Centru de Studii Europene [603440]

Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza ”, Iași
Centru de Studii Europene

Proiect semestrial
la disciplina
Integrare Economică Europeană
cu titlul

Uniunea piețelor de capital

prof. dr. Gabriela Carmen Pascariu

Studentă : Șuleap Adina
Master anul I, Studii Europene

Iași
2019

1
Cuprins

1. Introducere …………………………………………………………………………………………………………………………. 2
2. Pieței Internă; Prevederi ale tratatelor ……………………………………………………………………………………….. 3
3. Realizarea libertății de circulație a capitalului ………………………………………………………………………….. 10
3.1. Rolul și importanța libertății de circulație a capitalului pentru realizarea obiectivelor UE. …………. 10
3.2. Ȋnlăturarea barierelor ………………………………………………………………………………………………………….. 12
3.3. Standardizare. Rol, standarde. ………………………………………………………………………………………………. 15
3.4. Dificultăți in implementare/stadiul actual al implementării ………………………………………………………. 17
3.5. Instrumente, strategii în domeniul Pieței Unice de Capital ……………………………………………………….. 19
3.6. Impact (analiza din perspectiva obiectivelor de tratat și a obiectivelor strategice ) ……………………… 23
4. Piața interna digitala –prioritate strategica si rol in funcționalitatea si eficacitatea pieței unice a
Uniunii Europene ………………………………………………………………………………………………………………………. 23
5. Piața internă si instrumente suport pentru IMM – uri …………………………………………………………………. 26
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………………………… 27
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………………………….. 28

2

Universitatea „ Alexandru Ioan Cuza ”, Iași. Centru de Studii Europene

Uniunea piețelor de capital

Șuleap Adina
[anonimizat]

Abstract: Această lucrare prezintă principalele caracteristici ale Uniunii din punctul de
vedere al Pieții Interne, și cu precădere al unei pieți comune a capitalurilor, așa cum au fost ele
introduse de Comisia Europeană și dezbătute de diferiți autori, subliniind totodată unele
avantaje și dezavantaje importante ale acestui proiect pentru piețele ȋn dezvoltare. Uniunea
Piețelor Europene de Capital este o inițiativă recentă a Comisiei Europene și este estimată a fi
realizată până în 2019, fapt pentru care, acest studiu, ȋncearcă o succintă prezentare a
oportunităților și limitelor realizării acestei uniuni, impactul acesteia asupra integrării europene
și asupra statelor membre, posibilitățile de extindere a finanțării IMM-urilor, pe dezvoltarea
economică durabilă.

Cuvinte cheie : Uniunea Europeană, Piață Internă, Piața Unică de Capital, integrare europeană,
libera circulație.

1. Introducere
Integrarea europeană nu încetează sa uimească atât susținătorii cât și criticii săi, mai ales
pentru că, ֦ nici o altă regiune nu a manifestat o dorința similară, de a dezmembra componente
importante ale suveranității în căutarea unor scopuri împărtășite, dar imprecise, și în mod
ciudat, integrarea europeană continuă să meargă înainte într-un ritm care este prea rapid pentru
unii și prea lent pentru alții. ֞ (Baldwin și Wyplosz, 2009; p.1).
Deși ideea de integrare europeană ȋși are izvorul ȋncă din Evul Mediu, când Dante
Alighieri argumenta în cartea sa On Monarchy în favoarea unei puteri supranaționale cu
respectarea diversității popoarelor, conceptul deși amplu dezbătut între intelectualii europeni încă

3
de la începutul anilor 1920 (Jovanovi´ , 2005; p. 1) , nu a reușit sa se materializeze decât după cel
de-al doilea Război Mondial, iar până ȋn prezent s-a reușit o integrare, deși nu completă, ȋn mai
multe domenii, precum cel politic, cultural, social, economic, etc.
Un moment de cotitură în integrarea europeană a fost marcat de Programul Unic al pieței
europene. Au apărut concepte noi despre reglementarea pieței care au pătruns în procesul politic
al UE și, au fost susținute de jurisprudența CEJ și antreprenorialul Comisiei. Cu toate că
mecanismul de Piața Unică rămâne perfectibil, aceasta ֦ s-a transformat în inima integrării
europene și a modificat modelul relațiilor de piață de stat în Europa. ". (Wallace, Pollack, 2004;
p.93).
Piața internă este considerată ֦ nucleul dur al integrării economice a Uniunii și este
definită ca realizarea efectivă a libertăților de circulație relevante (bunuri, servicii, factori), cu
prevederea explicită a ⸨eliminării frontierelor⸩ și a libertății de stabilire. ֞ (J Pelkmans, 2003,
p.67).
2. Pieței Internă; Prevederi ale tratatelor
Conform Fișelor descriptive despre Uniunea Europeană ale Parlamentului European,
Piața internă este o zonă de prosperitate și libertate, care conferă cetățenilor Europei comunitare
accesul la bunuri, servicii, locuri de muncă, oportunități de afaceri și bogății culturale. Totodată,
Comisia Europeană, ȋn studiul „Contribuția pieței interne și a protecției consumatorilor la
creștere”, subliniază „ potențialul semnificativ al politicilor care promovează libera circulație a
bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului la creșterea PIB (produsul intern brut) al UE-
28”.
Deși instituirea CEE pe 25 martie 1957 poate fi considerată data oficială de începere a
procesului comun de Piață, când Franța, Germania, Italia și țările Benelux au semnat Tratatul de
la Roma, Piața Comună, principalul obiectiv al acestui tratat, a fost realizată prin uniunea vamală
abia ȋn 1968 si accelerată prin Actul Unic European din 1986 care a adus modificări la Tratatul
CEE instituind drept obiectiv crearea unei piețe interne, considerată ca fiind „ un spațiu fără
frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor
și a capitalurilor ”.
În conformitate cu Tratatul CEE, misiunea Comunității a fost următoarea: „ Comunitatea
are sarcina de a stabili o piață comună și progresivă apropierea politicilor economice ale

4
statelor membre, promovarea în întreaga comunitate o dezvoltare armonioasă a activităților
economice, o expansiune continuă și echilibrată, creșterea stabilității, o creștere accelerată a
nivelului de trai și o relație mai strânsă între statele care îi aparțin . (Tratatul de instituire a
Comunității Economice Europene , 1957)
Pe baza misiunii definite de CEE, se poate afirma că CEE a fost mai mult decât a o
cooperare economică simplă, „nu doar un scop, ci un instrument.” ( Soltesz, 2009, p.2) Astfel s-a
creat mediul propice creării unei comunități economice competitive la nivel global capabilă să
asigurare o creștere stabilă și relevantă a bunăstării. Elementul central al Tratatului CEE a fost
libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalului.
Discutând despre politicile comune ȋn materie de liberă circulație a mărfurilor concepute
de Comunitate Economică punctul central al acesteia a fost crearea unei uniuni vamale. Uniunea
vamală ce s-a bazat pe eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative și a unui regim
vamal comun sistem tarifar. ( Soltesz, 2009, p.3)
În agricultură, dată fiind importanța sa strategică, tratatul CEE a discutat liberalizarea
comerțului cu produse agricole într-un capitol separat, Common agricultural policy (CAP),
art.37-47.
În ceea ce privește reglementarea liberei circulații a persoanelor, a serviciilor și a
capitalulurilor, tratatul nu a fost atât de explicit ca ȋn cazul produselor agricole. De semnalat este
faptul că, deși tratatul vizează punerea în aplicare a tuturor "celor patru libertăți", libera circulație
a mărfurilor reprezintă fundamentul integrării economice.( Pascariu, p.50).
Reglementând libera circulație a persoanelor, tratatul a evidențiat problema muncitorilor,
întreprinderilor și liberalizarea înființării societății separate. În ceea ce privește libera circulație a
lucrătorilor, acesta menționează totodată discriminarea care împiedică munca liberă pe piața
comună, propunând eliminarea acesteia. Cu toate acestea, tratatul nediscutând recunoașterea
reciprocă a calificărilor, libera circulație a lucrătorilor putea fi asigurată doar într-un mod limitat.
Liberalizarea serviciilor a fost discutată doar foarte succint în tratat (art. 59-66). Serviciile
au fost menționate numai în termeni generali, singurul domeniu care a fost subliniat separat a fost
cel al transportului, care datorită rolului său accentuat în economiile naționale și reglementărilor
naționale foarte diferite, s-a menționat ca, " Obiectivele prezentului tratat sunt, în ceea ce
privește subiectul reglementat de prezentul titlu urmărite de statele membre , în cadrul unei

5
politici comune în domeniul transporturilor.“( Tratat de instituire a Comunității Economice
Europene, 1957)
În ceea ce privește libera circulație a capitalului, Tratatul este foarte succint, rezervând
doar numai șase articole (articolul 67-73).
Statele membre care semnează tratatul intenționează să instituie o piața comună bazată pe
uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului în
cursul unei perioade de tranziție de douăsprezece ani iar procesul de instituire a unei uniuni
vamale mergea foarte bine datorită cooperării, între Franța, Germania, Italia și Țările Benelux, a
vămilor.
Uniunea a fost finalizată până la 1 iulie 1968, cu 18 luni mai devreme decât datele
stabilite în Tratatul CEE. Cu toate acestea, uniunea vamală nu era egală cu piața comună, datorită
faptului ca libera circulație a bunuri, servicii, persoane și capital nu s-a materializat pe deplin.
Pentru a impulsiona procesul de integrare, Comisia condusă de Jacque Delors, a pregătit
și a prezentat Programul Pieței Unice (SMP sau PPU) cu privire la finalizarea pieței interne în
1985.
SMP a acordat o atenție deosebită execuției și calendarului. Momentul acțiunilor propuse
de SMP pe baza unui calendar exact de timp care le grupează ȋn trei obiective:
1. Eliminarea barierelor fizice / 2. Eliminarea barierelor tehnice / 3. Eliminarea
barierelor fiscale (Comisia Europeană, 1985) . "Comunitatea adoptă măsuri cu scopul de a
stabili progresiv sistemul intern pe o perioadă care expiră la 31 decembrie 1992 … " (Actul Unic
European)
În ceea ce privește Piața Unică, Programul adoptat în 1985 a dat un nou impuls
implementării eficiente a acesteia. Statele membre s-au mobilizat in realizarea propunerilor
stabilite în Cartea Albă . Ca rezultat al acestui nou impuls, scopul a fost atins:
– 95% din cele 282 de propuneri, 265 au fost adoptate până la sfârșitul anului 1993;
– 93% din propunerile adoptate, 246 au intrat în vigoare, din care 222
a fost necesar un acord național, 87% din aranjamentele naționale necesare au fost efectuate până
în 1993 (Comisia Europeană, 1994) .
Propunerile acceptate de Consiliu se referă în primul rând la următoarele domenii:

6
– Armonizarea unei părți din impozitele directe și indirecte, în primul rând accize;/ – Eliminarea
barierelor tehnice;/ – Asigurarea liberei circulații a capitalului, a serviciilor fiscale și a altor
servicii;/ – deschiderea achizițiilor publice (Comisia Europeană, 1993).
Deși unele propuneri nu au fost puse în practică , datorită acțiunilor întreprinse în această
perioadă rezultate au fost promițătoare:
– au fost create aproximativ 300 000 – 900 000 de locuri de muncă;/ – venitul UE a crescut cu 1-
1,5% între 1987 și 1993; /- Inflația a fost cu 1-1,5% mai mică decât în cazul absenței Singurului;
Programul de piață. (Comisia Europeană, 1996)
Rezultatele mai sus menționate au contribuit puternic la convergența economică a statelor
membre și a regiunilor cu un nivel diferit de dezvoltare economică. Este extrem de important,
deoarece stabilitatea și dezvoltarea economică durabilă pe termen lung nu poate fi asigurată fără
ea. ( Soltesz, 2009, p.8).
Cu toate acestea, Piața Unică era departe de a fi perfectă. Pentru a elimina imperfecțiunile
încă existente și pentru a exploata pe deplin potențialul intern al pieței, Comisia a elaborat un
program strategic ( Efectuarea celui mai bun program intern piață: Programul strategic ).
Programul strategic conținea propuneri legislative exacte. Mai mult, pe baza criteriilor
recomandările raportului privind " Piața internă după 1992, Realizarea provocării " (Raportul
Sutherland) publicat în octombrie 1992. Acesta a acordat o atenție deosebită practicii execuției și
a definit idei exacte privind dezvoltarea Pieței Unice.
Anul 1992 a adus schimbări majore atât ȋn cadrul CEE, cât și ȋn economia globală.
Tratatul de la Maastricht semnat de doisprezece state membre pe 7 februarie1992 intră în vigoare
în 1 noiembrie 1993. Numărul statelor membre a crescut în mai multe etape ajungând la un
număr de 15 state membre în 1995. A fost înființată în 1999 Uniunea Economică și Monetară, și
introdusă moneda euro ȋn 2002. Alte zece țări est-europene au aderat la UE în 2004 și încă două
în 2007.
Toate aceste schimbări directe au fost însoțite de mai multe schimbări economice globale.
Care au reformat puternic economiile lumii.
În 1997 s-a lansat așa-numitul Planul de acțiune , un plan de acțiune ambițios conceput
pentru 18 luni care definește următoarele obiective strategice:

7
1. Eficientizarea regulilor;/ 2. Abordarea denaturării principale a pieței;/ 3. Eliminarea
obstacolelor sectoriale în calea integrării pieței;/ 4. Furnizarea unei piețe unice în beneficiul
cetățenilor; (Comisia Europeană, 1997)
Statele membre au avut un nou impuls ȋn punerea în aplicare a planului de acțiune care și-
a îndeplinit obligațiile . În timpul revizuirii pregătite în februarie 1999, s-a stabilit cu claritate că
rezultatul planului:
"… trebuie să fie considerat un succes: în majoritatea, dar nu toate, cazurile, progresul căutat de
Planul de acțiune a fost realizat. " (Comisia Europeană, 1999)
După finalizarea planului de acțiune din 1997, Comisia, pentru îmbunătățirea în
continuare eficiența Pieței Unice, a pregătit un plan strategic pe termen lung. Obiectivele planului
au fost după cum urmează:
1. Îmbunătățirea calității vieții cetățenilor; / 2. Creșterea eficienței produselor comunitare și a
piețelor de capital; / 3. Îmbunătățirea mediului de afaceri; / 4. Să exploateze realizările pieței
interne într-o lume în schimbare; (Comisia Europeană, 1999)
Au fost definite acțiunile necesare pentru atingerea acestor obiective strategice și a
rezultatelor, adaptate și revizuite în fiecare an. În timpul execuției strategiei rezultă un amestec
născut. obiectivele strategiei au fost îndeplinite doar parțial.
În mai 2003, Comisia a prezentat un plan de acțiune cu 10 obiective. Strategia a fost
definită pentru perioada 2003-2006. Scopul său a fost acela de a stabili: "Ceea ce Uniunea
Europeană trebuie să facă în următorii trei ani pentru a obține beneficii maxime
de la piața internă după extindere. " (Comisia Europeană, 2003)
Strategia a definit următoarele 10 obiective care trebuie atinse ca priorități pentru
perioada 2003-2006 :
1. Facilitarea liberei circulații a mărfurilor /2. Integrarea piețelor serviciilor /3. Asigurarea
unor industrii de rețea de înaltă calitate /4. Reducerea impactului obstacolelor fiscale /5.
Extinderea oportunităților de achiziții /6. Îmbunătățirea condițiilor pentru afaceri /7. Realizarea
provocării demografice /8. Simplificarea mediului de reglementare /9. Aplicarea regulilor /10.
Furnizarea de informații mai multe și mai bune
(Comisia Europeană, 2003)
Temeiul juridic al Pieții Interne îl reprezintă articolele :art. 4 alineatul (2) litera (a) și
articolele 26, 27, 114 și 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

8
Articolul 4
֦( 2) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele
domenii principale:
(a) piața internă;/ (b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;/ (c) coeziunea
economică, socială și teritorială;/ (d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor
biologice ale mării;/ (e) mediul;/ (f) protecția consumatorului;/ (g)transporturile;/ (h) rețelele
transeuropene;/ (i) energia;/ (j) spațiul de libertate, securitate și justiție;/ (k) obiectivele comune
de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.
Articolul 26 (ex-articolul 14 TCE)
(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, în
conformitate cu dispozițiile incidente ale tratatelor.
(2) Piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor,
a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile
tratatelor.
(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, definește orientările și condițiile necesare asigurării unui
progres echilibrat în toate sectoarele vizate.
Articolul 114 (ex-articolul 95 TCE)
(1) Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, dispozițiile următoare se aplică în vederea
realizării obiectivelor enunțate la articolul 26. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în
conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și
Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative
ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne.
(2) Alineatul (1) nu se aplică dispozițiilor fiscale, celor privind libera circulație a persoanelor și
celor privind drepturile și interesele lucrătorilor salariați.
(3) În formularea propunerilor prevăzute la alineatul (1) în domeniul sănătății, securității,
protecției mediului și protecției consumatorilor, Comisia pornește de la premisa asigurării unui
nivel ridicat de protecție ridicat, ținând seama în special de orice evoluție nouă, întemeiată pe
fapte științifice. În cadrul atribuțiilor ce le revin, Parlamentul European și Consiliul depun
eforturi, de asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv.
(4) În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European
și Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, un stat membru consideră necesară menținerea

9
dispozițiilor de drept intern justificate de cerințele importante prevăzute la articolul 36 sau
referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adresează Comisiei o
notificare, indicând motivele menținerii acestor dispoziții.
(5) De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea unei
măsuri de armonizare de către Parlamentul European și Consiliu, de către Consiliu sau Comisie,
un stat membru consideră necesară introducerea unor dispoziții de drept intern întemeiate pe
dovezi științifice noi referitoare la protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza
unei probleme specifice statului membru respectiv, apărute după adoptarea măsurii de
armonizare, acesta adresează Comisiei o notificare privind măsurile avute în vedere și motivele
adoptării acestora.
(6) În termen de șase luni de la notificările prevăzute la alineatele (4) și (5), Comisia aprobă sau
respinge dispozițiile respective de drept intern, după ce a verificat dacă acestea constituie sau nu
un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre
și dacă acestea constituie sau nu un obstacol în funcționarea pieței interne.
În absența unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispozițiile de drept intern prevăzute
la alineatele (4) și (5) se consideră aprobate.
În cazul în care complexitatea problemei justifică acest lucru și dacă nu există nici un pericol
pentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că termenul prevăzut
de prezentul alineat poate fi prorogat cu un nou termen de până la șase luni.
(7) În cazul în care, în temeiul alineatului (6), un stat membru este autorizat să mențină sau să
introducă dispoziții de drept intern care derogă de la o măsură de armonizare, Comisia
examinează de îndată dacă este oportun să propună o adaptare a acestei măsuri.
(8) În cazul în care un stat membru invocă o problemă deosebită de sănătate publică într-un
domeniu care a făcut în prealabil obiectul măsurilor de armonizare, acesta informează Comisia,
care analizează de îndată dacă este necesar să propună Consiliului măsuri adecvate.
(9) Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 258 și 259, Comisia și orice stat
membru pot sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un
alt stat membru exercită abuziv competențele prevăzute de prezentul articol.
(10) Măsurile de armonizare prevăzute anterior includ, atunci când este cazul, o clauză de
salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multe dintre motivele

10
fără caracter economic prevăzute la articolul 36, măsuri provizorii care fac obiectul unei
proceduri de control a Uniunii.
Articolul 115 (ex-articolul 94 TCE)
Fără a aduce atingere articolului 114, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o
procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului
Economic și Social, adoptă directive pentru apropierea actelor cu putere de lege și a actelor
administrative ale statelor membre, care au incidență directă asupra instituirii sau funcționării
pieței interne. ֞
3. Realizarea libertății de circulație a capitalului
3.1. Rolul și importanța libertății de circulație a capitalului pentru realizarea obiectivelor UE.
European Capital Markets Union sau ȋn traducere, Crearea unei uniuni a piețelor de
capital, expresie ce a fost folosită pentru prima dată de președintele ales al Comisiei, Jean-
Claude Juncker, în prima expunere a agendei sale politice la mijlocul anului 2014.( Cartea Verde,
2015), reprezintă un răspuns la provocările din cadrul UE ca urmare a noului ritm al globalizării.
Competitivitatea în special pe litoralul mediteranean și evident, în statele de convergența reală
trebuie să fie restabilită, ֦ reînnoirea fluxurilor de capital de la nord la sud este condiția sine qua
non a acestei dezvoltări. Cheia înăuntru acest demers este uniunea piețelor de capital, care va
facilita activitățile sporite ale capitalului de risc – instrument principal pentru crearea unei noi
economii de inovare și creativitate . ֞( Veron, Wolff, 2016, p.1)
Având drept scop optimizarea procesului de integrare europeană a piețelor financiare
instituțiile UE lucrează la implementarea a doua inițiative majore: Uniunea Bancara și
Uniunea Piețelor de Capital . Ambele proiecte sunt de mare interes și pentru Uniune, având ȋn
vedere stadiul economiei și al piețelor financiare UE precum și prioritățile statelor membre pe
termen mediu si lung. ֦ Uniunea Bancară are ca principal scop o integrare deplină și sustenabilă
a piețelor bancare, prin instrumentele supravegherii unice, a mecanismului comun de rezoluție și
a unui cadru unic privind garantarea depozitelor bancare. Similar, CMU are ca menire crearea
unei piețe unice de capital ȋn zona Euro ȋn vederea maximizării beneficiilor ce derivă dintr-o
partajare transfrontaliera a riscurilor (risk-sharing) și eliminării disfuncționalităților ce ar
putea fi generate de incompatibilitatea diverselor reglementări naționale ȋn statele membre; pe

11
scurt: identificarea de noi soluții ȋn vederea direcționării eficiente a resurselor financiare
disponibile către zonele unde astfel de resurse sunt necesare (ȋn special infrastructură și
IMM), ȋn interiorul Uniunii Europene . ֞( Dănila, 2016, p.1).
Conform Cărții Verzi din 2015 , prioritatea Comisiei, o reprezintă locurile de muncă
și creșterea economică. Ȋn scopul realizării unei creșteri economice, provocarea constă ȋn a
debloca investițiile din domeniul întreprinderilor și infrastructurii ȋn Europa. Cele de 315
miliarde EUR dat prin Pachetul de investiții vor contribui la demararea acestui proces, dar
pentru a consolidarea investițiilor pe termen lung, este necesar să crearea unei piață unice
veritabile a capitalurilor, o uniune a piețelor de capital pentru toate cele 28 de state membre.
Potrivit comunicatului de presa al Comisiei Europene din 30 septembrie 2015,
planul de acțiune privind realizarea CMU are la bază următoarele principii-cheie:
a) Crearea mai multor oportunități pentru investitori: uniunea piețelor de capital ar
trebui să contribuie la mobilizarea capitalului în Europa și la direcționarea acestuia către
toate întreprinderile, inclusiv IMM-urile, și proiectele de infrastructură care au nevoie de
finanțare pentru a se dezvolta și a crea locuri de muncă. Aceasta ar trebui să ofere
gospodăriilor opțiuni mai adecvate pentru a-și atinge obiectivele în materie de pensii.
b) Asigurarea legăturii dintre finanțare și economia reală: uniunea piețelor de
capital este un proiect clasic de piață unică în beneficiul tuturor celor 28 de state membre.
Statele membre au mult de câștigat din direcționarea capitalului și a investițiilor către propriile
proiecte.
c) Promovarea unui sistem financiar stabil, mai solid și mai rezistent: apariția unei game
mai largi de surse de finanțare și a unor investiții pe termen mediu si lung prin care se asigură
că cetățenii și societățile din UE nu mai sunt la fel de vulnerabile la șocurile financiare ca
în timpul crizei.
d) Aprofundarea integrării financiare și intensificarea concurenței: uniunea piețelor
de capital ar trebui să aibă drept rezultat partajarea în mai mare măsură a riscurilor la nivel
transfrontalier și piețe mai lichide, ceea ce va duce la aprofundarea integrării financiare, la
reducerea costurilor și la creșterea competitivității europene.
În vederea realizării principiilor mai-sus menționate, Comisia a propus următoarele:
• elaborarea de propuneri care să promoveze securitizarea de înaltă calitate și eliberarea
bilanțurilor bancare în vederea acordării de împrumuturi;

12
• revizuirea Directivei privind prospectul pentru a permite firmelor, în special celor
mai mici, să atragă fonduri și să ajungă mai ușor la investitorii transfrontalieri;
• începerea activității de îmbunătățire a disponibilității informațiilor privind creditele
IMM-urilor, astfel încât să fie mai ușor pentru investitori să investească în aceste
întreprinderi;
• colaborarea cu sectorul pentru a pune în aplicare un regim paneuropean al
plasamentelor private, astfel încât să se încurajeze investițiile directe în întreprinderile mai mici;
și
• sprijinirea ȋn utilizarea de noi fonduri europene de investiții pe termen lung, astfel încât
investițiile să fie direcționate în infrastructură și alte proiecte pe termen lung.
3.2. Ȋnlăturarea barierelor
O inițiativă a Comisiei Europene care vizează integrarea pieței de capital a fost crearea
unui grup de experți, cunoscut sub numele de Grupul Giovannini . Rezultatele activității Grupului
au fost prezentate în două rapoarte publicate în 2001 și 2003 (primul raport al Grupului
Giovannini (2001): "Acordurile de compensare și decontare transfrontaliere în Uniunea
Europeană" , iar cel de-al doilea raport al Grupul Giovannini (2003): " Al doilea raport privind
aranjamentele de compensare și decontare ale UE").
Primul raport a identificat 15 bariere (mai târziu cunoscute sub numele de barierele
Giovannini), care împiedicau compensarea și decontarea transfrontalieră eficientă a valorilor
mobiliare în UE. Lista barierelor identificate de Grup a fost subdivizată sub trei linii principale:
a) Bariere legate de diferențele naționale în ceea ce privește cerințele tehnice / practica
pieței; lista barierelor identificat de Grup, a fost subdivizat sub trei principale titluri: (i) bariere
legate de diferențele naționale în domeniul tehnic cerințele / practicile pieței; (ii) barierele legate
de mediul național diferențele în procedurile fiscale; și (iii) bariere legate de problemele legale
certitudine care poate apărea între jurisdicțiile naționale. Ordinea în pe care sunt enumerate
barierele, a fost stabilit și pe baza răspunsurile la chestionar.
I. Bariere legate de cerințele / piața tehnică practică.
Bariera 1: Diferențele naționale în tehnologia informației și tehnologiei informației interferențe

13
Bariera 2: Restricții naționale de compensare și decontare necesită utilizarea mai multor
sisteme.
Bariera 3: Diferențe între normele naționale privind întreprinderile pe acțiuni, proprietate
efectivă și custodie ..
Bariera 4: Absența definitivării decontării pe parcursul zilei
Bariera 5: Impedimente practice la accesul la distanță la nivel național de compensare și de
decontare
Bariera 6: Diferențele naționale în perioadele de decontare
Bariera 7: Diferențele naționale în orele de funcționare / de decontare termenele limită
Bariera 8: Diferențele naționale în practica de emitere a valorilor mobiliare
Bariera 9: Restricții naționale privind localizarea valorilor mobiliare
Bariera 10: Restricții naționale privind activitatea primară dealerii și producătorii de piață
II. Bariere legate de diferențele naționale în procedurile fiscale; piață și astfel ar
continua să se confrunte cu probleme cu diferențele naționale în regimurile fiscale relevante.
Bariera 11: Reglementări privind impozitul pe veniturile din rețeaua internă dezavantaja
intermediarii străini
Bariera 12: Taxele de tranzacție colectate prin intermediul unei funcționalități integrate într-un
sistem local de decontare.
III. Bariere legate de aspectele de securitate juridică ;
Bariera 13: Lipsa unui cadru comunitar pentru UE tratamentul dobânzilor la titluri
Barierele 14: Diferențele naționale în tratamentul juridic al compensare bilaterală pentru
tranzacțiile financiare
Bariera 15: Aplicarea inegală a normelor naționale privind conflictul de legi
Cel de-al doilea raport descrie măsurile de eliminare a barierelor Giovannini, indicând
instituțiile și organizațiile care ar fi responsabile. Acestea includ Asociația europeană a
depozitarilor centrali de valori mobiliare (ECSDA), Banca Centrală Europeană (BCE), Comitetul
autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), Societatea pentru

14
telecomunicații financiare internaționale interbancare (SWIFT), precum și guvernele naționale.
Raportul a subliniat importanța unei cooperări strânse între instituțiile pieței de capital și
organismele naționale și de reglementare.
La 14 ani după lansarea Raportului Giovannini, Cartea Verde menționa că ȋncă sunt
֦ o serie de obstacole diverse în calea integrării și dezvoltării piețelor de capital din UE, care își
au originea în factori de ordin istoric, cultural, economic și juridic, unii fiind adânc înrădăcinați
și greu de depășit. ֞ (Cartea Verde, 2015). Printre factorii ce crază obstacole se numără.
֦ preferința istorică a întreprinderilor pentru anumite mijloace de finanțare, caracteristicile
regimurilor de pensii, aplicarea regulilor prudențiale și obstacolele administrative,
aspectele legate de guvernanța corporativă și dreptul societăților comerciale, lacunele privind
datele și caracteristicile multor sisteme fiscale, precum și structurile de piață ineficiente. ֞
(Cartea Verde, 2015).
Integrarea trebuie sa se concentreze, mai ales pe următoarele domenii:
– prioritate la finanțare, în special pentru IMM-uri .
– dezvoltarea piețelor de capital în UE prin stimularea fluxului de investiții instituționale și
de retail în piețele de capital promovarea diversificată a surselor de finanțare.֦ Dezvoltarea
regimului de pensii private și ocupaționale în Europa ar putea duce la creșterea fluxului de
fonduri către o gamă mai diversificată de nevoi de investiții prin instrumente ale pieței de
capital și ar facilita tranziția către finanțarea asigurată pe piață. Consolidarea încrederii
investitorilor de retail în piețele de capital și în intermediarii financiari ar putea crește
fluxul economiilor deținute de gospodării către instrumentele pieței de capital, care sunt
deținute acum, în mare măsură, sub formă de patrimoniu imobiliar și depozite bancare.
Sporirea gradului de competitivitate și de atractivitate la nivel global a piețelor de capital
europene în acest mod ar putea stimula, de asemenea, fluxurile de investiții. ֞ (Cartea Verde,
2015).
– obținerea unor piețe de capital dezvoltate si integrate prin înlăturarea barierelor care
fragmentează piețele și care împiedică dezvoltarea unor segmente de piață specifice. ֦ Prin
ameliorarea eficacității piețelor, UE ar putea să obțină beneficiile care derivă dintr-o
dimensiune și o profunzime mai mare a pieței. Printre aceste beneficii se numără o concurență
mai intensă, o ofertă mai bogată și costuri mai mici pentru investitori, precum și distribuția mai
eficientă a riscurilor și partajarea mai bună a riscurilor. ֞ (Cartea Verde, 2015).

15

3.3. Standardizare. Rol, standarde.
Cartea verde ne evoca principiul unei standardizări ca mecanism de lansare a piețelor
Prin folosirea unor norme comune de piață, prin asigurarea transparenței cu privire la
caracteristicile produselor și prin activități consecvente de supraveghere și de asigurare a
punerii în aplicare a normelor. Un grad ridicat de standardizare are capacitatea de a atrage
investitori și de a spori profunzimea și lichiditatea pieței.
Realizarea unei piețe mai bine integrate la nivel european a obligațiunilor garantate ar
putea contribui la finanțarea băncilor, eficientă din punctul de vedere al costurilor, și ar oferi
investitorilor o gamă mai largă de oportunități de investiții.
Totodată Cartea atrage atenția că, deși s-a înregistrat o creștere a emisiunilor de
obligațiuni corporative, gradul acestora de standardizare și de transparență a prețurilor este
scăzut, chiar dacă, în unele state membre au apărut noi platforme de tranzacționare
electronică a obligațiunilor destinate investitorilor de retail, lipsa standardizării poate limita
dezvoltarea locurilor de tranzacționare a obligațiunilor și a unei piețe secundare lichide . Un
grad mai ridicat de standardizare a emisiunilor de titluri de creanță corporative ar putea
facilita dezvoltarea unei piețe secundare mai lichide pentru obligațiunile corporative.
Ȋn ceea ce privește domeniul contabil, directivele nu au reușit să asigure transparența
ridicată al nivelului de comparabilitate al rapoartelor financiare solicitate atât de către
investitori, cât și de către autoritățile de supraveghere pentru toate societățile comunitare
comercializabile, finalizarea cadrului legal aplicabil societăților comerciale necesare pentru
întocmirea situațiilor lor financiare consolidate. (Rotilă, 2013, p.212). De aceea s-a urmărit
implementarea unor standarde de contabilitate, scopul final fiind realizarea unui set unic de
standarde contabile utilizate la nivel global și bazat pe principii, standarde care sunt menite să
asigure realizarea unei raportări financiare coerente și omogene. Standardele recunoscute la nivel
mondial ar trebui să faciliteze realizarea tranzacțiilor internaționale și unificarea piețelor de
capital. (Granier, 2003, pagina 2).
Așadar, finalitatea armonizării informațiilor financiare și asigurarea unui nivel ridicat de
transparență și de comparabilitate al sistemului financiar a determinat adoptarea. Regulamentul

16
(CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind
aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (denumit "Regulamentul IAS"). Conform
Regulamentului IAS, societățile reglementate de dreptul intern al unui stat membru al Uniunii
Europene al cărui titluri de valoare sunt admise pentru tranzacțiile pe o piață reglementată trebuie
să se aplice standardele IAS / IFRS (Rotilă, 2013, p.212).
După adoptarea regulamentului IAS, diferite țări au introdus IAS / IFRS standardele
direct în reglementările contabile naționale. Acest lucru dovedește în mod evident că unul dintre
obiectivele acestui regulament, și anume acela de a încuraja convergența standardelor de
contabilitate astfel încât standardele IAS / IFRS să fie la nivel internațional acceptat și devenind
standarde globale reale este în curs de realizare. Dar, în același timp, pentru ca directivele
europene de contabilitate să nu reprezinte o piedică ȋn calea aplicării standardelor internaționale
începând cu anul 2005, acestea au fost supuse modernizării.
Adoptarea IAS / IFRS în Uniunea Europeană se face în conformitate cu procedura care
prevede a fost instituită prin Regulamentul IAS, urmând un proces în etape finalizat cu elaborarea
unui regulament (CE) de către Comisia Europeană și publicarea acesteia (inclusiv standardul
adoptat) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptarea IAS / IFRS în Uniunea Europeană implică aprobarea prin intermediul unui a
mecanism înzestrat cu o structură dublă (cu două niveluri): o politică (regulată) nivel, asigurat de
un Comitet de reglementare contabilă – ARC; un nivel tehnic, Grupul consultativ european pentru
raportarea financiară – EFRAG, cu un expert tehnic Grup – TEG și un consiliu de supraveghere.
EFRAG trebuie să asigure asistența și
Standardul ar putea deveni o caracteristică a piețelor de creștere pentru IMM-uri și ar
putea fi folosit la scară mai largă.
Transparența în ceea ce privește proiectele de infrastructură sau rezervele de proiecte ar
putea duce la creșterea atractivității acestora pentru investițiile private și ar putea să ajute
autoritățile de reglementare să adopte un regim prudențial mai bine adaptat la investițiile în
infrastructură. Raportul grupului operativ pentru investiții din decembrie 2014 a sugerat
crearea unui site internet central la nivelul UE care să includă linkuri către
proiectele/rezervele de proiecte ale statelor membre și informații cu privire la proiectele UE (de
exemplu, în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei și a fondurilor structurale
și de investiții europene). Pe baza raportului grupului operativ pentru investiții, Comisia a

17
propus crearea unei rezerve de proiecte de investiții europene în vederea facilitării accesului
investitorilor la informații cu privire la oportunitățile de investiții din întreaga UE și a
maximizării participării investitorilor la finanțare 10 . Se va crea un site internet special și vor
fi elaborate standarde comune de prezentare a informațiilor. Crearea unei astfel de rezerve de
proiecte se va baza pe activitatea care a început deja în unele state membre. (Rotilă, 2013,
p.213).
3.4. Dificultăți in implementare/stadiul actual al implementării
Conform planului de acțiune 2015, Comisia Europeană a ales metoda de "câștigurilor
rapide" pe proiectele în desfășurare privind reglementarea produselor financiare, cu precădere
securizarea și directiva privind prospectul (Veron, Wolff, 2016, p.1). CMU, dacă este executată
cum se cuvine, este capabilă de crearea de beneficii concrete pentru cetățenii UE în ceea ce
privește gradul de ocupare și sistemul financiar. Statelor UE li se pune in față obligația de a
susține reușita acestui proiect. Noul consens al UE, se ȋndreaptă spre necesitatea unor piețe de
capital mai puternice ca o modalitate de a face un sistem financiar mai eficient și mai rezistent.
Schimbarea regională ar putea să împiedice realizarea obiectivelor CMU. O distincție ar
trebui să se facă între supravegherea prudențială, care este în mod obișnuit împreună cu un cadru
de rezoluție cu posibile implicații fiscale și supraveghea financiară, cum ar fi autorizările de
fonduri și aplicarea regulilor piețelor de capital. În faza actuală a UE integrarea, celei dintâi ar
putea fi reunite în cadrul zonei bancare. În schimb, punerea în comun a autorității la nivelul UE
asupra reglementării comportamentului financiar nu ar trebui să aducă atingere în niciun fel
fiscalității statelor membre . Logica care a condus statele membre ale UE, la sprijinul pentru
crearea AEVMP nu s-a schimbat, iar o ajustare a sa nu ar trebui considerată contencios intrinsecă
dacă poate ajuta la rezolvarea anumitor probleme mai bune. (Veron, Wolff, 2016, p.2).
Reforma guvernanței și a finanțării AES, ar trebui să fie strâns coordonate de dezvoltarea
proiectului CMU. În cazul AEVMP, concentrația crescută într-un subset limitat de state membre
ridică anumite întrebări în legătură cu cadru în care fiecare stat membru este în prezent
reprezentat în consiliului de supraveghere a pieței de către autoritatea sa națională de
reglementare a valorilor mobiliare.
Reformele recente ale piețelor instrumentelor derivate au sporit portofoliul CPC, iar
punerea în aplicare a acestora este încă departe de a fi finalizată. Reforma agenda în sine, astfel

18
cum a fost definită la nivel global în timpul G20 din septembrie 2009 Summit-ul de la Pittsburgh,
nu a ținut cont de interdependențele transfrontaliere într-o piață pe deplin adecvată. Astfel,
provocările generate ridică atât întrebări de coordonare la nivel mondial, cât și intra-UE. Se
recomandă ca UE să găsească răspunsuri la astfel de întrebări care urmează să fie prezentate la
nivel mondial. În acest sens, cel mai bun mod de a evita din punct de vedere politic dezbateri
dezbătute privind supravegherea supranațională, fie la nivelul UE, fie la nivel mondial, ar fi să
elaboreze și să adopte mecanisme de rezoluție bazate strict pe reguli care să le dea nici o
autoritate discreționară și să distribuie automat pierderile în rândul participanților la piață în cazul
puțin probabil al unei eșecuri sistemice. În timp ce astfel de mecanisme bazate pe reguli nu pot fi
în întregime practice pentru bănci, ar putea fi mai potrivite pentru a distinge cu privire la
caracteristicile CPC internaționale. (Veron, Wolff, 2016, p.2).
Pentru a aborda zonele cele mai complexe, UE ar putea să creeze procese paralele de
analiză și dezvoltare a propunerilor de politici în următoarele cinci domenii: informații privind
creditele corporative; infrastructură financiară; insolvabilitatea și restructurarea datoriilor;
impozitarea investițiilor financiare; și revizuirea retrospectivă a impactului agregat al
reglementării piețelor de capital. Având în vedere complexul și natura tehnică a acestor subiecte,
precum și faptul că acestea acoperă diferite competențele, mai mulți comisari și direcții generale
din cadrul Comisiei ar fi recomandă să încredințeze forțelor de lucru autonome analiza și
dezvoltarea de propuneri de politică corespunzătoare. Designul și guvernanța lor specifice pot
varia pentru diferite probleme și ar trebui să ia în considerare procesele anterioare care au fost
realizate cu succes. Comisia ar trebui să stabilească date-țintă pentru aceste grupuri de lucru să
prezinte propuneri detaliate, să zicem în cursul anului 2017, astfel încât legislația ulterioară și
punerea în aplicare să pută fi în curs de desfășurare până în momentul în care actualul mandat
legislativ al UE se încheie la mijlocul anului 2019.
Ȋn Comunicarea Comisiei ֦ Finalizarea uniunii piețelor de capital până în 2019 – este
timpul să accelerăm ritmul ֞ către celelalte instituții UE din martie 2018, se cere ca, termen lung,
este necesar un impuls puternic pentru funcționarea eficientă a uniunii piețelor de capital și sunt
enunțați trei piloni pe care se sprijină piață unică de capital – Valorificarea la maximum a pieței
unice prin noi produse, etichete și pașapoarte europene : piața unică a UE; norme clare și
proporționale Sprijinirea întreprinderilor și a antreprenorilor prin norme mai clare și mai
simple; o supraveghere eficientă – O supraveghere mai eficientă a piețelor de capital din UE.

19
( Comisia, 2018).
Impactul economic al CMU asupra UE de deschiderea sa internațională. După cum a spus
comisarul pentru servicii financiare, " CMU nu are în vedere închiderea ușilor către lumea
exterioară. Dimpotrivă, dorim vedeți mai multe investiții din partea investitorilor externi " . (Hill,
2015) Acest lucru implică faptul că, UE ar trebui să promoveze standardele financiare interna-
ționale, așa cum a făcut-o în trecut, totodată UE ar trebui să analizeze și să evite episoade de eșec
ca cele legate de proiectarea și implementarea Alternativei Directiva privind administratorii fon-
durilor de investiții sau Infrastructura europeană a pieței, care a declanșat dezbateri privind discri-
minarea față de serviciile furnizorilor din afara. UE ar trebui să fie exemplară în respectarea stan-
dardelor globale. Aceasta ar trebui să ofere sprijinul deplin organismelor globale cu agende și
mandate care sunt aliniate la obiectivele CMU, în special FSB, comitetul Plăți și infrastructuri de
piață (CPMI) și Organizația pentru Afaceri Internaționale a Comisiile de valori mobiliare
(IOSCO).
3.5. Instrumente, strategii în domeniul Pieței Unice de Capital
Conform Cârtii Verzi, Comisia a analizat și identificat sectoarele de activitate în care
este necesar înregistrarea unor progrese ȋn scopul realizării imediate de beneficii.
a) Reducerea barierelor în calea accesului la piețele de capital
Crearea unei piețe transparente și lichide pentru instrumentele de salvare, sistemele de
finanțare a pensiilor, alocarea de beneficii societăților de investițiile bazate pe riscuri la capital,
incluziunea financiară – realizarea partenerilor finali în proiectul CMU. Drumul de acces la
piețele de capital pentru societățile care doresc să obțină finanțare este prospectul, iar majoritatea
întreprinderilor care au ȋn plan să emită titluri de creanță sau de capital trebuie să
întocmească un prospect. Ar trebui ca acesta să nu acționeze ca o piedică inutilă la accesul pe
piețele de capital. Comisia are ȋn vedere revizuirea actualului regim al prospectelor prin
intermediul unei consultări publice specifice , astfel încât întreprinderile (inclusiv IMM-
urile) să poată facilita atragerea de capital și să stimuleze dezvoltarea piețelor pentru IMM-
uri.
b) Lărgirea bazei de investitori pentru IMM-uri
Este necesară o distincție între companiile care își desfășoară activitatea pe piețe mature,
cu o creștere redusă a tarifelor și start-up-uri, care se angajează în activități extrem de riscante.

20
Marea majoritate a IMM-urilor operează pe piețe mature. Având în vedere anumite caracteristici,
aceste companii comandă finanțare externă: fonduri interne, credit comercial, bănci – și, în cazul
în care costul fix al datoriei de piață nu este un obstacol, piețele datoriei publice (de exemplu
bilete la ordin, obligațiuni etc.) Acestea din urmă sunt relevante numai pentru întreprinderile
mijlocii semnificative.
Al doilea grup mult mai mic de firme cuprinde companii cu potențial ridicat, generând în
mod normal fluxuri de numerar negative, nu numai la pornire dar și la extinderea modelului de
afaceri, în principal datorită cheltuielilor mari de capital și investiții semnificative în cercetare și
dezvoltare.( Brühl, Volker et al., 2015). Așadar, companiile tinere de înaltă tehnologie inovativa
sunt, de obicei, finanțate în întregime prin capital privat și nu public. Imediat ce au ajuns la pauză
și au generat fluxul de numerar pozitiv devine disponibil și se adaugă capitalului existent baza.
O alta problemă o reprezintă armonizarea standardelor de contabilitate financiară și de
raportare pentru IMM-uri. Nu numai investițiile transfrontaliere în acțiuni, ci și împrumuturile
transfrontaliere de băncile sunt adesea împiedicate de diferite standarde naționale de contabilitate
(GAAP). Deciziile de creditare și de investiții devin mai dificile și mult mai scumpe. Un impact
similar ar putea fi realizat cu un set armonizat de standarde de contabilitate pentru IMM-uri. Cu
toate acestea, proiectarea unui astfel de set de principii ar trebui să recunoască capacitățile și
resursele companiilor mai mici. În plus, acest efort nu trebuie să se limiteze la
companiilor listate pe MTF, deoarece IMM-urile cu o creștere privilegiată, cu un acces mai facil
la finanțarea bancară transfrontalieră.
Deloc de neglijat este situația finanțărilor de tip start-up și finanțarea inovării, deoarece
datorită profilului negativ al fluxurilor de numerar, companiile tinere, cu creștere înaltă, de obicei
nu îndeplinesc cerințele minime pentru finanțarea datoriei. Astfel, disponibilitatea capitalului de
risc este esențială. În scopul de a lărgi și aprofunda disponibilitatea capitalului de risc pentru
inovarea corporativă, următoarele măsuri ar putea fi luate în considerare în contextul proiectării
CMU.
a) investițiile de capital de risc sunt caracterizate de un profil de risc ridicat. Este esențial ca
firmele cu capital de risc să asigure un nivel ridicat de diversificare a TION. Scara fondurilor de
capital de risc este în mare măsură determinată de linia de gestionare a fondurilor record,
reflectată de performanța trecută a fondului. Pe lângă industrie trebuie ȋncercat know-how-ul și
expertiza de management pentru a sprijini și hrăni start-up-uri în curs de dezvoltare.

21
b) să fie deschisă doar investitorilor profesioniști în societăți transparente care necesită o
cunoaștere profundă a respectivului sector.
IMM-urile au fost afectate mai mult comparativ cu întreprinderile mai mari în ceea ce
privește accesul la finanțare . De obicei, informațiile privind IMM-urile sunt limitate și,
sunt deținute de bănci, iar unele IMM-uri se confruntă cu dificultăți pentru a ajunge la baza
mai largă a investitorilor nebancari care ar putea răspunde nevoilor lor de finanțare. ֦ Ameliorarea
informațiilor privind creditele ar contribui la crearea unei piețe a capitalurilor eficace și
sustenabilă pentru IMM-uri. Definirea unui set minim comun de informații comparabile pentru
informarea cu privire la credit și pentru evaluarea creditului ar putea contribui la atragerea de
finanțare pentru IMM-uri. De asemenea, informațiile standardizate privind calitatea
creditului ar putea contribui la dezvoltarea unor instrumente financiare de refinanțare a
împrumuturilor acordate IMM-urilor, cum ar fi securitizările pentru IMM-uri. Activitatea de
evaluare a bonității a început și s-a bucurat de sprijinul larg al statelor membre. Evaluarea
bonității oferă investitorilor și împrumutătorilor informații privind bonitatea financiară a
IMM-urilor./ Acțiunile avute în vedere în acest domeniu ar putea contribui la
diversificarea finanțării întreprinderilor nou-înființate, inovatoare și care înregistrează o
creștere rapidă. Ca o primă etapă, în 2015, Comisia intenționează să organizeze ateliere având
ca temă informațiile privind creditele IMM-urilor pentru a continua această activitate. ֞( Cartea
Verde)
c) Crearea unei piețe de securitizare sustenabile
Caracteristica decisivă a calității securitizărilor este gradul lor de transparența cu privire la
valoarea pierderilor pe care emitentul securitizării îl va suporta. " Semnalarea reținerii ", adică
producerea unui raport ușor de înțeles cu privire la designul, în primul rând a pierderilor, este,
prin urmare, crucială. Aceasta va reduce asimetriile de informații între investitori și va contribui
astfel la realizarea unei piețe durabile de securitizare. Cu transparența totală a structurilor
purtătoare de pierderi, piața va putea să funcționeze în mod eficient, adică în funcție de riscul
individual de neplată.
Aceasta oferă flexibilitate emitentului: poate genera venituri ridicate din emisiune prin
limitare riscul de pierdere pentru investitor, sau poate transfera în mod explicit riscul primei
pierderi pentru investitori la un alt preț adecvat, în cazul în care reținerea capitalului propriu nu
este dorit dintr-un anumit motiv (Krahnen / Wilde 2011). Mai mult, un aspect important de

22
transparență în contextul securitizării se referă la capacitatea investitorilor de a gând diferite etape
ȋn procesul de securitizare. Acest lucru permite investitorilor să identifice, măsoare și evalueze
riscurile originale, posibilele lor dependențe și riscurile care rezultă din activitățile de grupare.
Titlurile garantate cu titluri de valoare sunt un exemplu pertinent pentru abordarea problemei de
reținere a riscului. Reglementarea actuală impune ca securitizările activelor bancare să respecte
principiile definite de retenție minimă. Transparența suplimentară în direcția altor titluri, cum ar
fi obligațiunile garantate și titlurile de valoare pot fi, de asemenea, discutate cu trimitere la
retenție.( Brühl, Volker et al.).
Piețele de valori mobiliare necesită transparență în ceea ce privește păstrarea pierderilor.
Aceasta va fi benefică nu numai bancar, dar va spori, de asemenea, atractivitatea pentru
tranzacționarea în valori mobiliare. În plus, eligibilitatea activelor suport și a cerințele certe sunt
cruciale. O stimulare eficientă a acestei piețe ar fi, bineînțeles, necesara dacă BCE ar accepta
astfel de documente pentru furnizarea de lichidități. .( Brühl, Volker et al.,).
d) Stimularea investițiilor pe termen lung
Comisia Europeană a anunțat ȋn 2015 un Plan de investiții care va debloca investiții
publice și private în economie de cel puțin 315 miliarde EUR, prin instituirea noului Fond
european pentru investiții strategice (FEIS), și a publicat o comunicare privind finanțarea pe
termen lung a economiei europene, în care sunt prezentate o serie de măsuri menite să stimuleze
investițiile. Cadrul de reglementare al Fondului de investiții pe termen lung (FEITL), permite
investitorilor să își plaseze fondurile bănești în întreprinderi și proiecte de infrastructură pe
termen lung. FEITL ar trebui să atragă mai ales interesul investitorilor precum societățile de
asigurare sau fondurile de pensii care au nevoie de fluxuri de venituri stabile sau de creșterea
capitalului pe termen lung ( Cartea Verde, 2015).
e) Dezvoltarea piețelor europene ale plasamentelor private
Tot Cartea Verde menționează ca, plasamentele private reprezintă o modalitate de a
atragere fonduri prin care o întreprinderile oferă titluri de valoare unei persoane sau unui grup
restrâns de investitori în afara piețelor bursiere. ֦ Plasamentele private pot oferi
întreprinderilor o modalitate mai eficientă din punctul de vedere al costurilor de a atrage
fonduri și lărgesc disponibilitatea finanțării pentru societățile mijlocii și mari și, eventual, pentru
proiectele de infrastructură. ֞( Cartea Verde, 2015)

23
Ȋn comunicatul Comisiei din martie 2018, se afirmă angajamentul de a introduce toate
elementele constitutive necesare pentru crearea uniunii piețelor de capital până în 2019.

3.6. Impact (analiza din perspectiva obiectivelor de tratat și a obiectivelor strategice )
Uniunea Europeană va trebui ȋn următorii ani să-și intensifice supravegherea la nivel de
sistem. Ȋn Uniune statele membre au o tradiție îndelungată de monitorizare a riscurilor în
sistemele lor bancare naționale. Punerea în aplicare a uniunii bancare ȋn zona euro oferă o largă
perspectiva legată de îmbunătățirea monitorizării riscului bancar supranațional. ֦ Cu toate acestea,
supravegherea unui sistem financiar mai complex, în care rolul băncilor ar putea deveni treptat
mai puțin dominantă implică noi provocări, care necesită o infrastructură adecvată. ֞(Cartea
Verde, 2015)
Totodată, UE ar trebui să ia în considerare inițiative complementare de reglementare
financiară, ar trebui să intensifice implementarea unei acțiuni clare in vederea realizării unui
cadru de reglementare pentru acele activități ale pieței financiare care nu ar trebui lăsate la
disciplina piețelor, aici ȋncadrându-se terminarea proiectelor care au fost deja anunțate sau aflate
la niveluri diferite de dezvoltare de către instituțiile Uniunii. De asemenea, este necesar ca UE să
ȋnlocuiască directivele cu reglementări pentru a închide lacunele, să reducă placarea națională și
să asigure coerența reglementărilor pan-europene .( Jovanovi´, 2015).
Un alt segment de analiză este acel al asiguratorilor unde momentan sunt ȋmpiedicate
investițiile acestora în segmente cu risc mai crescut, de exemplu cel al acțiunilor. Legislația UE ar
trebui revizuită rapid pentru a realiza un mai bun echilibru pentru solvabilitatea asigurătorilor pe
termen lung. De asemenea, segmentul fondurilor cu capital de risc trebuie revizuit este, deoarece
acesta este asociat cu inovatori tehnici de creștere înaltă.
4. Piața interna digitala –prioritate strategica si rol in funcționalitatea si eficacitatea pieței
unice a Uniunii Europene

Ȋn cea de-a patra Revoluție Industrială, comerțul clasic tinde să dispară, și asta datorită
avantajelor pe care comerțul online ȋl are, printre care enumeram: celeritatea viramentelor,
diversitatea lor, universalitatea, simplitate de efectuare a transferurilor, monedă unică, indiferent

24
de moneda destinatarului plății, nelimitarea la anumit orar al furnizorului de servicii, inclusiv al
băncii, transparența plăților etc ..֦ Ȋn plus, pe o piață unitară, accesul prestatorilor de servicii este
facilitat, fiind încurajată concurența reală, precum și penetrarea întreprinderilor nou create care
nu se mai lovesc de bariere formale ֞.(Leția, 2014, p.117)
Ȋnsă ȋn lumea economiei virtuale nu sunt doar avantaje, aceasta crază mediul ideal dezvoltării
criminalității economice. Datorită volatilității internetului care face ca strângerea probelor
pentru sancționarea infractorilor să fie greoaie, companiile sunt puse ȋn fata unor noi si grave
tipuri de amenințări, cărora trebuie sa le facă față, cum ar fi spionajul industrial, atacurile
cibernetice, drepturi de autor, de marca, deturnarea fondurilor, conturi false, identități false etc. Ȋn
esența o companie trebuie să țină cont de riscurile pe care activitatea sa le implică, riscuri de tip
economic, financiar, tehnologic și de securitate.
Ȋn cadrul Pieței Unice serviciile de plată sunt de cea mai mare importanță pentru siguranța
mediului de afaceri și nu numai. Datorita faptului ca exista o fragmentare a pieții serviciilor de
plata, practic sunt 28 de asemenea piețe, funcționarea unitară și recunoașterea prestatorilor de
servicii de plata trebuie sa fie un imperativ care ar trebui reglementate prin directive, al căror grad
de transpunere sa fie maxim. (Leția, 2014, p.117)
Ȋn scopul susținerii dezvoltării societății informaționale și a creșterii competitivității
digitale, Comisia Europeană, a elaborat un instrument de evaluare a performanțelor societății
digitale, numit Indicele economiei și societății digitale (DESI prin DG CONECT). Acesta este
un indicator cu cinci componente privind performanța digitală în Europa și care are drept
scop, evaluarea progreselor din țările membre ale UE în competitivitate digitală. ( Unguru, M.,
(2017), p.88)
(1) Conectivitatea indică nivelul de dezvoltare a infrastructurii fizice minimale și existența
conexiunilor de mare viteză (internet de bandă largă).
(2) Capitalul uman ilustrează abilitățile necesare utilizării Internetului, atât pentru utilizatorul de
bază cât si pentru persoanele ce dețin competențe avansate.
(3) Utilizarea internetului măsoară diferite activități online ale publicului care se
conectează la internet;
(4) Integrarea tehnologiilor digitale măsoară digitalizarea întreprinderilor și exploatarea
canalului de vânzări online.

25
(5) Serviciile publice digitale măsoară digitalizarea serviciilor publice, cu accent pe e-
guvernare. (Unguru, M., (2017), p.88)
Conform Comisiei Europene, ȋn broșura O piață unică digitală în Europa, 2016, ֦piață
unică digitală înseamnă mai puține obstacole, mai multe oportunități, un spațiu în care cetățenii
și întreprinderile își pot desfășura activitățile, pot inova și interacționa în mod legal, în condiții
de siguranță și la un cost rezonabil, ușurându-le astfel viața . ֞ Totodată, întreprinderile vor putea
utiliza la maximum noile tehnologii. Conform estimărilor Comisiei aceasta ar putea să contribuie
cu 415 miliarde EUR pe an ȋn economie și are capacitatea creării a sute de mii de noi locuri de
muncă. Ȋn strategia privind piața unică digitală Comisia include o serie de 16 acte normative și
măsuri noi . (Comisia Europeana, O piață unică digitală în Europa, 2016)
Strategia Comisiei are ȋn vedere următoarele aspecte:
1. Acces online mai bun pentru consumatorii și întreprinderile din întreaga Europă/
Norme privind comerțul electronic transfrontalier care să inspire încredere consumatorilor și
întreprinderilor/ Servicii de coletărie transfrontaliere, de înaltă calitate și la prețuri accesibile/
Prevenirea blocării geografice nejustificate/ Un acces mai bun la conținutul digital – un cadru
modern, mai european privind drepturile de autor/ Reducerea sarcinilor și a obstacolelor legate
de TVA în cazul vânzărilor transfrontaliere
Crearea condițiilor adecvate și a unor condiții de concurență echitabile pentru rețele
digitale avansate și servicii inovatoare/ Adaptarea normelor privind telecomunicațiile la scopul
pentru care au fost instituite/ Un cadru mediatic pentru secolul al XXI-lea/ Un mediu de
reglementare adecvat scopului pentru platforme și intermediari/ Consolidarea încrederii în
serviciile digitale și în prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și a securității acestor
servicii și a prelucrării acestor date.
Valorificarea la maximum a potențialului de creștere al economiei digitale/ Construirea unei
economii bazate pe date/ Stimularea competitivității prin interoperabilitate și standardizare/ O e-
societate favorabilă incluziunii.
2. Realizarea pieței unice digitale/ Investițiile în piața unică digitală/ Dimensiunea
internațională Guvernanța eficace a pieței unice digitale
Finele anului 2017 a adus o serie de realizări a unor puncte deosebit de importante din
Strategie și anume: eliminarea tarifelor de roaming, modernizarea protecției datelor/

26
portabilitatea transfrontalieră a conținutului online/ un acord privind deblocarea comerțului
electronic prin încetarea geoblocării nejustificate. (Consiliul European, Piața unică digitală
pentru Europa, 2017)
Europa digitală este un nou program de finanțare instituit de UE și va fi lansat în 2021 pentru
a sprijini transformarea digitală a societăților și a economiilor Europei. Programul Europa
digitală va finanța proiecte din cinci domenii: supercalculul, inteligența artificială, securitatea
cibernetică, competențele digitale avansate, și asigurarea utilizării pe scară largă a
tehnologiilor digitale în întreaga economie și societate. (Consiliul European, decembrie, 2018)
5. Piața internă si instrumente suport pentru IMM – uri

Vladimír Špidla, comisarul , a declarat la deschiderea „ Forumului pentru restructurarea
IMM-urilor ”, 26 noiembrie 2007 că„ Având în vedere faptul că IMM-urile reprezintă 99 % din
totalul companiilor din Europa, este extrem de necesar ca toate politicile și instrumentele
existente să fie mobilizate și adaptate la micile întreprinderi, atât la nivel european, cât și la
nivel național.”
Comisia Europeana, a alocat ȋn perioada 2014-2020, peste 450 de miliarde de euro pentru
finanțarea de investiții destinate sporirii locurilor de muncă și consolidării creșterii Fondurile
structurale și de investiții europene ce vor sta la dispoziția statelor membre.
Problema ֦ competitivității IMM-urilor se numără printre cele 11 obiective ale politicii de
coeziune aferente perioadei 2014-2020. Totodată, IMM-urile vor beneficia de investiții
suplimentare în cadrul altor obiective tematice, în special cercetarea și inovarea, economia cu
emisii reduse de carbon și tehnologiile informației și comunicațiilor . ֞ IMM-urile vor beneficia de
57 de miliarde de euro ceea ce ȋnseamnă 20% din finanțarea disponibilă prin Fondul european de
dezvoltare regională (FEDR) . De asemenea, utilizarea sporită a instrumentelor financiare,
precum împrumuturile, titlurile de capital și garanțiile precum și un mecanism de coinvestiții și
fondurile de dezvoltare urbană va fi benefică pentru IMM-uri.
Investițiile vor sprijini IMM-urile în scopul: accesării de fonduri pentru investiții prin
subvenții, împrumuturi, garanții de împrumut, capitaluri de risc etc.;/ beneficierii de sprijinul

27
destinat întreprinderilor, de exemplu know-how și consiliere antreprenorială, precum și
oportunități de colaborare în rețea și parteneriate transfrontaliere;/ îmbunătățirii accesului
acestora pe piețele globale și în cadrul lanțului internațional de valori;/ exploatării noilor surse de
creștere, cum ar fi economia ecologică, serviciile de turism și de sănătate și serviciile sociale
durabile, inclusiv „economia vârstei a treia” și industriile culturale și de creație;/investirii în
capitalul uman și în organizațiile care asigură educație și formare vocațională
practică;/consolidării legăturilor cu centre de cercetare și universități pentru promovarea inovării.
(Comisia Europeana,SME competitiveness)
Concluzii

Lucrarea de fata, este o succinta prezentare a ceea ce înseamnă Piața Internă Europeană ,
cu o la fel de succinta analiză a importanței liberii circulații a capitalurilor.
Circulație liberă a capitalurilor este cea mai vastă din cele 4 libertăți fundamentale
consacrate în Tratate și acestea datorită naturii sale unice ce include țările terțe, este
considerată a fi libertate anexă a liberei circulații a persoanelor, mărfurilor și serviciilor.
Cu toate că la ȋnceput, tratatele nu prevedeau liberalizarea totală a circulației
capitalurilor, datorită situațiilor economice mondiale din deceniile șapte – opt ale secolului trecut,
aceasta a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht , unde toate restricțiile privind circulația
capitalurilor între statele membre și între statele membre și țările terțe au fost eliminate.
Așa cum s-a menționat ȋn lucrare, libera circulație a capitalurilor, pe lângă avantajele
pe care le aduce ȋn economia UE, prezintă și o multitudine de probleme care sunt în atenția
instituțiilor Uniunii, cu precădere ȋn cea a Comisiei, unde sunt recomandări la adresa statelor
membre pentru adoptarea unei legislații naționale ȋmpotriva combaterii fenomenului
infracțional în materie fiscală.
S-au evidențiat câteva aspecte importante ale implementării Pieței de Capital ȋn corelație
cu Piața Unica Digitală și completată de strategii și instrumente de dezvoltare a IMM-urilor,
prezentare ce are ca scop evidențierea importantei integrării piețelor de capital care este un pas
ferm în sprijinirea economiei UE ȋn creșterea competitivității acesteia pe termen lung. CMU are

28
capacitatea de a promovarea stabilitate Financiară, de a se completa și consolida Uniunea
Bancară, Uniunii Monetare Europene (UEM).

Bibliografie

Cărți:
1. Baldwin, R., Wyplosz, C. (2009). The Economics of European Integration , 3rd edition,
New York, McGraw-Hill Education,.
2. Helen Wallace,William Wallace and Mark A. Pollack, (2004). Fifth Edition, Policy-
Making in the European Union , Oxford, Oxford University Press.
3. Jovanovi´,M.,N., (2005), The Economics of European Integration, Limits and Prospects,
Cheltenham, UK, Northampton, MA, USA , Edward Elgar Publishing Limited.
4. Pelkmans, J. (2003), Integrare Europeană. Metode și analiza economică , IER, București.
5. Pascariu, C., G.,(2017), Integrare Economică Europeana, suport de curs, Iași.

Articole, studii:
1. Anderson. N., Brooke. M., Hume.M., Kürtösiová. M., (2015), A European Capital
Markets Union:implications for growth andstabilit, Financial Stability Paper No. 33.
2. Boldeanu .,F., T., (2016) The Financial System of the EU and the Capital Markets Union,
European Research Studies Volume XIX, Issue 1.( pp. 59 – 70)
3. Brühl, Volker et al. (2015) : Comments on the EU Commission's capital markets union
project, White Paper Series, No. 27, SAFE, Frankfurt am Main,
4. Case of the European Union , International Journal of Academic Research in
Accounting,Finance and Management Sciences 8 (2): 164-169.
5. Danila. M.,( 2016), Capital Markets Union – A vital project for Europe , Munich,
Personal

29
6. Disponibil la: http://dx.doi.org/10.6007/IJARAFMS/v8-i2/4241 (DOI:
10.6007/IJARAFMS/v8-i2/4241), accesat 2019-01-02
7. disponibil la: http://nbn-resolving.de/urn:nbn:de:hebis:30:3-372677, accesat 2019-01-03.
8. Gjersem, C. (2003), Financial Market Integration in the EuroArea, OECD Economics
Department Working Papers,No. 368, OECD Publishing,
9. Paris. http://dx.doi.org/10.1787/580278274030( accesat: 2019-01-02).
10. Rotilă. A., (2013), About the Financial Reporting on the Capital. Markets in the
European Union. ., Studies and Scientific Researches. Economics Edition, No 18, 2013,
http://sceco.ub.ro.
11. Rusek. A.,et al.(2017), Toward the Future EU Growth: Capital Markets Union and
Structural Reforms, Department of Economics, Susquehanna University, Selinsgrove,
USA, International Journal of Financial Research, Vol. 8, No. 1; 2017, diponibil la
http://ijfr.sciedupress.com, accesat 2019-01-03.
12. Savkovic. V., (2017), The fundamental freedoms of the single market on the path towards
horizontal direct effect: the free movement of capital – lex lata and lex ferenda, Volume
7, Issue 2, Juridical Tribune.
13. Sirghi. N., Hațeganu. C., D., The Freedoms of movement of the Single Market. West
University of Timisoara, Faculty of Economics and Business Administration
14. Sjögren. T.,( 2017), Can a Marginally Distorted Labor Market Improve Capital
Accumulation, Output and Welfare?, Department of Economics Umeå School of Business
and Economics, Umeå University, SE – 901 87 Umeå, Sweden
15. Soltesz. B., (2009), Past, Present and Future of the Single Market of the EU , University
of Economics, Prague, Working Paper.
16. Tepus, A.-M. (2018). The Relationship between the Capital Market and the Real
Economy. The
17. Veron. N., Wolff G., B,. Capital Markets Union: A Vision for the Long Term *

Jurnale și documente oficiale:
1. Cartea Verde, Crearea unei uniuni a piețelor de capital, Bruxelles, 18.2.2015
COM(2015) 63

30
2. Hill, J. (2014). Capital Markets Union: Finance Serving the Economy. Speech at Finance
and Growth Conference , Brusseles, Belgium, Novembern6 th .
3. Jonathan Hill, 2015). ‘ The Transatlantic Relationship in Financial Services: a Force for
Positive Change ’, speech at the Brookings Institution in Washington, DC (European
Commission, 25 February
4. Journal of Financial Regulation, 2016, Advance Access Publication Date: 3 April 2016
5. Krahnen, J.P. and C. Wilde (2011). CDO and systematic risk : Why bond ratings are
inadequate . Working Paper.
6. PanoramaRePEc Archive, Online at https://mpra.ub.uni-muenchen.de/72633/
7. The Giovannini Group, (2001) Cross-Border Clearing and Settlement Arrangements in
the European Union , Brussels.

Situri:
http://www.europarl.europa.eu
http://www.oecd.org/
https://ec.europa.eu/commission
https://eur-lex.europa.eu
https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/

31

32