Licenta 05.05.2017 Docx (reparat) [603513]
1
FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ ALMA MATER
UNIVERSITATEA ALMA MATER DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
ADMINISTRATIVE
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lector univ. dr. Vergil Ciurea
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
2
FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ ALMA MATER
UNIVERSITATEA ALMA MATER DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
ADMINISTRATIVE
Specializarea : Economia comerțului, turismului, serviciilor și managementul
calității
ABORDĂRI MANAGERIALE ALE
STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE
REGIONALĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lector univ. dr. Vergil Ciurea
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017
3
CUPRINS
Introducere ………………………………………………………………………………………….. …….4
CAPITOLUL I . CADRUL TEORETIC ȘI PRACTIC AL ABORDĂRII STRATEGIILOR
DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ……………………………… …………………… ….6
1.1.Dezvoltarea regională…… …………………………… ..………………… ..…6
1.2.Instrumente ale politicilor de dezvoltare regională………………….. …………….. …..9
1.3.Dezvoltarea regională și politica de coeziune economică și socială în Uniunea
Europeană ………………………………. ……………………… ………… ……………… ……….14
1.4.Componenta esențială a strategiei de aderare la Uniunea Europeană -strategia
dezvoltării regionale în România ……….. …………….. ……….. …….. ……………… ….20
CAPITOLUL II . Strategiile de dezvoltare a Regiunii Vest ……………………… …..26
2.1. Evoluția strategiilor de dezvoltare a Regiunii Vest… ………………………… ……26
2.2.Sprijinirea sectoarelor cheie cu potențial de specializare inteligentă din
regiune ……………………………………………….. ……………. ……………………………. ..29
2.3. Rolul și importanța strategiilor de dezvoltare în Regiunea Vest…………. ……33
CAPITOLUL III . Planul local de acțiune în învățământ/Județul Hunedoara ..43
3.1. Prezentare generală……………………………………………………………….. …………..43
3.2. Situația prezentă……………………………………………… …………………………. ……..47
3.2.1 . Populați a totală……………………………………… …………………………. ……….47
3.2.2 . Proiecții demografice……………………………… ……………………………… ….49
3.3. Învățământul profesoral și tehnic a l județului Hunedoara…………….. ………….51
Bibliografie ………………………………………………………………. ………………………….. ….64
4
INTRODUCERE
Dezvoltarea regionala este un concept nou care urmarește diversificarea activitaților
economice,stimularea investițiilor în sectorul privat,contribuie la reducerea șomajului si la o
imbunatațire a nivelului de trai.
Organismul regional deliberativ,fara personalitate juridica,care este construit sa
funcționeze pe principii partenereale la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare,în scopul coordonarii
activitaților de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionala se numeste
consiliul pentru dezvoltare regionala.
Politica de dezvoltare regionala poate fii aplicata datorita faptului ca s -au infiintat opt
regiuni de dezvoltare care cuprind tot teritoriul României.
Regiunea de dezvol tare Nord -Est cuprinde Bucovina o mare parte din Moldova având în
componență următoarele județe:Bacău,Botoșani,Iași,Neamț.
Regiunea de dezvoltare Sud -Est cuprinde Dobrogea precum parți din Moldova și
Muntenia având în componență următoarele județe :Braila,Buzău,Constanța,Galați,Tulcea si
Vrancea.
Regiunea de dezvoltare Sud -Muntenia cuprinde integral Muntenia avănd următoarele
județe :Argeș,Călărași,Dâmbovița,Giurgiu,Ialomița,Prahova și Teleorman.
Regiunea Sud -Vest Oltenia cuprinde în treaga Oltenie și o mica parte din Muntenia având
în componența următoarele județe :Dolj,Gorj,Mehedinți,Olt si Vâlcea.
Regiunea de dezvoltare Vest cuprinde întreg Banatul precum și parți din Crișana și
Transilvania având în componențăurmatoarele județ e:Arad,Caraș -Severin Hunedoara și Timiș.
Regiunea de dezvoltare Nord -Vest cuprinde Maramureșul și parți importante din Crișana
și Transilvania având în componența următoarele județe :Bihor,Bistrița –
Năsăud,Cluj,Maramureș,Satu -Mare și Sălaj.
Regiunea d e dezvoltare Centru cuprinde Transilvania având în componenta următoarele
județe :Alba,Brașov,Covasna,Harghita,Mureș și Sibiu.
Regiunea de dezvoltare Bucuresți -Ilfov cuprinde Muntenia având în componența
următoarele județe :Ilfov și municipiul Bucureș ti.
Prezenta lucrare se v -a ocupa in mod amănunțit de regiunea de dezvoltare Vest.Numita și
Regiunea Vest pe scurt a fost constituită în data de 28 octombrie 1998 prin asocierea județelor
Arad,Caraș -Severin,Hunedoara și Timiș.Ea face parte din Euro regiunea Dunăre -Criș-Mureș –
Tisa,este formată din cele patru județe ale Regiunii Vest,trei comitete din Ungaria(Bacs –
Kiskun,Bekeș și Csongrad)și regiunea autonomă Voivodina din Serbia.Regiunea Vest este
traversată de doua din cele trei coridoare Pan -europen e care intersectează România si anume
coridorul IV Berlin /Nurnberg -Praga -Budapesta,care pe teritoriul României are doua
ramuri,adica Nădlac -Arad -Calafat -Vidin și Nădlac -Arad -București -Constanța și coridorul VII –
fluviul Dunarea,de cinci drumuri europene și de trei linii internaționale de cale ferată.
În contextul Uniunii Europene Regiunea Vest rămâne o regiune mai slab dezvoltată.Ea
continuă să necesite o gama larga de intervenții și politici publice specifice obiectivului
convergența,care contin uă să acopere principalele noastre domenii de dezvoltare economică,în
special competitivitatea întreprinderilor,dezvoltarea economiei rurale,precum și infrastructura
cheie și serviciile conexe de transport mediu,sănătate,educatie și formare.
Deci putem spune ca Regiunea Vest nu este o regiune omogenă. Pe teritoriul Regiunii
Vest gasim cinci parcuri naționale(Parcul Național Retezat,Parcul Național Domogled -Valea
Cernei,Parcul Național Cheile Nerei -Beușnița,Parcul Național Semeni c-Cheile Carașului și Parcul
Național Defileul Jiului)și patru parcuri naturale(Parcul Natural Lunga Mureșului,Parcul Natural
5
Porțile de Fier,Parcul Natural Grădiștea Munceului -Cioclovina in Munții Orăștiei și Geoparcul
Dinozaurilor din Țara Hațegului). Aceasta lucrare este realizată de mine în strânsă legatură cu
profesorul meu coordonator și care ne prezintă strategiile de dezvoltare pe care fiecare regiune o
adoptă pentru un management mai bun.
6
CAPITOLUL I
CADRUL TEORETIC ȘI PRACTIC AL ABORDĂRII STRATEGIILOR DE
DEZVOLTARE REGIONALĂ
1.1 Dezvoltarea regional ă
Evoluția sistemelor economice este eterogenă în timp și spațiu. Eter ogenitatea se manifestă
printr -o serie de decalaje privind performanțele economice și sociale dintre țări și chiar dintre
regiuni și zone ale aceleiași țări. România se confruntă cu importante disparități regionale. În
pofida unor eforturi de armonizare a dezvoltării economice teritorial e din timpul perioadei
socialiste, disparitățile regionale s -au menținut. Șocurile tranziției la economia de piață au adâncit
dezechilibr ele regionale. Astfel apar primele măsuri de politică economică orientate regional, în
anii 1992 -1993, sub forma unor s timulente financiare acordate unor grupuri de persoane, pentru
dezvoltarea unor activ ități de interes local. Dar aceste acțiuni nu erau încă integrate într -o concepție
corentă de dezvoltare regională.
Amplificarea fenomenului de criză economică, adâncirea decalajelor economice între diferite
regiuni, au scos în evidență necesitatea proiectării unei politici economice care să susțină zonele
aflate în declin economic, să stopeze și să elimine decalajele economice și sociale înregistrate de
acestea, precum și să stimuleze dezvoltarea economică. Întârzierea elaborării unei politici de
dezvoltare economică în profil regional s -a datorat în primul rând efectului inerțial al șocului
schimbării sistemului economic, care a însemnat abandonarea oricăror instrumente d e planificare
și programare economică, chiar dacă statul păstra încă poziții dominante în economie și societate.
Depunerea de către România a cererii de aderare la Uniunea Europeană în iunie 1995 și acceptarea
sa ca stat candidat la Consiliul European din decembrie 1997 au adus o schimbare radicală în
privința proiectării și implementării politicilor macroeconomice.
De aceea se elaborază în anul 1995 „Strategia de dezvoltare economico -socială a județelor
țării și a municipiului București în perspectiva ani lor 1995 -1999” .
Strategia reprezintă un plan pe termen lung proiectat să atingă un sco p determinat.Ea trebuie
sa fie a stfel proiectată încât să asigure avantaj competitiv.Strategia este ansamblul obiectivelor
majore pe termen lung principalele modalități de realizare fiind obținerea avantajelor competitive.
Reprezentând ansamblul de măsuri tehnice și economice ce se iau într -o perioadă de timp,strategia
are în vedere realizarea de activități eficiente și rentabile.Strategia are în vedere în mod explicit ș i
implicit realizarea unor scopuri bine precizate specificate sub formă de misiune și obiective.
Strategia este națională și regională.Ea esteun demers prin care,pe baza diagnozei situației
economice și sociale existente se formulează principiile și obiect ivele pe termen mediu și lung cu
stabilirea prioritătilor și a resursel or necesare.Strategia este combinarea investițiilor și formarea
unui set de masuri adecvate pentru optimizarea raportului nevoi resurse. Sprijinul Uniunii
Europeane prin programul PHARE a ajutat Guvernul României să inițieze un program care avea
ca scop formularea principiilor fundamentale pentru dezvoltarea reagională în țara noastră.
Aceste principii au fost prezentate în documentul „Carta Verde a Dezvoltării Regionale în
România” lansa t oficial cu ocazia Simpozionului internațional desfășurat la București în mai 1999.
Carta include obiectivele propuse pentru dezvoltarea regională în Romania după cum urmează:
7
1) pregătirea României pentru integrarea în Uniunea Europeană și pentru a deve ni eligibilă în
vederea acordării unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia;
2) reducerea disparităților regionale între diferite regiuni ale României;
3) integrarea activităților sectoriale, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor1.
După obținerea statutului de stat candidat în vederea aderării la Uniunea Europeană, demersurile
Guvernului României în privința implementării politicii de dezvoltare regională s -au conturat cu
claritate , atât din necesitatea de reducere a d ezechilibrelor economice dintre diversele regiuni și
creșterea competitivității acestora, cât și din necesitatea îndeplinirii condițiilor de aderare.
Însă c adrul legal ce reglementează conceptul de dezvoltarea regională, fixarea obiectivelor
acestui nou m od de abordare a dezvoltării economice regionale, a instituțiilor și instrumentelor
necesare se realizează prin aprobarea în anul 1998 a Legii 151 privind dezvoltarea regională. Prin
Legea numă rul 315 din anul 2004 se fac corecturile de rigoare reglementăr ilor anterioare în raport
cu noile cerințe ale dezvoltării economice a României și din perspectiva etapei finale a negocierilor
de aderare la Uniunea Europeană.
În studierea problematicii de dezvoltare regională se impune mai întâi clarificarea
elementelo r cu care operează acest concept și a raportului dintre acestea.
Conceptul de dezvoltare regională derivă din cel de dezvoltare economică și focalizează
pe aspectele teritoriale, zonale sau locale ale acestei dezvoltări. Dezvoltarea regională „presupune
utilizarea resurselor (în primul rând a celor locale, dar și a celor atrase din mediul național și
internațional) pentru creșterea competitivității generale a teritoriului, creșterea gradului de
adaptabilitate a componentelor de producție și funcționale la necesitățile de ajustare structurală
(pentru satisfacerea nevoilor regionale și naționale) și, în ultimă instanță, din prespectivă
macroeconomică, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente din structura spațiului
economic national”2
Din defi nirea conceptului de dezvoltare regională rezultă cadrul procesual și anume
regiunea. Regiunea de dezvoltare reprezintă o zonă din spațiul economic național. Alături de
regiune în abordarea economiei din perspectivă spațială se folosesc și termeni precum arie, zonă .
În anul 1973 Stanislaw Czamanski definește termenii în cauză astfel:
– “regiunea” implică o suprafață în cadrul spațiului economic național suficient de
cuprinzătoare structural pentru a funcționa independent, deși în realitate ea are strânse legături cu
restul economiei;
– „aria” este termenul generic pentru orice spațiu bidimensional fiind util în analiza
economico – socială spațială;
– „zona” reprezintă o bandă transversală tăiată dintr -o sferă, în prezent este utilizat pentru
a definii o suprafață cu caracteristici diferite în raport cu spațiul înconjurător;
Regiunea cuprinde o parte dintr -un teritoriu, delimitată după anumite criterii economice,
administrative, geografice, sociale, culturale, istorice, ecologice care îi conferă o oarecar e
omogenitate și o particularizează în raport cu spațiul economic național. Din punct de vedere
politic, termenul de regiune este utilizat uneori și în context transnațional. În teoria și practica
dezvoltării regionale apectele transnaționale ale noțiunii de regiune pot să apară în legătură cu
programe de dezvoltare economică transfrontalier.
1 Carta Verde, Politica de dezvoltare regională în România, București, 1997
2 Jula, D., Economie regională, Editura Estfalia, București, 2002
8
Din perspectivă practică regiunea presupune o anumită delimitare administrativă, care
poate face ca regiunile de dezvoltare să coincidă sau nu cu unitățile administrativ teritoriale. În
țara noastră, regiunile de dezvoltare au fost proiectate în raport cu cerințele Uniunii Europene (ca
unități de analiză statistică de tip NUTS 2), optându -se pentru conglomerate de mai multe județe
fără a avea personalitate juridică, ori corespondent administrativ -teritorial. Regiunea este unitatea
de implementare a politici lor de dezvoltare regională.
Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate și
promovate de autoritățile administrației publice centrale și locale în parteneriat cu diverși agenți
economici în scopul asigurării unei creșteri economice dinamice și durabil e, prin valorificarea
potențialului regional și local, în scopul îmbunătățirii condițiilor de viață.
Principalele domenii care pot fi vizate de politica regională sunt regăsite în domeniul
economic, social, cultural și ecologic ș i pot viza dezvoltarea fir melor, atragerea de investiții,
dezvoltarea întrepriderilor mici și mijlocii, protecția mediului, reabilitarea infrastructurii, refacerea
obiectivelor de învățământ, cultură, sănă tate dar și pentru combaterea șomajului.
Aplicarea politicilor de dezvoltare regională se realizează în concordanță cu obiectivele și
prioritățile generale de dezvoltare ale unei țări. Transpunerea în practică a politicilor de dezvoltare
regională într -un mediu concurențial, dat de economia de piață, face necesară proiectarea unor
strategii de dezvoltare regională.
Strategia reprezintă modalitatea prin care se formulează principiile și obiectivele pe termen
mediu și lung, se stabilesc prioritățile și resursele necesare realizării obiectivelor. Strategia
reprezintă în general‚ „arta de a combina diferite operații în vederea atingerii unui obiectiv”3.
Strategia de dezvoltare regională presupune un ansamblu de obiective, priorități și mijloace pentru
realizarea obiectivelor, este un cadru de lucru care ajută la alegerea celei mai bune soluții.
Elaborarea unei strategii regionale presupune parcurgerea anumitor etape4, după cum urmează:
– analiza -diagnostic economico – socială a regiunii analizate;
– stabilirea obiectivelor strategice;
– construirea diferitelor variante pentru atingere a obiectivelor strategice propuse;
-selectarea unei variante, pe baza comparării performanțelor și avantajelor pe care le prezintă
fiecare variantă.
În prima faza de diagnosticare economico -socială a regiunii se urmărește o evaluare a stării
actual e a regiunii, a decalajelor existente, a resurselor de care dispune, a posibilității de valorificare
a acestora și a oportunităților induse de mediul extern.
În faza de stabilire a obiectivelor se urmărește delimitarea și definirea unor scopuri ce
trebuie atinse în perioada viitoare.
În faza de construire a variantelor de realizare a obiectivelor sunt identificate căile și
mijloacele necesare înfăptuirii obiectivelor.
Obiectivele pot fi grupate în :
• obiective fundamentale, care concretizează viziunea de ansamblu asupra principalelor
direcții de evoluție;
• obiective derivate, ce decurg din obiectivele fundamentale ;
3 Le dictionnaire de notre temps , Hachette, Paris, 1988
4 Constantin, D. L., Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică,
București, 2000
9
• obiective specifice, care sunt legate de factorii obiectivi și subiectivi ce in fluențează
dezvoltarea teritoriului avut în vedere.
Dar a tingerea obiectivelor stabilite în strategii se realizează prin in termediul programelor
de dezvolt are regională și a Planului național de dezvoltare. Planurile sunt documente elaborate pe
baza strat egiei și politicii derivate din aceasta și cuprind:
-ansamblul acțiunilor și măsurilor ce trebuie întreprinse;
– domeniul în care se aplică;
– beneficiarii finali;
– organismul responsabil cu implementarea acestor planuri;
– indicatorii de monitorizar e ai procesului;
-asistența financiară cu detaliere pe sume și surse de acoperire;
-eșalonarea în timp precum și estimarea privind efectul global al strategiei asupra
regiunii de dezvoltare.
Planul regional este un program de dezvoltare economico -social ă la nivel de regiune și la
nivel național. Planul regional se pune în practică prin măsuri și instrumente care acționează la
nivel macroeconomic, sau la nivel microeconomic .
Planul de dezvoltare regională reprezintă principalul document de planificare și
programare elaborat la nivel regional și asumat de către factorii de decizie din regiune.
Planului National de Dezvoltare s -au realizat la nivelul fiecarui județ grupuri de lucru
subregionale (judetene) pentru coordonarea procesului de planificare.
1.2. Instrumente ale politicilor de dezvoltare regională
Dezvoltarea regională este pusă în practică cu ajutorul unor instrumente specifice de
intervenție prin care instituțiile abilitate orientează actorii economici și sociali în direcția înfăptuirii
acestora.
Instrument ele de politică economică, se găsesc în general în domeniul formelor și
modalităților de dirijare a cheltuielilor din bugetul instituțiilor publice, în sfera taxele locale, a
investițiilor publice și a subvențiilor pentru investiții publ ice și private, în utilizarea forței de
muncă în servicii publice ș.a.
Strategiile de dezvoltare economică națională urmăre sc prefigurarea efectelor unor astfel
de intervenții asupra condițiilor economice generale și a celor locale (regionale). Astfel, se pot
studia efectele redistribuirii veniturilor și a cheltuielilor publice asupra evoluției eficienței
economice (măsurate la nivel național sau regional), sau ale subvențiilor pentru stimularea
investițiilor private. Pot fi avute în vedere, de asemenea, efectele pe termen scurt (orientate spre
cerere) sau pe termen lung (orientate spre ofertă) ale investițiilor în infrastructură .
Instrumentele politicii regionale sunt derivate din instrumentele de politică economică
(fiscale, bugetare, monetare) și pot fi clasificate în două mari categorii5:
1) intervenții directe pentru localizarea și dezvoltarea anumitor activități sau pentru dotarea
teritoriului cu anumite utilități;
5 Jula D., Ailenei D., Jula N., Gârbovean A., Economia Dezvoltării, Editura Viitorul Românesc,
București, 1999
10
2) măsuri de stimulare a dezvoltării, care pot fi :
a) acordarea unor stimulente fi nanciare;
b) adoptarea unor măsuri de compensare în vederea elimină -rii/diminuării unor costuri
suplimentare generate de localizarea activităților într -un anumit spațiu.
Principalele măsuri din grupa intervențiilor directe se referă la participarea admin istrației
publice (naționale și/sau locale) la construirea sau dezvoltarea unor elemente de infrastructură,
precum și participarea la capital, prin asociere între capitalul public și privat.
La nivel regional, există asocieri între capitalul public și cap italul privat în vederea
realizării unor investiții, în special pentru dezvoltarea unor servicii de interes local. Pentru
realizarea acestor asocieri uneori se impune condiția ca la nivel național să nu existe capacitate
excedentară sensibilă în ramura (do meniul) solicitat pentru asociere. De asemenea, se poate
impune condiția ca investiția realizată să nu ducă la importante deplasări de forță de muncă.
Principalele tipuri de stimulente financiare , așa cum rezultă din practica internațională, se
referă la: prime pentru investiții; subvenții pentru investiții; acordarea unor împrumuturi în condiții
avantajoase: cu rate ale dobânzii sub cele practicate pe piața capitalului, pe termen lung, acordarea
unor garanții pentru credite s.a.; acordarea unor facilități pentru achiziți -onarea sau închirierea
terenurilor; acordarea de facilități fiscale de natura exonerării de la plata taxelor vamale; acordarea
unor facilități fiscale (reducerea impozitelor) în domeniul sumelor destinate investițiilor, a
veniturilor, a pr ofitului, ș.a., scutirea sau reducerea unor taxe și impozite, de obicei locale, pentru
un anumit număr de ani, dar și a unor impozite percepute la nivel național, asupra dreptului de
licență etc.; acordarea de tratamente preferențiale în adjudecarea unor s egmente ale pieței publice;
acordarea unor autorizații speciale privind regimul de amortizare.
Principalele instrumente ce pot fii folosite pentru realizarea obiectivelor politicii regionale
sunt:
-Fondurile Structurale (FS);
-Instrumentele financiare de c oeziune;
-Instrumentele financiare ale B ăncii Europene de Investiții.
Măsurile de compensare au în vederea eliminarea sau di minuarea unor costuri
suplimenta re generate de localizarea activităților într -un anumit spațiu. Evident, orice măsură de
atragere a investiț iilor în anumite zone are drept scop diminuarea sau eliminarea unor costuri
efective, sau compensarea unor costuri de oportunitate.
Dar există anumite măsuri de politică regională prin care se urmărește direct eliminarea
unor costuri legate de exploatare, de pregătirea și utilizarea forței de muncă, transpor t etc.
Principalele măsuri luate în vedere sunt: ajutoare acordate pentru reducere a cheltuielilor de
exploatare; subvenții pentru cheltuielile cu mâna de lucru; acordarea unor îndemnizații
suplimentare lucrătorilor din anumite zone; prime pentru fiecare loc de muncă direct creat, sau
doar pentru locurile de muncă din anumite domenii și specializări, sau destinate anumitor categorii
precizate de solicitanți (tineri, femei ); subvenții pentru susținerea anumitor sarcini sociale (de
securitate socială); ajutoare acordate pentru sprijinirea mobilității și a reinstalării forței de muncă:
prim e de transfer, subvenții și îndemnizații pentru lucrătorii transferați – cheltuieli de deplasare și
de mutare, îndemnizații pentru întreruperea temporară a lucrului și compensarea altor
inconveniente provenite din aceasta, subvenționarea, pe o anumită dura tă de timp a chiriilor pentru
lucrătorii transferați (în anumite cazuri, aceste subvenții, îndemnizații și prime sunt acordate doar
pentru personalul care ocupă posturi cheie); ajutoare acordate pentru formarea profesională a
11
lucrătorilor; subvenții pent ru transport și pentru alte servicii publice.
Intervențiile directe, stimulentele financiare în favoarea diferitelor activități, sau măsurile
de compensare sunt, fiecare în parte, un element al gamei de instrumente care permit atingerea
obiectivelor de po litică regională. De aceea este dificil să se izoleze efectele unei anumite măsuri,
sau să se facă precizări exacte asupra eficacității acesteia, deoarece rezultatele la care duc metodele
din fiecare categorie depind de existența sau de absența măsurilor c omplementare din alte
categorii.
În utilizarea instrumentelor de politică regională trebuie să se aibă în vedere faptul că
ajustările care operate la nivel local și regional (tot atât cât și la nivel național) pot deveni
periculoase dacă sunt prea brutale . O economie locală este o concentrare de competențe
specializate și de întreprinderi organizate în rețele, fiecare beneficiind de prezența altora. Dacă o
mare întreprindere, sau majoritatea întreprinderilor dintr -un sector ar dispărea, un mare număr,
dacă nu toate întreprinderile din vecinătate ar suferi.
Există un risc major de apariție a unui cerc vicios care să ducă la prăbușirea întregii
economii locale: rată înaltă a șomajului, risipă de competențe umane pe scară largă, sub -utilizarea
infrastructurii . O intervenție sub forma politicii regionale – constând în acordarea de subvenții,
construirea elementelor de infrastructur ă, realizarea unor programe de formare poate fii justificată
pentru împiedicarea sau atenuarea șocurilor dramatice la nivel local sa u regional.
Ca urmere a analizei experienței internaționale s-au desprins o serie de cerințe în utilizarea
instrumentelor de politică de dezvoltare regională , după cum urmează:
1. aceste măsuri trebuie să fie capabile să exercite o influență considerabilă asupra rentabilității
întreprinderilor pe toată durata lor de viață;
2. câmpul lor de aplicare trebuie să fie suficient de larg pentru a avea un efect substanțial asupra
economiei regiunilor țintă;
3. datorită faptului că aceste măsuri grevează asupra u nor resurse finan -ciare limitate, trebuie
ca autoritățile publice să aibă siguranța că acestea induc, în termeni de dezvoltare regională
suplimentară, avantaje proporționale cu volumul lor;
4. un sistem de măsuri de stimulare financiară poate duce la rezu ltate contrare scopului urmărit
dacă este prea larg, sau este aplicat într -o mare parte a țării și riscă să suscite presiuni în sensul
creșterii sumelor inițiale peste ceea ce este posibil.
Sistemele de ajutoare regionale sunt modificate periodic, atunci când autoritățile interesate
consideră necesar acest lucru prin prisma evoluției situației economico -sociale și a rezultatelor
obținute.
Tendința remarcată în diferite țări este aceea că măsurile de încurajare și stimulare
financiară devin tot mai selecti ve în detrimentul celor acordate automat. Această modalitate are
avantajul că permite o concentrare a măsurilor în domeniile în care au cele mai multe șanse de a
fi eficace. În același timp însă sistemele de sprijin generează probleme administrative care p ot să
le reducă incidența lor globală. Pentru atenuarea unor asemenea efecte sunt adoptate programe de
sprijin gradual în cadrul cărora principalele măsuri de stimulare sunt orientate spre regiunile sau
zonele cele mai dezavantajate.
În abordarea tradițio nală, politica regională revine guvernului (administrației publice
naționale). În condițiile actuale, realizarea obiectivelor politicii regionale se realizează prin
colaborarea autoritățile publice naționale cu autoritățile publice regionale, cu întreprind erile, sau
chiar cu alte țări.
12
Pe plan internațional, autoritățile locale și regionale au un rol cheie în promovarea politicii
regională active.
Politica regională pune în practică solidaritatea pentru popoarele Europei menționată în
Tratatul asupra Uniun ii Europene.Rolul politicii regionale nu se limitează doar la aspectul
financiar ci trebuie să creeze resurse,investind în potențialul regiunilor și a colectivității acastora.
Pentru realizarea funcțiilor economice și sociale colectivitățile locale trebuie să dispună de
resurse financiare . Aceste fonduri provin din două surse principale:
a) din taxe și impozite locale precum și din veniturile provenite din activitățile proprii;
b) din transferuri de la bugetul public național.
Deoarece primele sunt direct proporționale cu volumul activității economice din teritoriul
respectiv, pentru colectivitățile locale o importanță particulară o reprezintă atragerea de noi
întreprinderi concomitent cu dezvoltarea celor existente.
În condiț ii de recesiune sau criză economică este extrem de dificilă atragerea unor noi
întreprinderi în regiunile slab dezvoltate, precum și extinderea celor deja localizate în zonele
respective. De aceea, principalele instrumente de politică regională vizează crea rea unor condiții
favorabile pentru atragerea investițiilor private în condițiile unor resurse de finanțare publică
reduse, pentru dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii.
Întreprinderile private joacă, la rândul lor un rol important în politica reg ională, în special,
întreprinderile mici și mijlocii (IMM). În abordarea clasică, politica regională era axată pe marile
întreprinderi, chiar internaționale în multe cazuri, din domeniul industrial – și avea drept scop
atragerea acestora în regiuni bine de terminate.
Acest tip de politică, aparținând abordării exogene este în declin, spre deosebire de politica
endogenă , care pune accentul pe rolul care trebuie jucat în dinamica regională de crearea și
dezvoltarea IMM locale, adică pe spiritul întreprinzător , mai degrabă decât pe intervenția masivă
a statului. Abordarea endongenă a devenit în prezent cheia dezvoltării regionale. Se acordă, de
asemenea, o atenție tot mai mare rolului jucat de organismele private de intermediere sau de
cooperare – camere de com erț, bănci locale, centre de schimb de informații (private sau publice),
organizații care oferă capital de risc, piețe pentru produse de bază, centre comerciale și de
expoziții.
Această nouă orientare nu neagă rolul administrației locale în dezvoltarea re gională.
Guvernele centrale au încă un rol important, deși nou, de jucat, în special în facilitarea și
coordonarea acțiunii celorlalți agenți economici implicați. Acest rol presupune utilizarea unor
instrumente noi de politică regională.
În aplicarea prac tică, majoritatea instrumentelor tradiționale de politică regională au
provocat o decepție cvasi -generală6. În special, subvențiile pentru întreprinderi, înainte unul dintre
principalele mijloace de acțiune, sunt în prezent acuzate de ineficacitate, chiar de a avea efecte
contrare scopului urmărit.
Noua abordare în politica regională se bazează pe următoarele instrumente :
Primul instrument îl constituie asigurarea unei infrastructuri care să ofere un mediu
favorabil de dezvoltare a afacerilor . Infrastructu ra nu poate fi realizată de către întreprinderi,
deoarece avantajele sunt dispersate. Ea este efectul acțiunii coordonate a admnistrației centrale cu
6 Développement territorial et changement structurel. Une nouvelle perspective sur l'ajustemen t
et la réforme , OCDE, 1993
13
administrațiile locale.
Un alt instrument al noii politici regionale constă în acordarea de consultanță și oferirea
de informații . Întreprinderile, în special cele din regiunile în criză, sunt lipsite adeseori de
informații, de exemplu asupra tehnologiilor și a piețelor. Aceste probleme apar mai ales în ceea ce
privește IMM -urile, care sunt în mod tipic în treprinderi care depind de dezvoltarea regională
(întreprinderile mari au mai ușor acces la informație). Piețele pot oferi o parte din aceste informații
dar, în practică, nu sunt foarte eficace din acest punct de vedere, astfel încât poate fi utilă
complet area informațiilor respective printr -o intervenție a statului, prin consultanță oferită gratuit
sau cu subvenții, cel puțin la începutul perioadei de dezvoltare. Ajutoarele oferite pe piața muncii
fac parte din aceeași categorie.
Totodată a dministrațiile pubice locale pot stimula dezvoltarea furnizând asistență tehnică,
oferită prin centrele de sprijin al agenților economici, forumuri pentru stabilirea de contacte, târguri
și expoziții, centre de afaceri și parcuri pentru afaceri precum și asistență financ iară, utilizând
instrumente de garantare a împrumuturilor sau furnizarea directă a unor fonduri.
Faptul că accentul este pus acum mai mult pe participarea autorităților locale și regionale
decât pe intervenția administrației centrale are, fără îndoială, incidențe financiare. Regiunile
defavorizate au resurse financiare restrânse. În absența unor transferuri compensatorii provenite
de la bugetul central, aceste regiuni sunt dezavantajate din punctul de vedere al contribuției lor
potențiale la susținerea de zvoltării. Concurența între regiuni, dezirabilă în fond, poate să devină
injustă în lipsa unui sprijin pentru regiunile defavorizate.
Aceasta deoarece regiunile mai dezvoltate vor atrage forță de muncă și alte resurse din
regiunile mai puțin dezvoltate, îm piedicând dezvoltarea acestora din urmă. Sprijinul financiar
acordat regiunilor defavorizate presupune două aspecte. Realizarea în cadrul bugetului național a
unui sistem de transferuri în beneficiul autorităților locale și regionale defavorizate trebuie s ă fie
însoțită de creștera autonomie administrative în utilizarea fondurilor. Pe de altă parte, se afirmă că,
deși sunt necesare transferuri importante pentru a compensa deficitul de finanț are din impozitele
locale, transferurile excesive sunt periculoase deoarece acestea au un efect demobilizator pe plan
local și regional și încurajează ineficacitatea.
Politica regională se adresează , în pri mul rând, aspecte care se referă la eficiența
economică , nivelul de venit sau rata de ocupare. În al doilea rând, trebuie ana lizat nivelul optim
de intervenție: regional/național/supranaț ional de la care se pot coordona si implementa factorii
specifici ai politicii regionale. Politicile regionale sunt difuzate prin structuri administrative, care
s-au dezvoltat în timp , paralel cu distribuția spatială a activitatii economice. În al treilea rând si cel
mai important, directionarea unor fonduri spre regiuni poate genera efecte adverse si tocmai din
acest motiv este important ca fondurile structurale sa nu finanteze obiect ive care din punct de
vedere conceptual sunt în conflict sau se suprapun.
Noul model de politică regională , ce se conturează tot mai clar, urmărește îmbinarea unor
obiective diferite7 : competitivitatea și ocuparea, dar și reducerea disparităților. Următoa rele
caracteristici sunt defin itorii pentru acest nou model:
– vizează anumite ținte, între care regiunile urbane, cele frontaliere și nu numai regiunile
periferice (din punct de vedere economic) ale țării;
– solicită intervenția mai multor instituții – autoritățile locale și regionale, a actorilor
economici și sociali și nu numai a autorităților centrale;
7 Jula D. Economie Regională, Editura Estfalia, București, 2002
14
-utilizează un număr mare de instrumente;
-politica regională se sprijină pe potențialul economic și social a fiecărei regiuni (opțiunea
pentru dezvoltare endogenă), chiar dacă în multe cazuri, acest proces trebuie să fie stimulat,
facilitat, cordonat și susținut.
Acest tip de politică regională acordă un nou rol administrației centrale mai modest în plan
executiv, dar mult mai complex din p unctul de vedere al coordonării întregului proces și, cu
siguranță, nu mai puțin important decâ în trecut.
Politica de dezvoltare regională este, prin definitie, fie o recunoastere a slăbiciunii economiei
de piată, fie un raspuns la faptul ca activitațile pieței nu reactionează adecvat la nevoile socio –
economice. Având în ved ere faptul ca politica regională are ca obiectiv final generarea unei
dezvoltari socio -economice sustinute, formularea si aplicarea sa sunt direct relationate cu
urmatoarele premise:
-dezvoltarea reprezinta un proces discontinuu, ce nu poate fi anticipat sau controlat
întotdeauna – ea reprezinta mai putin o problema de implementare si mai mult una de initiere si de
administrare a unui proces de schimbare care altfel nu s -ar fi produs;
– dimensiune teritoriala – întreaga dezvoltare are loc în cadrul unui teritoriu bine administrat
si în mod absolut necesar, interventiile Fondurilor Structurale vor fi realizate în strânsa legatura
cu politicile regionale; aceasta dimensiune prezinta aspect e mai puternice în cazul anumitor
programe si prioritati decât în cazul altora (de exemplu în cazul programelor de dezvoltare locala
din mediul urban sau rural), însa ea este în permanenta prezenta;
– baza de pornire – dezvoltarea socio -economica încea rca sa cladeasca pe "fundatii" pre –
existente, care par a avea un potential clar de dezvoltare. Aceasta evidentiaza totodata si o
dimensiune temporala; despre dezvoltarea socio -economica se discuta mereu la timpul viitor, însa
anumite sectoare ale politicii socio -economice (cum ar fi cel al unei dezvoltari sustinute) pot avea
un orizont de timp mai îndelungat decât altele;
– dimensiune cantitativa si alta calitativa – se refera atât la o crestere numerica (crestere a
salariilor, a numarului locurilor de mu nca, a numarului de firme) cât si la calitatea muncii, a
mediului, a oportunitatilor sau a perspectivelor educationale.
1.3 Dezvoltarea regională și politica de coeziune economică și socială în
Uniunea Europeană
Situația economico – socială din România impune adoptarea unor măsuri de atenuare a
dezechi librelor ce se manifestă în dezvoltare precum și de stimulare a capacității competitive a
diferitelor zone, cu alte cuvinte îmbinarea echității cu eficacitatea în de zvoltarea regională.
Însă m ajoritatea țărilor, inclusiv cele dezvoltate economic, se confruntă cu probleme
regionale și, în consecință, aplică strategii și politici de dezvoltare regională. Aceasta deoarece, în
decursul istoriei țările respective nu au cu noscut o dezvoltare economică uniformă din punct de
vedere geografic. Anumite părți din teritoriile naționale au primit o atenție mai redusă sau au
acuzat o anumită întârziere în raport cu dezvoltarea generală, așa cum este cazul sudului Italiei sau
vestul ui Irlandei. Există, de asemenea, regiuni în declin în raport cu restul țării ca urmare a unor
modificări a condițiilor economice, cum este, de exemplu, cazul unor regiunii din Marea Britanie.
În anumite țări (Germania, Franța) creșterea economică puterni că a avut tendința de a se
15
concentra în anumite regiuni și a lăsa celelalte zone într -o stare de subdezvoltare relativă. În alte
țări (Norvegia, Suedia), regiunile relativ slab populate sau cu producție concentrată în sectoarele
primare nu au putut să men țină dezvoltarea economică sau infrastructura socială la un nivel
considerat satisfăcător.
În afara acestor diferențe în ceea ce privește situația lor regională, țările din Europa au
înregistrat, după cel de -al doilea război mondial, o dinamică economică remarcabilă însoțită de
importante schimbări sectoriale, în cadrul cărora noi industrii prelucrătoare s -au dezvoltat și altele
vechi au intrat în declin. De asemenea, pe fondul unei creșteri demografice susținute au avut loc
importante deplasări de populaț ie, evoluții care au dus la intensificarea urbanizării și relativa
depopulare a zonelor rurale. Aceste mutații nu au afectat regiunile în același mod. Apariția sau
persistența în anumite zone a unui nivel al șomajului sau al subocupării mai ridicat, condiț iile
sociale și de mediu mai puțin satisfăcătoare și, în general, condițiile de viață mai puțin atragătoare
decât în alte zone au avut consecințe importante pe plan social și politic.
Dar când aceste disparități au atins un nivel considerat inacceptabil, sau când dezechilibrele
deja existente au fost p ercepute la nivel național sau local ca fiind periculoase, autoritățile publice
au căutat, prin diferite mijloace, să neutralizeze atât cauzele cât și efectele. Politicile adoptate au
urmărit, în principal, a plicarea unor măsuri în favoarea regiunilor în dificultate și, în acest context,
au făcut obiectul unei atenții particulare: identificarea regiunilor confruntate cu probleme speciale
și adoptarea unei serii de măsuri în domeniul cheltuielilor publice, al i nfrastructurii fizice, al
dezvoltări urbane și de dezvolt are a activităților economice.
De aceea a bordarea la nivelul structurilor europene a problemei dezvoltării regionale
pornește de la aprecierea că amenajarea spațiului constituie un instrument impor tant în cristalizarea
identității europene și că modificările intervenite în structurile economice și sociale ale țărilor din
această zonă și în relațiile lor cu alte părți ale lumii «impun o repunere în discuție a principiilor
care guvernează organizarea teritoriului cu scopul de a se evita ca ele să fie determinate în
întregime de obiective economice pe termen scurt, fără a se lua în considerație în mod
corespunzător aspectele sociale, culturale și cele ale mediului8»
Carta Europeană a Amenajării Teritoriului 9 definește, pentru prima dată pe plan
european, principiile comune și marile obiective care ar trebui să orienteze strategiile de dezvoltare
regională și de organizare a activităților umane în spațiul fizic al con tinentului nostru, pentru a se
ajunge la reducerea disparităților teritoriale și la construirea unei mai bune concepții generale a
utilizării spațiului, a repartizării activităților, a protecției mediului și a ameliorării calității vieții.
În această accep țiune, amenajarea teritoriului presupune câteva caracteristici dominante:
– este democratică, deoarece ține seama de opțiunile colectivităților locale, asigurând
participarea populației și a reprezentanților săi politici la dezbaterea, adoptarea și aplica rea
măsurilor proprii acestui domeniu;
– este globală, deoarece vizează o abordare sintetică și o coordonare a politicilor sectoriale;
-este funcțională, întrucât, pornind de la realitățile constituționale ale diferitelor țări, precum și
de la existența unor particularități regionale bazate pe tradiții, cultură, interese comune și o situație
social -economică dată, se finalizează prin măsuri și acțiuni specifice;
8 Conferința Europeană a miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului, 20 mai 1983,
Preambul, pct. 4
9 Carta de la Torremolinos – adoptată la cea de -a 6-a Conferință a miniștrilor din Europa
responsabili cu amenajarea teritoriului, ținută la Torremolinos, Spania, 20 mai 1983
16
– este prospectivă, deoarece trebuie să abordeze tendințele pe termen lung ale fenomene lor care
se manifestă în acest domeniu și tot în aceeași viziune trebuiesc fundamentate intervențiile în sfera
economică, socială, culturală, tehnologică, ecologică etc.
Obiectivele fundamentale ale strategiilor regionale sunt sunt definite astfel:
– reducerea dezechilibrelor teritoriale indezirabile prin încurajarea dezvoltării
regiunilor care prezintă o anumită întârziere, adoptarea infrastructurilor pentru
zonele în declin și controlul creșterii în regiunile care cunosc o evoluție prea rapidă;
– ameliorarea calității vieții prin îmbunătățirea cadrului de viață cotidian, crearea de noi
locuri de muncă și de echipamente economice, sociale și culturale;
– gestiunea resurselor naturale și protecția mediului prin promovarea unor strategii care
să reduc ă, atât cât este posibil, conflictele dintre solicitările de resurse naturale și
necesitățile de conservare a acestora, prin protejarea patrimoniului natural, cultural
și istoric;
– utilizarea rațională a teritoriului prin dezvoltarea echilibrată a centre lor urbane și
rurale și prin localizarea complexelor industriale și a unor mari elemente de
infrastructură astfel încât să se asigure protecția terenurilor agricole și forestiere.
Privind dezechilibrele regionale dintre Nord și Sud, între zonele centrale și periferice,
precum și faptul că uniunea vamală realizată pe teritoriul comunitar a contribuit parțial la
accentuarea dezechilibrelor regionale, favorizând concentrarea economică în zonele ce dețin
avantaje naturale, Uniunea Europeană, a inițiat o serie de acțiuni și de politici de acompaniere în
scopul garantării unei repartiții echitabile a beneficiilor pieței unice. Acestea prevedeau alocarerea
unor importante mijloace financiare în favoarea țărilor și regiunilor sărace. În anul 1975 s -a creat
Fondul E uropean de Dezvoltare Regională (FEDR) utilizat pentru reducerea dezechilibrelor
economico – sociale în regiunile defavorizate.
Pentru a realiza obiectivele de dezvoltare regională Uniunea Europeană utilizează așa
numitele fonduri structurale alimentate din taxele vamale și din taxa pe valoarea adăugată aplicate
mărfurilor ce provin din afara comunității europene precum și din contribuțiile fiecărei țări membre
a Uniunii Europene. Fondurile structurale sunt principalele instrumente financiare a le politicilor
de dezvoltare regională.
Aceste sunt în număr de patru după cum urmează:
1. Fondul Social European (FSE) utilizat pentru promovarea locurilor de muncă;
2. Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) destinat sus ținerii
agriculturii și dezvoltării rurale;
3. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) utilizat pentru ajutorarea regiunilor
defavorizate;
4. Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului (IFOP).
Dar p e lângă aceste fonduri există și un al t instrument financiar care face parte integrantă
din politic a de coeziune economică și socială, fără a fi inclus în categoria fondurilor structurale
care poartă numele de Fond European de Coeziune. Acest fond este destinat evitării diminuării
investițiilo r din domeniile protecției mediului și rețelelor de transport ca urmare a efortului de
stabilitate bugetară impus pentru participarea la Uniunea Economică și Monetară. Spre deosebire
de fondurile structurale, Fondul de Coeziune nu cofinanțează programe plu ri-anuale, ci proiecte
individuale în cele două domenii menționate care se adresează țărilor care au rămas în urmă în
raport cu media Uninii Europene.
17
Utilizarea fondurilor structurale se face cu respectarea unui se t de principii ce au drept scop
creșter ea eficienței economice a acestora, după cum urmează:
– Subsidiaritatea, descentralizarea, potrivit cărora asumarea responsabilității pentru
acțiunile desfășurate în baza unor competențe sporite contribuie la obținerea unor
rezulatate eficiente, care corespund necesităților prioritare ale comunităților locale;
– Concentrarea, potrivit căruia fo ndurile sunt orientate spre un număr limitat de
obiective prioritare și servesc unui număr restrâns de regiuni;
– Parteneriatul, în sensul că decizia de repartizare a fondurilor este rezultatul dialogului
Comisiei Europeane cu autoritățile naționale, regi onale;
– Programarea, potrivit căruia sunt finanțate programe globale și nu proiecte
individuale;
– Adiționalitatea, în sensul că fondurile structurale nu se substituie eforturilor financiare
ale statelor membre, care trebuie menținute cel puțin la acela și nivel că în perioada de
programare precedentă, ci sunt adiționale acestora;
– Monitorizarea și implementarea, în sensul urmăririi modului de cheltuire a fondurilor
și de implem entare a programelor finanțate.
Fondurile structurale au fi nanțat acțiunilor urmărite prin următoarelor obiective :
– Obiectivul 1 – sprijinirea regiunilor care manifestau întârzieri în dezvoltare;
– Obiectivul 2 – sprijinirea regiunilor afectate de declin industrial;
– Obiectivul 3 – sprijinirea zonelor rurale.
Ulterior, Uniunea Europeană a mărit numărul obiectivelor de dezvolt are astfel că în perioada
1994 -1999 acestea au fost :
– Obiectivul 1 – sprijinirea prioritară a regiunilor cu dezvoltare redusă al căror PIB
reprezintă mai puțin de 75% din media UE pe ultimii trei ani. S -a adresat regiunilor al căror
PIB / locuitor calculat ca medie pe ultimii trei ani s -a situat sub nivelul de 75% din media
comunitară. Au beneficiat de finanțare în cadrul acestui obiectiv t oate regiunile din țări
precum Grecia, Portugalia și Irlanda și, parțial, regiuni din alte state membre ale UE. Peste
70% din fondurile UE destinate politicii regionale au fost repartizate acestui obiectiv, fiind
utilizate în acest scop toate cele patru fo nduri structurale și anume Fondul European de
Orientare și Garantare Agricolă, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social
European și Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului.
– Obiectivul 2 – sprijinirea regiunilor grav afectate de declin industrial prin reconversia
și orientarea către noi activități zonale (turism și servicii). Criteriile de eligibilitate pentru
încadrarea la acest obiectiv se refereau la un nivel al șomajului și o ponderea sectorului
industrial este pes te media comunitară, respectiv la un proces de declin industrial. La
realizarea acestui obiectiv au fost utilizate Fondul European de Dezvoltare Regională și
Fondul Social European.
– Obiectivul 3 – combaterea șomajului de lungă durată și facili tarea inserției profesionale
a tinerilor, promovarea egalității de șanse între bărbați și femei. Fondul structural utilizat
în acest scop a fost Fondul Social European.
– Obiectivul 4 – adaptarea forței de muncă la mutațiile industriale și evol uția sistemelor
de producție. Fondul structural utilizat în acest scop a fost Fondul Social European.
– Obiectivul 5 – a avut două componente:
1. dezvoltarea structurilor de transformare și comercializare a produselor agricole și piscicol e.
18
Adaptarea structurilor agricole în cadrul reformei Politicii Agricole Comune,
modernizarea și restructurarea pescuitului. Fondurile utilizate în acest scop sunt Fondul
European de Orientare și Garantare Agricolă și Instrumentul Financiar pentru Orientare i n
domeniul Pescuitului;
2. diversificarea economică a regiunilor rurale vulnerabile. În cazul acestui obiectiv se urmărea
redistribuirea forței de muncă din agricultura clasică spre îndeletniciri specifice zonelor rurale
(agro – turismul, micro – -industri a artizanală), fiind folosite în acest sens Fondul European de
Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul European de Garantare Agricolă.
– Obiectivul 6 – urmărea dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor ce aveau o densitate
a pop ulației extrem de redusă (sub 8 locuitori/km). Acest obiectiv a fost introdus, după
aderarea țărilor nordice (Suedia și Finlanda) în anul 1993, care se confruntau cu o astfel de
problemă. Sunt utilizate Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Socia l
European și Fondul European de Garantare Agricolă.
Conform prevederilor Agendei 200010 și măsurilor concrete ale Comisiei Europene de
implem entare a acestora, reforma fondurilor structurale și de coeziune a vizat mutații profunde în
planul realocării fon durilor, redefinirii obiectivelor și includerii treptate în programele de asistență
financiară a țărilor candidate. Astfel, reforma în acest domeniu a vizat creșterea eficienței utilizării
fondurilor Uniunii Europene și a extinderii utilizării lor asupra n oilor membri ai Uniunii.
Principiile care au stat la baza reformei sunt cel al concentrării, simplificării și clarificării
responsabilităților.
Uniunea Europeană a dorit să sporească eficiența fondurilor structurale și de coeziune prin
reducerea numărului de obiective finanțate, și a numărului de inițiative comunitare. Îmbunătățirea
utilizării fondurilor s -a realizat inclusiv prin simplificarea procedurilor de alocare a acestora. Noua
orientare a acordat prioritate regiunilor celor mai sărace ale Uniunii E uropene, punându -se
accentul pe ameliorarea infrastructurii și pregătirea forței de munca în zonele ce se confruntă cu
dificultăți structurale sub aspect industrial, rural, urban. Această a bordare limitează și
simplifică prioritățile de utilizare a fonduril or structurale, obiectivele lor fiind reduse la trei
obiective după cum urmează:
– Obiectivul 1 – promovarea dezvoltării și ajustarea structurală a regiunilor a căror nivelul
de dezvoltare se situează sub plafonul de 75% din media comunitara a PIB / locuitor.
Toate cele patru fonduri structurale vor fi utilizate simultan pentru sprijinirea acelor
regiuni. Sumele alocate în acest scop se vor ridica la aproximativ 2/3 din totalul
fondurilor structurale disponibile.
– Obiectivul 2 – sprijinirea regiunilor care necesită reconversie economică și socială,
inclusiv din statele mai bogate ale Uniunii, fiind incluse aici zonele cu declin industrial,
ariile rurale confruntate cu depopularea și cele dependente de un singur tip de activitate
cum este pescuitul. Conform noilor propuneri formulate de Comisia Europeana, vor fi
eligibile pentru obiectivul 2 și zonele urbane dens populate, dar care au probleme legate
de procentul sporit al sărăciei, rată înaltă a criminalității, sau nivelul scăzut de educație.
10 Documentul „Agenda 2000” cuprinde principalele concluzii și recomandări ale C omisiei
Europene legate de cererile de aderare a țărilor candidate precum calendarul de de începere a
negocierilor cu aceste state
19
– Obiectivul 3 – sprijinirea politicilor de adaptare și modernizare a educației, calificarea
profesionala și folosirea eficientă a resurselor umane. În acest scop eforturile la nivel
comunitar vor trebui corelate cu strategiile naționale și intervențiile la nivel regional.
Însă c ele trei inițiative comunitare, sunt axate pe:
-cooperare transnațională, transfron talieră și interregională;
– dezvoltarea rurală și cooperarea transnațională pentru combaterea discriminării;
– prevenirea inegalităților pe piața forței de muncă.
Repartizarea fondurilor structurale pe obiective se face pe baza unor criterii de eligibilitate
precise 11cum ar fi:
– Pentru obiectivul 1 și obiectivul 2 există următoarele criterii de bază: populația eligibilă,
prosperitatea națională, prosperitatea regi onală, rata șomajului ș.a.;
– Pentru obiectivul 3, criteriile de alocare sunt: populația eligibilă, situația forței de muncă,
gradul de excludere socială, nivelul și gradul de pregătire profesională și de educație,
rata de participare a forței de muncă fe minine.
Reducerea disparităților regionale în domeniul produc ției,a șomajului și a
veniturilor constituie, pentru multe țări din lume, un obiectiv politic major și condiționează
coerența națională sau, cel puț in contribuie la aceasta. Dar reducerea dispa rităților nu este unicul,
nici măcar principalul obiectiv al politicii regionale12. În studiile de specialitate se afirmă că
timpurile în care creșterea economică mergea de la sine și în care politica regională trebuia doar
să orienteze această creștere sun t astăzi depășite. Politica este acum chemată să promoveze
creșterea economică în întreaga țară prin încurajarea competitivității și a capacității regiunilor de
a se dezvolta prin ele -însele13.
De asemenea, se consider că ar trebui să se acorde un sens mai larg conceptului de
disparități regionale , disparități care, în accepțiunea actuală privesc numai nivelul producției, a
veniturilor sau a șomajului. În condițiile economice și sociale actuale apar noi tipuri de
dezechi libre, în special în ceea ce privește calitatea mediului, dotarea cu elemente de infrastructură,
posibilitățile de educație, disponibilitățile de capital, accesul la competențe ș.a. Toate acestea se
referă la disparități în amonte, care afectează contextul în care operează întreprinderile și
autoritățile locale. Reducând aceste disparități se permite întreprinderilor și autorităților locale să
concureze de pe poziții egale cu administrațiile și instituțiile similare din alte regiuni naționale sau
internațio nale.
De altfel, se consideră că prin abordarea acestor disparități în amonte se dispune de un
mijloc de a elimina riscurile de incompatibilitate între reducerea disparităților clasice și
promovarea creșterii economice regionale.
11 Antonescu D., Dezvoltarea Regională în România, Editura Oscar Print,București, 2003
12 Third Informal Meeting of OECD M inisters Responsible for Regional Policy în Scriften zur
Regionalpolitik und Raumplanung , nr.25/1994, OECD and Government of Austria Federal
Chancellery, Viena
13 Prud'homme R. -« Un nouveau modèle de politique régionale », în Problèmes économiques ,
nr.24404, oct.1995, articol preluat din L'Observator de l'OECD , aprilie -mai 1995
20
O altă idee care apare î n noile abordări privind politica regională este aceea că disparități
în dezvoltarea economică există nu numai între diverse regiuni, dar chiar în cadrul aceleiași
regiuni . În politica regională nu se poate porni de la premisa că există regiuni prospere ca re ar
putea fi neglijate și regiuni în dificultate care au nevoie de sprijin în dezvoltare.
Însă î n realitate, există zone în dificultate în majoritatea regiunilor prospere și zone relativ
prospere în multe regiuni în dificultate. De fapt, diferențele cele mai marcante sunt adesea
înregistrate într -o aceeași zonă și se citează, în acest context, în special cazul marilor orașe. În
consecință, politica regională trebuie să devină de multe ori sub -regională și nu ar trebui să fie
disociată de politica urbană.
Toate aceste preocupări trebuie să se reflecte în îndeplinirea obiectivului central al politicii
Uniunii Eur opene – coeziune economică și social14.
Coeziunea economică și socială reprezintă unul din obiectivele prioritare ale Uniunii
Europene, alaturi de la Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara (Tratatul de la Maastricht).
Politica de coeziune economică și socială cuprinde toate acț iunile Uniunii Europene care
vizează realizarea dezvo ltării economice armonioase si echilibrate a acesteia, in special prin
promovarea reduceri i disparitatilor de dezvoltare î ntre diferitele regiuni/state ale Uniunii
Europene, a egalitatii sanselor si a dezvoltarii durabile.
1.4 Componenta esențială a strateg iei de aderare la Uniunea Europeană –
strategia dezvoltării regionale în România
Politicile regionale răspund cerințelor strategiilor economice naționale pe termen mediu și
lung și urmăresc, în principal, realizarea unor obiective care să asigure o anumită echitate
interregională15, în condiții de eficiență și prin eliminarea unor efecte secundare nedorite ale
dezvoltării. Astfel spus , politicile regionale nu presupun de obicei, inițierea unor intervenții pe
termen scurt, ci se reflectă în ameliorarea pe term en lung a condițiilor economice regionale pentru
a permite mecanismelor de piață să funcționeze eficient. Sprijinul regional indus prin aplicarea
acestor politici este destinat creării unor condiții favorabile pentru investițiile private și nu pot fi
conce pute ca o subvenție permanentă.
Obiectivul fundamental al strategiilor și politicilor de de zvoltare regională îl reprezintă
reducerea disparităților teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare
economică și socială a difer itelor zone din teritoriul național.
Obiectivele derivate ale strategiilor de dezvoltare regională se raportează la problemele
dezvoltării de ansamblu și la realitățile specifice cu care se confruntă fiecare colectivitate locală.
Aceste obiective au o di namică specifică, modificându -se odată cu schimbările produse pe trei axe
principale: realitățile specifice regiunii; cadrul inter -regional și național (sau chiar internațional);
condițiile conjuncturale.
În România, pe fondul dezechilibrelor regionale exi stente, agravarea crizei economice și
sociale care însoțește procesul de restructurare și tranziție la economia de piață are consecințe
14 Pascariu G., Ihomel E.,Stănculescu M., Jula D., Luțaș,”Impactul politicii de coeziune socială
asupra dezvoltării economico -sociale la nivel regional în România”, Pre-Accession Impact
Studies nr. 9, Institutul European Român, 2002
15 Pleeter, S. – Economic Impact Analysis , Haga, 1980
21
asupra tuturor ramurilor și sectoarelor economice și asupra ansamblului teritoriului național. De
aceea un alt obiectiv al politicii regionale este acela de a facilita ajustările structurale și sectoriale.
Actuala criză globală nu afectează în aceeași măsură toate activitățile economice și nici
toate zonele țării.D acă anumite activități puternic lovite de criză pot fi, eve ntual, eliminate și
înlocuite cu altele, problemele care se ridică pentru zonele afectate sunt de altă natură și privesc
procesele de reconversie și relansare economică.
Având în vedere problemele concrete cu care se confruntă în actuala perioadă și în
perspectiva pe termen scurt și mediu economia națională, considerăm că, la nivelul strategiilor de
dezvoltare regională se impun ca obiective prioritare, pe de o parte, susținerea teritorială a
proceselor de restructurare și relansare economică (prin spriji nirea zonelor în declin industrial
pentru reconversia pe traiectorii viabile), flexibilizarea teritoriului, refacerea și stimularea
capacității competitive a regiunilor și, pe de altă parte, susținerea proceselor de integrare
europeană.
De asemenea, ca ob iective operaționale ale strategiilor de dezvoltare regională pot fi
analizate cerințele care decurg din rezolvarea unor probleme cu caracter zonal, de natură ecologică,
de conversie economică, edilitare și de locuit, sau care privesc echilibrarea cererii și ofertei de
forță de muncă în zonele cu surplus sau deficit în acest domeniu, construirea sau îmbunătățirea
infrastructurii, încurajarea aportului de capital și implantarea de obiective noi, accelerarea creșterii
economice prin devierea unor cereri de re surse din zonele aglomerate spre zonele deficitare etc.
Pornind de la aspectele generale prezentate mai sus, considerăm că principalele obiective
ale actualei strategii de dezvoltare a teritoriului național vizează, în special:
– dezvoltarea socio -economică echilibrată a regiunilor și zonelor țării;
– ameliorarea cadrului de viață a locuitorilor (locuințe și dotarea acestora, serviciile publice
pentru populație etc.);
– gestionarea resurselor locale și protejarea mediului;
-utilizarea rațională a terenurilor (în special a celor agricole și forestiere);
-corelarea selectivă a planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a
teritoriului, în funcție de impactul dezvoltărilor sectoriale asupra condițiilor de viață ale
populației.
Prin implementarea Planului Național de Dezvoltare 2004 -2006 se urmărește reducerea
progresivă a discrepanțelor existente între România și statele membre ale Uniunii Europene, prin
realizarea simultană a următoarelor obiective prioritare naționale 16:
• Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii.
• Protejarea și îmbunătățirea calității mediului.
• Creșterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane și a serviciilor sociale.
• Sprijinirea cercetării, inovării tehnologi ce și IT, crearea societății informaționale.
• Dezvoltarea sectorului productiv, creșterea competitivității în afaceri și promovarea
sectorului privat.
Pentru r ealizarea acestor obiective se pregătește elaborarea Planului Național de Dezvoltare
al Români ei pe perioada 2014 -2020.
Obiective menționate răspund principiilor strategice ale dezvoltării regionale, care
vizează17
16 Planul Național de Dezvoltare al României pe perioada 2004 -2006
17 Aceste principii sunt incluse în conținutul conceptului de dezvoltare regională în România
adoptat de Consiluil Național pentru Dezvoltare Regională în martie 1999
22
La nivel național:
• promovarea mecanismelor economiei de piața în toate regiunile țării în vederea
îmbunătățirii competitivității și realizării unei creșteri economice permanente;
• promovarea unei dezvoltări armonioase spațiale și a rețelei de localități;
• creșterea cap acității regiunilor (din punct de vedere instituțional, financiar,
decizional) de susținere a propriului proces de dezvoltare;
• promovarea principiilor dezvoltării durabile;
• crearea șanselor egale în ce privește accesul la informare, cercetare -dezvoltare
tehnologica, educație și formare continuă.
La nivel regional:
– reducerea disparităților dintre regiuni, județe, mediu urban – mediu rural, zone
centrale, zone periferice etc;
– preântâmpinarea apariției unor zone – problemă; coordonarea inițiativelor de
dezvoltare regională cu prioritățile naționale și orientările Uniunii Europene;
-promovarea unor politici diferențiate conform unor particularități zonale (zone
mono funcționale – predominant agricole, miniere – aglomerări urbane, zone naturale si construite
protejate, zone de graniță, zone cu probleme de mediu ).
În România, strategiile de dezvoltare regională se înscriu într -un proces global de
restructurare, în condițiile unui cadru legislativ incomplet, a deschiderii economiilor locale spre
competiția internă și internațională, a manifestării unor tensiuni sociale amplificate de problemele
tranziției. Cu toate că lunga tranziție desfașurată în ța ra noatră a contribuit la adâncirea decalajelor
economico – sociale existente între diferitele zone, că restructurarea a afectat în principal locurile
dezvoltate monoindustrial, dimensiunea dezvoltării regionale a strategiilor economice și a
reformei socie tății românești a fost mult timp ignorată.
Abia după anul 1995 cu ocazia elaborării strategiei de pregătire a aderării României la
Uniunea Europeană, la solicitarea repetată a reprezentanților acesteia, s -a admis că politica de
dezvoltare regională este o necesitate obiectivă, conceperea și implementarea sa aducând soluții
pentru atenuarea disparităților regionale existente și prevenirea altor disparități ca efect a
restructurării industriale și a privatizării. Aplicarea principiilor de dezvoltare regional ă a fost
acceptată și ca posibilitate de acces la Fondurile structurale și la Fondul de coeziune, în perspectiva
aderării la Uniunea Europeană.
Guvernul României a beneficiat de un Program PHARE de dezvoltare regională conceput
ca un set de acțiuni premer gătoare aplicării măsurilor specifice dezvoltării regionale. Documentul
de bază a acestui Program a fost „Carta Verde a dezvoltării regionale” lansat în anul 1997 și
aprobat de Guvern.
Prin aprobarea Legii 151 din 1998 – Legea dezvoltării regionale, modificată și completată
prin Legea 315 din anul 2004, s -au stabilit cadrul instituțional, obiectivile, competențele și
instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională în România. A stfel, au fost înființate 8
regiuni de dezvoltare care constituie cadrul de proiectare si implementare a politicii de
dezvoltare regională în țara noastră. Cele 8 regiuni de dezvoltare (nu au personalitate juridică și
nu reprezintă unități administrativ -teritorială) și s -au format prin asocierea mai multor județe care
după cum urmează :
– Regiunea 1 – NORD -EST (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui);
– Regiunea 2 – SUD -EST (Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea);
23
-Regiunea3 -SUD (Argeș,Călărași, Dâmbovița ,Giurgiu,Ialomița, Prahova și Teleorman;
– Regiunea 4 – SUD -VEST (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea);
– Regiunea 5 – VEST (Arad, Caraș -Severin, Hunedoara și Timișoara;
– Regiunea 6 – NORD -VEST (Bihor, Bistrița -Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj și Satu –
Mare);
– Regiunea 7 – CENTRU (Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita și Mureș);
– Regiunea 8 – BUCUREȘTI (Municipiul București și județul Ilfov).
Instituțiile care implementează politica de dezvolt are regională în țara noastră sunt :
1. la nivel regional :
a) Consiliile pentru Dezvoltare Regională , sunt organismele regionale deliberative care
coordonează activitățile de elaborare și monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare
regională. Ele sunt formate din președinții consiliilor județelor ce compun regiunea, și din câte un
reprezentant al fiecărei categorii de consilii locale municipale, orășenești, comunale din fiecare
județ al regiunii. În cazul regiunii de dezvoltare București -Ilfov consiliul pentru dezvoltare
regională este alcătuit din primarul general al municipiului București, preșe dintele Consiliului
Județean Ilfov, din câte un reprezentant al fiecărui consiliu local de sector și din reprezentanții
consililor locale din județul Ilfov, la paritate cu reprezentanții sectoarelor din București. Consiliile
pentru dezvoltare regională ast fel constituite își aleg câte un președinte și câte un vicepreședinte ;
b) Agențiile de DezvoltareRegională , ca organe executive.
2. la nivel național
a) Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională este structura națională cu rol decizional
privind elaborarea și implementarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională. Acesta este
alcătuit din președinții și vicepreședinții consiliilor pentru dezvoltare regională și la paritate cu
numărul acestor a din reprezentanți ai Guvernului desemnați prin hotărâre de Guvern și un
președinte;
b) Ministerul Integrării Europene are misiunea de a asigura fundamentarea și coordonarea
procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, precum și cond ucerea
negocierilor de aderare. O sarcină importantă a acestui minister este și aceea de programare,
coordonare și monitorizare utilizare a asistenței financiare nerambursabile acordate României de
către Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia și îndeplinește rolul de coordonator
național al asistentei în relația cu Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia. Gestiunea
financiară a fondurilor acordate este realizată Ministerul Finațelor Publice prin Agenția Națională
de Plăți.
Cele mai import ante modificări față de situația inițială se referă la:
-transformări înstituționale – transformarea Agenției Naționale de Dezvoltare Regională în
Ministerul Dezvoltării și Prognozei (în anul 2001), desființarea și preluarea atribuțiilor acestui
minister de către Ministerul Integrării Europene și Ministerul Finanțelor Publice (prin Agenția
Națională de Plăți) în 2003;
-distribuirea atribuțiilor diverselor instituții create conform situațiilor cu care s -a confruntat
procesul de dezvoltare regională;
-numi rea unui președinte al Consiliului Național de Dezvoltare Regională, altul decât Primul –
ministru cum prevedea Legea nr. 151/1998, situație care poate fi interpretată ca o diminuare a
importanței acestui consiliu.
Se pregătește Planul Național de D ezvolt are pe perioada (2014 -2020 ) care orientează
24
dezvoltarea României pe termen mediu și care va trebui să servească și scopurilor legate de
accesarea Fondurilor Structurale, dupa aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. În acest sens
Planul National de De zvoltare va trebui să evolueze spre același tip de abordare pe care o are și
statele membre ale UE, prin intermediul Cadrului Comunitar de Sprijin (CCS), atunci cand solicită
sprijin financiar .
Resursele financiare necesare realizării obiectivelor Planului Național de Dezvoltare sunt
formate, conform principiului adiționalității, din:
– asistență financiară acordată de Uniunea Europeană sub forma celor trei fonduri de
pre-aderare – PHARE, ISPA, SAPARD;
-Bugetul de Stat (inclusiv co -finanțarea românească);
– alte resurse financiare, sub forma unor împrumuturi acordate de instituțiile financiare
internaționale.
În demersul său de integrare în structurile Uniunii Europene, Româmia este beneficiara
unor fonduri de susținere venite din partea Uniunii Europene, care servesc facilitării procesului de
transformare instituțională, adaptării în vederea rezolvării problemelor complexe ridicate de
transformările economice și instituționale n ecesare. Acestea se numesc fonduri de pre –aderare:
PHARE (revizuit), ISPA și SAPARD, ele sunt definite astfel:
– „Asistență pentru restructurare economică” (PHARE) este un instrument de pre -aderare
utilizat de Uniunea Europeană în susținerea procesului de tranziție și pentru pregătirea țărilor
candidate în vederea aderării. El se constituie într -un sprijin financiar nerambursabil în
domeniile: asistență tehnică, sigu ranță nucleară și dezvoltarea infrastructurii. PHARE
ramâne cel mai important program și este orientat spe construcția capacităților instituționale
și administrative. PHARE urmărește susținerea consolidării instituțiilor statului, participarea
la programel e Comunitare, dezvoltarea regională și socială, restructurarea industriala și
dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii;
– „Instrumentul Structural de Pre -Aderare” ( ISPA) este instrumentul financiar de pre -aderare
utilizat în vederea pregătirii admini strațiilor publice din țările aflate în cadrul procesului de
pre-aderare în domeniul coeziunii economice si sociale cu privire la politicile de transport și
de mediu;
– „Programul special de acțiune pentru ajutor în procesul de preaderare în domeniul agri culturii
și al dezvoltării rurale” (SAPARD) este un instrument financiar de pre -aderare care
urmărește pregătirea structurilor administrative ale țărilor candidate, în vederea administrării
FEOGA. SAPARD, este destinat modernizării agriculturii și dezvoltă rii zonelor rurale,
În anul 1999, Comisia Europeană a decis alocarea a peste 21 miliarde euro în vederea
susținerii procesului de integrare în Uniunea Europeană a 12 țări candidate (România, Bulgaria,
Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Slovacia, Ungaria , Malta, Republica Cehă, Slovenia și
Cipru) pentru intervalul 2000 -2006. Distribuția pe instrumente de pre -aderare se prezintă în
tabelul nr. 1 .1
Tabelul nr. 1 .1
Instrumentele financiare de susținere a extinderii Uniunii Europene,
pe perioada 2010 -2015
(miliarde euro)
Instrumente pre -aderare Valoare
ISPA 9,4
SAPARD 5,8
25
PHARE 12,3
TOTAL 25,5
Sursa: Reform of the Strucural Funds, Comparative analysis, 2000 -2006 and 2010 -2015 periods ,
Brussels, 2000
Alocațiile anuale pentru cele trei instrumente de pre -aderare depășesc trei miliarde euro.
România beneficiază de alocarea a aproximativ 25% din aceste fonduri, fiind al doilea beneficiar
după Polonia.
Astfel că o resursă financiară importantă pe care se contează în realizarea obiectivelor
Planului Național de Dezvoltare o constituie asistența financiară acordată de Uniunea Europeană
sub forma celor trei fonduri de pre -aderare PHARE, ISPA și SAPARD. După cum se observă și
din tabelul nr. 2 ponderea celor t rei fonduri în total fonduri alocate pentru realizarea obiectivelor
Planului Național de Dezvoltare reprezintă mai mult de 11%.
Tabelul nr. 1.2
Structura fondurilor alocate pentru realizarea obiectivelor
Planul Național de Dezvoltare perioada 2010 -2015
(miliarde euro)
Priorități/Tipuri
De măsuri Total
fonduri Total
Fonduri U.E PHARECES SAPARD ISPA
Perioada
2010 -2015 –
total
19220
2019,5
520
495,5
1254,6
Îmbunătățirea
Productivitații
Sectorului
productiv
320,48
5
25
2
2
Îmbunătățirea
Și dezvoltarea
Infrastructurii
De transport și
Energeticeși
asigurarea
protecției
mediului
15254,36
1215,8
2
0
1015,9
Dezvoltarea
resurselor
umane
238,6
70
70
1
0
Susținerea
dezvoltării
rurale și a
agriculturii
1358,4
496,4
0
495
1
Dezvoltarea
potențialului
regional și local
835,55
400
395
0
0
Sursa -Planul Național de Dezvoltare 2010 -2015
26
CAPITOLUL II
STRATEGIILE DE DEZVOLTARE A REGIUNII VEST
2.1 Evoluția strategiilor de dezvoltare a Regiunii Vest
Formularea obiectivelor specifice de dez voltare în Regiunea Vest , pornește de la
obiec tivul fundamental al strategiilor și politicilor de dezvoltare regională care constă în reducerea
disparităților teritoriale, realizarea unui relativ echilibru între nivelurile de dezvoltare economică
și socială a diferitelor zone din teritoriul național, respectiv facilitarea ajustările structurale și
sectoriale. Susținerea teritorială a proceselor de restructurare și relansare economică, flexibilizarea
teritoriului, refacerea și stimularea capacității competitive a regiunilor reprezintă obiective
priorita re ale politicii de dezvoltare regională.
De asemenea, ca obiective operaționale ale strategiilor de dezvoltare regională se impun
cerințele care decurg din rezolvarea unor probleme de natură ecologică, de reconversie economică,
edilitare și de locuit, de echilibrare a fluxurilor de forță de muncă, de infrastructură, de încurajare
a aportului de capital, de accelerare a creșterii economice etc.
Obiectivele de dezvoltare re gională în Regiunea Vest au în vedere principalele obiective
ale actualei strategii de dezvoltare a teritoriului național care vizează: dezvoltarea socio -economică
echilibrată a regiunilor și zonelor țării, ameliorarea cadrului de viață a locuitorilor, gestionarea
resurselor locale și protejarea mediului, utilizarea rațională a terenurilo r, corelarea selectivă a
planurilor de dezvoltare sectorială în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului, în funcție de
impactul dezvoltărilor sectoriale asupra condițiilor de viață ale populației.
Totodată obiectivele derivate ale strategiilor de de zvoltare reg ională se raportează la
problemele dezvoltării economice de ansamblu și la realitățile specifice (poziție geografică,
subordonare administrat ivă a localităților față de județe, și includere în trei regiuni de dezvoltare
– Centru, Nord – Vest ș i Vest).
Strategia de Dezvoltare a regiunii Vest este un document care are rolul de a orienta
dezvoltarea regiunii și de a fundamenta accesul regiunii Vest la creșterea competivitații
economice,infrastructura de transport,infrastructura de mediu și dezvoltarea resurselor
umane. Obiectivele răspunzătoare principiilor strategice ale dezvoltării regiona le în România, au
în vedere:
• reducerea disparităților economico -sociale dintre Regiunea Vest și celelalte regiuni,
• stoparea și preântâmpinarea apariției altor dezechilibre economice sociale și ecologice;
• promovarea unor politici diferențiate de susținere a acestei zone conform
particularităților ei legate de faptul că predominană agricultura montană, că minie ritul a
fost principala activitate industrială, că majoritatea orașelor din Regiunea Vest au urmat în
perioada comunistă o dezvoltare monoindustrială care în procesul de tranziție a cunoscut
o amplă restructurare. Se impune totodată aplicarea acelor pol tici de dezvoltare care să
soluționeze simultan problemele de mediu și protejarea rezervațiilor zonelor naturale
geologice, botanice, forestiere, mixte, precum și resursele turistice antropice existente în
această zonă;
• coordoonarea inițiati velor de dezvoltare regională cu priori tățile naționale și orientările
Uniunii Europene.
27
În strategia de dezvolt are regională a Regiunii Vest se urmăresc obiectivele prioritare după
cum urmează:
stoparea declinului economic al zonei;
stoparea declinului demografic și imbunătățirea utilizării resurselor de muncă;
relansarea economico sociala a zonei în condițiile protejării și ameliorării mediului natural
și refacere a acestuia;
dezvoltarea infrastructurii majore de transport ș i comunnicații;
dezvoltarea economică a rețelei comerciale și de prestări servicii;
gestionarea durabila a resurselor de apă;
alimentarea cu apă, energie și gazelor naturale a localităților;
conservarea patrimoniului natural și antropic;
realizarea unei rețele de localitati echilibrate și eficiente;
păstrarea, respectarea și valorificarea tradițiilor, culturii și istoriei colectivităților locale;
integrarea regiunii în circuitul de valori europene în domeniul turismului.
Soluții le esențiale pentru stoparea declinului economico -social și înscrierea zonei într -o
evoluție ascendentă sunt diversificarea și eficientizarea activităților economice . Acest lucru se
poate realiza prin retehnologizarea activităților cu perspectivă și reconv ersia celor ineficiente, prin
încurajarea reluării și practicării pe scară largă a activităților tradiționale , prin practicarea unei
agriculturi moderne și rentabile , prin dezvoltarea serviciilor și a turismului.
Stabilizarea populației și stoparea migraț iei acesteia se bazează în principal pe asigurarea
unui număr corespunzător de locuri de muncă, pe varietatea acestora, pe ameliorarea veniturilor,
pe îmbunătățirea infrastructurii tehnice și social – culturale.
Tabelul nr .2.1
Stabilirea populației și stoparea migrației
INDICATORI
Regiune Județe România
2015
AR CS HD TM
I Populație,ocupare,șomaj
I1Populație totală(cifre
absolute) 1,930,458 459,286 331,876 480,459 658,837 21,623,849
Populația urbană(%) 63,6 55,5 56,5 76,9 63,0 54,9
Populația rurală(%) 36,4 44,5 43,5 23,1 37,0 45,1
Sold migrator 663 690 74 -1,658 1557 -7,234
I2Ocupare
Populația activă în
total populație(%) 43,7 45,5
Populația ocupată în
total populație(%) 40,8 44,1 36,06 40,3 48,3 38,8
Populația ocupată pe
sectoare economice
Agricultura(%) 26,6 25,8 37,8 23,5 24,9 32,00
Industrie(%) 29,5 31,6 24,06 33,2 28,01 23,5
Servicii(%) 43,8 42,3 34,0 37,9 41,4 44,5
I3Șomajul
28
Rata șomajului la 31
decembrie 2005(%) 5,1 3,6 7,9 9,4 2,3 5,9
Sursa :www.adrvest.ro/attach_filles/Strategia PDR 2014 -2020.pdf
Aspectele spațiale ale dezvoltării activităților economice au constituit un obiect de interes
încă de la începuturile științei economice18. Totuși, domeniul de cercetare al dezvoltării regionale
îsi are rădăcinile în secolul al 19 -lea, câ nd analizele economice au luat în calcul factorii cu influență
asupra cheltuielior de transport și asupra costului de producție și anume problema distanței și a
situării geografice.Primele abordări șiințifice de sorginte regională au fost consacrate proble mei
situării geografice a activităților economice și a localităților, de unde și denumirea noii orientări
din știința economică – teoria localizării .Teoria localizării a fost îmbunătațită, în acea perioadă, și
de alte contribuții importante aduse de german ul Wilhelm Roscher, englezul Ernest Ross și
italianul Achile Loria, iar după anul 1920 sunt aduse noi valențe teoriei localizării de către Harold
Hotelling19, Abba Lerner20, Tord Palander etc. Utilizarea cercetărilor din domeniul științelor
regionale pentru fundamentare strategiilor de dezvoltare regională are deja o bogată tradiție pe
plan int ernațional. Personalități de prestigiu ale științei economice au contribuit la îmbogățirea
fondului teor etic și practic al științelor regionale: Armstrong, H., Taylor, J., (1993), Charemza, W.
W., Strazala, K (2002), Cheshire, P., Duranton, G. (2004), Eiselt, H. A., Sandblom, C. L (2002),
Hansen, N., Button K., (2004), McCann, P., (2001, 2002), McCann, P., s .a. Universități de
prestigiu din toată lumea cuprind în programa curriculară discipline legate de dezvoltarea
regională. Asociația Internațională de Științe Regionale (Regional Science Association
International – RSAI) precum și Asociația Europeană de Știi nțe Regionale (European Regional
Science Association – ERSA) au devenit importante foruri de dezbatere a problemelor privind
dezvoltarea regional .Potențialul de inovare în Regiunea Vest este relativ mare în comparație cu
restul țãrii, pe baza interesului a rãtat pânã acum de cãtre entitãțile din domeniu, și anume
universitãți, institute de cercetare, administrație publicã, entitãți private. În plus, prezența mult mai
extinsã decât în alte regiuni a întreprinderilor mari este un factor care stã la baza potenț ialului de
inovare. Utilizarea celor mai importante fonduri ale Uniunii Europene – fondurile structurale – are
la bază o mulțime de studii privind atenuarea dezechilibrelor dezvoltării regionale în țările
membre, care pot servi ca puncte de reflecție, ca re pere pentru fundamentarea viitoarelor strategii
și politici regionale ale României. Însă a ceste studii au fost elaborate atât în cadrul Directoratului
pentru politică regională al Comisiei Europene, al compartimentelor de profil din cadrul
guvernelor țărilo r membre, dar și în cadrul unor programe de cercetare științifică cu finanțare
comunitară derulate prin proiecte de cercetare ale unor universități de prestigiu. Un exemplu în
acest sens este dat de studiul „Evaluation of the effects of european regional po licy in the
diminution of regional disparities”21a unor profesori de la Universitatea Sa ntiago de Compostela
din Spania. Studiul analizează critic politica regională europeană constatând că Uniunea Europeană nu a
18 Ailenei, D., Piața ca spațiu economic, Editura Didactică și Pedagogică, 1999
19 Hote lling, H., „Stability in Competition”, Economic Journal ,1929
20 Lerner, A., Singer, H., „Some notes on duopoly and spatial competition”, Journal of Poltical
Econom, 1939
21 Guisan, C., Cancelo, T., Diaz, R., „Evaluation of the effects of european region al policy in the
diminution of regional disparities”, University of Santiago de Compostela Spain, ERSA
Conference, CD -ROM,1998
29
avut o politică de convergență reală . Pentru a demonstra aceasta sunt analizate: politica industrială,
politica privind educația și calitatea forței de muncă și politica de cercetare – dezvoltare. În privința
politicii industriale a U.E. se constată că multe din regiunile periferice sunt def avorizate în raport
cu cele centrale. Studiul evidențiază un “efect periferic” negativ și un “efect central”
pozitiv. Zonele periferice sunt dezavantajate și în privința calității forței de muncă. Se constată că
în zonele din sudul U.E. există o pondere rid icată a populației active fără studii secundare.
Populația nu poate să primească o educație adecvată dacă fondurile europene destinate acestui
scop sunt alocate fără a ține seama de opiniile profesorilor din învățământul preuniversitar și cel
universitar. Măsurile de politică economică privind diminuarea disparităților regionale trebuie să
aibă ca scop principal stimularea capacităților proprii ale regiunilor pentru a se evita dependența
excesivă de transferuri externe. Pentru aceasta, investițiile în cerce tare – dezvoltare au un rol
esențial. Este necesară întărirea infrastructurii de cercetare – dezvoltare a regiunilor periferice,
precum și intensificarea schimburilor de informații cu regiunile mai dezvoltate ale U.E.
2.2 Sprijinirea sectoarelor cheie cu potential de specializare inteligentă
din regiune.
Regiunea Vest, considerată a fi o regiune cu rezultate economice superioare mediei
naționale, a cunoscut în ultimii ani (pentru care au fost găsite date: 2007 -2009) o creștere lentă a
produsului intern brut. Produsul Intern Brut Regional (PIBR) la nivelul anului 2007 reprezenta
10,34% din valoarea Produsului Intern Brut Total în valoare de 416006, 8 milioane lei prețuri
curente. Produsul Intern Brut Regional pe locuitor a înregistrat în anul 2007 valoarea de 22.349, 1
lei, peste media națională care a fost de 19.315,4 lei.
Graficul nr.2.1
Evolutia Produsului Intern Brut în Regiunea Vest
05.00010.00015.00020.00025.00030.00035.00040.00045.00050.000
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
perioadamilioane leiVEST
Arad
Caraș-Severin
Hunedoara
Timiș
30
Regiunea Vest estea doua regiune din România, dupã București -Ilfov, în termeni de PIB
pe cap de l ocuitor. Deș i gradul de bunãstare economicã variazã semnificativ în cele patru judee
(Timiș, Arad, Hunedoara și Caraș -Severin), evoluț iile ascendente recente p ot fi interpretate ca un
semnal pentru ca regiunea sã își concentreze eforturile cãtre trecerea la activitãți cu o valoare
adãugatã mai mare, în special în zona motor, reprezentat ã de aglomerarea Timișoara -Arad.
Tabelul nr.2.2
Procentajul popula ției în mediul urban și rural
INDICATORI Județul Arad Județul Timiș Județul
Hunedoara Județul
Caraș -Severin
Populația stabilă 430629 683540 418565 295579
Procent din total
Regiunea Vest 23,6% 37,4% 22,9% 16,2%
Populație în
mediul rural 192029 261191 104647 135031
Procent din total
județ 44,6% 38,2% 25% 45,7%
Populație în
mediul urban 238600 422349 313918 160548
Procent din total
județ 55,4% 61,8% 75% 54,3%
Sursa :www.adrvest.ro/attach filles/Strategia PDR 2014 -2020.pdf
Strategia de dezvolta re regională a regiunii vest se urmărește obiectivele prioritare după
cum ur mează:
stoparea declinului economic al zonei;
stoparea declinului demografic și imbunătățirea utilizării resurselor de muncă;
relansarea economico sociala a zonei în condițiile protejării și ameliorării mediului natural
și refacere a acestuia;
dezvoltarea infrastructurii majore de transport și comunnicații;
dezvoltarea economică a rețelei comerciale și de prestări servicii;
gestionarea durabila a resurselor de apă;
alimentarea cu apă, energie și gazelor naturale a localităților;
conservarea patrimoniului natural și antropic;
realizarea unei rețele de localitati echilibrate și eficiente;
păstrarea, respectarea și valorificarea tradițiilor, culturii și istoriei colectivităților locale;
integrarea regiunii vest în circui tul de valori europene în domeniul turismului.
Regiunea Vest a cunoscut începând cu anul 1991 importante mișcări de populație la nivel
intraregional. Timișoara și Aradul au fost și rămân poli de atracție pentru ansamblul județelor
limitrofe, cele două județe înregistrând un sold pozitiv în toată perioada în ceea ce privește
migrația in ternă. În anul 2005, la nivelul Regiunii Vest se remarca un sold pozitiv în ceea ce
31
privește migrația internă: 1.789 persoane în favoarea celor sosiți în regiune față de cei ca re au
plecat. Un alt moment important al științei regionale este dat de apariția lucrării „La notion de
pole de croissance” 22(1955) a lui François Perroux, prin care este dezvoltată teoria creșterii
dezechilibrate a sectoarelor sau a regiunilor, denumită și teoria dezvoltării polarizate sau teoria
polilor de creștere. Teoria pornește de la faptul că dezvoltarea reprezintă un proces dezechilibat
și ierarhizat în același timp și că doar anumite unități economice joacă rolul de motor al
dezvoltării. Aceste unități au rolul de poli ai creșterii economice. Poli de creștere pot deveni și
anumite zone din teritoriu, ori elemente de infrastructură. Interesant de remarcat este faptul că,
pe baza acestei teorii se pot dezvolta concepții antinomice privind dezvoltarea regională. O
primă concepție mizează pe o atenuare spontană a decalajelor ca urma re a undei de progres
generate de polii de creștere, pe când cealaltă opusă, susține că difuziunea poate duce chiar la
creșterea decalajelor, întrucât capacitatea de asimilare a undei de progres este mai mare în
centrele -poli de creștere, dând naștere la a lte inovații, care le va întări poziția de poli de
creștere. În plus, pot să apară anumite procese de filtraj a activităților din procesul de difuzare
a dezvoltării, prin aceea că regiunile dezvoltate rețin elementele pozitive ale procesului și au
tendința de a împinge spre periferie inconvenientele .Continuarea cercetărilor în domeniul
dezvoltării regionale ca și replică la teoriile clasice se conturează în anii 1970 teoria dezvoltării
endogene. Teoria dezvoltării endogene , este oarecum opusă teoriei polilor de creștere, punând
acentul pe așa -numita dezvoltare de la nivelurile structurale de bază. Componentele majore ale
acestei teorii sunt autarhia regională selectivă și punerea în valoare a avantajului regional
strategic. M eritul unei astfel de teorii constă în mobilizarea eforturilor de punere în valoare a
potențialului local .Însă această teorie a inspirat numeroase studii de dezvoltare regională.
Contribuțiile cele mai importante la această teorie l -au avut J. Fridmann și W.Stohr. Pentru
Fridmann dezvoltarea regională presupune valorificarea spațiului ca o resursă a regiunii,
participarea populației în mod activ, v alorificarea resurselor locale, a tradițiilor locale. Agricultura
reprezintă a treia ramură economică ca importan ță în Re giunea Vest, atât din punct de vedere al
populației ocupate, cât și în ceea ce privește contribuția la formarea Produsului Intern Brut al
Regiunii Vest .Pe parcursul ultimilor patru ani valoarea producției agricole a crescut de la 844498
la 982419 mii lei, cu un indice al producției ramurii agricole de 103,1% la nivelul anului 2009 ,
față de 95,9 % față de 2006. Din datele furnizate de INS se poate observa existența unei
productivități scăzute în agricultură, cauzată de fărâmițarea terenurilor aflate în proprietatea
privată, irigări necorespunzătoare, unități de producție mici. Strategia UE pentru Dezvoltare
durabilă, ce reprezintă fundamentul Strategiei Naționale a României în domeniu, completează
Strategia de la Lisabona și se dorește a fi un catalizator pentru cei ce elaborează politici publice
și pentru opinia publică, în scopul schimbării comportamentului în societatea europeană și,
respectiv, în societatea românească și implicării active a factorilor decizionali, publici și privați,
precum și a cetățenilor în elaborarea, implementarea și monitorizarea obiectivelor dezvoltării
durabile. Utilizarea cercetărilor din domeniul științelor regionale pentru fundamentare strategiilor
de dezvoltare regională are deja o bogată tradiție pe plan internați onal.Personalități de prestigiu
ale științei economice au contribuit la îmbogățirea fondului teoretic și practic al științelor
regionale: Armstrong, H., Taylor, J., (1993), Charemza, W. W., Strazala, K (2002), Cheshire, P.,
Duranton, G. (2004), Eiselt, H. A., Sandblom, C. L (2002), Hansen, N., Button K., (2004),
22 Perroux, F., La notion de pole de croissance , Economie Appliquee, 1955
32
McCann, P., (2001, 2002), McCann, P., s.a. Universități de prestigiu din toată lumea cuprind în
programa curriculară discipline legate de dezvoltarea regională. Asociația Internațională de
Științe Regionale (Regional Science Association International – RSAI) precum și Asociația
Europeană de Științe Regionale (European Regional Science Association – ERSA) au devenit
importante foruri de dezbatere a problemelor privind dezvoltarea regională. În Regiune a Vest, cel
mai mare număr de persoane ocupate se găsește, în ordine, în urmă toarele sectoare: în industria
prelucrătoare, comerț, construcții, transport -depozitare și co municații. Utilizarea celor mai
importante fonduri ale Uniunii Europene – fondurile structurale – are la bază o mulțime de studii
privind atenuarea dezechilibrelor dezvoltării regionale în țările membre, care pot servi ca puncte
de reflecție, ca repere pentru fundamentarea viitoarelor strategii și p olitici regionale ale
României. Aceste s tudii au fost elaborate atât în cadrul Directoratului pentru politică regională al
Comisiei Europene, al compartimentelor de profil din cadrul guvernelor țărilor membre, dar și în
cadrul unor programe de cercetare științifică cu finanțare comunitară derula te prin proiecte de
cercetare ale u nor universități de prestigiu. Un exemplu în acest sens este dat de studiul
„Evaluation of the effects of european regional policy in the diminution of regional disparities”23
a unor profesori de la Universitatea Sa ntiago d e Compostela din Spania. Studiul analizează critic
politica regională europeană constatând că Uniunea Europeană nu a avut o politică de
convergență reală .Pentru a demonstra aceasta sunt analizate: politica industrială, politica privind
educația și calitatea forței de muncă și poli tica de cercetare – dezvoltare. În privința politicii
industriale a U.E. se constată că multe din regiunile periferice sunt defavorizate în raport cu cele
centrale. Studiul evidențiază un “efect periferic” negativ și un “efect centra l” pozitiv. Sector ul
productiv din Regiunea Vest are nevoie de mai mult sprijin pentru creșterea competitivității, în
scopul de a asigura investiții durabile pepiața internăși externă.Investițiile pot viza îmbunătățirea
productivității muncii și eficiența e nergetică .Principala problemăa IMM -urilor dinRegiunea Vest
pare săfie accesul la finanțare, soluțiile trebuie săfie identificate prin măsuri specifice, inclusiv
crearea de fonduri de investiții, cu sprijinul comun al fondurilor UE. În Regiunea Vest la fluxu l
brut de forță de muncă se observă variații importante, fapt care indică existența unei piețe de
muncă românească ce îmbracă diferite forme și care se adaptează cu viteze diferite la nevoile
exprimate în procesul de tranziție. Zonele periferice sunt dezava ntajate și în privința calității
forței de muncă. Se constată că în zonele din sudul U.E. există o pondere ridicată a populației
active f ără studii secundare. Populația nu poate să primească o educație adecvată dacă fondurile
europene destinate acestui scop sunt alocate fără a ține seama de opiniile profesorilor din
învățământul preuniversitar și cel universitar. Măsurile de politică economică privind
diminuarea disparităților regionale trebuie să aibă ca scop principal stimularea capacităților
proprii ale re giunilor pentru a se evita dependența excesivă de transferuri externe. Pentru
aceasta, investițiile în cercetare – dezvoltare au un rol essential. Este necesară întărirea
infrastructurii de cercetare – dezvoltare a regiunilor periferice, precum și intensificarea
schimburilor de informații cu r egiunile mai dezvoltate ale U.E .În peisajul Regiunii Vest un loc
aparte îl ocupã ansamb lurile industriale nefolosite / abandonate ca urmare a încetãrii și/sau
diminuãrii unor activitãți economice. Tradiția sider urgicã, metalurgicã și minierã a Regiunii
Vest, cu precãdere în județele Caraș -Severin și Hunedoara, face ca astãzi sã regãsim numeroase
23 Guisan, C., Cancelo, T., Diaz, R., „Evaluation of the effects of european regional policy in the
diminution of regional disparities”, University of Santiago de Compostela Spain, ERSA
Conference, CD -ROM,1998
33
site-uri industriale în apropierea aglomerãrilor urbane sau chiar în interiorul acestora. Regiunea
Vest se remarcă p rintr-o activitate economică concentrată pe câteva dimensiuni.Datorită
legăturilor tradiționale și amplasării ei,Regiune Vest a fost tot timpul o atracție pentru
investitori.Domeniile în care Regiunea Vest are un rol ridicat de dezvoltare sunt :
-cercetarea
-dezvoltarea
-inovarea
Reforma sănătății a produs modificări la sistemul sanitar public cu efecte asupra rețelei de
unități sanitareși asupra structurii personalului implicat în asigurarea serviciilor de sănătate,atât în
sectorul public cât și în cel privat.Un aspect important în sectorul sănătății este faptul că acest
sector se bazează pe o forță de muncă înalt calificată.În Regiunea Vest sunt în medie 31 5
medici/100.000 de locuitori.Un spor natural negativ îl reprezintă rata ridicată a mortalitățiiÎn
Regiunea Vest se înregistrează o rată a mortalității infantile de 8,9 decese de copii sub un an la
1000 născuti vii. Pentru creșterea calității serviciilor m edicale ar trebui să se aibă în vedere
existența unor spații adecvate pentru realizarea actului realizat.Datorită faptului că sănătatea
reprezintă o problemă reală in Regiunea Vest crearea unui sistem medical eficient care să
funcționeze în favoarea pacien țiilor și care să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a
populației este necesar.Infrastructura sănătății este destul de slab dezvoltată în majoritatea
cazurilor,necesitând reabilitare,modernizare și înlocuirea echipamentelor învechite și
neperfo rmante .
Tabelul nr 2.3
Infrastructura sănătății în Regiunea Vest
Regiunea
de
dezvoltare
Județul Spitale Ambulatorii
de spital și de
specialitate Policlinici Dispensare
medicale Centre
de
sănătate
Vest 46 45 13 36 8
Arad 11 9 – 2 2
Caraș –
Severin 8 6 2 7 3
Hunedoara 11 12 2 22 1
Timiș 16 18 9 5 2
Sursa :Anuarul statistic al României 2006,INS 2006
2.3 Rolul și importanța strategiilor de dezvoltare în Regiunea Vest
Decalajele de dezvoltare regională sunt deseori abordate din perspecitiva competitivității
după cum se poate observa și din studiul „Making sense of regional competitiv eness and economic
performance 24 a unor profesori de la South Bank University, potrivit căruia competitivitatea este
24 Begg, I., „Making sense of regional competi tiveness and economic performance”, South Bank
University, London, United Kingdom ERSA Conference, CD -ROM,1998
34
un obiectiv fundamental al U.E.. Pornind de la faptul că în documentul „Cartea Albă a Comisiei
Europene – Creștere Economică, competitivitate și folosința forței de muncă”25 competitivitatea
este declarată un obiectiv cheie a p oliticii regionale a U.E., lucrarea analizează strategiile europene
privind creșterea competitivității regionale. Se constată că există o importantă confuzie privind
modalitatea cea mai bună de măsurarea a performanțelor regiunilor privind competitivitatea . În
consecință, politicile de dezvoltare regională utilizează adeseori sensuri diferite ale conceptului
de „competitivitate”. Se constată că definițiile conceptului date de Krugman sau Porter sunt puțin
folositoare din perspectivă regională . Astfel viziun ea lui Krugman asupra competitivității poate fi
utilizată pentru companii, dar nu pentru orașe, regiuni sau țări. La Porter (1990) se constată că
avantajul competitiv este limitat ca arie conceptuală la teoria standard a comerțului internațional.
Pentru a depăși inconveniente de acest tip lucrarea dezvoltă un cadru conceptual nou privind
măsurarea perfomanțelor și competitivității regionale. Problema dezvoltării regionale reprezintă o
prioritate chiar și pentru țările cu vechime în Uniunea Europenă, iar nece sitatea modificării
modalității de proiectare a planurilor de dezvoltare regiona le este temeinic demonstrată
înnumerose studii, ca de exemplu „Regional strategic development planning: The Sicilian case ”26
Trăsăturile esențiale economice, sociale și teritoriale specifice realității siciliene necesită
metode de alocare planificată a resurselor care presupun o nouă manieră de planificare a
strategiilor de dezvoltare regională. Noua strategie pornește de la baz a procesului de dezvoltare
regională și presupune o accentuare a proceselor de planificare și coordonare de la nivel local.
Într-o astfel de abordare autoritățile regionale trebuie să stabilească prioritățile de intervenție,
rolul operațional al diferitelo r organisme și subiecți precum și sursele financiare care vor fi
antrenate, astfel în cât să se ofere un cadru de lucru relativ sigur pentru cei care vor să participe
la implementarea unei politici de dezvoltare regională. Pe de altă parte, abordarea privi nd noul
sistem de planificare a strategiilor de dezvoltare regionale trebuie să fie în concordanță cu
mecanismul fondurilor structurale ale U.E., respectiv să asigure coeziunea economică și socială
cerută de Comunitatea Europeană. În condițiile în care U.E . a reformat sistemul de atribuire a
fondurilor structurale dirijîndu -le cu precădere către regiunile periferice, noua strategie poate fi
încununată de success .O abordare strategică a planificării dezvoltării regionale crează cadrul
negocierii politice a o portunităților și legăturilor pe care să se axeze politicile de dezvoltare pen tru
întreaga regiune a Siciliei. În Regiunea Vest lipsa unor terminale multimodale eficiente și moderne
reprezintă principalul obstacol în dezvoltarea acestui tip de transport.Reg iunea Vest nu dispune în
prezent de infrastructura necesară dezvoltarii rapide a sistemului de transport multimodal.Un
aspect foarte important legat de transport este siguranța.Creșterea numărului persoanelor decedate
sau rănite în accidente rutiere este c auzată atât de calitatea drumurilor cât și de insuficiența zonelor
de siguranță a drumurilor publice și a sistemelor de control și monitorizare a traficului rutier.De
asemenea o altă cauză o constitue calitatea sau absența zonelor pietonale și a pistelor p entru
bicicletă,situație care obligă pietonii și bicicliștii să utilizeze partea carosabilă a drumurilor
publice.
25„Cartea Albă a Comisiei Europene – Creștere Economică, competitivitate și folosința forței de
muncă”, 1993
26 Creaco, S., Querini, G., „Regional strategic development planning: The Sicilian case” ,
University of Catania, Italy, ERSA Conference, CD -ROM, 2000
https://www.researchgate.net/publication/299672399_Carta_Verde_Politica_de_dezvoltare_regi
onala_in_Romania_1997
35
Tot pentru a crește siguranța trebuie să amintim și de dezvoltarea în cadrul Regiunii,la nivel
județean a unor centre unice de management al traficului.Acestea conduc nu numai la creșterea
calității serviciilor de transport cât și la creșterea gradului de încredere pentru dezvoltarea de
afaceri intra regională. O sarcină esențială a CNDR va fi stabilirea priorităților pentru alocarea
fondurilor de investiții limitate, din fondul național de dezvoltare regională, pentru diferite
programe de dezvoltare regională. Ex periența în materie de descentralizare a țărilor membre ale
UE a arătat că partenerii locali se implică în dezvoltarea regională, în mă sura în care pot influența
deciziile în acest domeniu. Realizarea unei dezvoltări regionale echilibrate și a unei competitivități
sporitedepind încă, în mare măsură, de nivelul național, de calitatea și de stabilitatea mediului
juridic șide crearea unui ca dru instituțional adecvat, iar pe plan local și regional de capacitatea de
mobilizare a tuturor actorilor implicați în susținerea și implementarea unor proiecte de dezvoltare
cu impact regional. Ca urmare a analizei parteneriale realizate la nivel de regiune, pentru perioada
2007 –2013, au fost identific ate următoarele axe strategice:
oCompetitivitatea economică:creșterea gradului de competiti -vitate a întreprinderilor și
dezvoltarea activităților de cercetare, dezvoltare și inovare;
oTurismul:dezvoltarea potențialului turisti c prin valorificarea superioară a tipurilor de
turism existente la nivelul Regiunii Vest;
oCooperarea teritorială:încurajarea cooperării teritoriale intra șiinterregională;
oDezvoltare rurală:diversificare a activităților economice și îm -bunătățirea calității vieții
în mediul rural;
oDezvoltarea resurselor umane și a serviciilor sociale:încura -jarea accesului la educație,
sprijinirea formării și ocupării resur -selor umane, susținerea categoriilor sociale în dificultate;
oMediul înconjurător:inițierea procesului de aliniere la stan -dardele europene în
domeniul calității factorilor de mediu;
oDezvoltare urbană:diminuarea disparităților existente între orașele din Regiunea Vest și
relansarea socio -economicăa centrelor urbane în dec lin.
oInfrastructura de transport și energie:rezolvarea probleme -lor structurale cauzate de
inexistența unei infrastruct uri regio -nale corespunzătoare;
Fondurile structurale ale Uniunii Europene au reprezentat în perioada 2007 -2013 o
oportunitate importantă pent ru finanțarea educației. Prin Programul Operațional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)2007 –2013, în Regiunea Vest au fost finanțate proiecte
strategice și proiecte de grant, ce au vizat dezvoltarea resu rselor umane, adresate învățământului
preuniversitar și învățământului superior .Fondurile structurale ale Uniunii Europene au
reprezentat în perioada 2007 -2013 o oportunitate importantă pentru finanțarea serviciilor sociale.
Investițiile care vizeazăinfras tructura de servicii sociale s -au putut finanța prin Programul
Operațional Regional 2007 -2013 (POR 2007 -2013), domeniul de intervenție 3.2: „Reabilitarea /
modernizarea /dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale”, precum prin domeniul
de intervenție 1.1 „Planuri integrate de dezvoltare urbană”, prin proiectele contractete/
încontractare fiind reabilitate 24 centre sociale din regiu ne.Regiunea Vest continua să necesite o
gamă largă de intervenții și politici publice specifice obiectivului convergență, care continuă să
acopere principalele domenii de dezvoltare economică, în special competitivitatea întreprinderilor
și inovare, infrastructura cheie și servicii le conexe -de transport, mediu, sănătate, educație și
formare, precum și dezvoltarea economiei rurale.
36
Realizarea unei dezvoltări regionale echilibrate și a unei competitivități sporitedepind încă,
în mare măsură, de nivelul național, de calitatea și de s tabilitatea mediului juridic șide crearea unui
cadru instituțional adecvat, iar pe plan local și regional de capacitatea de mobilizare a tuturor
actorilor implicați în susținerea și implementarea unor proiecte de dezvoltare cu impact regional. În
definirea elementelor strategiei s -a avut în vedere identificarea raportului optim între nevoi și
resurse și s -a propus un mix de intervenții, de la investiții în infrastructură la măsuri soft. Aceste
intervenții vor fi grupate într -un portofoliu de proiecte regiona le strategice identificate, selectate
și prioritizate împreună cu partenerii regionali, plecând de la ideea de concentrare teritorială și
impact generat asupra calități i vieții locuitorilor regiunii. Întrucât Planul pentru Dezvoltare
Regională al Regiunii V est 2014 -2020 este conceput ca un document cuprinzător pentru dezvoltare
la nivel regional, necesitățile de finanțare ale priorităților identificate trebuie să reflecte resursele
financiare necesare pentru implemen tarea acestora. Necesitățile de finanțar e reprezintă o
cuantificare a nevoilor regionale, indiferent de sursa de finanțare (buget de stat, buget local, fonduri
comunitare, fonduri private, etc). Regiunea Vest este a doua regiune din România după regiunea
București -Ilfov în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în producția de înaltă tehnologie .Cu
toate acestea, numărul de angajați în C&D (echivalent cu normă întreagă) din Regiunea Vest a fost
de aproape 6 ori mai mic decât în regiunea București -Ilfov în 2010 și printre cele mai mici în
comparație cu alte regiuni din România .La nivelul Regiunii Vest au fost identificate ca având
avantaje comparative următoarele sectoare economice: industria componentelor pentru
automobile, tehnologia informațiilor și comunicații, industria textilă, industria agro -aliment ară,
construcțiile și turismul. Sectoarele cheie vor necesita pachete personalizate de sprijin cu accent pe
specificitatea fiecăruia pentru a le permite să depășească obstacolele din calea creșterii și pentru a
se rea liza la întregul lor potențial. Potențialul de creștere al fiecărui sector cheie este diferit, însă
pot fi identificate o serie de acțiuni comune pentru toate sectoarele, la nivel de: pregătire
profesională a personalului, dezvoltarea abilităților manageriale, marketing și orientarea către
piețele externe, îmbunătățirea infrastructurii, accesul la finanțare27.Însă investitorii străini care
domină peisajul din Regiunea Vest au puține legături cu întreprinderile locale, astfel că investițiile
pentru promovarea unor legături mai mari vor fi imp ortante pentru a introduce investitorii străini
în regiune și pentru a trage foloase de pe urma tehnologiei și a cunoștințelor pe care aceștia le
utilizează. În paralel sunt necesare măsuri de încurajare și folosire a ISD pentru dezvoltarea
formării profesi onaleși pentru construirea competențelor relevante, prin acreditarea furnizorilor
privind standardele de calitate și alte standarde și prin facilitarea transferului de tehnologie,
inclusiv prin licențierea tehnologică și sprijin pentru investițiile în echi pamente. În urma unei
analize sectoriale a specializării economice la nivelul Regiunii Vest, șase sectoare au fost selectate
ca fiind "câștigătoare", nu exclusiv pe baza activități în sine, ci ca urmare a relevanței și a
potențialului lor în economia regiu nii. Acestea sunt: sectorul producătorilor de componente pentru
automobile (automotive), tehnologia informați ilor și comunicații, sectorul textile, industria agro –
alimentară, sectorul construcții, domeniul turism .Deci putem spune că Regiunea Vest se remarcă
printr -o activitate economică deosebit de concentrată pe câteva dimensiuni. Un număr mic de
sectoare cuprind marea parte a forței de muncă, a cifrei de afaceri și a exporturilor. Activitatea este
concentrată în aces te sectoare în jurul unui număr relativ redus de produse, fabricate de câteva
firme mari, majoritatea acestora fiind cu capital majoritar străin. Mai mult, firmele cu sediul în
27 Agen ția pentru Dezvoltare Regională Vest
37
regiune tind să nu dețină unități de producție în alte zone din România. De ase menea, firmele din
Regiunea Vest par să se specializeze în producția de bază, situânduse însă sub nivelul mediu în
ceea ce privește activitățile ce necesită un aport semnificativ de cunoștințe și competențe. Creșterea
competitivității firmelor din Regiunea Vest constituie un pas important către dezvoltarea
durabil ă.Regiunea Vest este a doua cea mai bogată regiune din România, după București.În ultimul
deceniu, regiunea a cunoscut o creștere economică rapidă, odată cu creșterea salariilor reale.
Lucrul acesta a fost sprijinit prin câștiguri de productivitate –printre cele mai rapide dintre toate
regiunile europene –stimulate de creșterile mari ale investițiilor. Performanța Regiunii Vest o
depășește în ansamblu pe cea națională în ceea ce privește productivita tea muncii –din anul 2012
productivitatea mu ncii în Regiunea Vest a fost cu 11 proc ente mai ridicată decât media
națională .Sectorul productiv din Regiunea Vest are nevoie de mai mult sprijin pentru creșterea
competitivității, în scopul de a asigura investi ții durabile pe piața internă și externă. Investițiile pot
viza îmbunătățirea productivității muncii și eficiența energetică. Dar p rincipala problemă a IMM –
urilor din Regiunea Vest pare să fie accesul la finanțare, soluțiile trebuie să fie identificate prin
măsuri specifice, inclusiv crearea de fonduri de investiții, cu sprijinul comun al fondurilor UE .În
termeni generali, performanța la export din Regiunea Vest este foarte pozitivă. În afară de a fi una
dintre regiunile cu cea mai mare contribuție a exportu rilor la PIB, Regiunea Vest este una dintre
regiunile României cu un nivel ridicat de comerț .Din punctul de vedere al localizării investițiilor
în Regiunea Vest factori precum: locația, costuri reduse, disponibilitatea terenurilor, excedentul
de forță de m uncă și existența structurilor suport pentru afaceri au fost principalele atuuri .În
peisajul Regiunii Vest un loc aparte îl ocupă ansamblurile industriale nefolosite / abandonate ca
urmare a încetării și/sau diminu ării unor activități economice. Tradiția si derurgică, metalurgică și
minieră a Regiunii Vest, cu precădere în județele Caraș -Severin și Hunedoara, face ca astăzi să
regăsim numeroase site -uri industriale în apropierea aglomerărilor urbane sau chiar în interiorul
acestora .Însă r eabilitarea terenuril or din fostele zone industriale poate să fie una din strategiile
importante prin care orașele, cu precădere cele cu caracter monoindustriale, încearcă să lupte
împotriva reduce rii populației și a densității. Astfel de activități presupun intervenții complex e
pentru transformarea fostelor terenuri industriale și/ sau abandonate în locuri atât cu utilitate
similară prin dezvoltarea de areale industriale de tip parc, incubator, clădiri de birouri, cât și în
locații destinate altor tipuri de activități și servic ii: activități recreative, sportive, socia le, turistice,
comunitare, etc. Totuși, nu trebuie pierdută din vedere nici posibilitatea ca aceste spații să
îndeplinească funcțiuni diferite atunci când reglementările urbanistice o permit .Trăsăturile
esențiale ec onomice, sociale și teritoriale specifice realității siciliene necesită metode de alocare
planificată a resurselor care presupun o nouă manieră de planificare a strategiilor de dezvoltare
regională. Noua strategie pornește de la baza procesului de dezvolta re regională și presupune o
accentuare a proceselor de planificare și coordonare de la nivel local. Într -o astfel de abordare
autoritățile regionale trebuie să stabilească prioritățile de intervenție, rolul operațional al
diferitelor organisme și subiecți precum și sursele financiare care vor fi antrenate, astfel în cât să
se ofere un cadru de lucru relativ sigur pentru cei care vor să participe la implementarea unei
politici de dezvoltare regională. Pe de altă parte, abordarea privind noul sistem de planif icare a
strategiilor de dezvoltare regionale trebuie să fie în concordanță cu mecanismul fondurilor
structurale ale U.E., respectiv să asigure coeziunea economică și socială cerută de Comunitatea
Europeană. Problema agravării dezechilibrelor regionale devine și mai acută din perspectiva
extinderii Uniunii Europene întrucât noii candidați au performanțe economice inferioare.
38
În studiul „Regional cohesion in an enlarged European Union – an analysis of inter regional
specialization and integration”28 se an alizează consecințele creșterii globale ale sectoarelor cheie
ale economiei U.E. în legătură cu coeziunea regională. În categoria aplicațiilor de tip “e” încurajate
a fi dezvoltate vom include și serviciile de tipeID, care vizează identificarea, autentific are și
semnătura electronicaa unui individ, cu aplicabilitate atât în sectorul public, cât și în cel priva t.Dar
Regiunea Vest dispune de un sistem de transport care, în mare măsură, poate fi poziționat la nivelul
standardelor europene medii de dezvoltare, atât în ceea ce privește latura ofertei de infrastructură
(densitatea, diversitatea și calitatea infrastructuri), cât și a serviciilor de transport .Însă
conectivitatea între Regiunea Vest și restul României, în special regiunile învecinate și capitala
Bucu rești, rămâne extrem de scăzută.Dacă zonele vestice ale regiunii, inclusiv Timișoara și Arad,
sunt cele mai depărtate de București, de fapt zonele estice ale regiunii sunt cele care pot suferi cel
mai mult de deconectare Dar proiectele majore de infrastruct ură de transport existente nu vor
ajutatoate zonele regiunii. O atenție specială poate fi necesară pentru a îmbunătăți conectivitatea
pentru alte zone, cum ar fi cele din județul Caraș -Severin. Belgrad este cel mai apropiat oraș major
de cea mai mare parte a zonelor din Regiunea Vest, și totuși Belgradul (și Serbia în general) rămâne
aproape complet decone ctat de economia Regiunii Vest. Ar putea fi deosebit de important pentru
zonele județului Caraș -Severin să valorifice mai mult opor tunitățile de comerț cu S erbia. Acest
lucru este probabil să se întâmple în viitor pe măsură ce Serbia avansează în negocierile pentru
aderarea la UE.Pe termen scurt, totuși, îmbunătățirile în conectivitatea transporturilor, eforturile
de facilitare a unor puncte de trecere a front ierei eficiente, precum și investițiile sporite în eforturile
de cooperare transfrontalieră (în special punând mai mult accentul pe legăturile comerciale) vor fi
importante pentru a permite regiunii să valorifice mai bine oportunitățile cu Serbia29.Starea
infrastructurii rutiere la nivelul Regiunii Vest este modestă, fiind slab modernizată. O cauză majoră
a acestei situații o reprezintă întârzierea modernizării, cu deosebire, a căilor importante ale
Regiunii Vest și facem referire aici la rețelele de drumuri europene (autostrăzi și drumuri
expres). Rețeaua de căi ferate este o sursă neexploatată de avantaje pentru Regiunea Vest, fiind
capabilă deopotrivă să îmbunătățească competitivitatea nucleului regiunii, dar ajutând în același
timp la abordarea provocărilo r legate de dezvoltarea teritorială. Infrastructura este existentă în mare
măsură, necesară fiind doar o mai bună gestionare a rețelei existente în vederea asigurării
siguranței, eficienței și calității necesare pentru a atrage călători și a face sistemul v iabil
economi c.Pe de altă parte r eferitor la porturile dunărene, perspective de dezvoltare la nivelul
Regiunii Vest le au porturile Moldova Veche, Moldova Nouă și refacerea și redarea în perspectivă,
pentru trasee turistice a vechiului port Baziaș (constru it în jurul anului 1040).Dacă portul Moldova
Veche are cea ma importantă activitate economică, perspectivele de dezvoltare sunt mai accentuate
pentru zona Moldova Nouă, situată la o distanță rutieră de 85 km de municipiul Reșița, 45 km de
Oravița și 88 km de orașul Orșova. Portul dispune, în prezent, de cheuri verticale și pereate, care
deservesc traficulindustrial și de pasageri din zonă.
28 Andreas, P., „Regional cohesion in an enlarged European Union – an analysis of inter regional
specialization and Integration” , Cornett University of Southern Denmark, ERSA Conference,
CD-ROM, 2000
29Sursa: Directiva Parlamentului European și a Consiliulu i de instituire a cadrului pentru
implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru
interfețele cu alte moduri de transport, COM(2008) 887 final, 2008.
39
În acest sens, portul existent are fronturi de operare cu cheuri și platforme, dispuse pe șase
dane astfel: 3 dane cu front total de operare de 300 m lungime dotate cu cheuri verticale și mărfuri
generale; 2 dane cu front total de cca. 160 m lungime, dotate cu cheuri înclinate pereate de operare
a traficului de produselemnoase șialte mărfuri generale; 1 dană de 100 m lun gime, dotată cu cheuri
pereate pentru traficul de pasageri .Cu toate acestea i nfrastructura de transport a Regiunii Vest este
unică în România, din perspectiva prezenței a unei dezvoltate rețele de transport TEN -T. Rețeaua
de transport TEN -T este compusă di n 2 mari categorii și anume rețea de bază (core) și rețea extinsă
(comprehensive), în următoarele rânduri acestea fiind prezentate mai succint pentru ca mai apoi
acestea să fie prezentate mai pe larg .Regiunea Vest deținea în anul 2014,21% din totalul
drumu rilor județene,având o lungime de 4713,1 km repartizată conform tabelului de mai jos.
Tabelul nr.2.4
Situația drumurilor județene din Regiunea Vest
(km)
Județul/Regiunea de
dezvoltare Lungimea rețelei de DJ
Pondere %
Arad 1156,5 26
Caraș -Severin 880,2 20
Hunedoara 1500 32,5
Timiș 1180,1 25,1
Regiunea Vest 4630,2 100
Sursa: Anuarul statistic al României 2006,INS 2006
Dar la nivelul străzilor orășeneștiRegiunea Vest ocupă un loc modest la nivel național
atât în ceea ce privește dimensiunea acestora (locul 5, cu doar 3145 km) cât și gradul de
modernitate din total (locul 6, cu 12,5% din totalul străzilor orășenești modernizat e).
Reabilitarea și modernizarea străzilor urbane, precum și construirea, reabilitarea și
modernizarea șoselelor de centură (cu statut de drum județean) vor contribui la fluidizarea
traficului urban, reducerea timpului de transport, eliminarea blocajelor rutiere și traversarea
localităților în condiții de siguranță .Având în vedere faptul că Regiunea Vest ocupă locul doi la
nivel național în multe domenii, situația generală privind educația, rezultatele formării
profesionale și participarea la piața muncii, serviciile de sănătate și cele sociale nu se pr ezintă în
cei mai buni termeni. Se poate vorbi în Regiunea Vest despre o stare de sănătate precară,
excluziune socială, sincope ale pieței muncii și ale sistemului educațional. Raportul privind
coeziunea a subl iniat că "pentru a deveni mai productivă, UE are nevoie de mai multă inovație
(într-un sens larg) și de mai multe investiții în educație, formare și învățare pe tot parcursul
vieții"30.În 2015 , populația din Regiunea Vest în intervalul de vârstă 25 -64 de an i a absolvit:
22% -educația de bază (preșcolar, primar și secundar inferior); 66 ,7% -învățământul secundar
superior și postsecundar; 17 % -învățământul terțiar .În present n u mai puțin de 18% din tinerii din
Regiunea Vest cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani nu sunt încadrați profesional și nu urmează
niciun program educațional sau de formare profesională și riscă să fie excluși definitiv de pe
30 Investiția în viitorul Europei. Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și
teritorială. Proiectul preliminar. Noiembrie 2010, p. XXV
40
piața forței de muncă și să devină dependenți de prestații sociale. Acest procent este alarmant,
pentru o regiu ne care dorește să își accelereze dez voltarea economică și coeziunea
socială.Rezolvarea acestei probleme este esențială,fiind necesare soluții adecvate pentru acești
tineri, care fie să îi reintroducă într -un program de învățământ sau de formare profesională sau să
îi integreze pe piața forței de muncă .De asemenea șomajul în rândul tinerilor reprezintă una din
principalele probleme cu care se confruntă Uniunea Europeană în general. Acest fenomen se
manifestă și în Regiunea Vest, rata șomajului în r ândul tinerilor cu vârste între 15 -24 ani fiind
de 20,3%, sub media națională (23,7%) și UE 27 (21,4%), dar cunoscând o tendință ușoară de
creștere în ultimii ani .În momentul în care au de ales între un angajat cu experiență și un
debutant, angajatorii pr eferă adesea lucrătorul cu experiență, astfel că trebuie implementate
măsuri pentru a oferi stimulente pentru angajarea tinerilor absolvențifără experiență.Însă șomajul
reprezintă principala cauză de sărăcie pent ru populația de vârstă activă. r iscul sărăci ei pentru
șomeri este de peste cinci ori mai mare decât pent ru cei care au un loc de muncă. Sărăcia și
excluziunea de pe piața muncii merg mână în mână, iar aceasta se vede în mod special la femei și
la tineri. Pentru cei apți de muncă, obținerea unui loc de muncă reprezintă calea cea ma i sigură de
ieșire din sărăcie. În Regiunea Vest, neconcordanța între cererea și oferta de competențe are și o
componentă geografică, oamenii fiind reticenți în a accepta un loc de muncă în altă
localitatedecât cea de domiciliu , fiind necesare intervenții pentru a încuraja mobilitatea
geografică a forței de muncă.În Regiunea Vest, în anul 2015 ponderea populației cu risc de
sărărcie sau excluziune socială a fost de 34 ,1%, adică peste 600.000 de persoane din regiune sunt
expuse r iscului de sărăcie și excluziune socială .Deși sub media națională de 43 ,3%, rata
populației cu risc de sărăcie sau excluziune socială din regiune este încă cu 10 puncte
procentuale peste media europeană de 25%.De aceea este nevoie astfel de o mai mare efic iență,
princonsolidarea serviciilor sociale și printr -o mai bună prestare a acestora, alături de
mobilizarea unui set mai larg de actori și instrumente. Este esențial, de asemenea, ca intervențiile
să abordeze două provocări esențiale: prevenirea, care este cea mai eficientă și viabilă cale de
combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și intervenția timpurie, pentru a se evita situația în
care persoanele care ajung la sărăcie rămân prinse în situații socio -economice tot mai dificile și
problematice.Pentr u acestea Ministerul Muncii, Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice, a elaborat noua lege a asistenței sociale, care consolidează abordarea descentralizată
în furnizarea serviciilor sociale; în plus, aceasta accentuează caracterul comunitar î n furnizarea
anumitor tipuri de asistență și reglementează, mai temeinic, instrumentele și mecanismele de
lucru pe care furnizorii de servicii sociale trebuie să le utiliz eze.Din păcate, acest cadru
instituțional este, în anumite domenii, insuficient regle mentat prin legislația secundară; f iind de
asemenea caracterizat de o mare densitate și specializare la nivel central, ceea ce duce la o
capacitate administrativă locală uneori limitată în a găsi soluții la problemele sociale
comunitare.În consecință centr ele sociale cu destinație multifuncțională pentru categoriile
vulnerabile pot acoperi o gamă variată de servicii, cu scopul de a ajuta persoanele în dificultate,
începând cu acceptarea lor în centru, până la rezolvarea problemelor specifice cu care acestea se
confruntă, temporar sau permanent (materiale, financiare, culturale, juridice și administrative,
relați onale, ocupaționale, medicale). Îmbunătățirea și diversificarea serviciilor sociale oferite de
centrele sociale cu destinație multifuncțională poate c ontribui la degrevarea membrilor activi ai
familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru și la creșterea calității
muncii și vieții atât a celor activi, cât și a celor dependenți. Însă și sănătatea reprezintă o
problemă reală în Regiunea Vest. În conformitate cu Indicatorul de Competitivitate Regională,
sănătatea este domeniul în care Regiunea Vest este mai puțin competitivă și este rămasă în urmă
față de alte regiun i din România. Cu un scor de 25 puncte Regiunea Vest se află pe ul tima poziție
41
în România (medi a pe țară este 29) și locul 260 în UE. Regiunea Vest înregistrează în continuare
un spor natural negativ ( -4,67 ‰), datorat ratei ridicate de mortalitate -13,1‰și unei rate de
natalitate încă scăzută -9,5‰. Un loc aparte în anal iza mortalității îl reprezintă mortalitatea
infantilă care reprezintă un indicator al stării de sănătate a unei populații. Regiunea Vest are o
rată a mortalității infantile de 9 decese de copii sub un an la 1.000 născuți -vii.Dacă ne raportăm
la Uniunea Eur opeană, trebuie precizat că trei sferturi (3/ 4) din regiunile UE au o rată a
mortalității infantile sub 5, iar mai puțin de o cincime (1 / 5) au o rată sub 3 .Dar starea de
sănătate a populației este influențată în mare parte și de acc esul la serviciile de sănătate. Accesul
la serviciile de sănătate depinde în mare măs ură de infrastructura sanitară. Pentru creșterea
calității serviciilor medicale trebuie să se aibă în vedere existența unor spații adecvate pen tru
realizarea actului medical. Deși în aparență grad ul de acoperire cu infrastructură de sănătate în
regiune este bun (aproximativ 11% din infrastructura de sănătate din țară), multe dintre spitalele
din regiune sunt uzate fizic (funcționând în clădiri foarte vechi), fiind improprii pentru oferirea
unorserv icii medicale adecvate și implicând costuri ridica te pentru mentenanță și energie. Însă un
risc deosebit cu care se se confruntă sectorul medical îl reprezintă migrarea forței de muncă înalt
calificată în Europa de Vest. Pentru a preveni acest fenomen este necesar a fi gândite măsuri
naționale de stimulare și încurajare a acesteia pentr u a nu părăsi sistemul medical. De asemenea,
este nevoie de o mai bună anticipare și planificare a necesităților de formare a profesioniștilor în
acest domeniu, fiind necesare programe de formare profesionalăspecializată în vederea creșterii
calității serviciilor medicale. Creșterea durabilă presupune construirea unei economii competitive,
durabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care să profite de ro lul de lider
al Europei în cursa pentru dezvoltarea unor noi procese și tehnologii, inclusiv a tehnologiilor
ecologice, care să accelereze dezvoltarea de rețele inteligente, ce folosesc TIC, care să
exploateze rețelele de la scara UE și să consolideze avan tajul competitiv al mediului nostru de
afaceri, în special în sectoarele de producție și în cadrul IMM -urilor și care să ajute consumatorii
să realizeze meritele utilizării ef iciente a resurselor. O astfel de abordare va ajuta UE într -o lume
cu emisii redus e de dioxid de carbon, care dispune de resurse limitate și să prevină, în același
timp, degradarea mediului, pierderea biodiversității și utilizarea nedurabilă a resurselor. În cazul
deșeurilor, în ciuda extinderii sistemelor de colectare și în mediul rural, pasul următor care
vizează valorificarea deșeu rilor este încă departe, doar 16 % din deșeurile municipale au fost
valor ificate în 2015 , în contextul în care atinger ea unui grad de reciclare de 50% reprezintă un
obiectiv European .Chiar dacă Regiunea V est deține suprafețe agricole însemnate (îndeosebi în
județele Timiș și Arad), acestea nu sunt suficient valorificate. Comparativ cu nivelul național,
producția regională de cereal e și cartofi ocupă doar locul V , pe când producția de floarea –
soarelui, legum e și struguri ocupă locul V I. La capitolul productivitate, Regiunea Vest se
poziționează foarte bine la nivel național îndeosebi pentru grâu, ovăz, secară, orz și orzoaică și
sfeclă de zahăr, unde s -au înregistrat producții (kg/ha) mai mari decât media națională.Î n
Regiunea Vest, aproximativ 150 .000 de locuitori, adic ă 19,3% din totalul forței de muncă
desfășoară activități în sectorul agricol, pe când numai o mică parte din populația tânără
desfășo ară activități în acest sector. Activitatea economică în med iul rural este scăzută. Pe
ansamblu, valoarea adăugată pe cap de locuitor în localitățile urbane din Regiunea Vest a fost în
anul 2015 de aproape 3,1 ori mai mare decât aceea din localitățile rurale. Localitățile urbane din
regiune cuprind 90% din forța de muncă și valoarea adăugată. Acestea susțin de 3,5 ori mai multe
firme pe cap de locuitor decât localitățile rurale,de patru ori mai multe firme mari și de două ori
mai multe firme cu capital majoritar străin. Este interesant, totuși, că împărțirea urban -rural
variază considerabil în interiorul județelor. Cele mai remarcabile în această privință sunt
42
județele Arad și Caraș -Severin. Sub denumirea de sectoarele culturale și creative se regăsesc
artele vizuale, artele spectacolului, patrimoniu, film și video, te leviziune și radio, software
(inclusiv jocuri video), muzică, carte și mass -media,design, arhitectură, publicitate, precum și
industriile suport (o categorie foarte largă, care include acele activități care depind de industriile
culturale și creative pentru a exista).31Turismul este a treia cea mai importantă activitate socio –
economică din UE după sectorul comerțului și distribuției și sectorul constru cțiilor. Acest sector
generează peste 5% din PIB din eco nomia europeană și folosește 5,5 % din forța de m uncă. Când
sunt luate în calcul sectoarele conexe turismului, aceste procente cresc la 12%, respectiv 15 %.
Este una dintre activitățile economice cu cel mai mare potențial pentru crearea creșterii și a
locurilor de muncă în UE. În ultimii ani, acesta nu num ai că a creat mai multe locuri de muncă
decât media din economie, ci a generat și mai multe oportunități de ocupare a forței de muncă
pentru tineri, fe mei și muncitori necalificați. Acest lucru este ilustrat prin faptul că proporția de
tineri care lucrează în sectorul turismului este dublă față de restul economiei, pentru UE în
ansamblu .Capacitatea turistică totală de cazare din Regiunea Vest o plasează între regiunile cele
mai dezvoltate din România din acest punct de vedere. Regiunea Vest poate deveni prima regiune
din România care să dezvolte destinații ecoturistice având în vedere că potențialul patrimoniului
său natural este unul dintre cele mai importante din țară.Principala formă de turism în orașele din
Regiunea Vest este repr ezentată de turismul de af aceri. Atractivitatea zonei din punct de vedere
economic și al investițiilor este ilustrată prin faptul că cei care călătoresc în scop profesional
reprezintă majoritatea șederilor de o noapte în hotelurile din principalele orașe din Regiunea
Vest. Însă lip sa îmbunătățirii calității instituțiilor publice reprezintă un handicap, fiind una dintre
principalele probleme di n Regiunea Vest în ultimii ani. În studiul elaborat de Banca Mondială
intitulat Evaluare Teritorială: Profil, Performanță și Vectori de Creștere în Regiunea Vest, relevă
faptul că, înconformitate cu analiza, cetățenii regiunii nu sunt mulțumiți de regimul instituțional
actual sau nu au încre dere în acesta. Acest lucru în sine are implicații importante pentru
potențialul de creștere viitoare și pentru planificarea dezvoltării regionale .Strategia pentru
Dezvoltarea Regiunii Vest 2014 -2020 respectă atât logica internă privind structura respectiv
viziune, obiective, axe, domenii de intervenție, acțiuni și indicatori dar și logica externă respect iv
convergența cu marile direcții strategice ale UE 2020, concretizate în obiective și initiative.
31http://www.cultura.ro/uploads/files/STRATEGIA_%20SECTORIALA_IN_DOMENIUL_CU
LTURII_2014 -2020.pdf, p. 22
43
CAPITOLUL III
PLANUL LOCAL DE ACȚIUNE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
JUDEȚUL HUNEDOARA
3.1 Prezentare general ă
Creșterea rolului educației și formării profesionale în formarea capitalului uman în
sprijinul creșterii competitivității economice, a gradului de ocupare a forței de muncă, în
promovarea incluziunii sociale, consolidarea cetățeniei democratice active, și, nu în ultimul
rând, în dezvoltarea personală și profesională a celor care învață, constituie o preocupare majoră
în cadrul politicilor și strategiilor în domeniul ed ucației.În acest context, corelarea ofertei de
formare cu cerințele derivate din nevoile de dezvoltare economică și socială și cu nevoile de
dezvoltare personală și profesională a celor care învață constituie un obiectiv permanent al
sistemelor de educație și formare profesională. Învățământul profesional și tehnic, prin
obiectivele sale, este subsumat dublului rol al educației: economic și social. Prin urmare
învățământului profesional și tehnic (ÎPT) nu poate răspunde, în sens restrâns, cerințelor imediate
ale unui loc de muncă, el trebuie să asigure pregătirea pentru o carieră de succes care presupun e
integrare socio -profesională. În aceste condiții învățământul profesional și tehnic trebuie văzut ca
o etapă în procesul învățării pe parcursul întregii vieți, care este imediat urmată de învățarea la
locul de muncă în vederea adaptării la cerințele acestuia.Din aceste motive, este necesară o
planificare prospectivă, în termeni de prognoză, a ofertei ÎPT în corelare cu cererea previzionată
a forței de muncă și i ntegrată într -o strategie coerentă de dezvoltare a capacității ÎPT de adaptare
continuă la nevoile în schimbare și de promovare a măsurilor necesare pentru o tranziție eficientă
de la școală la viața activă.Planificarea strategică32 a ofertei de formare pro fesională prin
învățământ profesional și tehnic (ÎPT) are caracter național și este realizată în raport cu
obiectivele asumate de România ca s tat membru al Uniunii Europene. Exercițiul curent de
planificare strategică a ofertei ÎPT este în cadrat în orizontu l de timp 2020 adoptat de Planul
național și Planurile r egionale de dezvoltare 2013 -2020 , acestea, la rândul lor, fiind sincronizate
cu orizontul de planificare al programelor UE. În cadrul Strategiei Lisabona, Uniunea Europeană
și-a stabilit ca până în 20 10 să devină în „cea mai competitivă și mai dinamică economie bazată
pe cunoaștere din lume, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe
și mai bune și o mai mare coeziune socială” ( Presidency Conclusion – Lisbon European Council,
Lisbon, 23 -24.03.2000 ).În 17 iunie 2010, Consiliul Europei a adoptat Strategia Europa 2020
(EU 2020) pentru creștere inteligentă, durabilă și inclusivă .Concepută ca o continuare actualizată
a Strategiei Lisabona, strategia EU 2020 este menită să direcțion eze eforturile de relansare a
creșterii economice, astfel încât ieșirea din actuala criză economică să marcheze trecerea la o
economie socială de piață nouă, durabilă, o economie mai inteligentă și mai ecologică, în care
prosperitatea noastră să fie rezult atul inovării și al unei mai bune utilizări a resurselor și a cărei
principală componentă să fie cunoașterea.
32 Termenul „planificare strategică” este utilizat cu semnific ația de „prognoză” pe termen mediu
de 5 – 7 ani a ofertei ÎPT.
44
PLAI oferă cadrul general pentru elaborarea planurilor și programelor vizând:
Calificările profesionale relevante pentru dezvoltarea socio -economică locală (nivel de
județ) structurate pe domenii ocupaționale și nivele de calificare;
Măsuri de raționalizare a rețelei școlare ;
Planul de școlarizare al școlilor ÎPT;
Măsuri complementare de formare profesională continuă;
Măsuri asociate d e formare profesională a elevilor cu nevoi speciale, în vederea integrării
lor în sistemul general de educație;
Măsuri privind dezvoltarea parteneriatului social și a curriculum -ului în dezvoltare locală;
Măsuri privind susținerea investițiilor în infrast ructură și echipamente didactice.
PLAI sunt actualizate periodic de către Comitetele Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social
pentru Formarea Profesională, structurile manageriale participative, consultative de la nivelul
județean, și sunt aprobate d e către consiliile de administrație ale inspectoratelor școlare.
PLAI reprezintă un document de planificare strategică a ofertei de formare profesională
prin învățământ profesional și tehn ic în perspectiva anului 2020 . Obiectivul principal al PLAI este
de a realiza planificarea strategică pe termen lung a nevoilor de dezvoltare a învățământului
profesional și tehnic, în funcție de nevoile de dezvoltare economică. Se urmărește o corelare între
oferta de formare și cererea de pe piața muncii.
PLAI este destin at dezvoltării sistemului de învățământ profesional și tehnic la nivel de
județ și se referă la modul în care instituțiile din județul Hunedoara:
• Contribuie la prioritățile și țintele stabilite la nivel regional;
• Implementează acțiunile regionale la nivel de județ;
• Abordează prioritățile specifice județului;
• Revizuiește rețeaua școlară, conform planului la nivel regional;
• Identifică nevoia de formare și conversie profesională, realizată de alți furnizori decât
unitățile de învățământ;
• Contribuie la optimiza rea parteneriatului și colaborării la nivel județean, în lumina
prevederilor PRAI.
În baza PLAI și PRAI a fost elaborat de către Inspectoratul Școlar al Județului Hunedoara
planul de școlariza re, pentru anul școlar 2015/2016 , urmărindu -se și optimizarea re țelei școlare.
PLAI poate fi utilizat și pentru identificarea nevoilor de formare profesională realizată de alți
furnizori d ecât unitățile de învățământ. În elaborarea versiunii finale a PLAI, s -au luat în
considerare sugestiile și observațiile primite în cadrul procesului de consulta re (perioada martie –
iulie 2014 , ianuarie -aprilie 2015 ), atât cele de la partenerii județeni, cât și cele de la unitățile de
învățământ implicate. Întregul document va fi supus avizării de către CLDPS și aprobării
Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Hunedoara – ca document cadru
de planificare strategică la nivelul județului, pe termen mediu și lung.
PRAI la rândul său constituie cadrul de referință pentru elaborarea documentelor strategice
la nivel județean și local (PLAI , PAS) și armonizarea acestora. Alinierea analizelor din aceste
documente strategice la sistemul de indicatori structurali definiți pentru sistemele de educație și
formare profesională din UE și adoptarea indicat orilor de refer ință pentru 2020 (Benchmarks) –
necesită:
45
– măsuri corelate la nivel național și regional pentru definirea și raportarea unita ră a indicatorilor
statistici;
– adoptarea la toate de nivelurile de planificare a unor ținte și măsuri care să vizeze apropierea de
indica tori de referință UE,
– măsurarea sistematică a progresului în raport cu indicatorii propuși.
Prezentul document a fost elaborat de către grupul operativ de lucru al CLDPS Hunedoara.
Pe baza PLAI sunt elaborate Planurile de Acțiune l a nivel de unități școlare (PAS).
Evoluțiile imprevizibile ale pieței muncii și economiei din ultimele luni, în condițiile
crizei economico -financiare, arată că previziunile privind cererea de forță de muncă la
orizontul anului 2015 utilizate în PLAI 2012 au un grad ridicat de relativitate, și din acest
motiv s -a decis monitorizarea evoluțiilor la nivelul județului cu privire la economie și piața
muncii, urmând ca în luna noiembrie recomandările prezentului document să fie revizuite,
în lumina datelor mai recente.
Formarea profesională atât cea inițială cât și cea continuă privită din perspectiva părinților,
elevilor, unităților de învățământ și angajatorilor, este caracterizată de:
– promovarea unei imagini interesante a rețelei de unități școlare din învă țământul
profesional și tehnic pentru elevi, în vederea integrării viitoare pe piața muncii.
– diversificarea și inovarea în elaborarea ofertei educaționale de fiecare unitate școlară și
o preocupare mai mare de a dezvolta activități de marketing pentru învă țământul
profesional și tehnic.
– absolvenți care dețin competențe la nivelul standardelor angajatorilor, competitivi pe
piața forței de muncă.
– adecvarea ofertei de calificare la cerințele pieței muncii printr -un echilibru optim între
resurse umane cu calificare superioară, dotări necesare și suficiente, curriculum
adecvat, prin corelare cu țintele P.R.A.I. și P.L.A.I și cu consultarea CLDPS.
În perspectiva anului 2020, putem concluziona finalitățile așteptate de la formarea
profesională și tehnică iniț ială și continuă în județul Hunedoara:
➢ Învățământul profesional și tehnic să asigure dezvoltarea profesională și personală a
tinerilor astfel încât aceștia să devină cetățeni activi la nivelul comunității, să participe
la viața activă, civică și profesiona lă;
➢ Toate unitățile școlare din învățământul profesional și tehnic să asigure șanse egale de
dezvoltare profesională a fiecărui beneficiar;
➢ Să asigure formarea profesională în condiții de calitate a procesului educațional;
➢ Învățământul profesional și tehni c să asigure șanse de dezvoltare profesională în
vederea dobândirii unei calificări pentru care există oportunități de ocupare pe piața
muncii locală, județeană sau regională, națională precum și de continuare a învățării
de-a lungul întregii vieți active în vederea adaptării la schimbările tehnologice specifice
economiei bazată pe cunoaștere.
Este necesar, așadar, să ținem seama de nivelul de calificare solicitat de piața muncii,
inclusiv piața muncii europeană care prezintă următoarea tendință (potrivit C EDEFOP).
46
Graficul nr.3.1
(Nivelele REDUS, MEDIU, ÎNALT sunt corelate cu nivelele ISCED, astfel: REDUS – ISCED
0-1, MEDIU – ISCED 2 -3, INALT – ISCED 5 -6)
Din datele de mai sus se observă o descreștere a numărului persoanelor cu nivel redus de
calificare în perioada 2000 -2010, cu 17,1% și în continuare o descreștere și mai accentuată de
28,5% . De asemenea trebuie să se țină seama de tendințele de ocupare oferă o imagine a
persoanelor angajate în diferite sectoare, cu diferite ocupații și calificări. Imagine privind ocuparea
reflectă cerința economiei, capacitatea economiei de a oferi un loc de muncă forței de muncă libere.
Graficul nr.3.2
(Nivelele REDUS, MEDIU, ÎNALT sunt corelate cu nivelele ISCED, astfel: REDUS – ISCED
0-1, MEDIU – ISCED 2 -3, INALT – ISCED 5 -6)
În perioada 2000 -2010 se observă că are loc fenomenul de inversare a ocupării aferente
calificărilor înalte și celor reduse, în 2010 persoanele ocupate cu nivel de calificare înalt, depășind 020000400006000080000100000120000140000
ÎNALT MEDIU REDUS2000
2010
2020
020000400006000080000100000120000140000
INALTE MEDII REDUSE2000
2010
2020
47
valoarea aferentă calificărilor reduse. Dezvoltarea tehnologică ș i progresul firmelor, creșterea
competitivității prin nivel tehnologic, au drept efect o structura a locurilor de muncă pentru nivele
de calificare medii și înalte prin extindere și prin înlocuire, de aproximativ 37 000 000 pentru
fiecare.
3.2 Situația prezentă
3.2.1 Populația totală
Conform celor mai recente date statistice, 01 iulie 2015, populația județului Hunedoara
este de 461.450 locuitori, ceea ce reprezintă 24,07% din populația Regiunii Vest și 2,15% din
populația României.În cadrul Re giunii Vest, județul Hunedoara ocupă, în continuare, poziția a II –
a ca număr de locuitori, dar, față de anul precedent, populația a înregistrat cea mai severă scădere
din cadrul Regiunii Vest – 3.289 locuitori.
Tabelul nr.3.1
Populația la 01 iulie 2015
2014 2015
Număr locuitori % din total Număr locuitori % din
total
România 21.469.959 100% 21.431.298 100%
Regiunea Vest 1.921.700 8,93% 1.916.907 8.94
Arad 455.952 2,12% 454.922 2.12
Caraș Severin 322.941 1,50% 320.840 1.50
Hunedoara 464.739 2,16% 461.450 2.15
Timiș 678.068 3,15% 679.695 3.17
Sursa: INS, Anuarul Statistic al României 2014 și 2015
Față de ultimele două recensăminte (1995, 2010), sub influența combinată a nivelului
sporului natural, al fluxurilor migratorii interne și al migrației externe, populația României s -a
redus, iar Regiunea Vest a înregist rat cea mai drastică scădere.Dinamica populației a fost una
negativă, județul Hunedoara, alături de județul Caraș Severin, înregistrând cea mai severă scădere
(-11,35%) în 200 raportat la 1995, nu numai la nivelul regiunii, ci și la nivel național. Tendinț a de
scădere a populației se menține și în 2015 raportat la 2010, județul Hunedoara înregistrând, între
județele din Regiunea Vest, cea mai accentuată (-5,00%).
48
Tabelul nr 3.2
Dinamica populației la recensăminte
1995 2005 2015 2005 față de 1995 2015 față de
2005
nr. pers. % nr.
pers. %
România 2281003
5 2167332
8 2143129
8 –
1136707 -4.98% –
242030 –
1.12%
Regiunea
Vest 2111947 1958648 1916907 -153299 -7.26% -41741 –
2.13%
Arad 487617 461791 454922 -25826 -5.29% -6869 –
1.49%
Caraș
Severin 376347 333219 320840 -43128 –
11.45% -12379 –
3.71%
Hunedoara 547950 485712 461450 -62238 –
11.35
% -24262 –
5.00
%
Timiș 700033 677926 679695 -22107 -3.15% 1769 0.26%
Sursa: Calcule pe baza datelor INS, Anuarul St atistic al României 2014 și 2015
În ceea ce privește gradul de urbanizare, județul Hunedoara ocupă primul loc în cadrul
regiunii Vest și locul al doilea la nivel național după București. De fapt, în toată Regiunea Vest se
remarcă valori peste media națională în ceea ce privește ponderea populației din mediul urban.
Tabelul nr 3.3
Populația în funcție de medi ul de rezidență la 01 iulie 2015
Populația în funcție de medi ul de rezidență la 01 iulie 2015
Locuitori la Urban Rural
01 iulie 2015 Locuitori % Locuitori %
România 21431298 11798735 55.1 9632563 44.9
Regiunea
Vest 1916907 1206660 62.9 710247 37.1
Arad 454922 250520 55.1 204402 44.9
Caraș Severin 320840 179816 56.0 141024 44.0
49
Hunedoara 461450 354074 76.7 107376 23.3
Timiș 679695 422250 62.1 257445 37.9
Sursa: Calcule pe baza datelor INS, Anuarul St atistic al României 2014 -2015
În ceea ce privește distribuția populației pe sexe , se constată faptul că în județul
Hunedoara ponderea populației masculine este mai scăzută decât ponderea populației feminine,
situație care se întâlnește atât la nivel național, cât și la nivelul Regiunii Vest. Ponderea
populației masculine în județul Hunedoara (48,40%) se situeaz ă sub media națională (48,70%),
dar peste media Regiunii Vest (48,30%).De asemenea, populația masculină din județul
Hunedoara reprezintă 2,15% din totalul populației masculine la nivel de țară și 24,28% din
totalul populației masculine la nivelul Regiunii Vest, iar populația feminină reprezintă 2,17% din
totalul populației feminine din România și 24,08% din totalul populației feminine la nivelul
Regiunii Vest.
Tabelul nr 3.4
Distribuția pop ulației pe sexe la 01 iulie 2015
Distribuția pop ulației pe sexe la 01 iulie 2015
Locuitori la
01 iulie 2015 Masculin Feminin
Locuitori % Locuitori %
România 21431298 10434143 48.7 1099715
5 51.3
Regiunea Vest 1916907 925407 48.3 991500 51.7
Arad 454922 219493 48.2 235429 51.8
Caraș Severin 320840 156416 48.8 164428 51.2
Hunedoara 461450 223562 48.4 237888 51.6
Timiș 679695 325936 48.0 353759 52.0
Sursa: Calcule pe baza datelor INS, An uarul Statistic al României 2015
3.2.2 Proiecții demografice
În Județul Hunedoara se remarcă o diminuare a natalității. Principalii factori care au
determinat scăderea natalității sunt de natură economică, socială și culturală. Este vorba de o
transformare semnificativă a structurii ocupaționale a populației, care a impus, mai ales
contingentelor tinere, o mobilitate teritorială și profesională deosebită și, în același timp,
prelungirea perioadei de instruire.
50
În perspectivă, numărul populației Județului Hunedoara este prognozat să scadă până în
2025 raportat la anul 2005 cu 105.600 persoane, ceea ce reprezintă 21,0% din populația județului
la nivelul anului 2005. Este cea mai semnificativă scădere a populației de la nivelul Regiunii
Vest depășind cu mult media regiunii ( -9,5%) și pe cea națională ( -11%).Scăderea populației a
fost moderată până în anul 2010 și va fi mai accentuată spre sfârșitul perioadei de proiectare.
Această scădere se va datora menținerii unui d eficit al nașterilor în raport cu numărul deceselor
(spor natural negativ), la care se va adăuga soldul negativ cumulat al migrației interne și externe.
Graficul nr. 3.3
Evoluția populației în perioada 2005 -2025
Dacă ne referim la evoluția populației Județului Hunedoara pe gru pe mari de vârstă se
constată următoarele:
– grupa de vârstă „0 -14 ani” are valori sub media națională și regională indiferent de anul pe
care îl luăm drept referință;
– scăderea constantă a populației cuprinsă în grupa ”0 -14 ani”, de la 14,86 % din totalul
populației județului în 2005 la 11,18% în anul 2025;
– grupa de vârstă „peste 65 ani” are valori superioare mediei naționale și regionale în toată
perioada supusă analizei; ponderea acestei grupe de vârstă din totalul populației este în
creștere;
– încă din a nul 2010 ponderea populației cuprinsă în grupa ”peste 65 ani” a depășit ponderea
populației tinere ”0 -14 ani”, iar diferența se accentuează spre 2025 în favoarea populației
mai în vârstă.
Toate acestea pun în evidență un proces accentuat de îmbătrânire a p opulației, proces care
se va accentua spre finalul perioadei supusă analizei.
51
Graficul nr 3.4
Evoluția populației tinere în perioada 2005 -2025
3.3 Învățământul profesoral și tehnic al județului Hunedoara
O mare concentrare a ofertei există în orașul reședință de județ Deva și în municipiul
Hunedoara. Cauzele acestei distribuții neuniforme sunt diverse si istorice (atractivitatea orașelor
cu șanse mai mari de ocupare, cu un mod de viață mai atractiv pentru tineri).
Distribuția calificărilor pe zone geografice
52
La nivel regional se constată o ușoară variație a populației școlare cuprinsă în toate formele
de învățământ. În ceea ce privește numărul de elevi cuprinși în învățământul preuniversitar se poate
constata o scădere a numărului de elevi în perioada 2000 -2009 și a avut loc o creștere a numărului
de elevi în aceeași perioadă. Așadar, chiar dacă populația școlară a fost în scădere tendința a fost
de continuare a studiilor la un nivel superior ma i accentuată în ultima perioadă.În județul
Hunedoara există Consiliul Local pentru Dezvoltarea Parteneriatului Social pentru învățământul
profesional și tehnic, care are un rol activ și își îndeplinește rolul consultativ pentru Inspectorat ul
Școlar Județean, în ceea ce privește monitorizarea implementării PLAI și PAS, pentru stabilirea
planului de școlarizare și nu în ultimul rând în implicarea în implementarea diverselor proiecte
educaționale ale unităților de învățământ profesional și teh nic din județul Hunedoara .Pentru
învățământul profesional și tehnic, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și
Tehnic a elaborat Cadrul Național de Asigurare a Calității în învățământul profesional și tehnic,
care constă în ansamblul de metodologii, acțiuni, măsuri și instrumente prin care se
particularizează Cadrul Național de Asigurare a Calității Educației la cerințele specifice legate de
formarea profesională inițială.CNAC în învățământul profesional și tehnic respectă în tota litate
prevederile Legii 87/2006, precum și metodologiile și instrumentele dezvoltate de
ARACIP.Asigurarea calității în învățământul profesional și tehnic are ca element princ ipal
autoevaluarea. La nivelul școlii, autoevaluarea este completată de monitorizarea inte rnă a calității
educ ației și formării profesionale. Procesele externe de asigurare a calității în ÎPT sunt coordonate
de inspe ctoratele școlare și de ARACIP. Prin inspecțiile de monitorizare externă a calității și de
validare a raportului de autoevaluare, re prezentanții inspectoratelor școlare îndrumă și sprijină
școlile în procesul de asigurare a calității, verifică modul în care sunt respectate cerințele de calitate
și formulează propune ri de îmbunătățire a calității. Procesele de autorizare și acreditare pe ntru
fiecare program de calificare profesională, precum și evaluarea externă periodică a calității
educației și formării profesionale oferite de școli sunt coordonate de ARACIP.Calitatea în educație
este asigurată prin următoarele procese: planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate
ale învățării, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internă a rezultatelor, evaluarea externă a
rezultatelor și prin îmbunătățirea continuă a rezultatelor în educație.Este important de menționat
însă că se înre gistrează un decalaj semnificativ între unitățile de învățământ profesional și tehnic
asistate prin diverse prog rame și acelea încă neasistate. Oricâtă coerență ar avea mecanismele
adoptate, rolul profesorilor rămâne crucial, calitatea trebuie în primul rân d asigurată și
îmbunătățită la nivelul relației educaționale fundamentale, cea dintre profesor și elev. Rămâne în
continuare o provocare încrederea elevilor și angajatorilor în învățământul profesional și tehnic,
precum și a învățământului universitar în î nvățământul liceal tehnologic.În procesul de planificare
a ofertei educaționale este necesar să se respecte cerințele viitoare ale pieței forței de muncă,
corelate cu aspirațiile individuale ale tinerilor. În vederea obținerii unei imagini cât mai
cuprinză toare despre opțiunile elevilor, la nivelul regiunii se organizează diferite sondaje în rândul
elevilor, înaintea momentului de dec izie a orientării profesionale. Opțiunile odată cunoscute, pot
influența oferta unităților școlare, iar apoi prin activitățile de consiliere și orientare pentru carieră
se poate ajunge la o situație în care să fie satisfăcute în cea mai mare măsura dorințele părților
implicate în acest proces (piața muncii, angajatorii și elevii ca viitorii angajați). Studiul „OSP
2016 ” s-a real izat în perioad a 31.10.2015 – 01.12.2015 de către CJRAE Hunedoara – CJAP, având
ca scop principal identificarea opțiunilor elevilor de clasa a VIII -a din școlile hunedorene.
53
În paralel, s -a urmărit și surprinderea motivației care a stat la baza acestor opțiuni, sursele
de informare cu privire la unitățile de învățământ liceal ale elevilor, precum și tendința de migrare
a acestora de la o zonă geografică la alta, de la o unitate școlară la alta.Studiul a utilizat un interviu
structurat pe baza chestionaru lui OSP 2016 conceput de CJRAE Hunedoara – CJAP. Lotul de
subie cți totalizează un număr de 3720 de elevi de clasa a VIII -a din toate școlile hunedorene.
Dintre elevii intervievați:
• 4675 își declară intenția de a -și continua studiile, reprezentând 99%;
• 36 elevi își declară intenția de a nu continua studiile din diverse motive, reprezentând
0,7%;
• 15elevi nu răspund, reprezentând 0,3%.
Dintre elevii intervievați:
• 3851 de elevi (98,3%) și -au declarat prima opțiune în alegerea liceului ;
• 65 de elevi (1,7%) de elevi nu au dorit să declare prima opțiune;
• 3924 de elevi (92,2%) și -au declarat a doua opțiune în alegerea liceului ;
• 4220 elevi (86,7%) și -au declarat a treia opțiune în alegerea liceului.
Totuși se observă o scădere a opțiunilor pentru învățământul profesional și tehnic în județul
Hunedoara.
Tabelul nr 3.5
Situația învățământului în județul Hunedoara
Filiera teoretică Filiera tehnologică Filiera vocațională Total
Profil
uman Profil
real Profil
tehnic Profil
servicii Profil
resurse Profil
teologi
c Profil
sportiv Profil
pedagogi
c Profil
arte
727 1232 651 643 85 3 158 37 104 3640
1959 1379 302
Graficul nr.3.5
Ponderile opțiunilor elevilor pe filiere educaționale
54
Graficul nr. 3.6
Ponderile opțiunilor elevilor pe profile
Una dintre preocupările celor responsabili cu planificarea educației o constituie ponderea
deloc de neglijat a celor nehotărâți. Acești tineri fără o orientare corectă vor opta pentru o rută
oarecare, fără să fie motivați, ceea ce înseamnă că pornesc pe un traseu de calificare fără chemare,
astfel fără a avea șans e reale pentru o c arieră profesională de succes. Consilierea și orientarea
trebuie să se concentreze și pe dezvoltarea abilităților de învățare de -a lungul vieții, iar în
pregătirea tinerilor pentru o carieră este necesa paradigma „o primă calificare, va fi urmată de
specializări, perfecționări și recalificări pentru mai multe ocupații”, în funcție de cererea î n
continuă schimbare a pieței. În concluzie ponderea opțiunilor elevilor din clasa a VIII -a pentru
învățământul profesional și tehnic este de 37,88% î n scădere cu peste 6 procente, față de anul
precedent, când a fost 44,10%. In Regiune rata de abandon școlar învățământul primar și
gimnazial arată o tendință de creștere, de la 1,0 la valoarea de 2,1 (rata de abandon calculata pentru
un an școlar).P entru învățământul liceal și profesional valorile sunt mai mari și sunt cuprinse între
3,3 și 4,9 anual. Este de reținut că pentru fiecare categorie rata de abandon regional are valori care
le depășesc pe cele calculate la nivel națion al.În privința mediului ur ban – rural raportul variază
fără vreo regularitate, iar rata calculată pentru sexul masculin o depășește pentru fiecare categorie
pe cea pentru sexul feminin. Subliniem faptul că una din cauzele abandonului școlar din Regiunea
Vest poate fi plecarea pări nților în străinătate la lucru. Din acest motiv elevii rămân
nesupravegheați sau la un moment dat părăsesc școala pentru a -și urma părinții. Măsuri pentru
situații de abandon și pentru prevenire trebuie prevăzute, în mod obligatoriu. Cu privira la elevii
cuprinși în sistem, un indicator accesibil este rata de absolvire: Pentru județul Hunedoara valorile
se situează constant sub cele din județele Caraș -Severin și Arad, sub 90%.Deși aparent avem de a
face cu valori relativ mari ale ratei de absolvire (peste 80 % pentru învățământul gimnazial și de
peste 90% pentru învățământul liceal), dacă corelăm acest indicator cu rata de cuprindere, atunci
55
constatăm că pe lângă elevii pe care nu am reușit să -i cuprindem în învățământul obligatoriu, din
cei înscriși mai în registrăm pierderi suplimentare, de până la 20%, care nu vor absolvi.În ultimii
doi ani examenul de bacalaureat a verificat și gradul de dezvoltare a competențelor cheie și
specifice (pe profiluri de licee). Promovabilitatea înregistrată la examenul de bac alaureat din
județul Hunedoara în anul 2011, este de aproximativ 30%, mai puțin de jumătate față de procentul
înregistrat în anul 2010, când 85 % dintre cei care au susținut bacalaureatul au promovat
examenul. Rezultate înregistrate la examenul de bacalaure at 2012 după contestații pentru sesiunea
iunie -iulie este prezentat în tabelul de mai jos:
Tabelul nr 3.6
Promovabilitatea elevilor la nivelul județului Hunedoara
Număr de
elevi
înscriși Număr de
elevi
prezenți Număr de
elevi
eliminați Număr de
elevi
neprezentați Promovabilitate
Nr. elevi %
promovabilitat
e Promovați Nepromovaț
i
5145 4599 10 546 1735 2844 37,73 %
Sursa :Anuarul Statistic al României 2015
Promovabilitatea pe forme de învățământ este prezentată în graficul de mai jos :
Graficul nr.3.7
Promovabilitatea pe forme de învățământ
Promovabilitatea la bacalaureat pe unități de învățământ profesional și tehnic este
prezentată în diagrama de mai jos:
56
Graficul nr 3.8
Promovabilitatea la Bacalaureat 2012 pe unități de învățământ profesional și tehnic
Rata ridicată a șomajului tinerilor din grupa de vârstă 15 -24 de ani, și ponderea ridicată a
acestora în numărul total al șomerilor ( v. cap. 4), sugerează o problemă serioasă a sistemului de
pregătire în raport cu finalitățile obținute în plan ocupațional . Din acest motiv, se reține ca un
prim indicator de impact, care poate fi măsurat pe baza datelor statistice disponibile, șomajul
tinerilor din grupa de vârstă 15 -24 de ani , cu rezerva că acesta nu este diferențiat pentru
absolvenții ÎPT.
Agen țiile de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) pot oferi date anuale valoroase despre
absolvenții înregistrați în baza de date ca șomeri, dar acestea nu sunt diferențiate în acord cu noua
structură pe niveluri de pregătire și finalitățile din ÎPT. Se recomand ă colaborarea între ministere
în vederea structurării (unitare la nivel național) a bazei de date a AJOFM pentru evidențierea
diferențiată a absolvenților de ÎPT pe calificări și niveluri de calificare, adaptat noilor trasee și
finalități ale sistemului de educație și formare profesională.
În procesul de analiză a ofertei de formare prin sistemul TVET avem în vedere următoarele
aspecte:
-structura calificărilor oferite în regiune, prin cele două rute de formare, din perspectiva
diversității ofertei și a co ncordanței acesteia cu cerințele pieței muncii
-condiții de învățare oferite de unitățile școlare: infrastructura, dotare
57
-calitatea resurselor umane din sistemul TVET
-servicii de consiliere și orientare pentru carieră
Pentru a avea o imagine privind structura calificărilor oferite în regiune, vom analiza
evoluția ofertei pentru absolvenții claselor a VIII -a (= intrări în sistemul TVET), dar și structura
absolvenților (= ieșiri din sistem ul TVET). Pe baza datelor centralizate la nivelul regiuni i privind
numărul elevilor cuprinși în clasa a IX -a în sistemul ÎPT putem să facem următoarele observații :
➢ Planurile de școlarizare ale județelor au fost analizate în raport cu recomandările PRAI și
PLAI.
➢ Se remarcă o tendință generală de încadrare în cerințele PRAI, în ceea ce privește tendințele
evoluției ponderii calificărilor.
În cadrul liceul tehnologic, numărul elevilor înscriși în clasa a IX -a a avut o evoluție diferită
pentru diferitele profile, înregistrându -se o ușoară creștere în ultimii ani pentru profilul tehnic și o
creștere semnificativă la cererea pieței la profilul servicii compensată prin scăderea ponderilor la
resurse naturale și protecția mediului. Se constată totodată că profilul tehnic predomină oferta de
formare în valori absolute, fiind mai mare decât suma celorlalte doua profiluri. În procesul de
planificare a ofertei educaționale se ține cont și de „stocul de calificări” (ieșirile din sistem)
existent pe piață, prin care înțelegem forța de muncă calificată prin învățământul profesi onal și
tehnic în ultimii 10 ani, forța de muncă care pentru a fi competitivă are nevoie de o intervenție de
scurtă durat ă de adaptare sau specializare.Capacitatea acestui stoc de calificări este impresionant,
domeniile de calificare ofertate prin învățămâ ntul profesional și tehnic arată o distribuție
neuniformă, cea mai mare pondere având domeniile: mecanic și electronică și
automatizări. Calificări de nivel 3, prin liceu tehnologic au obținut elevii, în cele trei profiluri
astfel: profil tehnic, profil ser vicii, profil resurse naturale și protecția mediului, cu dominanța
clară a profilului tehnic. Tabloul calificărilor este dominat de domeniul mecanic, având
argumentul cel mai des invocat acela că acestui domeniu i se asociază cele mai multe calificări,
care ar permite o mai mare șansă de ocupare, mobilitate, și s -ar respecta în mai mare măsură
opțiunile elevilor. Sistemul educațional poate avea o contribuție majoră la reducerea șomajului,
echilibrarea pieței forței de muncă, creșterea venitu rilor și dezvolt area economică. Pentru aceasta
sunt necesare acțiuni prin care procesul de instruire sa fie adaptat la cerințele pieței muncii și
calitatea acestuia să se alinieze la nivelul european. În acest sens un element important îl reprezintă
accentuarea “angajabili tății” absolvenților.
Oferta de formare, în aceste condiții, trebuie să vizeze următoarele:
• adecvarea specializărilor din oferta educațională la cerințele de pe piața muncii.
• adecvarea numărului de locuri din oferta educațională la cerințele de pe piața muncii.
• dezvoltarea curriculumului opțional -facultativ împreună cu companiile și organizațiile din
mediul economic și realizarea unor parteneriate de practică care să dezvolte competențele
necesare angajatorilor și pieței muncii.
• nevoia de dezvoltare a uno r competențe interculturale și de comunicare pentru a pregăti
absolvenții pentru piața muncii.
Comparând cu țintele PLAI se poate spune că în general s -au respectat țintele stabilite, excepție
făcând domeniile:
58
– electronică și automatizări care a avut o ofertă ușor supradimensionată mai ales pentru că
include și calificarea Tehnician operator tehnică de calcul, calificare solicitată de
absolvenți;
– mecanică care are tendință de scădere conform recomandărilor PLAI de reducere a
ponderii, dar încă supradimen sionată față de ținta PLAI;
– comerț care a avut o ofertă ușor supradimensionată față de ținta PLAI, recomandarea
CLDPS fiind preluarea ofertei de către FPC a adulților.
Planul de școlarizare s -a propus în urma analizei pieței muncii, a solicitărilor repreze ntanților
agenților economici și ținând seama de posibilitățile de școlarizare și opțiunile elevilor. Proiectul
planului de școlarizare pentru anul viitor școlar va trebui să țină seama de țintele PLAI stabilite,
de contextul economic local și de tendințele pieței muncii. În aceste condiții se impune o mai mare
colaborare a unităților de învățământ profesional și tehnic cu agenții economici locali, AJOFM și
alți factori care pot contribui la o dimensionare și orientare corespunzătoare a ofertei educaționale.
Tabelul nr 3.7
Situația unităților de învățământ în județul Hunedoara
Hunedoara
ÎNVĂȚĂMÂNT LICEAL Existent
cl. a IX -a, zi
2011 -2012 Propuneri
cl. a IX -a, zi
2012 -2013 Pondere
planific
at
2011 –
2012 Pondere
planific
at
2012 –
2013 Pondere
recomandat
ă PLAI
2011
nr.
clase nr.
elevi nr.
clase nr.
elevi % % %
1 2 3 4 5 6 7 8
TOTAL, din care: 168 4967 149 4172 100,0% 100,0%
filiera teoretică, din care: 72 2142 68 1904 43,1% 45,6%
profil uman 50 1482 46 1288
profil real 22 660 22 616
filiera tehnologică, din care: 87 2582 72 2016 52,0% 48,3% 60%
profil tehnic, din care: 55 1624 43 1204 32,7% 28,9% 36%
mecanică 23 695 18 504 14,0% 12,1% 14%
electromecanică 5 154 5 140 3,1% 3,4% 3%
electronică automatizări 8 241 6 168 4,9% 4,0% 5%
chimie industriala (Tehnician
în chimie industrială) 1 32 1 28 0,6% 0,7% 1%
materiale de construcții 0 0 0 0 0,0% 0,0% 0%
59
electric 7 190 5 140 3,8% 3,4% 4%
construcții, instalații și lucrări
publice 6 170 4 112 3,4% 2,7% 5%
fabric. prod. din lemn 2 57 2 56 1,1% 1,3% 2%
industrie textilă și pielărie 3 85 2 56 1,7% 1,3% 2%
tehnici poligrafice 0 0 0 0 0,0% 0,0% 0%
producție media 0 0 0 0 0,0% 0,0% 0%
profil servicii, din care: 27 813 24 672 16,4% 16,1% 19%
comerț 4 123 3 84 2,5% 2,0% 3%
turism și alimentație 13 394 12 336 7,9% 8,1% 9%
estetica și igiena corpului
omenesc 2 62 2 56 1,2% 1,3% 2%
economic 8 234 7 196 4,7% 4,7% 5%
profil resurse naturale și
protecția mediului, din
care: 5 145 5 140 2,9% 3,4% 5%
agricultură 1 28 1 28 0,6% 0,7% 1%
ind. alimentară 1 31 1 28 0,6% 0,7% 1%
silvicultură 1 21 1 28 0,4% 0,7% 1%
protecția mediului 2 65 2 56 1,3% 1,3% 2%
chimie industriala (Tehnician
chimist de laborator) 0 0 0 0 0,0% 0,0% 0%
filiera vocațională, din care: 9 243 9 252 4,9% 6,0%
Sursa :Anuarul Statistic al României 2015
Introducerea școlii profesionale de doi ani pentru dobândirea certificatului de calificare de
nivel doi reprezintă o oportunitate pentru elevii din învățământul liceal, o rută de educație și
pregătire practică care vizează integrarea mai ușoară a viitorilor absolvenți pe o piață a muncii
aflată într -o continuă schimb are. El se adresează tuturor elevilor clasei a IX -a cuprinși în
învățământul liceal care doresc să beneficieze de oportunitățile oferite de o profesionalizare
accelerată, prin trecerea la un program specializat .În vederea valorificării prin multiplicare a
asistenței acordate școlilor prin programele PHARE TVET au fost constituite rețele școlare în jurul
centrelor de resursă .
60
Aceste structuri joacă un rol important în toate acțiunile care presupun o abordare
regională, și în mod special cele conexe cu piața muncii (informarea despre cerințele actuale și
cele viitoare ale pieței muncii, consilierea și orientarea pentru o carieră , structura de competențe
cerută de angajatori etc.).
Școala PHARE TVET
2001 -2003
coordonatoare Unitate școlară alocată
Colegiul Tehnic „Matei
Corvin” Hunedoara Grup Școlar „Teglas Gabor” Deva
Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva
Grup Școlar de Telecomunicații și Lucrări
Publice Hunedoara
Colegiul Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara
Colegiul Tehnic de
Transport Feroviar
„Anghel Saligny” Simeria Grup Școlar „Grigore Moisil” Deva
Grup Școlar „Crișan” Crișcior
Grup Școlar „Ovid Densușianu” Călan
Colegiul National "I.C. Brătianu" Hațeg
Grup Școlar „Nicolaus
Olahus” Orăștie Grup Școlar Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu
Liceul Teoretic „Silviu Dragomir” Ilia
Colegiul „Ion Mincu” Deva
Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir
Hurmuzescu” Deva
Grup Școlar „Mihai
Viteazu” Vulcan Grup Școlar Industrial Minier Lupeni
Colegiul Economic „Hermes” Petroșani
Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Petroșani
Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși” Petrila
Grup Școlar „Retezat” Uricani
Ponderea absolvenților de clasa a VIII -a care își continuă studiile este de peste 90%,
însă este necesar să se urmărească acest indicator și în cazul tranziției de la ciclul inferior la cel
superior al liceului. Trebuie avut în vedere faptul că ținta europeană este ca 85% din tinerii din
categoria de vârstă 15 – 25 ani să își finalizeze ciclul secundar superior, iar în prezent înregistrăm
o rată de cuprindere de doar 54% pentru acest nivel.
61
Pe parcursul perioadei de școlarizare se realizează pierderi mari din număru l total de
tineri cuprinși în sistemul formal de educație. Aceste pierderi se ridica la peste 22% din numărul
celor înscriși în ciclul primar în anul școlar 1994/95, ceea ce în valoare absolută înseamnă 25840
de elevi pentru o cohortă de 4 ani. Acești tine ri se vor regăsi în societate fără o calificare, fără
studii finalizate, cu risc de marginalizare socio -profesională ridicat, dacă nu se vor realiza
intervenții concertate.
Structura calificărilor in regiune a suferit modificări importante datorită analizelor
prin intermediul documentelor de planificare a ofertei PRAI si PLAI, înregistrându -se valori care
se apropie treptat de țintele stabilite pentru anul de referință 2013.
Structura calificărilor reflectă într -o măsură insuficientă dispar itățile interregionale
cu privire la cererea pieței actuală și cea viitoare.
Raportul ofertei pentru cele doua rute de școlarizare – ruta directă și cea progresivă
– prezintă o evoluție in favoarea rutei directe, în concordanță cu aspirațiile tinerilor, î nsă aceasta
rută oferă o gamă redusă de calificări. Accesul elevilor la educație și la o calificare se poate analiza
din punctul de vedere al accesului fizic, accesului la un curriculum adecvat și accesului la servicii
specializate .Sunt necesare măsuri urg ente pentru diminuarea fenomenului de abandon școlar la
nivelul întregii regiuni, și asigurarea unor alternative pentru completarea studiilor și obținerea unei
calificări.Pentru a asigura competitivitatea absolvenților pe piața forței de muncă, învățământu l
profesional și tehnic din regiune va trebui să încurajeze obținerea unui nivel de instruire cât mai
ridicat, încurajând mobilitatea ocupațională dar și geografică, simultan cu oferirea unor calific ări
adaptate cerințelor pieței. Pentru a informa tinerii despre cerințele viitoare ale pieței, este necesar
să fie continuate cercetările prin studiile regionale. Se recomandă ca fiecare elev să aibă acces la
un curriculum adecvat. Accesul la un curriculum adecvat presupune o structura a calificărilor din
oferta școlilor cat mai adaptată cerințelor viitoare ale pieței forței de muncă, pentru a asigura o
inserție profesională rapidă și o carieră profesională de succes.Accesul fizic la o școală care oferă
servicii de educație și formare de calitate, înseamnă ca fiec are copil să aibă acces la o unitate
școlară care se află la o anumită distanță ( stabilită în urma analizelor la nivelul fiecărui județ).
Tinerii din mediul rural au acces la scoli din mediul urban, ceea ce face ca rata de cuprindere în
mediul rural să s cadă alarmant pentru ciclul inferior și superior al învățământului secundar.
Asigurarea accesului la servicii suport presupun realizarea unui mecanism de consiliere și orientare
pentru carieră individualizat și corelat cu cererea vii toare a pieței forței d e muncă. Aceste servicii
trebuie oferite de -a lungul întregii perioade de educație și formare (nu doar acțiuni punctuale,
izolate, de exemplu înaintea examenelor naționale). Este necesar ca serviciile de consiliere și
orientare să fie dezvoltate la nivel reg ional, pentru a fi corelate cu piața forței de muncă regională,
asigurând o mai mare mobilitate ocup ațională. Evoluția populației școlare arata o tendință de
descreștere pentru perioada analizată, iar unul din efectele acestui fenomen este creșterea risculu i
disponibilizărilor în rândul resurselor umane. Este necesar ca personalul din învățământ să fie
corect informat cu privire la tendințele de evoluție a populației școlare și să fie elaborat un plan de
măsuri cu implicarea sindicatelor din învățământ, măsur i ce pot compensa aceste efecte (formare
pentru adulți, măsuri de readucere a tinerilor în școli, creșterea peri oadei petrecute în școală
etc.)Impactul și eficiența formării profesionale poate fi măsurat prin succesul absolvenților pe piața
muncii. În aces t sens este urgentă realizarea unor anchete regulate de urmărire a absolvenților,
62
validarea și actu alizarea studiilor regionale. Educația și formarea profesională pot fi servicii de
calitate oferite beneficiarilor doar în situația în care se bazează pe un parteneriat real și funcțional.
În acest scop este necesar ca deciziile care se iau cu privire la educație și la formarea profesională
să fie fundamentate pe recomandările structurilor parteneriale și avizate de către acestea , printr -o
consultare regulată. Sistemul de monitorizare a implementării PRAI și PLAI trebuie să asigure
cerințele formulate mai sus. În vederea asigurării resurselor necesare implementării măsurilor
acestui document, este deosebit de important să fie elaborate din tim p proiecte mature ș i de
calitat având la bază parteneriate reale și puternice, pentru a fi finanțate din Fondurile S tructurale
ale Uniunii Europene. Nivelul județean este abilitat să ia o serie de decizii pentru învățământul
profesional și tehnic pe baza analizelor realizate c are argumentează diferențele față de situația
regională. Există o serie de recomandări cu caracter general precum evitarea școlarizării în
schimburi sau reducerea distanțelor pe care elevii trebuie să le străbată pentru a ajunge la
școală, facilitându -se în acest mod accesul la școlile TVET. Nivelul județean va fi responsabil
pentru luarea deciziilor potrivite în fun cție de propriile analize. Distribuția geografică a unităților
școlare nu este uniformă, o concentrare a acestora înregistrându -se în reședințele de
județ. Documentul de prognoză al județului Hunedoara PLAI 2009 – 2013 a fost supus unui proces
de monitoriza re realizat de către 3 membrii desemnați de către Consorțiul Regional Vest,
reprezentanți ai CLDPS Arad, în martie 2010.Activitățile s -au axat în principal pe analiza datelor
transmise de către instituțiile responsabile de implementarea acțiunilor propuse și compararea
acestora cu acțiunile planificate în PLAI.
Analiza datelor demografice ne arată că Regiunea Vest se confruntă cu următoarele
fenomene:
• Scăderea înregistrată a populației cu grupa de vârstă 0 -14 ani este mai mare decât cea
prognozată;
• Fenomenul emigrare către statele membre ale UE a crescut în intensitate în ultimii ani;
• Fenomenul de imigrare din alte state nu este de amploare în Județul Hunedoara însă a
început să se facă simțit;
• Migrația inter -regională a forței de muncă;
• Scăderea num erică a populației școlare mai ales ca urmare a emigrării părinților care în
ultimii ani și -au luat și copii cu ei.
Datele economice relevă următoarele aspectele:
• competitivitatea economică a Regiunii Vest este asigurată de firmele mari și medii, întrucât
au un număr mare de angajați, și o cifră de afaceri ridicată, respectiv o contribuție
consistentă la PIB -ul Regiunii. Totuși aceste aspecte pozitive sunt umbrite de numărul
relativ mic al firmelor mari și medii;
• pentru păstrarea competitivității Regiunii V est, față de celelalte regiuni, este necesara
atragerea altor investitori mari;
• la nivel regional IMM -urile asigură o rată de angajare mare, dar acestea un nivel redus de
competitivitate prin cifra mică de afaceri.
• Raportările anuale ale A.J.O.F.M. – Huned oara demonstrează dificultățile întâmpinate de
absolvenții învățământului preuniversitar în a se integra pe piața muncii, absolvenții de
63
• licee fără certificat de competențe profesionale deținând ponderea cea mai mare a celor
intrați în șomaj.
• I.M.M. -urile care sunt în creștere, reprezintă un potențial sprijin pentru sistemul de
învățământ profesional și tehnic.
• Societățile comerciale sunt în proces de majore restructurări.
Există posibilitatea accesării fondurilor structurale pentru reconversie profesională și
retehnologizare Dinamismul transformărilor economico -sociale ale județului, induce la nivelul
învățământului hunedorean nevoia unei permanente diversificări și înnoiri, a promovării unor
forme alternative de învățământ, a adaptării rapide și eficiente la cererea eficientă pe piața muncii
prin reconversie și mobilitate profesională. Pentru optimizarea și flexibilizarea rețelei de
învățământ, pentru adaptarea ei la nevoile socio -economice ale județului, Inspectoratul Școlar al
Județului Hunedoara a acționat în direcția:
extinderea unor profile la solicitările pieței muncii (administrație publică, servicii,
industrie ușoară, mecanic -auto);
dimensionarea mai judicioasă a unită ților de învățământ tehnic și profesional,
proces care a început cu anul școlar 2010/2011;
corelarea cifrelor de școlarizare cu dinamica demografică.
În concluzie prezentul document de planificare urmărește:
• Asigurarea egalității de șanse și accesul la edu cație a tuturor persoanelor interesate;
• Asigurarea calității ofertei educaționale și de formare profesională prin corelarea
acesteia cu cerințele viitoare ale pieței muncii și cu aspirațiile individuale ale
tinerilor;
• Asigurarea condițiilor de învățare ade cvate, (resurse umane calificate si resurse
materiale optime) printr -un sistem descentralizat, cu responsabilități asumate de
parteneriate funcționale locale și internaționale.
64
BIBLIOGRAFIE
Carta Verde, Politica de dezvoltare regională în România, București, 1997
Jula, D., Economie regională, Editura Estfalia, București, 2002
Le dictionnaire de notre temps , Hachette, Paris, 1988
Constantin, D. L., Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică,
București, 2000
Jula D., Ailenei D., Jula N., Gârbovean A., Economia Dezvoltării, Editura Viitorul Românesc,
București, 1999
Carta de la Torremolinos – adoptată la cea de -a 6-a Conferință a miniștrilor din Europa responsabili
cu amenajarea teritoriului, ținută la Torremolinos, Spania, 20 mai 1983
Documentul „Agenda 2000” cuprinde principalele concluzii și recomandări ale Comisiei
Europene legate de cererile de aderare a țărilo r candidate precum calendarul de de începere a
negocierilor cu aceste state
Antonescu D., Dezvoltarea Regională în România, Editura Oscar Print,București, 2003 Third Informal Meeting of OECD Ministers Responsible for Regional Policy în Scriften zur
Regionalpolitik und Raumplanung , nr.25/1994, OECD and Government of Austria Federal
Chancellery, Viena Prud'homme R. -« Un nouveau modèle de politique régionale », în Problèmes économiques ,
nr.24404, oct.1995, articol preluat din L'Observator de l'OECD , aprilie -mai 1995
Pascariu G., Ihomel E.,Stănculescu M., Jula D., Luțaș,”Impactul politicii de coeziune socială
asupra dezvoltării economico -sociale la nivel regional în România”, Pre-Accession Impact
Studies nr. 9, Institutul European Român, 2002
Planul Național de Dezvoltare al României pe perioada 2004 -2006
Aceste principii sunt incluse în conținutul conceptului de dezvoltare regională în România adoptat
de Consiluil Național pentru Dezvoltare Regională în martie 1999
Ailenei, D., Piața ca spațiu economic, Editura Didactică și Pedagogică, 1999
Guisan, C., Cancelo, T., Diaz, R., „Evaluation of the effects of european regional policy in the
diminution of regional disparities”, University of Santiago de Compostela Spain, ERSA
Confe rence, CD -ROM,1998
Guisan, C., Cancelo, T., Diaz, R., „Evaluation of the effects of european regional policy in the
diminution of regional disparities”, University of Santiago de Compostela Spain, ERSA
Conference, CD -ROM,1998
Begg, I., „Making sense of regional competitiveness and economic performance”, South Bank
University, London, United Kingdom ERSA Conference, CD -ROM,1998
Creaco, S., Querini, G., „Regional strategic development planning: The Sicilian case” ,
University of Catania, Italy, ERSA Co nference, CD -ROM, 2000
https://www.researchgate.net/publication/299672399_Carta_Verde_Politica_de_dezvoltare_regi
onala_in_Romani a_1997
Agen ția pentru Dezvoltare Regională Vest
Andreas, P., „Regional cohesion in an enlarged European Union – an analysis of inter regional
specialization and Integration” , Cornett University of Southern Denmark, ERSA Conference, CD –
ROM, 2000
65
Sursa: Directiva Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cadrului pentru
implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru
interfețele cu alte moduri de transport, COM(2008) 887 final, 2008.
Invest iția în viitorul Europei. Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială.
Proiectul preliminar. Noiembrie 2010, p. XXV
http://www.cultura.ro/uploads/files/STRATEGIA_%20SECTORIALA_IN_DOMENIU L_CULT
URII_2014 -2020.pdf, p. 22
Amedeo Isto cescu ‘Strategia și managementul strategic’2005;
Doinița Ciocârlan ‘Management strategic’2010;
Joseph Phillis ‘Project Management Profesional’2013;
Alois Ghergu ț ‘Management general și strategic în educație ’2007;
Tony Bush ‘Leadership și management educațional ’2015.
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Licenta 05.05.2017 Docx (reparat) [603513] (ID: 603513)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.