Fenomenul încălzirii globale, care a fost semnalat încă din ultima parte a secolului XIX , [603811]

Fenomenul încălzirii globale, care a fost semnalat încă din ultima parte a secolului XIX ,
nu a fost cauzat doar de modificări natural e, ci mai ales de impactul activ ităților antropice asupra
mediului , care s -a manifestat prin efectul de seră. Potrivit IPCC (2007), temperatura aerului a
crescut în medie secolul trecut cu 0,7șC, iar în ultimii 50 de ani această valo are medie s -a dublat
(+ 0,13 șC în 10 ani) (CIESM, 2010).
Unele dintre cele mai semnificative procesele în cadrul sistemului ocean -atmosferă, care
influențează fluctuați ile climatice în Eurasia, sunt oscilațiile atlantice (AMO) a temperaturii la
suprafața mării, cu durate de 50 până la 100 de ani și oscilațiile din nordul Atlanticului (NAO) ,
care descrie modul în care variază presiunea în nordul Oceanului Atlantic, influențând puternic
vremea de pe cele două continente – Europa și America de Nord (Polonsky, 2008) (Fig. I.1.2. 1).

Fig. I.1.2.1. Oscilația Atlantică Multidecadală și Oscilația No rd Atlantică, medii pe 5 ani, 1880 -2005
(sursa: CIESM, 2010).

Oscilațiile temperaturilor Atlantic ului au ca efect modificările climatice care apar la nivelul
continentului european . Un studiu recent (Dong et al., 2016), arată că verile mai calde în Europa
de vest au ca principală cauză tocmai creșterea temperaturii apei de suprafață a Oceanului Atlantic .
Aceste oscilații au manifestări ciclice conform unor studii și observații efectuate unor date ce se
întind pe perioade de su te de ani. Până acum au fost identificate trei perioade de răcire și încălzire.
De pe la jumăratea anilor 1990 , ne aflăm într -o perioadă de încălzire și temperatura continuă să
crească (Dong et al., 2016).

Variabilitatea climatic ă și efectele sale în regi unea Mării Negre

În baza observațiilor pe termen lung colectate de la stațiile poziționate de -a lungul coastelor
nordice și estice ale Mării Negre, tendințele lineare și oscilațiile pe termen lung relevă trenduri
anuale, sezoniere și lunare ale temperaturii aerului (TA). Majoritatea trendurilor pe termen lung
ale mediei anuale a TA în regiunile studiate ale Mării Negre sunt pozitive, în concordanță cu
creșterea temperaturii aer ului la nivel global (0,4 -0,8°C/ 100 ani) (Ilyuin & Repetin, 2006). La nivel
decenal , tendința pe termen lung este întreruptă de derapaje severe, de ordinul a 1 -3oC (Fig.
I.1.2.2 ), ce corespund și variațiilor înregistrate de temperatura la suprafață a apei ( sea-surface
temperature – SST), precum și de cea imediat sub suprafaț ă (Fig. I.1.2.3 ). Toate aceste fluctuații
decadale sunt corelate cu valorile AMO și NAO (CIESM, 2010) (Fig. I.1.2.1 ).
Răspunsul întregului bazin hidrografic al Mării Negre la valorile AMO/NAO sunt constante și se
observă și în similitudinea variațiilor aportului fluvial în zon a râurilor Sakarya în partea sudică,
până la Don în nord -est, Dunăre și Nipru în vest (Fig. I.1.2.4 ) (CIESM, 2010).