Rolul medicului de familie în urmărirea pacienților care au patologie care [603609]

Rolul medicului de familie în urmărirea pacienților care au patologie care
necesită recuperare medicală

Abstract
Pacienții cu patologie care necesită recuperare medicală primesc, de cele mai multe ori,
tratament realizat de o echipă multidisciplinară. Din nefericire, există și pacienți care nu au acces
la anumite servicii medicale, iar ei reprezintă o categorie popula țională vulnerabilă. Astfel,
medicina de familie îndeplinește un rol esențial în menținerea stării de săn ătate a unei
comunități, de la cele mai defavorizate la cele mai avantajate. Acest studiu își propune să
evidențieze importanța unui sistem în care urmărirea evoluției și complianței la tratament a
pacienților cu patologie ce necesită recuperare medicală să fie făcută d e către medicul de familie.
Accesibilitatea acestui sistem este calitatea lui principală, la care se adaugă colaborarea strânsă
și de lungă durată între medic si pacient.
Introducere
Susan B. O’Sullivan (2019:2 -3) afirmă că r ecuperarea și medicina fizică i nclud servicii
medicale menite să ajute individul să î și păstreze, restabilească sau îmbunătățescă funcțiile și
aptitudinile necesare desfășurării unei vieți normale, care anterior au fost pierdute total sau
parțial din cauza unei afecțiuni medicale sau a unei traume. Clinicienii departamentului de
recuperare, medicină fizica și balneologie își desf ășoară activitatea în diverse sec ții medicale,
incluzând sec țiile pentru patologii acute, cronice sau clinici specializate în recuperare. Ace știa
îndeplinesc diverse roluri în aceste locații, print re care îngrijirea directă a pacie ților și colaborarea
cu alți clinicieni pentru a stabili un plan complex de îngrijire. De asemenea, acești medici au ca
scop și promovarea prevenției și a menținerii stă rii globale de sănătate, în toate dimensiunile
existenței umane .
Medici na de familie , conform Neil Arya et. al. (2017 :3) este “holistic ă”- o specialitate care
se confr untă cu majoritatea nevoilor umane. Medicii de familie sunt singurii doctori instrui ți să
acorde îngrijire pacien ților de toate varstele, indiferent de sex, s ă trateze cele mai r ăspândite

patologii, și toate acestea într-un context familial și comunitar. De aseme nea, medicii de familie
evalueaz ă, stabilizeaz ă și își coordoneaz ă activitatea cu al ți speciali ști din s ănătate pentru
pacien ții care necesit ă îngrijire complex ă.
Medicina de familie: sprijinul familiei și al comunității
Medicina de familie este un pilon important al comunității și al familiilor acesteia. Acestă
speciali tate se adresează atât adulților, cât și copiilor. Deși este adevărat că pacienții cu vârste
înaintate și comorbidități asociate au deseori mai multă nevoie de urmărire și vizite medicale în
vederea recuperării acestora, nici cei mici nu sunt de neglijat. Chiar dacă numărul lor este
considerabil mai mic, pacienții pediatrici au în fața lor un drum lung de recuperare în cazul în care
aceștia s -au născut cu diverse malformații genetice sau au dobândit în anii copilăriei și
adolescenței patologii ce necesită r ecuperare intensă, susținută și urmărire atentă.
Sara J. Cuccurullo (2020 :729) afirmă în acest sens că d istrofiile neuromusculare, spina
bifida, fibroza chistică, traumatismele sau cancerele pediatrice sunt doar câteva dintre patologiile
cu care se confruntă populația pediatrică și care necesită abordare multidisciplinară între
pediatri, medici de familie, medicină fizică și recuperare.
Fiind primii implicați în depistarea patologiilor și îngrijirea acestor pacienți, medicii de
familie s unt cei care vor monitoriza periodic evoluția pacienților și vor colabora cu medicii
specialiști pentru stabilirea managementului corect al cazului.
Vincent K. Cubaka et. al. (2019 :3) afirmă că m edicii de familie participanți ai unui studi u,
întrebați car e este motivul pentru care au ales această specialitate, și -au concentrat răspunsurile
pe câteva idei: integrarea în comunitate, sprijinul categoriilor sociale defavorizate și satisfacția
urmăririi unui caz în totalitate.
a. “Medicina de familie acord ă un tip de asisten ță primar ă de s ănătate care este centrat pe
comunitate, astfel c ă în cele mai multe cazuri, cei ce au un medic de familie nu vor fi nevoi ți să
mearg ă direct la medic ul specialist sau la spital. Astfel ei pot g ăsi solu ții aproape de cas ă, în
mediul cu care sunt obi șnuiți.” Canada

b. “Una dintre atribu țiile medicinii de familie este continuitatea îngrijirii medicale. Acesta este cel
mai satisf ăcător lucru pentru pacient și motiveaz ă medicul s ă acorde cea mai buna îngrijire.”
Brazilia
c. “Motivul pentru care lumea alege medicina de familie ca specialitate este c ă pot ajuta oamenii
chiar și in zone cu pu ține resurse, dar mai ales oamenii din categoriile vulnerabile ale popula ției
și comunit ățile lor variabile.” Canada
Recuperarea pacientulu i cu accident vascular cerebral : o provocare multidisciplinară
Sureshkumar Kamalakannan et . al. (2016 :1-6) vorbește de a ccidentul vascular cerebral ca
fiind o cauză principală de mortalitate la nivelul întregului glob și asociat cu o gam ă largă de
deficien țe motorii, senzoriale, cognitive și comportamentale. Aceste sechele post AVC pot limita
capacitatea supravie țuitorilor de a -și desf ășura independent activit ățile zilnice. Un studiu din
India a evidențiat faptul ca în tările cu venituri mici și med ii, serviciile de recuperare post AVC nu
sunt accesibile tuturor și nu au suficiente resurse pentru a se adresa tuturor nevoilor acestor
pacienți. Problemele pe care participanții la studiu le -au întâmpinat au fost legate de
accesibilitatea centrelor de re cuperare cât și de prețul serviciilor și calitatea lor. Astfel s -a ajuns
la concluzia că în sistemul public de sănătate trebuie implementată o re țea de recuperare post
AVC care să fie accesibilă tuturor, inovativă și centrată pe pacienți .
În această rețea poate fi integrată medicina de familie care să urmărească evoluția
recuperării pacienților, să îi sprijine și să asigure astfel o complianță maximă la tratament.
Conform Chohan SA et . al. (2019 :1) de-a lungul timpului, consecințele clinice imediate ale
unui AVC sunt complicate de dificultăți musculoscheletale și psihosociale mai puțin cunoscute
din punct de vedere medical. M edicul de familie este cel mai în măsură să monitorizeze evoluția
cronică a bolii și să controleze complicațiile. Inter nările repetate pot fi evitate dacă se acordă
sufiecientă atenție tuturor problemelor de sanătate în faza lor incipientă, în timp ce analge zia
adecvat ă, poziționarea/mișcarea membrelor și fizioterapia pot scădea nivelul de discomfort și
pot preveni alte su ferințe. Medicul de familie poate identifica și oferi consiliere pentru
dificultățile de natur ă psihologică ale pacienților și familiilor implicate în îngrijire. Educația și

sprijinul adecvat pot contribui la restabilirea independenței supraviețuitorilor unui AVC și își pot
redobândi astfel calitatea vieții.
Yunhua Fang et . al. (2017 :7) vorbește despre a ceastă recuperare ca fiind un proces lung
și solicitant, atât pentru pacienți, cât și pentru familiile acestora. Medicul de familie are un rol
complex în îngrijirea pacienților din simplul fapt că nu se ocupă doar de tratamentul afecțiunilor
fizice, ci sprijin ă întreaga familie în toate dimensiunile ei. Studiile au arătat că dorința pacienților
de a -și recăpăta independența a avut un impact pozitiv asupra recuperării motorii, în timp ce
atitudinea pozitivă a membrilor familiei au ajutat la recuperarea cognitivă. Strategii pentru
promovarea atitudinii po zitive în ceea ce privește recuperarea independenței trebuie
implementate în procesul de recuperare post AVC. Pionul principal în sprijinirea pacientului și a
familiei acestuia ar putea fi medicul de familie, astfel încât complianța la tratamentul coordonat
de specialiștii în medicină fizică și recuperare să fie maximă și cu efecte pozitive.
Recuperarea supravie țuitorilor patologiilor critice : un efort comun
Despre acest lucru M. E. Major et al. (2016 :2) afirmă că r ecuperarea fizică după externarea
din spital a supraviețuitorilor unor patologii amenințătoare de viață are ca scop îmbunătățirea
prognosticului pe termen lung. În multe secții de terapie intensiv ă din lume s -au format echipe
pentru intervenții interdisciplinare concentrate pe mobilizarea precoce a pacienților cu patologii
critice. Astfel se poate evita sindromul post terapie intensi vă, caracterizat prin dizabilități fizice și
psihice după imobilizare și sedare prelungită, tratament medicamentos și ventilație mecanică.
Societatea de Medicină pentru Îngrijire Critică recomandă îmbunătățirea metodelor de urm ărire
și îngrijire a pacienți lor anterior menționați, astfel încât acestea să se extindă mai departe de
ramura recuperării fizice medicale.
În acest context, medicina de familie este cea mai accesibilă pacienților din toate
categoriile sociale. Astfel, medicii de familie pot urmări r ecuperarea pacienților și le pot oferi
diverse recomandări, sau îi pot îndruma către ajutorul altor specialități medicale.

Managementul pacientului cu durere lombară
După Michael Ross et . al. (2018 :2) durerea lombară este la momentul actual una dintre
principalele cauze globale de dizabilitate, în SUA fiind pe locul 3, după diabet și patologia
ischemică cardiac ă. Astfel, durerea lombară este o problem ă medicală serioasă, multifactorială
și dificil de ținut sub control. În mod traditio nal, medicii de familie sunt cei care trimit pacienții la
medicul specialist sau la fizioterapie. Ross et. al. a comparat cunoștiințele specialiștilor în
medicin ă fizică și recuperare cu cele ale medicilor de familie în cee a ce privește managementul
pacie nților cu dureri lombare și a ajuns la concluzia că nu exită diferențe notabile între acestea.
Astfel se demonstrează că pacienții cu acestă patologie pot fi monitorizați mai ușor de către
medicii de familie, serviciile acestora fiind mai aproape de domici liu pacienților și deci mai
accesibile lor.
Activitate fizică sau tratament medical?: părerile pacienților
Medicina actuală se concentrează foarte mult pe tratamentul tuturor patologiilor prin
metode farmaceutice sau chirurgicale. Dar, în unele cazuri, a ctivitățile fizice pot ameliora
anumite afecțiun i sau le pot preveni.
Conform lui Lindsay Reddeman et al. (2019 :5-8) și studiului pe care l -a efectuat,
participanții și-au exprimat dorința ca medic ul de familie să le ofere recomandări personalizate
de activități fizice bazate pe nevoile medicale individuale, astfel încât aceștia să fie mai sănătoși
și să își poată desfășura activitatea la nivel optim. D e asemenea, acești pacienți își doresc ca
medic ul de familie să recomande activitați fizice în mod regulat ca tratament pentru diverse
afecțiuni.
“Înnotul și activitățile de tip aquafit…acestea mi -au înlăturat mare parte din durerea de
genunchi, pentru că am un genunchi care ar urma să necesite operație, dar doctorul meu spune:
” Nu, nu, poți să amâni această operație dacă pierzi din greutate”. Ei bine, sportul este cheia, iar
eu asta am făcut.”

Concluzie
Lucrarea realizată a avut ca scop evidențierea importanței implicării medicului de familie
în procesul de recuperare medicală a pacienților. Astfel, conform cercetărilor efectuate s -a putut
observa că medicina de familie este entitatea care face legătura între multe specialități medicale,
și, totodată, este cea mai apropiată de pacienți și familiile lor. Medicii de familie au o rel ație
specială cu membrii comunității din care fac parte, fiind în acest sens cei mai în măsură să
urmărească evoluția clinică a pacienților săi și, în același timp, să sprijine atât pacientul cât și
familia acestuia în procesul de recuperare. Doar în acest fel, cu o strânsă colaborare între
specialitățile medicale, pacienții pot beneficia de tratament la cel mai înalt standard.
Bibliografie
1. Chohan SA, Venkatesh PK, How CH – Long -term complications of stroke and secondary
prevention: an overview for primary care physicians, 2019, pg 1
2. Lindsay Reddeman, Nicole Bourgeois, Emily Nicholas Angl, Mike Heinrich, Leah Hillier, Holly
Finn, Beth Bosiak, Payal Agarwal, Robin Mawson, Roni Propp, Noah M. Ivers – How should family
physicians provide physical act ivity advice?, 2019, pg 5 -8
3. M. E. Major, R. Kwakman, M. E. Kho, B. Connolly, D. McWilliams, L. Denehy, S. Hanekom, S.
Patman, R. Gosselink, C. Jones, F. Nollet, D. M. Needham, R. H. H. Engelbert, M. van der Schaaf –
Surviving critical illness: what is n ext? An expert consensus statement on physical rehabilitation
after hospital discharge, 2016, pg 2
4. Michael Ross, Kurtis Adams, Kara Engle, Travis Enser, Allyson Muehlemann, Ron Schenk,
Michael Tall – The knowledge of low back pain management between phy sical therapists and
family practice physicians, 2018, pg 2
5. Neil Arya, Bruce Dahlman, Christine Gibson, David Ponka, Cynthia Haq, Katherine Rouleau,
Stephanie Hansel – Developing family practice to respond to global health challenges, 2019, pg3
6. Sara J. Cuccurullo – Physical Medicine and Rehabilitation Board Review, 2020, pg 729

7. Sureshkumar Kamalakannan, Murthy Gudlavalleti Venkata, AudreyProst, Subbulakshmy
Natarajan, Hira Pant, Naveen Chitalurri, Shifalika Goenka, Hannah Kuper – Rehabilitation Needs
of Stroke Survivors After Discharge From Hospital in India, 2016, pg 1 -6
8. Susan B O'Sullivan, Thomas J Schmitz, George Fulk – Physical Rehabilitation, Ediția a 7 -a, 2019,
pg 2 -3
9. Vincent K. Cubaka, Clayton Dyck, Russell Dawe, Ba raa Alghalyini, Molly Whalen -Browne,
Gabriel Cejas, Christine Gibson – A global picture of family medicine: the view from a WONCA
Storybooth, 2019, pg 3
10. Yunhua Fang, Qian Tao, Xiaoxuan Zhou, Shanjia Chen, Jia Huang, Yingping Jiang, Yi Wu, Lidian
Chen, Jing Tao, Chetwyn C. Chan – Patient and Family Member Factors Influencing Outcomes of
Poststroke Inpatient Rehabilitation, 2017, pg 7