ștenesc propriet ățile clasei ș i în plus pot avea
proprietăț i suplimentare. Un sistem informat ic este gândit ca un ansamblu de
obiecte autonome astfel încât datele și prelucră rile (metodele) sunt definite în
cadrul aceleia și structuri și anume obiectul.