Lect. univ. dr. CRISTIAN BUCUR [603431]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE FORMAREA PROFESORILOR

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU
OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator – științific:
Lect. univ. dr. CRISTIAN BUCUR

Candidat: [anonimizat]:
DOBRE VALENTINA
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ROȘIORI
JUDEȚUL: IALOMIȚA

SESIUNEA
2015 -2019

2
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL DE FORMAREA PROFESORILOR

JOCURI DIDACTICE PENTRU ACTIVITATILE
OBLIGATORII

Coordonator – științific:
Lect. univ. dr. CRISTIAN BUCUR

Candidat: [anonimizat]:
DOBRE VALENTINA
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ROȘIORI
JUDEȚUL: IALOMIȚA

SESIUNEA
2015 -2019

3

CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 5
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
JOCUL, ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ …………….. 7
I.1 Conceputul de joc ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.2.Teorii despre joc ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 8
1.3.Jocu l didactic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 12
caracteristici și c omponente, funcții, clasificare ………………………….. ………………………….. ..12
1.4.Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic ………………………….. …………… 17
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 20
PARTICULARITĂȚIL E DEZVOLTĂRII PSIHICE ………………………….. …………………… 20
ALE COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ ………………………….. ………………………… 20
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 38
JOCURI DIDACTICE PENTRU ACTIVITĂȚILE OBLIGATORII ………………………….. 38
PRACTICI ALE JOCULUI DIDACT IC IN ACTIVITĂȚILE OBLIGATORII ………….. 38
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 66
CERCETAREA PEDAGOGICA ………………………….. ………………………….. ……………………. 66
Eficiența jocului didactic în activitățile obligatorii ………………………….. ………………………… 66
Fundamentarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….66
4.1 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……67
4.2 I poteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 67
4.3 Descrierea eșantionului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …68
4.4 Operaționalizarea cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 70
4.5 Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….72
4.6 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………. 73
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE ………………………….. ………………………….. ……….. 73
DOMENIUL ȘTIINȚE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 94
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI ………………………….. ………………………….. …………………… 110

4
INTERPRETAREA REZULTATELOR ………………………….. ………………………….. ……….. 110
CONCLUZII FINALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 111
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 113
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 115

5

INTRODUCERE

Societatea actuală, societatea competenței și competiției, are nevoie de oameni care să se
remarce prin ceea ce știu și ceea ce pot face, oameni care și -au verificat înclinațiile prin exercițiu
sistematic și le -au transformat în aptitudini și capacități. Democratizar ea vieții sociale și
spirituale, în condițiile social -istorice și cultural -spirituale noi, creează și o serie de probleme ce
țin de integrarea socială prin dialogul multicultural al cetățenilor.
Experiența cadrelor didactice și o serie de probleme ce țin de integrarea socială în ultimii
ani, grație noilor obiective ale învățământului în general și, în special, a metodelor și strategiilor
de predare -învățare folosite de educator la școală au scopul final feed -back-ul prin realizarea
obiectivelor urmărite la fiecare oră de clasă. Pentru ca aceste însușiri să se poată dezvolta este
necesar un sistem de instruire activă care să -i determine pe copii să -și însușească cunoștințe prin
îmbinarea armonioasă a activităților de învățare dirijată cu munca independentă, prin elaborarea
unor sinteze cu caracter interdisciplinar, prin căutarea unor soluții originale și eficiente necesare
rezolvării problemelor care se ivesc în viața socială, aflată în continua schimbare. În aceste
condiții este nevoie ca noi, cadrele didact ice, să fim capabile să organizăm activitatea copiilor,
să le exercităm și să le dezvoltăm capacitățile creatoare. Din perspectiva societății actuale,
învățământul este orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și de
acțiu ne, cunoștințe fundamentale și competențe și abilități de utilitate directă în profesie și
societate. Misiunea asumată astăzi de educație este formarea școlarilor noștri în acord cu noile
cerințe, derivate din statutul României de țară
membră a Uniunii Eur opene și din funcționarea în contextul globalizării a unei resurse umane
naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și
armonioasă a individualității umane. Cadrul didactic, cunoscând aspectele psihopedagogice,
oferă un cadru științific proiectării și realizării întregii sale activități didactice. Concluzia cu
valoarea metodică desprinsă din investigarea laturii psihologice a procesului formării
reprezentărilor și noțiunilor educaționale, impune necesitatea utilizării în spirit modern a

6
resurselor didactice. Copilul trebuie să se transforme din receptor de informații în subiect al
cunoașterii și însușirii noțiunilor predate. Activizarea predării -învățării presupune folosirea unor
metode, tehnici și procedee care îl implică pe copil în procesul de învățare, urmărindu -se
dezvoltarea gândirii, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru învățare, în sensul
formării lui ca participant activ în procesul de educare. Astfel, copilul este ajutat să înțeleagă
lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce a învățat.
„În locul promovării unei învățări teoretice, abstracte , insuficient racordată la nevo ile
comunicative ale copilului, noile programe vizează conectarea la realitățile comunicării
cotidiene propriu -zise. S -a mutat accentul de pe memorizare, repetare și învățare de reguli,
concepte, etc. pe învățarea procedurală, pe structurarea unor str ategii și proceduri proprii de
rezolvare de probleme; de exploatare și investigare caracteristice activității comunicative .”1
După această pledoarie pentru valoarea educațională, coninutul acestei lucrări l-am
conceput într-un stil personalizat a noțiunilor t eoretice pentru a le înțelege și aplica.
Prezenta lucrare ,, JOCURI DIDACTICE PENTRU ACTIVITĂȚILE
OBLIGATORII ” are la bază o vastă bibliografie psihopedagogică pe care o menționez în
subsolul fiecărei pagini.

1Duțu, O. ,2002, Didactica limbii române și comunicării…, Ed. Eur opolis, Constanța, pag.1

7

CAPITOLUL I
JOCUL, ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ LA VÂRSTA
PREȘCOLARĂ
I.1 Conceputul de joc

Jocul este activitatea fundamentala în învățământul preșcolar și metoda de formare și
dezvoltare a copiilor. În învățământul preșcolar, copilul evoluează continuu. Participarea la
procesul de educație este un element cheie pentru asigurarea acestei evoluții. Centrarea
procesului educațional asupra copilului aduce o nouă abord are a curriculumului din viziunea
dezvoltării globale și cuprinde toate aspectele importante ale evoluției complete a copilului în
strânsă legătură cu vârsta și individualitatea sa. Din această perspectivă, demersul educațional
impune o abordare a curricul umului în dezvoltarea capacităților, atitudinilor ce aparțin
dezvoltării socio -emoțională: a trăi și munci împreună sau alături de alții, a manifesta emoții, a
respecta diversitatea, motricitate fină și grosieră, sănătate, alimentație sănătoasă, dezvoltare a
atitudinilor și capacităților în învățare: interes, inițiativă persistență, creativitate, originalitate,
curiozitate.
Prin acțiunea desfășurată de cadrul didactic la activitațile desfașurate, scopul este de a
produce modificări în educația copiilor bazân du-se pe logica științei și anume conținuturile de
predare, logica dezvoltării psiho -fizice a preșcolarilor și logica didactică. La întrebarea Cât a
reușit să învețe?, un copil are răspuns prin feed -back -ul obținut la calitatea lecțiilor, la reușita
sau ne reușita unor strategii abordate. În învățământul preșcolar, copiii deprind normele de
conduită civilizată, abilități de rezolvare a sarcinilor repartizate, respectarea regulilor de
comportare în grup fiind ajutați să colaboreze mai bine cu cei din jur. Act ul educativ trebuie
desfășurat cu grijă, cu afecțiune pentru copil ținând cont de vârsta pe care o are și de capacitatea
lui de înțelegere pentru că acum începe formarea personalității viitoare a copiilor.
La intrarea în învățământul preșcolar, copilul s e află în perioada celor mai bogate
acumulări cantitative și calitative . În această instituție cadrul didactic îndrumă copiii să
diferențieze binele de rău, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis. Necesitatea de a începe
educarea cât mai de timpuriu este justificată și de faptul că la vârsta preșcolară se formează cu

8
cea mai mare ușurință automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare și învățare.
Misiunea asumată astăzi de educație este de formare a infrastructurii mentale a societății
românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii
Europe și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse
umane naționale competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea libera, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori
care sunt necesare pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială
și pentru angajare pe piața muncii.
În cadrul noului curriculum creat, pedagogia consideră că jocul este mijloc ideal de
educație. Încorpo rat în activitatea didactică, jocul aduce bucuria copiilor, destindere și, în același
timp, fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora.
Prin joc copiii folosesc obiecte reale sau imagini ale acestora, transpun roluri. Acesta este
un start -up în procesul instructiv -educativ facilitând trecerea de la activitatea dominantă de joc
la cea de învățare. În timpul jocului copilul învață și este îndrumat de cadrul didactic prin
întrebări, indicații, explicații, aprecieri. Elementul care face ca rezolva rea sarci nii didactice sa fie
atractivă și plăcută pentru copii este acțiunea de joc2 și este un mijloc valoros de instruire și
educare a elevilor.

1.2. Teorii despre joc

În cadrul teoriilor despre joc, idea centrală este aceea că strategiile de joc sunt importante
pe toata durata copilăriei, ele prezentând un puternic efect formativ în planul dezvoltării psihice
a copilului. Aceste teorii sunt enumerate în felul următor:
1. Teoria recreării (odihnei) reprezentată de Schaller (1861) și Lazarus (1888) al
cărei conținut specific susține că jocul este o recreere și odihnește organismul. Acesta este
motivul pentru care copiii îl abordează. E. Claparede susține că teoria aceasta are un caracter
echivoc și nu prezintă argumente. După o activitate, copilul simte nevoia unui repaus și nu a unui
joc. Copiii se joacă oricând chiar și atunci când nu sunt obosiți;3

2Dicționar de Pedagogie , 1979, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 241
3Claparede. E., 1975, Psihologia copilului și pedagogia experimentală , E.D.P. București, p. 60

9
2. Teoria surplusului de energie reprezentată de Schiller (1975) și Spencer prin care
autorii susțin că orice copil are un surplus de energie neepuizată prin alte activități desfășurate.
Urmare acestui fapt, copilul se mișcă fără a avea o utilitate imediată adică, prin joc. În viziunea
lui E. Claparede, energia acumulată de copil poate să determine jocul fără a fi determinată de
energia acumulat ă în exces. Este inexact ca in jocurile lor copiii repetă acțiuni obișnuite (așa cum
subliniază adepții acestei teorii) ci, mai degrabă, îndeplinesc acțiuni noi pentru ei. Pe de altă
parte, nu vedem oare și copii jucându -se chiar atunci când sunt foarte ob osiți și cad adormiți pe
jucăriile lor? Explicațiile celor două teorii nu sunt sustenabile: prima sugerează jocul recreere
după o activitate, cea de a doua sugerează că jocul este aplicat după acumularea unui surplus de
energie adică, la maximum potențialu lui său activ, recurge la joc.4

3. Teoria exercițiului pregătitor susținută de K. Gross (1886) prin care jocul este
explicat din punct de vedere biologic. Formația sa profesională de biolog, încearcă să abordeze
jocul ca rol în conservarea vieții. Din acest punct de vedere, se constată că jocul este caracteristic
animalelor care, prin activitățile ludice desfășurate în ca drul aceleiași categorii, se manifestă prin
asemănări cu activitățile ulterioare ale speciei respective ajunsă la vârsta adultă. „Cu alte cuvinte,
există aproape tot atât ea tipuri de jocuri câ te instincte sunt – jocuri de luptă , jocuri de vâ nătoare,
de întrecere, jocuri erotice etc. …Puiul de pisică, de pildă, se năpustește pe „frunza uscată stârnită
de vâ nt, cum se va năpusti mai tâ rziu pe un șoarece sau pe o pasăre (…) Ajungem, deci, să
considerăm jocul ca pe unexercițiu pregătitor pentru viața serioa să."Citându-l pe Gross,
Claparede este de acord cu acesta când afirmă că animalul nu se joacă pentru că este tânăr, ci are
o tinerețe pentru că simte nevoia să se joace. Există și alți autori care, înainte sau după Gross, au
avut intuiția acestei funcționa lități a jocului; este vorba despre Froebel care a pus jocul la baza
întregului său sistem educațional.5
Criticile aduse acestei teorii de către Stanley Hall se referă la neacceptarea ideii că jocul
poate să fie o pregătitor pentru viitorul ce vine, pentru că aceasta contrazice teoria sa conform
căreia copilăria este dominată de aspecte ale trecului. Patrick remarcă faptul că jocul
de imitare este caracteristic pentru evoluția copil -adult spre deosebire de celelalte care nu se
regăsesc la vârsta adultă. A lt teoretician, Rabick consideră că jocul ar avea ca funcție dobândirea
unor deprinderi deci, funcție specifică învățării și nu jocului. In acest mod de a pune problema,
apare o confuzie majoră intre joc – învățare dirijată, conștientă (ca forma fundamentală la vâ rsta

4Claparede, E., op. cit. p. 61.
5Ibidem

10
școlară) ș i învățarea ca activitate psihică înțeleasă în sens larg psihologic, ca activitate de
însemnătate fundamentală pentru adaptarea la mediu și dezvoltarea
psihocomportamentală . Paul Popescu Neveanu înțelege prin joc o asimilar e activă de informație
la care se adaugă reținerea unor noi operații și deprinderi.6 În viziunea sa, există o latură
informațională și una operațională, formativă. Însă, însușirea cunoștințelor și deprinderilor se
realizează explicit în activitatea de învă țare de tip școlar, dirijată și conștientă.
4. Teoria jocului ca stimulent al creșterii prin care Carr, începutul secolului al XX –
lea, consideră că jocul este un „post exercițiu ״ cu rol de întreținere a instinctelor deja existente.
La fel ca teoria a nterioară întrucât ambele prezintă ideea biologică a evoluționismului conform
căreia „funcția creează organul ״ .Claparede atrage atenția asupra faptului că jocul
copiilor,departe de a fi pre -exercițiu al unor instincte sau con duite utile, reproduce ceea ce
îlimpresionează pe copil, ceea ce determină asimilarea realității, integrarea ei ca act de trăire,
„fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibilități și disponibilități de a reacționa"7.
Exemplul dat de Claparede este legat de universalul joc cu păpușile î n care el considera că nu se
exercită la copii instinctul matern, „ci o infinitate de stări afective, de disponibilități nuanțate
subtil și de trăiri necesare in procesul adaptării. In consecință, jocul realizează un pre -exercițiu
mai mult mental, psihologic. Nu pre -exercițiul explică simbolistica jocurilor, ci o anumită
dezvoltare a structurilor mentale cont ribuie la construirea acestora"8.
5. Teoria exercițiului complementar consideră că jocul este o altă variantă a exercițiului.
În psihologie, ipoteza jocului ce întreține tendințe și instincte este stabilită sub denumirea de
teorie a exercițiilor complementare sau a compensației. Această modalitate este abordată de
Freud, Jung, Adler din perspectiva psihologiei abisale. Jocul est e privit ca o activitate ce
facilitează și suplimentează întregul proces al creșterii. K. Lange demonstrează că jocul este o
activitate de proiectare și în același timp, de compensare a funcțiilor care sunt comandate de
cerințele directe ale vieții, acțion ând latent, implicit, ducând la adaptarea copilului la mediu.9
Carr, completează această idee prin unele tendințe înnăscute. Teoria exercițiului complementar
susține teoriile anterioare prin care se creează funcții noi în dezvoltarea psihică ulterioară a
copiilor. Aceste teorii nu reușesc să explice plenar și integral multitudinea de jocuri,
complexitatea jocului la copil.

6 Neveanu, Popescu, P., 1978, Dicționar de psihologie , Edit. Albatros, București,
7Schiopu, U., coordonator, 1970 Probleme psihologice ale jocurilor și distracțiilor , EDP, București, p.32
8 Ibidem
9 Niculescu, R .,2007 , Pedagogia preșcolară și a școlari tății mici ,

11
6. Teoria lui J. Piaget10 atribuie jocului o funcție dublă : prima este dată de repetiție
activă și consolidare și cea de a doua, este de natură mentală prin care autorul vede rolul jocului
în evoluția copilului. „Prin repetări de conduite in joc sau in afara acestuia, se constituie treptat
scheme de acțiune șischeme mentale corespunzătoare acțiunilor, controlului și reprezent ării
acestora ".11 O dată însușită o schemă, ea determină reproducerea ei sub efectul comenzii mentale.
Jocul simbolic după J. Piaget asigură asimilarea realului pentru inteligență așa cum jocul de
mișcare acționează pe planul senzorio -motor. În jocul simbolic copilul apele ază la imagini care
sunt de fapt, imitații interiorizate. De asemenea, sesizează deosebirea dintre imaginile formate în
timpul vieții curente vs. imaginile utilizate în joc care nu se subordonează acestei cerințe. Prima
categorie de imagini sunt incluse în situații concrete ce țin de adaptare, a doua categorie de
imagini se subordonează cerinței de joc. Important de subliniat este faptul că imaginile formate
în afara jocului reflectă o multitudine de fenomene particulare și obiecte spre deosebire de jocul
simbol unde este un substituent al unui obiect real. Exemplu dat este: a stfel, bățul poate fi cal,
spadă, lopată etc. in funcție de necesitățile de joc ale copilului; calul, spada, lopata oarecare sunt,
la râ ndul lor substitute ale tuturor obiectelor incl use î n clasa respectivă. În jocul simbolic,
obiectele sunt folosite spre a arăta și substitui alte obiecte și acțiuni determinate de acestea
elaborând ideea că jocul are un caracter determinat de o anume situație, de ficțiune.
În ontogeneză, jocul simbol a re rolul esențial la dezvoltarea echilibrului dintre asimilare
și acomodare. Ficțiunea din joc este treptat eliminată și jocul capătă un caracter tot mai socializat,
membrii participanți trebuind să se supună unor reguli care, în contextul creat, nu mai po t ține
doar de ficțiunea fiecăruia dintre parteneri. Prin teoria sa, Piaget aduce o contribuție majoră în
domeniul abordării teoretice a jocului. Această teorie a primit considerații critice. Se consideră
totuși că este una dintre cele mai importante contr ibuții în acest domeniu. Piaget a reușit să
pătrundă și în aspectele legate de dialectica specifică jocului. Deta șând fenomenul de simbolistică
drept element ce decupează mai clar această conduită din categoria conduitelor complexe, J.
Piaget consideră că există o perioadă (coincidentă cu prima și o parte din a doua copilă rie) câ nd
jocurile au un caracter egocentrist. Referirile la e gocentrism ca element dominant î n jocurile
copiilor mici sunt discutabile. In ansamblul să u însă, teoria lui J. Piaget creează un cadru
psihologic plauzibil și multilateral jocului, cu diferențele sale specifice.12

10Ibidem
11Șchiopu, U., coordonator, op. cit. , p. 35
12Șchiopu, U. – coordonator – op. cit . p. 37

12
1.3. Jocul didactic
caracteristici și c omponente, funcții, clasificare

Rolul pe care îl are jocul în viață și dezvoltarea copilului este demonstrat prin funcțiile
pe care le are. Literatura de specialitate clasifică funcțiile jocului în:
 Funcții esențiale;
 Funcții secundare;
 Funcții marginale ale jocului.

Acțiunea diferențiată a funcț iei principale determină aderări individuale, specifice ca
nuanță și intensitate la anumite jocuri; sunt preferate anumite jocuri la un moment dat,
Funcția principală a jocului se exprimă în asimilarea
practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții.
Este o funcție de cunoaștere și garantează dozarea
subtilă a caracteristicilor cognitive ale jocului,
adâncirea acestora pe parcursul consumării sale.
Funcția de exersare complexă stimulativă a mișcărilor
de contribuiție activă la creșterea și dezvoltarea
complexă. Este o funcție principală în perioada
copilăriei și devine o funcție marginală în perioada
adolescenței (după Carr și Gross)
Funcția formativ –
educativă evidențiată de
Frobel și dezvoltată de
pedagogia modernă. Funcțiile secundare ale
jocului: funcția de
echilibrare și tonificare;
funcția de compensare. Funcția marginală este
cea terapeutică utilizată
în ludeterapie. Ea se
constituie pe seama
proprietăților proiective
ale jocului.

13
curiozitatea și atenția trezită de ele fac ca cel mic să pă răsească alte jocuri, apoi, la râ ndu-le sunt
părăsite sau se convertesc î n variante noi mai complexe.13
Cei care au elaborat teorii despre joc au realizat clasificări ale acestuia apelând la
clasificări elaborate:
1. K. Gross clasifică jocurile în următoarele categorii:

2. E. Claparede abordează clasificarea jocur ilor în funcție de direcția formativă a
jocurilor:

13Șchiopu, U., – coordonator – op. cit ., p.52 jocuri
experimentalejocuri de
funcții
generalejocuri
senzoriale
jocuri
intelectualejocuri afectivejocuri de
voință

14

3. Piajet împarte jocurile în trei categorii:
– Jocuri exerciții: jocuri de funcții
generale:
jocurile senzoriale care antrenează
capacitățile senzoriale (ex.: jocuri cu
măzgăleală cu creioane colorate,
fluiere, trâmbițe etc.)
jocuri motorii, antrenează îndemânarea,
agilitatea. Ex.: joc cu elasticul, mingea
etc.
jocuri psihice: intelectuale care solicită
o gândire cu grade diferite de
complexitate: domino, șah, ghicitori,
asociații verbale
jocuri afective care antrenează o gamă
variată de emoții cu iz negativ sau pozitiv
(jocuri ce antrenează emoții estetice în
desen, pictură, jocuri tip farsă etc. jocuri privind
funcțiunile speciale:
jocuri de
luptă
jocuri speciale prin care
se imită comportamente
sociale: de -a ședința, de –
a plimbarea
jocuri familiale tot de imitație dar a
comportamentelor specifice
cadrului social
jocuri de imitație

15

3.Jocuri simbolice:
1. Jocuri cu o simbolistică conștientă . Ele reflectă aspecte multiple ale vieții ce se
asimilează;
2. Jocuri cu o simbolistică inconștientă . Exemplu dat de Piaget: copilul se joacă cu
două păpuși inegale pentru că mama sa se ocupă de un bebeluș. Copilul trimite păpușa
mică într -o călătorie, iar cea mare rămâne cu mama.
Asimilarea, în concepția piageriană are o seri e de sensuri care gravitează în jurul ideii de
transformare a percepțiilor până la a le face identice cu gândirea proprie, adică identică cu
schemele disponibile. A asimila înseamnă a conserva și într -un anumit sens a identifica. Ea este 1. jocuri senzorio -motorii
(manipulare)
•jocuri exercițiu simple care facilitează însușirea unei conduite ludice în
care se trage, se împinge, se manevrează butoane etc. Ele au la bază
reacții, experiențe proprii ineligenței senzorio -motorii;
•jocuri de combinați fără scop caracterizate prin faptul că recurg la
dezmembrarea și reconstituirea de obiecte care sunt animate de
curiozitatea ce stă la baza inteligenței;
•jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri .
•Toate se caracterizează prin plăcerea acțiunii, prin dorința de
manifestare activă și de stăpânire a activității. Acest fel de jocuri se
dezvoltă în trei direcții: 1. jocuri simbolice; 2. jocuri cu reguli; 3. jocuri
de adaptare la viața cotidiană
2. jocuri de exersare a gândirii (anagramări, discuții
realizate în forma ludică)
•Autorul afirmă că întrebările exasperante de tipul Ce
este asta? , De ce? ce apar în conduita verbală a copilului
fac parte din astfel de manifestări ludice destinate
exersării în plan intelectual, dacă ele sunt însoțite de
amuzament;
•Fabulațiile sunt și ele astfel de jocuri.

16
un proces comun vi eții organice și activităților mintale fiind deci o modalitate comună fiziologiei
și psihologiei. Asimilarea spontană se exprimă prin imaginația creatoare.14
Jocuri cu reguli: Aceste jocuri se dezvoltă plenar în școlaritatea mică. Ele sunt cu reguli
spontane, respectiv cu reguli transmise de la o generație la alta. După sfera antrenată sunt
senzoriale simple sau mai complexe, respectiv intelectuale: jocuri cu cărți, jocuri cu je toane etc.
simple sau mai complexe.
Clasificarea jocurilor are loc și după: rolul formativ al jocului; caracterul de complexitate;
numărul participanților; natura activităților antrenate:
 Jocuri de creație cu ajutorul materialelor și obiectelor vizând construcțiile, sau o creație
de roluri cu subiecte din viața zilnică sau basme și povestiri;
 Jocurile didactice care conțin funcții formative și au o conotație educativă.
Concluzia expozeului realizat anterior prin prezentarea pedagogilor analizei jocurilor,
formează următoarele categorii de jocuri:
1. Jocul cu subiect și roluri alese din viața cotidiană , jocuri ca re dezvoltă creația cu un debut
imitativ.
2. Jocuri cu subiecte și roluri din basme și povestiri – jocuri dramatizare. În acest tip de jocuri,
creația este evidentă prin costumație în subiectul propus de cadrul didactic. Copilul prelucrează
rolul în limite restrânse. Simbolistica este liberă: un batic poate fi mantie, cov or zburător, munte
dacă se acoperă un obiect sugerând relieful. Copii pot reconstrui subiectul și își exprimă la ceea
ce le place în mod special.
3. Jocul de construcție la realizarea unor construcții sau realizare lego. Subiectele sunt propuse
de cadru l didactic sau de copii. Jocurile de construcție sunt deosebit de importante pentru
dezvoltarea deprinderilor manuale ale copiilor.
4. Jocul de mișcare este strâns legat de specificul vârstei a dinamismului caracteristic.
5. Jocuri cu reguli cu ex ersarea unor deprinderi motrice și atmosfera de joc este realizată prin
spiritul de competiție imprimat.
6. Jocuri hazlii se aseamănă cu jocurile didactice deoarece școlarii sunt puși în situația de a
rezolva o problemă. Funcția dominantă este cea rec reativă. Au o importanță pentru dezvoltarea
valențelor formative pe plan psihologic dezvoltând atenția, perspicacitatea, spiritul de observație
etc.
7. Jocurile didactice fac parte din demersul educațional. Originea jocului didactic este fixată
de căt re U. Șchiopu în jocurile exercițiu ale vârstei preșcolare. Jocul didactic are o sarcină

14 Șchiopu, U., op. cit . p. 47

17
didactică și ponderea elementelor de joc este redusă comparativ cu complexitatea sarcinilor de
rezolvat. Jocurile didactice se realizează la toate tipurile de activită ți comune: de comunicare, cu
conținut științific, matematic, de muzică.

1.4. Metodologia organizării ș i desfășură rii jocului didactic

Jocul este forma fundamentală de activitate în copilăria timpurie și formă de învățare cu
importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului. Jocul este forma cea mai naturală
de învățare și, în același timp, de exprimare a conținutului psihic al fiecăruia. Un bun observator
al jocului copilului poate obține informații prețioase pe care le poate utiliza ulterio r în activitățile
de învățare structurate.15 Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care face accesibilă
asimilarea cunoștințelor, sprijină, adâncește și ameliorează procesul instructiv -educativ. Este un
mijloc de facilitare a trecerii copi lului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare.16
Jocul asociat cu termenul didactic duce spre componenta instructivă a activității care are un
anumit scop și anume acela de a obține anumite finalități cu caracter informativ și formativ
specifi ce procesului de învățământ. Prin jocul didactic se îmbină elementul instructiv cu cel
distractiv,
realizându -se astfel o unitate între elementul de joc și sarcina didactică. Are loc o îmbinare între
elementul instructiv -educativ cu cel distractiv. Pe pa rcursul desfășurării sale, copiii trăiesc stări
afective complexe care stimulează, intensifică participarea la activitate. Prin participare directă,
copiii își dezvoltă personalitatea.
Jocul didactic, încadrându -se în categoria jocurilor cu reguli, trebu ie să respecte regulile
ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice. Prin jocul didactic se realizează
obiective educaționale pe arii curriculare.
Elementele componente ale jocului didactic sunt:

15 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar,
16Barbu H., Mateias A., Popescu E., Serban F. , ,Rafailă E., 1993 – "Pedagogie prescolara. Manual pentru scolile
normale", Edit. Didactic a si Pedagogica, Bucuresti,

18

SCOPUL JOCULUI: reprezintă o
finalitate generală spre care tinde
jocul respectiv și se formulează pe
baza obiectivelor de referință din
programa activităților instructiv –
educative. Scopurile jocului didactic
pot fi: consolidarea unor cunoștințe
teoretice sau deprinderi, dezvoltarea
capacității de exprimare, de orientare
în spațiu și timp, de discriminare a
formelor, mărimilor, culorilor, de
relaționare cu cei din jur, formarea
unor trăsături morale etc.CONȚINUTUL JOCULUI: include
totalitatea cunoștințelor, priceperilor
și deprinderilor cu care copiii
operează în joc. Acestea au fost
însușite în activitățile anterioare.
Conținutul poate fi divers: cunoștințe
despre plante, animale, anotimpuri,
viața și activitatea oamenilor,
cunoștințe matematice, istorice,
geografice, conținutul unor basme,
povești etc. Conținutul jocului
trebuie să se desfășoare de la simplu
la complicat, în funcție de nivelul
copiilor, să fie accesibil și atractiv.
SARCINA DIDACTICĂ indică ce anume
trebuie să realizeze efectiv copiii pe
parcursul jocului pentru a realiza
scopul propus. Se recomandă ca
sarcina didactică să fie formulată sub
forma unui obiectiv operațional,
ajutându -l pe copil să conștientizeze
ce anume operații trebuie să
efectueze. De asemenea se
recomandă ca sarcina didactică să nu
solicite doar sau în primul rând,
procese numerice, ci să implice în
rezolvarea sa și gândirea (operațiile
acesteia), imaginația, creativitatea
copiilor. Sarcina didactică trebuie să
fie în concordanță cu nivelul de
dezvoltare al copilului, accesibilă și,
în același timp, să fie atracativă.REGULILE JOCULUI concretizează
sarcina didactică și realizează
legătura dintre aceasta și acțiunea
jocului. Precizează care sunt căile pe
care trebuie să le urmeze copiii în
desfășurarea acțiunii ludice pentru
realizarea sarcinii didactice.
REGULILE JOCULUI sunt variate: –
indică acțiunile de joc; -precizează
ordinea, succesiunea acestora; –
reglementează acțiunile dintre copii;
-stimulează sau inhibă anumite
manifestări comportamentale. Cu cât
regulile sunt mai precise și mai bine
însușite, cu atât sarcinile didactice se
rezolvă și se aplică ușor, iar jocul este
mai interesant și mai distractiv.
Regulile trebuie să fie simple, ușor de
reținut prin formulare și posibil de
respectat de către toți copiii.

19



ELEMENTELE DE JOC includ căile, mijloacele folosite pentru a da o
coloratură plăcută, atractivă, distractivă a activității desfășurate.
Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului
didactic. Literatura de specialitate oferă o serie de sugestii în acest
sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare, întrecere
individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea
rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise etc. Sarcina
educatorului este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât
mai variate, deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz
contrar existând riscul ca acestea să nu mai prezinte atractivitate
pentru copii, esența focului, în acest caz, compromisă. Reușita unui
joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc.
Acestea trebuie să fie adicvate conținutului, variate și atractive, ușor
de manevrat și să provină din mediul apropiat, familiar copiilor
(planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice etc.)

20
CAPITOLUL 2
PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII PSIHICE
ALE COPILULUI DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

Conceptul de dezvoltare reprezintă într -un mod general trecerea de la o formă calitativă
veche ajungând la o formă nouă. Implică transformări ascendente, progresive, deci, de la inf erior
la superior, de la simplu la complex realizându -se acumulări cantitative, dar și calitative. Toate
aceste transformări se află într -o strânsă legătură. Dezvoltarea trebuie prezentată ca rezultatul
acțiunii contradictorii între capacitățile pe care le are copilul la un moment dat și mediul complex
în care se află și care intervine și determină formarea sa. Între dezvoltare și creștere, care se referă
la mărimea dimensiunilor organismului, ca și între dezvoltare și maturizare care cuprinde
schimbările n euro – bio – chimice din interiorul diferitelor organe, se află un raport de
intercondiționare reciprocă. Atât creșterea cât și maturizarea se află sub influența factorilor bio
–fizico –chimici, dar și de factori socio -culturali. Intercondiționarea recipro că între dezvoltarea
fizică, cognitivă, psiho -socială:

În acest context, procesul învățării grăbește maturizarea funcțiilor analitico -sintetice ale
creierului și implicit dezvoltarea memoriei, gândirii și limbajului.17

17Stoica, M., 1995 Pedagogie școlară , Ed. Gheorgh e Cârțu Alexandru, Craiova, p. 19 DEZVOLTAREA FIZICĂ: (înălțimea,
greutate, mușchi, glande, creier,
organe de simț). Abilități motorii
începând cu învățarea mersului
până la învățarea scrisului.DEZVOLTAREA COGNITIVĂ:
Procesele mintale care intervin
în actul cunoașterii și adaptării în
mediul înconjurător.Percepția ,
imaginația, gândirea, memoria,
învățarea limbajul
DEZVOLTAREA PSIHO -SOCIALĂ
Se referă la personalitatea și
dezvoltarea socială ca părți
componente ale unui întreg.
Implică impactul familiei și
societății asupra individului.

21
Dezvoltarea psihică este definită ca procesul de formare și reconstrucție continuă prin
învățare. Acesta acționează asupra următoarele structuri: – Cognitive -operaționale; –
Psihomotrice; – Dinamico -energetice; – Afectiv -emoționale; – Atitudinale.
Stadiile dezvoltării intelec tuale
Dezvoltarea psihică se realizează în stadii. Acestea sunt delimitate de nivelul de
„organizare a capacităților intelectuale, voliționale, afective, particularitățile conștiinței și
personalității copilului.”18 Fiecare stadiu include toate modificările care au loc în cadrul
diferitelor componente psihice precum și relațiile ce se stabilesc între ele. Psihologul elvețian J.
Piaget, pe baza unor criterii psiho – genetice stabilește trei stadii de dezvoltare intelec tuală a
copilului19:
1. Stadiul acțional -obiectual, ca formă primară a inteligenței;
2. Stadiul gândirii în imagini;
3. Stadiul gândirii verbal logice.
Lucrările de psihopedagogie de la noi din țară, prezintă dezvoltarea psihică în patru
stadii20:
 Stadiul operațiil or senzorio -motorii cuprins între 0 și 2 ani. Principala formă de manifestare
a inteligenței este acțiunea practică cu obiectele. Copilul alcătuiește scheme senzorio –
motorii;
 Stadiul inteligenței preoperatorii cuprins între 2 și 7 ani, sau al gândirii în i magini. Are loc
dezvoltarea funcției semiotice moment care se bazează pe învățarea limbajului și are loc
conceptuarea acțiunilor;
 Stadiul operațiilor concrete, între 6 – 7 ani. Copilul reușește să interiorizeze acțiunile externe
acționând cu obiecte și fen omene. Acestea pe plan mental devin operații concrete care stau
la baza formării conceptelor;
 Stadiul operațiilor propoziționale de la 11 -12 ani la 14 -15 ani când școlarul gândește și
asupra enunțurilor verbale.
Periodizări de vârstă – fiecare stadiu are o perioadă corespunzătoare din viața copilului.
Periodizarea se face în funcție de activitatea dominantă, de trăsăturile diferitelor componente
psihice și de structura de ansamblu a trăsăturilor. Criteriile periodizării pe vârste în pedagogia
actuală sunt: 1 . Stadiile dezvoltării psihice; 2. Activitatea dominantă în perioada respectivă de

18Șchiopu, U., 1967, Psihologia copilului , E.D.P. București, . p . 49
19 Piaget, J ., 1973 , Epistemologia genetică , Ed. Dacia, Cluj -Napoc a,
20 Stoica, M., 1995 Pedagogie școlară , Ed. Gheorgh e Cârțu Alexandru, Craiova , p. 21

22
dezvoltare; 3.Sistemul de relații cu mediul socio -cultural; 4. Conținutul instruirii școlare și al
altor influențe educaționale (extrașcolare, socio -culturale).
Ursula Șchio pu și Emil Verzea în lucrarea „Psihologia vârstelor” prezintă următoarea
schemă referitoare la periodizarea în funcție de vârstă, cu precădere pentru perioada copilăriei21:
– Prima copilărie (perioada antepreșcolară – creșă); – Copilăria mijlocie (perioada preșcolară –
grădiniță), 3 – 6/7 ani; – Copilăria mare (copilăria școlară) 6 – 11 ani.
Perioada preșcolară (3 – 6/7 ani)
La această perioadă are loc prezenta cercetare. Este momentul în care copilul devine
obiectul influențelor educative tot mai complete. Corespunde stadiului inteligenței preoperatorii
cu stadiile preconceptual corespunzător vârstei de 3 – 4 ani și intuitivi corespunzător vârstei de
4 – 6/7 ani. În această perioadă copilul judecă cu imaginile obiectelor și fenomenelor. Activitatea
preponde rentă este jocul. Jocul influențează toate aspectele dezvoltării preșcolarului și anume: –
percepția; – memoria; – imaginația; – gândirea; – sentimentele; – interesele; – voința.
Cele mai importante tipuri de joc folosite la această vârstă sunt: jocul simb olic, jocul cu
subiect care conțin roluri, jocul cu ajutorul căruia se construiește, jocul în care se stabilesc reguli
etc. Jocul are caracter colectiv, comparativ cu cel din perioada anterioară care avea caracter
individual, contribuie la formarea unor re lații sociale între copii, schimburi de cunoștințe,
manifestarea unor stări afective și așa mai departe. În aceeași perioadă de timp are loc dezvoltarea
fizică. Copiii sunt mari amatori de basme și povești. La sfârșitul acestei perioade, preșcolarul
are o înălțime de 115 -118 cm și greutatea de 20 Kg. Creierul are aprox. 1200 grame, activitatea
nervoasă fiind mai nuanțată. Dezvoltarea fizică are loc în strânsă legătură cu cea psihică. Se
observă dezvoltarea percepției, reprezentării, memorării. Limbajul înr egistrează cuvinte. La
sfârșitul acestei perioade copilul știe 3000 – 3500 cuvinte care formează vocabularul de bază al
limbii materne. În același timp are loc asimilarea progresivă a structurii gramaticale a limbii.
Între 3 și 6 ani, majoritatea copiilor copiază, pur și simplu, unele dintre regulile pe care
le-au văzut la copiii mai mari, dar nu sunt încă în stare să joace un joc corect cu alți copii. Ei par
să-și joace propria versiune, chiar și atunci când se joacă cu alții. Jean Piaget a asociat această
constatare cu descoperirea sa inițială asupra egocentrismului copiilor din perioada
preoperațională.22 Este perioada în care se extinde cadrul relațional cu obiectele, cu cei din jur
care duc la dezvoltarea psihică. Dobândirea unor categorii de deprinderi sporește gradul de
independență și autonomie. Refuzul aprobării unor tendințe duce spre conduite de opoziție.

21Șchiopu, U., Verza, E., 1995 Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții , București, EDP,
22Piaget, J., 1973 Epistemologia genetică , Ed. Dacia, Cluj -Napoca,

23
Motricitatea, bază a dezvoltării psihice a copilului este caracterizată astfel de literatura
psihopedagogică: m ișcările necoordonate și bruște de la vârsta de 3 ani sunt înlocuite, în mod
treptat, cu mișcări armonizate. Mișcarea este raportată la obiecte, imagini și intenții. Preșcolarul
imită adulții și își exprimă trăirile emoționale prin pantomimică, mimică și gestică. În literatura
de specialit ate, preșcolaritatea este numită și vârsta grației. Felul de a se manifesta urmărește să
fie în centrul atenției sau să atragă atenția pentru a fi admirat și lăudat. Cu timpul, pe măsură ce
ne apropiem de vârsta de 6 ani, moment în care copilul se pregăteș te pentru a intra în școală,
grația se diminuează în favoarea forței. Trecerea de la bruschețea, la grația și apoi la forța
mișcărilor reprezintă evoluția motricității. În unele cazuri aceste mișcări sunt imprevizibile, fără
să aibă o anumită ordine, în a lte cazuri ele capătă o anumită stereotipizare, ordinea lor fiind
prestabilită. De această dată, ele se transformă în deprinderi. Un copil care acționează cu obiect
are șanse mai mari de a -și forma o imagine corectă despre el, decât alt copil care privește obiectul
de la distanță.
Percepția se formează în momentul lucrului, acțiunii cu obiectele. Din această cauză se impune
lărgirea posibilităților de acțiune cu obiectele. Împreună cu motricitatea, acțiunea cu obiectele,
sprijină nu numai îmbogățirea planului cognitiv, ci și dezvol tarea personalității.23
Dezvoltarea proceselor psihice și senzoriale la preșcolari . Copilul preșcolar își extinde
arealul în care acționează de la interiorul casei pe drumul spre grădiniță și la interiorul acesteia.
Desigur, spațiul său este mărit și de împrejurimile casei. Apare necesitatea de cunoaștere, de
explorare, de investigație. Î și formează noi imagini prin sensibilitatea vizuală și auditivă. Știe să
denumească culorile, tipuri de activități, semne de circulație. Alături de sensibilitatea vizuală și
auditivă este folosită și cea tactilă. Se dezvoltă auzul verbal și cel muzical și obiectele sunt
recunoscute după sunetele provocate de atingere, lovire. Apar noi forme de percepție și anume
prin observație ca percepție care are scop, este organizată și planificată. În ceea ce privește
percepția mărimii obiectelor, ca și a constantei d e mărime este deficitară. Două scaune de aceeași
formă și culoare, dar de mărime diferită, sunt diferențiate nu atât prin mărimea lor ci după
așezarea lor spațială.
Percepția distanței se face treptat rapotându -se la anumite repere: stânga, dreapta, sus,
jos și pe măsura includerii ei în diferite activități. Încep să apară și modalități de percepție a
timpului. Însușirile importante ale obiectelor, folosirea cuvintelor pentru reprezentarea acestora,
constituie premise formării reprezentărilor. Acestea au u n rol important în viața copilului pentru
că îl ajută să rețină obiectele în absența lor (animale, plante, mobilier) și să

23Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994 Psihologia copilului , E.D.P, București, p.80 -81

24
reactualizeze experiența și s -o înțeleagă. Se dezvoltă reprezentări bazate pe memorie și
imaginație prin prezentarea personajelor di n basme. 24
Am aplicat următoarea probă:
Domeniu: Cunoașterea semnificației relațiilor spațiale uzuale (sus, jos, la dreapta, la stânga, pe
sub, deasupra, dedesubt, aproape, departe, înăuntru, în afară, lân gă, aici, acolo etc.) și utili zarea
limbajului ad ecvat.
Exemplu: Probă pentru evidențierea capacității de orientare în spațiu și în schema corporală .
Material: obiecte familiare copiilor (minge, caiet, creion, carte, jucărie) așezate față de copil
astfel încât să redea următoarele raporturi spațiale: apr oape/departe, sus/jos, în față/în spate,
afară/înăuntru, deasupra/dedesubt, dreapta, stânga, pe, sub.
Desfășurare: proba se aplică individual, copilul trebuie să răspundă la următoarele cerințe:
Ridică piciorul drept/îndoaie piciorul drept; Ridică mâna dr eaptă/îndoaie mâna dreaptă;
Ridică piciorul stâng/îndoaie piciorul stâng; Ridică mâna stângă/îndoaie mâna stângă; Întoarce –
te la dreapta/stânga; Întoarce capul la dreapta; Întoarce capul la stânga; Stai pe piciorul drept;
Pune mâna dre aptă pe umărul drept/ pune mâna stângă pe umărul stâng;
Arată două obiecte din stânga/dreapta ta; Privește creionul și caietul. Care este mai aproape de
tine și care este mai departe? Ce obiect este în spatele tău? Dar în fața ta? Ce obiect este pe bancă,
dar sub bancă? Ce obie cte sunt acum sus și ce obiecte sunt jos? Unde este acoperișul casei? Și
beciul casei? Ce obiect este în afara acestui cerc? Ce obiect este în afara cercului?
Ce obiect este lângă caiet?Care este obiectul cel mai departe de tine? Și cel mai aproape de tin e?
Ce este aici? Ce este acolo?
Notă: se acordă un punct pentru fiecare răspuns corect.
Se acordă 15 – 20 puncte – A – comportament atins
12-14 puncte – D – comportament în dezvoltare
Fișă orientativă pentru înregistrarea rezultatelor
Nume le și prenumele copilului…………
Cerințele probei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Total:
Caracteristicile intelectuale . În perioada preșcolară, intelectul cuprinde procese și activități
psihice variate, care nu sunt deloc ușoare, și care îl ajută să depășească experiența senzorială:

24 Ibidem , p. 29

25
Gândirea; Memoria; Limbajul; Imaginația; Atenția; Afectivitatea.
1. Gândirea copilului preșcolar este strâns legată de reprezentările și limbajul pe care îl
are. Se dezvoltă în contextul situațiilor de viață și este influențat de investigația concretă asupra
fenomenelor din jur, apelând la operații de analiză, sinteză, comparație, abstractizare ajungând
la generalizare. Gândirea preșcolarului se caracterizează prin dorința de a cunoaște cât mai mult
datorită curiozității. Întrebarea “de ce?” este frecventă și arată curiozitatea. Cea mai
semnificativă trăsătură a gândirii, în perio ada vârstei preșcolare este capacitatea de a sesiza
relațiile dintre fenomene. Aflarea existenței unor relații între fenomene aduce o nouă orientare,
căutare a răspunsului la întrebarea “De ce?” De această dată are o relație cauzală, determinantă,
punându -se bazele unei logici a relațiilor.
Perioada vârstei preșcolare este perioada în care se formează capacitatea copilului de exprimare
prin judecăți și raționamente.25
Probe de gândire
A. Definirea unor noțiuni
Scopul: evidențierea capacității de a explica/ prezenta verbal conținutul unor concepte finite.
Instructajul : se cere copilului să definească anumite concepte, răspunzând la întrebările „Tu ai
văzut o … (un) …?, Ce este o . .(un)..?”
Material : setul de cuvinte: birou, scaun, lingură, autocar, câine, u ndiță, zambilă, cireș.
Desfășurare :
Se adresează fiecărui copil, în parte, cele două întrebări, luând pe rând cuvintele din lista
dată.
Notare : se notează cu 1 punct fiecare răspuns corect ( precizarea utilității ).
Evaluare : 5-8 puncte – A – comportament atins
3-4 puncte – D – comportament in dezvoltare.
Fișă orientativă pentru înregistrarea rezultatelor
Nr.
Crt. Numele și
prenumele
copilului Noțiuni Total
birou scaun lingură autocar câine Undiță zambilă Cireș
B. Operarea cu noțiuni opuse

B.1. Analogii prin opoziție

25Verza, E., Verza, F ., 2000 , Psihologia vârstelor , Edit. Pro Humanitate , București, p. 104

26
Scopul : evidențierea capacității de a identifica cuvinte cu sens opus, realizând analogii prin
opoziție.
Instructajul : se cere copilului să „ ghicească” cuvi ntele care lipsesc din enunțurile
prezentate de către educator. „ Îți voi spune niște propoziții din care lipsesc cuvinte. Fii atent la
ce îți spun ca să ghicești aceste cuvinte.”
Materia l: un set de 10 enunțuri.
Desfășurare: se solicită fiecărui copil în parte să c ompleteze enunțurile de mai jos:
Verișorul meu este băiat, verișoara este o …
O ușă este făcută din lemn, o fereastră din…
Vișinele sunt acre , cireșele …
O privighetoare cântă , un papagal …
Fluturele zboară , peștele …
Vara plouă, iarna…
Soarele strălucește ziua , noapte a strălucesc ……..
Mergi cu picioarele , duci cu…
Crescând, vițeii devin tauri, iar vițelele …
Notare : se noteză cu 1 punct fiecare răspuns corect.
Evaluare : 8-10 puncte – A – comportament atins
6-7 puncte – D – comportam ent in dezvoltare

Fișă orientativă pentru înregistrarea rezultatelor
Nr.
Crt. Numele și
prenumele
copilului Enunțuri/noțiuni opuse Total
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

2. Memoria . Datorită dezvoltării gândirii și a limbajului interior, alături de memoria
mecanică, se dezvoltă memoria logică și apare memoria inte nționată. Memoria se dezvoltă cu
precădere, atunci când informațiile au o semnificație pentru copil și este în strânsă leg ătură cu
sarcinile de joc. Dezvoltarea progresivă a limbajului face ca memoria să aibă anumite
caracteristici, devenind o memorie care are la bază limbajul, să opereze active prin reprezentări
complexe, evocate verbal.

27
În momentul jocului, memoria este mai accentuată și capătă un c aracter voluntar. Începe
să conștientizeze cerința fixării și păstrării sarcinilor ce -i revin și folosește procedee de
reproducere. Conținutul memoriei este foarte bogat. Se memorează mișcări, imagini, cuvinte,
stări afective. Exp eriența arată că din 5 cuvinte prezentate cu voce tare, copilul de 5 -6 ani
memorează 4 cuvinte. Totuși în perioada preșcolară, memoria are un caracter incoerent,
nesistematic. Amintirile copilului sunt fragmentate, izolate, memorează repede și uită la fel de
repede. Memoria are și funcții sociale. Astfel, prin fixarea, păstrarea,
reproducerea conduitelor celor din jur, memoria are un rol important în fixarea conduitei
copilului.26
3. Dezvoltarea limbajului și comunicării . Prin limbaj se înțelege p rocesul de exprimarea,
de comunicare a ideilor și senti mentelor prin mijlocirea limbii, s istem de semne servind pentru
comunicarea informațiilor .27 Limbajul este o funcție complexă artificială, care nu este legată cu
necesitate de cuvânt. „Există un limbaj al mimicii, al gestului, al ochilor, al mâinii, al muzicii, al
artei plastice, al dansului etc. În sens larg, limbajul este ansamblul mijloacelor de care ne servim
ca să ne comunicăm ideile, sentimentele, ca să ne facem înțeleși de alții, folosind posibilitățile
noastre mintale și senzoriale.”28 Folosirea greșită a limbajului face ca cei din jurul tău să nu te
înțeleagă. Din acest punct de vedere, putem să spunem că este o datorie cetățenească de a sprijini
copiii pentru a se exprima ușor, sesizând nuanțele și posibilitățile exprimării. Concluzia acestui
expozeu este necesitatea formării și folosirii core cte a limbajului de la sosirea copiilor în
preșcolaritate.
Particularități ale limbajului la această vârsta până la intrarea în grădiniță sunt prezentate în fe lul
următor: copilul învață vorbirea într -un anumit fel, mai mult spontan, iar de la această vârstă
capăt ă o serie de caracteristici noi, datorită procesului de instruire verbală și formării culturii
verbale. Experiența verbală a copilului din primii 6 ani de viață influențează întreaga dezvoltare
psihică . La intrarea în grădiniță copilul are deja o experiență intelectuală și verbală. Înțelege ceea
ce spun cei din jurul lui și se poate face înțeles prin exprimarea gândurilor în propoziții și fraze
alcătuite corect. Spune corect diferențele dintre obiecte și fenomene, este capabil să poarte
discuții contradictorii, dorințele, preferințele, politețea sunt tot mai clar exprimate. Această
exprimare este facilitată și de volumul relativ mare al vocabularului său: aproximativ 2500
cuvinte din care cca. 700 -800 fac parte din vocabularul activ29.Cadrul didactic trebuie să afle de

26Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994 Psihologia copilului , E.D.P, București , p. 88
27http://dexonline.net/
28Dottrens, R., 1970, A educa și a instrui , Editura Didactic ă și Pedagogică, București, p. 79
29 Hristea, T., 1981, Sinteze de limba română, Ed. Didactică și Pedagogică, București, p. 20

28
la început capacitatea de comunicare a fiecărui copil, atât la nivel fonetic, lexical, gramatical,
stilistic. Formarea conduitei verbale a c opiilor, prin care se realizează cultivarea deprinderilor de
comunicare sunt condiții esențiale pentru integrarea școlară a copilului. Acestea constituie
obiective le celui care educă. Pornind de la dezvoltarea mijloacelor de comunicare la copiii
preșcolari , din punct de vedere a limbajului acestora, concluzionăm că putem să vorbim de
socializarea lor, de modalitățile de integrare în relațiile sociale. C u cât limbajul copilului este mai
bogat, mai bine structurat, mai nuanțat, cu atât capacitatea sa de a par ticipa la sistemul de
interacțiuni sociale, respectiv disponibilitățile sale de a se dezvolta și de a se integra într -un nou
sistem de relații vor fi mai mari .
Copilul mic își formează limbajul în contact cu patru categorii de persoane30: mama,
familia (tat a, frații, surorile), prietenii de joacă și vecinii, colegii de școală și educatorul. Sarcinile
multiple ale dezvoltării exprimării copiilor trebuie realizate la toate orele de clasă și în toate
situațiile în care cadrul didactic are posibilitatea de a -i influența în această direcție. În formula
educator -preșcolar, exemplul cadrului didactic este poate cel mai important pentru că acestuia îi
revine sarcina de a găsi cele mai adecvate mijloace pentru a forma tuturor copiilor capacitatea de
comunicare integra lă. De aceea, lecțiile care se desfășoară pe bază de dialog sunt superioare celor
dominate de expunere, cel puțin de la un anumit nivel de dezvoltare. O altă metodă eficace ar fi
și munca pe grupe, modalitate eficientă de abordare a unor probleme legate d e felul în care elevii
se exprimă, își împărtășesc gânduri, opinii, dezbat o problemă și ulterior identifică soluții sau
perspective noi. Educatorul participă la discuțiile dintre copii, la exprimarea opiniilor. Este
preocupat să susțină unele puncte de v edere și de a combate altele. Toate acestea vor duce la
dezvoltarea gândirii copiilor și la formarea lor pentru viața socială.
Lectura -citirea poveștilor de către educator, asociată cu imagini din poveștile respective vizează
direct îmbogățirea vocabularului. Aceasta se realizează însă numai când toate cuvintele citite
trezesc idei clare și precise. O altă condiție în formarea limbajului este folosirea cuvintelor pe
înțelesul copiilor, fără dificultăți excesive. Educatorul trebuie să facă lista g reșelilor frecvente
din mediul lingvistic unde funcționează, să fie preocupat permanent de formarea deprinderilor
de exprimare corectă, po trivit normelor limbii literare. Astfel,copii vor conștientiza importanța
limbajului pentru om. De asemenea , cadrul di dactic va fi preocupat să deprindă copiii cu
exersarea și supravegherea e xprimării lor. Odată formată preocuparea pentru corectitudine vor fi
atenți să își însușească tot ce li se explică. Optimizarea conduitei verbale a copiilor este condiția
pragmatică care favorizează reușita integrării școlare a copilului, constituind obiectivul cel mai

30 Ibidem

29
important în munca educativă în școală. Importanța formării unui limbaj corect este schematizat
în felul următor: prin limbaj copilul cunoaște; își manifestă sentiment ele; folosește cunoștințele
în situații diferite; comunică; își prezintă gândurile; formulează întrebări; construiește răspunsuri;
stabilește relații cu cei din jur; își dezvoltă vocabularul; se integrează în grupuri de elevi.
Felul prin care copilul își î nsușește limbajul este contactul nemijlocit pe care îl are cu vorbitorii
din mediul familial și cel extrafamilial și anume prin comunicarea cu aceștia ascultând și dând
răspunsuri. Este momentul în care are loc dependența limbajului de calitate de mediul l ingvistic
înconjurător restrâns sau evoluat în care se dezvoltă copilul: dacă în familie se vorbește puțin,
sumar, copilul capătă o competență lingvistică elementară; dacă în familie se vorbește corect din
punct de vedere gramatical, inteligibil, dezvoltat , copilul capătă o competență lingvistică sporită.
Grădinița este cea care formează un nou orizont aducând în
fața copiilor alte cerințe, diferite de cele pe care le -a avut în familie.31 Această perioadă se înscrie
cu următoarea notificație: cei „7 ani de acasă” care exprimă rolul formativ deosebit de mare al
familiei în dezvoltarea psihică. În perioada preșcolară psihicul este centrat pe achiziționarea de
experiențe de orice trăire. De asemenea, lărgirea cadrului relațional cu obiectele din jur, devine
una dintre premisele dezvoltării psihice a copilului pe toate planurile. Aceasta duce la dezvoltarea
limbajului și a gândirii. Trebuie să subliniem și faptul că în grădiniță copilul își formează anumite
deprinderi de igienă, de îmbrăcare. În acest fel are loc sporirea gradului de autonomie a copilului.
Dezvoltarea psihică – fizică a copilului parcurge trei sub etape cu implicații educative
particularizate (mică, mijlocie, mare) și se caracterizează prin: – se trece de la manipularea
obiectelor și a jucăriilor la implicarea lor în secvențe de viață cât mai dezvoltate și care vor
contribui la dezvoltarea limbajului; – jocurile de mișcare cu reguli. La aceasta vârsta observăm
dificultăți de adaptare la mediul din grădiniță, deoarece copilul este dependent de mama, dar și
datorită faptului că el nu înțelege prea bine ceea ce i se spune, nu știe să se exprime clar, se joacă
mai mult singur. El este curios, memorează ușor, dar nu -si propune deliberat acest lucru, gândirea
subordonată acțiunii cu obiectele, afectivitat e instabilă, trăiește intens emoțiile, manifestă interes
pentru adulți, îi place să se plimbe cu aceștia .
Dezvoltarea limbajului la preșcolari și lectura după imagini duce la fixarea și consolidarea
limbajului însușit în grădiniță, în familie, în mediul de dezvoltare. La vârsta de 3 -4 ani acest

31Pavelcu, V., 1962, Psihologia pedagogică – E.S.D.P. București,

30
limbaj este nesigur, influențat de stimuli străini limbii literare.32 Direcțiile de dezvoltare a
limbajului la vârsta preșcolară pornesc de la pronunția corectă a cuvintelor și se ajunge la
formularea de propoziții și de ordonare a acestora într -un enunț dezvoltat și formarea
deprinderilor necesare pentru învățarea, în clasa întâi, a citirii și scrierii. Dezvoltarea limbajului
și a comunicării la preșcolari presupune însușirea de către copii a unui număr de cuvinte
corespunzător vârstei, care să formeze vocabularul activ și deprinderile de exprimare prin
folosirea corectă a cuvintelor în diferite situații de comunicare.33La început, limbajul copiilor de
3-4 ani este format din cuvinte separate, de obicei substantive. Ult erior, substantivele sunt însoțite
de verbe și formează propoziții simple. În etapele următoare, substantivele sunt însoțite de
adjective, iar pe lângă verbe, alte cuvinte și în acest fel formează propoziții dezvoltate. Sub
îndrumarea cadrului didactic, re ușește să le așeze într -o ordine logică și să realizeze enunțuri
dezvoltate și texte. Dezvoltarea limbajului la preșcolari duce la fixarea și consolidarea limbajului
însușit în grădiniță, în familie, în mediul de dezvoltare și contribuie la optimizarea pro cesului
educațional din clasa I.
În perioada preșcolarității se constată diferențe însemnate de la un copil la altul, în ceea
ce privește dezvoltarea limbajului. Aceste diferențe sunt determinate de capacitatea intelectuală
a copilului, dar și datorită in fluențelor mediului familial sau a altor grupuri. Se constată și unele
erori de pronunție și scriere, care pot fi înlăturate prin activitatea de predare -învățare, aplicând
metode specifice.
Erorile din limbajul copilului de această vârstă sunt următoarele34:
 Dislalia – pronunțarea greșită a unor sunete, silabe sau cuvinte;
 Disgrafia – scrierea ilizibilă cu linii torsionate, lăbărțate;
 Dislexia – dificultăți de citire;
 Bâlbâiala – alterarea ritmului vorbirii, mai frecventă la băieți decât la fete.
Erorile de vorbire trebuie tratate din timp de către psihologul logoped și medicul școlii.
Logopedia are prin excelență, un caracter aplicativ, de prevenire și înlăturarea tulburărilor de
limbaj în vederea dezvoltării psihice generale a persoanei, de a stabili sau re stabili relațiile cu
semenii săi, de a facilita inerția în colectiv, de a se forma și dezvolta pe măsura disponibilităților
sale. Activitatea logopedică este centrată în special asupra copiilor nu numai datorită frecvenței
mai mari a handicapurilor de limb aj, dar și pentru faptul că la aceștia vorbirea este în continuă

32Zlate, M., 2004, Fundamentele psihologiei . Bucur ești: Editura Hyperion XXI, p. 188
33Slam a-Cazacu, Tatiana, 1990 , Diverse finalități și niveluri de complexitate , Buletin de infor mare științifică și
documentare 3, Constanța,
34Verza, E., Verza, F., 2000, Psihologia vârstelor, Ed. Pro H umanitate, București , p. 108

31
structurare și dezvoltare, iar dereglările apărute au tendința, ca o dată cu trecerea timpului, să se
consolideze și agraveze sub forma unor deprinderi deficitare, ceea ce necesită un efort m ai mare
pentru corectarea lor .35
Orice formulare incorectă, nesigură, impropri eeste o abatere de la norma limbii literare .
Deficiențele de vorbire provoacă complexe de inferioritate la vârsta preșcolarăcare se manifestă
prin:

Depistarea timpurie a tulburărilor de vorbire și aplicarea unor măsuri corespunzătoare
contribuie la înlăturarea cu succes a acestora saula ameliorarea lor considerabilă.36Necesitatea
urmăririi consecvente a corectitudinii exprimării verbale a copiilor este determinată de factor i
multipli. Argumentele de ordin psihologic scot în evidență faptul căvârsta preșcolară mică este
etapa hotărâtoare în însușirea corectă a vorbirii, datorită modificărilor de ordin cantitativ și
calitativ care vizează însușirea pronunției corecte a tuturor fonemelor, constituirea lexicului de
baza, apariția limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea funcțiilor
cognitive ale limbajului, asimilarea în practica de zi cu zi a structurii gramaticale .37Orice cercetare
pedagogică por nește de la cauză -efect. Influențele sistematice asupra dezvoltării vorbirii copilului
sunt date de mediul de vorbire, de modelele de exprimare oferite de adulți și îndeosebi de aceia
care reprezintă pentru copii persoane semnificative: părinții, educatori i. De asemenea, eficiența
influențelor educative depinde de momentul în care se aplică și de nivelul calificării persoanelor
care le pun în practică. Pentru a se ajunge la un feed -back corespunzător, este necesar ca
educatorul să cunoască unele tehnici log opedice generale, care pot fi aplicate în activitatea curentă
și să cunoască defectele de vorbire și modul lor de manifestare. De evidențiat este faptul că în

35Ibidem
36Păunescu, C., 1984, Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București, p. 30
37Bratu, B., 1977 ,Preșcolarul și literatura, E.D.P., București, p. 12
Tendința de izolare, de
îndepărtare de ceilalți
copii.
Frica de a vorbi în public
de teamă să nu se facă de
râs.
Evitarea pronunțării
cuvintelor cu o structură
fonetică mai dificilă.
Întârzierea în ritmul
general de dezvoltare al
vorbirii.
Alterarea evidentă a
evoluției întregii
personalități.

32
ultimii ani activitatea educatoarei colaborează eficient cu cea a profesorului logoped, acesta
preluând în ședințe bisăptămânale pe copiii cu nevoi de corectare a vorbirii.
Deficiențele de vorbire la vârsta preșcolară se referă la pronunțarea incorectă a sunetelor
limbii materne și la folosirea incorectă a structurii limbii române. Aceste deficiențe se diferențiază
în două categorii distincte. Unele se manifestă în condițiile unei evoluții normale și aparțin
particularităților inerente evoluției, exprimând nivelul maturizării capacității de articulare
corectă, respectiv nivelul dezvoltării aparatului fono-articulator, a auzului fonetic și a capacității
analitico -sintetice a scoarței cerebrale, iar altele sunt consecința unor malformații anatomo –
fiziologice sau urme ale unor boli infecto contagioase ale copilăriei .38
Aceste tulburări de vorbire sunt:
 Simpl e sau complexe;
 Primare sau secundare;
 Parțiale sau totale, asociate sau nu cu alte deficiențe.
 La vârsta de 5-6-7 ani deficiențele de vorbire se situează la limita dintre normal și
patologic ceea ce impune acordarea unei îndrumări corespunzătoare de către
educator pentru a nu se stabiliza sau agrava.
Principala tulburare de vorbire întâlnită:
DISLALIA este o tulburare de articulație care se manifestă prin deformarea, substituirea,
omiterea sau inversare anumitor sunete, atât în vorbirea spontană, cât și în cea reproductivă. Se
cunosc dislalii fiziologice și dislalii patologice, revenindu -ne sarcina de a ne ocupa mai ales de
prima formă. Deosebirile între cele două deficiențe se referă la cauzele care le-au declanșat, la
posibilitățile de înlăturare .
În funcție de sunetele afectate, dislalia este:
 Simplă – afectează unele sunete izolate, îndeosebi acelea care se pronunță mai
târziu în evoluția copilului;
 Polimorfă – cuprinde mai multe sunete sau chiar majoritatea sunetelor.
Consoanele care prezintă frecvența cea mai mare în tulburările de vorbire sunt:
s, j, r, g, c, t, s, z.
Tipurile de deformare mai des întâlnite sunt:
Sigmatismul (finterdental, dental și palatal); Parasigmatismul (alterarea sunetelor s,
z, ș, j, t, c); Rotacismul (mono sau polivibrant).

38Păunescu, C., 1984 , Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București, p. 30;

33
In afară de aceste deformări, se semnalează : Betacismul (b, p);Capacismul
(c);Deltacismul (d, t); fitacismul (f, v);Gamacismul (g, h);Lambdacismul (l);Mutacismul (n, m).
Aceste deficiențe sunt explicate în cele mai multe cazuri prin particularitățile de dezvoltare ale
aparatului fonator: lipsa de antrenare a musculaturii fonator ii, a mișcărilor limbii, buzelor,
maxilarelor. Trăsătura caracteristică o constituie poziția deplasată a limbii față de locul corect de
articulare.
RINOLALIA (rinos – nas; lalie – vorbire) este nazalizarea sau vorbirea nazonantă și
reprezintă alterarea pronunției datorită unor malformații ale cavității nazale ale nosofaringelui.
Această deficiență este inclusă de unii autori în cadrul tulburărilor dislalice. Exemple de jocuri
aplicate: Spune cum spun eu! – capră, țânțar, șarpe, rățușcă, rămurică, veveriță (cuvinte care
conțin sunetele problemă ale limbii). Cum e corect? Lață sau rață, cleion sau creion, iepulaș sau
iepuraș, male sau mare, gădiniță sau grădiniță. Acest joc poate fi denumit și altfel: Am spus
bine, n-am spus bine; Așa da, așa nu! ; Să rostim cuvinte cu sunetul R: rândunică, rămurică,
rama, Rică
ROTACISM ȘI PARAROTACISM constã în deformarea, inversiunea și înlocuirea
sunetului r. Aceastã consoanã apare de obicei în vorbirea copilului în urma sunetelor șuierãtoare,
iar emisiunea ei corectã presupune o anumitã dezvoltare a aparatului fonoarticular.
LOGONEVROZĂ se referă la ritmul vorbirii (nevroză a vorbirii sau bâlbâială) și este o
tulburare mai gravă de limbaj, care se manifestă prin contracții, perturbări spastice de diferite
grade și forme ale ritmului de vorbire, care antrenează modificări în sfera personalității, îndeosebi
în sfera afectivității și a voinței .39
TAHILALIA se înscrie printre tulburările de ritm accelerat de vorbire, ea fiind întâlnită
la copiii nervoși, trădând un sistem nervos slab, inhibitiv și atenție insuficient dezvoltată. Întrucât
presupune și alte deficiențe – gândire confuză, auz fonematic slab, perturbare generală a ritmului
etc. – este recomandabil neapărat tratamentul logopedic.
Un copil tahilalic se antrenează, în primul rând, în activități ritmice: gimnastică ritmică,
jocuri de mișcare, jocuri muzicale corespunzătoare etc. Se încearcă formarea deprinderii de a vorbi
rar, calm, stăruind în acest sens ori de câte ori dă un răspuns.
BRADILALIA se caract erizează printr -o lentoare a vorbirii, care apare astfel mult
tărăgănată, total inestetică și inexpresivă. Această tulburare a vorbirii este prezentă mai ales la
copiii cu întârziere în dezvoltarea mintală și necesită de asemenea tratament logopedic . O altă
tulburare este ALALIA – nedezvoltarea vorbirii. Se întâlnește mai rar.

39 Păunescu, C ., 1984 , Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București, p. 31;

34
Pronunțarea corect ă a sunetelor se poate obține atunci când se ofer ă copiilor modele
ireproșabile însoțite de explicații verbale cu privire la modul în care folosesc organele vorbirii , la
felul în care se emite fiecare sunet. Prin miș cările de articulare lente și precis conturate, copiii vor
reuși pe baza imitației și a explicațiilor verbale s ă-și însușeasc ă o pronunție corect ă.
Important! Educatoarea trebuie să cunoască în prealabil tulburările de vorbire ale copiilor
din clasă încă din primele săptămâni pentru ca pe baza datelor obținute și completate în fișele
psiho -pedagogice, să poată lua măsurile, mijloacele de corectare, tratamentul adecvat.
Educatorul trebuie să afle de la înce put capacitatea de comunicare a fiecărui prescolar,
atât la nivel fonetic, lexical, gramatical, stilistic. Formarea conduitei verbale a copiilor, prin care
se realizează cultivarea deprinderilor de comunicare sunt condiții esențiale pentru integrarea
școla ră a copilului. Acestea constituie obiective le cadrului didactic în munca lui educativă.
Pornind de la dezvoltarea mijloacelor de comunicare la copiii de vârstă preșcolară, din punct de
vedere a limbajului acestora, concluzionăm că putem să vorbim de socia lizarea lor, de
modalitățile de integrare în relațiile sociale. C u cât limbajul copilului este mai bogat, mai bine
structurat, mai nuanțat, cu atât capacitatea sa de a participa la sistemul de interacțiuni sociale,
respectiv disponibilitățile sale de a se dezvolta și de a se integra într -un nou sistem de relații vor
fi mai mari . Rolul pe care îl are dascălul în vederea pregătirii și dezvoltării viitoare a copiilor este
acela de a se preocupa de problemele de vocabular care apar la clasă, de a le forma o con duită
verbală eficientă prin:
Aplicarea jocului didactic conform cercetării prezente pentru:
 dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului;
 învățarea corectă a cuvintelor;
 formarea deprinderii de verbalizare e experienței proprii;
 dezvoltarea capacității de a relata unele întâmplări în legătură cu evenimente trăite;
 cultivarea deprinderilor de folosire corectă a limbii, de exprimare în propoziții;
cultivarea aptitudinilor de a vorbi frumos, de a folosi expresii, construcții lingvistice
originale, nuanțate .
Perioada preșcolară este în totalitate „specială” datorită progreselor remarcabile în toate
planurile: informațional, cognitiv, afectiv, volitiv, a trăsăturilor de personalitate ale copilului.
Copilul preșcolar este nu numai un simplu receptor al celor transmise de educatoare , ci și un
factor în acțiune. În acest mod, copilul își dezvolta vocabularul activ, se va familiariza cu
structurile gramaticale, cu vorbirea monologată și dialogată. Pentru copilul preșcolar, cuvintele
sunt simboluri a căror percepere îi permite să -și adu că aminte de acțiunile întreprinse cu ocazia

35
observărilor , din această cauză imaginile au o importanță deosebită la lectura de la această
vârstă . Preșcolarul nu învață definiții gramaticale, nu știe să definească substantivul, verbul,
conjugarea sau decli narea dar respectă în vorbire aceste reguli gramaticale după modelele de
vorbire. Acestea și le însușește treptat prin metode specifice de învățămât specifice acestei vârste,
prin jocuri și exerciții și este corectat atunci când greșește.40
4. Imaginația și creativitatea . Este impresionantă imaginația copilului prin ușurința cu
care trece în orice clipă de la realitate la ficțiune. Imaginația este prezentă în tot ceea ce cre ează
un copil când se joacă, desenează, cântă, dansează sau spune o poezie. Diversi tatea, multitudinea
creațiilor copiilor preșcolari este determina tă de gândirea care fiind insuf icient format a nu are
cenzură. Copilul imaginează și creează multe lucruri tocmai pentru că nu cunoaște îndeaproape
relațiile dintre obiect și fenomene.41
Activi tatea creatoare este determinată de imaginația copilului și de elemente de ideație,
abilități și priceperi. În acest sens, desenele copiilor sunt relevante. La această vârstă, creativitatea
verbală surprinde prin încercări de rimă folosind cuvinte fără sen s pentru a obține o rimă. O altă
caracteristică este faptul că copii se imită între ei sau cre ează povești după ascultarea lor de la
adulți sau de la colegii de grupă.
5. Motivația . În activitatea sa de predare -învățare, educatorul trebuie să aplice
recomp ensa și pedeapsa. Nota bună înseamnă o recompensă. Nota proastă reprezintă o pedeapsă.
Toate acestea țin de motivația extrinsecă.42Copilul dorește să știe cât mai multe, să aibă cât mai
multe cunoștințe. Apare interesul pentru lectură care dezvoltă și întă resc motivația intrinsecă. În
ultimele clase încep să apară motivații superioare, între care: atracția față de sarcinile primite,
copilul dorește să realizeze sarcinile școlare cât mai bine, satisfacția pentru rezultatele la care a
ajuns. Nota are o semni ficație nouă: arată spiritul responsabil al copilului și marchează locul pe
care îl ocupă în grupul de preșcolari în funcție de rezultatele obținute în activitatea de învățare.
6. Afectivitatea și integrarea socială . Afectivitatea are o mare influență asu pra
personalității, asupra cunoașterii și asupra evoluției omului. Evenimentele din copilărie au
influență în dezvoltarea armonioasă a copilului. Prin experiențe pozitive încurajatoare, copilul
capătă încredere în viitor și în cei din jurul său.
Pe măsură ce preșcolarul crește, apar modificări importante care se produc în ceea ce
privește afectivitate. Experiența cognitivă acumulată creează condiții pentru dezvoltarea
afectivității.

40**** (2010) . Pregătirea preșcolarului 5 -7 ani . București: Editura Litera
41 Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994, Psihologia copilului , E.D.P, București, p. 96
42 Ibidem

36
În cadrul unei clase apar relațiile generate de activitatea colectivă care duc la atitudini emotive.
Desigur că și preșcolarul poate să aibă o „reușită” sau „nereușită” rezolvare a unor probleme:
lucrarea a fost apreciată pozitiv sau nu. Aceasta îi declanșează diverse stări emoționale cu
influență directă asupra activității șc olare. Dezvoltarea interesului în activitatea de învățare
apelează tot în sfera sentimentelor.43 Există două mijloace de stimulare a interesului:

Analizând perioada preșcolarității putem să spunem că preșcolarul are o viață psihică bogată în
care au loc uneori retrospective: uneori își revizuiește faptele și reacțiile și devine mulțumit sau
nemulțumit față de ceea ce a făcut. Desigur că activitatea școlară are unele cerințe pentru o
conduită reținută în diverse situații. În acest caz, copilul învață să -și inhibe expresiile mimice sau
semnele exterioare ale emoțiilor. Apare și se dezvoltă capacitatea de a regla voluntar
exteriorizarea e moțiilor și sentimentelor, a stării de dispoziție sau indispoziție prezente la un
moment dat.
Concepția despre sine este și aceasta o componentă importantă a afectivității copilului.
Aceasta își are originea din sânul familiei și se formează de la grădini ță. Relațiile dintre părinți
și copii conturează formarea conștiinței de sine. De acestea depinde în cea mai mare măsură auto
echilibrul copilului. Copiii ce trăiesc sub tensiunea autoritarismului excesiv suferă sub aspectul
valorii lor inadecvate. Acești copii tind să se simtă inferiori, primesc greu afecțiunea altora, se
simt singuri și nefericiți și nu reușesc să învingă obstacolele. În viața școlară apare neîncrederea
în posibilitățile lor și sentimentul de inferioritate îi domină și îi conduce spre eșe c școlar. Succesul
școlar repetat îl conduce spre încrederea în sine, curaj, respectul față de sine. Succesul „pulsează”
într-un colectiv școlar și poziția copilului se consolidează. Satisfacția, optimismul, siguranța
acționează asupra resorturilor psihol ogice profunde. În acest mod dezvoltarea afectivității
implică organizarea intensă a sentimentelor și emoțiilor intelectuale. Ele devin preponderent
active în mica școlaritate.44 Efectuarea unei teme, rezolvarea unor probleme, scrierea unei
compuneri creeaz ă sentimente de satisfacție diferite. Sentimentele pot fi de îndoială, de uimire,

43 Șchiopu, U. 1967, Psihologia copilului , Editura Didactic a si Pedagogica, Bucuresti, pag 138
44Claparede, E. – Psihologia copilului si Pedagogia Experimentala , Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,
pag 214 Extrinseci, care vin din afară:
recompensele, pedepsele, emulația, etc .
Intrinseci ce constau în trezirea sentimentului de necesitate,
de dorința internă de cunoaștere, de curiozitate.

37
de curiozitate intelectuală. Acestea din urmă îl determină pe copil să devină un „cititor ״ pasionat
sau în activitatea practică să -și explice tot ceea ce se află în jurul lui și tot ce nu înțelege.
Integrarea socială este dată de participarea activă la viața preșcolară. Copii realizează
o identificare cu clasa din care face parte, o identificare socio -culturală cu grădinița și o apropiere
de judecăți valorice ele mentare comparative cu ale acesteia.45 Conceptul de integrare socială are
și următoarea explicație prin exemplificare:

Sociabilitatea preșcolarului se dezvoltă pentru că cunoaște din ce în ce mai multe
persoane pe care le simpatizează. Sentimentele pentru persoanele apropiate se restructurează și
devine mult mai atent în comportamentul cu acestea. Participarea la acțiuni ceremoniale sau
activități comemorative, rezolvarea unor atribuții desemnate conturează integrarea socială.
Participarea la concursuri, excursii, competiții sportive dezvoltă simțul lui pentru
responsabilitate, auto existenței, simțul cooperării, democrației și înțelege valoa rea socială a
muncii. Integrarea socială are loc și în momentul adaptării din punct de vedere economic. Se
constată începe să strângă bani pentru a -și cumpăra o minge, o carte etc.

45 Ibidem Înprimii anidegrădiniță sedezvoltă înmod special emoțiile și
sentimentele legate derelațiile copilului cuceidinjurul luicând dorește
săarate cănumaieste mic.Pornind deaici, copilul vrea caalțiisăvadă
căluinuîiesteteamă, căseadaptează ladiferite împrejurări
•Din această cauză arecuraj înfața animalelor, poate săînghită
medecamente .Dacă acăzut șis-alovit deși suferă mimează căeste
OK.Toate acestea dindorința luideacrea impresia căsepoate bizui
oricine peel.
•Totacum sedezvoltă spiritul dedemnitate sauceldeonoare .În
momentul încare preșcolarul nuprea aînțeles lecția, este cuprins de
panică, rușine, timiditate .Pentru căsentimentul onoarei șicinstei se
dezvoltă foarte mult, școlarul areemoții derușine dacă aprimit olaudă
sauunpremiu nemeritat .

38

CAPITOLUL 3
JOCURI DIDACTICE PENTRU ACTIVITĂȚILE OBLIGATORII
PRACTICI ALE JOCULUI DIDACT IC IN ACTIVITĂȚILE
OBLIGATORII

Jocul este activitatea fundamentală în copilăria timpurie și forma de învățare cu
importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului. Jocul este forma cea mai naturală
de învățare și, în același timp, de exprimare a conținutului psihic al fiecăruia. Un bun observator
al jocului copilului poate obține informații prețioase pe care le poate utiliza ulterior în activitățile
de învățare structurate.
Programa activităților instructiv -educative în grădi nița de copii prefigurează două mari
tendințe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în
centrul atenți ei copilul de astăzi : crearea unui mediu educațional bogat, pentru o stimulare
continuă a învățării spontane a copilului ; – introducerea copilului în ambianța culturală a
spațiului social căruia îi aparține, în ideea formării ; – lui ca o personalitate autonomă și conștientă
de sine. În organizarea spațiului educațional se va ține seama de următoarele cerințe: Împărțirea
sălii de grupă în zone, în funcție de diferitele tipuri de activități ; – Existența a cel puțin două zone
delimitate în sala de grupă : Biblioteca și Colțul păpușii ; – Stabilirea locului și a materialelor
necesare pentru realizarea centrului temat ic; – Realizarea unui centru (a unei zone) pentru Știință
ar putea rezolva problema centrul ui tematic; – În fond, știința este tot ce ne înconjoară! Așezarea
materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului ; – Asigurarea accesului liber a l
copilului la aceste materiale ; – Alegerea materialelor în funcție de vârsta și interesele copiilor
din grupă ; – Sortarea periodică a materialelor ; – Introducerea treptată a materialelor noi .46
Cum se poate face împărțirea sălii de grupă în zone : O zonă liberă și liniștită, marcată
printr -un covor, unde să se poată desfășura întâlnirile de grup, activitățile de mișcare și jocul liber
(accesorii utile : calendar, stativ cu planșe mari de carton sau hârtie pentru mesaje, scaunul
povestitorului, tabla , etc.) O zonă a bibliotecii cu un aranjament atractiv și confortabil (accesorii

46 Colceriu, L., 2010, Metodica predării activității instructiv educative în grădiniță, Detalierea temelor pentru
definitivat conform programei valabile din 2008

39
utile : rafturi pentru cărți, imagini, păpuși, stativ pentru agățarea lucrărilor colective, aparatură
audio, calculator sau mașină de scris, etc.) Colțul Bibliotecă O zonă a c reativității fără covor și,
eventual, cu o masă acoperită cu un material plastic (accesorii utile : cutii sau rafturi pentru
depozitarea ustensilelor și materialelor specifice, deșeuri de materiale, ziare vechi, dar bine
conserva te) O zonă cu mese și scaun e pentru servirea mesei și pentru activitățile desfășurate cu
grupuri mici de copii O zonă pentru activitățile de scriere (accesorii utile : masă și scaune precum
și o gamă largă de ustensile și suporturi pentru scris) O zonă pentru joc atribuită jocului liber,
construcțiilor sau sociodramei. Unele zone sunt definite prin conținut : cabinetul doctorului, casa,
etc. (accesorii utile : truse de joc, costumații, mobilier și ustensile adaptate diferitelor contexte și
roluri asumate de copii în jocul lor); Colț ul Păpușii O zonă pentru depozitarea materialelor și
jucăriilor care nu sunt de folosință curentă (de obicei încuiată) O zonă pentru expunerea lucrărilor
copiilor O zonă pentru construcții cu cuburi sau alte materiale de construcție, plasată într -un loc
îndepărtat de o zonă liniștită. Materialele vor fi dispuse în cutii sau rafturi pe categorii – Colțul
Construcții .
În cadrul noului curriculum creat, pedagogia consideră că jocul este mijloc ideal de
educație. Încorporat în activitatea didactică, jocul aduce bucuria copiilor, destindere și, în același
timp, fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora. Prin joc copiii folosesc obiecte reale
sau imagini ale acestora, transpun roluri. Acesta este un start -up în procesul instructiv -educativ
facilitând trecerea de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare. În timpul jocului copiii
învață și este îndrumat de cadrul didactic prin întrebări, indicații, explicații, aprecieri. Elementul
care face ca rezolvarea sarcinii didactice sa fie atractivă și plăcută pentru copii este acțiunea de
joc47 și este un mijloc valoros de instruire și educare a elevilor.
Aplicarea jocului pe activitățile obligatorii este următoarea:48

DOMENIUL
OBIECTIVE DE
REFERINȚĂ
COMPORTAMENTE

Să participe la activitățile de
grup, inclusiv la activitățile
de joc, atât în calitate de Ia parte la discuții în mici grupuri informale;
– ia parte la activitățile de joc, de învățare în
grup, sugerează ce este de făcut mai departe
într-un joc, o activitate, continuând secvențe
de acțiuni; – discută cu colegii și cu

47 Dicționar de Pedagogie , 1979, Editura Didactic ă și Pedagogică, București, p. 241
48 2008, Curriculum pentru învățămâ ntul preșcolar 3 – 6/7 ani,

40
LIMBĂ ȘI
COMUNICA
RE vorbitor, cât și în calitate de
auditor. profesorul despre subiecte cunoscute
(persoana proprie, familie, prieteni etc.); –
întreabă și răspunde la întrebări; – știe să se
prezinte; – știe să facă o invitație și să
răspundă la o invitație; – învață cuvinte noi
și le utilizează în cadrul jocurilor sau
activităților de învăț are; – întrebuințează
regulile unui dialog; – folosește un ton
moderat și empatic în convorbirile cu cei din
jur; – folosește un limbaj adecvat, în special
în situații neplăcute/ dificile pentru el .

Să înțeleagă și să transmită
mesaje simple; să reacționeze
la acestea.
Transmite un mesaj simplu în cadrul jocului
sau activităților de învățare (ex.: prin telefon
de jucărie sau real); – primește mesaje,
îndeplinește instrucțiuni simple .

Să audieze cu atenție un text,
să rețină ideile acestuia și să
demonstreze că l -a înțeles.

Urmărește linia unei povești, concomitent
cu imaginile din carte, ori ascultând
povestea spusă de profesor; – ascultă și
reacționează adecvat la povești, poezii, alte
tipuri de text (ghicitori, glume, informații)
transmise fie prin citire sau povestire de
către un adult, fie prin mijloace audio –
vizuale (disc, casetă audio sau video,
diafilm etc .); – dobândește informații prin
ascultarea cu atenție a mesajului.

Să recepteze un text care i se
citește ori i se povestește,
înțelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive și
estetice.

Primește mesaje și îndeplinește instrucțiuni
simple. – reține expresii ritmate și rimate;
recită poezii cu respectarea intonației,
ritmului, pauzei, în concordanță cu mesajul
transmis;

41
Pentru susținerea acestui Domeniu Limbă și Comunicare, este important de stabilit
anumite delimitări conceptuale pentru a scoate în evidență rolul comunicării și legătura acesteia
cu limba. Dicționarul explicativ al Limbii Romane: „a comunica înseamnă a fa ce cunoscut, a da
de știre, a informa, a înștiința, a spune, sau despre oameni, comunități sociale, etc. –a fi în
legătură, în contact cu; a vorbi cu”.49 Ea se referă la transmitere și schimb de informații între
oameni, la circulația de impresii, stări afec tive, judecăți de valoare, cu scopul de a obține
modificări comportamentale la indivizi, manifestate, în reprezentările, cunoștințele acestora. In
forma umană, comunicarea atinge punctul maxim, avându -se în vedere: complexitatea
procesului, formele, conțin uturile și nivelurile comunicării cât și diversitatea codurilor, canalelor,
sistemelor, modalităților în care se produce. C omunicarea este un transfe r de informații intre
emițător ș i receptor, elemen te componente ale comunicării, î n urma căruia, informația transmisă
și captată este î nțeleasă și i nterpretată in același mod de că tre cele doua parți.
Ea se referă la transmi te și schimb de informații î ntre oameni, la circulația de impresii,
stări afective, judecăți de valoare, cu scopul de a obține modifică ri comportamen tale la indivizi,
manifestate, î n reprezentările, cunoș tințele acestora. In forma umană , comunicarea atinge punctul
maxim, avându -se in vedere: complexitatea procesului, formele, conținuturile și nivelurile
comunicării cât și diversitatea coduri lor, canalelor, sistemelor, modalităților în care se produce.50

Ori de cate ori vorbim sau scriem, încercam să convingem sau să ne convingem, să
explicăm sau să ni se explice, să informăm sau să fim informați, să educăm sau să fim educați,

49 DEX 2007
50 Macavei, E .,1997, Pedagogie , Editura Didactică și Peda gogică, București, Comunicarea este privită -de majoritatea specialiștior -ca un proces prin care un
emițător transmite o informație receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a
produce asupra receptorului anumite efecte.
•Comunicarea didactică se definește ca schimbul de informații cu conținut specific,
între profesori și elevi. Se realizează oral (aproximativ 70% din timpul destinat
instruirii) , în scris, pe cale vizuală și prin gesturi.

42
să impresionăm, să exprimăm puncte de vedere, sau să îndeplinim orice alt obiect iv, prin
intermediul conceptului de comunicare, urmărim întotdeauna patru scopuri principale:51

Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală , direct implicată în susținerea
unui proces sistematic de învățare, este o formă de interacțiune profesor -elev, prin care profesorul
transmite mesajul său didactic, folosind procesul de predare – învățare – evaluare, în scopul
realizării obiectivelor cadru și a obiectivelor de referință, din programele școlare. Trebuie
precizat că, în accepțiunea largă a comu nicării didactice, nu apar restricții de conținut, de cadru
instituțional sau privitoare la parteneri. Nu prezența cadrului didactic -elev dă unei comunicări
caracterul didactic, ci respectarea legităților presupuse de un act sistematic de învățare.
Schema oricărei comunicări didactice cuprinde:52

Comunicarea didactică este privită și considerată ca model de formare a competențelor
comunicative ale elevilor, ocupă un loc central în demersul educațional, dat fiind faptul că școala
are sarcina pregăt irii copiilor pentru informare permanentă. Conceptul de comunicare didactică
reprezintă un demers pedagogic complex care presupune o interacțiune între două en tități
(indivizi ori grupuri) care provoacă reacția formativă a obiectului sau subiectului educaț iei în
termini feed -back extern și intern. Competența comunicativă reprezintă un nivel de performanță

51 Cucoș, C., 1998, Pedagogie , Ed. Polirom, Iași, p. 141
52 Dumitru, Gh., 1998 Comunicarea și învățarea , E.D.P.R.A, București, Să fim auziți sau citiți (recepționați) Să fim înțeleși
Să fim acceptațiSă provocăm o reacție de
comportament (schimbare de
comportament sau atitudine a unei
opinii
FACTORII COMUNICĂRII:
actorii/personajele/agenții
comunicării; distanța dintre
aceștia; așezarea factorilor;
Canalul de transmitere a
mesajului; cadrul și contextul
instituțional al comunicăriiTIPUL DE COD FOLOSIT: Situația
enunțiativă; repertoriile active
sau latente ale emițător –
receptorilor; retroacțiunile
practicate; factorii de bruiaj.

43
bazată pe cunoștințe, capacitate si atitudini, precum și un optim motivațional care determină
eficiența subiecților în activitatea de comunicare. Scopul comunicării este multiplu: – rezolvarea
de probleme; – adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de învățare,
orientare școlară și profesională. Evaluarea rezultatelor, formarea unor capacități, convingeri,
sentimente și atitudin i. Comunicarea didactică are următoarele caracteristici: dimensiunea
explicativă a discursului didactic este pronunțată deoarece el vizează înțelegerea conținutului
propus condiție primară și obligatorie pentru continuarea procesului de învățare. Structura rea
comunicării didactice conform logicii pedagogice, luând în considerare criteriul științific, are ca
prima cerință, facilitarea înțelegerii unui adevăr, și nu simpla lui enunțare; rolul activ pe care îl
are profesorul față de conținuturile științifice cu care va opera, acesta va acționa ca un filtru, el
va selecționa, va organiza și personaliza conținuturile literaturii de specialitate, ținând cont de
programă și manual.53 Pericolul transferării autorității de statut asupra conținuturilor, sub forma
argumentului autorității; Serie de particularități de formă, de conținut, de ritm; Personalizarea
comunicării didactice face ca același cadru instituțional, același conținut formal, același potențial
uman să fie explorate si exploatate diferit și cu rezultate diferite, de profesori diferiți.
Condițiile pentru o comunicare didactică eficientă între educator -preșcolar:

De reținut sunt următoarele: Cunoștințele, modul de gândire, vocabularul conduitele, priceperile,
aptitudinile sunt dobândite prin instrucție și educație și îmbogățite, perfecționate prin

53 Cucoș, C., 1998, Pedagogie , Ed. Polirom, Iași, -claritatea mesajelor;
-precizia acestora prin
eliminarea exprimării
ambigue;
-utilizarea unui limbaj
adecvat și accesibil
copiilor: nivel de
înțelegere corespunător
vârstei lor;
-structura logică a
mesajelor transmise;
-prezentarea interesantă
a materiei predate;
-asigurarea optimă a
unui climat adecvat
comunicăriiEDUCATOR
UL-să aibă capacitate de
concentrare pentru a
recepționa și înțelege
mesajul educatorului;
-să aibă cunoștințele
necesare înțelegerii
mesajului;
-să fie atrași de ceea ce
află prin metodele și
mijloacele aplicate de
educator.PREȘCOLA
RUL

44
autoinstruire și autoperfecționare. Capacitatea empatică a educatorului este pe primul loc în topul
comunicării didactice pentru optimizarea relațiilor și a comunicării. Capacitatea empatică se
caracterizează printr -un potențial psihofiziologic nativ. Se poate realiza și dezvolta în timp prin
exercițiu, antrenare, autodirijare. Comunicarea didactică presupune elaborarea unui mesaj
educațional elaborat de emițător (cadrul didactic) mesaj educațional capabil să d etermine reacția
formativă a receptorului (preșcolarului) obținându -se astfel și conexiunea inversă, ca răspuns la
provocare, adică feed -back -ul.
Joc didactic : Prieten Sau Dușman ?
Scopul didactic : să manifeste independență în comunicarea orală ;
Obiective operaț ionale :
– să exprime propriile opinii în legătură cu fapte și întâmplă ri cunoscute;
– să se exprime corect, logic, coerent ;
– să-și susțină propriile opinii prin argumente ;
– să-și dezvolte spiritul de competiț ie ;
Sarcina didactic ă : Preșcolarii trebuie să -și exprime opiniile în legătură cu fapte și
întâmplă ri cunoscute ., creâ nd dialoguri originale.
Conținutul jocului : Copiii clasei vor fi împărțiți î n patru echipe. Fiecare echipă va
primi un bileț el pe care va apare o imagine ( eventual bilețelele vor fi trase la sorț i)
Educatoarea întreabă fiecare copil ce reprezintă imaginea și ce crede despre ea:
Apa e prieten sau duș man ?
Focul e prieten sau duș man ?
Câinele e prieten sau duș man ?
Dulci urile sunt prieteni sau duș mani ?
Fiecare echi pă va crea un dialog prin care î ncearc ă să dea răspunsul la î ntrebare F iecare
echipa își va alege doi reprezentanț i care vor prezen ta prin dialog argumentele pro ș i contra
referitoare la întrebarea de pe bileț el. Colegii de echipă pot interveni, ajutându -și reprezentanț ii.
Va câștiga echipa care a susținut un dialog original și a argumentat mai bine ră spunsul.
Regulile jocului : timp de 5 minute echipele pregă tesc dialogul ;
– vor respecta comenzile educatorului ( la începutul jocului ș i la expirarea timpului)
– vor respecta disciplina și regulile de lucru în echipă.
Material didactic : bilețele cu imagini, planșă de desen și culori (complicarea jocului )
Complicarea jocului :Jocul se poate complica solicitând fiecărei echipe să aleagă un copil
care să raspundă prin desen ( răspunsul la î ntrebare). Preșcolarul desemnat va avea timp de lucru
cât va dura dialogul celor trei echipe.

45
Prin limbaj se înțelege procesul de exprimarea, de comun icare a ideilor și sentimentelor
prin mijlocirea limbii. Limbajul este o funcție complexă artificială, care nu este legată cu
necesitate de cuvânt. „Există un limbaj al mimicii, al gestului, al ochilor, al mâinii, al muzicii, al
artei plastice, al dansului etc. În sens larg, limbajul este ansamblul mijloacelor de care ne servim
ca să ne comunicăm ideile, sentimentele, ca să ne facem înțeleși de alții, folosind posibilitățile
noastre mintale și senzoriale.”54 . Folosirea greșită a limbajului face ca cei din jurul tău să nu te
înțeleagă. Din acest punct de vedere, putem să spunem că este o datorie cetățenească de a sprijini
copiii pentru a se exprima ușor, sesizând nuanțele și posibilitățile exprimării. Concluzia acestui
expozeu este necesitatea formării și folosirii corecte a limbajului de la sosirea copiilor în
preșcolaritate.
Pentru copilul preșcolar, cuvintele sunt simboluri a căror percepere îi permite să -și aducă
aminte de acțiunile întreprinse cu ocazia ob servărilor , din această cauză imaginile au o
importanță deosebită la lectura de la această vârstă. Preșcolarul nu învață definiții gramaticale,
nu știe să definească substantivul, verbul, conjugarea sau declinarea dar respectă în vorbire aceste
reguli gram aticale după modelele de vorbire. Acestea și le însușește treptat prin metode specifice
de învățămât specifice acestei vârste, prin jocuri și exerciții și este corectat atunci când greșește.
Prin curriculum se urmărește formarea deprinderilor de exprimare corectă sub aspect fonetic,
gramatical, lexical precum și aplicarea jocului pentru obținerea feed -back-ului așteptat.55
Dezvoltarea comunicării și a limbajului are în vedere următoarele aspecte:

ASPECT FONETIC

Învățământul românesc a cunoscut importante mutații calitative în ceea ce privește
sarcina de a pregăti copilul preșcolar pentru școală. Aceasta înseamnă formarea deprinderilor
necesare citit -scrisului în clasa I. Acesta este un proces complex și de durată care se desfășoară
prin munca pregătitoare susținuță de dezvoltarea limbajului și a comunicării în general. Aspectul
fonetic al limbajului, al vorbirii copiilor are două coordonate care se realizează prin joc:
 Dezvoltarea auzului fonematic;
 Corectarea pronunției copiilor.

Se știe faptul că la vârsta preșcolară sistemul fonetic este în formare. Deci, articularea
corectă a sunetelor limbii materne influențează direct însușirea corectă a deprinderii de citit -scris.

54Dottrens, R., 1970, A educa și a instrui , Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 79
55 **** (2010) . Pregătirea preșcolarului 5 -7 ani . București: Editura Litera

46
Realizarea acestei deprinderi pornește de la asocierea sunetelor verbale rostite „foneme” cu
literele scrise sau citite, „grafeme”. Aceasta are loc prin asocierea semnelor grafice cu
corespondentele lor fonetice și invers. De asemenea, trebuie găsite cele mai potrivite metode și
procedee de prevenire și corectare a defectelor de vorbire. Educatorului îi revine sarcina de a
corecta ceea ce s -a însușit greșit și de a preveni producerea greșelilor, defectelor de articulare a
sunetelor la copiii preșcolari. Indicatorii sau obiectivele aflate în curs de realizare în ceea ce
privește aspectul fonetic sunt :
 Pronunțarea corectă a tuturor sunetelor limbii româ ne potrivi t modului de articulare;
intonația acestora în funcț ie de așezarea în cuvânt sau în silabă ;
 Perfecț ionarea discernământului auditiv în sesizarea sunetelor în ansamblul cuvântului
sau în grupuri silabice;
 deprinderea de form are a cuvintelor din sunete iniț iale date;
 ameliorarea și înlăturarea unor deficienț e de pronunț ie a sunetelor (omisiuni, inversiuni ,
inlocuiri, prelungiri )
Aceste activități de dezvoltare a vorbirii au drept scop pregătirea preșcolarului la perioada
preabecedară. Corectitudinea cititului și a scrisului depinde de calitatea auzului fonematic. Pentru
aceasta, am aplicat un program de ex erciții și jocuri eșalonat pe grupe de vârstă. Pentru a avea o
articulare clară și inteligibilă a cuvintelor, se impune efectuarea unor mișcări coordonate rapid și
extrem de diferențiate, fără a fi însoție de un efort fonator: deschiderea și închiderea gur ii,
umfloarea și sugerea simultană a ambilor obraji, imitarea surâsului, mișcări ritmice de proiectare
a limbii în afara cavității bucale.
Exemple de activități pe care le -am aplicat pentru educarea limbajului după imagini:
1. Pronunția corectă a sunetelor, cuvintelor și a propozițiilor prin jocuri:

Jocuri de
exersare a
pronunției
corecte :
Spune la fel
ca mine
Se aude
sirenaCântecul
greierașuluiSă facem ca
șarpele
Cocoșu și
găina

47
Jocuri pe care le -am denumit astfel: E bine, nu e bine, Spune da sau nu la ceea ce zic, Cum e
corect? – lață sau rață, cleion sau creion, iepulaș sau iepuraș, male sau mare, – Spune cum spun
eu! – capră, țânțar, șarpe, rățușcă, rămurică, veveriță (cuvinte care conțin sunetele problemă ale
limbii. -„Cine face așa?” – „ham, ham, miau, piu, piu, cotcodac, clonc, groh, groh” – „Cum face?” –
gâsca, rața, șarpele, vântul, cucul, albina, ceasul deșteptător, l ocomotiva, ploaia. – „ Cum cântă?
– vioara, toba, trompeta. – „ Repetă după mine!” – „pu-pu-pu, cri -cri-cri, cirip -cirip, behehe,
cot-cot-dac, cioc -cioc, mor -mor, țup -țup, bâz -bâz.
2. Identificarea sunetului inițial al cuvintelor și găsirea cuvintelor car e încep cu
același sunet după imagini :
Am împărțit clasa de preșcolari în două grupe și s -a hotărât organizarea unui concurs:
Cu ce începe?
Am împărțit cartonașe cu următoarele imagini:

 Joc didactic: "Cu ce începe?" (grupa mare)
Scop: deprinderea copiilor cu analiza fonetică, antrenându -i într -o formă simplă, să
desprindă din cuvinte primul sunet cu care acestea încep: pronunțarea corectă a sunetului
separat și în cuvânt; exprimarea în propoziții construite corect; dezvoltarea capacităț ii de
analiză, a atenției și a spiritului critic.
Sarcina didactică: recunoașterea obiectului și denumirea lui, separarea primului sunet
(vocala) și pronunțarea lui corectă, (în cadrul ac estui joc se vor alege cuvinte care încep numai
cu vocale și care for mează la începutul cuvântului silabă separată).
Reguli: copiii privesc cu atenție jetonul prezentat de educatoare, denumesc obiectul
și la întrebarea educatoarei: "Cu ce începe acest cuvânt?". copiii vor răspunde pronunțând
sunetul respectiv; toți copiii care au același jeton la fel cu al educatoarei îl arată și
pronunță cuvântul în întregime, apoi sunetul inițial.

48
Elemente de joc: întrecere, aplauze, ghicire, căutare.
Material: jetoane mari pe ntru educatoare și mici pentru copii. Obiectele care vor fi ilustrate:
avion, apă, alune, arici, elefant, elev, echipă, inele, ie, ițari, oițe, ochelari, ouă, ușă ș.a.
Desfășurarea jocului – variante
A) Educatoarea (apoi un copil care este conducătorul joculu i) arată pe
rând câte un jeton, copiii îl privesc cu atenție și denumesc obiectul respectiv, se întreabă: "Cu
ce începe acest cuvânt?", in răspunsul lor copiii trebuie să precizeze sunetul cu care
începe cuvântul respectiv; toți copiii care au jetoane identice cu modelul educatoarei le
prezintă grupei și formulează verbal răspunsul.
B) Se amestecă toate jetoanele educatoarei pe masă. Se cere mai multor
copii să aleagă jetoanele pe care sunt obiecte a căror denumire începe cu a sau i, se repet ă
de mai multe ori.
C) Se cere copiilor să găsească ei cuvinte care încep cu vocalele exersate
anterior (pentru a -i orienta pe copii se poate cere să se gândească la: nume de copi i,
denumiri de animale, obiecte de îmbrăcăminte, mijloace de transport, meserii ș.a.)
Majoritatea exercițiilor au fost preluate din programa școlară, manuale, literatura
pedagogică și le -am aplicat în activitățile de prevenire și corectarea vorbirii. Altele, au fost create.
De asemenea, am folosit jocurile muzicale asociate cu frământări de limbă. În același timp, am
acordat o deosebită atenție dezvoltării fondului principal de cuvinte, ce denumesc obiecte
utilizate de copil în mod curent, fenomene, acțiuni. Copiii au fost puși să verbalizeze acțiunile
întreprinse, să le explice. Important! Prin acest joc am exersat dezvoltarea auzului fonematic
pentru perfecționarea perceperii auditive și distingerii sunetelor, a pronunției corecte a fiecărui
sunet și a cuvintelor, perfecți onarea laturii fonetice a limbajului pentru o pronunțare clară,
exactitate și siguranța sunetelor și grupurilor de sunete.

Aspect gramatical

Vârsta preșcolară se caracterizează prin folosirea neadecvată a formelor gramaticale.
Preșcolarul începe să depășească faza limbajului situativ și se desprinde de influiențele
momentului prezent. Începe să folosească limbajul contextual, se dezvoltă funcți a intelectuală
prin planificarea mintală și reglarea activităților practice. Copilul preșcolar nu știe să enunțe
definiții, structuri gramaticale. Nu știe ce este sunbstantivul, verbul, declinarea, conjugarea. În
vorbire însă, respectă aceste reguli pentru că are în jur modelul de vorbire format prin diferite

49
activități. Dacă greșește, este corectat. Un alt aspect important este modelul de vorbire din jurul
său. Bineînțeles, corect. Adultul trebuie să aibă o exprimare îngrijită, să respecte regulile
gramati cale după care este structurată vorbirea. Educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere
gramatical, în relațiile de comunicare, trebuie să fie clară, precisă, în termeni simpli.
Educatoarea trebuie să vorbească rar, să pronunțe clar cuvintele. În acest mod, preșcolarii
sesizează structura sonoră a lor.56
 Joc didactic: "Eu spu n una, tu spui multe" (grupa preșcolari )
 Sarcina didactică: copiii vor trebui să aleagă un jeton cu mai multe imagini atunci cand
educatoarea va arata un jeton cu o imagine..
 Regu lile jocului: copiii vor trebui să răspundă atunci când sunt aleși de educatoare ,
pentru a fi recompensați cu stimulente.
 Desfășurarea jocului: Educatoarea va chema pe rând cate un copil , la masuța pe care
sunt așezate jetoane. Copilul alege un jeton și-l prezintă celorlalți copii. Copii vor
răspunde prin propoziții simple la indicațiile educatoarei. Exemplu: ,,Eu am un jetonul
cu o floare!,, Copilul care are jetonul cu mai multe flori va răspunde: ,,Eu am jetonul cu
mai multe flori!,,
 Jocul se conti nuă, și copiii care răspund corect vor primi stimulnte în formă de floare.

Fișele de pe măsuțe:

56 Bocoș, M. , Jucan, D. (2010). Fundamentele pedagogiei, Teoria și metodologia curriculum -ului
Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Pitești: Editura Paralela 45, p. 53

50

Variante de joc:
A) Se va împărți grupa în două echipe. Se folosesc plicuri cu fișe. Un copil din prima grupă
alege fișă, denumește imaginea și cere unui coleg din echipa a doua să alcătuiască o
propoziție despre obiectul din imagine (obiectele) folosind singularul sau pluralul.
Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Educatoarea ajută ambele echipe, în prima parte a
jocului, apoi se va acorda independență celor două echipe.
B) Un copil din prima echipă alege o fișă, o denumește. Exemplu :
"Pe fișa meu este un pom ". Echipa cealaltă alcătuiește propoziții folosind substantivul la
numărul plural. Exemplu : " Pomii sunt înflo riți".
C) La panou se așează imagini perechi pentru singular și plural. Copiii pun mâinile la
ochi, iar educatoarea ascunde una din imagini. Copiii sunt solicitați să alcătuiască
propoziții cu substantivul din imaginea care lipsește (singular sau plural).

ASPECT LEXICAL

Prin expozeul anterior am arătat importanța însușirii limbii materne și lărgirea orizontului
de cunoștințe ale copiilor, atât pe baza experienței personale cât și pe baza însușirii experienței
sociale. Din acest punct de vedere, procesul de formarea a vorb irii copiilor și îmbogățirii

51
vocabularului începe din momentul sosirii în preșcolaritate, ținându -se seama de caracterul
concret al limbajului, dificultăților de pronunție, vocabular redus, gândire concretă, atenție
instabilă, memorie involuntară. Îmbogăți rea vocabularului cu cuvinte noi (substantive, verbe,
adjective, pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de
cunostinte despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. Cuvintele noi sunt transmise
copiilor pe baza materialului intuitiv. Se prezintă obiectele pe care le desemnează cuvintele
respective sau se explică reprezentările pe care ei le posedă. Cuvântul însușit se transmite în
strânsă legătură cu obiectul sau fenomenul pe care -l reprezintă.57
Concluzie : Cuvântul nu va rămâne pentru copil o simplă expresie sonoră. Cuvântul
trebuie să contribuie la formarea unor reprezentări precise și clare despre obiectele și fenomenele
respective. Îmbogățirea vocabularului se realizează instant cu cunoașterea realității Nivelul atins
de dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari este determinat nu numai de posibilitățile mentale, dar
și de nivelul socio -cultural în care trăiesc. Îmbogățirea experienței copilului se poate realiza cu
ajutorul lecturilor după imagini, ce cuprin d imagini clare ale obiectelor și fenomenelor, imagini
cu acțiuni umane, imagini ale păsărilor și animalelor, imagini sugestive.
 Joc didactic: "Ce este și la ce folosește?" (grupa preșcolari)
Scop: cunoașterea obiectelor de grădinărit sub aspectul denumirii, al destinației,
pronunțarea corectă a acestor denumiri; formularea de propoziții simple.
Sarcina didactică: denumirea obiectelor, a destinației.
Elemente de joc: surpriză, unelte pentru grădinărit; întrecere; aplauze.
Reguli: la întrebările educatoarei copiii răspund verbal și prin acțiune; cine a greșit
în denumirea sau pentru ce folosește unealta respectivă este corectat de către copilul care
a sesizat primul greșeala; câștigarea întrecerii dă dreptul la conducerea jocului.
Material : trei seturi (garnituri) cu unelte de grădinărit din plastic – în fiecare set
uneltele – deși sunt aceleași pot să difere sub aspectul culorii, al desenelor cu care sunt
ornate. Copiii se împart trei subgrupe.

Desfășurarea jocului –

57 Ibidem

52
Educatoare a propune copiilor să se apropie de colțul verde al clasei unde se află
ghivece cu flori. Întreabă: Cum se numește această une altă pentru grădinărit și la
cefolosește? Set de unelte:

DOMENIUL
OBIECTIVE DE
REFERINȚĂ
COMPORTAMENTE

ȘTIINȚE

Să efectueze operații și
deducții logice, în cadrul
jocurilor cu piesele
geometrice

aranjează piesele geometrice în „tablouri”,
după criterii date; – efectueaz ă operații de
ordonare/ clasificare a pieselor geometrice,
după însușiri diferite; – realizează deducții
simple logice: dacă nu este pătrat, nici cerc,
nici triunghi, atunci este dreptunghi, etc ., in
funcție de sarcina didactică a jocului; –
alcătuieș te gr upe cu tot atâtea elemente
(echipotenț e), utilizând piesele geometrice
în jocuri logice sau didactice. – efectuează,
sub forma jocului logic, operații logice:
conjuncția, disjuncția, negația; – efectuează
corespondențe între elementele a 2 grupe
(corespond ența biunivocă)
– alcătuiește șirul numeric crescător (1 -5 la
grupa mijlocie și 1 -10 la grupele mari și

53

Să numere de la 1 la 10
recunoscând grupele cu 1 -10
obiecte și cifrele
corespunzătoare pregătitoare), înțelegând „creșterea” cu câte
un element de la o „treaptă” la alta; –
alcătuiește șirul descrescător 1 -10, sesizând
descreșterea cu câte un element de la o
treaptă la alta; – recunoaște și denumește
cifre în intervalul 1 -10 și chiar 20; – pune în
corespondență cifra cu cantitatea de obiecte;

Jocul ca metodă la clasele mici determină rolul formativ al activităților
matematice prin:58

Structura jocului didactic matematic se
referă la:
 Scopul didactic;
 Sarcina didactică;
 Elemente de joc;
 Conținutul matematic;
 Materialul didactic;
 Regulile jocului.
Desfășurarea jocului didactic matematic
cuprinde următoarele etape:
 introducerea în joc;
 prezentarea materialului; anunțarea
titlului jocului și prezentarea
acestuia;
 explicarea și demonstrarea regulilor
jocului;
 fixarea regulilor;

58 Ibidem Exersarea operațiilor gândirii (analiză, sinteză, comparație,
clasificarea , ordonarea, abstractizarea, generalizarea ,
concretizarea) dezvoltă spiritul de inițiativă, de
independență, de echipă.
Formarea unor deprinderi de lucru corect și rapid; însușirea
conștientă, temeinică, într -o formă accesibilă, plăcută și
rapidă, a cunoștințelor matematice; Ca formă de activitate,
jocul didactic matematic este specific pentru preșcolari.

54

 executarea jocului explicativ (cu o
parte din elevi);
 executarea jocului de probă (cu
toată clasa);
 executarea jocului de către copii;
 complicarea jocului, introducerea
de noi variante;
 încheierea jocului, evaluarea
conduitei de grup sau individuale.

Orice exercițiu sau problemă matematică poate deveni joc didactic dacă: realizează
o sarcină didactică si un scop din punct de vedere matematic; folosește elementele de joc
în vederea realizării sarcinii; folosește un conținut matematic accesibil și atractiv,
utilizează reguli de joc cunoscute anticipat și respectate de elevi.
Un exemplu de joc este următorul:
Captarea atenției elevilor o voi realiza
recitând o poezie și desenând ceea ce
indică poezia : Dintr -un cerc mai mic
Fac capul unui pitic.
Din triunghi îi fac coif,
Și îl decorez frumos.
Fac un dreptunghi mai mare,
Gata corpul, ca oricare.
Brațe și picioare două,
Din dreptunghiuri,câte două.
Două cerculețe ,mâini,
Din triunghiuri papucei,
Să poată alerga cu ei . Școlarii ascultă poezia realizată de doamna
învățătoare și numesc
imaginea rezultată : un pitic .
JOCUL are loc prin asamblarea formelor
geometrice anunțate de către fiecare școlar. Și
anume cine realizează piticul mai repede.

55

Jocul didactic matematic

Exemplu: copiii sunt așezați în cerc și arunc o minge. Cel care o primește pune o întrebare
de înmulțire celuia căruia îi aruncă mingea. Elevul trebuie să răspundă și jocul continuă prin
prinderea mingii de către alt copil cu o întrebare de înmulțire ș.a.m.d.
Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice
matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă
acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a
număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate
(,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”),
de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă -mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri
au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și
scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didact ic matematic poate apărea deci atât ca element al
unei activități comune, cât și ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel,
pot fi concepute drept sarcini didactice recun oașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are Tipuri de jocuri didactice matematice: 1. După momentul
în care se folosesc în cadrul lecției: jocuri didactice
matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă; jocuri
didactice matematice folosite ca momente propriu -zise
ale lecției; jocuri didactice matematice în completarea
lecției, intercalate pe parcursul lecției sau în final;
2. După conținutul capitolelor de însușit: -jocuri
didactice matematice pentru aprofundarea însușirii
cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecții; –
jocuri didactice matematice utilizate pentru
familiarizarea elevilor cu probleme; -unele concepte
moderne de matematică: mulțime, relație.

56
același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în
intervalul 1 -10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1 -10 cu diferen ță
de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge
lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor
cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciupercă lipsește?”).
 Joc didactic : La aprozar
Scop didactic : consolidarea abilității de a realiza grupe de obiecte în funcție de formă și
de a observa unele legături cantitative, și dezvoltarea repeziciunii în gândire
Obiective operaționale : – să formeze mulțimi după una sau mai multe norme impuse ;
– să confrunte aceste mulțimi din perspectivă cantitativă, folosind limbajul matematic potrivit
(“tot atatea”, “mai putine”, “mai multe”)și observând constant a cantității indiferent de poziția
mulțimii respective ;
– să soluționeze itemii prop uși în fișa de lucru personală .
Sarcina didactică : Gruparea obiectelor în funcție de formă, realizarea concordanței între
componentele a două mulțimi și constatarea deosebirii dintre acestea.
Regulile jocului : Sarcinile joc ului vor fi prezentate de educatoare, si illustrate pe jetoanele
cu fucte și legume. Cele două grupe de copii vor primi câte o crizantemă pentru fiecare răspuns
correct. . Copii se vor ajuta pentru a rezolva sarcinile.
Elemente de joc : închiderea și deschi derea ochilor, coronițe surpriză
Material didactic : coșulețe , jetoane cu fructe și legume de toamnă, fișe individuale de
lucru.
Desfășurarea jocului : Educatoarea va împărți copii în două echipe. Copilul desemnat din
fiecare echipă va alege un jeton și va rezolva sarcina.
1. Preșcolarii vor grupa legumele și fructele din aprozar în funcție de formă.
2. Pe panou se va așeaza o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două grupe va așeaza pe
masă o mulțime care să conțină cu un obiect mai puțin sau mau mult dec ât în grupa de pe
panou . Copii se pot ajuta între ei. Zâna Toamna va oferi câte o crizantemă echipei care va
răspunde corect. Echipa care va obține cele mai multe crizanteme va fi desemnată
câștigătoare .
Variantă : Educatoarea are jetoane pe care sunt illustrate fructe și legume de toamnă. Se cere
copiilor să așeze în coșul toamnei „ tot atâtea”, “mai multe”sau “mai puține” fructe sau legume
din aprozar .

57
Joc didactic : Unde s -a ascuns licuriciul?
Scop didactic : Verificarea c unoș tințelor despre însușirile pieselor geometrice;
Obiective operaționale : – să cunoască și să denumească formele geometrice
– să identifice poziții le spațiale, și să ordoneze piesele în poziția spațială corectă ;
– să rezolve itemii fișei;
– să participe cu interes și plăcere la fiecare activitate;
Sarcina didactică : Recunoaș terea formelor geometrice și precizarea atributelor acestora;
– Recunoașterea și denumirea fiecărei poziții spațiale;
Reguli de joc : La cererea educatoarei copiii vor închid e ochii, iar când îi vor deschid e
trebuie să menționeze locul în care s-a ascuns licuriciul și ce formă geometrică se găsește în locul
respectiv și care s unt însușirile acesteia. Dacă răspunde corect, copilului i se va oferi recompensă
o siluetă în formă de licurici .
Elemente le de joc : mișcarea, închisul și deschisul ochilor
Material didactic : licurici , siluete în formă de licurici , figuri geometrice.
Desfășurarea jocului : Se cunoaște invitatul zilei – licuriciul – care le cere sprijinul
copiilor pentru a -l învăța figurile geometrice. Toate piesele geometrice învăâaye vor fi asezate
pe un panou. Copii vor închid e ochii, iar educatoarea va așeaza licuriciul lângă o figură
geometrică. După ce vor deschid e ochii educatoarea îi va întreab a: Oare u nde s -a ascuns
licuriciul? . Copiii vor răspund e precizând figura geometrică și însușirile acesteia.
Variantă : Educatoarea va așeaza jetoanele cu forme geometrice pe fiecare măsuță.
Recunoașteți figurile geometrice, colorați -le și să construim o casă:

Joc didactic : Albinuța hărnicuța !

58
Scop didactic : consolidarea abilității de a raporta numărul la cantitate și cantitatea la
număr;
– verificarea număratului în limitele 1 -5;
-educarea independenței în acțiune;
Obiective operaționale :
– în funcție de formă vor crea grupe între 1 -5 elemente
-prin încercuire să numere de la 1 la 5 ;
-să ascoieze numărul de obiecte cu cifra corespunzătoare și invers .
– să participle cu interes și placere la fiercare activitate desfășurată .
Sarcina didactică : Raportarea cantității la număr utilizând analizator ii: auditivi, vizuali
și tactili
Regulile jocului : Educatoarea va desemna un jeton, acesta se va opri la semnalul Stop în
fața unuia dinte copii . Copilul la care s -a opri t jetonul îl arată celorlalți și va așeza pe un fagure
tot atâtea albinuțe câte arată cifra de pe jeton sau câte bătăi din palme a auzit.
Elemente le jocului : surpriza, mișcarea
Materialul didactic : jetoane cu cifrele de la 1 la 5, siluete albinuțe , imagine cu un fagure,
săculețul albinuței .
Desfășurarea jocului : Educatoarea dă drumul unui jeton să circule de la un copil la altul,
pe care este scrisă o cifră de la 1 la 5. După semnalul educatoarei, copilul la care s -a oprit jetonul
îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza pe fagure tot atâtea albinuțe câte arată cifra . Se
motivează acțiunea: Eu am așezat pe fagure 3 albinuțe pentru că pe jeton este cifra 3 . În
continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa albinuțele
după numărul bătăilor din palme ale educatoarei.
Varianta : După ce primesc săculețul albinuței copiii îl plimbă din mână în mână. La
semnul educatoarei: Stop, c opilul la care se va află sacul îl va pipăi și va spune câte „boabe”
(obiecte) se află în el. Floarea -soarelui poate înlocui fagurele.
Joc didactic : Polițiști i
Scop didactic : consolidarea abilității de a raporta numărul la cantitate și cantitate a la
număr
– Observarea locului unei cifre într-un șir numeric de la 1 la 5
– Verificarea abilității de a efectua operații de adunare și scădere în limitele 1 -5
Obiective operaționale : – să numere în limitele 1 -5;
– să stabilească poziția fiecărei cifre în șirul numeric 1 -5 și să stabilească vecinii ,
– să rezolve calcule simple oral

59
Sarcina didactică : determinarea locului unei cifre într-un șir numeric;
– raportarea co rectă a unității la număr și a numărului la;
– efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una ori două unități.
Regulile jocului : Educatoarea va numi un copil, dacă acesta va detecta greșala va obține
insigna de detectiv. Copilul respectiv va fi a plaudat dacă răspunde corect , dacă greșește un alt
copil va fi numit pentru a corecta greșeala. În următorea parte a jocului, copilul numit va fi
polițist , acesta va număra obiectele unei mulțimi și va spune dacă își dorește să ia sau să adauge
un obiect.
Elemente de joc : aplauzele, ghicirea, întrecerea .
Materialul didactic : insignă de polițist, cifre, jetoane .
Desfășurarea jocului : Educatoarea le propune copiilor să fie polițiști. Ei trebuie să
dezvăluie mai multe mistere. 1) Cifrele vor fi asezate pe un panou în dezordine. Copii vor avea
sarcina de a așeza cifrele în ordine crescătoare și mai apoi descrescătoare.
2) Educatoarea va așeaza o cifră pe panou, iar copii vor trebui să aseze vecinii numărului ;
3) Educatoarea așează pe panou două cifre diferite, iar copii vor aseza cifrele
intermediare. Exemplu: 2 și 5. Copiii așează 3 și 4.
Educatoarea le va prezenta copiilor imagini cu un anumit număr de obiecte, iar copii vor
avea responsabilitatea de a creea mulțimi cu tot atatea obiecte, mai putin sau mai mult cu două
decât cele prezentate pe panou.
Variantă: Copilul ales să fie polițist va trebui să găsească vecinul unui anumit număr și
să formeze o multime cu tot atâtea elemente câte indică cifra respecti vă. După care va spune dacă
își dorește să mai iau sau sa adauge un element. Exemplu: Caută vecinul mai mic al lui 4 și crează
o mulțime cu tot atâtea obiecte . Ia sau adaugă două elemente! Alt copil fi desemnat pentru a
rezolva exercițiul: 3+2=5.
Joc didact ic: Furnicuța negruța
Scop didactic : consolidarea număratului în limitele 1 -9;
 recunoasterea poziției fiecărei cifre în șirul numerelor naturale;
 consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una -două unități;
 verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat;
Obiective operaționale : – să raporteze cantitatea la număr, respectiv la cifra
corespunzătoare, recunoscând și stabilind vecinii numerelor;

60
– să recunoască semnificația simbolurilor matema tice(+; –; =) și sa fie capabil să efectueze
operații simple descădere și adunare ;
– să compună și să descompună un număr da t în totalitatea variantelor posibile;
– să rezolve în mod corect sarcinile de pe fișă .
Sarcina didactică : numără crescător și d escrescător în limitele 1 -9;
– fixarea locului fiecărui număr în șirul numerelor naturale;
– efectuarea de operații de calcul matematic în limitele 1 -9;
Regulile jocului . Copii desemnați din fiecare echipă vor alege pe rând câte un pic și vor
rezolva s arcinile date pentru a o putea ajuta pe Furnicuța negruța. Dacă rezolvă cor ect primește
un cub de zahăr drept recompensă. Va câștigă echipa care va obține mai multe cuburi de zahăr .
Elemente de joc : Furnicuța negruța, întrecerea.
Materialul dida ctic: furnica , traseul furnicii , jetoane cu cifre, plicuri .
Desfășurarea jocului : Educatoarea o prezintă pe Furnicuța negruța, aceasta este tare
supărată deoarece s-a rătăcit de mușuroi . Pentru a putea ajunge la mușuroi va trebui să rezolve
câteva sarcini. Este amenajată o rută pe care se află din loc în loc diferite sarcini. Se împart copiiii
în dou ă echipe. Educatoarea va desemna cate un copil de la fiecare echipă pentru a alege un plic
pentru a ajuta furnica .
Dacă rezolvă corect primește drept recompensă un cub de zahăr . În final, va câștiga echipa
care a strâns mai multe cuburi de zahăr . Exemple: 1. Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine
crescătoare. 2. Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescăto are. 3. Numără crescător de la 1.
4. Numără descrescător de la 5 . 5. Găsește vecinul mai mic al lui 7 . 6. G ăsește vecinul mai mare
al lui 4 . 7. Descoperă cifra care lipsește. 8. Formea ză o grupă cu tot atâtea elemen te câți băieți
sunt prezen ți astăzi la grădiniță. 9. Adună cuburile în coș. 10. Ia din coș 3 cuburi . Câte au rămas?.
Scrie operația corespunzătoare: 9 –3=6 . 11 . Așeză cele 9 cuburi în două coșulețe. 12.
Comp letează florile din vază astfe l încât să fie 9 (compunere)! Câ știgă echipa care a adunat cele
mai multe cuburi de zahăr în coșuleț. Copii vor primi drept recompense cuburi de zahăr din
mâncarea preferată a furnicuței .
Joc didactic : Al câtelea melc a plecat?
Scop didactic : folosirea corectă a numeralelor cardinale și ordinale;
 cunoașterea locului fiecărui număr în șirul numeric;
 verificarea cunoștințelor despre zilele săptămânii.

61
Obiective operaționale : – să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr -un șir format, să –
l denumească utilizând numeralul ordinal corespunzăto r respectând acordul verbal între numeral
și substantivul care -l însoțește;
– să stabilească vecinii numerelor naturale în șirul numeric 1 -10.
Sarcina didactică : identificarea locului rămas liber și denumirea lui prin intermediul
numeralului ordinal.
Regulile jocului : Copii închid și deschid ochii. Toți copii trebuie să ia același melc din
șirul lor ca cel luat de educatoare și să spună al câtelea melc a plecat . Dacă răspunsul este corect
toți copii se joacă cu melcii imitând mersul lor încet .
Element e de joc : închiderea și deschiderea ochilor, imitarea mersului unui melc .
Material didactic : o imagine pe care sunt poziționate cele 10 melci pentru fiecare copil
și pentru educatoare, stimulente meci .
Desfășurarea jocului : Copii sunt așezați la măsuț ele aranjate în formă de careu, iar în fața
lor este așezat suportul cu 10 melci . Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii . La semnal,
deschid ochii și spun al câtelea melc a plecat și cine urmează după el . Apoi este ridicat jetonul
cu cifra corespunz ătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toți copiii
iau melcul respectiv de pe suport și imită mersul lui . Exemplu: Al câtelea melc a plecat? / A
plecat al cincilea melc , iar după el urmează al șaselea melc .
Variantă : Educat oarea enumeră zilele săptămânii și de fiecare dată lipsește din enumerare
o zi. Copii descoperă ziua care lipsește și precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În
ultima parte a jocului, vor fi aduși șapte copii în fața grupei care se vor prezenta, apoi unul se va
ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipsește, al câtelea era în șir și între care copii era așezat.
În final, toți copii i vor cânta cântecelul „ Melc, melc codobelc !״
Joc didactic : De-a școala
Scop didactic : consolidarea capacității copiilor de a înțelege și utiliza numerele (1 -10);
 verificarea capacității copiilor de a efectua operații simple de calcul oral, de adunare și
scădere cu o unitate și/sau două unități, în limitele 1 -10; recunoașterea și folosirea
simbolurilor « + », « – » si « = » ;
 sistematizarea cunoștințelor privind rezolvarea unor p robleme simple în concentrul 1 –
10; dezvoltarea operaț iilor gândirii (comparația, an aliza, sinteza, generalizarea).
Obiective operaționale : – să numere crescător și descrescător în co ncentrul 1 -10; – să
raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr; – să determine locul fiecărui număr
în șirul natural recunoscând vecinii numerelor; – să efectueze operații simple de calcul oral de

62
adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1 -10; – să rezolve probleme simple având ca
suport ilustrații; – să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate; – să utilizeze corect
simbolurile « +, – si = »; – să rezolve corect fișa de lucru individuală;
Sarcina didactică : Rapor tarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate,
identificarea  numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate; Compunerea și rezolvarea
unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;
Regulile jocului : jocul se desfășoară pe două echipe; fiecare copil trebuie să rezolve
sarcinile; fiecare răspuns este recompensat cu un ghiocel ; câștigă echipa care are cei mai mulți
ghiocei.
Elemente de joc : surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea
ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.
Material didactic : ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând
rechizite, probleme ilu strate, scrisoare, clopoțel, diplome.
Desfășurarea jocului : La sunetul clopoțelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni
în față și va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată
corect, echipa sa va primi un ghiocel . Clopoțelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de
ori și va veni în față acel copil care are în piept cifra corespunzătoare. Exemple de sarcini : 1)
Încercuiește cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi do uă imagini:
o floare , un creion .) 2) Alege cifra care corespunde numărului de băieți prezen ți în sala de grupă.
Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre. 3) Așează cifrele în ordine crescătoare
(descrescătoare).(Pe un panou sunt așezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii
așează 3, 5, 6, 7, 8.) 5) Așează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul; – pune deoparte atâtea
cercuri câte anotimpuri cu zăpadă avem într -un an; Ce semn folosim? Câte anot impuri au rămas?
4 – 1= 3. 6) Așează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini; – pune deoparte atâtea
pătrate câte degete inelare ai la ambele mâini. În final se vor rezolva probleme pe baza unor
versuri. La sfârșitul activității toți copii vor primi diplome. Ghio ceii adunați vor fi puși în vaza
din clasă.

DOMENIUL
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ
COMPORTAMENTE

Să-și îmbogățească experiența
senzorială, ca bază a Observă obiectele din sala de grupă,
camera proprie etc.; – recunoaște/
numește obiectele indicate; – clasifică

63

ȘTIINȚE cunoștințelor matematice
referitoare la recunoașterea,
denumirea obiectelor, cantitatea
lor, clasificarea, constituirea de
grupuri/ mulțimi, pe baza unor
însușiri comune (formă, mărime,
culoare) luate în considerare
separat sau mai multe simultan

Să înțeleagă și să numească
relațiile spațiale relative, să
plaseze obiecte într -un spațiu dat
ori să se plaseze corect el însuși
în raport cu un reper dat. obiecte/ființe după diverse criterii
(culoare, formă, mărime) sau prin
numirea unei proprietăți comune ; –
selectează/grupează obiectele de aceeași
formă/ mărime/ culoare (la început
ținând seama de un singur criteriu, apoi
de mai multe simultan); – recunoaște
asemănările și deosebirile dintre
grupuri; – motivează apartenența unui
obiect la o grupă dată; – compară
grupele formate, apreciind global unde
sunt mai multe/ mai puține

Spune care obiect este mai aproape
sau mai departe, luându -se pe sine ca
punct de reper; – spune unde se găsește
el în raport cu un anumit obiect din
spațiu (în cameră, în afara camerei, pe
scaun, sub masă, lângă colegul său etc.);
– plasează obiectele peste, pe, deasupra,
dedesubt, înăuntrul sau în afara unui
spațiu/ obiect; – utilizează limbajul
adecvat relațiilor spațiale relative: pe,
sub, în, peste, d easupra, dedesubt,
înăuntru, afară, aproape, departe, mai
aproape, mai departe, cel mai aproape,
cel mai departe, lângă mine, aici, acolo;
– utilizează corect gradele
decomparație*: mai, cel mai, foarte, tot
atât de…, la fel de…ca și…. – învață
schem a corporală, cu accent pe relația

64
dreapta -stânga .

Joc didactic : Ghici cine sunt eu?
Scopul didactic : să-și manifeste și să –și dezvolte imaginația și curiozitatea științifică
Obiective operaționale : să descopere, î ntr-un careu bilețelele cu imagini despre corpuri
cerești ; să realizeze î n grup scurte propoziții (4 -5enunț uri) în care să descrie fenomenul respectiv;
să prezinte sugestiv, în faț a clasei, textul creat personificâ nd imaginea .
Sarcina didactică : Denumirea, descrierea sumară de corpuri cerești, vehicule cosmice pe
baza criteriilor perceptive . Să răspundă ghicitoarei pentru corpul ceresc care nu apare pe bilețel
și să aprecieze importanța lui.
Ghicitoare
Galben ca puful de pui,/ Strălucește și e mare,/Agățat în cer de -un cui,/Pălări e rotitoare./
Ziua-l vezi, iar noaptea nu -i,/Pe pământ e ca o floare. (autor: Mihaela Bălăceanu)

65

Prin tehnica observării situației, copiii au fost puși să observe un obiect sau un fenomen într -un
context situațional specific. Am folosit cartonașele cu imaginile de mai sus.
Conț inutul jocului :
Copiii sunt grupați câte 4. Fiecare grupă îș i va lua de pe ca tedră câte un bilețel . Retrași în
bănci, copiii vor descoperi împreună regula după care se vor orienta să stabilească corpul ceresc
lipsă din șirul de cartonașe ca răspuns la ghicitoare.
După ce au descoperit numele corpului ceresc, vor alcătui î n grup un scurt text , din 4 -5
enunțuri în care să -l desc rie foarte cla r(cum se manifestă, avantaje și dezavantaje pentru om și
natură ). În formularea enunțurilor nu au voie să folosească numele corpului ceresc ( cuvinte
interzise). Pentru descoperirea cuvântului ș i alcătuirea textului se acordă 5 -8 minute. După
realizare a acestor sarcini, fiecare grupă îș i va delega un reprezentant care va spune în faț a clasei
textul alcătuit, personificâ nd corpul ceresc ș i ocolind cuvintele interzise. Celelalte grupe vor
ghici despre cine este vorba. Câștigă grupa care a obț inut cele mai multe puncte:2 puncte pentru
descoperirea corpului ceresc , 3 punct e pentru text, 2 puncte pentru interpretare, 1 punct pentru
disciplina și acte 1 punct pentru fiecare răspuns bun la textele celorlalte grupe.
Regulile jocului:
– activitatea în grup se desfășoară în liniște fără a deranja colegii;
– numele corpului ceres c, cuvânt interzis în alcă tuirea ghicitorii;
– prezentarea corpului ceresc trebuie să se facă sugestiv, clar, respectâ nd realitatea
Elemente de joc : surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea
ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.
Material didactic : bilețele cartonașe cu imagini stele, luna, rachete, lunetă.

66

CAPITOLUL 4

CERCETAREA PEDAGOGICA
Eficiența jocului didactic în activitățile obligatorii

Fundamentarea cercetării
Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică care se desfășoară la
nivelul activității educaționale și stabilește înțelegerea ei normativă prin definirea și
argumentarea legilor și principiilor care coroborează proiectarea și realizarea actulu i de
învățământ. Reprezintă o strategie proiectată și realizată prin surprindrea componentelor
activității educaționale proprie fiecărui cadru didactic pentru evoluția sa în dezvoltarea carierei
didactice. Scopul este de a elabora soluții adecvate pentru desfășurarea actului de învățământ.
Astfel, cercetarea pedagogică devine un factor de reglare, autoreglare și optimizare care duce
spre progresul general al educației.59
Pentru a realiza această cercetare pedagogică am parcurs următoarele etape:
a. Etapa formulării problemei care urmează a fi cercetată . Exprimarea trebuie să fie clară, concisă
pentru ceea ce se urmărește; Stabilirea surselor de abordare teoretică și practică; Dirijarea investigației
spre cercetare fundamentală și aplicativă; Formatarea ino vației la nivel strategic -tactic -operațional.
b. Etapa proiectării cercetării care cuprinde: Dirijarea investigației efectuate ca cercetare
observațională -experimentală; spontană -sistematică; longitudinală -transversală; Stabilirea obiectivelor
cercetării pentru ceea ce trebuie aflat și îmbunătățit; Formularea ipotezei cercetării cu caracter de
prognotic, previziune; Definirea conceptelor pedagogice fundamentale utilizate în cercetare; Aplicarea
indicatorilor care evaluează realitatea investigată, respectân d același cadru de referință teoretică: scala
de măsurare (nominală -ordinală -de interval)
c. Etapa realizării cercetării propriu -zise cu referire la: Alegerea metodologiei de cercetare:
metode, tehnici, mijloace de investigație extensive -intensive, participat ive-neparticipative, de colectare,
de prelucrare a datelor; Organizarea cercetării: stabilirea eșantionului experimental și de control;
alegerea instrumentelor operaționale pentru culegerea de date și informații teoretice; orientarea

59 Cerghit, I., 1980, Metode de învățământ , Polirom, Iași, p. 171

67
cercetării în sens lon gitudinal și transversal; Evaluarea rezultatelor cercetării și redactarea concluziilor
cercetării.
d. Etapa finalizării cercetării prin : Prelucrarea statistică a rezultatelor; Analiza de conținut a
rezultatelor; Interpretarea pedagogică a rezultatelor; Valori ficarea managerială a rezultatelor.

4.1 Obiectivele cercetării

Cercetarea de față își propune să analizeze eficiența jocurilor didactice în activitățile
obligatorii pe două arii curriculare la Grădinița cu program normal Roșiori, cu
următoarele obiective principale:
1. Aplicarea strategiilor didactice ludice care pot avea ca efecte corectarea pronunțării anumitor
cuvinte;
2. Evidențierea importanței cunoașterii limbajului la preșcolari;
3. Evidențierea importanței metodelor de evaluare adecvate vârstei;
4. Prezentarea importanței achiziționării unui vocabular adecvat vârstei și a particularităților
vocabularului acestei vârste.
5. Recunoașterea și denumirea figurilor geometrice în mediul ambiant;
6. Trasarea de figuri geometrice cunoscute trecând cu creionul peste o linie deja trasată.
7. Recunoașterea, identificarea nivelului inițial de cunoaștere a reprezentărilor și noțiunilor de
geometrie .

4.2 Ipoteza cercetării

Dacă voi introduce un program de activități cu jocuri didactice în care să aplic un set de
metode și tehn ici specifice învățământului pre școlar atunci voi obține îmbunătățirea relevantă a
educației limbajului prin pronunțare corectă a cuvintelor precum și dezvoltarea vocabularului
prin însușirea de cuvinte noi.
Dacă voi introduce un program de activități cu jocuri didactice matematice în care să
aplic un set de metode și tehn ici specifice învățământului pre școlar atunci voi obține
îmbunătățirea relevantă a recunoașterii și denumirii figurilor geometrice.

68
4.3 Descrier ea eșantionului
Eșantionul cercetării
Variabile independente:
 Natura materialelor și a metodelor folosite în activitățile specifice intervenției;
 Mediul socio -educativ de proveniență.
Variabile dependente:
 Vârsta de dezvoltare;
 Nivelul de dezvoltare al inteligenței și proceselor psihice.

Locul de desfășurare al cercetării: Gradinița cu program normal Roșiori
Cercetarea a avut loc la Grădinița cu program normal Roșiori
Grupa mijlocie
Perioada de cercetare: semestru I, anul școlar 2017 – 2018
În vederea ur măririi obiectivelor și verificarea ipotez elor, am aplicat cercetarea pe grupa mijlocie
formată din 20 copii: 8 fete și 12 băieți.
Eșantionul de subiecți
Anamneza a vizat culegerea de informații despre părinți, despre condițiile materiale și socio –
cultural e ale familiei, despre calitatea influențelor asupra copilului.
Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obținute prin primele două
metode și să ofere o imagine completă asupra subiecților investigați. Pe baza studiu lui
documentelo r personale ale preșcolarilor s -au obținut date despre proveniența socială ale
acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al
părinților.
Părinții
a) studii
Structura lotului în raport de nivelul de studii al părinților investigați :

Nivele de studii
Tata
Mama
Fără studii 0 0
Gimnaziu 13 13
Liceu 5 5
Universitate 2 2

69
Din rezultatele tabelului se desprinde faptul că ~ 65% dintre părinți au studii gimnaziale și toți
părinții se preocupă de educația propriului copil .
b) vârsta
Structura lotului de părinți în raport de vârstă
Numărul subiecților cercetați – 40 părinți

Nr. de subiecți Interval de vârstă

40 20-30
ani 31-40
ani 41-50
ani Peste
50 ani
40

Analizând datele tabelelor observăm că toți părinții au vârsta cuprinsă între 20 -30 ani. Aceasta
arată că părinții au discernământ în ceea ce întreprind, dragoste față de copii și dorința de a -și
educa copiii.
Prezentarea eșantionului

Eșantion de lucru
20

8
12
Copii sunt bine dezvoltați atât din punct de vedere fizic, cât și psihic , provenind din familii cu
venituri modeste.
Tabel grafic cu copiii supuși studiului după starea materială și mediul familial :
Grupa de
studiu Nr.
Copii Mediul familial Starea materială
Organizat Dezorganizat Plecați Foarte
bună Bună Precare
Grupa
mijlocie 24 18 2
5 13 2

70
4.4 Operaționalizarea cercetării

Observarea științifică
În educația centrată pe copil, observarea reprezintă baza evaluării preșcolarului datorită
faptului că urmărește atent și sistematic comportamentul copilului fără a interveni.60
În acest context am avut în vedere și precizarea că pentru a fi adevărat științifică, să o deosebesc
de cea obișnuită, spontană, să o jal onez potrivit unor cerințe – itemi sau grile de observație. Am
elaborat astfel, în prealabil, un plan de observație, am precizat obiectivele ce vor fi urmărite,
cadrul în care se va desfășura, precum și instrumentele necesare pentru înregistrarea datelor.
Datele observației au fost înregistrate imediat fără ca cel observat să -și dea seama. Fără îndoială
că actul observației vizează comportamentul copilului în anumite situații (activități obligatorii și
libere ) explicându -se fenomene complexe ca: atenția, s trategiile percepției și gândirii în
realizarea unor sarcini, formarea unor priceperi și deprinderi, atitudinile lor față de anumite
activități, obiecte, oameni.
Practica demonstrează că obse rvația , ca metodă de cunoaștere din diverse locuri,
presupune o cerință fundamentală și anume aceea de a nu altera spontaneitatea atât de specifică
vârstei copiilor de 3-6 ani. Din această cauză, pentru a asigura o cât mai mare obiectivitate a
datelor, fenomenelor trebuie ca această metodă să fie prezentată în cond iții diferite. Materialul
informațional obținut prin observare este analizat, prelucrat, interpretat în scopul stabilirii unor
concluzii.
Pentru a înregistra aceste informații, am folosit următoarele instrumente:
Fișa de evaluare este completată de cadrul didactic, care înregistrează date factuale
despre evenimentele cele mai importante pe care le identifică în comportamentul copiilor (
anumite fapte, probleme de comportament, aptitudini deosebite ale copiilor în anumite domenii).
Pe lângă aceste date se a daugă interpretările educatorului în legătură cu cele observate. Un
dezavantaj major al fișelor de evaluare este faptul că implică foarte mult timp și are grad redus
de obiectivitate. În realizarea fișelor de evaluare, educatorul poate utiliza următoarele tehnici de
înregistrare a datelor: înregistrări factuale și înregistrările narative ( de tip jurnal). Înregistrările
factuale sunt rezumate ale unor evenimente care cuprind informații despre: ce s -a întâmplat;
când s -a întâmplat; unde s -a întâmplat; ca re a fost stimulul care a declanșat interesul pentru o
anume activitate; care au fost reacțiile copilului (dialogurile,comportamentul acestuia în diverse
situații); cum s -a încheiat acțiunea. Înregistrările narative sau de tip jurnal sunt aprecieri,

60Muster Dumitru, 1985, Metodologia cercetării în educație și învățământ București , pag.50

71
impr esii asupra activităților individuale sau de grup care prezintă aspecte reușite sau mai puțin
reușite și se fac la sfârșitul zilei. Exemplu: impresiile pe care le -am consemnat pentru felul cum
s-a desfășurat îngrijirea colțului verde din clasă.
Lista de co ntrol / verificare
Lista de control este o metodă de evaluare prin care cadrul didactic înregistrează faptul
că o anumită caracteristică sau acțiune este prezentă sau nu. Aceasta se elaborează destul de ușor
și are un grad mare de obiectivitate. Se pot în tocmi liste de verificare pentru a vedea dezvoltarea
copiilor corespunzătoare domeniilor fizic, cognitiv, socio -emoțional, dezvoltarea comunicării
orale.61
Exemplu de listă de comportamente sociale și emoționale pe care am întocmit -o:
Deprinderi sociale, emoționale , artistice:
Numele ……………….. Prenumele…………
Se înțelege bine cu ceilalți copii. Da/ Nu
Se înțelege bine cu adulții. Da/ Nu
Își așteaptă rândul. Da/ Nu
Are unul sau mai mulți prieteni. Da/ Nu
Ajută la curățenie. Da/ Nu
Participă la jocurile de grup. Da/ Nu
Lucrează în grup. Da/ Nu
Cunoaște numele și prenumele copiilor. Da/ Nu
Se uită la persoana căreia îi vorbește. Da/ Nu
Își manifestă furia în maniere tolerabile. Da/ Nu
Talent la………………..

61 Ibidem

72
4.5 Variabilele cercetării

În cercetarea prezentă am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de
prelucrare a datelor pe care le voi prezenta în continuare:

Cercetarea de față își propune să analizeze eficiența jocului didactic în activitățile obligatorii
pe două arii curriculare la grupa mijlocie de la Grădinița cu program normal Roșiori, în
următoarele activități: educarea limbajului și activitate matematică.

OBSERVAȚIA prin care am urmărit
intenționat, conștient și sistematic
după un plan stabilit în conformitate
cu un scop precis realizarea
obiectivelor propuse; -observația
mea a fost directă prin prezența mea
în clasă; -observația mea a fost
pasivă fără să mă implic în activitate; –
continuă pe toată perioada studiului.CONVORBIREA : am angajat discuții cu
preșcolarii participanți la discuții; –
discuțiile au fost față în față între mine și
preșcolari; -am folosit un plan cu
întrebări riguros formulate.
METODE CONSTATATIVE: -metode de
colectare a datelor pentru cercetarea
mea pe care le -am realizat adunând
date, fapte, imagini în vederea
realizării acestui studiu. METODE DE
MĂSURARE A DATELOR PROCURATE:
-metoda ordonării; -metoda
comparării produselor activității.METODE DE EVALUARE: -numărare
(raport/procent); -scările de
evaluare (probe, teste); Clasificare
(bareme pentru itemi). METODE DE
PREZENTARE ȘI PRELUCRARE
STATISTICĂ: -tabel de rezultate; –
reprezentări grafice.

73
4.6 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Evaluarea inițială

Evaluarea inițială a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Pornind
de la datele cuprinse în acestă evaluare s-a putut face o analiză privind saltul înregistrat de copii
până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării mele . În această etapă am stabilit cadrul
cercetării, am formulat ipotezele și am alcătuit eșantionul de subiecți. Am stabilit metod ele și
tehnicile de cercetare, am înregistrat datele și am hotărât strat egia desfășurării cercetării. A m
aplicat copiilor proba de evaluare iniț ială, o probă simplă prin întrebări orale cu ajutorul
imaginilor.

EVALUAREA INIȚIALĂ
Descriptori de performanță
Nr.
Crt. Comportament
realizat
Comportament în curs
de dezvoltare
Comportament
care necesita sprijin

1. Recunoaște
anotimpul și se
exprimă corect. Recunoaște anotimpul.
Are greșeli în exprimare. Nu recunoaște
anotimpul.

2. Descrie activitățile
copiiilor. Descrie parțial
activitățile copiiilor.
Nu reușește să
descrie activitațile
copiilor.

3. Răspunde și
folosește corect
structurile
gramaticale Descrie corect starea
copiilor. Are greșeli în
structurile gramaticale Nu reușește să
descrie starea
copiilor.

74

4. Alcătuiește
propoziții corecte
din punct de vedere
gramatical. Formează propoziții cu
greșeli gramaticale Nu reușește să
alcătuiască
propoziții simple.

5. Răspunde prin
propoziții corecte
gramatical și
recu noște uneltele
de lucru. Răspunde prin
propoziții simple și
recunoaște parțial
uneletele de lucru. Nu recunoaște
uneltele de lucru.

PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

Imaginea prezentată:

1. Ce anotimp este prezentat în
imagine?
2. Ce credeți că fac copiii?
3. De ce sunt veseli copiii?

4. După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul primăvara?
5. Ce unelte folosesc copiii?

75
TABELE ȘI DIAGRAME REZULTATE OBȚINUTE PENTRU FIECARE
ÎNTREBARE

1. Ce anotimp este prezentat în imagine?
TABEL REZULTATE OBȚINUTE

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20
2
12
6

DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE

2. Ce credeți că fac copiii?
TABEL REZULTATE OBȚINUTE

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin
Grupa
mijlocie
20
4
12
4
10%60%
30%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT
ÎN CURS DE
DEZVOLTARECOMPORTAMENT
CARE NECESITA
SPRIJIN

76
DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE

3. De ce sunt veseli copiii?
TABEL REZULTATE OBȚINUTE

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20
3
12
5
DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE

20%60%
20%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT ÎN
CURS DE DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN
15%60%
25%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT ÎN
CURS DE DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

77
4. După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul primăvara?
TABEL REZULTATE OBȚINUTE

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20
4
12
4

DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE

5. Ce unelte folosesc copiii?
TABEL REZULTATE OBȚINUTE

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20
3
12
5

DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE 20%60%
20%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT
ÎN CURS DE
DEZVOLTARECOMPORTAMENT
CARE NECESITA
SPRIJIN

78

TOTAL REZULTATE EVALUARE INIȚIALĂ

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20 copii
16
60
24

15%60%
25%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT ÎN
CURS DE DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

79
GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE EVALUARE INIȚIALĂ

16%60%
24%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT ÎN
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN
16%
60%24%DIAGRAMA EVALUARE INITIALĂ
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT ÎN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

80

Concluzii

Evaluarea inițială pentru educarea limbajului la grupa mijlocie de la Grădinița cu program
normal Roșiori, unde am efectuat cercetarea este următoarea: 17% dintre copii au dovedit un
comportament realizat, 60% dintre copii, un comportament aprec iat ca fiind în curs de dezvoltare,
și 23%, un comportament care necesita sprijin. Am apreciat aceste comportamente în funcție de
descriptorii de performanță pe care i -am stipulat la începutul evaluării. Având în vedere nivelul
de vârstă de 3 -5 ani, major itatea copiilor au răspuns prin propoziții simple, unii fiind foarte timizi,
frecventand și pentru prima dată grădinița. Au capacitatea de exprimare orală, capacitatea de a
înțelege și transmite intenții, gânduri, cu excepția utilizării corecte a semnifica țiilor structurilor
verbale orale.
Copiii au manifestat interes, atenție la desfășurarea evaluării inițiale. Desigur, a existat
și acel comportament care necesita sprijin, dar l -am interpretat și din punct de vedere al încrederii
de sine pe care o are fie care copil. Pentru dezvoltarea limbajului, vocabularului și capacității de
exprimare, am hotărât aplicarea mai multor jocurilor didactice pe o perioadă de un semestru. La
sfârșitul perioadei voi aplica o evaluare finală comparativă cu evaluarea inițială.

Faza de lucru
Jocuri didactice desfășurate cu copiii:
Joc didactic : FOCUL SI VANTUL
Sarcina didactică : – reproducerea corectă a unor sunete, și a sunetelor din interiorul unor
cuvinte.
Regulile jocului : copiii redau prin mișcări și onomatopee aspectele care se descriu în povestirea
educato arei.
Preșcolarii vor fi asezați pe scaunele sau pe covor.
Activitatea va începe cu reactualizarea cunoștintelor copiilor despre vânt și foc. Educatoarea le
cere copiilor sa reproducă onomatopeele vâj -vâj, fâș -fâș, prez entându -le copiilor ilustrații cu
cele două fenomene, vânt și foc.

81
Educatoarea adaugă într -o poveste simplă exerciții de pronunțare, cerându -le copiilor să
respecte regula jocului și anume ca la întreruperea poveștii să redea sunetele specifice.
Exemplu: ,,S-a făcut frig în casă. Tata pune lemne în sobă și focul se aprinde. Focul
făcea…’’Preșcolarii vor reproduce sunetul corespunzător. ,,După ce s -au terminat lemnele, tata
a plecat afară să mai aducă lemne. Bătea vântul și era frig… Vântul făcea….”
Se poate relua povestea, copiii repetând sunetele fenomelor respective.
În complicarea jocului se va imita de catre educatoare cele două fenomene si copiii vor fi puși
să formuleze propoziții simple și anume, ,, vântul bate vâj -vâj”, ,,arde focul fâș -fâș….”

Joc didactic: AL CUI GLAS ESTE ?
Sarcina didactică : identificarea preșcolarilor după voce și redactarea genitivului .
Regulile jocului : educatoarea va desemna pe rand cate un copil să -l strige pe cel care va închide
ochii, iar acesta din urmă va trebui să ghicească glasul copilului care l -a srigat.
Copiii vor fi asezați în scăunele sau în semicerc. Copilul ales va închide ochii și va sta pe un
scaun cu spatele la ceilalți copii. Ceilalți copii vor trebui să facă liniște deplină. Copilul atins de
educatoare îl va striga, iar el va trebui să ghicescă al cui este glasul.
Copilul va trebui să răspundă în propoziții. Exemplu: Este glasul lui George Mitrea”, „Este
glasul Mariei Mocanu ” etc.

Joc didactic : ROATA ANOTIMPURILOR
Sarcina didactică : denumirea anotimpurilor și precizarea caracteristicilor acestora.
Regulile jocului: copiii vor trebui să respecte regulile jocului pe care educatoarea le va explica,
să rezolve probele jocului didactic pentru a fi recompensați cu stimulente.
Se va amenaja sala de grupă pentru desfașurarea jocului didactic în bune condiții.
Copiii vor fi împărțiți în patru echipe și se va alege câte un lider pentru fiecare. Jocul va avea
trei probe care vor trebui rezolvate de fiecare echipă. Fiecare echipă va fi recompensat ă cu
stimulente .
Desfășurarea jocului: Educatoarea le va explica copiilor obiectivele jocului didactic. După
explicarea obiectivelor se va trece la rezolvarea probelor de catre fiecare echipă. Dacă
răspunsul este corect, atunci echipa respectivă va fi reco mpensată. Va castiga echipa care va
aduna mai multe stimulente.

82

Joc didactic: EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE
Sarcina didactică: copiii vor trebui să aleagă un jeton cu mai multe imagini atunci cand
educatoarea va arata un jeton cu o imagine. .
Regulile jocul ui: copiii vor trebui să răspundă atunci când sunt aleși de educatoare, pentru a fi
recompensați cu stimulente.
Desfășurarea jocului: Educatoarea va chema pe rând cate un copil, la masuța pe care sunt
așezate jetoane. Copilul alege un jeton și -l prezintă celorlalți copii. Copii vor răspunde prin
propoziții simple la indicațiile educatoarei. Exemplu: ,,Eu am un jetonul cu o floare!,, Copilul
care are jetonul cu mai multe flori va răspunde: ,,Eu am jetonul cu mai multe flori!,,
Jocul se continuă, și copiii care răspund corect vor primi stimulnte în formă de floare.

Joc didactic : CARE ESTE CULO AREA TA ?
Sarcina didactică: identificarea și deosebirea culorilor, exprimarea în propoziții simple.
Regulile jocului: copiii atinși de educatoare cu bagheta magică vor răspunde în propoziții
simple.
Desfășurarea jocului: Masuțele sunt așezate în careu deschis. Educatoarea va atinge cu bagheta
magică câte un copil și -l va întreba: -,,Care este culoarea ta?,, Copilul atins va raspunde în
propoziții simple, iar cei care au aceiași culoare vor tebui să ridice mâna. Exemplu: -,,Culoarea
mea este verde!,, , ,,Mingea mea este roșie!,, etc. Educatoarea va da copiilor și alte materiale
pentru stimularea vorbirii, pentru recunoașterea culorilor și fixarea cunoștințelor despre ac estea.
Jocul se va repeta și în cadrul altor activități pentru fixarea cunoștintelor depre culori și
recunoașterea acestora.
Evaluarea finală
După aplicarea jocurilor didactice în activitățile de educare a limbajului pentru efectuarea
cercetării mele am aplicat probele de evaluare finală, am înregistrat rezultatele obținute de
subiecți, am stabilit diferențele, am prelucrat datele statistic și am interpretat rezultatele.
Această etapă am realizat -o la sfârșitul semestrului I.
Probele de evaluare finală :

83
DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
Item Comportament care necesita
sprijin Comportament in
curs de dezvoltare Comportament
realizat

1 Numește florile parțial și
numără parțial silabele
cuvintelor Numește florile,
numără silabele
dar greșește la
cuvinte mai mari Numește florile,
numără silabele
corect și stabilește
cuvântul cu cele
mai multe silabe

2 Știe anotimpurile Știe anotimpurile
și enumeră câteva
caracteristici Răspunsul este
complet prin
descrierea
anotimpurilor

3 Recunoaște personajele
parțial Recunoaște
poveștile și
personajele Recunoaște
personajele,
poveștile, și
povestește prin 2-
3 propoziții
simple

4 Alege corect două răspunsuri Alege corect trei
răspunsuri Alege corect toate
răspunsurile

5 Identifică prima literă de la o
imagine de la începutul
cuvântului. Identifică prima
literă numai de la
2 imagini și
enumeră unu,
două cuvinte care
încep cu aceeași
literă Identifică prima
literă la toate
imaginile și
enumeră 3 -4
cuvinte care încep
cu aceeași literă .

84
Fișă de evaluare finală nr. 1
Numele și prenumele…………
Să colorăm și să oferim flori:
Numește florile;
Completează în dreptunghiuri atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul;
Numără silabele cuvintelor și spune care este cuvântul cu cele mai multe silabe.

85
TABEL REZULTATE OBȚINUTE
Grupa preșcolari Nr.
eșantion Comportamente obsevabile
Comportament
realizat Comportament
in dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa mijlocie
20
6
10
4

GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

30%50%
20%
0%10%20%30%40%50%60%
Categoria 1COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

86
Fișă evaluare finală nr. 2
Numele……………………Prenumele
Despre anotimpuri:
Recunoaște anotimpurile;
Ce elemente caracteristice au fiecare;
Încercuiește anotimpul preferat.

TABEL REZULTATE OBȚINUTE
Grupa preșcolari Nr.
eșantion Comportamente obsevabile
Comportament
realizat Comportament
in dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa mijlocie
20
9
8
3

87
GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

45%
40%
15%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT IN
DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

88
Fișă de evaluare finală nr. 3

Numele și prenumele………………………….
Recunoște povestea;
Unește personajele aparținând aceleiași povești ;
Povestește povestea preferată prin 2 -3 propoziții simple.

TABEL REZULTATE OBȚINUTE
Grupa Nr.
eșantion Comportamente obsevabile
Comportament
realizat Comportament
in dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa preșcolari
20
10
8
2

89
GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

Fișă evaluare nr. 4

Numele și prenumele……………..
Item cu alegere duală
Spune ce este fals și ce este adevărat în propozițiile următoare:
– ,, Scufița Roșie merge prin pădure spre casa bunicii sale".
– ,, Alba ca Ză pada a ajuns la casa piticilor".
– ,, Găina a găsit punguța cu doi bani."
– „Iezii nu deschid ușa lupului ."
– ,, Vulpea nu aruncă peștele din căruța pescarului.

TABEL REZULTATE OBȚINUTE
Grupa Nr.
eșantion Comportamente obsevabile
Comportament
realizat Comportament
in dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa preșcolari
20
10
8
2

50%
40%
10%
0%10%20%30%40%50%60%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT IN
DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

90

GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

Fișă evaluare nr. 5
Numele și prenumele………………

Identificarea sunetului inițial al cuvintelor și găsirea cuvintelor care încep cu același
sunet :
Cu ce sunet începe fiecare imagine?
Am împărțit cartonașe cu următoarele imagini:

50%
40%
10%
0%10%20%30%40%50%60%
COMPORTAMENT
REALIZATOMPORTAMENT IN
CURS DE DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

91
TABEL REZULTATE OBȚINUTE
Grupa Nr.
eșantion Comportamente obsevabile
Comportament
realizat Comportament
in curs de
dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa preșcolari
20
7
10
3

GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

TABEL COMPORTAMENTE OBSERVABILE
EVALUARE FINALĂ
Grupa Nr.
eșantion COMPORTAMENTE OBSERVABILE

Comportament
realizat Comportament
in curs de
dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin

Grupa preșcolari
20 copii
42
44
14

35%50%
15%
0%10%20%30%40%50%60%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT IN
DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

92
GRAFIC REZULTATE OBȚINUTE

TABEL COMPARATIV REZULTATE EVALUARE INIȚIALĂ ȘI
EVALUAREA FINALĂ
Evaluarea Comportament
realizat Comportament
in curs de
dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin
Inițială 16 60 24
Finală 42 44 14

42%44%
14%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
COMPORTAMENT
REALIZATCOMPORTAMENT IN
CURS DE DEZVOLTARECOMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

93
GRAFIC COMPARATIV EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI EVALUAREA FINALĂ

Concluzii
Graficul comparativ dintre evaluarea inițială și evaluarea finală , dovedește rezultatele
mult mai bune obținute prin aplicarea jocului didactic în dezvoltarea limbajului. Am constatat
un progres în ceeea ce privește îmbogățirea vocabularului prin însușirea de cuvinte noi, formarea 16%42%60%
44%
24%
14%
0%10%20%30%40%50%60%70%
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN
42%
44%14%DIAGRAMĂ EVALUARE FINALĂ
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

94
propozițiilor simple și ușurința exprimării. Am constatat că preșcolarii își îndeplinesc cu mai
multă ușurință sarcinile în cadrul jocurilor did actice, comunică între ei foarte bine, dezvoltăndu –
se astfel procesele psihice, gândirea, imaginația creativitatea. În cadrul jocurilor didactice,
sarcinile didactice sunt prezentate in forme atractive în așa fel încât să atragă copiii în activitate,
jocul didactic devenid astfel o modalitate plăcută, dar și foarte eficientă pentru însușirea
cunoștintelor copiilor. Copiii s -au manifestat liber, au participat cu bucurie la jocurile didactice
diverse pe care le -am desfășurat în cadrul acestei cercetări, au co municat foarte bine între ei și
cu educatoarea. Probele de evaluare au fost concepute în așa fel încât să pot depista anumite
lipsuri ale copiilor privind cunoștintele acumulate în activitățile de educare a limbajului și
îndreptarea greșelilor constatate. Comparând rezultatele probelor de evaluare inițială și finală,
exprimate în comportamente am observat că deși perioada cercetării nu a fost lungă s -au observat
progrese în comportamentele copiilor. Astfel s -a obținut un procent de 42% -comportament
realiza t, 44% -comportament în curs de dezvoltare și 14% -comportament care necesită sprijin.

95
DOMENIUL ȘTIINȚE
EVALUARE INIȚIALĂ
Descriptori de performanță

Item
Comportament care
necesită sprijin
Comportament in curs
de dezvoltare
Comportament
realizat
1 Nu recunoaște figurile
geometrice și nu este
sigur pe culori. Recunoaște o figura
geometrica
și o colorează adecvat. Recunoaște toate
figurile
geometrice
și le colorează
adecvat
2 Nu reuseste sa uneasca
figurile geometrice cu
cele care se aseamana Unește numai două
figuri geometrice cu
figurile cu care se
aseamănă
Unește corect
toate figurile
geometrice cu
figurile cu care se
aseamănă
3 Nu reuseste sa coloreze
figurile geometrice si
nici nu le identifica dupa
marime. Colorează corect doua
figurile geometrice și
nu apreciază corect
dimensiunea lor Colorează corect
toate figurile
geometrice și
bifează corect
după instrucțiuni
4 Nu colorează
triunghiurile din drumul
cainelui. Greșește trei triunghiuri
din drumul câinelui Colorează corect
tot drumul din
triunghiuri.
5 Nu echilibrează așezarea
crengilor de brad în
funcție de mărime și nici
ornamentele. Construiește corect
bradul în funcție de
mărimea crengilor,
ornamentele nu sunt
așezate echilibrat Construiește
corect bradul în
funcție de
mărimea crengilor
și ornează adecvat

96
Evaluarea inițială
Fișă evaluare inițială nr. 1
Recunoașteți figurile geometrice din acest tablou prin unirea lor cu cele aflate în casă și colorați –
le cu aceeași culoare.

Dreptunghi pătrat triunghi cerc

Fișă evaluare inițială nr. 2

Unește fiecare obiect cu figura geometrică cu care seamănă:

97

Fișă evaluare inițială nr. 3

Colorează:
Triunghiul în roșu
Dreptunghiul în verde
Cercul în portocaliu
Pătratul în albastru
Încercuiește cel mai mic
triunghi;
Taie cu o linie
dreptunghiul mare;
Taie cu două linii cercul
mic.

Fișă evaluare inițială nr. 4

Colorează triunghiurile care ajută câinele să ajung ă la casa lui :

98

Fișă evaluare inițială nr. 5

Construiește un brad din următoarele colaje cu forme geometrice și apoi ornează -l:

Rezultate obținute evaluarea inițială
TOTAL REZULTATE EVALUARE INIȚIALĂ

Grupa
Nr. eșantion Comportament
realizat Comportament
în curs de
dezvolare Comportament
care necesită
sprijin

Grupa
mijlocie
20 copii
1
10
9

99

GRAFIC EVALUARE INIȚ IALĂ

În urma analizei rezultatelor evaluării inițiale am constatat că majoritatea copiilor din
grupa mijlocie au un comportament in curs de dezvoltare in ceea ce privește recunoașterea
figurilor geometrice.
Evaluarea inițială a stabilit prin diagrama proiectată următoarele comportamente:
Comportament realizat – 5% , comportament in curs de dezvoltare – 50% și
comportament care necesită sprijin este de 45%. După rezultatele obținute la evaluarea inițială,
am hotărât aplicarea mai multor jocuri didactice matematice frontale si individuale pe o perioadă
de un semestru. La sfârșitul perioadei voi aplica o evaluare finală comparativă cu evaluarea
inițială.
5%50%
45%
0%10%20%30%40%50%60%
Evaluare
inițialăCOMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN
5%
50%45%DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE
EVALUAREA INIȚIALĂ
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

100

Faza de lucru
Joc didactic : Unde s -a ascuns licuriciul?
Scop d idactic : Verificarea c unoș tințelor despre însușirile pieselor geometrice;
Obiective operaționale :
– să cunoască și să denumească formele geometrice
– să identifice poziții le spațiale, și să ordoneze piesele în poziția spațială corectă ;
– să rezolve itemii fișei;
– să participe cu interes și plăcere la fiecare activitate;
Sarcina didactică : -Recunoaș terea formelor geometrice și precizarea atributelor
acestora; -Recunoașterea și denumirea fiecărei poziții spațiale;
Reguli de joc : La cererea educatoarei copiii vor închid e ochii, iar când îi vor deschid e
trebuie să menționeze locul în care s-a ascuns licuriciul și ce formă geometrică se găsește în locul
respectiv și care s unt însușirile acesteia. Dacă răspu nde corect, copilului i se va oferi recompensă
o siluetă în formă de licurici .
Elemente le de joc : mișcarea,închisul și deschisul ochilor
Material didactic : licurici , siluete în formă de licurici , figuri geometrice.
Desfășurarea jocului : Se cunoaște invita tul zilei – licuriciul – care le cere sprijinul
copiilor pentru a -l învăța figurile geometrice. Toate piesele geometrice învăâaye vor fi asezate
pe un panou. Copii vor închid e ochii, iar educatoarea va așeaza licuriciul lângă o figură
geometrică. După ce v or deschid e ochii educatoarea îi va întreab a: Oare u nde s -a ascuns
licuriciul? . Copiii vor răspund e precizând figura geometrică și însușirile acesteia.
Variantă : Educatoarea va așeaza jetoanele cu forme geometrice pe fiecare măsuță.
Recunoașteți figurile geometrice, colorați -le și să construim o casă.

Joc didactic : Ne jucam cu cercurile!
Scop :
-Familiarizarea copiilor cu figura geometrică cerc.
-Dezvoltarea spiritului de observație și a operațiilor gândirii.
Sarcina didactică :
Identificarea și separarea cercurilor dintre alte figuri geometrice.

101
Regulile jocului :
La solicitarea educatoarei, copiii caută printre figurile geometrice doar cercurile, pe care
le așază în fața lor pe masă. Un personaj din poveste va așeza pe masa copi ilor care au sortat
corect, un steguleț. Copiii îi aplaudă pe câștigători.
Elemente de joc : personajul din poveste, folosirea stegulețului, aplauzele.
Material didactic : truse de piese geometrice (cercuri, pătrate, triunghiuri), stegulețe, cercuri noi
(din plastic sau sârmă).
Desfășurarea jocului :
Pe masa copiilor sunt mai multe piese geometrice: cercuri pătrate, triunghiuri. În clasă
apare un personaj cunoscut de copii. Acest personaj solicită sprijinul copiilor pentru a găsi
cercurile rătăcite. Educatoar ea spune copiilor să caute și să aleagă dintre toate piesele doar
cercurile pe care să le așeze pe masă în fața lor. Cei care au terminat de sortat corect cercurile
vor primi ca recompensă un steguleț. Copiii aplaudă pe cei care au rezolvat sarcina corect.
Variantă :
Educatoarea așază pe covor mai multe cercuri mari. La semnalul ei (o bătaie din palme),
copiii vor alerga și se vor așeza în interiorul cercurilor sau în jurul lor, dacă în grupă sunt mai
mulți copii.
Joc didactic : Albinuța hărnicuț a!
Scop didactic : -verifivarea și consolidarea număratului în limitele 1 -5;
– raportarea numărului la cantitate și cantitatea la număr ;
Obiective operaționale :
– să formeze grupe de obiecte cu 1 -5 elemente;
-prin încercuire să numere de la 1 la 5 ;
-să ascoieze numărul de obiecte cu cifra corespunzătoare și invers .
– să participle cu interes și placere la fiercare activitate desfășurată .
Sarcina didactică : Raportarea cantității la număr utilizând analizatorii: auditivi, vizuali
și tactili
Regulile joc ului: Educatoarea va alege un jeton, il va da din mână în mână. Acesta se va
opri la semnalul Stop în fața unuia dinte copii . Copilul la care s -a opri t jetonul îl arată celorlalți
și va așeza pe un fagure tot atâtea albinuțe câte arată cifra de pe jeton sau câte bătăi din palme a
auzit.
Elemente le jocului : surpriza, mișcarea
Materialul didactic : jetoane cu cifrele de la 1 la 5, siluete albinuțe , imagine cu un fagure,
săculețul albinuței .

102
Desfășurarea jocului : Educatoarea dă drumul unui jeton pe care este scrisă una din cifrele
de la 1 la 5, să meargă de la un copil la altul. La semnalul educat oarei, copilul la care a ajuns
jetonul îl va arăta tuturor și va așeza pe fagure tot atâtea albinuțe câte îi arată cifra. Copilul
respectiv argumentează : ,,Eu am așe zat pe fagure 2 albinuțe pentru că pe jeton este cifra 2 .
Complicarea jocului se va face prin înlocuirea semnalelor vizuale cu semnalele auditive. Copii
vor grupa albinuțele după numărul bătăilor din palme ale educatoarei.
Varianta : După ce primesc săculețul albinuței copiii îl plimbă din mână în mână. La
semnul educatoarei: Stop, c opilul la care se va află sacul îl va pipăi și va spune câte „boabe”
(obiecte) se află în el. Floarea -soarelui poate înlocui fagurele.
Joc didactic : Polițiș tii
Scop didactic :
– consolidarea număratului in limitele 1 -5;
– observarea locului unei cifre într -un șir numeric de la 1 la 5 .
Obiective operaționale :
– să numere în limitele 1 -5;
– să stabilească poziția fiecărei cifre în șirul numeric 1 -5 și să stabilească vecinii ,
Sarcina didactică :
-determinarea locului unei cifre într-un șir numeric;
– raportarea corectă a unității la număr și a numărului la cantitate ;
Regulile jocului : Educatoarea va numi un copil, dacă acesta va detecta greșala va obține
insigna de detectiv. Copilul respectiv va fi aplaudat dacă răspunde corect , dacă greșește un alt
copil va fi numit pentru a corecta greșeala. În următorea parte a jocului, copilul numit va fi
polițist , acesta va număra obiectele unei mulțimi și va spune dacă își dorește să ia, sau să adauge
un obiect.
Elemente de joc : aplauzele, ghicirea, întrecerea .
Materialul didactic : insignă de polițist, cifre, jetoane .
Desfășurarea jocului : Educatoarea le propune copiilor să fie polițiști. Ei trebuie să
dezvăluie mai multe mistere. 1. Cifrele vor fi asezate pe un panou în dezordine. Copii vor avea
sarcina de a așeza cifrele în ordine crescătoare și mai apoi descrescătoare;
2. Educatoarea va așeaza o cifră pe panou, iar copii vor trebui să aseze vecinii numărului ;
3. Educatoarea așează pe tabla magnetică două cifre diferite, iar copiii vor așeza cifrele
care lipsesc. Exemplu: 1și 3. Copiii vor așeza 2 și 4.

103
Educatoarea le va prezenta copiilor imagini cu un anumit număr de obiecte, iar copii vor
avea responsabilitatea de a creea mulțimi cu tot atatea obiecte, mai putin sau mai mult cu două
decât cele prezentate pe panou.
Variantă: Copilul ales să fie polițist va trebui să găsească vecinul unui anumit număr și
să formeze o multime cu tot atâte a elemente câte indică cifra respectivă . După care va spune dacă
își dorește să mai iau sau sa adauge un element. Exemplu: Caută vecinul mai mic al lui 4 și crează
o mulțime cu tot atâtea obiecte.

Joc didactic : Furnicuța negruța
Scop didactic : -consolid area număratului în limitele 1 -5;
– recunoasterea poziției fiecărei cifre;
Obiective operaționale :
-să numere corect în limitele 1 -5;
– să raporteze cantitatea la număr, și numărul la cantitate;
– să recunoască și să stabilească vecinii numerelor;
– să rezolve în mod corect sarcinile de pe fișă .
Sarcina didactică:
– numără corect în limitele 1 -5;
– numără crescător și descrescător în limitele 1 -5;
– fixarea locului fiecărui număr în șirul numerelor naturale;
Regulile jocului . Copii desemnați din fiecare echipă vor alege pe rând câte un plic și vor
rezolva sarcinile date pentru a o putea ajuta pe Furnicuța negruța. Dacă rezolvă cor ect primește
un cub de zahăr drept recompensă. Va câștigă echipa care va obține mai multe cuburi de zahăr .
Elemente de joc : Furnicuța negruța, întrecerea.
Materialul didactic : furnica , traseul furnicii , ecusoane în formă de furnică, jetoane cu
cifre, plicuri .
Desfășurarea jocului: Educatoarea o prezintă pe Furnicuța negruța copiilor. Ea este
supărată pentru că s-a rătăcit de mușuroi . Pentru a putea ajunge la mușuroi va trebui să rezolve
câteva sarcini. Este amenajată o rută pe care se află din loc în loc diferite sarcini. Se împart copiii
în dou ă echipe. Educatoarea va desemna cate un copil de la fieca re echipă pentru a alege un plic
pentru a ajuta furnica .
Dacă rezolvă corect primește drept recompensă un cub de zahăr . În final, va câștiga echipa
care a strâns mai multe cuburi de zahăr .

104
Exemple : 1. Așează cifrele de la 1 la 5 în ordine crescătoare.
2. Așează cifrele de la 1 la 5 în ordine descrescăto are.
3. Numără crescător de la 1 la 3.
4. Numără descrescător de la 5 la 2.
5. Găsește vecinul mai mic al lui 4 .
Câștigă echipa care a adunat cele mai multe cuburi de zahăr în coșuleț. Copii vor primi
drept recompense cuburi de zahăr din mâncarea preferată a furnicuței .

EVALUĂREA FINALĂ
Descriptori de performanță

Item
Comportament care
necesită sprijin
Comportament in curs
de dezvoltare
Comportament
realizat
1 Nu reușește să
denumească formele
geometrice si nu
colorează. Reușește să
denumească doar două
fome geometrice și le
colorează Reușește să
denumească toate
formele
geometrice și le
colorează adecvat

2 Nu reușește să
completeze șirul
formelor geometrice Reușește să completeze
sirul formelor
geometrice, dar nu
incercuiește vecinii
cifrei 3 Reușește să
completeze sirul
formelor
geometrice și
incercuiește
vecinii cifrei 3

3 Nu reușe ște să numere și
să traseze liniuțe la nici –
o mulțime Reușește să numere
elementele și să traseze
liniuțe la două mulțimi Reușește să
numere elementele
și să traseze

4 Nu reușește să formeze
grupe după formă și nu
colorează. Formează grupe după
formă, dar nu colorează Formează grupe
dupa formă și
colorează adecvat

5 Nu reușește să formeze
grupe, dar reușește să
coloreze unu, două
elemente. Formează grupe, taie
cercurile, dar nu
colorează toate pătratele Respectă întocmai
cerința fișei de
lucru.

105

Fișă de evaluare finală nr. 1

1. Numește formele geometrice .! Colorează cu roșu cercurile, cu albastru pătratele și cu verde
triunghiurile !

Fișă de evaluare finală nr. 2

1.Completează șirul formelor geometrice :

………………………………………………………………..

2. Încercuiește vecinii cifrei 3: 1 2 3 4 5

106

Fișă de evaluare finală nr. 3
Scrie în casetă tot atâtea liniuțe câte obiecte ai numărat în fiecare mulțime.

Fișă de evaluare finală nr. 4

1. Formeaza grupe dupa forma!
2. Coloreaza obiectele din grupa cu 4 elemente!

2 3 1 4 2 3 1

107

Fișă de evaluare finală nr. 5

1. Formeaza grupa cercurilor si grupa triunghiurilor!
2. Taie cu o linie cercurile mari!
3. Coloreaza patratele!

4.Incercuieste cifra corespunzatoare numarului de obiecte!

2 3 1 2 3 1

108

Rezultate obținute evaluarea finală
Grupa de
preșcolari Eșantion Comportament
care necesită
sprijin Comportament
in curs de
dezvoltare Comportament
realizat
Grupa
mijlocie 20 3 9 8

GRAFIC EVALUARE FINALĂ

40%45%
15%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
EVALUARE
FINALĂCOMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN
40%
45%15%DIAGRAMA REZULTATE OBȚINUTE
EVALUAREA FINALĂ
COMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

109

TABEL COMPARATIV REZULTATE EVALUARE INIȚIALĂ ȘI
EVALUAREA FINALĂ
Evaluarea Comportament
realizat Comportament
in curs de
dezvoltare Comportament
care necesita
sprijin
Inițială 1 10 9
Finală 8 8 3

GRAFIC COMPARATIV EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI EVALUAREA FINALĂ

Graficul comparativ dintre evaluarea inițială și evaluarea finală , dovedește rezultatele
mult mai bune obținute prin aplicarea jocului didactic în activitățile matematice, îmbogățirea 5%40%50%
45% 45%
15%
0%10%20%30%40%50%60%
EVALUAREA
INITIALĂEVALUAREA
FINALĂCOMPORTAMENT REALIZAT
COMPORTAMENT IN CURS DE
DEZVOLTARE
COMPORTAMENT CARE
NECESITA SPRIJIN

110
notiunilor matematice prin stimularea gândirii, a atenției, atribute ale unei personalități
armonioase. Am constatat că în urma aplicării jocurilor didactice matematice, cunoștintele
copiilor s -au acumulat și s -au consolidat mult mai ușor față de activitățile obișniute. Jocurile
didactice matematice i -au antrenat pe copii în activități, au comunicat mult mai ușor între ei și cu
educatoarea, au participat cu plăcere la activități, chiar ei dorind să r epetăm jocurile, fiind o
activitate plăcută și antrenantă.
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR

Observând tabelele prezentate putem concluziona următoarele: datorită faptului că am
acționat prin aplicarea unei suite de metode și procedee specifice și s -au realizat activități, jocuri
didactice cu caracter stimulativ, se pot observa diferențe semnificative c alculate în urma
comportamentelor masurabile obținute. Astfel, procentual analizând, procentul preșcolarilor care
au un com portament realizat este de 5% la evaluarea inițială, s -a marit la 40% la evaluarea finală,
comportamentul în curs de dezvoltare este de 50% și s -a diminuat la 45% la evaluarea finală, iar
comportamentul copiilor care necesită sprijin este de 45% la evaluar ea inițială și s -a diminuat la
15% la evaluarea finală.
De la început vreau să precizez că această cercetare nu a urmărit doar să demonstreze ci,
chiar a obținut un salt calitativ prin aplicarea jocurilor didactice matematice folosite în activitățile
de însușire a elementelor de geometrie pe care le -am efectuat cu copiii.
Pornind de la ideea că în ciclul preșcolar se formează noțiuni matematice elementare de
bază, cu care preșcolarul va opera pe tot parcursul vieții și pe care se clădește învățământul
matematic de mai târziu, prin cercetarea de față am evidențiat
utilizarea unor metode și tehnici creative, folosite în practica preșcolară. Acestea au dus la
stimularea și accelerarea pro cesului de dezvoltare a capacității d e reprezentare spațială la
preșcolari , necesară formării noțiunilor și conceptelor geometrice.

111
CONCLUZII FINALE

Observând tabelele prezentate putem concluziona următoarele: jocuri le didactice cu
caracter stimulativ au determinat progresul realizat. Tabelele și grafice le prezentate anterior
evidențiază clar saltul pe care l -am obținut. Nu este chiar atât de important numărul copiilo r care
au obținut comportamentele „realizat” și „în dezvoltare ” ci, scăderea numărului celor care au
avut comportamentul „necesită sprijin ” pe parcursul e valuării inițiale. Modalitatea de verificare
și evaluare a rezultatelor obținute a avut loc conform comportamentelor stipulate de fiecare dată
în descriptorii de performanță. Am analizat pe rând rezultatele și am interpretat prin analiza
comparativă a proc entelor obținute. Am reținut modul de relaționare a copiilor cu rezultate foarte
bune cu cei cu rezultate slabe. Desigur că rezultatele foarte bune duc la creșterea încrederii în
sine și îi determină pe copiii respectivi să aibă rezultate și mai bu ne spre performanță.
Copiii au manifestat interes și curiozitate pentru a descoperi, a ști și a -și însuși tot ce le –
am explicat. În urma aplicării acestei cercetări pe parcursul unui semestru , relațiile dintre copii
sunt vizibil îmbunătățite, aceștia continuând s ă discute pe marginea subiectelor abordate sau a
produselor realizate de ei chiar și în c adrul activităților liber alese . Se observă că și copiii mai
puțin implicați, mai puțin sociabili ajung să particip e la aceste discuții. Copiilor li se dezvoltă
respec tul pentru opiniile celuilalt, simțul responsabilității, al implicării și se observă că reușesc
să se exprime corect din punct de vedere gramatical . Toți copiii au observat o schimbare în bin e
a atm osferei din clasă în urma activităților în care se utilize ază jocurile didactice. Pentru
transmiterea volumului de cunoștințe, trebuie să avem în vedere capacitatea copilului de asimilare a
cunoștințelor, apoi accesibilitatea acestora, gradarea sistematică și nivelul de aplicare a cunoștințelor
teoretice în practica de zi cu zi.
Concret, în transmiterea cunoștințelor și la baza însușirii lor vor sta principiile didactice,
metodele clasice îmbinate cu cele moderne și procedee care să diversifice și să creeze mo mente,
secvențe în cadrul activităților, care să -i atragă pe copii, să -i stimuleze pentru activitățile de
învățare , prin conținut, obiective, forme de realizare, desfășurarea și conceperea întregii activități la
grupă pe baza cerințelor programei. Pentru d esfășurarea eficientă a activității preșcolare, un rol
important îl dețin materialu l didactic și mijloacele de învă țământ. Rezultatele muncii cu copiii
depind de: cunoașterea trăsăturilor psiho -fîzice specifice vârstei precum și de cunoașterea trăsăturilor
individuale ale fiecărui copil, deci tratarea lor diferențiată. La cele enumerate anterior, adaug
„răbdare, răbdare, răbdare” sau pașii mărunți, sau, cum am mai spus, „să te grăbești încet”.

112
Pentru copii, componenta emoțională afectivă a comu nicării joacă un rol esențial în stabilirea
relațiilor interpersonale de care copilul are nevoie . Alături de aceste relații cu valențe pozitive,
educative apar, rareori, și unele negative, care pot duce la izolarea unor copii de colectivul clasei. Starea
de spirit negativă a copilului legată de perturbarea raporturilor interpersonale conduce adesea la
neîncredere în sine, în cei din jur, culminând cu stări depresive sau agresive. Este evidentă necesitatea
eforturilor educatorului pentru prevenirea și comba terea unor astfel de fenomene. De mare
importanță este cunoașterea de către educator a trebuințelor fiecărui preșcolar, în domeniul
comunicării cu colegii, precum și depistarea la timp a celor care au dificultăți în stabilirea de relații
în grupă. Este necesară acordarea atenției și copiilor timizi, care își petrec o mare parte a timpului
retrași, izolați.
Un rol determinant în dezvoltarea pshio -fizică a copiilor îl are și implicarea părinților.
Încheierea unor programe de parteneriat educațional cu fami lia prin care părinții și grădinița
colaborează în mod real, ca parteneri egali în educația copilului are rezultate benefice în ceea ce
privește dezvoltarea armoniasă a copiilor. În acest sens, mulțumesc părinților acestor copii
pentru sprijinul pe care mi l -au acordat prin colaborare, respectiv pentru achiziționare de mijloace
didactice precum și pentru comunicarea continuă pe care au avut -o acasă.

113
BIBLIOGRAFIE

1. Barbu H., Mateias A., Popescu E., Serban F. , Rafailă E. 1993 – Pedagogie preșcolară,
Manual pentru școlile normale , Edit. Didactic a si Pedagogica, București,
2. Bocoș, M., Jucan, D. 2010 Fundamentele pedagogiei Teoria și metodologia curriculumu –
ului Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Pitești: Editura Paralela 45,
3. Bratu, B., 1977 Preșcolarul și literatura, E.D.P., București ,
4. Cerghit, I., 1980, Metode de învățământ , Editura Polirom Iași,
5. Claparede. E., 1975 Psihologia copilului și pedagogia experimentală , E.D.P. București,
6. Colceriu, L., 2010 Metodica predării activității instructiv educative în grădin iță- Detalierea
temelor pentru definitivat conform programei valabile din 2008
7. Cucoș, C., 1998 Pedagogie , Ed. Polirom, Iași,
8. Dottrens, R., 1970 A educa și a instrui , Editura Didactic ă și Pedagogică, București,
9. Dumitru, Gh., 1998 Comunicarea și învățarea , E.D.P.R.A, București,
10. Duțu, O. 2002 Didactica limbii române și comunicării…, Ed. Europolis, Constanța,
11. Golu, P., Zlate, M., Verza, E., 1994 Psihologia copilului , E.D.P, București,
12. Hristea, T., 1981 Sinteze de limba română, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
13. Macavei, E . 1997 , Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București,
14. Muster Dumitru, 1985, Metodologia cercetării în educație și învățământ , Editura Litera
15. Neveanu, Popescu, P. 1978 , Dicționar de psihologie , Edit. Albatros, București,
16. Niculescu, R . 2007 , Pedagogia preșcolară și a școlarității mici ,
17. Pavel cu, V., 1962 – Psihologia pedagogică – E.S.D.P. București ,
18. Păunescu, C., 1984 Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, București,
19. Piaget, J . 1973, Epistemologia genetică , Ed. Dacia, Cluj -Napoca,
20. Slama -Cazacu, Tatiana, Duțu O. 1990, Diverse finalități și niveluri de complexitate ,
Buletin de informare științifică și documentare 3, Constanța,
21. Stoica, M., 1995 Pedagogie școlară , Ed. Gheorghe Cârțu Alexandru, Craiova,
22. Șchiopu, U. 1970 , Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor , EDP., București,
23. Șchiopu, U., 1967 Psihologia copilului , E.D.P. București,
24. Șchiopu, U., Verza, E. 1995 , Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții , Buc urești, EDP,
25. Verza, E., Verza, F . 2000 , Psihologia vârstelor , Edit. Pro Humanitate, București,
26. Zlate, M., 2004 Fundamentele psihologiei . Bucur ești: Editura Hyperion XXI,

114
27. 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar , 1979, Dicționar de Pedagogie , Editura
Didactic ă și Pedagogică, București,
28. 2007, DEX
29. 1979, Dicționar de Pedagogie , Editura Didactic ă și Pedagogică, București,
30. **** (2010) . Pregătirea preșcolarului 5 -7 ani . București: Editura Litera
31. http://dexonline.net/

115

ANEXE

116

117