Verbele schimbării de stare [603793]

Grammatica93
Silvia MAZNIC
ASPECTE ALE
DINAMICII VER
b
ELOR
EVENTIVE
OCAZIONALE
Verbele schimbării de stare
constituie o categorie semantico
­
gramaticală
veche. Având rădăcini
în limba latină ( iuvenesco, -escěre,
-ui „a întineri”; nigresco, -escěre,
-ui „a se înnegri”; veterasco, -ěre
„a îmbătrâni”; rubesco, -ere, -ui
„a se înroși”; invesperascit, -ěre
(impers.) „se înserează”; muces-
co, -ěre „a deveni muced” etc.),1
fenomenul respectiv se întâlnește
și în textele din etapele timpurii ale limbii române. Exemplu: „Acela (ți-ganul) striga de multe ori înaintea lui (a lui Ștefan
V
odă Tomșa – n.n.
S.M.), arătându pre boieri: «S-au îngrășatu, doamne, berbecii, buni
sintu de giunghiat»” (M. Costin, LȚM, 30). În letopisețele cronica-rilor Gr. Ureche, M. Costin și I.
Ne
–
culce eventivele au următoarea
frecvență:Eventivele sunt frecvente,
verbul fiind utilizat mai des decât
locuțiunea eventivă [LE]. Așadar, lectura a câte 50 de pagini dintre fiecare din cele trei letopisețe ne permite să constatăm următoarea situație: Gr. Ureche: verbul – 18, LE – 4, dintre acestea verbul a se
lăți se repetă de 3 ori; M. Costin: verbul – 25, LE – 10, a se urî se
repetă de 3 ori, a se întări – de 2 ori;
a se împuțina – de 2 ori; I. Neculce:
verbul – 28, LE – 6, repetându
­
se
verbele: a se haini – de 3 ori, a se
îmbolnăvi – de 3 ori, a flămânzi – de
3 ori, a se lăți – de 2 ori, a se mazi-
li

– de 2 ori, a se mânia – de 2 ori.
Formându
­
se prin cele mai
productive mijloace, eventivele au cunoscut, pe parcursul dezvoltării limbii române, o creștere a frecvenței uzuale. Astfel, unele au apărut prin conversie (a se adânci, a se zăluzi),
altele – prin adăugarea prefixului în-, unul dintre cele mai prolifice la o
anumită etapă de evoluție a limbii (a se înroși, a se înălbi, a se înrudi), iar cele mai noi preferă deja sufixarea, în deosebi sufixul -iza (a se maturi-
za, a se americaniza). Atunci când
un model de creare a eventivelor devine mai puțin productiv, extinde-rea acestor verbe continuă printr
­
un
alt mijloc, mai fecund.
Tabelul nr. 1. Concurența verb eventiv / locuțiune eventivă în unele
texte din limba română veche SursaNumărul
de paginiVerbul eventiv LE
LȚM, Gr. Ureche, Chișinău, 1988 58
­
108 18 4
LȚM, M. Costin, Chișinău, 1989 8
­
60 25 10
LȚM, I. Neculce, Chișinău, 1974 59
­
109 28 6Provided by Diacronia.ro for IP 86.121.205.151 (2020-11-16 10:22:46 UTC)BDD-A20883 © 2004 Revista „Limba Română”

limba Română94
În formă de tabel, constatările
noastre se prezintă astfel:
2. V (a se face) + N: a se face
pustnic > a se pustnici (DEX, 875).
3. Pron. (D) + V (a se face)
+ N: a i se face sete > a înseta
(DLRLC, 655).
4. V (a se preface) + prep. + N:
a se (pre)face (în) aur (în basme) >
a se auri: „Îndată se auri lâna mie-
lului” (P. Ispirescu, DLRLC, 167).
În componența binomului
V+N pot fi însă și alte cuvinte, care, de asemenea, dispar la schimbarea locuțiunii în verb. De exemplu, adverbul ca la des-
compunerea lui a se îmbujora în a
se face ca bujorul (DLRLC; 568).
Astfel, a se îmbujora nu este înțeles
în mod direct „a se face, adică a se transforma în bujor”. Vorbitorul recurge la o asociație cu obiectul, a cărui denumire este inclusă în radicalul verbului, și atribuie, min-
tal, subiectului una sau mai multe trăsături distinctive ale acestui obiect. Iată un exemplu în care la temelia unui eventiv ocazional se află o comparație. Prin analogie cu a se îmbujora, a se încolăci, a se încovriga ș.a. s-a creat a se întiti-
riza: „Ce mai, ne întitirizarăm!” (E. Conform datelor tabelului, se
observă că din cele 394 de verbe
eventive, selectate din DEX și
DLRLC, cele mai multe s-au creat prin conversie, cel mai frecvent prefix în componența lor este în-,
iar cel mai utilizat sufix – -iza.
Care este însă în prezent
situația verbelor în discuție? Cum funcționează sincronic fenomenul respectiv? S
­
a men-
ționat, în repetate rânduri2,3, că
verbele schimbării de stare sunt generate de o structură ce are formula V(a deveni, a se face) + N: a se face limpede > a se limpezi.
Eventivele create astfel păstrează doar radicalul numelui din formula sus
­
menționată, iar verbul a deveni
dispare, sensul lui conținându
­
se,
în mod latent, în semnificația noii formații: a deveni monoton > a se
monotoniza. Echivalentele sintac-
tice ce apar la descompunerea verbelor eventive în elementele lor
constitutive au, de obicei, un mod
tipic de alcătuire:
1. V (a deveni) + Adj.: a deveni
statornic > a se statornici (despre populații, așezări omenești) (DEX,
1016).
Tabelul nr. 2. Mijloacele de formare a verbelor eventiveOperaCifra
globalăConver-
siePrefixare Sufixare
DLRLC, 4 vol., București, 1956
­
1957;
DEX,București, 1996394 de verbe eventive270 de verbePrefixe
Total: 110Sufixe
Total: 113
A- Con- De-/s-/z- În-/îm- -iza -fica -fia
6 2 12 90 100 10 3Provided by Diacronia.ro for IP 86.121.205.151 (2020-11-16 10:22:46 UTC)BDD-A20883 © 2004 Revista „Limba Română”

Grammatica95
Barbu, Groapa, București, Editura
Eminescu, 1975, p. 214). Subiectul
în enunțul dat nu se transformă în titirez, ci doar capătă, în iureșul dansului, repeziciunea acestuia (a titirezului), împrumută doar unele caracteristici, asemănându
­s
e, gra –
ție lor, pe un scurt timp, cu obiectul respectiv. Echivalentul funcțional al verbului subliniat ar fi: „deveni-răm ca titirezii”.
Structura verbelor eventive
create prin asociere este: V(a se face)+Adv.(ca)+N.
O îndepărtare de cele două
elemente V+N ale locuțiunii even-tive și introducerea a tot mai multe vocabule în componența ei se atestă în încercările de a descom-pune în echivalente funcționale (va deveni + N) ocazionalismele eventi-ve. Să analizăm următorul exemplu: „Vedem că în țările postmoderniste se înregistrează deja căsătorii între bărbați și bărbați, ceea ce, în con-cepția lumii ortodoxe, este ceva cumplit, iar în fața lui Dumnezeu
–
scâ
rnăvie… Deci, contravalorile
înlocuiesc valorile adevărate, lumea se sodomizează” (V. Ciobanu, pre-
ot, Flux, 7.01.2000, p. 4). Nu putem
înțelege a se sodomiza în felul V(a
deveni) + N (sodom). Formula V+N
nu reflectă în întregime sensul lui a
se sodomiza. Binomul V+N în acest
enunț necesită completări. Autorul are în vedere că societatea devine
influențată de păcatul sodomului*.
Structura locuțiunii în care putem disocia această formație eventivă este V+V(part.) + Prep. + N(Acc.) + N(Gen.).
Un alt verb eventiv ocazio-
nal, atestat în presa de la noi, ține locul unui enunț de 32 de cuvinte: „Transnistrenii se căzăcesc” (Tine-
retul Moldovei , nr. 7, 21.02.2002,
p. 3). A se căzăci în fragmentul dat
nu are sensul „a deveni cazaci”. Explicația oferită de context e un întreg pasaj: „Peste 400 de tineri din stânga Nistrului au fost înrolați în forțele armate ruse pe parcursul campaniei de mobilizare a recruților înregistrați la comisariate militare de pe teritoriul Federației Ruse.” Ordonată conform structurii unei locuțiuni eventive V+N, semnifi-cația postlocuționalului eventiv a
se căzăci ar suna astfel: „a deveni
înrolat alături de cazaci în forțele armate ruse” sau „a se înrola în forțele armate ruse constituite din cazaci.” Dacă reprezentăm acest sens printr
­
o formulă, obținem ur-
mătoarele: V+V(part.)+Loc. prep. +N(Acc.)+Prep.(în)+N+Adj. Structu-rii V+N, care generează eventive, i s
­
au adăugat încă 6
­
7 elemente noi.
Deși modalitatea de creare
a formei pe care o au eventivele ocazionale a rămas aceeași (ra-dical + sufix), s
­
a lărgit volumul de
informație suplinit, astfel un enunț întreg este exprimat printr
­
un singur
cuvânt. Tendința spre economie este realizată prin abstractizarea sensului. Pentru decodarea semni-ficației eventivului ocazional, trebu-ie să apelăm la referirea indirectă, prin intermediul unei contiguități originale.
Pentru a reda ideea de a
îngheța, de exemplu, s-a recurs
* Adică „lumea se distruge, se
nimicește.” Conform DEX
­
ului (ediția
1996), sodom înseamnă „prăpăd, ne-
norocire, pustiire”.Provided by Diacronia.ro for IP 86.121.205.151 (2020-11-16 10:22:46 UTC)BDD-A20883 © 2004 Revista „Limba Română”

limba Română96
la verbalizarea unei denumiri de
localitate, utilizată în locul condi-țiilor climaterice specifice ei, ele determinând starea în care trece subiectul: „E atât de frig că… ți se
siberizează mâinile”
4. Noua forma-
ție poate sugera, prin asociație, ideea unui eventual superlativ. O descompunere a acestui ocaziona-lism în V+N nu este posibilă, putem încerca a face doar o explicație a lui: „mâinile devin înghețate ca
­
n Si-
beria”. Structura: V+V(part.) +Adv.(ca)+Prep.(în)+N(Acc.).
Uneori în locul unui cuvânt
adecvat contextului se folosește altul, inadecvat, dar legat de primul printr
­
un sem comun. Astfel, pen-
tru verbul a îmbătrâni s­a
utilizat,
în următorul exemplu, eventivul ocazional a se anticări, format de
la anticar „persoană care se ocupă
cu achiziționarea sau cu vânzarea cărților vechi” (DEX, 1996): „Zi
­
i,
Dumitre, că m-anticăresc ” (=îmbă-
trânesc – n.n.) (E. Barbu, Groapa, București, Editura Eminescu, 1975, p. 182). Conform normelor semanti-ce ale limbii, semul „vechi”, comun acestor două verbe, se poate referi, în cazul cuvântului „anticar”, doar la cărți, nu și la persoane. Disocierea ar putea fi: devin ceea ce sugerează adjectivul „anticar”, datorită semului „vechi”, pe care
­
l are comun cu
adjectivul „bătrân”, adică „devin bătrân”.
Deși s
­
a creat pentru un anu-
mit efect stilistic, ocazionalismul respectiv este interesant și sub aspectul formării cuvintelor, el sub-stituind un fragment întreg. Așadar, pornindu
­
se de la binomul V(a
deveni)+N, s
­
a ajuns la o structură
mai complexă, care nu mai este o locuțiune, ci o frază compusă din trei propoziții: una principală, o completivă și o atributivă.
„Braghiș se școlarizează”
(Accente, nr. 9, 30.08.01, p. 8).
Macrocontextul: „Nou
­
vechiul poli-
tician” D. Braghiș și
­
a tipărit caiete
Cartea „Rânduiala cum se cuvine a cânta cei doisprezece
psalmi deosebi”. Mănăstirea Neamț, 1808Provided by Diacronia.ro for IP 86.121.205.151 (2020-11-16 10:22:46 UTC)BDD-A20883 © 2004 Revista „Limba Română”

Grammatica97
pentru noul an de studii. «E timpul
schimbărilor spre bine», crede dânsul, pozând ca un prim
­
secretar
de komsomol, alături de un viitor octombrel al Moldovei” ( Accente,
nr. 9, 30.08.01, p. 8). Pentru verbul a școlariza DEX
­
ul oferă următoa-
rea explicație: „a încadra, a atrage în activitatea de școlar, a înscrie la o școală” (DEX, 1996, p. 1053). În cazul dat, unui verb cunoscut, exis-tent deja în limba română, i se atri-buie un sens nou, impropriu, care, confruntat cu cel adecvat, capătă o nuanță ironică: „a
­
și propaga nume-
le și imaginea în mediul tinerilor prin publicarea propriei poze pe caietele școlarilor”. Astfel, a deveni școlar
și
­
a extins sensul până la „a căuta
să devină cunoscut printre școlari”.
Analiza ocazionalismelor
eventive ne dezvăluie unele ten-dințe de dezvoltare în continuare a acestei categorii semantico
­
gra-
maticale. Modificările ce apar se referă la perceperea conținutului, la a cărui revelare un rol important îi revine contextului și capacității de abstractizare a vorbitorului.
Deci eventivele ocazionale pot
fi explicate, dar nu și descompuse în locuțiuni. Faptul că verbele ana-lizate mai sus nu se desfac în seme V+N ne conduce spre ideea că ele nu au luat naștere de la locuțiuni V(a deveni)+N. Chiar dacă eventi-vele sunt niște postlocuționale
5, se
conturează o tendință de creare a verbelor noi după procedeul celor formate de la locuțiuni. Este păstrat și imitat doar modelul de generare a eventivelor, locuțiunile lor însă nu există și nici nu pot fi intuite după formula V+N. Verbele schimbării de stare sunt utilizate mai frecvent, da-torită avantajului scurtimii, de către scriitori și publiciști, ele extinzându
­
se,
în comparație cu echivalentele
lor funcționale, care se folosesc mai rar, doar în scopuri stilistice.
NOTE
1 Nicolae V., Observații asupra
sufixului latin -sco // Studii clasice, VII,
București, 1965, p. 137
141.
2 Чобану А. И., Синтаксис по –
лусвязочных глаголов в молдавском
языке, Часть I
­
я, Кишинев, Штиинца,
1976, 234 с.
3 Evseev I., Semantica verbului:
categoriile de acțiune, devenire și stare, Timișoara, Facla, 1974, 182 p.
4 Inga Druță, Neologismul în
structura stilistică a limbii române ac-tuale // Rezumatul tezei de doctorat, Iași, 1998, p. 8.
5 Sainenco a., Rolul locuțiunilor în
formarea noilor unități lexicale (teză de
doctor în filologie), Bălți, 2001, 139 p.
A
b
REVIERI
[LE] – locuțiune eventivă.[LȚM] – Letopisețul Țării Moldo-
vei.Provided by Diacronia.ro for IP 86.121.205.151 (2020-11-16 10:22:46 UTC)BDD-A20883 © 2004 Revista „Limba Română”
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)