T 2 N21 Economia Turismului.pdf [603618]

0 DANIELA TURCU
JANETA WEISZ

ECONOMIA TURISMULUI

Editura Eurostampa
Timi șoara 2008

1

Cartea noastr ă reprezint ă un simbol al prieteniei dintre oameni.
Fie ca ea s ă ne poat ă determina în a d ărui mereu…

2 CUPRINS

MODULUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA
DE TURISM …………………………………………….. …………………………………………… ……………..3
1.1. Abord ări actuale a no țiunilor fundamentale din turism…………………………………… .4
1.2. Locul și rolul turismului în economie………………………………………………… …….7
1.3. Indicatorii circula ției turistice……………………………………………………………….9
1.4. Factorii de influen ță ai activit ății de turism……………………………………………….11

MODULUL II
PIA ȚA TURISTIC Ă………………………………………………………………………19
2.1. Con ținutul și caracteristicile pie ței turistice……………………………………………….20
2.1. Conceptele de cerere și consum turistic……………………………………………………22
2.3. Particularit ățile cererii turistice……………………………………………………………23
2.4. Concentrarea în timp și spa țiu a cererii turistice…………………………………………..24
2.5. Tendin țele actuale ale pie ței turistice……………………………………………………. 28

MODULUL III
OFERTA ȘI PRODUC ȚIA TURISTIC Ă…………………………………………..32
3.1. Caracteristicile ofertei………………………………………………………… ………….33
3.2. Poten țialul turistic…………………………………………………………………………35
3.2.1. Componentele poten țialului turistic natural………………………………………36
3.2.2. Componentele poten țialului turistic antropic……………………………………..38
3.3. Produsul turistic……………………………………………………………………….. …39
3.3.1. Elemente componente ale produsului turistic… ………………………………….39
3.3.2. Etapele conceperii unui produs turistic…………… ………………………………42
3.3.3. Categorii de produse turistice oferite de o agen ție de turism…………………………..43
3.3.4. Pre țurile produselor turistice; strategii de pre țuri…………………………………44
3.3.5. Canalele de distribu ție ale produselor turistice…………………………………..48

MODULUL IV
ORGANIZAREA ACTIVIT ĂȚ II DE TURISM ……………………………………52
4.1. Integrarea ofertei turistice……………………………………………… ………………….53
4.2. Concentrarea ofertei turistice………………………………………… ……………………60
4.3. Studiu de caz: Organizarea unei agen ții de turism…………………………………………60
4.3.1. Tipuri de agen ții de turism…………………………………………………………60
4.3.2. Organizarea intern ă și structura organizatoric ă
a unei agen ții de turism…………………………………………………………………..64
4.3.3. Licen ța și brevetul de turism……………………………………………………..68

MODULUL V
SERVICIILE TURISTICE ……………………………………………………………77
5.1. Caracteristicile serviciilor turistice…………………… …………………………………78
5.2. Clasificarea serviciilor turistice……………………………… …………………………80

3 5.3. Serviciul de cazare……………………………………………………………………. .82
5.4. Serviciul de alimenta ție public ă………………………………………………………..87
5.5. Serviciul de agreement……………………………………………………………… …90
5.6. Servicii turistice suplimentare……………………………………… ………………….92
5.7. Calitatea serviciilor turistice……………………………………… …………………..95

MODULUL VI
ASPECTE PRIVIND EFICIEN ȚA ÎN
DOMENIUL TURISMULUI …………………………………………………………101
6.1. Eficien ța activit ății de cazare……………………………………………………………101
6.2. Eficien ța activit ății de alimenta ție public ă……………………………………………..103
6.3. Eficien ța activit ății de transport turistic………………………………………………..105
6.4. Eficien ța social ă………………………………………………………………………..106

MODULUL VII
MIJLOACE DE PLAT Ă UTILIZATE ÎN TURISM ………………………….109
7.1. Cecul, cecurile de c ălătorie, Eurocecurile………………………………………………109
7.2. Voucherul……………………………………………………………………………….111
7.3. Car țile de credit…………………………………………………………………………113
7.4. Metode de depistare a falsurilor valutare…………… ………………………………….115

TERMENI UTILIZA ȚI ÎN ECONOMIA TURISMULUI .………………….117

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………..119

4 MODULUL 1
ASPECTE GENERALE PRIVIND
ACTIVITATEA DE TURISM

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea no țiunilor fundamentale din turism, a locului și rolului acestuia în
economie precum și a indicatorilor circula ției turistice.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 ce înseamn ă no țiunea de turism, turist, vizitator;

/square4 care sunt principalele mobiluri ale c ălătoriilor turistice;

/square4 care este locul și rolul turismului în economia unei ță ri;

/square4 care sunt principalele caracteristici ale serviciil or;

/square4 principalii indicatori ce caracterizeaz ă circula ția turistic ă;

/square4 care sunt factorii de influen ță ai activit ății turistice.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 ve ți cunoa ște no țiunile utilizate în turism și formele principale ale turismului ;

/square4 industria turistic ă este acea parte a economiei, alc ătuit ă dintr-o sum ă de activit ăți sau
mai multe ramuri a c ăror func ție comun ă este satisfacerea nevoilor turi știlor;

/square4 pentru a identifica rolul și locul turismului în cadrul economiei na ționale se impune
eviden țierea clasific ării ramurilor economiei na ționale: sectorul primar, sectorul
secundar, sectorul ter țiar (unde este inclus turismul);

/square4 ve ți cunoa ște indicatorii cei mai reprezentativi pentru caract erizarea circula ției
turistice, ace știa fiind: num ărul de turi ști, num ărul mediu de turi ști, num ărul zile-
turist, durata medie a sejurului, încas ările din turism, densitatea circula ției turistice,
preferin ța relativ ă a turi știlor;

/square4 cea mai mare influen ță asupra cererii turistice o au urm ătorii factori: veniturile
popula ției, pre țurile și tarifele, oferta turistic ă, progresul tehnic, evolu ția
demografic ă corelat ă cu dinamica popula ției și muta țiile în structura acesteia,
procesul de urbanizare, timpul liber, moda, tradi țiile, dorin ța de cunoa ștere și
instruire, ac țiunile guvernamentale și facilit ățile acordate de organizatorii de turism.

5
1.1. Abord ările actuale ale no țiunilor fundamentale din turism

Schimb ările majore din economia mondial ă, concretizate în cre șteri semnificative ale
produc ției în fiecare țar ă, dar și în reducerea barierelor politice și comerciale dintre ță ri, au
condus, dup ă 1970, la o evolu ție exploziv ă a num ărului c ălătoriilor și a ță rilor participante la
circula ția turistic ă, intensificând comunicarea în acest domeniu și sporind nevoia de informa ții
având caracter turistic.

Pe de alt ă parte, cre șterea num ărului și diversificarea tipologic ă a celor implica ți în
organizarea și gestionarea c ălătoriilor – administra ții na ționale de turism, organisme
profesionale, colectivit ăți locale, institute de cercetare – precum și realizarea obiectivelor
vizând evaluarea pie țelor, determinarea eficien ței campaniilor comerciale, orientarea
investi țiilor, valorificarea resurselor umane și altele au accentuat cererea de informa ții
turistice.

A avut loc, în acest context, o l ărgire a surselor de date, dar care utilizau concept e
diferite; ca urmare, au ap ărut dificult ăți în cunoa șterea și evaluarea cu rigurozitate a
fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibi lit ățile realiz ării unor compara ții
interna ționale relevante. Se impune, în aceste condi ții, adoptarea unui sistem statistic unitar al
turismului și dezvoltarea unei terminologii comune. Aceste obie ctive și-au g ăsit dezvoltarea
în recomand ările Conferin ței interna ționale asupra statisticii voiajelor și turismului, Ottawa,
1991, recomand ări adoptate în 1993 la Sesiunea a XXVII – a a Comis iei de Statistic ă a
Na țiunilor Unite.

Clarific ările propuse și adoptate au vizat o gam ă larg ă de aspecte, ce ar putea fi grupate
pe mai multe planuri:

– con ținutul no țiunii de turism și formele turismului;
– conceptul de vizitator și corespunz ător, locul, durata și motivul c ălătoriei;
– industria turistic ă; con ținutul și clasificarea elementelor componente;
– clasificarea activit ăților turistice, pornind de la ofert ă, în conexiune cu structurile
fundamentale ale produselor și serviciilor CITI (Clasificarea Interna țional ă Tip
Industrii a activit ăților), NACE (Clasificarea industrial ă general ă a activit ăților
economice în Comunitatea European ă).

În privin ța turismului, potrivit noilor preciz ări, acesta se refer ă la activit ățile
desf ăș urate de persoane, pe durata c ălătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara
re ședin ței obi șnuite, pentru o perioad ă consecutiv ă ce nu dep ăș ește un an (12 luni), cu scop
de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Se precizeaz ă c ă aceast ă defini ție este suficient de larg ă pentru a acoperi c ălătoriile între
diferite ță ri, dar și în interiorul acestora și, de asemenea, pentru a include activit ățile
vizitatorilor de o zi (excursioni ști) și ale celor care r ămân, în zona vizitat ă, cel pu țin 24 de ore
(turi ști).

Corespunz ător accep țiunii prezentate, pot fi identificate formele princ ipale ale
turismului, și anume:

6 a) turism intern (domestic tourism): reziden ții unei ță ri date care c ălătoresc numai în
interiorul acesteia;

b) turism receptor (inbound tourism): non-reziden ții care c ălătoresc în țara dat ă;

c) turism emi ță tor (outbound tourism): reziden ții ță rii date care c ălătoresc în alte
ță ri.

Aceste trei forme de baz ă pot fi asociate în modalit ăți diferite, dând na ștere altor
categorii ale turismului, și anume:

/square4 turism interior , form ă ce regrupeaz ă turismul intern și turismul receptor;

/square4 turism na țional , constituit din turismul intern și turismul emi ță tor;

/square4 turismul interna țional , alc ătuit din turismul receptor și turismul emit ățor.

În ceea ce prive ște turistul , acesta este reprezentat de “orice persoan ă care se
deplaseaz ă spre locul situat în afara re ședin ței sale obi șnuite, pentru o perioad ă mai mare
de 12 luni și ale c ărei motive principale de c ălătorie sunt altele decât exercitarea unei
activit ăți remunerate în locul vizat ”.

Sunt men ționate, în acest context trei criterii considerate esen țiale pentru a distinge
vizitatorii (în sensul de turi ști) de alte categorii de c ălători și pentru a elimina ambiguit ățile
generate de unii termeni. Potrivit acestor criterii :

– voiajul trebuie s ă fie efectuat într-un loc situat în afara re ședin ței obi șnuite, ceea ce
exclude c ălătoriile mai mult sau mai pu țin regulate între domiciliu și locul de
munc ă sau de studiu;

– sejurul nu poate dep ăș i 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din
punct de vedere statistic, statutul de rezident;

– motivul principal al c ălătoriei trebuie s ă fie altul decât exercitarea unei activit ăți
remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migra ția legat ă de locul de munc ă.

Vizitatorii sunt grupa ți, dup ă reziden ță , în vizitatori intern ționali și vizitatori interni, iar
fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizat ă în turi ști (cei care petrec cel pu țin o noapte în
locul vizitat) și excursioni ști (vizitatori de o zi).

Legat de durata voiajului, se sugereaz ă posibilitatea înregistr ării și eviden țierii
călătoriilor pe diverse lungimi de intervale, în func ție de necesit ățile analizei. Corespunz ător
acestei fragment ări a duratei c ălătoriei, unii autori propun și no țiunea de vacan țier – pentru
cei care realizeaz ă o c ălătorie de cel pu țin 4 zile. Se face, în acest fel, o demarca ție între
turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacan ță .

În privin ța motivelor c ălătoriei, se recunoa ște necesitatea identific ării acestora în scopul
evalu ării comportamentului de consum și cheltuielilor vizitatorilor. Sunt precizate și
structurate pe grupe și subgrupe principalele mobiluri ale c ălătoriilor turistice, și anume:

7 – loisir, recreere și vacan ță (odihn ă): vizitarea ora șelor, participarea la diverse
manifest ări culturale și sportive, efectuarea cump ărăturilor, plaje (cur ă helio-
marin ă), practicarea diferitelor sporturi (de amatori), c roaziere, jocuri de noroc,
odihn ă, voiaje de nunt ă etc.;

– vizite la rude și prieteni: vizitarea p ărin ților, concedii în c ămin (familie),
participarea la funeralii, participarea la programe de îngrijire a invalizilor etc.;

– afaceri și motive profesionale: instalarea de echipamente, inspec ții vânz ări și
cump ărări în contul întreprinderilor str ăine, participarea la reuniuni, conferin țe,
congrese, târguri și expozi ții, participarea la activit ăți sportive profesionale, misiuni
guvernamentale, studii, cursuri de limbi str ăine sau de preg ătire profesional ă etc.;

– tratament medical : sta țiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapi e, sta țiuni
termale și alte tipuri de cure și tratamente (sl ăbire, înfrumuse țare);

– religie/pelerinaje : participarea la diverse evenimente religioase, pe lerinaje;

– alte motive : echipajele aeronavelor și vaselor destinate transportului public
(personalului înso țitor de bord), tranzit, alte activit ăți.

În c ălătoriile lor, turi știi consum ă o serie de bunuri și servicii, legate mai mult sau mai
pu țin de turism. Corespunz ător acestei realit ăți, în structurile (clasific ările) consacrate ale
ramurilor economice sau ale produselor și serviciilor nu se reg ăse ște o industrie a turismului.
Și totu și conceptul este frecvent utilizat și chiar definit.

Industria turistic ă este acea parte a economiei, alc ătuit ă dintr-o sum ă de activit ăți sau
mai multe ramuri a c ăror func ție comun ă este satisfacerea nevoilor turi știlor. Din industria
turistic ă fac parte sectoarele:

/xrhombus locuin ță și alimenta ție (în conformitate cu structurile consacrate, grupa “Hoteluri și
restaurante”): hoteluri, moteluri, case de oaspe ți, ferme, vase de croazier ă, vile, castele,
camping-uri, propriet ăți time-share, re ședin țe secundare, restaurante (clasice, cu specific, fas t-
food), baruri, cafenele;

/xrhombus transport: sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, c ăi ferate,
autocare, firme de închiriat automobile, operatori de taximetrie și sectorul noncomercial
constituit din automobile proprietate personal ă, aeronave proprii, iahturi;

/xrhombus organizatorii de c ălătorii: agen ții de voiaj și touroperatori;

/xrhombus atrac ții-agrement: elemente naturale (forme de relief, gr ădini, parcuri, lacuri etc.) și
construite – catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de art ă, teatre, parcuri de distrac ție,
facilit ăți sportive, cazinouri precum și festivaluri și evenimente cultural artistice;

/xrhombus organizatorii/administratorii destina țiilor: oficii de turism na ționale, regionale,
locale.

8 1.2. Locul și rolul turismului în economie

Pentru a identifica rolul turismului în cadrul econ omiei na ționale se impune eviden țierea
clasific ării ramurilor economiei na ționale.

1) SECTORUL PRIMAR – include: agricultura (cre șterea animalelor, silvicultura),
vân ătoarea, pescuitul, industria extractiv ă;

2) SECTORUL SECUNDAR – industriile de prelucrare (manufacturier ă, grea,
ușoar ă, alimentar ă, produc ția și furnizarea de energie);

3) SECTORUL TER ȚIAR – sectorul serviciilor (comer ț, transporturi, alimenta ție
public ă, turism, serviciile și activit ățile care nu produc bunuri materiale,
inclusiv institu țiile de cultur ă, înv ăță mânt, asisten ța social ă și medical ă, sportul,
etc.).

Principalele caracteristici ale serviciilor sunt im portante pentru identificarea și
delimitarea lor fa ță de celelalte componente ale activit ății economice și sociale (inclusiv
serviciile cu caracter turistic). Acestea se refer ă la:

– imaterialitate și intangibilitate: spre deosebire de produs, serviciul în general est e
impalpabil, intangibil, nu poate fi v ăzut, încercat, gustat (din acest motiv serviciile
sunt catalogate drept “invizibile”, iar comer țul cu servicii denumit “comer ț
invizibil”);

– nestocabilitatea (perisabilitatea): neavând în general form ă material ă, acestea nu
pot fi stocate și p ăstrate pentru un consum ulterior;

– simultaneitatea produc ției și consumului serviciului – determin ă ca orice
neconcordan ță de timp sau de loc s ă se soldeze cu pierderi;

– inseparabilitatea serviciilor de persoana prestator ului și a utilizatorului;

– eterogenitatea sau variabilitatea ( varia ție în func ție de specificul prestatorului,
condi ții de mediu etc. ).

Turismul se constituie ca o ramur ă distinct ă a economiei na ționale.

Locul turismului este eviden țiat de urm ătoarele elemente:

– este o component ă a sectorului ter țiar – apartenen ță sus ținut ă de:

• con ținutul s ău (include activit ăți de natura serviciilor: transport, alimenta ție,
oferirea de informa ții, tratament) și de

• caracteristicile sale (nematerialitate, intangibili tate, nestocabilitate,
simultaneitatea produc ției și consumului, consum mare de munc ă), comune
tuturor componentelor sectorului ter țiar;

9 – are caracter de ramur ă de interferen ță – rezultat a diversit ății activit ăților ce dau
con ținut presta țiilor turistice și prezen ței unora dintre ele în structura altor ramuri ale
economiei: transporturile, alimenta ție public ă – comer ț, tratament baleno-medical,
ocrotirea s ănătății ș.a.;

– este o ramur ă de sintez ă – desf ăș urarea activit ăților turistice necesit ă intr ări din alte
ramuri ca industria construc țiilor ( și indirect: industria materialelor de construc ții, a
sticlei, lemnului, construc ții de ma șini, chimic ă, industria energetic ă), alimentar ă,
textil ă, agricultur ă, transport, telecomunica ții, gospod ărie comunal ă, cultur ă și art ă
ș.a.;

– dezvoltarea turismului nu se va putea asigura armon ios decât într-o strâns ă corelare
cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei na ționale.
Aceasta deoarece la ob ținerea unui produs turistic particip ă, direct sau indirect,
aproape toate ramurile economiei na ționale.

Cercet ările întreprinse asupra rolului turismului au eviden țiat faptul c ă el are un
impact considerabil asupra economiei societ ăților și culturilor diferitelor ță ri. Ac țiunea sa se
manifest ă pe multiple planuri: economic, social, cultural, p olitic; intensitatea acestor ac țiuni
difer ă de la o țar ă la alta în func ție de nivelul s ău de dezvoltare și de politica promovat ă fa ță
de el.

1.2.1. Rolul economic al turismului

/xrhombus Rolul economic direct al turismului este eviden țiat de:

– contribu ția turismului la cre șterea produsului intern brut și a venitului na țional
datorit ă cre șterii volumului încas ărilor din turism (realizate atât de prestatorii dir ec ți
– unit ăți de cazare, alimenta ție public ă, agrement, transportatori, cât si a agen țiilor
de turism), ca urmare a sporului de produc ție;

– contribu ția turismului interna țional la reechilibrarea balan ței comerciale de pl ăți
ca urmare a cre șterii volumului încas ărilor valutare rezultate din :

/square4 vânzarea serviciilor turistice pe valut ă;

/square4 exportul intern;

– contribu ția lui la valorificarea unor categorii de resurse ca frumuse țea peisajului,
condi ții de clim ă, calit ățile curative ale apelor minerale sau termominerale,
monumentele de art ă, vestigiile istorice, tradi ția popular ă ș.a. care g ăsesc în turism
cea mai bun ă valorificare sau chiar singura;

– contribu ția acestuia la cre șterea prosperit ății zonelor în care se dezvolt ă turismul
(favorizând dezvoltarea infrastructurii în zon ă, valorificarea resurselor, a for ței de
munc ă etc.).

/xrhombus Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului c ă:

10 – dezvoltarea turismului determin ă dezvoltarea altor ramuri ale economiei na ționale
(ac țiunea de stimulare a dezvolt ării altor ramuri).

1.2.2. Rolul social al turismului:

– contribu ția turismului la crearea de noi locuri de munc ă (în turism și în celelalte
ramuri care se dezvolt ă datorit ă dezvolt ării turismului) și la apari ția de noi meserii
(de exemplu, animator în turism), și pe aceast ă cale reducerea șomajului;

– contribu ția turismului la refacerea capacit ății fizice și psihice a oamenilor, cu
consecin țe pozitive asupra productivit ății muncii.

1.2.3. Rolul cultural-educativ:

– vizitarea unei zone ( ță ri) îi ofer ă turistului posibilitatea de a dobândi noi cuno știn țe
de geografie, istorie, știin țele naturii, art ă, literatur ă etc.;

– contactul turi știlor cu zone sau ță ri cu nivel mai ridicat de cultur ă și civiliza ție poate
avea efecte pozitive asupra acestora.

1.2.4. Rolul politic:

– turismul, considerat “mesager al p ăcii” contribuie la promovarea unei mai bune
în țelegeri între popoare apar ținând diferitelor culturi.

Aportul turismului la progresul economico-social, i ntensitatea ac țiunilor sale difer ă
semnificativ de la o țar ă la alta, în func ție de nivelul s ău de dezvoltare și de politica
promovat ă fa ță de el.

1.3. Indicatorii circula ției turistice

Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru c aracterizarea circula ției turistice se
folosesc: num ărul turi știlor, num ărul mediu de turi ști, num ărul zile-turist; durata medie a
sejurului, încas ările din turism, densitatea circula ției turistice, preferin ța relativ ă a turi știlor
etc. O parte din ace ști indicatori (num ărul turi ști, num ăr zile-turist, încas ările din turism) se
ob țin direct din informa țiile furnizate de sursele amintite.

Indicatorul num ăr de turi ști se ob ține din cumularea informa țiilor cuprinse în diferite
documente statistice, calculându-se efectiv la sfâr șitul anului calendaristic, dar și pe perioade
mai mici, în func ție de nevoile utilizatorului. Acest indicator se po ate determina pe total
circula ție turistic ă sau pe tipuri de ac țiuni, zone turistice etc.

Indicatorul num ăr mediu de turi ști se ob ține prin punerea în rela ție a num ărului de
turi ști cu un aspect economic, putem ob ține astfel: num ăr mediu de turi ști pe zi, lun ă sau pe
litoral, la munte etc. Acest indicator arat ă intensitatea circula ției turistice într-un anumit
interval (calendaristic sau sezon turistic):
n∑=TNT

11 unde: ΣT – suma turi știlor înregistra ți într-o perioad ă dat ă
n – num ărul zilelor din perioada respectiv ă

Num ărul de înnopt ări sau num ărul zile-turist se ob ține din înregistr ările în spa țiile de
cazare, prin însumarea num ărului de zile de ședere al fiec ărui turist; se poate determina pe
tipuri de unit ăți de cazare, pe tipuri de ac țiuni, pe zone de provenien ță a turi știlor etc.

Durata medie a sejurului se calculeaz ă ca raport între total zile-turist ( ΣNZT) și
num ărul de turi ști (T):

Acest indicator arat ă timpul mediu (zile) de r ămânere a turi știlor în spa țiile de cazare și
reflect ă astfel posibilitatea ofertei de a re ține turistul într-o anumit ă zon ă, regiune etc.

Densitatea circula ției turistice pune în leg ătur ă direct ă circula ția turistic ă cu popula ția
rezident ă a ță rii (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator s e calculeaz ă ca raport între
num ărul turi știlor sosi ți în zona X (T) și popula ția rezident ă a zonei X (P):
De regul ă, acest indicator are valoare subunitar ă, dar exist ă și zone (jud. Constan ța, în
perioada de sezon turistic estival atinge nivelul d e 2,12 la densitatea circula ției turistice) sau
ță ri (Spania, Austria) în care valoarea este suprauni tar ă.

Preferin ța relativ ă a turi știlor ofer ă informa ții privind orientarea geografic ă a
fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere ( zon ă, țar ă etc.); se calculeaz ă ca raport între
num ărul de turi ști dintr-o țar ă Y care se îndreapt ă spre o țar ă X (T 1) și popula ția rezident ă a
ță rii de origine Y (P):

O alt ă metod ă de ob ținere a preferin ței relative a turi știlor o reprezint ă punerea în rela ție
a num ărului de turi ști dintr-o țar ă A care viziteaz ă o țar ă B ( ΣT1) și totalul emisiunii turistice
a ță rii respective A (T). Aceast ă metod ă este îns ă mai pu țin practic ă datorit ă faptului c ă nu
toate ță rile urm ăresc fluxul de turi ști (emisia turistic ă):

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utiliza ți sunt: volumul total al încas ărilor din
turism, care se urm ăre ște pe zone turistice, pe tipuri de ac țiuni, pe societ ăți comerciale etc. și
încasarea medie pe zi-turist (turist), care se calc uleaz ă ca raport între volumul încas ărilor și
num ărul zile-turist (turi ști). TNZT DS∑=
PTD∑=
PTP1
r∑=
∑∑=TTF1
r

12 Statisticile interne ale fiec ărei ță ri pot crea condi ții pentru calcularea altor indicatori,
con ținutul și valoarea lor informa țional ă fiind expresia acurate ței metodelor utilizate.

Indicatorii fizici și valorici ai circula ției turistice se folosesc în practica intern ă și
interna țional ă și fac obiectul d ărilor de seam ă statistice ale organismelor interna ționale (OMT,
GATT, OECD, etc.)

1.4. Factorii de influen ță ai activit ății de turism

În literatura de specialitate, factorii de influen ță ai activit ății de turism se reg ăsesc sub
variate denumiri ca de exemplu: determinan ții activit ății turistice, dot ările factoriale în turism;
indiferent de denumirea acestora ei au un caracter general, diferen ța de nume purtând
amprenta personalit ății speciali știlor în domeniu.

În literatura de specialitate se reg ăsesc numeroase modalit ăți de clasificare a factorilor
de influen ță ai activit ății de turism, având drept suport urm ătoarele criterii:

/square4 dup ă natura sau con ținutul acestora:

– factori economici:

o veniturile popula ției;
o oferta turistică;
o pre țurile și tarifele produselor turistice.

– factori tehnici:

o performan țele mijloacelor de transport;
o dot ările tehnice existente în unit ățile hoteliere, de alimenta ție ș.a.;
o tehnologiile folosite în construc ții.

– factori sociali:

o urbanizarea;
o timpul liber.

– factori demografici:

o evolu ția numeric ă a popula ției;
o structura pe vârste;
o modificarea duratei medii de via ță ;
o structura pe sexe, gurpe de vârst ă, categorii socio-profesionale.

– factori psihologici, educativi și de civiliza ție:

o nivelul de instruire;
o setea de cultur ă;
o temperamentul;
o caracterul individual;
o dorin ța de cunoa ștere ș.a.

13
– factori naturali:

o așezarea geografic ă;
o relieful;
o clima;
o pozi ția fa ță de principalele c ăi de comunica ție.

– factori organizatorici și politici:

o formalit ăți la frontiere;
o facilit ăți în turismul organizat;
o conflictele sociale, etnice, religioase;
o regimul vizelor.

/square4 dup ă durata ac țiunii lor în timp:

– factori cu ac țiune permanent ă:

o cre șterea timpului liber;
o modificarea veniturilor;
o mi șcarea demografic ă etc.

– factori sezonieri:

o succesiunea anotimpurilor;
o structura anului școlar/universitar;
o activitatea în agricultur ă.

– factori conjuncturali:

o crizele economice, politice;
o confrunt ările armate;
o catastrofele naturale;
o condi țiile meteorologice etc.

/square4 dup ă importan ța (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:

– factori primari:

o veniturile popula ției, oferta, pre țurile, timpul liber, muta țiile
demografice;

– factori secundari:

o climatul interna țional, formalit ățile de viz ă sau frontier ă, diverse
facilit ăți.

/square4 în func ție de direc ția lor de ac țiune:

14 – factori exogeni:

o cre șterea veniturilor, evolu ția numeric ă a popula ției, sporirea gradului de
urbanizare ș.a.;

– factori endogeni:

o lansarea de noi produse, diversificarea gamei de s ervicii oferite, nivelul
tarifelor, facilit ăți de pre ț, preg ătirea personalului ș.a.

/square4 dupa profilul de marketing:

– factori ai cererii turistice:

o veniturile, urbanizarea, timpul liber.

– factori ai ofertei turistice:

o condi ții naturale, baza material ă, costul presta țiilor, diversitatea și
calitatea serviciilor;

– factori ai confrunt ării cerere-ofert ă:

o distribu ția agen țiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Ace ști factori sunt dinamici, schimb ători și într-o anumit ă m ăsur ă pot fi dirija ți în
folosul dezvolt ării turismului.

Dintre ace știa cea mai mare influen ță asupra cererii turistice o au:

1. Veniturile popula ției reprezint ă principala conditie pentru manifestarea cererii
turistice, fiind deci suportul material al dezvolt ării turismului. Nivelul lor este influen țat de
nivelul de dezvoltare economic ă și social ă a unei ță ri.

• Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a p ărții care r ămâne dup ă acoperirea
nevoilor fiziologice (ad ăpost, hran ă, îmbr ăcăminte, înc ălță minte) influen țeaz ă
nivelul cheltuielilor pentru turism.

• Veniturile influen țeaz ă circula ția turistic ă atât cantitativ , prin modificarea
num ărului turi știlor, cât și calitativ, determinând durata deplas ării, intensitatea
plec ărilor în vacan ță , caracterul organizat sau particular al presta ției, distan ța pe
care se efectueaz ă c ălătoria, realizarea c ălătoriei în interiorul sau în afara
grani țelor ță rii, op țiunea pentru un anumit mijloc de transport etc.

Comensurarea influen ței veniturilor se face cu ajutorul coeficientului d e elasticitate
(E v), potrivit rela ției:

VV:CCE
VCΔΔ=

15 unde: c = cererea sau consumul turistic,
v = veniturile,
∆= varia ția.

Acesta, prin valorile sale – situa ție de regul ă, între +1,2 și +1,4 – indic ă o leg ătur ă
direct ă și puternic ă între modificarea veniturilor și a cererii/consumului turistic. Totodat ă,
nivelul coeficientului de elasticitate sugereaz ă tendin ța de cre ștere în ritmuri înalte a nevoii de
turism și a fenomenului în ansamblul s ău.

2. Pre țurile și tarifele

• Influen ța pre țurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lu i sau numai una din
componentele sale: transport, cazare, alimenta ție, agrement; se poate manifesta în raport cu
pia ța intern ă sau interna țional ă; poate produce muta ții cantitative sau calitative.

În general, practicarea unor tarife ridicate limite az ă accesul serviciilor turistice și se
reflect ă mai ales în reducerea num ărului de turi ști, a duratei sejurului, a distan țelor de
călătorie, a frecven ței plec ărilor în vacan ță etc. În acela și timp nu sunt excluse reac țiile
adverse, în care tarife foarte sc ăzute pot genera neîncrederea turi știlor în calitatea serviciilor
determinând, o reducere a solicit ărilor pentru serviciile turistice respective.

Pentru cuantificarea influen ței pre țurilor se utilizeaz ă metoda coeficientului de
elasticitate. Acesta ia, de regul ă, valori negative și mai mici de –1 (în general, în intervalul de
la –0,7 la –0,9). Sensibilitatea mai redus ă a turismului fa ță de pre țuri se explic ă prin faptul c ă
varia țiile de pre ț sunt mai pu țin spectaculoase, efecteaz ă mai uniform categoriile de
consumatori, apare o anumit ă rigiditate a obiceiurilor de consum, clientela est e mai fidel ă fa ță
de anumite situa ții etc.

Analizând rela ția turism – pre țuri, trebuie ar ătat c ă reac ția consumatorului turistic poate
fi influen țat ă și de modific ările de pre țuri produse pe alte pie țe decât cele turistice, respectiv,
la bunuri și servicii care au o leg ătur ă mai mult sau mai pu țin direct ă cu nevoile de c ălătorie –
automobile, carburan ți, echipamente sportive etc.; în acest caz se poate vorbi de elasticitate
încruci șat ă sau transversal ă, coeficientul astfel determinat:

– elasticitatea cererii unui produs turistic în func ție de pre țurile altor
produse turistice sau bunuri Pi, denumit ă și elasticitatea mixt ă sau
transversal ă

exprimând cum și cu cât variaz ă cererea/consumul turistic în func ție de sc ăderea sau cre șterea
pre țului unui produs (bun sau serviciu) adiacent.

3. Oferta turistic ă – ansamblul elementelor care motiveaz ă deplasarea în scop turistic și
anume: resursele turistice naturale și antropice, echipamentele turistice, bunurile și serviciile
destinate consumului turistic, for ța de munc ă, infrastructura, condi țiile de comercializare
(pre țuri, facilit ăți etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contrib u ția sa în dezvoltarea
turismului. Existen ța unor resurse turistice valoroase, de și important ă, nu este suficient ă
pentru atragerea turi știlor în zon ă. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvo ltare a
bazei materiale, de calitatea și diversitatea serviciilor oferite.

16
4. Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvolt ării mijloacelor de transport și în
infrastructura turistic ă vizibil ă și invizibil ă, aferent ă folosirii acestora, constituie un alt factor
important de influen ță .

El are consecin țe asupra gradului de mobilitate a popula ției și ac ționeaz ă asupra unor
fenomene cum ar fi: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului, performan țele dot ărilor
hoteliere precum și calitatea serviciilor turistice.

Analizat din punctul de vedere al influen ței exercitate asupra mobilit ății popula ției ,
progresul tehnic î și manifest ă rolul în urm ătoarele direc ții: perfec ționarea c ăilor și mijloacelor
de transport în comun precum și cre șterea gradului de dotare cu automobile. În acest se ns se
pot asigura condi ții pentru deplasarea unui num ăr sporit de persoane, cre șterea confortului,
reducerea duratei c ălătoriei, ieftinirea costului transportului realizand u-se și stimulându-se
astfel interesul pentru deplasare.

Progresul tehnic influen țeaz ă hot ărâtor și calitatea și diversitatea serviciilor
asigurate de unit ățile prestatoare de servicii turistice prin integrar ea acestora într-un sistem de
rezervare computerizat ă, conectarea lor la sistemele moderne, rapide de co munica ție,
imbun ătățirea sistemului de comunicare, camere, compartiment recep ție (front office) etc.

5. Evolutia demografic ă corelat ă cu dinamica popula ției și muta țiile în structura
acesteia pe vârste, profesiuni, medii etc.

– cre șterea numeric ă a popula ției influen țeaz ă hot ărâtor activitatea turistic ă,
aceast ă corela ție realizându-se numai în ță rile cu un nivel economic ridicat, capabile s ă
asigure locuitorilor lor condi țiile materiale necesare c ălătoriei;

– analizând structura pe vârste a popula ției și modific ările ap ărute pe acest plan la
un nivel mondial se deta șeaz ă distinct dou ă tendin țe: tineretul este și va reprezenta un
segment la popula ției cu rol desoebit în activitatea turistic ă fapt stimulat de facilit ățile
acordate lor de agen ții de turism (facilit ăți justificate de exsiten ța unor venituri mai mici și de
importan ța redus ă acordat ă de tineret confortului turistic); o rezerv ă de l ărgire a pie ței turistice
o reprezint ă categoria de popula ție constituit ă din “persoanele de vârsta a treia” stimulate s ă
călătoreasc ă în interes turistic de un sistem de facilit ăți adecvat lor și beneficiind de timp liber
concomitent cu sporirea veniturilor acestora.

– distribu ția popula ției pe categorii socio-profesionale are un rol important în
determinarea circula ției turistice (segmentele de popula ție cu un nivel superior de preg ătire și
patronii manifest ă mai mult ă înclina ție pentru consumul turistic comparativ cu interesul
modest manifestat de lucr ătorii agricoli și ță rani).

6. Procesul de urbanizare determin ă muta ții în structura nevoilor popula ției precum și
asupra evolu ției turismului; ca urmare a concentr ărilor urbane și a dezvolt ării economice
excesive, s-a n ăscut nevoia de evadare spre zone lini știte, nepoluate, pentru odihn ă, distrac ție,
recreere. Aceast ă nevoie de evadare stimuleaz ă moibilitatea popula ției contribuind la
intensificarea circula ției turistice.

7. Timpul liber al sfâr șitului de s ăpt ămân ă, al concediilor și vacan țelor influen țeaz ă
prin m ărimea sa posibilit ățile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinat

17 cre șterea valoric ă a timpului liber s-au realizat pe seama: diminu ării duratei zilei de munc ă la
8 ore și chiar mai pu țin, reducerii s ăpt ămânii de lucru, promov ării cu succes a sistemelor de
lucru cu timp par țial, institu ționaliz ării, generaliz ării și cre șterii duratei concediului anual
pl ătit, reducerii timpului total de munc ă în cadrul vie ții.

8. Dintre factorii psiho-sociologici care influen țeaz ă semnificativ turismul amintim:
moda, tradi țiile (serb ări populare tradi ționale și festivaluri), dorin ța de cunoa ștere și
instruire (manifest ări știin țifice, culturale, sportive).

9. Ac țiunile guvernamentale și facili ățile acordate de organizatorii de turism pot
îmbr ăca urm ătoarele forme:

– legisla ția în domeniul turismului (care poate îngr ădi sau stimula c ălătoriile);
– acordurile interna ționale;
– alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;
– formalit ățile la frontier ă;
– sistemul de acordare a vizelor;
– organizarea agen țiilor de voiaj.

Întreb ări de autocontrol :

1. Defini ți no țiunile de turism, turist, vizitator, vacan țier.
2. Enumera ți principalele forme de turism și explica ți-le.
3. Care sunt indicatorii circula ției turistice ? Enumera ți și explica ți fiecare indicator.

Teme de reflec ție :

1. În ce const ă diferen ța dintre no țiunile de turist și excursionist ?
2. Care sunt principalele mobiluri ale c ălătoriilor turistice ?
3. Care sunt cele trei sectoare ale economiei na ționale și ce ramuri sunt incluse în fiecare ?

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Enumera ți și explica ți principalele caracteristici ale serviciilor turis tice.
2. Care este rolul turismului în economia unei ță ri? Argumenta ți.
3. Factorii de influen ță ai cererii turistice.

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1.Turismul se refer ă la activit ățile desf ăș urate de persoane, pe durata c ălătoriilor și sejururilor:
a) în locuri situate în afara re ședin ței obi șnuite, pentru o perioad ă consecutiv ă ce nu
dep ăș ește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru aface ri sau alte motive;
b) în teritoriul unde are re ședin ța obi șnuit ă, pentru o perioad ă ce nu dep ăș ește un an, cu
scop de a desf ăș ura activit ăți remunerate.
2. Turistul poate fi definit ca fiind vizitatorul t emporar în afara localit ății de re ședin ță , pentru
o perioad ă mai mic ă de 12 luni și ale c ărui motive principale sunt:
a) schimbarea re ședin ței;
b) loisir;

18 c) afaceri, misiuni, reuniuni, motive familiale;
d) altele decât exercitarea unei activit ăți remunerate la locul vizitat.
3. Industria turistic ă, se refer ă la:
a) activitatea întreprinderilor specifice (cazare, ali menta ție, agrement, transport, agen ții
de voiaj);
b) activitatea întreprinderilor specifice și nespecifice destinat ă satisfacerii nevoilor
turi știlor.
4. Rolul economic al turismului const ă în:
a) contribu ția turismului la cre șterea produsului intern brut și a venitului na țional datorit ă
cre șterii volumului încas ărilor din turism;
b) contribu ția turismului la crearea de noi locuri de munc ă;
c) contribu ția turismului la refacerea capacit ății fizice și psihice a oamenilor.
5. Rolul social al turismului const ă în:
a) contribu ția turismului la crearea de noi locuri de munc ă;
b) contactul turi știlor cu zone sau ță ri cu nivel mai ridicat de cultur ă și civiliza ție poate
avea efecte pozitive asupra acestora;
c) contribuie la promovarea unei mai bune in țelegeri între popoare apar ținând diferitelor
culturi.
6. Indicatorul num ăr de turi ști se ob ține din cumularea informa țiilor cuprinse în diferite
documente statistice:
a) calculându-se la sfâr șitul anului calendaristic;
b) calculându-se pe perioade mai mici, în func ție de nevoile utilizatorului.
c) a + b;
d) nici o variant ă nu este corect ă.
7. Din categoria factorilor sociali cu influen ță asupra turismului fac parte:
a) moda și timpul liber;
b) timpul liber și urbanizarea;
c) structura socio-profesional ă a popula ției, timpul liber și moda;
d) urbanizarea și timpul liber;
e) urbanizarea, timpul liber, moda și comportamentul de consum.
8. Nivelul veniturilor popula ției este influen țat de:
a) nivelul de dezvoltare economic ă și social ă a unei ță ri;
b) nivelul pre țurilor și tarifelor practicate în economia respectiv ă;
c) nici o variant ă nu este corect ă.
9. Progresul tehnic î și manifest ă rolul în urm ătoarele direc ții:
a) perfec ționarea c ăilor și mijloacelor de transport în comun și cre șterea gradului de
dotare cu automobile;
b) perfec ționarea c ăilor de acces și a telecomunica țiilor;
c) perfec ționarea sistemului informatic.
10. Factorii psiho-sociologici care influen țeaz ă semnificativ turismul sunt:
a) moda, tradi țiile, dorin ța de cunoa ștere și instruire (manifest ări știin țifice, culturale,
sportive);
b) moda, nivelul de educa ție și cultur ă;
c) comportamentul de consum.

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 10 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. MINCIU, R. – Economia Turismului , Editura Uranus, Bucure ști, 2000;

19 2. FORI Ș, T., DIMA, D. (coord.) – Manual de formare managerial ă în turism , Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001;
3. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002;
4. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

20 MODULUL II
PIA ȚA TURISTIC Ă

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea con ținutului și a caracteristicilor pie ței turistice ;

/square4 prezentarea conceptelor de cerere și consum turistic ;

/square4 concentrarea în timp și spa țiu a cererii turistice.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 care este con ținutul și care sunt caracteristicile pie ței turistice;

/square4 ca se în țelege prin conceptele de cerere turistic ă și consum turistic;

/square4 care sunt particularit ățile cererii turistice și ale consumului turistic;

/square4 motiva țiile, aflate în strâns ă leg ătur ă cu ocupa ția și educa ția, cu vârsta și
personalitatea individual ă, genereaz ă un anumit mod de manifestare a cererii și
consumului.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 cunoa șterea caracteristicilor și în țelegerea mecanismelor de func ționare ale pie ței;

/square4 cererea turistic ă este format ă din ansamblul persoanelor care î și manifest ă dorin ța
de a se deplasa periodic și temporar în afara re ședin ței proprii, pentru alte motive
decât prestarea unor activit ăți remunerate la locul destina ției;

/square4 consumul turistic este format din cheltuielile efec tuate de cererea turistic ă pentru
achizi ționarea unor noi servicii și bunuri legate de motiva ția turistic ă;

/square4 ve ți ști faptul c ă sezonalitatea se reflect ă pe de o parte, în utlizarea incomplet ă a
bazei tehnico-materiale și a for ței de munc ă, influen țând negativ costurile serviciilor
turistice și calitatea acestora, termenul de recuperare a inve sti țiilor, rentabilitatea, iar
pe de alt ă parte în nivelul sc ăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectân d în
felul acesta și dezvoltarea circula ției turistice.

Turismul și-a constituit în timp o pia ță proprie definit ă prin factori cu manifestare
specific ă și determinan ți de natur ă economic ă, social ă, politic ă și motiva țional ă. Pia ța se
înscrie ca un element de referin ță al oric ărei activit ăți economice, atât în etapa prealabil ă, a

21 elabor ării programului (dimensiunea și structura activit ății), cât și în desf ăș urarea ei corect ă și
apoi în procesul final al verific ării rezultatelor. Pia ța reprezint ă astfel o surs ă de informare, un
teren de confruntare și un barometru al realiz ărilor și al șanselor viitoare.

În aceste condi ții, manifest ă interes deosebit, pentru evaluarea coordonatelor e volu ției
oric ărei activit ăți, cunoa șterea caracteristicilor și în țelegerea mecanismelor de func ționare ale
pie ței.

La nivel global, pia ța se prezint ă într-o structur ă extrem de complex ă, fiind alc ătuit ă
dintr-o gam ă larg ă de componente, segmentate dup ă o diversitate de criterii.

2.1. Con ținutul și caracteristicile pie ței turistice

Pia ța turistic ă este parte integrant ă a pie ței, în general, și a pie ței serviciilor, în
particular, deci are o serie de tr ăsături comune cu ale acestora, dar și o sum ă de caracteristici
proprii. Astfel, pia ța turistic ă poate fi definit ă ca fiind ansamblul tranzac țiilor (actelor de
vânzare-cump ărare) al c ăror obiect îl constituie produsele turistice, privi t ă în conexiune cu
rela țiile pe care pe care le genereaz ă și spa țiul geografic în care se desf ăș oar ă.

Imaginea pie ței r ămâne îns ă incomplet ă, f ără luarea în considerare a celor dou ă categorii
corelative ale sale – cererea și oferta. Din acest punct de vedere, pia ța turistic ă reprezint ă sfera
economic ă de interferen ță a ofertei turistice, materializat ă prin produc ția turistic ă, cu cererea
turistic ă, materializat ă prin consumul turistic.

Din aceast ă defini ție rezult ă particularit ățile pie ței turistice, ca atribut al celor dou ă
categorii: cererea și oferta turistic ă.

O prim ă particularitate a pie ței turistice rezult ă din rolul determinant al ofertei
turistice. Oferta este perceput ă de c ătre cerere sub forma unei “imagini”, construit ă prin
cumularea și sintetizarea tuturor informa țiilor primite și acumulate de fiecare turist
poten țial.

Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofert ei.
Mai mult, contactul direct cu oferta turistic ă se stabile ște de-abia în timpul consumului.

Rezult ă astfel, o alt ă particularitate a pie ței turistice și anume c ă locul ofertei coincide
cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii . Exist ă de altfel, numeroase
situa ții în care nu consumatorul este și cel care decide asupra achizi țion ării unui produs
turistic.

Oferta turistic ă este rigid ă, inelastic ă în timp și spa țiu, nu poate fi stocat ă sau
transformat ă, deci odat ă neconsumat ă, ea se pierde, în schimb cererea turistic ă este foarte
elastic ă și supus ă unor permanente fluctua ții determinate de influen ța unei multitudini de
factori. Aceste caracteristici ale ofertei și cererii turistice implic ă întotdeauna un decalaj
poten țial între ele, ceea ce confer ă activit ății turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al
celor dou ă componente ale pie ței face mai dificil ă ajustarea lor și poate conduce la apari ția
unor combina ții, ca de pild ă: ofert ă bogat ă și cerere mic ă; cererea mare și ofert ă
necorespunz ătoare; ofert ă dispersat ă și cerere concentrat ă etc.

22 Pentru delimitarea și diminuarea inconvenientelor amintite este necesar ă
o aprofundare a conceptelor specifice pie ței turistice, precum și folosirea
unor tehnici de prevenire sau mic șorare a riscului de pia ță .

Pia ța turistic ă, component ă a pie ței serviciilor, presupune mobilitatea cererii (turi stul
trebuie s ă se deplaseze), altfel pia ța nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta
turistic ă.

Con ținutul pie ței turistice, examinat ca o categorie economic ă dinamic ă, nu poate fi
limitat ă la suma proceselor economice care au loc în mod e fectiv, ci trebuie extins și asupra
celor poten țiale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin astfel o serie de
elemente (în afara cererii și ofertei reale) precum: cerere nesatisf ăcut ă, cerere în formare,
ofert ă neconsumat ă, ofert ă pasiv ă etc.

Apare deci posibilitatea existen ței în mod virtual a pie ței turistice, f ără prezen ța
concomitent ă a celor dou ă elemente ale sale , respectiv o pia ță turistic ă f ără ofert ă sau f ără
cerere. No țiunea de pia ță turistic ă dobânde ște în acest sens accep țiuni practice cum sunt: pia ță
turistic ă real ă (efectiv ă), pia ță turistic ă poten țial ă și pia ță turistic ă teoretic ă.

Pia ța turistic ă real ă este format ă din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod
efectiv, deci num ărul actelor de vânzare-cump ărare finalizate. Acest tip de pia ță poate fi
exprimat prin indicatori concre ți: num ăr de turi ști, num ăr de zile-turist, volumul încas ărilor
din turism etc.

Pia ța turistic ă poten țial ă reprezint ă dimensiunile pe care le-ar fi putut avea pia ța
turistic ă în alte condi ții decât cele existente (alt ă ofert ă, alt ă cerere manifestat ă etc.) Diferen ța
dintre pia ța turistic ă poten țial ă și cea reală este dat ă de segmentul nonconsumatorilor
relativi . Deci în alte condi ții ca de pild ă: subiectul cererii turistice s ă dispun ă de alte mijloace
băne ști sau altfel distribuite în timp, sau oferta s ă fie mai diversificat ă etc., nonconsumatorii
relativi se pot transforma în consumatori efectivi. Neconcordan ța în timp și spa țiu a cererii
turistice și a ofertei determin ă fie oferta neconsumat ă, fie cererea nesatisf ăcut ă.

Pia ța turistic ă teoretic ă este dat ă de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o
pia ță în care to ți membrii societ ății ar fi participan ți la activitatea turistic ă. Diferen ța dintre
pia ța turistic ă teoretic ă și pia ța poten țial ă o reprezint ă segmentul nonconsumatorilor absolu ți.
Orice modificare s-ar produce în cadrul elementel or pie ței r ămân nonconsumatori absolu ți.

Cuantificarea cantitativ ă a pie ței turistice se refer ă la urm ătoarele no țiuni elementare:

– capacitatea pie ței turistice, care reprezint ă necesitatea exprimat ă sau nu vis-á-vis de
un anumit produs turistic, f ără a se lua în calcul nivelul veniturilor ori al pre țurilor
produselor și serviciilor;

unde: – CPT = capacitatea pie ței turistice
– = capacitatea medie de consum
– N – num ărul consumatorilor poten țiali

– poten țialul pie ței turistice se define ște ca fiind cererea tuturor consumatorilor pentru
un anumit produs turistic, func ție de veniturile lor și de pre țurile practicate pentru
acest produs.

23 – volumul pie ței produsului turistic = totalitatea tranzac țiilor încheiate pentru un
anumit produs turistic, pe o pia ță dat ă, într-un anumit interval de timp. Se consider ă c ă
atunci este vorba de o pia ță saturat ă (din punct de vedere turistic), când volumul
pie ței turistice se identific ă cu poten țialul ei:

VOLUMUL PIE ȚEI TURISTICE = POTEN ȚIALUL PIE ȚEI TURISTICE

– locul de pia ță al unui anumit produs turistic reprezint ă acea parte a volumului pie ței
acoperit ă prin vânz ările realizate pentru respectivul produs.

2.2. Conceptele de cerere și consum turistic

De și între cererea turistic ă și consumul turistic exist ă o mare asem ănare, aceste dou ă
concepte nu pot fi suprapuse total. Astfel, defin i țiile oficiale relev ă con ținutul diferit al
celor dou ă categorii:

a) “cererea turistic ă este format ă din ansamblul persoanelor care î și manifest ă dorin ța
de a se deplasa periodic și temporar în afara re ședin ței proprii, pentru alte motive
decât prestarea unor activit ăți remunerate la locul destina ției“;(R.Minciu op.cit.)

b) “consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de cererea turistic ă pentru
achizi ționarea unor noi servicii și bunuri legate de motiva ția turistic ă ”.(R.Minciu
op.cit.)

Cererea turistic ă reprezint ă, a șadar, totalitatea cerin țelor manifestate sau nemanifestate
înc ă, pentru apropierea de produsele turistice, pe când consumul turistic este forma de
materializare a cererii.

Apar, astfel, dou ă modalit ăți de exprimare a cererii turistice:

a) cerere turistic ă manifestat ă – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat) într-o
anumit ă perioad ă de timp, întâlnit ă și sub denumirea de cerere turistic ă real ă;

b) cerere turistic ă nemanifestat ă (neconcretizat ă), dar care exist ă poten țial în
concep ția unui consumator și care ar putea fi evaluat ă și cuantificat ă pe baza unui
studiu al evolu ției cerin țelor; se poate întâlni și sub denumirea de cerere turistic ă
prezumat ă.

Cererea turistic ă real ă și cererea turistic ă prezumat ă formeaz ă cererea turistic ă
poten țial ă.

Deosebirea dintre cererea turistic ă și consum turistic poate fi eviden țiat ă și din punct de
vedere al locului și momentului form ării acestora. Cererea turistic ă se formeaz ă la locul de
re ședin ță al turistului unde se contureaz ă bazinul cererii, definit prin caracteristicile
economice, sociale, politice, etnice ale turismului c ăruia apar ține.

Consumul turistic, în schimb, se realizeaz ă în cadrul bazinului ofertei turistice, în mai
multe etape, desf ăș urate în timp și spa țiu:

24 o înainte de deplasarea spre locul de destina ție turistic ă, dar legat de acesta (de
exemplu, procurarea echipamentului de campare, a ce lui sportiv etc.);

o în timpul deplas ării spre locul de destina ție (de exemplu, transportul);

o la locul de destina ție (cazare, mas ă, agrement etc.).

2.3. Particularit ăți ale cererii turistice

• cererea turistic ă este foarte elastic ă și supus ă permanent unor fluctua ții , aflându-
se sub inciden ța unei multitudini de factori, de naturi diferite ( economici, demografici,
psihologici, politici, conjuncturali etc.);

• cererea turistic ă se caracterizeaz ă printr-un grad mare de complexitate și
eterogenitate, studierea ei presupunând segmentarea pie ței dup ă o serie de criterii ca: vârsta,
categoria socio-profesional ă, obiceiurile de consum etc.;

• cererea turistic ă presupune un grad mare de mobilitate a turistului , ca urmare a
caracterului rigid al ofertei;

• cererea turistic ă are un puternic caracter sezonier , ca urmare a distribu ției inegale
și a caracterului nestocabil al ofertei turistice , dar și datorit ă dependen ței circula ției turistice
de condi țiile naturale.

Toate aceste particularit ăți imprim ă pie ței turistice caracterul de pia ță “opac ă”, adic ă
greu de cuantificat și influen țat.

La rândul s ău, consumul turistic prezint ă și el o serie de caracteristici, printre care
amintim, în primul rând, coinciden ța în timp și spa țiu a consumului turistic și produc ției
turistice.
Volumul consumului turistic este determinat de nive lul pre țurilor efective și de venitul
disponibil al consumatorilor. Posibilitatea consumu lui turistic de a se modifica structural, deci
de a-și adapta propor ția multiplelor sale componente în func ție de modificarea variabilelor
pre ț, venit, confer ă volumului global al consumului turistic o not ă de stabilitate. La rândul
lor, variablilele pre ț și venit se afl ă sub influen ța unei multitudini de factori care pot ac ționa în
acela și timp și în acela și sens asupra ambelor, sau decalat în timp și numai asupra uneia dintre
ele. Unii autori grupeaz ă ace ști factori în dou ă mari categorii:

a) determinan ți economico-sociali;

b) determinan ți motiva ționali.

Determinan ții economico-sociali reprezentativi – venituri, pre țuri, timp liber,
dimensiunile și structura popula ției – cu rol stimulativ sau restrictiv, imprim ă cererii o
anumit ă elasticitate și evolu ție.

Ca și cererea turistic ă, consumul turistic manifest ă o puternic ă concentrare în timp și
spa țiu, dar și în motiva ție; în ceea ce prive ște motiva ția, la un moment dat poate predomina ca
motiv odihna, recreerea, sau poate domina interesul pentru afaceri, s ănătate etc.

25 Motiva țiile, aflate în strâns ă leg ătur ă cu ocupa ția și educa ția, cu vârsta și personalitatea
individual ă, genereaz ă un anumit mod de manifestare a cererii și consumului. Cercetarea
impactului personalit ății asupra deciziei de cump ărare și comportamentului de consum turistic
a permis identificarea a cinci tipuri psihologice majore, și anume: 1

1. turi ști psihocentrici;

2. turi ști cvasipsihocentrici;

3. turi ști mediocentrici;

4. turi ști cvasialocentrici;

5. turi ști alocentrici.

Turi știi psihocentrici , concentra ți pe problemele personale, adesea nelini ști ți și
tem ători, c ăutând securitatea, prefer ă vacan țele în sta țiuni cunoscute, familiare, situate mai
aproape de re ședin ța permanent ă, care reproduc, în mare m ăsur ă, condi țiile de via ță de la
locul de formare a cererii; de asemenea, ei solicit ă aranjamente organizate, care le ofer ă un
plus de siguran ță și, de multe ori, se limiteaz ă la utilizarea exclusiv ă a serviciilor din pachetul
de vacan ță . Cererea psihocentric ă este, deci, specific ă popula ției cu venituri medii și ridicate,
de vârst ă mijlocie sau înaintat ă, din regiuni cu înalt grad de urbanizare și dezvoltare
economic ă.

La cealalt ă extrem ă se situeaz ă turi știi alocentrici ; ace știa, încrez ători în for țele proprii,
dispu și s ă încerce noi experien țe, caut ă varietatea, aventura; ei vor c ălători spre regiuni
turistice pu țin cunoscute, aflate la distan țe mari în afara grani țelor, cu dot ări materiale
minime, dar compensate de atrac țiile naturale sau culturale, de lipsa de poluare și zgomot; ei
solicit ă o gam ă larg ă de servicii, în afara celor cuprinse în pachetul d e vacan ță -standard. Este
o cerere activ ă, dinamic ă, care apar ține popula ției tinere, cu venituri medii sau sc ăzute.

O regiune cu valoarea turistic ă natural ă este “descoperit ă” de cererea alocentric ă,
preluat ă de cea cvasialocentric ă, dezvoltat ă de c ătre turi știi cvasipsihocentrici ce o lanseaz ă
în categoria regiunilor turistice “en vogue” (la m od ă), dup ă care î și consolideaz ă pozi ția pe
pia ță prin intermediul turi știlor psihocentrici. În practic ă, cea mai mare parte a turi știlor are
un comportament mediocentric. De asemenea, trebuie men ționat faptul c ă, în timp, pe
măsur ă ce cap ătă mai mult ă experien ță în materie de c ălătorii, turi știi psihocentrici se pot
transforma, în privin ța op țiunilor pentru destina țiile de vacan ță , în turi ști alocentrici. De aici
se poate concluziona c ă cererea și consumul turistic se caracterizeaz ă prin labilitate în
motiva ții.

2.4. Concentrarea în timp și spa țiu a cererii pentru turism

Turismul, fenomen sensibil la muta țiile social-economice înregistreaz ă în evolu ția sa o
serie de fluctua ții; unele au caracter continuu, structural , fiind provocate de dinamica unor
factori de tendin ță sau de schimb ări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii, iar altele au
caracter alternativ , datorându-se unor condi ții naturale, specificului cercet ării sau influen ței
unor situa ții conjuncturale.

1 Cristiana, Cristureanu – Economia și politica turismului interna țional , Editura Abeona, Bucure ști, 1992.

26 Aceste oscila ții, de durat ă sau repetabile, cu implica ții mai profunde sau superficiale,
mai greu sau mai u șor previzibile, se manifest ă în repartizarea inegal ă în timp și spa țiu a
num ărului turi știlor precum și a necesarului de servicii. Varia țiile sezoniere ale activit ății
turistice sunt cele determinate în principal, de co ndi țiile de realizare a echilibrului ofert ă-
cerere și se definesc printr-o mare concentrare a fluxurilo r de turi ști în anumite perioade ale
anului, în celelalte remarcându-se o reducere impor tant ă sau chiar o stopare a sosirilor de
turi ști.

Sezonalitatea în turism prezint ă o serie de particularit ăți fat ă de alte sectoare ale
economiei, datorit ă dependen ței mari a circula ției turistice fa ță de condi țiile naturale,
caracterului nestocabil al serviciilor turistice și rigidit ății ofertei. Oscila țiile sezoniere ale
activit ății turistice sunt mai accentuate, au implica ții mai profunde și de anvergur ă,
posibilit ățile de atenuare a lor sunt relativ limitate și solicit ă eforturi mari din partea
organizatorilor. De asemenea, pe m ăsura intensific ării circula ției turistice varia țiile sunt mai
mari și mai cuprinz ătoare, presiunea exercitat ă asupra industriei turismului devenind tot mai
puternic ă. Se pune deci, cu tot mai mult ă acuitate problema atenu ării sezonalit ății, găsirii
unor mijloace care s ă stimuleze practicarea turismului pe durata întregu lui an, realizându-se
astfel reducerea concentr ării în anumite perioade de timp și prelungirea sezonului turistic.

Amploarea varia țiilor sezoniere și frecven ța lor de manifestare are consecin țe asupra
dezvolt ării turistice și eficien ței acesteia, cât și asupra celorlalte ramuri ale economiei, ramuri
cu care turismul se dezvolt ă în interdependen ță .

În activitatea turistic ă, sezonalitatea se reflect ă pe de o parte, în utlizarea incomplet ă a
bazei tehnico-materiale și a for ței de munc ă, influen țând negativ costurile serviciilor
turistice și calitatea acestora, termenul de recuperare a inve sti țiilor, rentabilitatea, iar pe de
alt ă parte în nivelul sc ăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectân d în felul acesta și
dezvoltarea circula ției turistice.

Concentrarea cererii pentru turism în anumite perio ade ale anului, ca principal aspect de
manifestare a sezonalit ății, duce la suprasolicitarea mijloacelor de transpo rt, a spa țiilor de
cazare și alimenta ție public ă, a celorlalte servicii, a personalului de servire etc., determinând
calitatea mai slab ă a presta țiilor, cre șterea tensiunii între solicitan ți și prestatori, nemul țumirea
turi știlor, în timp ce, în perioadele de extrasezon capa cit ățile respective r ămân nefolosite. În
ceea ce-l prive ște pe turist, concentrarea are implica ții de ordin psihologic, fiziologic și
economic. Astfel, aglomera ția din mijloacele de transport sau de pe c ăile rutiere, mai ales în
cazul c ălătoriilor cu mijloace proprii, riscul neg ăsirii unui spa țiu de cazare corespunz ător
dorin țelor, a ștept ărilor pentru ob ținerea unor servicii etc. provoac ă oboseal ă fizic ă și psihic ă
turistului diminuând în acest fel efectele recreati ve ale vacan ței. De asemenea, influen țe
negative asupra st ării de spirit a turistului și indirecte asupra dimensiunilor circula ției turistce
are și nivelul costurilor serviciilor oferite și anume situarea lor sub sau peste posibilit ățile
financiare ale consumatorului, concordan ța între nivelul acestora și calitatea presta țiilor.

Asupra celorlalte sectoare ale economiei sezonalita tea circula ției turistice ac ționeaz ă
fie direct, prin solicit ări suplimentare fa ță de unele activit ăți cum ar fi transporturile și
telecomunica țiile, industria alimentar ă și produc ția culinar ă, comer țul etc., fie indirect prin
efectele periodice și limitate a unei mase însemnate de oameni, cu redi stribuirea lor din
sectoare sau zone ale ță rii.

27 Transporturile, de și se pot adapta relativ u șor circula ției de maxim ă intensitate prin
suplimentarea curselor și num ărul mijloacelor reprezint ă domeniul cel mai afecat în sensul c ă
în perioadele de vârf mijloacele de transport sunt supraînc ărcate pe direc ția destina țiilor de
vacan țe și subînc ărcate în direc ția invers ă determinând un coeficient redus al utliz ării
capacit ăților.

Enumerarea acestor aspecte ale sezonalit ății eviden țaiz ă implica țiile profunde ale
acesteia și reac țiile în lan ț pe care le dezvolt ă, necesitatea și importan ța atenu ării efectelor ei.
În acest sens, un rol deosebit revine cercet ării cauzelor ce provoac ă oscila ții sezoniere în
activitatea turistic ă, cuantific ării influen țelor lor. Printr-o astfel de analiz ă au fost puse în
lumin ă:

– varia ții datorate unor condi ții economico-organizatorice cum ar fi: regimul
concediilor pl ătite și durata lor limitat ă, repartizarea neuniform ă a vacan țelor de-a lungul unui
an, cre șterea timpului liber și distribuirea lui, practicarea unei anumite forme de turism
(con ținutul sau motiva ția acestora) și

– varia ții provocate de cauze extraeconomice ca de exemplu, pozi ția geografic ă a
zonei, condi țiile de clim ă, anotimpurile, varietatea și atractivitatea valorilor culturale, istorice,
de art ă etc., acestea din urm ă fiind preponderente.

Rezult ă c ă permanentizarea activit ății turistice și diminuarea sezonalit ății se poate
realiza printr-o mai bun ă repartizare în cursul anului, a disponibilit ăților de timp liber și, în
principal, prin dezvoltarea serviciilor turistice c are s ă compenseze sc ăderea atractivit ății
factorilor naturali, în extrasezon.

Rolul detrminant al condi țiilor naturale în manifestarea caracterului sezonie r al cererii
favorizeaz ă existen ța mai multor tipuri de oscila ții în raport cu momentul sau momentele de
maxim ale ofertei naturale.

a. O prim ă categorie o reprezint ă localita țile sau zonele în care activitatea se
concentreaz ă într-o singur ă perioad ă (sezon) ca urmare a faptului c ă oferta
întrune ște maximum de cerin țe o singur ă dat ă pe an și pe o durat ă limitat ă;
acest tip de sezonalitate este specific pentru țara noastr ă litoralului, unde cererea se
concentreaz ă în intervalul mai-septembrie cu un maxim în perioa da 15 iulie-15
august, în celelalte luni ale anului solicit ările fiind sporadice (pentru tratament) sau
lipsind complet.

b. Un al doilea tip de oscila ții se caracterizeaz ă prin existen ța a dou ă perioade de
sezon cu activitate turistic ă de intensit ăți apropiate, duratele de timp și
mobilurile deplas ărilor fiind îns ă diferite. Sta țiunile montane întrunesc cerin țele
unei activit ăți bisezoniere – iarna pentru z ăpad ă și practicarea sporturilor albe, vara
pentru odihn ă, drume ții, alpinism etc. Perioadele de maxim ă intensitate sunt
decembrie-martie pentru sezonul rece și mai-septembrie pentru sezonul cald.
Caracteristica acestor zone este faptul c ă și în perioadele de extrasezon (aprilie și
octombrie-noiembrie), activitatea nu se restrânge c omplet.

c. Exist ă de asemenea, zone de activitate permanent ă unde oscila țiile de la o lun ă la
alta sunt nesemnificative. Din aceast ă categorie fac parte sta țiunile balneo-
climaterice unde sosirile turi știlor se distribuie relativ uniform de-a lungul anu lui,

28 condi țiile de clim ă neîmpietând desf ăș urarea normal ă a tratamentelor și localita țile
urbane unde circula ția turistic ă este permanent ă ca urmare a variet ății activit ăților
(congrese, târguri, expozi ții, excursii, c ălătorii în tranzit etc.). Chiar și în aceste
localit ăți exist ă perioade de mai mare concentra ție în lunile mai-octombrie pentru
turismul de tratament balneo-medical, sezonul cald oferind mai multe comodit ăți și
în septembrie-decembrie pentru centrele urbane, ace asta dovedindu-se perioada
optim ă pentru desf ăș urarea unor manfest ări știin țifice, cultural-artistice, sportive sau
de alt ă natur ă.

Analiza curbelor de varia ție eviden țiaz ă existen ța a trei etape (momente) în evolu ția
cererii și respectiv a circula ției turistice de-a lungul unui an calendaristic:

/checkbld vârful de sezon (sau chiar vârfurile în cazul activ it ății turistice bisezoniere)
caracterizat prin intensitatea maxim ă a cererii;

/checkbld începutul și sfâr șitul sezonului (sau perioadele de pre și post sezon) în care
cererea este mai pu țin intens ă cu tendin ță de cre ștere în perioada de început și
descre ștere în perioada de sfâr șit de sezon;

/checkbld extrasezonul, perioada caracterizat ă prin reducerea substan țial ă sau chiar încetarea
solicit ărilor pentru serviciile turistice.

Reflectând caracterul ciclic al activit ății turistice, succesiunea acestor etape ilustreaz ă
modul de e șalonare a solicit ărilor și permite dozarea eforturilor organizatorilor de tu rism în
vederea satisfacerii corespunz ătoare a cererii.

Suprapunerea curbelor de varia ție sezonier ă a activit ății turistice din țara noastr ă arat ă o
concentrare puternic ă, în sezonul cald pentru toate formele de turism (a prox. 65% din sosirile
de turi ști str ăini sunt în lunile iunie-septembrie; de asemenea, t ot în aceast ă perioad ă se
manifest ă aproximativ 60% din sosirile turi știlor români).

Sezonalitatea circula ției turistice este eviden țiat ă mai riguros, de indicii de sezonalitate .
Prin valorile pe care le iau ace știa confirm ă tendin ța de concentrare a cererii turistice în țara
noastr ă în perioada iunie-septembrie (se determin ă cu ajutorul mediilor mobile, pe baza
seriilor dinamice privind num ărul de turi ști din fiecare lun ă).

De asemenea, se mai poate determina gradul de conce ntrare a activit ății turistice cu
ajutorul coeficientului de concentrare:

sau:

unde: p este ponderea fa ță de unitate a fiec ărui element (în cazul nostru fiec ărei luni), iar
n – num ărul elementelor, respectiv 12.
∑=2
ipC
1 – n1pnC2
i∑−=

29 Cercet ările întreprinse în timp asupra concentr ării turistice în țara noastr ă au eviden țiat
valori ale coeficientului de aprox. 0,26 pentru tur i știi români și 0,23 pentru turi știi str ăini, cu
tendin țe de cre ștere, deci de accentuare a sezonalit ății.

În acest context, cunoa șterea prin intermediul curbelor de varia ție a indicilor de
sezonalitate și coeficien ților de concentrare a distribu ției în timp a cererii turistice, în fiecare
zon ă sau localitate este important ă pentru orientarea eforturilor în vederea satisface rii
corespunz ătoare a nevoilor consumatorilor și pentru g ăsirea solu țiilor de diminuare a efectelor
negative ale concentr ării, respectiv pentru reducerea intensit ății cererii în perioadele de vârf
de sezon și m ărirea întinderii lor în timp, prelungirea perioadel or de pre și post sezon,
reducerea par țial ă sau total ă a extrasezonului.

Cele mai eficiente solu ții de reducere a efectelor negative ale sezonalit ății s-au
dovedit a fi prelungirea sezonului și etalarea vacan țelor. Printre mijloacele mai importante
ce stau la îndemâna organizatorilor de turism în ac est sens se num ără m ăsurile cu caracter
economico-organizatoric de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor și ridicarea
calit ății acestora, practicarea unor politici de pre țuri diferen țiate în func ție de etapele
sezonului, dezvoltarea și intensificarea propagandei turistice etc.

O atractivitate sporit ă se poate realiza prin amenaj ări suplimentare care s ă valorifice cele
mai variate atribute ale patrimoniului turistic, pr in diversificarea serviciilor de agrement, prin
realizarea unor programe complexe ce pot compensa l ipsa unor condi ții naturale propice. De
asemenea, practicarea unor tarife reduse în pre și post sezon favorizeaz ă prelungirea
perioadelor de maxim ă intensitate prin atragerea anumitor categorii de t uri ști – cu venituri mai
reduse, cei care c ălătoresc pentru schimbarea cadrului, cei care dau vac an ței un con ținut
preponderent de odihn ă etc. Importan ța ac țiunilor de propagand ă și informare se eviden țiaz ă
atât prin aducerea la cuno știn ță publicului consumator a avantajelor suplimentare o ferite în
pre și post sezon sau în extrasezon cât și prin stimularea în general a nevoii de turism. Di ntre
măsurile organizatorice am mai putea eviden ția desf ăș urarea manifest ărilor știin țifice,
culturale, artistice, expozi ționale etc., cu prec ădere în perioadele de extrasezon.

Al ături de aceste elemente, dezvoltarea economico-soci al ă contribuie la intensificarea
circula ției turistice și atenuarea sezonalit ății. Sporirea veniturilor și modificarea structurii,
consumului, urbanizarea și cre șterea disponibilit ăților de timp liber, programarea vacan țelor și
posibilitatea scind ării concediului în mai multe etape, intensificarea deplas ărilor la sfâr șit de
săpt ămân ă etc., au ac țiune mai profund ă și de durat ă asupra repartiz ării în timp a activit ății
turistice, în sensul reducerii perioadelor de maxim ă concentrare.

Cu toate acestea turismul, dependent în mare m ăsur ă de factorii naturali continu ă s ă
prezinte oscila ții în timp cu influen țe nefavorabile asupra eficien ței activit ății și satisfac ției
consumatorilor.

2.5. Tendin țe actuale pe pia ța turistic ă

Ca tendin ță general ă, pia ța turistic ă înregistreaz ă o cre ștere, în ritmuri superioare celor
ale dinamicii economiei mondiale, chiar și în condi țiile unor evenimente cum ar fi crizele
financiare din ță rile asiatice sau Brazilia sau situa ția tensionat ă din Golf, Kosovo etc., acest
lucru demonstrând o oarecare deta șare a turismului fa ță de problemele economico-sociale.

30 O a doua tendin ță este maturizarea turismului și a industriei specifice, prin apropierea,
cel pu țin pe unele paliere, de pragul de satura ție (situat, potrivit unor cercet ări, la circa 70%
din totalul timpului liber și la 15% din venituri, alocate turismului 2).

Cre șterea pie ței turistice prezint ă o latur ă cantitativ ă – exprimat ă de sporirea
num ărului c ălătoriilor și a consumurilor aferente – și una calitativ ă, rezultat al atragerii în
circuitul turistic a noi zone și ță ri, a unor segemente tot mai largi ale popula ției, de o mare
diversitate din punct de vedere economic, socio-cul tural și afectiv. Astfel pe pia ța turistic ă, se
men ține accentuat ă tendin ța de concentrare (circa 70-80% din totalul activit ății turistice se
desf ăș oar ă în și între ță rile superdezvoltate ale lumii).

Asociate unor evolu ții economice pozitive, ac țiunile fenomenului de îmb ătrânire a
popula ției (în special în ță rile dezvoltate) , cre șterii duratei timpului liber se reflect ă în
tendin țele de fragmentare a vacan țelor și efectuarea mai multor c ălătorii de mai scurt ă durat ă,
de l ărgire a perioadelor de desf ăș urare a deplas ărilor și, implicit, atenuarea sezonalit ății, în
diversificarea destina țiilor etc.

Corespunz ător modific ărilor cererii se produc schimb ări și în cadrul ofertei.

În privin ța dezvoltării unei palete de produse turistice noi se observ ă urm ătoarele
tendin țe:

/head2right cre ște interesul pentru vacan țele tematice – culturale, sportive, descoperiri – în
special în rândul turi știlor exigen ți, cu experien ță în privin ța c ălătoriilor;

/head2right cazarea dispersat ă se bucur ă de o aten ție deosebit ă deoarece în locul hotelurilor
sunt preferate apartamentele, locuin țele individuale, chiar cazarea la cet ățeni,
înregistrându-se o ascensiune a turismului rural;

/head2right cre șterea ponderii vacan țelor la mare distan ță , cu o diversificare a motivelor de
călătorie;

/head2right devine tot mai consistent fluxul c ălătoriilor pentru cump ărături sau pentru alte
motive „mai pu țin turistice” etc.

În privin ța pre țului, se constat ă o cre ștere a ponderii ofertei de vacan țe ieftine. În
dorin ța apropierii de nevoile cump ărătorilor, de atragere a celor cu mijloace financiare
modeste, organizatorii de vacan țe reduc cotele de comision, se mul țumesc cu marje de profit
mici, în schimbul unor cifre de afaceri mari.

Un alt aspect, referitor la pia ța turistic ă în ansamblul s ău – se fundamenteaz ă pe
efectul poluator al turismului și pe accentuarea acestuia ca urmare a intensific ării c ălătoriilor.
Pentru a contracara aceste efecte, sunt promovate f ormele ecologice de petrecere a vacan ței,
concomitent cu sporirea responsabilit ăților statului, organismelor de turism, turi știlor în șiși în
dezvoltarea turismului, respectiv în protejarea res urselor.

2 Cristiana Cristureanu, op.cit., pg.150

31
Întreb ări de autocontrol :

1. Defini ți no țiunea de pia ță turistic ă.
2. Defini ți no țiunea de cerere turistic ă.
3. Defini ți no țiunea de consum turistic.

Teme de reflec ție :

1. În ce const ă deosebirea dintre cerere și consum turistic ?
2. Enumera ți și explica ți tipurile psihologice identificate în turism.
3. Care sunt cele mai eficiente solu ții de reducere a efectelor negative ale sezonalit ății?

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Care sunt elementele cuantific ării cantitative a pie ței turistice ?
2. Explica ți cele trei etape (momente) în evolu ția cererii și respectiv a circula ției turistice de-a
lungul unui an calendaristic.

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Pia ța turistic ă reprezint ă:
a) sfera economic ă de interferen ță a ofertei turistice, materializat ă prin produc ția
turistic ă, cu cererea turistic ă, materializat ă prin consumul turistic;
b) mediul economic de interferen ță a cererii de bunuri și servicii cu oferta de bunuri și
servicii;
c) sfera economic ă de interferen ță a cererii turistice cu oferta turistic ă.
2. Pia ța turistic ă poten țial ă reprezint ă:
a) dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o pia ță în care to ți membrii societ ății ar
fi participan ți la activitatea turistic ă;
b) ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod efect iv, deci num ărul actelor de vânzare-
cump ărare finalizate;
c) dimensiunile pe care le-ar fi putut avea pia ța turistic ă în alte condi ții decât cele
existente.
3. Cererea psihocentric ă este specific ă:
a) popula ției cu venituri medii și ridicate, de vârst ă mijlocie sau înaintat ă;
b) popula ției tinere, cu venituri medii sau sc ăzute;
c) popula ției cu venituri mari, de vârst ă mijlocie.
4. Sezonalitatea turistic ă poate fi determinat ă prin:
a) to ți ace știa ;
b) indicii de sezonalitate ;
c) coeficien ți de concentrare ;
d) coeficien ți de intensitatea traficului.
5. În solu țiile de atenuare a sezonalit ății și efectelor acesteia ,se num ără :
a) diversificarea ofertei ;
b) etalarea vacan țelor ;
c) toate acestea ;
d) reducerea pre țurilor.

32 Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 20 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. FORI Ș, T., DIMA, D. (coord.) – Manual de formare managerial ă în turism , Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001;
2. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002;
3. TURCU, V., MORARIU, D., WEISZ, J. – Turism interna țional, Editura Eurostampa,
Timi șoara, 2003
4. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

33 MODULUL III
OFERTA ȘI PRODUC ȚIA TURISTIC Ă

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea ofertei turistice : poten țialul turistic, produsul turistic, pre țurile
produsului turistic și canalele de distribu ție.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 ce se în țelege prin no țiunea de ofert ă turistic ă și produc ție turistic ă;

/square4 care sunt caracteristicile principale ale ofertei t uristice;

/square4 ce este poten țialul turistic și care sunt componentele acestuia;

/square4 ce este produsul turistic, care sunt componentele și etapele de concepere ale
acestuia;

/square4 care sunt strategiile de pre ț practicate în turism și care sunt canalele de distribu ție ale
produselor turistice.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 oferta turistic ă este alc ătuit ă din mai multe componente: poten țialul turistic,
echipamentul turistic, serviciile prestate turi știlor și bunurile oferite acestora spre
consum, for ța de munc ă;

/square4 termenul de resurse turistice desemneaz ă atât atrac ția propriu-zis ă, cât și implica țiile
de ordin economic ale acestora, “materia prim ă” care urmeaz ă s ă fie supus ă unui
proces de prelucrare în vederea ob ținerii produsului turistic;

/square4 produsul turistic este o form ă de comercializare a ofertei turistice;

/square4 posibilit ățile multiple de combinare a elementelor de atracti vitate cu prest ările de
servicii ofer ă posibilitatea diferen țierii produselor turistice contribuind și la sporirea
gradului de atractivitate a produselor turistice oferite chiar în cadrul aceleia și
destina ții de vacan ță sau forme de turism;

/square4 în vederea cre șterii eficien ței utiliz ării bazei materiale, organizatorii de turism și
prestatorii de servicii acord ă turi știlor o serie de facilit ăți sub forma unei reduceri de
tarife sau a unor gratuit ăți.

34 Oferta turistica, categorie corelativ ă a pie ței turistice, constituie în multe situa ții, mobilul
determinant al efectu ării actului turistic.

Distinc ția care trebuie eviden țiat ă între oferta și produc ția turistic ă porne ște de la
definirea celor doi termeni. Astfel, oferta turistic ă este reprezentat ă de cadrul și
poten țialul natural și antropic, echipamentul de “produc ție” a serviciilor turistice,
ansamblul bunurilor și serviciilor destinate consumului turistic, for ța de munc ă
specializat ă în activit ățile specifice, infrastructura turistic ă și condi țiile de
comercializare.

Produc ția turistic ă este dat ă de ansamblul de servicii care mobilizeaz ă for ța de
munc ă, echipamentul turistic și bunurile materiale și care se materializeaz ă într-un
consum efectiv.

În concluzie, oferta turistic ă presupune nu numai produc ția turistic ă ci și existen ța
factorilor naturali.

Rela ția ofert ă turistic ă – produc ție turistic ă este marcat ă de o serie de particularit ăți care
o diferen țiaz ă de aceea și rela ție existent ă pe pia ța bunurilor materiale:

o produc ția turistic ă poate fi cel mult egal ă cu oferta, în timp ce pe pia ța bunurilor
materiale, oferta este cel mult egal ă cu produc ția;

o oferta turistic ă exist ă și independent de produc ție, pe când produc ția turistic ă nu se
poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta b unurilor materiale nu se poate deta șa
de existen ța unei produc ții;

o structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura produc ției turistice, în
timp ce structura ofertei de bunuri reflect ă structura produc ției respective;

o oferta turistic ă este ferm ă – exist ă atâta timp cât exist ă și elementele care o compun,
pe când, produc ția turistic ă e efemer ă, ea exist ă atâta timp cât se manifest ă consumul
și înceteaz ă odată cu încheierea acestuia.

Rela ția dintre cele dou ă elemente este foarte complex ă, de intercondi ționare reciproc ă,
oferta fiind surs ă a produc ției turistice, iar produc ția fiind cea care-i d ă via ță , adic ă
mobilizeaz ă oferta.

3.1. Caracteristicile ofertei

Dup ă cum rezult ă din defini țiile prezentate, oferta turistic ă are un caracter complex și
eterogen , fiind alc ătuit ă din mai multe componente, care se pot structura as tfel:

o poten țialul turistic, ca element de atrac ție a cererii turistice format din totalitatea
resurselor naturale și antropice ale unei zone;

o echipamentul turistic, alc ătuit din ansamblul activelor fixe și circulante care concur ă
la satisfacerea nevoilor turi știlor;

35 o serviciile prestate turi știlor și bunurile oferite acestora spre consum, bunuri cu
destina ție turistic ă exclusiv ă;

o for ța de munc ă care transform ă din poten țiale în efective celelalte elemente sus
men ționate.

Complexitatea ofertei turistice ( și a produc ției, în egal ă m ăsur ă), este dat ă și de
num ărul mare de prestatori sau “fabrican ți” ai produselor turistice. Faptul c ă produsul
turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul s ău, face aproape
imposibil ă furnizarea de c ătre un singur produc ător a tuturor presta țiilor generate de consumul
turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic speci aliza ți, au profile diferite, uneori chiar
interese diferite și cel mai adesea un mod de organizare distinct. Ast fel, la realizarea
produsului turistic particip ă societ ăți comerciale care au ca obiect de activitate cazare a, masa,
transportul, agrementul, ”fabricarea”c ălătoriilor turistice (touroperatori); de asemenea pot
participa organisme și asocia ții cu voca ție social ă, organisme locale și teritoriale etc.

Pe lâng ă aceast ă specializare puternic ă a presta țiilor de servicii turistice, trebuie s ă
men țion ăm și faptul c ă între ace știa predomin ă întreprinderile mici și mijlocii, fapt care a
și dus la o f ărâmi țare excesiv ă a ofertan ților de servicii turistice. A șa cum se poate constata,
acesta nu exclude posibilitatea regrup ării lor în organisme puternice, bine individualizat e, care
pot domina pia ța turistic ă, la un moment dat.

O alt ă caracteristic ă a ofertei turistce, cu multiple implica ții în realizarea actului turistic,
o reprezint ă rigiditatea acesteia. Aceast ă particularitate este datorat ă, în primul rând,
inadaptabilit ății (adaptabilit ății reduse) la varia țiile atât cantitative cât și calitative ale cererii
turistice.

Imposibilitatea deplas ării ofertei, care presupune mobilitatea consumatorului și nu a
produsului turisatic, constituie o alt ă particularitate a ofertei turistice. De asemenea, oferta
turistic ă nu poate fi stocat ă – odat ă neconsumat ă, ea se pierde -, aspect care presupune
cheltuieli suplimentare pentru agen ții economici ofertan ți în sensul promov ării produselor
turistice și adapt ării acestora la muta țiile intervenite în structura cererii.

Oferta turistic ă este dependent ă de echipamentele turistice, de num ărul și structura
for ței de munc ă. În industria turistic ă, investi țiile, atât materiale cât și umane, sunt foarte
costisitoare, fapt care nu permite înlocuirea rapid ă a acestora pentru a se adapta la mobilitatea
cererii turistice.

Dup ă cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei și produc ției turistice,
neconcordan ța în timp și spa țiu a cererii cu oferta turistic ă poate fi generatoarea unor efecte
economice și sociale de mare amploare, ce se concretizeaz ă în:

o satisfacerea necorespunz ătoare a turi știlor;

o neutilizarea echipamentelor turistice;

o prelungirea duratei de amortizare a acestora;

o încetinire a ritmului de înlocuire a capacit ăților uzate fizic sau moral.

36 Îns ă, prin eforturile conjugate ale organizatorilor și prestatorilor de servicii turistice,
printr-o bun ă cunoa ștere a tendin țelor în evolu ția cererii turistice, se poate profita, în anumite
limite, de o alt ă caracteristic ă a ofertei turistice: posibilitatea substituirii unui tip de ofert ă
cu altul. Acest lucru presupune ca și motiva țiile turistice s ă se poat ă substitui la un moment
dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofer tei s ă aib ă un caracter polifunc țional, s ă
satisfac ă alternative de consum diverse.

3.2. Poten țialul turistic

Parte component ă a ofertei turistice, poten țialul constituie, datorit ă valorii, originalit ății
și diversit ății componentelor sale, condi ția esen țial ă a dezvolt ării turismului într-un perimetru
dat.

Poten țialul turistic al unui teritoriu este definit ca an samblul elementelor (naturale și
antropice) ce se constituie ca atrac ții turistice și care se preteaz ă unei amenaj ări pentru
vizitarea și primirea turi știlor 3.

Aceste elemente naturale sau antropice sunt privite ca “ atrac ții turistice ” sau “ resurse
turistice ”, termeni al c ăror con ținut difer ă.

Termenul de atrac ții turistice se refer ă la elementele naturale sau antropice care pot
atrage vizitatorii într-un loc, care produc impresi i. Exemple: o plaj ă, un munte, o cascad ă,
un monument de ar ătat, un obiectiv istoric și altele.

Termenul de resurse turistice este mai complet, des emnând atât atrac ția propriu-zis ă,
cât și implica țiile de ordin economic ale acestora, “materia prim ă” care urmeaz ă s ă fie
supus ă unui proces de prelucrare în vederea ob ținerii produsului turistic.

/checkbld Poten țialul turistic reprezint ă deci oferta turistic ă poten țial ă a unui teritoriu dat:

Prelucrare dup ă V. Gl ăvan – “Geografia turismului în România,
Editura Institutului de Management-Turism EDEN, Buc ure ști, 1996

3 Rodica Minciu , op.cit . POTENTIALUL TURISTIC SAU
OFERTA TURISTICA POTENTIALA
NATURAL:
– componentele cadrului
natural inclusiv cele
modificate de om ANTROPIC:
– cultural-istoric;
– tehnico-economic;
– socio -demografic

37 /checkbld Valorificarea poten țialului turistic presupune existen ța al ături de resursele
naturale și antropice și a bazei materiale specifice, precum și a infrastructurii. Patrimoniul
turistic este deci rezultatul combin ării tuturor acestor elemente:

Adaptare dup ă V. Gl ăvan – “Geografia turismului în România,
Editura Institutului de Management-Turism EDEN, Buc ure ști, 1996

3.2.1. Componentele poten țialului turistic natural

a) Relieful – este cel mai variat și important element de poten țial turistic atât prin
valoarea peisagistic ă cât și prin posibilit ățile largi de practicare a turismului pe care le of er ă.

Principalele atrac ții ale reliefului sunt generate de:

– treptele și formele de relief ( relieful glaciar, carstic, vulcanic ș.a. );
– stâncile cu forma bizar ă;
– fenomenele geologice ș.a.

Relieful se constituie atât ca atrac ție turistic ă de sine st ătătoare, stimulând practicarea
drume ției, alpinismului, odihnei și recre ării, speoturismului ș.a., cât și ca suport pentru alte
elemente de poten țial (hidrografie, flor ă, faun ă etc.).

POTEN ȚIALUL TURISTIC NATURAL ȘI ANTROPIC sau
OFERTA TURISTIC Ă POTEN ȚIAL Ă
INFRASTRUCTURA GENERAL Ă ȘI TURISTIC Ă (c ăi de acces)
BAZA TEHNICO-MATERIAL Ă TURISTIC Ă
(mijloace de transport turistic, unit ăți de cazare, de alimenta ție public ă,
de agrement, de tratament)
BUNURILE ALIMENTARE ȘI INDUSTRIALE
FOR ȚA DE MUNC Ă
CONDI ȚIILE DE COMERCIALIZARE

38

Adaptare dup ă V. Gl ăvan – “Geografia turismului în România,
Editura Institutului de Management-Turism EDEN, Buc ure ști, 1996

Fig. nr. 1 Structura poten țialului turistic natural

b) Clima – contribuie la crearea ambian ței favorabile c ălătoriei prin:

– regimul precipita țiilor;
– temperatura și umiditatea aerului;
– nebulozitatea atmosferei;
– brizele montane și marine.

Clima constiuie o condi ție de baz ă pentru practicarea unor forme de turism:

/square4 sporturile de iarn ă – prin prezen ța, consistent ă și men ținerea stratului de zapad ă;
/square4 cura heliomarin ă;
/square4 climatoterapia.

c) Hidrografia – contribuie la sporirea atractivit ății unei zone turistice prin prezen ța
urm ătoarelor elemente de poten țial turistic:
STRUCTURA
POTEN ȚIALULUI
TURISTIC NATURAL RELIEF ȘI GEOLOGIE
Trepte și forme de relief: peisaj, geomorfologie,
forme bizare de relief, structuri și fenomene
geologice, monumente ale naturii.
CLIMA
Temperatura aerului și a apei, precipita ții lichide,
stratul de zapad ă, durata de str ălucire a soarelui,
bioclima.
HIDROGRAFIA
Ape freatice și ape minerale, râuri, lacuri naturale
(inclusiv terapeutice) și antropice, Marea Neagr ă,
Delta Dun ării (ape), monumente ale naturii.
VEGETA ȚIA
Tipuri de p ăduri, flora specific ă, monumente ale
naturii, rezerva ții naturale, p ăduri de interes social-
recreativ.
FAUNA
Fondul cinegetic, fond piscicol, specii faunistice
ocrotite, rezerva ții naturale.
NATURA OCROTIT Ă
Rezerva ții naturale, parcuri na ționale și rezerva ții
ale biosferei.

39 – râuri, fluvii; lacuri naturale (inclusiv cele ter apeutice) și antropice; m ări, delte și
estuare; ape minerale și termominerale și favorizeaz ă practicarea turismului de sfâr șit de
săpt ămân ă, de pescuit, de cur ă heliomarin ă, de practicare a sporturilor nautice, de tratament
balnear.

d) Vegeta ția – reprezentat ă prin p ăduri, paji ști, arborete și altele reprezint ă:

/square4 o atrac ție turistic ă în sine: exemple: parcuri naturale – ca destina ții de vacan ță ,
parcuri dendrologice, rezerva ții știin țifice;

/square4 un element care spore ște atractivitatea celorlalte componente ale poten țialului
turistic. Ea prezint ă un interes deosebit pentru turismul de odihn ă, recreere,
agrement.

e) Fauna – prezint ă din punct de vedere turistic, o importan ță :

/square4 cinegetic ă și piscicol ă – datorit ă bog ăției și variet ății speciilor;

/square4 estetic ă – contribuind astfel la cre șterea atractivita ții zonelor vizitate;

/square4 știin țific ă – datorit ă existen ței unor specii rare sau pe cale de dispari ție protejate
în rezerva ții și parcuri zoologice și constituie o motiva ție pentru practicarea
turismului de vân ătoare și pescuit sportiv, știin țific, de cunoa ștere.

f) Rezerva țiile naturale – prezint ă importan ță :

/square4 sub aspect estetic – ca element de atractivitate;

/square4 cognitiv-știin țific ca baz ă a turismului profesional și de cunoa ștere.

3.2.2. Componentele poten țialului turistic antropic

România dispune de un bogat și valoros poten țial antropic, rezultat al existen ței și
istoriei de peste dou ă milenii a poporului român în acest spa țiu geografic.

Componentele poten țialului turistic antropic, care se eviden țiaz ă prin atractivitatea și
valoarea lor, se grupeaz ă în:

a) poten țialul cultural-istoric:

1. vestigii arheologice și monumente istorice și de art ă;

2. elemente de etnografie și folclor;

3. institu ții si evenimente cultural-artistice.

b) poten țialul tehnico-economic;

c) poten țialul socio-demografic.

40

Fig. 2 Structura poten țialului turistic antropic

3.3. Produsul turistic

3.3.1. Elemente componente ale produsului turistic

Produsul turistic este o combina ție în variante multiple a:

– elementelor de atractivitate (resurse turistice naturale și antropice) pe care le ofer ă o
zon ă (destina ție dat ă);

– serviciilor specifice și nespecifice (rezultat al ac țiunii for ței de munc ă asupra bazei
materiale generale și specifice).

În sens restrâns , prin produs turistic se în țelege totalitatea bunurilor și serviciilor
oferite turi știlor de c ătre una sau mai multe întreprinderi turistice (agen ții de turism sau
prestatori direc ți – hotel, restaurant etc.).

Produsul turistic este deci o form ă de comercializare a ofertei turistice. Elementele sale
componente (transport, cazare, alimenta ție, agrement, tratament balnear ș.a.) putându-se
comercializa sub forma de pachet turistic sau sepa rat. Între componentele produsului turistic
exist ă o rela ție de interdependen ță , fiecare dintre acestea având un rol important în crearea
satisfac ției clienților.

STRUCTURA
POTEN ȚIALULUI
TURISTIC ANTROPIC
Cultural – istoric
1. vestigii arheologice grece ști,
dacice, romane, medievale;
2. monumente istorice de art ă și
arhitectur ă;
3. elemente de etnografie și
folclor;
4. institu ții și evenimente
cultural -artistice. Tehnico-economic
1. amenaj ări hidroenergetice:
baraje, lacuri de acumulare ș.a.
2. canale de naviga ție, drumuri
și poduri ș.a.
3. diferite unit ăți economice:
ferme agricole, centre viticole
etc. Socio-demografice
1. popula ție;
2. așez ări:
• urbane;
• rurale

41 O ilustrare a componentelor produsului turistic și a rolului acestora este prezentat ă în
schema urm ătoare:

I. Resurse turistice
• naturale – pozi ție geografic ă,
relief, clim ă, hidrografie, flor ă,
faun ă; monumentele naturii • antropice – atrac ții cultural-istorice
și artistice; institu ții și evenimente
cultural-artistice;elemente etno-
grafice și folclorice; elemente
tehnico-economice; elemente socio-
demografice.
Rolul acestora:

• atractivitate – ele reprezint ă motiva ția
călătoriei în cazul majorit ății formelor de
turism;
• “materii prime” care pentru a putea fi
valorificate trebuie prelucrate în cadrul unor
procese de produc ție specifice.
II. Infrastructura
• căi de acces, mijloace de transport în
comun și instala ții de telecomunica ții;
• re țele de alimentare cu ap ă, gaze, energie
electric ă și termic ă. • unit ăți comerciale, institu ții
administrative, sanitare, financiar-
bancare , culturale, sportive, religioase
etc.
Rolul acestora:

– asigurarea accesului în zonele turistice;
– asigurarea confortului și a tuturor facilit ăților
necesare vie ții moderne (instala ții).

42

Prelucrare dup ă O.Snak, Marketing-ul turismului, Editura Academiei Române
de Management , Bucure ști 1994.
III. Baza material ă specific ă turismului
• mijloacele de transport specifice turis-
mului, mijloace de transport pe cablu. • unit ăți de cazare, alimenta ție, instala ții
de agrement, instala ții de tratament
balnear.
Rolul acestora:

– punerea în valoare a resurselor naturale și antropice,
valorificarea acestora depinde de nivelul de dezvol tare al
industriei turistice.
IV. For ța de munc ă
• influen țeaz ă calitatea serviciilor oferite prin:
– structura, aptitudinile, calificarea forma ției de personal;
– motivarea și perfec ționarea profesional ă
Rolul acesteia:

– este de a produce servicii împreun ă cu baza material ă .
V. Resursele institu ționale
• facilit ăți turistice și guvernamentale;
• regimul economic, juridic și legisla ție juridic ă;
• regimul pa șapoartelor și vizelor;
• reglement ări valutare;
• controlul calit ății serviciilor prestate, al pre țurilor și al
tarifelor;
• protec ția și securitatea turistului;
• protec ția și conservarea mediului și a atrac țiilor de interes
turistic.
Rolul acesteia:

– este de a produce împreun ă cu baza material ă servicii.

43 În func ție de motiva ția c ălătoriei, perioada (sezon, pre, post și extrasezon) și
particularit ățile segmentului de turi ști, ponderea celor dou ă grupe – elemente de atractivitate
și presta țiile de servicii, difer ă. De exemplu, exist ă produse turistice în componen ța c ărora
primeaz ă elementele de atractivitate (practicarea curei hel iomarine: marea, soarele,
temperatura apei, turismul cultural) și altele în cadrul c ărora primeaz ă serviciile (turism de
congrese, turism ocazionat de cazinouri).

Posibilit ățile multiple de combinare a elementelor de atracti vitate cu prest ările de
servicii ofer ă posibilitatea diferen țierii produselor turistice contribuind și la sporirea
gradului de atractivitate a produselor turistice oferite chiar în cadrul aceleia și destina ții de
vacan ță sau forme de turism.

Principalele caracteristici ale produselor turistic e:

• sunt eterogene – rezultat al dependen ței serviciilor de dot ările materiale și persoana
prestatorului;

• sunt complexe – rezultat al combin ării în variante multiple a elementelor componente;

• sunt nestocabile – elementele care le compun (exemp lu: locurile din avion, z ăpada,
nop țile de cazare etc.) nu pot fi stocate;

• se produc pe m ăsur ă ce se manifest ă consumul;

• au caracter sezonier, cu excep ția reuniunilor, afacerilor și, par țial, turismul de sfâr șit
de s ăpt ămân ă sau cel balnear.

3.3.2. Etapele conceperii unui produs turistic

Conceperea unui produs turistic presupune parcurger ea urm ătoarelor etape:

1. Culegerea informa țiilor despre:

– cerere : motiva ții de c ălătorie, venituri disponibile, timp liber, vârst ă, categorie socio-
profesional ă, gusturi turistice etc.;

– oferta concuren ței : produsele turistice oferite, pre țurile și tarifele practicate etc.;

– analiza propriei oferte comparativ cu cea a concuren ței;

– componentele care vor fi incluse în propria ofert ă: obiective turistice variate, baza
material ă specific ă și serviciile oferite, posibilit ățile de acces în diferite zone.

2. Selectarea obiectivelor turistice, serviciilor o ferite și unit ăților prestatoare în
func ție de tipologia clientelei și particularit ățile cererii.

3. Combinarea (pornind de la rezultatele studierii cererii) și asamblarea
componentelor produsului turistic (organizarea preliminar ă) – realizate cu mult înainte de
exprimarea cererii – în care touropreatorul alege: destina ția, mijlocul de transport, unit ățile de

44 cazare, alimenta ția, alte servicii incluse în pachet, dac ă grupul va beneficia de asisten ța
turistic ă realizat ă de c ătre ghid pe tot parcursul c ălătoriei etc.

4. Asigurarea serviciilor necesare pe tot parcursul c ălătoriei. Pentru aceasta agen ția de
turism:

– încheie contracte, conven ții, minute cu prestatorii direc ți de servicii turistice;

– emite comenzile de rezervare.

În cazul produselor turistice de tip tour , aceast ă etap ă presupune alegerea itinerariului și
întocmirea programului turistic.

5. Determinarea (calculul) pre țului produsului turistic:

– pornind de la costul serviciilor de transport, ca zare, alimenta ție etc.

– de la celelalte elemente de calcul conform legii (comision, TVA, asigur ări, contribu ția
de participare la fondul de dezvoltare și promovare a turismului).

6. Promovarea produsului turistic:

– realizarea și distribuirea bro șurilor, pliantelor, afi șelor turistice etc.;

– publicitate prin mass-media.

7. Lansarea produsului turistic pe pia ță – un șir de ac țiuni prin care agen ția î și face
cunoscute produsele pe plan local și na țional.

3.3.3. Categorii de produse turistice oferite de o agen ție de
turism și caracteristicile lor

Principalele categorii de produse turistice oferite de o agen ție de turism sunt:

– circuite;
– sejururi (pachete de vacan ță );
– croaziere;
– produse tematice (exemple: vân ătoare sportiv ă, congrese etc.)

Acestora se adaug ă: rezerv ări pe liniile aeriene sau în hoteluri, vânz ări de bilete pentru
orice mijloc de transport terestru, marin sau aeria n, servicii de primire (“meeting” sau
“transfer”, închirieri de autoturisme, asigur ări pentru plec ări în str ăin ătate etc.).

1. Sejururile – reprezint ă un pachet de servicii oferit turi știlor pentru petrecerea
vacan ței într-o sta țiune turistic ă. Acest tip de produs turistic presupune r ămânerea în aceast ă
sta țiune.

Forme: – sejururi cu pensiune complet ă de tipul:

a. formulei tradi ționale pentru hotelurile din sta țiunile turistice;

45 b. formulei moderne propus ă de cluburile de turism care adaug ă un
program de anima ție și de sporturi.

– sejururi comercializate în f ormula: demipensiune, cazare + mic dejun sau doar
simpla cazare.

2. Circuitele – sunt un produs turistic vândut de o agen ție de turism grupurilor
organizate sau turi știlor individuali care presupune vizitarea pe par cursul acestora a unor
obiective turistice, regiuni sau ță ri. Al ături de transport, pachetul de servicii poate inclu de
cazare în formula pensiune complet ă, demipensiune, cazare + mic dejun. Cel mai utiliza t
mijloc de transport este autocarul.

3. Croazierele – reprezint ă un tur realizat cu vaporul care include un pachet de servicii
de vacan ță oferite de un hotel plutitor: transport, cazare, a limenta ție și o multitudine de
posibilit ăți de divertisment: baruri, restaurante, (servirea m esei 24 de ore din 24) sal ă de
fitness, cinema, cazinouri.

Paralel cu acestea s-au dezvoltat și multe produse noi care ofer ă transport și cazare
combinate cu servicii specializate pentru diferite grupuri:

o vacan țe sportive (sky, golf, pescuit);
o vacan țe cu sejururi de tratament pentru s ănătate;
o călătorii de aventur ă;
o incentive;
o pentru conferin țe etc.

sau

o formulele care asociaz ă transportul cu anumite presta ții; exemplu: formulele
“fly & drive” și “fly & hotel”, care pe lâng ă transport cu avionul ofer ă și
vouchere pentru hotel, care pot fi utilizate în mai multe sta țiuni turistice.

3.3.4. Pre țurile produselor turistice; strategii de pre țuri

Într-o exprimare monetar ă, pre țul reprezint ă valoarea de pia ță a unui produs sau
serviciu, iar nivelul lui reflect ă o serie de constrângeri ale pie ței.

Exist ă variate modalit ăți de apreciere ale pre țului:

/xrhombus din punct de vedere economic (al produc ătorului) pre țul trebuie s ă reflecte cheltuielile
de produc ție, de comercializare, s ă acopere taxele și impozitele, s ă acopere obliga țiile
financiare ale agen ților economici și s ă asigure acestora un profit.

/xrhombus din punctul de vedere al cump ărătorului pre țul este apreciat func ție de importan ța
nevoii pe care o satisface produsul sau serviciul, de utilitatea produsului/serviciului, de
veniturile disponibile, de pre țurile concuren ței, de rezultatul compara ției cu alte bunuri și
servicii.

Prin prisma celor prezentate, pre țurile produselor turistice prezint ă tr ăsături distinctive
între care cele mai importante sunt:

46
– difere țierea;
– caracterul infla ționist;
– formarea relativ independent ă de raportul cerere-ofert ă;
– influen ța limitat ă asupra pie ței (asupra cererii și consumului în principal).

1. Diferen țierea pre țurilor turistice în timp și spa țiu func ție de produc ător și
consumator:

/xrhombus diferen țierea în timp a pre țurilor este consecin ța caracterului sezonier al
activit ății turistice; în perioada de vârf de sezon pre țurile sunt mai mari cu 30 –
40% decât în extrasezon, situa ție justificat ă prin raportul ofert ă-cerere precum și
prin imposibilitatea adapt ării ofertei la varia țiile cererii. Diferen țierile de pre ț se
realizeaz ă pe seama serviciilor hoteliere, de transport și prin oscila țiile cotei de
comision perceput de touroperator sau agen ții de voiaj.

/xrhombus varia țiile în spa țiu ale produselor turistice apar ca urmare a localiz ării diferite
a echipamentelor și sta țiunilor în raport cu elemente de atrac ție turistic ă (plaj ă,
pârtie de schi, izvorul mineral, lacul terapeutic); de asemenea, diferen țierea
pre țurilor în spa țiu se poate aprecia și prin prisma m ărimii sta țiunilor turistice
precum și a renumelui pe care o destina ție îl de ține pe pia ța turistic ă;

/xrhombus diferen țierile de pre ț func ție de produc ător face referire direct ă la categoria de
confort folosit ă, în func ție de forma de proprietate (de exemplu, în situa ția
propriet ății de stat, pre țurile practicate sunt mai mici), dup ă m ărimea agen ților
economici (grupurile integrate ofer ă servicii la pre țuri mai reduse) etc.

/xrhombus diferen țierea pre țurilor produselor turistice func ție de caracteristicile
consumatorului poate îmbr ăca urm ătoarele forme:

– dup ă vârst ă – tinerii și popula ția de vârsta a treia beneficiaz ă de unele
reduceri de tarife;

– dup ă categoria socio-profesional ă – dac ă turismul este individual sau
colectiv.

2. Caracterul infla ționist al pre țurilor turistice se manifest ă pe pia ță prin: infla ția prin
costuri, infla ția prin cerere și infla ția importat ă.

Infla ția prin costuri se datoreaz ă cre șterii pre țului energiei, varia ției nivelului salariilor,
rarit ății for ței de munc ă superior calificat ă în sezon, caracterului muncii sezoniere în turism,
specula țiilor funciare în zonele turistice, ac țiunii statului prin intermediul fiscalit ății etc.

Infla ția prin cerere reprezint ă o cre ștere artificial ă a pre țurilor vacan țelor datorat ă
sezonalit ății (prin excesul de cerere în anumite perioade), pr ecum și unei oferte inelastice
respectiv unei inadecv ări ofert ă-cerere.

Importul de infla ție (infla ția importat ă) poate fi explicat astfel: costul serviciilor
turistice în moneda na țional ă este superior intr ărilor nete de devize din turismul interna țional.

47 3. Formarea pre țurilor turistice relativ independent de raportul of ert ă – cerere.

În cazul pie ței turistice jocul liberei concuren țe este îngr ădit, deformat, prin în țelegeri
între produc ători (sub egida asocia țiilor profesionale, patronale, sindicale), prin alte forme de
organizare a activit ății (lan țurile integrate, voluntare), și prin interven ția statului cu
reglement ări indirecte (politica fiscal ă, protejarea mediului, regimul construc țiilor).

4. Influen ța limitat ă a pre țurilor turistice asupra consumului poate fi explicat ă prin
faptul c ă turistul nu poate aprecia m ăsura în care pre țul corespunde calit ății
serviciilor/produselor turistice și a ștept ărilor sale (datorit ă intangibilit ății serviciilor turistice);
practic, consumatorul poten țial de turism nu poate examina produsul turistic în ainte de a-l
cump ăra. În plus, slaba informare a cump ărătorilor cu privire la produsul în sine la nivelul
pre țurilor și la oferta concuren ței, reduce posibilitatea unor analize comparative.

În sfera turismului, se poate aprecia c ă exist ă un comportament subiectiv, nera țional
(determinat de factori emo ționali, psihologici), de o anumit ă fidelitate a consumatorilor, ceea
ce îi deta șeaz ă oarecum de componenta obiectiv ă, material ă; în acest context, într-un mod
evident importan ța pre țului în manifestarea consumului se reduce sensibil.

Toate aceste caracteristici, argumenteaz ă necesitatea ca pre țul s ă reflecte cu fidelitate
costurile de produc ție și comercializare a produselor turistice, ca oscila țiile lui în jurul acestor
costuri s ă nu fie foarte ample, indiferent de raportul ofert ă – cerere. De asemenea, utilizarea
pre țului ca instrument de politic ă economic ă în domeniul turismului, trebuie f ăcut ă cu mult ă
aten ție, deoarece cump ărătorii nu sunt foarte receptivi la modific ările acestuia sau chiar pot
avea reac ții adverse.

În domeniul pre țurilor și tarifelor, practica turistic ă cunoa ște mai multe strategii:

/checkbld Strategia tarifelor forfetare (globale, “totul incl us”) în care se ofer ă turi știlor un
pachet minimal de servicii obligatorii (transport, transferuri, pensiune complet ă,
excursii în cadrul sejurului) etc., la un nivel det erminat de confort și un cost mai
redus.

Ca variante ale acestei strategii sunt aranjamentel e tip demipensiune sau numai cazare și
mic dejun, l ăsând turistului libertatea de a – și alege unitatea de alimenta ție public ă.

/checkbld Strategia tarifului ridicat care poate fi practicat ă în urm ătoarele situa ții:

o în cazul unei oferte exclusive sau limitate din pun ct de vedere concuren țial, de
exemplu: Delta Dun ării, m ănăstirile din nordul Moldovei, programele
“Dracula”, tratamentele balneare care folosesc resu rse naturale limitate;

o în cazul unei oferte de lux cu un grad ridicat de c onfort, accesibil ă numai
anumitor categorii de turi ști.

/checkbld Strategia tarifului sc ăzut, moderat, poate fi folosit ă ca:

o strategie de “lansare”, “de impulsionare” – tactica de p ătrundere pe pia ță fiind
aplicat ă în general de agen țiile de turism pentru un produs turistic determinat și

48 pentru o perioad ă limitat ă de timp, urmând ca atunci când pozi țiile au fost
consolidate tariful s ă creasc ă la un nivel cât mai competitiv.

Aceast ă strategie poate provoca îns ă și re țineri din partea unei categorii de clientel ă din
neîncrederea în calitatea serviciilor oferite sau d in considerente de prestigiu.

o stategia de stimulare a cererii de servicii destina te unor anumite segmente de
clientel ă cu venituri mai modeste (ca urmare a tendin ței tot mai pronun țate de
pătrundere în circula ția turistic ă a acestor categorii de consumatori). Se include
aici: turismul de mas ă, turismul social, turismul de tineret; acestor tur i ști li se
ofer ă servicii de o clas ă de confort adecvat ă puterii lor de cump ărare datorit ă
folosirii unor capacit ăți complementare de cazare și a unor meniuri standard.

Ea se combin ă cu strategia diferen țierii pe sezoane a tarifelor, completat ă cu strategia
diferen țirerii pe segmente de turi ști (persoane de vârsta a treia și familii cu copii c ărora li se
poate acorda o serie de facilit ăți la serviciile de transport, cazare, mas ă și agrement).

/checkbld Stategia tarifelor diferen țiate – este tactica aplic ării unor pre țuri și tarife care se
diferen țiaz ă dup ă:

– criterii temporale (sezon, extrasezon, pre-, post – sezon);
– natura ofertei;
– gradul de confort (produse turistice de lux);
– con ținutul sau componentele pachetului de servicii.

/checkbld Strategia tarifelor psihologice, de exemplu 495 euro în loc de 500 euro, în care
presupusa pierdere se compenseaz ă printr-un num ăr mai mare de înscrieri datorit ă
situ ării tarifului sub pragul psihologic de 500 euro.

/checkbld Strategia tarifului de monopol care se poate utiliza în cazul unor produse turist ice
în exclusivitate (exemple: programul “Dracula” sau tratamente geriatrice).

/checkbld Strategia tarifelor magice se refer ă la tarifele a c ăror valoare se termin ă în cifra 9,
fiind considerate de speciali ști tarifele care „ame țesc” consumatorii.

Trebuie precizat c ă în vederea cre șterii eficien ței utiliz ării bazei materiale, organizatorii
de turism și prestatorii de servicii acord ă turi știlor o serie de facilit ăți sub forma unei reduceri
de tarife sau a unor gratuit ăți. Aceasta are ca efect stimularea cererii unui num ăr mai mare de
persoane în perioadele de pre-, post – și extrasezon.

Turistul zilelor noastre a devenit din ce în ce mai con știent de pre țurile sau tarifele
produsului turistic oferit spre vânzare. El a înv ățat s ă compare pre țul cu calitatea perceput ă a
presta ției și s ă ac ționeze în consecin ță , solicitând sau evitând cump ărarea unui produs, în
func ție de satisfac ția avut ă în urma consumului.

Intangiblitatea produselor turistice face ca în mul te cazuri pre țul practicat s ă fie
considerat un “indicator” al calit ății serviciilor oferite. De aceea, nivelul pre țurilor și
tarifelor practicate pentru produsele turistice tre buie s ă reflecte cel mai fidel calitatea
produselor vândute.

49 Se poate aprecia c ă un client va fi satisf ăcut de serviciile primite dac ă a ob ținut ceea ce a
așteptat și dac ă a fost mul țumit de felul cum a fost servit.

3.3.5. Canalele de distribu ție ale unui produs turistic

Distribu ția este un ansamblu de activit ăți prin care se realizeaz ă vânzarea produsului
turistic (transferul presta țiilor de la prestator la consumator).

De regul ă, comercializarea produsului turistic se realizeaz ă prin dou ă sisteme de
distribu ție (desfacere):

/square4 distribu ție direct ă de tipul: prestator de servicii turistice – turist. În acest caz,
turistul se adreseaz ă direct prestatorului de servicii turistice, solic itarea serviciilor
fiind facut ă, fie pe parcursul efectu ării c ălătoriei, fie prin rezervarea anticipat ă a
serviciilor și confirmarea ei de c ătre prestator. Ea este specific ă formelor
neorganizate de turism.

/square4 distribu ție indirect ă: prestator de servicii turistice – intermediari – turist, în care
turi știi prefer ă s ă se adreseze agen țiilor de turism pentru a le organiza c ălătoria și a
le asigura serviciile dorite. Ea este caracteristic ă formelor de turism organizat și
semiorganizat.

Lan țul de întreprinderi turistice (agen ții de turism etc.) prin care produsul turistic ajun ge
la turist prin procesul de vânzare-cump ărare se nume ște canal de distribu ție .

Principalele canale de distribu ție a produselor turistice sunt:

1) Canalul scurt de tipul: produc ător – consumator. Exemplu: rezervarea care poate fi
propus ă direct turistului de c ătre hotelier, touroperator sau organizatorul unui c lub de
vacanță .

2) Canalul mediu de tipul: produc ător – intermediar – consumator; în turism acesta
apare sub forma: prestatori direc ți (transportatori, unit ăți de cazare, unit ăți de
alimenta ție) – agen ție de turism touroperatoare – turist.

3) Canal lung de tipul: produc ător – intermediar – intermediar – consumator. Exemp lu:
prestatori direc ți (transportatori, unit ăți de cazare, restaurante etc.) – agen ție de
turism touroperatoare – agen ție de turism detailist ă – turist.

4) Canal foarte lung de tipul: produc ător- intermediar – intermediar – intermediar –
consumator. Exemplu: prestatori direc ți – agen ție de turism din str ăin ătate – agen ție
de turism touroperatoare – agen ție de turism detailist ă – turist.

50

Prestatori de
servicii
turistice
(3)

Organizatori
de voiaje
(angrosi ști)
(1) (3) (2)
Detaili ști (1) (1)

(3)

Clien ți
(consumatori de
servicii turistice)

1) Canal scurt (distribu ție direct ă)
2) Canal mediu (distribu ție indirect ă)
3) Canal lung (distribu ție indirect ă)

Fig.nr. 3 Prezentarea schematic ă a canalelor de distribu ție posibile(preluare din
Tehnologia Turismului op.cit.)

Întreb ări de autocontrol :

1. Defini ți no țiunea de ofert ă turistic ă.
2. Ce presupune oferta turistic ă ?
3. Care este diferen ța dintre oferta și produc ția turistic ă ?
4. Defini ți termenul de poten țial turistic și resurse turistice.
5. Ce în țelege ți prin poten țial turistic natural și antropic ?
6. Ce în țelege ți prin canal de distribu ție ?

Teme de reflec ție :

1. Care sunt particularit ățile rela ției ofert ă turistic ă – produc ție turistic ă ?
2. Complexitatea ofertei turistice (si a produc ției, în egal ă m ăsur ă), este dat ă de num ărul
mare de prestatori sau “fabrican ți” ai produselor turistice. Explica ți.
3. Care sunt componentele poten țialului turistic natural?
4. Care sunt componentele poten țialului turistic antropic ? Întreprinderi de
transport Întreprindere de
cazare și restaurant Alte
întreprinderi
turistice Alte
organiza ții
cooperatiste
Touroperatori
Agen ție de turism
detailist ă

Turist

51 5. Caracteristicile și categoriile de produse turistice.

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Care sunt componentele produsului turistic și ce rol au acestea ?
2. Concepe ți un produs turistic.
3. Pre țurile produselor turistice : tr ăsături și strategii.

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Între caracteristicile specifice ofertei turist ice se num ără :
a) dinamismul ;
b) complexitatea ;
c) efemeritatea ;
d) cre șterea diversificat ă ;
e) toate acestea.
2. Rela ția dintre ofert ă și produc ția turistic ă este exprimat ă printr-un raport :
a) de egalitate ;
b) oferta > produc ția ;
c) oferta < produc ția ;
d) alt ă situa ție.
3. Între caracteristicile specifice pre țurilor produselor turistice se num ără :
a) evolu ția relativ independent ă de raportul cerere-ofert ă ;
b) nivelul ridicat/accesibilitate redus ă ;
c) sensibilitate ridicat ă la oscila țiile pie ței ;
d) toate acestea.
4. Din punctul de vedere al con ținutului, atrac țiile (resursele) turistice pot fi :
a) concentrate și dispersate ;
b) naturale și antropice ;
c) unice, atractive și de crea ție ;
d) integrate circuitului turistic și s ălbatice.
5. Între componentele produsului turistic exist ă:
a) o rela ție de interdependen ță , fiecare dintre acestea având un rol important în crearea
satisfac ției clien ților;
b) o rela ție de interdependen ță , fiecare dintre acestea având un rol important în cre șterea
rentaibilit ății întreprinderii turistice;
c) o rela ție de interdependen ță .
6. Din componen ța bazei tehnico-materiale specifice turismului fac parte :
a) re țeaua unit ăților comerciale ;
b) mijloacele de transport pe cablu ;
c) instala țiile de telecomunica ții ;
d) sistemul de aprovizionare cu ap ă.
7. Din componen ța bazei tehnico-materiale generale (infrastructura) a turismului fac parte :
a) mijloacele de transport pe cablu ;
b) instala țiile de telecomunica ții ;
c) instalațiile de agrement ;
d) satele turistice ;
e) nici unul din acestea.
8. Caracterul infla ționist al pre țurilor turistice se manifest ă pe pia ță prin:
a) infla ția prin costuri;

52 b) infla ția prin cerere;
c) infla ția importat ă;
d) a + b;
e) a + b + c.
9. În func ție de motiva ția c ălătoriei, perioada (sezon, pre, post și extrasezon) și
particularit ățile segmentului de turi ști, ponderea celor dou ă grupe – elemente de atractivitate
și presta țiile de servicii:
a) difer ă;
b) este aproximativ aceea și;
c) nici o variant ă nu este corect ă.
10. Distribu ția direct ă este specific ă:
a) formelor neorganizate de turism;
b) turismului organizat și semiorganizat;
c) turismului organizat.

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 10 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002;
2. CRISTUREANU, C. – Economia și politica turismului interna țional , Editura Abeona,
Bucure ști, 1992;
3. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

53 MODULUL IV
ORGANIZAREA ACTIVIT ĂȚ II DE TURISM

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea organiz ării activit ății de turism.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 care sunt principalele modalit ăți de grupare a ofertei turistice;

/square4 care sunt cele trei modalit ăți de integrare prin concentrarea ofertei turistice;

/square4 care este rolul agen ției de turism;

/square4 ce se în țelege prin pachet de servicii turistice;

/square4 cum este organizat ă o agen ție de turism;

/square4 ce sunt licen ța și brevetul de turism și care sunt documentele necesare pentru
ob ținerea acestora.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 în condi țiile accentu ării concuren ței, pe pia ța turistic ă a ap ărut și se manifest ă, mai
intens dup ă 1980, tendin ța de integrare a organizatorilor de vacan țe, de concentrare
pe diferite domenii componente ale activit ății;

/square4 lan țurile voluntare presupun ca ofertan ții s ă fie uni ți sub aceea și denumire
comercial ă care reprezint ă în fapt marca de produc ție;

/square4 fran șiza hotelier ă este o metod ă de conlucrare reglementat ă juridic, în care o
întreprindere numit ă fran șizor extinde asupra altor întreprinderi ( fran șizate ),
dreptul de a efectua, conform propriilor tehnici, o pera ții de produc ție și
comercializare în domeniul hotelier;

/square4 agen ția de turism este o unitate specializat ă care organizeaz ă, ofer ă și vinde pachete
de servicii turistice sau componente ale acestora.

54 Organizatorii de c ălătorii se prezint ă într-o gam ă foarte variat ă din punctul de vedere al
con ținutului serviciului oferit, formei de organizare, statutului, m ărimii, razei de ac țiune etc.
Cu alte cuvinte ei sunt specializa ți, realizarea unor produse complexe impunând o conl ucrare
a acestora. Totodat ă, pe m ăsura diversific ării ofertei de c ălătorii, are loc o adâncire a
specializ ării organizatorilor, concomitent cu sporirea num ărului celor implicate în producerea
și desf ăș urarea unei c ălătorii, ceea ce accentueaz ă nevoia de cooperare a acestora.

În acest context, în condi țiile accentu ării concuren ței, pe pia ța turistic ă a ap ărut și se
manifest ă, mai intens dup ă 1980, tendin ța de integrare a organizatorilor de vacan țe, de
concentrare pe diferite domenii componente ale acti vit ății.

4.1. Integrarea ofertei turistice

Cele dou ă elemente care dau dimensiunea procesului de integr are a ofertei turistice sunt
gruparea ofertei turistice și concentrarea acesteia.

1. Gruparea ofertei turistice

Principalele modalit ăți practice de grupare a ofertei turistice sunt lan țurile voluntare și
fran șiza în turism.

a) Lan țurile voluntare – acestea presupun c ă ofertan ții sunt uni ți sub aceea și denumire
comercial ă care reprezint ă în fapt marca de produc ție, obliga ția p ărților fiind legat ă de
respectarea standardelor calitative și a unei politici comerciale unitare. Lan țurile voluntare
reprezint ă un adev ărat monopol în domeniul turismului interna țional.
În tabelul urm ător sunt redate primele 10 lan țuri voluntare din lume dup ă num ărul de
camere, la 1.01.1998:

TOPUL LAN ȚURILOR VOLUNTARE TURISTICE LA 1.01.1998

NUM ǍR DE CAMERE LAN ȚUL, COMPANIA MAM Ǎ
282.262 BEST WESTERN SUA
272.224 HOLIDAY INN
154.454 DAYS INN, H FS INC.
124.758 SHERATON HO TELS, RESORTS, INNS
121.055 RAMADA, HFS INC.
111.403 MARRIOTT HO TELS & SUITES
110.658 CONFORT,CHO ISE HOTELS INTERNATIONAL
93.504 SUPER 8, H FS INC.
85.793 MOTEL 6, A CCOR
79.811 RADISSON, CARLSON / RADI SSON / SAS

SURSA: G. St ănciulescu, N. Lupu, G. Țigu – Dic ționar poliglot explicativ de termeni utiliza ți în turism , Ed.
All Educational, Bucure ști, 1998.

Una dintre coordonatele majore ale strategiilor com erciale adoptate de grupurile
hoteliere o constituie segmentarea ofertei și se concretizeaz ă în realizarea unor produse
hoteliere adaptate cerin țelor fiec ărui segment de pia ță în parte, sistem prin care se urm ăre ște
ob ținerea unui grad ridicat de ocupare a camerelor. Pr actic, segmentarea ofertei const ă în
crearea și dezvoltarea mai multor lan țuri hoteliere integrate, care propun produse propri i,
fiecare distingându-se de celelalte. De fapt, o ast fel de strategie reprezint ă una dintre op țiunile
posibile, și anume:

55
– Grupuri hoteliere care reunesc mai multe lan țuri , potrivit op țiunii strategice enun țate;
– Op țiuni hoteliere care dezvolt ă un lan ț independent, unic;
– Grupuri care și-au creat o re țea de unit ăți cu activitate hotelier ă de tip club (ex. Club
Mediterranee).

Un lan ț hotelier este, în general, un ansamblu de unit ăți opera ționale (hoteluri), care se
adreseaz ă unui segment de clientel ă determinat, folosind aceea și marc ă și o logistic ă
comercial ă comun ă. Spre deosebire de lan țurile voluntare, care constituie simple în țelegeri
între hoteluri independente, mai mult sau mai pu țin artizanale, lan țurile integrate ofer ă un
produs coerent și omogen , sub direc ția unui stat major unic. Acest stat major planific ă
extinderea lan țului, politica de înfiin țare de noi hoteluri, structura organizatoric ă, angajarea
personalului, preg ătirea profesional ă și asigur ă un sistem comun de gestiune. În esen ță ,
distinc ția lan ț voluntar – lan ț integrat, are la baz ă no țiunea de strategie: dac ă strategia comun ă
se reduce la un șir de ac țiuni concentrate, este vorba de un lan ț voluntar; în timp ce lan țurilor
integrate le este caracteristic ă adoptarea unor strategii comune, impuse cu stricte țe de c ătre un
centru unic de decizie de la nivelul grupului.

În principiu, normele și standardele specifice sunt avute în vedere înc ă din faza
proiectării hotelurilor. În cazul lan țurilor de categorie superioar ă se înregistreaz ă o tendin ță de
eliminare a standardelor rigide, astfel încât fieca re hotel în parte, din cadrul lan țului, se
particularizeaz ă prin concep ția unic ă de arhitectur ă și amenajare interioar ă. Astfel, normele de
produs sunt înlocuite prin ceea ce numim norme de serviciu . În acest fel, fiec ărui hotel i se
asigur ă o identitate proprie.

La polul opus, lan țurile hoteliere de clas ă economic ă realizeaz ă o „multiplicare” la
indigo a arhitecturii și a amenaj ării, chiar și a capacit ății și a tarifului care devine o norm ă de
produs.

Clasamentul mondial (1996) al celor mai mari lan țuri hoteliere integrate (m ărci
comerciale) are urm ătoarea configura ție. Mai facem men țiunea c ă între primele 20 de lan țuri,
numai BEST WESTERN și HYATT sunt lan țuri unice în cadrul grupurilor cu acela și nume,
iar toate celelalte au o strategie de segmentare a ofertei.

1. BEST WESTERN – apar ține grupului cu acela și nume (cu lan țul);
2. HOLIDAY INN – apar ține grupului cu acela și nume (cu lan țul);
3. DAYS INN – apar ține grupului HOSPITALITY FRANCHISE SISTEMS (HFS);
4. SHERATON HOTELS & RESORTS – apar ține grupului cu acela și nume (cu
lan țul);
5. RAMADA – apar ține grupului HFS;
6. MARRIOT HOTELS & SUITES – apar ține grupului cu acela și nume (cu lan țul);
7. CONFORT – apar ține grupului CHOISE;
8. SUPER 8 – apar ține grupului HFS;
9. MOTEL 6 – apar ține grupului ACCOR;
10. RADISSON –apar ține grupului CARSON;
11. HYATT – apar ține grupului cu acela și nume;
12. QUALITY – apar ține grupului CHOISE;
13. HAMPTON – apar ține grupului PROMUS;
14. HOWARD JOHNSON – apar ține grupului HFS;
15. NOVOTEL – apar ține grupului ACCOR;

56 16. HILTON INTERNATIONAL – apar ține grupului cu acela și nume;
17. INTER – CONTINENTAL – apar ține grupului cu acela și nume;
18. ECONOLODGE – apar ține grupului CHOISE;
19. HILTON INNS – apar ține grupului HILTON HOTELS;
20. IBIS – apar ține grupului ACCOR.

Grupul HFS de ține patru lan țuri hoteliere în clasamentul primelor 20. Pe lâng ă acestea
mai de ține și alte m ărci – PARK INN, KNIGHTS INN, VILLAGER, WINGATE etc. Practic,
grupul s-a constituit prin reunirea tuturor acestor entit ăți. Sistemul utilizat de grup este
fran șiza. Alte dou ă grupuri, HOLIDAY INN și CHOISE, la rândul lor, utilizeaz ă fran șiza pe
scar ă larg ă. Ponderea hotelurilor fran șizate este la HFS de 100%, la HOLIDAY INN 92% și la
CHOISE 98%. La polul opus se afl ă lan țurile BEST WESTERN și HYATT, ale c ăror hoteluri
se afl ă în procent de 100% în proprietatea grupului. Iera rhia grupurilor hoteliere este
urm ătoarea (1995):

1. HFS – SUA
2. HOLIDAY INN WORLD WIDE – SUA
3. BEST WESTERN INTERNATIONAL – SUA
4. ACCOR – FRAN ȚA
5. CHOISE HOTELS INTERNATIONAL – SUA
6. MARRIOT INTL – SUA
7. ITT SHERATON CORP – SUA
8. HILTON HOTELS CORP – SUA
9. PROMUS – SUA
10. CARLON / RADISSON / SAS – SUA
11. HYATT HOTELS / HYATT INTL – SUA
12. INTER – CONTINENTAL HOTELS – MAREA BRITANIE
13. HILTON INTL. – MAREA BRITANIE

Grupul HOLIDAY INN este, potrivit unui studiu de pi a ță , grupul cel mai cunoscut,
notorietatea m ărcii fiind superioar ă celei de Mercedes sau American Express. Grupul a f ost
preluat în 1990 de Bass, un grup britanic, cel mai mare produc ător de bere din lume. Grupul
cuprinde urm ătoarele lan țuri hoteliere, c ărora le corespund tot atâtea m ărci comerciale:

/square4 CROWNE PLAZA HOTELS / CROWNE PLAZA RESORTS – hotelu ri
de lux, pentru sejururi de lux, de afaceri;
/square4 HOLIDAY INN SELECT – pentru c ălătorii de afaceri, reuniuni care
dep ăș esc 250 de persoane;
/square4 HOLIDAY INN SUNSPREE / HOLIDAY INN RESORTS – pentru
vacan țe;
/square4 GARDEN COURT – pia ța afacerilor la pre ț mediu, cu un stil personalizat;
/square4 HOLIDAY INN EXPRESS – serviciu rapid.

Cea mai coerent ă strategie de segmentare a ofertei este cea a grupu lui ACCOR, care în
prezent utilizeaz ă 13 m ărci comerciale: SOFITEL, NOVOTEL, MERCURE, HÔTELS L ES
JAROINS DE PARIS (are 13 hoteluri în Paris), IBIS, ETAP, FORMULE 1, MOTEL 6,
CORALIA, THALASSA, ATRIA, HOTELIA, PARTHENON.

57 SOFITEL

/head2right Include numai hoteluri de lux, care se adreseaz ă oamenilor de afaceri, ce
găsesc în aceste hoteluri o atmosfer ă intim ă și relaxant ă;
/head2right Este cea mai important ă re țea de hoteluri de lux, cu originea în Europa;
/head2right Hotelurile sunt centre de întâlniri/ale lumii econo mice și politice.

NOVOTEL

/head2right Include hoteluri de capacitate medie, confortabile și care ofer ă un produs înalt
standardizat;
/head2right Toate camerele sunt identice;
/head2right Hotelurile sunt amplasate în centrul ora șelor și se adreseaz ă oamenilor de
afaceri pentru mijlocul s ăpt ămânii și turi știlor pentru perioadele de week-end.

MERCURE

/head2right Spre deosebire de Novotel, fiecare hotel Mercure ar e o identitate proprie, în
func ție de amplasament.
/head2right Hotelurile se caracterizeaz ă prin diversitatea arhitectural ă, a decora țiunilor
interioare etc.
/head2right Aceste hoteluri sunt foarte individualizate și se adreseaz ă clientelei care
prefer ă un serviciu hotelier foarte atent și individualizat.

IBIS

/head2right Lan ț care apar ține categoriei de hoteluri budget și care ofer ă servicii de cazare
și mas ă la pre țuri rezonabile.

FORMULE 1

/head2right Include hoteluri tot din categoria budget, care ofe r ă numai servicii de baz ă,
respectiv cazare și mas ă, f ără servicii suplimentare, la pre țuri foarte sc ăzute;
/head2right Sloganul publicitar este „La moins chère des chaine s d'hotels”. Tariful pentru o
camer ă standard, cu pat matrimonial și un pat individual suprapus este de 140
FRF.
/head2right Grupul sanitar este comun.

ETAP

/head2right Identic cu Formule 1; singura diferen ță este urm ătoarea: camerele dispun de
grup sanitar individual.

MOTEL 6

/head2right Un lan ț de moteluri americane, care în 1990 a f ăcut obiectul celei mai mari
tranzac ții din domeniu;
/head2right Lan țul a fost creat în 1962, denumirea sa provenind de la tariful pe camer ă
folosit la înfiin țare – 6 USD;
/head2right În 1992 tariful mediu era de 28 USD.

58
THALASSA

/head2right Hoteluri de cur ă.

ATRIA

/head2right Un concept care integreaz ă un centru de afaceri, un centru de conferin țe sau
congrese și un hotel Novotel sau Mercure.

HOTELIA

/head2right Reziden țe hoteliere pentru vârsta a treia, care îmbin ă serviciile de gerontologie
ale unei case de pensionari cu confortul unui hotel .

PARTHENON

/head2right Lan ț de reziden țe hoteliere.

Grupul ACCOR, gestioneaz ă el însu și majoritatea hotelurilor, fie în formula filial ă, fie
prin contracte de management hotelier, ponderea hot elurilor fran șizate este de aproximativ
15%.

Prezen ța lan țurilor hoteliere în România

Este unanim acceptat faptul c ă afilierea la marile lan țuri interna ționale m ăre ște gradul de
ocupare a hotelurilor și implicit cifra încas ărilor. Hotelierii din țara noastr ă recunosc acest
lucru, dar cum investi țiile pentru ridicarea standardelor sunt destul de m ari, num ărul
hotelurilor române ști afiliate r ămâne foarte mic.

În România, func ționeaz ă deja patru hoteluri sub marca BEST WESTERN, și anume
HOTEL BALVANYOS, HOTEL PARC BUCURE ȘTI, HOTEL SAVOY MAMAIA și
HOTEL CENTRAL ARAD.

La nivel mondial, acest lan ț hotelier de ține 4100 hoteluri în 84 ță ri. Afilierea se
realizeaz ă în baza contractelor de fran șiz ă, taxele achitate împ ărțindu-se în patru categorii și
anume taxa de afiliere, care variaz ă între 12.000 – 15.000 USD; taxa pe camere – 12-15 USD/
camer ă / lun ă; taxa de marketing – 3.500 USD / an – și o tax ă de 10% pentru rezerv ări în
sistemul centralizat al lan țului.

Situa ția actual ă a hotel ăriei române ști se caracterizeaz ă prin prezen ța și a altor lan țuri
interna ționale pe pia ța intern ă:

/head2right HOLIDAY INN – cu dou ă hoteluri – HOTEL CROWNE PLAZA (fostul hotel
Flora din Bucure ști) și HOTELUL HOLIDAY INN din Sinaia;

/head2right GRUPUL ACCOR – cu hotelurile SOFITEL și IBIS (fostul hotel Nord din
Bucure ști), care func ționeaz ă în baza contractelor de management hotelier;

59 /head2right HILTON – cu HOTEL ATHENEE PALACE PALACE HILTON din
Bucure ști, gestionat tot în baza unui contract de manageme nt;

/head2right INTER – CONTINENETAL – cu hotelul cu acela și nume din Bucure ști, care
este un hotel fran șizat;

/head2right MARRIOT – cu un hotel în Bucure ști – GRAND HOTEL MARRIOT.

Imaginea prezen ței lan țurilor hoteliere interna ționale este completat ă de existen ța în țara
noastr ă a unui lan ț hotelier intern, respectiv CONTINENTAL care con ține în prezent 11
unit ăți la Bucure ști, Arad, Cluj, Oradea, Sibiu, Suceava, Târgu Mure ș, Târgu Severin, un
motel la Por țile de Fier și o vil ă la Cluj. Acestora li se adaug ă HOTELUL IBIS din Bucure ști,
care se afl ă în proprietatea lan țului CONTINENTAL, care în urma unui acord de manage ment
semnat cu grupul ACCOR, a ob ținut dreptul de a utiliza marca IBIS.

b) Sistemul de fran șiz ă

Fran șiza hotelier ă este o metod ă de conlucrare reglementat ă juridic, în care o
întreprindere numit ă fran șizor , extinde asupra altor întreprinderi ( fran șizate ), dreptul de a
efectua, conform propriilor tehnici, opera ții de produc ție și comercializare în domeniul
hotelier (s-a n ăscut în SUA și a c ăpătat o amploare deosebit ă mai ales în Fran ța).

Scopul fran șizei este, în general, acela de a oferi unui propri etar avantajele comerciale
ale unui lan ț important în timp ce continu ă s ă de țin ă proprietatea și controlul managementului.
În baza sistemului de fran șiz ă, proprietarul unui hotel sau motel, ob ține dreptul de a folosi
numele și de a se afilia unui lan ț na țional sau interna țional, cunoscut sub denumirea de
fran șizor . Proprietarul hotelului, fran șizatul , convine asupra aplic ării politicilor de
management ale lan țului și s ă achite fran șizorului plata aferent ă achizi țion ării drepturilor de
fran șiz ă, la care se adaug ă un procent din vânz ările brute realizate. Drepturile de fran șiz ă se
achizi ționeaz ă pentru aplicare într-o anumit ă zon ă geografic ă, care poate avea dimensiunea
unei ță ri, regiune în interiorul ță rii sau zon ă mic ă, individual ă.

Caracteristicile fran șizei în turism sunt :

• cele dou ă p ărți contractuale au independen ță juridic ă și financiar ă;

• întreprinderea beneficiar ă, utilizeaz ă marca și „savoir – faire”-ul fran șizorului;

• colaborarea are un caracter limitativ (mergându- se pe o exclusivitate reciproc ă);

• beneficiarul remunereaz ă dreptul de folosire a m ărcii de produc ție, precum și
asisten ța tehnic ă acordat ă de fran șizor prin drepturi de participare la închiderea
contractelor și prin pl ăți periodice sub form ă de cote (redeven țe).

Ca fran șizat, proprietarul hotelului / motelului are numero ase beneficii:

/square4 Dreptul de a folosi un nume de marc ă cunoscut de un num ăr mare de turi ști;

/square4 Utilizarea unui sistem intern și interna țional de rezerv ări și marketing;

60 /square4 Asisten ță managerial ă profesionist ă, care este foarte important ă, mai ales în cazul
fran șiza ților care nu au experien ță , sau cu experien ță pu țin ă în activitatea hotelier ă;

/square4 Asisten ță în stabilirea standardelor opera ționale și în preg ătirea personalului;

/square4 Dreptul de a achizi ționa produsele necesare de la un distribuitor centr al, fran șizatul
realizând economii substan țiale;

/square4 Controale și revizii periodice, pentru men ținerea standardelor.

Între dezavantajele sistemului de fran șiz ă:

• Fran șizatul achit ă o tax ă ini țial ă pentru achizi ționarea drepturilor de fran șiz ă (tax ă de
afiliere), iar lunar o redeven ță , calculat ă în baza unei formule de calcul stabilit ă;

• Dac ă fran șizorul se confrunt ă cu probleme financiare, nu ofer ă asisten ța solicitat ă,
fran șizatul va resim ți în întregime efectele negative;

• Fran șizatul nu de ține controlul asupra managementului. În general va aplica
politicile, procedurile stabilite de fran șizor.

Formula a înregistrat o r ăspândire deosebit ă în ultima vreme, fiind utilizat ă, pe scar ă
larg ă, și în țara noastr ă. Ca exemple, în acest sens, situa țiile hotelului Intercontinental
Bucure ști, beneficiar al unui contract de fran șiz ă cu lan țul Inter-Continental Hotels – Anglia
sau a hotelului Mara-Sinaia cu Holiday Inn-SUA.

c) Asocia ția profesional ă – reprezint ă o modalitate de grupare a ofertei din domeniu
hotelier. De exemplu, în Europa, o asemenea grupare profesional ă în spa țiul turistic hotelier
se nume ște „Asocia ții na ționale pentru dezvoltarea industriei hoteliere și aplicarea
tehnologiilor avansate”; principala preocupare a ac estei grup ări o reprezint ă lansarea unui
sistem comun computerizat care s ă permit ă accesul tuturor ofertan ților. Grup ări cu preocup ări
similare exist ă nu numai în domeniul hotelier, ci și în domeniile privind transportul rutier,
agrementul și promovarea, și informa ția turistic ă. Dintre cele mai reprezentative asocia ții
profesionale care fiin țeaz ă în țara noastr ă și au coresponden ță la nivel interna țional, pot fi
men ționate:

/xrhombus Asocia ția Na țional ă a Agen țiilor de Turism (ANAT), membru al Federa ției
Universale a Asocia țiilor Agen țiilor de Voiaj/Turism (FUAAV/UFTAA);

/xrhombus Federa ția Industriei Hoteliere din România (FIHR/AHR), mem bru al Asocia ției
Interna ționale a Hotelurilor (AIH/IHA);

/xrhombus Asocia ția Na țional ă a Buc ătarilor și Cofetarilor din Turism (ABC), membru al
Federa ției Mondiale a Buc ătarilor și Cofetarilor;

/xrhombus Asocia ția Na țional ă de Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), membru
al Federa ției Europene de Turism Rural – EUROGÎTES etc.

61 4.2. Concentrarea ofertei turistice

Corespunz ător ofertei și produc ției de bunuri materiale, exist ă trei modalit ăți de
integrare prin concentrarea ofertei turistice: concentrare orizontal ă (care implic ă integrarea
deplin ă a întreprinderilor ofertante – de exemplu în lan țuri hoteliere), concentrare vertical ă
(reune ște în acela și timp întreprinderi complementare care intervin în diferite stadii ale
procesului de prestare a unui produs turistic) și, în sfâr șit, conglomeratul (se realizeaz ă prin
diversificarea activit ății pornind de la cump ărarea sau fuziunea unor întreprinderi cu activit ăți
înrudite din punct de vedere comercial sau industri al).

4.3. Studiu de caz: Organizarea unei agen ții de turism

4.3.1. Tipuri de agen ții de turism

Agen ția de turism reprezint ă o societate comercial ă cu rol de intermediar între agen ții
economici prestatori direc ți de servicii turistice și turi ști.

Activitatea sa const ă în:

– organizarea (produc ția), oferirea și comercializarea unor pachete de
servicii turistice sau componente ale acestora;

– vânzarea unor servicii turistice izolate.

Prin pachet de servicii turistice se în țelege o combina ție de cel pu țin dou ă din
elementele urm ătoare: cazare, alimenta ție, transport, tratament balnear, agrement, alte se rvicii
suplimentare vândute sau oferite la un pre ț global, atunci când aceste presta ții dep ăș esc 24 de
ore. Cu alte cuvinte, agen ția de turism este o unitate specializat ă care organizeaz ă, ofer ă și
vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.

62

turi ști
– individuali
– de grup

firme

funda ții

asocia ții

Preluarea dup ă Tehnologia Turismului, op.cit.

Fig. 4. Rolul agen ției de turism în cadrul industriei turismului

UNIT ĂȚ I DE
CAZARE
(hotel, motel, caban ă,
vil ă, camping, popas
turistic, sat de vacan ță
etc.)
UNIT ĂȚ I DE
ALIMENTA ȚIE
(restaurante de diferite
tipuri , braserii, baruri,
unit ăți de fast-food)
UNIT ĂȚ I DE
TRATAMENT
BALNEAR
(complexe balneare,
baze de tratament etc.)
UNIT ĂȚ I
PRESTATOARE DE
SERVICII DE
AGREMENT,
DIVERTISMENT
SPORTIV,
CULTURAL
UNIT ĂȚ I
PRESTATOARE DE
SERVICII
COMPLEMEN-
TARE
(financiar-bancare, asi-
gur ări, vize, rezer-v ări
ș.a.) PRESTATORI
DIREC ȚI AGEN ȚIA DE
TURISM
CLIEN ȚI

63 Agen țiile de turism care activeaz ă pe pia ța turistic ă din țara noastr ă se pot clasifica:

a) dup ă destina ția programelor turistice:

/square4 agentii de turism care ofer ă programe turistice destinate turismului intern ;

/square4 agen ții de turism care ofer ă programe turistice destinate turismului interna țional;

/square4 agen ții de turism mixte care ofer ă atât programe turistice destinate turismului
intern, cât și turismului extern.

b) dup ă num ărul de angaja ți:

/square4 agen ții mici cu pân ă la 9 angaja ți;

/square4 agen ții medii cu pân ă la 49 de angaja ți;

/square4 agen ții mari cu peste 49 de angaja ți.

c) dup ă natura serviciilor vândute:

/square4 agen ții turistice;

/square4 agen ții mixte (turistice, ticketing, asigur ări de c ălătorie);

d) dupa modalitatea de realizare si comercializare a produsului turistic:

/square4 agen ții de turism touroperatoare;

/square4 agen ții de turism detailiste.

Agen ția de turism touroperatoare are ca obiect de activitate organizarea (produc ția) și
vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii t urstice sau a componentelor acestora, direct
sau prin intermediari.

Agen ția de turism detailist ă vinde sau ofer ă spre vânzare în contul unei agen ții de turism
touroperatoare pachete de servicii sau componente a le acestora, contractate cu aceasta.

Aceste dou ă tipuri de agen ții de turism specificate în legisla ția ță rii noastre corespund și
clasific ării europene a agen țiilor de turism. Paralel cu acestea, pe pia ța turistic ă interna țional ă
și-au f ăcut apari ția și noi tipuri de agen ții și variante de operare.

Dintre aceste noi tipuri de agen ții care activeaz ă pe pia ța interna ționala cele mai
cunoscute sunt:

/boxshadowdwn agen ții cu oferta de servicii complete;

/boxshadowdwn agen ții de stimulare (incentive);

/boxshadowdwn agen ții comerciale;

64
/boxshadowdwn agen ții pentru croaziere;

/boxshadowdwn agen ții “implant”;

/boxshadowdwn agen ții organizatoare de circuite;

/boxshadowdwn agen ții organizatoare de voiaje prin po ștă.

Agen țiile cu oferta de servicii complete se ocup ă de toate tipurile de voiaje, dar
mai mult de jum ătate din cifra lor de afaceri provine din categorii le de voiaje de grup și
individuale. Exemple: American Express, Thomas Cook .

Agen țiile de stimulare (incentive) sunt agen ții specializate în întocmirea
programelor de voiaj pentru grupuri (religioase, de veterani) și pentru firmele care î și
recompenseaz ă salaria ții cu excursii pl ătite pentru ei și familiile lor (c ălătorii incentive).
Exemple de agen ții care organizeaz ă voiaje incentive: American Express, Kuoni, Havas și
altele.

Agen țiile comerciale sunt specializate în intermedierea afacerilor din t urism și intr ă
mai pu țin sau deloc în leg ătur ă cu clien ții. Acestea iau leg ătura telefonic ă cu clien ții, rezerv ă
bilete de avion, camere de hotel, închiriaz ă ma șini și aranjeaz ă (faciliteaz ă) adesea întâlniri
între clien ții lor. Exemplu: Rosen Bluth Travel din Philadelphi a.

Agen țiile pentru croaziere sunt specializate în producerea și comercializarea
acestui tip de produse (croaziere).

Agen țiile de tip “implant” sunt agen ții amplasate în sediile unor firme și corpora ții
mari astfel încât, clien ții lor – salaria ții acelor firme – s ă poat ă ob ține bilete sau aranjamente
pe loc și personal sau se poate instala un punct de lucru p entru imprimarea biletelor la sediul
clientului. Ele sunt, de obicei, filiale ale agen țiilor comerciale.

Agen țiile organizatoare de circuite produc exclusiv excursii în circuit care sunt
vândute direct c ătre public. Circuitele sunt vândute prin reclam ă în reviste de specialitate ca
de exemplu Travel & Leisure si the New Yorker.

Agen țiile organizatoare de voiaje prin po ștă nu au sedii propriu-zise, ele operând
prin po ștă. Ele se adreseaz ă în special persoanelor în vârst ă și grupurilor speciale cum ar fi
persoanele invalide sau asocia ții de handicapa ți. Exemple: American Asociation of Retired
Persons, Travel Avenue.

Agen țiile de turism pot activa pe pia ța turistic ă fie independet, fie în re țele.

Agen țiile independente func ționeaz ă ca și întreprinderi mici și mijlocii, majoritatea
acestora fiind societ ăți cu raspundere limitat ă. Re țelele de agen ții au rezultat prin regruparea
punctelor de vânzare sub un semn unic. În general, o re țea cuprinde cel pu țin zece puncte de
vânzare.

Exist ă patru categorii de re țele:

65 – integrate;
– voluntare;
– fran șizate;
– protejate.

Avantajele apartenen ței la o re țea sunt facilitarea imaginii de marc ă și promovarea.

4.3.2. Organizarea intern ă și structura organizatoric ă a unei agen ții de turism

Organizarea este un proces de grupare a resurselor și activit ăților întreprinderii turistice
în scopul ob ținerii unor rezultate economice și sociale în condi ții de eficien ță .

Concretizarea activit ății de organizare a unei agen ții este reflectat ă prin intermediul
structurii organizatorice.

Structura organizatoric ă reprezint ă ansamblul compartimentelor existente într-o
întreprindere și a rela țiilor desemnate a avea loc între acestea în scopul facilit ării utiliz ării
resurselor și realiz ării obiectivelor stabilite.

Structura organizatoric ă a unei agen ții depinde de urm ătorii factori:

1. Num ărul de angaja ți (dimensunea agen ției de turism);
2. Amplitudinea gamei de servicii;
3. Obiectul de activitate;
4. Competen ța managerial ă.

Compartimentele întâlnite la marea majoritate a age n țiilor de turism sunt:

o biroul de turism intern;

o biroul de turism extern organizat pe:

– outgoing (trimiteri de turi ști români în str ăin ătate);

– incoming (primiri de turi ști str ăini în România);

o biroul transporturi;

o ticketing;

o contabilitate (se poate apela la un colaborator);

o marketing

În cazul unei agen ții de turism de dimensiuni mici activitatea acestor birouri se
desf ăș oar ă la nivelul biroului transporturi și biroului turism, care sunt obligatorii și la care se
pot ad ăuga și alte birouri (tiketing, marketing, etc.), în cadr ul c ărora angaja ții cumuleaz ă mai
multe atribu ții (care în cadrul structurii organizatorice „model ” revin altor compartimente).

66 Structura organizatoric ă este redat ă grafic prin intermediul organigramei. În cadrul
acesteia, posturile de conducere și compartimentele sunt reprezentate prin intermediu l unor
căsu țe dreptunghiulare.

Modele de organizare a unei agen ții de turism in func ție de dimensiuni și complexitatea
activit ății sunt:

a) organizarea unei agentii de turism mari (anexa n r.1);

b) organizarea unei agentii de turism mici (anexa n r.2).

Între componentele structurii organizatorice se pot stabili mai multe tipuri de rela ții:

– relatii de autoritate care condi ționeaz ă buna desf ăș urare a activit ății. Acestea pot fi:

o rela ții ierarhice care se stabilesc între cadrele de conducere și subordonati;

o rela ții func ționale care apar între compartimentele func ționale și cele operative
subordonate acestora;

o rela ții de stat major care se stabilesc între conducere și compartimentele c ărora
le sunt delegate de c ătre aceasta, anumite sarcini de solu ționare a unor probleme
aflate în competen ța sa;

o rela ții de cooperare care se stabilesc între posturi situate pe acela și nivel
ierarhic, dar apar ținând unor compartimente diferite. Ele apar între t oate
compartimentele agen ției și sunt determinate de complexitatea activit ății acesteia
și de raporturile de intercondi ționare în care se afl ă diferite activit ăți.

o rela ții de control care se stabilesc între compartimentele specilizat e de control și
celelalte compartimente.

67Anexa nr.1

Organizarea unei agen ții de turism mari MANAGEMENT
Birou
secretariat Birou
dezvoltare Birou
transporturi Birou turism Birou
trafic accesoriu Birou
tarife si documente Birou
publicitate Birou difuzare
si fisier general
Oficiul productiv Oficiul receptiv Sec ția contracte
Sec ția materiale
Sec ția programare
Sec ția oprerativ ă
Sec ția congrese
Sec ția contracte
Sec ția receptiv ă general ă
Sec ția operativ ă
Sec ția servicii bancare
Sec ția asigur ări
Sec ția servicii diverse
Sec ția tarife
Sec ția documentare
agen țial ă
Sec ția documentare
neagen țial ă
Sec ția contracte
Sec ția redac țional ă
Sec ția fi șier general și
expedieri
Sec ția tipografic ă
Sec ția comunic ări

68 Anexa nr.2

Organizarea unei agen ții de turism mici
MANAGEMENT
Secretariat Contabilitate Ticketing Marketing Departament
turism
Agenti
ticketing Agenti turism

69 4.3.3. Licen ța și brevetul de turism

Agentul economic din turism reprezint ă societatea comercial ă sau persoana fizic ă
autorizat ă, care presteaz ă sau comercializeaz ă servicii turistice.

Agenții economici din turism, indiferent de tipul lor, î și pot desf ăș ura activitatea de
oferire, comercializare și vânzare a serviciilor și pachetelor de servicii turistice numai pe baza
unei licen țe eliberate de Ministerul Transporturilor, Construc țiilor si Turismului.

Licenta de turism este documentul prin care se atest ă capacitatea agen ților de turism de
a comercializa servicii turistice în condi ții de calitate și siguran ță pentru turi ști.

Licen țele de turism (în func ție de complexitatea obiectului de activitate) pot f i:

• licen țe de turism pentru agen ție touroperatoare;

• licen țe de turism pentru agen ție detailist ă.

Licen țele de turism se acord ă diferen țiat, în func ție de posibilitatea desf ăș ur ării
urm ătoarelor activit ăți.

Nr.
crt. Activit ăți desf ăș urate Licen ța de turism
Detailist ă Touroperatoare
1. Organizarea de pachete de servicii în
domeniul turismului interna țional – da
2. Organizarea de pachete de servicii în
domeniul turismului intern – da
3. Vânzarea c ătre turi ști a pachetelor de servicii
proprii și a celor contractate cu alte agen ții de
turism licen țiate da da
4. Rezervarea și comercializarea serviciilor de
cazare, mas ă, transport, agrement, tratament
și cur ă balnear ă, asisten ță turistic ă (ghizi),
închirieri de autoturisme cu sau f ără șofer,
obtinerea de vize turistice etc. da da
5. Rezervarea și comercializarea de bilete pentru
mijloace de transport, spectacole și
manifest ări artistice, sportive sau la alte
activit ăți de divertisment și agrement în
cadrul sejurului sau programului turistic. da da

Licen ța de turism:

• se elibereaz ă de c ătre Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului
la cererea agen ților economici;

• se vizeaz ă de Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului din trei
în trei ani;

70 • agentul economic solicit ă vizarea cu cel pu țin 30 de zile înainte de expirarea
termenului de trei ani de la ultima viz ă;

• nerespectarea condi țiilor și criteriilor în baza c ărora s-a eliberat licen ța este
sanc ționat ă cu suspendarea sau retragerea ei;

• nu este transmisibil ă;

• se afi șeaz ă, în copie autentificat ă, la loc vizibil în incinta agen ției.

Documentele pe care agentul de turism le va prezent a la Ministerul Transporturilor,
Construc țiilor și Turismului în vederea ob ținerii licen ței de turism sunt:

a) cerere de eliberare a licen ței de turism;

b) certificat de constatator de la Oficiul Registrului Comer țului din care s ă rezulte
urm ătoarele informa ții:

– obiectul de activitate al societ ății;
– structura ac ționariatului;
– datele de identificare a societ ății ce se înscriu în certificatul de
înmatriculare;
– sediul punctului de lucru unde se înfiin țeaz ă agen ția de turism.

c) copie de pe brevetul de turism al persoanei care conduce agen ția de turism;

d) copie de pe contractul de munc ă al persoanei care de ține brevetul de turism;

e) dovada achit ării contravalorii presta ției pentru eliberarea licen ței.

• termenul de solu ționare este de 30 de zile;

• eliberarea licen ței se face dup ă consultarea cu reprezentan ții din teritoriu ai
asocia ției profesionale de profil și verificarea la fa ța locului a îndeplinirii criteriilor
minime legale.

Situa ții în care licen ța de turism se suspend ă:

/square4 comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizeaz ă f ără respectarea
reglement ărilor legale;

/square4 neasigurarea de ghizi atesta ți pentru programele turistice;

/square4 utilizarea de autocare neclasificate;

/square4 asigurarea de servicii de cazare și alimenta ție public ă în structuri de primire turistice
care nu de țin certificate de clasificare;

/square4 functionarea agen ției de turism f ără ca persoana care asigur ă conducerea s ă de țin ă
brevet de turism;

71
/square4 se suspend ă din oficiu pe perioada în care agentul economic nu are încheiat ă poli ța
de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau f aliment al agen ției;

/square4 atunci când, cu ocazia verfic ărilor efectuate în vederea viz ării licen ței de turism se
constat ă c ă nu mai sunt îndeplinite condi țiile care au stat la baza acord ării acesteia,
licen ța se suspend ă pân ă la remedierea deficien țelor.

Suspendarea se face de pân ă la un an.

Situa ții în care licen ța de turism se retrage :

/square4 când se repet ă una din situa țiile pentru care licen ța de turism a fost suspendat ă;

/square4 agentul economic renun ță la desf ăș urarea activit ății de turism;

/square4 când licen ța de turism este transmis ă (în scopul utiliz ării, altui agent economic care
nu a ob ținut licen ța);

/square4 când agentul economic nu mai îndepline ște criteriile care au stat la baza eliber ării
licen ței;

/square4 se retrage din oficiu, în termen de 15 zile, prin s crisoare recomandat ă, dac ă la
verificarea efectuat ă de reprezentan ții Ministerului Transporturilor, Construc țiilor și
Turismului se constat ă c ă agen ția de turism nu mai func ționeaz ă la sediul înscris în
licen ța de turism.

Titularul unei licen țe de turism retrase nu mai are dreptul s ă solicite eliberarea unei noi
licen țe de turism timp de doi ani de la data retragerii.

Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului public ă periodic lista cuprinzând
licen țele de turism suspendate sau retrase.

72

73 Pentru a putea conduce o unitate prestatoare de act ivit ăți turistice (hotel, motel, camping
– cu o capacitate de peste 100 locuri cazare – sat de vacan ță , caban ă) și unit ăți de alimenta ție
public ă pentru turism de categoria I și “lux” -, cu o capacitate mai mare de 50 locuri la mese –
o persoan ă fizic ă trebuie s ă beneficieze de Brevet de turism.

/xrhombus Brevetul de turism repezint ă actul prin care se atest ă unei persoane fizice
capacitatea profesional ă de a conduce o unitate prestatoare de activit ăți turistice.

Brevetele de turism:

• sunt valabile pe o perioad ă nelimitat ă;

• dac ă de țin ătorul î și schimb ă locul de munc ă, brevetul r ămâne valabil
pentru aceea și func ție.

/xrhombus Documenta ția pe care o persoan ă trebuie s ă o prezinte în vederea ob ținerii
brevetului de turism:

a) cererea;

b) C.V. cu declara ția “Declar pe propria r ăspundere c ă datele cuprinse în
prezentul înscris sunt reale, iar în cazul în care se costat ă contrariul, s ă îmi
fie anulat brevetul de turism”;

c) Copie de pe actul de identitate;

d) Copii de pe actele care atest ă preg ătirea profesional ă;

e) Copii de pe documentele de atestare a perioadei luc rate în turism;

f) Atestat de limb ă str ăin ă de circula ție interna țional ă, cu excep ția cabanierului
și a directorului agen ției de turism detailiste;

g) Certificat de cazier juridic;

h) Dovada privind de ținerea permisului de munc ă în România, in cazul
cet ățenilor str ăini;

i) Atestat de limba român ă pentru cet ățenii str ăini;

j) Dovada achit ării contravalorii presta ției efectuate.

Documenta ția se transmite Ministerului Transporturilor, Const ruc țiilor și Turismului,
termenul de eliberare fiind de 30 de zile.

Func țiile pentru care se elibereaz ă Brevetul de turism sunt:

/boxshadowdwn Manager în activitatea de turism

/boxshadowdwn Director de agen ție de turism touroperatoare

74
/boxshadowdwn Director de agen ție de turism detailist ă

/boxshadowdwn Director de hotel

/boxshadowdwn Director de restaurant

/boxshadowdwn Cabanier

/boxshadowdwn Alte func ții:

– directorul de hotel poate asigura conducerea activi t ăților unui alt tip
de unitate de cazare;

– directorul de agen ție de turism touroperatoare poate ocupa func ția de
director de agen ție de turism detailist ă.

75

76 /xrhombus Situa ții în care brevetul de turism se poate retrage de c ătre Ministerul Transporturilor,
Construc țiilor și Turismului:

a) când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliber ării acestuia;

b) când, din motive imputabile titularului brevetul ui de turism, s-a anulat licen ța de turism
sau certificatul de clasificare a structurii de pri mire turistice pe care acesta o conduce.

Criteriile minime pentru eliberarea licen ței și brevetului de turism se reg ăsesc în
Hot ărârea Guvernului nr.238/2001 privind condi țiile de acordare a licen ței și brevetului de
turism (Publicat ă în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 88 /21 februarie 2001).

Întreb ări de autocontrol :

1. Ce în țelege ți prin lan ț voluntar ?
2. Defini ți fran șiza hotelier ă.
3. Defini ți licen ța de turism.
4. Defini ți brevetul de turism.
5. Care sunt documentele necesare pentru eliberarea licen ței de turism ?
6. Care sunt documentele necesare pentru eliberarea brevetului de turism ?

Teme de reflec ție :

1. Agentul economic din turism reprezint ă societatea comercial ă sau persoana fizic ă
autorizat ă care ……………
2. Descrie ți cele dou ă elemente care dau dimensiunea procesului de integr are a ofertei
turistice.
3. Prezenta ți elementele caracteristice ale licen ței de turism .
4. Prezenta ți elementele caracteristice ale brevetului de turi sm.

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Întocmi ți organigrama unei agen ții de turism.
2. Identifica ți cuvintele care completeaz ă spa țiile puctate astfel încât defini țiile s ă fie corecte :
– agen ția de turism touroperatoare are ca obiect de activ itate …………… și …………. pe
cont propriu a ………….. de servicii turistice, sau a …………….. acestora direct sau prin
……………..
– agen ția de turism detailist ă care ………….., sau …………. spre vânzare în contul unei
agen ții de turism …………… pachete de servicii, sau ………….. ale acestora, contractate cu
aceasta.

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Rela ții de cooperare se stabilesc între:
a) posturi situate pe acela și nivel ierarhic, dar apar ținând unor compartimente
diferite.
b) conducere și subordona ți;
c) posturi situate pe nivele ierahice diferite.

77 2. Licen ța de turism se elibereaz ă la cererea :
d) agentului economic ;
e) directorului societ ății ;
f) Ministerului Transporturilor, Construc țiilor și Turismului ;
g) Romanian Convention Bureau.
3. Licen ța de turism trebuie vizat ă de Ministerului Transporturilor, Construc țiilor și
Turismului :
a) nu trebuie vizat ă ;
b) din 2 în 2 ani ;
c) din 3 în 3 ani ;
d) din 4 în 4 ani.
4. Brevetul de turism este valabil :
a) 2 ani ;
b) 3 ani ;
c) 5 ani ;
d) pe o perioad ă nelimitat ă.
5. Brevetul de turism se elibereaz ă pentru :
a) societate comercial ă ;
b) agen ție de turism detailist ă ;
c) persoan ă fizic ă ;
d) agen ție de turism touroperatoare.

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 20 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. FORI Ș, T., DIMA, D. (coord.) – Manual de formare managerial ă în turism , Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001;
2. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002;
3. TURCU, V., MORARIU, D., WEISZ, J. – Turism interna țional, Editura Eurostampa,
Timi șoara, 2003
4. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

78 MODULUL V
SERVICIILE TURISTICE

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea serviciilor turistice : caracteristici, clasificare, calitate.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 ce înseamn ă no țiunea de serviciu turistic;

/square4 serviciile turistice pun în valoare resursele natur ale și antropice ale unei zone,
sta țiuni, f ăcându-le accesibile turi știlor;

/square4 care sunt caracteristicile principale ale serviciil or turisice;

/square4 care sunt categoriile de servicii turistice incluse în cadrul presta ției turistice.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 serviciul turistic trebuie s ă asigure condi ții pentru refacerea capacit ății de munc ă,
simultan cu petrecerea placut ă și instructiv ă a timpului liber;

/square4 în raport cu importan ța fa ță de mobilul c ălătoriei și motiva ția cererii, serviciile
turistice pot fi: de baz ă și complementare sau suplimentare;

/square4 ve ți ști faptul c ă serviciul de cazare, vizeaz ă prin con ținutul s ău, crearea condi țiilor
și confortului pentru ad ăpostirea și odihna c ălătorului;

/square4 alimenta ția public ă determin ă calitatea presta ției turistice în ansamblul ei,
influen țeaz ă con ținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple impl ica ții asupra
dimensiunilor și orient ării fluxurilor turistice;

/square4 agrementul vizeaz ă destinderea și reconfortarea fizic ă a turistului, divertismentul și
dezvoltarea capacit ăților sale;

/square4 serviciile suplimentare (complementare) reprezint ă o surs ă important ă de încas ări
(încas ări suplimentare în valut ă, în cazul turismului interna țional);

/square4 calitatea exprim ă m ăsura în care serviciul prestat satisface cerin țele consumatorilor.

Serviciile turistice se prezint ă ca un ansamblu de activit ăți ce au ca obiect satisfacerea
tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplaseaz ă și în leg ătur ă cu aceasta.O parte a
activit ăților ce dau con ținut presta ției turistice vizeaz ă deci acoperirea unor necesit ăți

79 obi șnuite, cotidiene, (odihna, hrana), altele prezint ă caracteristici specifice turismului și
respectiv formelor particulare de manifestare a ace stuia.

Prin natura lui, serviciul turistic trebuie s ă asigure condi ții pentru refacerea
capacit ății de munc ă, simultan cu petrecerea pl ăcut ă și instructiv ă a timpului liber ; de
asemenea, el trebuie astfel conceput încât, în urma efectu ării consumului turistic, individul s ă
dobândeasc ă un plus de informa ții, cuno știn țe, chiar deprinderi noi . Numai astfel se
poate vorbi de un con ținut al presta ției turistice în concordan ță cu cerin țele epocii moderne, cu
exigen țele turismului contemporan. În condi țiile actuale ale ță rii noastre, angajat ă pe
coordonatele unei noi dezvolt ări o asemenea orientare a serviciului oferit oameni lor imprim ă
turismului caracterul unui important instrument în realizarea unei calit ăți a vie ții.

O alta cerin ță a consumului turistic , la care serviciul turistic, prin con ținutul s ău, este
chemat s ă contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turis tului. Ca
rezultat al cre șterii productivit ății muncii și progresului știin țific și tehnic, se reduce
săpt ămâna de lucru, se m ăresc dimensiunile timpului liber, zilnic și s ăpt ămânal. Acesta are
drept consecin ță transformarea într-o constant ă a timpului de odihn ă pasiv ă și implicit
sporirea solicit ărilor fa ță de formele odihnei active, stimulate și de efectele negative ale
concentr ării urbane, între care poluarea, stresul etc. Odihn a activ ă tinde, astfel s ă devin ă o
component ă tot mai important ă a serviciului turistic, ea reprezint ă totodat ă, un procedeu
modern, eficient de deconectare, de tratament, amel iorarea consecin țelor nefavorabile ale
suprasolicit ării nervoase. Pornind de la aceste premise, organiz atorilor de turism le revine
sarcina conceperii unor vacan țe, respectiv aranjamente turistice, cu posibilit ăți multiple de
desf ăș urare a unor activit ăți recreative: culturale, sportive, deprinderea și practicarea unor
meserii artizanale, stimularea unor pasiuni (“hobby ”) etc. menite s ă diversifice agrementul
tradi țional și s ă sporeasc ă atractivitatea manifest ărilor turistice, s ă r ăspund ă criteriilor odihnei
active. Aceste preocup ări sporesc în intensitate odat ă cu transformarea turismului în fenomen
de mas ă, cu cre șterea frecven ței de petrecere a timpului liber în afara re ședin ței permanente.

Importan ța serviciilor turistice în realizarea produsului tu ristic este eviden țiat ă de:

/square4 ele sunt cele care pun în valoare resursele natural e și antropice ale unei zone,
sta țiuni, f ăcându-le accesibile turi știlor (resursele vor lua forma produselor turistice numai
prin intermediul prest ărilor de servicii specifice: transport, cazare, ali menta ție, agrement).
Experien ța interna țional ă a demonstrat c ă existen ța unor resurse naturale și antropice
valoroase nu este suficient ă pentru a asigura dezvoltarea turismului. În absen ța serviciilor care
să le pun ă în valoare, resurse de excep ție pot r ămâne în afara circuitului economic;

/square4 prin originalitate și creativitatea cu care serviciile turistice sunt c ombinate între ele și
cu celelalte componente ale produsului turistic se poate asigura cre șterea atractivit ății și mai
ales individualizarea produselor turistice.

5.1. Caracteristicile serviciilor turistice

Serviciile turistice prezint ă o serie de caracteristici (tr ăsături distincte) care decurg din:

o modul particular de desf ăș urare a activit ății;

o natura proprie a produc ției și a muncii.

80 Acestea pot fi grupate:

o caracteristici comune tuturor serviciilor (tuturor componentelor ter țiarului) fapt
ce atest ă odat ă în plus apartenen ța turismului la sectorul ter țiar având îns ă o
concretizare distinct ă;

o caracteristici specifice numai serviciilor turistic e determinate de caracteristicile
ofertei și cererii turistice.

Caracteristicile de ordin general (specifi ce tuturor serviciilor)

/checkbld Nematerialitate – serviciile turistice exist ă în forma poten țial ă concretizându-se
numai în contact cu cererea.

/checkbld Nestocabilitate – caracterul nematerial al serviciilor turistice fa ce ca acestea s ă nu
poat ă fi stocate, p ăstrate, în vederea unui consum ulterior, fiind deci perisabile. Exemplu:
locurile nevândute din mijloacele de transport, uni t ățile de cazare , de alimenta ție public ă, de
agrement etc.nu pot fi p ăstrate pentru a fi vândute în sezon (când cererea e ste mai mare decât
oferta).

/checkbld Intangibilitate – caracterul nematerial al presta ției- face ca serviciile turistice s ă nu
poata fi probate, încercate înaintea cump ărării (asemeni m ărfurilor clasice) ceea ce determin ă
neîncredere și re țineri în formularea deciziei de cump ărare.

/checkbld Simultaneitatea produc ției și consumului serviciilor turistice – prestarea acestora
impune prezen ța în acela și loc și în acela și timp atât a prestatorului cât și a beneficiarului de
produse turistice, concomiten ța execu ției și consum ării lor. În absen ța acesteia are loc o
pierdere de ofert ă și/sau cerere nesatisf ăcut ă.

/checkbld Inseparabilitatea de persoana prestatorului – în momentul încheierii ac țiunii
prestatorului, serviciile turistice înceteaz ă s ă existe.

/checkbld Pondere mare a cheltuielilor cu munca vie – prezen ța prestatorilor este impus ă
atât de specificul activit ăților, cât și de o serie de considerente de ordin psihologic.

Caracteristici (tr ăsături) specifice turismului

/checkbld Personalizarea serviciilor turistice la nivelul grupului sau chiar al individului este
determinat ă de existen ța unor motiva ții foarte variate ale turi știlor, precum și a unui
comportament diferit al acestora fat ă de fiecare component ă a presta țiilor. Aceasta presupune
realizarea unor servicii adaptate specificului fiec ărui segment de clientel ă sau al fiec ărui client
(în cazul turi știlor care c ălătoresc pe cont propriu).

/checkbld Complexitate – serviciile turistice sunt rezultatul combin ării diferitelor servicii
(transport, cazare, alimenta ție, agrement, tratament ș.a.). Aceste combina ții pot lua multiple
forme atât pentru a valorifica diferitele resurse n aturale și antropice cât și pentru a r ăspunde
mai bine cerin țelor, nevoilor consumatorilor.

/checkbld Eterogenitatea serviciilor turistice este determinat ă atât de con ținutul complex al
serviciilor turistice, cât și de dependența lor de dot ările materiale și de persoana prestatorului.

81
/checkbld Participarea unui num ăr relativ mare de prestatori (produc ători) la realizarea
produsului final (consecin ță a eterogenit ății), serviciile turistice fiind rezultatul activit ății mai
multor prestatori distinc ți:

– transportatori (companii de autocare, feroviare – SNCFR, companii aeriene, navale,
închirieri “rent a car”, mijloace de transport pe c ablu etc.);

– unit ăți de cazare de diferite tipuri (hotel, motel, vile, cabane etc.);

– unita ți de alimenta ție public ă de o mare diversitate (restaurante, braserii, baru ri etc.)
care pot fi integrate în unit ățile de cazare sau independente;

– unit ăți de agrement-divertisment sportiv, cultural, distr ac ții ș.a.;

– organizatorii de voiaje;

– întreprinderi care produc și comercializeaz ă bunuri proprii turismului;

– furnizori de servicii nespecifice.

Prezen ța unui num ăr mare de prestatori care fac parte din structuri o rganizatorice
diferite determin ă eforturi mari pentru armonizarea activit ății lor într-un pachet de vacan ță
unitar.

/checkbld Substituire – multitudinea posibilit ăților de combinare și substituire a elementelor
constitutive ale ofertei turistice duce la diversif icarea ofertei, permi țând satisfacerea nevoilor
unor segmente diferite de turi ști.

/checkbld Dinamism înalt – serviciile turistice sunt supuse unei permanente adapt ări a
con ținutului lor datorit ă evolu ției cererii turistice, cât și schimb ărilor comportamentale ale
consumatorilor.

/checkbld Solicitare și consum într-o ordine riguroas ă – aceast ă tr ăsătur ă este determinat ă
de specificul presta ției, locul și momentul ac țiunii, forma de turism etc.

5.2. Clasificarea serviciilor turistice

În perioada contemporan ă, se manifest ă un proces continuu de îmbog ățire a con ținutului
presta ției turistice cu noi tipuri de activit ăți-procese specifice și turismului românesc – ca
expresie a receptivit ății și adaptabilit ății turismului la schimb ările intervenite în structura
nevoilor de consum, a cre șterii rolului în formarea și educarea oamenilor. Ele se pot clasifica
în grupe relativ omogene, operând cu mai multe crit erii.

Astfel, activit ățile înglobate în con ținutul presta ției turistice se pot structura în:

/square4 servicii legate de organizarea voiajului și

/square4 servicii determinate de sejur.

82 Serviciile care asigur ă voiajul sunt constituite în cea mai mare parte din presta țiile
oferite de companiile de transport: ele privesc fac ilit ățile și comodit ățile de organizare a
călătoriei, calitatea lor determinând op țiunea turistului pentru un anumit mijloc de transpo rt
sau tip de aranjament. Tot în aceast ă categorie sunt incluse serviciile de publicitate t uristic ă
precum și alte servicii prestate de agen țiile de voiaj. Serviciile de sejur sunt mai complex e, ele
vizeaz ă satisfacerea necesit ăților cotidiene ale turismului și asigurarea condi țiilor de
agrement. Acestora li se mai pot ad ăuga serviciile cu carcater special, detrminate de u nele
forme particulare de turism (tratament – în cazul t urismului balneomedical – traduceri în
cazul turismului de congrese etc.).

În raport cu importan ța fa ță de mobilul c ălătoriei și motiva ția cererii, serviciile turistice
pot fi:

/square4 de baz ă (transport, cazare, alimenta ție public ă, tratament sau orice alt ă
activitate ce prezint ă motiva ția de baz ă a c ălătoriei ca: vân ătoare, hipism,
ski, yahting etc.;

/square4 complementare sau suplimentare (informa ții, activit ăți culturale – sportive,
închirieri de obiecte ș.a).

În general, ponderea cea mai mare o de țin serviciile de alimenta ție și cazare, urmate de
cele de transport și de agrement. Raportul dintre serviciile de baz ă și celelalte servicii, ca și în
interiorul subgrupelor între diferite presta ții, este diferit în func ție de con ținutul formelor de
turism practicate; astfel, pentru turi știi automobili ști serviciul de transport nu este inclus în
presta ție, ace știa deplasându-se cu mijloace proprii; în cazul tur i știlor care se deplaseaz ă cu
cortul sau rulota, aranjamentele pentru cazare sunt lipsite de importan ță etc.

O alt ă posibilitate de clasificare a serviciilor folose ște drept criteriu natura și forma de
manifestare a cererii; din acest punct de vedere se întâlnesc servicii ferme (transport,
cazare, programe cultural-artistice etc.), angajate anterior desf ăș ur ării consumului
turistic prin intermediul agen țiilor de specialitate și servicii spontane solicitate în
momentul în care turistul ia contact cu oferta. Caracterul spontan este specific presta țiilor
suplimentare dar se poate întâlni și pentru presta țiile de baz ă în situa ția turistului pe cont
propriu. Cunoa șterea con ținutului acestor categorii de servicii furnizeaz ă informa ții privind
distribuirea cererii și preferin țelor turi știlor, favorizând organizarea și planificarea unor
ac țiuni, orienteaz ă dezvoltarea serviciilor în vederea stimul ării cererii.

În func ție de modalit ățile de plat ă sau de rela țiile financiare angajate între prestatori și
beneficiari , serviciile pot fi cu plata (majoritatea serviciilor), acestea realizându-se
anterior presta ției, simultan sau posterior acesteia și gratuite sau sub forma unor facilit ăți,
costul lor fiind suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor de turism (servicii de
publicitate, de intermediere, comision) și având drept scop stimularea circula ției turistice,
asigurarea accesului larg la turism a unor categori i de solicitan ți.

Dupa natura lor, se poate face o delimitare între serviciile specifice, generate de
desf ăș urarea propriu-zis ă a activit ății turistice și servicii nespecifice, rezultat al existe ței unei
infrastructuri economico-sociale generale, care se adreseaz ă în egal ă m ăsur ă turi știlor și
reziden ților (transport în comun, telecomunica ții, repara ții-între ținere, cultural-artistice etc.).

83 Serviciile turistice se mai pot structura dup ă aria de localizare a prest ării lor, dup ă forma
de prezentare (global ă sau în activit ăți independente), dup ă caracterul lor, dup ă formele de
turism și modalit ățile angaj ării presta ției, în raport cu natura prestatorilor etc. Toate a cestea
completeaz ă imaginea bog ăției și variet ății structurale a presta ției turistice (a se vedea figura
urm ătoare) și sugereaz ă totodat ă și direc ții și posibilit ăți de dezvoltare.

Adaptare dup ă Fori ș T., Dima D., op.cit.

5.3. Serviciile de cazare

În derularea presta ției turistice, cazarea este etapa urm ătoare transportului, întrunind îns ă
atributele unei componente cu existen ță de sine st ătătoare. Serviciul de cazare, vizeaz ă prin
con ținutul s ău, crearea condi țiilor și confortului pentru ad ăpostirea și odihna c ălătorului. El
este produsul a ceea ce se nume ște industria turistic ă – sector care, în accep țiunea actual ă,
înglobeaz ă ansamblul activit ăților desf ăș urate în spa țiile de cazare.

Serviciul de cazare se prezint ă ca o activitate complex ă, decurgând din exploatarea
capacit ăților de cazare, fiind alc ătuit dintr-un grupaj de presta ții oferite turistului pe timpul și
în leg ătur ă cu r ămânerea lui în unit ățile hoteliere.

Dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de
existen ța unei baze tehnico-materiale de cazare (Hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihn ă, SERVICII TURISTICE
SPECIFICE NESPECIFICE
DE BAZA
TRANSPORT
CAZARE
ALIMENTATIE
TRATAMENT INFORMARE
INTERMEDIERE
CULTURAL –
ARTISTICE
SPORTIVE
RECREATIVE
SPECIALE
DIVERSE
– TRANSPORT ÎN COMUN

– TELECOMUNICA ȚII

– REPARA ȚII – ÎNTRE-
ȚINERE

– GOSPOD ĂRIE
COMUNAL Ă ȘI LOCAL Ă

– FRIZERIE – COAFUR Ă

– ALTE SERVICII

84 cabane, popasuri turistice etc.) adecvate, cu dot ări corespunz ătoare, care s ă ofere turi știlor
condi ții optime și care s ă îndeplineasc ă, dup ă caz, și alte func ții. În al doilea rând, serviciul de
cazare este influen țat de dotarea cu personal a capacit ăților de cazare, de nivelul de
calificare a lucr ărilor, de organizarea muncii în unit ățile hoteliere. În acest context,
insuficien ța spa țiilor de cazare, echiparea lor necorespunz ătoare, neconcordan ța între nivelul
confortului oferit și exigen țele turi știlor, ca și num ărul mic al lucr ătorilor sau slaba lor
preg ătire, influen țeaz ă negativ calitatea presta ției turistice și prin intermediul acestora,
dimensiunile circula ției turistice și posibilit ățile de valorificare a patrimoniului.

Con ținutul serviciului de cazare hotelier ă

Serviciul de cazare hotelier ă reprezint ă, al ături de cele de transport, alimenta ție și
agrement, una din presta țiile de baz ă solicitate de turist pe durata c ălătoriei sale și totodat ă un
factor important de stimulare a cererii turistice.

Con ținutul acestui serviciu este determinat de faptul c ă obiectivul de cazare îndepline ște
pentru turist rolul de domiciliu temporar, trebuind deci s ă aib ă o func ționalitate complex ă; de
asemenea, în organizarea serviciilor de cazare se v a ține seama ca aproape jum ătate din timpul
efectiv de vacan ță este cheltuit de turist în incinta unit ății hoteliere.

În condi țiile diversific ării și integr ării obiectivelor de cazare, serviciul hotelier nu s e mai
limiteaz ă la cazarea propriu-zis ă; el este completat de o serie de presta ții suplimentare fiind, în
fapt, rezultatul îmbin ării unei variet ăți de activit ăți. Gama acestor presta ții este foarte larg ă și
greu de delimitat în raport cu func ția de baz ă. Varietatea lor este dependent ă de condi țiile pe
care le ofer ă baza tehnico-material ă sub aspectul tipului de construc ție, categoriei de confort,
gradului de dotare etc.

Printre principalele activit ăți ce dau con ținut serviciului hotelier, conceput în ideea
satisfacerii complexe a cererii turi știlor și c ălătorilor, se num ără:

o cazarea propriu-zis ă și activit ățile complementare ei;

o alimenta ția și serviciile produc ătoare legate de asigurarea acesteia;

o activit ățile cultural-artistice și de agrement;

o serviciile de informare și intermediere;

o activit ățile comerciale;

o activit ăți cu caracter special.

Între aceste servicii – unii autori le numesc func ții – exist ă rela ții de interferen ță ,
circuitele lor economice se interfereaz ă. În raport cu specificul fiec ărei unit ăți hoteliere, unele
dintre aceste activit ăți pot fi mai dezvoltate, altele mai pu țin, unele pot s ă lipseasc ă, dup ă cum
pot apare și altele suplimentare. În totalitatea lor îns ă concur ă la acoperirea nevoilor
consumatorilor, caracterizând activitatea desf ăș urat ă în sectorul hotelier.

85 Cazarea este func ția principal ă a unit ăților hoteliere indiferent de m ărimea, tipul,
categoria de confort, gradul de dotare etc., al ace stora. Ea presupune existen ța unui spa țiu și a
echipamentului necesar asigur ării conditiilor de odihn ă și de igien ă ale turistului.

Odihna turi știlor în spa țiile de cazare este condi ționat ă de amplasarea acestora, de
însonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circula ție (sc ări, lifturi, culoare de
trecere, holuri de sta ționare) din interiorul unit ății, de mi șcarea personalului etc. Condi țiile de
igien ă sunt dependente de calitatea echipamentului sanita r, de buna func ționare și între ținere a
acestora, de existen ța obiectelor de inventar destinate igienei personal e și de frecven ța
înlocuirii lor. Pe lâng ă acestea, realizarea serviciului de cazare vizeaz ă crearea condi țiilor
pentru desf ăș urarea unor rela ții sociale, este astfel necesar ă existen ța unor spa ții speciale
amenajate pentru primirea turi știlor, desf ăș urarea unor întâlniri cu prietenii sau de afaceri,
realizarea unor manifest ări știin țifice ș.a.

Din categoria serviciilor hoteliere complementare, care întregesc func ția de cazare, se
pot men ționa: primirea și distribuirea în hotel a coresponden ței turi știlor, servicii de schimb
valutar, p ăstrarea obiectelor de valoare, sp ălatul și c ălcatul lenjeriei, cur ățirea hainelor și a
înc ălt ămintei, repararea unor obiecte din dotarea turistu lui, manipularea bagajelor, asigurarea
parc ării autoturismelor etc. Tot în aceast ă grup ă se cuprinde dotarea camerelor, la cererea
clien ților, cu inventar suplimentar (perne, p ături, paturi, televizoare, frigider, aparatur ă de
gimnastic ă ș.a.).

Serviciul de alimenta ție public ă, de și îndepline ște o func ție de baz ă, nu este
obligatoriu prezent în toate unit ățile de cazare. Acolo unde func ționeaz ă, el presupune
existen ța unei variet ăți de compartimente și tipuri de unit ăți, care s ă satisfac ă pentru to ți
turi știi și în orice moment, atât nevoia de hran ă cât și pe cea de agrement. Prezen ța serviciului
propriu de alimenta ție public ă și presta ție hotelier ă este tot mai frecvent ă. Mai mult, chiar și
în cazul obiectivelor de cazare ce nu au unit ăți proprii de alimenta ție public ă se asigur ă
servirea micului dejun în camer ă (room-service), ca serviciu suplimentar.

Activit ățile cultural-artistice și de agrement se întâlnesc, cu prec ădere, în cadrul
unit ăților destinate în special turistului. Realizarea ac estor activit ăți presupune existen ța unor
dot ări adecvate pentru petrecerea timpului și divertismentul turistului: terenuri de sport,
piscine, s ăli de gimnastic ă etc., ca și un personal cu calificare de specialitate care s ă asigure
instruirea sau supravegherea turi știlor. Tot în categoria acestor activit ăți se cuprind și
ac țiunile ini țiate cu turi ști, de natura serilor distractive, concursurilor ș.a., pentru care dot ările
și personalul nu ridic ă probleme deosebite. Unele unit ăți hoteliere îndeplinesc și func ții
cultural-artistice, organizând manifest ări de acest gen: festivaluri folclorice, de cântece , de
dansuri, reuniuni, întâlniri cu oameni de art ă sau de cultur ă, expozi ții, spectacole ș.a.

Activit ățile de informare faciliteaz ă turistului cunoa șterea variet ății ofertei turistice,
a posibilit ăților de petrecere cât mai agreabil ă a vacan ței. Aceste servicii sunt asigurate de
compartimente de recep ție ale unit ăților hoteliere și sunt oferite verbal la cererea turi știlor
sau sub forma unor anun țuri, pliante, afi șe etc., aflate la îndemâna turi știlor sau amplasate
în locurile de trecere. Cu caracter de exemplu, ori ce unitate hotelier ă trebuie s ă informeze
clientela în leg ătur ă cu: programul ac țiunilor de agrement organizate în unitate sau local itate
de c ătre unit ățile specializate (momentul, durata, pre țul), programul manifest ărilor
cultural-artistice și sportive, orarul de func ționare a diverselor unit ăți prestatoare de
servicii, orarele curselor mijloacelor de transpor t, formalit ățile vamale sau de prelungire a
vizei etc. Serviciul de informare realizat de uni t ățile hoteliere, este, de fapt, o component ă a

86 activit ății de publicitate turistic ă și folose ște, de regul ă, materialele documentare și
informa țiile vehiculate cu prilejul campaniilor promo ționale.

Activitatile de intermediere , la fel ca și celelate servicii suplimentare, au ca scop
satisfacerea cât mai deplin ă a cerin țelor turi știlor. Unit ățile hoteliere – în sensul acestei
atribu ții – mijlocesc între turi știi proprii și prestatorii de servicii specializa ți: închirieri de
obiecte de uz personal pentru agrement, repararea sau între ținerea unor obiecte din dotarea
turistului, rezerv ări de locuri în mijloacele de transport sau în a lte unit ăți de cazare ș.a.

Între serviciile de intermediere, de o apreciere d eosebit ă din partea turi știlor se
bucur ă mijlocirea închirierii de autoturisme (rent-a-car) de la unit ățile specializate, ca și
mijlocirea unor activit ăți cu caracter special: personal pentru supraveghere a copiilor sau
persoanelor handicapate, servicii de stenografiere și traducere, organizarea de congrese,
conferin țe, simpozioane și ac țiunile conexe lor.

Unit ățile hoteliere mai ofer ă și servicii comerciale, de vânzare a unor produse ne cesare
turistului pe perioda sejurului.

În afara grupelor de servicii men ționate, unit ățile hoteliere pot oferi și alte categorii
de presta ții. Cu cât unitatea beneficiaz ă de încadrare superioar ă, cu atât ea trebuie s ă ofere
turi știlor o gam ă mai bogat ă de astfel de servicii. Se remarc ă, în general, preocuparea spre
diversificarea serviciilor hoteliere complementare func ției de cazare, ca urmare a cre șterii
exigen țelor turi știlor, pe de o parte, asigur ării func țion ării permanente a bazei materiale de
cazare și implicit a sporirii eficien ței acesteia, pe de alt ă parte.

87 O prezentare sintetic ă a con ținutului serviciului de cazare este prezent ă în tabelul
urm ător:

CAZAREA PROPRIU-ZIS Ă

• vizeaz ă crearea condi țiilor pentru satisfacerea nevoilor
o de odihn ă
o de igien ă
• privind stabilirea unor rela ții sociale

SERVICII COMPLEMENTARE CAZ ĂRII

• primirea și distribuirea coresponden ței
• preluarea și transmiterea mesajelor
• păstrarea obiectelor de valoare
• sp ălatul și c ălcatul lenjeriei
• cur ățarea hainelor și a înc ălță mintei
• transportul bagajelor
• asigurarea parc ării autoturismului
• schimbul valutar
• dotarea camerelor la cererea turi știlor cu inventar
suplimentar (paturi, televizor, frigider, pat supli mentar
etc.)
Servicii oferite pe parcursul
sejurului ocazionate de: ALIMENTA ȚIA
– Primirea
– Sejurul SERVICII COMPLEMENTARE ALI MENTA ȚIEI
– Plecarea turi știlor
• organizarea de mese festive
• asigurarea unor meniuri de regim, lacto-vegetariene , la
cerere
• asigurarea unor pachete cu hran ă rece
• room-service

A LTE SERVICII

• de informare asupra posibilit ăților de petrecere a
timpului liber, orarului diferi ților prestatori de servicii,
alte informa ții utile
• de intermediere (închirieri, rezerv ări, repara ții)
• cu caracter special (organiz ări de congrese, simpozioane,
expozi ții, festivaluri, supravegherea copiilor)
• cultural – artistice și de agrement
• sportive: lec ții de înot, ski, golf, gimnastic ă, organizare
de excursii etc.
• diverse asigur ări, traduceri simultane
• comerciale etc.

Adaptare dup ă Tehnologia Turismului, op.cit.

U
N
I
T
A
T
E
A

D
E

C
A
Z
A
R
E

88 Prezent ăm în continuare principalele forme de cazare cu servicii și f ără servicii
folosite în turism:

Segmente
de pia ță
Sector
Sectorul cu servicii

Sectorul f ără servicii (self-catering)

Afaceri și alte
scopuri decât
vacan ță și
recreere Destina ție Itinerariu Destina ție Itinerariu
• Hoteluri în
ora șe (luni-
vineri)
• Hoteluri din
sta țiuni pentru
conferin țe,
expozi ții
• Universit ăți,
colegii
• Hoteluri
• Hoteluri din
aeroporturi
• Hoteluri budget
• Hanuri

Apartamente

Nu se aplic ă

Vacan ță și
recreere • Hoteluri din
sta țiuni
• Pensiuni/Case
de oaspe ți
• Pensiuni
agroturistice
• Hoteluri din
ora șe (vineri-
duminic ă)
• Unele
universit ăți

• Hoteluri
• Bed & Breakfast
• Hanuri
• Hoteluri budget • Hoteluri-apartament
• Condominium/time-
share
• Sate de vacan ță
• Campinguri
• Caravane
• Vile
• Apartamente
• Hanuri
• Unele moteluri • Hoteluri
pentru tineret
• Unele
hoteluri și
moteluri
budget
• Spa ții special
amenajate
pentru
amplasare de
corturi,
caravane etc.

Preluare dup ă Turism Interna țional, op.cit

În acest tabel se face distinc ție între cele dou ă sectoare de cazare în func ție de
elementele care influen țează în mod fundamental natura produselor de cazare ofe rite,
respectiv destina ția (cazarea la o destina ție turistic ă) și itinerariul (respectiv cazarea pe traseul
unui itinerariu). De asemenea se realizeaz ă o diferen țiere și în func ție de segmentele de
consumatori, respectiv oameni de afaceri și cei care c ălătoresc în scopuri asociate (c ăutarea
unei case noi, participarea la funeralii etc.) și cei care c ălătoresc pentru propria pl ăcere
(vacan țieri).

Hotelurile sunt unit ăți care ofer ă servicii de cazare și masă oric ărei persoane care
accept ă s ă pl ăteasc ă tariful pentru serviciile oferite, f ără a fi necesar ă existen ța unui contract.

În țara noastr ă, hotelul este considerat o structur ă de primire amenajat ă în cl ădiri sau
corpuri de cl ădiri, care pune la dispozi ția turi știlor camere, garsoniere sau apartamente, dotate
corespunz ător, care asigur ă prest ări de servicii specifice, dispune de recep ție și spa ții de
alimenta ție în incint ă.

5.4. Serviciile de alimenta ție public ă

Alimenta ția public ă reprezint ă una din laturile importante ale servirii turistice ,
încadrându-se a șa cum s-a ar ătat, în categoria serviciilor de baz ă. De și ca activitate economic ă
alimenta ția public ă nu este destinat ă s ă satisfac ă în exclusivitate nevoia consumatorului turist,
ea se asociaz ă tot mai frecvent activit ăților de turism, iar dinamica ei este din ce în ce m ai

89 influen țat ă de evolu ția circula ției turistice. Dependen ța strâns ă dintre alimenta ția public ă și
activitatea turistic ă este eviden țiat ă, printre altele, de asocierea lor într-un sector d e sine
st ătător în ță rile consacrate pe plan turistic. O astfel de tendi n ță este prezent ă și în țara noastr ă
în contextul rea șez ării și moderniz ării structurilor organizatorice din turism. De ase menea,
raporturile de intercondi ționare sunt eviden țiate și de efortul permanent al alimenta ției
publice de a se alinia muta țiilor intervenite în volumul, structura și exigen țele cererii, rezultat
al dezvolt ării turismului intern și interna țional, al diversific ării și multiplic ării formelor de
turism.

Alimenta ția public ă – component ă de baz ă a presta ției turistice

Privit ă prin prisma calit ății sale de component al produsului turistic, respec tiv a
serviciilor de baz ă, alimenta ția public ă determin ă calitatea presta ției turistice în ansamblul ei,
influen țeaz ă con ținutul și atractivitatea ofertei turistice cu multiple impl ica ții asupra
dimensiunilor și orient ării fluxurilor turistice.

Totodat ă, ea trebuie s ă întruneasc ă și câteva tr ăsături specifice :

1) este necesar să fie prezent ă în toate momentele – cheie ale consumului turistic:
puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de distrac ție și sejur, de agrement. Numai
astfel, serviciul de alimenta ție public ă va r ăspunde sarcinii de a asigura ansamblul condi țiilor
pentru ca turistul, aflat temporar în afara re ședin ței permanente, s ă-și poat ă procura hrana
necesar ă. Aceasta cu atât mai mult cu cât el reprezint ă principala cale de satisfacere a nevoii
cotidiene de hran ă pentru toate categoriile de turi ști, indiferent de modul în care au angajat
presta ția turistic ă și de particularit ățile acesteia.

2) necesitatea prezen ței unei tipologii largi de unit ăți de alimenta ție public ă,
capabile s ă satisfac ă o palet ă diversificat ă de trebuin țe. În afara unei adapt ări a re țelei de
unit ăți la momentul și locul desf ăș ur ării programului turistic, structura tipologic ă a acesteia
trebuia s ă r ăspund ă deopotriv ă nevoilor de hran ă și divertisment, s ă-l poat ă servi pe turist în
orice imprejurare (se au în vedere, în mod deosebit , ac țiunile cu caracter special).

Cerin țe aparte stau în fa ța serviciului de alimenta ție public ă în cazul turismului
balneo-medical. El este chemat s ă contribuie nemijlocit la reu șita tratamentului, reu șit ă
adeseori dependent ă de calit ățile și rigurozitatea regimului de hran ă (de exemplu, tratamente
ale aparatului digestiv, cardiovascular etc.).

3) necesitatea de a r ăspunde în egal ă m ăsur ă, cerin țelor turi știlor autohtoni și
str ăini. Astfel, în structura produselor comercializate treb uie s ă fie prezente preparate din
buc ătăria na țional ă și interna țional ă, din cea specific ă anumitor ță ri sau zone. Propor ția
elementelor specifice, promovarea anumitor produse etc., se definesc în raport cu formele de
turism, cu locul și momentul de desf ăș urare a activit ății.

Leg ătura dintre serviciile de alimenta ție public ă și oferta turistic ă este profund ă, de
intercondi ționare reciproc ă, de dezvoltare sincron ă. Ea dovede ște noi valen țe în condi țiile în
care gastronomia devine element de selec ție a destina țiilor turistice, când celelalte
componente ale ofertei turistice sunt sensibil apro piate si comparabile.

De altfel, produsul turistic având drept principal ă motiva ție gastronomia este o
realitate din ce în ce mai prezent ă și a generat o form ă nou ă de vacan ță , cunoscut ă sub

90 denumirea de “vacan ță gastronomic ă” (persc ăreasc ă, vân ătoreasc ă etc.), cu activitate unanim
recunoscut ă.

Diversitatea și originalitatea gastronomic ă se constituie, prin urmare, ca element de
atrac ție principal ă sau complementar ă, fapt ce se explic ă și justific ă aten ția, acordat ă acestui
domeniu de servire turistic ă.

Componenta de prim ordin în structura unei oferte t uristice elevate, alimenta ția
public ă se recomand ă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple și noi posibilit ăți în ce prive ște
ridicarea calit ății servirii turistice în condi ții de înalt ă frecvent ă. Se tinde din ce în ce mai
mult, ca alimenta ția public ă, pe lâng ă func ția fiziologic ă propriu-zis ă, s ă îndeplineasc ă și
unele func ții de agrement, odihn ă, recreere – în general, de petrecere a timpului li ber. Ținând
cont de faptul c ă turistul cheltuie ște o parte însemnat ă din bugetul s ău de timp (dup ă unele
calcule, 20-25%) în unit ățile de alimenta ție public ă, o aten ție deosebit ă se acord ă atrac ției pe
care acestea o exercit ă, contactelor sociale ce se pot realiz ă în cadrul lor.

Cunoa șterea tuturor aspectelor ce eviden țiaz ă rela ția alimenta ție public ă – turism
reprezint ă o cerin ță important ă pentru orientarea eforturilor de perspectiv ă menite s ă
direc ționeze dezvoltarea sectorului respectiv, cu atât ma i mult cu cât este știut faptul c ă
nivelul dezvolt ării alimenta ției publice se num ără printre indicatorii de apreciere a m ăsurii în
care pot fi satisf ăcute cerin țele turi știlor.

Dezvoltarea și perfec ționarea serviciilor de alimenta ție public ă

Analizat în globalitatea lui, respectiv av ănd ca obiectiv satisfacerea deopotriv ă a
nevoilor popula ției rezidente și ale turi știlor, sectorul alimenta ție public ă a înregistrat un curs
ascendent. Aceast ă evolu ție, rezultat al ac țiunii unui complex de factori, atest ă rolul tot mai
important pe care alimenta ția public ă îl îndepline ște în via ța economic ă și social ă,
multiplicarea func țiilor sale.

În acest context, dezvoltarea și perfec ționarea activit ății de alimenta ție public ă
reprezint ă una din coordonatele definitorii ale prezentului și viitorului, constituindu-se într-o
preocupare permanent ă a agen ților economici în sfera comer țului și turismului, a organelor ce
gestioneaz ă acest sector de activitate. Integrat ă organic procesului transformarilor înnoitoare
din economia noastr ă, alimenta ția public ă va cunoa ște importante muta ții calitative și
cantitative .

În privin ța evolu ției cantitative se poate vorbi de o cre ștere semnificativ ă a
volumului activit ății, pe seama sporirii cererii reziden ților – în acest sens se anticipeaz ă o
apropiere fa ță de nivelul solicit ărilor din alte ță ri – și a intensific ării circula ției turistice,
dublat ă de repozi ționarea diferitelor grupe de m ărfuri.

Pe plan calitativ, modific ările, vizând adaptarea la exigen țele și tendin țele cererii, se
desf ăș oar ă în direc ția moderniz ării și perfec țion ării produc ției, a îmbun ătățirii și diversific ării
formelor de comercializare și servire.

În domeniul produc ției se manifest ă o accentuat ă preocupare pentru concentrarea și
industrializarea procesului de preg ătire a preparatelor culinare. Satisfacerea cererii în continu ă
cre ștere, folosirea ra țional ă a resurselor materiale și umane, sporirea activit ății sunt, f ără
îndoial ă, condi ționate de modul de organizare a produc ției culinare, de nivelul industrializarii

91 acesteia. Preluarea de c ătre unit ăți specializate a produc ției de preparate culinare, tendin ța
reg ăsit ă în aproape toate t ările dezvoltate, prezint ă numeroase avantaje dar presupune și
rezolvarea unor probleme de natur ă tehnic ă și organizatoric ă.

Una din formele moderne de industrializare a pro duc ției culinare o reprezint ă
“sistemul de catering” 4, extins pentru o gam ă larg ă de sortimente și în țara noastr ă. Acest
sistem propune separarea func țiilor de aprovizionare și prelucrare de cele legate de
comercializarea și servirea preparatelor. Se asigur ă astfel, mecanizarea sau chiar
automatizarea procesului de fabrica ție, utilizarea unor tehnologii elaborate pe baze știin țifice,
controlul permanent al produc ției cu efecte benefice asupra propriet ăților nutritive ale
alimentelor. Dintre avantajele cateringului pot fi men ționate: l ărgirea sortimentului și relativa
independen ță fa ța de sezonalitatea materiilor prime; calitatea cons tant ă și superioar ă a
preparatelor sub aspect nutri țional, igienico-sanitar, organoleptic, folosirea ra tional ă și
permanent ă a for ței de munc ă; reducerea pierderilor generate de fluctua ția cererii;
economisirea de spa ții de produc ție la unit ățile comerciale și satisfacerea în mai bune condi ții
a cererii în perioada de vârf.

Perfec ționarea activit ății de alimenta ție public ă vizeaz ă, de asemenea, componenta sa
comercial ă. În aceast ă direc ție se înregistreaz ă modernizarea re țelei comerciale din punct de
vedere structural și al distribuirii în teritoriu, precum și diversificarea formelor de servire.
Astfel, în ce prive ște structura re țelei, se remarc ă tendin ța de realizare a unor unit ăți cu
func ții complexe care s ă r ăspund ă unor cerin țe variate (de exemplu, în sta țiunile turistice s ă
satisfac ă nevoia de hran ă și agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unit ăți – cafeteria,
snack–barul, bistro-ul, drugstore, restoroute etc. – mai bine adaptate particularit ăților
diferitelor segmente de clientel ă.

În cadrul sistemelor moderne de comercializare în a limenta ția public ă se reg ăsesc
unit ățile de autoservire și “fast food”, foarte r ăspândit ast ăzi în lume, (se practic ă în trei
variante de organizare: drive-in, eat-in, take-home ) reprezint ă o formul ă de adaptare la
cerin țele automobili știlor, unit ățile oferind, de regul ă, un sortiment limitat dar la pre țuri
accesibile, realizate prin viteza mare de rota ție a clientelei și confortul relativ redus.

Paralel cu modernizarea formelor de comercializare și servire are loc și o
diversificare a presta țiilor cu caracter complementar oferite de uni ățile de alimenta ție public ă,
servicii diferen țiate structural în func ție de beneficiari (turi ști sau popula ție rezident ă).

Materializarea acestor obiective va asigura partici parea sporit ă a alimenta ției publice
la satisfacerea nevoilor consumatorilor, cre șterea rolului s ău economic și social.

5.5. Serviciile de agrement

Intensificarea preocup ărilor pentru relizarea dezideratului de odihn ă activ ă –
caracteristica esen țial ă a vacan țelor în societatea contemporan ă – stimuleaz ă eforturile de
dezvoltare a acelor activit ăți (servicii) care s ă contribuie la satisfacerea nevoilor fizice și
psihice ale turistului, creând cadrul necesar petre cerii pl ăcute și instructive a timpului liber.
Aceste activit ăți sunt cunoscute sub denumirea generic ă de agrement – domeniu ce poate fi
definit prin ansamblul mijloacelor și formelor capabile s ă asigure individului sau unei grup ări

4 Gabriela St ănciulescu op.cit. – catering – industrializare a produc ției de preparate culinare. Preparatele gata
preg ătite realizate în sec ții industriale specializate sunt comercializate (du p ă o convertire termic ă) prin unit ăți de
alimenta ție public ă.

92 sociale o stare de bun ă dispozitie, de pl ăcere, s ă dea senza ția unei satisfac ții, a unei împliniri,
să lase o impresie și o amintire pl ăcut ă. Aceast ă accep țiune, eviden țiaz ă, pe de o parte,
varietatea activit ăților de agrement și multitudinea planurilor pe care ac ționeaz ă, iar pe de alt ă
parte, faptul c ă agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea
nevoilor turi știlor, ceea ce îi confer ă statutul de component ă de baz ă a presta ției turistice. De
altfel, acest punct de vedere este frecvent argumen tat în literatura de specialitate și întâlnit în
limbajul organizatorilor de turism din ță rile cu tradi ție în acest domeniu.

Privit în calitate de component ă de baz ă a serviciului turistic al ături de transport, cazare,
alimenta ție, agrementul îndepline ște o serie de fun ții particularizate în raport cu nevoile
turistului sau ale organizatorilor.

Astfel, în concordan ță cu cerin țele turistului, agrementul vizeaz ă destinderea și
reconfortarea fizic ă a acestuia, divertismentul și dezvoltarea capacit ăților sale. În cazul
acoperirii nevoilor fizice, activit ățile sportive, cele care pun în mi șcare organismul – de la
simpla plimbare pân ă la realizarea unor performan țe – de țin un loc important. În ceea ce
prive ște latura psihic ă, activit ăților cultural – distractive și celor instructiv-educative le revine
un rol hot ărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament și
comunicare, contribuind la îmbog ățirea bagajului de cuno știn țe ale turistului.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului r ăspunde exigen țelor de cre ștere a
atractivit ății sta țiunilor turistice. Totodat ă, agrementul reprezint ă mijlocul principal de
individualizare a ofertei turistice, de diversifica re a produselor. În consecin ță , el stimuleaz ă
circula ția turistic ă, fiind o surs ă important ă de încas ări, de cre ștere a eficien ței economice a
activit ății. De asemenea, dezvoltarea agrementului reprezint ă un mijloc de asigurare a
competitivit ății sta țiunilor turistice.

Cre șterea rolului agrementului în caracterizarea locali ăților turistice, în satisfacerea
nevoilor turistilor a determinat transformarea sa î n motiva ție turistic ă propriu-zis ă,
conducând la apari ția unor noi tipuri de vacan țe: vacan ța de schi, alpinism, yachting, tenis,
hipism, vân ătoare, turism cultural etc.

Pe alt plan, agrementul reprezint ă un element important de care trebuie s ă se țin ă seama
în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent s e vorbe ște – în procesul de amenajare – de
o strategie a agrementului, care s ă valorifice componenta economic ă a fiec ărei zone, s ă
realizeze o planificare în ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natur ă, s ă asigure o
dimensionare ponderat-ra țional ă a dot ărilor, o adaptare a acestora la configura ția spa țiilor și
peisajelor.

Recunoscute ca o component ă de baz ă a serviciilor turistice, activit ățile de agrement se
structureaz ă în func ție de locul unde se desf ăș oar ă, de nivelul de organizare (unitate de cazare
și alimenta ție public ă, sta țiune, sau de c ătre ter ți pentru întreaga activitate turistic ă), de forma
de participare a turi știlor etc. Cel mai frecvent, organizarea agrementul ui se particularizeaz ă
pe forme de turism: de litoral, montan de var ă și/sau de iarn ă, balnear ș.a.m.d., iar mijloacele
și formele de agrementare se diferen țiaz ă în interiorul acestora dup ă numeroase caracteristici
dependente de specificul zonei sau grupurilor de tu ri ști. De exemplu, în cazul turismului de
litoral – a c ărui motiva ție o reprezint ă cura helio-marin ă și/sau practicarea sporturilor nautice
– organizarea agrementului înseamn ă: amenajarea plajelor pentru o cur ă activ ă (topogane,
jocuri, concursuri); existen ța unor centre de ini țiere în practicarea sporturilor nautice și puncte
de închiriere a materialului sportiv (b ărci, hidrobiciclete, schiuri, role, surfuri etc.); realizarea

93 unor porturi de agrement, cluburi de vacan ță ș.a. Aceste componente se întâlnesc și în dotarea
litoralului românesc iar lor li se mai pot ad ăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de
distrac ții, s ăli de spectacol, terenuri de sport etc.

O form ă particular ă de agrement și corespunz ător, de vacan ță în care țara noastr ă are
vechi tradi ții și care se bucur ă de aprecierea turi știlor o reprezint ă c ălăria; existen ța unor
herghelii renumite – cum sunt cele din Mangalia, Iz vin, Lucina etc. – favorizeaz ă dezvoltarea
acestei forme de agrement, c ăreia i se asociaz ă plimb ările cu tr ăsura, sania și alte mijloace
hipo.

În general, strategia de dezvoltare a grementului v a ține seama, pe de o parte, de
motiva țiile, aspira țiile și a ștept ările turi știlor iar, pe de alt ă parte, de profilul, structura și
specificul sta țiunilor. Corespunz ător, desf ăș urarea activit ății de agrement presupune existen ța
unor echipamente adecvate (porturi de agrement, pun cte de închiriere, mijloace de transport
pe cablu, piscine, centre de achizi ție, terenuri și s ăli de sport etc.), personal cu preg ătire de
specialitate (animatori), programe (excursii, concu rsuri, expozi ții, festivaluri, activitate
artizanal ă ș.a.). Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în el aborarea concep ției de organizare a
agrementului este asigurarea implic ării efective a turistului în desf ăș urarea programelor de
divertisment. Are loc astfel o trecere a acestuia de la calitatea de “spectator” la cea de
“participant activ”, acesta constituind o caracteri stic ă a concep ției moderne de agrementare a
sta țiunilor.

În concluzie, se poate afirma c ă dezvoltarea activit ăților de agrement influen țeaz ă
direct orientarea fluxurilor turistice și implicit desf ăș urarea unei activit ăți eficiente.

5.6. Serviciile turistice suplimentare

Serviciile turistice suplimentare au rolul de a co ntribui la cre șterea succesului ac țiunilor
turistice. Ele cuprind în general activit ățile ce au ca obiect stimularea confortului vacan ței, a
odihnei active, distra ției, petrecerii agreabile a timpului liber f ără a se substitui celor de
agrement. Unele dintre acestea pot fi cunoscute an ticipat de c ătre turi ști, fiind incluse în
costul ini țial al presta ției iar cu altele (majoritatea) turistul ia contact doar la destina ție,
consumul r ămânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-s e separat pe m ăsura solicit ării
și ob ținerii lor.

Serviciile suplimentare (complementare) reprezint ă o surs ă important ă de încas ări
(încas ări suplimentare în valut ă, în cazul turismului interna țional), fapt pentru care
organizatorii de turism trebuie s ă asigure o bun ă preg ătire a lor în vederea stimul ării
cererilor.

Ele se caracterizeaz ă prin varietate și pot fi asociate serviciilor de ba ă care pot avea o
existen ță independent ă.

Principalele categorii de servicii suplimentare sun t:

– serviciile de informare a clientelei turistice;
– serviciile de intermediere (de închirieri, de rez erv ări etc.);
– serviciile cu caracter special (organizarea reuni unilor, evenimentelor speciale etc.);
– servicii cultural-artistice (participare la spect acole);
– serviciile și activit ățile cu caracter sportiv;

94 – serviciile de cur ă și tratament balneo-medical;
– serviciile diverse: financiare (schimburi valutar e, opera țiuni legate de c ărțile de
credit, asigur ări, comercializarea unor m ărfuri).

Serviciile de informare intervin atât în perioada preg ătirii și angaj ării presta ției turistice,
cât și pe parcursul desf ăș ur ării c ălătoriei. Ele pot fi grupate:

/xrhombus informa ții oferite de c ătre organizatorii de turism (touroperatorii și agen ții
detailiste) care vizeaz ă:

– informa ții privind con ținutul programelor oferite de o agen ție (pe care
turistul inten ționeaz ă s ă le cumpere);

– informa ții privind unele aspecte ale organiz ării (programele de zbor,
mersul trenurilor, conexiuni posibile, facilitate d e pre ț etc., condi ții
obligatorii de c ălătorie).

/xrhombus informa ții oferite de c ătre prestatorii direc ți de servicii privind: oferta de
produse și servicii, pre țurile, posibilit ățile de divertisment sau alte activit ăți
etc.

Ele au un rol important în luarea deciziei de cump ărare și pot fi oferite:

– oral – anun țuri, sf ătuirea turi știlor ș.a.

– în scris, prin pliante, bro șuri, afi șe, cataloage etc. (mijloace clasice ale
publicit ății scrise).

Serviciile de intermediere care se pot grupa în:

/xrhombus servicii de rezerv ări:

– bilete de c ălătorie pentru mijloacele de transport (avion, tren, vapor);

– bilete pentru spectacole (artistice, culturale, spo rtive);

– de locuri în alte unit ăți (hoteluri, restaurante etc.).

/xrhombus servicii de intermediere:

– ob ținerea vizelor necesare c ălătoriilor în str ăin ătate;

– mijlocirea serviciilor efectuate de al ți prestatori specializa ți: service
pentru între ținere și repara ții de autoturisme, develop ări de filme ș.a.

/xrhombus servicii de închiriere:

– de autoturisme cu sau f ără șofer (rent – a – car);

– de inventar, echipament și materiale sportive;

95
– inventar pentru plaj ă;

– ambarca țiuni, biciclete etc.

Serviciile cu caracter special – sunt ocazionate de natura particular ă a turismului
asociindu-se cu formele de manifestare ale acestuia în cadrul unor segmente bine determinate:

/square4 pentru oameni de afaceri: servicii de secretariat: traduceri, dactilografie,
tehnoredact ări, list ări etc.

/square4 pentru persoanele autorizate: partide de vân ătoare și pescuit;

/square4 pentru copii mici: supravegheri (baby-sitter), tere nuri de joac ă cu dot ările
aferente, gr ădini țe, programe artistice pentru copii, unit ăți de alimenta ție
pentru copii;

/square4 pentru persoane handicapate – asisten ță medical ă și îngrijire;

/square4 pentru animalele turi știlor – asisten ță medico-veterinar ă, plimb ări;

/square4 asigurarea securit ății turi știlor și salvarea acestora (salvamont, salvamar);

/square4 serviciul de ghid înso țitor, interpret, dispecer.

Serviciile cultural-artistice au rolul de a contribui la petrecerea agreabil ă a timpului
liber r ămas dup ă satisfacerea motiva țiilor de baz ă ale c ălătoriei prin:

– participarea la diverse spectacole (teatru, film, oper ă, concerte) sau evenimente /
festivaluri, serb ări populare;

– vizite de muzee, expozi ții, galerii de art ă, case memoriale;

– vizitarea unor obiective cultural-istorice știin țifice (cet ăti, palate, edificii religioase,
gr ădini botanice și zoologice).

Serviciile sportive – includ toate manifest ările sportive la care particip ă turi știi ce
practic ă diferite ramuri sportive atât ca încep ători, cât și ca experimenta ți.

Prestarea acestora presupune existen ța unui personal de specialitate care s ă asigure
ini țierea, îndrumarea, și supravegherea desf ăș ur ării ac țiunilor, precum și a unor dot ări
adecvate: s ăli, terenuri de sport, piscine, bazine de înot, pâr tii de schi, bob, s ăniu țe, puncte de
închiriere a materialelor sportive.

Serviciile de cur ă și de tratament balneo – medical

În prezent, pe plan mondial, se manifest ă tendin ța de cre ștere a cererii pentru aceste
servicii.

Aceast ă tendin ță este rezultatul:

96
– reconsider ării mijloacelor terapeutice naturale și a solu țiilor pe care turismul balnear
le ofer ă pentru a face fa ță bolilor cu caracter de uzur ă: afecțiuni reumatismale, posttraumatice,
cardiovasculare, metabolice, ale aparatului respira tor ș.a.;

– diversific ării ofertei sta țiunilor balneare ca urmare a apari ției conceptului de turism
de s ănătate.

Turismul de s ănătate poate fi definit ca un produs ce urm ăre ște realizarea unei “st ări
de bine” a popula ției incluzând atât tratamente în special curele pro filactice și recuperatorii,
cât și turismul de recreere și odihn ă.

Aria de ac țiune a turismului balnear este foarte larg ă, aceasta vizând:

– curele profilactice care se adreseaz ă persoanelor s ănătoase și aparent s ănătoase, dar
cu predispozi ții spre îmboln ăvire. La acestea se adaug ă obiceiurile de via ță defectuoase:
stresul, alimenta ția necorespunz ătoare, lipsa mi șcării fizice;

– curele terapeutice pentru a trata, cu ajutorul fa ctorilor naturali o gam ă variat ă de
afec țiuni ale aparatului locomotor, respirator, digestiv e, renal, hepato-biliar, cardiovascular,
afec țiuni dermatologice, ginecologice, ale sistemului ne rvos etc.;

– curele recuperatorii utilizate în cazul unor afec țiuni ca artrita, arteroscleroza
periferic ă, ale aparatului locomotor și de natur ă reumatismal ă.

Caracteristicile acestor servicii deriv ă din însa și defini ția curelor – “modalit ăți de
tratament” care se bazeaz ă pe:

/head2right folosirea repetat ă a mijloacelor terapeutice naturale dup ă prescrip ții medicale;

/head2right corelarea cu schimbarea mediului obi șnuit în care tr ăie ște turistul.

Pentru tratarea turi știlor se folosesc o serie de proceduri terapeutice care devin
servicii asociate (de exemplu: inhala ții, pulveriza ții, împachet ări cu n ămol, gimnastica
medical ă, geriatrie, electrofizioterapie, saun ă, masaj, cure de sl ăbire, diete ș.a.).

Pe toat ă durata tratamentelor sau curelor prescrise, curan ții beneficiaz ă de asisten ță
medical ă ceea ce face ca asisten ța și consulta țiile medicale s ă reprezinte o form ă specific ă de
servicii balneomedicale.

5.7. Calitatea serviciilor

Calitatea este un element definitoriu particular al produsului turistic. Ea exprim ă
măsura în care serviciul prestat satisface cerin țele consumatorilor.

Pornind de la cadrul în care are loc interactivitat ea prestator-consumator, aceste
elemente pot fi grupate în trei categorii:

– ambian ță ;
– elemente matriale (echipamentele);

97 – personal de servire.

Ambian ța reprezint ă totalitatea elementelor care asigur ă cadrul în care se realizeaz ă
contactul prestatorului cu clientul: cl ădirile și mobilierul, decorul, caracterul func țional al
condi țiilor organizatorului.

Calitatea serviciilor este judecat ă diferit de prestatorul serviciilor și de client. Astfel,
prestatorul de servicii apreciaz ă calitatea tehnic ă calitativ-obiectiv ă, respectarea tehnologiei
de ob ținere a unui serviciu, în timp ce un client va fi s atisf ăcut de serviciile primate, dac ă a
ob ținut ceea ce a a șteptat și dac ă a fost mul țumit de felul în care a fost servit (calitate
subiectiv ă).

Un prestator nu poate fi sigur c ă va satisface clientul numai pentru c ă a prestat un
serviciu tehnic de bun ă calitate, el trebuie s ă fie con știent de importan ța interac țiunii
comp ărător-vânz ător, atitudinea cu care au fost oferite serviciile. Percep ția calita ții variaz ă
deci de la un client la altul și nu are aceea și importan ță pentru comp ărător și pentru prestator.

Calitatea unui serviciu va fi perceput ă diferit dup ă cum un serviciu este nou sau deja
răspândit, dup ă cum clientul îl descoper ă pentru prima dat ă sau l-a mai folosit deja.

Calitatea serviciilor este apreciat ă în final de consumator care compar ă a ștept ările
sale cu experien ța câ știgat ă în timpul prest ării.

Rezultatul acestor compara ții poate fi prezentat schematic și anume:

98 Adaptare dupa Tehnologia Turismului,op.cit.

Spre deosebire de calitatea produselor, calitatea s erviciilor este mai greu de definit și
determinat din cauza intangibilit ății acestora.

Deci solu ția, în problema m ăsur ării calit ății serviciilor, o constituie determinarea
modului în care evalueaz ăș consumatorii, presta țiile de care au beneficiat.

Speciali știi au ajuns la concluzia c ă asupra calit ății unui serviciu influen țeaz ă un
ansamblu de factori determinan ți:

1.Corectitudinea:

– prestarea serviciilor la timp și în cele mai bune condi ții;

– corectitudinea întocmirii notei de plat ă (facturii).

2.Receptivitatea:

– oferirea cu promptitudine a serviciului;

– dorin ța de a r ăspunde la solicit ările consumatorilor.

3.Siguran ța, capacitatea prest ărilor de a inspira încredere consumatorului prin: servicii de bun ă
calitate

dac ă a ștept ările
clientului con-
cord ă cu promi-
siunile prestato-
rului sau cu ni-
velul calitativ al
serviciilor de
care a beneficiat
în alte situa ții din
trecut.
servicii satisf ă-
cătoare calitativ

clientul accept ă ca
satisf ăcătoare calita-
tea mediocr ă a servi-
ciilor dac ă serviciile
prestate se înscriu în
limitele admisibile ale
unei zone de toleran ță
și pentru client este
important ă una sau
mai multe din
utilitățile oferite de
serviciile respective
(în anumite situa ții
personale de urgen ță ). servicii
necorespunz ă-
toare calitativ

dac ă serviciile
prestate se situ-
eaz ă sub nivelul
aștept ărilor sale. Aștept ările în momentul precump ărării + Procesul prest ării serviciilor +
Rezultatul prest ărilor serviciilor =
servicii
excelente

dac ă a ștept ă-
rile clientului
au fost dep ă-
șite.

99
– competen ța, polite țea, respectul și amabilitatea cu care sunt prestate
serviciile;

– siguran ța fizic ă/lipsa oric ărui pericol (risc), precum și confide țialitate.

4.Individualizarea (personalizarea):

– preocup ările prestatorului pentru în țelegerea nevoilor specifice;

– oferirea unor servicii adaptate segmentului de clie ntel ă;

– personalizarea rela țiilor.

5.Elementele tangibile s ă fie cât mai atractive (cl ădiri, mobilier, decor, confort etc.).

În materie de servicii, calitatea este total ă sau nu este deloc, deoarece clientul
evalueaz ă impresia de ansamblu, nu componentele. Clientul se opre ște la acel detaliu care
are cea mai slab ă calitate, chiar dac ă deficien ța generat ă de acesta este minor ă.

Întreb ări de autocontrol :

1. Defini ți no țiunea de serviciu turistic.
2. Evidentia ți importan ța serviciilor turistice.

Teme de reflec ție :

1. Enumera ți și explica ți caracteristicile de ordin general;
2. Enumera ți și explica ți caracteristicile specifice turismului.
3. Care sunt factorii determinan ți care influen țeaz ă calitatea unui serviciu?

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Realiza ți un eseu cu titlul „Rolul serviciilor turistice î n valorificarea poten țialului turistic al
unei zone.”

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Din punctul de vedere al naturii lor, serviciile turistice sunt:
a) de baz ă și suplimentare;
b) specifice și nespecifice;
c) legate de voiaj și de sejur;
d) pl ătite și gratuite;
e) proprii turismului intern și/sau interna țional.
2. Între principalele caracteristici ale serviciil or turistice se includ:
a) complexitate, omogenitate, nemateriabilitate;
b) eterogenitate, substituire, simplitate;

100 c) complexitate, nematerialitate, intangibilitate.
3. Între caracteristicile specifice serviciilor tu ristice se num ără:
a) nematerialitatea;
b) intangibilitatea;
c) efemeritatea;
d) substituibilitatea;
e) toate acestea.
4. În categoria serviciilor de baz ă se includ:
a) servicii de informare și intermediere;
b) serviciile de alimenta ție și informare;
c) serviciile de cazare și alimenta ție.
5. Din categoria serviciilor turistice suplimentar e fac parte:
a) transportul;
b) închirierea de automobile;
c) tratamentul – în anumite condi ții;
d) agrementul;
e) alimenta ția.
6. Serviciile turistice specifice sunt numai:
a) asisten ța medical ă, telecomunica ții, distribu ția apei, gazelor, energiei electrice;
b) agrement, intermediere, informare;
c) telecomunica ții financiare, intermediere.
7. Din categoria serviciilor de cazare hotelier ă fac parte:
a) transportul;
b) închirierea de automobile;
c) organizarea de excursii;
d) asisten ța medical ă;
e) nici unul dintre acestea.
8. În con ținutul serviciilor de alimenta ție se reg ăse ște o activitate de:
a) aprovizionare și stocare;
b) comercializare și servire;
c) produc ție, comercializare și servire;
d) produc ție și comercializare;
e) aprovizionare, produc ție și comercializare.
9. În calitate de component ă a presta ției turistice, alimenta ția prezint ă caracteristicile:
a) este rapid ă;
b) se desf ăș oar ă cu respectarea principiilor gastrotehniei moderne ;
c) are un con ținut complex;
d) este un motiv de c ălătorie;
e) toate acestea.
10. Agrementul turistic, prin func țiile sale, contribuie la:
a) cre șterea competitivit ății sta țiunilor ;
b) ocuparea mai bun ă a for ței de munc ă;
c) realizarea echilibrului pietei;
d) perfec ționarea activității turistice;
e) toate acestea.

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 10 puncte.

101 Recomand ări bibliografice :

1. MINCIU, R. – Economia Turismului , Editura Uranus, Bucure ști, 2000.
2. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002;
3. TURCU, V., MORARIU, D., WEISZ, J. – Turism interna țional, Editura Eurostampa,
Timi șoara, 2003
4. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

102 MODULUL VI
ASPECTE PRIVIND EFICIEN ȚA ÎN
DOMENIUL TURISMULUI

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea eficien ței economice și a eficien ței sociale în domeniul turismului.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 care sunt indicatorii eficien ței activit ății de cazare;

/square4 care sunt indicatorii eficien ței activit ății de alimenta ție public ă;

/square4 care sunt indicatorii eficien ței activit ății de transport turistic;

/square4 elementele prin care turismul se impune ca un fenom en social-economic.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 în activitatea hotelier ă propriu-zis ă (numai servicii de cazare ) cheltuielile reprezint ă
60-69% din volumul încas ărilor, ceea ce se reflect ă într-o rat ă a rentabilit ății (36-
40%);

/square4 rata profitului în alimen ția public ă are în medie valoarea de 15%, mai mic ă decât în
activitatea de cazare, dar mai mare dec ăt cea înregistrat ă în comer țul cu am ănuntul;

/square4 transporturile influen țeaz ă prin calitatea lor, rezultatele întregii activita ți turistice;

/square4 satisfacerea necesit ății stringente de refacere a for ței de munc ă prin practicarea
diferitelor forme de turism devine posibil ă, ca urmare a ridic ării nivelului de trai
material al popula ției atestat ă de cre șterea veniturilor individuale, m ărirea timpului
liber și grija fa ță de om manifestat ă în politica turismului intern.

6.1. Eficien ța activit ății de cazare

Cazarea ocup ă în actuala structur ă a presta ției turistice cel mai important loc, cu o
pondere de circa 40%. Al ături de aceasta, cazarea are numeroase implica ții asupra celorlalte
elemente ale produsului turistic constituindu-se c a suport material al desf ăș ur ării activit ății
turistice. Ca atare, calitatea și eficien ța acestui serviciu se dore ște hot ărâtoare pentru
determinarea rezultatelor întregii activit ăți turistice.

103 Eficien ța serviciului de cazare poate fi apreciat ă și evaluat ă prin intermediul criteriilor
și indicatorilor generali, precum și pe baza unor elemente ce țin de specificul acestei activit ăți.
Astfel, se opereaz ă cu indicatori de efort ca: num ărul mediu al personalului, valoarea medie
a activelor fixe, cheltuielile activit ății de cazare, capacitatea disponibil ă exprimat ă în locuri-
zile etc., și indicatori de efect : încas ări din presta ții hoteliere, încas ări din presta ții
suplimentare (veniturile), profitul etc.

Veniturile sunt date de m ărimea încas ărilor din presta țiile hoteliere, aflându-se în
corela ție direct ă cu volumul activit ății exprimat prin num ărul turi știlor, cu calitatea serviciilor
(surprins ă prin categoria de confort a unit ății de cazare și nivelul tarifelor), cu gama
presta țiilor suplimentare oferite (închirieri, cur ățirea hainelor, servicii speciale etc.).

Cheltuielile reflect ă, prin con ținutul și structura lor, specificul activit ății: cheltuielile cu
salariile reprezint ă aproximativ 40% din totalul cheltuielilor, cheltu ielile cu chiriile la
mijloacele de cazare de țin 10-15%, cheltuielile generale aproximativ 10%, c heltuielile de
între ținere 5%, amortiz ările 5% etc., în timp ce cheltuielile cu transportu l, depozitarea lipsesc
sau sunt neînsemnate ca pondere.

În activitatea hotelier ă propriu-zis ă (numai servicii de cazare ) cheltuielile reprezint ă
60-69% din volumul încas ărilor, ceea ce se reflect ă într-o rat ă a rentabilit ății (36-40%). Fa ță
de acest nivel mediu exist ă abateri semnificative determinate de categoria de confort,
ocuparea cu turi ști români sau str ăini, amplasarea unit ății într-o zon ă de mare circula ție
turistic ă sau dimpotriv ă.

În sistemul indicatorilor de eficien ță a activit ății de cazare, cei mai utiliza ți în practica
economic ă sunt:

1) Productivitatea muncii (W), exprimat ă valoric (W v) prin raportarea volumului
încas ărilor (I) la num ărul personalului (N p), sau fizic (W f), prin raportarea num ărului de
înnopt ări anual (N) la num ărul personalului:

2) Încasarea medie pe unitatea de presta ție (i m) este un indicator specific acestei
activit ăți, rezultat prin raportarea încas ărilor la capacitatea de cazare, exprimat ă în locuri sau
locuri-zile:

3) Cheltuielile medii pe unitatea de presta ție (c m), reprezint ă un indicator specific ce
reflect ă consumul de resurse pe loc sau loc-zi.

3’) Nivelul relativ al costurilor (n) exprim ă cheltuielile la 100 (1000) lei CA. pf
pvNN W ; NIW = =
ZCm
CmLIisau NL Ii = =

104
4) Rata rentabilit ății (r) este unul dintre indicatorii sintetici de eficien ță . În func ție de
baza de raportare, rata rentabilit ății poate fi:

– rata rentabilit ății comerciale:

– rata rentabilit ății economice:

– rata rentabilit ății financiare:

5) Coeficientul de utilizare a capacit ății de cazare (Cuc) este un indicator important
de apreciere a eficien ței caz ării. El se calculeaz ă ca raport între capacitatea de cazare efectiv
utilizat ă într-o perioad ă dat ă (num ărul de înnopt ări sau num ărul de zile-turist) Nzt și
capacitatea maxim ă posibil ă, teoretic ă Cm (Num ăr locuri x 365 zile, 90 zile, 120 zile … în
func ție de perioada de func ționare a unit ății):

În condi ții normale acest coeficient ia valori cuprinse în intervalul [0,1]

6.2. Eficien ța activit ății de alimenta ție public ă

Eficien ța activit ății de alimenta ție public ă se poate aprecia at ăt cu ajutorul unui indicator
sintetic (rata rentabilit ății), cât și prin intermediul unor elemente ce țin de specificul acestui
serviciu. Ca indicatori ai eforturilor putem utiliza: volumul cheltuielilor totale, volum ul
cheltuielilor de circula ție, num ărul mediu al personalului operativ, fondul de salar ii etc., iar ca
indicatori ce reflect ă efectele : volumul desfacerilor de m ărfuri prin unit ățile de alimenta ție
public ă, produc ția culinar ă, profitul etc.

Cheltuielile în alimenta ția public ă au un con ținut complex determinat de varietatea
proceselor din acest domeniu. Între principalele el emente se remarc ă: cheltuielile cu salariile ZLch csau NL ch c100 CA ch n
Cm m = =⋅=∑
100 CNC
mZT
UC ⋅=100 CA PRC⋅=
100 APR
te⋅=
100 )k(k pr
p⋅=

105 (60%), cheltuielile cu repara țiile și între ținerea unit ății (15%), cheltuielile cu transportul,
depozitarea și preg ătirea desfacerii m ărfurilor (15%), cheltuielile speciale de servire
(scobitori, șerve țele etc.).

Rata profitului în alimenta ția public ă are în medie valoarea de 15%, mai mic ă decât în
activitatea de cazare, dar mai mare decât cea înreg istrat ă în comer țul cu am ănuntul.

Cei mai semnificativi indicatori de eficien ță sunt:

1) Productivitatea muncii (W), exprimat ă valoric prin raportul volumului desfacerilor
de m ărfuri (D) la num ărul personalului (N p):

2) Valoarea desfacerilor pe loc la mas ă:

3) Încasarea medie pe consumator:

4) Afluxul de consumatori la mas ă:

5) Num ărul consumatorilor ce revin unui lucr ător operativ:

6) Profitul mediu pe lucr ător:

7) Rata rentabilit ății calculate în mai multe variante: pNDW=
Loc dNDV=
cons cNDi=
loc cons
NNA=
lucr cons
NNC=
pNPp=

106
Trebuie men ționat c ă ace ști indicatori se calculeaz ă și servesc determin ării eficien ței
activit ății de alimenta ție public ă indiferent c ă este privit ă ca un serviciu de sine st ătător,
adresându-se consumatorilor reziden ți sau în calitate de component ă a presta ției turistice.

6.3. Eficien ța activit ății de transport turistic

Component ă a presta ției turistice, transporturile influen țeaz ă prin calitatea lor,
rezultatele întregii activit ăți turistice.

Mijloacele de transport utilizate în turism se afl ă fie în administrarea Ministerului
Transporturilor, Construc țiilor și Turismului (este vorba de mijloacele rutiere – au tocare,
microbuze, autoturisme) sau a fiec ărei unit ăți prestatoare de servicii turistice (parcul propriu ),
fie în administrarea altor sisteme economice, în a cest caz exploatarea realizându-se prin
intermediul închirierilor.

Sistemul de indicatori, eviden ța lor și mai ales determinarea se diferen țiaz ă pe forme de
exploatare.

– În cazul parcului propriu, se utilizeaz ă urm ătorii indicatori:

1) Coeficientul de utilizare a parcului (Cup) determinat ca raport procentual între
num ărul zile-active-ma șin ă (Z a) și num ărul zile-calendaristice-ma șin ă (Z c)5.

2) Coeficientul de utilizare a capacit ății de transport (Cuc) se determin ă ca raport
procentual între num ărul de c ălători/km (C km ) ce exprim ă capacitatea efectiv folosit ă și
num ărul de locuri-km (L km ) ca expresie a capacit ății teoretice.

3) Parcursul mediu zilnic (P mz ) se calculeaz ă ca raport între parcursul total (P t)
efectuat într-o perioad ă de timp mijloacele de transport ale parcului și num ărul ma șini-zile în
activitate (M za ).

– În cazul mijloacelor destinate închirierii (autot urisme în sistemul “rent – a – car”) pe
lâng ă indicatorii men ționa ți se mai urm ăre ște și:

1) Încasarea medie pe automobile, pe zi-ma șin ă-inventar (în valut ă sau în lei);

5 Fori ș D.,Dima T, op.cit – num ărul de zile-calendaristice-ma șina se stabileste ca diferen ță între num ărul de zile-
calendaristice ale perioadei (luna, an) și num ărul de zile destinate repara țiilor, reviziilor etc. 100 DBr⋅=
100 Ch Br⋅=
100 Fd Br⋅=

107 2) Cursul de revenire, calculat ca raport între tariful intern, în lei ( în care intr ă
cheltuieli cu uzura ma șinii, salariile personalului, combustibil, repara ții, între ținere) și
încasarea valutar ă din închirieri sau din schimbul valutar necesar ob ținerii sumei în lei pentru
achitarea serviciului;

3) Pentru mijloacele de transport închiriate de la alte organisme sau societ ăți
comerciale , m ăsurarea eficien ței se asigur ă prin intermediul indicatorilor comuni: coeficient
de utilizare a capacit ății, num ăr turi ști transporta ți, num ăr curse efectuate, pl ățile și încas ările,
cursul de revenire, în situa ția încheierii de la firme (companii) str ăine.

Particularita ți apar în cazul exploat ării vaselor sau garniturilor feroviare în sistem
charter. În aceste condi ții, organizatorul de turism pl ăte ște tarif global de închiriere, indiferent
de modul și indicele de folosire. Ca urmare, realizarea unei eficien țe cât mai ridicate înseamn ă
utilizarea capacit ății cât mai aproape de nivelul ei maxim.

6.4. Eficien ța social ă a turismului

Satisfacerea necesit ății stringente de refacere a for ței de munc ă prin practicarea
diferitelor forme de turism (omul este puternic sup rasolicitat din cauza stresului vie ții
moderne) devine posibil ă ca urmare a ridic ării nivelului de trai material al popula ției atestat ă
de cre șterea veniturilor individuale, m ărirea timpului liber și grija fa ță de om manifestat ă în
politica turismului intern.

Turismul se impune ca un fenomen social-economic pr in:

• caracterul de mas ă, rezultat din puternica cre ștere a num ărului participan ților;

• dezvoltarea turismului social (început ă în perioada interbelic ă) prin participarea unor
grupuri cu posibilit ăți materiale reduse;

• participarea la fenomenul turistic a turi știlor apar ținând grupelor de vârst ă tinere și
vârstnice;

• serioasele implica ții pe care le are asupra vie ții economice din numeroase ță ri fiind
una dintre ramurile cu cele mai mari perspective de dezvoltare, cu rol foarte
important în lupta împotriva șomajului, utilizând mult personal și necesitând un larg
evantai de competen țe.

Aceasta rezult ă și din faptul c ă, pe plan mondial, sunt promovate unele politici me nite
să asigure integrat în strategiile de combatere a șomajului și alocare de investi ții în vederea
cre șterii nivelului de educare și formare a aptitudinilor profesionale și a calit ății personalului.

• efectul multiplicator.

Participarea la fenomenul turistic, în m ăsur ă din ce în ce mai mare, a celor vârstinici (de
peste 65 de ani) se explic ă prin:

– cre șterea duratei medii a vie ții la peste 68-70 de ani în ță rile dezvoltate din punct de
vedere economic (care sunt și principalele ță ri emi ță toare de turi ști);
– existen ța timpului liber care permite practicarea diferite lor forme de turism;

108 – cre șterea veniturilor (existen ța pensiilor de b ătrâne țe care le asigur ă independen ța
financiar ă).

Întreb ări de autocontrol :

1. Care este ponderea cheltuielilor în activitatea de cazare propriu-zis ă?
2. Care sunt elementele prin care turismul se impun e ca un fenomen social-economic?

Teme de reflec ție :

1. Sistemul indicatorilor de eficien ță a activit ății de cazare.
2. Indicatorii de eficien ță în activitatea de alimenta ție public ă.
3. Sistemul de indicatori de eficien ță a activit ății de transport.

Probleme pentru activitatea de seminar :

1. S ă se determine și analizeze CUC în sta țiunea turistic ă „X” știind c ă: sta țiunea dispune la 1
ianuarie de o capacitate de cazare de 2000 de locu ri, din care 40% cu func ționare sezonier ă
(pentru unit ățile sezonier ă, perioada de func ționare este 1 mai – 31 octombrie); în cursul
anului, respectiv la 1 mai intr ă în func țiune 3 bungalouri a câte 10 locuri fiecare (aceste a au
func ționare sezonier ă); de asemenea, la 1 august, se dau în exploatare și 2 vile, una cu 22 de
locuri, cealalt ă cu 30 de locuri; la 1 octombrie intr ă în repara ție un hotel cu 100 de locuri iar
la 1 noiembrie și o vil ă cu 24 de locuri. În anul de referin ță , în sta țiune s-au înregistrat
101.000 sosiri de turi ști cu o durat ă medie a sejurului de 2,3 zile.

Rezolvare:

/bright nr. zile turist = 2,3 x 101.000 = 232.300

Din cele 2 000 de locuri ini țiale:
– 40% sunt sezoniere, adic ă: 40% x 2 000 = 800 locuri x 180 de zile de
func ționare (6 luni) = 144 000
– 60% sunt permanente: 60% x 2 000 = 1 200 locuri (sa u 2 000 – 800) x
360 zile = 432 000
Intr ă în func țiune (se adaug ă deja celor existente):
– bungalouri: – 30 locuri (3 x 10) x 180 zile = 5 400
– vile – 55 locuri (22 + 30) x 150 zile = 8 250
Intr ă în repara ție (se scad din cele existente):
– hotel – 100 locuri x 90 zile = 9 000
– vil ă – 24 locuri x 60 zile = 1 440

100 CNC
mZT
UC ⋅=
TNZT DS∑=

109
232 300
=> CUC = x 100 = 40%
(144 000 + 432 000 + 8 250 + 5 400) – 9 000 – 1 440

ceea ce înseamn ă un grad redus de ocupare.
(Preluare dup ă N.Neac șu, A.Cernescu,op.cit.)

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Calitatea și eficien ța serviciului de cazare se dore ște hot ărâtoare pentru:
a) determinarea rezultatelor întregii activit ăți turistice;
b) determinarea rezultatelor la nivel de întreprindere turistic ă;
c) nici o variant ă.
2. Eficien ța turismului în sens foarte larg se refer ă la:
a) efect/efort = maxim;
b) efort/efect = minim;
c) ambele situa ții sunt corecte;
d) nici una dintre situa ții nu este corect ă.
3. Cazarea ocup ă în actuala structur ă a presta ției turistice cel mai important loc, cu o pondere
de:
a) minim 30%;
b) circa 40%;
c) peste 60%.
4. Eficien ța serviciului de cazare poate fi apreciat ă și evaluat ă prin:
a) intermediul criteriilor și indicatorilor generali;
b) intermediul unor elemente ce țin de specificul acestei activit ăți;
c) indicatori specifici acestei activit ăți;
d) a + b;
e) a + b +c.
5. Rata profitului în alimenta ția public ă:
a) este în medie de 15%, mai mic ă decât în activitatea de cazare, dar mai mare decâ t cea
înregistrat ă în comer țul cu am ănuntul;
b) este în medie de 35%, mai mic ă decât în activitatea de cazare, dar mai mare decât cea
înregistrat ă în comer țul cu am ănuntul;
c) este în medie de 15%, mai mic ă decât în comer țul cu am ănuntul, dar mai mare decât
cea înregistrat ă în activitatea de cazare.

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 20 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. FORI Ș, T., DIMA, D. (coord.) – Manual de formare managerial ă în turism , Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001.
2. NEAC ȘU, N., CERNESCU, A. – Economia turismului – Studii de caz, Reglement ări ,
Editura Uranus,Bucure ști, 2002.
3. TURCU, V. – Economia întreprinderii de turism , Editura Eurostampa, Timi șoara, 2003.
3. *** Turism – Servicii, Teste gril ă pentru examenul de licen ță , Editura Uranus, Bucure ști,
2002.

110 MODULUL VII
MIJLOACE DE PLAT Ă UTILIZATE ÎN TURISM

/checkbld Obiective :

/square4 prezentarea mijloacelor de plat ă utilizate în turism.

/checkbld Ce ar trebui s ă ști ți dup ă parcurgerea modulului :

/square4 care sunt mijloacele de plat ă utilizate în activitatea turistic ă;

/square4 care sunt metodele de depistare a falsurilor.

/checkbld Ce competen țe ve ți ob ține dup ă parcurgerea modulului :

/square4 Cec-ul se prezint ă ca un ordin scris, necondi ționat, dat unei b ănci de a pl ăti în
favoarea unor persoane fizice sau juridice o sum ă de bani;

/square4 Voucherul este un document specific turismului individual și grupurilor mici și
const ă într-un înscris, emis de agen ția de voiaj partener ă;

/square4 Cardul este un instrument de plat ă care permite de țin ătorului s ău achizi ționarea unor
mărfuri sau servicii printr-un sistem de prelucrare electronic ă (evitând numerarul).

Aceste instrumente de plat ă sunt utilizate în turism pentru achitarea servicii lor oferite
de unit ățile de prest ări servicii din turism, prezentând o mai mare sigur an ță pentru turist decât
în cazul gestion ării unor sume cash.

7.1. Cecul, cecurile de c ălătorie, Eurocecurile

Cecul – este un instrument de plat ă utilizat pe scar ă larg ă, a c ărui denumire provine de
la cuvintele to check care înseamn ă a verifica. Acesta se prezint ă ca un ordin scris,
necondi ționat, dat unei b ănci de a pl ăti în favoarea unor persoane fizice sau juridice o sum ă
de bani.

Părțile implicate în plata unui CEC sunt:

/head2right Tr ăgătorul – emitentul este cel care ordon ă plata unei sume, cel care are de
achitat contravaloarea serviciilor oferite.

/head2right Trasul – banca la care tr ăgătorul are cont deschis sau banca ce urmeaz ă s ă
efectueze plata.

111 /head2right Beneficiarul – persoana fizic ă sau juridic ă indicat ă de tr ăgător, în favoarea c ăreia
se efectueaz ă plata.

Cele mai importante tipuri de cecuri sunt:

• Cecul personal

• Cecul bancar

• Cecul de c ălătorie – particularitatea lor const ă în faptul c ă beneficiarul le achit ă
băncii de la care le cump ără, b ăncile care cump ără cecuri de c ălătorie le achit ă
imediat și suma o recupereaz ă trimi țând cecul bancar de la care au fost cump ărate.

Cecurile de c ălătorie – au cea mai mare diversitate, ele fiind vândute de b ănci dar și de
companii de transport, de turism, de aceea s-a înce rcat tipizarea lor. Acestea au valori fixe 10,
20, 100 imprimate pe ele, sunt vândute ce c ătre b ănci clien ților pentru a înlocui banii lichizi
în efectuarea pl ăților pentru cheluielile de c ălătorie. Cecurile de c ălătorie au aspectul unei
bancnote și au imprimate denumirea de CEC de c ălătorie în limba în care au fost emise
(Traveller cheque, cheque de voyage).

Avantajele folosirii cecurilor de c ălătorie: protejarea turistului de furt (se verific ă
semnătura dat ă la cump ărare cu cea dat ă de banca unde se solicit ă achitarea cecului și cu
semn ătura din pa șaport).

Dezavantajele folosirii cecurilor de c ălătorie: beneficiarul cecului nu are certitudinea c ă
tr ăgătorul are suma respectiv ă în contul b ăncii emitente, exist ă riscul pierderii, riscul furtului,
riscul falsific ării.

Eurocecurile – sunt o categorie specific ă a cecurilor de c ălătorie ce se prezint ă sub
forma unei tipizate cu un grad mare de securitate.

/xrhombus Particularit ățile lor sunt:

/square4 au limit ă de sum ă în valoarea disponibil ă existent ă la banca emitent ă;

/square4 nu au imprimat ă suma (se prezint ă sub forma unui carnet de cecuri în alb care sunt
completate cu sumele necesare în limita disponibil ului existent );

/square4 banca emite și o carte de garan ție ce m ăre ște credibilitatea lor, fiind în acela și
timp și o protec ție împotriva furturilor.

Visa – sunt utilizate relativ recent și au ap ărut ca o concuren ță la Eurocard. Avantajele
lor constau în faptul c ă ele sunt garantate cu sumele existente în contul posesorului la banca
emitent ă, nefiind achitate la eliberarea lor. Permit încasa rea dobânzii pentru depozitul existent
pân ă la data utiliz ării lor pentru achitarea serviciilor.

112 7.2. Voucherul

Voucherul este un document specific turismului individual și grupurilor mici și const ă
într-un înscris, emis de agen ția de voiaj partener ă.

Con ținutul voucher-ului const ă în:

o numele și adresa agen ției de voiaj;
o sigla agen ției;
o numele și adresa furnizorului de servicii turistice;
o tipul serviciilor turistice oferite;
o tarifele serviciilor turistice detaliate;
o ștampila firmei;
o data;
o numele clientului, semn ătura celui ce a întocmit voucher-ul;
o pe verso pot exista condi ții de vânzare a serviciilor turistice;
o adnot ări necesare pentru eliminarea neîn țelegerilor.

Caracteristicile voucher-ului sunt:

/square4 este în egal ă m ăsur ă comand ă și mijloc de plat ă;

/square4 reprezint ă servicii turistice și nu bani (ceea ce înseamn ă c ă serviciile turistice nu
pot fi convertite în bani);

/square4 pot fi emise în moneda na țional ă pentru serviciile oferite în țară sau în moned ă
str ăin ă pentru cele oferite în exterior.

113

Fazele de valabilitate ale voucher-ului sunt:

Emisia voucher-ului const ă:

/square4 în rezervarea anticipat ă a serviciilor turistice

/square4 întocmirea voucher-ului se face în 5 exemplare și indicarea tarifului prestat;

/checkbld originalul la client;
/checkbld duplicatul transmis furnizorului;

114 /checkbld copia contabil ă pentru casierie;
/checkbld copia pentru biroul pl ătitor;
/checkbld copia agen ției emitente care se p ăstreaz ă în dosarele acesteia.

/square4 încasarea totalului sumei respective.

Onorarea voucher-ului înseamn ă:

o prestarea serviciilor pentru client;
o semnarea de c ătre client pe verso pentru confirmarea serviciilor primate.

Prezentarea la plat ă se face astfel:

o furnizorul pretinde agen ției de turism suma corespunz ătoare serviciilor oferite;
o furnizorul emite factura pe care o trimite agen ției împreun ă cu originalul luat de la
client sau duplicatul primit direct de la agen ție.

Faza de plat ă:

o biroul îns ărcinat cu plata facturilor dup ă primirea facturii și verificarea actelor
(compararea cu originalul clientului, duplicatul fu rnizorului și copia biroului de
plat ă) expediaz ă un CEC în favoarea furnizorului.

7.3. C ărțile de credit

Cardul este un instrument de plat ă care permite de țin ătorului s ău achizi ționarea unor
mărfuri sau servicii printr-un sistem de prelucrare electronic ă (evitând numerarul). De aceea
se extinde rapid, îns ă presupune cheltuieli suplimentare pentru cei ce o folosesc (în turism
consumul este de 10% pentru emiten ți). Cardul este, în esen ță , o cheie de acces la contul
de țin ătorului de card.

Exist ă în circula ție diferite tipuri de carduri, emise de diferite b ănci sau organiza ții, dar
anumite caracteristici sunt comune pentru toate sis temele.

• Toate cardurile sunt realizate din material plastic și au aceea și dimensiune (54 mm
x 86 mm).

• Pe fa ța fiec ăruia se afl ă numele și sigla emitentului de card (o banc ă sau o alt ă
organiza ție).

• În partea de jos se afl ă incluse num ărul de cont al de țin ătorului de card, numele
acestuia, precum și data de expirare.

• O hologram ă tridimensional ă pe fa ța cardului.

• O band ă magnetic ă pe verso-ul cardului.

• Un spa țiu destinat semn ăturii aflat sub banda magnetic ă.

115 Unul dintre principiile de baz ă ale acestor sisteme de plat ă este acela conform c ăruia
cardurile sunt proprietatea emitentului și nu a de țin ătorului, deci acesta trebuie s ă se supun ă
regulilor impuse de c ătre emitent.

Fiecare card va fi folosit exclusiv de c ătre persoana al c ărei nume este ștan țat pe fa ța
cardului și a c ărei semn ătur ă se afl ă în spa țiul destinat semn ăturii, de pe verso-ul cardului.

Pentru informarea clien ților, to ți comercian ții care accept ă carduri, ca instrument de
plat ă pentru bunurile vândute/serviciile prestate, au ob liga ția de a afi șa în locuri vizibile
însemnele organiza țiilor emitente.

Cele mai importante tipuri sunt: Dinners Club; Amer ican Express; Cartea albastr ă;
Eurocardurile; Intercart; Traveller CEC.

Tichete restaurant – pentru plata serviciilor de alimenta ție.

Credite pentru vacan țe – dau posibilitatea de a c ălători chiar dac ă turi știi nu au toat ă
suma necesar ă în momentul efectu ării c ălătoriei.

116 7.4. Metode de depistare a falsurilor valutare

Agentul de turism este obligat s ă cunoasc ă principalele caracteristici ale bancnotelor
autentice în vederea elimin ării celor false.

Moneda cea mai expus ă falsific ării este dolarul American.

Principalele elemente de depistare a falsurilor sun t:

1. Hârtia: la cele autentice are o calitate deosebi t ă; unele ță ri folosesc inser ția de fire
metalice; grosimea, fo șnetul, elasticitatea, culoarea și structura sunt specifice;

– desenele trebuie s ă fie în relief;
– portretele de țin detalii de identificare;
– imprimarea seriei se face cu spa ții egale;
– au imprimate cifre corespunz ătoare b ăncilor emitente.

2. Aspectul: vechimea hârtiei s ă fie corespunz ătoare anului imprim ării; s ă nu con țin ă
zone înc ărcate cu cerneal ă, ciupituri și puncte albe.

Falsific ările curente f ăcute la dolarul SUA sunt cele de la bancnotele aut entice de 1$, 2$
ce au fost transformate în 10$, 20$ și 100$.

Procedeele folosite:
– mecanice (r ăzuire);
– chimice (sp ălare, albire);
– decuparea cifrelor;
– lipirea peste hârtii a unei folii cu cifre desenate .

Bancnotele americane au imprimate pe fa ță portretele unor personalit ăți (personalitate),
astfel c ă cele falsificate nu mai corespund portretelor ini țiale.

Contrafacerile – cel mai greu de detectat sunt cele realizate foto, mecanic. Pentru a veni
în ajutorul agen ților de turism, Banca Comercial ă Român ă S.A. a realizat un catalog cu
specimene de bancnote ce permit identificarea mai r apid ă a falsurilor.

Întreb ări de autocontrol :

1. Defini ți voucher-ul și ar ăta ți elementele componente.
2. Enumera ți caracteristicile voucher-ului.
3. Numi ți p ărțile participante la plata unui CEC.

Teme de reflec ție :

1. Prezenta ți avantajele și dezavantajele utiliz ării cecurilor de c ălătorie.
2. Prezenta ți fazele de valabilitate ale voucher-ului.

117 Probleme pentru activitatea de seminar :

1. Face ți o analiz ă comparativ ă a avantajelor și dezavantajelor utiliz ării mijloacelor de plat ă.

Test de autoevaluare la nivelul modulului:

1. Faza de prezentare la plat ă a unui voucher presupune:
a) prestarea serviciilor înscrise pe voucher;
b) întocmirea facturii și expedierea ei împreun ă cu voucher-ul;
c) întocmirea cec-ului.
2. Mijlocul de plat ă care se prezint ă sub forma unui carnet de CEC în alb și este înso țit de o
carte de garan ție este:
a) Eurocecul;
b) Cartea de credit;
c) Cecul VISA.
3. Mijlocul de plat ă care nu poate fi convertit în banc ă reprezentând doar o garan ție a achit ării
contravalorii serviciilor prestate este:
a) Cecul VISA;
b) Voucherul;
c) Cardul.
4. Cecurile care au aspectul unei bancnote pe care sunt tip ărite valori fixe de 10, 20, 100
unit ăți monetare sunt:
a) Cecurile de c ălătorie;
b) Cecurile VISA;
c) Eurocecurile.
5. Tr ăgătorul este :
a) o banc ă;
b) beneficiarul;
c) cel care ordon ă plata (emite cecul).

Not ă : fiecare r ăspuns este evaluat la 20 puncte.

Recomand ări bibliografice :

1. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002.
2. ST ĂNCIULESCU, G. – Managementul opera țiunilor de turism, Editura All – Back,
Bucure ști, 2002.

118 TERMENI UTILIZA ȚI ÎN
ECONOMIA TURISMULUI 6

1. Forma de turism – rezultat al segment ării circula ției turstice, în func ție de un anumit
criteriu (provenien ța turi știlor, motiva ția deplas ării, gradul de mobilitate a turistului, etc.).
2. Motiva ția turistic ă – imbold, stimul psihologic capabil s ă-i determine individului dorin ța
de a practica turismul;
3. Sejur – durata de timp petrecut ă în scop turistic într-o anumit ă destina ție turistic ă sau pe
un itinerar;
4. Sezonalitatea – varia ție a activit ății turistice asociat ă sezoanelor anului, care se repet ă în
aceea și form ă de la an la an. Sezonalitatea natural ă este asociat ă climatului, iar cea
institu țional ă este asociat ă planific ării vacan țelor școlare și a concediilor.
5. Cererea turistic ă – ansamblul persoanelor care- și manifest ă dorin ța de a se deplasa
periodic și temporar în afara re ședin ței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor
activit ăți remunerate la locul de destina ție;
6. Cura – ansamblu de mijloace, procedee și tehnici utilizate pentru tratamentul, într-o
perioad ă și într-un loc anume, a unei afec țiuni acute sau cronice;
7. Salinitate – con ținut în s ăruri minerale ale unei ape sau al unui sol, influen țând în mare
măsur ă efectul curativ al acestora;
8. Agen ție de turism – firma specializat ă în lucr ări care se ocup ă cu producerea și
comercializarea produselor turistice;
9. Touroperator – firma specializat ă în turism, care se ocup ă cu vânzarea “en gros” a
angajamentelor turistice c ătre agen țiile detailiste;
10. Agen ție de voiaj – are ca obiect de activitate comercializarea biletel or de c ălătorie –
pentru toate mijloacele de transport;
11. Ticketing – rezervarea și vânzarea biletelor de avion prin sisteme computer izate;
12. Birou, compartiment, oficiu – componente ale structurii organizatorice ale unei firme;
13. Organigram ă – structura organizatoric ă a unei firme în reprezentare grafic ă.
14. Agent de turism – persoana, care în cadrul agen ției, se ocup ă cu vânzarea produselor
turistice;
15. Agent de ticketing – persoana care se ocup ă cu vânzarea și apoi comercializarea biletelor
de avion;
16. Incentive – călătorii recompens ă (stimulent) oferite de firme salaria ților merituo și;
17. Comision – suma calculat ă și de obicei pl ătit ă de un agent economic unui intermediar ca
răsplat ă pentru vânzarea produselor sau serviciilor sale. O agen ție de turism este pl ătit ă
printr-un comision pentru vânzarea unui pachet de v acan ță al unui touroperator;
18. Elasticitatea cererii – sensibilitatea cererii în volum și structur ă la modific ările diferi ților
factori determinan ți (venituri, timp liber, pre țuri, tarife);
19. Politica de pre ț – practica de stabilire a evolu ției pre țului pentru un produs sau gama de
produse, în contextul obiectivelor generale ale fir mei;
20. Tarif – valoarea pe pia ță a unui serviciu;
21. Ghidul de turism – persoana care, în baza atestatului ob ținut, poate asigura desf ăș urarea
în bune condi ții a programelor turistice. El conduce turi știi, prezentându-le obiectivele de
interes cultural, artistic, monumente ale naturii s au alte elemente de interes pentru turi ști

6 Prelucrare și adaptare dup ă Tehnologia Turismului – St ănciulescu, G., Editura Niculescu ABC, Bucure ști
2002 (n.a.).

119 comunicând acestora importan ța și istoria lor, oferind informa ții generale despre țara
vizitat ă;
22. Grup – un num ăr minim de 17 persoane sosite pe aceea și rezervare, cu acela și mijloc de
transport, beneficiind de acelea și programe sau servicii turistice, având plecare la aceea și
dat ă și considerat de ambele p ărți contractuale (agen ția de turism și unitatea prestatoare de
servicii) ca o unitate;
23. Rezervarea – re ținerea prealabil ă a unui serviciu; re ținerea unei camere/loc într-un spa țiu
de cazare, mijloc de transport pentru o anumit ă zi, cu/f ără acordarea unei garan ții de c ătre
clien ți;
24. Pensiune turistic ă – unitate cu activitate hotelier ă, cu capacitate de 3-20 camere,
func ționând într-o cl ădire independent ă sau în locuin ța unui cet ățean care asigur ă cazarea
turi știlor și preg ătirea și servirea mesei la pre țuri moderate.
25. Viza – document de c ălătorie care acord ă permisiunea unui str ăin s ă intre, sau în anumite
cazuri, s ă p ărăseasc ă o baz ă. Este, de regul ă, marcat ă pe pa șaportul c ălătorului;
26. Lan ț voluntar – uniune benevol ă de hotelieri independen ți, care, sub aceea și marc ă, ofer ă
un produs relativ omogen din punct de vedere al con fortului și serviciului, dar nu și al
arhitecturii și amenaj ării.
27. Produc ție turistic ă – ansamblu de servicii care mobilizeaz ă for ța de munc ă,
echipamentele turistice și bunurile materiale și care se materializeaz ă într-un consum
turistic efectiv;
28. Oferta turistic ă – ansamblul elementelor care motiveaz ă deplasarea în scop turistic; în
sens larg ea se identific ă cu patrimoniul turistic;
29. Voiaj forfetar – voiaj organizat de o agen ție de turism, pl ătit în avans la un pre ț forfetar
și care cuprinde mai multe servicii turistice cum ar fi: biletul de avion, cazarea la hotel,
transportul local, o asigurare;
30. Calitate – totalitatea caracteristicilor proprii unui produs sau serviciu care îi confer ă
acestuia capacitatea de a satisface necesit ățile exprimate sau implicite;
31. Durata sejurului – num ărul de zile petrecute de un turist într-o anumit ă destina ție (zon ă)
sau într-o unitate turistic ă; acesta depinde de mai mul ți factori, printre care: motiva ția
deplas ării, nivelul veniturilor disponibile pentru turist, atrac țiile destina ției, nivelul
serviciilor prestate etc.
32. Demipensiune – pre ț cuprinzând cazarea, micul dejun și una dintre cele dou ă mese
principale (dejun sau cina);
33. Pensiune complet ă – aranjament cu o unitate hotelier ă, în principiu pentru cel pu țin 3-5
zile, cuprinzând cazarea și toate cele trei mese;
34. Excursie – plimbare sau c ălătorie f ăcut ă de obicei în grup, pe jos sau cu un mijoc de
transport, cu scop educativ, recreativ etc.pe un t raseu prestabilit;
35. Fast – food – mâncare preparat ă, servit ă și consumat ă rapid în local sau pentru acas ă.
Preparatele cel mai des oferite sunt pizza, hamburg er-ul, cartofi pr ăji ți etc.;
36. Sta țiune turistic ă – localitate (sat sau ora ș) situat ă într-o regiune cu un poten țial turistic
deosebit și dotat ă cu diverse echipamente pentru primirea turi știlor;
37. Anima ție – însufle țirea, înviorarea unei colectivit ăți, provocând buna dispozi ție;
38. Animator – persoana responsabil ă cu organizarea de competi ții sportive, spectacole, seri
dansante, reuniuni, anivers ări, etc. pentru turi ști;
39. Carte de credit – document emis de b ănci și alte organiza ții financiare, care d ă
posibilitatea de creditare de țin ătorului ei pe o perioad ă de timp. Ele pot fi folosite și
pentru rezervarea vacan țelor, a locurilor în avion ș.a.

120 BIBLIOGRAFIE

1. CRISTUREANU, C. – Economia și politica turismului interna țional , Editura Abeona,
Bucure ști, 1992.
2. FORI Ș, T., DIMA, D. (coord.) – Manual de formare managerial ă în turism , Editura
Psihomedia, Sibiu, 2001.
3. IONCIC Ă, M., MINCIU, R. și ST ĂNCIULESCU, G. – Economia serviciilor , Editura
Uranus, Bucure ști, 1996.
4. KASPAR, C., SCHERLY, F. – Introduction au management touristique , Editura Paul
Haupt Berne – Stuttgart – Vienne, 1992.
5. MINCIU, R. – Economia Turismului , Editura Uranus, Bucure ști, 2000.
6. MORARIU, D. – Func țiile serviciilor în economia mondial ă, Editura Mirton, Timi șoara,
1999.
7. MORARIU, D. – Concepte și politici de turism interna țional , Editura Alfabet, Deva,
2001.
8. NEAC ȘU N., CERNESCU A. – Economia turismului – Studii de caz. Reglement ări –
Editura Uranus, Bucure ști, 2002.
9. SNAK, O. – Economia și organizarea turismului, Editura Sport – Turism, Bucure ști,
1976.
10. SNAK, O., BARON, P., NEAC ȘU, N. – Economia turismului, Editura Expert, Bucure ști,
2001.
11. SNAK, O. – Managementul serviciilor în turism – Academia Român ă de Management,
Bucure ști, 1994.
12. ST ĂNCIULESCU, G., LUPU, N. și ȚIGU, G. – Dic ționar poliglot explicativ de termeni
utiliza ți în turism, Editura All – Educational, Bucure ști, 1998.
13. ST ĂNCIULESCU, G. – Tehnica opera țiunilor de turism, Editura All – Educational,
Bucure ști, 1998.
14. ST ĂNCIULESCU, G. – Managementul opera țiunilor de turism, Editura All – Back,
Bucure ști, 2002.
15. ST ĂNCIULESCU, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a
XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, Bucure ști, 2002.
16. TURCU, V. – Economia întreprinderii de turism , Editura Eurostampa, Timi șoara, 2003.
17. TURCU, V., MORARIU, D., WEISZ, J. – Turism interna țional, Editura Eurostampa,
Timi șoara, 2003.
18. *** – Anuarele statistice ale României 1999, 2000, 2001.
19. *** – Marketing – Ghid propus de The Economist, Editura Nemira, Bucure ști, 1998.
20. *** – Management – Ghid propus de The Economist Books, Editura Nemira, Bucure ști,
1998.
21. OMT – Baromètre des voyages et du tourisme – 1998.
22. OMT – Compendium of Tourism Statistics – 2002 Edition.
23. OMT – Tourism Economic Report – 1st Edition – 1998.