Descrierea structurii geologice dedusă din datele [603711]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geologie și Geofizică

Aprilie 2019

Descrierea structurii geologice dedusă din datele
geofizice obținute în arealul Horezu – Motru – Baia
de Aramă, județele Vâlcea, Gorj și Mehedinți

Hreniuc Moroșan Ana -Maria

2

CUPRINS

1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……………………. 3
2. CADRUL GEOLOGIC -STRUCTURAL ………………………….. ………………… 3
1.1 Strati grafia ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
2.2 Tectonica zonei ………………………….. ………………………….. …………………. 7
3. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA GEOLOGICĂ A
REZULTATELOR GEOFIZICE ………………………….. ………………………….. ……. 9
3.1. Caracterizarea petrofizică a zo nei prospectate. ………………………….. ……. 9
Densități. Contraste de densitate și de masă … Error! Bookmark not defined.
3.2. ………………………….. ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
Premise de interpretare geologică a rezultatelor ………………………….. ………… 12
3.3. ………………………….. ………………………….. . Error! Bookmark not defined.
Prezentarea și interpretarea geologică a anomaliilor gravimetrice …………….. 12
4. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………… 16
5. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………… 16

3
1 INTRODUCERE

În această lucrare se urmărește descrierea structurii geologice dedusă din datele
geofizice obținute în arealul Horezu – Motru – Baia de Aramă din județele
Vâlcea, Gorj și Mehedinți.
Atât pe baza geologiei, stratigrafiei, tectonicii , a contrastelor de de nsitate și de
masă a rocilor și pe baza hărții anomaliei gravimetrice Bouguer în reducere
Bouguer construită pentru densitatea stratului intermediar 2.20 g/cm3 se dorește
descrierea structurii geologice Horezu – Motru – Baia de Aramă.

2 CADRUL GEOLOGIC -STRUCTURAL

Perimetrul investigat este cuprins în foaia de hartă la scara 1:200.000 Târgu -Jiu
( Fig 1) .

Fig. 1 Harta geologică foaia Targu -Jiu, 1:200.000 (sursa IGR)

4
2.1 Stratigrafia

Domeniul Getic
Ante-Proterozoic superior – Seria de Sebeș -Lotru
Formațiunile cristaline sunt reprezentate prin seria mezometamorfică de Sebeș –
Lotru, în cadrul căreia Șt. Ghika Budești (1940) a pus în evidență existența a trei
zone de metamorfism:
• zona cu sillimanit ;
• zona cu disten și staurolit ;
• zona cu granat (în succesiunea de la vest spre est și de jos în sus) ;

Domeniul Danubian
Proterozoic superior – Paleozoic antecarbonifer superior
Formațiunile geologice atribuite acestui interval, cuprind șisturile cristaline și
masivele de granite și granitoide asociate ace stora, care se dezvoltă în unitatea de
Parâng a compartimentului danubian extern.
Șisturile cristaline sunt reprezentate prin două serii cristaline mai vechi: Seria de
Lainici -Păiuș și seria de Drăgșan, care suportă o serie transgresivă, slab
metamorfozată cunoscută sub denumirea de seria de Tulișa.

Magmatite
Cristalinul domeniului danubian este străbătut în regiunea munților Parâng și
Vulcan de masive de granitoide și granite. Seria de Lainici -Păiuș, care se dezvoltă
în compartimentul sudic al cristalinu lui danubian, este străbătută de granitoidele
de tip Sușița și de granitoidele de tip Tismana.
În munții Parâng, rocile granitoide ating dezvoltarea lor maximă, formând două
zone direcționale importante : zona Huluzu – Mușetoiu – Molidvișul – Bumbești
la nord și zona Nedeiu – Novaci la sud, separate printr -o zonă de migmatite și
corneene .
Carbonifer (C)
Depozitele carbonifere sunt cuprinse în ceea ce se cunoaște sub numele de
Formațiunea de Schela , cantonată între Valea Sușiței și Valea Jiului. Formațiunea
de Schela este reprezentată printr -o alternanță de gresii cuarțitice albe, în strate

5
de până la 50 cm grosime și șisturi argiloase negre. Se întâlnesc de asemenea
gresii arcoziene, microconglomeate și mai rar conglomerate, iar ades ea lentile de
argile refractare și cărbune (antracit). Formațiunea de Schela apare
metamorfozată dinamic și foarte intens cutată, iar spre bază se întâlnesc șisturi
verzi sericitoase.
Permian (P)
Depozitele atribuite Permianului apar foarte restrânse și vâ rsta lor este presupusă
numai pe baza aspectului litologic. Este reprezentat prin conglomerate foa rte
laminate ale căror elemente sunt formate din cuarț, granite de Sușița și șisturi
cristaline din seria Lainoi -Păiuș. Au culoarea roșie, violacee, motiv pen tru care li
s-a atribuit vârsta permiană.
Jurasic inferior (J1)
Liasicul se așterne transgresiv peste fundamentul cristalino -granitic și este
dezvoltat în facies de Gresten, fiind reprezentat prin conglomerate poligene, în
care este remaniată întreaga g amă a rocilor: gresii cuarțitice, gresii arcoziene,
gresii argiloase și argile grezoase.
Jurasic mediu (J2)
Cu depozitele aparținând Doggerului, se trece la un facies calcaros, calcare
detritice care trec apoi la calcare mai fine, cu aspect masiv. Trecere a de la
formațiunile detritice ale Liasicului la cele carbonatice, atribuite Doggerului, se
face brusc, ceea ce denotă ca nu este vorba de o continuitate de sedimentare.
Jurasic superior – Apțian (J3 -ap)
Deasupra calcarelor negricioase spatice, atribuite Doggerului, urmează o masă
compactă de calcare masive, cu dezvoltare relativ monotonă. Pe alocuri se
întânesc și dolomite rezultate prin dolomitizarea mâlurilor calcaroase.
Tithonic – Neocomanian (th -ne)
Stratele de Sinaia sunt alcătuite din gresii în strate subțiri și marno -calcare cu
intercalații de argile. Sunt puternic strivite ca urmare a presiunii enorme la care
au fost supuse. Ele stau peste depozite mai noi, în facies de Wildflysch și suportă
cristalinul pânzei getice.

6
Ablian – Cenomanian (al – cm)
Deasupra calcarelor masive (J3 -ap) se poate urmări o suită de depozite, a căror
grosime nu depășește 70 -80 m. În aceste depozite se deosebesc două nivele :
1. Nivelul inferior este alcătuit din calcare fine bine stratificate. Trăsătura
caracteristică este dată de prezența silexitelor, care apar sub forma unor
benzi paralele cu suprafața de stratificație având o culoare mai închisă
decât cea a calcarelor.
2. Nivelul superior este alcătuit din marno -calcare de culoare verzuie, cu
spărtură așchioasă și care prin alterație devin șistoase.
Turonian – Senonian (tu -sn)
Form ațiunile mezozoice se încheie cu depozite de tip Wildflysch, alcătuite dintr –
o masă predominant argiloasă în care șisturile calcaroase și gresiile sunt cu totul
subordonate. În masa argiloasă sunt prinse blocuri de calcare și mai rar granite.
Întreaga serie prezintă o sedimentație haotică și un grad avansat de tectonizare.
Șisturile argiloase se întâlnesc adesea izolate , prinse între cutele calcarelor
masice, fapt care demons trează caracterul transgresiv al acestei formațiuni.
Neozoic
O parte importantă din regiune este ocupată de formațiunile neozoice ale
Bazinului Dacic, în cadrul cărora se găsesc toți termenii aparținând intervalului
Burdugalian – Villafranchian inclusiv, precum și depozitele considerate eocene
și oligocene.
Rupelian (rp)
Oligocenul din Bazinul Petroș ani începe printr -un pachet de conglomarate
argiloase, roșii, cu elemente de dimensiuni variabile, din șisturi cristaline, în
alternanță cu argile roșii.
Chattian – Aquitanian (ch -aq)
În acest interval este constituit din marne argiloase cu intercalații de
microconglomerate, gresii, șisturi disodilice, cărbuni și șisturi cărbunoase.
Burdigalian (bd)
Peste formațiunile anterioare se găsește orizontul conglo meratelor superioare.
Sunt alcătuite din conglomerate cuarțoase, intercalate cu gresii, argile cenușii
roșcate ori vinete.

7
2.2 Tectonica zonei

Zona muntoasă este rezultatul a dou ă sisteme de cutare. În prima etapă,
reprezentată prin dislocațiile celei mai ve chi (hercinice), a fost afectat destul de
intens fundamentul cristalino -granitic danubian, prinzând în cute depozitele
Carboniferului superior (din formațiunea Schela), precum și formațiunile mai
vechi (Tulișa). Poz iția discordant transgresivă a conglomera telor laminate în
facies verrucanic, de vârstă permiană, peste fundamentul cutat, arată că aceste
cutări s -au produs probabil la sfârșitul Carboniferului superior și probabil
începutul Permianului.
A doua categorie de dislocații este mai nouă (alpină), fu ndamentul danubian a
fost supus într -o măsură mai mică, în timp ce cuvertura sedimentară a acestuia a
fost foarte solicitată, ca urmare a șariajului getic.
Șariajul getic constituie elementul tectonic major, care pe hartă este eviden țiat în
partea de nord -est, de la Polovragi spre nord și în colțul nord -vestic al foii
(terminția estică a bazinului Petroș ani). Tectonica de detaliu a cuverturii
sedimentare a fost integral dirijată de șariajul getic.
Înaintarea șisturilor cristaline din grupul I (getic), sub f orma unei pânze de șariaj
de mare amploare, peste șisturile cristaline din grupul II (danubian),
(G. Murgoci, 1905), s -a făcut în două etape. (Al. Codarcea, 1940): prima s -a
produs in Cretacicul mediu, mai exact în Apțianul superior și Albianul inferior ,
iar cea de -a doua în Cretacicul superior, când cristalinul getic având în bază
unitatea de Severin, identificată recent și la Polovragi (C. Drăghici, 1966), a
continuat să înainteze peste cristalinul danubian, desăvârșindu -se în lini i mari
structura actuală. Fruntea pânzei este undeva spre sud, sub depozitele depresiunii
getice. Cea mai sudică ivire de sistem cristalin getic, este cea de la Vălari .
Ca u rmare a evoluției tectonice complexe, structura cristalinului danubian din
această regiune este reprezentată prin două compartimente majore
(L. Mrazec, 1898): un compartiment nordic, în care se dezvoltă seri a de Drăgșan
străbătută de granitoidele interne și un compartiment sudic, constituind din seria
de Lainici -Păiuș, străbătută de granitoidele de Sușița și granitele de Tismana.
Aceste compartimente majore, fiecare prezentând o structură anticlinală, sunt
separate de o puternică dislocație direcțională ce se urmărește din munții Cernei –
Oslea până în parte a de este a munților Parâng.
De-a lungul acestei dislocații, al cărei plan înclină puternic spre nord,
compartimentul nordic al seriei de Drăgșan este ridicat și împins peste

8
compartimentul sudic, în care se dezvoltă seria de Lainici -Păiuș (L. Pavelescu,
1963; L. Pavelescu și colab., 1964).
Zona de dislocație dintre cele două compartimente rigide este marcată prin
prezența rocilor intens metamorfozate dinamic: brecii, cataclazite, milonite,
diaftorite, care formează zona cunoscută sub numele de “ Pasul Vulcan – Jiu Vf.
Reci” (L. Manonescu, 1937).
Dovada existenței unor mișcări disjunctive intense, manifestate în perioada
hercinică târzie si post -hercinică, este pozitia tectonică a șisturilor cu cloritoid de
pe valea Jiului, la Rafaila, care apar pr inse și laminate între plane de forfecare
direcționale (L. Pavelescu și colab, 1964). În ansamblul structurii cristalinului
danubian, partea din cuprinsul foii Târgu Jiu aparține unității de Parâng a
compartimentului danubian extern.
Șisturile cristaline a le seriei de Sebeș -Lotru, care încalecă peste autohtonul
danubian prezintă direcții generale NE -SW până la E -W cu înclinări variabile
spre SE și S. În vecinătatea planului de șariaj, cristalinul getic este afectat de falii
mai noi orientate NNW -SSE, aceste dislocații deplasează limita tectonică și
delimitează compartimente deplasate.
Ca urmare a presiunii exercitată de masa cristalinului getic în mersul ei spre sud,
cuvertura sedimentara a autohtonului danubian a suferit o încrețire uneori destul
de intens ă, care a dat naștere la o serie de cute strânse cu vergență sudică, adesea
cute culcate , de amploare considerabilă, formând adevărate duplicații. În alte
cazuri, depozitele sedimentare au fost desrădăcinate și antrenate în baza pânzei
getice. apare în cuprinsul foii Târgu Jiu reprezintă umplutura une porțiuni
din Depresiunea Getică. Rezultatele seismice indică maximum de afundare al
acestei depresiuni la sud de Târgu Jiu. Formațiunile ce apar în partea de sud a
hărții au ca fundament partea nordică a platformei moesice, încalecată de către
depozitele avanfosei în timpul mișcărilor tectonice intrasarmațiene.
Cele mai numeroase elemente structurale din cuprinsul terenurilor neogene se
găsesc în porțiunea estică a sectorului Depresiunii Getice figurat pe hartă și
anume la est de râul Jiu și la nord de localitățile Bîlteni, Târgu Cărbunești și
Turcești. Spre vest se remarcă o simplificare a tectonicii, în timp ce către est ea
se complică z0din ce în ce mai mult.
A treia perioadă de mișcări neozoice ar fi avut loc în timpul Pleistocenului și
probabil începutul Holocenului. Aceste mișcări neotectonice sunt probabil
responsabile de ridicarea, prin reactivarea unor falii, a dealurilor ce marginesc la
sud depresiunile d intre Horezu și Tismana. Datorită acestor ridicări, care au dat

9
naștere la lanțul de depresiuni amintit, s -a intensificat și eroziunea a cărei urmare
sunt depozitele groase de pietrișuri cuaternare.

3 PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA GEOLOGICĂ A
REZULTATELOR G EOFIZICE

Interpretarea geologică a anomaliilor gravimetrice reprezintă un proces complex,
care are ca scop transpunerea în termeni geologici a informațiilor asupra surselor
de anomalii gravimetrice din scoarța terestra. Rezultatul final al interpretării
trebuie să fie explicarea din punct de vedere geologic a tuturor anomaliilor
gravimetrice cartate, pe baza unei imagini cât mai corecte a structurii geologice
ascunse, care să cuprindă toate sursele geologice producătoare ale acestor
anomalii.

3.1 Caracteri zarea petrofizică a zonei prospectate . Densități.
Contraste de densitate și de masă

În perimetrul prospectat se identifică contraste de densitate pe baza cărora se vor
pune în evidență anomaliile gravimetrice. În Tabelul 1. sunt prezentat e valorile
densităților rocilor atât din domeniul cristalin cât și cel sedimentar. În același
tabel sunt reprezentate și date cu privire la domeniile de variație a densității
rocilor sedimentare și cristaline din țara noastră, determ inate prin măsurători
directe pe probe.
La baza întocmirii acestui tabel au stat datele stabilite de Costaforu și de
Formațiunile de gravimetrie ale Comitetului Geologic, dar și de unele completări
și adăugări ale lui R. Botezatu.

10

Tabelul 1.
Vârstă Tipul petrografic Domeniul de variație a densității Valoarea medie a densității adoptată
Ante -Proterozoic
Superior Amfibolite
Migmatite 2,90 – 3,29 g/cm3 3,20 g/cm3
Proterozoic
Superior Șisturi verzi 2,67 – 2,80 g/cm3 2,73 g/cm3
Carbonifer Superior Conglomerate
Gresii 2,60 – 2,80 g/cm3 2,70 g/cm3
Permian Conglomerate
roșii 2,30 – 2,69 g/cm3 2,40 g/cm3
Jurasic Calcare 2,36 – 2,64 g/cm3 2,45 g/cm3
Cretacic Calcare 2,44 – 2,61 g/cm3 2,37 g/cm3
Paleogen Conglomerate 2,11 – 2,50 g/cm3 2,30 g/cm3
Burdigalian Nisip 2,43 – 2,52 g/cm3 2,40 g/cm3
Helvețian Nisip 2,42 – 2,50 g/cm3 2,40 g/cm3
Tortonian Marne 2,14 – 2,18 g/cm3 2,16 g/cm3
Sarmațian Pietrișuri 1,86 – 2,63 g/cm3 2,12 g/cm3
Moețian Nisip 1,84 – 1,96 g/cm3 1,90 g/cm3
Ponțian Argile 1,76 – 1,97 g/cm3 1,85 g/cm3
Dacian Nisip 1,96 g/cm3 1,96 g/cm3
Levantin Argile 1,93 g/cm3 1,93 g/cm3
Cuaternar Pietrișuri 1,50 – 1,60 g/cm3 1,55 g/cm3

Analizând datele prezentate mai sus, putem atribui rocilor și formațiunilor din
perimetrul prospectat gravimetric, următoarele densități medii:

– Formați unile cristaline ale Domeniului Getic– 3,20 g/cm3
– Forma țiunile cristaline ale Domeniului Danubian – 2,73 g/cm3
– Depozite Jurasice – 2,45 g/cm3
– Depozite Cretacice – 2,37 g/cm3
– Depozite Neogene – 1,96 g/cm3
– Depozite Cuaternare – 1,55 g/cm3

11
Conform densităților și varietăților faciesurilor, se va stabili câte o densitate
medie a Formațiunilor cristaline și o alta pentru pachetul de Depozite
sedimentare Jurasice, Cretacice, Neogene, Cuaternare. Se vor folosi următoarele
densități:
– Formațiuni cristaline : 3,20 g/cm3
– Depozite sedimentare : 2,45 g/cm3
Cele mai importante contraste de densitate sunt următoarele:

– Între formațiunile cristaline ale Domeniul Getic și ale Depozitelor
sedimentare -0.75 g/cm3.
Contrastul de masă reprezintă produsul dintre contrastul de densitate care apare
între un obiect geologic din subsol și rocile înconjurătoare și volumul obiectului
geologic. Contras tele de masă pot și acestea fi negative și pozitive asemenea
contrastelor de densitate. Contrastului de masă negativ îi corespunde un deficit
de masă, iar contrastului de masă pozitiv îi corespunde un exces de masă, ambele
anomale față de masa mediului înc onjurător.
În cazul de față se creează un contrast de masă care are o creștere continuă a
densității cu adâncimea, de -a lungul acestei formațiuni geologice, datorită
creșterii continue a presiunii litostatice. Se cunoaște faptul că sub acțiunea
presiunii l itostatice rocile devin mai compacte cu cât sunt situate la adâncimi mai
mari și acest lucru este însoțit de creșterea densității lor.
De asemenea se crează un contrast de densitate și de masă situat în adâncime,
variații laterale sau pe vertical ă a densit ății sedimentelor datorate varietăților sau
întrepătrunderilor de faciesuri petrografice.
Un contrast de masă se creează și la contactul geologic de roci cristaline cu cele
sedimentare. Variațiile de densitate, respectiv de masă pot fi datorate și acțiunil or
termice sau chimice la care rocile au fost supuse în trecutul geologic .
Toate aceste contraste de densitate crează contraste de masă, care la rândul lor
produc anomalii gravimetrice de intensitate și extindere în suprafață diferită, după
natura obiectul ui geologic care le creează.

12
3.2 Premise de interpretare geologică a rezultatelor

În cazul în care tipurile de roci sau formațiuni geologice din subsolul perimetrului
studiat se constituie în surse geologice, pentru care parametrii geologici, respectiv
contrastul de densitate, volumul, adâncimea, forma și gradul de izolare se
asociază în mod convenabil, atunci acestea vor genera anomalii gravimetrice.
Gradul de rezoluție, intensitatea, extinderea și gradul de separare al anomaliilor
sunt date d e modul în care toți acești parametrii menționați mai sus se combină.
În urma desităților și a contrastelor de desitate și de masă a formațiunilor date se
pot stabili următoarele premise de interpretare:
– Aspectul regional al hărții anomaliei gravimetrice în reducere Bouguer va fi
influențat de evoluția spaț ială fundamentul cristalin:
În zonele de ridicare ale reliefului fundamentului cristalin vor rezulta contraste
pozitive de densitate, deci excese de mas ă care duc la anomalii de maxim
gravimetric.
În zonele de scufundare ale reliefului fundamentului cristalin (îngroșarea
cuverturii sedimentare mai tinere) vor rezulta contraste negative de densitate,
deci deficite de masa care duc la anomalii de minim gra vimetric.
– Depozitele sedimentare (Jurasice , Cretacice, Neogene , Cuaternare)
determină maxime și minime gravimetrice locale în zonele de ridicare și
respectiv de scufun dare.
– Faliile mai importante, care aduc în contact compartimente cu densități
diferite, se vor reflecta prin creșteri locale ale intensității gradientului
orizontal al gravității dezvoltate pe direcții preferențiale sau uneori prin
inflexiuni ale izoliniilor hărții gravimetrice.

3.3 Prezentarea și interpretarea geologică a anomaliilor gravimetrice

Din punct de vedere geologic arealul Horezu – Motru – Baia de Aramă se
încadrează în Depresiunea Getică cât și în Carpații Meridionali, care reprezintă
un secto r cu structuri geologice complexe.
Depresiunea Getică ocupă și cel mai mare spațiu de interes din zona studiată,
alcătuită din depozite neogene cu o structură relativ simplă spre nord. Zona
muntoasă prezintă o structură geologică foarte complicată, în cea mai mare parte

13
această zonă cuprinde formațiunile cristalinului danubian, alcătuite din șisturi
cristaline.

Fig 2. Secțiune geologică între Valea Jiului -Bumbești -Slavuța (sursa IGR)
Secțiunea geologică din Figura 2 este realizat ă pe direcți a NS-SSE care
traversează anomalia gravimetrică de minim. Din acest profil putem interpreta
mai ușor cadrul geologic al formațiunilor depoziționare.
Sunt foarte bine puse în evidență depozitele Cuaternare de pietrișuri. Formațiunile
cristalinului danubian sunt afundate sub aceste depozite Cuaternare. În aceste
zone cuvertura sedimentară se îngroașă, probabil asupra fundamentului cristalin
exercizându -se o colmat are sedimentară.
Fig. 3 Anomalie gravimetrică

14

În figura 3, reprezentată anterior , realizată cu programul GravCad se poate
observa anomalia de maxim gravimetric cât și cea de minim gravimetric. Aceasta
a fost realizată pe baza secțiunii geologice prezentată în Figura 2, dar și pe baza
densităților atribuite fiecărui strat. Se poate observa faptul că, zona de maxim
gravimetric este specifică fundamentului cristalin care este exondat, iar zona de
minim gravimetric indică prezența unui bazin sedimentar cu depozite sedimentare
Jurasice, Cretacice, Neogene, Cuaternare. Se poate observa că fundamentul
cristalin este afundat , de unde rezultă și un deficit de masă, conturat ca un minim
gravimetric.

Fundamentul Depresiunii Getice este alcătuit din amfibolite și m igmatite cu o
valoare medie a densității de 3,2 g/cm3, peste aceastea se suprapun formațiunile
cristaline ale Dome niului Danubian cu o densitate de 2,73 g/cm3, urmate apoi de
depozitele calcaroase jurasice si cretacice de 2,43 g/cm3, respectiv 2,37 g/cm3, iar
apoi depresiunile neogene detritice cu o densitate medie de 1,96 g/cm3. Peste toate
acestea se suprapun pietri șurile de vârstă Cuaternară cu o densitate de 1,55 g/cm3.
Conform densităților și varietăților faciesurilor, se va stabili câte o densitate
medie a Formațiunilor cristaline și o alta pentru pachetul de Depozite
sedimentare Jurasice, Cretacice, Neogene, Cuaternare. Se vor folosi următoarele
densități : f ormațiuni cristaline : 3,20 g/cm3 și depozite sedimentare : 2,45 g/cm3

15
Fig 4. Hartă a anomaliei gravimetrice Bouguer în reducere Bouguer construită
pentru densitatea stratului intermediar 2.20 g/cm3 a perimetrului Horezu –
Motru – Baia de Aramă

În zona studiată se poate observa o porțiune în partea de Est a hărții cu o anomalie
gravimetrică de minim, orientată NE -SW. Aceasta este o anomalie regională.
Această anomalie gravimetrică de minim are o lun gime pe direcția NE -SW de
aproximativ 80 km, iar pe direcția N -S o lungime de aproximativ 30 de km.
Ceea ce determină acest minim gravimetric este dat de zonele de scufundare ale
reliefului fundamentului cristalin în urma cărora vor rezulta contraste nega tive de
densitate, deci deficite de mas ă care duc la anomalii de minim gravimetric. În
aceste zone cuvertura sedimentară se îngroaș ă, probabil asupra fundamentului
cristalin exercizându -se o colmatare sedimentară.
Apexul acestei anomalii gravimetrice se a flă între localitățile Horezu și Târgu
Cărbunești, orientat aproximativ E -W. Gradientul orizontal a acestei anomalii
gravimetrice de minim are o intensitate de 45 mGal.
Spre zonele extreme ale hărții , în Nord – Vest a fost cartată o zonă cu o anomalie
gravimetrică pozitivă, de aproximativ 100 de km lungime. Aceasta se întinde între
Baia de Aramă și merge în Nord către Carpații Meridionali, spre Munții Parâng.

16
Ceea ce determină această anomalie gravimetrică de maxim este dată de
fundamentul cri stalin al Domeniului Getic , care este exondat la suprafață , având
o vârstă Ante -Proterozoic Superior.
Anomalia grivimetrică Bouguer a fost calculată pentru densitatea stratului
intermediar de 2,20 g/cm3.

4 CONCLUZII

Structura geologică a arealului Horezu -Motru -Baia de Aramă este foarte ușor de
dedus din datele geofizice . La baza acestor deduceri stau cartările geologice
desfășurate de către Al. Codarcea și Gr. Răileanu din anul 1967 asupra acestor
zone. Tectonica are de asemenea un rol esențial în descrier ea arealului studiat.
Prin măsurătorile geofizice se aduce o mai mare îmbunătățire a datelor geologice
anterioare.
În urma datelor studiate și a informațiilor geologice referitoare la acest areal, s -a
ajuns la concluzia că în această zonă relieful fundamen tului cristalin are un rol
destul de important. În unele zone are arealului acesta este ridicatm în special în
zonele muntoase, unde este chiar exondat, iar în alte zone și anume în
Depresiunea Getică acesta este scufunfat, asupra lui acționând un pachet m are de
roci sedimentare cu depozite Jurasice, Cretacice, Neogene și Cuaternare.
Aceste pachete de roci sedimentare influențează într -o măsură foarte mică
anomaliile regionale rezultate. Efectul lor nu este pus atât de mult în evidență,
precum efectul reliefului fundamentului cristalin.

5 BIBLIOGRAFIE

Codarcea Al., Drăghici C. (1966) Observații geologice în regiunea Polovragi ,
Acad. R.S.R. Stud. Cerc. Geol. Seria Geol., nr 2. București
Manolescu G. (1937) Studiul geologic și petrografic al regiunii văii Jiului , Acad.
Rom. Mem. Secț, Șt., seria III, Bucu rești
Botezatu R. (1982) Modele Geofizice ale alcătuirii geologice a României , Edit .
Acad. Rep. Soc. Rom 205 pg