/glyph1197EDISCRIMI/glyph1197ARE AUTO/glyph1197OMIE I/glyph1197CLUZIU/glyph1197E Instrumente privind drepturile persoanelor cu handicap și… [603403]
/glyph1197EDISCRIMI/glyph1197ARE
AUTO/glyph1197OMIE
I/glyph1197CLUZIU/glyph1197E
Instrumente privind drepturile
persoanelor cu handicap
și jurisprudență în materie
I/glyph1197STITUTUL ROMÂ/glyph1197 PE/glyph1197TRU DREPTURILE OMULUI
București
Autori: Irina MOROIANU ZLATESCU
Anna NEAGOEIoana Cristina VIDAAlexandru FĂRCAȘDinu ȚEPES
Redactor: Mihaela SCARLAT
I/glyph1197STITUTUL ROMÂ/glyph1197 PE/glyph1197TRU DREPTURLIE OMULUI
București, B-dul Nicolae Bălcescu, nr.21
Telefon: +40 21 3114921
e-mail: [anonimizat]
I.S.B./glyph1197. 978-973-9316-95-8Descrierea CIP a Bibliotecii /glyph1197aționale a României
/glyph1197ediscriminarea : autonomie, incluziune / Irina Moroianu
Zlătescu, Anna Neagoe, Ioana Cristina Vida, … – București : Editura I.R.D.O, 2012ISBN 978-973-9316-95-8
I. Moroianu-Zlătescu, Irina
II. Neagoe, AnnaIII. Vida, Ioana Cristina
364.65-056.26(4)
CUVÂ/glyph1197T Î/glyph1197AI/glyph1197TE
Promovarea și protecția drepturilor și demnității persoanelor
vulnerabile trebuie realizată în baza unei abordări holistice a dezvol –
tării sociale, a drepturilor omului și a nediscriminării. Demnitatea șiegalitatea de șanse sunt drepturi inalienabile ale omului modern, careeste îndreptățit să beneficieze de toate drep turile și libertățile recu -noscute și reglementate fără nici un fel de diferențiere.
Din acest motiv, persoanele cu handicap, cu dizabilități, cu nevoi
speciale au dreptul de a li se garanta dreptul de a beneficia pe deplinde universalitatea, indivizibilitatea, interdependența și interrelațio -narea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fărădiscriminare.
Doctrina juridică abordează problematica handicapului și a diza –
bilităților din perspectiva modelului social imperfect, care com portăinechități și abuzuri față de persoanele cu nevoi speciale.
În reglementările internaționale se distinge între dizabilitate și
handicap în funcție de raportarea la modelul medical sau la cel socialsau la domeniile de reglementare juridică, legislația antidiscriminare,legislația din domeniul asistenței sociale etc.
La originea terminologică, noțiunea de handicap presupune un
deza vantaj din punct de vedere social. Cu timpul, însă, perspectivamedicală a preluat termenul, definind prin prisma acestuia deficiența,invaliditatea, infirmitatea, dificultatea, incapacitatea, dizabilitatea,nevoia specială, maladia etc. Din punctul nostru de vedere interpre -tarea medicală a noțiunii de handicap nu implică și drepturile omului.Din acest motiv, lucrarea dezvoltă protecția specială a persoanelor cuhandicap la nivelul O.N.U, Consiliului Europei, U.E sau a legislației
3
4statului român, împotriva dezavantajelor sociale, a limitărilor rolu –
rilor sociale sau profesionale ale individului. Cu alte cuvinte se
trasează liniile legale directoare de prevenire a consecințelor socio-
profesionale ale deficienței și ale deficitului individului de a realizarelații normale cu mediul de viață în concordanță cu vârsta, sexul,condițiile socio-culturale. Cu alte cuvinte infirmitatea determinăinca pacitate (dizabilitate), care la rândul ei determină handicapnumai când acestea intră în conflict cu mediul socio-educațional și demuncă.
Declarația drepturilor persoanelor cu handicap a Organiației
Națiunilor Unite (1975) stabilește că „persoană cu handicap” poate fi„orice persoană în incapacitate de a-și asigura, prin ea însăși, totalsau parțial, necesitățile unei vieți individuale sau sociale normale, dincauza unei deficiențe congenitate sau nu, a capacităților sale fizicesau mentale”. Pe de altă parte, Convenția O.N.U. privind DrepturilePersoanelor cu Dizabilități (2006) recunoaște că dizabilitatea este unconcept în evoluție și că acesta rezultă din interacțiunea dintrepersoanele cu deficiențe și barierele de atitudine și de mediu careîmpiedică participarea lor deplină și efectivă în societate în condițiide egalitate cu ceilalți.
La rândul său, Consiliul Europei, promovează o politică a șanselor
egale, în sensul de a da posibilitatea tuturor indivizilor să își exercite
în dimensiunea lor socială drepturile lor sociale, economice, culturale
și politice.
Corelarea reglementărilor internaționale cu cele naționale în materie
de protecție a persoanelor vulnerabile ne-a determinat să distingemîntre handicap și dizabilitate. Astfel, Convenția O.N.U. arată că sunt
persoane cu dizabilități acele persoane care au defi ciențe fizice, men –
tale, intelectuale sau senzoriale de durată, defi ciențe care, în interacțiunecu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a per -soa nelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți.
Conform unei definiții date în sistemul ONU handicapul este
influențat de relația dintre persoana deficientă și mediul său .
Handicapul apare în situația în care aceste persoane întâlnesc bariereculturale, fizice sau sociale care le împiedică accesul către diferitesisteme sociale aflate la dispoziția celorlalți cetățeni.
5La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este văzută ca o pro –
blemă a întregii societăți, toate statele membre fiind obligate săprevină și să combată practicile de încălcare a drepturilor persoanelorcu dizabilități.
În România legislația de specialitate folosește termenul de han –
dicap. Din punct de vedere juridic, considerăm că noțiunea de handi -cap implică atât valențele medicale, cât și pe cele sociale ale proce -sului patologic, care acționează la nivel organic, determinând aparițiaunei deficiențe, care la rândul ei, treptat, antrenează o i nca pacitate la
nivel fizic sau mintal. Astfel, aspectul social al noțiunii de handicap
este cel care agravează situația prin crearea unor bariere culturale sauarhitecturale care reduc accesibilitatea persoa nelor cu nevoie specialela viață normală.
Acest volum vine în continuarea lucrării „Egalitatea de Șanse pentru
Persoane cu Handicap, Instrumente internaționale și juris pru dență”,(2004) și își propune să abordeze problematica handicapului și adizabilității din perspectiva drepturilor omului, solidarității sociale și aincluziunii sociale.
Prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu
1La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat și proclamat
Declarația Universală a Drepturilor Omului prin rezoluția 217-A (III).
7CAPITOLUL I
PROTECTIA PERSOA/glyph1197ELOR CU HA/glyph1197DICAP
Î/glyph1197 SISTEMUL O./glyph1197.U.
DECLARAȚIA U/glyph1197IVERSALĂ
A DREPTURILOR OMULUI1
(extras)
Articolul 1.
Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în
drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa secomporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.
Articolul 3.
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea
persoanei sale.
Articolul 7.
Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nicio deosebire,
dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la oprotectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezentadeclaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.
Articolul 8.
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea
instantelor juridice nationale competente împotriva actelor carevioleaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute princonstitutie sau lege.
8Articolul 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala,
în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeriaduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul laprotectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13.
1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si
alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa,
si de a reveni în tara sa.
Articolul 22.
Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul
la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national sicolaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea siresursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice,sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si liberadezvoltare a personalitatii sale.
Articolul 23.
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii
sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si laocrotirea împotriva somajului.
2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal
pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si
satisfacatoare care sa-i asigure atât lui, cât si familiei sale, o existentaconforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin altemijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se
afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
Articolul 25.
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure
sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana,
9îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile
sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala,invaliditate, vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere amijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente devointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti
copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia,se bucura de aceeasi protectie sociala.
Articolul 26.
1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie
sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar sigeneral. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemânatuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal,accesibil tuturora, pe baza de merit.
2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a
personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omuluisi libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea,toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale saureligioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei NatiunilorUnite pentru mentinerea pacii.
3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt
pentru copiii lor minori.
Articolul 27.
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata
culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa laprogresul stiintific si la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si
materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artisticaal carei autor este.
2Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 de-
cembrie 1966. Intrat în vigoare la 23 martie 1976, cf. art. 49, pentru toatedispozițiile cu excepția celor de la art. 41; la 28 martie pentru dispozițiile de la art.41. România a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicatîn „Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
3Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 de –
cembrie 1966 prin Rezoluția 2200 A (XXI). Intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976, cf.dispozițiilor art. 27. România a ratificat Pactul la 31 octombrie 1974 prin Decretulnr. 212, publicat în „Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 146 din 20 no -iembrie 1974.
10PACTUL I/glyph1197TER/glyph1197AȚIO/glyph1197AL
CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE2
(extras)
Articolul 3
Statele părți la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal
legal al bărbaților și al femeilor de a se bucura de toate drepturilecivile și politice enunțate în prezentul Pact.
Articolul 26
Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare,
dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În această privință legea trebuie
să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire
egală și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare,sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naționalăsau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
PACTUL I/glyph1197TER/glyph1197AȚIO/glyph1197AL
CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECO/glyph1197OMICE,
SOCIALE ȘI CULTURALE3
(extras)
Articolul 12
1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice
persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pecare o poate atinge.
4Adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite
prin Rezoluția 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. Intrată în vigoare la 4 ianuarie1969, conform dispozițiilor art. 19. România a aderat la Convenție la 14 iulie 1970prin Decretul nr. 345, publicat în „Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 92din 28 iulie 1970. Prin Legea nr. 144/1998, publicată în „Monitorul Oficial alRomâniei“, partea I, nr. 261 din 13 iulie 1998, România și-a retras rezervaformulată la art. 22.
112. Măsurile pe care statele părți la prezentul Pact le vor adopta în
vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprindemăsurile necesare pentru a asigura:
a) scăderea mortalității noilor născuți și a mortalității infantile,
precum și dezvoltarea sănătoasă a copilului;
b) îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei mediului și ale igienei
industriale;
c) profilaxia și tratamentul maladiilor epidemice, endemice,
profesionale și a altora, precum și lupta împotriva acestor maladii;
d) crearea de condiții care să asigure tuturor servicii medicale și
un ajutor medical în caz de boală.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA I/glyph1197TER/glyph1197AȚIO/glyph1197ALĂ
PRIVI/glyph1197D ELIMI/glyph1197AREA TUTUROR FORMELOR
DE DISCRIMI/glyph1197ARE RASIALĂ4
(extras)
Articolul 2
1. Statele părți condamnă discriminarea rasială și se angajează să
urmeze, prin toate mijloacele potrivite și fără întârziere, o politicămenită să elimine orice formă de discriminare rasială, să favorizezeînțelegerea între toate rasele și în acest scop:
a) fiecare stat parte se angajează să nu recurgă la acte sau practici
de discriminare rasială împotriva unor persoane, grupuri de persoanesau instituții și să
facă în așa fel încât toate autoritățile publice și instituțiile publice,
naționale și locale să se conformeze acestei obligații;
b) fiecare stat parte se angajează să nu încurajeze, să nu apere și să
nu sprijine discriminarea rasială practicată de vreo persoană sauorganizație, oricare ar fi ea;
12c) fiecare stat parte trebuie să ia măsuri eficace pentru a reexamina
politica guvernamentală națională și locală și pentru a modifica,abroga sau anula orice lege și orice reglementare având drept efectcrearea discriminării rasiale sau perpetuarea ei, acolo unde există;
d) fiecare stat parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzătoare,
inclusiv, dacă împrejurările o cer, prin măsuri legislative, să interzicădiscriminarea rasială practicată de persoane, de grupuri sau deorganizații și să-i pună capăt;
e) fiecare stat parte se angajează să favorizeze, dacă va fi cazul,
organizațiile și mișcările integraționiste multirasiale și alte mijloacede natură a elimina barierele între rase și de a descuraja ceea ce tindespre întărirea dezbinării rasiale.
2. Statele părți vor lua, dacă împrejurările o vor cere, măsuri speciale
și concrete în domeniile social, economic, cultural și altele, pentru aasigura cum se cuvine dezvoltarea sau protecția anumitor grupurirasiale sau anumitor indivizi aparținând acestor grupuri, în scopul dea le garanta, în condiții de egalitate, deplina exercitare a drepturiloromului și libertăților fundamentale. Aceste măsuri nu vor putea înnici un caz să aibă drept efect menținerea de drepturi inegale saudeosebite pentru diversele grupuri rasiale, odată atinse obiectivelepentru care au fost adoptate.
Articolul 5
În conformitate cu obligațiile fundamentale enunțate în articolul 2
al prezentei Convenții, statele părți se angajează să interzică și săelimine discriminarea rasială sub toate formele și să garanteze dreptulfiecăruia la egalitate în fața legii fără deosebire de rasă, culoare,
origine națională sau etnică, în folosința drepturilor următoare:
a) dreptul la un tratament egal în fața tribunalelor și a oricărui alt
organ de administrare a justiției;
b) dreptul la securitatea persoanei și la protecția statului împotriva
violențelor sau maltratărilor, fie din partea funcționarilor guvernului,fie a oricărui individ, grup sau instituție;
c) drepturi politice, și anume dreptul de a participa la alegeri – de
a vota și de a fi candidat – după sistemul sufragiului universal și egal,dreptul de a face parte din guvern, de a lua parte la conducerea tre -burilor publice, la orice nivel, și dreptul de acces, în condiții de ega li -tate, la funcții publice;
d) alte drepturi civile, în special:i) dreptul de a circula liber și de a-și alege reședința în interiorul unui stat;
5Adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite
prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979. Intrată în vigoare la 3 septembrie1981, conform dispozițiilor art. 27(1.). România a ratificat Convenția la 26noiembrie 1981 prin Decretul nr. 342, publicat în „Buletinul Oficial al României“,partea I, nr. 94 din 28 noiembrie 1981.
13ii) dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv pe a sa, și de a se întoarce
în țara sa;
iii) dreptul la o cetățenie;iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;v) dreptul de proprietate al oricărei persoane, atât singură cât și în
asociere;
vi) dreptul de moștenire;vii) dreptul la libertate de gândire, conștiință și religie;viii) dreptul la libertate de opinie și de exprimare;ix) dreptul la libertate de întrunire și asociere pașnică;e) drepturi economice, sociale și culturale, în special:i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației sale, la condiții de
muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un
salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satis fă -cătoare;
ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;iii) dreptul la locuință;iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și
la servicii sociale;
v) dreptul la educație și la pregătire profesională;vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale;
f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței
publice, cum ar fi mijloacele de transport, hoteluri, restaurante,cafenele, spectacole, parcuri.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA ASUPRA ELIMI/glyph1197ĂRII TUTUROR
FORMELOR DE DISCRIMI/glyph1197ARE FAȚĂ DE FEMEI5
(extras)
Articolul 11
1. Statele părți se angajează să ia toate măsurile corespunzătoare
pentru eliminarea discriminării față de femeie în domeniul angajăriiîn muncă, pentru a se asigura, pe baza egalității dintre bărbat șifemeie, aceleași drepturi și, în special:
14a) dreptul la muncă, ca drept inalienabil pentru toate ființele
umane;
b) dreptul la aceleași posibilități de angajare în muncă, inclusiv în
privința aplicării acelorași criterii de selecție în materie de angajare;
c) dreptul la libera alegere a profesiei și a locului de muncă,
dreptul la promovare, la stabilirea locului de muncă și la toatefacilitățile și condițiile de muncă, dreptul la formare profesională șila reciclare, inclusiv ucenicie, perfecționare profesională și pregătirepermanentă;
d) dreptul la egalitate de remunerație, inclusiv în ceea ce privește
și alte avantaje, la egalitate de tratament pentru o muncă de o valoareegală și, de asemenea, la egalitate de tratament în privința calitățiimuncii;
e) dreptul la securitate socială, în special la pensie, ajutoare de
șomaj, de boală, de invaliditate, de bătrânețe sau pentru orice altăsituație de pierdere a capacității de muncă, ca și dreptul la concediuplătit;
f) la ocrotirea sănătății și la securitatea condițiilor de muncă,
inclusiv la salvgardarea funcțiilor de reproducere.
2. Pentru a preveni discriminarea față de femei bazată pe căsătorie
sau maternitate și pentru a le garanta în mod efectiv dreptul la muncă,statele părți se angajează să ia măsuri corespunzătoare, având dreptobiect:
a) interzicerea, sau pedeapsa sancțiunilor, a concedierii pentru
cauză de graviditate sau concediu de maternitate și a discriminării înceea ce privește concedierile bazate pe statutul matrimonial;
b) instituirea acordării concediului de maternitate plătit sau care ar
crea drepturi la prestări sociale similare, cu garantarea mențineriilocului de muncă avut anterior, a drepturilor de vechime și aavantajelor sociale;
c) încurajarea creării de servicii sociale de sprijin, necesare pentru
a permite părinților să-și combine obligațiile familiale cu responsa -bilitățile profesionale și cu participarea la viața publică, favorizândîndeosebi crearea și dezvoltarea unei rețele de grădinițe de copii;
d) asigurarea unei protecții speciale pentru femeile însărcinate,
pentru care s-a dovedit că munca le este nocivă.
6Adoptată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 29
noiembrie 1989. Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990. România a ratificatConvenția prin Legea nr. 18/1990, publicată în „Monitorul Oficial al României“,partea I, nr. 109 din 28 septembrie 1990 și republicată în „Monitorul Oficial alRomâniei“, partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.
153. Legile care au drept scop să ocrotească femeile în domeniile
vizate prin prezentul articol vor fi revăzute periodic, în funcție decunoștințele științifice și tehnice, vor fi revizuite, abrogate sauextinse, în funcție de necesități.
Articolul 12
1. Statele părți vor lua toate măsurile necesare pentru eliminarea
discriminării față de femei în domeniul sănătății, pentru a le asigura,pe baza egalității între bărbat și femeie, mijloace de a avea acces laserviciile medicale, inclusiv la cele referitoare la planificareafamilială.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, statele părți vor asigura
pentru femei în timpul gravidității, la naștere și după naștere serviciicorespunzătoare și, la nevoie, gratuite și, de asemenea, un regimalimentar corespunzător în timpul gravidității și pe parcursul alăptării.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA
CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI6
(extras)
Articolul 23
1. Statele părți recunosc că pentru copiii handicapați fizic și
mental trebuie să se asigure o viață împlinită și decentă, în condițiicare să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să lefaciliteze participarea activă la viața comunității.
2. Statele părți recunosc dreptul copiilor handicapați de a
beneficia de îngrijiri speciale și încurajează și asigură, în măsuraresurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapați care îndeplinesccondițiile prevăzute și celor care îi au în îngrijire, un ajutor adaptatsituației copilului și situației părinților sau a celor cărora le esteîncredințat.
163. Recunoscând nevoile speciale ale copiilor handicapați, ajutorul
acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit oride câte ori acest lucru este posibil, ținând seama de resurselefinanciare ale părinților sau ale celor care îi au în îngrijire, și va fidestinat asigurării accesului efectiv al copiilor handicapați laeducație, formare profesională, servicii medicale, recuperare,pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, activități recreative,de o manieră care să asigure deplina integrare socială și dezvoltareindividuală a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturală și spirituală.
4. În spiritul cooperării internaționale, statele părți vor favoriza
schimbul de informații relevante în domeniul medicinei preventive și altratamentului medical psihologic și funcțional al copiilor handicapați,inclusiv prin difuzarea și accesul la informații referitoare la metodele derecuperare, educare și formare profesională, în scopul de a permitestatelor părți să își perfecționeze capacitățile și competențele și să îșiextindă experiența în aceste domenii. În această privință se va țineseama, în mod deosebit, de nevoile țărilor în curs de dezvoltare.
Articolul 24
1. Statele părți recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea
mai bună stare de sănătate posibilă și de a beneficia de serviciilemedicale și de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta cănici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la acesteservicii.
2. Statele părți vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea
efectivă a acestui drept și, în mod deosebit, vor lua măsurilecorespunzătoare pentru:
a) reducerea mortalității infantile și a celei în rândul copiilor;b) asigurarea asistenței medicale și a măsurilor de ocrotire a
sănătății pentru toți copiii, cu accent pe dezvoltarea măsurilorprimare de ocrotire a sănătății;
c) combaterea maladiilor și a malnutriției, inclusiv în cadrul
măsurilor primare de ocrotire a sănătății, recurgând, printre altele, latehnologii accesibile și la aprovizionarea cu alimente nutritive și cuapă potabilă, luând în considerare pericolele și riscurile de poluare amediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sănătății mamelor în perioada pre– și
postnatală;
7Adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru
educație, știință și cultură, la 14 decembrie 1960. Intrată în vigoare la 22 mai 1962,conform dispozițiilor art. 14. România a ratificat Convenția la 20 aprilie 1964 prinDecretul nr. 149, publicat în „Buletinul Oficial al României“, partea I, nr. 5 din 20aprilie 1964.
17e) asigurarea că toate segmentele societății, în mod deosebit
părinții și copiii, sunt informate, au acces la educație și sunt sprijiniteîn folosirea cunoștințelor de bază despre sănătatea și alimentațiacopilului, despre avantajele alăptării, ale igienei și salubritățiimediului înconjurător și ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicină preventivă, de îndrumare a părinților
și de planificare familială, și asigurarea educației în aceste domenii.
3. Statele părți vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare, în
vederea abolirii practicilor tradiționale dăunătoare sănătății copiilor.
4. Statele părți se angajează să favorizeze și să încurajeze
cooperarea internațională în vederea asigurării, în mod progresiv, adeplinei înfăptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol. Înaceastă privință se va ține seama, în mod deosebit, de nevoile țărilorîn curs de dezvoltare.
Articolul 25
Statele părți recunosc dreptul copilului care a fost plasat de către
autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, la protejarea sau tratareaafecțiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodică atratamentului respectiv și a oricăror alte aspecte legate de plasarea sa.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA U/glyph1197ESCO PRIVI/glyph1197D LUPTA ÎMPOTRIV A
DISCRIMI/glyph1197ĂRII Î/glyph1197 DOME/glyph1197IUL Î/glyph1197VĂȚĂMÂ/glyph1197TULUI7
(extras)
Articolul 1
1. În sensul prezentei Convenții, termenul de „discriminare“
cuprinde orice distincție, excludere, limitare sau preferință care,întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altăopinie, origine națională sau socială, situație economică sau naștere,are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalității detratament în ceea ce privește învățământul și mai ales:
8Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități adoptată la New York
de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006,deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie2007 a fost ratificată de România prin Legea nr. 221 din 11 noiembrie 2010.
18a) înlăturarea unor persoane sau a unui grup de la accesul la
diverse tipuri sau grade de învățământ;
b) limitarea la un nivel inferior a educației unei persoane sau a
unui grup;
c) sub rezerva celor stabilite în articolul 2 al prezentei Convenții
instituirea sau
menținerea unor sisteme sau instituții de învățământ separate
pentru persoane sau grupuri;
d) plasarea unei persoane sau a unui grup într-o situație incompa –
tibilă cu demnitatea umană.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
privind drepturile persoanelor cu dizabilități8
PREAMBUL
Statele părți la prezenta convenție,
a) reamintind principiile proclamate în Carta Națiunilor Unite
care recunosc demnitatea intrinsecă, valoarea și drepturile egale șiinalienabile ale omului ca fundament al libertății, dreptății și păcii înlume,
b) recunoscând faptul că în Declarația Universală a Drepturilor
Omului, precum și în convențiile internaționale privind drepturileomului, Națiunile Unite au proclamat și au consimțit că oricepersoană este îndreptățită să beneficieze de toate drepturile șilibertățile prevăzute de acestea, fără niciun fel de diferențiere,
c) reafirmând universalitatea, indivizibilitatea, interdependența și
interrelaționarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale aleomului și necesitatea ca persoanelor cu dizabilități să li se garantezedreptul de a beneficia pe deplin de acestea, fără discriminare,
19d) reamintind Convenția internațională privind drepturile eco –
nomice, sociale și culturale, Convenția internațională privind drepturilecivile și politice, Convenția internațională privind eliminarea tuturorformelor de discriminare rasială, Convenția internațională privindeliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude,inumane sau degradante, Convenția privind drepturile copilului șiConvenția internațională privind protecția drepturilor tuturormuncitorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora,
e) recunoscând faptul că dizabilitatea este un concept în evoluție
și că acesta rezultă din interacțiunea dintre persoanele cu deficiențe șibarierele de atitudine și de mediu care împiedică participarea lordeplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți,
f) recunoscând importanța principiilor și orientărilor politice
cuprinse în Programul mondial de acțiune privind persoanele cudizabilități și în Regulile standard privind egalizarea șanselor pentrupersoanele cu dizabilități în influențarea promovării, formulării șievaluării politicilor, planurilor, programelor și acțiunilor la nivel na -țional, regional și internațional, în vederea continuării egalizăriișanselor pentru persoanele cu dizabilități,
g) subliniind importanța problematicii dizabilității ca parte inte –
grantă a strategiilor relevante ale dezvoltării durabile,
h) recunoscând, de asemenea, faptul că discriminarea oricărei
persoane pe criterii de dizabilitate este o încălcare a demnității șivalorii inerente a omului,
i) recunoscând, pe de altă parte, diversitatea persoanelor cu
dizabilități,
j) recunoscând necesitatea de a promova și proteja drepturile
omului pentru toate persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru celecare au nevoie de mai mult sprijin,
k) preocupate de faptul că, în ciuda acestor instrumente și
responsabilități diverse, persoanele cu dizabilități continuă să seconfrunte cu bariere în participarea lor ca membri egali ai societății,precum și cu încălcări ale drepturilor omului, peste tot în lume,
l) recunoscând importanța cooperării internaționale pentru
îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor cu dizabilități înfiecare țară, în special în țările în curs de dezvoltare,
20m) recunoscând contribuțiile valoroase – existente și de perspec –
tivă – aduse de persoanele cu dizabilități la bunăstarea generală și ladiversitatea comunităților din care fac parte, precum și faptul căpromovarea exercitării depline a drepturilor omului și a libertățilorfundamentale de către persoanele cu dizabilități și deplina participarea lor vor avea ca rezultat întărirea sentimentului de apartenență șidezvoltarea semnificativă a societății în plan uman, social și eco -nomic, precum și eradicarea sărăciei,
n) recunoscând importanța, pentru persoanele cu dizabilități, a
autonomiei personale și a independenței, inclusiv a libertății de decizie,
o) având în vedere faptul că persoanele cu dizabilități trebuie să
aibă posibilitatea să se implice activ în procesele de luare a deciziilor,în elaborarea de politici și programe, inclusiv a celor care le privescîn mod direct,
p) preocupate de condițiile dificile cu care se confruntă persoanele
cu dizabilități, supuse unor forme multiple sau agravate de discriminarepe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie ori opinii politice saude alt fel, de origine națională, etnică, indigenă ori socială, proprie -tate, naștere, vârstă sau alt statut,
q) recunoscând faptul că femeile și fetele cu dizabilități sunt expuse
adesea unui risc mai mare, atât în familie, cât și în afara acesteia, laviolență, vătămare sau abuz, neglijare ori lipsa îngrijirilor, maltrataresau exploatare,
r) recunoscând faptul că minorii cu dizabilități ar trebui să se
bucure pe deplin de toate drepturile și libertățile fundamentale aleomului, în condiții de egalitate cu ceilalți copii, și reamintind obli -gațiile pe care, în acest scop, și le-au asumat statele părți la Convențiaprivind drepturile copilului,
s) subliniind necesitatea de a integra principiul egalității sexelor în
toate eforturile de promovare a deplinei exercitări a drepturilor șilibertăților fundamentale ale omului de către persoanele cu diza bilități,
t) accentuând faptul că majoritatea persoanelor cu dizabilități
trăiesc în sărăcie și, în acest sens, recunoscând necesitatea esențialăde a-și îndrepta atenția asupra impactului negativ al sărăciei asuprapersoanelor cu dizabilități,
21u) conștiente că o protecție reală a persoanelor cu dizabilități
presupune condiții de pace și securitate bazate pe o deplină adeziunela scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite și pe respectareainstrumentelor în domeniul drepturilor omului aplicabile, în special,în caz de conflict armat și ocupație străină,
v) recunoscând importanța accesibilității la mediul fizic, social,
economic și cultural, la sănătate și educație și la informare și comunicare,pentru a da posibilitatea persoanelor cu dizabilități să se bucure pe deplinde toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului,
w) realizând faptul că individul, având îndatoriri față de alți
indivizi și față de comunitatea căreia îi aparține, are responsabilitateade a lupta pentru promovarea și respectarea drepturilor recunoscuteîn Declarația Universală a Drepturilor Omului,
x) convinse că familia este celula de bază și fundamentală a
societății și că are dreptul să fie protejată de societate și de stat și căpersoanele cu dizabilități și membrii familiilor lor ar trebui săprimească protecția și asistența necesare pentru a da posibilitateafamiliilor să contribuie la exercitarea deplină și egală a drepturilorpersoanelor cu dizabilități,
y) convinse de faptul că o convenție internațională comprehensivă
și integrantă care să promoveze și să protejeze drepturile și demni -tatea persoanelor cu dizabilități va aduce o contribuție semni ficativăla redresarea dezavantajului social profund al persoanelor cu diza -bilități și va promova participarea acestora în domeniul civil, politic,economic, social și cultural cu șanse egale, atât în țările în curs dedezvoltare, cât și în cele dezvoltate,
au hotărât următoarele:
Articolul 1
Scop
Scopul prezentei convenții este de a promova, proteja și asigura
exercitarea deplină și în condiții de egalitate a tuturor drepturilor șilibertăților fundamentale ale omului de către toate persoanele cudizabilități și de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă.
Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deficiențe
fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care,în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină șiefectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți.
22Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei convenții:
Comunicare include limbaje, afișare de text, Braille, comunicare
tactilă, imprimare cu corp mare de literă, mijloace multimedia acce -sibile, precum și modalități de exprimare în scris, audio, în limbajsimplu, prin cititor uman și moduri augmentative și alter native,mijloace și formate de comunicare, inclusiv informație acce si bilă șitehnologie de comunicare;
Limbaj include limbajele vorbite și ale semnelor și alte forme de
limbaje nonverbale;
Discriminare pe criterii de dizabilitate înseamnă orice diferen –
țiere, excludere sau restricție pe criterii de dizabilitate, care are cascop ori efect diminuarea sau prejudicierea recunoașterii, bene -ficiului ori exercitării, în condiții de egalitate cu ceilalți, a tuturordrepturilor și libertăților fundamentale ale omului în domeniulpolitic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.Termenul include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul de aasigura o adaptare rezonabilă;
Adaptare rezonabilă înseamnă modificările și ajustările necesare și
adecvate, care nu impun un efort disproporționat sau nejustificat atuncicând este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelorcu dizabilități să se bucure ori să își exercite, în condiții de egalitate cuceilalți, toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului;
Design universal înseamnă proiectarea produselor, mediului,
programelor și serviciilor, astfel încât să poată fi utilizate de cătretoate persoanele, pe cât este posibil, fără să fie nevoie de o adaptaresau de o proiectare specializate. Design universal nu va excludedispozitivele de asistare pentru anumite grupuri de persoane cudizabilități, atunci când este necesar.
Articolul 3
Principii generale
Principiile prezentei convenții sunt:
a) respectarea demnității inalienabile, a autonomiei individuale,
inclusiv a libertății de a face propriile alegeri și a independenței per -soa nelor;
23b) nediscriminarea;
c) participarea și integrarea deplină și efectivă în societate;d) respectul pentru diversitate și acceptarea persoanelor cu diza –
bilități ca parte a diversității umane și a umanității;
e) egalitatea de șanse;f) accesibilitatea;g) egalitatea între bărbați și femei;h) respectul pentru capacitățile de evoluție ale copiilor cu diza –
bilități și respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilități de a-și păstrapropria identitate.
Articolul 4
Obligații generale
1. Statele părți se angajează să asigure și să promoveze exerci tarea
deplină a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omuluipentru toate persoanele cu dizabilități, fără niciun fel de discriminarepe criterii de dizabilitate. În acest scop, statele părți se angajează:
a) să adopte toate măsurile adecvate legislative, administrative și
de altă natură pentru implementarea drepturilor recunoscute prinprezenta convenție;
b) să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv cele legislative,
pentru a modifica sau abroga legile, reglementările, cutumele șipracticile existente care constituie discriminare a persoanelor cudizabilități;
c) să ia în considerare protecția și promovarea drepturilor omului
pentru persoanele cu dizabilități în toate politicile și programele;
d) să se abțină de la a se angaja în orice act sau practică ce contra –
vine prezentei convenții și să se asigure că autoritățile și instituțiilepublice acționează în conformitate cu prezenta convenție;
e) să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a elimina discri –
minarea pe criterii de dizabilitate de către orice persoană, organizațiesau întreprindere privată;
f) să inițieze sau să promoveze cercetarea și dezvoltarea bunurilor,
serviciilor, echipamentelor și facilităților concepute pe baza designuluiuniversal, așa cum este definit acesta în art. 2, care ar presupune oadaptare minimă și la cel mai scăzut cost, pentru a răspunde nevoilorspecifice ale persoanelor cu dizabilități, să promoveze existența și săîncurajeze utilizarea acestor bunuri, servicii, echipamente și facilități
24concepute pe baza designului universal, precum și să promoveze
designul universal în elaborarea standardelor și liniilor directoare;
g) să întreprindă sau să promoveze cercetarea și dezvoltarea, să
facă cunoscută oferta și să încurajeze utilizarea de noi tehnologii,inclusiv tehnologii informatice și de comunicații, dispozitive desuport pentru mobilitate, dispozitive și tehnologii de asistare,adecvate persoanelor cu dizabilități, acordând prioritate tehnologiilorcu prețuri accesibile;
h) să furnizeze informații accesibile persoanelor cu dizabilități
despre dispozitivele auxiliare pentru mobilitate, dispozitivele șitehnologiile de asistare, inclusiv noile tehnologii, precum și alteforme de asistență, servicii de suport și facilități;
i) să susțină formarea, în domeniul drepturilor recunoscute de
prezenta convenție, a profesioniștilor și a personalului care lucreazăcu persoane cu dizabilități, în vederea îmbunătățirii furnizării asis -tenței și serviciilor.
2. În privința drepturilor economice, sociale și culturale, fiecare
stat parte se angajează să acționeze cu toate resursele disponibile și încadrul cooperării internaționale, dacă este cazul, pentru a asigura, înmod progresiv, exercitarea deplină a acestor drepturi, fără a aducevreun prejudiciu obligațiilor cu aplicabilitate imediată cuprinse înprezenta convenție, în conformitate cu dreptul internațional.
3. În dezvoltarea și implementarea legislației și a politicilor de
implementare a prezentei convenții, ca și în alte procese de luare adeciziilor referitoare la problemele privind persoanele cu dizabilități,statele părți se vor consulta îndeaproape și vor implica în mod activpersoanele cu dizabilități, inclusiv copiii cu dizabilități, prin organi -zațiile care îi reprezintă.
4. Nimic din ceea ce conține prezenta convenție nu va afecta vreo
prevedere care este mai favorabilă respectării drepturilor persoanelorcu dizabilități și care poate fi cuprinsă în legislația unui stat parte sauîn legislația internațională în vigoare pentru acel stat. Nu va existanicio restricție sau derogare de la niciun drept al omului și de la niciolibertate fundamentală recunoscută sau existentă în oricare dintrestatele părți la prezenta convenție conform legii, convențiilor,reglementărilor sau cutumelor, sub pretextul că prezenta convențienu recunoaște asemenea drepturi sau libertăți ori că le recunoașteîntr-o mai mică măsură.
255. Prevederile prezentei convenții se vor extinde asupra tuturor
unităților administrative ale statelor federale, fără nicio limitare sauexcepție.
Articolul 5
Egalitatea și nediscriminarea
1. Statele părți recunosc faptul că toate persoanele sunt egale în
fața legii și sub incidența legii și au dreptul fără niciun fel dediscriminare la protecție egală și la beneficiu egal al legii.
2. Statele părți vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii
de dizabilitate și vor garanta tuturor persoanelor cu dizabilitățiprotecție juridică egală și efectivă împotriva discriminării de orice fel.
3. Pentru a promova egalitatea și a elimina discriminarea, statele
părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarearezonabilă.
4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau
obține egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilități nu vor ficonsiderate o discriminare potrivit prezentei convenții.
Articolul 6
Femei cu dizabilități
1. Statele părți recunosc faptul că femeile și fetele cu dizabilități
sunt supuse discriminărilor multiple și în această privință vor luamăsuri pentru a se asigura că acestea beneficiază de toate drepturileși libertățile fundamentale ale omului.
2. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a
asigura pe deplin dezvoltarea, progresul și implicarea femeilor pentruca acestea să își exercite și să se bucure de drepturile și libertățilefundamentale ale omului prevăzute în prezenta convenție.
Articolul 7
Copii cu dizabilități
1. Statele părți vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura
că minorii cu dizabilități se bucură pe deplin de toate drepturile șilibertățile fundamentale ale omului, în condiții de egalitate cu ceilalțicopii.
262. În toate acțiunile care privesc copiii cu dizabilități, va fi luat în
considerare cu prioritate interesul superior al copilului.
3. Statele părți vor asigura copiilor cu dizabilități dreptul de a-și
exprima liber opiniile în toate aspectele care îi privesc, ținând seamade opiniile lor în funcție de vârstă și de gradul de maturitate, încondiții de egalitate cu ceilalți copii, și că, în realizarea acestui drept,li se asigură asistența adecvată dizabilității și vârstei.
Articolul 8
Creșterea gradului de conștientizare
1. Statele părți se angajează să adopte măsuri imediate, eficiente și
adecvate pentru:
a) creșterea gradului de conștientizare în societate, inclusiv la
nivelul familiei, în legătură cu persoanele cu dizabilități și pentrupromovarea respectării drepturilor și demnității acestora;
b) combaterea stereotipurilor, prejudecăților și practicilor dăună –
toare la adresa persoanelor cu dizabilități, inclusiv cele pe criterii desex și vârstă, în toate domeniile vieții;
c) promovarea recunoașterii capacităților și contribuțiilor
persoanelor cu dizabilități.
2. Măsurile, în acest scop, includ:a) inițierea și dezvoltarea de campanii publice eficiente de con ști –
en tizare destinate:
(i) să încurajeze receptivitatea față de drepturile persoanelor cu
dizabilități;
(ii) să încurajeze percepțiile pozitive și conștientizarea societății
într-un grad mai mare, cu privire la persoanele cu dizabilități;
(iii) să promoveze recunoașterea calificărilor, meritelor și
abilităților persoanelor cu dizabilități și a contribuției acestora lalocul de muncă și pe piața muncii;
b) cultivarea la toate nivelurile sistemului de educație, inclusiv la
toți copiii, de la o vârstă fragedă, a unei atitudini de respect față dedrepturile persoanelor cu dizabilități;
c) încurajarea mass-mediei să prezinte persoanele cu dizabilități
într-un mod conform cu scopul prezentei convenții;
27d) promovarea programelor de informare care să crească gradul
de conștientizare a problematicii persoanelor cu dizabilități și adrepturilor acestora.
Articolul 9
Accesibilitate
1. Pentru a da persoanelor cu dizabilități posibilitatea să trăiască
independent și să participe pe deplin la toate aspectele vieții, statelepărți vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoaneaccesul, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport,informație și mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile șisistemele informatice și de comunicații și la alte facilități și serviciideschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât și rurale.Aceste măsuri, care includ identificarea și eliminarea obstacolelor șibarierelor față de accesul deplin, trebuie aplicate, printre altele, la:
a) clădiri, drumuri, mijloace de transport și alte facilități interioare
sau exterioare, inclusiv școli, locuințe, unități medicale și locuri demuncă;
b) serviciile de informare, comunicații și de altă natură, inclusiv
serviciile electronice și de urgență.
2. Statele părți vor lua, de asemenea, măsuri potrivite pentru:a) a elabora, promulga și monitoriza implementarea standardelor
minime și instrucțiunilor pentru accesibilizarea facilităților și servi -ciilor deschise publicului sau oferite acestuia;
b) a se asigura că entitățile private care oferă facilități și servicii
deschise publicului sau oferite acestuia țin cont de toate aspectelelegate de accesibilitate, pentru persoanele cu dizabilități;
c) a asigura părților implicate formare pe problemele de accesibi –
litate cu care se confruntă persoanele cu dizabilități;
d) a asigura, în clădiri și în alte spații publice, semne în limbaj
Braille și forme ușor de citit și de înțeles;
e) a furniza forme de asistență vie și intermediere, inclusiv ghizi,
cititori și interpreți profesioniști de limbaj mimico-gestual, pentru afacilita accesul în clădiri și în alte spații publice;
f) a promova alte forme adecvate de asistență și sprijin pentru
persoanele cu dizabilități în vederea asigurării accesului acestora lainformație;
28g) a promova accesul persoanelor cu dizabilități la noi tehnologii
și sisteme informatice și de comunicații, inclusiv la internet;
h) a promova proiectarea, dezvoltarea, producerea și distribuirea
de tehnologii și sisteme informatice și de comunicații accesibile, încădin fazele incipiente, astfel încât aceste tehnologii și sisteme sădevină accesibile la costuri minime.
Articolul 10
Dreptul la viață
Statele părți reafirmă că fiecare ființă umană are dreptul inalie –
nabil la viață și vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura căpersoanele cu dizabilități se bucură efectiv de acest drept în condițiide egalitate cu ceilalți.
Articolul 11
Situații de risc și urgențe umanitare
Statele părți vor lua, în conformitate cu obligațiile ce decurg din
dreptul internațional, inclusiv din dreptul internațional umanitar șidin legislația internațională a drepturilor omului, toate măsurilenecesare pentru a asigura protecția și siguranța persoanelor cudizabilități în situații de risc, inclusiv în situații de conflict armat, deurgențe umanitare și de apariție de dezastre naturale.
Articolul 12
Recunoaștere egală în fața legii
1. Statele părți reafirmă că persoanele cu dizabilități au dreptul la
recunoașterea, oriunde s-ar afla, a capacității lor juridice.
2. Statele părți vor recunoaște faptul că persoanele cu dizabilități
se bucură de asistență juridică în condiții de egalitate cu ceilalți, întoate domeniile vieții.
3. Statele părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura
accesul persoanelor cu dizabilități la sprijinul de care ar putea aveanevoie în exercitarea capacității lor juridice.
4. Statele părți se vor asigura că toate măsurile legate de exerci –
tarea capacității juridice prevăd protecția adecvată și eficientă pentruprevenirea abuzurilor, conform legislației internaționale privinddrepturile omului. O astfel de protecție va garanta că măsurile
29referitoare la exercitarea capacității juridice respectă drepturile, voința
și preferințele persoanei, nu prezintă conflict de interese și nu au oinfluență necorespunzătoare, sunt proporționale și adaptate la situațiapersoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă și sesupun revizuirii periodice de către o autoritate competentă, indepen -dentă și imparțială sau de către un organ juridic. Măsurile de protecțievor fi proporționale cu gradul în care asemenea măsuri afecteazădrepturile și interesele persoanei.
5. În conformitate cu prevederile prezentului articol, statele părți
vor lua toate măsurile adecvate și eficiente pentru a asigura dreptulegal al persoanelor cu dizabilități de a deține sau moșteni proprietăți,de a-și gestiona propriile venituri și de a avea acces egal la împru -muturi bancare, ipoteci și alte forme de credit financiar și se vorasigura că persoanele cu dizabilități nu sunt deposedate în modarbitrar de bunurile lor.
Articolul 13
Accesul la justiție
1. Statele părți vor asigura acces efectiv la actul de justiție pentru
persoanele cu dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, inclusivprin asigurarea de ajustări de ordin procedural și adecvate vârstei,pentru a le facilita un rol activ ca participanți direcți și indirecți,inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv etapele deinvestigație și alte etape preliminare.
2. Pentru a sprijini accesul efectiv la actul de justiție al persoa ne –
lor cu dizabilități, statele părți vor promova formarea corespun -zătoare a celor care lucrează în domeniul administrării justiției,inclusiv a personalului din poliție și penitenciare.
Articolul 14
Libertatea și siguranța persoanei
1. Statele părți se vor asigura că persoanele cu dizabilități, în
condiții de egalitate cu ceilalți:
a) se bucură de dreptul la libertate și siguranță al persoanei;
b) nu sunt lipsite de libertate în mod ilegal sau arbitrar și că orice
lipsire de libertate se face conform legii și că existența unei dizabi -lități nu va justifica în niciun fel lipsirea de libertate.
302. Statele părți se vor asigura că, în cazul în care persoanele cu
dizabilități sunt lipsite de libertate, ca urmare a oricărui proces,acestea au dreptul, în condiții de egalitate cu ceilalți, la garanții,conform legislației internaționale privind drepturile omului, și că vorfi tratate în conformitate cu obiectivele și principiile prezentei convenții,inclusiv prin asigurarea unor adaptări rezonabile.
Articolul 15
Nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă
sau de tratament crud, inuman ori degradant.
1. Nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de tratament crud,
inuman sau degradant. În mod special, nimeni nu va fi supus, fărăconsim ță mântul său liber exprimat, unor experimente medicale sauștiințifice.
2. Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative,
judiciare sau alte măsuri pentru a preveni ca persoanele cu dizabilitățisă fie supuse torturii, tratamentelor ori pedepselor crude, inumanesau degradante, în condiții de egalitate cu ceilalți.
Articolul 16
Nimeni nu poate fi supus exploatării, violenței și abuzului.
1. Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative,
sociale, educaționale și alte măsuri adecvate pentru a protejapersoanele cu dizabilități, atât în familie, cât și în afara acesteia,împotriva tuturor formelor de exploatare, violență și abuz, inclusivîmpotriva celor pe criterii de sex.
2. Statele părți vor lua, de asemenea, toate măsurile adecvate
pentru a preveni orice formă de exploatare, violență și abuz prinasigurarea, printre altele, a unor forme adecvate de asistență și sprijinpentru persoanele cu dizabilități, pentru familiile și îngrijitorii lor, înfuncție de sex și vârstă, inclusiv prin furnizarea de informații șieducație despre modul în care se pot evita, recunoaște și raportacazurile de exploatare, violență și abuz. Statele părți se vor asigura căserviciile de protecție răspund problemelor de vârstă, sex și diza bili -tăți.
313. Pentru a preveni apariția oricăror forme de exploatare, violență
și abuz, statele părți se vor asigura că toate facilitățile și programeledestinate să servească persoanelor cu dizabilități sunt eficient moni -to rizate de autorități independente.
4. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a
sprijini recuperarea fizică, cognitivă și psihologică, reabilitarea șireintegrarea socială a persoanelor cu dizabilități care devin victimeale oricărei forme de exploatare, violență sau abuz, inclusiv prin acor-darea de servicii de protecție. Recuperarea și reintegrarea vor avealoc într-un mediu care favorizează sănătatea, bunăstarea, respectul desine, demnitatea și autonomia persoanei și care ține cont de nece sită -țile specifice sexului și vârstei.
5. Statele părți vor implementa legi și politici eficiente, inclusiv
legislație și politici axate pe problematica femeii și a copilului pentrua asigura, atunci când este necesar, identificarea, investigarea șijudecarea cazurilor de exploatare, violență și abuz împotrivapersoanelor cu dizabilități.
Articolul 17
Protejarea integrității persoanei
Fiecare persoană cu dizabilități are dreptul de a-i fi respectată
integritatea fizică și mentală, în condiții de egalitate cu ceilalți.
Articolul 18
Libertatea de mișcare și cetățenia
1. Statele părți vor recunoaște dreptul persoanelor cu dizabilități
la libertatea de mișcare, la libertatea de a-și alege reședința și dreptulla o cetățenie, în condiții de egalitate cu ceilalți, inclusiv prinasigurarea că persoanele cu dizabilități:
a) au dreptul să obțină și să își schimbe cetățenia și nu sunt lipsite
de cetățenia lor în mod arbitrar sau pe criterii de dizabilitate;
b) nu sunt lipsite, pe criterii de dizabilitate, de posibilitatea de a
obține, deține și utiliza acte care le atestă cetățenia sau alte docu -mente de identificare ori de a utiliza proceduri relevante, cum ar ficele de imigrare, care pot fi necesare pentru a facilita exercitareadreptului la libertatea de mișcare;
32c) sunt libere să părăsească orice țară, inclusiv pe cea proprie;
d) nu sunt lipsite, în mod arbitrar sau pe criterii de dizabilitate, de
dreptul de a intra în propria țară.
2. Copiii cu dizabilități vor fi înregistrați imediat după naștere și
vor avea dreptul, prin naștere, la un nume, dreptul de a obține o cetă -țenie și, pe cât posibil, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fiîngrijiți de aceștia.
Articolul 19
Viață independentă și integrare în comunitate
Statele părți la prezenta convenție recunosc dreptul egal al tuturor
persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, cu șanse egale cuale celorlalți, și vor lua măsuri eficiente și adecvate pentru a seasigura că persoanele cu dizabilități se bucură pe deplin de acestdrept și de deplina integrare în comunitate și participare la viațaacesteia, inclusiv asigurându-se că:
a) persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a-și alege locul de
reședință, unde și cu cine să trăiască, în condiții de egalitate cuceilalți, și nu sunt obligate să trăiască într-un anume mediu de viață;
b) persoanele cu dizabilități au acces la o gamă de servicii la
domiciliu, rezidențiale și alte servicii comunitare de suport, inclusivla asistență personală necesară vieții și integrării în comunitate,precum și pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate;
c) serviciile și facilitățile comunitare pentru populație în general
sunt disponibile în aceeași măsură persoanelor cu dizabilități șirăspund nevoilor acestora.
Articolul 20
Mobilitatea personală
Statele părți vor lua măsuri eficiente pentru a asigura o mobilitate
personală, în cel mai înalt grad posibil de independență, a persoa -nelor cu dizabilități, inclusiv prin:
a) facilitarea mobilității persoanelor cu dizabilități în modul și în
momentul alese de acestea și la un cost accesibil;
b) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități la mijloace,
dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare și forme active de
33asistență și de intermediere de calitate, inclusiv prin punerea acestora
la dispoziția lor, la un cost accesibil;
c) furnizarea de formare pentru dezvoltarea de abilități de mobi –
litate a persoanelor cu dizabilități și pentru personalul specializat carelucrează cu persoanele cu dizabilități;
d) încurajarea entităților care produc dispozitive de sprijin pentru
mobilitate, dispozitive și tehnologii de asistare să țină cont de toateaspectele legate de mobilitatea persoanelor cu dizabilități.
Articolul 21
Libertatea de expresie și opinie și accesul la informație
Statele părți vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura că
persoanele cu dizabilități își pot exercita dreptul la libertatea deexpresie și opinie, inclusiv libertatea de a căuta, primi și împărtășiinformații și idei, în condiții de egalitate cu ceilalți, prin toate formelede comunicare alese de acestea, după cum sunt definite în art. 2,inclusiv prin:
a) furnizarea informațiilor destinate publicului larg, către persoa –
nele cu dizabilități, în formate accesibile și cu tehnologii adecvatediverselor tipuri de dizabilități, la timp și fără cost suplimentar;
b) acceptarea și facilitarea, în relațiile oficiale, a utilizării
limbajelor mimico-gestuale, scrierii Braille, comunicării augmentativeși alternative și a tuturor celorlalte mijloace, moduri și formate decomunicare accesibile, în funcție de opțiunea proprie;
c) determinarea organismelor private care furnizează servicii către
publicul larg, inclusiv prin intermediul internetului, să furnizezeinformații și servicii în formate accesibile și ușor de utilizat pentrupersoanele cu dizabilități;
d) încurajarea mass-mediei, inclusiv a furnizorilor de informații
prin internet, să își facă serviciile accesibile pentru persoanele cudizabilități;
e) recunoașterea și promovarea limbajelor mimico-gestuale.
Articolul 22
Dreptul la viață personală
1. Nicio persoană cu dizabilități, indiferent de locul sau de tipul de
reședință, nu va fi supusă intruziunii arbitrare sau nelegale în viațapersonală, în familia, căminul ori corespondența sa sau în alte tipuri
34de comunicare ori atacurilor ilegale la onoarea și reputația sa. Persoa –
nele cu dizabilități au dreptul la protecția legii împotriva unor asemeneaintruziuni sau atacuri.
2. Statele părți vor proteja confidențialitatea informațiilor referi –
toare la datele personale, medicale și de reabilitare ale persoanelor cudizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți.
Articolul 23
Respectul pentru cămin și familie
1. Statele părți vor lua măsuri eficiente și adecvate pentru a
elimina discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități în toatechestiunile referitoare la căsătorie, familie, statutul de părinte șirelațiile interpersonale, în condiții de egalitate cu ceilalți, astfel încâtsă asigure:
a) recunoașterea dreptului tuturor persoanelor cu dizabilități care
sunt la vârsta căsătoriei de a întemeia o familie în baza consimță mân -tului liber și deplin al viitorilor soți;
b) recunoașterea dreptului persoanelor cu dizabilități de a decide
liber și responsabil asupra numărului de copii și a intervalului dintrenașteri și dreptului de a avea acces la informații corespunzătoarevârstei, la educație referitoare la reproducere și planificare familialăși la mijloacele necesare care le oferă posibilitatea de a-și exercitaaceste drepturi;
c) persoanele cu dizabilități, inclusiv copiii, își controlează ferti li –
tatea în condiții de egalitate cu ceilalți.
2. Statele părți vor asigura respectarea drepturilor și responsabi –
lităților persoanelor cu dizabilități în legătură cu tutela, custodia,curatela, adopția copiilor sau altele asemenea, atunci când acesteconcepte există în legislația națională; în toate cazurile va aveaprioritate interesul superior al copilului. Statele părți vor acorda asis -tență adecvată persoanelor cu dizabilități în îndeplinirea responsabi -lităților care le revin în creșterea copiilor lor.
3. Statele părți vor asigura copiilor cu dizabilități drepturi egale în
viața de familie. În vederea exercitării acestor drepturi și pentru apreveni ascunderea, abandonarea, neglijarea și segregarea copiilor cudizabilități, statele părți se vor angaja să furnizeze din timp informații
35complete, servicii și asistență copiilor cu dizabilități și familiilor
acestora.
4. Statele părți se vor asigura că un copil nu va fi separat de
părinții lui împotriva voinței sale, exceptând cazul în care autoritățilecompetente, în urma unui control judiciar, stabilesc, în conformitatecu legea și procedurile în vigoare, că această separare este necesarăîn interesul superior al copilului. Copilul nu va fi separat în niciuncaz de părinți pe criterii de dizabilitate, fie a copilului, fie a unuia sauambilor părinți.
5. Atunci când familia restrânsă nu poate îngriji un copil cu
dizabilități, statele părți vor depune toate eforturile pentru a asiguraîngrijirea alternativă în cadrul familiei lărgite și, în cazul în careaceasta nu este posibilă, în cadrul comunității, într-un mediu de tipfamilial.
Articolul 24
Educația
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la
educație. În vederea realizării acestui drept, fără discriminare și curespectarea principiului egalității de șanse, statele părți vor asiguraun sistem educațional incluziv la toate nivelurile, precum și formareacontinuă, îndreptată spre:
a) dezvoltarea pe deplin a potențialului uman, a simțului demni –
tății și a propriei valori, consolidarea respectului pentru drepturile șilibertățile fundamentale ale omului și pentru diversitatea umană;
b) dezvoltarea personalității, talentelor și creativității proprii
persoanelor cu dizabilități, precum și a abilităților lor mentale și fizice,la potențial maxim;
c) a da posibilitatea persoanelor cu dizabilități să participe efectiv
la o societate liberă.
2. În îndeplinirea acestui drept, statele părți se vor asigura că:a) persoanele cu dizabilități nu sunt excluse din sistemul educa –
țional pe criterii de dizabilitate, iar copiii cu dizabilități nu sunt exclușidin învățământul primar gratuit și obligatoriu sau din învățământulsecundar din cauza dizabilității;
36b) persoanele cu dizabilități au acces la învățământ primar inclu ziv,
de calitate și gratuit și la învățământ secundar, în condiții de egalitatecu ceilalți, în comunitățile în care trăiesc;
c) se asigură adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile indi –
viduale;
d) persoanele cu dizabilități primesc sprijinul necesar, în cadrul
sistemului educațional, pentru a li se facilita o educație efectivă;
e) se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea
mediului care să maximizeze progresul școlar și socializarea înconformitate cu obiectivul de integrare deplină.
3. Statele părți vor asigura persoanelor cu dizabilități posibilitatea
de a-și dezvolta competențe care să le faciliteze participarea deplinăși egală la procesul de învățământ și ca membri ai comunității. Înacest scop, statele părți vor lua măsurile adecvate, inclusiv prin:
a) facilitarea învățării caracterelor Braille, a sistemelor alternative
de scriere, a mijloacelor augmentative și alternative, a mijloacelor șiformelor de comunicare și orientare și a aptitudinilor de mobilitate,precum și facilitarea sprijinului și îndrumării între persoanele cuaceleași probleme;
b) facilitarea învățării limbajului mimico-gestual și promovarea
identității lingvistice a persoanelor cu deficiențe de auz;
c) asigurarea educației persoanelor și mai ales a copiilor, care sunt
nevăzători, surzi sau cu surdo-cecitate, prin cele mai adecvate șiindividualizate limbaje, căi și modalități, precum și în medii care săle favorizeze o maximă dezvoltare școlară și socială.
4. Pentru a sprijini exercitarea acestui drept, statele părți vor lua
măsurile adecvate pentru angajarea de profesori, inclusiv profesori cudizabilități, calificați în limbajul mimico-gestual și/sau Braille, șipentru formarea profesioniștilor și personalului care lucrează la toatenivelurile educaționale. O astfel de formare va presupune cunoaș –
terea problematicii dizabilității și utilizarea modalităților, mijloacelorși formatelor augmentative și alternative adecvate de comunicare, atehnicilor și materialelor educaționale potrivite pentru susținerea per -soa nelor cu dizabilități.
5. Statele părți se vor asigura că persoanele cu dizabilități pot avea
acces la învățământ superior, formare vocațională, educație pentruadulți și formare continuă, fără discriminare și în condiții de egalitate
37cu ceilalți. În acest scop, statele părți se vor asigura că persoanelor cu
dizabilități li se oferă adaptări adecvate.
Articolul 25
Sănătatea
Statele părți recunosc faptul că persoanele cu dizabilități au dreptul
să se bucure de cea mai bună stare de sănătate, fără discri minare pecriterii de dizabilitate. Statele părți vor lua toate măsurile adecvatepentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la serviciile desănătate care acordă atenție problemelor specifice de gen, inclusivrefacerea stării de sănătate. În special, statele părți:
a) vor furniza persoanelor cu dizabilități aceeași gamă de servicii,
la același nivel de calitate și standard de îngrijire, și programemedicale gratuite ori la prețuri accesibile, precum cele furnizatecelor lalte persoane, inclusiv în domeniul sănătății sexuale și repro -ductive și al programelor publice de sănătate pentru populație;
b) vor furniza acele servicii de sănătate specifice, necesare
persoanelor cu dizabilități, inclusiv servicii adecvate de diagnosticareși de intervenție timpurie și servicii menite să prevină riscul aparițieialtor dizabilități, inclusiv în rândul copiilor și persoanelor vârstnice;
c) vor furniza aceste servicii de sănătate cât mai aproape posibil
de comunitățile în care trăiesc aceste persoane, inclusiv în mediulrural;
d) vor solicita profesioniștilor din domeniul medical să furnizeze
persoanelor cu dizabilități îngrijire de aceeași calitate ca și celorlalți,inclusiv pe baza consimțământului conștient și liber exprimat, printrealtele, prin creșterea gradului de conștientizare privind drepturileomului, demnitatea, autonomia și nevoile persoanelor cu dizabilități,prin instruire și prin promovarea de standarde etice în domeniulserviciilor de sănătate publice și private;
e) vor interzice discriminarea persoanelor cu dizabilități în ceea ce
privește dreptul la asigurare de sănătate sau de viață, în cazul în carelegislația națională permite acest lucru, accesul la acest tip deasigurări realizându-se într-o manieră corectă și adecvată;
f) vor împiedica orice refuz discriminator de acordare a îngrijirilor
de sănătate ori a serviciilor medicale sau a unor alimente ori lichidepe criterii de dizabilitate.
38Articolul 26
Abilitare și reabilitare
1. Statele părți vor lua măsurile eficiente și adecvate, inclusiv prin
sprijinul reciproc între persoane cu aceleași probleme, pentru apermite persoanelor cu dizabilități să obțină și să își mențină maxi -mum de autonomie, să își dezvolte pe deplin potențialul fizic, mintal,social și profesional și să realizeze o deplină integrare și par ti ci pareîn toate aspectele vieții. În acest scop, statele părți vor orga niza, vorconsolida și vor extinde servicii și programe de abilitare și reabilitarecomplexe, în special în domeniul sănătății, încadrării în muncă,educației și serviciilor sociale, astfel încât aceste servicii și pro –
grame:
a) să înceapă într-un stadiu cât mai timpuriu posibil și să se bazeze
pe evaluarea multidisciplinară a nevoilor și abilităților individuale;
b) să sprijine participarea și integrarea în comunitate și în toate
aspectele societății, pe baza liberului consimțământ, și să fie dispo -nibile cât mai aproape posibil de comunitatea în care trăiesc, inclusivîn mediul rural.
2. Statele părți vor promova dezvoltarea formării inițiale și con –
tinue pentru profesioniștii și personalul care lucrează în serviciile deabilitare și reabilitare.
3. Statele părți vor promova oferta, cunoașterea și utilizarea
echipamentelor și tehnologiilor concepute pentru persoanele cu diza -bilități care vizează abilitarea și reabilitarea lor.
Articolul 27
Munca și încadrarea în muncă
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități de a
munci în condiții de egalitate cu ceilalți; aceasta include dreptul laoportunitatea de a-și câștiga existența prin exercitarea unei activitățiliber alese sau acceptate pe piața muncii, într-un mediu de lucrudeschis, incluziv și accesibil persoanelor cu dizabilități. Statele părțivor proteja și vor promova dreptul la muncă, inclusiv pentru cei caredobândesc o dizabilitate pe durata angajării, prin luarea de măsuriadecvate, inclusiv de ordin legislativ, pentru ca, printre altele:
a) să interzică discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare
la toate aspectele și formele de încadrare în muncă, inclusiv la
39condițiile de recrutare, plasare, angajare și menținere în muncă, la
progresul în carieră și la condiții de sănătate și securitate la locul demuncă;
b) să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilități, în condiții de
egalitate cu ceilalți, din punctul de vedere al condițiilor corecte șifavo rabile de muncă, inclusiv al oportunităților și remunerației egalepentru muncă egală, al condițiilor de sănătate și securitate la locul demuncă, al protecției împotriva hărțuirii și prin reglementarea conflic -telor;
c) să se asigure că persoanele cu dizabilități sunt capabile să își
exercite dreptul la muncă și drepturile sindicale în condiții deegalitate cu ceilalți;
d) să permită persoanelor cu dizabilități accesul efectiv la progra –
mele generale de orientare tehnică și vocațională, la servicii de plasareși formare profesională continuă;
e) să promoveze, pe piața muncii, oportunitățile de angajare și de
progres în carieră pentru persoanele cu dizabilități și să ofere asis -tență în căutarea, obținerea și menținerea unui loc de muncă, inclusivpentru revenirea la locul de muncă;
f) să promoveze oportunitățile pentru activități independente,
dezvoltarea spiritului antreprenorial, dezvoltarea de cooperative șiînceperea unei afaceri proprii;
g) să angajeze persoane cu dizabilități în sectorul public;h) să promoveze angajarea persoanelor cu dizabilități în sectorul
privat prin politici și măsuri adecvate, care să includă programe deacțiune pozitive, stimulente și alte măsuri;
i) să se asigure oferirea unor adaptări adecvate persoanelor cu
dizabilități, la locul de muncă;
j) să încurajeze obținerea, de către persoanele cu dizabilități, a
unei experiențe în muncă, pe piața liberă a forței de muncă;
k) să promoveze reabilitarea vocațională și profesională, menți –
nerea locului de muncă și programele de reintegrare profesionalăpentru persoanele cu dizabilități.
2. Statele părți se vor asigura că persoanele cu dizabilități nu sunt
ținute în sclavie sau servitute și sunt protejate, în condiții de egalitatecu ceilalți, împotriva muncii forțate sau obligatorii.
40Articolul 28
Standarde de viață și de protecție socială adecvate
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la un
standard adecvat de viață pentru ele și familiile lor, inclusiv laalimentație, îmbrăcăminte și locuință adecvate și la îmbunătățireacontinuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile adecvate pentru aproteja și promova exercitarea acestui drept fără discriminare pecriterii de dizabilitate.
2. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la
protecție socială și posibilitatea de a se bucura de acest drept fărădiscriminare pe criterii de dizabilitate și vor lua măsurile adecvatepentru a proteja și promova respectarea acestui drept, inclusiv măsuripentru:
a) a asigura accesul egal al persoanelor cu dizabilități la servicii
de apă potabilă și a asigura accesul la servicii adecvate și accesibileca preț, la dispozitive și alte tipuri de asistență pentru nevoile aferentedizabilității;
b) a asigura accesul persoanelor cu dizabilități, în special al
femeilor, fetelor și al persoanelor vârstnice cu dizabilități, la programede protecție socială și de diminuare a sărăciei;
c) a asigura accesul persoanelor cu dizabilități și al familiilor
acestora care trăiesc în sărăcie la asistență financiară din partea sta -tului, pentru cheltuieli legate de dizabilități, inclusiv formare, consi -liere, asistență financiară și servicii de îngrijire temporară adecvate;
d) a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la programele publice
de locuințe;
e) a asigura accesul egal al persoanelor cu dizabilități la progra –
mele de pensionare și la beneficiile aferente.
Articolul 29
Participarea la viața politică și publică
Statele părți vor garanta persoanelor cu dizabilități drepturi poli –
tice și posibilitatea de a beneficia de acestea, în condiții de egali tatecu alții, și se angajează:
a) să se asigure că persoanele cu dizabilități pot participa efectiv și
deplin la viața politică și publică, în condiții de egalitate cu ceilalți, în
41mod direct sau prin reprezentanți liber aleși, incluzând și dreptul și
oportunitatea de a vota și de a fi alese, printre altele, prin:
(i) asigurarea de proceduri, facilități și materiale de vot adecvate,
accesibile și ușor de înțeles și utilizat;
(ii) protejarea dreptului persoanelor cu dizabilități de a vota prin
vot secret la alegerile și referendumurile publice, fără intimidare, de acandida la alegeri, de a deține efectiv un mandat ales și de a îndepliniorice funcție publică, la orice nivel guvernamental, facilitândutilizarea tehnologiilor noi și de asistare, acolo unde este cazul;
(iii) garantarea exprimării libere a voinței persoanelor cu diza bi –
lități ca electori și, în acest scop, dacă este cazul, la solicitareaacestora, să permită asistarea la vot de către o persoană la alegerealor;
b) să promoveze activ un mediu în care persoanele cu dizabilități
pot participa efectiv și pe deplin la administrarea afacerilor publice,fără discriminare și în condiții de egalitate cu ceilalți, și să încurajezeparticiparea lor la afacerile publice, inclusiv:
(i) să activeze în cadrul organizațiilor neguvernamentale și asocia –
țiilor care se ocupă de viața publică și politică a țării și la activitățileși administrarea partidelor politice;
(ii) să formeze și să adere la organizații ale persoanelor cu dizabi –
lități pentru a le reprezenta pe acestea din urmă la nivel internațional,național, regional și local.
Articolul 30
Participarea la viața culturală, activități recreative, timp liber și sport
1. Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități de a
participa, în condiții de egalitate cu ceilalți, la viața culturală și vorlua toate măsurile adecvate pentru a se asigura că persoanele cudizabilități:
a) beneficiază de acces la materialele culturale în formate accesi –
bile;
b) beneficiază de acces la programe de televiziune, filme, teatre și
alte activități culturale, în formate accesibile;
c) beneficiază de acces în locurile destinate reprezentațiilor sau
serviciilor culturale, cum ar fi teatre, muzee, cinematografe, biblioteci
42și servicii turistice și, pe cât posibil, beneficiază de acces la monu –
mente și situri de importanță culturală națională.
2. Statele părți vor lua măsurile corespunzătoare pentru a da
posibilitatea persoanelor cu dizabilități să își dezvolte și să își utili -zeze potențialul creator, artistic și intelectual, nu numai în beneficiulpropriu, ci și în cel al societății.
3. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare, în confor –
mitate cu legislația internațională, pentru a se asigura că legile careprotejează drepturile de proprietate intelectuală nu constituie o barierănerezonabilă sau discriminatorie pentru accesul persoanelor cu diza -bilități la produsele culturale.
4. Persoanele cu dizabilități au dreptul, în condiții de egalitate cu
ceilalți, la recunoașterea și susținerea identității lor culturale și ling -vis tice specifice, inclusiv a limbajelor mimico-gestuale și culturii per -soa nelor cu deficiențe de auz.
5. Pentru ca persoanele cu dizabilități să poată participa, în con –
diții de egalitate cu ceilalți, la activități recreative, de timp liber șispor tive, statele părți vor lua măsurile corespunzătoare pentru:
a) a încuraja și promova participarea, cât de mult posibil, a per –
soa nelor cu dizabilități la desfășurarea de activități sportive de masă,la toate nivelurile;
b) a se asigura că persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a
organiza, desfășura și participa la activități sportive și recreativespecifice dizabilității și, în acest scop, să încurajeze accesul, încondiții de egalitate cu ceilalți, la instruire, antrenament și resursecorespunzătoare;
c) a se asigura că persoanele cu dizabilități au acces la locurile
unde se desfășoară activități sportive, recreative și turistice;
d) a asigura accesul și participarea copiilor cu dizabilități, în
condiții de egalitate cu ceilalți, la joacă, activități recreative, de timpliber și sportive, inclusiv la activitățile din sistemul școlar;
e) a se asigura că persoanele cu dizabilități au acces la serviciile
furnizate de cei implicați în organizarea activităților recreative,turistice, de timp liber și sportive.
43Articolul 31
Statistici și colectarea datelor
1. Statele părți se angajează să colecteze informațiile corespun –
zătoare, inclusiv date statistice și de cercetare, pentru a avea posibili -tatea să formuleze și să implementeze politici care să ducă la intrareaîn vigoare a prezentei convenții. Procesul de colectare și stocare aacestor informații se va conforma:
a) măsurilor de protecție stabilite de lege, inclusiv de legislația
referitoare la protecția datelor, pentru a asigura confidențialitatea șirespectarea anonimatului persoanelor cu dizabilități;
b) normelor internaționale acceptate, de protecție a drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului și principiilor etice referitoare lacolectarea și utilizarea statisticilor.
2. Informațiile colectate conform prezentului articol vor fi sortate
și furnizate în funcție de necesități și vor fi utilizate pentru a ajuta laevaluarea implementării obligațiilor statelor părți care decurg dinprezenta convenție și la identificarea și rezolvarea barierelor cu carese confruntă persoanele cu dizabilități în exercitarea drepturilor lor.
3. Statele părți își vor asuma responsabilitatea pentru diseminarea
acestor statistici și vor asigura accesibilitatea acestora în aceeașimăsură pentru persoanele cu dizabilități ca și pentru alte persoane.
Articolul 32
Cooperarea internațională
1. Statele părți recunosc importanța cooperării internaționale și a
promovării acesteia în susținerea eforturilor pentru îndeplinireascopului și obiectivelor prezentei convenții și vor lua toate măsurilecorespunzătoare și eficiente în această privință, între state și în cadrulacestora, și, dacă este cazul, în parteneriat cu organizații interna -ționale și regionale relevante și cu societatea civilă, în special cuorganizații ale persoanelor cu dizabilități. Aceste măsuri pot include,printre altele:
a) asigurarea unei cooperări internaționale care include progra –
mele de dezvoltare internațională, incluzivă și accesibilă persoanelorcu dizabilități;
44b) facilitarea și sprijinul pentru dezvoltarea capacității institu –
ționale, inclusiv prin schimbul și diseminarea de informații, experiențe,programe de formare și de bune practici;
c) facilitarea cooperării în cercetare și accesul la cunoștințe știin –
țifice și tehnice;
d) furnizarea de asistență tehnică și economică, după caz, inclusiv
prin facilitarea accesului la tehnologie de asistare și schimburile înacest domeniu, precum și prin transfer de tehnologie.
2. Prevederile prezentului articol nu aduc prejudiciu obligativității
ca fiecare stat parte să își îndeplinească obligațiile ce decurg dinprezenta convenție.
Articolul 33
Implementarea și monitorizarea națională
1. Potrivit sistemului lor de organizare, statele părți vor desemna
unul sau mai multe puncte de contact în cadrul Guvernului pentruprobleme referitoare la implementarea prezentei convenții și voracorda atenția cuvenită stabilirii sau desemnării unui mecanism decoordonare în cadrul Guvernului pentru a facilita măsurile aferente,în diferite sectoare și la diferite niveluri.
2. Statele părți, în conformitate cu propriile sisteme juridice și
administrative, își vor menține, consolida, desemna sau stabili fiecareun cadru care să includă unul ori mai multe mecanisme indepen –
dente, după cum este cazul, pentru a promova, proteja și monitorizaimplementarea prezentei convenții. La desemnarea sau stabilireaunui asemenea mecanism, statele părți vor ține cont de principiilereferitoare la statutul și funcționarea instituțiilor naționale pentruprotecția și promovarea drepturilor omului.
3. Societatea civilă, în special persoanele cu dizabilități și orga –
nizațiile care le reprezintă, vor fi implicate și vor participa pe deplinla procesul de monitorizare.
Articolul 34
Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități
1. Se va constitui un comitet pentru drepturile persoanelor cu
dizabilități (denumit în continuare Comitetul), care va îndeplini func -țiile prevăzute în continuare.
452. Comitetul va fi alcătuit, în momentul intrării în vigoare a
prezentei convenții, din 12 experți. După alte 60 de ratificări sauaderări la Convenție, numărul membrilor în Comitet va crește cu 6 membri, atingând un număr maxim de 18 membri.
3. Membrii Comitetului vor acționa în nume propriu și vor avea o
înaltă ținută morală, competență și experiență recunoscute îndomeniul prezentei convenții. La nominalizarea candidaților lor,statele părți sunt invitate să țină cont de prevederea stabilită la art. 4alin. 3 din prezenta convenție.
4. Membrii Comitetului vor fi aleși de statele părți, acordând
atenție distribuției geografice echitabile, reprezentării diferitelorforme de civilizație și a principalelor sisteme juridice, reprezentăriiechilibrate pe criterii de sex și participării experților cu dizabilități.
5. Membrii Comitetului vor fi aleși prin vot secret dintr-o listă de
persoane nominalizate de statele părți dintre cetățenii lor, în reuniuniale conferinței statelor părți. La acele reuniuni pentru care estenecesar un cvorum de două treimi din statele părți, persoanele aleseîn Comitet vor fi cele care obțin cel mai mare număr de voturi șimajoritatea absolută din voturile reprezentanților statelor părțiprezente care își exercită dreptul de vot.
6. Procesul inițial de alegere se va ține nu mai târziu de 6 luni
după data intrării în vigoare a prezentei convenții. Cu cel puțin 4 luniînainte de data fiecărei alegeri, secretarul general al Națiunilor Uniteva transmite o scrisoare statelor părți invitându-le să depună nomi -nalizările în termen de două luni. Secretarul general va întocmiulterior o listă în ordine alfabetică a tuturor persoanelor nominalizateastfel, indicând statele părți care le-au nominalizat, și pe care o vaînainta statelor părți la prezenta convenție.
7. Membrii Comitetului vor fi aleși pentru un mandat de 4 ani.
Aceștia vor putea fi realeși o singură dată. Totuși, mandatul a 6 dintremembrii aleși la prima alegere va expira la sfârșitul unei perioade de2 ani; imediat după prima alegere, numele acestor 6 membri se voralege prin tragere la sorți de către președintele adunării la care se facereferire în paragraful 5.
8. Alegerea a 6 membri suplimentari ai Comitetului se va desfă –
șura cu ocazia alegerilor periodice, conform prevederilor relevante aleprezentului articol.
469. Dacă un membru al Comitetului decedează, demisionează sau
declară că din orice altă cauză nu își mai poate îndeplini îndatoririle,statul parte care l-a nominalizat pe acel membru va numi un altexpert care are calificările și îndeplinește cerințele prevăzute înprevederile relevante din prezentul articol pentru restul mandatului.
10. Comitetul își va stabili propriile reguli de procedură.11. Secretarul general al Națiunilor Unite va asigura personalul și
facilitățile necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcțiilorComitetului, conform prezentei convenții, și va convoca prima reu -niune a acestuia.
12. Cu aprobarea Adunării generale, membrii Comitetului
constituit conform prezentei convenții vor primi indemnizații din re -sur sele Națiunilor Unite, în termenii și condițiile pe care le va hotărîAdunarea generală, ținând cont de importanța responsa bilitățilorComitetului.
13. Membrii Comitetului vor avea dreptul la facilitățile, privi –
legiile și imunitățile experților în misiune pentru Națiunile Unite,după cum s-a stabilit în secțiunile specifice ale Convenției privindprivilegiile și imunitățile Națiunilor Unite.
Articolul 35
Rapoartele statelor părți
1. Fiecare stat parte va prezenta Comitetului, prin secretarul gene –
ral al Națiunilor Unite, un raport cuprinzător asupra măsurilor luatepentru punerea în aplicare a obligațiilor ce îi revin în conformitate cuprezenta convenție și asupra progresului făcut în acea privință, întermen de 2 ani după intrarea în vigoare a prezentei convenții pentrustatul parte respectiv.
2. După aceea, statele părți vor prezenta rapoarte ulterioare cel
puțin la fiecare 4 ani și apoi ori de câte ori solicită Comitetul.
3. Comitetul va stabili liniile directoare aplicabile pentru conți –
nutul raportului.
4. Nu este necesar ca statul parte care a prezentat un raport inițial
Comitetului să repete în rapoartele sale ulterioare informațiilefurnizate anterior. Când întocmesc rapoartele pentru Comitet, statelepărți sunt invitate să considere raportarea ca un proces deschis șitransparent și să acorde importanța necesară prevederilor art. 4 alin. 3.
475. Rapoartele pot evidenția factorii și dificultățile care afectează
gradul de îndeplinire a obligațiilor în condițiile prezentei convenții.
Articolul 36
Analiza rapoartelor
1. Fiecare raport va fi analizat de Comitet, care va transmite
sugestiile și recomandările generale pe care le consideră adecvate șile va înainta statului parte respectiv. Statul parte poate răspundeComitetului cu orice informație pe care o consideră necesară.Comitetul poate solicita statelor părți informații suplimentarerelevante pentru implementarea prezentei convenții.
2. Dacă un stat parte a înregistrat o întârziere semnificativă în
depunerea unui raport, Comitetul poate notifica statul parte respectivdespre necesitatea de a examina implementarea prezentei convențiiîn acel stat parte, în baza informațiilor întemeiate aflate la dispozițiaComitetului, dacă raportul respectiv nu este depus în termen de 3 lunide la notificare. Comitetul va invita statul parte respectiv să participela o astfel de examinare. În cazul în care statul parte răspunde printransmiterea raportului, se vor aplica prevederile alin. 1.
3. Secretarul general al Națiunilor Unite va pune rapoartele la
dispoziția tuturor statelor părți.
4. Statele părți vor supune rapoartele dezbaterii publice, fiecare în
țara sa, și vor facilita accesul la sugestiile și recomandările generalelegate de respectivele rapoarte.
5. Comitetul va transmite, dacă va considera necesar, agențiilor
specializate, fondurilor și programelor Națiunilor Unite și altororganisme competente rapoarte ale statelor părți pentru a soluționa ocerere sau o nevoie de consiliere ori asistență tehnică cuprinsă înaceste rapoarte, împreună cu observațiile și recomandările Comitetuluiasupra acelor solicitări, dacă există.
Articolul 37
Cooperarea între statele părți și Comitet
1. Fiecare stat parte va coopera cu Comitetul și îi va asista pe
membrii acestuia în îndeplinirea mandatului lor.
2. În relația sa cu statele părți, Comitetul va acorda atenția
cuvenită modurilor și mijloacelor de creștere a capacităților naționalede implementare a prezentei convenții, inclusiv prin cooperare interna –
țională.
48Articolul 38
Relația Comitetului cu alte organisme
Pentru a promova implementarea eficientă a prezentei convenții și
pentru a încuraja cooperarea internațională în domeniul acoperit deprezenta convenție:
a) agențiile specializate și alte organisme ale Națiunilor Unite vor
avea dreptul să fie reprezentate la analiza implementării prevederilordin prezenta convenție, conform mandatului lor. Comitetul poateinvita agenții specializate și alte organisme competente, în măsura încare consideră necesar, să furnizeze expertiză referitoare la imple -men tarea Convenției în domenii care intră în aria de competență amandatului lor. Comitetul poate invita agenții specializate și alteorganisme ale Națiunilor Unite să depună rapoarte referitoare laimplementarea Convenției în domenii care intră în obiectul lor deactivitate;
b) în îndeplinirea mandatului Comitetul va consulta, dacă este
cazul, alte organisme relevante constituite prin tratate internaționaleprivind drepturile omului, pentru a asigura concordanța dintre liniiledirectoare de raportare, sugestiile și recomandările generale și pentrua evita duplicarea și suprapunerea în îndeplinirea funcțiilor acestora.
Articolul 39
Raportul Comitetului
Comitetul va raporta la fiecare 2 ani Adunării generale și
Consiliului economic și social despre activitățile sale și poate facesugestii și recomandări generale în baza examinării rapoartelor șiinformațiilor primite de la statele părți. Astfel de sugestii șirecomandări generale vor fi incluse în raportul Comitetului împreunăcu comentariile statelor părți, dacă ele există.
Articolul 40
Conferința statelor părți
1. Statele părți se vor întâlni periodic în cadrul unei conferințe a
statelor părți pentru a analiza orice problemă referitoare la imple -mentarea prezentei convenții.
2. Nu mai târziu de 6 luni după intrarea în vigoare a prezentei
convenții, Conferința statelor părți va fi convocată de către secretarul
49general al Națiunilor Unite. Reuniunile ulterioare vor fi convocate de
către secretarul general al Națiunilor Unite bianual sau la deciziaConferinței statelor părți.
Articolul 41
Depozitar
Secretarul general al Națiunilor Unite va fi depozitarul prezentei
convenții.
Articolul 42
Semnarea
Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare tuturor statelor
și organizațiilor de integrare regională, la sediul Națiunilor Unite dinNew York, începând cu data de 30 martie 2007.
Articolul 43
Consimțământul
Prezenta convenție va face obiectul ratificării de către statele
semnatare și al confirmării oficiale de către organizațiile de integrareregională semnatare. Aceasta va fi deschisă pentru aderarea oricăruistat sau organizație de integrare regională care nu a semnatConvenția.
Articolul 44
Organizațiile de integrare regională
1. Organizația de integrare regională va însemna o organizație
formată din statele suverane ale unei anumite regiuni, căreia statelemembre i-au transferat competența în legătură cu aspectele regle -mentate de prezenta convenție. Organizațiile de acest tip vor declaraîn instrumentele lor de confirmare oficială sau de aderare în cemăsură au competență privind aspectele reglementate de prezentaconvenție. Ulterior, acestea îl vor informa pe depozitar despre oricemodificare substanțială intervenită în aria lor de competență.
2. Referințele la statele părți în prezenta convenție se vor aplica
acestor organizații, în limita competenței acestora.
503. Niciun instrument depus de o organizație de integrare regională
nu va fi luat în considerare în aplicarea art. 45 alin. 1 și al art. 47 alin. 2 și 3.
4. Organizațiile de integrare regională, pe aspecte care intră în
domeniul lor de competență, își pot exercita dreptul de vot în cadrulConferinței statelor părți, având un număr de voturi egal cu numărulde state membre care sunt părți la prezenta convenție. O astfel deorganizație nu își va exercita dreptul de vot dacă oricare dintre stateleei membre își exercită acest drept, și invers.
Articolul 45
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenție va intra în vigoare în a 30-a zi după
depunerea celui de-al 20-lea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizație de integrare regională care
ratifică, confirmă oficial sau aderă la Convenție după depunerea celuide-al 20-lea astfel de instrument, Convenția va intra în vigoare în a30-a zi după depunerea propriului instrument de acest tip.
Articolul 46
Rezerve
1. Rezervele, incompatibile cu obiectul și scopul prezentei
convenții, nu vor fi permise.
2. Rezervele pot fi retrase în orice moment.
Articolul 47
Amendamente
1. Orice stat parte poate să propună un amendament la prezenta
convenție și să îl depună la secretarul general al Națiunilor Unite.Secretarul general va comunica statelor părți orice amendamentpropus, cu o cerere de a fi notificat dacă acestea sunt de acord cuorganizarea unei conferințe a statelor părți în scopul de a analiza șidecide asupra propunerilor făcute. În cazul în care, în termen de 4luni de la data unei asemenea comunicări, cel puțin o treime dinstatele părți este de acord cu organizarea unei astfel de conferințe,secretarul general va organiza conferința sub auspiciile NațiunilorUnite. Orice amendament adoptat de o majoritate de două treimi din
51numărul statelor părți prezente și care își exercită dreptul de vot va fi
înaintat de secretarul general Adunării Generale pentru aprobare și,ulterior, tuturor statelor părți, pentru acceptare.
2. Un amendament adoptat și aprobat conform alineatului 1 va
intra în vigoare în a 30-a zi după ce numărul de instrumente deacceptare depuse atinge două treimi din numărul statelor părți la dataadoptării amendamentului. Ulterior, amendamentul va intra învigoare pentru orice stat parte în a 30-a zi după depunerea propriuluisău instrument de acceptare. Un amendament va fi obligatoriu numaipentru acele state părți care l-au acceptat.
3. Dacă se stabilește astfel de către Conferința statelor părți prin
consens, un amendament adoptat și aprobat conform alin. 1 care sereferă exclusiv la art. 34, 38, 39 și 40 va intra în vigoare pentru toatestatele părți în a 30-a zi după ce numărul de instrumente de acceptareatinge două treimi din numărul statelor părți la data adoptăriiamendamentului.
Articolul 48
Denunțarea
Un stat parte poate denunța prezenta convenție printr-o notificare
adresată secretarului general al Națiunilor Unite. Denunțarea vadeveni efectivă la un an de la data primirii notificării de cătresecretarul general.
Articolul 49
Formatul accesibil
Textul prezentei convenții va fi disponibil în formate accesibile.
Articolul 50
Texte autentice
Textele în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și
spaniolă ale prezentei convenții vor fi egal autentice.
Drept mărturie, subsemnații plenipotențiari, fiind autorizați legal
în acest scop de propriile guverne, au semnat prezenta convenție.
9Adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie
1953. Convenția a fost amendată prin Protocolul nr. 11, intrat în vigoare la 1 no -iembrie 1998. România a ratificat Convenția și Protocoalele sale adiționale prinLegea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în „Monitorul Oficial al României“ nr. 135din 31 mai 1994, Protocolul nr. 11 a fost ratificat prin Legea nr. 79 din 6 iulie 1995,publicată în „Monitorul Oficial al României“, Partea I, nr. 147 din 13 iulie 1995.
10Adoptată la Oviedo la 4 aprilie 1997. România a ratificat Convenția prin
Legea nr. 17 din 22 februarie 2001, publicată în „Monitorul Oficial al României“,Partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001.
52CAPITOLUL II
PROTECȚIA PERSOA/glyph1197ELOR CU HA/glyph1197DICAP
LA /glyph1197IVELUL CO/glyph1197SILIULUI EUROPEI
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA PE/glyph1197TRU APĂRAREA DREPTURILOR
OMULUI ȘI A LIBERTĂȚILOR FU/glyph1197DAME/glyph1197TALE9
(extras)
Articolul 14
Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta
Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, înspecial pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau oricealte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritatenațională, avere, naștere sau orice altă situație.
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA EUROPEA/glyph1197Ă PE/glyph1197TRU PROTECȚIA
DREPTURILOR OMULUI ȘI A DEM/glyph1197ITĂȚII FII/glyph1197ȚEI
UMA/glyph1197E FAȚĂ DE APLICAȚIILE BIOLOGIEI
ȘI MEDICI/glyph1197EI, CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIA PRIVI/glyph1197D DREPTURILE
OMULUI ȘI BIOMEDICI/glyph1197A10
(extras)
Articolul I
Scopul și obiectul
Părțile la această Convenție protejează demnitatea și identitatea
ființei umane și garantează oricărei persoane, fără discriminare,
53respectul integrității sale și al celorlalte drepturi și libertăți funda –
mentale față de aplicațiile biologiei și medicinei.
Fiecare parte va lua în legislația sa internă măsurile necesare
pentru a da efect dispozițiilor prezentei Convenții
Articolul 3
Accesul echitabil la îngrijirile de sănătate
Părțile iau, ținând seama de nevoile de sănătate și de resursele
disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sferajurisdicției lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitateadecvată.
Articolul 7
Protecția persoanelor care suferă de o tulburare mintală
Persoana care suferă de o tulburare mintală gravă nu poate fi
supusă fără consimțământul său la o intervenție destinată să îi tratezeaceastă tulburare decât atunci când absența unui astfel de tratamentriscă să îi prejudicieze grav sănătatea și sub rezerva condițiilor deprotecție prevăzute de lege, cuprinzând proceduri de supraveghere șide control, precum și căi de recurs.
CARTA SOCIALĂ EUROPEA/glyph1197Ă
(extras)
Articolul 11
Dreptul la protecția sănătății
În vederea exercitării efective a dreptului la protecția sănătății,
părțile contractante se angajează să ia fie direct, fie în cooperare cuorganizațiile publice și private măsuri corespunzătoare, care vizează,în special:
1. să elimine, în măsura în care este posibil, cauzele unei sănătăți
deficitare;
2. să prevadă servicii de consultare și de educare în ceea ce privește
ameliorarea sănătății și dezvoltarea simțului responsabilitățiiindividuale în materie de sănătate;
543. să prevină, în măsura în care este posibil, bolile epidemice,
endemice și alte boli.
Articolul 13
Dreptul la asistență socială și medicală
În vederea exercitării efective a dreptului la asistență socială și
medicală, părțile contractante se angajează:
1. să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse
suficiente și care nu este în măsură să și le procure prin propriilemijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în special prinprestații rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poatăbeneficia de o asistență corespunzătoare și, în caz de boală, deîngrijirile impuse de starea sa;
2. să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de
asistență să nu sufere, din acest motiv, o reducere a drepturilor lorpolitice sau sociale;
3. să prevadă ca fiecare să poată obține, prin servicii competente
cu caracter public sau privat, orice sfat și orice ajutor personal,necesare pentru a preveni, a îndepărta sau a atenua starea de nevoiede ordin personal și de ordin familial;
4. să aplice dispozițiile paragrafelor 1, 2 și 3 ale prezentului
articol, în condiții de egalitate cu propriii cetățeni, cetățenilorcelorlalte părți contractante care se află în mod legal pe teritoriulacestora, în conformitate cu obligațiile pe care părțile și le asumă învirtutea Convenției europene de asistență socială și medicală,semnată la Paris la 11 decembrie 1953.
Articolul 14
Dreptul de a beneficia de servicii sociale
În vederea exercitării efective a dreptului de a beneficia de
servicii sociale, părțile contractante se angajează:
1. să încurajeze sau să organizeze serviciile care utilizează metode
specifice serviciului social și care contribuie la bunăstarea și ladezvoltarea indivizilor și a grupurilor în cadrul comunității, precumși la adaptarea lor la mediul social;
2. să încurajeze participarea indivizilor și a organizațiilor benevole
sau a altor organizații la crearea sau la menținerea acestor servicii.
11Adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996. România a ratificat Carta prin Legea
nr. 74 din 3 mai 1999, publicată în „Monitorul Oficial al României“, Partea I, nr.193 din 4 mai 1999.
55Articolul 15
Dreptul persoanelor defavorizate fizic sau mental
la formare profesională și la readaptare profesională și socială
În vederea garantării exercitării efective a dreptului persoanelor
defavorizate fizic sau mental la formare profesională și la readaptareprofesională și socială, părțile contractante se angajează:
1. să ia măsuri corespunzătoare pentru a pune la dispoziția celor
interesați mijloace de formare profesională, inclusiv, dacă este cazul,instituții specializate cu caracter public sau privat;
2. să ia măsuri corespunzătoare pentru plasarea în serviciu a
persoanelor defavorizate fizic, îndeosebi cu ajutorul serviciilorspeciale de plasare, posibilități de angajare protejate și măsuri care săîncurajeze patronii să angajeze persoane defavorizate fizic.
A/glyph1197EXA LA CARTA SOCIALĂ
(extras)
Articolul 13, Paragraful 4
Guvernele care nu sunt părți la Convenția europeană de asistență
socială și medicală pot să ratifice Carta socială în ceea ce priveșteacest paragraf, sub rezerva acordării cetățenilor altor părți contractantea unui tratament conform prevederilor Convenției menționate.
CARTA SOCIALĂ EUROPEA/glyph1197Ă REVIZUITĂ11
(extras)
Articolul 11
Dreptul la protecția sănătății
În vederea exercitării efective a dreptului la protecția sănătății,
părțile se angajează să ia fie direct, fie în cooperare cu organizațiilepublice și private măsuri corespunzătoare, care vizează, în special:
561. să elimine, în măsura în care este posibil, cauzele unei sănătăți
deficitare;
2. să prevadă servicii de consultare și de educare în ceea ce
privește ameliorarea sănătății și dezvoltarea simțului responsabilitățiiindividuale în materie de sănătate;
3. să prevină, în măsura în care este posibil, bolile epidemice,
endemice și alte boli, precum și accidentele.
Articolul 13
Dreptul la asistență socială și medicală
În vederea exercitării efective a dreptului la asistență socială și
medicală, părțile se angajează:
1. să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente
și care nu este în măsură să și le procure prin propriile mijloace sau să leprimească dintr-o altă sursă, în special prin prestații rezultate dintr-unregim de securitate socială, să poată beneficia de o asistență corespun -zătoare și, în caz de boală, de îngrijirile impuse de starea sa;
2. să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de
asistență să nu sufere, din acest motiv, o reducere a drepturilor lor politicesau sociale;
3. să prevadă ca fiecare să poată obține, prin servicii competente
cu caracter public sau privat, orice sfat și orice ajutor personal,necesare pentru a preveni, a îndepărta sau a atenua starea de nevoiede ordin personal și de ordin familial;
4. să aplice dispozițiile paragrafelor 1 – 3 ale prezentului articol,
în condiții de egalitate cu propriii cetățeni, cetățenilor celorlalte părțicare se află în mod legal pe teritoriul acestora, în conformitate cuobligațiile pe care părțile și le asumă în virtutea
Convenției europene de asistență socială și medicală, semnată la
Paris la 11 decembrie 1953.
Articolul 15
Dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială
și la participare în viața comunității
În vederea garantării exercitării efective de către persoanele
handicapate, indiferent de vârstă, de natura și de originea handicapului
57lor, a dreptului la autonomie, la integrare socială și la participare în
viața comunității, părțile se angajează, în special:
1. să ia măsurile necesare pentru a furniza persoanelor handica –
pate o orientare, o educație și o formare profesională în cadrul sche -melor generale ori de câte ori este posibil sau, dacă nu este posibil,prin intermediul instituției specializate, publice sau private;
2. să favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice
măsură susceptibilă să încurajeze patronii să angajeze și să menținăîn activitate persoane handicapate în mediul obișnuit de muncă și săadapteze condițiile de muncă la nevoile acestor persoane sau, atuncicând din cauza handicapului acest lucru nu este posibil, prinorganizarea sau crearea de locuri de muncă protejate, în funcție degradul de invaliditate. Aceste măsuri pot justifica, dacă este cazul,recurgerea la servicii specializate și de însoțire;
3. să favorizeze deplina lor integrare și participare la viața socială,
în special prin măsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizează depă -șirea dificultăților lor de comunicare și de mobilitate și care să lepermită accesul la mijloacele de transport, la locuință, la activitățiculturale și la petrecerea timpului liber.
1)(Adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 aprilie 2006 la cea de-a 961-a
reuniune a Delegaților Miniștrilor)
58Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Miniștri
către Statele membre ale Consiliului Europei
cu privire la Planul de Acțiune
pentru promovarea drepturilor și a deplinei participări
a persoanelor cu disabilități în societate: îmbunătățirea
calității vieții persoanelor cu disabilități
în Europa 2006-20151)
Comitetul de Miniștri,
Revăzând Rezoluția (59) 23 din 26 noiembrie 1959 referitoare la
extinderea activităților Consiliului Europei în domeniul social șicultural;
Având în vedere Rezoluția (96) 35 din 2 octombrie 1996 de revi –
zuire a Acordului Parțial în domeniul social și al sănătății pu blice,prin care s-au modificat structurile Acordului Parțial și hotă rând săcontinue, pe baza regulilor revizuite care le înlocuiesc pe cele sta -bilite prin Rezoluția (59) 23, activitățile susținute până acum șidezvoltate prin această Rezoluție vizând, între altele, integrareapersoanelor cu disabilități în societate, în vederea definirii și imple -mentării la nivel european a unui model de politică coerentă pentrupersoanele cu disabilități, bazat pe principiile deplinei cetățenii șivieții independente, implicând eliminarea barierelor împotrivaintegrării, indiferent de ce natură sunt, psihologice, educaționale,familiale, culturale, sociale, profesionale, financiare ori arhitecturale;
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune
mai strânsă între membrii săi și că acest scop poate fi urmărit, în moddeosebit, prin adoptarea unor reguli comune în politicile ce țin dedome niul disabilităților, care au ca obiectiv promovarea protecțieidrepturilor politice, civile, sociale, culturale și la educație;
Ținând cont de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale (ETS Nr.5);
Ținând cont de principiile consacrate de Charta Socială Euro –
peană – revizuită (ETS Nr. 163), și anume dreptul persoanelor cu
59disabilități la independență, integrare socială și participare la viața
comunității;
Având în vedere Regulile Standard ale Națiunilor Unite privind
Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu disabilități, 1993;
Având în vedere Clasificarea Internațională a Funcționării,
Disabilităților și Sănătății (CIF) a Organizației Mondiale a Sănătății(OMS), 2001;
Ținând cont de Convenția referitoare la Reabilitarea V ocațională
și Angajarea în Muncă (a persoanelor cu disabilități) a OrganizațieiInternaționale a Muncii (ILO) (Nr. C159), 1983 și care corespundeRecomandărilor ILO cu privire la Reabilitarea V ocațională șiAngajarea în Muncă (a persoanelor cu disabilități) (Nr. R168), 1983;
Ținând cont de Recomandarea Nr. R (92) 6 a Comitetului de
Miniștri ai Statelor membre referitoare la o politică coerentă pentrupersoanele cu disabilități;
Ținând cont de Declarația ministerială cu privire la persoanele cu
disabilități, numită „Să progresăm către deplina participare cacetățeni”, adoptată în cea de-a doua Conferință Europeană aMiniștrilor responsabili de politicile de integrare pentru persoanelecu disabilități ce a avut loc la Malaga (Spania), între 7 și 8 mai 2003;
Ținând cont de Planul de Acțiune a celei de a 3-a întruniri a
Șefilor de State și Guverne a Consiliului Europei (CM – 2005 – 80final), adoptat la Varșovia la 17 mai 2005, care a avut rolul major de apune în evidență principalele responsabilități ale Consiliului Europeipentru următorii ani;
Ținând cont de Recomandarea 1592 (2003) a Adunării Generale a
Parlamentului Consiliului Europei „Dreptul la incluziune socială apersoanelor cu disabilități”;
Confirmând universalitatea, indivizibilitatea și interdependența
drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a nevoilor persoa -nelor cu disabilități de a avea garantat dreptul la angajare fără nici odiscriminare;
Considerând că proporția estimată a persoanelor cu disabilități din
totalul populației din Europa este de 10-15% , principalele cauze aledisabilității fiind bolile, accidentele și condițiile precare ale persoa -nelor în vârstă, și că acest număr al persoanelor cu disabilități se așteaptăsă crească ca urmare a creșterii speranței de viață;
60Considerând că eșecul în promovarea drepturilor cetățenilor cu
disabilități și a asigurării egalității de șanse este o violare a demnitățiiumane;
Considerând că asigurarea egalității de șanse pentru membrii tu –
turor grupurilor din societate contribuie la securizarea democrației șia coeziunii sociale;
Convinși de faptul că drepturile umane au la bază asigurarea inte –
grării și participării depline a persoanelor cu disabilități în socie tate șică acestea trebuie încorporate în toate politicile sectoriale la nivelinternațional, național, regional și local;
Accentuând necesitatea luării în considerare a problematicii han –
di capului în toate sectoarele printr-o serie de politici coerente și deacțiuni coordonate;
Recunoscând îndeplinirea activității Comitetului Consiliului
Europei de Readaptare și Integrare a Persoanelor cu disabilități (CD-P-RR) de schițare a Planului de Acțiune pentru persoanele cudisabilități;
Subliniind importanța stabilirii unui parteneriat cu organizațiile
neguvernamentale pentru persoanele cu disabilități în implementareași urmărirea Planului de Acțiune pentru persoanele cu disabilități;
Recomandă guvernelor Statelor membre, luând în considerare
specificul lor național, regional sau local, și responsabilitățilecoresponzătoare;
a. să integreze în politicile, legislațiile și practicile proprii, princi –
piile enunțate și să implementeze acțiunile preconizate în Planul deAcțiune al Consiliului Europei pentru promovarea drepturilor și adeplinei participări a persoanelor cu disabilități în societate: îmbună -tățirea calității vieții persoanelor cu disabilități în Europa 2006-2015,cum apare în anexă la aceasta recomandare ;
b. să promoveze implementarea și aplicarea Planului de Acțiune
pentru persoanele cu disabilități alConsiliului Europei 2006-2015 înarii care nu sunt sub directa responsabilitate a autorităților publice,dar unde acestea au o anumită putere sau pot să joace un anumit rol ;
c. să asigure diseminarea cât mai vastă a acestei recomandări către
toate părțile implicate, de exemplu prin campanii de conștien tizare șiprin cooperarea cu sectorul privat și cu societatea civilă, implicând în
61mod deosebit organizații neguvernamentale reprezen tative ale
persoanelor cu disabilități.
Anexă la Recomandarea Rec (2006) 5
Planul de Acțiune al Consiliului Europei
pentru promovarea drepturilor și a deplinei participări a per -soa nelor cu disabilitati în societate: îmbunătățirea calitățiivieții persoanelor cu disabilitati în Europa 2006-2015
Cuprins:
1. Rezumat
2. Introducere3. Liniile de acțiune:
3.1. Linia de acțiune nr. 1: Participarea la viața politică și
publică
3.2. Linia de acțiune nr. 2: Participarea la viața culturală3.3. Linia de acțiune nr. 3: Informarea și comunicarea3.4. Linia de acțiune nr. 4: Educația3.5. Linia de acțiune nr. 5: Angajarea, orientarea și formarea
profesională
3.6. Linia de acțiune nr. 6: Mediul construit3.7. Linia de acțiune nr. 7: Transportul3.8. Linia de acțiune nr. 8: Viața în comunitate3.9. Linia de acțiune nr. 9: îngrijirea sănătății
3.10. Linia de acțiune nr. 10: Reabilitarea3.11. Linia de acțiune nr. 11: Protecția socială3.12. Linia de acțiune nr. 12: Protecția juridică3.13. Linia de acțiune nr. 13: Protecția persoanelor cu
disabilitati împotriva violențelor și a abuzurilor
3.14. Linia de acțiune nr. 14: Cercetarea și dezvoltarea3.15. Linia de acțiune nr. 15: Creșterea gradului de
conștientizare
4. Aspecte transversale
4.1. Introducere4.2. Femeile și tinerele cu disabilitati4.3. Persoanele cu disabilitati care au nevoi ridicate de sprijin4.4. Copiii și tinerii cu disabilitati
624.5. îmbătrânirea persoanelor cu disabilitati
4.6. Persoanele cu disabilitati care fac parte din rândul
minorităților sau migranților
5. Implementarea și urmărirea aplicării
5.1. Introducere5.2. Implementarea5.3. Urmărirea aplicării
Anexa 1: Declarația ministerială de la Malaga cu privire la per –
soa nele cu disabilitati „Să progresăm către deplina parti -cipare ca cetățeni”, adoptată la cea de-a doua ConferințăEuropeană a Miniștrilor responsabili de politicile de inte -grare pentru persoanele cu disabilitati, Malaga, Spania,7-8 mai 2003
Anexa 2: Texte de referință
1. Rezumat
1.1. Misiune
1.1.1. Declarația ministerială de la Malaga cu privire la persoa –
nele cu disabilități
In 1992, după prima Conferință a Miniștrilor responsabili de
politi cile de integrare pentru persoanele cu disabilități, Comitetul deMiniștri al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr. R(92)6referitoare la o politică coerentă pentru persoanele cu disabilități.
Această recomandare influențează de mai bine de zece ani politi –
cile în acest domeniu. Ea stă la baza unor noi programe de integrarecare au avut repercusiuni pozitive asupra persoanelor cu disabilități,atât la nivel național cât și internațional.
De atunci, societatea s-a schimbat remarcabil. Noi strategii, bazate
pe o abordare socială fondată pe drepturile omului în problematicahan dicapului, sunt indispensabile pentru a progresa în următorii zeceani.
în mai 2003, cu ocazia celei de-a doua Conferințe ministeriale ce
a avut loc la Malaga, Spania, Miniștrii au adoptat Declarația ministe -rială de la Malaga cu privire la persoanele cu disabilități, numită „Săprogresăm către deplina participare ca cetățeni”.
63O strategie adecvată a fost definită în vederea elaborării unui Plan
de Acțiune al Consiliului Europei pentru persoanele cu disabilități,vizând promovarea drepturilor fundamentale ale acestora și ameliorareacalității vieții lor în Europa.
1.1.2. Prezentarea misiunii
Planul de Acțiune al Consiliului Europei pentru persoanele cu
disabilități 2006-2015 urmează să integreze, în următorul deceniu,scopurile Consiliului Europei privind drepturile omului, nediscrimi -narea, șansele egale, deplina cetățenie și participare a persoanelor cudisabilități, în politica europeană referitoare la handicap.
Acest Plan de Acțiune vizează stabilirea unui cadru general
flexibil și adaptabil în funcție de condițiile proprii fiecărei țări.Trebuie să servească drept „foaie de parcurs” pentru factorii de deci -zie care elaborează politici, pentru a le permite acestora să conceapă,să adapteze și să pună în aplicare planurile și programele corespun -zătoare și strategii inovatoare.
Consiliul Europei se angajează să pună în aplicare Planul de
Acțiune pentru persoanele cu disabilități furnizând tuturor Statelormem bre asistență efectivă sub formă de recomandări, consiliere șiexpertiză.
1.2. Principiile fundamentale și obiectivele strategice
1.2.2. Principii fundamentale
Statele membre ale Consiliului Europei vor continua să lucreze în
cadrul nediscriminării și drepturilor omului pentru a îmbunătăți inde -pen dența, libertatea de a alege și calitatea vieții pentru persoanele cudisabilități și pentru a ridica nivelul de conștientizare privind handi -capul ca parte a diversității umane.
Se va ține cont de instrumentele relevante internaționale și europene,
tratate și planuri, în special de proiectul Convenției internaționale aNațiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu disabilități.
„Noua Strategie pentru Coeziune Socială a Consiliului Europei”
(2004) subliniază că trebuie să existe angajamente ferme pentru a se
64asigura exercitarea drepturilor omului pentru persoanele care pre –
zintă un risc ridicat de a deveni vulnerabile, cum sunt copiii și tinerii,migranții și minoritățile etnice, persoanele cu disabilități și persoa -nele în vârstă.
Planul de Acțiune pentru persoanele cu disabilități recunoaște
principiul de bază conform căruia societatea are datoria față de toțicetățenii săi de a se asigura că efectele handicapului sunt minime prinsusținerea activă a unui stil de viață sănătos, a unui mediu încon -jurător mai sigur, a unor servicii de sănătate adecvate, a reabilitării șisolidarității sociale.
1.2.2. Obiectivele strategice
Obiectivul cheie al Planului de Acțiune pentru persoanele cu disa –
bilitati este acela de a servi ca instrument practic în dezvoltarea șiimple mentarea unor strategii viabile care să susțină participareatotală a persoanelor cu disabilitati în societate și, în cele din urmă, înreglementarea problematicii handicapului în toate domeniile politiceale Statelor membre. Planul de Acțiune urmărește să vină în întâmpi -narea condițiilor specifice fiecărei țări și proceselor de tranziție în caresunt angajate mai multe State membre.
Planul de Acțiune recomandă să se întreprindă acțiuni specifice la
nivel național și atrage atenția asupra unor grupuri vulnerabile depersoane cu disabilitati care se confruntă cu bariere specifice șiprobleme care solicită măsuri transversale.
El încurajează Statele membre să răspundă nevoilor persoanelor
cu disabilitati prin furnizarea unor servicii de calitate și novatoare șiprin consolidarea măsurilor deja luate în acest sens.
Planul de Acțiune va constitui de asemenea o sursă folositoare de
inspirație pentru întreprinderi private, organizații neguvernamentaleși alte organizații internaționale. Organizațiile neguvernamentale alepersoanelor cu disabilitati sunt considerate parteneri competenți șiexperți în dezvoltarea politicilor sociale, care trebuie să fie consultațiîn procesul de luare a deciziilor cu impact asupra vieții persoanelorcu disabilitati. Implementarea Planului de Acțiune va fi monitorizatăși evaluată periodic pentru a identifica progresele la nivel național.
651.3. Liniile de acțiune
Planul de Acțiune al Consiliului Europei pentru persoanele cu
disabilitati are o vastă arie de acțiune și cuprinde marile domenii deinteres pentru aceste persoane. Aceste domenii cheie sunt tratate în15 linii de acțiune care definesc obiectivele ce trebuie atinse și acțiu -nile specifice pe care Statele membre trebuie să le implementeze.
Liniile de acțiune constituie centrul Planului de Acțiune și acoperă
următoarele domenii:
Nr. 1. Participarea la viața politică și publicăNr. 2. Participarea la viața culturalăNr. 3. Informarea și comunicareaNr. 4. EducațiaNr, 5. Angajarea, orientarea și formarea profesionalăNr. 6. Mediul construitNr. 7. TransportulNr. 8. Viata în comunitateNr. 9. îngrijirea sănătățiiNr. 10. ReabilitareaNr. 11. Protecția socialăNr. 12. Protecția juridicăNr. 13. Protecția persoanelor cu disabilitati împotriva violențelor
și a abuzurilor
Nr. 14. Cercetarea și dezvoltareaNr. 15. Creșterea gradului de conștientizareParticiparea la viața politică și publică (1) și la procesul
democratic este esențială pentru dezvoltarea și menținerea uneisocietăți democratice. Persoanele cu disabilitati ar trebui să aibăposibilitatea de a influența destinul comunității în care trăiesc. Deaceea, este important ca persoanele cu disabilitati să-și poată exercitadreptul la vot și să poată participa la activitățile politice și publice.
Pentru a fi pe deplin integrate în societate, persoanele cu
disabilitati trebuie, de asemenea, să participe la viața culturală (2) asocietății. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a asigurapersoanelor cu disabilitati posibilitatea de a participa la activități șiasociații culturale, pentru a-și dezvolta și utiliza potențialul lorcreativ și intelectual, în beneficiul lor și al comunității din care facparte.
66În acest sens, accesul la informare și comunicare (3) este o
premisă indispensabilă. Este important ca sursele publice sau privatede informare și comunicare să țină seama de necesitățile persoanelorcu disabilitati. Măsuri corespunzătoare trebuie luate având garanțiacă persoanele cu disabilitati pot primi și împărtăși informația în aceeașimăsură ca ceilalți membri ai societății.
Egalitatea accesului la educație (4) este un element de bază pentru
asigurarea integrării sociale precum și a independenței persoanelorcu disabilități. Educația trebuie să acopere etapele întregii vieți,pornind de la educația preșcolară până la educația profesională, decio învățare permanentă pe parcursul întregii vieți. Structurile educa -ționale obișnuite, precum și cele specializate trebuie să colaborezepentru a susține persoanele cu disabilități în mediul lor de viață.Integrarea în structurile obișnuite poate de asemenea contribui lasensibilizarea persoanelor fără handicap, făcându-le să înțeleagădiversitatea umană.
Angajarea în muncă, orientarea și formarea profesională (5) sunt
elementele cheie pentru incluziunea socială și independențaeconomică a persoanelor cu disabilități. Legislația, măsurile șiserviciile sunt necesare pentru a garanta egalitatea șanselor pentrupersoanele cu disabilități în obținerea și păstrarea unui loc de muncă.Accesul egal la angajare trebuie intensificat prin combinareamăsurilor de acțiune pozitivă anti-discriminatorie și menținereaproblematicii angajării persoanelor cu disabilități în toate politicilereferitoare la angajare.
Un mediu construit accesibil (6) și fără obstacole încurajează
egalitatea șanselor unui trai independent, a implicării în comunitate șia accesului pe piața forței de muncă. Aplicarea principiilor design-ului universal permite crearea unui mediu accesibil persoanelor cudisabilități, înlăturarea barierelor existente și evitarea creării altoranoi.
Dezvoltarea și implementarea accesibilităților în ceea ce privește
transporturile (7) la toate nivelurile trebuie să aibă drept rezultat odezvoltare substanțială a accesibilității serviciilor de transport depasageri, pentru toate persoanele cu disabilități. Aceasta este ocondiție esențială pentru realizarea independenței, participarea dinplin pe piața muncii și participarea activă în comunitate.
67Persoanele cu disabilități trebuie să fie capabile să trăiască pe cât
posibil, independent, inclusiv să își poată alege unde și cum doresc sătrăiască. Viața autonomă și integrarea socială nu sunt posibile decâtîn comunitate. Pentru îmbunătățirea vieții în comunitate (8) trebuiepuse în practică strategii care să sprijine transferul de la îngrijireainstituționalizată către una bazată pe comunitate, de la locuințeleprotejate către aranjamente făcute pentru un trai independent. Acestlucru implică de asemenea o abordare coordonată în asigurareaserviciilor de bază și a structurilor de suport centrate pe persoană.
Persoanele cu disabilități, ca și persoanele fără disabilități,
necesită măsuri adecvate de îngrijire a sănătății (9) și trebuie să aibăacces cu șanse egale la servicii pentru îngrijirea medicală de bunăcalitate și cu respectarea drepturilor clienților. în această privință,este important ca profesioniștii în îngrijirea sănătății (să fie instruiți)sa se concentreze mai mult asupra modelului social al disabilității.
Pentru prevenirea agravării handicapului, pentru diminuarea
consecințelor acestuia și pentru a crește independența persoanei cudisabilități, trebuie să fie implementate programe de reabilitare (10)comprehensive care includ o paletă largă de servicii accesibile, dar șiservicii bazate pe comunitate.
Serviciile furnizate de sistemul de protecție socială (11)– inclu –
zând securitate socială, suport și asistență socială – pot contribui lacreșterea calității vieții beneficiarilor. Persoanele cu disabilități trebuiesă poată beneficia de sisteme de protecție socială adecvate ca șiceilalți membri ai societății. Trebuie promovate politici care să favo -ri zeze tranziția la viața independentă și angajare în muncă.
Persoanele cu disabilități trebuie să aibă acces la un sistem juridic
ca și ceilalți cetățeni. Sistemul juridic (12) determină luarea unormăsuri corespunzătoare pentru eliminarea discriminării persoanelorcu disabilități. Un cadru legal și administrativ adecvat este necesarpentru prevenirea și combaterea discriminării.
De asemenea, societatea are datoria de a preveni și proteja persoa –
nele împotriva abuzurilor și a violenței (13). Politicile trebuie să aibăca țintă siguranța persoanelor cu disabilități contra oricărei forme deabuz și violență și să asigure suport adecvat victimelor abuzurilor șiviolenței.
68Cercetarea și dezvoltarea (14), analiza și colectarea datelor statis –
tice sunt esențiale în proiectarea și implementarea unor politicicorecte și eficiente. Sursele sigure de informații ajută la identificareanoilor probleme și la găsirea soluțiilor. Este la fel de important să seidentifice bunele practici și să se monitorizeze schimbările dinsocietate.
Conștientizarea este obiectivul primordial pe care se clădește
între gul Plan de Acțiune. Comportamentul discriminator și stigma –
tizant trebuie să înceteze și să fie înlocuit printr-o informare accesibilăși obiectivă a consecințelor incapacității și handicapului, în ordineaimportanței, pentru o mai bună înțelegere a nevoilor și drepturilor pecare persoanele cu disabilități le au în societate. Acțiunea trebuie săaibă ca obiectiv schimbarea atitudinii negative față de persoanele cudisabilități și promovarea unei abordări integratoare a problematiciiprivind persoanele cu disabilități.
1.4. Aspecte transversale
În cadrul populației cu disabilități a Europei se află persoane cu
disabilități care înfruntă bariere specifice sau o dublă discriminare.
Femeile și fetele cu disabilități, persoanele cu disabilități, care
necesită un nivel ridicat de sprijin, copiii și tinerii cu disabilități,persoanele vârstnice cu disabilități, persoanele cu disabilități care facparte din comunitățile minoritare sau din comunități migrante au unmai mare risc de excluziune și, în general, un nivel scăzut alparticipării în societate.
Femeile și fetele cu disabilități deseori se confruntă cu obstacole
multiple în participarea la viața socială datorită discriminării atât dinpunct de vedere al sexului cât și al handicapului lor. Situația specialăa femeilor și a fetelor cu disabilități necesită luarea în calcul adezvoltării unor politici și programe care să vizeze atât handicapulcât și egalitatea între sexe.
Una dintre categoriile vulnerabile de persoane cu disabilități este
aceea care necesită un nivel ridicat de sprijin datorită complexității șiseverității incapacității. Calitatea vieții acestor persoane depindefoarte mult de disponibilitatea și de calitatea serviciilor specificeadaptate, deseori necesitând un sprijin special. O planificare și ocoordonare între autoritățile responsabile, agențiile și serviciile
69guvernamentale, asigură o adaptare specifică la nevoile acestui grup
de persoane.
Copiii cu disabilități trebuie să beneficieze de aceleași drepturi –
cele menționate în Convenția Drepturilor Copilului – și oportunitățica ceilalți copii. Persoanele tinere cu disabilități fac parte deasemenea dintr-un grup vulnerabil al societății noastre. Ele întâmpinăbariere considerabile în accesul la diferite aspecte ale vieții. Trebuiestudiată problematica specifică a copiilor și persoanelor tinere cudisabilități, pentru a proiecta și a implementa politici judicioase îndomeniu.
În toată Europa, persoanele cu disabilități, în special cele ce
necesită suport permanent, reprezintă, continuu, provocări pentrusocietate. Din acest motiv, sunt necesare metode inovatoare în toatedomeniile de acțiune socială.
Persoanele cu disabilități ce provin din rândul minorităților sau
migranților întâmpină mai multe dezavantaje datorită discriminării șilipsei de cunoaștere a serviciilor publice. Pentru a găsi soluții laaceste probleme, este necesară abordarea globală și multiplă, care sățină cont de cultura, limba și de nevoile particulare ale acestorgrupuri.
Pentru a asigura integrarea în societate a grupurilor de persoane
cu disabilități mai sus menționate e nevoie de un răspuns transversal.Responsabilii în domeniu trebuie să recunoască barierele șiprovocările întâmpinate de fiecare dintre aceste grupuri și să asigurepolitici care includ măsuri de recuperare, în acord cu direcțiile deacțiune, să îndepărteze aceste bariere și să asigure pentru fiecareindivid o revenire la potențialul maxim. O strategie cu două direcții,prezentul Plan de Acțiune al Consiliului Europei pentru persoanelecu disabilități și noua Strategie pentru Coeziune Socială (2004), estenecesară pentru promovarea dezvoltării politicilor transversale și deintegrare.
1.5. Implementarea și urmărirea aplicării
Conform cu principiile fundamentale care sprijină aceste linii de
acțiune și aspectele transversale, principiile design-ului universal,calitatea, pregătirea profesională, abordarea globală sunt elementelevitale ale strategiei de implementare a Planului de Acțiune pentru
70persoanele cu disabilități. Aplicarea principiilor design-ului universal
are o importanță primordială pentru îmbunătățirea accesibilitățiimediului înconjurător și facilitarea utilizării unor produse. Este, deasemenea, esențial ca toate politicile, acțiunile și serviciile sărăspundă unor standarde de înaltă calitate. Existența unei abordăriintegratoare asupra elaborării de politici și servicii are un importantrol în promovarea unei societăți incluzive.
Statele membre au, în principal, ca responsabilitate, imple –
mentarea politicilor pentru persoanele cu disabilități la nivel național,iar în mod particular, implementarea acțiunilor specifice adecvatefiecărei linii de acțiune. Statele membre trebuie să înceapă de la oevaluare a politicilor deja existente și a principiilor care au stat labaza proiectării Planului de Acțiune pentru persoanele cu disabilitățiși să identifice ariile în care s-au făcut progrese și cele în care suntnecesare măsuri specifice.
Având la bază această evaluare, Statele membre trebuie să
elaboreze strategii pentru ca politicile existente să fie treptat armo -nizate cu recomandările și principiile Planului de Acțiune pentrupersoanele cu disabilitati în acord cu propriile resurse financiare de lanivel național.
Statele membre trebuie să definitiveze și să stabilească partene –
riate cu principalii factori implicați, în particular cu ONG-urile carese ocupă de problematica persoanelor cu disabilitati, pentru aimplementa și a evalua Planul de Acțiune pentru persoanele cu disa -bilitati.
Toate organismele și comitetele competente ale Consiliului Europei
au fost consultate pentru a asigura diseminarea și implementareaPlanului de Acțiune pentru persoanele cu disabilitati.
Comitetul de Miniștri va desemna un organism care să admi –
nistreze procesul de implementare și care să facă recomandăriStatelor membre pentru a analiza în detaliu problemele prioritarespecifice. Implementarea Planului de Acțiune pentru persoanele cudisabilitati cere Statelor membre să asigure acestui organism infor -mațiile relevante în mod regulat.
Organismul desemnat va informa periodic Comitetul de Miniștri
asupra progreselor înregistrate în implementarea Planului de Acțiunepentru persoanele cu disabilitati.
712. Introducere
2.1. Misiune
Planul de Acțiune urmează să integreze, în următorul deceniu,
scopurile Consiliului Europei referitoare la drepturile omului, nedis -cri minare, șanse egale, deplina cetățenie și participarea persoanelorcu disabilitati, în politica europeană privind handicapul.
Acest Plan de Acțiune prezintă un cadru general flexibil și
adaptabil pentru a atinge scopurile propuse în corespundere cucondițiile proprii fiecărei țări. Trebuie să servească drept „foaie deparcurs” pentru factorii de decizie care elaborează politici, pentru a lepermite acestora să conceapă, să adapteze și să pună în aplicareplanurile și programele corespunzătoare și strategii inovatoare.
Consiliul Europei se angajează să pună în aplicare Planul de
Acțiune furnizând tuturor Statelor membre asistență efectivă subformă de recomandări, consiliere și expertiză.
2.2. Schimbarea paradigmei de la pacient la cetățean
în cursul ultimului deceniu, în Europa s-au produs schimbări
politice, economice, sociale și de tehnologie, majore ca importanță.Șansele și provocările legate de mondializare, de dezvoltareatehnologiilor de informare și comunicare, evoluția tendințelorcaracteristice angajării în muncă, șomajului și demografiei, migrațiileși tranzițiile spre economia de piață transformă progresiv regiunea.Un număr mare dintre aceste schimbări au avut consecințe pozitive șiau născut speranțe și așteptări în cadrul populației.
Acum nu mai vedem persoana cu disabilitati ca pe un pacient de
care trebuie să răspunzi și care nu aduce nimic societății; considerămcă este o persoană care are nevoie să îndepărteze obstacolele pe carele întâlnește în societate, pentru a putea să ocupe locul legitim încalitate de membru deplin și activ al acesteia. Aceste obstacole sereferă la atitudini și la obstacolele din mediul fizic, legislativ și dinsocietate. Trebuie să continuăm să acționăm în favoarea unei schim băride paradigmă substituind viziunii medicale asupra handi capului, oabordare socială bazată pe drepturile omului.
72Schimbarea de optică plasează persoana în centrul unei abordări
integrate și coerente, care respectă drepturile omului, libertățilefundamentale și demnitatea tuturor persoanelor cu disabilitati.Numeroase țări europene promovează politici active care acordăfiecărei persoane cu disabilitati dreptul de a-și controla singură viața.în același timp, s-a modificat rolul jucat în societate de către orga -nizațiile neguvernamentale, în general, și al celor care reprezintăpersoanele cu disabilitati, în special. Acestea au devenit parteneri atâtai guvernanților cât și ai persoanelor cu disabilitati, ca și avocați,furnizori de servicii sau surse de cunoștințe specializate.
Planul de Acțiune trebuie să fie flexibil pentru a ține cont de
schimbările tehnologice și de evoluțiile viitoare.
Recentele inovații în domeniul bio-tehnologiei și potențialele lor
aplicații suscită preocupări printre persoanele cu disabilitati, care setem că însuși dreptul la viață ar putea fi pus în discuție. Acest plan sereferă la integrarea și participarea deplină și totală a persoanelor cudisabilitati la viața socială ; este motivul pentru care s-a considerat cănu trebuie incluse aici problemele de ordin medical, cum ar fidiagnosticul prenatal și discriminarea bazată pe handicap în materiede drepturi referitoare la întreruperea de sarcină.
Totuși, nu există îndoială asupra importanței acestor probleme și
este esențial să se asigure că persoanele cu disabilități, prin orga -nizațiile reprezentative, participă la comitetele de etică și bio-eticănaționale și internaționale care analizează astfel de probleme.
2.3. Declarația ministerială de la Malaga
Cea de-a doua Conferință a Miniștrilor responsabili de politicile
de integrare pentru persoanele cu disabilități, ținută la Malaga(Spania) în 7-8 mai 2003, dorea amplificarea rezultatelor primeiConferințe ministeriale care a avut loc în 1991 și care s-a finalizat cuRecomandarea nr. (92) 6 a Comitetului de Miniștri referitoare la opolitică coerentă pentru persoanele cu disabilități. Această Reco man -dare, adoptată de Comitetul de Miniștri în 9 aprilie 1992, influen țează
de mai bine de zece ani politicile Statelor membre ale ConsiliuluiEuropei referitoare la persoanele cu disabilități și stă la origineapoliticilor de integrare care au avut efecte pozitive asupra persoa -nelor cu disabilități, atât la nivel național cât și internațional. Cu toate
73acestea, miniștrii au recunoscut că trebuie să se continue acțiunile în
problematica handicapului într-un mediu aflat în plină schimbare.
În Declarația ministerială de la Malaga, intitulată „Să progresăm
către deplina participare ca cetățeni”, adoptată la Conferință, miniștriiau fixat drept obiectiv principal pentru deceniul următor creștereacalității vieții persoanelor cu disabilități și a familiilor acestora. Estenecesară o nouă strategie care să țină cont atât de modelul social alhandicapului cât și de nivelul ridicat de așteptări al persoanelor cudisabilități și al societății.
Miniștrii au ajuns la concluzia că această strategie trebuie să fie
enunțată într-un plan de acțiune conceput pentru eliminarea tuturorformelor de discriminare față de persoanele cu disabilități, indiferentde vârsta acestora. Acest plan trebuie să acorde o atenție deosebităfemeilor cu disabilități, persoanelor cu disabilități cu nevoi ridicatede sprijin și persoanelor cu disabilități în vârstă, astfel încât acesteasă se poată bucura de libertățile și de drepturile lor fundamentale încalitate de ființe umane și cetățeni cu drepturi depline.
2.4. Cadrul drepturilor omului
Consiliul Europei și Statele membre vor continua să acționeze în
cadrul drepturilor omului și al luptei împotriva discriminării, în scopulprotejării persoanelor cu disabilități împotriva oricărei forme dediscriminare și abuz și al realizării de șanse egale pentru persoa nelecu disabilități în toate politicile sectoriale.
Prin elaborarea acestui Plan de Acțiune, Statele membre recunosc
influența tratatelor și instrumentelor juridice, a normelor și politicilorîn vigoare care apără egalitatea cu privire la drepturi și la felul în caresunt tratate persoanele cu disabilități. La nivel european, Recoman dareanr. R (92) 6 a Consiliului Europei a constituit un fundament solid.Legislația și programele Uniunii Europene au urmat această cale șiPlanul de Acțiune al Comisiei Europene va determina modul în carepoliticile referitoare la persoanele cu disabilități vor fi concepute șivor fi puse în aplicare în viitor, de către instituțiile europene. NouaStrategie de coeziune socială a Consiliului Europei (2004) subliniazăcă sunt necesare angajamente ferme pentru a asigura respectarea
74drepturilor indivizilor și grupurilor sociale care riscă în mod deosebit
să devină vulnerabile și să fie marginalizate.
în plus, față de instrumentele europene existente, Regulile
Standard ale Națiunilor Unite privind egalizarea șanselor pentrupersoanele cu disabilități, principalele tratate ale Națiunilor Unite îndomeniul drepturilor omului, precum și proiectul Convențieiinternaționale a Națiunilor Unite asupra drepturilor și demnitățiipersoanelor cu disabilități sunt luate în considerare.
2.5. Obiective strategice
Obiectivul principal al acestui Plan de Acțiune este de a se ajunge
la participarea deplină a persoanelor cu disabilități la viața socială,urmărind abordarea integrată a problemelor referitoare la handicap întoate politicile sectoriale.
Acest plan propune un cadru complet de recomandări precise,
suficient de flexibile pentru a putea fi adaptate la situațiile specificedin fiecare țară. Tocmai de aceea, el ține cont de diversitatea geogra -fică, economică, culturală și socială a Statelor membre ale ConsiliuluiEuropei și recunoaște că mai multe State membre sunt în prezentangajate într-un proces de tranziție. Acest plan ar trebui să serveascăde „foaie de parcurs” pentru factorii politici, în scopul de a le permitesă conceapă și să pună în practică strategii în funcție de priorități.
Acest plan va fi util nu numai țărilor care au nevoie să rc jlizeze
pentru prima dată un plan național de acțiune pentru integrareapersoa nelor cu disabilități, dar în egală măsură și țărilor care dorescsă-și dezvolte politici și programe deja existente în domeniu.
Va ajuta Statele membre să promoveze politici active care interzic
discriminarea și care să protejeze dreptul la șanse egale, stabilindmetode de recurs adecvate dacă se aduce atingere acestui drept.
Planul de Acțiune încurajează Statele membre să răspundă nevoilor
persoanelor cu disabilități furnizând servicii novatoare de calitate șiconsolidând măsurile deja existente.
Planul va constitui în egală măsură o sursă de inspirație utilă
pentru întreprinderile private, pentru organizațiile neguvernamentaleși pentru celelalte organizații internaționale.
Un ultim aspect, dar nu cel mai puțin important, este acela că
acest Plan de Acțiune confirmă noțiunea esențială conform căreia
75persoanele cu disabilități și reprezentanții acestora trebuie să fie
consultate/consultați în calitate de părți implicate în proceseledecizionale care au incidență asupra vieții lor, fie că este vorba de aelabora politica națională, fie că este vorba de a lua decizii referitoarela indivizi.
Implementarea Planului de Acțiune va face obiectul unei evaluări
periodice pentru a identifica progresele și a împărtăși exemplulbunelor practici. Aceasta va implica în mod necesar mecanismeconcrete și viabile pentru a urmări progresele realizate și a evaluarezultatele la nivel național.
2.6. Structură și conținut
Planul de Acțiune acoperă toate domeniile importante referitoare
la persoanele cu disabilități, cum ar fi locuirea, educația, locul demuncă, mobilitatea și sensibilizarea. Liniile de acțiune care sunt încentrul Planului de Acțiune corespund acestor mari domenii.
Planul de Acțiune conține de asemenea aspecte transversale, cum
ar fi nevoile specifice femeilor și tinerelor fete cu disabilități, copiilorși tinerilor cu disabilități, persoanelor în vârstă cu disabilități, persoa -nelor cu disabilități cu nevoi crescute de asistență și persoa nelor cudisabilități aparținând unei minorități sau unei comunități de migranți.
El ține cont de instrumentele, tratatele și programele europene și
internaționale relevante, ca și de evoluția situației referitoare laproiectul Convenției internaționale a Națiunilor Unite asupra drepturilorpersoanelor cu disabilități.
Principiile fundamentale directoare ale acestui Plan de Acțiune
includ: non-discriminarea, egalitatea de șanse, independența șiparticiparea deplină și totală a persoanelor cu disabilități.
El este alcătuit din principii generale și fundamentale, din linii de
acțiune, din aspecte transversale, din mecanisme de aplicare și dederulare și de un proces de punere în practică etapizat. Structura saeste stabilită în consecință.
Planul de Acțiune nu conține definiția handicapului. Comitetul
con si deră, în fond, că această problemă ține de politica națională afiecărui Stat membru.
76De asemenea, Planul de Acțiune nu comportă o linie specifică de
acțiune referitoare la prevenție. Prevenția este, în egală măsură, oproblemă importantă pentru persoanele cu disabilități, pentrupersoanele fără disabilități și pentru factorii politici, întrucât efectelehandicapului sunt resimțite de persoana în cauză, de familia sa, dar șide societate, în general. Conform Clasificării Internaționale a Funcțio -nării, Disabilităților și Sănătății (CIF)
1a OMS, acest Plan de Acțiune,
în ansamblul său, încearcă să prevină dezvoltarea limitărilor înactivitate și a restricțiilor de participare. Planul de Acțiune recunoașteCIF și încurajează Statele membre să-l utilizeze în calitate de cadrunormativ.
Comitetul a considerat că diferitele comisii specializate din cadrul
Consiliului Europei ar trebui folosite pentru a urmări progreseletratamentelor medicale, depistarea timpurie a handicapurilor șievoluția politicilor de sănătate publică.
Planul de Acțiune recunoaște principiul conform căruia societatea
are aceeași datorie față de toți membrii săi și trebuie să procedezeastfel încât efectele handicapului să fie reduse acționând în favoareamodurilor sănătoase de viață, a mediilor securizante și a solidaritățiisociale. Aceste probleme sunt abordate în diferitele linii de acțiune,dar în special în cele care se referă la îngrijirea sănătății și laReadaptare.
2.7. Principii fundamentale
Principiile fundamentale care guvernează acest plan de acțiune
sunt următoarele : Non-discriminare ; Egalitatea șanselor;
Participarea deplină a tuturor persoanelor cu disabilități la viața
socială;
Respectarea diferenței și recunoașterea handicapului în calitate de
componentă a diversității umane ; Demnitatea și autonomia individului,inclusiv libertatea de a face propriile alegeri; Egalitate între femei șibărbați;
Participarea persoanelor cu disabilități la toate deciziile referitoare
la viața lor, atât la nivel individual, cât și la nivelul societății înansamblul său, prin intermediul organizațiilor reprezentative.
772.8. Procedura
Elaborarea Planului de Acțiune a început în cadrul celei de-a 26-a
sesiuni a Comitetului de Readaptare și Integrare a Persoanelor cudisabilități (Acordul Parțial) (CD-P-RR), în octombrie 2003. înscopul facilitării acestui proces, unui grup de lucru, mandatat de CD-P-RR și asistat de un grup de redactare constituit ad hoc, i-a revenit
responsabilitatea de a elabora acest Plan de Acțiune.
Planul de Acțiune recomandă solicitarea organizațiilor negu –
verna mentale ale persoanelor cu disabilități în calitate de sursă deexpertiză și parteneriat competent pentru elaborarea politicilor.Astfel, Forumul european al persoanelor cu disabilități, care repre -zintă organizațiile persoanelor cu disabilități, a jucat un rol importantși activ în elaborarea planului.
Toate organele și comisiile competente ale Consiliului Europei au
fost consultate în scopul garantării unei mai largi sensibilizări șipuneri în practică a Planului de Acțiune prin intermediul oricăreiorganizații.
3. Liniile de acțiunePlanul de Acțiune prezintă acțiuni specifice într-o serie întreagă
de domenii. Reunite, aceste măsuri constituie un cadru completpentru elaborarea și dezvoltarea politicilor și strategiilor naționaledestinate persoanelor cu disabilități, precum și a politicilor deintegrare vizând promovarea participării depline la viața socială.
Liniile de acțiune se sprijină pe Declarația ministerială de la
Malaga privind persoanele cu disabilități, numită „Să progresămcătre deplina participare în calitate de cetățeni” (adoptată la cea de-adoua Conferință a Miniștrilor responsabili de politicile de integrarepentru persoanele cu disabilități, Malaga, Spania, mai 2003), peRecomandarea nr. R (92) 6 a Consiliului Europei referitoare la opolitică coerentă pentru persoanele cu disabilități și, în general, penoile dezvoltări intervenite în Europa.
Fiecare linie de acțiune enunță obiective cheie și acțiuni specifice
care trebuie să fie implementate de către Statele membre, suburmătoarele denumiri:
Nr.1.Participarea la viața politică și publicăNr.2.Participarea la viața culturală
78Nr.3.Informarea și comunicarea
Nr.4.EducațiaNr.5.Angajarea, orientarea și formarea profesionalăNr.6.Mediul construitNr.7.TransportulNr.8.Viata în comunitateNr.9.îngrijirea sănătățiiNr.10.ReabilitareaNr.11.Protecția socialăNr.12.Protecția juridicăNr.13.Protecția persoanelor cu disabilități împotriva violențelor și
a abuzurilor
Nr.14.Cercetarea și dezvoltareaNr.15.Creșterea gradului de conștientizareIh
3.1. Linia de acțiune nr. 1: Participarea la viața politică și
publică
3.1.1. IntroducereParticiparea tuturor cetățenilor la viața politică și publică precum
și la procesul democratic este esențială pentru dezvoltareasocietăților democratice. Societatea trebuie să reflecte diversitateacetățenilor săi și să tragă foloase din numeroasele lor experiențe șicunoștințe, lată de ce este important ca persoanele cu disabilități să-șipoată exercita dreptul la vot și să participe la activitățile politice șipublice.
Trebuie făcute eforturi pentru crearea unui mediu în care
persoanele cu disabilități să fie încurajate să participe la viața politicăla nivel local, regional, național și internațional. Acest lucru esteposibil doar dacă sunt create condiții care să permită fiecăruia să sebucure de drepturile sale politice.
Se constată că
Lîn general, sunt puțini tineri și femei printre
persoanele cu disabilități care exercită funcții reprezentative. în egalămăsură, este important ca acestea să fie încurajate să participe și săfie incluse în grupurile reprezentative.
793.1.2. Obiective
i Favorizarea rapidă a unui mediu în care persoanele cu disabi –
lități să fie, în egală măsură, membri ai partidelor politice și aisocietății civile;
ii Creșterea participării persoanelor cu disabilități la toate nive –
lurile vieții politice și publice – local, regional, național șiinternațional – astfel încât diversitatea societății să fie reprezentatăpe deplin;
iii Depunerea tuturor eforturilor pentru a încuraja participarea la
toate nivelurile sferei politice, a femeilor și tinerilor cudisabilități, precum și a persoanelor care au nevoi crescute deasistență;
iv Asigurarea ca persoanele cu disabilități și organizațiile lor
reprezentative să fie consultate și să dețină un rol important înelaborarea politicilor care le interesează.
3.1.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le realizeze Statele
membre
i Să supravegheze ca procedurile și birourile de votare să fie
adaptate și accesibile persoanelor cu disabilități, astfel încâtacestea să-și poată exercita drepturile democratice și săautorizeze, dacă este necesar, un dispozitiv de asistență lavotare;
ii Să asigure garantarea dreptului persoanelor cu disabilități să
voteze printr-un buletin secret și, dacă este necesar și numai lasolicitare, să autorizeze asistență la votare de către o persoană,la alegerea persoanei cu disabilități;
iii Să supravegheze pentru ca nici o persoană cu disabilități să nu
fie privată de drepturile sale de a vota sau de a se prezenta laalegeri datorită handicapului său;
iv Să se asigure ca toate informațiile referitoare la alegeri să fie
disponibile și accesibile în orice format alternativ dorit și să fieușor de înțeles;
v Să încurajeze partidele politice și alte organizații ale societății
civile să asigure accesibilitatea informațiilor de la reuniunilelor publice;
80vi Să încurajeze persoanele cu disabilități, în special femeile și
tinerii, să se constituie în organizații reprezentative la care săadere, atât în plan local, cât și regional și național, în scopul dea contribui și a influența viața politică la toate nivelurile;
vii Să încurajeze acțiuni concertate împreună cu persoanele cu
disabilități și cu organizațiile din care acestea fac parte, înaceeași calitate ca și alte grupuri sociale, în cadrul procesuluide decizie democratică;
viii Să examineze punerea în practică a principalelor dispoziții
cuprinse în Recomandările Comitetului de Miniștri ai Statelormembre: Rec (2001) 19 referitoare la participarea cetățenilorla viața publică locală, Rec (2003) 3 referitoare la participareaechilibrată a femeilor și bărbaților la luarea deciziilor politiceșipublice, Rec (2004) 11 referitoare la normele juridice, ope -ra ționale și tehnice cu privire la votul electronic și Rec (2004)15 referitoare la guvernarea electronică.
3.2. Linia de acțiune nr. 2: Participarea ia viața culturală
3.2.1. IntroducereDreptul persoanelor cu disabilități de a fi pe deplin integrate în
societate decurge din capacitatea lor de a participa la viața culturală aacesteia. Pentru a rămâne sau pentru a deveni independente, acestepersoane trebuie să ducă o viață pe cât posibil completă și să serelaționeze cu ceilalți membri ai societății, cu sau fără handicap. Eleau dreptul să participe la activități culturale, recreative, sportive și turistice.
Consiliul Europei și Statele membre se angajează să țină cont de
drepturile persoanelor cu disabilități atunci când definesc și pun înpractică politica lor culturală. Este necesară o acțiune susținută pentrua schimba perspectivele și calitatea vieții persoanelor cu disabilități,permițându-le accesul și participarea la viața socială și artistică.
Acest obiectiv nu este ușor de atins. Pot fi urmate diverse căi, în
ultimă instanță fiind necesară adoptarea unor măsuri legislativespecifice care să reflecte conceptul de „amenajări rezonabile”, înspecial pentru accesul la clădirile vechi, la monumentele istorice și lasediul micilor întreprinderi private. De asemenea, este important camass-media să reflecte pe deplin în emisiuni diversitatea societății.
813.2.2. Obiective
i Luarea măsurilor necesare pentru ca persoanele cu disabilități să
aibă acces la viața culturală locală, regională și națională;
ii Asigurarea ca persoanele cu disabilități să participe la activități
culturale, recreative, sportive, spirituale și sociale, atât ca spec -tatori cât și ca actori;
iii Luarea măsurilor necesare pentru ca persoanele cu disabilități
să-și poată dezvolta și utiliza potențialul creativ, atletic, artistic,spiritual și intelectual, atât în propriul lor interes, cât și îninteresul comunității.
3.2.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să încurajeze instituțiile și organizațiile interesate, la nivel
națio nal, regional, local și internațional, să creeze literatură șialte forme de informație culturală care să fie accesibile persoa -nelor cu disabilități, utilizând pe deplin tehnologia electronică șifolosind un stil simplu și ușor de înțeles;
ii Să invite în mod insistent instituțiile publice și să încurajeze
instituțiile private, organismele și ofertanții de servicii intere sațisă susțină activ participarea persoanelor cu disabilități laactivități culturale, recreative, sportive, spirituale și intelectuale;
iii Să încurajeze societățile de televiziune și radiodifuziune și
industriile creatoare conexe, să facă astfel încât persoanele cudisabilități să aibă acces la programele televizate, la filme, lateatru și la alte activități artistice, în formate accesibile, cum arfi subtitrarea, audio-descrierea și limbajul semnelor;
iv Să stimuleze societățile naționale de televiziune și radiodi –
fuziune și alte industrii conexe din domeniu să publice planuride acțiune în vederea creșterii numărului de locuri de muncădesti nate persoanelor cu disabilități „în fața și în spatelecamerei/ microfonului”;
v Să încurajeze instituțiile și organismele care se ocupă de cultură,
de sport, de organizarea activităților recreative sau de turism să
întreprindă cu regularitate activități de instruire pentru sensibi –
lizarea personalului la problematica handicapului;
82vi Să faciliteze accesul persoanelor cu disabilități la activitățile
culturale, sportive, turistice și recreative, de exemplu să-i încu -ra jeze pe ofertanții de servicii să facă accesibile, prin toate mij -loacele necesare, localurile și serviciile;
vii Să întreprindă măsuri specifice pentru ca:
– legile care protejează drepturile de proprietate intelectuală să
nu constituie un obstacol abuziv sau discriminatoriu privindaccesul persoanelor cu disabilități la materialele culturale,respectând în totalitate dispozițiile dreptului internațional;
– persoanele cu disabilități să poată avea acces la statutul de
artist și să beneficieze de proprietatea artistică;
viii Să încurajeze persoanele cu disabilități să participe la activi –
tăți, fie că sunt orientate spre persoanele cu disabilități, fie sprepersoanele fără disabilități;
ix Să supravegheze ca activitățile sportive și culturale să facă
parte integrantă din programele de educație a copiilor cudisabilități, astfel recunoscându-se rolul pe care îl joacă acesteactivități în procesul de socializare.
3.3. Linia de acțiune nr. 3: Informarea și comunicarea
3.3.1. IntroducereAccesul la informație și comunicare este esențial pentru o deplină
participare la viața societății. Pentru ca persoanele cu disabilități să-șipoată exercita activ propriile drepturi, să participe la viața societățiiși să ia deciziile care le privesc, este esențial ca ele să aibă acces lainformație prin intermediul sistemelor de comunicație accesibile.Pentru multe dintre persoanele cu disabilități accesul la informație șicomunicare este încă limitat.
Progresele realizate în domeniul informației și comunicării modifică
maniera în care cetățenii își administrează propriile relații, afaceri,accesul la servicii și la informație – pe scurt, maniera de comunicare.Printre tehnologiile propuse, putem cita Internetul, facilitățile decomunicare „live”, videotelefonul. Este important ca toți cetățenii săpoată beneficia de aceste avantaje și ca nici un grup să nu fie exclus,mai ales persoanele cu disabilități.
83Instituțiile publice au obligația să asigure persoanelor cu disabi –
lități accesul la informație într-o varietate cât mai mare de formate,răspunzând în acest fel diferitelor nevoi ale acestora. De asemenea,aceste instituții ar trebui să fie adevărate exemple de bune practicipentru sectorul privat și pentru toți furnizorii de servicii pentru per -soa nele cu disabilități, convenind să încurajeze adoptarea de bunepractici de către ceilalți.
în egală măsură, sistemele de comunicare trebuie să fie accesibile
persoanelor cu disabilități. Sistemele de telefonie, de comunicareprin text sau video constituie bune exemple în acest sens.
Persoanele cu disabilități ar trebui să fie consultate în legătură cu
elaborarea de norme și de modul de realizare ale noilor sisteme decomunicare și de informație.
Pentru ca societatea noastră să devină cu adevărat o societate
integratoare, persoanele cu disabilități trebuie să poată utiliza siste melede informare și de comunicare ca toți ceilalți membri ai societății.
3.3.2. Obiective
i Luarea de măsuri imediate pentru ca persoanele cu disabilități să
poată căuta, primi și comunica informații ca toți ceilalți membri aisocietății;
ii Utilizarea mai bună a potențialului noilor tehnologii pentru a
îmbunătăți autonomia și interacțiunea persoanelor cu disabilitățiîn toate sectoarele vieții sociale.
3.3.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să ofere informații de ordin administrativ persoanelor cu disa bi li –
tăți, în formate și cu ajutorul tehnologiilor accesibile, ținând contde nevoile generate de diversele deficiențe (de exemplu, materialeîn format Braille, casete audio sau versiunea „ușor de citit”);
ii Să realizeze activități de instruire și alte măsuri pentru încura –
jarea persoanelor cu disabilități să utilizeze tehnologiile de infor-ma ție și de comunicare;
84iii Să facă posibil ca toate instrumentele de învățare on-line să fie
accesibile persoanelor cu disabilități, asigurând conformitatealor cu normele de accesibilitate existente;
iv Să accepte utilizarea de către persoanele cu disabilități, în rela –
ția cu administrația, a limbajului mimico – gestual, a scrieriiBraille și a altor moduri și mijloace de comunicare (aici înțelegândserviciile porte-parole). La cerere, o persoană cu disabilități ar
trebui să fie pusă în temă cu reuniunile și conferințele,astfel căar trebui redactat rezumatul dezbaterilor în termeni simpli;
v Să facă sistemele de comunicare mai accesibile persoanelor cu
disabilități, datorită noilor tehnologii, cum ar fi comunicareaprin text;
vi Autoritățile și alte organisme publice să facă informațiile și siste-
mele de comunicare accesibilepersoanelor cu disabilități, aiciînțelegând propriile lor site-uri web care vor trebui să fie înconformitatecu liniile directoare internaționale în materie deaccesibilitate;
vii Să încurajeze toate organismele private, în special cele care
beneficiază de finanțări publice, să facă informațiile și siste melede comunicare accesibile pentru persoanele cu disabilități;
vii Să încurajeze dezvoltarea, producția și difuzarea tehnologiilor
de acces la informație și la comunicarela un preț accesibil;
ix Să promoveze aplicarea principiilor design-ului universal la
toate sistemele tehnologice noi de informare și comunicare;
x Să pună în practică recomandările Rezoluției ResAp(2001)3
„Spre drepturi cetățenești depline pentru persoanele cu disa –
bilități datorită unor noi tehnologii incluzive”.
3.4. Linia de acțiune nr. 4: Educația
3.4.1. IntroducereEducația este un factor esențial al integrării sociale și de
independență pentru toți indivizii, inclusiv pentru persoanele cudisabilități. Influențele sociale, cum ar fi cele ale familiei și aleprietenilor, au contribuția lor, dar pentru implementarea acestei liniide acțiune, educația este cea care trebuie să acopere toate etapele
85vieții, cuprinzând învățământul preșcolar, primar, secundar, superior
și profesional, precum și educația continuă. Crearea șanselor pentruca persoanele cu disabilități să participe la structurile învățământuluiobișnuit este importantă nu numai pentru ele ci și pentru persoanelefără handicap care vor percepe handicapul ca pe un element al diver -sității umane. Cea mai mare parte a sistemelor de educație prevădaccesul persoanelor cu disabilități la cursurile obișnuite și, dacă estecazul, la structuri specializate de învățământ. Structurile specializateși cele obișnuite ale învățământului trebuie să fie încurajate pentru alucra împreună în vederea sprijinirii persoanelor cu disabilități de arămâne în cadrul comunității din care fac parte, fără a pierde însă dinvedere obiectivul incluziunii depline.
3.4.2. Obiective
i Asigurarea ca toate persoanele, independent de tipul și gradul
lor de handicap, să beneficieze de șanse egale la educație și la
dezvol tarea personalității, talentelor și creativității, a propriilor
aptitu dini intelectuale și psihice;
ii Asigurarea ca toate persoanele cu disabilități să poată urma o
școală obișnuită, încurajând autoritățilecompetente să creezemăsuri educative ce răspund nevoilor populației cu disabilități;
iii Sprijinirea și promovarea educației permanente pentru persoa –
nele cu disabilități de toate vârstele și facilitarea unei tranzițiieficiente și efective între diferitele faze ale parcursului educa -țional și locul de muncă;
iv Dezvoltarea la toți copiii, de la o vârstă foarte fragedă și la toate
nivelele sistemului de învățământ, a unei atitudini de respect pentrudrepturile persoanelor cu disabilități.
3.4.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să promoveze măsuri legislative, politici și planuri de acțiune
care să prevină discriminarea față de copiii, tinerii și adulții cudisabilități în a avea acces la toate fazele educației, pe tot
86parcursul vieții. Pentru a se realiza acest lucru, trebuie consul –
tate persoanele cu disabilități care utilizează servicii publice,părinții acestora, persoanele ce asigură servicii de îngrijire,orga nizațiile voluntare precum și alte organisme;
ii Să încurajeze și să pună în practică un sistem unic de învăță –
mânt, asociind învățământului obișnuit pe cel special, carefavorizează punerea în comun a competențelor și favorizeazăintegrarea copiilor, tinerilor și adulților cu disabilități însocietate;
iii Să faciliteze realizarea evaluării timpurii a nevoilor educa țio –
nale speciale a copiilor, tinerilor și adulților cu disabilități, pen trua putea adapta programele educative și formele de învățământ;
iv Să controleze și să implementeze programe educaționale per –
sona lizate și să faciliteze o abordare coordonată a formăriipentru a îndruma persoanele cu disabilități în vederea angajăriiși solicitării unui loc de muncă;
v Să se asigure că persoanele cu disabilități primesc susținerea
necesară, în cadrul sistemului de învățământ, în scopulfacilitării educației. Numai în situații excepționale, atunci cândsistemul de învățământ nu răspunde nevoilor lor educaționalespecifice, Statele membre vor asigura implementarea demăsuri alternative de suport, eficiente și compatibile cu scopulincluziunii;
vi Să încurajeze formarea inițială și continuă pentru profesioniștii
și personalul didactic care pregătește, la toate nivelurile, per so -nalul care va lucra cu persoanele cu disabilități, în sensul sen -si bilizării la problematica handicapului și a utilizării tehni cilorși materialului didactic specific, pentru a ajuta copiii și stu -denții cu disabilități, atunci când este cazul;
vii Să se asigure că ansamblul de programe și materiale din
procesul de învățământ sunt accesibile persoanelor cu disabilități;
viii Să includă, în programele școlare de educație civică, teme
referitoare la egalitatea de drepturi între persoanele cu disa bi -lități și ceilalți membri ai societății;
ix Să se asigurare că problematica handicapului ocupă un loc
impor tant în programele de educațieșcolară din principaleleinstituții de învățământ;
87x Să ia măsurile necesare accesibilizării instituțiilor de învăță –
mânt și formare pentru persoanele cu disabilități, prin aceastaînțelegând punerea la dispoziția acestora a unei susțineri indi -viduale și a unor echipamente adaptate corespunzătoarenevoilor lor;
xi Să se asigure că părinții copiilor cu disabilități sunt parteneri
activi în procesul elaborării de programe educaționale specia -lizate, destinate propriilor copii;
xii Să asigure accesul tinerilor cu disabilități la o educație non
formală, pentru ca ei să poată dobândi competențele utile, cenu pot fi dobândite prin intermediul educației formale;
xiii Să prevadă, acolo unde este necesar, semnarea și ratificarea
Chartei Sociale Europene (revizuită), în mod special a artico -lului 15.
3.5. Linia de acțiune nr. 5: Angajarea, orientarea și formarea
profesională
3.5.1. IntroducereAngajarea este un factor primordial al integrării sociale și al
independenței economice pentru toți cetățenii apți de muncă. Indicelede ocupare în muncă a persoanelor cu disabilități este foarte redus, încomparație cu situația persoanelor fără handicap. Politicile carevizează creșterea indicelui de ocupare trebuie diversificate conformpotențialului persoanelor cu disabilități de a ocupa un loc de muncă șielaborate cât mai cuprinzător, pentru a putea elimina toate obsta -colele ce îngrădesc participarea persoanelor cu disabilități la piațaforței de muncă. îmbunătățirea situației privind angajarea persoanelorcu disabilități va avea un efect pozitiv nu numai asupra acestora ci șiasupra angajatorilor și a societății, în ansamblul ei.
Orientarea și asistența în formarea profesională joacă un rol
important în sprijinirea persoanelor cu disabilități în identificareaactivităților care le corespund cel mai bine și în orientarea cătrenevoile de instruire sau spre o viitoare activitate profesională. Esteesențial ca persoanele cu disabilități să aibă acces la evaluări,orientare și formare profesională care să le ajute să își foloseascăpropriile capacități.
88Această linie de acțiune are drept scop formarea unei baze pentru
o mai largă participare a persoanelor cu disabilități la angajare,pentru garantarea alegerii unei cariere și pentru asigurarea, prinstructuri și dispozitive de susținere, a dreptului de alegere. Toate mă -su rile preconizate se aplică atât angajatorilor publici cât și celor dinsectorul privat.
Întreprinderile sociale (de exemplu firmele sociale și cooperativele
sociale), ca parte a pieței libere a forței de muncă, sau ateliereleprotejate pot avea un rol în angajarea persoanelor cu disabilități.
3.5.2. Obiective
i Promovarea angajării persoanelor cu disabilitati pe piața forței
de muncă asociind măsurile anti-discriminatorii cu acțiunipozitive, în scopul garantării de șanse egale pentru persoanele cudisabilitati;
ii Lupta împotriva discriminării și promovarea participării per –
soanelor cu disabilitati în domeniile evaluării, orientării și for -mării profesionale, precum și a altor servicii care vizează înca -dra rea în muncă.
3.5.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să țină cont, în politicile generale de angajare, de problemele
persoanelor cu disabilitati;
ii Să se asigure că persoanele cu disabilitati au acces la o
evaluare individuală obiectivă care:
– identifică opțiunile privind potențialele oferte de locuri de
muncă;
– pune accentul pe evidențierea capacității mai degrabă decât
pe cea a incapacității și pe apropierea de exigențele specificelocurilor de muncă;
– constituie baza unui program de formare profesională;– oferă sprijin în găsirea sau regăsirea unui loc de muncă
corespunzător;
iii Să se asigure că persoanele cu disabilitati au acces la serviciile
de formare și orientare profesională, precum și la servicii deangajare, la cel mai înalt nivel posibil de calificare, procedând,dacă este necesar, la amenajări necesare;
89iv Să asigure o protecție față de discriminare în toate fazele
angajării, prin aceasta înțelegând selecția și recrutarea, astfelca toate măsurile să conducă la dezvoltarea profesională;
v Să încurajeze angajatorii să recruteze persoane cu disabilitati:
– aplicând procedurile de angajare (de exemplu: difuzarea
ofertelor de muncă, salariul de angajare, evaluarea și selec -ția candidaților) care conduc la deschiderea efectivă a posibi-lităților de angajare pentru persoanele cu disabilitati;
– efectuând amenajările necesare la locul de muncă, prin
aceasta înțelegând și munca cu jumătate de normă sau ladomiciliu, răspunzând astfel nevoilor specifice angajațilorcu disabilitati;
– sensibilizând conducerea și personalul într-o manieră
adecvată cu privire la problematica handicapului;
vi– Să se asigure ca regimul general de activitate să fie accesibil
și în folosul persoanelor cu disabilitati;
vii– Să se asigure că măsurile de susținere, precum cele de anga –
jare protejată sau asistată, suntdisponibile persoanelor cudisabilitati, ale căror nevoi nu pot fi susținute fără un suportadecvat pe piața liberă a muncii;
viii– Să facă posibilă tranziția persoanelor cu disabilitati de la
angajare protejată și asistată la un loc de muncă pe piațaliberă a muncii;
ix– Să înlăture factorii descurajatori care acționează prin sistemul
de protecție specială și să încurajeze persoanele cu disabilitatisă lucreze, atunci când acestea pot;
x– Să țină cont de nevoile femeilor cu disabilitati în momentul
elaborării politicilor și programelor referitoare la egalitateade șanse pentru femei la angajare, având în vedere șiasigurarea serviciilor de îngrijire pentru copiii lor;
xi– Să se asigure că muncitorii cu disabilitati beneficiază de
aceleași drepturi ca toți ceilalți, în ceea ce privește condițiilede angajare și de asociere activă la sindicate;
xii– Să ia măsuri eficiente de încurajare în vederea angajării
persoanelor cu disabilitati;
90xiii Să procedeze astfel încât legislația și reglementările referi –
toare la sănătate și asigurări sociale să acopere nevoile per –
soanelor cu disabilitati și să nu existe discriminări în privințaacestora;
xiv Să promoveze măsuri, în special legislative și de gestiune a
integrării, care să permită persoanelor ce dobândesc unhandicap în timp ce sunt angajate, să rămână pe piața muncii;
xv Să se asigure că toți tinerii cu disabilitati beneficiază de stagii
de pregătire profesională care să le permită dezvoltarea pro -priilor competențe și informarea privind practicile angajării;
xvi Să prevadă, acolo unde este cazul, semnarea și ratificarea
Chartei Sociale Europene (revizuită) (ETS nr. 163), mai alesa articolului 15;
xvii Să pună în practică prevederile Rezoluției ResAP(95)3 refe –
ri toare la o Chartă pentru evaluarea profesională a persoa -nelor cu disabilități.
3.6. Linia de acțiune nr. 6: Mediul construit
3.6.1. IntroducereObiectivul general este de a crea o societate pentru toți. Un mediu
acce sibil are un rol principal în crearea unei societăți mult maiincluzive în care persoanele cu disabilități pot participa la viața de zicu zi. Barierele existente în mediul construit pot împiedica persoa -nele cu disabilități să participe și să se bucure de drepturile lorfundamentale. De realizarea unui mediu accesibil pentru persoanelecu disabilități, indiferent de tipul de handicap al acestora, vorbeneficia toți membrii societății. Acest lucru presupune înțelegereadificultăților existente, inclusiv cele de atitudine și barierele fizice,cât și angajamentul de a le elimina, printr-o acțiune pozitivă sau prinalte măsuri. Rezoluția ResAP (2001)1 referitoare la designul univer -sal promovează introducerea principiilor de design universal în curri -culum-ul tuturor ocupațiilor care au legătură cu mediul înconjurătorconstruit, incluzând arhitecții, inginerii, urbaniștii și toate celelalteprofesii și ocupații din domeniu. Această acțiune are, de asemenea,rolul de a simplifica viața tuturor prin crearea unui mediu maiaccesibil și mai prietenos.
913.6.2. Obiective
Dezvoltarea treptată a unui mediu accesibil persoanelor cu
disabilități prin aplicarea principiilor designului universal și evitândtotodată crearea de noi obstacole.
3.6.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să se asigure că toate politicile importante includ principiul
creării unui mediu construit fără bariere;
ii Să dezvolte linii directoare și standarde și, dacă este necesar, o
legislație care să promoveze accesibilizarea construcțiilor pu -blice și a spațiilor publice interioare și/sau exterioare pentruper soanele cu disabilități și care să țină cont de specificul mo -nu mentelor istorice;
iii Să se asigure că universitățile și instituțiile responsabile pentru
instruirea tuturor celor care își desfășoară activitatea în cons -trucții (cum ar fi arhitecți și urbaniști, profesioniști în sectorulconstrucțiilor, conservatori ai patrimoniului cultural șispecialiști în turism cultural) promovează principiile desig -nului universal prin curricula formării inițiale și continue șiprin alte mijloace adecvate;
iv Să promoveze folosirea produselor asistive și inovarea tehno –
logică pentru a îmbunătăți accesibilitatea mediului construit șisă ofere persoanelor cu disabilități șanse egale în vedereaparticipării la viața comunității. Astfel de practici trebuie să fieaplicate construcțiilor noi și progresiv extinse la toate celelalteconstrucții;
v Să susțină crearea, desemnarea și menținerea centrelor care
promovează conceptul de design universal;
vi Să se asigure că se acordă atenție siguranței persoanelor cu
disabilități atunci când se proiectează procedurile de evacuareși măsurile în caz de urgență;
vii Să supravegheze ca accesul în clădiri și în spațiile publice să
nu fie interzis animalelor de companie care însoțesc persoa -nele cu disabilități;
92viii Să implementeze Rezoluția ResAP(2001)1 referitoare la intro –
ducerea principiilor designului universal în programele destudiu pentru toate ocupațiile care au legătură cu mediul încon –
jurător construit.
3.7. Linia de acțiune nr. 7: Transportul
3.7.1. IntroducereElaborarea și punerea în practică, la toate nivelurile, a politicilor de
accesibilizare a transporturilor poate determina ameliorarea conside -rabilă a calității vieții unui număr mare de persoane cu disabilități șiconstituie o condiție prealabilă a egalității de șanse, a autonomiei și aparticipării lor active la viața socială și culturală, precum și la angajare.
Nu este nici o îndoială că multe dintre Statele membre ale Consiliului
Europei cunosc deja lucrările Conferinței europene a miniștrilor tran -sporturilor (CEMT) la care au luat parte. Principiile și acțiunile încurajatede această instanță pot călăuzi Statele membre pentru demararea Planuluide Acțiune pentru persoanele cu disabilități. Ca urmare a accesibilizăriiserviciilor de transport, și alte persoane, îndeosebi persoanele vârstnice șipărinții cu copii mici, vor putea beneficia de acestea.
Pentru ca persoanele cu disabilități să poată profita de transpor –
turile publice, este vital ca întregul sistem de transport să fie accesibil.
3.7.2. Obiective
i Favorizarea participării persoanelor cu disabilități la viața
socială și demararea politicilor de transporturi accesibile;
ii Implementarea și supravegherea procesului de accesibilizare a
politicilor de transport, ținând cont de nevoile tuturor persoa -nelor cu diferite deficiențe sau incapacități;
iii încurajarea măsurilor referitoare la accesibilizare pentru toate
persoanele cu disabilități a serviciilor de transport de pasageriexistente și supravegherea ca toate serviciile noi de transport șiinfrastructurile conexe să fie accesibile;
iv Implementarea principiilor design-ului universal în sectorul
transporturilor.
933.7.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să țină cont de recomandări, rapoarte și directive elaborate și
adoptate de către instanțele internaționale, în special înelaborarea de norme, de linii directoare, de strategii și, dacăeste cazul, de legi privind asigurarea accesibilității serviciilorși infrastructurilor de transport, aici fiind inclus mediul construit;
ii Să urmărească și să evalueze aplicarea politicilor de transpor –
turi accesibile;
iii Să se asigure de către operatorii de transport public inclu derea
obligatorie a sensibilizării la problematica handicapului înprogramul general de formare a propriului personal;
iv Să promoveze introducerea și adoptarea de directive națio nale
privind transporturile publice sau private având în vedereasigurarea de transporturi accesibile;
v Să stabilească proceduri de cooperare și de consultare cu
părțile interesate, în special organismele publice competente,furnizorii de servicii și asociațiile persoanelor cu disabilități,pentru a contribui la elaborarea și planificarea unor politiciprivind transporturi accesibile;
vi Să susțină și să încurajeze ca furnizorii privați de servicii de
transport să ofere tuturor servicii accesibile;
vii Să supravegheze ca informația din transporturile publice să fie
accesibilă atât cât este posibil, în diverse formate și prinintermediul diferitelor sisteme de comunicare, pentru arăspunde nevoilor persoanelor cu disabilități;
viii Să încurajeze elaborarea de programe inovative de adaptare a
mijloacelor proprii de transport pentru acele persoane cudisabilități care întâmpină dificultăți în utilizarea transportuluipublic;
ix Să supravegheze ca animalele de companie (câinii-ghizi de
exemplu) care acompaniază persoanele cu disabilități să fieacceptate în transporturile publice;
x Să prevadă crearea de locuri de staționare rezervate persoa –
nelor cu mobilitate redusă cât și protejarea utilizării lor efec -tive de către acestea;
94xi Să se țină cont de nevoile specifice ale persoanelor cu disa bili –
tăți în momentul elaborării normelor referitoare la dreptu rilepasagerilor;
xii Să protejeze prin lege persoanele cu disabilități împotriva
tuturor discriminărilor privind accesul lor în mijloacele detransport;
xiii Să supravegheze ca procedurile de securitate și urgență prevă –
zute pentru transporturi să nu creeze discriminare față de pasa-gerii cu disabilități.
3.8. Linia de acțiune nr. 8: Viața în comunitate
3.8.1. IntroducereAceastă linie de acțiune pune accentul pe mijloacele efective
pentru ca persoanele cu disabilități să trăiască autonom atât cât esteposibil și să-și aleagă propriul mod și loc de viață. Pentru ca aceastasă se realizeze, trebuie să fie puse în practică politici strategice caresă favorizeze trecerea de la o îngrijire în instituții mari la soluții șistructuri de viață în comunitate, care ar varia de la locuințe indepen -dente la unități mici de locuințe colective. Aceste politici trebuie săfie flexibile, să prevadă de asemenea programe ce permit persoanelorcu disabilități să trăiască în propria familie și să recunoască nevoilespecifice persoanelor cu disabilități care au nevoie de un nivel ridicatde sprijin.
În general, viața cotidiană a unei familii cu un copil cu disabilități
diferă considerabil de cea a altor familii: astfel, însoțirea și îngrijirileiau mult timp, vizitele la terapeuți, medici și alți specialiști suntnecesare, copilul nu poate fi lăsat singur în timpul activităților recreativeși are nevoie de ajutor pentru aspectele practice cotidiene etc. Esteimportant ca părinții copiilor cu disabilități să poată avea acces la oformație adecvată care să le permită dobândirea competențelor necesarepentru a duce o viață pe cât posibil normală împreună cu copilul lor.
Viața independentă nu este în mod obligatoriu o posibilitate sau o
opțiune pentru oricine. De asemenea trebuie, în cazuri excepționale,încurajate îngrijirile în cadrul unor mici structuri de calitate, ca osoluție de evitare a instituționalizării. Este necesară asociereapersoanelor cu disabilități și a organismelor lor reprezentative înconceperea locurilor de viață autonomă.
95Persoanele cu disabilități care trăiesc în societate au nevoi diferite
care necesită diferite niveluri de îngrijire, asistență și sprijin. Crite -riile de eligibilitate clare și procedurile independente de evaluare aindivizilor trebuie să țină cont de preferințele, autonomia șibunăstarea persoanelor cu disabilități, facilitându-le acestora unacces echitabil la servicii.
Politicile destinate a favoriza autonomia nu trebuie să se
intereseze în mod exclusiv de mediul de viață ci și de accesibilitateaunui mare număr de servicii, incluzând transporturile. Succesulacestor politici se face prin abordarea integrată a proiectării,organizării și furnizării serviciilor destinate ansamblului populației,pentru ca ele să răspundă în mod egal atât nevoilor persoanelor cudisabilități cât și diferitelor organisme în cauză.
3.8.2. Obiective
i Asigurarea ca persoanele cu disabilități să-și organizeze viața
pe cât posibil autonom în cadrul
comunității;
ii Asigurarea la nivel local a unei largi oferte de servicii de su port
de calitate, pentru a garanta o libertate
de alegere;iii Acordarea unei atenții deosebite situațiilor familiilor cu unul
sau mai mulți copii cu disabilități, stabilind o abordare care săincludă instruirea părinților interesați, cât și susținerea participăriiacestora la îngrijirea și educația copiilor.
3.8.3. Acțiunile specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să supravegheze implementarea unei abordări coordonate în
furnizarea de servicii de sprijin de calitate la nivel local, pentruca persoanele cu disabilități să poată trăi în cadrul societății șisă aibă o mai bună calitate a vieții;
ii Să dezvolte și să promoveze o politică de locuire vizând facili –
tarea vieții persoanelor cu disabilități la o locuință adaptată încadrul comunității;
96iii Să sprijine formele de ajutor formale și informale care permit
viața la domiciliu pentru persoana cu disabilități;
iv Să respecte statutul celor care acordă ajutor familiilor, asigu –
rându-le sprijinul și instruirea potrivită;
v Să efectueze o evaluare aprofundată a nevoilor familiilor
asigurând servicii informale de îngrijire, în special familiilor cucopii cu disabilități sau persoanelor având nevoi crescute desprijin, în vederea aportului informațional, instruirii și asistenței,incluzând sprijinul/ susținerea psihologică, care să permită viațaîn familie, acordând o atenție deosebită echilibrului între viațaprivată și viața profesională și egalității dintre sexe;
vi Să asigure furnizarea de servicii de calitate la nivel local și să
propună modele de locuire alternative pentru a permite persoa –
nelor cu disabilități să trăiască în societate pentru evitareainstitu ționalizării;
vii Să procedeze în așa fel încât indivizii să poată face alegeri în
cunoștință de cauză sau cu ajutorul, dacă este necesar, dinpartea unor servicii de consiliere competente;
viii Să promoveze măsuri ce permit persoanelor cu disabilități să
își poată angaja personalul de îngrijire pe care și-l doresc;
ix Să pună bazele unor servicii sau structuri complementare, cum ar
fi centrele de zi, centrele de asistență temporară, centrele respiro,care să ofere perioade de sprijin și de odihnă persoanelor cudisabilități și familiilor lor, propunând mijloace terapeuticeadaptate;
x Să sprijine persoanele cu disabilități, în special cele cu nevoi
ridicate de sprijin și să le asigure asistența necesară, inclusivapărarea intereselor lor pentru a reduce riscul de excluziunesocială;
xi Să implementeze măsurile prevăzute de Recomandarea nr.
R(96)5 a Comitetului de miniștri a Statelor membre referitoarela concilierea vieții profesionale cu cea de familie.
3.9. Linia de acțiune nr. 9: îngrijirea sănătății
3.9.1. IntroducerePersoanele cu disabilități au același drept ca și ceilalți membri ai
societății la servicii medicale de o bună calitate și la tratamente și
97tehnologii adecvate pentru a li se asigura cea mai bună sănătate. în
unele cazuri, persoanele cu disabilități vor avea nevoie de serviciispeciale și inovatoare de îngrijire medicală pentru a-și îmbunătățicalitatea vieții. Persoanele cu disabilități și reprezentanții acestora(unde este necesar) trebuie să fie consultate și implicate în procesulde luare a deciziilor în legătură cu planul personal de îngrijire.Această abordare plasează persoana cu disabilități în centrul proce -sului de planificare și proiectare a ofertei de servicii, încurajând per -soanele să ia decizii legate de propria sănătate în cunoștință de cauză.
Când se planifică și se derulează servicii de îngrijire medicală
trebuie luate în considerație creșterea populației de vârsta a lll-a șiconsecințele acesteia asupra îngrijirii medicale, în special pentrupersoanele cu disabilități. Este de asemenea necesar să se acordeacestui aspect o importanță deosebită în dezvoltarea de noi politici șistrategii în domeniul sănătății.
Profesioniștii din domeniul sănătății din toate Statele membre
trebuie să țină cont de modelul social bazat pe drepturile omuluireferitor la handicap și să nu se centreze doar pe aspectele medicaleale handicapului.
3.9.2. Obiective
i Asigurarea că toate persoanele cu disabilități, indiferent de sex,
vârstă sau origine, natura sau gradul handicapului:
–au acces egal la toate serviciile medicale; – beneficiază de acces egal la toate serviciile specializate de
îngrijire medicală disponibile;
– sunt, pe cât posibil, deplin implicate în procesul decizional
asupra planului personal de îngrijire;
ii Asigurarea că nevoile persoanelor cu disabilități sunt incluse în
programele de informare și educație sanitară și în campaniile desănătate publică.
3.9.3. Acțiunile specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să se asigure ca persoanele cu disabilități să nu fie supuse nici
unei discriminări în accesul la serviciile de îngrijire medicalăși la propria fișă medicală;
98ii Să se asigure ca fiecare persoană cu disabilități sau, dacă nu
este posibil datorită naturii sau gradului său de handicap, repre –
zen tantul său, însoțitorul sau consilierul să fie pe cât posibil consul -tată/consultat în vederea evaluării, conceperii și punerii înpractică a planului de îngrijire medicală, intervenție și tratament;
iii Să facă accesibile echipamentele și celelalte facilități ale
instituțiilor publice și private de îngrijire medicală și să seasigure că serviciile de îngrijire medicală incluzând sănătateamintală, serviciile de suport psihologic și celelalte servicii careasigură asistența ambulatorie sunt echipate și în măsură sărăspundă nevoilor persoanelor cu disabilități;
iv Să se asigure că femeile cu disabilități au acces egal la
serviciile de îngrijire medicală, în mod particular la consiliereși tratament prenatal, ginecologic și la planificare familială;
v Să se asigure că toate problemele specifice legate de
diferențele dintre sexe sunt respectate în îngrijirea medicală apersoanelor cu disabilități;
vi Să se asigure că sunt îndeplinite măsurile prin care informația
relevantă, ce ține de nevoile și serviciile de îngrijire medicalăpersonale, este într-un format ce poate fi înțeles de persoana cudisabilități;
vii Să se asigure că informarea privitoare la apariția unui han –
dicap, oricând acesta apare, înainte sau după naștere sau dupăo boală sau accident, este făcută în condițiile garantării respec -tului pentru persoana în cauză și pentru familia acesteia și seface în mod clar, punând la dispoziție întregul suportpentru persoana în cauză și familia acesteia;
viii Să asigure acces la programele de informare și educație
sanitară și la campaniile de sănătate publică, și să includă înacestea informații și recomandări pentru persoanele cu disabilități;
ix Să formeze profesioniști în domeniul îngrijirii medicale astfel
încât să-i sensibilizeze la problematica handicapului și să leofere competențe și metode pentru a răspunde nevoilorspecifice persoanelor cu disabilități;
x Să recunoască necesitatea intervenției timpurii și, prin aceasta,
să stabilească măsuri efective pentru depistarea, diagnosticareași tratarea deficiențelor într-un stadiu incipient și să dezvolte prac –
tici efective pentru măsurile de depistare și intervenție timpurie;
99xi Să prevadă, unde este cazul, semnarea și ratificarea Chartei
sociale europene (revizuită), în special a articolului 11.
3.10. Linia de acțiune nr. 10: Reabilitarea
3.10.1. IntroducereRecomandarea nr. R(92)6 a Comitetului de Miniștri referitoare la
o politică coerentă pentru persoanele cu disabilități recunoaște căreabilitarea persoanelor cu disabilități, în virtutea integrăriieconomice și sociale pe care documentul o presupune, este o datoriea comunității, reprezintă o garantare a demnității umane, diminueazădificultățile cu care persoanele cu disabilități se confruntă în societateși trebuie inclusă printre obiectivele principale ale oricărei societăți.Prin respectarea acestei recomandări, o politică coerentă pentrureabilitarea persoanelor cu disabilități trebuie să prevină agravareahandicapului, să atenueze consecințele acestuia, urmărind săfavorizeze autonomia persoanelor cu disabilități ca indivizi, să leasigure in dependența economică și integrarea deplină în societate.Programele de reabilitare trebuie să asigure o varietate de prestații,măsuri, servicii, facilități complementare care pot să contribuie înmod considerabil la independența fizică și psihologică a persoanei cudisabilități.
3.10.2. Obiective
i Asigurarea ca persoanele cu disabilități să-și dezvolte la maxim
independența și propriile aptitudini fizice, mintale, sociale șiabilitățile vocaționale;
ii Organizarea, consolidarea și extinderea serviciilor generale de
reabilitare;
iii Asigurarea accesului la principalele servicii și specialiști prin
care persoanele cu disabilități pot obține integrarea deplină încomunitate și societate;
iv Asigurarea unei intervenții timpurii de înaltă calitate, a unei
abordări multidisciplinare încă de la naștere, care să includăsuport și asistență pentru părinți.
1003.10.3 Acțiunile specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să formuleze, să implementeze și să revizuiască în mod regu –
lat politicile naționale în domeniul reabilitării și să asi gure oîmbunătățire continuă a acestora;
ii Să se asigure că persoanele cu disabilități, familiile lor și orga –
ni zațiile reprezentative contribuie la elaborarea unor pro gra meample de reabilitare, la implementarea și evaluarea acestora;
iii Să se asigure că programele de reabilitare sunt accesibile și
adaptate nevoilor individuale ale persoanelor cu disabilități șică nu vor fi puse în practică decât cu consimțământul per -soanei cu disabilități sau al reprezentantului său;
iv Unde este posibil, să utilizeze principalele mijloace și faci –
lități, dar să se asigure că specialiștii din centrele de reabilitarebeneficiază de echipamentele adecvate pentru ser vi ciile pecare le prestează și formează o echipă multidisci plinarăspecializată în reabilitare;
v Să crească capacitatea serviciilor de reabilitare prin inter –
mediul unei evaluări multidisciplinare a persoanelor pe bazaunei abor dări globale;
vi Să promoveze colaborarea multisectorială prin implicarea tuturor
sectoarelor importante, în special sănătate, educație, protecțiesocială și integrare în muncă și să asigure un manage mentintegrat al procesului de reabilitare, iar acolo unde este necesar, săse asigure că persoanele cu disabilități au șanse egale;
vii Să se asigure că, pe durata procesului de învățământ, elevii cu
disabilități au acces la programe de reabilitare pedagogică și laalte resurse care le permit dezvoltarea pe deplin a potențialului;
viii Să implice atât angajatorii și angajații cât și organizațiile care
se ocupă cu reabilitarea vocațională să susțină persoanele caredobândesc un handicap pentru a se întoarce la locul de muncăcât mai repede;
ix Să înființeze programe de reabilitare individualizate și bazate
pe comunitate pentru persoanele cu disabilități care au nevoiede acestea;
101x Să promoveze accesul la mijloace tehnice de asistență la preț
accesibil ca parte a măsurilor/programelor de reabilitare pentrupersoanele cu disabilități care au nevoie de acestea.
3.11. Linia de acțiune nr. 11: Protecția socială
3.11.1. IntroducereProtecția socială include securitatea socială, asistența socială și
serviciile sociale care reprezintă un suport vital pentru cei care depindde ele, contribuind la calitatea vieții beneficiarilor acestor servicii.Sunt multe situații în care persoane cu disabilități nu se bu cură debene ficiile sistemelor de protecție socială, fie din lipsa unor astfel demăsuri, fie din cauza dificultăților de acces. Drepturile socialeînscrise în Charta socială europeană revizuită (ETS nr.163) includ, înspecial, dreptul la securitate socială (art.12), dreptul la asis tențăsocială și medicală (art.13) și dreptul de a beneficia de serviciisociale (art.14). Implementarea acestor drepturi reduce riscul deexcluziune socială și de marginalizare și contribuie la deschidereaaccesului spre alte drepturi consacrate prin Chartă, și anume auto no -mia, integrarea socială și participarea la viața comunității (art.15).
3.11.2. Obiective
i Asigurarea accesului egal la protecție socială pentru
persoanele cu disabilități;
ii Promovarea de politici ce favorizează tranziția de la ajutoare
financiare către angajare în muncă șiindependență.
3.11.3. Acțiunile specifice pe care trebuie să le întreprindă
Statele membre
i Să asigure un echilibru între măsurile de protecție socială și
politicile orientate spre angajarea în muncă pentru a descurajadependența de ajutoarele financiare;
ii Să se asigure că alocarea serviciilor sociale și de suport este
bazată pe o evaluare multidisciplinara a nevoilor beneficia rilorși este supusă periodic revizuirii;
102iii Să se asigure că toate beneficiile sistemelor de evaluare sunt
accesibile pentru persoanele cu disabilități și pentru reprezen -tanții acestora;
iv Să se asigure că toate serviciile sociale iau în considerare
nevoile persoanelor cu disabilități și ale familiilor acestora;
v Să se asigure îmbunătățirea coordonării dintre departamentele
administrative și furnizorii publici și privați de servicii socialeastfel încât măsurile pentru servicii de calitate să vină înîntâm pi narea nevoilor persoanelor cu disabilități;
vi Să se consulte cu partenerii sociali și alți factori importanți
incluzând organizații ale persoanelor cu disabilități în legăturăcu planificarea și implementarea politicilor de protecție socială;
vii Să asigure efectiv diseminarea inf ormațiilor despre toate
tipurile de prestații ale sistemului de protecție socială pe carepersoanele cu disabilități sunt îndreptățite să le primească,ținând cont în special de persoanele cu disabilități care se aflăîn pericol de excluziune socială;
viii Să se asigure că toate strategiile referitoare la prevenirea
excluziunii sociale și sărăciei recunosc nevoile specifice alepersoanelor cu disabilități;
ix Să prevadă, acolo unde este cazul, semnarea și ratificarea
Chartei sociale europene (revizuită), Codului european desecu ritate socială (ETS nr. 48), Codului european de secu ritatesocială, revizuit (ETS nr.139) și a Convenției europene desecuritate socială (ETS nr.78);
x Să implementeze principalele dispoziții incluse în reco man –
darea Rec(2003)19 a Comitetului de Miniștri către Statelemembre referitoare la accesul la drepturile sociale.
3.12. Linia de acțiune nr. 12: Protecția juridică
3.12.1. IntroducerePersoanele cu disabilități au dreptul de a fi recunoscute ca orice
altă persoană în fața legii.
Când este nevoie de asistență în exercitarea drepturilor, Statele
membre trebuie să se asigure că acest lucru este făcut în mod cores -pun zător și este protejat de lege.
103Persoanele cu disabilități constituie un grup eterogen de popu –
lație, care are în comun, într-o măsură mai mare sau mai mică,protecție specială pentru a se bucura de dreptul de participare deplinăla viața societății în condiții egale cu ceilalți cetățeni.
Nevoia de a se acorda o mai mare atenție situației persoanelor cu
disabilități, în termeni de exercitare a propriilor drepturi pe bazeegale cu ceilalți cetățeni, este confirmată de inițiativele luate în acestdomeniu la nivel național și internațional.
Principiul non discriminării trebuie să stea la baza politicilor de
stat referitoare la egalizarea șanselor pentru persoanele cu disabilități.
Accesul la sistemul juridic este un drept fundamental într-o
societate democratică, dar persoanele cu disabilități întâmpină adeseaobstacole, incluzând dificultăți fizice de acces. Acest lucru necesită unnumăr de măsuri și acțiuni pozitive, inclusiv sensibilizarea cu privirela problematica handicapului celor care lucrează în sistemul juridic.
3.12.2. Obiective
i Asigurarea unui acces efectiv al persoanelor cu disabilitati la
justiție în condiții egale cu ceilalți cetățeni;
ii Protejarea și promovarea drepturilor umane și libertăților
fundamentale ale pe rsoanelor cu disabilitati în aceleași condițiica și ceilalți cetățeni.
3.12.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să asigure protecția împotriva discriminării prin stabilirea unui
set specific de măsuri legislative, organisme, proceduri deraportare și mecanisme de corectare;
ii Să se asigure că măsurile discriminatorii față de persoanele cu
disabilitati sunt eliminate din legislație;
iii Să promoveze instruirea în domeniul drepturilor omului și a
disabilităților (atât la nivel național și internațional), apersonalului angajat în sistemul juridic, a oficialităților publice,a personalului medical și judiciar;
iv Să încurajeze rețelele de „advocacy” neguvernamentale care
lucrează în apărarea drepturilor omului ale persoanelor cudisabilități;
104v Să se asigure că persoanele cu disabilități au un acces egal la
sistemul juridic prin garantarea dreptului la informare șicomunicare într-un mod accesibil persoanei cu disabilități;
vi Să asigure asistență specifică persoanelor care au probleme în
exercitarea propriilor drepturi și să se asigure că acest lucrueste proporțional cu nivelul de suport de care au nevoie;
vii Să ia măsuri specifice pentru a se asigura că persoanele cu
disabilități nu sunt private de libertate; excepție fac cazurile încare privarea de libertate se face conform legii;
viii Să ia măsuri efective care să asigure drepturi egale ale
persoanelor cu disabilități la proprietate, precum și protecțieîn gestionarea propriilor bunuri pe aceeași bază ca și ceilalțicetățeni;
ix Să se asigure că nici o persoană cu disabilități nu este subiectul
experimentelor medicale împotriva voinței acesteia;
x Să implementeze principalele dispoziții incluse în recoman –
darea nr. R (99)4 a Comitetului de Miniștri către Statelemembre referitoare la principiile privind protecția legală apersoanelor adulte fără capacitate de exercițiu.
3.13. Linia de acțiune nr. 13: Protecția împotriva violenței și
abuzului
3.13.1. IntroducereActele de abuz sau violență împotriva oricărei persoane cu
disabilități sunt inacceptabile iar societatea are datoria de a se asiguracă indivizii, în mod special cei mai vulnerabili, sunt protejați față deastfel de abuzuri.
Există statistici care arată că rata abuzurilor și a violenței comise
împotriva persoanelor cu disabilități este în mod evident mai ridicatăfață de cea înregistrată la totalul populației, mai ridicată pentrufemeile cu disabilități (în mod deosebit femeile cu disabilități grave)unde aceste procente ale abuzurilor depășesc cu mult procenteleînregistrate în rândul femeilor fără disabilități. Aceste abuzuri potapărea în instituții ori în alte forme de îngrijire sau situații, inclusiv înmediul familial. Acestea pot fi provocate de către străini saupersoane apropiate de persoane cu disabilități și pot lua diverse
105forme, cum ar fi: abuzul verbal, acțiuni violente ori refuzul de a le
asigura nevoile de bază.
Dacă guvernele nu pot garanta faptul că abuzul nu se va mai
întâmpla, ele trebuie să facă tot posibilul pentru a oferi protecție șigaranții puternice față de astfel de manifestări. Prevenirea poate firealizată în multe feluri, în mod deosebit prin educație, prin care să sevalorizeze drepturile indivizilor la protecție și la recunoașterea șireducerea riscului de abuz. Persoanele cu disabilități care au avutexperiența unor abuzuri sau acte de violență trebuie să aibă acces laasistența potrivită. Ele trebuie să beneficieze de un sistem în care săaibă încredere să raporteze abuzurile și să aștepte o acțiune din parteaacestuia față de astfel de situații, inclusiv sprijin individual. Acestsistem necesită personal care are cunoștințele și calificarea necesarăsă identifice și să răspundă situațiilor de abuz.
Cercetările efectuate în ultimii ani au arătat clar că este nevoie de
noi cunoștințe în acest domeniu pentru realizarea unor strategii și aunor ghiduri de bună practică.
3.13.2. Obiective
i Utilizarea tuturor măsurilor din domeniile nediscriminării și
drepturilor omului pentru asigurarea protejării persoanelor cudisabilități împotriva tuturor formelor de abuz și violență;
ii Asigurarea accesului persoanelor cu disabilități la servicii și la
un sistem de sprijin pentru victimele violenței și abuzului.
3.13.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să garanteze persoanelor cu disabilități protecție împotriva
violenței și abuzului prin implementarea unor politici și a uneilegislații, unde acestea sunt necesare;
ii Să asigure accesul la cursuri de instruire a persoanelor cu
disabilități pentru reducerea riscului de violență sau abuz (ex:cursuri de creștere a nivelului de încredere în sine);
iii Să dezvolte proceduri, măsuri și protocoale adaptate persoa –
nelor cu disabilități, pentru a îmbunătăți modul de detectare aviolenței și a abuzului și de a se asigura că sunt luate toate
106măsurile necesare împotriva repetării unor astfel de situații, inclusiv
măsuri profesionale adecvate pentru consilierea în caz de problemeemoționale;
iv Să se asigure că persoanele cu disabilități care sunt victime ale
violenței și abuzului, chiar și ale violenței în familie, au accesla serviciile potrivite de sprijin, inclusiv cele reparatorii;
v Să prevină și să combată violența, relele tratamente și abuzul
în toate situațiile prin asigurarea de sprijin pentru familii,creșterea conștientizării publice și a educației, încurajareadiscuțiilor și cooperării între toți factorii implicați;
vi Să ajute persoanele cu disabilități, în mod special femeile cu
disabilități și familiile acestora în caz de abuz, prin asigurareainformațiilor necesare și a accesului la servicii;
vii Să se asigure că sistemul este funcțional și asigură protecția
persoanelor cu disabilități împotriva abuzurilor în centre depsihiatrie, case de ajutor social, și alte instituții, orfelinate șialte așezăminte;
viii Să asigure cursuri de instruire pentru tot personalul care
lucrează în instituțiile pentru persoanele cu disabilități cât șiîn principalele servicii de sprijin;
ix Să instruiască forțele de poliție și autoritățile administrative și
judiciare astfel încât să poată primi mărturii și dovezi dinpartea persoanelor cu disabilități și de a trata abuzurile cumaximă seriozitate;
x Să asigure persoanelor cu disabilități informații despre cum se
pot feri de apariția acțiunilor violente și a abuzului, de arecunoaște abuzul și felul cum trebuie raportat;
xi Să aplice în mod efectiv măsuri legislative, administrative și
judiciare și orice altă măsură privind sancțiuni severe într-unmod transparent care să permită evaluarea acestora de cătresocietatea civilă, în scopul prevenirii tuturor formelor deviolență fizică sau psihică, rănire sau abuz, neglijare sautratament neglijent, rele tratamente, exploatare sau răpire apersoanei cu disabilități;
xii Să ia în considerare implementarea oricărei prevederi
relevante în domeniu incluzând aici Recomandarea nr. (2002)5
107a Comitetului de Miniștri către Statele membre referitoare la
protecția femeilor împotriva violenței;
xiii Să ia în considerare implementarea oricărei prevederi
relevante în domeniu incluzând aici Recomandarea nr. (99)4 aComitetului de Miniștri către Statele membre referitoare laprotecția legală a persoanelor adulte fără capacitate deexercițiu;
xiv Să ia în considerare implementarea Rezoluției Res AP(2005)1
referitoare la garantarea protecției adulților și copiilor cudisabilități împotriva abuzurilor, și de a lua în considerareraportul adițional
2.
3.14. Linia de acțiune nr. 14: Cercetarea și dezvoltarea
3.14.1. IntroducereCercetarea, colectarea datelor statistice și analiza acestora
contribuie la crearea de politici pe baza acestor rezultate. Informațiilerelevante identificate pot ajuta la proiectarea de soluții și la furni -zarea de rezultate efective. Sunt de asemenea identificate cele maibune practici și monitorizate schimbările din societate.
Lipsa de informații referitoare la persoanele cu disabilități este
recunoscută ca o barieră pentru dezvoltarea de politici atât la nivelnațional cât și internațional. Trebuie să încurajăm și să promovămdezvoltarea, diversificarea și specializarea cercetării în toate dome -niile privitoare la handicap, precum și coordonarea între toate nive -lele cu scopul de a promova implementarea efectivă a obiec tivelorstabilite prin acest Plan de Acțiune.
3.14.2. Obiective
i Promovarea politicilor bazate de rezultatele cercetării și dez –
vol tarea socială, prin îmbunătățirea transferului rezultatelorviitoarelor cercetări în politici;
ii Armonizarea metodologiei de colectare a datelor statistice la
nivel național și internațional, cu scopul de a obține rezultatede cercetare ce pot fi comparate;
iii Utilizarea și susținerea tuturor proiectelor de cercetare disponi –
bile și dezvoltarea potențialului, într-un mod multidisci plinar,
108cu scopul de a promova participarea persoanelor cu disabilități și a
îmbunătățirea calității vieții acestora.
3.14.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i De a dezvolta strategii de culegere a datelor statistice și a
informațiilor pentru politicile din domeniul handicapului,bazate pe modelul drepturilor sociale și al drepturilor omului,și de a spori eficacitatea strategiilor naționale și a bazelor dedate existente;
ii De a asigura informații provenite din evaluarea nevoilor,
(analizate cu respectarea confidențialității) și de a le folosipentru planificarea și previziunea tuturor serviciilor la nivelnațional, regional și local;
iii De a se asigura că cercetarea, acolo unde este posibil acest
lucru, va furniza date despre participarea persoanelor cudisabilități, acoperind toate ariile relevante ale acestui Plan deAcțiune;
iv De a se asigura că cercetarea, acolo unde este posibil acest
lucru, incorporează și analiza pe sexe, facilitând astfel analizasituației femeilor cu disabilități;
v De a pregăti abordarea în sensul coordonării cercetării prin
acceptarea unei clasificări comune legate de evaluarea șianaliza datelor la nivel național și internațional;
vi De a promova cercetări asupra măsurilor de reabilitare care au
avut succes în reintegrarea în comunitate;
vii De a realiza studii asupra efectelor schimbărilor demografice,
a procesului de îmbătrânire a populației și asupra calitățiivieții persoanelor cu disabilități;
viii De a implica reprezentanții persoanelor cu disabilități și alți
actori importanți în dezvoltarea de strategii de cercetare șicolectare de date statistice;
ix De a încuraja cercetarea științifică aplicativă în domeniul
dezvoltării de noi tehnologii de informare și comunicare,ajutor tehnic, produse și echipamente care pot contribui laasigurarea unui trai independent și la participarea persoanelorcu disabilități la viața socială;
x De a încuraja cercetările să țină cont de principiile designului
universal;
109xi De a promova schimbul de bune practici, de informații și
cooperarea strânsă între structurile relevante care să asigureinfor mațiile necesare factorilor politici;
xii De a asigura cercetări relevante și proiecte pilot de inovare
pentru a susține dezvoltarea de politici care să acopere toateariile importante ale acestui Plan de Acțiune.
3.15. Linia de acțiune nr. 15: Creșterea gradului de conștientizare
3.15.1. Introducere
Persoanele cu disabilitati întâlnesc numeroase bariere în calea
participării și a recunoașterii lor ca membri egali și cu drepturidepline ai societății. Multe persoane cu disabilitati consideră căatitudinea societății este cea mai mare barieră în calea integrării.Persoanele cu disabilitati sunt încă confruntate cu atitudini inaccep -tabile, bazate pe prejudecățile existente, pe frică, pe așteptărilescăzute și pe lipsa de încredere în abilitățile lor. Aceste atitudini pot fischimbate prin strategii efective de creștere a gradului de conștien -tizare, implicând un număr mare de factori interesați.
în ultimii ani, multe State membre au progresat în ceea ce privește
legislația antidiscriminare și au încurajat inițiativele referitoare lapoliticile sociale. Aceste inițiative contribuie la integrarea persoanelorcu disabilitati în comunitățile locale, dar singure nu sunt de ajuns.
în vederea promovării activităților lor, Statele membre trebuie să
asigure cooperarea atât în domeniul media cât și în alte domenii deactivitate, care poate aduce o schimbare în atitudine.
Persoanele cu disabilitati trebuie să fie prezente în reclame video,
radio sau în presa scrisă pentru a aduce o schimbare paradigmatică înpercepția disabilității și a persoanelor cu disabilitati; numai atuncipoate deveni reală schimbarea în atitudine a tuturor membrilorsocietății.
Societatea are nevoie să fie conștientizată cu privire la faptul că
persoanele cu disabilitati au aceleași drepturi ca și celelalte persoaneși că există numeroase bariere în societate care stânjenesc sauîmpiedică persoanele cu disabilitati să se bucure de aceste drepturi.Eliminarea acestor bariere va fi nu numai în beneficiul persoanelor
110cu disabilitati, dar și al societății în general. Mai mult ca atît, este
foarte important să arătăm contribuția pozitivă pe care persoanele cudisabilitati, făcând abstracție de gradul lor de handicap, o au camembri activi și deplini ai societății.
3.15.2. Obiective
i Îmbunătățirea atitudinii privind participarea persoanelor cu
disabilitati ca membri activi și deplini ai societății, printr-ogamă variată de acțiuni;
ii Creșterea gradului de conștientizare asupra handicapului și
dreptului persoanelor cu disabilitati la șanse egale și protecțieîmpotriva discriminării;
iii Combaterea oricărei atitudini negative care ar putea afecta
imaginea sau interesele persoanei cu disabilitati.
3.15.3. Acțiuni specifice pe care trebuie să le întreprindă Statele
membre
i Să folosească imagini din domeniul handicapului în publici –
tatea guvernamentală pentru a determina o schimbare de atitu -dine în societate;
ii Să încurajeze toate organizațiile media să crească numărul re –
prezentărilor persoanelor cu disabilitati ca cetățeni deplini, întoate difuzările lor, de exemplu prin introducerea unui ghid eticreferitor la demnitatea persoanelor cu disabilitati;
iii Să î ncurajeze canalele de televiziune și stațiile de radio să
dezbată probleme referitoare la persoane cu disabilitati, înprograme generale și, când este nevoie, în programe speciale;
iv Să susțină, când este posibil, campanii de creștere a gradului
de conștientizare la nivel național privind drepturile, poten -țialul și aportul persoanelor cu disabilitati;
v Să folosească mijloace inovative pentru a sublinia față de
copii, tineri și adulți, problemele cu care se confruntă per soa -nele cu disabilitati;
vi Să încurajeze persoanele cu disabilitati și organizațiile lor să se
expună media la nivel local sau național, punând la dispozițieun ghid de relații cu media;
111vii Să sprijine și să promoveze diseminarea exemplelor de bună
practică în toate domeniile vieții, astfel încât să crească gradulde conștientizare al comunității.
4. Aspecte transversale
4.1. Introducere
În cadrul populației de persoane cu disabilitati din Europa există
persoane cu disabilitati care trebuie să facă față unei duble discri minări.
Aceste persoane au un risc crescut de excludere și, în general, un
nivel scăzut de participare în societate. Astfel, cei care elaboreazăpolitici trebuie să aibă în vedere ca strategiile și politicile de integraresă țină cont de nevoile unor grupuri specifice de persoane cudisabilitati, în vederea asigurării participării acestora la viața societății.
Declarația de la Malaga subliniază două astfel de grupuri care vor
fi luate în considerare în cadrul acestui Plan de Acțiune: femeile cudisabilitati și persoanele cu nevoi crescute de sprijin. RaportărileGrupului de Lucru privind Discriminarea împotriva Femeilor cudisabilitati și a Persoanelor cu Nevoi Crescute de Sprijin analizeazăfactorii particulari pentru aceste grupuri și propun acțiuni specificecare vor intersecta mai multe linii de acțiune, inclusiv, cele ce țin deun trai independent, educație, angajare etc
3.
Alte grupuri care necesită un răspuns transversal includ copiii cu
disabilitati, vârstnicii cu disabilitati, minoritățile cu disabilitati (deexemplu romi, migranti, refugiați sau alte minorități etnice, culturalesau lingvistice). Cei care elaborează politicile din domeniu trebuie săcunoască barierele și provocările care stau în fața acestor grupuri șisă se asigure că politicile lor sunt corespunzătoare pentru a ridicaaceste bariere, asigurându-se că persoanele cu disabilitati își potatinge potențialul deplin alături de ceilalți cetățeni.
4.2. Femeile și fetele cu disabilitati
Femeile și fetele cu disabilitati
4trebuie să facă față deseori unor
obstacole multiple în calea participării în societate, datorită uneiduble discriminări, din motive legate atît de sexul persoanei, cît și dedisabilitatile ei. Deși situația generală a persoanei cu disabilitati s-aîmbunătățit semnificativ, beneficiile acestor schimbări în societate nu
112sunt întotdeauna distribuite egal între femeile cu disabilitati și
bărbații cu disabilitati.
Dezvoltarea și implementarea politicilor relevante, precum și
măsurile de implementare trebuie elaborate astfel încât să asigure unechilibru de șanse între femeile și bărbații cu disabilitati. Situațiaspecifică a femeilor și fetelor cu disabilitati trebuie luată în calcul îndezvoltarea politicilor și programelor în ambele domenii, atât în celereferitoare la handicap cât și în cele privitoare la gen, la toate nive -lurile, internațional, național, regional și local.
Acțiunea este necesară pentru a elimina barierele care împiedică
femeile cu disabilitati să se bucure de aceleași drepturi ca și bărbațiisau ca celelalte femei. Această acțiune se extinde la o gamă largă dedomenii incluzând relaționarea, filiația, viața de familie, sexualitateași protecția față de violență și abuz. Include de asemenea, măsuri caresă asigure participarea egală în viața politică și publică, educație,formare profesională, angajare și viața socială și culturală. Multe dinpoliticile acestor domenii sunt acoperite de acțiunile din acest Plan deAcțiune, dar trebuie să luăm în considerație cum se pot adresa Statelemembre direct factorilor care afectează participarea femeilor șifetelor cu disabilitati.
4.3. Persoanele cu disabilitati cu nevoi crescute de sprijin5
Unul din cele mai vulnerabile grupuri de persoane cu disabilitati
este acel grup al persoanelor care, datorită severității și naturiicomplexe a afecțiunii lor, necesită un alt nivel de sprijin. Calitateavieții acestora este mai degrabă dependentă, într-un grad foarte mare,de disponibilitatea și calitatea serviciilor care ar trebui să răspundănevoilor lor de a participa în societate într-un grad mai ridicat decâtserviciile oferite persoanelor cu disabilitati în general.
Acest grup tinde să fie primul candidat pentru traiul în instituțiile
rezidențiale sau în anumite cazuri în familii, dar care este foarteizolat datorită contactului extrem de redus cu furnizorii de serviciisau alți membri ai societății. Din aceste motive, persoanele din acestgrup necesită servicii de calitate permanente și intensive, adaptate lanevoile lor specifice.
Legislația trebuie întărită astfel încât să corespundă, fără să se
îndepărteze de modelul serviciilor bazate pe comunitate și de accesul
113echitabil la legislația generală. Statele membre trebuie să recunoască
că aceasta necesită o planificare intensivă și o coordonare întreautorități, agenții și furnizorii de servicii relevanți atât la nivel naționalcât și local.
4.4. Copiii și tinerii cu disabilități
Convenția Drepturilor Copilului se bazează pe patru principii
fundamentale – dreptul copilului de a nu fi discriminat; toatedeciziile trebuie să țină cont de interesul copilului; dreptul copiluluila viață și dezvoltare; dreptul la exprimare.
Nevoile copiilor cu disabilități și ale familiilor lor trebuie evaluate
cu grijă de către autoritățile responsabile, care trebuie să aibă învedere furnizarea de măsuri de sprijin ce permit copilului să creascăîn familia sa și să fie inclus în viața și activitățile comunității locale.Copiii cu disabilități au nevoie să primească o educație care să leîmbunătățească viața și să le permită să atingă maximum de potențial.
Calitatea furnizorilor de servicii și a structurilor de sprijin familial
pot asigura o copilărie care să permită dezvoltarea și pot punefundamentele unei vieți de adult independente și participative. Deaceea, este important ca elaboratorii de politici să țină cont de nevoilecopiilor cu disabilități și a familiilor acestora atunci când elaboreazăpoliticile din domeniul handicapului cât și politicile referitoare lacopil și familie.
Participarea și cetățenia activă reprezintă posibilitatea de a avea
dreptul, mijloacele, spațiul și șansa iar, când este nevoie, și sprijinulpentru a participa și a influența luarea deciziilor și pentru a fi angajatîn acțiuni și activități astfel încât să contribuie la construcția uneisocietăți mai bune. Organizațiile de tineri cu disabilități trebuieconsultate în elaborarea politicilor și programelor pentru tineret.
V ocile tinerilor cu disabilități trebuie auzite în toate domeniile care îiprivesc.
Tinerii cu disabilități încă trebuie să facă față unor bariere impor –
tante în accesarea tuturor aspectelor vieții lor: educație, muncă, sport,cultură, petrecerea timpului liber și viața comunității. Rezolvareaacestor probleme se poate face numai pe baza unei strategii compre -hensive. Modalități de a asigura participarea totală în societate,ținând cont de nevoile lor specifice, trebuie cuprinse în elaborarea
114oricăror politici pentru tineret. în concordanța cu Charta Europeană a
participării tinerilor la viața regională și locală, partici parea activă atinerilor în luarea deciziilor, precum și implicarea lor în acțiuni lanivel local și regional sunt esențiale pentru construcția unor societățidemocratice inclusive și prospere.
4.5. îmbătrânirea persoanelor cu disabilități
îmbătrânirea persoanelor cu disabilități, în special a celor, care
necesită un sprijin intensiv datorită afecțiunilor, reprezintă o nouăprovocare pentru societățile europene. Aceasta include sprijin pentruindivizi și familiile lor, în special când părinții de vârstă înaintatăsunt principalii membri ai familiei, care are grija de persoana cudisabilități. Abordările inovative sunt necesare pentru a face fațăacestei provocări, într-o paletă largă de politici și servicii. RapoarteleConsiliului Europei identifică problemele cheie a acestui grup,precum și propunerile pentru rezolvarea acestora. Este necesară oacțiune coordonată, care să răspundă nevoilor specifice cu scopul dea permite vârstnicilor cu disabilități să rămână în comunitate cât maimult posibil. Aceasta necesită o evaluare a nevoilor individuale,precum și disponibilitatea serviciilor necesare. Problemele handica -pului trebuie avute în vedere atunci când sunt elaborate politicilepentru vârstnici.
Se consideră că aceste probleme, cât și factorii care afectează
participarea vârstnicilor în viața de zi cu zi, trebuie avute în vedereatunci când sunt formulate acțiunile ce reies din acest Plan deAcțiune
6.
4.6. Persoanele cu disabilități din cadrul minorităților și a
migranților
Persoanele cu disabilități din cadrul grupurilor minoritare, a
migranților și refugiaților, pot înfrunta multiple dezavantaje datoritădiscriminării sau lipsei de obișnuință cu serviciile publice; deexemplu, în ciuda unei atenții crescute acordate populației roma înEuropa, sunt necesare și alte acțiuni pentru recunoașterea lor camembri deplini și egali ai societății. în interiorul propriilor comunități,
115persoanele cu disabilități sunt considerate invizibile și sunt de aceea
un grup vulnerabil.
Educația, angajarea în muncă, serviciile sociale și de sănătate,
precum și viața culturală sunt domenii de interes deosebit pentrutoate grupurile.
Statele membre trebuie să se asigure că sprijinul pentru persoanele
cu disabilități ține cont de limbajul, de bagajul cultural și de nevoilespecifice ale acestor grupuri de minorități.
5. Implementarea și urmărirea aplicării
5.1. IntroducereGuvernele Statelor membre au principala responsabilitate în
implementarea politicilor din domeniul handicapului la nivel naționalși, în mod deosebit, pentru implementarea acțiunilor specificereferitoare la ele din fiecare linie de acțiune.
Acest Plan de Acțiune ține cont de faptul că politicile antidiscri –
minare, administrația, resursele, demografia etc. sunt diferite de la o țarăla alta. De aceea permite fiecărui Stat membru să-și stabileascăprioritățile naționale și să adopte o abordare progresivă a implemen -tării prin mijloacele corespunzătoare statului respectiv.
Se intenționează ca, atunci când sunt implementate acțiuni
specifice conținute de prezentul Plan de Acțiune, statele membre sățină cont în totalitate de:
– principiile care stau la baza acestui Plan de Acțiune și care
includ în mod special drepturile oamenilor la protecție împo -triva discriminării, la șanse egale și la respectarea lor ca cetățeni;aspecte intersectoriale incluzând nevoile specifice ale femeilorși fetelor cu disabilități, copiilor și tinerilor cu disabilități, per -soa nelor cu disabilități cu nevoi crescute de sprijin, vârstni cilorcu disabilități, migranților cu disabilități și persoanelor cudisabilități din cadrul minorităților, împreună cu rolul crucial alcalității serviciilor și al traning-ului în furnizarea de serviciipentru persoane cu disabilități;
implicarea organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu
disabilități în toate fazele de implementare, monitorizare și evaluare
116la nivel european, național, regional și local este considerat un
element cheie.
5.1.1. Design universal
Accesul egal este esențial pentru dezvoltarea unei societăți
inclusive. Design-ul clădirilor, mediului, produselor, comunicațiilorși sistemelor electronice este extrem de important pentru a permiteparticiparea și independența persoanelor cu disabilități în toateaspectele vieții. Design-ul universal este un mod eficient de aîmbunătăți accesibilitatea și calitatea mediului construit, serviciilor șiproduselor. Este important să fim siguri că design-ul mediului,construcțiilor și produselor de utilizare zilnică este corect încă de laînceput, mai degrabă decât să le adaptăm într-o fază ulterioară. Cutoate că nu va fi întotdeauna posibil să accesibilizăm complet clădirivechi sau istorice sunt încă totuși prea multe obstacole care împiedicăpersoanele cu disabilități să participe în toate aspectele societății și săutilizeze toate facilitățile. Promovarea principiilor design-uluiuniversal, larga sa aplicabilitate și participarea utilizatorilor în toatefazele design-ului sunt de o importanță crucială pentru îmbunătățireaaccesibilităților mediului construit, transportului, sistemelor decomunicație și produselor de utilizare zilnică.
5.1.2. Calitatea serviciilor și instruirea personalului
Calitatea și instruirea sunt principiile cheie care stau la baza
liniilor de acțiune din acest plan. Multe țări europene muncescsistematic pentru îmbunătățirea calității serviciilor și pentruinstruirea personalului. Se consideră esențial ca toate politicile,serviciile și acțiunile să aibă la bază standarde de calitate înalte și săfie furnizate de personal competent și instruit. Persoanele cudisabilități trebuie să fie punctul central de interes pentru serviciilefurnizate. Satisfacția clienților trebuie să fie principala motivațiepentru politici de calitate viabile. Este de o importanță vitală capersoanele cu disabilități, în calitate de utilizatori de servicii, să fieparticipanți activi în monitorizarea și asigurarea serviciilor.
Instruirea este de asemenea un element esențial în calitatea
serviciilor. Aceasta nu include doar instruirea corespunzătoare pentru
117personalul implicat în furnizarea de servicii cu specific pentru
handicap, ci și instruirea acelora care au un rol în dezvoltareapoliticilor care afectează viața persoanelor cu disabilități. Instruireatrebuie să includă conștientizarea asupra drepturilor persoanelor cudisabilități.
5.1.3. Abordarea generală sau responsabilizarea sectorială
O abordare generală (mainstreaming), sau responsabilizarea
sectorială, în dezvoltarea politicilor și în furnizarea serviciilor joacăun rol important în promovarea unei societăți inclusive și este unprincipiu cheie al acestui Plan de Acțiune. Generalizarea implicăintegrarea serviciilor pentru persoane cu disabilități cu cele pentruceilalți cetățeni. Scopul este de a trece de la politicile care sprijinăsegregarea la integrarea în politicile cu caracter general, acolo undeeste posibil. Oricum, generalizarea nu exclude existența politicilorspecifice handicapului, acolo unde ele sunt în interesul persoanei cudisabilități (așa numita abordare twin-track).
În practică, această abordare înseamnă că politicile referitoare la
handicap nu mai sunt doar responsabilitatea unui anume minister saudepartament. Este responsabilitatea tuturor ministerelor să se asigurecă inițiativele lor țin cont de drepturile persoanelor cu disabilități.Trebuie promovată coordonarea între sectoarele guvernamentale șifocalizată pe problema handicapului pentru a întări și dezvoltaabordarea integrată.
5.2. Implementarea
Guvernele Statelor membre au principala responsabilitate în
implementarea politicilor din domeniul handicapului la nivel naționalși în mod deosebit pentru implementarea acțiunilor specificereferitoare la ele din fiecare linie de acțiune.
Statele membre trebuie să efectueze o evaluare a programelor și
politicilor existente în domeniul handicapului și să subliniezeprincipiile de bază, comparativ cu Planul de Acțiune al ConsiliuluiEuropei pentru a identifica în ce domenii mai trebuie făcute progreseși ce acțiuni specifice trebuie realizate.
118Pe baza acestor evaluări, Statele membre trebuie să elaboreze
strategii care să asigure că propriile lor programe și acțiuni dindomeniul handicapului avansează progresiv conform Planului deAcțiune pentru persoanele cu disabilități al Consiliului Europei șiresurselor financiare naționale. Prioritățile și stabilirea unui programcare să măsoare progresul sunt responsabilitățile fiecărui Stat membru.Este important ca implementarea planului de către fiecare Statmembru să fie sprijinită printr-o abordare coordonată cu impli careatuturor factorilor relevanți inclusiv organizațiile negu verna mentaleale persoanelor cu disabilități ca și necesar.
Ca parte a implementării, Statele membre trebuie să ia în conside –
rație problema definiției handicapului ca și necesar.
Statele membre vor traduce Planul de Acțiune în limbile lor oficiale
și vor face disponibile aceste traduceri în format alternativ. Statelemembre vor promova Planul de Acțiune, implicând toți factorii relevanțiastfel încât să asigure un sprijin pe termen lung.
La solicitare, Consiliul Europei va asista Statele membre în imple-
mentarea Planului de Acțiune. Statele membre vor lua în considerarecooperarea cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și vor dez -volta proiecte în scopul implementării Planului de Acțiune la nivelnațional.
5.3. Urmărirea aplicării
Guvernele Statelor membre au responsabilitatea principală pentru
continuarea planurilor de acțiune la nivel național, acolo unde vordecide asupra revizuirii lor corespunzătoare. în acel moment, Statelemembre trebuie să consulte principalii factori din domeniu, în specialorganizațiile neguvernamentale ale persoanelor cu disabilități.
La nivel european, urmărirea aplicării Planului de Acțiune trebuie
să se focalizeze pe întărirea cooperării în domeniul handicapului șitrebuie să permită într-un mod structurat schimburi efective deinformații, experiență și bune practici.
Urmărirea efectivă a aplicării acestui plan solicită Statelor
membre să furnizeze regulat informații relevante ConsiliuluiEuropei. în acest context, raportările guvernelor naționale cătreparlament, precum și raportările furnizate de organizațiileneguvernamentale sunt de un interes și o relevanță deosebită.
119Forumul creat pentru urmărirea implementării acestui Plan de
Acțiune va administra acest proces, inclusiv procedurile necesare,stabilirea unui program, precum și o posibilă revizuire intermediară.Acest forum poate sugera Statelor membre analizarea în profunzimea unor priorități specifice. El se va asigura de informarea în modregulat a Comitetului de Miniștri despre progresele făcute înimplementarea Planului de Acțiune.
Organizațiile internaționale neguvernamentale ale persoanelor cu
disabilități vor participa la acest proces în cadrul regulilor deprocedură date. Mai mult ca atît, alți factori interesați relevanți pot fiinvitați să contribuie la acest proces printr-o modalitate care va fispecificată în termenii de referință pentru forumul desemnat.
Anexa 1 la Planul de Acțiune
Declarația Ministerială de la Malaga privind Persoanele cu
disabilitati „Să progresăm către deplina participare ca cetățeni”
(adoptată la cea de-a Doua Conferință Europeană a Miniștrilor
responsabili cu politicile de integrare pentru persoanele cudisabilitati, Malaga, Spania, 7-8 mai 2003)
1. Noi, Miniștrii responsabili de politicile de integrare pentru
persoanele cu disabilități, reuniți la invitația guvernului spaniol laMalaga, în zilele de 7 și 8 mai 2003, la cea de a doua Conferință aMiniștrilor, organizată de Consiliul Europei,
1. Luând în considerație :
2. că scopul Consiliului Europei, așa cum este stabilit în Statutul
său, este acela de „a realiza o unitate mai strânsă între membrii săipentru salvgardarea și promovarea idealurilor și principiilor careconstituie patrimoniul lor comun și pentru facilitarea progresului loreconomic și social”;
3. rezultatul Primei Conferințe a Miniștrilor responsabili cu
politicile de integrare pentru persoanele cu disabilități – Paris, 7-8noiembrie 1991 – cu titlul „Trai independent pentru persoanele cudisabilități”, care a condus la adoptarea de către Comitetul de
120Miniștri al Consiliului Europei, a Recomandării Nr. R (92) 6 privind
o politică coerentă pentru persoanele cu disabilități;
4. faptul că protecția și promovarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, precum și posibilitatea de a se bucura pedeplin de acestea sunt esențiale pentru o participare activă apersoanelor cu disabilități în societate și că principiul egalitățiișanselor pentru persoanele cu disabilități reprezintă o valoarefundamentală împărtășită de statele membre ale Consiliului Europei;
5. contribuția Mișcării Europene a persoanelor cu disabilități la
cea de a doua Conferință Ministerială a Consiliului Europei privindpersoanele cu disabilități „De la vorbe la fapte”, adoptată în cadrulForumului ONG-urilor europene la 8 aprilie 2003 la Madrid;
6. existența unor diferențe substanțiale între Statele membre ale
Consiliului Europei cu privire la situația lor politică, economică șisocială și a faptului că unele țări, în special acelea a căror economieeste în tranziție, pot fi mai puțin pregătite să răspundă cerințelorpoliticilor moderne în domeniul handicapului și au nevoie de maimultă consiliere și de suport suplimentar;
7. faptul că politicile pentru persoanele cu disabilități se con fruntă
cu provocări de ordin politic, economic, social, demografic, cultural și
tehnologic, în ultimul deceniu, din cauza diverselor schim bări pe carele-a suferit Europa, schimbări care afectează calitatea viețiipopulației și fac să apară multiple provocări, oferind, în același timp,noi posibilități pentru dezvoltarea de politici coerente pentrupersoanele cu disabilități;
8. faptul că două aspecte sunt deosebit de relevante în relație cu
persoanele cu disabilități: pe de o parte, numărul crescând alpopulației vârstnice din Europa, care trebuie luat în considerație laelaborarea oricărei strategii viitoare pentru coeziunea socială pentru apreveni dependența de serviciile de suport pe parcursul vieții șimenținerea calității vieții persoanelor vârstnice; pe de altă parte,faptul că, datorită progreselor științifice în domeniul sănătății șiîmbunătățirii condițiilor de viață, persoanele cu deficiențe psihice șimintale trăiesc o viață mai îndelungată și mai bună, ceea ce duce laapariția de nevoi suplimentare de furnizare de servicii, suporteconomic și protecție a drepturilor omului;
1219. faptul că anul 2003 a fost proclamat de către Uniunea
Europeană Anul european al persoanelor cu disabilități și că obiec -tivul principal al acestuia este creșterea conștientizării privind dreptulpersoanelor cu disabilități la șanse egale promovând posi bilitateaacestora de a se bucura pe deplin și egal de aceste drepturi;
10. lucrările comitetului Ad Hoc al ONU pentru „examinarea
propunerilor pentru o convenție internațională globală și integratăpentru promovarea și protejarea drepturilor și demnității persoanelorcu disabilități”;
11. efortul depus de Comitetul Consiliului Europei de Reabilitare
și Integrare a Persoanelor cu disabilități pentru îmbunătățireacolaborării în cadrul Acordului Parțial în domeniul social și al sănă -tății publice;
12. realizările Consiliului Europei și ale altor organizații interna –
ționale, instituții sau evenimente, cuprinse în anexa la prezentaDeclarație;
2. Reafirmăm :
13. angajarea noastră de a garanta drepturile omului și libertățile
fundamentale pentru toate persoanele care se află sub jurisdicțiațărilor noastre, conform celor stabilite în Convenția Europeanăpentru Drepturile Omului, și că toate ființele umane se nasc libere șiegale în demnitate și drepturi și cu capacitatea de a contribui în modconstructiv la dezvoltarea și la bunăstarea societății, și că toțiindivizii sunt egali în fața legii și îndreptățiți la o protecție egală alegii;
14. măsurile luate pentru o implementare deplină și efectivă a
drepturilor omului, așa cum sunt ele enunțate în instrumenteleeuropene și internaționale privitoare la drepturile omului, trebuie săfie aplicabile fără discriminare sau distincție de nici un fel, inclusivdizabilitatea;
15. hotărârea noastră, exprimată cu ocazia Primei Conferințe a
Miniștrilor responsabili cu politicile pentru persoanele cu disabilitățicare a avut loc în 1991 la Paris, de a promova o politică coerentă șiintegrată pentru persoanele cu disabilități și Recomandarea nr. R (92)6 privind „O politică pentru persoanele cu disabilități” a determinatțările să adopte măsuri legislative și politice care să conducă la
122progres pe calea către o participare deplină și că acesta este un
document de referință fundamental care ar trebui să constituie oplatformă pentru acțiuni viitoare;
16. că promovarea spiritului cetățenesc și a participării depline a
persoanelor cu disabilități comportă o îmbunătățire a autonomieiindividului, de așa manieră încât acesta să poată prelua controlulasupra propriei vieți, ceea ce poate necesita măsuri de suportspecifice;
3. Considerăm :
17. că obiectivul nostru principal pentru deceniul următor este
acela de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu disabilități și afamiliilor lor, punând accentul pe integrarea și participarea lordeplină în societate, deoarece o societate participativă și activă esteîn beneficiul populației în întregul ei;
18. că măsurile luate în scopul de a îmbunătăți calitatea vieții
persoanelor cu disabilități trebuie să se bazeze pe o evaluare solidă asituației, a potențialului și preferințelor lor, dezvoltând abordăriinovative referitoare la servicii, luând în considerație preferințele șidrepturile lor, precum și circumstanțele specifice;
19. că o strategie adecvată pentru atingerea acestui obiectiv ar
trebui enunțată într-un Plan de Acțiune viitor pentru promovareaeliminării tuturor formelor de discriminare față de persoanele cudisabilități de toate vârstele, și mai ales față de femeile cu disabilitățiși de persoanele cu disabilități care au nevoie de un nivel mai ridicatde suport, astfel încât acestea să se poată bucura de drepturile omului,de libertățile fundamentale și de depline drepturi cetățenești;
20. că este necesar să se adopte o abordare integrată în elaborarea
politicilor și a legislației naționale și internaționale și nevoilepersoanelor cu disabilități să fie reflectate în mod corespunzător întoate domeniile relevante ale politicilor, mai ales în zonele cheie,cum sunt: locuirea, educația, orientare și formare profesională,angajarea în muncă, mediul fizic, transportul public, informația,îngrijirea sănătății și protecția socială;
21. că un obiectiv fundamental este acela de a lua măsuri
economice, sociale, educative, de ocupare a forței de muncă, demediu și sănătate, pentru a păstra capacitatea maximă a fiecărui
123individ cu disabilități pe tot parcursul vieții sale și pentru a ajuta
prevenirea handicapului;
22. că educația este un instrument fundamental de integrare
socială și că trebuie făcute eforturi pentru a da posibilitate copiilor cudisabilități să frecventeze școlile de masă, dacă aceasta este îninteresul copilului, să se faciliteze trecerea de la școală sau facultatela ocuparea unui loc de muncă și de a dezvolta conceptul de educațiecontinuă;
23. că egalitatea de acces la ocuparea unui loc de muncă este un
element cheie pentru participarea socială; de aceea, ar trebui făcuteprogrese în integrarea persoanelor cu disabilități pe piața muncii, depreferință pe piața deschisă, mutând accentul pe evaluarea abilitățilorși pe implementarea de politici active și că diversificarea forței demuncă prin promovarea accesului persoanelor cu disabilități la piațanormală a muncii este o valoare adăugată pentru societate;
24. este esențial să conștientizăm natura socială a tehnologiei și să
profităm de potențialul noilor tehnologii, în scopul creșteriiautonomiei și a interacțiunilor persoanelor cu disabilități, în toatedomeniile vieții;
25. că rezultatul progreselor științifice în domeniul sănătății și
îmbunătățirii condițiilor de viață, persoane cu disabilități fizice,psihologice și intelectuale trăiesc mai mult, este faptul că acesteagenerează noi nevoi și provocări în ceea ce privește furnizarea deservicii, ceea ce ar putea fi soluționat prin abordări inovative;
26. că este necesar să ne asigurăm că beneficiile unei vieți mai
îndelungate nu generează un număr crescând de persoane dependentede serviciile de suport, prin încurajarea populației, începând cu vârstacea mai mică, să adopte obiceiuri și condiții de viață sănătoase, caresă permită păstrarea unei stări bune de sănătate fizică și mentală la ovârstă avansată;
27. că sunt necesare progrese în eliminarea barierelor și în
adoptarea principiului de design universal pentru a împiedica creareade noi bariere;
28. că există un număr redus, dar în creștere, de persoane cu
disabilități care au nevoie de un nivel mai ridicat de suport șirecunoaștem în consecință nevoia de a întări structurile care li se
124adresează lor și familiilor lor, fără să ne îndepărtăm însă de la
modelul serviciilor comunitare;
29. că situația femeilor cu disabilități în Europa merită o mai bună
vizibilitate și o atenție deosebită pentru a le garanta indepen dența,autonomia, participarea și integrarea în societate și că acțiuneaîntreprinsă ar trebui să susțină o abordare integrată a egalității sexelorîn elaborarea politicii privitoare la dizabilitate;
4. /glyph1197e angajăm:
30. să lucrăm în cadrul drepturilor omului și al luptei împotriva
discriminării pentru a introduce egalitatea șanselor pentru persoanelecu disabilități în toate domeniile de activitate;
31. să nu facem discriminare pe baza originii handicapului sau a
identității persoanei cu dizabilitate;
32. să promovăm posibilitatea, pentru persoanele cu disabilități,
de a duce o viață independentă, în cadrul comunității, prin adoptareaprogresivă a principiilor tehnologiilor inclusive și de design univer -sal, între altele în dezvoltarea mediului, a serviciilor publice, a siste -melor de comunicație și a locuinței;
33. să întărim coordonarea în interiorul și între departamentele
guvernamentale, cu o angajare deosebită pentru a promova echitateaîn furnizarea de servicii publice, în îngrijirea sănătății și în sistemullegislativ, precum și să îmbunătățim gradul de răspuns între nivelurilede responsabilitate locală, regională și națională;
34. să promovăm furnizarea de servicii de calitate, răspunzând
nevoilor persoanelor cu disabilități, care să fie accesate pe baza unorcriterii de eligibilitate publicate, stabilite pe baza unei evaluări apro -fundate și echitabile, definite în funcție de alegerea, autonomia,bună starea și concepțiile persoanei cu disabilități, cu garanții șireglementări adecvate, și cu posibilitatea de a face recurs la o instanțăindependentă și să consolidăm și să întărim măsurile deja imple -mentate;
35. să susținem integrarea persoanelor cu disabilități în toate
domeniile vieții prin educație și să ne angajăm în fața persoanelor cudisabilități ca cetățeni care au capacitatea de a-și controla propriaviață;
12536. să facem să progreseze integrarea persoanelor cu disabilități
pe piața muncii prin deplasarea accentului pe evaluarea abilităților,mai ales a abilităților profesionale, și prin a face orientarea șiformarea profesională, precum și angajarea acestora, mai accesibilă;
37. să luăm în considerare totalitatea nevoilor copiilor cu
disabilități și a familiilor lor, precum și pe cele ale persoanelor învârstă cu disabilități, fără însă să repunem în discuție angajamenteleactuale față de persoanele adulte cu disabilități, de vârstă activă,indiferent dacă acestea sunt angajate sau nu în muncă, conștiențifiind de faptul că angajarea în muncă nu este singurul criteriu despirit civic, singura arie de participare și singura cale spre demnitateaumană;
38. să continuăm să susținem cercetarea științifică aplicată, mai
ales în domeniul noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor,pentru a îmbunătăți asistența care să faciliteze participarea interactivăla toate domeniile vieții;
39. să punem în practică mijloacele necesare atingerii unei
egalități efective de șanse între bărbați și femei și unei participăriactive a persoanelor cu disabilități, cu accent special pe femei și fete,în domeniul educației și formării, al angajării în muncă, în politicasocială, în participare și luarea de decizii, sexualitate, reprezentaresocială, maternitate, locuință și viață de familie și pentru prevenireaviolenței;
40. să realizăm analize suplimentare privind amploarea măsurilor
și prevederilor care ar îmbunătăți în mod efectiv viața în cadrulsocietății pentru persoanele cu disabilități cu nevoi ridicate de sprijinși să colectăm datele statistice necesare pentru definirea și evaluareapoliticilor privind dizabilitatea;
41. să determinăm evaluarea, cu atenție, a nevoilor familiilor cu
copii cu disabilități, de către autoritățile responsabile, pentru a puteafurniza măsuri de suport adecvate care să permită copiilor să creascăîn sânul familiilor lor, să participe la viața locală și să primeascăeducație;
42. să determinăm evaluarea aprofundată a nevoilor familiilor
care asigură servicii infórmale de îngrijire, mai ales a familiilor careau copii cu disabilități cu nevoi sporite de suport, pentru a le asigura
126informație, formare și asistență, inclusiv suport psihologic, pentru a
le facilita viața în cadrul familiei;
43. să lucrăm la dezvoltarea de programe și de resurse pentru
acoperirea nevoilor persoanelor cu disabilități, care îmbătrânesc;
44. să încurajăm populația, încă de la vârsta cea mai fragedă, să
aibă obiceiuri și condiții de viață sănătoase pentru a avea oîmbătrânire activă, în cea mai bună stare de sănătate fizică și mintală;
45. să lucrăm în direcția dezvoltării unei imagini pozitive a
persoanelor cu disabilități, în colaborare cu diverși actori implicați,inclusiv media;
46. să implicăm persoane cu disabilități în luarea de decizii care le
afectează viața și organizații ale persoanelor cu disabilități înelaborarea de politici, acordând o atenție deosebită persoanelor cudisabilități asociate sau cu boli complexe și celor care nu se potreprezenta singure;
47. să promovăm participarea și colaborarea partenerilor sociali și
a tuturor celorlalte părți și actori, publici sau privați, implicați înelaborarea de politici;
5. Recomandăm:
48. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei să continue să
promoveze politici care să asigure un deplin spirit cetățenesc șiparticiparea activă a persoanelor cu disabilități, cu participareadeplină a tuturor statelor membre, și să se întărească rolul ConsiliuluiEuropei ca platformă pentru cooperarea internațională în domeniulelaborării de politici pentru persoanele cu disabilități, invitândComitetul pentru Reabilitarea și Integrarea Persoanelor cu disabilitățiși a altor comitete relevante ale Consiliului Europei să promoveze oabordare integrată a politicilor relative la persoanele cu disabilități înariile lor de competență;
49. elaborarea, ținând cont de considerațiile rezultate în cadrul
acestei Conferințe Ministeriale, a unui Plan de Acțiune a ConsiliuluiEuropei pentru persoanele cu disabilități; un nou cadru politiceuropean pentru deceniul următor, bazat pe drepturile omului și peparteneriatul între diferiții actori, stabilind obiective strategice șipriorități pentru ca persoanele cu disabilități să aibă un deplin spirit
127cetățenesc și o participare activă la viața comunității, prin politici
viabile, rezonabile – din punct de vedere financiar – și durabile;
50. Consiliul Europei să joace un rol activ în negocieri în
contextul sesiunilor următoare ale Comitetului Ad Hoc al ONUpentru „examinarea propunerilor în vederea elaborării unei convențiiglobale și integrate pentru promovarea și protejarea drepturilor și ademnității persoanelor cu disabilități”, profitând de marea experiențăîn materie de drepturi ale omului a Consiliului;
6. Invităm:
51. toate statele membre ale Consiliului Europei și pe cele cu
drept de observator, precum și pe reprezentanții organizațiilorneguvernamentale europene să participe la activitățile și lucrărileConsiliului privind promovarea unei politici coerente pentru și prinparticiparea deplină a persoanelor cu disabilități;
7. Dorim:
52. să împărtășim cu toată lumea convingerile, valorile și
principiile privitoare la drepturile omului și libertățile fundamentaleale persoanelor cu disabilități, precum și la spiritul cetățenesc deplinși participarea activă la viața comunității, stabilite în aceastăDeclarație a Miniștrilor Europeni și recunoscute drept caracteristicieuropene comune.
***
Anexa 2 la Planul de Acțiune
Texte de referințăConvenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
funda mentale (ETS n°5).
Charta Socială Europeană (ETS n° 35) și Charta Socială Europeană
(revizuită) (ETS n° 163);
Codul European de Securitate Socială (ETS n° 48), Protocolul la
Codul European de Securitate Socială (ETS n° 48A), CodulEuropean de Securitate Socială (revizuit) (ETS n° 139);
128Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Demnității
Ființei Umane cu privire la Aplicațiile din Biologie și din Medicină:Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicină (ETS n° 164);
Convenția pentru Păstrarea Patrimoniului Arhitectural al Europei
(ETS n° 121).
Convenția europeană a peisajului (ETS n° 176);„Strategia pentru Coeziune Socială“, adoptată de Comitetul
European pentru Coeziune Socială al Consiliului Europei la 12 mai2000;
Recomandarea nr. R (86) 18 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre, numită „Charta Europeană a Sportului pentru toți:persoanele cu disabilități”;
Recomandarea nr. R (92) 6 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la o politică coerentă pentru persoanele cudisabilități;
Rezoluția ResAP (95)3 referitoare la o Chartă pentru evaluarea
profesională a persoanelor cu disabilități;
Recomandarea nr. R (96) 5 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la concilierea vieții profesionale cu cea defamilie;
Recomandarea nr. R (98) 3 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la accesul la învățământul superior;
Recomandarea nr. R (98) 9 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la dependență;
Recomandarea nr. R (99) 4 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la protecția legală a persoanelor adulte fărăcapacitate de exercițiu;
Recomandarea Rec(2001)12 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la adaptarea serviciilor de îngrijirimedicale la cererea de îngrijiri și de servicii a persoanelor aflate însituație de marginalizare;
Recomandarea Rec(2001)19 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la participarea cetățenilor la viața publicălocală;
Recomandarea Rec(2002)5 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la protecția femeilor împotriva violenței;
129Recomandarea Rec(2003)3 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la participarea în egală măsură a femeilor șibărbaților la luarea deciziilor politice și publice;
Recomandarea Rec(2003)19 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la îmbunătățirea accesului la drepturilesociale;
Recomandarea Rec(2004)10 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la protecția drepturilor omului șidemnității persoanelor cu tulburări mentale;
Recomandarea Rec(2004)11 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la normele juridice, operaționale șitehnice standard ale votului electronic;
Recomandarea Rec(2004)15 a Comitetului de Miniștri către
Statele membre referitoare la guvernarea electronică („e-governance”);
Recomandarea Rec(2005)5 a Comitetului de Miniștri către Statele
membre referitoare la drepturile copiilor care se află în instituțiirezidențiale;
Rezoluția ResAP(2001)1 a Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei referitoare la introducerea principiilor Design-ului Universalîn curriculum-ul tuturor profesiilor care au legătură cu mediul fizicconstruit („Rezoluția de la Tomar”);
Rezoluția ResAP(2001)3 a Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei numită „Spre drepturi cetățenești depline a persoanelor cudisabilități datorită unor noi tehnologii incluzive”;
Rezoluția ResAP (2005)1 a Comitetului de Miniștri al Consiliului
Europei referitoare la protecția adulților și copiilor cu disabilitățiîmpotriva abuzurilor;
Recomandarea 1185 (1992) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei referitoare la politicile de readaptare pentru persoanele cudisabilități;
Recomandarea 1418 (1999) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei referitoare la protecția drepturilor omului și a demnitățiibolnavilor incurabili și pe moarte;
130Recomandarea 1560 (2002) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei numită „Spre eforturi concentrate pentru a trata și reparaleziunile măduvei spinării”;
Recomandarea 1592 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei numită „Către deplina integrare a persoanelor cudisabilități”;
Recomandarea 1598 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei referitoare la protecția limbajului semnelor în Statelemembre ale Consiliului Europei;
Recomandarea 1601 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei referitoare la îmbunătățirea condițiilor de viață a copiilorabandonați aflați în instituții rezidențiale;
Recomandarea 1698 (2005) a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei referitoare la drepturile copiilor instituționalizați;
Rezoluția 216 (1990) a Conferinței Permanente a Puterilor Locale
și Regionale a Consiliului Europei referitoare la reabilitarea șireadaptarea persoanelor cu disabilități: rolul puterilor locale;
Recomandarea 129 (2003) și Rezoluția 153 (2003) a Congresului
puterilor locale și regionale al Consiliului Europei referitoare lagrupurile vulnerabile și la angajarea în muncă;
Charta europeană revizuită referitoare la participarea tinerilor la
viața comunității locale și regionale (Congres), 21 mai 2003;
Declarația finală adoptată de Șefii de Stat și de Guvern ai Statelor
membre ale Consiliului Europei, reuniți la Strassbourg cu ocaziaCelui de-al Doilea Summit al Consiliului Europei (octombrie 1997)și care au recunoscut următoarele: „coeziunea socială constituie unadintre exigențele primordiale a Europei lărgite și că acest obiectivtrebuie urmărit ca o componentă esențială a promovării drepturiloromului și demnității umane”;
Declarația finală (Declarația de la Malta) adoptată la Conferința
Consiliului Europei referitoare la Accesul la Drepturile Sociale, 14-15noiembrie 2002;
Contribuția Comisarului Consiliului Europei pentru Drepturile
Omului; Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copiilor(1989);
Pactul Internațional al Națiunilor Unite cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale (1966); Pactul Internațional al
131Națiunilor Unite cu privire la drepturile civile și politice (1966);
Declarația Universală a Națiunilor Unite pentru drepturile omului(1948);
Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele
cu disabilități, adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Uniteprin Rezoluția 48/96, (1993);
Declarația de la Salamanca și cadrul de acțiune pentru educație și
nevoi speciale UNESCO (1994);
Planul Internațional de Acțiune cu privire la persoanele în vârstă,
adoptat de cea de-a doua Adunare Mondială cu privire la îmbătrânire(Madrid 8-12 aprilie 2002);
Strategia regională de implementare a Planului Internațional de
Acțiune cu privire la îmbătrânire (Madrid, 2002), adoptată de cătreConferința ministerială privind îmbătrânirea a Comisiei economicepentru Europa a Națiunilor Unite (Berlin 11–13 septembrie 2002);
Clasificarea Internațională a Incapacității, Deficiențelor și Handi –
capului, (ICIDH) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 1980;
Clasificarea Internațională a Funcționării, Handicapi și Sănătății
(CIF) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) (2001);
Convenția Organizației Internaționale a Muncii (ILO) referitoare
la readaptarea profesională și la angajarea în muncă a persoanelor cudisabilități (nr. C159) (1983) și Recomandarea Organizației Interna -țio nale a Muncii (nr. R168);
Rezoluția Consiliului Europei și a miniștrilor educației întruniți în
cadrul Consiliului, în data de 31 mai 1990, referitoare la integrareacopiilor și tinerilor cu disabilități în sistemele de învățământ obișnuite;
Comunicatul Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru
persoanele cu disabilități – „O nouă strategie pentru Comunitateaeuropeană“, (COM(96) 406 final);
Rezoluția Consiliului Uniunii Europene și a reprezentanților
guvernelor Statelor membre întruniți în cadrul Consiliului la 20decembrie 1996, referitoare la egalitatea de șanse pentru persoanelecu disabilități;
Recomandarea Consiliului din 4 iunie 1998 referitoare la emiterea
unui card de parcare pentru persoanele cu disabilități (98/376/EC);
132Rezoluția Consiliului din 17 iunie 1999, referitoare la egalitatea
de șanse în domeniul angajării în muncă a persoanelor cu disabilități(199/C 186/02);
Comunicatul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor – Spre oEuropă fără bariere pentru persoanele cu disabilități, (COM(2000)284 final);
Directiva (2000/78/EC) a Consiliului din 27 noiembrie 2000
referitoare la crearea unui cadru general în favoarea unui tratamentegalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă șiocuparea forței de muncă;
Decizia Consiliului (2000/750/EC) din 27 noiembrie 2000 referi –
toare la stabilirea unui program de acțiune comunitar pentru luptaîmpotriva discriminării (2001-2006);
Decizia Consiliului (2001/903/CE) din 3 decembrie 2001 referi –
toare la Anul european al persoanelor cu disabilități 2003;
Rezoluția Consiliului din 6 februarie 2003 referitoare la „eAccesi –
bilitate” – îmbunătățirea accesului persoanelor cu disabilități la osocietate bazată pe cunoaștere (2003/C39/03);
Rezoluția Consiliului din 5 mai 2003, referitoare la egalitatea de
șanse pentru elevii și studenții cu disabilități în domeniulînvățământului și al formării profesionale (2003/C134/04);
Rezoluția Consiliului din 6 mai 2003 referitoare la accesul
persoanelor cu disabilități la infrastructuri și activități culturale(2003/C 134/05);
Rezoluția Consiliului din 15 iulie 2003 referitoare la promovarea
angajării în muncă și a integrării sociale a persoanelor cu disabilități(2003/C 175/01);
Comunicatul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor: eAcce -si bilitatea (COM(2005) 425 final);
Comunicatul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor: imple -mentarea, evaluarea globala și a rezultatelor Anului european alpersoanelor cu disabilități 2003 (COM(2005) 486 final);
Comunicatul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor: situația
133persoanelor cu disabilități în Uniunea Europeană lărgită: Planul de
Acțiune European 2006-2007 (COM(2005) 604 final);
Comunicatul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European,
Comitetul Economic și Social și către Comitetul Regiunilor: egali -tatea de șanse pentru persoanele cu disabilități: un Plan de AcțiuneEuropean (COM(2003) 650 final);
Declarația de la Madrid „Nediscriminarea și acțiunile pozitive
conduc la incluziune socială“, adoptată la Conferința Europeană aorganizațiilor neguvernamentale, de la Madrid, martie 2002;
Declarația de la Barcelona: orașul și dizabilitatea (1995);Declarația Partenerilor Sociali Europeni cu privire la angajarea în
muncă a persoanelor cu disabilități (Cologne, mai 1999);
Declarația Partenerilor Sociali Europeni pentru Anul european al
persoanelor cu disabilități: „Să promovăm egalitatea de șanse șiaccesul la angajarea în muncă a persoanelor cu disabilități” (20ianuarie 2003);
Contribuția mișcării europene a persoanelor cu disabilități la cea
de-a doua Conferință ministerială a Consiliului Europei referitoare lapersoanele cu disabilități „De la cuvinte la fapte” adoptată cu ocaziaForumului european al organizațiilor neguvernamentale de laMadrid, 8 aprilie 2003.
Nota 1 Geneva, 2001Nota 2 Protejarea adulților și copiilor cu disabilitati, Consiliul
Europei, Strasbourg, 2003 ISBN 92-871-4919-4
Nota 3 Discriminarea împotriva femeilor cu dizabilități, Consiliul
Europei, Strasbourg, 2003 ISBN 92-871-5316-7 Viața încomunitate pentru persoanele cu disabilitati care necesităcare necesită un grad ridicat de asistență, ConsiliulEuropei, Strasbourg, 2004
Nota 4 Orice referință existentă în acest Plan de Acțiune la adresa
femeilor cu dizabilități include de asemenea și fetele cudizabilități
Nota 5 Viața în comunitate pentru persoanele cu disabilitati care
necesită un grad ridicat de asistență
Nota 6 Cadrul analizei calitative și cantitative al procesului de
îmbătrânire al persoanelor cu dizabilități, Consiliul Europei,Strasbourg, 1998, ISBN 92-871-3327-1
12Adoptată de Comitetul de Miniștri la 16 noiembrie 2011 în cadrul reuniunii
1126 a Delegaților Miniștrilor.
134RECOMA/glyph1197DAREA CM / REC (2011) 14
a Comitetului de Miniștri către statele membre
cu privire la participarea persoanelor cu dizabilități
în viața politică și publică12
Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 15.b din Statutul
Consiliului Europei,
Având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului
(1948), a Pactului internațional cu privire la Drepturile Civile șiPolitice al Organizației Națiunilor Unite (1966), a RegulamentuluiStandard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cuDizabilități al Organizației Națiunilor Unite (1993) și ConvențiaNațiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități(2006), care recunoaște dreptul universal al tuturor persoanelor laegalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării;
Având în vedere dispozițiile relevante ale Convenției pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ETS nr. 5),și în special a Protocolului său (ETS nr. 9), articolul 3, „Dreptul laalegeri libere”;
Având în vedere principiile enunțate în Carta socială europeană
(revizuită) (ETS nr. 163), și anume articolul 15 „Dreptul persoanelorcu dizabilități la independență, integrare socială și participare la viațacomunității”, inclusiv punctul 3 al acesteia, privind dreptul laamenajare/cazare/acomodare rezonabilă, în vederea promovăriiintegrării sociale depline și participării persoanelor cu dizabilități înviața comunității;
Având în vedere dispozițiile relevante ale Convenției Națiunilor
Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități cu privire laparticiparea persoanelor cu dizabilități în viața politică și publică, înspecial articolul 29 „Participarea la viața politică și publică”, careevidențiază obligația de a asigura ca persoanele cu dizabilități să sebucure de drepturile lor politice pe o bază de egalitate cu ceilalțimembri ai societății, precum și articolul 2 „Definiții”, care includerefuzul la o cazare /amenajare/ajustare/ rezonabilă corespunzătoareîn definiția sa privind discriminarea pe criterii de dizabilitate;
135Reamintind că în Declarația de la Varșovia, adoptată la Summit-ul
al treia (2005), șefii de state și de guverne ai Consiliului Europei auafirmat că „democrația efectivă și buna guvernare la toate nivelurilesunt esentiale pentru prevenirea conflictelor, promovarea stabilității,facilitarea economică și progresul social și, prin urmare, pentrucrearea de comunități durabile în cazul în care oamenii vor să trăiascăși să muncească, acum și în viitor“, și că acest lucru presupuneimplicarea activă a cetățenilor și a societății civile;
Ținând cont de acquis-ul Consiliului Europei în domeniul
democrației participative și a coeziunii sociale, în ultimii zece ani,inclusiv:
1. Recomandările Comitetului Miniștrilor:
– Rec (2001) 19 privind participarea cetățenilor la viața publică
locală;
– Rec (2003) 3 privind participarea echilibrată a femeilor și
bărbaților în procesul decizional politic și public;
– Rec (2004) 11 privind standardele legale, operaționale și tehnice
pentru votul electronic;
– Rec (2004) 15 privind guvernarea electronică (“e-guvernare”);– CM / Rec (2009) 1 cu privire la democrația electronică (e-
democrație);
– CM / Rec (2009) 2 privind evaluarea, auditul și monitorizarea
participativă și politicile de participare la nivel local și regional;
– CM / Rec (2009) 3 privind monitorizarea protecției drepturilor
omului și a demnității persoanelor cu tulburări psihice;
– CM / Rec (2009) 6 privind îmbătrânirea și dizabilitatea în
secolul 21: cadre durabile, pentru a permite o mai bună calitate avieții într-o societate inclusivă;
– CM / Rec (2009) 8 privind realizarea participării depline printr-
un design universal;
2. Texte ale Adunării Parlamentare:
– Recomandarea 1592 (2003) „Pentru o incluziune socială deplină
a persoanelor cu dizabilități“;
136– Recomandarea 1598 (2003) „Protecția limbii semnelor în statele
membre ale Consiliului Europei”;
– Rezoluția 1459 (2005) și Recomandarea 1714 (2005) „Eliminarea
restricțiilor privind dreptul la vot”;
– Rezoluția 1642 (2009) și Recomandarea 1854 (2009) „Accesul
la drepturi a persoanelor cu dizabilități și participarea lor deplină șiactivă în societate”;
3. Textele Congresului Autorităților Locale și Regionale al
Consiliului Europei:
– Carta Europeană revizuită privind participarea tinerilor la viața
locală și regională (2003);
– Protocolul adițional la Carta Europeană a Autonomiei Locale cu
privire la dreptul de a participa în afacerile de o autoritate locală(2009);
Având în vedere specificul Recomandării Rec (2006) 5 a Comi –
tetului de Miniștri către statele membre și Planul de Acțiune alConsiliului Europei pentru promovarea drepturilor și participareadeplină a persoanelor cu dizabilități în societate: îmbunătățireacalității vieții persoanelor cu dizabilități din Europa (2006-2015)(Planul de Acțiune al Consiliului Europei pentru persoanele cudizabilități), în special linia de acțiune nr.1 „Participarea la viațapolitică și publică”, care prevede că participarea de către toți cetățenii„ în viața politică și publică și în procesele democratice este esențialăpentru dezvoltarea și întreținerea societăților democratice „;
Reamintind faptul că linia de acțiune No. 1 menționată anterior
subliniază importanța includerii tuturor cetățenilor în procesuldecizional și ținând seama de diversitatea membrilor societății,pentru a „beneficia de experiența și cunoștințele lor variate“ îngestionarea afacerilor publice, la toate etapele în dezvoltarealegislației, politicilor și practicilor;
Având în vedere că 15 linii de acțiune în cadrul Planului de
acțiune pentru persoanele cu dizabilități al Consiliului Europei suntcomplementare și că au stabilit toate obiectivele specifice în vederearealizării scopului de a construi societăți inclusive, participative șirespectarea drepturilor omului, a tuturor membrilor acestor societăți,în diversitatea lor;
137Având în vedere că acest obiectiv nu poate fi realizat fără a
implica persoanele cu dizabilități, indiferent de dizabilitate; o astfelde implicare necesită o acțiune pozitivă din partea statelor membre înfavoarea persoanelor cu dizabilități în scopul de a le oferi locurinecesare și amenajare/acomodare rezonabilă și garanții juridiceprivind exercitarea drepturilor lor politice, în condiții de egalitate șinon-discriminare;
Fiind convins de faptul că, în toate domeniile relevante de acțiune,
la nivel internațional, național, regional și local, trebuie să fieaplicată o abordare bazată pe drepturile omului, care sunt universale,indivizibile și interdependente, statele membre au mai multe mij -loace la îndemână pentru a face acest lucru, recunoscând că nu maiexistă nici una din abordările neîncercate cu adevărat pentru com -baterea discriminării;
Recunoscând faptul că, atunci când este vorba de integrarea
socială a persoanelor cu dizabilități, o schimbare mare conceptuală șimetodologică a avut loc în dreptul internațional, deoarece la sfârșitulsecolului 20, persoanele cu dizabilități nu mai sunt consideratepacienți sau obiecte de caritate, ci sunt subiecte ale drepturilor omuluiși cetățeni cu drepturi depline, care, atunci când interac ționează șiconfruntă bariere sociale și de mediu, pot fi împiedicați să participela viața societății;
Recunoscând că este de datoria guvernelor din statele membre să
identifice și să elimine orice obstacole care împiedică participareapersoanelor cu dizabilități în viața societății și a preveni apariția aorice obstacole noi, în scopul de a garanta drepturi egale și demo –
cratice în societate pentru toate persoanele fizice cu recu noaștereafaptului că întreaga societate ar trebui să beneficieze de diversitate șiparticipare egală a tuturor;
Având în vedere că lucrul interguvernamental privind participarea
democratică a persoanelor cu dizabilități în viața publică și politică lanivel național, local și regional, care a fost realizat de la adoptareaPlanul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități al ConsiliuluiEuropei, a evidențiat o serie de întrebări care ar fi în valoare de a fiabordate în conformitate cu o nouă recomandare pentru statelemembre referitoare la linia de acțiune No. 1 „Participarea la viața
138politică și publică” și, de asemenea, la alte linii de acțiune în planul
de acțiune menționat,
Recomandă ca guvernele statelor membre:1. să continue eforturile lor de a atinge obiectivele de acțiune în
Linia Nr. 1 „Participarea la viața politică și publică” a ConsiliuluiEuropei din Planul de acțiune pentru persoanele cu dizabilități, sămonitorizeze și să evalueze punerea în aplicare a dispozițiilor acesteilinii de acțiune;
2. să adopte măsuri legislative adecvate, în conformitate cu linia
de acțiune menționată mai sus No. 1, a facilita dezvoltarea de serviciide asistență adecvate care furnizează asistența necesară și desfășu -rarea altor acțiuni pozitive, care ar putea să încurajeze femeile șibărbații cu dizabilități, precum și copiii și tinerii cu dizabilități, de aparticipa la viața politică și publică în calitate de cetățeni care dețindrepturi egale politice și obligații, cu respectarea următoarelorprincipii și măsuri care sunt prezentate în detaliu în anexa la prezentarecomandare:
2.1. drepturi și oportunități egale;2.2. accesibilitate:2.2.1. mediu construit;2.2.2. bunuri și servicii;2.2.3. informare și comunicare;2.2.4. procedurile de votare, buletinele de vot și facilități;2.3. non-discriminare în exercitarea capacității juridice;2.4. asistență în procesul decizional și libera alegere de către
persoanele cu dizabilități;
2.5. educație și formare în participarea democratică;2.6. includerea persoanelor cu dizabilități în procesele deci –
zionale;
3. să inițieze sau să continue lucrările pentru a evalua participarea
democratică a persoanelor cu dizabilități și a impactului acestora lanivel național, regional și local, astfel încât să consolideze coope –
rarea între factorii de decizie, organele de conducere electorale,cerce tători, instituții academice și ONG-urile din țările lor respective,în scopul de a asigura informații viabile și comparabile și statistici înceea ce privește legislația națională, precum și de a colecta bunepractici;
1394. să consolideze cooperarea acestora în cadrul Consiliului
Europei, prin schimbul de bune practici și dezvoltarea de activitățiinterguvernamentale și rețele cu scopul de a crea condițiile pentru ainclude toate persoanele cu dizabilități în viața politică și publică șisă garanteze drepturile lor și șansele egale;
5. a integra această recomandare în strategiile lor naționale în
domeniul dizabilități, a politicilor și programelor, a o traduce înlimbile lor oficiale (ă) și să o difuzeze pe o scară cât mai largă;
6. implică persoanele cu dizabilități, inclusiv copiii și tinerii cu
dizabilități, prin intermediul organizațiilor reprezentative aleacestora, în difuzarea și punerea în aplicare a acestei recomandări.
Anexă la Recomandarea CM / Rec (2011) 14
Obiectivul din prezenta anexă este de a propune principii și
măsuri de creștere a participării persoanelor cu dizabilități în viațapolitică și publică la toate nivelurile – local, regional, național șiinternațional – în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei.Este de remarcat faptul că persoanele cu dizabilități, în general,reprezintă un procent mic al celor implicați în afacerile publice șifuncțiile ocupa reprezentative. Scopul este de a realiza egalitateadeplină în participarea la alegeri și de reprezentare a tuturormembrilor societății în organele de decizie pentru a se asigura cădiversitatea de opinii și de nevoi este luat în considerare în contextnațional, a legislației regionale și locale și elaborarea de politici înstatele membre.
1. Drepturi și oportunități egale
Toate persoanele cu dizabilități – bărbați și femei, inclusiv copiii,
în anumite circumstanțe – au dreptul de a participa la viața politică șipublică în calitate de cetățeni în condiții egale cu ceilalți. Statelemembre ar trebui să asigure pentru persoanele cu dizabilități drepturiși oportunități egale de a participa la viața politică și publică și pentrua preveni orice discriminare, prin urmare, posibil, prin furnizarea deinformații adecvate și crearea unui mediu care va permitepersoanelor cu dizabilități de a participa pe deplin la viața politică șipublică.
140Persoanele cu dizabilități ar trebui să fie activate, în mod liber și
fără discriminare, oricare ar fi, în special de natură juridică, de mediuși/sau financiară, pentru a:
– V ota și candida în alegeri la toate nivelurile;– Să aibă acces egal la comunicare, informare, procedurile și
facilitățile legate de drepturile lor politice;
– Să aibă acces egal la funcții publice;– Să se întrunească, să se alăture sau să fondeze asociații;– Să se întrunească, să se alăture sau să fondeze partide politice;– să exprime opiniile lor;– Să fie consultate îndeaproape și să fie incluse în mod activ la
dezvoltarea și punerea în aplicare a legislației și a politicilor, precumși în alte procese decizionale cu privire la problemele care îiafectează.
În toate măsurile luate pentru a facilita participarea persoanelor cu
dizabilități în viața politică și publică, autoritățile și organelecompetente ar trebui să țină seama de faptul că persoanele cudizabilități reprezintă diferite grupuri din societate. Ele pot avea omare varietate de deficiențe, caracteristici personale foarte diferite șisă fie în diferite situații socio-economice.
Principiul general al non-discriminării ar trebui să-l constituie
baza de politici guvernamentale orientate spre asigurarea egalității îndrepturi și oportunități pentru persoanele cu dizabilități, prineliminarea restricțiilor privind capacitatea juridică, eliminareatestelor de vot, introducerea unor dispoziții legale relevante, formespecifice de asistență, de sensibilizare și de finanțare.
În caz de încălcare a drepturilor persoanelor cu dizabilități,
acestea vor avea acces egal la justiție și să se bucure de același nivelde protecție legală ca toate celelalte persoane, în conformitate cuPactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966)al Organizației Națiunilor Unite și, după caz, articolul 13 dinConvenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturilepersoanelor cu dizabilități (UNCRPD), precum și cum este prevăzutîn Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), precum șidispozițiile de acțiune a Liniei Nr 12 „Protecția juridică” a Planuluide acțiune al Consiliului Europei (2006-2015) pentru persoanele cudizabilități (Recomandarea Rec (2006) 5 cu privire la Planul de
141acțiune al Consiliului Europei pentru promovarea drepturilor și
participarea deplină a persoanelor cu dizabilități în societate:îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități în Europa(2006 – 2015).
2. Accesibilitate
Democrația participativă pentru persoanele cu dizabilități
presupune accesibilitate a spațiilor, bunuri și servicii, proceduri,reguli, informații și comunicații. Imposibilitatea de a garantaaccesibilitatea prin intermediul Design-ului Universal si a uneiajustări/cazari rezonabile, ar încălca drepturile și demnitateapersoanelor cu dizabilități, precum și principiile egalității, non-discriminării și egalității. „Amenajări corespunzătoare” și „UniversalDesign” ar trebui înțeleasă astfel cum sunt definite la articolul 2 din
UNCRPD.(1)
Statele membre ar trebui să se asigure că toate aspectele vieții
politice și publice sunt accesibile persoanelor cu dizabilități. În acestscop, acestea ar trebui să acorde o atenție deosebită la modul în caretoți actorii relevanți, publici sau privați, pun în aplicare dispozițiilelegale care garantează accesul egal pentru către toți membriisocietății la produse, bunuri și servicii (a se vedea articolul 4,punctul 1.e și Articolul 9 din UNCRPD).
2.1. Mediu construit
Mediul construit este o provocare pentru persoanele cu dizabilități
atunci când doresc să participe la afacerile publice și atunci, cândacestea își apără drepturile, de exemplu, în domeniul judiciar (a sevedea articolul 13 din UNCRPD). Statele membre ar trebui să evite șisă prevină crearea de bariere în accesul la mediul construit.
Măsuri legislative și alte măsuri adecvate ar trebui să fie adoptate
pentru a garanta eliminarea, într-un termen rezonabil, a obstacolelorfizice existente, care împiedică accesul la locurile, în cazul în care sedesfășoară afacerile publice, cum ar fi activitățile administrativecentrale și locale și procedurile judiciare. Aceeași recomandare seaplică activităților politice, cum ar fi campanii și alegeri, esterecomandat să organizeze toate reuniunile publice și evenimentele înspații accesibile.
142Pentru a realiza acest lucru, principiile de design universal ar
trebui să fie aplicate într-o manieră coordonată, armonizate în manerăintersectoriale (a se vedea Recomandarea CM / Rec (2009) 8 a
Comitetului de Miniștri către statele membre privind realizareaparticipării depline printr-un design universal ) . Trebuie remarcat
faptul că Universal Design este transgenerațională și orientată spreutilizator, și îndeplinește criteriile de confort si ușurinta în utilizarepentru toți membrii societății.
2.2. Marfurile si serviciile
Pentru a permite persoanelor cu dizabilități de a participa pe
deplin la viața politică și publică, statele membre ar trebui să iamăsuri adecvate pentru a le garanta efectiv accesul nediscriminatoriula bunuri și servicii relevante și furnizarea de acestea, inclusiv detransport și alte facilități interioare și exterioare, care sunt deschisesau furnizate publicului larg, atât în zonele urbane, cît și cele rurale.
Măsurile care trebuie luate de statele membre sau de furnizorii de
bunuri și servicii nu ar trebui să impună o sarcină disproporționatăsau să necesite modificări fundamentale de bunuri și servicii în cauzăsau să necesite oferirea unor alternative la acestea. Marfurile siserviciile ar trebui să fie furnizate prin anticipare, într-o manieră caresă respecte demnitatea și independența persoanelor cu dizabilități.
2.3. Informare și comunicare
Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a asigura că infor –
mațiile asupra chestiunilor publice și activităților politice (inclusiv aprogramelor electorale) sunt disponibile în diverse forme și formate(inclusiv limbajul semnelor, Braille, audio, electronic și ușor de cititși versiuni de înțeles). A facilita mai multe modalități de comunicareîntre cetățeni și reprezentanții lor politici sau alți titulari cu mandatpublic.
Principiile universale de design universal și proiectare ar trebui să
fie utilizate pentru proiectarea, dezvoltarea, punerea în aplicare șipromovarea noilor tehnologii, inclusiv tehnologii de asistare și
143echipamente, care ar putea facilita participarea persoanelor cu
dizabilități în viața politică și publică. Aceste tehnologii și echipa -mente trebuie să fie accesibile și abordabile tuturor celor care aunevoie de ele. Atunci când comunicarea cu o persoană cu dizabilitate,un furnizor de bunuri și servicii ar trebui să fie obligat să facă acestlucru într-un mod care să ia în considerare dizabilitatea persoanei.
Statele membre ar trebui să solicite partidelor politice, aso –
ciațiilor, societății de radiodifuziune și altor organisme care primescsubvenții de stat sau finanțare, care urmează să fie responsabilepentru măsuri active adoptate pentru a asigura că persoanele cudizabilități au acces la informații cu privire la dezbaterile politice,campanii și evenimentele, care se înscriu în domeniul lor de acțiune.
2.4. Procedurile de votare, buletinele de vot și facilități
Statele membre ar trebui să acorde atenția cuvenită importanței
normelor accesibile și procedurilor, înainte și în timpul alegerilor latoate nivelurile, precum și cu alte ocazii atunci când cetățenii suntinvitați să participe la conducerea afacerilor/chestiunilor publice.Documentele accesibile și instalațiile de vot ar trebui să fie disponibilela momentul votului. Informații despre accesibilitatea procedurilor devotare, buletinele de vot și facilități, ar trebui să fie în mare partedifuzate în prealabil, printr-o comunicare ușor de citit și în formate deînțeles, în scopul de a încuraja cetățenii să participe la viața politică șipublică.
Principiile de design universal ar trebui să contribuie a asigura că
obstacolele existente ce împiedică accesul la mediul fizic, bunuri șiservicii, informații și comunicații, în special în ceea ce priveșteprocedurile de vot și buletinele de vot, sunt eliminate și că nu suntcreate noi obstacole. Obiectivele și acțiunile specifice stabilite înliniile de acțiune Nr 6 „Mediul construit”, No. 7 „Transport”, No. 3„Informare și comunicare” și, după caz, dispozițiile articolelorrelevante din UNCRPD, și anume 9 „Accesibilitate”, 21 „Libertateade exprimare și de opinie, precum și accesul la informație” și 13„Accesul la justiție”, ar trebui să fie folosite pentru a ghida măsurilecare trebuie luate în urmărirea obiectivelor de accesibilitate, așa cumeste descris mai sus.
1443. /glyph817on-discriminare în exercitarea capacității juridice
Având în vedere dispozițiile de acțiune al liniei Nr 12 „Protecția
juridică” a Planului de Acțiune al Consiliului Europei 2006-2015pentru persoanele cu dizabilități și, după caz, la articolul 12„Recunoașterea egală în fața legii” a UNCRPD, statele membretrebuie să se asigure că legislația generală nu face nici o discriminareîmpotriva persoanelor cu dizabilități în viața politică și publică. Ei artrebui să sprijine și să asigure la solicitare nevoile de asistență apersoanelor cu dizabilități în exercitarea capacității lor juridice îndiferite aspecte ale vieții, în special atunci când își exercită dreptul lavot, care este un drept universal, în special în condițiile articolului 29din UNCRPD, precum și alte instrumente juridice internaționale lacare sunt parte statele membre. Statele membre ar trebui să se asigurecă legislația lor, la toate nivelurile, este lipsită, de dispoziții care arpriva persoanele cu dizabilități de dreptul de a vota sau de a candida.
Toate persoanele cu dizabilități, indiferent dacă acestea au
deficiențe fizice, senzoriale, sau intelectuale, probleme de sănătatemintală sau boli cronice, au dreptul de a vota pe baza de aceliași
criterii ca și ceilalți cetățeni, și nu trebuie să fie privați de acest dreptde orice lege, hotărâre judecătorească sau de altă natură, sau de oricealtă măsură care ar putea limita capacitatea lor juridică, pe bază dedizabilitate, capacitate de functionare cognitivă sau percepție. Toatepersoanele cu dizabilități sunt, de asemenea, în drept de a candida în
condiții de egalitate cu ceilalți și nu ar trebui să fie privați de acestdrept prin nici o lege care restricționează capacitatea lor juridică, prinorice hotărâre judecătorească sau de altă natură ar fi, în baza dedizabilitate, functionare cognitivă sau capacitate de percepție, sauprin orice alte mijloace.
Statele membre ar trebui să se asigure că discriminarea pe motive
de dizabilitate este interzisă în toate domeniile vieții politice șipublice, și anume, ori de câte ori este o chestiune de vot, sau acandida în alegeri, exercitarea unui mandat și / sau de a fi activ înpartide politice sau organizații non-guvernamentale, sau exercitareaatribuțiilor publice. Aceste acte de discriminare includ nerespectareaobligației de a pune în aplicare ajustarea/cazarea/acomodarearezonabilă (a se vedea punctul 2 de mai sus, „Accesibilitate”), pentrupersoanele cu dizabilități, astfel încât acestea să se poată bucura pedeplin de drepturile lor politice.
1454. Asistență în procesul decizional și libera alegere de către
persoanele cu dizabilități
Toți cetățenii ar trebui să fie împuterniciți să participe pe deplin la
viața politică și publică. Ceea ce privește persoanele cu dizabilități,recunoașterea capacităților lor, cunoștințelor și experienței în luareadeciziilor lor proprii și participarea la viața politică și publică, este ocondiție prealabilă pentru creșterea participării lor semnificative înviața societății. Persoanele cu dizabilități și/sau organizațiile lorreprezentative ar trebui să fie implicate în ciclul de elaborare apoliticilor: programare, planificare, implementare, monitorizare șievaluare a politicilor care afectează persoanele cu dizabilități.Dreptul de a vota și a candida la alegeri le garantează, în primul rând,participarea cetățenilor la viața politică și publică. În consecință,statele membre ar trebui să se asigure că secțiile de votare șibuletinele de vot sunt pe deplin accesibile și că măsurile sunt luate,de exemplu, pentru a permite persoanelor cu dizabilități de a votafără ajutor (prin acordarea de facilități în secțiile de votare pentruacces instantaneu la informații, de exemplu, instrumentele debuzunar sau alte dispozitive tactile care urmează să fie introduse pebuletinele de vot pentru a ajuta persoanele nevăzătoare sau cudeficiențe parțiale de vedere).
În cazul în care persoanele cu dizabilități au nevoie de asistență,
în scopul de a vota sau a-și exprima opinia lor, statele membretrebuie să se asigure că acestea au permisiunea de a fi însoțite de opersoană la alegerea lor, de exemplu, în cabina de vot atunci când seacordă votul lor. „Asistenta” aici înseamnă a ajuta persoanele cudizabilități să-și exprime decizia lor (a lui/a ei), și nu a lua decizia înlocul lor.
Statele membre ar trebui să se asigure că participarea la viața
politică și publică este posibilă pentru persoanele cu dizabilități, care seaflă în spitale sau orice alt tip de instituții rezidențiale. Toatepersoanele în toate situațiile de viață ar trebui să aibă acces lainformații cu privire la campaniile și evenimentele politice și să aibăposibilități practice de vot. În acest scop, statele membre ar trebui săintroducă mecanisme pentru a permite persoanelor cu dizabilități de avota prin alte mijloace, în cazul, în care călătoria spre secțiile de votareconvenționale este un obstacol major în calea participării lor politice.
146În urmărirea acestor obiective, statele membre ar trebui să țină
seama de dispozițiile articolului 29 „Participarea la viața politică șipublică” și la articolul 20 „Mobilitate personală” a UNCRPD,precum și de linia de acțiune Nr. 8 „ Viața în Comunitate” a Planuluide acțiune al Consiliului Europei pentru persoanele cu dizabilități.
5. Educația și formarea profesională în participarea democratică
Ceea ce privește participarea persoanelor cu dizabilități la viața
publică și politică, combaterea stereotipurilor între toți membriisocietății este o sarcină care ar trebui să fie abordată prin intermediulunor programe de formare și campanii de sensibilizare, înconformitate cu spiritul articolului 8 din UNCRPD și al Liniei deacțiune Nr. 15 a Planului de acțiune al Consiliului Europei pentrupersoanele cu dizabilități, ambele fiind intitulate „ Creșterea gradului
de conștientizare “.
Fiecare persoană care are tangențe la activitățile legate de public
sau alte terțe părți, în numele unui furnizor de informații, bunuri sauservicii în legătură cu viața politică sau publică, fie persoana face acestlucru în calitate de salariat, agent, voluntar sau în altă postură, ar trebuisă beneficieze de instruire privind furnizarea de informații, bunuri sauservicii pentru persoanele cu dizabilități. Instruirea practică trebuie săfie prevăzută în special, pentru toți oficialii și personanele responsabilede alegeri și cele responsabile pentru ex ploa tarea sau supraveghereasecțiilor de votare. Formarea ar trebui să fie furnizată în mod continuuîn legătură cu modificările aduse legislației relevante; politici, practiciși proceduri și să includă urmă toarele aspecte:
– Modul de a interacționa și comunica cu persoanele cu diverse
tipuri de dizabilități;
– Cum să interacționeze cu persoanele cu dizabilități care utili –
zează un dispozitiv de asistare sau necesită asistență din partea unuicâine ghid sau serviciile altor animale, sau solicită asistență dinpartea unei persoane de sprijin;
– Modul de utilizare a echipamentelor sau dispozitivelor disponibile
la sediile în cauză care pot ajuta persoanele cu dizabilități;
– Ce să facă în cazul, în care o persoană cu un anumit tip de
dizabilitate are dificultăți în accesarea de informații, bunuri sau serviciifurnizate.
147Persoanele cu dizabilități, ei înșiși, copii și adulți, ar trebui, prin
mijloace de educație formală, activități extracurriculare, programeinteractive de învățare și cursuri individuale adecvate de formareprofesională, să obțină și să dezvolte încrederea în sine pentru aefectua propriile lor decizii și realiza potențialul propriu și capacitățileîn viața publică și politică (a se vedea punctele 1 și 4 de mai sus).Măsurile active sunt necesare pentru a încuraja persoanele cudizabilități să își îndeplinească atribuțiile oficiale cu privire lagestionarea alegerilor și pentru a asigura amenajări rezonabile(cazare, acomodare) necesare pentru a le permite să facă acest lucruși să ia parte activă la viața politică și publică.
În scopul încurajării tuturor persoanelor cu dizabilități, de la o
vârstă foarte fragedă, să manifeste interes și să caute informațiiprivind procesul politic, statele membre ar trebui să adopte măsuricorespunzătoare pentru obiectivele specifice ale Liniei de acțiune Nr 4și articolul 24 din UNCRPD, ambele fiind intitulate „Educație”, carepromovează educația incluzivă. Una dintre aceste măsuri ar trebui săconstate că garanția unei vieți active de cetățean și procesul politicsunt subiectele tratate în programele de învățământ la toate nivelurile.
6. Includerea persoanelor cu dizabilități în procesele decizionale
Statele membre ar trebui, în strânsă consultare cu persoanele cu
dizabilități și organizațiile reprezentative ale acestora, să implice și săatragă activ în dezvoltarea, implementarea si monitorizarea legislatiei,politicilor si programelor care afectează participarea lor la viațapolitică și publică și, în general, viața în societate. Acestea ar trebui săia măsuri corespunzătoare de consolidare a capacităților și a bazeifinanciare, cu scopul de a asigura că organizațiile persoanelor cudizabilități (OPD) au capacitatea de a participa pe deplin și a contribuila conducerea afacerilor publice. Autoritățile publice și OPD ar trebuisă opteze pentru o relație constructivă bazată pe încredere reciprocă.
Statele membre ar trebui să garanteze, de asemenea că toate
procesele participative sunt pe deplin accesibile persoanelor cudizabilități, în conformitate cu spiritul Planul de acțiune al Consi -liului Europei pentru persoanele cu dizabilități și UNCRPD, înspecial articolul 4, alineatul 3, articolul 29. b și articolul 33 cu privirela aceastea și nu le exclud. Mecanisme adecvate ar trebui să fieadoptate pentru a asigura o reprezentare semnificativă a persoanelor
148cu dizabilități și / sau OPD în organismele relevante ale autorităților
publice și consiliile consultative.
Statele membre care au ratificat UNCRPD ar trebui să se
angajeze, de asemenea, cu OPD să revizuiască în mod regulatprocedurile pentru integrarea persoanelor cu dizabilități și organi -zațiile reprezentative ale acestora în mecanismele, pe care statelepărți la Convenție sunt rugate a le stabili în temeiul articolului 33 dinUNCRPD, responsabile pentru promovarea, protejarea și monitori -zarea punerii în aplicare a convenției. În cazul în care participareapersoanelor cu dizabilități și a organizațiilor reprezentative aleacestora în acest mecanism este limitată (deoarece, de exemplu, nuține seama în mod corespunzător de diversitatea persoanelor cudizabilități menționate la punctul 1 de mai sus, sau din cauza unorobstacole fizice sau obstacol de acces la informație, etc), trebuie să seprevadă condiții și accesul necesar pentru a facilita participareaacestora. Aceste măsuri ar trebui, după caz, să includă acordarea deasistență financiară sau de altă natură la programele de consolidare acapacităților OPD.
1 Definiții UNCRPD: „Amenajare corespunzătoare” înseamnă
modificări necesare și adecvate și adaptări ce nu impun un efortdisproporționat sau nejustificat, în cazul în care este necesar într-uncaz particular de a asigura tuturor persoanelor cu dizabilități să sebucure sau să-și exercite drepturile și libertățile fundamentale aleomului în condiții egale cu ceilalți. „Design Universal” înseamnăproiectarea produselor, mediului, programelor și serviciilor careurmează să fie utilizabile de către toți oamenii, în cea mai maremăsură posibilă, fără nevoia de adaptare sau de design de specia -litate. „Design Universal” nu exclude dispozitivele de asistare pentruanumite grupuri de persoane cu dizabilități, în cazul în care acestlucru este necesar.
13(2007/C 303/01) Textul preia, cu adaptări, Carta proclamată la 7 decembrie
2000 și, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, înlocuieșterespectiva Cartă.
149CAPITOLUL III
PROTECȚIA PERSOA/glyph1197ELOR CU HA/glyph1197DICAP
Î/glyph1197 CADRUL U/glyph1197IU/glyph1197II EUROPE/glyph1197E
CARTA DREPTURILOR FU/glyph1197DAME/glyph1197TALE
A U/glyph1197IU/glyph1197II EUROPE/glyph1197E13
(extras)
Articolul 1
Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și
protejată.
Articolul 3
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică și psihică.
(2) În domeniile medicinei și biologiei trebuie respectate în
special:
(a) consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei
interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au
drept scop selecția persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman și a părților sale, ca atare,
ca sursă de profit;
(d) interzicerea clonării ființelor umane în scopul reproducerii.
Articolul 21
Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive pre –
cum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracte risticilegenetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice
1)A fost adoptată de către Consiliul European la data de 9.12.1989. Ulterior a
fost inclusă în acquis-ul comunitar.
150altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un
handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere
dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pemotiv de cetățenie.
Articolul 26
Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap
de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrareasocială și profesională, precum și participarea la viața comunității.
CARTA COMU/glyph1197ITARĂ PRIVI/glyph1197D DREPTURILE
SOCIALE FU/glyph1197DAME/glyph1197TALE ALE LUCRĂTORILOR1)
(extras)
Persoane cu handicap26. Toate persoanele cu handicap, indiferent de originea și natura
handicapului lor, trebuie să aibă dreptul la măsuri suplimentareconcrete care vizează îmbunătățirea integrării lor sociale șiprofesionale. Aceste măsuri trebuie să se refere, în special, în funcțiede capacitățile de beneficiari, formare profesională, ergonomia,accesibilitatea, mobilitatea, mijloacele de transport și de locuințe
1) JO C 24, 31.1.2006, p. 12.
2) Avizul Parlamentului European din 15 decembrie 2005 (nepublicat în Jurnalul
Oficial până la această dată) și Decizia Consiliului din 9 iunie 2006.
151REGULAME/glyph1197TUL (CE) /glyph1197r. 1107/2006
din 5 iulie 2006
privind drepturile persoanelor cu handicap
și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei
pe calea aerului
PARLAME/glyph1197TUL EUROPEA/glyph1197
ȘI CO/glyph1197SILIUL U/glyph1197IU/glyph1197II EUROPE/glyph1197E,
având în vedere Tratatul de instruire a Comunității Europene, în
special articolul 80 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei,având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European
1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din
tratat
2)
Întrucât:(1)Piața unică pentru serviciile aeriene ar trebui să fie în folosul
cetățenilor în general. În consecință, persoanele cu handicap și persoanelecu mobilitate redusă, cauzată de un handicap, vârstă sau orice alt factor, artrebui să beneficieze de condiții de transport aerian comparabile cu celeale celorlalți cetățeni. Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitateredusă au același drept ca toți ceilalți cetățeni la liberă circulație, libertateade alegere și tratament nediscriminatoriu. Aceasta se aplică atât latransportul aerian, cât și la alte domenii ale vieții.
(2)Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă ar
trebui, prin urmare, să fie acceptate la transport și să nu fie refuzatedin cauza handicapului sau lipsei de mobilitate, exceptând motiveleîntemeiate de siguranță prevăzute de lege. Înainte de a accepta rezer -vările efectuate de persoane cu handicap sau persoane cu mobi litateredusă, transportatorii aerieni, agenții acestora și opera torii de turismar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a verifica dacă
3) JO L 158, 23.6.1990, p. 59.
4) JO L 46, 17.2.2004, p. 1.
152există un motiv întemeiat de siguranță care ar împiedica astfel de
persoane de la efectuarea zborurilor respective.
(3)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere altor
drepturi ale pasagerilor instituite prin legislația comunitară și în modexpres prin Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite
3)și
Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European șiConsiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comuneîn materie de compensare și de asistență a pasagerilor îneventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzieriiprelungite a zborurilor
4). În situația în care aceeași eventualitate ar
da naștere aceluiași drept de compensare sau la o nouă rezervare încondițiile actelor legislative respective, precum și în temeiulprezentului regulament, persoana îndreptățită ar trebui să își poatăexercita dreptul respectiv doar o singură dată, în mod discreționar.
(4)Pentru a oferi persoanelor cu handicap și persoanelor cu
mobilitate redusă condiții de transport comparabile cu cele ale altorcetățeni, ar trebui să se pună la dispoziția acestora asistența necesarăpentru a răspunde nevoilor lor speciale, atât la aeroport, cât și labordul aeronavei, prin angajarea personalului și utilizareaechipamentului necesar. În scopul incluziunii sociale, persoanelerespective ar trebui să beneficieze de această asistență fără taxesuplimentare.
(5)Asistența furnizată pe aeroporturile situate pe teritoriul unui
stat membru pentru care se aplică tratatul ar trebui, printre altele, săpermită persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusăsă se deplaseze de la un punct indicat de sosire la un aeroport spreaeronavă și de la aeronavă la un punct indicat de plecare de laaeroport, inclusiv îmbarcarea și debarcarea. Aceste puncte ar trebuisă fie indicate cel puțin la intrările principale în clădirile terminalelor,în zonele cu ghișee de îmbarcare, în trenuri, tramvaie, metrouri șistații de autobuz și taximetre, în alte locuri de transbordare, precum șiîn parcările de la aeroporturi. Asistența ar trebui organizată în așa felîncât să nu determine perturbări și întârzieri, asigurând în acelașitimp standarde înalte și echivalente pe întreg teritoriul Comunității și
5)JO L 272, 25.10.1996, p. 36. Directivă, astfel cum a fost modificată prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și Consiliului(JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
153făcând uz eficient de resurse, indiferent de aeroportul sau aeronava
implicate.
(6)În scopul atingerii acestor obiective, garantarea asistenței de
calitate la aeroporturi ar trebui să fie responsabilitatea unui organismcentral. Datorită faptului că organismele de conducere aaeroporturilor joacă un rol central în asigurarea serviciilor pe întreagarază a aeroporturilor pe care le conduc, acestor organisme ar trebui săle revină întreaga responsabilitate.
(7)Organismele de conducere a aeroporturilor pot ofer ele însele
asistență persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă.În mod alternativ, luând în considerare rolul pozitiv jucat în trecut deanumiți operatori și transportatori aerieni, organismele de conducerepot încheia contracte cu terțe părți cu privire la acordarea de asistențăfără a aduce atingere aplicării dispozițiilor relevante ale legislațieicomunitare, inclusiv a celor cu privire la achizițiile publice.
(8)Asistența ar trebui să fie finanțată în așa fel încât costurile să se
împartă echitabil între toți pasagerii care călătoresc într-o aeronavă șisă se evite descurajarea de la transport a persoanelor cu handicap saua celor cu mobilitate redusă. O taxă percepută fiecărui transportatoraerian care utilizează un aeroport, proporțional cu numărul depasageri pe care îi transportă spre sau dinspre aeroport, pare a fi celmai eficient mod de finanțare.
(9)Pentru a se asigura, în special, faptul că taxele percepute
transportatorului aerian corespund asistenței furnizate persoanelor cuhandicap și persoanelor cu mobilitate redusă și că aceste taxe nuservesc la finanțarea activităților organismelor de conducere alteledecât cele referitoare la asigurarea unui astfel de asistențe, taxele artrebui adoptate și aplicate în deplină transparență. Directiva96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul lapiața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității
5)și în
special dispozițiile privitoare la separarea conturilor, ar trebui să seaplice, prin urmare, în cazul în care ele nu contravin prezentuluiregulament.
6)JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fost modificată prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
154(10)În aplicarea dispoziției cu privire la asistența acordată
persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, precumși la formarea personalului, aeroporturile și transportatorii aerieni artrebui să țină seama de documentul 30 al Conferinței Europene aAviației Civile (ECAC), partea I, secțiunea 5 și anexele la acesta, înspecial Codul de conduită în domeniul serviciilor de handling la sol apersoanelor cu mobilitate redusă, astfel cum se stabilește în anexa Jla acesta la momentul adoptării prezentului regulament.
(11)La luarea deciziilor cu privire la proiectarea unor noi aero –
porturi și terminale, precum și în cadrul unor reamenajări deproporții, organismele de conducere a aeroporturilor ar trebui, încazul în care este posibil, să țină seama de necesitățile persoanelor cuhandicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă. În mod similar,transportatorii aerieni ar trebui, în cazul în care este posibil, să ținăseama de aceste necesități la luarea deciziilor cu privire la proiectareaunei aeronave noi sau nou reamenajate.
(12)Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ceprivește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație aacestor date
6)ar trebui aplicată strict pentru a garanta respectul
pentru viața privată a persoanelor cu handicap și a persoanelor cumobilitate redusă și pentru a asigura că informația solicitată serveștedoar la îndeplinirea obligațiilor de acordare a asistenței stabilite deprezentul regulament și că nu este utilizată împotriva pasagerilor caresolicită serviciul respectiv.
(13)Toate informațiile esențiale furnizate pasagerilor unei
aeronave ar trebui să fie furnizate în formate alternative accesibilepersoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă și artrebui să fie cel puțin în aceleași limbi ca și informațiile puse ladispoziția celorlalți pasageri.
(14)În cazul în care cărucioarele cu rotile sau alte echipamente de
mobilitate sau dispozitive de asistență se pierd sau se deteriorează întimpul manipulării la aeroport sau în timpul transportului la bordulaeronavei, pasagerul căruia îi aparține echipamentul respectiv ar
155trebui să fie despăgubit, în conformitate cu legislația internațională,
comunitară și internă.
(15)Statele membre ar trebui să controleze și să asigure respec –
tarea prezentului regulament și să desemneze un organism adecvatcare să aducă la îndeplinire dispozițiile. Acest control nu afecteazădrepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitateredusă de a solicita reparație judiciară în fața instanțelor în temeiuldreptului intern.
(16)Este important ca orice persoană cu handicap sau persoană cu
mobilitate redusă care consideră că prezentul regulament a fostîncălcat să aibă posibilitatea de a aduce incidentul la cunoștințaorganismului de conducere a aeroportului sau la cunoștința transpor -tatorului aerian respectiv, după caz. Dacă persoana cu handicap saupersoana cu mobilitate redusă nu obține o rezolvare satisfăcătoare înacest fel, respectiva persoană ar trebui să fie liberă să adreseze oplângere către organismul sau organismele desemnate în acest sensdin statul membru relevant.
(17)Plângerile referitoare la asistența acordată la aeroport ar trebui
adresate organismului sau organismelor însărcinate cu aplicareaprezentului regulament de către statul membru unde se află aero -portul. Plângerile referitoare la asistența acordată de către un tran -spor tator aerian ar trebui adresate organismului sau organismelorînsărcinate cu aplicarea prezentului regulament de către statulmembru care a eliberat transportatorului aerian licența de operare.
(18)Statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni în cazurile
de încălcare a prezentului regulament și să asigure aplicarea acestorsancțiuni. Sancțiunile, care ar putea include obligarea la plata uneicompensații în favoarea persoanei în cauză, ar trebui să fie eficiente,proporționale și disuasive.
(19)Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv asigu –
rarea unui nivel ridicat și echivalent de protecție și asistență în toatestatele membre și de asigurare a faptului că toți agenții economicioperează în condiții armonizate pe o piață unică, nu pot fi realizate înmod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, datorităamplorii și efectelor acțiunii, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar,Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiulsubsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat În conformitate cu
156principiul proporționalității stabilit în acest articol, prezentul regu lament
nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.
(20)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se
supune principiilor recunoscute în special de Carta DrepturilorFundamentale a Uniunii Europene.
(21)Acorduri pentru o mai mare cooperare în ceea ce privește
utilizarea aeroportului Gibraltar au fost încheiate la Londra la 2decembrie 1987 de către Spania și Regatul Unit al Marii Britanii șiIrlandei de Nord sub forma unei declarații comune a miniștrilorafacerilor externe ale celor două țări. Aceste acorduri urmează săintre în vigoare, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
***
Articolul 1
Scopul și domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament stabilește normele pentru protecția și
acordarea de asistență persoanelor cu handicap și persoanelor cumobilitate redusă care călătoresc pe calea aerului, atât pentru a leproteja față de discriminări, cât și pentru a garanta acordarea deasistență pentru acestea.
(2)Dispozițiile prezentului regulament se aplică persoanelor cu
handicap și persoanelor cu mobilitate redusă care apelează sauintenționează să apeleze la servicii de transport aerian comercialpentru pasageri la plecarea de la, în tranzit prin sau la sosirea la unaeroport, atunci când aeroportul este situat pe teritoriul unui statmembru pentru care se aplică tratatul.
(3)Articolele 3, 4 și 10 se aplică și pasagerilor care pleacă de pe
un aeroport situat într-o țară terță spre un aeroport situat pe teritoriulunui stat membru pentru care se aplică tratatul în cazul în caretranspor ta torul operant este un transportator aerian comunitar.
(4)Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor pasagerilor
stabilite prin Directiva 90/314/CEE și prin Regulamentul (CE) nr. 261/2004.
(5)În măsura în care dispozițiile prezentului regulament se află în
contradicție cu cele ale Directivei 96/67/CE, prezentul regulamentprevalează.
1)JO L 240, 24.8.1992, p. 1.
157(6)Aplicarea prezentului regulament la aeroportul Gibraltar nu
aduce atingere pozițiilor juridice ale Regatului Spaniei și RegatuluiUnit al Marii Britanii și Irlandei de Nord cu privire la disputa pentrusuveranitate asupra teritoriului unde este situat aeroportul.
(7)Aplicarea prezentului regulament la aeroportul Gibraltar se
suspendă până când acordurile incluse în declarația comună aminiștrilor afacerilor externe ai Regatului Spaniei și Regatului Unital Marii Britanii și Irlandei de Nord din data de 2 decembrie 1987intră în vigoare. Guvernele Spaniei și Regatului Unit comunicăConsiliului data intrării în vigoare a acestora.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:
(a) „persoană cu handicap” sau „persoană cu mobilitate redusă”
înseamnă orice persoană a cărei mobilitate la călătoria cu un mijlocde transport este redusă ca urmare a unui handicap fizic (senzorialsau locomotor, permanent sau temporar), handicap sau deficiențeintelectuale sau cu orice altă cauză de handicap sau vârstă și a căreisituație necesită atenția cuvenită și adaptarea serviciilor disponibiletuturor pasagerilor la necesitățile particulare ale acesteia;
(b) „transportator aerian” înseamnă orice întreprindere de
transport aerian deținătoare a unei licențe de operare valabile;
(c) „transportator aerian operant” înseamnă un transportator
aerian care efectuează sau intenționează să efectueze un zbor subcontract cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice saufizice, având un contract cu pasagerul respectiv;
(d) „transportator aerian comunitar” înseamnă un transportator
aerian titular al unei licențe de operare valabile eliberată de un statmembru în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 240/92 alConsiliului din 23 iulie 1992 privind licențele operatorilor detransport aerieni
1);
(e) „operator de turism” înseamnă, exceptând transportatorii
aerieni, un organizator sau detailist în sensul articolului 2 alineatele(2) și (3) din Directiva 90/314/CEE;
158(f) „organism de conducere a unui aeroport” sau „organism de
conducere” înseamnă un organism al cărui principal obiect deactivitate stabilit prin legislația internă este reprezentat de adminis -trarea și gestionarea infrastructurilor unui aeroport, precum șicoordonarea și controlul activităților diverșilor operatori prezenți laaeroport sau în sistemul aeroportului;
(g) „utilizator aeroportuar” înseamnă orice persoană fizică sau
juridică responsabilă cu transportul aerian al pasagerilor de la și spreaeroportul respectiv; (h) „Comitetul utilizatorilor aeroportuari”înseamnă un comitet al reprezentanților utilizatorilor aeroportuari sauai organizațiilor care îi reprezintă;
(i) „rezervare” înseamnă faptul că pasagerul deține un bilet sau
altă dovadă care indică acceptarea și înregistrarea rezervării de cătretransportatorul aerian sau operatorul de turism;
(j) „aeroport” înseamnă orice suprafață de teren adaptată special
pentru aterizarea, decolarea și manevrele unei aeronave, inclusivinstalații auxiliare pe care aceste operații le pot implica pentrunecesitățile traficului aeronavei, precum și servicii, inclusiv instalațiinecesare pentru asistarea serviciilor aeriene comerciale; (k) „parcareaaeroportului” înseamnă o parcare în incinta aeroportului sau subcontrolul direct al organismului de conducere a unui aeroport, caredeservește în mod direct pasagerii care utilizează aeroportul respectiv;
(l) „serviciu de transport aerian comercial pentru pasageri” înseamnă
un serviciu de transport aerian pentru pasageri efectuat de o companiede transport aerian printr-un zbor planificat sau neplanificat oferitpublicului larg contra cost, fie individual, fie ca parte a unui pachet.
Articolul 3
Prevenirea refuzului la transport
Transportatorul aerian, agentul acestuia sau operatorul de turism
nu refuză pe motivul handicapului sau al mobilității reduse:
(a)să accepte o rezervare pentru un zbor care pleacă de la sau
sosește la un aeroport pentru care se aplică prezentul regulament;
(b)să îmbarce o persoană cu handicap sau o persoană cu
mobilitate redusă la un astfel de aeroport cu condiția ca persoanarespectivă să dețină un bilet valid și o rezervare.
159Articolul 4
Derogări, condiții speciale și informații
(1)Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3, un
transportator aerian, agentul acestuia sau un operator de turism poaterefuza, pe motive de handicap sau mobilitate redusă, să accepterezervarea sau îmbarcarea unei persoane cu handicap sau a uneipersoane cu mobilitate redusă:
a)pentru a se supune cerințelor de siguranță aplicabile stabilite de
legislația internațională, comunitară sau internă sau pentru a sesupune cerințelor de siguranță stabilite de autoritatea care a eliberatcertificatul de operare în domeniul transportului aeriantransportatorului aerian respectiv;
b)dacă dimensiunile aeronavei sau ale ușilor acesteia fac
îmbarcarea sau transportul respectivei persoane cu handicap saupersoanei cu mobilitate redusă fizic imposibile. În cazul refuzului dea accepta rezervarea pe motivele menționate la literele (a) sau (b) dela primul paragraf, transportatorul aerian, agentul acestuia sauoperatorul de turism depun toate eforturile pentru a propune oalternativă acceptabilă persoanei respective.
Fiecare persoană cu handicap sau persoană cu mobilitate redusă
căreia i-a fost refuzată îmbarcarea pe motivul handicapului sau almobilității reduse și fiecare persoană care însoțește respectiva persoanăîn conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol are dreptul larestituire sau re-rutare, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul(CE) nr. 261/2004 Dreptul la alegerea unui zbor de întoarcere sau re-rutare este condiționat de respectarea tuturor cerințelor de siguranță.
(2)Cu respectarea acelorași condiții menționate la alineatul (1)
primul paragraf litera (a), un transportator aerian sau agentul acestuiasau un operator de turism poate solicita ca persoana cu handicap saupersoana cu mobilitate redusă să fie însoțită de o altă persoană care estecapabilă să ofere asistența necesară persoanei respective.
(3)Transportatorul aerian sau agentul acestuia pun la dispoziția
publicului, în formate accesibile și cel puțin în aceleași limbi în caresunt formulate informațiile puse la dispoziția celorlalți pasageri,normele de siguranță pe care le aplică în cazul transportului persoanelorcu handicap sau al persoanelor cu mobilitate redusă, precum și toaterestricțiile privind transportul acestora sau al echipamentului de
160mobilitate, rezultate din dimen siunile aeronavei. Operatorul de turism
pune la dispoziție aceste norme de siguranță și restricții pentru zboruriincluse în pachetele de călătorie, pachetele de vacanță și circuitele pecare le organizează, vinde sau oferă spre vânzare.
(4)În situația în care un transportator aerian sau agentul acestuia sau
un operator de turism exercită o derogare în conformitate cu alineatele(1) și (2), acesta comunică de îndată motivele persoanei cu handicapsau persoanei cu mobilitate redusă. La cerere, transpor tatorul aerian,agentul acestuia sau operatorul de turism comunică aceste motive înscris persoanei cu handicap sau persoanei cu mobilitate redusă, îndecurs de cinci zile lucrătoare de la adresarea cererii.
Articolul 5
Desemnarea punctelor de sosire și plecare
(1)În cooperare cu utilizatorii aeroportuari, prin Comitetul
utilizatorilor aeroportuari, în cazul în care acesta există, și organizațiirelevante care reprezintă persoane cu handicap și persoane cu mobilitateredusă, organismul de conducere a unui aeroport desemnează, ținândseama de condițiile locale, puncte de sosire și plecare în incintaaeroportului sau la un punct aflat sub controlul direct al organismului deconducere, atât în interiorul, cât și exteriorul clădirilor terminalului, lacare persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă să îșipoată anunța cu ușurință sosirea la aeroport și să solicite asistență.
(2)Punctele de sosire și plecare menționate la alineatul (1) ar
trebui să fie clar indicate și să ofere informații elementare despreaeroport în formate accesibile.
Articolul 6
Transmiterea de informații
(1)Transportatorii aerieni, agenții acestora și operatorii de turism
iau toate măsurile necesare pentru recepționarea, la toate punctele lorde vânzare de pe teritoriul statelor membre pentru care se aplicătratatul inclusiv de vânzare prin telefon și Internet, a notificărilor desolicitare de asistență adresate de persoane cu handicap sau persoanecu mobilitate redusă.
(2)În situația în care un transportator aerian, agentul acestuia sau
un operator de turism recepționează o notificare de solicitare de
161asistență cu cel puțin 48 de ore înainte de ora de plecare publicată a
unui zbor, transmite informația respectivă cu cel puțin 36 de oreînainte de ora de plecare publicată a unui zbor:
a)organismelor de conducere ale aeroporturilor de plecare, sosire
și tranzit, precum și b)transportatorului aerian operant, în situația încare rezervarea nu s-a efectuat pentru transportatorul respectiv, cuexcepția cazului în care identitatea transportatorului aerian nu estecunoscută la momentul notificării, situație în care informația setransmite cât mai curând posibil.
(3)În alte situații decât cele menționate la alineatul (2), transpor –
tatorul aerian, agentul acestuia sau operatorul de turism transmitinformația cât mai curând posibil.
(4)Cât mai curând posibil de la decolarea unui zbor, transpor tatorul
aerian operant comunică organismului de conducere a aero portului dedestinație, în situația în care este situat pe teritoriul unei stat membrupentru care se aplică tratatul, numărul persoanelor cu handicap și alpersoanelor cu mobilitate redusă aflate la bordul aero navei care necesităasistența specificată în anexa I, precum și natura asistenței respective.
Articolul 7
Dreptul la asistență la aeroport
(1)În cazul în care o persoană cu handicap sau o persoană cu
mobilitate redusă ajunge la un aeroport în vederea călătoriei pe caleaaerului, organismul de conducere a aeroportului este responsabil deasigurarea acordării de asistență specificată în anexa I astfel încâtpersoana respectivă să poată să se îmbarce pentru zborul pentru caredeține o rezervare, cu condiția ca notificarea privind solicitarea specialăpentru astfel de asistență să fi fost adresată transportatorului aerian,agentului acestuia sau operatorului de turism respectiv cu cel puțin 48 deore înainte de ora de plecare publicată a zborului respectiv. De asemenea,această notificare vizează zborul retur, în situația în care zborul deplecare și zborul retur au fost contractate la același tran spor tator aerian.
(2)În situația în care este necesară folosirea unui câine utilitar
recunoscut, acesta este îmbarcat cu condiția ca notificarea acesteisituații să fi fost adresată transportatorului aerian, agentului acestuiasau operatorului de turism în conformitate cu normele interne
162aplicabile cu privire la transportul câinilor utilitari la bordul aero na –
velor, în cazul în care există astfel de norme.
(3)În cazul în care nu se adresează o notificare în conformitate cu
alineatul (1), organismul de conducere a aeroportului depune toateeforturile posibile să ofere asistența specificată în anexa I astfel încâtpersoana respectivă să se poată îmbarca pentru zborul pentru caredeține rezervare.
(4)Dispozițiile alineatului (1) se aplică cu condiția ca:a)persoana să se prezinte la ghișeul de îmbarcare:(i)la ora prevăzută în avans și în formă scrisă (inclusiv prin
mijloace electronice) de către transportatorul aerian, agentul acestuiasau operatorul de turism, sau
(ii)în situația în care nu este prevăzută nici o oră, cu cel puțin o
oră înainte de ora de plecare publicată, sau
b)persoana să ajungă la un punct din incinta aeroportului, desem –
nat în conformitate cu articolul 5:
(i)la ora prevăzută în avans și în formă scrisă (inclusiv prin
mijloace electronice) de către transportatorul aerian, agentul acestuiasau operatorul de turism, sau
(ii)în situația în care nu este prevăzută nici o oră, cu cel puțin două
ore înainte de ora de plecare publicată.
(5)În cazul în care o persoană cu handicap sau o persoană cu
mobilitate redusă tranzitează un aeroport pentru care se aplicăprezentul regulament sau este transferată de către un transportatoraerian sau un operator de turism de la zborul pentru care deținerezervarea la un alt zbor, organismul de conducere este responsabilde asigurarea asistenței specificate în anexa I, astfel încât persoana săse poată îmbarca pentru zborul pentru care deține o rezervare.
(6)La sosirea pe calea aerului a unei persoane cu handicap sau a
unei persoane cu mobilitate redusă la un aeroport pentru care seaplică prezentul regulament, organismul de conducere a aeroportuluieste responsabil de asigurarea asistenței specificate în anexa I, astfelîncât persoana să poată ajunge la punctul de plecare de la aeroport,așa cum se menționează la articolul 5.
(7)Asistența furnizată este, pe cât posibil, adaptată nevoilor
speciale ale fiecărui pasager.
163Articolul 8
Responsabilitatea pentru asistența la aeroport
(1)Organismul de conducere al aeroportului este responsabil
pentru asigurarea asistenței specificate în anexa 1 fără percepereaunor taxe suplimentare de la persoanele cu handicap sau persoanelecu mobilitate redusă.
(2)Organismul de conducere poate oferi el însuși asistența
respectivă. De asemenea, pentru a-și îndeplini responsabilitatea șisub rezerva permanentă a obligației de respectare a standardelor decalitate menționate la articolul 9 alineatul (1), organismul deconducere poate încheia contracte cu una sau mai multe părți pentrufurnizarea de asistență. În cooperare cu utilizatorii aeroportuari, prinComitetul utilizatorilor aeroportuari, în cazul în care acesta există,organismul de conducere poate încheia unul sau mai multe contractedin proprie inițiativă sau la solicitări, inclusiv primite din partea unuitransportator aerian, și ținând seama de serviciile existente la respec -tivul aeroport. În eventualitatea refuzului unei astfel de solicitări,organismul de conducere furnizează o justificare scrisă.
(3)Organismul de conducere a unui aeroport poate, pe bază
nediscriminatorie, percepe o taxă specifică de la utilizatorii aeropor -tuari în vederea finanțării acestei asistențe.
(4)Această taxă specifică este rezonabilă, raportată la costuri,
transparentă și stabilită de organismul de conducere a aeroportului încolaborare cu utilizatorii aeroportuari, prin Comitetul utilizatoriloraeroportuari, în cazul în care acesta există, sau orice altă entitateabilitată. Taxa se împarte între utilizatorii aeroportuari proporționalcu numărul total al tuturor pasagerilor pe care fiecare îi transportăspre și de la aeroportul respectiv.
(5)Organismul de conducere a unui aeroport separă conturile
activităților sale referitoare la asistența furnizată persoanelor cuhandicap și persoanelor cu mobilitate redusă de conturile altoractivități, în conformitate cu practicile comerciale curente.
(6)Organismul de conducere a unui aeroport pune la dispoziția
utilizatorilor aeroportuari, prin Comitetul utilizatorilor aeroportuari,în cazul în care acesta există, sau orice altă entitate abilitată, precumși organismului sau organismelor de aplicare menționate la articolul14, o prezentare anuală auditată a taxelor încasate și a cheltuielilor
164efectuate în vederea furnizării de asistență persoanelor cu handicap și
persoanelor cu mobilitate redusă.
Articolul 9
Standarde de calitate cu privire la asistență
(1)Exceptând aeroporturile pe care se înregistrează un trafic anual
de mai puțin de 150 000 mișcări de pasageri comerciali, organismulde conducere stabilește standarde de calitate cu privire la asistențaspecificată în anexa I și determină cerințele de resurse în vedereaîndeplinirii acestora, în colaborare cu utilizatorii aeroportuari, prinComitetul utilizatorilor aeroportuari, în cazul în care există, șiorganizații care reprezintă persoane cu handicap și pasageri cumobilitate redusă.
(2)La stabilirea acestor standarde, se ține seama de politicile
recunoscute pe plan internațional și codurile de conduită cu privire lafacilitarea transportului persoanelor cu handicap sau persoanelor cumobilitate redusă, în special Codul de conduită al CEAC în domeniulserviciilor de handling la sol a persoanelor cu mobilitate redusă.
(3)Organismul de conducere a aeroportului își publică standardele
de calitate.
(4)Transportatorul aerian și organismul de conducere a unui
aeroport pot conveni ca, pentru pasagerii pe care transportatorulrespectiv îi transportă spre și dinspre aeroport, organismul de condu -cere să furnizeze asistență la un standard mai înalt decât standardelemenționate la alineatul (1) sau să furnizeze servicii suplimentarefață^ de cele specificate în anexa I.
(5)În scopul finanțării acestora, organismul de conducere a
aeroportului poate percepe transportatorului aerian o taxă supli men -tară față de cea menționată la articolul 8 alineatul (3), care estetransparentă, raportată la preț și stabilită după consultareatransportatorului aerian respectiv.
Articolul 10
Asistența din partea transportatorilor aerieni
Transportatorul aerian oferă asistența specificată în anexa II fără
perceperea unei taxe suplimentare persoanei cu handicap sau
165persoanei cu mobilitate redusă care pleacă de pe un aeroport, sosește
sau îl tranzitează pentru care se aplică prezentul regulament, cucondiția ca persoana respectivă să îndeplinească condițiile stabilite înarticolul 7 alineatele (1), (2) și (4).
Articolul 11
Formare
Transportatorii aerieni și organismele de conducere a aeroportului:
(a)garantează că întregul personal, inclusiv cel angajat de orice
sub-contractor, care oferă asistență directă persoanelor cu handicap șipersoanelor cu mobilitate redusă deține cunoștințe despre modul desatisfacere a necesităților persoanelor cu diverse handicapuri saudeficiențe locomotorii;
(b)asigură cursuri de formare în domeniul egalității și al înțelegerii
necesităților persoanelor cu handicap pentru întregul personal alaeroportului care interacționează direct cu publicul călător;
(c)garantează că, la recrutare, toți angajații noi participă la cursuri
de formare cu privire la handicap și că personalul beneficiază decursuri de perfecționare ori de câte ori este necesar.
Articolul 12
Compensarea pentru cărucioare cu rotile, alte echipa mente de
mobilitate și dispozitive de asistență pierdute sau deteriorate
În cazul în care cărucioare cu rotile, alte echipamente de mobilitate
și dispozitive de asistență se pierd sau se deteriorează în timpulmanipulării la aeroport sau în timpul transportului la bordul aeronavei,pasagerul căruia îi aparține echipamentul respectiv este despăgubit înconformitate cu normele de drept internațional, comunitar și intern.
Articolul 13
Excluderea posibilității de derogare
Obligațiile față de persoanele cu handicap și persoanele cu
mobilitate redusă în conformitate cu prezentul regulament nu potface obiectul limitărilor sau derogărilor.
166Articolul 14
Organismul de aplicare și sarcinile acestuia
(1)Fiecare stat membru desemnează un organism sau organisme
responsabile cu aplicarea prezentului regulament cu privire lazborurile care pleacă de la și ajung la un aeroport situat pe teritoriulsău. După caz, organismul sau organismele respective iau măsurilenecesare în vederea asigurării respectării drepturilor persoanelor cuhandicap și persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv respectareastandardelor de calitate menționate la articolul 9 alineatul (1). Statelemembre informează Comisia asupra organismului sau organismelordesemnat(e).
(2)Statele membre garantează, după caz, că organismul sau
organismele desemnat(e) la alineatul (1) asigură aplicareasatisfăcătoare a articolului 8, inclusiv în ceea ce privește dispozițiileprivind taxele în vederea evitării concurenței neloiale. De asemenea,acestea pot desemna un organism specific în acest scop.
Articolul 15
Procedura de formulare a plângerilor
(1)Persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă care
consideră că prezentul regulament a fost încălcat poate supunesubiectul respectiv atenției organismului de conducere a aeroportuluisau a transportatorului aerian respectiv, după caz.
(2)În cazul în care persoana cu handicap sau persoana cu
mobilitate redusă nu obține o rezolvare satisfăcătoare pe această cale,plângerile pot fi adresate oricărui organism sau oricăror organismedesemnate la articolul 14 alineatul (1) sau oricărui alt organismcompetent desemnat de un stat membru cu privire la presupusaîncălcare a prezentului regulament.
(3)Un organism dintr-un stat membru care primește o plângere cu
privire la un subiect care se află în responsabilitatea unui organismdesemnat dintr-un alt stat membru transmite plângerea organismuluidin celălalt stat membru.
(4)Statele membre iau măsuri pentru a informa persoanele cu
handicap și persoanele cu mobilitate redusă cu privire la drepturileacestora cuprinse în prezentul regulament și cu privire la posibilitateade a adresa plângeri organismului sau organismelor desemnat (e).
167Articolul 16
Sancțiuni
Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile
în cazul încălcărilor prezentului regulament și iau toate măsurilenecesare pentru a asigura aplicarea normelor respective. Sancțiunileprevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Statelemembre comunică de îndată aceste dispoziții Comisiei și îi comunicăde îndată orice modificare ulterioară a acestora.
Articolul 17
Raportul
Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului până la
1 ianuarie 2010 un raport cu privire la aplicarea și efecteleprezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă este necesar, depropuneri legislative detaliate de punere în aplicare a dispozițiilorprezentului regulament, sau de revizuire a acestuia.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 26 iulie 2008, cu excepția articolelor 3 și 4, care se
aplică de la 26 iulie 2007.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.
***
168A/glyph1197EXA I
ASISTE/glyph1197ȚA AFLATĂ SUB RESPO/glyph1197SABILITATEA
ORGA/glyph1197IS MELOR DE CO/glyph1197DUCERE
A AEROPORTURILOR
Asistență și măsuri necesare pentru a facilita persoanelor cu
handicap și persoanelor cu mobilitate redusă:
– comunicarea sosirii la un aeroport și solicitarea de asistență la
punctele desemnate din interiorul și exteriorul clădirilor terminalelormenționate la articolul 5;
– deplasarea de la un punct desemnat la ghișeul de îmbarcare;– îmbarcarea și înregistrarea bagajelor;– deplasarea de la ghișeul de îmbarcare spre aeronavă cu
îndeplinirea procedurilor legate de emigrare, vamă și siguranță;
– îmbarcarea la bordul aeronavei cu ajutorul lifturilor, căru cioa –
relor cu rotile sau altui
tip de asistență necesară, după caz;– deplasarea de la ușa aeronavei spre locurile atribuite;– depozitarea și recuperarea bagajului de la bordul aeronavei;– deplasarea de la locurile atribuite spre ușa aeronavei;– debarcarea de la bordul aeronavei cu ajutorul lifturilor, căru cioa –
relor cu rotile sau altui tip de asistență necesară, după caz;
– deplasarea de la aeronavă spre sala de preluare a bagajelor cu
îndeplinirea procedurilor legate de emigrare și vamă;
– deplasarea de la sala de preluare a bagajelor spre un punct desemnat;– asigurarea accesului la zborurile de corespondență în caz de
tranzit, cu furnizarea
asistenței în aer și la sol, precum și în interiorul terminalelor și
între acestea, după caz;
– deplasarea spre grupurile sanitare, dacă este necesar.În cazul în care o persoană cu handicap sau persoană cu mobilitate
redusă este asistată de o persoană însoțitoare, această persoană trebuie,dacă se solicită acest lucru, să aibă permisiunea de a furniza asistențanecesară la aeroport și la îmbarcare, respectiv debarcare.
Handling-ul la sol al tuturor tipurilor de echipament de mobilitate,
inclusiv echipamente de tipul cărucioarelor electrice cu rotile res -pectă obligația de preaviz de 48 de ore și posibila limitare de spațiu la
169bordul aeronavei, precum și legislația relevantă în materie de bunuri
periculoase.
Înlocuirea temporară a echipamentelor de mobilitate deteriorate
sau pierdute, dar nu neapărat după principiul identității articoluluirespectiv.
Handling-ul la sol al câinilor utilitari recunoscuți, după caz.
Comunicarea informației cu privire la zboruri în formate accesibile.
A/glyph1197EXA II
ASISTE/glyph1197ȚA DI/glyph1197 PARTEA
TRA/glyph1197SPORTATORILOR AERIE/glyph1197I
Transportul câinilor utilitari recunoscuți în cabină, sub rezerva
reglementărilor interne.
În afara echipamentelor medicale, transportul a maximum două
articole de echipament de mobilitate pentru o persoană cu handicapsau cu mobilitate redusă, inclusiv cărucioare electrice cu rotile (subrezerva obligației de preaviz de 48 de ore și a posibilei limitări despațiu la bordul aeronavei, precum și sub rezerva aplicării legislațieirelevante în materie de bunuri periculoase).
Comunicarea informației esențiale cu privire la zbor în formate
accesibile.
Depunerea tuturor eforturilor posibile în vederea adaptării locului
atribuit la bordul aeronavei la necesitățile persoanelor cu handicapsau cu mobilitate redusă ca urmare a solicitării acestui serviciu, subrezerva cerințelor de siguranță și disponibilitate.
Asistență la deplasarea spre grupurile sanitare, dacă este necesar.În cazul în care o persoană cu handicap sau o persoană cu
mobilitate redusă este asistată de o persoană însoțitoare, transpor -tatorul aerian depune toate eforturile posibile de a atribui persoaneirespective un loc lângă persoana cu handicap sau persoana cumobilitate redusă.
* Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu numărul 315L din data de
3 decembrie 2007
(1)JO C 221, 8.9.2005, p. 8.
(2)JO C 71, 22.3.2005, p. 26.
(3)Avizul Parlamentului European din 28 septembrie 2005 JO C 227 E,
21.9.2006, p. 490), Poziția Comună a Consiliului din 24 iulie 2006 JO C 289 E,28.11.2006, p. 1), Poziția Parlamentului European din 18 ianuarie 2007 (nepublicatăîncă în Jurnalul Oficial), Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25septembrie 2007 și Decizia Consiliului din 26 septembrie 2007. întrucât:
170REGULAME/glyph1197TUL (CE) /glyph1197r. 1371/2007
din 23 octombrie 2007
privind drepturile și obligațiile călătorilor
din transportul feroviar
PARLAME/glyph1197TUL EUROPEA/glyph1197
ȘI CO/glyph1197SILIUL U/glyph1197IU/glyph1197II EUROPE/glyph1197E*
(extras)
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene în
special articolul 71 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei,având în vedere avizul Comitetului Economic și Social Europeanavând în vedere avizul Comitetului Regiunilor (
2),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251
tratat din având în vedere proiectul comun aprobat de Comitetul deconciliere la 31 iulie 2007 (
3),
(…)(10)Serviciile de transport feroviar de călători ar trebui să fie în
avantajul tuturor cetățenilor. În consecință, persoanele cu handicap șipersoanele cu mobilitate redusă, cauzată de invaliditate, de vârstă saude orice alt factor, ar trebui să beneficieze de acces la transportulferoviar în condiții comparabile cu ceilalți cetățeni. Persoanele cuhandicap și persoanele cu mobilitate redusă au în egală măsură cu toțiceilalți cetățeni dreptul la libera circulație, la libertatea de alegere șila nediscriminare. Între altele, trebuie acordată o atenție deosebităfurnizării de informații persoanelor cu handicap și persoanelor cumobilitate redusă cu privire la accesibilitatea serviciilor feroviare,
171condițiile de acces la materialul rulant și echipamentele de la bord.
Pentru a furniza călătorilor cu deficiențe senzoriale informații optimeprivind întârzierile, ar trebui utilizate sisteme vizuale și auditiveadecvate. Persoanele cu handicap și peroanele cu mobilitate redusă artrebui să aibă posibilitatea de a cumpăra legitimații de transport labordul trenului fără taxe suplimentare.
(11)Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să ia în
considerare nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cumobilitate redusă, respectând specificațiile tehnice de interoperabilitatepentru persoanele cu mobilitate redusă, pentru a asigura faptul că, înconformitate cu normele comunitare privind achizițiile publice, toateclădirile și întreg materialul rulant devin accesibile, eliminându-seprogresiv obstacolele fizice și funcționale atunci când se achiziționeazămaterial nou sau se construiește ori se efectuează lucrări de renovaremajore.
(…)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
(…)
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
14. „sistem informatizat de informare și rezervare pentru
transportul feroviar (CIRSRT)” înseamnă
un sistem informatizat care conține informații despre serviciile de
transport feroviar oferite de către
întreprinderile feroviare; informațiile referitoare la serviciile de
transport de călători stocate în
sistemul CIRSRT cuprind informații cu privire la:a)graficul de circulație și orarele serviciilor de transport de călători;b)locurile disponibile în mijloacele de transport pentru călători;c)tarifele și condițiile speciale;d)accesibilitatea trenurilor pentru persoanele cu handicap și
persoanele cu mobilitate redusă;
172e)mijloacele prin care se pot face rezervări sau se pot emite
legitimații de transport sau bilete directe, în măsura în care unelemijloace sau totalitatea acestora sunt puse la dispoziția utilizatorilor;
15. „persoană cu handicap” sau „persoană cu mobilitate redusă”
înseamnă orice persoană a cărei mobilitate, atunci când foloseștemijloacele de transport, este redusă din cauza unei invalidități fizice(senzoriale sau locomotorii, permanente sau temporare), a uneidizabilități sau deficiențe intelectuale, din cauză de orice alt tip dedizabilitate sau din cauza vârstei și a cărei situație necesită o atențiespecială și adaptarea serviciilor puse la dispoziția tuturor călătorilorla nevoile sale;
(…)
CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERILOR FEROVIARE
FAȚĂ DE PASAGERI ȘI DE BAGAJELE LOR
(…)
Articolul 18
Asistența
(1)În caz de întârziere la sosire sau la plecare, întreprinderile
feroviare sau gestionarul de gară informează călătorii asupra situațieiși a orelor de plecare și de sosire prevăzute, de îndată ce astfel deinformații sunt disponibile.
(2)În cazul în care întârzierea prevăzută la alineatul (1) depășește
60 de minute, călătorilor li se oferă, de asemenea, gratuit:
a)mese și băuturi răcoritoare direct proporționale cu timpul de
așteptare, în cazul în care acestea sunt disponibile la bordul trenuluisau în gară sau se poate face, în mod rezonabil, aprovizionarea cu ele;
b)cazare hotelieră sau de altă natură și transportul între gară și
locul de cazare, în cazul în care o ședere de una sau mai multe nopțieste necesară sau în cazul în care se impune o ședere suplimentară, înmăsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere material;c)în cazul în care trenul este blocat pe calea ferată, transportul de la
173tren până la gară, până la un alt punct de plecare sau până la
destinația finală a trenului, în măsura în care acest lucru este posibildin punct de vedere material.
(3)Dacă serviciul feroviar nu mai poate fi continuat,
întreprinderile feroviare organizează, cât mai repede posibil, serviciide transport alternative de călători.
(4)La cererea călătorilor, întreprinderile feroviare certifică pe
legitimația de transport că serviciul feroviar a avut întârziere, acauzat pierderea unei legături sau a fost anulat, după caz. (5)Laaplicarea alineatelor (1), (2) și (3), întreprinderea feroviară în cauzăacordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu handicap și cumobilitate redusă și însoțitorilor acestora.
(…)
CAPITOLUL V
PERSOANELE CU HANDICAP
ȘI PERSOANELE CU MOBILITATE REDUSĂ
(…)
Articolul 19
Dreptul la transport
(1)Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară, cu implicarea
activă a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap șiale persoanelor cu mobilitate redusă, instituie și pun în aplicare regulide acces nediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu handicapși al persoanelor cu mobilitate redusă.
(2)Rezervările și legitimațiile de transport sunt oferite persoanelor
cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă fără costurisuplimentare. O întreprindere feroviară, un vânzător de legitimații detransport sau un operator turistic nu poate refuza acceptarea uneirezervări sau eliberarea unei legitimații de transport pentru opersoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă și nu poatecere ca o astfel de persoană să fie însoțită de o altă persoană decât încazul în care acest lucru este absolut necesar în vederea respectăriiregulilor de acces menționate la alineatul (1).
174Articolul 20
Informarea persoanelor cu handicap și a persoanelor
cu mobilitate redusă
(1)La cerere, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de
transport sau operatorul turistic furnizează persoanelor cu handicap șipersoanelor cu mobilitate redusă informații privind accesibilitateaserviciilor feroviare și condițiile de acces la materialul rulant înconformitate cu regulile de acces menționate la articolul 19 alineatul(1) și vor informa persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitateredusă cu privire la facilitățile oferite la bord.
(2)Atunci când o întreprindere feroviară, un vânzător de
legitimații de transport și/sau un operator turistic exercită derogareaprevăzută la articolul 19 alineatul (2), informează în scris, la cerere,persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă în cauzăasupra motivelor acestei derogări în decurs de cinci zile lucrătoare dela refuzul rezervării sau emiterii legitimației de transport sau de laimpunerea condiției de a fi însoțită.
Articolul 21
Accesibilitate
(1)Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară asigură faptul că,
prin respectarea STI pentru persoanele cu mobilitate redusă, gara,peroanele, materialul rulant și alte amenajări sunt accesibilepersoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă.
(2)În lipsa personalului însoțitor la bordul trenului, întreprinderea
feroviară sau gestionarul de gară depun toate eforturile rezonabilepentru a asigura accesul persoanelor cu handicap și persoanelor cumobilitate redusă la transportul feroviar.
Articolul 22
Asistența în gări
(1)La plecarea unei persoane cu handicap sau a unei persoane cu
mobilitate redusă dintr-o gară dotată cu personal, în timpul tranzituluiprin aceasta sau la sosirea în gară, gestionarul de gară furnizeazăasistența gratuită necesară pentru ca acea persoană să poată urca saucoborî din trenul pentru care a cumpărat legitimația de transport, fără
175a aduce atingere regulilor de acces menționate în articolul 19
alineatul (1).
(2)Statele membre pot prevedea derogări de la alineatul (1) în
cazul persoanelor care călătoresc la bordul trenurilor care facobiectul unui contract de servicii publice atribuit în conformitatecu dreptul comunitar, cu condiția ca autoritatea competentă să fiintrodus servicii alternative sau dispoziții care garantează un nivelechivalent sau mai ridicat de accesibilitate a serviciilor detransport.
(3)În gările nedotate cu personal, întreprinderile feroviare și
gestionarii de gară asigură expunerea de informații ușor accesibile, înconformitate cu regulile de acces prevăzute la articolul 19 alineatul
(1), cu privire la cea mai apropiată gară dotată cu personal și
asistență acordată în mod direct pentru persoanele cu handicap șipersoanele cu mobilitate redusă.
Articolul 23
Asistența la bord
Fără a aduce atingere regulilor de acces, așa cum sunt menționate
la articolul 19 alineatul (1), întreprinderile feroviare asigurăpersoanelor cu handicap sau persoanelor cu mobilitate redusăasistență gratuită la bordul unui tren, precum și la îmbarcarea în tren,idebarcarea din acesta. În sensul prezentului articol, asistența la bordînseamnă toate eforturile rezonabile de a oferi asistență unei persoanecu handicap sau unei persoane cu mobilitate redusă cu scopul de apermite acestei persoane accesul la bordul trenului, la serviciiidentice cu cele de care beneficiază ceilalți călători, în cazul în caremobilitatea persoanei este redusă în asemenea măsură încât nu îipermite accesul în mod independent și sigur la aceste servicii.
Articolul 24
Condițiile în care se asigură asistența
Întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de
legitimații de transport și operatorii turistici cooperează pentru aasigura asistență persoanelor cu handicap și persoanelor cu
176mobilitate redusă în sensul articolelor 22 și 23, în conformitate cu
următoarele puncte:
a)asistența este asigurată cu condiția ca întreprinderea feroviară,
gestionarul de gară, vânzătorul de legitimații de transport sauoperatorul turistic de la care a fost achiziționată legitimația detransport să fie informat asupra nevoilor de asistență ale persoaneicu cel puțin 48 de ore înainte ca asistența să fie necesitată. În cazulîn care legitimația de transport permite efectuarea mai multorcălătorii, o singură notificare este suficientă, cu condiția să fiefurnizate informații adecvate cu privire la orarele călătoriilorulterioare;
b)întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de
legitimații de transport și operatorii turistici iau toate măsurilenecesare pentru recepția notificărilor;
c)dacă nu se efectuează nici o notificare în conformitate cu litera
(a), întreprinderea feroviară și gestionarul de gară depun, în măsuraposibilului, toate eforturile pentru asigurarea asistenței necesareastfel încât persoana cu handicap și persoana cu mobilitate redusă săpoată călători; d)fără a aduce atingere competențelor altor entități cuprivire la zonele situate în afara incintei gării, gestionarul de gară sauo altă persoană autorizată desemnează puncte, în incinta gării sau înafara acesteia, unde persoanele cu handicap și persoanele cumobilitate redusă pot anunța sosirea lor în gară și pot cere asistențădacă e nevoie;
e)asistența se acordă cu condiția ca persoana cu handicap sau
persoana cu mobilitate redusă să se prezinte la punctul desemnat laora indicată în prealabil de către întreprinderea feroviară sau decătre gestionarul gării care acordă asistență. Orice oră indicată nutrebuie să preceadă cu mai mult de 60 de minute ora de plecarepublicată sau ora la care toți călătorii sunt rugați să se prezinte.Dacă nu este indicată o oră la care persoana cu handicap saupersoana cu mobilitate redusă trebuie să se prezinte, aceasta se vaprezenta cu cel puțin 30 de minute înainte de ora de plecarepublicată, sau înainte de ora la care toți călătorii sunt rugați să seprezinte.
177Articolul 25
Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate
sau alte echipamente specifice
Dacă întreprinderea feroviară este răspunzătoare pentru pierderea
sau pentru avarierea totală sau parțială a echipamentului de mobi -litate sau a celorlalte echipamente specifice folosite de persoanele cuhandicap sau persoanele cu mobilitate redusă, nu se aplică niciolimită financiară.
(1)JO C 317, 23.12.2009, p. 89.
(2)Poziția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 (JO C 184 E, 8.7.2010, p.
293), poziția Consiliului în primă lectură din 11 martie 2010 (JO C 122 E, 11.5.2010,p. 19), poziția Parlamentului European (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) din 6iulie 2010 și decizia Consiliului din 11 octombrie 2010.
178REGULAME/glyph1197TUL (UE) /glyph1197r 1177/2010
din 24 noiembrie 2010
privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare
și pe căi navigabile interioare și de modificare
a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004
PARLAME/glyph1197TUL EUROPEA/glyph1197
ȘI CO/glyph1197SILIUL U/glyph1197IU/glyph1197II EUROPE/glyph1197E,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
în special articolul 91 alineatul (1) și articolul 100 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (
1)
după consultarea Comitetului Regiunilor,hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (
2),
întrucât:
(…)
(4)Piața internă a serviciilor de transport pentru pasageri pe mare
și pe căi navigabile interioare ar trebui să ofere avantaje pentrucetățeni în general. Prin urmare, persoanele cu dizabilități șipersoanele cu mobilitate redusă, cauzată de handicap, vârstă sau deorice alt factor, ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza servicii detransport pentru pasageri și croaziere similare celor oferite altorcetățeni. Persoanele cu dizabilități și persoanele cu mobilitate redusăau aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni în ceea ce priveștelibertatea de a circula, libertatea de a alege și dreptul de a nu fidiscriminați.
(..)
(1)JO L 389, 30.12.2006, p. 1.
(2)jO L 163, 25.6.2009, p. 1.
179(6)În temeiul articolului 9 din Convenția Organizației Națiunilor
Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru a oferipersoanelor cu dizabilități și persoanelor cu mobilitate redusăposibilitatea de a călători pe mare și pe căi navigabile interioare încondiții comparabile cu cele de care beneficiază ceilalți cetățeni, artrebui să se adopte norme referitoare la nediscriminare și la asistențanecesară pe durata călătoriei acestora. Aceste persoane ar trebui,așadar, să fie acceptate la bordul navei și să nu li se refuze dreptul dea călători, cu excepția cazurilor în care există motive întemeiate peconsiderente de siguranță, constatate de autoritățile competente.Aceste persoane ar trebui să beneficieze de dreptul la asistență înporturi și la bordul navelor de pasageri. În scopul incluziunii sociale,persoanele respective ar trebui să beneficieze de această asistențăgratuit. Operatorii de transport ar trebui să prevadă condițiile deacces, utilizând, de preferință, sistemul de standardizare european.
(7)La luarea deciziilor cu privire la proiectarea de noi porturi și
terminale și în cadrul lucrărilor majore de reamenajare, organismeleresponsabile pentru aceste instalații ar trebui să ia în considerarenevoile persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor cu mobilitateredusă, în special în ceea ce privește accesibilitatea, ținând seama înmod special de cerințele care decurg din principiul „proiectare pentrutoți „. Operatorii de transport ar trebui să țină seama de aceste nevoiși atunci când iau decizii privind proiectarea unor nave de pasagerinoi sau renovate, în conformitate cu Directiva 2009/45/CE aParlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 destabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară (
1)
și cu Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliuluidin 6 mai 2009 privind normele și standardele de siguranță pentrunavele de pasageri (
2).
(8)Asistența oferită în porturile situate pe teritoriul unui stat
membru ar trebui, printre altele, să permită persoanelor cu dizabilitățiși persoanelor cu mobilitate redusă să se deplaseze din punctul desosire în port până la nava de pasageri și de la nava de pasageri pânăla punctul de plecare din port, precum și să se îmbarce și să debarce.
180(9)În organizarea asistenței pentru persoanele cu dizabilități și
persoanele cu mobilitate redusă, precum și în pregătirea personaluluiaferent, operatorii de transport ar trebui să coopereze cu organizațiilereprezentative ale persoanelor cu dizabilități sau ale persoanelor cumobilitate redusă. În cadrul acestei activități, operatorii de transportar trebui, de asemenea, să ia în considerare dispozițiile Convențieiinternaționale și ale Codului privind standardele de pregătire anavigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart,precum și Recomandarea Organizației Maritime Internaționale(OMI) privind proiectarea și funcționarea navelor de pasageri pentrua satisface nevoile persoanelor în vârstă și ale persoanelor cudizabilități.
(10)Dispozițiile referitoare la îmbarcarea persoanelor cu diza –
bilități sau a persoanelor cu mobilitate redusă ar trebui să nu aducăatingere dispozițiilor generale privind îmbarcarea pasagerilor,instituite prin normele internaționale, europene sau naționale învigoare.
(11)Actele juridice ale Uniunii referitoare la drepturile pasagerilor
ar trebui să țină seama de nevoile pasagerilor, în special de cele alepersoanelor cu dizabilități și ale celor cu mobilitate redusă, de autiliza diferite moduri de transport și de a se putea transfera ușor întreacestea, sub rezerva normelor de siguranță aplicabile, referitoare laoperarea navelor.
(…)(21)Pasagerii ar trebui să fie pe deplin informați, într-un format
accesibil tuturor, cu privire la drepturile pe care le au în bazaprezentului regulament, astfel încât să își poată exercita efectivaceste drepturi. Drepturile pasagerilor ar trebui să includă obținereade informații referitoare la serviciul de transport de pasageri sau lacroazieră, înaintea și pe durata călătoriei. Toate informațiile esențialeoferite pasagerilor ar trebui, de asemenea, furnizate în formateaccesibile persoanelor cu dizabilități și persoanelor cu mobilitateredusă, aceste formate accesibile permițând pasagerilor să accesezeaceleași informații redate, de exemplu, în format textual, Braille,video, audio și/sau electronic.
(…)
1Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 334L din data de 17 decembrie 2010
181(30)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și
principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentalea Uniunii Europene astfel cum se menționează în articolul 6 dinTratatul privind Uniunea Europeană
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT
1:
****
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GE/glyph1197ERALE
Art. 1
Obiectul
Prezentul regulament stabilește norme pentru transportul maritim
și pe căi navigabile interioare în ceea ce privește:
(a) în ceea ce privește condițiile de transport oferite de operatori
de transport;
(b)nediscriminarea și asistența pentru persoanele cu dizabilități și
persoanele cu mobilitate redusă;
(c)drepturile pasagerilor în cazuri de anulare sau întârziere;(d)informații minime care trebuie furnizate pasagerilor;(e)soluționarea plângerilor;(f)norme generale de asigurare a aplicării.(…)
Art. 3
Definiții
În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a)„persoană cu dizabilități” sau „persoană cu mobilitate redusă”
înseamnă orice persoană a cărei mobilitate, atunci când utilizeazămijloacele de transport, este redusă din cauza unui handicap fizic(senzorial sau locomotor, permanent sau temporar), a unui handicapsau a unei deficiențe intelectuale, a oricărui alt tip de handicap sau avârstei și a cărei situație necesită o atenție specială și adaptarea
182serviciilor puse la dispoziția tuturor pasagerilor la nevoile acesteia;
(c)„condiții de acces” înseamnă standarde relevante, linii directoareși informații despre accesibilitatea terminalelor porturilor și anavelor, inclusiv facilitățile acestora pentru persoanele cu dizabilitățiși persoanele cu mobilitate redusă;
(…)
CAPITOLUL II
DREPTURILE PERSOA/glyph1197ELOR CU DIZABILITĂȚI
ȘI ALE PERSOA/glyph1197ELOR CU MOBILITATE REDUSĂ
(…)
Art. 7
Dreptul la transport
(1)Operatorii de transport, agenții de voiaj și operatorii de turism
nu pot refuza să accepte o rezervare, să emită sau să pună ladispoziție un bilet sau să îmbarce persoane pe motiv de handicap saude mobilitate redusă ca atare.
(2)Rezervările și biletele sunt puse la dispoziția persoanelor cu
dizabilități și a persoanelor cu mobilitate redusă fără costurisuplimentare și în aceleași condiții ca și pentru ceilalți pasageri.
Art. 8
Derogări și condiții speciale
(1)Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1), operatorii de
transport, agenții de voiaj și operatorii de turism pot refuza să accepte orezervare, să emită sau să pună la dispoziție în alt mod un bilet sau săîmbarce o persoană cu dizabilități sau o persoană cu mobilitate redusă:
a)pentru a îndeplini cerințele legate de siguranță aplicabile,
prevăzute de legislația internațională, a Uniunii sau națională, saupentru a îndeplini cerințele legate de siguranță stabilite de autoritățilecompetente;
b)în cazul în care proiectarea navei de pasageri sau infrastructura și
echipamentul portului, inclusiv ale terminalelor portului, fac caîmbarcarea, debarcarea sau transportul persoanei în cauză să fieimposibilă de o manieră sigură și fezabilă din punct de vedere operațional.
183(2)În cazul refuzului de a accepta o rezervare sau de a emite sau
de a pune la dispoziție în alt mod un bilet pentru unul dintre motiveleprezentate la alineatul (1), operatorii de transport, agenții de voiaj șioperatorii de turism depun toate eforturile rezonabile pentru apropune persoanei în cauză o soluție alternativă acceptabilă detransport cu un serviciu de pasageri sau o croazieră operate deoperatorul de transport.
(3)În cazul în care unei persoane cu dizabilități sau unei persoane
cu mobilitate redusă, care deține o rezervare sau are un bilet și care arespectat cerințele de la articolul 11 alineatul (2), i se refuză în oricemod îmbarcarea în temeiul prezentului regulament, respectiveipersoane și oricărui însoțitor al acesteia menționat la alineatul (4) dinprezentul articol li se oferă posibilitatea de a alege între rambursareacostului biletului și redirecționare, după cum se prevede în anexa I.Dreptul de a alege rambursarea banilor sau redirecționarea estecondiționat de îndeplinirea tuturor cerințelor în materie de siguranță.
(4)În cazul în care este strict necesar și în aceleași condiții ca cele
prevăzute la alineatul (1), operatorii de transport, agenții de voiaj șioperatorii de turism pot solicita ca o persoană cu dizabilități sau opersoană cu mobilitate redusă să fie însoțită de o altă persoană care săpoată oferi asistența de care persoana cu dizabilități sau persoana cumobilitate redusă are nevoie. În ceea ce privește serviciile depasageri, respectiva persoană însoțitoare beneficiază de transportgratuit. (5)În cazul în care operatorii de transport, agenții de voiaj șioperatorii de turism recurg la alineatele (1) sau (4), aceștiainformează imediat persoana cu dizabilități sau persoana cumobilitate redusă cu privire la motivele specifice ale deciziei luate.La cerere, respectivele motive sunt notificate în scris persoanei cudizabilități sau persoanei cu mobilitate redusă nu mai târziu de cincizile lucrătoare de la data cererii. În cazul unui refuz în conformitatecu alineatul (1) litera (a), se face trimitere la cerințele de siguranțăaplicabile.
Art. 9
Accesibilitate și informare
(1)În cooperare cu organizațiile reprezentative ale persoanelor cu
dizabilități sau ale persoanelor cu mobilitate redusă, operatorii de
184transport și operatorii terminalelor instituie sau pun în aplicare, acolo
unde este cazul prin organizațiile lor, condiții de accesnediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu dizabilități, alpersoanelor cu mobilitate redusă și al însoțitorilor. La cerere,condițiile de acces se comunică organismelor naționale responsabilede punerea în aplicare. (2)Condițiile de acces prevăzute la alineatul(1) sunt puse la dispoziția publicului de către operatorii de transportși operatorii terminalelor în mod fizic sau on-line, în formateaccesibile, la cerere, și în aceleași limbi în care informațiile sunt, îngeneral, puse la dispoziția tuturor pasagerilor. Se acordă o atențiedeosebită nevoilor persoanelor cu dizabilități și persoanelor cumobilitate redusă. (3)Operatorii de turism pun la dispoziție condițiilede acces menționate la alineatul (1) care se aplică în cazul călătoriilorincluse în pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite pecare le organizează, le vând sau le oferă spre vânzare.
(4)Operatorii de transport, agenții de voiaj și operatorii de turism
se asigură că toate informațiile pertinente, inclusiv în ceea ce priveșterezervarea și informațiile on-line, privind condițiile de transport,informațiile despre călătorie și condițiile de acces sunt disponibile înformate corespunzătoare și accesibile persoanelor cu dizabilități șipersoanelor cu mobilitate redusă. Persoanele care au nevoie deasistență primesc confirmarea privind această asistență prin oricemijloace disponibile, inclusiv mijloace electronice sau prin serviciulde mesaje scurte (SMS).
Art. 10
Dreptul la asistență în porturi și la bordul navelor
Sub rezerva condițiilor de acces prevăzute la articolul 9 alineatul (1),
operatorii de transport și operatorii terminalelor, în cadrul domeniilorlor de competență respective, oferă asistență gratuită persoanelor cudizabilități și persoanelor cu mobilitate redusă, după cum se specificăîn anexele II și III, în porturi, inclusiv în timpul îmbarcării șidebarcării, precum și la bordul navelor. Dacă este posibil, asistențaeste adaptată la nevoile individuale ale persoanei cu dizabilități saucu mobilitate redusă.
185Art. 11
Condițiile în care se asigură asistența
(1)În cadrul domeniilor lor de competență respective, operatorii
de transport și operatorii terminalelor le oferă asistență persoanelorcu dizabilități și persoanelor cu mobilitate redusă, după cum seprevede la articolul 10, cu condiția ca:
a)operatorului de transport sau operatorului terminalului să îi fie
notificată, prin orice mijloace
disponibile, inclusiv prin mijloace electronice sau SMS, nevoia
persoanei de o astfel de asistență cel
târziu cu 48 de ore înainte ca asistența să fie necesară, cu excepția
cazurilor în care pasagerul și
operatorul de transport sau operatorul terminalelor convin asupra
unui termen mai scurt; și
b)ca persoana cu dizabilități sau persoana cu mobilitate redusă să
se prezinte în persoană în port
sau la punctul desemnat, astfel cum se menționează la articolul 12
alineatul (3):
(i)la momentul prevăzut în scris de operatorul de transport, care să
nu fie cu mai mult de 60 de
minute înainte de ora de îmbarcare anunțată; sau,(ii)dacă nu s-a stabilit nicio oră de îmbarcare, cu cel puțin 60 de
minute înainte de ora de plecare anunțată, cu excepția cazului în carepasagerul și operatorul de transport sau operatorul terminalelorconvin asupra unui termen mai scurt.
(2)În plus față de alineatul (1), persoanele cu dizabilități sau
persoanele cu mobilitate redusă, în momentul rezervării sau alcumpărării în avans a biletului, notifică operatorului de transportnecesitățile lor specifice legate de cazare, de locul pe scaun sau deserviciile necesare sau în ceea ce privește necesitatea de a aduceechipamente medicale, cu condiția ca necesitatea să fie cunoscută înrespectivul moment.
(3)O notificare efectuată în conformitate cu alineatul (1) litera (a)
și cu alineatul (2) poate fi transmisă întotdeauna agentului de voiajsau operatorului de turism de la care a fost achiziționat biletul. Încazul în care biletul permite mai multe călătorii, este suficientă osingură notificare, cu condiția să se ofere informațiile adecvate
186privind orarele următoarelor călătorii. Pasagerul primește o
confirmare prin care se atestă notificarea nevoilor de asistență înconformitate cu alineatul (1) litera (a) și cu alineatul (2).
(4)În cazul în care nu se face nicio notificare în conformitate cu
alineatul (1) litera (a) și cu alineatul (2), operatorii de transport șioperatorii terminalelor depun toate eforturile necesare pentru a seasigura că asistența este oferită astfel încât persoana cu dizabilitățisau persoana cu mobilitate redusă să poată să se îmbarce, să debarceși să călătorească pe navă.
(5)În cazul în care o persoană cu dizabilități sau o persoană cu
mobilitate redusă este însoțită de un câine-însoțitor recunoscut,respectivul câine este acceptat împreună cu respectiva persoană, cucondiția ca operatorul de transport, agentul de voiaj sau operatorul deturism să fie informat în conformitate cu normele naționale aplicabileprivind transportul câinilor-însoțitori recunoscuți la bordul navelorde pasageri, în cazul în care există asemenea norme.
Art. 12
Primirea notificărilor și desemnarea punctelor de întâlnire
(1)Operatorii de transport, operatorii terminalelor, agenții de voiaj
și operatorii de turism iau toate măsurile necesare pentru solicitareanotificărilor, precum și pentru primirea notificărilor efectuate înconformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (a) și articolul 11alineatul (2). Această obligație se aplică la toate punctele lor devânzare, inclusiv în cazul vânzărilor prin telefon și on-line. (2)Încazul în care agenții de voiaj sau operatorii de turism primescnotificarea menționată la alineatul (1), aceștia, în cadrul orelor lornormale de birou, transferă fără întârziere informația către operatorulde transport sau către operatorul terminalului.
(3)Operatorii de transport și operatorii terminalelor desemnează
un punct în interiorul sau în afara terminalelor porturilor la carepersoanele cu dizabilități sau persoanele cu mobilitate redusă își potanunța sosirea și pot solicita asistență. Respectivul punct trebuie săfie clar semnalizat și să furnizeze, în formate accesibile, informații debază referitoare la terminalul portului și la asistența oferită.
187Art. 13
Standarde de calitate pentru asistență
(1)Operatorii terminalelor și operatorii de transport care
exploatează terminale de porturi sau servicii de transport de pasagericare totalizează peste 100 000 de mișcări de pasageri comerciali peparcursul anului calendaristic precedent stabilesc, în cadruldomeniilor lor de competență respective, standarde de calitate pentruasistența specificată în anexele II și III și determină, acolo unde estecazul prin organizațiile lor, cerințele privind resursele necesarepentru respectarea acestor standarde, în colaborare cu organizațiilereprezentative ale pasagerilor cu dizabilități sau ale pasagerilor cumobilitate redusă.
(2)La stabilirea standardelor privind calitatea se ține seama întru
totul de politicile și codurile de conduită recunoscute pe planinternațional privind facilitarea transportului pentru persoanele cudizabilități sau persoanele cu mobilitate redusă, în special deRecomandarea OMI privind proiectarea și funcționarea navelor depasageri, pentru a satisface nevoile persoanelor în vârstă și alepersoanelor cu dizabilități.
(3)Standardele de calitate prevăzute la alineatul (1) sunt puse la
dispoziția publicului de către operatorii de transport și operatoriiterminalelor în mod fizic sau on-line, în formate accesibile și înaceleași limbi în care informațiile sunt, în general, puse la dispozițiatuturor pasagerilor.
Art. 14
Formare și instrucțiuni
Fără a aduce atingere Convenției internaționale și Codului privind
standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare șiefectuare a serviciului de cart și regulamentelor adoptate în temeiulConvenției revizuite privind navigația pe Rin și al Convenției privindregimul navigației pe Dunăre, operatorii de transport și, după caz,operatorii terminalelor instituie proceduri de formare privinddizabilitățile, inclusiv instrucțiuni, și se asigură că:
(a)personalul lor, inclusiv cei angajați de către orice alte părți de
fapt, care oferă asistență directă persoanelor cu dizabilități și
188persoanelor cu mobilitate redusă, este format sau primește
instrucțiuni după cum se menționează în anexa IV părțile A și B;
(b)personalul lor care este responsabil de rezervarea și vânzarea
de bilete sau de îmbarcare și debarcare, inclusiv persoanele angajatede o altă parte de fapt, este format sau primește instrucțiuni după cumse menționează în anexa IV partea A; și
(c)categoriile de personal menționate la literele (a) și (b) își
mențin competențele, de exemplu prin instrucțiuni sau cursuri deperfecționare, atunci când este cazul.
Art. 15
Despăgubirile pentru echipamentul de mobilitate sau alte
echipamente specifice
(1)Operatorii de transport și operatorii terminalelor răspund
pentru prejudiciile cauzate de pierderea sau avarierea echipamentuluide mobilitate sau a altor echipamente specifice folosite de o persoanăcu dizabilități sau o persoană cu mobilitate redusă, dacă incidentulcare a cauzat pierderea s-a produs din vina sau neglijențaoperatorului de transport sau a operatorului terminalului. Vina sauneglijența operatorului de transport se prezumă în cazul unuiprejudiciu cauzat de un incident maritim.
(2)Despăgubirea menționată la alineatul (1) corespunde valorii de
înlocuire a echipamentului în cauză sau, dacă este cazul, costurilorpentru reparații.
(3)Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care se aplică
articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 392/2009 al ParlamentuluiEuropean și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind răspunderea încaz de accident a operatorilor de transport de persoane pe mare
(4)De asemenea, se depun toate eforturile pentru a se furniza
rapid un echipament înlocuitor temporar, care să reprezinte oalternativă adecvată.
(…)
189A/glyph1197EXA III
ASISTE/glyph1197ȚA LA BORDUL /glyph1197A VELOR,
ASTFEL CUM ESTE ME/glyph1197ȚIO/glyph1197ATĂ
LA ARTICOLELE 10 ȘI 13
1.Transportarea câinilor-însoțitori recunoscuți la bordul navei, în
conformitate cu reglementările naționale.
2.Transportarea echipamentelor medicale și a echipamentelor
necesare utilizate pentru deplasare pentru persoana cu dizabilități saupersoana cu mobilitate redusă, inclusiv a cărucioarelor electrice.
3.Comunicarea informațiilor esențiale privind un anumit traseu, în
formate accesibile.
4.Depunerea tuturor eforturilor necesare rezonabile privind instalarea
pe scaune astfel încât să se satisfacă nevoile persoanelor cu dizabilitățisau ale persoanelor cu mobilitate redusă, la cerere, în conformitate cucerințele de siguranță și sub rezerva locurilor disponibile.
5.Dacă este necesar, asistență la deplasarea spre grupurile sanitare
(după caz).
6.În cazul în care o persoană cu dizabilități sau o persoană cu
mobilitate redusă este asistată de un însoțitor, operatorul de transportface tot posibilul pentru a oferi însoțitorului un loc sau o cabină lângălocul sau cabina persoanei cu dizabilități sau a persoanei cumobilitate redusă.
A/glyph1197EXA IV
FORMAREA PRIVI/glyph1197D DIZABILITĂȚILE,
I/glyph1197CLUSIV I/glyph1197STRUCȚIU/glyph1197ILE,
ASTFEL CUM ESTE ME/glyph1197ȚIO/glyph1197AT LA ARTICOLUL 14
A.Formarea care vizează sensibilizarea cu privire la persoanele cu
dizabilități, inclusiv instrucțiunile Formarea care vizeazăsensibilizarea cu privire la persoanele cu dizabilități, inclusivinstrucțiunile, cuprinde:
– sensibilizarea și răspunsurile adecvate la problemele pasagerilor
care suferă de invalidități fizice, senzoriale (auz și văz), dehandicapuri ascunse sau de învățare, inclusiv modul în care se poateface diferența între diferitele capacități ale persoanelor cu mobilitate,orientare sau comunicare redusă;
190– obstacolele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități și
persoanele cu mobilitate redusă, inclusiv obstacole cauzate deatitudine, de mediu/fizice sau obstacole organizaționale;
– câinii-însoțitori recunoscuți, inclusiv rolul și nevoile unui câine-
însoțitor;
– rezolvarea situațiilor neprevăzute;– calități interpersonale și metode de comunicare cu persoanele cu
deficiențe de auz, persoanele cu probleme de vedere, persoanele cuprobleme de vorbire sau de învățare;
– cunoașterea, la nivel general, a liniilor directoare ale OMI
referitoare la Recomandarea privind proiectarea și funcționareanavelor de pasageri pentru a satisface nevoile persoanelor în vârstă șiale persoanelor cu dizabilități.
B. Formarea pentru asistarea persoanelor cu dizabilități, inclusiv
instrucțiunile Formarea pentru asistarea persoanelor cu dizabilități,inclusiv instrucțiunile, cuprinde:
– modul în care persoanele care utilizează un scaun cu rotile pot fi
ajutate să se urce și să iasă dintr-un scaun cu rotile;
– aptitudini pentru acordarea de asistență persoanelor cu
dizabilități și persoanelor cu mobilitate redusă care călătoresc cu uncâine-însoțitor recunoscut, inclusiv rolul și nevoile acestor câini;
– tehnicile pentru însoțirea pasagerilor cu probleme de vedere și
pentru preluarea și transportarea câinilor-însoțitori recunoscuți;
– cunoașterea tipurilor de echipamente care pot fi folosite pentru a
asista persoanele cu dizabilități și persoanele cu mobilitate redusă șicunoștințe privind modul atent de manipulare a unor asemeneaechipamente;
– modul de utilizare al echipamentelor de asistență pentru
îmbarcare și debarcare și cunoștințe privind procedurile adecvate deîmbarcare și debarcare care protejează siguranța și demnitateapersoanelor cu dizabilități și ale persoanelor cu mobilitate redusă;
– înțelegerea nevoii de asistență fiabilă și profesională. De
asemenea, conștientizarea faptului că există posibilitatea ca anumitepersoane cu dizabilități și persoane cu mobilitate redusă să se simtăvulnerabile în timpul călătoriei, ca urmare a dependenței lor deasistența oferită;
– cunoștințe de prim ajutor.
191COMU/glyph1197ICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAME/glyph1197TUL
EUROPEA/glyph1197, CO/glyph1197SILIU, COMITETUL ECO/glyph1197OMIC
ȘI SOCIAL EUROPEA/glyph1197 ȘI COMITETUL REGIU/glyph1197ILOR
STRATEGIA EUROPEA/glyph1197Ă 2010-2020
PE/glyph1197TRU PERSOA/glyph1197ELE CU HA/glyph1197DICAP
U/glyph1197 A/glyph1197GAJAME/glyph1197T REÎ/glyph1197/glyph1197OIT
PE/glyph1197TRU O EUROPĂ FĂRĂ BARIERE
Bruxelles, 15.11.2010
COM (2010) 636 final
1. I/glyph1197TRODUCERE
În Uniunea Europeană (UE), o persoană din șase suferă de
handicap1, de la o formă ușoară până la o formă gravă, iar în total,
aproximativ 80 de milioane de persoane nu pot, deseori, să participedin plin la viața socială și economică din cauza barierelor fizice șicomportamentale.
Nivelul de sărăcie a persoanelor cu handicap este cu 70% superior
mediei înregistrate
2, fapt care se datorează parțial accesului lor
limitat la ocuparea forței de muncă.
Mai mult de o treime din persoanele în vârstă de peste 75 de ani
suferă de anumite handicapuri care le restrâng parțial posibilitățile,iar peste 20% suferă de o formă de handicap care îi limitează în modconsiderabil
3. În plus, se prevede că aceste cifre vor crește pe măsură
ce populația UE îmbătrânește. UE și statele sale membre dispun deun mandat ferm pentru îmbunătățirea situației sociale și economice apersoanelor cu handicap.
● Articolul 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene (Carta) prevede următoarele: „Demnitatea umană esteinviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.” Articolul 26prevede că „Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cuhandicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia,integrarea socială și profesională, precum și participarea la viațacomunității.” În plus, articolul 21 interzice orice discriminare pemotiv de handicap.
● Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) solicită
Uniunii să combată orice discriminare pe motiv de handicap îndefinirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale(articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta legislație în vedereacombaterii unei astfel de discriminări (articolul 19).
● Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu
handicap (Convenția Națiunilor Unite), primul instrument obligatoriudin punct de vedere juridic în domeniul drepturilor omului la care UEși statele membre sunt parte, se va aplica în curând pe teritoriul întregiiUE
4. Convenția Națiunilor Unite solicită statelor care sunt parte la
aceasta să protejeze și să garanteze faptul că persoanele cu handicap sepot bucura de toate drepturile omului și de libertățile fundamentale.
Conform Convenției Națiunilor Unite, persoanele cu handicap
sunt acele persoane cu incapacități fizice, mentale, intelectuale sausenzoriale pe termen lung, care, în interacțiune cu diferite obstacole,pot împiedica participarea lor deplină și efectivă la viața socialăîncondiții de egalitate cu ceilalți.
Comisia va colabora cu statele membre pentru a elimina
obstacolele din calea unei Europe fără bariere, în baza rezoluțiilorrecente ale Parlamentului European și ale Consiliului
5. Prezenta
strategie furnizează un cadru de acțiune la nivel european, careîmpreună cu acțiunile la nivel național este menit să abordezeproblemele diverse ale bărbaților, femeilor și copiilor cu handicap.
Participarea deplină economică și socială a persoanelor cu handicap
este esențială pentru succesul Strategiei Europa 2020 a UE
6 în
promovarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii.
1921Modulul ad hoc referitor la încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap din
ancheta UE asupraforței de muncă (LFS AHM), 2002.
2Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (UE-SILC), 2004.
3LFS AHM și UE– SILC 2007.
4Adoptată în 2007 și semnată de toate statele membre și de UE; ratificată în
octombrie 2010 de 16 state membre (BE, Cz, DK, DE, ES, FR, IT, LV, LT, HU, AT,PT, SI, SK, SE, UK) și în curs de ratificare în restul statelor membre. ConvențiaNațiunilor Unite va fi obligatorie în UE și va face parte din ordinea juridică a UE.
5Rezoluțiile Consiliului SOC 375 din 2 iunie 2010 și 2008/C 75/01 și Rezoluția
Parlamentului European B6-0194/2009, P6-TA(2009)0334.
6COM(2010) 2020.
Construirea unei societăți din care nimeni nu este exclus oferă
oportunități de piață și stimulează inovația. Faptul de a oferi tuturoracces la servicii și produse prezintă un atu economic major având învedere cererea din partea unui număr din ce în ce mai mare deconsumatori în vârstă. De exemplu, piața UE a dispozitivelor deasistare (cu o valoare anuală estimată la peste 30 de miliarde EUR
7)
continuă să fie fragmentată, iar dispozitivele sunt scumpe. Nici cadrelepolitice și de reglementare, nici elaborarea produselor și serviciilor nureflectă nevoile persoanelor cu handicap în mod adecvat. Numeroasebunuri și servicii, precum și, în mare măsură, clădirile și echipamenteleconstruite nu sunt încă suficient de accesibile.
Declinul economic a avut un impact negativ asupra situației
persoanelor cu handicap, astfel încât nevoia de a acționa este și maiurgentă. Strategia are scopul de a ameliora viața indivizilor, precumși de a aduce beneficii mai mari societății și economiei fără aîmpovăra inutil industria și administrațiile.
2.OBIECTIVE SI ACTIU/glyph1197I
Obiectivul general al prezentei strategii este de a oferi persoanelor
cu handicap capacitatea de a se bucura de drepturi depline și de abeneficia complet de participarea la viața socială și economicăeuropeană, mai ales prin intermediul pieței unice. Este necesar să sedea dovadă de coerență în vederea realizării acestui obiectiv și să segaranteze punerea în aplicare efectivă a Convenției Națiunilor Unite peteritoriul UE. Prezenta strategie se sprijină pe acțiuni la nivel europeandestinate să completeze acțiunile naționale și definește mecanismele
8
necesare pentru punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite lanivelul UE, inclusiv în cadrul instituțiilor UE. Ea identifică, deasemenea, sprijinul care este necesar pentru finanțare, cercetare,sensibilizare și colectarea de date și statistici.
Strategia se axează pe eliminarea barierelor
9. Comisia a iden ti –
ficat opt domenii de acțiune principale: accesibilitate, participare,
1937Deloitte & Touche, Access to Assistive Technology in the EU, 2003, și BCC
Research, 2008.
8Articolul 33 din Convenția Națiunilor Unite.
9Eurobarometru 2006: 91 % consideră că ar trebui să se cheltuiască mai mult
pentru eliminarea barierelor fizice care complică viața persoanelor cu handicap.
10CE (2007), SEC(2007) 1469, p. 7.
194egalitate, ocuparea forței de muncă, educație si formare,
protecție socială, sănătate si acțiune externă. Pentru fiecare
domeniu, sunt definite acțiuni-cheie împreună cu obiectivul principalal UE care este evidențiat într-o casetă.
Aceste domenii au fost selectate pe baza potențialului lor de a contri –
bui la realizarea obiectivelor generale ale strategiei și ale ConvențieiNațiunilor Unite, a documentelor politice aferente ale instituțiilor UE șiale Consiliului Europei, precum și a rezultatelor planului de acțiuneeuropean 2003-2010 pentru persoanele cu han dicap și a consultăriistatelor membre, a părților interesate și a publicului general. Trimiterilela acțiunile naționale sunt destinate mai degrabă să completeze acțiuneala nivelul UE, decât să acopere ansamblul de obligații naționale caredecurg din Convenția Națiu nilor Unite. Comisia va aborda, de asemenea,situația persoanelor cu handicap prin intermediul strategiei Europa 2020,al inițiativelor sale emblematice și al relansării pieței unice.
2.1. Domenii de acțiune
1 – Accesibilitate
„Accesibilitatea” este definită ca fiind posibilitatea oferită
persoanelor cu handicap de a avea acces, în condiții de egalitate cuceilalți, la mediul fizic, la transporturi, la informații și la sisteme șitehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC), precum și la alteinfrastructuri și servicii. În aceste domenii există încă bariereimportante. De exemplu, în medie în UE-27, numai 5% din site-urileinternet publice respectă complet standardele de accesibilitate, chiardacă un număr mai mare de site-uri sunt parțial accesibile. Numeroaseposturi de televiziune continuă să ofere puține programe însoțite desubtitrări și de audiodescriere
10. Accesibilitatea este o condiție
premergătoare pentru participarea la viața socială și economică însăUE mai are un drum lung de parcurs până la îndeplinirea acestuiobiectiv. Comisia propune utilizarea instrumentelor legislative, dar șia altor instrumente, precum standardizarea, pentru a optimizaaccesibilitatea la mediul construit, transporturi și TIC în conformitatecu agenda digitală și cu inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”.În baza principiilor privind o reglementare mai inteligentă, Comisia
11Secțiunea 508 din Rehabilitation Act și Architectural Barriers Act.
195va examina avantajele adoptării de măsuri de reglementare care să
asigure accesibilitatea la produse și servicii, inclusiv de măsuri înscopul intensificării utilizării achizițiilor publice (ceea ce s-a dovedit afi eficient în SUA
11). Comisia va încuraja integrarea principiului de
accesibilitate și de „proiectare pentru toți” (design for all) înprogramele școlare și în cursurile de formare pentru profesiilerelevante. De asemenea, va favoriza dezvoltarea unei piețe europene atehnologiei de asistare. În urma consultării statelor membre și a altorpărți interesate, Comisia va reflecta la posibilitatea de a propune pânăîn 2012 un „act european privind accesibilitatea”. Acesta ar puteainclude elaborarea de norme specifice pentru sectoare determinatedestinate să amelioreze în mod considerabil funcționarea piețeiinterne a produselor și serviciilor accesibile. Acțiunea UE va susține șiva completa măsurile naționale de punere în aplicare a accesibilitățiiși de înlăturare a barierelor existente, precum și măsurile de creștere adisponibilității și a varietății tehnologiilor de asistare.
Asigurarea accesibilității persoanelor cu handicap la bunuri,
servicii, inclusiv servicii publice, și la dispozitive de asistare.
2 – Participare
Mai există numeroase obstacole care împiedică persoanele cu
handicap să își exercite din plin drepturile fundamentale – inclusivdrepturile care decurg din cetățenia europeană – și care le îngrădescparticiparea în societate în condiții de egalitate cu ceilalți. Drepturilerespective cuprind dreptul la libera circulație, dreptul de stabilire șide alegere a unui mod de viață și dreptul de a participa din plin laactivități culturale, recreative și sportive. De exemplu, o persoană cuhandicap recunoscut care se stabilește în altă țară a UE poate pierdeaccesul la prestații naționale precum gratuitatea sau reducereatarifelor la transporturile publice.
Comisia va face eforturi pentru:– a elimina obstacolele din calea exercitării drepturilor persoa nelor
cu handicap, în calitate de indivizi, consumatori, studenți, actori
12Directiva 2001/29/CE. Un memorandum de înțelegere între părțile interesate
semnat la 14.9.2009.
196economici și politici; a re zolva problemele legate de mobilitatea intra-
UE și a facilita și pro mova utilizarea modelului european de card deparcare pentru persoanele cu handicap;
– a promova trecerea de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea
la nivelul comunității prin următoarele mijloace: folosirea fondurilorstructurale și a Fondului de dezvoltare rurală pentru sprijinireadezvoltării serviciilor la nivelul comunității și sensibilizarea cuprivire la situația persoanelor cu handicap, în special a copiilor și apersoanelor în vârstă, instalate în instituții rezidențiale.
– a îmbunătăți accesibilitatea organizațiilor, activităților, structurilor,
bunurilor și serviciilor sportive, de recreere și culturale, inclusiv audio-vizuale; a promova participarea la evenimente sportive și organizareaunor evenimente specifice pentru persoanele cu
handicap; a studia căi de facilitare a utilizării limbajului semnelor
și a alfabetului Braille în relațiile cu instituțiile UE; a lua măsurireferitoare la accesibilitatea la votare pentru a înlesni exercitareadrepturilor electorale ale cetățenilor UE; a încuraja transferultransfrontalier al lucrărilor protejate prin drepturi de autor în formataccesibil; a promova utilizarea excepțiilor prevăzute în directivaprivind drepturile de autor
12. Acțiunile UE vor sprijini măsurile
naționale pentru:
– a efectua trecerea de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea la
nivelul comunității, prin utilizarea fondurilor structurale și a Fonduluide dezvoltare rurală pentru formarea de
personal și adaptarea infrastructurilor sociale, pentru elaborarea
unor sisteme de finanțare a asistenței personalizate, promovarea unorcondiții de muncă bune pentru personalul calificat de îngrijire,precum și pentru sprijinirea familiilor și a persoanelor care oferăîngrijire în mod informal;
– a face accesibile organizațiile și activitățile sportive, de recreere
și culturale și a utiliza excepțiile prevăzute în directiva privind drep -turile de autor.
Asigurarea participării depline a persoanelor cu handicap în
societate:
197– permițându-le să se bucure de toate beneficiile cetățeniei
europene;
– eliminând barierele de natură administrativă și comportamentală
care împiedică participarea lor totală și echitabilă;
– furnizând servicii la nivelul comunității, inclusiv acces la
asistență personalizată.
3 – Egalitate
Mai mult de jumătate din europeni consideră că discriminarea pe
motiv de handicap sau vârstă este larg răspândită în UE 13. Conform
articolelor 1, 21 și 26 din Carta UE și potrivit articolelor 10 și 19 dinTFUE, Comisia va promova tratamentul egal al persoanelor cuhandicap prin intermediul unei strategii cu două componente.Aceasta va implica utilizarea legislației actuale a UE pentru a asiguraprotecția împotriva discriminării, precum și punerea în aplicare aunei politici active pentru combaterea discriminării și promovareașanselor egale în cadrul politicilor UE. Comisia va acorda, deasemenea, o atenție deosebită impactului cumulat al discriminării cucare se pot confrunta persoanele cu handicap din motive precumnaționalitatea, vârsta, rasa sau etnia, sexul, religia sau convingerile,sau orientarea sexuală.
Comisia va asigura, de asemenea, punerea în aplicare deplină a
Directivei 2000/78/CE
14prin care se interzice discriminarea în ceea
ce privește ocuparea forței de muncă; va promova diversitatea și vacombate discriminarea cu ajutorul campaniilor de sensibilizare lanivelul UE și la nivel național și va susține acțiunile ONG-uriloractive la nivelul UE în acest domeniu.
Acțiunea UE va sprijini și va completa politicile și programele
naționale de promovare a egalității, încurajând, de exemplu, statelemembre să-și pună legislația privind capacitatea juridică înconformitate cu Convenția Națiunilor Unite.
Eradicarea discriminării pe motiv de handicap în UE.
4 – Ocuparea forței de muncă
Locurile de muncă de calitate asigură independența economică,
favorizează reușita personală și oferă cea mai bună protecție
15LFS AHM 2002.
198împotriva sărăciei. Cu toate acestea, nivelul de ocupare a forței de
muncă de către persoanele cu handicap se situează doar în jurul cifreide 50%
15. Pentru a îndeplini obiectivele de creștere ale UE, este
necesar ca mai multe persoane cu handicap să ocupe locuri de muncăremunerate pe piața deschisă a forței de muncă. Comisia va exploataîntregul potențial al strategiei Europa 2020 și al programului acesteiaprivind calificări și locuri de muncă noi, furnizând statelor membreanalize, orientări politice, schimb de informații și alte forme desprijin. Ea își va îmbunătăți cunoștințele despre situația femeilor și abărbaților cu handicap în ceea ce privește ocuparea forței de muncă,va identifica provocările și va propune soluții. Comisia va acorda oatenție sporită tinerilor cu handicap în ceea ce privește trecereaacestora de la o formă de învățământ la piața muncii. Ea va acționaasupra mobilității intraprofesionale pe piața deschisă a forței demuncă și în ateliere protejate, prin intermediul schimbului deinformații și al învățării reciproce. De asemenea, în colaborare cupartenerii sociali, va aborda și chestiuni legate de activitățileindependente și locurile de muncă de calitate, inclusiv aspecteprecum condițiile de muncă și avansarea în carieră. Comisia își vaintensifica sprijinul față de inițiativele voluntare care promoveazăgestionarea diversității la locul de muncă, cum ar fi carte alediversității semnate de către angajatori și o inițiativă de antre pre –
noriat social.
Acțiunile UE vor sprijini și completa eforturile naționale
desfășurate pentru a analiza situația persoanelor cu handicap în ceeace privește ocuparea forței de muncă, pentru a lupta împotrivaprejudecăților legate de anumite prestații de invaliditate caredescurajează persoanele cu handicap să intre pe piața forței demuncă, pentru a contribui la integrarea acestora pe piața forței demuncă prin utilizarea Fondului social european (FSE), pentruelaborarea de politici active pe piața forței de muncă, pentru a facelocurile de muncă mai accesibile, pentru a institui servicii de plasarea forței de muncă, structuri de sprijin și de formare la locul de muncă,și pentru a promova utilizarea Regulamentului general de exceptarepe categorii de ajutoare
16care permite acordarea de ajutoare de stat
fără notificarea prealabilă a Comisiei.
16 Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (JO L 214, 9.8.2008, p. 3).
17LFS AHM 2002.
18Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 cu privire la cadrul strategic pentru
cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) (JOC 119, 28.5.2009, p. 2).
199Posibilitatea pentru mai multe persoane cu handicap de a-și
câștiga existența pe piața deschisă a forței de muncă.
5 – Educație si formare profesională
În categoria de vârstă cuprinsă între 16 și 19 ani, rata
neparticipării la educație se ridică la 37% pentru persoanele cuhandicapuri severe, la 25% pentru persoanele cu handicapuri parțialeși la 17% pentru persoanele fără handicapuri
17. Pentru copiii cu
handicap grav accesul la învățământul general este dificil și uneorisegregat. Persoanele cu handicap, în special copiii, trebuie să fieintegrate în mod adecvat în sistemul general de învățământ și săbeneficieze de sprijin individual cu respectarea intereselor copilului.Respectând întru totul responsabilitatea statelor membre în ceea ceprivește conținutul planurilor de învățământ și organizarea sistemelorde învățământ, Comisia va sprijini obiectivul unui învățământ și alunei formări profesionale de calitate și favorabile incluziunii încadrul inițiativei „Tineretul în mișcare „. Ea va permite persoanelorcu handicap să fie mai bine informate cu privire la nivelurile deeducație și oportunitățile care li se oferă și le va spori mobilitateafacilitându-le participarea la programul de învățare de-a lungul vieții.
Acțiunea UE va sprijini eforturile naționale prin intermediul ET
2020, cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniuleducației și formării profesionale
18, pentru a elimina barierele de
ordin juridic și organizatoric care împiedică persoanele cu handicapsă aibă acces la sistemele de învățământ general și de învățare de-alungul vieții; pentru a oferi în timp util sprijin pentru o educațiefavorabilă incluziunii și învățării personalizate și pentru identificareatimpurie a nevoilor speciale; pentru a oferi o formare profesionalăadecvată și sprijin personalului din domeniul educației care îșidesfășoară activitatea la toate nivelurile și pentru a stabili rapoartereferitoare la ratele de participare și rezultatele obținute.
200Promovarea unui învățământ favorabil incluziunii și a învățării
de-a lungul vieții pentru elevii și studenții cu handicap.
6 – Protecție socială
Participarea mai scăzută la învățământul general și pe piața forței
de muncă a condus la inegalități în materie de venituri, la sărăcie,precum și la excludere socială și izolare pentru persoanele cuhandicap. Acestea trebuie să poată beneficia de sisteme de protecțiesocială, de programe de reducere a sărăciei, de asistențăcorespunzătoare pentru handicap, de programe în materie de locuințesociale, de alte servicii de sprijin și de programe cu privire la pensieși prestații sociale. Comisia va aborda cu atenție aceste aspecte prinintermediul Platformei europene de combatere a sărăciei. Ea vaevalua caracterul adecvat și durabil al sistemelor de protecție socialăși își va oferi sprijinul prin intermediul FSE. Respectând întru totulcompetența statelor membre, UE va sprijini măsurile naționale careurmăresc să garanteze calitatea și caracterul durabil al sistemelor deprotecție socială pentru persoanele cu handicap, în special prinintermediul schimbului de politici și al învățării reciproce.
Promovarea unor condiții de trai decente pentru persoanele cu
handicap.
7 – Sănătate
Persoanele cu handicap pot avea acces limitat la servicii de
sănătate, inclusiv la tratamente medicale de rutină, ceea ce creeazăinegalități în materie de sănătate fără legătură cu handicapul. Ele audreptul de a beneficia, în condiții de egalitate cu ceilalți, de acces laserviciile medicale, inclusiv la asistența medicală preventivă, și laservicii de sănătate și de reabilitare de calitate la prețuri abordabilecare țin cont de necesitățile lor, inclusiv de cele diferențiate în funcțiede sex. Această sarcină le revine în principal statelor membre caresunt responsabile cu organizarea și furnizarea serviciilor de sănătateși a asistenței medicale. Comisia va sprijini inițiativele politice înfavoarea accesului egal la asistența medicală, inclusiv la servicii desănătate și de reabilitare de calitate destinate persoanelor cuhandicap. Ea va acorda o atenție specială persoanelor cu handicap
19Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă –
COM(2007) 62.
201atunci când va pune în aplicare măsurile politice care abordează
inegalitățile în materie de sănătate, va promova acțiunile dindomeniul sănătății și al siguranței la locul de muncă în vedereareducerii riscurilor generării de handicapuri în cursul viețiiprofesionale și a ameliorării reintegrării lucrătorilor cu handicap
19și
va depune eforturi pentru prevenirea acestor riscuri.
Prin acțiunile sale, UE va sprijini măsurile naționale destinate să
furnizeze servicii și echipamente de sănătate accesibile șinediscriminatorii, să sensibilizeze la problematica handicapurilorșcolile de medicină și instituțiile de formare a personalului îndomeniul asistenței medicale, să furnizeze servicii de reabilitareadecvate, să promoveze serviciile de sănătate mentală și dezvoltareaserviciilor de intervenție timpurie și de evaluare a nevoilor.
Promovarea accesului egal al persoanelor cu handicap la
serviciile de sănătate și la infrastructurile care furnizează acesteservicii.
8 – Acțiuni externe
UE și statele membre ar trebui să promoveze drepturile persoanelor
cu handicap în cadrul acțiunilor lor externe, inclusiv al programelor deextindere a UE, de vecinătate și de dezvoltare. Comisia va acționa,dacă este cazul, într-un cadru mai amplu de nediscriminare pentru cahandicapul să devină o temă esențială a drepturilor omului în contextulacțiunilor externe ale UE. Ea va lua măsuri de sensibilizare cu privirela Convenția Națiunilor Unite și la nevoile persoanelor cu handicap,inclusiv în materie de accesibilitate, în domeniul ajutorului de urgențăși al ajutorului umanitar; va consolida rețeaua de corespondenți înmaterie de handicap, astfel încât să crească gradul de sensibilizare cuprivire la handicapuri în cadrul delegațiilor UE; va asigura faptul cățările candidate și potențial candidate fac progrese în ceea ce priveștepromovarea drepturilor persoanelor cu handicap și va garanta căinstrumentele financiare privind ajutorul de preaderare sunt utilizate învederea îmbunătățirii situației acestora.
202Acțiunile UE vor sprijini și vor completa inițiativele naționale
care urmăresc să abordeze aspecte privind handicapul în dialogurilecu țările terțe și, dacă este cazul, să includă handicapul și aplicareaConvenției Națiunilor Unite luând în considerare angajamentele de laAccra în materie de eficiență a ajutorului. Acestea vor consolidaacordurile și angajamentele în materie de handicap din cadrulforurilor internaționale (Națiunile Unite, Consiliul Europei, OCDE).
Promovarea drepturilor persoanelor cu handicap în cadrul
acțiunii externe a UE.
2.2. Punerea în aplicare a strategiei
Prezenta strategie necesită angajamentul comun și reînnoit al
instituțiilor UE și al tuturor statelor membre. Acțiunile dinprincipalele domenii de mai sus trebuie să se sprijine pe următoareleinstrumente generale:
1 – Sensibilizare
Comisia va depune eforturi pentru a se asigura că persoanele cu
handicap își cunosc drepturile, acordând o atenție specialăaccesibilității materialelor informative și a canalelor de comunicare.Ea va promova sensibilizarea cu privire la principiul „proiectarepentru toți” (design for all) aplicat produselor, serviciilor și mediului.
Acțiunile Uniunii vor susține și vor completa campaniile naționale
de sensibilizare a publicului cu privire la capacitățile și contribuțiilepersoanelor cu handicap și vor promova schimbul de bune practici încadrul Grupului la nivel înalt pentru persoane cu handicap.
Sensibilizarea societății cu privire la aspectele legate de
handicap și consolidarea cunoștințelor persoanelor cu handicapîn ceea ce privește drepturile lor și modul de exercitare aacestora.
2 – Sprijin financiar
Comisia va acționa pentru a garanta că programele UE din
domeniile politice relevante pentru persoanele cu handicap, deexemplu programele de cercetare, oferă posibilități de finanțare.
20Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
203Costul măsurilor care permit persoanelor cu handicap să participe la
programele UE ar trebui să poată fi rambursat. Instrumentele UE definanțare, în special fondurile structurale, trebuie să fie aplicate înmod accesibil și nediscriminatoriu. Acțiunile UE vor susține și vorcompleta eforturile naționale destinate să amelioreze accesibilitateași să combată discriminarea prin programe generale de finanțare, prinaplicarea corespunzătoare a articolului 16 din Regulamentuluigeneral privind fondurile structurale
20și prin maximizarea cerințelor
privind accesibilitatea în cadrul achizițiilor publice. Toate măsurile artrebui puse în aplicare în conformitate cu legea europeană privindconcurența, în special cu normele privind ajutoarele de stat.
Optimizarea utilizării instrumentelor UE de finanțare pentru
accesibilitate și nediscriminare și creșterea vizibilității posibilitățilorde finanțare relevante pentru persoanele cu handicap în cadrulprogramelor care se vor desfășura după anul 2013.
3 – Colectare de date si statistici si monitorizare
Comisia va depune eforturi pentru a raționaliza informațiile cu
privire la handicap colectate prin intermediul anchetelor sociale aleUE (Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață,modulul ad hoc al anchetei asupra forței de muncă, anchetaeuropeană prin interviu asupra sănătății), pentru a elabora o anchetăspecifică privind barierele în calea integrării sociale a persoanelor cuhandicap și pentru a prezenta o serie de indicatori în scopulmonitorizării situației acestora cu privire la obiectivele cheie alestrategiei „Europa 2020” (educație, ocuparea forței de muncă șireducerea sărăciei). Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE estesolicitată să contribuie, în cadrul mandatului său, la îndeplinireaacestei sarcini, prin colectare de date, cercetare și analiză.
Comisia va institui de asemenea un instrument pe internet care va
prezenta o sinteză a
măsurilor concrete și a legislației utilizate pentru punerea în
aplicare a Convenției Națiunilor Unite.
204Acțiunile UE vor sprijini și vor completa eforturile statelor
membre de colectare a statisticilor și a datelor care reflectă bariereledin calea exercitării drepturilor persoanelor cu handicap.
Completarea statisticilor colectate periodic cu privire la
handicap în vederea monitorizării situației persoanelor cuhandicap.
4—Mecanisme solicitate de Convenția /glyph1197ațiunilor Unite
Cadrul de guvernare impus la articolul 33 din Convenția
Națiunilor Unite (puncte de contact, mecanism de coordonare,mecanism independent și implicarea persoanelor cu handicap și aorganizațiilor acestora) trebuie abordat la două niveluri: în statelemembre, într-o gamă largă de politici ale UE și în cadrul instituțiilorUE. La nivelul UE, mecanismele de coordonare bazate peinstrumentele existente vor fi instituite atât între serviciile Comisieiși instituțiile UE, cât și între UE și statele membre. Punerea înaplicare a prezentei strategii și a Convenției Națiunilor Unite va fidiscutată cu regularitate în cadrul Grupului la nivel înalt pentrupersoane cu handicap cu reprezentanți ai statelor membre și punctelede contact naționale ale acestora, cu Comisia, cu persoane cuhandicap și organizațiile acestora și cu alte părți interesate. Se vorelabora în continuare rapoarte intermediare pentru reuniunileministeriale informale.
De asemenea, va fi stabilit un cadru de monitorizare care va
include unul sau mai multe mecanisme independente în vedereapromovării, protejării și monitorizării aplicării Convenției NațiunilorUnite. După încheierea Convenției Națiunilor Unite și dupăexaminarea eventualului rol al unui număr de organisme și instituțiiexistente ale UE, Comisia va propune un cadru de guvernare care vaurmări să faciliteze punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Uniteîn Europa, fără a genera constrângeri administrative necorespun -zătoare.
Până la sfârșitul anului 2013, Comisia va elabora un raport cu
privire la progresele înregistrate în contextul prezentei strategii, încare va aborda punerea în aplicare a acțiunilor, progresele naționale
21Articolele 35 și 36 din Convenția Națiunilor Unite.
205și raportul UE către Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu
handicap21.
Comisia va folosi statisticile și datele colectate pentru a ilustra
schimbările survenite înmaterie de disparități între persoanele cuhandicap și populația în ansamblu și pentru a stabili indicatoriprivind handicapul legați de obiectivele strategiei „Europa 2020” înmaterie de educație, ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei.Cu această ocazie se vor putea revizui strategia și acțiunile caredecurg din aceasta. Un alt raport este programat în 2016.
3. CO/glyph1197CLUZIE
Prezenta strategie are ca scop exploatarea potențialului combinat
al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al Tratatuluiprivind funcționarea Uniunii Europene și al Convenției NațiunilorUnite, precum și utilizarea completă a strategiei „Europa 2020” și ainstrumentelor sale. Ea pornește un proces de consolidare a pozițieipersoanelor cu handicap, astfel încât acestea să poată participacomplet în societate în condiții de egalitate cu ceilalți. Având învedere că populația Europei îmbătrânește, aceste acțiuni vor avea unimpact vizibil asupra calității vieții unei proporții crescânde depersoane. Instituțiile UE și statele membre sunt invitate să colaborezeîn cadrul acestei strategii pentru a construi pentru toți o Europă fărăbariere.
1Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 919 din 14/10/2005
206CAPITOLUL IV
PROTECȚIA PERSOA/glyph1197ELOR CU HA/glyph1197DICAP
Î/glyph1197 LEGISLAȚIA DI/glyph1197 ROMÂ/glyph1197IA
HOTĂRÂREA GUVER/glyph1197ULUI /glyph1197R. 1175
din 29/09/20051
privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția,
integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap
în perioada 2006-2013
In temeiul art. 108 din Constituția României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.Art. 1. – Se aprobă Strategia națională pentru protecția, integrarea și
incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013,prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă
Strategia națională privind protecția specială și integrarea socială apersoanelor cu handicap din România, aprobată prin HotărâreaGuvernului Guvernului nr. 1.215/2002, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 853 din 26 noiembrie 2002.
ANEXA
STRATEGIA /glyph1197AȚIO/glyph1197ALĂ
pentru protecția, integrarea și incluziunea socială
a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013
„Șanse egale pentru persoanele cu handicap –
către o societate fără discriminări”
Susținând că persoana cu handicap este la fel de importantă și
valoroasă ca orice altă persoană, Recunoscând și reafirmând că:
a) protecția și promovarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului, precum și posibilitatea de a se bucura pe deplin de
207acestea sunt esențiale pentru participarea activă a persoanelor cu
handicap în societate, o societate participativă și activă fiind înbeneficiul populației în întregul ei,
b) promovarea participării depline a persoanelor cu handicap la
viața comunității conduce la îmbunătățirea autonomiei individuluiastfel încât acesta să poată prelua controlul asupra propriei vieți,
c) eliminarea formelor de discriminare a persoanelor cu handicap
este imperativă, acordându-se o atenție deosebită grupurilor supusediscriminării multiple precum femeile cu handicap, persoanele cu ungrad ridicat de dependență, persoanele cu handicap aparținând unorgrupuri etnice minoritare, dar nu numai,
d) îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap reprezintă
consecința măsurilor bazate pe o evaluare multidisciplinară, realizatăîn funcție de nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, luândîn considerare preferințele lor precum și circumstanțele specifice,
e) asigurarea unei rețele de servicii sociale, primare și
specializate, corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cuhandicap constituie o prioritate,
f) educația la orice vârstă, inclusiv educația primară, formarea și
posibilitățile corespunzătoare de învățare continuă în toate etapelevieții sporesc șansele de integrare și incluziune socială,
g) ocuparea și încadrarea în muncă contribuie major la deplina
participare a persoanelor cu handicap la viața economică, culturală șisocială, precum și la dezvoltarea personală,
h) acordarea de facilități angajatorilor în procesul de încadrare în
muncă a persoanelor cu handicap, prin prevederi legislative care sădetermine creșterea gradului de ocupare, este necesară,
i) facilitarea accesului persoanelor cu handicap la noile tehnologii
informaționale și de comunicare creează premisele îmbunătățiriiperspectivelor de participare,
j) accesul mai bun la locul de muncă, în instituțiile de educație,
cultură și divertisment și în transportul public este deosebit de importantpentru afirmarea persoanelor cu handicap în viața comunității,
k) implicarea organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cu
handicap, care reprezintă interesele acestora sau cu activitate îndomeniu constituie o practică în luarea deciziilor care pot afecta viațapersoanelor cu handicap,
208l) respectarea principiului „Nimic pentru noi, fără noi!” constituie
baza oricărei decizii luate în ceea ce privește persoanele cu handicapdin România.
Considerând că este necesar să se adopte o abordare integrată a
handicapului, astfel încât nevoile persoanelor cu handicap să fiereflectate corespunzător în toate politicile și programele dedezvoltare naționale, mai ales în cele referitoare la: locuință șitransport, acces adecvat la mediul fizic și informațional, educație,orientare, formare și reconversie profesională, inclusiv a personaluluiimplicat în procesul de proiectare, implementare, monitorizare șievaluare a activităților referitoare la persoanele cu handicap, ocupareși angajare în muncă, acces la cultură, turism și petrecere a timpuluiliber etc.
Strategia Națională pentru protecția, integrarea și incluziunea
socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 estedezvoltată și centrată pe persoana cu handicap, cetățean cu drepturi șiobligații depline.
Strategia Națională pentru protecția, integrarea și incluziunea
socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 constituieplatforma tuturor acțiunilor viitoare.
Scopul Strategiei este asigurarea exercitării totale de către
persoanele cu handicap a drepturilor și libertăților funda men -tale, în vederea creșterii calității vieții acestora.
Conceptul fundamental al Strategiei este alegerea: persoana cu
handicap are posibilitatea de a lua hotărâri privind viața sa, de agestiona bugetul personal complementar și de a alege serviciile decare are nevoie precum și furnizorii lor, în baza unor contracte indi -viduale de servicii.
Reprezentantul legal al persoanei cu handicap va decide în
numele și interesul acesteia numai în condițiile expres prevăzute delege. Principii fundamentale:
Această strategie este bazată pe următoarele principii funda –
mentale:
1. respectarea drepturilor și a demnității persoanelor cu handicap,
în baza Declarației Universale a Drepturilor Omului care proclamă,
209în primul articol, că toate ființele umane se nasc libere și egale în
demnitate și în drepturi, că sunt înzestrate cu rațiune și conștiință șitrebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.Astfel, comunitățile trebuie să țină seama de diversitatea membrilorlor și să se asigure că persoanele cu handicap, membri ai comunității,își pot exercita efectiv și se bucură de toate drepturile omului: civile,politice, sociale, economice și culturale;
2. prevenirea și combaterea discriminării potrivit căruia fiecărei
per soane i se asigură folosirea sau exercitarea, în condiții de ega -litate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori adrepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, socialși cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice fără deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate,etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientaresexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectareaHIV ori apartenență la o categorie defavorizată. Discriminarea la carepersoanele cu handicap trebuie să facă față este cauzată de pre ju -decăți însă, de cele mai multe ori, este urmare a faptului că acestepersoane sunt uitate sau ignorate, ceea ce conduce la apariția și întă -rirea artificială a barierelor de mediu și de atitudine între persoanelecu handicap și comunitate;
3. egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap, înțeles ca
proces, definit de Regulile Standard privind Egalizarea Șanselorpentru Persoanele cu Handicap, prin care diversele sisteme alesocietății, cum ar fi serviciile, activitățile, informațiile, comunicareași documentarea, sunt disponibile tuturor. Persoanele cu handicapsunt membri ai societății și trebuie să primească tot sprijinul de careau nevoie în cadrul structurilor obișnuite din educație, sănătate, an -gajare în muncă, servicii sociale etc. Ca parte integrantă a pro cesuluide egalizare a șanselor, trebuie prevăzute ajutorarea și pregătireapersoanelor cu handicap pentru ca acestea să-și poată asuma deplinaresponsabilitate de membri ai societății;
4. egalitatea de tratament care reprezintă absența oricărei dis cri-
minări directe sau indirecte, bazate pe motive de apartenență reli -gioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceeace privește ocuparea și încadrarea în muncă, așa cum este stabilit înDirectiva Consiliului Europei 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000;
2105. solidaritatea socială, potrivit căruia societatea participă la
sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura nevoile sociale, învederea menținerii și întăririi coeziunii sociale;
6. responsabilizarea comunității, potrivit căruia comunitatea
intervine activ în promovarea drepturilor persoanelor cu handicapprecum și în crearea, dezvoltarea, diversificarea și garantareasusținerii serviciilor necesare persoanelor cu handicap. Acesteservicii trebuie să fie de calitate, bazate pe nevoile persoanelor cuhandicap, integrate în contextul social și nu o sursă de segregare. Unastfel de sprijin este în conformitate cu modelul social european desolidaritate, model care recunoaște solidaritatea noastră, a tuturor,unii față de ceilalți și, în special, față de cei care au nevoie de sprijin;
7. subsidiaritatea, potrivit căruia comunitatea locală sau asociativă
și, complementar acestora statul, intervin în situația în care familiasau persoana nu-și poate asigura integral nevoile sociale;
8. „adaptarea” societății la persoana cu handicap, potrivit căruia
societatea în ansamblul ei trebuie să vină în întâmpinarea eforturilorde integrare a persoanelor cu handicap, prin adoptarea șiimplementarea măsurilor adecvate iar persoana cu handicap trebuiesă-și asume obligațiile de cetățean. Procesul transferă accentul pus pereabilitarea persoanei pentru a se „încadra” în societate, pe concepțiade schimbare a societății care trebuie să includă și să facă fațăcerințelor tuturor indivizilor, inclusiv a celor cu handicap;
9. interesul persoanei cu handicap potrivit căruia orice decizie și
măsură este luată numai în interesul acestei persoane, fiindinacceptabile abordările întemeiate pe milă și pe percepțiapersoanelor cu handicap ca fiind neajutorate;
10. abordarea integrată, potrivit căruia protecția, integrarea și
incluziunea socială a persoanelor cu handicap sunt cuprinse în toatepoliticile naționale sociale, educaționale, ale ocupării forței demuncă, petrecerii timpului liber, accesului la informație etc. Nevoilepersoanelor cu handicap și ale familiilor acestora sunt diverse și esteimportant să fie conceput un răspuns al comunității cât se poate decuprinzător care să țină seama atât de persoană ca întreg cât și dediversele aspecte ale vieții acesteia;
11. parteneriatul, potrivit căruia organizațiile neguvernamentale
ale persoanelor cu handicap, care reprezintă interesele acestora sau
211cu activitate în domeniu sunt implicate și consultate în procesul
decizional, la toate nivelurile, privind problematica handicapului,precum și în procesul de protecție a persoanelor cu handicap.
Grupul țintăGrupul țintă cuprinde persoanele cu handicap, familiile acestora
sau reprezentanții legali, precum și comunitatea din care persoanelecu handicap fac parte.
CAPITOLUL I
Documente naționale, europene și internaționale
La elaborarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și
incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013, s-au avut în vedere Carta Socială europeană revizuită, adoptatăla Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România prin Legeanr. 74/1999 documente ale aquis-ului comunitar, precum șidocumente elaborate de organizații neguvernamentale care îșidesfășoară activitatea în domeniul protecției persoanelor cuhandicap.
Carta Socială europeană revizuită reglementează, în art. 15,
dreptul persoanelor cu handicap la autonomie, la integrare socială șila participare în viața comunității.
Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru Persoanele
cu Handicap au fost adoptate de Adunarea Generală a NațiunilorUnite cu ocazia celei de a 48-a sesiune din 20 decembrie 1993, prinRezoluția 48/96. Cele 22 de reguli reiau concepte și puncte de vederedin Programul Mondial de Acțiune în legătură cu persoanele cuhandicap și reprezintă recomandări pentru statele membre, ca urmarea Decadei Națiunilor Unite pentru Persoanele cu Handicap.
1.1. Documente naționale:
a) „Manifestul handicapului în România „, Grupul de inițiativă
pentru constituirea Consiliului Național al Dizabilității în România,2003;
b) „Raportul de țară privind handicapul în România „, Grupul de
inițiativă pentru constituirea Consiliului Național al Dizabilității înRomânia, 2004;
212c) „Drepturile omului pentru persoane cu dizabilități intelectuale –
Raport de țară „, Inclusion Europe – Asociația Europeană aSocietăților Persoanelor cu Dizabilități Intelectuale și Familiile lor șiLiga Națională a Asociațiilor pentru Persoanele cu Handicap MintalRomânia, 2002.
1.2. Documente internaționale și ale aquis-ului comunitar în
domeniul protecției persoanelor cu handicap:
a) Carta Socială Europeană revizuită, în special art. 15, „Dreptul
persoanelor cu handicap la independență, integrare socială șiparticipare la viața comunității „;
b) Directiva Consiliului European nr. 76/207/EEC privind
aplicarea principiului egalității de tratament egal între bărbați șifemei în ceea ce privește accesul la încadrare în muncă, formare șipromovare profesională și condițiile de muncă din 9 februarie 1976;
c) Programul Mondial de Acțiune privind Persoanele cu
Handicap, adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prinRezoluția nr. 37/52 din 3 decembrie 1982;
d) Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 159 pentru
instruirea și angajarea persoanelor cu handicap, 1983;
e) Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politică
coerentă pentru egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap,1992;
f) Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor pentru
Persoanele cu Handicap, adoptate de Adunarea Generală a NațiunilorUnite prin Rezoluția 48/96, 1993;
g) Rezoluția Consiliului Europei nr. 97/C12/01 și a repre zen –
tanților guvernelor țărilor membre în cadrul Consiliului privindEgalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Handicap, 1996;
h) Rezoluția Consiliului Europei și a întâlnirii reprezentanților
guvernelor țărilor membre referitoare la crearea oportunităților egalepentru persoanele cu handicap, 20 decembrie 1996;
i) Comunicatul Comisiei Uniunii Europene nr. (96)406 final
referitor la crearea oportunităților egale pentru persoanele cuhandicap, 30 iulie 1996;
j) Recomandarea Consiliului European nr. 98/376/EC referitoare
la instituirea card-ului de parcare pentru persoanele cu handicap, 4iunie 1998;
213k) Rezoluția Consiliului European nr. 1999/C186/02 referitoare la
crearea oportunităților egale la angajare pentru persoanele cuhandicap, 17 iunie 1999;
l) Carta Drepturilor Fundamentale ale cetățenilor Uniunii
Europene, articolele 21 și 26, 2000;
m) Directiva Consiliului 2000/78/EC pentru stabilirea cadrului
general pentru tratamentul egal la angajare și în cadrul activității, 27noiembrie 2000;
n) Decizia Consiliului European nr. 2000/750/EC care stabilește
un program de acțiune comunitar pentru combaterea discriminării peperioada 2001-2006, 27 noiembrie 2000;
o) Comunicatul nr. 284 final „Spre o Europă fără bariere pentru
persoanele cu handicap „, 12 mai 2000;
p) Cartea Albă a guvernării europene, iulie 2001;q) Concluziile Consiliului European din 1 și 2 decembrie 2003 ca
urmare a Anului European al Persoanelor cu Handicap și în vedereapromovării oportunităților egale pentru persoanele cu handicap;
r) Rezoluția Consiliului European nr. 2003/C175/01 referitoare la
promovarea angajării în muncă și integrarea socială a persoanelor cuhandicap, 15 iulie 2003;
s) Rezoluția Consiliului European nr. 2003/C134/04 referitoare la
accesibilizarea infrastructurii așezămintelor culturale și la activitățileculturale pentru persoanele cu handicap, 5 mai 2003;
t) Rezoluția Consiliului European nr. 2003/C39/03 referitoare la
„eAcesibilitatea – în vederea îmbunătățirii accesului persoanelor cuhandicap în societatea bazată pe cunoaștere „, 6 februarie
2003;u) Declarația Politică a statelor membre ale Consiliului Europei
„îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu handicap; Promovareaunei politici coerente pentru și prin participare totală „, 7-8 mai 2003,Malaga, Spania;
v) Comunicatul nr. 650 final „Șanse egale pentru persoanele cu
handicap: Un plan de acțiune european „, 30 octombrie 2003;
w) Cartea Verde – Egalitate și nediscriminare într-o Uniune
Europeană extinsă, iunie 2004.
214Terminologie
In înțelesul prezentei Strategii, termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații:
a) handicap înseamnă pierderea sau limitarea șanselor unei
persoane de a lua parte la viața comunității la un nivel echivalent cuceilalți membri. El descrie interacțiunea dintre persoană și mediu.Scopul acestei definiții este de a concentra atenția asupradeficiențelor din mediul înconjurător și a unor sisteme organizate desocietate care împiedică persoanele cu handicap să participe încondiții de egalitate;
b) persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul
social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentaleși/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanseegale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinulintegrării și incluziunii sociale;
c) dizabilitatea este termenul general pentru pierderile sau
devierile semnificative ale funcțiilor sau structurilor organismului,dificultățile individului în executarea de activități și problemeleîntâmpinate prin implicarea în situații de viață, conform ClasificăriiInternaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății;
d) integrarea socială reprezintă procesul de interacțiune dintre
individ sau grup și mediul social prin intermediul căruia se realizeazăun echilibru funcțional al părților;
e) incluziunea socială reprezintă un set de măsuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței demuncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării,mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combateriiexcluziunii sociale;
f) programul individual de reabilitare și integrare socială este
documentul elaborat de o echipă multidisciplinară, cu participareabeneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizateactivitățile și serviciile de care persoana cu handicap are nevoie înprocesul de integrare socială;
g) planul individual de servicii fixează obiective pe termen mediu
și scurt precizând modalitățile de intervenție și sprijin pentrupersoanele cu handicap prin care se realizează activitățile și serviciileprecizate în programul individual de reabilitare și integrare socială;
215h) reabilitarea este procesul prin care persoanele cu handicap ajung
la/își păstrează, niveluri funcționale fizice, senzoriale, intelectuale, psihiceși/sau sociale optime, furnizând instrumentele cu ajutorul cărora acestepersoane își pot schimba viața în direcția obținerii unui grad mai mare deindependență. Reabilitarea include măsuri de refacere și/sau decompensare a pierderii/absenței sau limitării unor funcțiuni. Reabilitareainclude recuperarea care are caracter preponderent medical;
i) egalizarea șanselor – crearea de șanse egale – este procesul prin
care diferitele structuri ale societății și de mediu, de exemplu infra -struc tura, serviciile, informarea etc., devin disponibile fiecăruia,inclusiv persoanelor cu handicap;
j) șanse egale reprezintă rezultatul procesului de egalizare a
șanselor, prin care diferitele structuri ale societății și mediului suntaccesibile tuturor;
k) serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au
drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacitățilorindividuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială;
l) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile
fiecărei persoane pentru asigurarea condițiilor de viață în vedereaintegrării sociale și îmbunătățirii calității vieții;
m) cerințe educative speciale desemnează acele necesități educa –
ționale complementare obiectivelor generale ale educației și învăță -mântului, care solicită o educație adaptată particularităților individualeși/sau caracteristicilor unei anumite deficiențe de învățare, precum șio intervenție specifică;
n) bugetul personal complementar stabilește limitele cheltuielilor
personale ce vor fi făcute în cursul unei luni, de exemplu, pentru:taxe de abonament radio/TV , transport interurban și CFR, plataabonamentului telefonic, plata taxei pentru abonamentul la curentulelectric. Bugetul personal complementar presupune valorizarea unordrepturi și facilități de care beneficiază persoana cu handicap șiacordarea sumei respective acesteia sau reprezentantului legal, pentrua fi gestionată în interesul persoanei cu handicap;
o) viață independentă constă în ansamblul de mijloace aflate la
dispoziția persoanei cu handicap care îi permit să aleagă și să decidă liber;
p) accesibilitate – ansamblul de măsuri și lucrări de adaptare a
mediului fizic, precum și măsurile de adaptare a mediului informațional
216și comunicațional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor
esențial de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilorpersoanelor cu handicap în societate.
In folosirea termenilor sau în procesul de introducere sau definire
a unor termeni noi, se va urmări eliminarea tendințelor discri mi -natorii sau a celor care induc riscul de stigmatizare prin conotațiilenegative, categoriale sau depersonalizatoare.
Se va evita folosirea termenilor handicapat, irecuperabil,
needucabil, incapabil de muncă, în toate actele administrative,oficiale și legislative.
Termenii și sintagmele handicap, inapt de muncă și protecție
specială vor fi reanalizați în vederea utilizării lor fără a aduceprejudicii demnității umane.
II.2. Situația prezentă
II.2.1. Analiza instituționalăAutoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap este organul
de specialitate al administrației publice centrale care coordonează, lanivel central, activitățile de protecție specială și promovare a drepturilorpersoanelor cu handicap, elaborează politicile, strategiile și standardeleîn domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigurăurmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu și controlulactivităților de protecție specială a persoanelor cu handicap.
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap are în
structură Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicappentru adulți, cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor lacertificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap,emise de comisiile județene sau ale sectoarelor municipiului București.
În subordinea Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap funcționează Institutul Național pentru Prevenirea șiCombaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap.
11.2.2. Analiza din punct de vedere al legislației
Articolul 50 din Constituția României, prevede:„Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul
asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, deprevenire și de tratament ale handicapului, în vederea participării
217efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând
drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor. „
Sistemul de protecție specială a persoanelor cu handicap este
reglementat prin acte normative de bază – legi, ordonanțe, hotărâri deguvern – și acte normative din domeniul secundar, care conținprevederi de natură metodologică.
11.2.3. Analiza din punct de vedere statistic, drepturi și facilități
Conform statisticii Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap, sursa fiind Direcțiile Generale de Asistență Socială șiProtecția Copilului, la 31.03.2005, numărul persoanelor cu handicapeste de 432.438 (56.324 copii și 376.114 adulți), dintre care se află îninstituții 18.225 persoane iar 414.213 sunt în îngrijirea familiei și/sautrăiesc independent. Din numărul total de persoane, pe tipuri dehandicap, enumerăm: handicapul mintal – 21,6%, handicapul vizual –20,7%, handicapul fizic – 16,8%, handicapul neuropsihic – 15,8%,handicapul somatic – 13,6%, handicapul auditiv – 4%, handicapulasociat – 5,4%, HIV-SIDA – 1%, boli rare – 1,1%.
Ponderea persoanelor cu handicap în populația României este de
1,98%. In comparație, ponderea medie la nivelul țărilor din UniuneaEuropeană este de 10%.
La aceeași dată, există 141 centre rezidențiale pentru persoane cu
handicap în care se acordă asistență unui număr de la 500 până la 20de persoane. Aproape toate centrele rezidențiale găzduiesc atâtpersoane cu handicap cât și persoane vârstnice, cazuri sociale șibolnavi cronici.
Persoanele cu handicap asistate în familie beneficiază de anumite
prestații sociale din partea statului care, de cele mai multe ori, nu suntpe deplin acompaniate de accesibilizarea mediului fizic și de măsurireale de protecție activă.
Prestațiile financiare de care copiii și persoanele adulte cu
handicap beneficiază sunt într-un cuantum valoric mic; de exemplu,un adult cu handicap încadrat în gradul grav are o indemnizațielunară de 150 lei. Persoanele cu handicap mediu și ușor nu primescnici un fel de prestație financiară.
Persoanele cu handicap grav din familii pot avea asistent personal
care este, de regulă, un membru al familiei sau o rudă, angajat de
218primăria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința
persoana cu handicap.
Marea majoritate a persoanelor cu handicap nu au asigurate, în
mod curent, nici un fel de servicii. Serviciile existente sunt slabdiversificate, insuficiente, acoperite în mod aleatoriu de organizațiileneguvernamentale astfel că intervenția din punct de vedere social areun caracter lacunar. Personalul din cadrul sistemului de protecție apersoanelor cu handicap este insuficient din punct de vedere numericși, în general, fără calificare profesională.
Accesul la educație, asistența medicală, încadrarea în muncă,
transportul public, condițiile de locuit și de mișcare în mediul fizicreprezintă domenii insuficient rezolvate de autoritățile publice locale.
Conform statisticii Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap, până la cel mult 20% din totalul clădirilor publice suntadaptate conform nevoilor persoanelor cu handicap, ceea cedetermină o foarte slabă participare a acestora la viața societății.
In prezent, cu excepția unui număr foarte redus de interpreți mimico-
gestuali, tehnicii de tipar braille și a tehnicilor de înregistrare audio, nuexistă sisteme, servicii și tehnologii de acces la informații și comunicaredestinate persoanelor cu handicap senzorial (auditiv și vizual).
Astfel, persoanele cu handicap reprezintă un grup extrem de
vulnerabil la procesele de excluziune socială.
In afara acestor persoane, cuprinse în cadrul sistemului de
protecție specială a persoanelor cu handicap, în România existăpersoanele cu invaliditate. Persoanele beneficiare ale pensiei deinvaliditate sunt definite prin Legea nr. 19/2000 privind sistemulpublic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările șimodificările ulterioare. Astfel, au dreptul la pensie de invaliditateasigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitateade muncă, din cauza: accidentelor de muncă, bolilor profesionale șituberculozei; bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cumunca. În raport cu cerințele locului de muncă și cu gradul dereducere a capacității de muncă, invaliditatea este: de gradul I, II și III.Pensionarul de invaliditate de gradul I este asimilat persoanei cuhandicap în anumite condiții prevăzute în legislația în vigoare.
După cum se menționează și în Regulile Standard privind
Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Handicap, termenii
219invaliditate și handicap au fost folosiți adesea confuz, exprimând mai
mult interesul pentru aspectul medical și de diagnostic și ignorândrelația cu mediul înconjurător fapt care a făcut un deserviciu înstabilirea unor politici sociale unitare și coerente la nivel național.
De asemenea, în prezent, nu sunt încadrate în grad de handicap
acele persoane care au suferit accident vascular cerebral după vârstastandard de pensionare spre deosebire de persoanele care suferăaccident vascular cerebral înainte de această vârstă și care suntîncadrate în grad de handicap.
În anul 1980, Organizația Mondială a Sănătății a adoptat
Clasificarea Internațională a Deficiențelor, Incapacităților șiHandicapurilor care a făcut distincția între deficiență, incapacitate șihandicap. Aceasta a fost utilizată experimental timp de 12 ani și, înurma revizuirii, la 22 mai 2001, a fost adoptată și aprobată de cea dea 24-a Sesiune Generală a Organizației Mondiale a Sănătății,Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății.
CAPITOLUL II
Misiunea
Până în anul 2013, persoanele cu handicap beneficiază de drepturi
și oportunități reale în vederea îmbunătățirii calității vieții personale.
CAPITOLUL III
Obiective generale și specifice
1. Promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca
cetățeni activi în măsură de a-șicontrola viața
Obiective specifice:1.1. Creșterea capacității instituționale și administrative1.2. Participarea activă și accesul la serviciile sociale1.3. Consolidarea parteneriatului public – privat1.4. Promovarea furnizării serviciilor de calitate care să răspundă
nevoilor individuale alepersoanei cu handicap
1.5. Accesibilizarea mediului fizic, informațional, a transportului
și locuințelor
2201.6. Corelarea sistemului de protecție a copilului cu handicap cu
cel al adultului cu handicap
2. Acordarea de sprijin pentru familiile care au în componență
persoane cu handicap
Obiective specifice:2.1. Identificarea nevoilor de sprijin familial2.2. Asigurarea serviciilor de sprijin familial
3. Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru
persoanele cu handicap
Obiective specifice:3.1. Sprijin timpuriu efectiv (inclusiv prin dezvoltarea sistemului
educațional de la vârsta timpuriecorelată cu nevoile identificate învederea creșterii gradului de incluziune socială)
3.2. Implicarea angajatorilor3.3. Îmbunătățirea sistemului educațional și de formare
profesională
3.4. Îmbunătățirea serviciilor de sprijin în vederea angajării și crearea
serviciilor de sprijin alpersoanelor cu handicap la locul de muncă
CAPITOLUL IV
Implementarea, monitorizarea și evaluarea
Implementarea măsurilor stabilite în cadrul strategiei presupune
un proces de planificare multianuală bazat pe obiectivele generale șinevoile locale, precum și pe resursele materiale, financiare și umanedisponibile.
Monitorizarea și evaluarea implementării strategiei reprezintă
activități de maximă importanță care pot determina revizuireaplanului național de acțiune și redefinirea unora dintre măsuri, înfuncție de contextul social la nivelul comunităților, de evoluțianevoilor persoanelor cu handicap și a numărului acestora.
Activitatea de monitorizare și evaluare are în vedere următoarele:a) selectarea unor indicatori de performanță pentru obiectivele
generale ale strategiei;
221b) dezvoltarea unor programe de cercetare asupra unor grupuri cu
grad mare de risc;
c) identificarea punctelor slabe în procesul de implementare a
strategiei și a soluțiilor derezolvare;
d) realizarea unei baze de date unitară și integrată sistemului de
asistență socială;
e) asigurarea de informații corecte despre dinamica persoanelor
cu handicap și condițiile lor deviață.
Monitorizarea și evaluarea implementării strategiei și a planului de
acțiune vor fi asigurate de către Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, în colaborare cu toți responsabilii desemnați.
CAPITOLUL V
Finanțarea
Sursele de finanțare ale sistemului de protecție a persoanelor cu
handicap includ:
a) buget de stat;b) bugete locale;c) donații și sponsorizări de la persoane fizice și juridice, în
condițiile legii;
d) fonduri externe, rambursabile și nerambursabile;e) contribuția persoanelor cu handicap și/sau ale familiei/repre –
zentanților legali.
Planificarea bugetului necesar realizării măsurilor prevăzute în
planul de acțiune se face anual, pentru anul următor și reprezintă ocondiționalitate a implementării strategiei.
CAPITOLUL VI
Planul de acțiune privind
implementarea strategiei naționale
Planul de acțiune privind implementarea Strategiei naționale
pentru protecția, integrarea și |incluziunea socială a persoanelorcu handicap în perioada 2006-2013, „Șanse egale pentrupersoanele cu handicap – către o societate fără discriminări”
Obiectivul general 1:
Promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca
cetățeni activi în măsură de a-și controla viața.
1. Creșterea capacității instituționale și administrative –
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și autoritățilepublice locale
a) continuarea reformei instituționale și administrative, inclusiv a
structurilor proprii și a instituțiilor subordonate, precum și a centrelorde tip rezidențial și nerezidențial pentru persoanele cu handicap,Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2013;
b)actualizarea permanentă a cadrului legislativ național referitor
la persoanele cu handicap, în concordanță cu legislația europeană șiinternațională, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,2006-2009;
c)îmbunătățirea comunicării în domeniu între nivelurile de
responsabilitate locală județeană și națională, Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Națională pentruProtecția Drepturilor Copilului, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, autorități publice locale, 2006-2013;
d)instituirea unor noi prestații și servicii sociale, adaptate nevoilor
specifice handicapului și comunității, Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale șiFamiliei, autorități publice locale, 2006-2009;
e)asigurarea unui cadru coerent și unitar privind coordonarea
metodologică a sistemului de protecție a persoanelor cu handicap,Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2009;
f)implementarea, dezvoltarea și actualizarea permanentă a
sistemului național de monitorizare [Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Autoritatea Națională pentru ProtecțiaDrepturilor Copilului, autorități publice locale, 2006-2007] privind:
● promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap; ● stadiul realizării accesibilităților; implementarea standardelor
și calitatea serviciilor sociale furnizate persoanelor cu han dicap;
● impactul proiectelor finanțate asupra calității vieții persoanelor
cu handicap,
g) realizarea unui circuit informațional unitar și efficient, care să
servească interesului persoanei cu handicap; asigurarea la nivelul
222
223administrației publice centrale și locale a infrastructurii de tehnologie
a informației și a resurselor umane necesare pentru a susține circuitulinformațional, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicapautorități publice locale, 2006-2009
h) eficientizarea procedurilor de obținere și/sau exercitare a
drepturilor și facilităților prevăzute de legislația în vigoare, AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, autorități publice locale, 2006-2009;
i) diversificarea indicatorilor calitativi și cantitativi de analiză și
evaluare privind problematica handicapului, calitatea vieții persoanelorcu handicap, integrarea și incluziunea socială a acestora, AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2008;
j) colectarea, analizarea și interpretarea datelor și a informațiilor
statistice respectând dreptul la viață intimă, demnitate precum și altedrepturi ale persoanelor cu handicap, Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, autorități publice locale, 2006-2013;
k) elaborarea și implementarea unui sistem coerent de stabilire a
încadrării în grad de handicap; stabilirea potențialului de integrare apersoanei cu handicap în viața comunității prin referire la potențialulfuncțional al acesteia, urmând ca gradul de handicap să fie stabilit demedicul de specialitate, iar potențialul de integrare de către o comisiemultidisciplinară de evaluare, Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, Autoritatea Națională pentru Protecția DrepturilorCopilului, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autoritățipublice locale, 2006-2008;
l) acreditarea furnizorilor de servicii sociale pentru persoanele cu
handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei, 2006-2013;
m) instituirea unui sistem de control privind respectarea drepturilor
persoanelor cu handicap și calitatea serviciilor sociale furnizateacestora, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, 2006-2008;
n) monitorizarea implementării Strategiei naționale pentru protecția,
integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap înperioada 2006-2013 și a Planului de acțiune Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale, 2006-2013;
224o) prevenirea instituționalizării persoanelor cu handicap,
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, autoritățipublice locale, 2006-2008;
p) avizarea strategiilor județene, a planurilor județene/locale ale
sectoarelor municipiului București, elaborate în vedereaimplementării Strategiei naționale, precum și asigurarea suportuluimetodologic autorităților administrației publice în procesul derestructurare/închidere a instituțiilor; monitorizarea planurilorjudețene/locale de implementare a strategiei din domeniu AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2013 si coordonareaprocesului de transformare a instituțiilor existente din unități pasive,de internare și supraveghere medico-socială, în instituții cu o politicăactivă de integrare socială a persoanelor cu handicap AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2013;
r) restructurarea/închiderea instituțiilor în care standardele
minime de calitate nu sunt implementate; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale, 2006-2013;
s) crearea condițiilor pentru dezvoltarea serviciilor alternative de
tip familial, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publicelocale, 2006-2013;
t) îmbunătățirea mecanismelor financiare asigurarea resurselor
financiare, creșterea sumelor atrase în completarea fondurilor alocatede la bugetul de stat, crearea și dezvoltarea instrumentelor deautofinanțare, creșterea eficienței utilizării bugetelor alocateAutoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap 2006-2013;
u) diversificarea surselor de finanțare pentru programe și proiecte,
creșterea fondurilor destinate programelor și proiectelor care vizeazăîmbunătățirea condițiilor de viață a persoanelor cu handicap, inclusividentificarea și administrarea surselor de finanțare necesareprocesului de restructurare/închidere a instituțiilor și creării deservicii alternative de tip familial, Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, 2006-2013;
v) alocarea de resurse adecvate nevoilor persoanelor cu handicap ,
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publice locale,2006-2013;
225w) promovarea valorilor și principiilor privitoare la drepturile și
libertățile fundamentale ale omului, la drepturile cetățenești alepersoanelor cu handicap, precum și la participarea activă a acestora laviața comunității handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,autorități publice locale, 2006-2013;
x) implicarea autorităților administrației publice [Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naționalăpentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Infor –
mației,autorități publice locale, 2006-2013] precum și a societățiicivile în:
● procesul de informare și comunicare destinat persoanelor cu
handicap, familiilor acestora, membrilor comunității
● asigurarea accesului la informații publice în formate accesibile
și tehnologii corespunzătoare tipurilor de handicap
y) promovarea imaginii pozitive despre persoanele cu handicap,
în colaborare cu diverși actori implicați, inclusiv mass-mediacreșterea nivelului de vizibilitate a persoanei cu handicap ca membrucu drepturi depline al comunității, Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Autoritatea Națională pentru ProtecțiaDrepturilor Copilului, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei, autorități publice locale mass-media, televiziunea publică ;2006-2013;
z) desfășurarea de campanii de conștientizare și/sau sensibilizare
a opiniei publice inclusiv pentru a combate stereotipiile și preju -decățile existente despre persoanele cu handicap și pentru a susține
receptivitatea față de drepturile acestora, Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale șiFamiliei, Ministerul Educației și Cercetării, Autoritatea Naționalăpentru Protecția Drepturilor Copilului, autorități publice locale,2006-2013;
aa) dezvoltarea parteneriatului public/privat în scopul promovării
protecției persoanelor cu handicap acestora, Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, autorități publice locale, 2006-2013;
226bb) susținerea, dezvoltarea, diversificarea programelor de studii și
cercetare științifică și aplicată în domeniul handicapului,AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2013;
cc) promovarea viziunii și conceptelor exprimate în Clasificarea
internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, AutoritateaNaționalăpentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Muncii, Solida -rității Sociale și Familiei, 2006-2013;
dd) realizarea unui dialog constant cu organizațiile neguverna –
mentale ale persoanelor cu handicap, care reprezintă intereseleacestora sau cu activitate în domeniu în procesul de planificare,implementare, monitorizare și evaluare a măsurilor privind proble -matica handicapului, Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, 2006-2013;
1.2. Participarea activă și accesul la serviciile sociale
a) promovarea accesului la serviciile necesare pentru a susține
integrarea socială și pentru a preveni izolarea și separarea decomunitatea persoanelor cu handicap; Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale șiFamiliei, autorități publice locale, 2006-2013;
b) diversificarea prestațiilor sociale pentru persoanele cu handicap
precum și diversificarea modului de atribuire, inclusiv dezvoltarea deabordări inovative privind serviciile, publice și private, în scopul de aacoperi nevoile persoanelor cu handicap în calitate de consumator debunuri și servicii ; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publicelocale, 2006-2008;
c) crearea condițiilor de disponibilitate, respectiv de transport,
infra structură, rețele de comunicare, a serviciilor sociale corespun -zătoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Administrațieiși Internelor, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor,autorități publice locale, 2006-2013;
d) înființarea și susținerea de centre de reabilitare specializate pe
tipuri de handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,
227autorități publice locale, furnizorii de servicii sociale acreditați,
2006-2013;
e) înființarea, dezvoltarea, diversificarea serviciilor sociale
necesare reintegrării în comunitate a peroanelor cu handicap dincentrele rezidențiale; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,autorități publice locale, furnizorii de servicii sociale acreditați,2006-2013;
f) dezvoltarea de servicii prin care să se sprijine integrarea socială
a persoanei cu handicap, de exemplu ateliere protejate, birouri deconsiliere etc. ;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publicelocale, 2006-2013;
g) aplicarea principiului resursa urmează persoana ceea ce
presupune că persoana cu handicap poate beneficia de serviciulsocial corespunzător nevoilor individuale acolo unde îl alege;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publice locale,2006-2009;
h) administrarea unei linii telefonice de tip telverde; monito –
rizarea apelurilor; analizarea și interpretarea informațiilor; creareaunei metodologii de intervenție și soluționare a neregulilor și a recla -ma țiilor recepționate; implementarea acestei metodologii; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2007;
i) asigurarea accesului persoanelor cu handicap la tratamentul
balnear și de recuperare; administrare a unui fond de bilete pentrutratament balnear și recuperare; Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, Casa Națională de Pensii, 2006-2007;
j) suplimentarea numărului și a categoriilor de produse incluse în
contractul cadru de asigurări de sănătate; asigurarea și diversificareadispozitivelor de asistare: proteze, proteze auditive, lentile, lupe,orteze, aparatură și materiale ajutătoare compensatorii, mijloacetiflotehnice, aparate ortopedice, dispozitive de mers etc. ; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap Ministerul Sănătății, CasaNațională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor, 2006-2013 ;
k) identificarea de resurse Financiare precum și eficientizarea
administrării fondurilor destinate produselor care răspund nevoilor
228de integrare și incluziune socială a persoanelor cu handicap, și anume
mijloace și echipamente tehnice cu caracter compensatoriu,echipamente de scriere și tipărire braille; programe de citire și devoce sintetică pentru calculator; aparatură de semnalizare vizuală șide mărire a imaginilor; alte echipamente cu afișaj braille, cu vocesintetică sau semnalizare sonoră; video telefoane; sisteme desemnalizare cu mai multe elemente component etc AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, 2006-2013;
l ) promovarea participării persoanelor cu handicap la activități
cultural-sportive și de petrecere a timpului liber, la nivel național șiinternațional;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Culturii și Cultelor autorități publice locale, 2006-2013;
1.3. Consolidarea parteneriatului public-privata) implicarea persoanelor cu handicap în luarea de decizii și în
măsurile care le pot afecta viața, precum și a organizațiilorpersoanelor cu handicap, a reprezentanților acestora, acordând oatenție deosebită persoanelor cu grad ridicat de dependență și celorcare nu se pot reprezenta singure; asigurarea respectării principiuluiNimic pentru noi, fără noi! Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, 2006-2013;
b) implicarea societății civile atât în elaborarea, implementarea și
monitorizarea strategiilor în domeniu cât și în sesizarea nerespectăriidrepturilor persoanelor handicap; Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, autorități publice locale, 2006-2013;
c) consolidarea colaborării dintre autoritățile administrației
publice și persoanele juridice, publice sau private, instituțiile de cultrecunoscute de lege în vederea elaborării și implementării de proiectecare au ca obiectiv dezvoltarea serviciilor sociale pentru persoanelecu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publicelocale, 2006-2013;
d) organizarea, în colaborare sau parteneriat între autoritățile
administrației publice și organizațiile neguvernamentale cu activitateîn domeniu, de activități cultural – sportive și de petrecere a timpuluiliber pentru persoanele cu handicap și familiile acestora; Autoritatea
229Națională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Culturii și
Cultelor, autorități publice locale, 2006-2013;
e) încurajarea și promovarea activităților de voluntariat; Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale,2006-2013;
1.4. Promovarea furnizării serviciilor de calitate care să
răspundă nevoilor individuale ale persoanei cu handicap
a) elaborarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale
specializate furnizate persoanelor cu handicap, asigurareaconsultanței metodologice în vederea implementării standardelor;evaluarea rezultatelor monitorizării implementării standardelor;actualizarea standardelor de calitate; Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, 2006-2013;
b) asigurarea instruirii și formării continue a personalului, de toate
tipurile, implicat la toate nivelurile în protecția persoanelor cuhandicap, inclusiv a asistenților personali; intensificarea instruirilorpentru asistenții personali; asigurarea coordonării metodologiceprivind instruirea, formarea, pregătirea profesională a resurselorumane care lucrează în cadrul sistemului de protecție a persoanelorcu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, MinisterulEducației și Cercetării, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței deMuncă, Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților,furnizorii de servicii de formare acreditați, autorități publice locale,2006-2013;
c) crearea și dezvoltarea unor centre zonale de instruire, formare
și perfecționare a personalului în domeniul protecției, integrării șiincluziunii sociale persoanelor cu handicap; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței deMuncă, autorități publice locale, 2006-2013;
d) asigurarea programei de instruire și a curriculum-ului pentru
competențe comune mai multor ocupații din domeniul protecțieipersoanelor cu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, 2006-2013;
230e) elaborarea și monitorizarea Planului național privind formarea
personalului din sistemul de protecție a persoanelor cu handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, 2006-2013;
f) introducerea în Ocupațiilor din România a terapeutului
ocupațional, a asistentului personal profesionist și a altor profesiiidentificate ca necesare în cadrul sistemului de protecție a persoa -nelor cu handicap ; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,Ministerul Educației și Cercetării, 2006-2009;
g) asigurarea ponderii personalului specializat angajat în sistemul
de protecție a persoanelor cu handicap în raport cu tipurile deservicii: asistenți sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kineto -te rapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi psihopedagogi, cadredidactice de sprijin, educatori specializați, mediatori școlari etc. ;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației șiCercetării, autorități publice locale, 2006-2013;
h) asigurarea continuității, complementarității și cooperării în
procesul furnizării de servicii sociale pentru persoanele cu handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei, autorități publice locale,2006-2013
i) promovarea contractării serviciilor sociale de către autoritățile
administrației publice către furnizorii acreditați de servicii îndomeniul protecției persoanelor cu handicap; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, autorități publice locale, 2006-2013;
1.5. Accesibilizarea mediului fizic, informațional, a transpor –
tului și locuințelor
a) sprijinirea cercetării, dezvoltării și producției de noi tehnologii
de informare și comunicare și tehnologii asistive, adecvatepersoanelor cu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor,autorități publice locale, 2006-2013;
b) promovarea și implementarea conceptului Acces pentru toți
pentru a împiedica crearea de noi bariere și apariția unor noi surse de
231discriminare; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,
autorități publice locale, televiziunea publică, 2006-2013;
c) asigurarea informațiilor despre problematica accesibilității
pentru toți cei interesați; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, 2006-2013;
d) introducerea în pregătirea inițială a studenților, a unor cursuri
referitoare la diversitatea persoanelor cu handicap și a nevoiloracestora, precum și la diversificarea modalităților de realizare aaccesului; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării, 2006-2013;
e) realizarea cu prioritate a accesibilității mediului fizic și
informațional, în unitățile și instituțiile de învățământ; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației șiCercetării; autorități publice locale, 2006-2007;
f) asigurarea utilizării de către cadreledidactice a mijloacelor
specifice de comunicare cu elevii cu handicap, în cadrul procesuluieducațional; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării; autorități publice locale, 2006-2008;
g) asigurarea, prin mijloace specifice de comunicare, a accesului
persoanelor cu handicap senzorial la informația difuzată prin mass-media; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap;Televiziunea, 2006-2013;
h) facilitarea accesului persoanelor cu handicap la noile
tehnologii; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, MinisterulComunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, autorități publice locale,2006-2013;
i) actualizarea permanentă la normele europene și internaționale a
normativului privind adaptarea mediului fizic la nevoile persoanelorcu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,2006-2008;
j) întărirea controlului asupra realizării accesibilității și aplicarea
de amenzi contravenționale; Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap; Inspectoratul de Stat în Construcții, 2006-2013;
232k) formarea și asigurarea de interpreți autorizați ai limbajului
mimico – gestual; includerea acestor interpreți în aparatul admi -nistrației publice; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap Ministerul Educației șiCercetării, Agenția Națională pentruOcuparea Forței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2008
l) formarea și asigurarea interpreților pentrupersoanele cu surdo –
cecitate;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu HandicapMinisterul Educației și Cercetării, Agenția Națională pentru OcupareaForței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2008;
m) includerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap
și a reprezentanților organizațiilor neguvernamentale din domeniulprotecției persoanelor cu handicap în comisiile de recepție a lucrărilordeconstrucție sau reamenajare a mediului fizic construit; 2006-2008;
n) dezvoltarea gamei de servicii adaptate persoanelor cu handicap,
de exemplu asistență prin ghizi și asistență animală etc.; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap; Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, autorități publice locale; 2006-2008;
o) asigurarea suportului în adaptarea locuinței persoanei cu
handicap în funcție de nevoile acesteiaAutoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap autorități publice locale; 2006-2013;
p) asigurarea calității dispozitivelor compensatorii și a accesibi –
lității costurilor; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap;Casa Națională de Asigurări de Sănătate; 2006-2013 ;
q) diversificarea accesului la servicii de petrecere a timpului liber,
inclusiv turism pentru persoanele cu handicap etc; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului, autorități publice locale; 2006-2013;
1.6. Corelarea sistemului de protecție a copilului cu handicap
cu cel al adultului cu handicap
a) planificarea tranziției copilului cu handicap din sistemul de
protecție a copilului în sistemul de protecție a adultului cu handicap,în baza nevoilor individuale identificate ale acestuia; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naționalăpentru Protecția Drepturilor Copilului; Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării;2006-2008;
233b) asigurarea continuității serviciilor acordate persoanelor cu
handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei; AutoritateaNațională pentru Protecția Drepturilor Copilului; Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării,autorități publice locale, 2006-2008;
c) instituirea unui set de măsuri menite să asigure pregătirea
copilului pentru viața adultă și pentru viața independentă; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naționalăpentru Protecția Drepturilor Copilului; Ministerul Educației șiCercetării, autorități publice locale, 2006-2008;
d) creșterea nivelului de informare a copilului cu handicap în ceea
ce privește oportunitățile de educație, angajare, accesul la viațasocială, accesul la diferite mijloace de petrecere a timpului liber;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, AutoritateaNațională pentru Protecția Drepturilor Copilului Ministerul Educațieiși Cercetării, autorități publice locale;2006-2013;
Obiectivul general 2:
Acordarea de sprijin pentru familiile care au în componență
persoane cu handicap
2.1. Identificarea
a) asigurarea unei evaluări individuale, multidisciplinare, a
persoanei cu handicap și nevoilor de sprijin familial a condițiilornecesare implementării programului individual de reabilitare șiintegrare socială și a planului individualizat de servicii, stabilite încolaborare cu persoana cu handicap și/sau familia acesteia. Persoanacu handicap și, dacă este necesar, familia sau reprezentantul legalparticipă, de asemenea, la ansamblul măsurilor luate în vedereaorientării sale profesionale; Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Cercetării,autorități publice locale;2006-2008;
234b) monitorizarea implementării programului individual de reabili –
tare și integrare socială, a planului personalizat de servicii și arezultatelor obținute; asigurarea condițiilor pentru evaluarea periodicăa persoanelor cu handicap și monitorizarea rezultatelor obținute;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, autoritățipublice locale; 2006-2013;
c) înființarea sistemului bazat pe managementul de caz în protecția
persoanelor cu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei; 2006-2008;
d) monitorizarea permanentă a costurilor serviciilor sociale astfel
încât indicatorul cost-eficiență să răspundă nevoilor persoanei cuhandicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,autorități publice locale; 2006-2008;
e) asigurarea unei evaluări a nevoilor de sprijin al familiei în
mediul ei de viață; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, autorități publice locale; 2006-2013;
f) dezvoltarea de servicii de prevenire și intervenție în cazurile de
vagabondaj, cerșetorie și trafic de persoane cu handicap; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei; Ministerul Administrației șiInternelor; autorități publice; 2006-2008;
g) dezvoltarea de servicii de prevenire și intervenție în caz de
abuz și exploatare a persoanelor cu handicap; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, SolidaritățiiSociale și Familiei, Ministerul Administrației și Internelor autorități
publice locale; 2006-2008;
h) sprijinirea oricăror forme de asociere familială în vederea
asigurării integrării și incluziunii sociale a persoanelor cu handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulMuncii, Solidarității Sociale și Familiei autorități publice locale;2006-2013;
i) sprijinirea inițiativelor persoanelor juridice, publice sau private,
instituțiilor e cult recunoscute de lege cu privire la identificareanevoilor de sprijin familial; Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, Ministerul Culturii și Cultelor; Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei autorități publice locale; 2006-2013;
2352.2. Asigurarea serviciilor de sprijin familial
a) promovarea mediului familial ca fiind mediul cel mai prielnic
de dezvoltare a persoanei cu handicap; Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale șiFamiliei, publice locale;2006-2013
b) diversificarea modalităților de acordare a prestațiilor sociale;
reglementarea legală a bugetului personal complementar pentrupersoanele cu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autoritățipublice locale; 2006-2008;
c) implicarea familiei și responsabilizarea acesteia cu privire la
nevoile de îngrijire, reabilitare și integrare socială ale persoanei cuhandicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,autorități publice locale; 2006-2013;
d) dezvoltarea unui sistem de instruire și calificare a asistenților
personali ai persoanelor cu handicap grav; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale; 2006-2008;
e) dezvoltarea de programe de susținere între părinți și specialiști
și alte tipuri de instruiri în domeniul handicapului, în colaborare sauparteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, instituții decult recunoscute de lege; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, autorități publice locale; 2006-2008;
f) dezvoltarea serviciilor sociale de tip centre de zi, locuințe
protejate, centre de tip respiro/centre de criză, servicii la domiciliu,altele, corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cuhandicap; sprijinirea inițiativelor persoanelor juridice, publice sauprivate, instituțiilor de cult recunoscute de lege pentru crearea unorastfel de servicii corespunzătoare nevoilor comunității AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, autoritati publice locale; 2006-2013;
g) dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale la nivel comunitar,
cu preponderență servicii de îngrijire la domiciliu care permitmenținerea persoanei cu handicap în mediul propriu de viață, înfamilie și în comunitate; 2006-2013;
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul
Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, autoritati publice localeautoritati 2006-2013;
h) informarea persoanelor cu handicap, a familiilor și a tuturor
instituțiilor cu activități în domeniu pentru a face cunoscute dreptu -rile și obligațiile, mijloacele și resursele ce le pot fi alocate; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Administrațieiși Internelor, autorități publice; 2006-2013;
i) susținerea participării persoanei cu handicap și a familiei sale la
evenimente cultural-sportive și la teatre, muzee, cinematografe,biblioteci precum și facilitarea accesului la obiectivele de patri moniu,
turistice și de petrecere a timpului liber ; Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap, Ministerul Culturii și Cultelor, autoritățipublice locale; 2006-2013;
j) asigurarea accesului persoanelor cu handicap și a familiilor lor
la programele guvernamentale de securitate socială, sănătate și dereducere a sărăciei; includerea nevoilor persoanelor cu handicap și afamiliilor acestora în toate politicile, strategiile și programele dedezvoltare naționale, județene sau locale; Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale șiFamiliei, Ministerul Sănătății, autorități publice locale; 2006-2013;
k) crearea, la nivel local, a unor structuri comunitare consultative
care să sprijine persoanele cu handicap și familiile acestora;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale;2006-2013;
l) introducerea unui criteriu de prioritate pentru persoanele cu
handicap în repartizarea de locuințe sociale; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului, autorități publice locale; 2006-2008;
236
Obiectivul general 3:
Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă
pentru persoanele cu handicap
3.1. Sprijin timpuriu efectiv (inclusiv prin dezvoltarea siste –
mului educațional de la vârstă timpurie,
a) asigurarea școlarizării și a profesionalizării tuturor persoanelor
cu handicap, indiferent de locul în care acestea se află, respectândnevoile individuale de dezvoltare corelată cu nevoile identificate, învederea creșterii gradului de incluziune socială; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației și Cercetării,autorități publice locale; 2006-2013;
b) adaptarea instrumentelor specifice educației la nevoile
individuale ale persoanelor cu handicap;Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Ministerul Educației și Cercetării, autoritățipublice locale; 2006-2008;
c) elaborarea și instituirea unui curriculum pentru persoanele cu
handicap grav și asociat; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Educației și Cercetării; 2006-2008;
d) adaptarea programei școlare la nevoile copiilor/tinerilor cu
handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării, 2006-2008;
e) asigurarea școlarizării la domiciliu a persoanelor cu handicap
nedeplasabile pe durata perioadei de școlarizare obligatorie;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulEducației și Cercetării, autorități publice locale; 2006-2013;
f) organizarea diferențiată a examenelor din cadrul procesului de
învățământ pentru persoanele cu handicap; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației și Cercetării,autorități publice locale; 2006-2013;
g) introducerea în curricula școlilor generale, liceelor, universi –
tăților și a altor forme de învățământ, a informațiilor referitoare laproblematica handicapului; Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap, Ministerul Educației și Cercetării, autorități publicelocale; 2006-2013;
237
238h) corelarea permanentă cu strategia națională în domeniu a
curriculum-ului pentru cei care se pregătesc să lucreze cu persoanelecu handicap ;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării, 2006-2013;
i) realizarea de programe de instruire privind problematica
handicapului pentru toate cadrele didactice; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației și Cercetării,2006-2013;
j) accentuarea importanței evaluării abilităților și, mai ales, a
abilităților socio-profesionale alepersoanelor cu handicap; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației șiCercetării, 2006-2013;
k) realizarea, diversificarea, susținerea financiară a programelor
privind orientarea și reconversia profesională a persoanelor cuhandicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării, autorități publice locale; 2006-2013;
l) corelarea pregătirii profesionale a persoanelor cu handicap cu
cerințele pieții muncii Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Naționalăpentru Ocuparea Forței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
m) asigurarea materialelor didactice adaptate necesare diversității
tipurilor de handicap, introducerea noilor tehnologii; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educației șiCercetării, autorități publice locale; 2006-2013;
n) susținerea programelor care au ca obiectiv dezvoltarea
abilităților persoanelor cu handicap, indiferent de vârsta acestora;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulEducației și Cercetării, autorități publice locale; 2006-2013;
3.2. Implicarea angajatorilor
a) proiectarea și adaptarea locurilor de muncă în așa fel încât
acestea să devină accesibile persoanelor cu handicap;AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap;2006-2013;
239b) susținerea logistică și financiară a angajatorilor în vederea
realizării adaptărilor locurilor de muncă în funcție de nevoileindividuale ale persoanei cu handicap angajate; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Agenția Națională pentru OcupareaForței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
c) dezvoltarea formelor de stimulare a angajatorilor în vederea
angajării și păstrării locului de muncă al persoanelor cu handicap;promovarea și asigurarea cunoașterii de către angajatori a dreptului lamuncă al persoanei cu handicap;Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap, Agenția Națională pentru Ocuparea Forțeide Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
d) stabilirea unei comunicări permanente între Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă, Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap și organizațiile neguvernamentale din domeniu;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap; 2006-2013;
e) înființarea și susținerea de complexe de servicii formate din
ateliere sau unități protejate și locuințe protejate, la nivel jude țean;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, autoritățipublice locale; 2006– 2013;
f) dezvoltarea, la nivel județean, a unor noi modalități de
organizare a activităților lucrative pentrupersoanele cu handicap:întreprinderi sociale, ateliere protejate etc; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale; 2006-2013;
g) acordarea de sprijin pentru organizarea unei piețe de desfacere
pentru produsul muncii persoanei cu handicap; 2006-2013;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, autoritățipublice locale;
3.3. Îmbunătățirea sistemului educațional și de formare
profesională
a) promovarea accesului la educație și formare profesională a
persoanelor cu handicap, indiferent de gradul și tipul de handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, MinisterulEducației și Cercetării, autorități publice locale; 2006-2013;
b) promovarea conceptului potrivit căruia persoana cu handicap
încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate și,
240în special pentru comunitatea căreia aparține, Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap, Agenția Națională pentru OcupareaForței de Muncă, autorități publice locale; 2006– 2013;
c) crearea condițiilor și a serviciilor necesare pentru ca persoana
cu handicap să poată alege forma de conversie sau reconversieprofesională și locul de muncă, în conformitate cu potențialul eifuncțional; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Educației și Cercetării ;Agenția Națională pentruOcuparea Forței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2008;
d) desfășurarea de programe, în colaborare sau parteneriat cu
persoanele juridice, publice sau private, instituțiile de cult recu -noscute de lege, având ca obiectiv crearea de oportunități pentrudezvoltarea abilităților persoanelor cu handicap; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Culturii și Cultelor, autoritățipublice locale; 2006-2013;
e) asigurarea de acces egal al persoanelor cu handicap la
oportunitățile de formare și promovare la locul de muncă; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, autorități publice locale;2006-2013;
3.4. Îmbunătățirea serviciilor de sprijin în vederea angajării
și crearea serviciilor de sprijin al persoanelor
a) promovarea unui mediu de muncă deschis, inclusiv și accesibil
persoanelor cu handicap la locul de muncă; Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap, Agenția Națională pentru OcupareaForței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
b) promovarea recunoașterii capacităților, abilităților și contri –
buției persoanelor cu handicap la locul de muncă și pe piața munciiși, implicit, combaterea prejudecăților în acest domeniu; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Agenția Națională pentruOcuparea Forței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
c) crearea condițiilor pentru creșterea șanselor persoanelor cu
handicap de angajare și avansare în carieră pe piața liberă a muncii șiîndeosebi în sectorul public; Autoritatea Națională pentru Persoanele
cu Handicap, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă,
autorități publice locale;2006-2013;
d) diversificarea și susținerea de servicii sociale, astfel: consiliere
pentru persoana cu handicap și familia acesteia, informare pentruangajatori etc.; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Han dicap,Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, autorități publicelocale; 2006-2013;
e) introducerea în Clasificarea Ocupațiilor din România a unor noi
ocupații care facilitează integrarea profesională a persoanei cuhandicap Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educațieiși Cercetării; 2006-2008
f) elaborarea și implementarea unui sistem de monitorizare
privind ocuparea și încadrarea în muncă, formarea profesională,promovarea și condițiile de muncă ale persoanelor cu handicap;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, AgențiaNațională pentru Ocuparea Forței de Muncă, autorități publicelocale; 2006-2008;
g) realizarea și actualizarea permanentă a bazei de date la nivel
județean/local pentru evidențierea ofertei de muncă din rândulpersoanelor cu handicap; Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă,autorități publice locale; 2006-2008;
h) dezvoltarea colaborării cu mass-media în vederea creșterii
gradului de conștientizare și/sau sensibilizare a comunității cu privirela potențialul, abilitățile și contribuția persoanelor cu handicap lapiața muncii; Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap,Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, televiziuneapublică, autorități publice locale; 2006-2013;
i) realizarea de programe și proiecte, în colaborare sau parteneriat
cu persoanele juridice, publice sau private, instituții de cult recu -noscute de lege, având ca obiectiv creșterea gradului de ocupare;Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, AgențiaNațională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Culturii șiCultelor, autorități publice locale; 2006-2013;
241
j) susținerea de campanii de sensibilizare și conștientizare a
angajatorilor asupra abilităților persoanelor cu handicap; AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, Agenția Națională pentruOcuparea Forței de Muncă, autorități publice locale; 2006-2013;
*) Planul de acțiune privind implementarea Strategiei naționale
pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cuhandicap în perioada 2006 – 2013 „Șanse egale pentru persoanele cuhandicap – către o societate fără discriminări” poate fi revizuit anual,în urma monitorizării Strategiei.
242
LEGEA /glyph1197R. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap
CAPITOLUL 1
Dispoziții generale, definiții și principii
Articolul 1
Prezenta lege reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu
handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a acestora.
Articolul 2
(1) Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul
social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentaleși/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanseegale la viața societății, necesitând măsuri de protecție însprijinul integrării și incluziunii sociale.
(2) De dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu
handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, peperioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România.
Articolul 3
Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la
bază următoarele principii:
a) respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului;b) prevenirea și combaterea discriminării;c) egalizarea șanselor;d) egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă
și ocuparea forței demuncă;
e) solidaritatea socială;f) responsabilizarea comunității;g) subsidiaritatea;h) adaptarea societății la persoana cu handicap;i) interesul persoanei cu handicap;
243* Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1006 din 18.12.2006.
j) abordarea integrată;
k) parteneriatul;l) libertatea opțiunii și controlul sau decizia asupra propriei vieți,
a serviciilor și formelor de suport de care beneficiază;
m) abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii; n)
protecție împotriva neglijării și abuzului;
o) alegerea alternativei celei mai puțin restrictive în determinarea
sprijinului și asistenței necesare;
p) integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu
drepturi și obligații egale ca toți ceilalți membri ai societății.
Articolul 4
Autoritățile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanții
societății civile, precum și persoanele fizice și juridice responsabile deaplicarea prezentei legi au obligația să promoveze, să respecte și săgaranteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanță cuprevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourgla 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum și cu celelalteacte interne și internaționale în materie la care România este parte.
Articolul 5
In înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile folosite au
următoarele semnificații:
1. acces neîngrădit al persoanei cu handicap – accesul fără limitări
sau restricții la mediul fizic, informațional și comunicațional;
2. accesibilitate – ansamblul de măsuri și lucrări de adaptare a me diu –
lui fizic, precum și a mediului informațional și comunicațional conformnevoilor persoanelor cu handicap, factor esențial de exercitare a drep tu -rilor și de îndeplinire a obligațiilor persoanelor cu handicap în societate;
3. adaptare – procesul de transformare a mediului fizic și infor –
mațional, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile șipersoanelor cu handicap;
4. adaptare rezonabilă la locul de muncă – totalitatea modifi –
cărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului lamuncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea programuluide lucru, achiziționarea de echipament, dispozitive și tehnologiiasistive și alte măsuri asemenea;
244
5. angajare asistată – opțiunea de angajare care facilitează munca
în locuri de muncă obișnuite de pe piața competitivă a muncii și carepresupune oferirea de sprijin în căutarea locului de muncă și la loculde muncă, transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare;
6. asistent personal al persoanei cu handicap grav – persoana care
supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cuhandicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cuhandicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adultecu handicap;
7. asistent personal profesionist – persoana fizică atestată care
asigură la domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu handicapgrav sau accentuat, aflat în condițiile precizate de lege;
8. asistență vie – include asistența animală, ca de exemplu,
câinele-ghid;
9. atelier protejat – spațiul adaptat nevoilor persoanelor cu
handicap, unde acestea desfășoară activități de formare, dezvoltare șiperfecționare a abilităților; poate funcționa în locații din comunitate, încentre de zi, în centre rezidențiale și în unități de învățământ speciale;
10. bugetul personal complementar – stabilește limitele cheltu ie –
lilor personale din cursul unei luni, în funcție de gradul de handicap,pentru plata taxei de abonament radio/TV , a abonamentului telefoniccu impulsuri incluse și a taxei pentru abonamentul la curentulelectric;
11. căi și mijloace de acces – elementele prin care se asigură
accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasăriipersoanelor cu handicap în interiorul clădirii;
12. cerințe educative speciale – necesitățile educaționale
suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educațieiadaptate particularităților individuale și celor caracteristice uneianumite deficiențe sau tulburări/dificultăți de învățare, precum și oasistență complexă de tip medical, social etc.;
13. clădiri de utilitate publică – clădirile aparținând instituțiilor
publice și private care oferă populației diferite tipuri de servicii;
14. comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap –
organul de specialitate fără personalitate juridică în subordineaconsiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor
245
municipiului București, ale cărei atribuții principale sunt stabilite
prin prezenta lege;
15. contractare – procedura de finanțare/cofinanțare de către auto –
ritățile administrației publice locale a serviciilor sociale publice realizatede furnizorii privați de servicii sociale, acreditați în condițiile legii;
16. dizabilitate – termenul generic pentru afectări/deficiențe,
limitări de activitate și restricții de participare, definite conformClasificării internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății,adoptată și aprobată de Organizația Mondială a Sănătății, și carerelevă aspectul negativ al interacțiunii individ-context;
17. egalizarea șanselor – procesul prin care diferitele structuri
sociale și de mediu, infrastructura, serviciile, activitățile informativesau documentare devin disponibile și persoanelor cu handicap;
18. incluziune socială – setul de măsuri și acțiuni multidi-men –
sionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă,locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității,securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;
19. indemnizație lunară – prestația socială lunară reprezentând
sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să facilitezeegalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și favorizareaincluziunii lor sociale;
20. integrare socială – procesul de interacțiune dintre individ sau
grup și mediul social, prin intermediul căruia se realizează unechilibru funcțional al părților;
21. însoțitor – persoana care acompaniază persoana cu handicap și
care beneficiază de drepturi în condițiile prevăzute de lege;
22. loc de muncă protejat – spațiul aferent activității persoanei cu
handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puțin locul demuncă, echipamentul, toaleta și căile de acces;
23. manager de caz – membrul echipei pluridisciplinare care
coordonează, și evaluează îndeplinirea planului individual deservicii, precum și măsurile luate în legătură cu adultul cu handicap;
24. plan individual de servicii – documentul care fixează
obiective pe termen scurt, mediu și lung, precizând modalitățile deintervenție și sprijin pentru adulții cu handicap, prin care serealizează activitățile și serviciile precizate în programul individualde reabilitare și integrare socială;
246
25. program individual de reabilitare și integrare socială –
documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cuhandicap, în care sunt precizate activitățile și serviciile de careadultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială;
26. reprezentant legal – părintele sau persoana desemnată, potrivit
legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile față depersoana cu handicap;
27. șanse egale – rezultatul procesului de egalizare a șanselor, prin
care diferitele structuri ale societății și mediului sunt accesibiletuturor, inclusiv persoanelor cu handicap;
28. tehnologie asistivă și de acces – tehnologia care asigură
accesul cu șanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic,informațional și comunicațional;
29. unitate protejată autorizată – operatorul economic de drept
public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia cel puțin 30%din numărul total de angajați cu contract individual de muncă suntpersoane cu handicap.
CAPITOLUL 2
Drepturile persoanelor cu handicap
Articolul 6
Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:
a) ocrotirea sănătății – prevenire, tratament și recuperare;b) educație și formare profesională;c) ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și recon –
versie profesională;
d) asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale;e) locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant,
transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional;
f) petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;g) asistență juridică;h) facilități fiscale;i) evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor
nede plasabile decătre membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2ani.
247
Articolul 7
(1) Promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap
revin, în principal, autorităților administrației publice locale unde își aredomiciliul sau reședința persoana cu handicap și, în subsidiar, respectivcomplementar, autorităților administrației publice centrale, societățiicivile și familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.
(2) În baza principiului egalizării șanselor, autoritățile publice
competente au obligația să asigure resursele financiare necesare și săia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă accesnemijlocit și neîngrădit la servicii.
Articolul 8
(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și
celelalte autorități publice centrale și locale au obligația să asigure,potrivit prezentei legi, condițiile necesare pentru integrarea șiincluziunea socială a persoanelor cu handicap.
(2) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap
elaborează politici și asigură monitorizarea și controlul respectăriidrepturilor persoanelor cu handicap.
(3) În vederea realizării dispozițiilor prevăzute la alin. (2),
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap poate încheiaparteneriate cu organizații neguvernamentale ale persoanelor cuhandicap, care reprezintă interesele acestora sau care desfășoarăactivități în domeniul promovării și apărării drepturilor omului.
Secțiunea 1
Sănătate și recuperare
Articolul 9
(1) Pentru protecția sănătății fizice și mentale a persoanelor cu
handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsurispecifice:
a) să includă nevoile persoanelor cu handicap și ale familiilor
acestora în toate politicile, strategiile și programele de dezvoltareregională, județeană sau locală, precum și în programeleguvernamentale de ocrotire a sănătății;
248
b) să creeze condiții de disponibilitate, respectiv de transport, infra –
structură, rețele de comunicare, a serviciilor medicale și socio medicale;
c) să înființeze și să susțină centre de reabilitare specializate pe
tipuri de handicap;
d) să creeze condiții pentru asigurarea tehnologiei asistive și de acces;e) să dezvolte programe de prevenire a apariției handicapului;f) să sprijine accesul la tratamentul balnear și de recuperare;g) să includă și să recunoască sportul ca mijloc de recuperare,
dezvoltând programe specifice.
(2) Persoanele cu handicap, familiile acestora sau reprezentanții lor
legali au dreptul la toate informațiile referitoare la diagnosticul medicalși de recuperare/reabilitare, la serviciile și programele dis po nibile, întoate stadiile acestora, precum și la drepturile și obligațiile în domeniu.
Articolul 10
Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită,
inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambu -latoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurărisociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.
Articolul 11
(1) În vederea asigurării asistenței de recuperare/reabilitare,
persoanele cu handicap au dreptul la:
a) dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, conform listei și
în condițiile prevăzute în Contractul-cadru privind condițiileacordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor socialede sănătate și a normelor sale de aplicare;
b) servicii gratuite de cazare și masă și pentru însoțitorul copilului
cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sauaccentuat în unitățile sanitare cu paturi, sanatorii și stațiuni balneare,la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist,asigurate de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate,conform Contractului-cadru privind condițiile acordării asistențeimedicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
c) un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an pe baza
programului individual de reabilitare și integrare socială și arecomandării medicului de familie sau a medicului specialist.
249
(2) În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii
documentației de către persoana cu handicap sau reprezentantul legalal acesteia, casele de asigurări de sănătate au obligația să emitădecizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv medical sautip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap.
(3) Contravaloarea prețului de referință pentru produsele
prevăzute la alin. (1) lit. a) se suportă integral din Fondul naționalunic de asigurări sociale de sănătate, prin casa de asigurări desănătate de care aparține asiguratul.
(4) Numărul biletelor de tratament balnear gratuit care se acordă
adulților cu handicap se stabilește proporțional cu numărulpotențialilor beneficiari față de numărul total al biletelor de tratamentbalnear gratuit stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilorsociale de stat.
Articolul 12
Abrogat
Articolul 13
Abrogat
Articolul 14
Abrogat
Secțiunea a 2-a
Educație
Articolul 15
(1) Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de
educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul dehandicap și nevoile educaționale ale acestora.
(2) Persoanelor cu handicap li se asigură educația permanentă și
formarea profesională de-a lungul întregii vieți.
(3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul
legal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei șitipului de școlarizare, precum și a unității de învățământ.
250
Articolul 16
(1) Educația persoanelor cu handicap este parte integrantă a
sistemului național de educație, coordonat de Ministerul Educației,Cercetării și Tineretului.
(2) Educația persoanelor cu handicap se realizează prin:a) unități de învățământ special;b) integrarea individuală în unități de învățământ de masă,
inclusiv în unități cu predare în limbile minorităților naționale;
c) grupe sau clase speciale compacte, integrate în unități
preșcolare și școlare de masă;
d) servicii educaționale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;e) școlarizare la domiciliu până la absolvirea studiilor liceale, dar
nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, prin grijaMinisterului Educației, Cercetării și Tineretului;
f) educația „la patul de spital „, pe durata spitalizării;g) alternative educaționale.(3) Formele de învățământ enumerate la alin. (2) se pot desfășura
și în limbile minorităților naționale.
(4) Accesul în unitățile de învățământ al copiilor cu dizabilități,
inclusiv al celor cu handicap, precum și al celor cu dificultăți deadaptare școlară se realizează prin hotărâre a comisiei pentruprotecția copilului, care eliberează certificatul de orientare școlarăși/sau profesională, pe baza raportului de evaluare complexă întocmitde serviciul de evaluare complexă din cadrul direcțiilor generale deasistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale, alesectoarelor municipiului București.
(5) Pentru formele de educație prevăzute la alin. (2) lit. d) – f) sunt
necesare recomandarea comisiei interne de evaluare continuă șicererea părinților.
(6) Unitățile de învățământ special sunt formate din: școală
specială, cantină și, după caz, internat școlar, în condițiile legii.
(7) Elevii cu handicap beneficiază gratuit de masă și cazare în
internatele școlare.
(8) Studenții cu handicap grav și accentuat beneficiază, la cerere,
de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă la cantinele șicăminele studențești.
251
(9) Valoarea reducerii prevăzute la alin. (8) se asigură din bugetul
instituțiilor de învățământ publice sau private.
Articolul 17
Finanțarea învățământului special și special integrat se face din
bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelormunicipiului București, unde funcționează unitatea de învățământspecial, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințeeducative speciale.
Articolul 18
(1) În cadrul procesului de învățământ, indiferent de nivelul
acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) servicii educaționale de sprijin;b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului și gradului de
handicap și utilizarea acestuia;
c) adaptarea mobilierului din sălile de curs;d) manuale școlare și cursuri în format accesibil pentru elevii și
studenții cu deficiențe de vedere;
e) utilizarea echipamentelor și softurilor asistive în susținerea
examenelor de orice tip și nivel.
(2) Preșcolarii, elevii și studenții cu handicap, împreună cu
asistenții personali și asistenții personali profesioniști, după caz, audreptul la locuri gratuite în tabere de odihnă, o dată pe an, indiferentde forma de învățământ.
(3) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (2) se asigură de la
bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Tineret.
Articolul 19
În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap în
unitățile și instituțiile de învățământ, autoritățile publice au obligațiasă ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze și să garanteze accesul la educație și formare
profesională al persoanelor cu handicap;
b) să asigure școlarizarea la domiciliu a persoanelor cu handicap
nedeplasabile pe durata perioadei de școlarizare obligatorie, precum
252
și pregătirea școlară, indiferent de locul în care persoana cu handicap
se află, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante;
c) să asigure accesul la formele de educație permanentă,
adaptându-le nevoilor educaționale ale persoanelor cu handicap;
d) să sprijine cooperarea dintre unitățile de învățământ special sau
de masă cu familia și comunitatea, în vederea asigurării unei oferteeducaționale care răspunde nevoilor individuale ale persoanelor cuhandicap;
e) să sprijine pregătirea cadrelor didactice în vederea adaptării
practicilor educaționale pentru elevii cu handicap din grupe sau clasede învățământ obișnuit;
f) să asigure posibilitatea practicării unui sport de către orice
persoană cu handicap, precum și pregătirea cadrelor didactice învederea însușirii de către acestea a unor noțiuni medicale și tehnicespecifice;
g) să asigure servicii educaționale de sprijin pentru persoanele cu
handicap și familiile acestora, prin specialiști în domeniul psiho pe -dagogiei speciale;
h) să asigure accesul în unitățile și instituțiile de învățământ.
Secțiunea a 3-a
Locuință
Articolul 20
(1) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la
obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuripentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, lanivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public alstatului ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi:a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele
minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor deînchiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privatal statului ori al unităților administrativ-teritoriale ale acestuia;
b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu
destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.
253
(3) Beneficiază de prevederile alin. (2) și familia sau
reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori unadult cu handicap grav.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (2) lit. b) și adultul cu
handicap accentuat.
Secțiunea a 4-a
Cultură, sport, turism
Articolul 21
(1) Autoritățile competente ale administrației publice au obligația
să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, laobiectivele de patrimoniu, turistice, sportive și de petrecere atimpului liber.
(2) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la
cultură, sport și turism, autoritățile administrației publice au obligațiasă ia următoarele măsuri specifice:
a) să sprijine participarea persoanelor cu handicap și a familiilor
acestora la manifestări culturale, sportive și turistice;
b) să organizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoane
juridice, publice ori private, manifestări și activități culturale,sportive, de petrecere a timpului liber;
c) să asigure condiții pentru practicarea sportului de către
persoanele cu handicap;
d) să sprijine activitatea organizațiilor sportive ale persoanelor cu
handicap.
(3) Copilul cu handicap, precum și persoana care îl însoțește
beneficiază de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee,manifestări artistice și sportive.
(4) Adulții cu handicap beneficiază de bilete de intrare la
spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive, astfel:
a) adultul cu handicap grav sau accentuat, precum și persoana
care îl însoțește beneficiază de gratuitate;
b) adultul cu handicap mediu și ușor beneficiază de bilete de
intrare în aceleași condiții ca pentru elevi și studenți.
254
(5) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (3) și (4) se
suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii șiCultelor, al Agenției Naționale pentru Sport, din bugetele locale sau,după caz, din bugetul organizatorilor publici ori privați.
Secțiunea a 5-a
Transport
Articolul 22
Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia
următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului încomun al persoanelor cu handicap:
a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulație
în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;
c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele
juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cuhandicap.
Articolul 23
(1) Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de
gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transportîn comun de suprafață și cu metroul.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, în prezența acestora;b) însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezența acestora;c) însoțitorii adulților cu handicap auditiv și mintal accentuat, în
prezența acestora, pe baza anchetei sociale realizate de cătreasistentul social din cadrul compartimentului specializat al primărieiîn a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cuhandicap;
d) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav;e) asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu handicap
grav sau accentuat.
(3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport
în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind
255
recunoscută de toate regiile de transport local, și este eliberată de
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene,respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, costurile fiindsuportate din bugetele județelor, respectiv ale sectoarelormunicipiului București.
(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) și (2) se asigură
din bugetele locale.
(5) Modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se
stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale.
Articolul 24
(1) Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea
transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limitacostului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasaa II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru
12 călătorii dus-întors pe an calendaristic.(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezența
acestora;
b) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav.(3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea
transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limitacostului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasaa II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6călătorii dus-întors pe an calendaristic.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (3) și însoțitorii copiilor cu
handicap accentuat, numai în prezența acestora.
(5) Persoanele cu afecțiuni renale care necesită hemodializă în
alte localități decât cele de domiciliu beneficiază de gratuitateatransportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limitacostului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasaa II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial și pestenumărul de călătorii prevăzut, în funcție de recomandarea centruluide dializă.
(6) Beneficiază de prevederile alin. (5) și asistenții personali sau
însoțitorii persoanelor cu handicap care necesită hemodializă.
256
257(7) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1) – (6) se
asigură din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap.
(8) Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1) –
(6) se stabilește prin hotărâre a Guvernului*).
Secțiunea a 6-a
Asistență juridică
Articolul 25
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de protecție împotriva
neglijării și abuzului, indiferent de locul unde acestea se află.
(2) În cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstă,
este în imposibilitate totală sau parțială de a-și administra bunurilepersonale, aceasta beneficiază de protecție juridică sub forma curateleisau tutelei și de asistență juridică.
(3) Odată cu preluarea tutelei, tutorele are obligația de a face un
inventar al tuturor bunurilor mobile și imobile ale persoanei cuhandicap și prezintă anual un raport de gestiune autorității tutelaredin unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap aredomiciliul sau reședința.
(4) În cazul în care persoana cu handicap nu are rude ori persoane
care să accepte tutela, instanța judecătorească va putea numi ca tutoreautoritatea administrației publice locale sau, după caz, persoana juridicăprivată care asigură protecția și îngrijirea persoanei cu handicap.
(5) Monitorizarea respectării obligațiilor care revin tutorelui per –
soanei cu handicap este asigurată de autoritatea tutelară din unitateaadministrativ-teritorială în a cărei rază își are domiciliul sau reședințapersoana cu handicap.
(6) Părintele, reprezentantul legal, tutorele, precum și organizația
neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap opoate asista pe aceasta în fața instanțelor judecătorești competente.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurbangratuit persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 487 din 20 iulie 2007.
258(7) Judecarea cauzelor care au ca obiect obținerea de către
persoanele cu handicap a drepturilor prevăzute de prezenta lege seface cu celeritate.
SECȚIUNEA a 7-a Facilități
Articolul 26*)
Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de
următoarele facilități fiscale:
a) Abrogatăb) scutire de la plata impozitului pe clădire și teren;c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor
cu ataș și mototriciclurilor, adaptate handicapului;
d) scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizației de
funcționare pentru activități economice și viza anuală a acestora;
e) scutire de la plata taxei hoteliereUlterior, dar înainte de intrarea în vigoare a abrogării de mai sus,
prin Legea nr. 360/2009 s-a modificat lit. a) a art. 26. Reproducemmai jos prevederile lit. a) a art. 26, astfel cum au fost modificate prinLegea nr. 360/2009.
„a) scutire de impozit pe veniturile din salarii, indemnizații de
natură salarială și pensii;”
2. In legătură cu scutirea de impozit a veniturilor din salarii
realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat,la funcția de bază, a se vedea și art. 55 alin. (4) lit. k
A1) din Legea
nr. 571/2003.
Articolul 27
(1) Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot
beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat,prin transferuri de la bugetul Autorității
/glyph817aționale pentru Persoanele cu Handicap la bugetele direcțiilor
generale de asistență socială și protecția copilului județene,respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în baza unuicontract privind angajamentul de plată a dobânzii pentru
*) 1. Prin art. 298 pct. 43A2 din Legea nr. 571/2003, introdus prin Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 109/2009, s-a stabilit că litera a) a art. 26 și litera g) a art. 83 din Legea nr. 448/2006 se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2010.
achiziționarea unui singur autovehicul și pentru adaptarea unei
locuințe conform nevoilor individuale de acces, cu condiția plății lascadență a ratelor creditului, dar și cu condiția ca valoareacreditului să nu depășească 10.000 de euro, iar returnarea credituluisă nu depășească 10 ani. In cazul achiziționării de autovehiculeadaptate special pentru transportul persoanelor cu handicapnetransferabile, dependente de scaunul cu rotile, valoarea credituluinu poate depăși 20.000 de euro, perioada de rambursare fiind de 15ani.
Persoanele care au contractat un credit în condițiile prevăzute la
alin. (1) și cărora, în urma reevaluării, li s-a schimbat încadrarea îngradul de handicap beneficiază în continuare de aceleași condiții derambursare până la achitarea creditului.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și familia sau persoana
care are în îngrijire cel puțin un copil cu handicap grav ori accentuat.
(3) Metodologia de preluare de către direcțiile generale de
asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București a contractelor privind angaja -mentul de plată a dobânzii încheiate de Autoritatea /glyph817ațională pentruPersoanele cu Handicap și de asigurare a transferurilor financiarese aprobă prin ordin al președintelui Autorității /glyph817aționale pentruPersoanele cu Handicap.
Articolul 28
Persoanele cu handicap, deținătoare de autoturisme adaptate
handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire beneficiazăde scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumurinaționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privindintroducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale dinRomânia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002,cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 29
Sumele aferente dreptului prevăzut la art. 28 se suportă de la
bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor.
259
Secțiunea a 8-a
Asigurarea continuității în măsurile de protecție
Articolul 30
In vederea asigurării corelării serviciilor din sistemul de protecție
a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protecție apersoanelor adulte cu handicap, autoritățile responsabile aleadministrației publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice:
a) să planifice și să asigure tranziția tânărului cu handicap din
sistemul de protecție a copilului în sistemul de protecție a persoaneiadulte cu handicap, în baza nevoilor individuale identificate aleacestuia;
b) să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu
handicap;
c) să instituie măsuri menite să asigure pregătirea tânărului pentru
viața adultă și pentru viața independentă;
d) să desfășoare, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele
juridice, publice ori private, programe de pregătire pentru viața deadult;
e) să desfășoare activități de informare a tânărului cu handicap în
ceea ce privește oportunitățile de educație, angajare, acces la viațafamilială și viața socială, la diferite mijloace de petrecere a timpuluiliber;
f) să evalueze, la cerere, elevii din unitățile de învățământ speciale.
CAPITOLUL 3
Servicii și prestații sociale
Secțiunea 1
Servicii sociale
Articolul 31
(1) Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se
acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare,în condițiile prevăzute de lege.
260
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se
înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a căreirază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare de
persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentulpersonal, asistentul personal profesionist sau organizațianeguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.
(4) In vederea asigurării serviciilor sociale necesare persoanelor
cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsurispeciale:
a) să creeze condiții de acces pentru toate tipurile de servicii
corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;
b) să inițieze, să susțină și să dezvolte servicii sociale centrate pe
persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu persoanejuridice, publice ori private;
c) să asigure ponderea personalului de specialitate angajat în
sistemul de protecție a persoanelor cu handicap în raport cu tipurilede servicii sociale: asistenți sociali, psihologi, instructori deergoterapie, kinetoterapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi,psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializați,medici psihiatri, medici dentiști, infirmieri;
d) să implice în activitățile de îngrijire, reabilitare și integrare a
persoanei cu handicap familia acesteia;
e) să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu
handicap a personalului care își desfășoară activitatea în sistemul deprotecție a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenților personaliși a asistenților personali profesioniști;
f) să dezvolte și să sprijine programe de colaborare între părinți și
specialiști în domeniul handicapului, în colaborare sau în parteneriatcu persoanele juridice, publice ori private;
g) să înființeze și să susțină sistemul bazat pe managementul de
caz în protecția persoanei cu handicap;
h) să încurajeze și să susțină activitățile de voluntariat;i) să asigure asistență și îngrijire sociomedicală la domiciliul
persoanei cu handicap.
261
262Articolul 32
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale
acordate:
a) la domiciliu;b) în comunitate;c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private.(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt
proiectate și adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.
Articolul 33
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a
organiza, administra și finanța servicii sociale destinate persoanelorcu handicap, în condițiile legii.
(2) Autoritățile administrației publice locale pot contracta servicii
sociale cu furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditați, încondițiile legii.
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depăși costul avut
de serviciul respectiv la data contractării sau costul mediu alfuncționării serviciului la data înființării, în cazul unui serviciu nou.
(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele
metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Articolul 34
(1) Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se află
în coordonarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
(2) Monitorizarea implementării standardelor specifice de calitate
și controlul respectării lor sunt în competența Autorității Naționalepentru Persoanele cu Handicap și se aplică de către personalul cuatribuții în domeniu, conform unei metodologii aprobate prin ordin alpreședintelui acesteia.
(3) In realizarea activității prevăzute la alin. (1) personalul
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap are acces înspațiile care au legătură cu furnizarea de servicii sociale, la date și
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
informații legate de persoanele cu handicap beneficiare ale
serviciului respectiv.
Secțiunea a 2-a
Asistentul personal
Articolul 35
Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării
sociopsihomedicale, la un asistent personal.
Articolul 36
(1) Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcția
de asistent personal persoana care îndeplinește următoarele condiții:
a) are vârsta minimă de 18 ani împliniți;b) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar
face-o incompatibilă cu exercitarea ocupației de asistent personal;
c) are capacitate deplină de exercițiu;d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de
familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;
e) a absolvit cel puțin cursurile învățământului general
obligatoriu, cu excepția rudelor și afinilor până la gradul al IV-leainclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum și cu excepția soțuluisau soției, după caz; în situații excepționale, la propunereaasistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local îna cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana careurmează să îndeplinească funcția de asistent personal, AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea dela îndeplinirea condițiilor de studii și în cazul altor persoane.
(2) Nu pot deține calitatea de asistent personal persoanele care
beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de pânăla 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani.
Articolul 37
(1) Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav,
pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal areurmătoarele drepturi:
263
a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind
salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistențăsocială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum șispor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile
legii;b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și
40 de ore pe săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile
personalului încadrat în instituții publice;
d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23;e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 24(2) Pe perioada concediului de odihnă al asistentului personal,
angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap gravun înlocuitor al asistentului personal.
(3) In situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor
al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordăindemnizația prevăzută la art. 43 alin. (1) sau găzduirea într-uncentru de tip respiro.
Articolul 38
Asistentul personal are următoarele obligații principale:
a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de
angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul indi –
vidual de muncă, prin care își asumă răspunderea de a realiza inte gralplanul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planulindividual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitățile
și serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fișapostului și în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav,respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cuhandicap grav;
d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere persoana cu han –
dicap grav și să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția
copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice
264
modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei
cu handicap grav și alte situații de natură să modifice acordareadrepturilor prevăzute de lege.
Articolul 39
(1) Contractul individual de muncă al asistentului personal se
încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoaneicu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de ladata înregistrării cererii.
(2) Contractul individual de muncă se întocmește în 3 exemplare,
câte unul pentru fiecare parte contractantă, iar cel de-al treileaexemplar se transmite direcțiilor generale de asistență socială șiprotecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București, în termen de 5 zile de la încheierea acestuia.
(3) Modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a
contractului individual de muncă al asistentului personal secompletează cu prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cumodificările și completările ulterioare.
(4) Contractul individual de muncă al asistentului personal
încetează de drept în cazul decesului persoanei cu handicap grav.
Articolul 40
(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația să
prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care sesuportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentuluipersonal, potrivit legii.
(2) Serviciul public de asistență socială dispune efectuarea de
controale periodice asupra activității asistenților personali și prezintăsemestrial un raport consiliului local.
Articolul 41
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către
asistentul personal a obligațiilor prevăzute de dispozițiile legale însarcina lui, precum și a celor prevăzute în contractul individual demuncă atrage răspunderea disciplinară, civilă sau, după caz, penală aacestuia, în condițiile legii.
265
266Articolul 42
(1) Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent
personal sau indemnizație de însoțitor.
(2) Persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari
de invaliditate gradul I pot opta pentru indemnizația pentru însoțitorprevăzută la art. 61 din Legea nr. 19/2000*), cu modificările șicompletările ulterioare, sau pentru asistent personal. Dreptul deopțiune se menține și în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate lapensia pentru limită de vârstă.
(3) Invalizii de război care au și calitatea de persoane cu handicap
grav și sunt pensionari de invaliditate gradul I beneficiază atât dedreptul prevăzut la alin. (2), cât și de dreptul prevăzut la art. 3 dinLegea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V .R., cu modificările șicompletările ulterioare.
(4) Părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav,
adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cuexcepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistentpersonal și primirea unei indemnizații lunare.
(5) Opțiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcțiilor
generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectivlocale ale sectoarelor municipiului București, și devine valabilănumai pe baza acordului exprimat în scris al acestora.
(6) Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vorcomunica angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opțiuneaexprimată în condițiile prevăzute la alin. (5).
(7) In situația în care angajatorul nu poate asigura angajarea
asistentului personal, se acordă indemnizația prevăzută la alin. (4),indiferent de opțiunea exprimată potrivit prevederilor alin. (1) și (4).
Articolul 43
(1) Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în
cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant cu studiimedii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, alteledecât cele cu paturi.
*) Legea nr. 19/2000 a fost abrogată. A se vedea Legea nr. 263/2010.
(2) Plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază
teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav.
(3) Plata indemnizației se face pe perioada valabilității certifi ca –
tului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecțiea copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cuhandicap, după caz.
(4) Nu pot beneficia de indemnizația lunară:a) părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav
care se află în internate ori în centre de plasament aferente unitățilorsau instituțiilor de învățământ special;
b) adulții cu handicap grav sau reprezentanții lor legali pe
perioada în care adulții cu handicap grav se află în centre rezidențialepublice, cu excepția centrului de tip respiro, ori în alte tipuri deinstituții publice cu caracter social în care se asigură întreținerecompletă din partea autorității administrației publice;
c) persoanele cu handicap grav care sunt reținute, arestate sau
condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioadareținerii, arestării ori a detenției.
Articolul 44
Autoritățile administrației publice locale prevăzute la art. 43 alin.
(2) au obligația:
a) de a angaja și salariza asistentul personal al persoanei cu
handicap grav, în condițiile prezentei legi;
b) de a asigura și garanta plata indemnizației lunare, în cazul în
care persoana cu handicap grav sau reprezentantul ei legal a optatpentru aceasta.
Secțiunea a 3-a
Asistentul personal profesionist
Articolul 45
(1) Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de
spațiu de locuit, nu realizează venituri ori realizează venituri de pânăla nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijireași protecția unui asistent personal profesionist.
267
(2) Îngrijirea și protecția adulților cu handicap grav sau accentuat
de către asistentul personal profesionist se fac pe baza decizieicomisiilor de evaluare a persoanelor adulte cu handicap județene,respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
(3) Opinia adultului cu handicap grav sau accentuat se va lua în
considerare la luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentuluipersonal profesionist.
(4) Contractul de muncă al asistentului personal profesionist se
încheie de către direcțiile generale de asistență socială și protecțiacopilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești, sau de către furnizorii de servicii sociale privați, acreditațiîn condițiile legii.
(5) Monitorizarea și controlul activității de îngrijire și protecție a
adulților cu handicap grav și accentuat de către asistentul personalprofesionist se fac de direcțiile generale de asistență socială șiprotecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București.
(6) Asistentul maternal care îngrijește copilul cu handicap grav
sau accentuat până la vârsta majoratului poate opta să devină asistentpersonal profesionist.
Articolul 46
(1) Pentru fiecare adult cu handicap grav sau accentuat aflat în
îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist se acordăsumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrană, echipament,cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum și sumele aferenteacoperirii cheltuielilor de locuit.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul propriu al
județului, respectiv al sectorului municipiului București, pe a căruirază teritorială își are domiciliul sau reședința asistentul personalprofesionist.
(3) Cuantumul sumelor acordate în condițiile alin. (1) se stabilește
prin hotărâre a consiliului județean, respectiv local al sectoruluimunicipiului București, și nu poate depăși cuantumul cheltuielilorefectuate pentru adulții cu handicap asistați în centrele rezidențialepublice.
268
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alin. (1),
suportate de furnizorii de servicii sociale privați acreditați, serestituie acestora la cerere, de către direcțiile generale de asistențăsocială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București, pe baza documentelor justificative, în termende 15 zile de la data depunerii cererii.
(5) Modalitatea de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1)
se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap.
Articolul 47
(1) Pe perioada îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav
sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiază deurmătoarele drepturi:
a) salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind
salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistențăsocială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum șispor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;
b) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pentru supra so –
licitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care îșidesfășoară activitatea;
c) un spor de 15% calculat la salariul de bază, pe perioada în care
are în îngrijire și protecție cel puțin două persoane adulte cu handicapgrav sau accentuat;
d) un spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care
are în îngrijire și protecție o persoană adultă cu handicap grav sauaccentuat, infectat cu HIV ori bolnav de SIDA.
(2) Asistentul personal profesionist beneficiază și de alte drepturi,
după cum urmează:
a) consiliere și sprijin din partea specialiștilor de la direcțiile
generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectivlocale ale sectoarelor municipiului București, ori a furnizorilor deservicii sociale, în vederea îndeplinirii obligațiilor ce îi revin cuprivire la îngrijirea și protecția persoanei adulte cu handicap grav sauaccentuat;
b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare și masă,
în cazul în care deplasarea se face în interesul adultului cu handicap
269
grav sau accentuat, în condițiile stabilite pentru personalul din
sectorul bugetar;
c) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23.(3) Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația
de a asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor alasistentului personal profesionist ori găzduirea într-un centru de tiprespiro.
Articolul 48
(1) Condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și
statutul asistentului personal profesionist se reglementează prinhotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap.
(2) Standardele minime obligatorii pentru asigurarea îngrijirii și
protecției adulților cu handicap grav sau accentuat la asistentul personalprofesionist se elaborează de Autoritatea Națională pentru Persoanelecu Handicap și se aprobă prin ordin al președintelui acesteia.
Articolul 49
Asistentul personal profesionist are următoarele obligații
principale:
a) să participe anual la instruirea organizată de angajator;b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul indivi –
dual de muncă, prin care își asumă răspunderea de a realiza integralplanul individual de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;
c) să presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate
activitățile și serviciile prevăzute în contractul individual de muncă,în fișa postului și în planul individual de servicii;
d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere adultul cu
handicap grav sau accentuat și să nu abuzeze fizic, psihic ori moralde starea acestuia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția
copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, oricemodificare survenită în starea fizică, psihică ori socială a adultului cuhandicap grav sau accentuat și alte situații de natură să modificeacordarea drepturilor prevăzute de lege.
270
Articolul 50
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către
asistentul personal profesionist a obligațiilor prevăzute de dispozițiilelegale în sarcina acestuia, precum și a celor prevăzute în contractulindividual de muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă, ori, dupăcaz, penală a asistentului personal profesionist, în condițiile legii.
Secțiunea a 4-a
Centre pentru persoanele cu handicap
Articolul 51
(1) Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale
acordate în centre de zi și centre rezidențiale de diferite tipuri,publice, public-private sau private.
(2) Centrele de zi și centrele rezidențiale reprezintă locații în care
serviciile sociale sunt acordate de personal calificat și care dispun deinfrastructura adecvată furnizării acestora; centrele rezidențiale suntlocații în care persoana cu handicap este găzduită cel puțin 24 de ore.
(3) În sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidențiale pentru
persoane cu handicap sunt:
a) centre de îngrijire și asistență;b) centre de recuperare și reabilitare;c) centre de integrare prin terapie ocupațională;d) centre de pregătire pentru o viață independentă;e) centre respiro/centre de criză;f) centre de servicii comunitare și formare;g) locuințe protejate;h) altele.(4) Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru
rezidențial, cu excepția celor prevăzute la alin. (3) lit. e) și g), se faceîn cazul în care acesteia nu i se pot asigura protecția și îngrijirea ladomiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
(5) Centrele publice pentru persoane cu handicap se înființează și
funcționează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, însubordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale alesectoarelor municipiului București, în structura direcțiilor generale
271
de asistență socială și protecția copilului, cu avizul și sub îndrumarea
metodologică a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
(6) Centrele private pentru persoanele cu handicap se înființează
și funcționează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, cuavizul și sub îndrumarea metodologică a Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap.
Articolul 52
(1) În vederea desfășurării unui tip de activități cu caracter
inovator în domeniul protecției persoanelor cu handicap, furnizoriide servicii sociale acreditați pot înființa, administra și finanța centre-pilot, pentru o durată de maximum 2 ani.
(2) Evaluarea activităților cu caracter inovator se face de serviciul
public descentralizat competent teritorial al Ministerului Muncii,Familiei și Egalității de Șanse, în colaborare cu Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap.
Articolul 53
(1) Într-un centru de zi sau rezidențial serviciile sociale pot fi
furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educație, delocuire, de ocupare a forței de muncă și altele asemenea.
(2) Persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidențiale
beneficiază de servicii medicale din cadrul pachetului de serviciimedicale de bază care se suportă din bugetul Fondului național unicde asigurări sociale de sănătate, conform Contractului-cadru privindcondițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului deasigurări sociale de sănătate.
(3) Coordonarea serviciilor sociale furnizate în sistem integrat se
face de autoritatea administrației publice locale sau de furnizorul deservicii sociale care înființează, administrează și finanțează centrul.
(4) Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului alocă fonduri de
la buget pentru finanțarea cheltuielilor aferente:
a) activităților de educație desfășurate în centrele pentru persoa –
nele cu handicap;
b) perfecționării pregătirii profesionale a cadrelor didactice;c) altor acțiuni și activități, în condițiile legii.
272
273Articolul 54
(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată
într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială îșiare domiciliul sau reședința.
(2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale
județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, peteritoriul cărora funcționează acestea.
(3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap
nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cuhandicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altăunitate administrativ-teritorială.
(4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației
publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilorefectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicapeste îngrijită și protejată.
(5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele meto do –
logice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Articolul 55
(1) Furnizorul de servicii sociale are obligația de a promova, faci lita
și asigura personalului programe de formare profesională, precum șiprograme de instruire specifică cu privire la problematica handicapuluiși legislația în domeniu.
(2) Personalul din cadrul centrelor prevăzute la art. 51 alin. (1) are
obli gația respectării standardelor specifice de calitate, precum și aprevederilor legale privind drepturile persoanelor cu handicap.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage, după caz, răspun –
derea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilorlegale.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
Articolul 56
(1) Personalul de specialitate care își desfășoară activitatea în
centrele publice din mediul rural, de zi și rezidențiale pentru copiii șiadulții cu handicap, beneficiază de decontarea cheltuielilor detransport dus-întors de la domiciliu, în condițiile legii.
(2) Sumele necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se
asigură din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelormunicipiului București, pe a căror rază teritorială funcționeazăcentrul.
Secțiunea a 5-a
Prestații sociale pentru persoanele cu handicap
Articolul 57
(1) Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se
acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare,în condițiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru plata prestațiilor sociale se înregistrează la
autoritatea administrației publice locale competente în a cărei razăteritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare pot fi depuse în condițiile
prevăzute la art. 31 alin. (3).
(4) Plata prestației sociale se face începând cu luna următoare
depunerii cererii și încetează cu luna următoare încetării dreptului laprestația socială respectivă.
Articolul 58
(1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip
HIV/SIDA, beneficiază de alocație de stat în condițiile și încuantumul prevăzut de lege, majorat cu 100%.
(2) Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocație
lunară de hrană, calculată pe baza alocației zilnice de hrană stabilitepentru consumurile colective din unitățile sanitare publice.
(3) Adultul cu handicap vizual grav primește pentru plata
însoțitorului o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului
274
social debutant cu studii medii din unitățile de asistență socială din
sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condițiile prezentei legi,
de următoarele prestații sociale:
a) indemnizație lunară, indiferent de venituri:1. în cuantum de 202 lei, pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 166 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;b) buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:1. în cuantum de 91 lei, pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 68 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;3. în cuantum de 33,5 lei, pentru adultul cu handicap mediu. (5) Beneficiază de prestația socială prevăzută la alin. (4) lit. b) și
familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav,accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire,supraveghere și întreținere.
(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):a) adulții cu handicap îngrijiți și protejați în centre rezidențiale
publice, cu excepția centrului de tip respiro;
b) persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau
condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioadareținerii, arestării ori a detenției;
c) adulții cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri,
aflați în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist.
(7) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4) lit. a) adulții cu
handicap grav sau accentuat care nu realizează venituri, aflați înîngrijirea și protecția asistentului personal profesionist.
(8) Abrogat (9) De dreptul prevăzut la alin. (2) poate beneficia copilul bolnav
de SIDA numai pe perioada în care este îngrijit în familie.
(10) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1) – (5) și
cheltuielilor de administrare se vor asigura prin bugetele proprii alejudețelor/sectoarelor municipiului București din transferuri de labugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinațieîn bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
(11) Plata drepturilor prevăzute la alin. (1) – (5) se realizează prin
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene,respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
275
(12) Bugetul personal complementar prevăzut la alin. (4) lit. b) nu
este luat în calcul la stabilirea altor drepturi și obligații.
(13) Cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele
creșterii prețurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului.
(14) Drepturile restante aferente deciziilor emise și neplătite în
anul 2006 pentru persoanele cu handicap vizual, stabilite în bazaOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 102/1999*) privind protecțiaspecială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobatăcu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificărileși completările ulterioare, se asigură și se plătesc de către MinisterulMuncii, Familiei și Egalității de Șanse prin direcțiile de muncă șiprotecție socială județene, respectiv a municipiului București.
Secțiunea a 6-a
Obligațiile persoanelor cu handicap,
ale familiei sau reprezentanților legali
Articolul 59
Persoanele cu handicap au următoarele obligații:
a) să se prezinte din oficiu pentru evaluare/reevaluare la
structurile competente în domeniu;
b) să se prezinte din oficiu pentru reevaluare la comisiile de
evaluare pentru încadrarea în grad și tip de handicap, cu cel puțin 30de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al certificatuluide încadrare în grad și tip de handicap;
c) să se prezinte pentru reevaluare, la solicitarea structurilor
competente în domeniu, indiferent de termenul de valabilitate alcertificatului de încadrare în grad și tip de handicap;
d) să depună diligențele necesare pentru a beneficia de drepturile
prevăzute de lege;
e) să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul de
recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individualde servicii al adultului cu handicap;
276*) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 a fost abrogată prin Legea
nr. 448/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18decembrie 2006.
f) să depună diligențe pentru încadrarea în muncă, în condițiile
legii, în raport cu pregătirea, posibilitățile fizice și psihice, pe bazarecomandărilor comisiei cu competență în domeniu;
g) să colaboreze cu asistenții sociali și echipele de specialiști, în
scopul recuperării, reabilitării, orientării profesionale și integrăriisociale;
h) să aducă la cunoștința direcțiilor generale de asistență socială și
protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea lacunoștință, orice modificare cu privire la gradul de handicap,domiciliu sau reședință, starea materială și alte situații de natură sămodifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Articolul 60
Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil
sau adult cu handicap are următoarele obligații principale:
a) să asigure creșterea și îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu
handicap;
b) să respecte și/sau să urmeze activitățile și serviciile prevăzute
în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv înplanul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) să însoțească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la
solicitare, pentru evaluare și reevaluare, la comisiile cu competențăîn domeniu;
d) să se prezinte la solicitarea direcțiilor generale de asistență
socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București;
e) să colaboreze cu asistenții sociali și specialiștii care au ca scop
recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională și integrareasocială;
f) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția
copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, oricemodificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reședință,starea materială, precum și alte situații de natură să modificeacordarea drepturilor prevăzute de lege.
277
CAPITOLUL 4
Accesibilitate
Articolul 61
In vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul
fizic, informațional și comunicațional, autoritățile publice auobligația să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze și să implementeze conceptul Acces pentru toți,
pentru a împiedica crearea de noi bariere și apariția unor noi surse dediscriminare;
b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea și producția de noi tehnologii
de informare și comunicare și tehnologii asistive;
c) să recomande și să susțină introducerea în pregătirea inițială a
elevilor și studenților a unor cursuri referitoare la problematicahandicapului și a nevoilor acestora, precum și la diversificareamodalităților de realizare a accesibilității;
d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile
tehnologii;
e) să asigure accesul la informațiile publice pentru persoanele cu
handicap;
f) să asigure interpreți autorizați ai limbajului mimico-gestual și ai
limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) să proiecteze și să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu
persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitatesau de conștientizare asupra importanței acesteia.
Articolul 62
(1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit
construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun șistațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentrucălători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile șidrumurile publice, telefoanele publice, mediul informațional șicomunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale îndomeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cuhandicap.
278
(2) Clădirile de patrimoniu și cele istorice se vor adapta, cu
respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilorlegale în domeniu.
(3) Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor
prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă din bugetele autoritățiloradministrației publice centrale sau locale și din sursele proprii alepersoanelor juridice cu capital privat, după caz.
(4) Autoritățile administrației publice locale au obligația să
includă reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Persoanele cuHandicap sau ai organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cuhandicap în comisiile de recepție a lucrărilor de construcție ori deadaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) și (2).
Articolul 63
(1) Autoritățile prevăzute de lege au obligația să elibereze
autorizația de construcție pentru clădirile de utilitate publică numai încondițiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât săfie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru clădirile de locuit care
se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, dereabilitare, de extindere și/sau de modernizare, cu finanțare dinfonduri publice.
(3) Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public
sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale se faceși în condițiile când nu se realizează lucrările prevăzute la alin. (2), lasolicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora.
Articolul 64
(1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap
la transport și călătorie, până la 31 decembrie 2010, autoritățileadministrației publice locale au obligația să ia măsuri pentru:
a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în
circulație;
b) adaptarea tuturor stațiilor mijloacelor de transport în comun
conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil aspațiilor de acces spre ușa de intrare în mijlocul de transport;
279
c) montarea panourilor de afișaj corespunzătoare nevoilor
persoanelor cu handicap vizual și auditiv în mijloacele de transportpublic;
d) imprimarea cu caractere mari și în culori contrastante a rutelor
și a indicativelor mijloacelor de transport în comun.
(2) In termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, toți operatorii de taxi au obligația să asigure cel puțin o mașinăadaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizeazăfotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a
asigura transportul persoanei cu handicap și a dispozitivului de mers.
(4) Până la data de 31 decembrie 2007, autoritățile administrației
publice locale competente au obligația să ia măsuri pentru:
a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzile și drumurile publice
conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
b) montarea sistemelor de semnalizare sonoră și vizuală la
intersecțiile cu trafic intens.
(5) Câinele-ghid care însoțește persoana cu handicap grav are acces
liber și gratuit în toate locurile publice și în mijloacele de transport.
(6) Până la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastruc turii
feroviare și operatorii de transport feroviar au următoarele obligații:
a) să adapteze cel puțin un vagon și stațiile principale de tren,
pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizeazăfotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de
îmbarcare, ghișee sau alte utilități.
Articolul 65
(1) In spațiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică,
precum și în cele organizate vor fi adaptate, rezervate și semnalizateprin semn internațional cel puțin 4% din numărul total al locurilor deparcare, dar nu mai puțin de două locuri, pentru parcarea gratuită amijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.
(2) Persoanele cu handicap sau reprezentanții legali ai acestora, la
cerere, pot beneficia de un card-legitimație pentru locurile gratuite deparcare. Autovehiculul care transportă o persoană cu handicapposesoare de card-legitimație beneficiază de parcare gratuită.
280
281(3) Modelul cardului-legitimație va fi stabilit în normele meto –
dologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi. Eliberareacardurilor se face de către autoritățile administrației publice locale.
(4) Costurile aferente dreptului prevăzut la alin. (2) se suportă din
bugetele locale.
(5) In spațiile de parcare ale domeniului public și cât mai aproape
de domiciliu administratorul acestora repartizează locuri de parcaregratuită persoanelor cu handicap care au solicitat și au nevoie deastfel de parcare.
Articolul 66
(1) Editurile au obligația să pună matrițele electronice utilizate
pentru tipărirea cărților și revistelor la dispoziția persoanelor juridiceautorizate care le solicită pentru a le transforma în format accesibilpersoanelor cu deficiențe de vedere sau de citire, în condițiile Legiinr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modifi -cările și completările ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligația să înființeze secții cu carte în
formate accesibile persoanelor cu deficiențe de vedere sau de citire.
ART. 67(1) Până la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au
următoarele obligații:
a) să adapteze cel puțin o cabină la o baterie de telefoane publice
în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
b) să furnizeze informații despre costurile serviciilor în forme
accesibile persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligația să pună la dispoziția
persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont șialte informații în formate accesibile.
(3) Angajații operatorilor de servicii bancare și poștale au
obligația de a acorda asistență în completarea formularelor, lasolicitarea persoanelor cu handicap.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
282Articolul 68
Până la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spații hoteliere
au următoarele obligații:
a) să adapteze cel puțin o cameră pentru găzduirea persoanei cu
handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepția și
să dețină harta tactilă a clădirii;
c) să monteze lifturi cu însemne tactile.
Articolul 69
(1) Autoritățile și instituțiile centrale și locale, publice sau private
asigură, pentru relațiile directe cu persoanele cu handicap auditiv oricu surdocecitate, interpreți autorizați ai limbajului mimico-gestualsau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.
(2) Metodologia de autorizare a interpreților*) va fi aprobată prin
ordin comun al ministrului educației, cercetării și tineretului și alminis trului muncii, familiei și egalității de șanse, la propunereaAutorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, cu consultareaAsociației Naționale a Surzilor din România, precum și a organi za -țiilor neguvernamentale din domeniul surdocecității.
Articolul 70
(1) Autoritățile centrale și locale publice, precum și instituțiile
centrale și locale, publice sau de drept privat, au obligația de aasigura servicii de informare și documentare accesibile persoanelorcu handicap.
(2) In termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
serviciile de relații cu publicul vor afișa și vor dispune de informațiiaccesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv și mintal.
*) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, al
președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și al ministruluieducației, cercetării și tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobareaMetodologiei de autorizarea interpreților limbajului mimico-gestual și a interprețilorlimbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 662 din 27 septembrie 2007.
Articolul 71
(1) Până la data de 31 decembrie 2007, autoritățile publice au
obligația să ia măsuri pentru:
a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, în vederea
îmbunătățirii accesării documentelor electronice de către persoanelecu handicap vizual și mintal;
b) utilizarea pictogramelor în toate serviciile publice;c) adaptarea telefoanelor cu telefax și teletext pentru persoanele
cu handicap auditiv.
(2) In achiziția de echipamente și softuri, instituțiile publice vor
avea în vedere respectarea criteriului de accesibilitate.
CAPITOLUL 5
Orientare, formare profesională,
ocupare și angajare în muncă
Articolul 72
(1) Orice persoană cu handicap care dorește să se integreze sau să
se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare și orientareprofesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap.
(2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării și
orientării profesionale, are acces la informare și la alegereaactivității, conform dorințelor și aptitudinilor sale.
(3) Datele și informațiile personale colectate în cursul procesului
de evaluare și orientare profesională sunt confidențiale și pot fiutilizate numai în interesul și cu acordul persoanei cu handicap încauză.
Articolul 73
(1) Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoana cu
handicap care este școlarizată și are vârsta corespunzătoare învederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc demuncă, cea care nu are experiență profesională sau cea care, deșiîncadrată în muncă, dorește reconversie profesională.
283
(2) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul
legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orien -tarea profesională.
(3) Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organi –
zează, conform legii, prin programe de inițiere, calificare, recalifi -care, perfecționare și specializare.
Articolul 74
(1) In vederea asigurării evaluării, orientării, formării și recon –
versiei profesionale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice auobligația să ia următoarele măsuri specifice:
a) să realizeze/diversifice/susțină financiar programe privind
orientarea profesională a persoanelor cu handicap;
b) să asigure pregătirea și formarea pentru ocupații necesare în
domeniul handicapului;
c) să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap
cu cerințele pieței muncii;
d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare și orientare
profesională în orice meserie, în funcție de abilitățile persoanelor cuhandicap.
(2) Evaluarea și orientarea profesională a adulților cu handicap se
realizează de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap,în condițiile legii.
Articolul 75
(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate con dițiile
pentru a-și alege și exercita profesia, meseria sau ocupația, pentru adobândi și menține un loc de muncă, precum și pentru a promova pro -fesional.
(2) In realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autoritățile
publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap
încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate și,în special, pentru comunitatea căreia aparține;
b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv și accesibil
persoanelor cu handicap;
284
c) să creeze condițiile și serviciile necesare pentru ca persoana cu
handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesionalăși locul de muncă, în conformitate cu potențialul ei funcțional;
d) să înființeze și să susțină complexe de servicii, formate din
unități protejate autorizate și locuințe protejate;
e) să inițieze și să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în
vederea angajării și păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;
f) să acorde sprijin pentru organizarea unei piețe de desfacere
pentru produsul muncii persoanei cu handicap;
g) să diversifice și să susțină diferite servicii sociale, respectiv
consiliere pentru persoana cu handicap și familia acesteia, informarepentru angajatori, angajare asistată și altele asemenea;
h) să promoveze serviciile de mediere pe piața muncii a per –
soanelor cu handicap;
i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evi –
dențierea ofertei de muncă din rândul persoanelor cu handicap;
j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creșterii
gradului de conștientizare/sensibilizare a comunității cu privire lapotențialul, abilitățile și contribuția persoanelor cu handicap la piațamuncii;
k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele
juridice, publice ori private, programe și proiecte având ca obiectivcreșterea gradului de ocupare;
l) să inițieze și să susțină campanii de sensibilizare și conștien –
tizare a angajatorilor asupra abilităților persoanelor cu handicap;
m) să inițieze programe specifice care stimulează creșterea
participării pe piața muncii a forței de muncă din rândul grupurilorsupuse riscului major de excluziune socială.
Articolul 76
Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului stabilește măsuri
privind egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap, asigurând,acolo unde este necesar, suport adițional adaptat nevoilor adulților cuhandicap, sprijinind accesul acestora în unitățile și instituțiile deînvățământ superior. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretuluiinițiază programe de educație permanentă a adulților cu handicap șiasigură sprijin privind implementarea lor.
285
286Articolul 77
(1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci și de a realiza
venituri în conformitate cu prevederile legislației muncii, precum șicu dispozițiile speciale din prezenta lege.
(2) In sensul prezentei legi și numai în contextul încadrării în
muncă, prin persoană cu handicap se înțelege și persoana invalidăgradul III.
Articolul 78*)
(1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform
pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate princertificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile deevaluare de la nivel județean sau al sectoarelor municipiului București.
(2) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice
sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angajapersoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărultotal de angajați.
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice
sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiileprevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintreurmătoarele obligații:
a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând
50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul delocuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
b) să achiziționeze produse sau servicii realizate prin propria
activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejateautorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu sumadatorată la bugetul de stat, în condițiile prevăzute la lit. a).
(4) Fac excepție de la prevederile alin. (2) instituțiile publice de
apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
(4
1) Fac excepție de la prevederile alin. (3) lit. b) unitățile
protejate înființate în cadrul organizațiilor persoanelor cu handicapcare pot desfășura și activități de vânzări/intermedieri, cu condiția ca
*) A se vedea Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap nr. 590/2008 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 78 dinLegea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
287minimum 75% din profitul obținut să fie destinat programelor de
integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap dinorganizațiile respective. Aceste unități au obligația prezentării unuiraport financiar la fiecare început de an, din care să rezulte cum aufost utilizate fondurile obținute prin activitatea comercială.
(5) Monitorizarea și controlul respectării prevederilor alin. (2) și
(3) se fac de către Inspecția Muncii.
ART. 79(1) Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în
următoarele forme: a) pe piața liberă a muncii;
b) la domiciliu;c) în forme protejate.(2) Formele protejate de angajare în muncă sunt:a) loc de muncă protejat;b) unitate protejată autorizată. ART. 80Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiază din
partea angajatorului de transportul la și de la domiciliu al materiilorprime și materialelor necesare în activitate, precum și al produselorfinite realizate.
Articolul 81
(1) Unitățile protejate pot fi înființate de orice persoană fizică sau
juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cuhandicap.
(2) Unitățile protejate pot fi:a) cu personalitate juridică;b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de
secții, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici,instituțiilor publice ori din cadrul organizațiilor neguvernamentale,precum și cele organizate de persoana cu handicap autorizată, încondițiile legii, să desfășoare activități economice independente.
(3) Procedura de autorizare a unităților protejate se stabilește prin
ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cuHandicap*).
*) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr.
1372/2010 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate.
288Articolul 82
(1) Unitățile protejate autorizate beneficiază de următoarele
drepturi:
a) scutire de plata taxelor de autorizare la înființare și de
reautorizare;
b) scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiția ca cel puțin
75% din fondul obținut prin scutire să fie reinvestit pentrurestructurare sau pentru achiziționarea de echipamente tehnologice,mașini, utilaje, instalații de lucru și/sau amenajarea locurilor demuncă protejate, în condițiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cumodificările și completările ulterioare;
c) alte drepturi acordate de autoritățile administrației publice
locale finanțate din fondurile proprii.
(2) La începutul fiecărui an, unitățile protejate autorizate au
obligația să prezinte raportul de activitate pentru anul precedentAutorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (2) se sancționează
cu suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată sau,după caz, cu retragerea acesteia și cu obligația rambursării integrale afacilităților de care a beneficiat pe durata funcționării ca unitateprotejată autorizată.
(4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizației unităților
protejate se stabilește prin normele metodologice*) de aplicare aprevederilor prezentei legi.
Articolul 83
(1) Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă
sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
a) cursuri de formare profesională;b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
c) consiliere în perioada prealabilă angajării și pe parcursul
angajării, precum și în perioada de probă, din partea unui consilierspecializat în medierea muncii;
d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puțin 45 de zile
lucrătoare;
e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la
desfacerea contractului individual de muncă din inițiativaangajatorului pentru motive neimputabile acestuia;
f) posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi, în condițiile
legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei deevaluare în acest sens.
g) Abrogată (2) Finanțarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) pentru
persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sesuportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
Articolul 84
Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele
drepturi:
a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente
adaptării locurilor de muncă protejate și achiziționării utilajelor șiechipamentelor utilizate în procesul de producție de către persoanacu handicap;
b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu
transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul demuncă, precum și a cheltuielilor cu transportul materiilor prime și alproduselor finite la și de la domiciliul persoanei cu handicap,angajată pentru muncă la domiciliu;
c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a cheltuielilor
specifice de pregătire, formare și orientare profesională și deîncadrare în muncă a persoanelor cu handicap;
d) o subvenție de la stat, în condițiile prevăzute de Legea nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimulareaocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
289
CAPITOLUL 6
încadrarea în grad de handicap
Articolul 85
(1) Persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la
art. 6 pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul dehandicap.
(2) încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se
face de comisia pentru protecția copilului.
(3) încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se
face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denu -mită în continuare comisie de evaluare.
(4) Comisia de evaluare este organ de specialitate al consiliului
jude țean, după caz, al consiliului local al sectorului municipiuluiBucurești, cu activitate decizională în materia încadrării persoaneloradulte în grad și tip de handicap și are următoarea componență:
a) președinte – un medic de specialitate expertiză medicală a
capacității de muncă, medicină internă, medicină de familie sau unmedic de medicină generală, absolvent de cursuri de management îndomeniul sociomedical;
b) un medic de specialitate expertiză medicală a capacității de
muncă, medicină de familie sau un medic de medicină generală,propus de direcția de sănătate publică județeană, respectiv a munici -piului București;
c) un reprezentant desemnat de organizațiile neguvernamentale
care desfășoară activități în beneficiul persoanelor cu handicap;
d) un psiholog;e) un asistent social.(5) Componența nominală a comisiei de evaluare se aprobă prin
hotărâre de consiliul județean, după caz, local al sectorului munici -piului București, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și ProtecțieiSociale.
(6) Președintele comisiei de evaluare, fără a fi funcționar public,
face parte din structura de personal a direcției generale de asistențăsocială și protecția copilului județene, respectiv a sectorului munici -piului București.
290
(7) Membrii comisiilor de evaluare, cu excepția președintelui, au
dreptul la o indemnizație lunară echivalentă cu 1% din indemnizațiapreședintelui consiliului județean, respectiv a primarilor sectoarelormunicipiului București. Plata indemnizației se suportă din bugeteleconsiliilor județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești.
(8) Președintele și membrii comisiei de evaluare nu fac parte din
Serviciul de evaluare complexă.
(9) Activitatea de secretariat a comisiilor de evaluare este asigurată de
3 persoane care fac parte din structura de personal a direc ției generale deasistență socială și protecția copilului din subordinea consiliilor județene,respectiv ale sectoarelor municipiului București.
(10) Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește
încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comunal ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministruluisănătății.
Articolul 86
(1) Gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav.
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate,
somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
Articolul 87
(1) Comisia de evaluare are următoarele atribuții principale:
a) stabilește încadrarea în grad și tip de handicap și, după caz,
orientarea profesională a adultului cu handicap;
b) stabilește măsurile de protecție a adultului cu handicap, în con –
di țiile legii;
c) reevaluează periodic sau la sesizarea direcțiilor generale de
asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București încadrarea în grad și tip dehandicap, orientarea profesională, precum și celelalte măsuri deprotecție a adulților cu handicap;
d) revocă sau înlocuiește măsura de protecție stabilită, în con di –
țiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
291
e) soluționează cererile privind eliberarea atestatului de asistent
personal profesionist;
f) informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia
cu privire la măsurile de protecție stabilite și obligațiile ce le revin;
g) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate
activitățile pe care le întreprinde.
(2) Comisia de evaluare îndeplinește orice alte atribuții prevăzute
de lege.
(3) Organizarea și metodologia de funcționare a comisiei de
evaluare se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(4) Încadrarea sau respingerea încadrării în grad și tip de handicap
se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare.Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
(5) Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi
contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristicede la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoaneloradulte cu handicap, denumită în continuare Comisia superioară.
(6) Activitatea comisiilor de evaluare este coordonată
metodologic de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Articolul 88
În vederea exercitării atribuțiilor ce revin comisiei de evaluare, se
înființează serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cuhandicap, în cadrul direcțiilor generale de asistență socială șiprotecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București.
Articolul 89
(1) Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad și tip de
handicap, comisia de evaluare are obligația de a elabora programulindividual de reabilitare și integrare socială a adultului cu handicap.
(2) Pentru elaborarea programului individual de reabilitare și
integrare socială, comisia de evaluare va colabora cu persoana cuhandicap sau cu reprezentantul legal al acesteia.
(3) Certificatul prevăzut la alin. (1) dă dreptul adultului cu
handicap de a beneficia de dispozițiile prevăzute de lege pentrugradul de handicap respectiv.
292
293(4) Programul individual de reabilitare și integrare socială
prevăzut la alin. (1) se întocmește și se revizuiește în conformitate cunormele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Articolul 90
Abrogat
Articolul 90
1
(1) în structura Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale
funcționează Comisia superioară, cu activitate decizională însoluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tipde handicap, emise de comisiile de evaluare județene sau alesectoarelor municipiului București.
(2) Comisia superioară are următoarea componență:a) președinte, medic de medicină generală sau medic de
specialitate expertiză medicală a capacității de muncă, absolvent decursuri de management în domeniul sociomedical;
b) un membru, medic de specialitate expertiză medicală a
capacității de muncă sau un medic de medicină generală;
c) un membru cu pregătire în asistență socială;d) un membru cu pregătire în psihologie;e) un membru cu pregătire în domeniul juridic.(3) Componența nominală a Comisiei superioare se aprobă prin
ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.
(4) La ședințele Comisiei superioare participă, cu statut de
observator, un reprezentant al Consiliului Național al Dizabilității dinRomânia.
(5) în funcție de numărul contestațiilor, numărul membrilor
Comisiei superioare poate fi suplimentat, prin ordin al ministruluimuncii, familiei și protecției sociale.
(6) Activitatea de secretariat a Comisiei superioare este asigurată
de 3 persoane din structura de personal a Ministerului Muncii,Familiei și Protecției Sociale.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
Articolul 902
(1) Principalele atribuții ale Comisiei superioare sunt:
a) soluționează contestațiile, formulate în condițiile prevăzute la
art. 87 alin. (5), la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap,eliberate de comisiile de evaluare;
b) stabilește prin decizie reevaluarea persoanelor adulte cu
handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documenteleîntocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin alministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în carese sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrareîn grad de handicap fără respectarea prevederilor legale;
c) desemnează specialiști din domeniul medicinei, din domeniul
psihologiei și din domeniul asistenței sociale, în vederea reevaluării,conform procedurii aprobate prin ordin comun al ministrului muncii,familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
(2) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Comisia
superioară emite decizii după cum urmează:
a) de încadrare în grad de handicap în sensul menținerii sau
modificării gradului și tipului de handicap atestat prin certificatulemis de către comisiile de evaluare;
b) de anulare a încadrării în grad și tip de handicap pentru
persoanele adulte cu handicap supuse reevaluării.
(3) Modelul deciziilor prevăzute la alin. (2) se aprobă prin
regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei superioare.
(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările șicompletările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxajudiciară de timbru.
(5) Pe baza deciziei de reevaluare reglementate la alin. (1) lit. b),
emisă în 5 zile de la raportare, conducătorul direcției generale deasistență socială și protecția copilului competente din punct devedere teritorial suspendă, prin act administrativ, dreptul la asistențăsocială sub formă de prestații sociale, până la încheierea procesuluide reevaluare.
294
Articolul 903
(1) Comisia superioară are obligația de a îndeplini atribuțiile
prevăzute la art. 92 alin. (1) și (2) în termen de 45 de zile lucrătoarede la data înregistrării contestației sau de la data emiterii decizieiprivind reevaluarea persoanelor adulte cu handicap.
(2) Procedura reevaluării persoanelor cu handicap, ca urmare a
recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unoracțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei șiprotecției sociale sau în situația în care se sesizează din oficiu încazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fărărespectarea prevederilor legale, se stabilește prin ordin al ministruluimuncii, familiei și protecției sociale.
(3) Procedura prevăzută la alin. (2) se efectuează de o comisie de
experți din domeniul medicinei, din domeniul psihologiei și dindomeniul asistenței sociale în interiorul termenului prevăzut la alin.(1), la solicitarea Comisiei superioare, desemnați prin tragere la sorțidin Lista națională de specialiști.
(4) Lista națională de specialiști prevăzută la alin. (3) se aprobă
prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției socialeși al ministrului sănătății pe baza propunerii Colegiului Medicilor dinRomânia, a Colegiului Psihologilor și a Colegiului AsistențilorSociali.
(5) Specialiștilor prevăzuți la alin. (4) li se asigură, din bugetul
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cheltuieli detransport, diurnă și cazare conform legii și indemnizație zilnică încuantum de 150 lei, pentru întreaga perioadă în care se realizeazăreevaluarea.
(6) Modalitatea de plată a cheltuielilor în procesul de reevaluare
se stabilește prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecțieisociale.
Articolul 90
4
(1) Comisia superioară desemnează, prin tragere la sorți, din Lista
națională de specialiști din domeniul medicinei, din domeniulpsihologiei, din domeniul asistenței sociale câte un specialist sau ungrup de specialiști, în funcție de numărul cazurilor, care va reevaluapersoana/persoanele și va întocmi un raport de reevaluare.
295
(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au acces la toate documentele
medicale și sociale aferente cazului.
(3) Reevaluarea se va desfășura la sediul spitalului municipal/
județean din unitatea administrativ-teritorială în care are domiciliulpersoana cu handicap, pe baza unui protocol încheiat între MinisterulMuncii, Familiei și Protecției Sociale cu consiliul județean/local alsectoarelor municipiului București.
(4) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) întocmesc, în termen de 5
zile, un raport de reevaluare a persoanei, pe care îl înainteazăComisiei superioare.
(5) Fiecare parte interesată are dreptul să primească o copie a
raportului de reevaluare și a documentelor care au stat la bazaacestuia.
Articolul 90
5
(1) Dacă în urma reevaluării se menține încadrarea în grad de
handicap, Comisia superioară dispune, prin decizie, încetareasuspendării dreptului la asistență socială sub formă de prestațiisociale. în această situație, persoana cu handicap va primi drepturileaferente perioadei suspendării.
(2) Dacă în urma reevaluării nu se menține încadrarea în grad de
handicap, Comisia superioară dispune, prin decizie, anulareacertificatului de încadrare în grad și tip de handicap.
(3) Dacă în urma reevaluării se schimbă încadrarea în grad de
handicap, Comisia superioară dispune, prin decizie, încadrarea îngradul de handicap corespunzător.
(4) Punerea în executare a deciziilor prevăzute la alin. (1) – (3) se
face de către direcția generală asistență socială și protecția copiluluicare a stabilit inițial gradul și tipul de handicap și dreptul la prestațiilesociale.
CAPITOLUL 7
Parteneriate
Articolul 91
în activitatea de protecție și promovare a drepturilor persoanelor
cu handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și
296
autoritățile administrației publice centrale și locale întrețin relații de
dialog, colaborare și parteneriat cu organizațiile neguvernamentaleale persoanelor cu handicap sau care reprezintă interesele acestora,precum și cu instituțiile de cult recunoscute de lege cu activitate îndomeniu.
Articolul 92
(1) Se înființează, pe lângă Autoritatea Națională pentru Per –
soanele cu Handicap, Consiliul de analiză a problemelor persoanelorcu handicap, denumit în continuare Consiliul, cu rol consultativ, înurmătoarea componență:
a) președintele Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap;
b) președintele Consiliului Național al Dizabilității din România;c) un reprezentant al Autorității Naționale pentru Protecția
Drepturilor Copilului;
d) un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de
Șanse;
e) un reprezentant al Ministerului Sănătății Publice;f) un reprezentant al unei organizații neguvernamentale pentru
protecția drepturilor omului;
g) câte un reprezentant al organismelor administrației publice
centrale și/sau locale, precum și al altor organisme de drept publicsau privat din domeniu, cu statut de membri nepermanenți, în funcțiede problemele ce urmează a fi soluționate.
(2) Consiliul are următoarele atribuții:a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte
normative care au ca obiect protecția persoanelor cu handicap,inițiate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap saude alte autorități competente;
b) analizează problematica protecției persoanelor cu handicap și
propune măsuri privind îmbunătățirea condițiilor de viață aleacestora;
c) sesizează organele competente cu privire la încălcarea
drepturilor persoanelor cu handicap.
(3) Consiliul se întrunește în ședințe ordinare trimestriale, precum
și în ședințe extraordinare ori de câte ori este necesar.
297
298(4) Convocarea membrilor se realizează de către Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap.
(5) Ședințele se desfășoară la sediul Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Handicap sau în orice alt loc pe care aceasta îlpropune.
(6) Secretariatul Consiliului se asigură de Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap.
(7) Modul de organizare și funcționare a Consiliului se aprobă
prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cuHandicap*).
Articolul 93
(1) La nivelul județelor și sectoarelor municipiului București se
vor înființa, pe lângă direcțiile generale de asistență socială șiprotecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor muni –
cipiului București, comitete de analiză a problemelor persoanelor cuhandicap.
(2) Înființarea, precum și modul de organizare și funcționare se
aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilorlocale ale sectoarelor municipiului București.
CAPITOLUL 8
Finanțarea sistemului de protecție a persoanelor
cu handicap
Articolul 94
(1) Protecția persoanelor cu handicap se finanțează din
următoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;b) bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor muni –
cipiului București;
c) bugetul de stat;
*) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr.
1645/2010 pentru aprobarea modului de organizare și funcționare a Consiliului deanaliză a problemelor persoanelor cu handicap.
d) contribuții lunare de întreținere a persoanelor cu handicap care
beneficiază de servicii sociale în centre;
e) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.(2) Pentru a garanta primirea de către persoanele cu handicap a
sumelor reprezentând prestații sociale, acestea vor fi constituitenumai din sume provenind de la bugetul de stat și vor fi gestionate deMinisterul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin direcțiileteritoriale de muncă și protecție socială.
(3) Costul mediu lunar de întreținere în centrele rezidențiale
pentru persoane cu handicap, precum și nivelul contribuției lunare deîntreținere datorate de adulții cu handicap asistați în centre sau desusținătorii acestora se stabilesc prin ordin al președintelui AutoritățiiNaționale pentru Persoanele cu Handicap.
(4) Pentru anumite servicii sociale furnizate persoanelor cu
handicap se pot percepe taxe, în condițiile stabilite de furnizorii deservicii sociale publici sau privați acreditați, cu avizul AutoritățiiNaționale pentru Persoanele cu Handicap.
Articolul 95
(1) Produsele și serviciile realizate de centrele pentru persoanele cu
handicap, aflate în coordonarea Autorității Naționale pentru Per soa nelecu Handicap, pot fi valorificate către persoane fizice și juridice.
(2) Sumele obținute în condițiile prevăzute la alin. (1) se fac venit
la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în subordineacăreia funcționează centrul respectiv.
Articolul 96
(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap poate
finanța sau, după caz, cofinanța programe de interes național care auca scop integrarea, incluziunea socială și profesională a persoaneloradulte cu handicap, precum și creșterea calității vieții acestora.
(2) Programele de interes național prevăzute la alin. (1), comp –
lementare acțiunilor finanțate la nivel local, pot avea următoareleobiective generale:
a) realizarea investițiilor necesare pentru dezvoltarea, diver si –
ficarea, restructurarea și buna funcționare a serviciilor și centrelorcare asigură îngrijirea adulților cu handicap;
299
b) realizarea de studii, cercetări și publicații în cadrul domeniului
său de activitate;
c) instruirea personalului care își desfășoară activitatea în cadrul
serviciilor și centrelor pentru persoanele cu handicap;
d) informarea opiniei publice despre drepturile adulților cu
handicap prin campanii de mediatizare;
e) transcrierea sau traducerea materialelor informative și culturale
în sistemele de acces la informație, specifice persoanelor încadrate înanumite categorii de handicap: alfabet Braille, înregistrări audio,scriere vizuală cu litere mărite, limbaj mimico-gestual, pictograme;
f) orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
(3) Programele de interes național prevăzute la alin. (1) se aprobă
ca anexă la bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității deȘanse, pe baza fundamentărilor elaborate de Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap.
(4) Metodologia de selectare și finanțare a programelor de interes
național se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționalepentru Persoanele cu Handicap.
Articolul 97
(1) Finanțarea sau, după caz, cofinanțarea programelor de interes
național prevăzute la art. 96 alin. (1) se asigură din următoarele surse:a) bugetul de stat;
b) fonduri externe rambursabile și nerambursabile;c) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.(2) Sumele alocate din sursele prevăzute la alin. (1) vor fi
cuprinse în bugetul propriu al Autorității Naționale pentru Persoanelecu Handicap.
(3) În scopul finanțării programelor de interes național prevăzute
la art. 96 alin. (1), Autoritatea Națională pentru Persoanele cuHandicap poate aloca fonduri din bugetul propriu:
a) serviciilor publice de asistență socială din subordinea
consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești;
b) organismelor private autorizate, potrivit legii.(4) Alocarea fondurilor potrivit prevederilor alin. (3) se face pe
bază de convenții încheiate cu consiliile județene și cu consiliile
300
locale ale sectoarelor municipiului București, respectiv cu
organismele private autorizate potrivit legii.
(5) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap poate
finanța proiecte din cadrul programelor de interes național ceurmează să fie realizate, pe bază de convenție, în colaborare cuministere, cu alte organe de specialitate ale administrației publicecen trale, precum și cu alte autorități sau instituții publice și orga -nisme private autorizate, potrivit legii.
Articolul 98
Asociația Nevăzătorilor din România, Asociația Invalizilor de
Război Nevăzători din România, Asociația Națională a Surzilor dinRomânia, Liga Națională a Organizațiilor cu Personal Handicapat dinCooperația Meșteșugărească, Consiliul Național al Dizabilității dinRomânia pot primi, în condițiile legii, subvenții de la bugetul de statprin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap,exclusiv în completarea veniturilor proprii.
Articolul 99
(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap
finanțează proiecte proprii, proiecte ale organizațiilor neguver na -mentale cu activitate în domeniul protecției persoanelor cu handicap,precum și proiecte ale unităților protejate autorizate.
(2) Metodologia de selectare și finanțare a proiectelor se aprobă
prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cuHandicap.
CAPITOLUL 9
Răspunderea juridică
Articolul 100
(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează
după cum urmează:
a) nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1), cu amendă de la
6.000 lei la 12.000 lei;
b) nerespectarea dispozițiilor art. 18 – 20, art. 21 alin. (3) și (4),
art. 22, art. 23 alin. (1) și (2), art. 24, 30 și 31, art. 33 alin. (1), art. 34
301
alin. (3), art. 51 alin. (4), art. 55 alin. (1), art. 61 – 64, art. 65 alin. (1),
(2) și (5), art. 66 – 68, art. 69 alin. (1), art. 70, 71 și art. 82, cuamendă de la 6.000 lei la 12.000 lei;
c) nerespectarea dispozițiilor art. 78, cu amendă de la 15.000 lei la
20.000 lei;
d) nerespectarea standardelor specifice de calitate, cu amendă de
la 6.000 lei la 12.000 lei și/sau suspendarea ori retragerea avizului defuncționare;
e) nerespectarea condițiilor de autorizare în timpul funcționării ca
unitate protejată autorizată, cu amendă de la 20.000 lei la 25.000 leiși retragerea autorizației de funcționare;
f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare
adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional pentrupersoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicareamijlocului de transport de pe locul de parcare respectiv;
g) eliberarea de certificate de încadrare în grad de handicap cu
încălcarea criteriilor prevăzute la art. 85 alin. (10), cu amendă de la2.500 lei la 5.000 lei.
(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contraven –
ționale prevăzute la alin. (1) lit. a), b, d), e) și g) se fac de către per -sonalul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,împuternicit în acest sens prin ordin al ministrului muncii, familiei șiprotecției sociale.
(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contra ven –
ționale prevăzute la alin. (1) lit. c) se fac de către personalulInspecției Muncii.
(4) Constatarea contravenției și aplicarea amenzii contra ven –
ționale prevăzute la alin. (1) lit. f) se fac de către agenții de circulațiesau de către personalul de control cu atribuții în acest sens.
(5) Sumele obținute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul
de stat.
(6) Prevederile prezentei legi referitoare la contravenții se
completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări șicompletări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completărileulterioare.
302
303Articolul 101
(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către
persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de laaceasta, inclusiv dobânzile aferente.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1),
nerecuperate din cauza decesului persoanei cu handicap, serecuperează, după caz, de la moștenitori, familie sau reprezentanțilegali, în condițiile dreptului comun.
CAPITOLUL 10
Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 102
Prevederile art. 43 alin. (1) și ale art. 58 alin. (4) și (5) intră în
vigoare la 1 ianuarie 2007.
Articolul 103
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială șiîncadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cumodificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art.18 alin. (2) lit. d) și e) și alin. (5) și ale art. 19 alin. (1) lit. a) – c), e),f), q) și r), care se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2007,precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.
Articolul 104
În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap va elaboranormele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi și leva supune spre aprobare prin hotărâre a Guvernului*).
*) Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au fost aprobate prinHotărârea Guvernului nr. 268/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 14/2007, astfel cum a fost modificat și completat prinLegea nr. 275/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență aGuvernului nr. 14/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cuhandicap, care nu este încorporat în textul republicat al Legii nr.448/2006 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii aleOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2007:
„Articolul II
(1) Drepturile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a), b), e), f) și g) și
la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificările și completărileulterioare, se acordă, potrivit legii, dacă cererea de acordare aacestora, însoțită de documentele doveditoare, se depune de cătrepersoana îndreptățită în termen de maximum 180 de zile de laintrarea în vigoare a legii, indiferent de anul nașterii copilului, dacăacesta nu a împlinit încă vârsta de 2, 3 și, respectiv, 7 ani, după caz.
(2) Procedura de acordare a drepturilor prevăzute la art. 12 alin.
(1) lit. b), e) – g) și la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cumodificările și completările aduse prin prezenta ordonanță deurgență, se stabilește prin ordin al ministrului muncii, solidaritățiisociale și familiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență.
(3) Pentru asigurarea în anul 2007 a fondurilor necesare aplicării
alin. (1) lit. a), b), e), f) și g) și alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cumodificările și completările ulterioare, se autorizează MinisterulEconomiei și Finanțelor ca, la propunerea Ministerului Muncii,Familiei și Egalității de Șanse, să introducă modificările ce decurgdin aplicarea prevederilor acestei legi în structura bugetului de stat șia bugetului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse peanul 2007. „
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II și art. III din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 84/2010
304
305„Articolul II
Comisia superioară va soluționa contestațiile rămase
nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe deurgență, în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficialal României, Partea I.”
„Articolul III
Comisia superioară are dreptul de a reevalua dosarele rezultate în
urma misiunilor de control efectuate în temeiul ordinului ministruluimuncii, familiei și protecției sociale, până la data intrării în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență. „
HOTĂRÂREA GUVER/glyph1197ULUI /glyph1197r. 268
din 14.03. 2007
pentru aprobarea /glyph1197ormelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ARTICOL U/glyph1197IC
Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelorcu handicap, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute înanexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A/glyph817EXA 1
/glyph1197ORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor c
u handicap
CAPITOLUL 1
Dispoziții generale
Articolul 1
Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a
prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovareadrepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările șicompletările ulterioare, denumită în continuare lege.
Articolul 2
Beneficiază de dispozițiile legii următoarele categorii de persoane:
a) copiii care posedă certificat de încadrare în grad de handicap
eliberat prin hotărâre a comisiei pentru protecția copilului;
b) adulții care posedă certificat de încadrare în grad de handicap
eliberat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sau,
306
după caz, decizie eliberată de comisia superioară de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap, în termen de valabilitate.
CAPITOLUL 2
Drepturile persoanelor cu handicap
Secțiunea 1
Sănătate și recuperare
Articolul 3
In cazul în care familia sau reprezentantul legal al persoanei cu
handicap nu poate asigura exercitarea drepturilor persoanelor cuhandicap, aceasta revine, în principal, autorităților administrațieipublice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cuhandicap.
Articolul 4
Asistentul social al serviciului public specializat din localitatea de
domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap se autosesizează,răspunde la sesizări/reclamații, constată că familia sau reprezentantullegal al persoanei cu handicap nu asigură sau încalcă drepturilepersoanei cu handicap și anunță în acest sens autoritățileadministrației publice locale.
Articolul 5
In aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. e) din lege, autoritățile
publice se vor baza, în principal, pe promovarea programelor deintervenție timpurie.
Articolul 6
In cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, persoanele cu
handicap beneficiază de asistență medicală, inclusiv demedicamente, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpulspitalizării, în condițiile art. 10 din lege și în conformitate cucontractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale încadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
307
Articolul 7
Insoțitorul copilului sau adultului cu handicap grav ori accentuat
poate fi orice persoană care însoțește copilul sau adultul, inclusivasistentul personal în cazul copilului ori adultului cu handicap grav.
Articolul 8
Biletele gratuite de tratament balnear pentru persoanele adulte cu
handicap se acordă în limita numărului total de bilete prevăzute înlegea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv, în bazaunei convenții anuale încheiate între Autoritatea Națională pentruPersoanele cu Handicap și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturide Asigurări Sociale.
Articolul 9
Cererea pentru acordarea biletului gratuit de tratament balnear se
depune la casele teritoriale de pensii și este însoțită de următoareledocumente:
a) copie de pe actul de identitate;b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap;
c) recomandare medicală emisă de medicul de familie sau
medicul specialist.
Articolul 10
In cazul în care decizia ori aprobarea de plată pentru dispozitivele
medicale solicitate, prevăzută la art. 11 alin. (2) din lege, nu esteemisă în termen de maximum 30 de zile de la data depuneriidocumentației necesare, persoana cu handicap se poate adresainstanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii.
Secțiunea a 2-a
Educație
Articolul 11
În situația în care studentul cu handicap grav sau accentuat
adresează cererea de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masăla cantinele și căminele studențești, iar aceasta nu este rezolvată
308
favorabil, persoana lezată se poate adresa instanței de contencios
administrativ competente, în condițiile legii.
Articolul 12
În vederea obținerii unui loc gratuit în tabere de odihnă pentru
preșcolarul sau elevul cu handicap, părintele ori reprezentantul legalal acestuia va depune o cerere la unitatea de învățământ de careaparține, însoțită de copie de pe documentul care atestă încadrarea îngrad de handicap. Studentul cu handicap va depune cererea personalsau prin reprezentant.
Secțiunea a 3-a
Locuință
Articolul 13
La nivel local, responsabile cu asigurarea accesului persoanelor
cu handicap la închirierea unei locuințe sunt consiliile locale, caautorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, în razacărora își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Secțiunea a 4-a
Asistență juridică și facilități
Articolul 14
În sensul prevederilor art. 25 alin. (4) din lege, în cazul în care
instanța judecătorească numește ca tutore autoritatea administrațieipublice locale, aceasta are obligația de a desemna o persoană sau ocomisie din aparatul de specialitate al primarului, respectiv dincadrul compartimentului cu atribuții în domeniu, care să ducă laîndeplinire hotărârea instanței judecătorești.
Articolul 15
(1) În vederea obținerii rovinietei, persoanele care se încadrează
în prevederile art. 28 din lege vor depune fie la primăriile dinlocalitatea de domiciliu sau reședință, fie la direcțiile generale deasistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București, o cerere însoțită de următoarele
309
documente în copie: documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap, actul de identitate, certificatul de înmatriculare sau carteade identitate a autovehiculului.
(2) Primăriile vor centraliza lunar solicitările primite în acest sens
și le vor trimite până în data de 10 a lunii următoare direcțiilorgenerale de asistență socială și protecția copilului județene, respectivlocale ale sectoarelor municipiului București.
(3) Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vorcentraliza lunar solicitările în acest sens și le vor trimite până în datade 20 a lunii următoare Companiei Naționale de Autostrăzi șiDrumuri Naționale din România – S.A., împreună cu cererea deacordare a rovinietelor.
(4) Temeiul cererii prevăzute la alin. (3) îl constituie convențiile
tripartite care se încheie anual între direcțiile generale de asistențăsocială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelormunicipiului București, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor șiTurismului și Compania Națională de Autostrăzi și DrumuriNaționale din România – S.A.
(5) Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din
România – S.A. va elibera rovinietele solicitate către direcțiilegenerale de asistență socială și protecția copilului județene, respectivlocale ale sectoarelor municipiului București, până în ultima zilucrătoare a acelei luni.
Articolul 16
Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei hoteliere,
persoanele cu handicap grav sau accentuat trebuie să facă dovada cuactul de identitate și documentul care atestă încadrarea în grad dehandicap.
Articolul 17
(1) Pentru a beneficia de prevederile art. 27 din lege, persoanele
cu handicap grav sau accentuat ori persoana care are în îngrijire uncopil cu handicap grav sau accentuat se adresează direcției generalede asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale asectorului municipiului București în a cărei rază teritorială își are
310
domiciliul persoana cu handicap grav sau accentuat, denumită în
continuare direcție, și depun prin registratură următoareledocumente:
a) cerere;b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap;
c) copie de pe documentul de identitate;d) declarație pe propria răspundere referitoare la faptul că respectă
prevederile art. 27 din lege și că nu a mai beneficiat de acestea;
e) declarație pe propria răspundere referitoare la faptul că va
comunica direcției orice actualizare a certificatului de încadrare sauorice modificare a domiciliului;
f copie de pe hotărârea judecătorească de punere sub interdicție
sau de pe dispoziția de tutelă/curatelă, unde este cazul.
(2) In urma analizării documentelor depuse, direcția eliberează
solicitantului o adeverință privind acordul plății dobânzii la creditulobținut în temeiul prevederilor art. 27 din lege.
(3) După obținerea adeverinței, solicitantul se adresează unei
unități bancare în vederea obținerii creditului. In urma acceptului decreditare din partea unității bancare, direcția va încheia unangajament de plată a dobânzii, pe baza contractului de credit și agraficului de rambursare.
(4) In funcție de destinația creditului obținut în condițiile legii,
persoanele cu handicap grav sau accentuat ori persoana care are înîngrijire un copil cu handicap grav sau accentuat includ în dosar șiurmătoarele documente:
a) proiectul lucrării de adaptare a locuinței conform nevoilor
individuale de acces, însoțit de devizul de lucrări aferente adaptării;proiectul și devizul trebuie să fie întocmite de organe abilitate;
b) declarație pe propria răspundere a organului abilitat prevăzut la
lit. a) din care să reiasă faptul că proiectul lucrării respectă cerințelede accesibilitate, în conformitate cu actele normative în vigoare; sau
c) copie de pe factura finală a autovehiculului sau copia legalizată
a contractului de vânzare/cumpărare a acestuia.
(5) Graficul de rambursare a creditului se depune la direcție ori de
câte ori acesta suportă modificări; direcția efectuează plățile în bazaultimului grafic de rambursare depus.
311
(6) In situația în care beneficiarul creditului înregistrează restanțe
la rambursarea acestuia, dobânda aferentă creditului se va suporta decătre acesta.
CAPITOLUL3
Servicii și prestații sociale
Secțiunea 1
Servicii sociale
Articolul 18
(1) Serviciile sociale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.
68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completărileulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.515/2003, și de Hotărârea Guvernului nr. 539/2005 pentru aprobareaNomenclatorului instituțiilor de asistență socială și a structuriiorientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare șifuncționare a instituțiilor de asistență socială, precum și a Normelormetodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completărileulterioare, sunt acordate de către furnizorii de servicii socialeacreditați în condițiile legii persoanelor cu handicap, pe perioadavalabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap.
(2) Serviciile sociale prevăzute la alin. (1) se acordă din oficiu în
situații de criză.
Articolul 19
(1) In sensul prevederilor art. 31 alin. (3) din lege, actele dove –
ditoare sunt, după caz:
a) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap;
b) copie de pe planul individual de servicii;c) rezultatul anchetei sociale efectuate de serviciul specializat al
primăriei localității de domiciliu sau reședință;
d) pentru persoanele cu handicap care solicită admiterea într-un
centru rezidențial, dovadă eliberată de serviciul specializat al
312
primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința
persoana cu handicap, prin care se atestă că acesteia nu i s-au pututasigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor serviciidin comunitate.
(2) In vederea soluționării cererii, autoritatea administrației
publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reșe -dința persoana cu handicap poate solicita și alte documente.
(3) In situația în care persoanei cu handicap nu i se pot asigura
serviciile sociale solicitate la nivelul localității de domiciliu saureședință, serviciul public specializat al acesteia se va adresa autori -tăților administrației publice de la nivelul județelor.
Articolul 20
Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap pot fi
acordate:
a) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă,
asistentul personal;
b) în comunitate: asistent personal profesionist;c) în centre de zi și centre rezidențiale publice, private sau public-
private.
Articolul 21
In vederea contractării serviciilor sociale în condițiile prevăzute la
art. 33 alin. (2) din lege, autoritățile administrației publice localeprocedează după cum urmează:
a) stabilesc costul maxim pentru fiecare serviciu social care se
intenționează a se contracta, în baza unei analize privind cheltuielileaferente cu acel serviciu, pentru o persoană asistată, în decursul unuian;
b) elaborează caietul de sarcini care include standardele minime
privind asigurarea calității pentru serviciul social respectiv, curespectarea legislației în vigoare;
c) contractează serviciul social, în condițiile legii.
313
Articolul 22
Ingrijirile specializate la domiciliu se acordă persoanelor cu
handicap în baza evaluării nevoilor individuale. Ingrijirile specia –
lizate la domiciliu se pot acorda chiar și în situația în care persoanacu handicap grav beneficiază de asistent personal.
Articolul 23
Nevoile individuale ale persoanei cu handicap sunt evaluate în
cadrul serviciului de evaluare complexă din cadrul direcțiilorgenerale de asistență socială și protecția copilului județene, respectivlocale ale sectoarelor municipiului București, și vor fi precizate înplanul individual de servicii.
Secțiunea a 2-a
Asistentul personal
Articolul 24
(1) In cazul în care într-o familie există două sau mai multe
persoane cu handicap grav cu drept la asistent personal, fiecare dintreacestea beneficiază de asistent personal.
(2) Copilul cu handicap pentru care s-a dispus o măsură de pro tec –
ție specială la asistent maternal nu beneficiază de asistent personal.
Articolul 25
(1) Pentru a fi încadrată ca asistent personal, persoana respec tivă
se va prezenta la primăria localității de domiciliu sau de reședință apersoanei cu handicap grav și va depune un dosar conținândurmătoarele documente:
a) cerere de angajare;b) copie de pe actele de identitate și de stare civilă;c) copie de pe actele de studii;d) cazier judiciar;e) adeverință medicală eliberată de medicul de familie sau de altă
unitate sanitară autorizată care să ateste starea de sănătatecorespunzătoare;
f) acordul persoanei cu handicap sau, după caz, al reprezen tan tului
legal al acesteia ori al familiei, exprimat în scris, pentru angajare;
314
g) declarație pe propria răspundere că va respecta obligațiile
prevăzute la art. 38 din lege;
h) acordul direcției generale de asistență socială și protecția
copilului, exprimat în scris, referitor la opțiunea părinților saureprezentanților legali ai copilului cu handicap grav, adulților cuhandicap grav ori reprezentanților legali ai acestora, cu excepția celorcu handicap vizual grav.
(2) Angajarea asistentului personal se face în maximum 30 de zile
de la depunerea dosarului cu documentele prevăzute. In această peri -oadă, primăria localității de domiciliu sau de reședință a persoanei cuhandicap grav face demersurile necesare în vederea efectuăriianchetei sociale la domiciliul sau reședința persoanei care dorește săse angajeze ca asistent personal.
(3) Dacă ancheta socială se finalizează cu recomandarea în
vederea angajării, asistentului personal i se întocmesc contractul demuncă și actul adițional la acesta referitor la respectareaprevederilor art. 38 lit. b) din lege.
Articolul 26
(1) Indemnizația prevăzută la art. 37 alin. (3) din lege se asigură o
singură dată pe an, indiferent dacă asistentul personal efectueazăconcediul de odihnă în tranșe.
(2) In cazul copilului cu handicap, indemnizația se acordă
părintelui sau reprezentantului legal.
Articolul 27
In aplicarea prevederilor art. 38 lit. a) din lege, autoritățile publice
locale au obligația să asigure gratuit instruirea asistenților personali,tematica acesteia fiind stabilită prin ordin al președintelui AutoritățiiNaționale pentru Persoanele cu Handicap.
Articolul 28
Monitorizarea realizării instruirii asistenților personali ai per –
soanelor cu handicap grav revine în sarcina direcțiilor generale deasis tență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București, și în coordonarea metodologică aAutorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
315
Articolul 29
(1) Serviciul public de asistență socială de la nivelul primăriei
sau, în cazul municipiului București, direcțiile generale de asistențăsocială și protecția copilului prezintă semestrial consiliului local unraport care conține cel puțin următoarele:
a) dinamica angajării asistenților personali;b) informații privind modul în care se asigură înlocuirea asis tentului
personal pe perioada concediului de odihnă, în strânsă legătură cu lipsasau posibilitatea de dezvoltare a centrelor de tip respiro;
c) informații privind numărul de asistenți personali instruiți;d) numărul de controale efectuate și problemele sesizate.(2) In termen de 30 de zile, raportul prezentat consiliului local va
fi transmis spre informare direcțiilor generale de asistență socială șiprotecția copilului județene și secretariatului comisiei județenepentru incluziune socială, respectiv a municipiului București, dincadrul direcției de muncă, solidaritate socială și familie județene,respectiv a municipiului București.
Articolul 30
(1) Dreptul de opțiune exprimat în temeiul prevederilor art. 42
alin. (4) din lege operează numai în condițiile în care documentulcare atestă încadrarea în grad de handicap cuprinde mențiunea: „cuasistent personal”.
(2) Indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (3) din lege se acordă
începând cu luna următoare depunerii cererii și încetează cu lunaurmătoare celei în care persoana cu handicap nu mai îndeplineștecondițiile care au dus la stabilirea dreptului.
Secțiunea a 3-a
Centre pentru persoane cu handicap
Articolul 31
(1) Potrivit prevederilor art. 51 alin. (5) și (6) din lege, în vederea
obținerii avizului Autorității Naționale pentru Persoanele cuHandicap, solicitantul va depune următoarele documente:
a) cererea de solicitare a avizului;
316
b) proiectul de hotărâre a consiliului județean, respectiv local al
sectorului municipiului București sau hotărârea organului deconducere a asociației sau fundației, după caz;
c) nota de fundamentare;d) proiectul de organigramă. (2) Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap va comunica avizul în termen de 30 de zilede la data înregistrării dosarului complet.
Articolul 32
Evaluarea activităților cu caracter inovator se face de serviciul
public descentralizat competent teritorial al Ministerului Muncii,Solidarității Sociale și Familiei, în colaborare cu AutoritateaNațională pentru Persoanele cu Handicap, pe baza unei grile deevaluare elaborate și aprobate prin ordin al președintelui AutoritățiiNaționale pentru Persoanele cu Handicap, emis în termen de 6 lunide la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Articolul 33
(1) In sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea
cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilorstabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale alesectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunaral cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielilecu bunuri și servicii. (2) Obligația de decontare a cheltuielilorprevăzute la alin. (1) revine consiliului județean sau con siliilor localeale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorialăîși are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale deasistență socială și protecția copilului.
(3) Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară.
Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scadecontribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap.
Articolul 34
(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice,
admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publicedin alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitareaconducătorului direcției generale de asistență socială și protecția
317
copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu
handicap își are domiciliul.
(2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență
socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar decheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în careurmează să fie admisă persoana cu handicap.
(3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap
se datorează de la data admiterii efective în centru.
(4) Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu
handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare alemunicipiului București decât cel pe raza căruia se află centrulrezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetulconsiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată aredomiciliul.
Secțiunea a 4-a
Prestații sociale
Articolul 35
(1) Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se
acordă persoanelor cu handicap pe perioada valabilitățiidocumentului care atestă încadrarea în grad de handicap.
(2) Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se
acordă din oficiu în toate cazurile în care persoana deținătoare decertificat de încadrare în grad de handicap se află în plată în evidențadirecției generale de asistență socială și protecția copilului.
(3) Pentru persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiare de
prestații sociale la data intrării în vigoare a legii, acordareaprestațiilor sociale se face din oficiu.
Articolul 36
(1) Cererea pentru acordarea de prestații sociale se înregistrează
fie la primăria localității de domiciliu sau de reședință a persoanei cuhandicap, fie la direcțiile generale de asistență socială și protecțiacopilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești.
318
(2) Primăria va transmite direcțiilor generale de asistență socială
și protecția copilului cererea și actele doveditoare în termen de 5 zilecalendaristice de la data depunerii acestora.
(3) Actele doveditoare sunt următoarele:a) copie de pe actul de identitate;b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap; în cazul în care există diferențe de nume între actul deidentitate și certificat, se solicită actul care să ateste schimbareanumelui;
c) declarație pe propria răspundere privind tipul de venit.(4) Prestația socială are caracter lunar, se acordă începând cu luna
următoare depunerii cererii și încetează cu luna următoare celei încare persoana cu handicap nu mai îndeplinește condițiile care au dusla stabilirea dreptului.
(5) Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistență
socială sub formă de prestații sociale se face conform legii, în bazadispoziției directorului executiv al direcției generale de asistențăsocială și protecția copilului județene, respectiv locale a sectoruluimunicipiului București.
(6) Prestațiile sociale rămase neîncasate de către persoana cu
handicap decedată, reprezentând indemnizația și/sau bugetulpersonal complementar pe luna în care a avut loc decesul, și, dupăcaz, prestațiile sociale cuvenite și neachitate până la deces se plătescsoțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora,celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun.
(7) Sumele prevăzute la alin. (6) pot fi solicitate în cadrul
termenului general de prescripție.
Secțiunea a 5-a
Accesibilitate
Articolul 37
In sensul prevederilor art. 61 lit. a) din lege, prin conceptul Acces
pentru toți se înțelege proiectarea și executarea produselor,programelor și serviciilor astfel încât să poată fi utilizate de oricepersoană fără a necesita lucrări de adaptare.
319
Articolul 38
In sensul prevederilor art. 62 alin. (3) din lege, se suportă din
bugetele autorităților administrației publice centrale sau locale numaicosturile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzutepentru bunurile proprietate publică sau privată a statului sau aunităților administrativ-teritoriale.
Articolul 39
In sensul prevederilor art. 64 alin. (6) lit. a) din lege, este necesară
adaptarea cel puțin a unui vagon pentru fiecare garnitură de trenpentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizeazăfotoliul rulant.
Articolul 40
(1) Cardul-legitimație pentru locuri gratuite de parcare, prevăzut
la art. 65 alin. (3) din lege, are următoarele caracteristici:
a) dimensiuni: 106 mm/148 mm;b) culoare: albastru-deschis, excepție făcând doar simbolul alb al
utilizatorului de fotoliu rulant, care va avea un fundal de culoarealbastru-închis;
c) este plastifiat, excepție făcând doar spațiul rezervat semnăturii
titularului, în partea stângă verso;
d) este împărțit pe verticală în două părți, atât pe față, cât și pe
verso. (2) Partea din stânga față conține:
a) simbolul utilizatorului de fotoliu rulant, având culoarea alb pe
un fundal de culoare albastru-închis;
b) data la care expiră cardul-legitimație de parcare;c) seria și numărul cardului-legitimație de parcare;d) denumirea și ștampila autorității emitente.(3) Partea din dreapta față conține:a) cuvintele „Card-legitimație de parcare pentru persoanele cu
handicap” scrise cu majuscule în limba română; după un spațiu adec -vat, cuvintele „Card-legitimație de parcare” vor fi scrise cu caracteremici în celelalte limbi ale Uniunii Europene;
b) cuvintele „Model al Comunității Europene” în limba română;c) ca fundal, codul distinctiv al României: RO, încercuit de inelul
celor 12 stele simbolizând Uniunea Europeană.
320
(4) Partea din stânga verso conține:
a) numele titularului;b) prenumele titularului;c) semnătura titularului sau alt însemn autorizat;d) fotografia titularului.(5) Partea din dreapta verso conține:a) afirmația „Acest card-legitimație îndreptățește titularul la
locurile de parcare special amenajate în România „;
b) afirmația „Atunci când va fi utilizat, cardul-legitimație va fi
afișat în partea din față a vehiculului, astfel încât fața cardului-legitimație să fie clar vizibilă pentru verificare „.
(6) Cu excepția situației prevăzute la alin. (3), toate înscrierile vor
fi făcute în limba română.
(7) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
hotărâri, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap vaemite ordin pentru implementarea unui format unic al modeluluidescris mai sus.
Articolul 41
(1) Eliberarea cardurilor-legitimație pentru locuri gratuite de
parcare se face de către autoritățile administrației publice locale întermen de 30 de zile de la cererea persoanei cu handicap.
(2) In vederea asigurării formalităților necesare, cererea persoanei
cu handicap se poate înregistra după o perioadă de 120 de zile de laintrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
(3) Cardul-legitimație de parcare pentru persoanele cu handicap
este valabil pe perioada de valabilitate a documentului care atestăîncadrarea în gradul de handicap.
CAPITOLUL 4
Orientare, formare profesională,
ocupare și angajare în muncă
Articolul 42
Salariul de bază minim brut pe țară prevăzut la art. 78 alin. (3) lit.
a) din lege este salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată,stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se
321
plătește suma datorată bugetului de stat în cazul neangajării
persoanelor cu handicap.
Articolul 43
(1) In aplicarea prevederilor art. 78 alin. (3) lit. b) din lege,
achiziționarea produselor sau serviciilor de la unitățile protejateautorizate se realizează în baza unui acord de parteneriat, modelulacestuia fiind prevăzut în anexa care face parte integrantă dinprezentele norme metodologice.
(2) Dovada achiziționării produselor sau serviciilor de la unitățile
protejate autorizate este reprezentată de contractul comercial, facturași dovada plății.
(3) In baza acordului de parteneriat și a contractului comercial se
achiziționează produse sau servicii realizate prin propria activitate apersoanei cu handicap angajate.
(4) In sensul prezentei legi, propria activitate a persoanei cu
handicap angajate în cadrul unității protejate autorizate reprezintăansamblul activităților realizate integral sau parțial de persoana cuhandicap, în scopul obținerii produsului comercializabil sau în scopulprestării serviciului.
(5) Activitatea persoanei cu handicap angajate se poate atesta prin
contractul individual de muncă al persoanei cu handicap angajate,fișa de post a acesteia sau prin orice alt document emis deconducătorul unității protejate autorizate.
Articolul 44
Sunt considerate unități protejate, în sensul legii:
a) operatorii economici cu personalitate juridică, indiferent de
forma de proprietate și organizare, care au cel puțin 30% din numărultotal de angajați persoane cu handicap încadrate cu contractindividual de muncă;
b) secții, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor eco no –
mici, instituțiilor publice sau din cadrul organizațiilor neguverna -mentale, care au gestiune proprie și cel puțin 30% din numărul totalde angajați persoane cu handicap încadrate și salarizate;
c) persoana fizică cu handicap autorizată potrivit legii să desfă –
șoare activități economice independente, inclusiv asociația familială
322
care are în componență o persoană cu handicap. Sunt incluse aici și
persoanele fizice cu handicap autorizate în baza unor
legi speciale, care își desfășoară activitatea atât individual, cât și
în una dintre formele de organizare ale profesiei. ART. 45
(1) Unitatea protejată are obligația ca până la data de 31 ianuarie a
anului în curs pentru anul anterior să prezinte Autorității Naționalepentru Persoanele cu Handicap raportul de activitate care trebuie săcuprindă cel puțin următoarele:
a) numărul persoanelor cu handicap angajate raportat la numărul
total de angajați, pentru fiecare lună calendaristică;
b) domeniile în care lucrează persoanele cu handicap angajate;c) modalitatea de respectare a dispozițiilor legale referitoare la
funcționarea unităților protejate;
d) numărul de contracte încheiate în sensul prevederilor art. 78
alin. (3) lit. b) din
lege.
(2) În caz de neprezentare a raportului, președintele Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap va dispune suspendareaautorizației.
(3) Unitatea protejată căreia i s-a suspendat autorizația va putea
solicita, în termen de 30 de zile de la data comunicării, anulareamăsurii luate, prezentând în acest sens raportul de activitate.
(4) În cazul în care unitatea protejată nu prezintă acest raport în
termenul precizat mai sus, președintele Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap dispune retragerea autorizației defuncționare.
(5) Pentru anul 2006, raportul de activitate se va depune în termen
de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.
CAPITOLUL 5
Încadrarea în grad de handicap
Articolul 46
(1) Evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces
complex și continuu prin care sunt estimate și recunoscuteparticularitățile de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora.Procesul presupune colectarea de informații cât mai complete șiinterpretarea acestora în scopul orientării asupra deciziei și intervenției.
323
(2) Evaluarea este subordonată principiului interesului persoanei
cu handicap, potrivit căruia orice decizie sau măsură este luată numaiîn interesul acestei persoane, fiind inacceptabile abordărileîntemeiate pe milă și pe percepția persoanelor cu handicap ca fiindneajutorate.
Articolul 47
Evaluarea prezintă următoarele caracteristici:
a) este axată pe potențialul de dezvoltare, integrare și incluziune
socială al adultului, evidențiază ce știe și ce poate face adultul cuhandicap, ce abilități și deprinderi are sau poate dezvolta;
b) este bazată pe modelul social al abordării dizabilității, pre su –
punând o abordare integratoare a elementelor relevante: sănătate,grad de adaptare psihosocială, nivel de educație, grad de dezvoltare aabilităților profesionale;
c) este unitară, în sensul că operează cu aceleași obiective, criterii,
metodologii;
d) este efectuată în echipă, toți membrii echipei sunt implicați
activ, fiecare lucrând complementar cu celălalt;
e) respectă drepturile și demnitatea persoanei cu handicap,
precum și principiul „Nimic pentru noi, fără noi!” care constituiebaza oricărei decizii luate în ceea ce privește persoana cu handicap.
Articolul 48
Domeniile obligatorii în care se desfășoară evaluarea sunt:
a) evaluarea socială, asigurată de asistenți sociali;b) evaluarea medicală, asigurată de medici de specialitate;c) evaluarea psihologică, asigurată de psihologi;d) evaluarea vocațională sau a abilităților profesionale, asigurată
de psihopedagogi, instructori de educație ori pedagogi de recuperare;
e) evaluarea nivelului de educație, asigurată de psihopedagogi,
instructori de educație sau pedagogi de recuperare;
f) evaluarea abilităților și a nivelului de integrare socială, asigu –
rată de psihologi, psihopedagogi, pedagogi de recuperare sau asis –
tenți sociali.
324
Articolul 49
Serviciul de evaluare complexă va fi format din persoane care vor
avea cel puțin următoarele specializări: asistent social cu studiisuperioare, medic de specialitate, psiholog, psihopedagog,kinetoterapeut, instructor de educație, pedagog de recuperare.
Articolul 50
Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap
are următoarele atribuții principale:
a) efectuează evaluarea/reevaluarea complexă a adultului cu
handicap, la sediul propriu sau la domiciliul persoanei;
b) întocmește raportul de evaluare complexă pentru fiecare
persoană cu handicap evaluată;
c) recomandă sau nu încadrarea, respectiv menținerea în grad de
handicap a unei persoane, precum și programul individual dereabilitare și integrare socială a acesteia;
d) avizează planul individual de servicii al persoanei cu handicap
întocmit la nevoie de managerul de caz. Managerul de caz va înaintaplanul individual de servicii al persoanei cu handicap atât persoaneiîn cauză, cât și reprezentantului serviciului public specializat dinlocalitatea de domiciliu sau de reședință a persoanei cu handicap;
e) evaluează îndeplinirea condițiilor necesare pentru atestare ca
asistent personal profesionist, întocmește raportul de evaluarecomplexă și face recomandări comisiei de evaluare a persoaneloradulte cu handicap;
f) recomandă măsurile de protecție a adultului cu handicap, în
condițiile legii;
g) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
Articolul 51
Revizuirea programului individual de reabilitare și integrare
socială se efectuează ori de câte ori este nevoie. ART. 52
In cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copi –
lului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București,funcționează un secretariat care asigură lucrările de secretariat alecomisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și care
325
realizează legătura între comisia de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap și serviciul de evaluare complexă.
CAPITOLUL 6
Finanțarea sistemului de protecție
a persoanelor cu handicap
Articolul 53
(1) In sensul prevederilor art. 94 alin. (3) din lege, costul mediu
lunar de întreținere, stabilit anual prin ordin al președinteluiAutorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, cuprindecheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii șireprezintă valoarea de referință la nivel național pentru asistarea uneipersoane adulte cu handicap în sistem rezidențial.
(2) Fiecare consiliu județean sau local al sectoarelor municipiului
București va stabili, prin hotărâre, costul mediu lunar de întreținere încentrele rezidențiale publice de pe raza unității administrativ-teritoriale respective.
(3) Metodologia de stabilire a contribuției de întreținere datorate
de adulții cu handicap asistați în centre sau de susținătorii acestora sestabilește prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentruPersoanele cu Handicap.
Articolul 54
(1) Organizațiile prevăzute la art. 98 din lege primesc de la
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap subvenții, încondițiile legii.
(2) Sumele provenite din subvenții de la bugetul de stat se vor utiliza
pentru următoarele cheltuieli necesare funcționării organizațiilor:
a) cheltuieli de administrare, respectiv cheltuieli de personal și de
întreținere, cu excepția chiriilor. Prin cheltuieli de personal seînțelege plata personalului administrativ, dar nu mai mult de douăpersoane la nivel de filială și 5 persoane la nivel central. Esteinterzisă cumularea funcțiilor subvenționate de Autoritatea Naționalăpentru Persoanele cu Handicap;
b) cheltuieli pentru activități specifice de interes general ale
respectivei organizații, aprobate prin ordin al președintelui Autorității
326
327Naționale pentru Persoanele cu Handicap, la solicitarea motivată a
organizației.
(3) In termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
hotărâri, iar ulterior, anual, în termen de 30 de zile de la întrunireaadunării generale anuale, organizațiile vor depune prin registraturaAutorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap copii certificatede pe următoarele documente:
a) raportul de activitate pe anul anterior;b) statul de funcții;c) executarea bugetului de venituri și cheltuieli;d) bilanțul contabil;e) proiectul bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul în curs;f) proiectul programelor asociației.(4) Conturile de execuție se întocmesc și se transmit Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap separat pentru venituriproprii și pentru venituri provenite din subvenții.
Articolul 55
In sensul prevederilor art. 99 din lege, sunt organizații neguver –
namentale cu activitate în domeniul protecției persoanelor cuhandicap cele care au în statut ca obiect de activitate protecția șiasistența persoanelor cu handicap sau demonstrează aceasta prinexperiența anterioară.
328HOTĂRÂREA GUVER/glyph1197ULUI /glyph1197r. 787/2007*
privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării
Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006 al Parlamentului
European și al Consiliului din 5 iulie 2006
privind drepturile persoanelor cu handicap
și ale persoanelor cu mobilitate redusă
care călătoresc pe calea aerului
Art. 1. – (1) Se desemnează Autoritatea Națională pentru Persoanele
cu Handicap ca organism responsabil cu supravegherea aplicăriiprevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006 al ParlamentuluiEuropean și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturilepersoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă carecălătoresc pe calea aerului, publicat în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene nr. L 204 din 27 iulie 2006, cu excepția prevederilor art. 8.
(2) Se desemnează Regia Autonomă „Autoritatea Aeronautică
Civilă Română” ca organism responsabil cu supravegherea aplicăriiprevederilor art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2006.
(3) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Regia
Autonomă „Autoritatea Aeronautică Civilă Română” vor informaComisia Europeană asupra desemnării lor ca organisme responsabilepotrivit alin. (1) și (2).
(4) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap va lua
măsuri pentru informarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cumobilitate redusă asupra drepturilor pe care le au potrivit Regu -lamen tului (CE) nr. 1.107/2006.
(5) Ministerul Transporturilor va sprijini și va asista Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap în exercitarea atribuțiilorcare îi revin acesteia potrivit alin. (1).
Art. 2. – Constituie contravenții următoarele fapte:
a) nerespectarea de către un transportator aerian, un reprezentant
sau agent al acestuia ori un tour operator a obligațiilor ce le revinpotrivit art. 3, 4, 10 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2006;
* Publicată în „Monitorul Oficial”, Partea I nr. 528 din 03.08.2007 .
329b) nerespectarea de către organismul de conducere al unui
aeroport a obligațiilor ce îi revin potrivit art. 5, 7, 9 și 12 dinRegulamentul (CE) nr. 1.107/2006.
Art. 3. – (1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează
după cum urmează:
a) contravențiile prevăzute la lit. a), cu amendă de la 1.000 lei la
2.500 lei;
b) contravențiile prevăzute la lit. b), cu amendă de la 800 lei la
1.800 lei.
(2) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz,
transportatorului aerian, reprezentantului sau agentului acestuia, touroperatorului sau organismului de conducere al aeroportului, potrivitobligațiilor ce le revin conform Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006.
(3) Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 2, precum și
aplicarea sancțiunilor se fac, cu respectarea dispozițiilor legale învigoare, de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționalepentru Persoanele cu Handicap.
(4) Contravențiilor prevăzute la art. 2 le sunt aplicabile dispo zi țiile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contra ven –
țiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cumodificările și completările ulterioare.
Art. 4. – Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap va
informa Comisia Europeană asupra prevederilor privind sancțiunileaplicabile în cazul încălcării Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006.
Art. 5. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 26 iulie
2007, cu aplicare conform Regulamentului (CE) nr. 1.107/2006.
330HOTĂRÂREA GUVER/glyph1197ULUI /glyph1197R. 430/2008
pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea
și funcționarea comisiei de evaluare
a persoanelor adulte cu handicap
In temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al
art. 87 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția șipromovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cumodificările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articol unic. – Se aprobă Metodologia privind organizarea și
funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap,prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
METODOLOGIE
din 16/04/2008
privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare
a persoanelor adulte cu handicap
Art. 1. – (1) Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap, denumită în continuare comisia de evaluare, se organi -zează și funcționează, potrivit prevederilor art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelorcu handicap, republicată, ca organ de specialitate, fără personalitatejuridică, al consiliului județean, respectiv al consiliului local dincadrul fiecărui sector al municipiului București.
(2) Comisia de evaluare desfășoară activitate decizională în do –
me niul încadrării persoanelor adulte în grad de handicap, respectiv îndomeniul promovării drepturilor acestor persoane, cu respectarealegislației în domeniu, precum și a prezentei metodologii.
Art. 2. – Atribuțiile principale din domeniul de activitate al comi –
siei de evaluare sunt cele prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, republicată, după cum urmează:
* Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 339 din 01.05.2008. Actul a intrat
în vigoare la data de 01 mai 2008
a) stabilește încadrarea adultului în grad de handicap;
b) stabilește, după caz, orientarea profesională a adultului cu
handicap, respectiv capacitatea de muncă;
c) stabilește măsurile de protecție a adultului cu handicap, în
condițiile legii;
d) reevaluează periodic sau la sesizarea direcțiilor generale de
asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București, încadrarea în grad de handicap,orientarea profesională, precum și celelalte măsuri de protecție aadul ților cu handicap;
e) revocă sau înlocuiește măsura de protecție stabilită, în condi –
țiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
f) îl informează pe adultul cu handicap sau pe reprezentantul legal
al acestuia cu privire la măsurile de protecție stabilite;
g) soluționează cererile privind eliberarea atestatului de asistent
personal profesionist;
h) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate
activitățile pe care le întreprind.
Art. 3. – (1) In exercitarea atribuțiilor privind încadrarea unei
persoane adulte într-un grad de handicap, prevăzute la art. 2 lit. a),comisia de evaluare analizează dosarul întocmit de serviciul deevaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap, organizatpotrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006 republicată, în cadrul direc -țiilor generale de asistență socială și protecția copilului jude țene,respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, denumit încontinuare serviciul de evaluare complexă.
(2) Comisia de evaluare eliberează certificatul de încadrare în
grad și tip de handicap și elaborează programul individual dereabilitare și integrare socială, potrivit modelelor prevăzute înanexele nr. 1 și 2.
(3) In situația în care rezultatul evaluării complexe a unei per –
soane nu susține încadrarea în grad de handicap, comisia de evaluaremotivează respingerea cererii acesteia, potrivit prevederilor pct. IIdin anexa nr. 1.
Art. 4. – In exercitarea atribuțiilor privind orientarea profesională
a unei persoane adulte cu handicap, prevăzute la art. 2 lit. b), comisia
331
de evaluare eliberează certificate de orientare profesională, potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 3.
Art. 5. – In exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 2 lit. c),
comisia de evaluare poate stabili următoarele măsuri de protecție apersoanelor cu handicap:
a) admiterea în centre rezidențiale sau de zi, publice ori public-
private;
b) plasarea la asistent personal profesionist;c) acordarea de servicii sociale la domiciliu, acolo unde este
cazul.
Art. 6. – (1) Exercitarea atribuțiilor privind informarea adultului
cu handicap sau a reprezentantului legal al acestuia cu privire lamăsurile de protecție stabilite, potrivit art. 2 lit. f), se realizează prinsecretariatul comisiei de evaluare. Informațiile privind modalitateade încadrare în grad de handicap pot fi obținute de la secretariatulcomisiei de evaluare de orice persoană fizică sau juridică interesată.
(2) Cererea-tip de evaluare complexă în vederea încadrării în grad
de handicap se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4.
(3) Cererea-tip de evaluare complexă poate fi obținută de pe site-
urile direcțiilor generale de asistență socială și protecția copiluluijudețene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București,denumite în continuare DGASPC, de la DGASPC, primăria dedomiciliu sau din alte surse.
(4) Documentele necesare în vederea evaluării complexe sunt
următoarele:
a) cerere-tip de evaluare complexă, întocmită potrivit alin. (2);b) copie de pe documentele de identitate;c) documente medicale;d) ancheta socială efectuată de serviciul social specializat din
cadrul primăriei în a cărei rază are domiciliul sau reședința persoanacu handicap, potrivit modelului-cadru prevăzut în anexa nr. 6.
(5) Documentele medicale menționate la alin. (4) lit. c) sunt:a) referat privind situația medicală prezentă, întocmit de medicul
specialist;
b) scrisoare medicală-tip de la medicul de familie, potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 5, numai în situația primei prezentărila serviciul de evaluare complexă;
332
c) investigații paraclinice solicitate de serviciul de evaluare
complexă.
(6) Cererea-tip de evaluare complexă, însoțită de documentele
necesare prevăzute la alin. (4):
a) se depune de către persoana solicitantă la registratura primăriei
din localitatea de domiciliu/reședință sau la registratura DGASPC;
b) în cazul persoanelor care solicită reevaluarea, se depune cu 30
de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate al certificatuluide încadrare în grad de handicap;
c) se transmite serviciului de evaluare complexă, obligatoriu, în
termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrare, de către primărie, și întermen de 24 de ore de la înregistrare,
de către DGASPC.(7) Serviciul de evaluare complexă verifică și analizează dosarul
persoanei solicitante, care trebuie să conțină documentele prevăzutela alin. (4), și, în termen de 5 zile lucrătoare, comunică persoanei încauză data planificată la care aceasta urmează a se prezenta învederea evaluării; în cazul unui dosar incomplet, solicită completareadosarului cu documentele necesare.
(8) Evaluarea complexă se realizează în maximum 60 de zile de la
data înregistrării cererii și documentelor la serviciul de evaluarecomplexă.
(9) În cazul persoanelor nedeplasabile, în baza scrisorii medicale
și a anchetei sociale, evaluarea complexă se va efectua la domiciliul/reședința persoanei în cauză.
(10) Cheltuielile de deplasare, în vederea asigurării evaluării
complexe la domiciliu/reședință, potrivit alin. (9), se suportă dinbugetul DGASPC.
Art. 7. – În vederea obținerii certificatului de orientare profe sio –
nală, persoana cu handicap va depune o cerere în acest sens la pri -măria din localitatea în a cărei rază teritorială își are domiciliul/reșe -dința sau la registratura DGASPC, care o va transmite în termen de 5zile lucrătoare, respectiv 24 de ore la serviciul de evaluare complexă.
Art. 8. – (1) Constituirea și componența nominală a comisiei de
evaluare se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv prinhotărâre a consiliului local al sectorului municipiului București, curespectarea prevederilor art. 13 alin. (7) din Ordonanța Guvernului
333
nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap, aprobată cu modificări șicompletări prin Legea nr. 239/2003 cu modificările și completărileulterioare, denumită în continuare Ordonanța Guvernului nr.14/2003, precum și ale celorlalte prevederi legale în vigoare.
(2) Modificarea componenței nominale a comisiei de evaluare se
aprobă în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) Lucrările de secretariat ale comisiei de evaluare se asigură de
un secretariat care funcționează în cadrul direcțiilor generale deasistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale alesectoarelor municipiului București.
(4) Membrii secretariatului comisiei de evaluare sunt numiți prin
dispoziție a conducătorului DGASPC.
Art. 9. – (1) Ședințele comisiei de evaluare se desfășoară în
prezența majorității membrilor din componența acesteia.
(2) Comisia de evaluare se întrunește obligatoriu o dată pe
săptămână în ședințe ordinare și ori de câte ori este necesar în ședințeextraordinare, la convocarea președintelui.
(3) La lucrările comisiei de evaluare pot participa, la cerere, și alte
persoane, cu acordul președintelui, în măsura în care prezența lor esteutilă.
(4) Membrii comisiilor de evaluare, cu excepția președintelui,
constituite conform legii au dreptul la o indemnizație de ședință,potrivit art. 13 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2003.Cuantumul lunar al indemnizației se stabilește prin hotărâre aconsiliului județean sau prin hotărâre a consiliilor locale ale sectoarelormunicipiului București și nu poate depăși 20% din indemnizațiapreședintelui consiliului județean, respectiv a primarului de sector.Indemnizația de ședință se obține împărțind cuantumul lunar lanumărul de ședințe stabilit de președinte pentru luna respectivă și seacordă proporțional cu numărul de ședințe la care s-a participat în lunarespectivă.
(5) Venitul maxim lunar ce poate fi obținut în calitate de membru
al comisiei de evaluare, ca urmare a activității prestate, nu poatedepăși cuantumul lunar stabilit potrivit alin. (4).
334
(6) Prezența membrilor Comisiei de evaluare la ședințele acesteia
este obligatorie. In cazul în care un membru absentează de la ședințede două ori consecutiv, fără motive temeinice, acesta va fi înlocuit.
(7) Deciziile comisiei de evaluare se iau, în ședințele legal
întrunite, potrivit alin. (1), cu votul majorității membrilor.
Art. 10. – (1) Ședințele comisiei de evaluare sunt conduse de
către președintele acesteia.
(2) La ședințe participă, în mod obligatoriu, secretarul comisiei de
evaluare, fără a fi implicat în soluționarea cazurilor.
Art. 11. – Președintele și membrii comisiei de evaluare răspund în
fața consiliului județean, respectiv local al sectorului municipiuluiBucurești, pentru neîndeplinirea obligațiilor care le revin potrivitlegii, precum și pentru adoptarea unor decizii cu nerespectareadispozițiilor legale.
Art. 12. – (1) Comisia de evaluare competentă să soluționeze
cazurile privitoare la persoanele adulte care solicită încadrarea îngrad de handicap sau care necesită o măsură de protecție este cea în acărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința persoanei încauză.
(2) Certificatele de încadrare în grad și tip de handicap și
certificatele de orientare profesională eliberate de comisia deevaluare în condițiile alin. (1) și aflate în termen de valabilitate suntrecunoscute în cazul transferului dosarului persoanei cu handicapdintr-o unitate administrativ-teritorială în alta, respectiv dintr-osubdiviziune administrativ-teritorială în alta.
(3) Comisia de evaluare soluționează cazul în termen de cel mult
15 zile lucrătoare de la data referirii dosarului de către serviciul deevaluare complexă.
Art. 13. – (1) Certificatul de încadrare în grad de handicap și
programul individual de integrare și reabilitare socială, certificatul deorientare profesională, precum și măsurile comisiei de evaluareprivind asistentul personal profesionist sau admiterea în centrerezidențiale ori de zi se comunică prin poștă, cu confirmare deprimire, persoanei cu handicap sau, după caz, părinților/repre -zentanților legali, asistentului personal sau asistentului personalprofesionist, de către secretariatul comisiei de evaluare.
335
(2) Certificatele de încadrare în grad de handicap și certificatele
de orientare profesională pot fi contestate, potrivit art. 13 alin. (4) dinOrdonanța Guvernului nr. 14/2003, în maximum 30 de zile de lacomunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adultecu handicap, denumită în continuare Comisia superioară.
(3) Contestațiile se depun și se înregistrează la secretariatul
comisiei de evaluare care a eliberat documentul, iar acesta vatransmite contestația și dosarul persoanei în cauză, în termen de 5zile lucrătoare, Comisiei superioare.
(4) Contestațiile se soluționează prin decizii emise de Comisia
superioară, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.
(5) Deciziile Comisiei superioare pot fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ cu modificările și completărileulterioare. Cererile adresate instanței de contencios administrativsunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Art. 14. – (1) Activitatea comisiilor de evaluare este coordonată
din punct de vedere metodologic, potrivit art. 13 alin. (2) dinOrdonanța Guvernului nr. 554/2004 de către Comisia superioară,care funcționează în structura Autorității Naționale pentru Persoanelecu Handicap.
(2) Instrucțiunile metodologice elaborate de Comisia superioară,
precum și deciziile acesteia sunt obligatorii pentru comisiile deevaluare județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiuluiBucurești.
Art. 15. – (1) În relația cu serviciul de evaluare complexă,
secretariatul prevăzut la art. 8 alin. (3) înregistrează în registrulpropriu de evidență dosarele persoanelor cu handicap solicitante,după realizarea evaluării de către serviciul de evaluare complexă.
(2) În relația cu comisia de evaluare, secretariatul îndeplinește
următoarele atribuții:
a) asigură transmiterea dosarelor la comisia de evaluare, însoțite
de raportul de evaluare complexă cu propunerea de încadrare în gradde handicap, întocmit de serviciul de evaluare complexă, potrivitmodelului prevăzut în anexa nr. 7;
b) transmite membrilor comisiei de evaluare ordinea de zi și data
de desfășurare ale ședințelor, în baza convocatorului semnat depreședintele acesteia;
336
c) ține evidența desfășurării ședințelor;
d) întocmește procesele-verbale privind desfășurarea ședințelor;e) redactează certificatele de încadrare în grad de handicap și
certificatele de orientare profesională, în termen de cel mult 3 zilelucrătoare de la data la care a avut loc ședința;
f) gestionează registrul de procese-verbale;g) gestionează registrul de contestații;h) redactează alte documente eliberate de comisia de evaluare.(3) În relația cu persoanele care solicită încadrarea în grad de
handicap, secretariatul transmite persoanei cu handicap solicitantedocumentele aprobate de comisia de evaluare, adică certificatul deîncadrare în grad de handicap, programul individual de reabilitare șiintegrare socială și certificatul de orientare profesională, precum șialte documente eliberate de comisia de evaluare, în termen de 5 zilelucrătoare de la data prevăzută la alin. (2) lit. e).
(4) Secretariatul comisiei de evaluare îndeplinește orice alte
atribuții stabilite, în condițiile prevăzute de lege, de conducătorulDGASPC.
Art. 16. – (1) Certificatele de încadrare în grad de handicap,
certificatele de orientare profesională și deciziile adoptate de comisiade evaluare, precum și modul în care acestea au fost luate seconsemnează de secretarul comisiei de evaluare în procesul-verbal alședinței; procesul-verbal se semnează de către președinte și demembrii prezenți.
(2) Procesele-verbale ale ședințelor se consemnează în registrul
de procese-verbale ale cărui pagini se numerotează și trebuie săpoarte ștampila comisiei de evaluare, precum și semnăturasecretarului comisiei de evaluare.
(3) Documentele elaborate de comisia de evaluare se semnează de
către președinte și de membrii acesteia și se contrasemnează de cătresecretarul comisiei de evaluare.
Art. 17. – (1) In vederea admiterii în centre publice rezidențiale
sau de zi, persoana cu handicap ori reprezentantul legal al acesteia vadepune și va înregistra o cerere în acest sens, la primăria în a căreirază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap,primăria urmând să o transmită, în termen de maximum 5 zile
337
338lucrătoare, la registratura DGASPC, însoțită de următoarele
documente:
a) copie de pe actele de identitate;b) certificatul de naștere, de căsătorie sau de deces al
aparținătorului;
c) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de
handicap;
d) adeverință de venit;e) documente doveditoare a situației locative;f) ultimul talon de pensie, dacă este cazul;g) raportul de anchetă socială;h) investigații paraclinice;i) dovada eliberată de serviciul specializat al primăriei în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap,prin care se atestă că acesteia nu i s-au putut asigura protecția șiîngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
(2) Registratura DGASPC va transmite comisiei de evaluare
cererea persoanei solicitante, împreună cu documentele prevăzute laalin. (1), în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la înregistrare.
(3) Comisia de evaluare verifică cererea și documentele prevăzute
la alin. (1) și soluționează cererea, în termen de cel mult 15 zile de ladata înregistrării dosarului.
(4) Decizia comisiei de evaluare se redactează de către
secretariatul acesteia în termen de cel mult 3 zile de la data la care aavut loc ședința comisiei de evaluare și se comunică prin poștă, cuconfirmare de primire, persoanei solicitante, în termen de cel mult 5zile lucrătoare de la data redactării.
Art. 18. – Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta
metodologie.
339HOTĂRÂREA GUVER/glyph1197ULUI /glyph1197r. 23/2010*
privind aprobarea standardelor de cost
pentru serviciile sociale
Art. 2. – Standardele de cost reprezintă costul minim aferent
cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculatpentru beneficiar/pe tipuri de servicii sociale, potrivit standardelor
minime de calitate sau criteriilor prevăzute de lege.
Art. 3. – În situația în care, datorită nevoilor specifice și situațiilor
particulare ale beneficiarilor unui anumit tip de serviciu social,costurile necesare furnizării serviciului respectiv depășesc nivelulprevăzut de standardul de cost, consiliile județene, consiliile localeale sectoarelor municipiului București și consiliile locale alemunicipiilor, orașelor și comunelor, în calitate de furnizori publici deservicii sociale, alocă sumele necesare din veniturile proprii.
A/glyph817EXA /glyph817r. 2
STA/glyph1197DARDELE
de cost/an pentru serviciile sociale destinate protecției
și promovării drepturilor persoanelor adulte cu handicap
Servicii sociale rezidențiale
1. Standard de cost pentru centrul de îngrijire și asistență persoane
adulte cu handicap (CIA)
* Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 25 din 13.01.2010.TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centruldeîngrijireșiasistență
persoaneadultecuhandicap
(CIA)23.164 1,45/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centrulderecuperareși
reabilitarepersoanecuhandicap
(CRRPH)24.423,55 1,3/12. Standard de cost pentru centrul de recuperare și reabilitare
persoane cu handicap (CRRPH)
3403. Standard de cost pentru centrul de recuperare și reabilitare
neuropsihiatrică (CRRN)
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centrulderecuperareși
reabilitareneuropsihiatrică
(CRRN)26.163,37 1,45/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centruldeintegrareprinterapie
ocupațională
(CITO)18.692,16 2/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centrul-pilotderecuperare
șireabilitare
(CPRR)26.915 1,45/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centruldepregătirepentru
oviațăindependentă
(CPVI)21.578,94 3/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Locuințeprotejate
(10beneficiari/locuință)•minimprotejate
•moderatprotejate•maximprotejate14.796 3/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centre„Respiro”(CR) 17.000 2,5/14. Standard de cost pentru centrul de integrare prin terapie
ocupațională (CITO)
6. Standard de cost pentru centrul de pregătire pentru o viață
independentă (CPVI)
7. Standard de cost pentru locuințe protejate (LP)
8. Standard de cost pentru centre „Respiro” (CR)5. Standard de cost pentru centrul-pilot de recuperare și reabilitare
(CP)
3419. Standard de cost pentru centre de criză (CCZ)
Servicii sociale alternative (de zi)
1. Standard de cost pentru centrele de zi (CZ)
2. Standard de cost pentru centrele ambulatorii de recuperareTipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centredecriză(CCZ) 13.291,13 3/1
TipulserviciuluipublicrezidențialStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centreledezi 13.088,64 —p( )
TipulserviciuluiStandarddecost/an/beneficiar
—lei—Raportbeneficiar/angajat
Centreleambulatoriide
recuperare4.992,24 —
342* Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 905 din 20.12.2011LEGEA /glyph1197R. 292/2011*
LEGEA ASISTE/glyph1197ȚEI SOCIALE
(extras)
Articolul 2
(1) Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de
instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățileadministrației publice centrale și locale, precum și societatea civilăintervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor tempo -rare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sauexcluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comu ni tăților.
(2) Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau,
după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale și se compunedin sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de serviciisociale.
(3) Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept
scop dezvoltarea capacităților individuale, de grup sau colectivepentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promo -varea principiilor de coeziune și incluziune socială.
(4) Măsurile și acțiunile de asistență socială se realizează astfel
încât:
a) beneficiile de asistență socială și serviciile sociale să constituie
un pachet unitar de măsuri corelate și complementare;
b) serviciile sociale să primeze față de beneficiile de asistență
socială, în cazul în care costul acestora și impactul asupra beneficia -rilor este similar;
c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacității și
eficienței lor pentru a fi permanent adaptate și ajustate la nevoilereale ale beneficiarilor;
d) să contribuie la inserția pe piața muncii a beneficiarilor;e) să prevină și să limiteze orice formă de dependență față de
ajutorul acordat de stat sau de comunitate.
(5) Beneficiile de asistență socială și serviciile sociale sunt
reglementate prin legi speciale.
343Articolul 3
(1) Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacități de
integrare socială și implicarea activă în soluționarea situațiilor dedificultate revine fiecărei persoane, precum și familiei acesteia,autoritățile statului intervenind prin crearea de oportunități egale
și, în subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistență socială și
servicii sociale adecvate.
(2) Statul, prin autoritățile administrației publice centrale și
locale, își asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor șiacțiunilor prevăzute în actele normative privind beneficiile deasistență socială și serviciile sociale.
(3) Statul, prin politicile publice din domeniul serviciilor sociale,
contribuie la promovarea, respectarea și garantarea drepturilorbeneficiarilor la o viață independentă, împlinită și demnă, precum șila facilitarea participării acestora la viața socială, economică, politicăși culturală.
(4) Autoritățile administrației publice centrale asigură elaborarea
cadrului legislativ în domeniul asistenței sociale, pentru susținereacategoriilor defavorizate, combaterea sărăciei și a riscului deexcluziune socială, dezvoltarea politicilor de susținere a familiei peparcursul întregului ciclu de viață a membrilor acesteia, precum șitransferul către autoritățile administrației publice locale și societateacivilă, inclusiv către instituțiile de cult recunoscute de lege, aatribuțiilor și mijloacelor financiare necesare acțiunilor de asistențăsocială, prevăzute prin legile speciale.
Articolul 5
Sistemul național de asistență socială se întemeiază pe
următoarele valori și principii generale:
a) solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate
participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport șimăsuri de protecție socială pentru depășirea sau limitarea unorsituații de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acesteicategorii de populație;
b) subsidiaritatea, potrivit căreia, în situația în care persoana sau
familia nu își poate asigura integral nevoile sociale, intervin
colectivitatea locală și structurile ei asociative și, complementar,
statul;
c) universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la
asistență socială, în condițiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnității umane, potrivit căreia fiecărei
persoane îi este garantată dezvoltarea liberă și deplină apersonalității, îi sunt respectate statutul individual și social și dreptulla intimitate și protecție împotriva oricărui abuz fizic, psihic,intelectual, politic sau economic;
e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistență
socială trebuie adaptate situației particulare de viață a fiecăruiindivid; acest principiu ia în considerare caracterul și cauza unorsituații de urgență care pot afecta abilitățile individuale, condițiafizică și mentală, precum și nivelul de integrare socială a persoanei;suportul adresat situației de dificultate individuală constă inclusiv înmăsuri de susținere adresate membrilor familiei beneficiarului;
f) parteneriatul, potrivit căruia autoritățile publice centrale și
locale, instituțiile publice și private, organizațiile neguvernamentale,instituțiile de cult recunoscute de lege, precum și membriicomunității stabilesc obiective comune, conlucrează și mobilizeazătoate resursele necesare pentru asigurarea unor condiții de viațădecente și demne pentru persoanele vulnerabile;
g) participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii
participă la formularea și implementarea politicilor cu impact directasupra lor, la realizarea programelor individualizate de suport socialși se implică activ în viața comunității, prin intermediul formelor deasociere sau direct, prin activități voluntare desfășurate în folosulpersoanelor vulnerabile;
h) transparența, potrivit căreia se asigură creșterea gradului de
responsabilitate a administrației publice centrale și locale față decetățean, precum și stimularea participării active a beneficiarilor laprocesul de luare a deciziilor;
i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile
beneficiază de măsuri și acțiuni de protecție socială fără restricție saupreferință față de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie,categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apar –
344
tenență politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare
HIV sau apartenență la o categorie defavorizată;
j) eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în
vedere îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintreactivități și obținerea celui mai bun rezultat în raport cu efectulproiectat;
k) eficiența, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la
bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia
fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent devalorile sale sociale, asigurându-se că aceasta nu amenință drepturilesau interesele legitime ale celorlalți;
m) activizar ea, potrivit căreia măsurile de asistență socială au ca
obiectiv final încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrăriisociale și creșterii calității vieții persoanei, și întărirea nucleuluifamilial;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență
socială, potrivit căruia pentru aceeași nevoie sau situație de risc
social se poate acorda un singur beneficiu de același tip;
o) proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai
aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului și menținereapersoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de viață;
p) complementaritatea și abordarea integrată, potrivit cărora,
pentru asigurarea întregului potențial de funcționare socială apersoanei ca membru deplin al familiei, comunității și societății,serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului șiacordate integrat cu o gamă largă de măsuri și servicii din domeniuleconomic, educațional, de sănătate, cultural etc.;
q) concurența și competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de
servicii sociale publici și privați trebuie să se preocupe permanent decreșterea calității serviciilor acordate și să beneficieze de tratamentegal pe piața serviciilor sociale;
r) egalitatea de șanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel
de discriminare, au acces în mod egal la oportunitățile de împlinire șidezvoltare personală, dar și la măsurile și acțiunile de protecțiesocială;
345
s) confidențialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieții
private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidențialității asupradatelor personale și informațiilor referitoare la viața privată și situațiade dificultate în care se află;
t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de
resurse socioeconomice similare, pentru aceleași tipuri de nevoi,beneficiază de drepturi sociale egale;
u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistență socială și
serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii depersoane și se acordă în funcție de veniturile și bunurile acestora;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit
căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul dea alege liber dintre furnizorii acreditați.
Articolul 6
In sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au
următoarea semnificație: h) dizabilitatea este termenul generic
pentru afectări, limitări ale activității și restricții în participare, încontextul interacțiunii dintre individul care are o problemă desănătate și factorii contextuali în care se regăsește, respectiv factoriide mediu și personali;
m) eligibilitatea reprezintă setul de condiții obligatorii care
trebuie să fie îndeplinite de către potențialul beneficiar pentru a puteafi selectat în vederea acordării beneficiilor de asistență socială șiserviciilor sociale;
p) grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt
în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice detrai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependențăde droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc lavulnerabilitate economică și socială;
q) incapacitatea reprezintă reducerea parțială ori totală a
posibilității de a realiza o activitate motrică, cognitivă sau uncomportament;
r) invaliditatea este o noțiune medico-juridică ce exprimă statutul
particular al unei persoane care are limitată capacitatea de muncă șieste asigurată în sistemul public de pensii și care beneficiază dedrepturi conform legii;
346
aa) persoanele cu dizabilități reprezintă acele persoane care au
deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată,deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădiparticiparea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condițiide egalitate cu ceilalți;
Articolul 13
(1) Beneficiile de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor
cu nevoi speciale se acordă atât pentru asigurarea nevoilor de bazăale vieții, cât și în scopul promovării și garantării exercitării de cătreacestea a drepturilor și libertăților fundamentale și participăriidepline la viața societății.
(2) Principalele categorii de beneficii de asistență socială pentru
sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale sunt următoarele:
a) alocații pentru persoanele cu dizabilități;b) indemnizații de îngrijire;c) facilități, în condițiile legii.
Articolul 27
(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de
activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum și celorspeciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășiriisituațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului deexcluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calitățiivieții.
(2) Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organi –
zează în forme/structuri diverse, în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile particulare ale fiecărei categorii debeneficiari.
Articolul 28
(1) Serviciile sociale au caracter proactiv și presupun o abordare
integrată a nevoilor persoanei, în relație cu situația socioeconomică,starea de sănătate, nivelul de educație și mediul social de viață alacesteia.
(2) Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot
avea o adresabilitate mai largă, la nivel de grup sau comunitate.
347
(3) Pentru realizarea unor acțiuni sociale coerente, unitare și
eficiente în beneficiul persoanei, serviciile sociale se pot organiza șiacorda în sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, deeducație, precum și cu alte servicii sociale de interes general, dupăcaz.
Articolul 30
(1) După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii
de asistență și suport pentru asigurarea nevoilor de bază alepersoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare, deinserție/reinserție socială etc.
(2) După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi
clasificate în servicii sociale destinate copilului și/sau familiei,persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice, victimelor
violenței în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferiteadicții, respectiv consum de alcool, droguri, alte substanțe toxice,internet, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane, per -soanelor private de libertate, persoanelor sancționate cu măsurăeducativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supra ve -gherea serviciilor de probațiune, persoanelor cu afecțiuni psihice,persoanelor din comunități izolate, șomerilor de lungă durată, precumși servicii sociale de suport pentru aparținătorii beneficiarilor.
Articolul 31
(1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor
dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcționaledin cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativpentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.
(2) Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și
diza bilității și poate fi exacerbată de absența relațiilor sociale și aresurselor economice adecvate.
Articolul 32
(1) Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale
vieții zilnice privește două categorii de activități:
a) activități de bază ale vieții zilnice, în principal: asigurarea
igienei corporale, îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare,
348
asigurarea igienei eliminărilor, transfer și mobilizare, deplasare în
interior, comunicare;
b) activități instrumentale ale vieții zilnice, în principal:
prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activități de menaj șispălătorie, facilitarea deplasării în exterior și însoțire, activități deadministrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și socializare.
(2) Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de
60 de zile ajutor pentru îndeplinirea activităților de bază șiinstrumentale ale vieții zilnice este definită ca îngrijire de lungădurată.
(3) Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre
rezidențiale, în centre de zi, la domiciliul persoanei care acordăserviciul și în comunitate.
Articolul 33
(1) Serviciile de îngrijire personală se pot organiza și acorda
integrat cu alte servicii, cum ar fi:
a) servicii de îngrijire medicală;b) servicii de reabilitare și adaptare a ambientului: mici amenajări,
reparații și altele asemenea;
c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie,
fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupațională, psihoterapie,psihopedagogie, logopedie podologie și altele asemenea.
(2) Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii
de consiliere socială, juridică și de informare.
Articolul 34
Categoriile și tipurile de servicii sociale, activitățile și funcțiile
aferente fiecărui tip de serviciu, precum și regulamentele-cadru deorganizare și funcționare se stabilesc prin Nomenclatorul serviciilorsociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunereaMinisterului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Articolul 35
(1) Beneficiază de servicii sociale persoanele și familiile aflate în
situații de dificultate, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 4.
349
(2) Grupurile și comunitățile aflate în situații de dificultate
beneficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de acțiunecomunitară destinate prevenirii și combaterii riscului demarginalizare și excluziune socială, aprobate prin hotărâri aleconsiliilor județene/locale.
Articolul 36
(1) Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire
personală, acordate în funcție de nevoile individuale de ajutor,situația familială, socioeconomică și mediul personal de viață.
(2) Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele
vârstnice, persoanele cu dizabilități și bolnavii cronici.
Articolul 37
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice,
de drept public ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților
administrației publice locale și autoritățile executive din unitățileadministrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraș,municipiu și sectoare ale municipiului București;
b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții
aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prinlege atribuții privind acordarea de servicii sociale pentru anumitecategorii de beneficiari;
c) unitățile sanitare, unitățile de învățământ și alte instituții
publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.
(3) Furnizori privați de servicii sociale pot fi:a) organizațiile neguvernamentale, respectiv asociațiile și
fundațiile;
b) cultele recunoscute de lege;c) persoanele fizice autorizate în condițiile legii;d) filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale
recunoscute în conformitate cu legislația în vigoare;
e) operatorii economici, în condiții speciale, prevăzute de lege.
350
Articolul 46
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape
obligatorii:
a) evaluarea inițială;b) elaborarea planului de intervenție;c) evaluarea complexă;d) elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire;e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și
în planul individualizat;
f) monitorizarea și evaluarea acordării serviciilor.(3) Evaluarea complexă se efectuează în cadrul structurilor de
specialitate organizate conform prevederilor legilor speciale.
Articolul 49
(1) Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilități și a
persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate dincapacitatea de muncă și a persoanelor vârstnice prevăzută la art. 48are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei șielaborarea unui program de suport strict individualizat care conțineansamblul de măsuri și servicii sociale, de educație, medicale, derecuperare și adaptare/readaptare necesare a fi acordate persoaneipentru facilitarea integrării/reintegrării sociale a acesteia.
(2) Procesul de evaluare complexă urmărește, în principal,
următoarele aspecte:
a) evaluarea capacităților fizice, mentale și senzoriale pentru
încadrarea în grade de dizabilitate, invaliditate sau dependență,precum și stabilirea nivelului de afectare a autonomiei funcționale cuprivire la abilitățile de realizare a activităților uzuale ale vieții zilnice,a abilităților de învățare și de adaptare la o viață independentă,precum și a capacității de îndeplinire a cerințelor unei profesii/ocupații;
b) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura
condițiile necesare creșterii, îngrijirii și educării copilului, precum șide a realiza obligațiile de întreținere ce îi revin, conform legii;
c) evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana și/sau
familia;
d) evaluarea gradului de inserție sau integrare socială;
351
e) evaluarea potențialului persoanei de a se implica în acțiunile,
programele și serviciile de sprijinire pentru depășirea situațiilor dedificultate;
f) evaluarea percepției persoanei asupra propriilor nevoi, a
vulnerabilității și consecințelor asupra siguranței și securitățiipersonale.
Articolul 79
(1) Promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități reprezintă o obligație pentru autoritățile statului, pentrutoate persoanele juridice de drept public și privat, precum și pentrutoți cetățenii din România.
(2) Statul, prin autoritățile administrației publice centrale și
locale, are obligația de a asigura măsurile specifice de protecție și deasistență socială, în conformitate cu nevoile particulare alepersoanelor cu dizabilități, precum și în funcție de situația familialăși socio-economică a acestora.
(3) În baza principiului asigurării de oportunități egale,
autoritățile publice competente au obligația să asigure toate măsurilenecesare destinate persoanelor cu dizabilități în scopul:
a) accesului nemijlocit și neîngrădit la educație, sănătate, ocupare,
justiție, precum și la toate tipurile de servicii publice de interesgeneral și servicii sociale;
b) facilitării participării active la viața comunității din care face
parte persoana și a societății în general.
(4) O componentă prioritară a protecției persoanelor cu
dizabilități privește asigurarea și facilitarea accesului la programe deabilitare/reabilitare, dispozitive medicale destinate recuperării unordeficiențe organice sau funcționale, precum și la echipamente tehniceasistive care să faciliteze viața de zi cu zi a persoanelor cudizabilități, activitățile lor de studiu și cele profesionale.
Articolul 80
(1) Pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități, autoritățile publice au obligația să includă nevoilespeciale ale acestei categorii de persoane în toate politicile publice,
352
strategiile și programele de dezvoltare regională, județeană sau
locală, precum și în programele guvernamentale.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și
orice persoană juridică de drept public sau privat au obligația de aasigura servicii de informare și documentare accesibile persoanelorcu dizabilități.
Articolul 81
(1) Persoanele cu dizabilități, în funcție de nivelul deficienței,
gradul de afectare a funcțiilor și a structurilor organismului, factoriide mediu și personali, incapacitatea manifestată se încadrează îngrade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.
(2) În funcție de gradul de dizabilitate, precum și, după caz, de
dificultățile familiale și socio-economice, persoanele cu dizabilitățibeneficiază de alocații, indemnizații și facilități, precum și de alteforme de sprijin financiar și în natură.
(3) Persoanele cu dizabilități beneficiază de o alocație lunară în
scopul susținerii necesităților zilnice de viață, precum și de oindemnizație de îngrijire în vederea asigurării îngrijirii personale,acordate în funcție de gradul de dizabilitate și în condițiile stabiliteprin legile speciale.
(4) Pentru persoanele cu afectare gravă a capacității de muncă,
alocația prevăzută la alin. (3) se acordă doar în funcție de gradul dedizabilitate al acestora.
(5) Persoanele adulte, în funcție de gradul de dizabilitate, pot
beneficia, în condițiile legii, de facilități fiscale și alte facilități,precum și de credite a căror dobândă se suportă din bugetul de statpentru achiziționarea de autovehicule și pentru adaptarea locuințeiconform nevoilor individuale.
Articolul 82
Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, copii și adulți,
au dreptul la o indemnizație lunară de hrană destinată asigurării uneialimentații corespunzătoare în completarea tratamentului despecialitate cu medicamente antiretrovirale.
353
Articolul 83
(1) Persoana cu dizabilități are dreptul, în baza evaluării socio-
psiho-medicale, la servicii sociale organizate și acordate în condițiilelegii.
(2) Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități se acordă
la domiciliu, în centre rezidențiale sau în centre de zi, proiectate șiadaptate nevoilor individuale ale persoanei asistate.
Articolul 84
(1) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea
organizării și finanțării sau cofinanțării serviciilor sociale adecvatenevoilor speciale de îngrijire, asistare, educare și formare,recuperare/reabilitare, inserție/reinserție socială ale persoanelor cudizabilități, în conformitate cu strategiile naționale, strategiilejudețene și planurile anuale proprii de acțiune.
(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a
monitoriza situația tuturor persoanelor cu dizabilități care audomiciliul sau reședința pe aria lor teritorială și de a întreprinde toatedemersurile în vederea facilitării reintegrării sociale a acestora încomunitate și a inserției pe piața muncii.
(3) În vederea asigurării continuității măsurilor de protecție, de
asistare și îngrijire, autoritățile administrației publice locale instituiemăsuri specifice de realizare a tranziției tânărului cu dizabilități dinsistemul de protecție a copilului în sistemul de protecție apersoanelor adulte cu dizabilități.
Articolul 85
(1) Evaluarea socio-psiho-medicală a persoanei cu dizabilități în
vederea încadrării într-un grad de dizabilitate și stabilirii nevoilor deîngrijire personală se realizează de personal de specialitate din cadrulorganismelor de evaluare, constituite conform legii.
(2) Serviciile de îngrijire personală la domiciliu sau recomandarea
de internare într-un centru rezidențial se înscriu în programulindividual de reabilitare și integrare socială, elaborat în urmaevaluării prevăzute la alin. (1).
354
Articolul 86
(1) Persoana cu dizabilități beneficiază de servicii de îngrijire
personală la domiciliu, acordate de către îngrijitori formali sau informali.
(2) Îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și
servicii de suport, reglementate prin legislația specială.
Articolul 87
(1) Persoana cu dizabilitate gravă, în funcție de natura deficienței
și de specificul nevoilor de îngrijire, poate fi asistată și îngrijită ladomiciliu de un membru de familie angajat în calitate de îngrijitorformal, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Persoana cu dizabilități optează între indemnizația de îngrijire
și serviciile acordate de îngrijitori formali.
Articolul 88
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura,
cu prioritate, servicii de îngrijire la domiciliu destinate persoanelorcu dizabilități, precum și în centre de zi adaptate nevoilor acestora,cum ar fi: centre de recuperare/readaptare, centre deinserție/reinserție socială, centre de socializare, centre de terapieocupațională și alte terapii speciale, centre de asistare și îngrijire petimpul zilei, ateliere protejate/unități protejate, și altele asemenea,potrivit atribuțiilor stabilite prin legile speciale.
Articolul 89
(1) Admiterea persoanelor cu dizabilități în centre rezidențiale se
realizează numai în cazul în care asistarea, îngrijirea, recuperarea sauprotecția acestora nu se pot realiza la domiciliu ori în cadrul centrelorde zi organizate în comunitate.
(2) Principalele categorii de centre rezidențiale pentru persoane cu
dizabilități care asigură găzduire pe perioadă nedeterminată saudeterminată sunt:
a) centre de îngrijire și asistență;b) centre de recuperare și reabilitare;c) centre de integrare prin terapie ocupațională;d) centre respiro/centre de criză;e) locuințe protejate.
355
Articolul 90
(1) Persoanele adulte cu dizabilități asistate în centre rezidențiale
sau susținătorii legali ai acestora, în funcție de veniturile personaleale persoanelor cu dizabilități, au obligația de a plăti o contribuțielunară de întreținere, stabilită în condițiile legii.
(2) Persoanele cu dizabilități care nu au venituri și nici susținători
legali care să datoreze întreținerea acestora sau ale căror venituri nupermit asigurarea contribuției lunare sunt asistate gratuit, costurileaferente fiind susținute din bugetele locale sau județene.
Articolul 91
(1) În vederea asigurării evaluării, orientării, formării și
reconversiei profesionale a persoanelor cu dizabilități, autoritățileadministrației publice centrale și locale au obligația să organizeze șisă dezvolte servicii sociale integrate cu servicii și măsuri specifice destimulare a ocupării.
(2) Persoanele juridice de drept public sau privat, în calitate de
angajatori au obligația de a crea toate condițiile necesare dobândiriiși menținerii unui loc de muncă, precum și pentru promovareaprofesională a persoanei cu dizabilități.
(3) Angajarea persoanei cu dizabilități se realizează pe piața liberă
a muncii, la domiciliu și în forme protejate, respectiv loc de muncăprotejat și unități protejate, reglementate prin legislația specială.
(4) Angajatorii persoanelor cu dizabilități beneficiază de facilități
fiscale, precum și de alte drepturi acordate în condițiile legii.
Articolul 104
(1) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este autoritatea
publică centrală care elaborează politica de asistență socială șipromovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice,persoanelor cu dizabilități și ale oricăror altor persoane aflate în nevoie.
(2) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale stabilește
strategia națională și sectorială de dezvoltare în domeniul social,coordonează și monitorizează implementarea acestora, susținefinanciar și tehnic programele sociale și exercită controlul asupraacordării beneficiilor de asistență socială și serviciilor sociale.
356
(3) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale are
responsabilitatea aplicării unitare, la nivel teritorial, a legislației și astrategiilor naționale din domeniul asistenței sociale.
(4) În elaborarea strategiei naționale și sectoriale, Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale se consultă cu autoritățilepublice centrale și locale care au responsabilități în finanțarea șiacordarea serviciilor sociale, precum și cu reprezentanți ai societățiicivile cu activități în domeniu.
(5) În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale colaborează cu celelalte ministere și organe despecialitate din subordinea Guvernului, cu alte instituții publice și cuorganisme de drept privat.
(6) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale poate constitui
structuri executive sau consultative în scopul implementării și moni –
torizării politicilor sociale, precum și a programelor de dezvoltare îndomeniu.
Articolul 112
(1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul
protecției copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cudizabilități, precum și altor persoane, grupuri sau comunități aflate înnevoie socială, autoritățile administrației publice locale au atribuțiiprivind administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială șia serviciilor sociale.
(2) În domeniul administrării și acordării beneficiilor de asistență
socială, autoritățile administrației publice locale au următoareleatribuții principale:
a) asigură și organizează activitatea de primire a solicitărilor
privind beneficiile de asistență socială;
b) pentru beneficiile de asistență socială acordate din bugetul de
stat realizează colectarea lunară a cererilor și transmiterea acestoracătre agențiile teritoriale;
c) verifică îndeplinirea condițiilor legale de acordare a bene –
ficiilor de asistență socială, conform procedurilor prevăzute de legesau, după caz, stabilite prin hotărâre a consiliului local, și pregătescdocumentația necesară în vederea stabilirii dreptului la măsurile deasistență socială;
357
d) întocmesc dispoziții de acordare/respingere sau, după caz, de
modificare/suspendare/încetare a beneficiilor de asistență socialăacordate din bugetul local și le prezintă primarului pentru aprobare;
e) comunică beneficiarilor dispozițiile cu privire la drepturile și
facilitățile la care sunt îndreptățiți, potrivit legii;
f) urmăresc și răspund de îndeplinirea condițiilor legale de către
titularii și beneficiarii beneficiilor de asistență socială;
g) efectuează sondaje și anchete sociale pentru depistarea precoce a
cazurilor de risc de excluziune socială sau a altor situații de necesitate amembrilor comunității și, în funcție de situațiile constatate, propunmăsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;
h) realizează activitatea financiar-contabilă privind beneficiile de
asistență socială administrate;
i) elaborează și fundamentează propunerea de buget pentru
finanțarea beneficiilor de asistență socială;
j) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de reglementările
legale în vigoare.
(3) În domeniul organizării, administrării și acordării serviciilor
sociale, autoritățile administrației publice locale au următoareleatribuții principale:
a) elaborează, în concordanță cu strategiile naționale și nevoile locale
identificate, strategia județeană, respectiv locală de dezvoltare aserviciilor sociale, pe termen mediu și lung, după consultarea furnizorilorpublici și privați, a asociațiilor profesionale și a organizațiilorreprezentative ale beneficiarilor și răspund de aplicarea acesteia;
b) în urma consultării furnizorilor publici și privați, a asociațiilor
profesionale și a organizațiilor reprezentative ale beneficiarilorelaborează planurile anuale de acțiune privind serviciile socialeadministrate și finanțate din bugetul consiliului județean/consiliuluilocal/Consiliului General al Municipiului București, care cuprinddate detaliate privind numărul și categoriile de beneficiari, serviciilesociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înființate,programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetulestimat și sursele de finanțare;
c) inițiază, coordonează și aplică măsurile de prevenire și
combatere a situațiilor de marginalizare și excludere socială în carese pot afla anumite grupuri sau comunități;
358
d) identifică familiile și persoanele aflate în dificultate, precum și
cauzele care au generat situațiile de risc de excluziune socială;
e) realizează atribuțiile prevăzute de lege în procesul de acordare
a serviciilor sociale;
f) încheie, în condițiile legii, contracte de parteneriat public-
public și public-privat pentru sprijinirea financiară și tehnică aautorităților administrației publice locale de la nivelul județului,pentru susținerea dezvoltării serviciilor sociale;
g) propun înființarea serviciilor sociale de interes județean sau
local;
h) colectează, prelucrează și administrează datele și informațiile
privind beneficiarii, furnizorii publici și privați și serviciileadministrate de aceștia;
i) monitorizează și evaluează serviciile sociale;j) elaborează și implementează proiecte cu finanțare națională și
internațională în domeniul serviciilor sociale;
k) elaborează proiectul de buget anual pentru susținerea
serviciilor sociale în conformitate cu planul anual de acțiune șiasigură finanțarea/cofinanțarea acestora;
l) asigură informarea și consilierea beneficiarilor, precum și infor –
marea populației privind drepturile sociale și serviciile socialedisponibile;
m) furnizează, administrează sau, după caz, contractează serviciile
sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu dizabilități,persoanelor vârstnice, precum și tuturor categoriilor de beneficiariprevăzute de lege, fiind responsabile de calitatea serviciilor prestate;
n) planifică și realizează activitățile de informare, formare și
îndrumare metodologică, în vederea creșterii performanțeipersonalului care administrează și acordă servicii sociale;
o) colaborează permanent cu organizațiile societății civile care
reprezintă interesele diferitelor categorii de beneficiari;
p) organizează și realizează activitățile specifice contractării
serviciilor sociale acordate de furnizorii publici și privați;
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat,
contracte de finanțare, contracte de subvenționare pentru înființarea,administrarea, finanțarea și cofinanțarea de servicii sociale;
r) monitorizează financiar și tehnic contractele prevăzute la lit. q);
359
360s) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de reglementările
legale în vigoare.
Articolul 121
(1) În domeniul asistenței sociale activează asistenți sociali, alt
personal de specialitate în asistență socială, precum și personal cuprofesii, calificări și competențe diverse.
(2) Personalul din domeniul asistenței sociale își desfășoară
activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispozițiilorCodului muncii, precum și al altor dispoziții legale, după caz.
Articolul 122
(1) Identificarea și evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale
sau de grup și elaborarea planurilor de intervenție pentru prevenirea,combaterea și soluționarea situațiilor de dificultate se realizează, încondițiile legilor speciale, de către asistenții sociali, în conformitate cuatribuțiile ce le revin potrivit statutului asistentului social și regu -lamen telor interne ale angajatorilor, respectiv fișei postului.
(2) Autoritățile administrației publice locale angajează asistenți
sociali sau contractează serviciile acestora pentru a realiza activitățileprevăzute la alin. (1), cu respectarea raportului de un asistent social lamaximum 300 de beneficiari.
CAPITOLUL V
PROTECȚIA PERSOA/glyph1197ELOR CU HA/glyph1197DICAP
Î/glyph1197 JURISPRUDE/glyph1197ȚA CURȚII EUROPE/glyph1197E
A DREPTURILOR OMULUI
HOTĂRÂREA Î/glyph1197 CAUZA GHEORGHE
ÎMPOTRIV A ROMÂ/glyph1197IEI
Conform legii, persoanele cu handicap sunt acele persoane care
suferă de afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, aflate în impo -sibilitatea de a desfășura în mod normal activități cotidiene și carenecesită măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrarii șiincluziunii sociale.
Societatea actuală trebuie să se contureze pe fondul civilizat
susținut de principiile democratice și ale egalității de șanse și detratament, astfel încât să permită tuturor cetățenilor dreptul la un traidecent.
Exigențele normative specifice privind angajarea persoanelor cu
handicap privesc atât zona de asigurare a protecției muncii, cât șiprotecția socială la locul de muncă, urmărind eliminarea unor practiciabuzive din partea angajatorului.
În cauza pe care o prezentăm pe scurt, respectiv Cauza Gheorghe
împotriva României, reclamantul solicită să i se recunoască drep -turile acordate de Legea nr. 53/1992 persoanelor atinse de un han -dicap de gradul doi.
(extras)
PROCEDURA1. I.G, reclamantul, a sesizat Curtea împotriva României în data
de 23 aprilie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentruapărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
3. Reclamantul se plânge că acțiunea sa nu a fost audiată în mod
echitabil în fața instanțelor interne și într-un termen rezonabil.
361
Î/glyph1197 FAPT
I. CIRCUMSTA/glyph1197ȚELE CAUZEI
7. Reclamantul a fost diagnosticat, de la naștere, cu hemofilie de
tip A, boală congenitală și ereditară caracterizată de o întârziere încoagulare și hemoragii grave care se produc la cel mai mictraumatism și care necesitau administrarea unui medicament specific(Factorul VIII).
8. Reclamantul lucra ca funcționar la un spital local.9. Începând din 1992, Comisia de expertiză medicală și de
recuperare a capacității de muncă («Comisia») de pe lângă MinisterulMuncii și Protecției Sociale l-a examinat pe reclamant în fiecare an șii-a eliberat de fiecare dată un certificat al cărei valabilitate eratemporară, atestând că suferea de un handicap de gradul doi.
10. Acest certificat servea la obținerea de la Biroul județean
pentru protecția persoanelor handicapate («Biroul ») a drepturilorprevăzute de legea nr. 53/1992 asupra protecției speciale a persoa -nelor handicapate, și anume, între altele, asistență medicală gratuită,
transport și abonament telefonic gratuite și anumite avantaje
fiscale prevăzute de legea nr. 35/1993, și anume, scutirea de la plataimpozitului pe salariu.
11. Prin certificatul din 26 octombrie 1998, Comisia a confirmat
existența unui handicap de al doilea grad, și printr-o mențiune înmanuscris în partea de sus a certificatului, a adăugat « valabil pentrulegea nr. 35/1993 ». Conform informațiilor puse la dispoziție dereclamant, adăugarea acestui tip de mențiune era o practică curentă aComisiei având în vedere că același certificat servea la obținerea înacelași timp a drepturilor prevăzute de legea nr. 53/1992 și avantajelefiscale prevăzute de legea nr. 35/1993.
12. Prin adresa din 15 decembrie 1998, Biroul l-a informat pe
reclamant că serviciul de contabilitate a decis suspendareabeneficiului drepturilor prevăzute de legea nr. 53/1992 pe motiv cădoar mențiunea referitoare la legea nr. 35/1993 era aplicată pecertificatul din 26 octombrie 1998 și că din această cauză, nu putea fifolosit decât la acordarea drepturilor prevăzute de această lege dinurmă.
362
13. Prin adresa din 3 februarie 1999, Ministerul Muncii l-a infor –
mat pe reclamant că «în lipsa unei dispoziții derogatorii contrare, nuexistă (nu exista) nici un obstacol legal ca titularii certificatelor careatestau o categorie de handicap care necesita o protecție specialăbeneficiază de toate drepturile și avantajele care le erau legal recu -noscute ».
14. La 29 octombrie 1999, Comisia a confirmat handicapul de
grad doi și, pe certificatul eliberat cu această ocazie, a pus din noumen țiunea « valabil pentru legea nr. 35/1993 ».
15. Ca urmare a unei mari degradări a stării sale de sănătate,
datorată lipsei de tratament, reclamantul, prin memoriul depus la 3aprilie 2000 la Secretariatul de Stat pentru Persoanele Handicapate, acontestat suspendarea beneficiilor prevăzute de legea nr. 53/1992.
16. Secretariatul i-a răspuns la 6 aprilie 2000 că nici o dispoziție
legală nu interzicea cumulul de drepturi prevăzute de legile nr.35/1993 și nr. 53/1992 și că el considera că persoanele care suferă deun handicap de grad 2 puteau beneficia de drepturile prevăzute deaceste două legi.
17. Prin acțiunea în contencios administrativ, introdusă în fața
Curții de Apel din Ploiești la 30 noiembrie 2000 împotriva Biroului șiSecretariatul de Stat pentru Persoanele Handicapate, reclamantul asolicitat recunoașterea statutului său de persoană handicapată careavea nevoie de protecția specială prevăzută de legea nr. 53/1992 șidaune-interese pentru repararea prejudiciului material și moral cauzatprin suspendarea drepturilor sale între octombrie 1998 și septembrie2000, care, în opinia sa, erau la originea unei degradări grave șirapide a stării sale de sănătate. El a solicitat ca Secretariatul de Stat săfie condamnat să-i plătească 1 184 502 000 lei românești (ROL) carereprezintă costul tratamentului la care considera că avea dreptulgratis dacă Biroul nu i-ar fi suspendat drepturile prevăzute de legeanr. 53/1992, ca și suma de 11 920 200 ROL reprezentând valoareatransportului și a abonamentului de telefon gratuite de care a fost deasemenea privat.
18. La terminarea audierii din 15 ianuarie 2001, avocatul recla –
man tului a solicitat amânarea pronunțării hotărârii pentru a depuneconcluzii scrise.
363
19. Curtea de apel a pronunțat hotărârea sa la 22 ianuarie 2001. Ea
a observat că, respectiv, Comisia i-a eliberat reclamantului certificateanuale în atestarea unui handicap de grad 2. În consecință, ea aconsiderat că i s-a recunoscut pentru perioada menționată statutulsolicitat și, deci, a respins prima cerere ca fiind nefondată.
20. În ceea ce privește acordarea de daune și interese, curtea a
considerat că ea nu era
competentă pentru a se pronunța în cauză și a retrimis dosarul la
tribunalul județean din Prahova.
21. Din 5 până în 10 februarie 2001, reclamantul a fost internat la
un spital din București, la clinica de hematologie Colțea în urma uneihemoragii.
22. În cadrul procedurilor care au avut loc la termenele din 12
martie, 4 mai și 1 iunie 2001, avocatul reclamantului a solicitatamânarea pentru a depune dovezi la dosar și pentru a formulaconcluzii scrise.
23. Prin hotărârea din 5 iunie 2001, tribunalul județean și-a
declinat competența în favoarea Curții de Apel. Sesizată cu conflictulnegativ de competență, Curtea Supremă de Justiție, prin hotărâreadatată 21 noiembrie 2001, decide că, respectiv, Curtea de Apel dinPloiești era competentă. Dosarul a fost reînscris pe rolul acestei curți.
24. Curtea a interogat doi martori citați de reclamant și a dispus
efectuarea unei expertize medico-legale cu referire a stării sale desănătate.
25. Expertiza a fost efectuată de serviciul medico-legal al muni –
cipiului Ploiești. Expertiza constata numeroase hemoragii internecare au provocat importante deformări osoase, blocajul articulațiilorși imposibilitatea de deplasare. Ea a conchis că « oprirea trata -mentului a dus la agravarea brutală a bolii, favorizând apariția decomplicații foarte grave, și anume, hemoragii interne și externe,hemoragii intracraniene cu hematoame, paralizii, flebite și asfixii ».
26. În cursul procedurii în fața Curții de Apel, la 12 martie 2002,
reclamantul a solicitat o amânare pentru a angaja un nou avocat. La 7iunie 2002, avocatul său a solicitat o amânare pentru a depuneconcluzii scrise.
27. Prin hotărârea din 14 iunie 2002, Curtea de Apel, bazându-se
pe certificatele emise în 1998 și 1999 de Comisie, a constatat că,
364
pentru perioada în cauză, reclamantul a fost recunoscut ca persoană
care suferea de un handicap de grad 2. Totuși, ea a respins cererea deacordare de daune și interese pe motiv că el « nu a contestat conformcăilor legale [articolul 27 din Ordonanța Guvernamentală nr.102/1999 din 29 iunie 1999, înlocuind legea nr. 53/1992] apartenențasa la una din categoriile de persoane handicapate » și că el putea «contesta și solicita revizuirea clasificării sale într-una din acestecategorii dacă ea nu mai corespundea realității ». Curtea a adăugat căreclamantul nu putea introduce o acțiune în fața instanțelor pentru a-și pretinde drepturile decât în cazul în care autoritățile abilitate, dupăce au decis să modifice categoria sa de handicap, refuza după aceeasă-i acorde drepturile prevăzute de lege. Ea conchide că, în măsura încare reclamantul « nu aduce [nu a adus] dovada schimbării categorieide persoană handicapată, cu un handicap mai grav, ceea ce i-ar fiputut conferi drepturi mai mari », plângerea sa se dovedeaneîntemeiată și, în consecință, ea a respins acțiunea.
28. Reclamantul a declarat recurs în fața Curții Supreme de
Justiție, arătând că, Curtea de Apel a interpretat în mod eronatobiectul acțiunii sale, că ea a omis să se pronunțe asupra capătului decerere referitor la suspendarea drepturilor prevăzute de legea nr.53/1992 și că handicapul de gradul doi care i-a fost recunoscut îlîndreptățea să beneficieze cumulativ de drepturile prevăzute de celedouă legi.
29. La termenul din 25 februarie 2003, reclamantul a solicitat
amânarea examinării recursului său, considerând că îi era imposibilsă participe la această audiere datorită stării sale de sănătate.Audierea a fost stabilită succesiv la 27 mai 2003, apoi la 21 octom -brie 2003, când a avut loc.
30. Între timp, de la 6 la 15 mai 2003, reclamantul a fost internat
în spital la serviciul de urgență al spitalului județean din Ploiești.
31. Prin hotărârea din 7 mai 2003, Oficiul județean de pensii a decis
pensionarea reclamantului pe motiv de invaliditate.
32. La 22 mai 2003, Comisia a constatat că handicapul recla –
mantului s-a agravat și că el suferea de atunci înainte de un handicapde prim grad.
33. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2003, Curtea Supremă de
Justiție a respins recursul și a confirmat temeinicia hotărârii curții de
365
apel. Ea a considerat că « atât timp cât partea interesată nu contestă
[nu a contestat] [certificatul care atestă handicapul său] în fațaComisiei superioare de expertiză medicală conform dispozițiilorlegale, pe bună dreptate Curtea de Apel a considerat că el nu eraîndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de ordonanța nr.102/1999 ».
34. Ca urmare a hemoragiilor, reclamantul a fost din nou internat
la serviciul de urgență a spitalului județean din Ploiești din 25 până în30 martie și din 10 decembrie până în 18 decembrie 2004. Din 29mai până în 1 iunie 2005, el a fost internat la București la clinica dehematologie Colțea.
Î/glyph1197 DREPT
I. Î/glyph1197 LEGATURĂ CU PRETI/glyph1197SA Î/glyph1197CALCARE A
ARTICOLULUI 6 § 1 DI/glyph1197 CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
38. Reclamantul pretinde dubla încălcare a articolului 6 § 1 din
Convenție. El se plânge, pe de o parte, de grava injustiție a proceduriiîn contencios administrativ care a dus la hotărârea din 4 noiembrie2003 a Curții Supreme de Justiție. El se plânge, pe de altă parte, dedurata acestei proceduri. Articolul 6 § 1, în partea sa relevantă, areurmătorul conținut :
« Orice persoană are dreptul ca acțiunea sa să fie audiată în mod
echitabil, public și într-un termen rezonabil, de un tribunal (…) careva decide (…) în contestațiile asupra drepturilor și obligațiilor sale cucaracter civil (… ) »
A. În legătură cu echitatea procedurii
1. Tezele părților
39. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un
proces echitabil prin aceea că instanțele interne au respins arbitrarcererea sa de daune și interese, interpretând în mod eronat obiectulacțiunii sale.
40. El subliniază că tribunalele au respins cererea sa pe motiv că
el nu a contestat certificatul care atestă handicapul de care el sufereași că el nu a solicitat reclasificarea în categoria persoanelor caresuferă de un handicap mai grav pentru a beneficia astfel de drepturimai largi. Ori, acțiunea sa viza condamnarea autorităților la daune și
366
interese pentru suspendarea drepturilor prevăzute de legea nr.
53/1992 pentru handicapul care i-a fost recunoscut prin certificatuldin 26 octombrie 1998, dintre care, în special dreptul la asistențămedicală gratuită. El adaugă că nu a solicitat în nici un mod altedrepturi, mai mari, decât cele prevăzute pentru handicapul său, și cănu avea nici un interes să conteste certificatul sus-menționat și săsolicite reclasificarea dat fiind faptul ca certificatul în cauzăcorespundea realității handicapului său în acea perioadă.
41. Guvernul susține că procedura a respectat pe deplin garanțiile
unui proces echitabil.
El consideră că instanțele interne, respingând cererea de daune și
interese pe motiv că reclamantul nu a contestat clasificarea sa încategoria sa de persoane atinse de un handicap de grad doi, aurăspuns plângerii reclamantului așa cum a fost formulată în cerereasa inițială.
2. Punctul de vedere al Curții
42. Curtea amintește de la bun început că sarcina sa nu este aceea
de a analiza erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanțăinternă, interpretarea legislației interne revenind în primul rândautorităților naționale, și în special judecătoriilor și tribunalelor(Cauza Tejedor Garcia împotriva Spaniei, hotărârea din 16 decembrie1997, Culegerea de hotărâri și decizii 1997-VIII, § 31, p. 2796 șiCauza Garcia Ruiz împotriva Spaniei [GC], nr. 30544/96, § 28,CEDH 1999-I).
43. Cu toate acestea, Convenția nevizând la garantarea drepturilor
teoretice sau iluzorii ci a drepturilor concrete și efective, dreptul la unproces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererilepărților sunt într-adevăr «audiate», adică, examinate legal detribunalul sesizat. În acest sens, Curtea amintește că întindereasarcinii pe care o au tribunalelor de a motiva deciziile lor poate variaîn special în funcție de natura deciziei. Chestiunea de a ști dacă untribunal nu și-a îndeplinit obligația sa de a face o motivație, caredecurge din articolul 6 din Convenție nu poate fi analizată decât înlumina circumstanțelor speței.
Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al
reclamantului, această obligație presupune, totuși, că partea vătămatăsă se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu mijloace
367
decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (v., Cauza Ruiz Torija
și Hiro Balani împotriva Spaniei, hotărârile din 9 decembrie 1994,seria A nr. 303-A și 303-B, p. 12, §§§ 29 și 30, și pp. 29 și 30, §§ 27și 28).
44. În speță, Curtea observă că în cererea sa inițială, reclamantul a
reclamat în mod expres daune și interese cifrate la 1 196 422 200ROL pentru refuzul de acordare a drepturilor conferite de legea nr.53/1992 categoriei de persoane atinse de un handicap de gradul doi,din care făcea parte. În acest sens, Curtea constată că apartenențareclamantului la categoria persoanelor suferind de un handicap degradul doi nu este contestată.
45. Curtea de Apel a respins cererea sa pe motiv că el nu a
contestat prin căile legale certificatul din 26 octombrie 1998 care i-arecunoscut un handicap de gradul doi. Ea i-a propus de asemenea săsolicite autorităților administrative revizuirea clasificării salesolicitând înscrierea sa într-o categorie de handicap mai grav pentru aputea beneficia de drepturi mai largi.
46. În continuare, Curtea constată că, în ceea ce privește recursul
reclamantului care reproșa curții că a comis o eroare în chestiuneainterpretării obiectului acțiunii sale având în vedere că el nu asolicitat niciodată drepturi mai largi decât cele acordate persoaneloratinse de un handicap de gradul doi, Curtea Supremă de Justiție s-amărginit să reia argumentația Curții de apel, și anume, că reclamantulnu putea beneficia de dispozițiile ordonanței nr. 102/1999, care aînlocuit legea nr. 53/1992, în măsura în care el nu a contestatcertificatul sus-menționat.
47. Guvernul consideră că nu este vorba aici despre o eroare din
partea instanțelor interne ci de un răspuns bazat de examinareaplângerilor pe care reclamantul le-a făcut în cererea sa inițială.
48. Curtea nu este convinsă de această argumentație. În speță, ea
constată că nici Curtea
de apel și nici Curtea Supremă de Justiție nu s-au pronunțat pe
fondul cererii de daune și interese, ci ele au respins-o pe unicul motivcă reclamantul nu a contestat clasificarea sa în categoria persoaneloratinse de un handicap de gradul doi.
49. Ori, Curtea constată că reclamantul nu a încetat să reclame,
atât în cererea sa inițială, cât și în concluziile pe care le-a formulat
368
ulterior, prin care solicita să i se recunoască drepturile acordate de
legea nr. 53/1992 persoanelor atinse de un handicap de gradul doi. Înafară de aceasta, el și-a întemeiat în mare parte recursul său în fațaCurții supreme pe faptul că respingerea cererii sale era rezultatul uneierori asupra obiectului acțiunii sale. Ori, acest mijloc nu a primit niciun răspuns din partea Curții supreme.
50. Având în vedere incidența decisivă a acestui mijloc, Curtea
consideră că solicita din partea Curții supreme un răspuns special șiexplicit. În lipsa unui astfel de răspuns, este imposibil să se știe dacăinstanțele interne au neglijat pur și simplu să examineze conținutulplângerii referitoare la acordarea de daune și interese sau dacărespingerea sa era rezultatul unei erori evidente de apreciere aobiectului acțiunii (v., mutatis mutandis, Cauza Ruiz Torija și HiroBalani, menționați mai sus, p. 12, § 30 și p. 30, § 28 și CauzaDulaurans împotriva Franței, nr 34553/97, § 38, 21 martie 2000 șiCauza Liakopoulou
împotriva Greciei, nr. 20627/04, § 23, 24 mai 2006).51. În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că speța
reclamantului nu a fost audiată în mod echitabil.
În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din
Convenție.
B. Referitor la durata procedurii
52. Guvernul susține că procedura avea o anumită complexitate
având în vedere necesitatea de a efectua o expertiză medicală. Elsubliniază de asemenea că comportamentul reclamantului acontribuit la prelungirea procedurii deoarece el a solicitat de maimulte ori amânarea termenelor. În consecință, el consideră că nici oîntârziere nu poate fi imputată instanțelor interne.
53. Reclamantul susține că durata procedurii a ignorat principiul
«termenului rezonabil » și insistă asupra faptului că, respectiv,conflictul de competență dintre curtea de apel și tribunalul județean acauzat o întârziere considerabilă în cursul căreia starea sa de sănătates-a degradat considerabil.
54. Curtea amintește că, respectiv, caracterul rezonabil al duratei
unei proceduri se apreciază conform circumstanțelor cauzei și avândîn vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special comple -xitatea cauzei și comportamentul reclamantului sau reclamanților ca
369
și cel al autorităților competente (v., printre multe altele, Cauza
Frydlender împotriva Franței [GC], nr. 30979, § 43, CEDH 2000-VII). Într-o ipoteză cum este cea a speței, Curtea consideră că mizalitigiului pentru cel interesat trebuie atunci să aibă un rol decisiv înaprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii. Într-adevăr, sesolicită o diligență specială din partea autorităților atunci cândreclamantul este atins de o boală gravă și incurabilă și când stareasănătății sale se degradează rapid (v., mutatis mutandis, Cauza X.Împotriva Franței, hotărârea din 31 martie 1992, seria A nr. 234-C, §§ 32 și 47 ; Cauza Kritt împotriva Franței, nr. 57753/00, § 14, 19martie 2002).
55. În speță, Curtea constată că perioada de analizat a început la
30 noiembrie 2000, dată la care reclamantul a sesizat curtea de apeldin Ploiești și s-a terminat la 4 noiembrie 2003, dată a hotărâriidefinitive a Curții Supreme de Justiție. Ea a durat deci mai mult dedoi ani, perioadă în care instanțe de două grade s-au pronunțat înfondul cauzei.
56. Curtea consideră că speța nu prezentă o complexitate deo se –
bită, susceptibilă de a
explica durata procedurii. În ceea ce privește expertiza medicală
al cărei obiect era să stabilească starea de sănătate a reclamantului,Curtea constată că misiunea încredințată serviciului medico-legalmunicipal era pur tehnică și relativ simplă. În consecință, Curteaconsideră că împrejurarea că această expertiză a fost considerată utilăde curtea de apel nu este suficientă pentru a demonstra că speța eracomplexă, așa cum Guvernul susține (v., mutatis mutandis, CauzaKritt, menționată mai sus, § 14).
57. În ceea ce privește amânările solicitate de reclamant, Curtea
constată că întârzierea cauzată de acestea este de cca. cinci luni și căacestea au fost solicitate exclusiv pentru a și pregăti apărarea saudatorită stării sale de sănătate.
58. În ceea ce privește întârzierea totală a procedurii, cu toate că,
la o primă vedere nu pare nerezonabilă, Curtea observă că oîntârziere de mai mult de un an este imputabilă erorilor Curții deApel din Ploiești și Tribunalului județean din Prahova, care și-autrimis reciproc cauza până când, prin hotărârea din 21 noiembrie
370
2001, Curtea supremă a stabilit competența de a statua în fondul
litigiului în favoarea curții de apel.
59. Curtea relevă de asemenea că procedura în fața Curții supreme
a durat mai mult de un an, duratele dintre introducerea recursului, la8 august 2002 și prima audiere, la 25 februarie 2003, ca și dintreaudierea din 27 mai și cea din 21 octombrie 2003, fiind deosebit delungi datorită urgenței cauzei având în vedere boala reclamantului,fapt care trebuia să fie cunoscut de Curtea supremă.
60. Având în vedere faptul că în cursul procedurii, starea de
sănătate a reclamantului s-a degradat grav iar autoritățile trebuiau sădea dovadă de o mare diligență (v., mutatis mutandis, X., menționatmai sus, § 47 și Cauza Kritt, menționată mai sus, § 14), Curtea aconchis că durata procedurii în cauză este prea mare. Pe cale deconsecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.
II. Î/glyph1197 LEGĂTURĂ CU APLICAREA ARTICOLULUI 41
DI/glyph1197 CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
61. În conformitate cu articolul 41 din Convenție,
« În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a
Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al ÎnalteiPărți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă aconsecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacăeste cazul, o reparație echitabilă. »
A. Daune
62. Reclamantul pretinde ca prejudiciu material și moral o sumă
globală de 54 417 Euro (EUR), ca și plata lunară a sumei de 300EUR reprezentând costuri și cheltuieli necesare pentru a beneficia deo asistență zilnică având în vedere agravarea handicapului său.
63. Guvernul contestă aceste pretenții, pe care le consideră prea
mari. De altfel, el susține că nu există nici o legătură directă întrepretinsele încălcări și pretinsele prejudicii materiale și morale.
64. Curtea relevă că unica bază de reținut pentru acordarea unei
satisfacții echitabile este, în speță, faptul că reclamantul nu a pututbeneficia în fața instanțelor interne de garanțiile articolului 6. Înspecial, Curtea a conchis în speță la o încălcare a numitei dispoziții,pe de o parte, datorită faptului că respingerea cererii de daune șiinterese nu era motivată conform legii și, pe de altă parte, datorită
371
duratei procedurii. Ea nu poate desigur să speculeze asupra a ceea ce
ar fi fost suma alocată dacă instanțele interne ar fi acceptat cererea decompensație a reclamantului, dar nu consideră nerezonabil săconsidere că
persoana interesată a suportat o reală pierdere a șanselor pentru
care constatarea încălcării Convenției nu este suficientă pentruremediere (mutatis mutandis, Cauza Yiarenios împotriva Greciei, nr.64413/01, § 27, 19 februarie 2004).
65. Statuând în echitate, așa cum solicită articolul 41, Curtea îi
atribuie reclamantului suma de 6 000 EUR cu titlu de daune morale.
B. Cheltuieli de judecata
66. Reclamantul solicită rambursarea onorariilor și cheltuielilor
suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții, pe care leevaluează la 4 405 EUR. El prezintă o copie a convenției de onorariipe care a încheiat-o cu avocații săi în fața Curții, în temeiul căreia le-a 800 000 lei românești.
67. Guvernul nu se opune ca o sumă care corespundă cheltuielilor
necesare legate de procedura internă și de cea în fața Curții să fieatribuită reclamantului.
68. Curtea amintește că având în vedere articolul 41 al Convenției
pot fi rambursate doar cheltuielile stabilite a fi fost efectiv suportate,care corespundeau unei necesități și care sunt într-o sumă rezonabilă(v., între altele, Cauza Nikolova împotriva Bulgariei [GC], nr.31195/96, § 79,
CEDH 1999- II).
69. În speță, Curtea constată că singurul act justificativ prezentat
de reclamant este convenția de onorarii sus-menționată. În ceea ceprivește costurile procedurii în fața instanțelor interne, deși nuprezintă dovada, Curtea consideră că reclamantul a angajat în modnecesar cheltuieli cu ocazia acestei proceduri.
70. Având în vedere elementele de care dispune, criteriile sus-
menționate, ca și circumstanțele specifice ale cauzei, Curteaconsideră rezonabil să-i atribuie reclamantului suma de 500 EURpentru toate cheltuielile.
C. Dobânzi moratorii
71. Curtea consideră adecvat să bazeze rata dobânzilor moratorii
pe rata dobânzii simple de întârziere egală cu dobânda minimă pentru
372
373împrumut acordată de Banca centrală europeană majorată cu trei
procente.
Prin Hotărârea din data de 15 martie 2007, Curtea hotărăște, în
unanimitate, ca existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție înceea ce privește echitatea procedurii; că a existat o încălcare aarticolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii;hotărăște
a) că Statul pârât trebuie să-i plătească reclamantului, în termen
de trei luni începând de la data la care hotărârea va fi devenitdefinitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, 6 000 EUR (șasemii de euro) ca daune morale și 500 EUR (cinci sute de euro),cheltuieli;
b) că sumele în cauză vor fi plătite în moneda locală a Statului
pârât la cursul de schimb aplicabil la data plății la care se adaugăorice sumă care poate fi datorată cu titlul de impozit;
c) că începând de la expirarea numitului termen și până la data
plății, aceste sume vor fi majorate cu dobânda simplă de întârziereegală cu dobânda minimă pentru împrumut acordată de Bancacentrală europeană majorată cu trei procente; Respinge cererea desatisfacție echitabilă pentru surplus.
HOTĂRÂREA Î/glyph1197 CAUZA BRAGADIREA/glyph1197U
ÎMPOTRIV A ROMÂ/glyph1197IEI
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza
Bragadireanu c. României are în vedere protejarea bunăstării fizice apersoanelor aflate în regim de detenție.
În perioada în care își ispășea pedeapsa, reclamantul a suferit
probleme cu ochii, iar conform acestuia, detenția sa continuă încontextul problemelor de sănătate, precum și standardul îngrijirilormedicale primite în închisoare reprezintă încălcarea articolului 3 dinConvenție.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu explică ce
se înțelege prin „dreptul de a nu fi supus torturii și relelor tratamente”apelăm la jurisprudență pentru a ne încadra într-o terminologieunanim acceptată. Astfel, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeanăa Drepturilor Omului a dezvoltat o serie de indicatori, în funcție decare intensitatea violenței exercitată de agenții statului poate fistabilită, respectiv fapte de violență, efecte psihice sau fizice, stareade sănătate a victimei, motivația faptelor violente ș.a. Remarcăm căîn cauza Bragadireanu c. României nu ne aflăm în fața unor actedirecte de violență, precum cele statuate în cauza Barbu Anghelescuc. României, în care reclamantul a fost insultat de către mai mulțipolițiști după care a fost ștrangulat de către aceștia cu un fular sau încauza Bursuc c. României, care privește un caz de tortură, în carereclamantul, bătut de cinci polițiști, a suferit un traumatism cranio-cerebral și multiple tumefieri, echimoze și escoriații la nivelul feței șial mânilor precum și un edem cerebral difuz și o angină pectorală, ciîn fața unei situații indirecte, care a creat, prin omisiune, un tratamentinuman și degradant reclamantului. Astfel, reclamantul s-a plâns decondițiile de detenție : celule supraaglomerate, condiții igieniceprecare, lipsa activităților în penitenciar, precum și de lipsa unuitratament medical adecvat în timpul detenției, iar Curtea a consideratcă efectul cumulativ al tuturor acestor condiții a fost în detrimentulacestuia.
Persoanele cu nevoi speciale, cu precădere cele care ispășesc o
pedeapsă, trebuie să beneficieze de un tratament specializat, înconformitate cu handicapul de care suferă. Executarea unei pedepse
374
privative de libertate are atât rolul de pedepsire, cât și pe cel de
reeducare, astfel încât rolul complex al închisorii nu este acela de aindepărta societatea de individ, ci de a reintegra individul însocietate. În mod similar, a apreciat și Curtea Europeană a DrepturilorOmului, arătând că starea proastă de sănătate a reclamantului acondus la separarea sa socială de restul populației din închisoare.
Ideea de handicap accentuat prin omisiune de către agenții statali,
respectiv condiții de detenție improprii, condiții igienice precare,lipsa unui tratament medical adecvat în închisoare ne determină săafirmăm faptul că gravitatea acestora nu este mai puțin neglijabilă,întrucât prin rezultatul cumulativ creat au făcut ca suferința recla -man tului să atingă pragul tratamentului inuman și înjositor prevăzutde articolul 3, din perspectiva condițiilor în care reclamantul a fostdeținut.
În cele ce urmează vom prezenta un rezumat al Cauzei.
(extras)
PROCEDURA
1. A. B. (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 25 mai 2004
împotriva României în temeiul articolului 34 din Convenția pentruapărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
3. Reclamantul a pretins, în special, că detenția sa continuă, în
contextul gravelor sale probleme de sănătate, și standardul îngrijirilormedicale primite în închisoare reprezintă încălcarea articolului 3 dinConvenție. De asemenea, s-a plâns, în temeiul articolului 6 dinConvenție, că acțiunea penală împotriva sa a fost nedreaptă și a duratprea mult timp.
Î/glyph1197 FAPT
1. CIRCUMSTA/glyph1197ȚELE CAUZEIA. Acțiunea penală împotriva reclamantului
6. La 9 iunie 1993, reclamantul a fost arestat de poliție timp de
cinci zile fiind acuzat de uciderea partenerului său. La 14 iunie 1993,procurorul a de la Tribunalul Județean Giurgiu a dispus retrimitereasa în închisoare.
375
2. Evoluția stării de sănătate a reclamantului în timpul
acțiunii
11. Reclamantul a fost trimis la spitalul din cadrul închisorii de la
4 august până la 5 octombrie 1995, de la 4 aprilie până la 25 aprilie1996 și iarăși de la 8 la 22 august 1996. A suferit mai multeintervenții chirurgicale. În 1996 a fost diagnosticat cu tumoareperianală dar a refuzat o altă operație.
Datorită gravelor probleme pe care le are cu ochii, medicii care l-
au examinat pe reclamant au recomandat eliberarea din închisoare.
12. În timpul acțiunii în fața Curții Supreme, starea de sănătate a
reclamantului a fost într-un declin constant. Prin urmare, a lipsit de lamajoritatea audierilor ținute în cauză, dar a cerut chipurile în repetaterânduri ca acțiunea să fie suspendată din cauza bolii sale.
13. Din deciziile nedefinitive rezultă că reclamantul a fost
reprezentat fie de un avocat desemnat de o instanță fie de un avocatales de el la majoritatea audierilor.
14. La 17 februarie 1997, după ce reclamantul a fost examinat și
s-a constatat, în special, că acesta a slăbit 20 kg în șase luni, mediciidin închisoare i-au recomandat reclamantului să fie examinat de unmedic specialist de la Institutul de Medicină Legală. La 10 martie1997, aceiași doctori au recomandat eliberarea reclamantului dinînchisoare.
15. Acesta a fost iarăși internat în spital la 8 ianuarie și 30 mai
1997. În martie 2007, a fost transferat sub pază la Spitalul publicBagdasar din București unde i-a
fost făcută o colostomie. Acesta reclamă faptul că i-au fost legate
mâinile de pat.
16. La 23 aprilie 1997, medicii au recomandat să fie eliberat din
închisoare din cauza stării proaste de sănătate.
17. La 15 mai 1997, Institutul de Medicină Legală a concluzionat
că reclamantul trebuia să urmeze un tratament de trei luni de zile,care îl va împiedica să participe la audierile din acțiune.
3. Suspendarea acțiunii
18. La 27 mai 1997 Curtea Supremă a suspendat procesul din
cauza stării de sănătate a reclamantului, după cum precizeazăraportul Institutului de Medicină Legală prezentat în cauză. De
376
asemenea, a dispus eliberarea reclamantului, care a avut loc la 30 mai
1997.
19. Curtea Supremă a cerut periodic opinia experților privind
starea de sănătate a reclamantului pentru a aprecia dacă motivele desuspendare a acțiunii sunt încă valabile.
20. După eliberare, reclamantul a continuat tratamentul. La 15
ianuarie 1998 Institutul de Medicină Legală a certificat că eraunecesare alte șase luni de tratament și că în tot acest timp reclamantulnu poate participa la audierile din acțiune.
21. La 10 martie 1999 instanța a convocat o audiere și a notat că
raportul medical nu a fost încă prezentat. A stabilit următoareaaudiere la 2 iunie 1999.
22. La 12 martie 1999 Institutul de Medicină Legală a informat
Curtea Supremă că reclamantul este capabil să participe la proces.
23. La 2 iunie instanța a luat notă de raportul medical dar a
observat neregulile și l a trimis înapoi la Institutul de MedicinăLegală. A stabilit următoarea audiere la 13 octombrie.
4. Retrimiterea cauzei la tribunalul de primă instanță
24. La 13 octombrie 1999, în prezența avocatului reclamantului,
Curtea Supremă a notat că nici procurorul nici instanțele mai mici nuau cerut evaluarea psihiatrică a reclamantului, cerută prin lege pentruorice persoană judecată pentru omor calificat.
25. Prin urmare, în decizia definitivă din 25 octombrie 1999
Curtea Supremă de Justiție a anulat deciziile anterioare adoptate încauză și a retrimis cauza înapoi la Tribunalul Județean, solicitândevaluarea psihiatrică a reclamantului.
5. Reexaminarea cauzei
26. La 10 martie 2000 dosarul a fost trimis la Tribunalul Județean
Giurgiu, care a ținut prima audiere la 10 aprilie 2000, și apoi altele,reclamantul lipsind din cauza problemelor sale sa sănătate. Cu toateacestea, a fost reprezentat în acțiune în special de D.U., un avocat pecare el l-a ales.
27. Probele din dosar au arătat că la 31 mai 2000 a ieșit din spital.28. La 20 noiembrie 2000 Tribunalul Județean a retrimis cauza
înapoi la procuror pentru a cere o evaluare psihiatrică.
377
29. Recursul reclamantului împotriva acestei decizii a fost permis
de Curtea de Apel din București într-o decizie definitivă de la 1martie 2001 care a sfătuit Tribunalul Județean să solicite evaluareareclamantului, așa cum a decis Curtea Supremă la 25 octombrie1999.
30. La 23 aprilie 2001 cauza a fost repusă pe lista cauzelor
Tribunalului Județean.
31. Aproximativ douăzeci de audieri au avut loc în fața
Tribunalului Județean,
cauza fiind amânată în repetate rânduri din cauza absenței
rapoartelor medicului specialist sau a unei citații eronate a părților.Se pare că reclamantul nu a participat la una din aceste audieri, dar afost reprezentat cel mai mult de D.U., avocatul său.
32. La 15 iunie 2001 reclamantul a fost internat în spital pentru o
altă operație.
33. La 14 septembrie 2001 Institutul de Medicină Legală a estimat
că reclamantul a cerut un tratament medical de patru luni care nupoate fi administrat în închisoare. Cu toate acestea, la 29 octombrie2001, la cererea Tribunalului Județean, a concluzionat că reclamantulera capabil să participe la proces.
34. La 5 noiembrie 2001 reclamantul s-a prezentat în fața comisiei
medicale pentru o examinare psihiatrică.
35. La 27 martie 2002 raportul medicului psihiatru a fost
prezentat în cauză. Acesta a confirmat că reclamantul era sănătosmintal în momentul uciderii victimei. Tribunalul Județean a audiatdeclarațiile avocatului reclamantului și ale procurorului la 20 mai2002 și a pronunțat hotărârea la 10 iunie 2002. Datorită absentărilorrepetate ale reclamantului din cauza stării sale de sănătate, TribunalulJudețean nu l-a putut audia în persoană.
36. Tribunalul a reexaminat probele aflate deja la dosar și a
pronunțat decizia pe baza coroborării mărturiilor martorilor adunatede investigatori și instanțe, rapoartele medicului specialist privinddecesul victimei și comportamentul reclamantului față de partenerulsău, față de fostele sale soții (martori în cauză) și din timpulinvestigațiilor penale și a acțiunii – inclusiv evaluarea răspunsurilorpe care le-a dat în timpul unei testări la poligraf cu care a fost deacord la 12 iunie 1993 și în cursul căreia nu a fost asistat de avocat –
378
și evaluarea psihiatrică a reclamantului. Tribunalul Județean l-a găsit
vinovat de omor calificat și l-a condamnat la douăzeci de ani deînchisoare.
37. Reclamantul, prin avocatul său, a introdus un recurs împotriva
acestei hotărâri contestând interpretarea faptelor și a legislației decătre Tribunalul Județean. A pretins că este nevinovat și a cerut caalternativă instanței să-i reducă sentința. Recursul său a fost respinsca fiind nelalocul lui prin hotărârea din 13 noiembrie 2002 a Curții deApel București.
38. Totuși, la 28 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiție, la
cererea reclamantului, a anulat hotărârea și a retrimis cauza înapoi laCurtea de Apel București pentru o reexaminare a recursului. Aconsiderat că reclamantul a respectat termenele de introducere arecursului.
39. Reclamantul nu a participat la niciuna din cele patru audieri
ținute în fața Curții de Apel. I.C., reprezentantul său ales, a participatla una din aceste audieri. Instanța a observat că atât reclamantul cât șiavocatul său au pretins că starea de sănătate i-a împiedicat săparticipe la audieri. Cu toate acestea, Curtea de Apel a constatat căreclamantul nu era internat în acea vreme și că avocatul său nu areușit să desemneze un înlocuitor, deși instanța i-a cerut acest lucru,în conformitate cu legea.
40. La 29 mai 2003 Curtea de Apel a desemnat un reprezentant
pentru reclamant. În aceeași zi a examinat și respins recursul,reclamantul nefiind prezent la audiere. A constatat că probleme auconfirmat vinovăția reclamantului și că în circumstanțele cauzeipedeapsa impusă de Tribunalul de Primă Instanță era justificată.Avocatul numit de curte a pledat pentru nevinovăția reclamantului șia cerut ca alternativă
instanței să-i micșoreze sentința impusă.41. Reclamantul a făcut recurs în casație împotriva acestei
hotărâri la Curtea Supremă de Justiție, contestând, ca și înainte,interpretarea faptelor și a legii de către instanțe. Reclamantul nu s-aprezentat la niciuna din cele trei audieri cu privire la fondul cauzei.La prima audiere, s-a prezentat asistentul său personal (a se vedeaalineatul 42 de mai jos), a informat Curtea despre starea de sănătateproastă a reclamantului și a cerut o amânare pentru a-i permite
379
reclamantului să desemneze un reprezentant. Instanța a amânat cauza
și a desemnat un avocat pentru reclamant. Înainte de următoareaudiere, I.C., apărătorul reclamantului care l-a reprezentat în recursulanterior, a făcut o cerere scrisă pentru o altă amânare pe motiv că nu aavut timp să examineze întregul dosar. În prezența avocatuluidesemnat de instanță și a procurorului, instanța a admis cererea.Totuși, I.C. nu s-a prezentat la ultima audiere din 12 februarie 2004.Avocatul desemnat de instanță a participat în numele reclamantului.Prin decizia definitivă pronunțată în aceeași zi, după reevaluareaprobelor prezentate în cauză, Curtea Supremă a păstrat sentința.
B. Detenția reclamantului
42. La 28 august 2003 reclamantul a fost examinat de către o
comisie de medici din cadrul Comisiei pentru protecția persoanelorcu handicap. Aceștia au stabilit că starea sa de sănătate a atins undeficit funcțional grav care i-a permis să aibă un asistent personal.
1. Examinarea reclamantului de către medicul specialist în
vederea amânării sau suspendării executării sentinței
43. La 19 februarie 2004 reclamantul a depus o cerere pentru
amânarea executării sentinței din motive medicale. Mai târziu, areformulat-o, solicitând suspendarea sentinței.
44. La 1 martie 2004 reclamantul a fost trimis la Institutul de
Medicină Legală pentru a ști dacă este capabil să ispășească sau nupedeapsa.
45. Medicii de la Institutul de Medicină Legală l-au reexaminat pe
reclamant și au concluzionat că stadiul bolii sale îi permitcontinuarea pedepsei cu închisoarea și că tratamentul medical poatefi continuat în spitalele din închisoare:
„Patologia … este severă, cu evoluție imprevizibilă, posibil către
un diagnostic fatal care poate avea loc indiferent dacă [reclamantul]este sau nu în închisoare.” Medicii au prezentat raportul la 30septembrie 2004.
46. Pe baza acestor dovezi, cererea reclamantului de suspendare a
fost respinsă la 18 octombrie 2004 de către Tribunalul JudețeanGiurgiu. Hotărârea a fost păstrată de Curtea de Apel din București la22 noiembrie 2004. Reclamantul nu a făcut recurs privind aspectelede drept și astfel această din urmă hotărâre a devenit definitivă.
380
47. La 24 octombrie 2006 medicii specialiști de la Institutul de
Medicină Legală au început o nouă examinare a reclamantului pentrua aprecia posibilitatea întreruperii executării sentinței. Totuși, la 30august 2006 reclamantul a refuzat să-și continue examinarea,deoarece a considerat că nu ar fi în beneficiul său.
2. îngrijirea medicală și condițiile din închisoare
48. La 10 martie 2004 reclamantul a fost închis în închisoare
pentru a ispăși restul sentinței. A reclamat faptul că a fost pus într-ocelulă cu treizeci de paturi aranjate pe trei nivele și cu saltele rupte,cu câte doi deținuți în fiecare pat, două toalete și
nici un duș sau apă caldă. Din cauza stării sale de sănătate (având
un anus artificial, nu-și putea controla mișcările intestinului) a cerutsă fie transferat într-o celulă cu un singur pat, dar cererea sa a fostrespinsă pe motiv că nu există celule cu un singur pat în penitenciar,cu excepția celor pentru detenție la regim celular.
49. Conform reclamantului, a cerut în repetate rânduri să fie
examinat de un medic, dar fără folos. A reclamat că autoritățile nu i-au furnizat medicamente din lipsă de fonduri și familia a trebuit să ile trimită.
50. Guvernul a trimis dosarul medical al reclamantului împreună
cu o scrisoare din partea Administrației Penitenciarelor din data de26 septembrie 2006 care descria detaliat îngrijirea medicală pe carereclamantul o primea în închisoare.
51. Se pare că în perioada 10 – 22 martie 2004 a fost internat în
spitalul Penitenciarului Jilava unde a fost examinat de mediciipenitenciarului. A făcut teste de laborator și o evaluare oncologică înspitale publice.
52. Ulterior, a fost examinat periodic de către medicii din
penitenciar și adesea era trimis la controale ale specialiștilor.
53. În perioada 8 mai – 22 iulie 2004 reclamantul a fost internat în
spitalul Penitenciarului Jilava. I s-au făcut analize de laborator și afost trimis în spitalul public pentru examinări mai detaliate.
54. A fost din internat în spitalul de la în perioada 8 – 28 august
2004. La 18 august 2004 medicii au realizat o ecografie abdominalăcu ultrasunet și i-au recomandat controale o dată la trei luni.
55. La 6 august 2004 reclamantul a primit din partea familiei sale
treizeci de cutii de Pentoxifilin.
381
56. Supravegherea sa medicală a continuat în 2004, 2005 și 2006.
Mergea la controale oftalmologice, era văzut de medici specialiști celpuțin o dată pe lună și primea de la farmaciile din penitenciarmedicamentele prescrise în fiecare lună.
57. La 28 iunie 2005 reclamantul a informat autoritățile că refuză
să fie examinat în Spitalul Penitenciarului Jilava, având în minteplângerea penală de prost tratament făcută împotriva medicilor dinpenitenciar (a se vedea alineatele 61-62 de mai jos).
58. A fost internat în spitalul de la Jilava în perioada 23 – 31
august 2006.
59. Se pare că reclamantul a primit medicamente din farmaciile
penitenciarului așa cum i-a fost prescris de medicii care l-auexaminat.
60. Între perioadele de spitalizare, reclamantul a fost deținut în
penitenciarele din Rahova și Giurgiu.
3. Plângeri cu privire la condițiile din închisoare și îngrijirea
medicală
61. La 4 iunie 2004 reclamantul a făcut o plângere penală
împotriva medicilor din penitenciar care l-au operat cât a stat închis.I-a acuzata de rău intenționat și malpraxis la operațiile chirurgicale.La 1 aprilie 2005 Parchetul Militar București a respins plângerea cafiind neîntemeiată. Reclamantul a făcut recurs împotriva acesteidecizii. În scrisoarea sa către Parchet, a invocat faptul că a fost„transportat și ținut în Spitalul Bagdasar-Arseni sub pază „.Plângerea penală a fost reexaminată și respinsă din nou, la
28 iulie 2005, de către Parchetul Militar București. Prin hotărârea
din 18 aprilie 2006 Tribunalul Militar București a păstrat deciziaParchetului pe motiv că acuzația făcută împotriva medicilor dinpenitenciar era neîntemeiată și că, în orice caz, din cauza timpuluipierdut dintre operații și depunerea unei plângeri
penale, responsabilitatea pentru oricare din infracțiunile pretinse
era prescrisă.
62. La 3 august 2005 reclamantul a făcut o plângere la Tribunalul
de Primă Instanță București conform Ordonanței Guvernului nr.56/2003. A considerat că dreptul la informare, la protecția sănătății șila un mediu sănătos i-a fost încălcat în închisoare. Mai mult, areclamat faptul că condițiile din închisoare au dus la tortură. În
382
consecință, a arătat că în ciuda stării sale proaste de sănătate
autoritățile din închisoare au refuzat să-l pună singur în celulă. A maiacuzat faptul că nu avea acces la dosarele sale medical și penale.
63. Prin hotărârea din 17 octombrie 2005 Tribunalul de Primă
Instanță i-a respins acțiunea. A considerat că îngrijirea medicală nuera de calitatea prevăzută de ordonanța invocată; reclamantul a fitrebuit să introducă o acțiune în răspundere civilă împotrivamedicilor. În orice caz, probele au arătat că reclamantul a primitîngrijire medicală adecvată, a fost văzut și examinat de diverșimedici, primind îngrijirea prescrisă.
64. Instanța a respins ca fiind neîntemeiată alegația reclamantului
privind lipsa accesului la dosarul său medical. A observat că dosarulrespectiv a fost prezentat în cauză, atât reclamantul cât șireprezentantul său având acces la el.
65. În cele din urmă, Tribunalul de Primă Instanță a reamintit că
Ordonanța nu a impus vreo obligație autorităților din închisoarepentru a asigura accesul reclamantului la dosarul său penal. Areamintit că reclamantul avea dreptul să desemneze un reprezentantcare să-l examineze.
66. Recursul reclamantului a fost, de asemenea, respins de către
Tribunalul București prin hotărârea definitivă din 5 decembrie 2005.Tribunalul de Primă Instanță a observat că Penitenciarul a refuzat să-l mute pe reclamant singur într-o celulă pe motiv că urma să fiecurând transferat într-o nouă secție, într-o celulă care s-ar potrivi maibine cerințelor sale medicale. Se pare că instanța a estimat căalegațiile reclamantului privind influența negativă asupra stării salede sănătate a condițiilor din închisoare sunt neîntemeiate. Instanța areamintit de asemenea că era responsabilitatea autorităților dinînchisoare să-i pună la dispoziție un asistent personal.
67. În scrisoarea din 16 decembrie 2005 Comisia pentru Protecția
persoanelor cu handicap a informat reclamantul că atâta vreme câteste închis nu are dreptul la nicio alocare specială pentru propriilenevoi sau pentru angajarea unui asistent personal, având în vedere căeste responsabilitatea penitenciarului să-l îngrijească.
68. Și în prezenta reclamantul este în închisoare. Se pare că nu a
fost încă transferat singur într-o celulă.
383
Î/glyph1197 DREPT
i. asupra pretinsei Încălcări a articolului 3 din convenție
77. Reclamantul a considerat că condițiile detenției sale și lipsa
tratamentului medical adecvat pentru boala sa înseamnă încălcareaarticolului 3 din Convenție, care are următorul text:
„Nimeni nu trebuie torturat, supus unui tratament sau unei
pedepse inumane sau înjositoare. „
A. Asupra admisibilității
78. Guvernul a comentat în detaliu cu privire la detenția
preventivă a reclamantului și condițiile eliberării la 30 mai 1997,inclusiv pretinsa folosire a cătușelor pentru legarea reclamantului depat în Spitalul Bagdasar-Arseni. Atâta vreme cât se înțelege căplângerea se referă la aceste aspecte, Curtea reamintește că cerereaactuală a fost depusă numai la 25 mai 2004, adică, la mai mult deșase luni de la sfârșitul detenției preventive.
79. Cât despre pretinsa utilizare a cătușelor, reclamantul nu a
făcut o asemenea plângere nici măcar la autoritățile locale. Simplulfapt că a menționat în plângerea sa împotriva medicilor care l-autratat în 1995-1996 că fusese „transportat sub pază” la spitalul publicnu permite Curții să considere că reclamantul a permis autoritățilorromâne să se ocupe de problemă. Dacă s-a fi pledat că nu a avut nicio formă de plângere la dispoziție, regula celor șase luni, pe carereclamantul nu a respectat-o, ar intra încă o dată în aplicare (a sevedea, mutatis mutandis, Rosengren împotriva României (partialdec.), nr. 70786/01, 27 aprilie 2004).
80. Urmează ca această parte a plângerii să fie respinsă în
conformitate cu articolul 35 alineatele (1) și (4) din Convenție.
81. Totuși, atâta vreme cât plângerea se referă la condițiile
detenției sale din martie 2004 și până în prezent, Curtea notează căaceste presupuneri nu sunt prost întemeiate în sensul articolului 35alineatul (3) din Convenție. Mai departe notează că această parte dinplângere nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare,trebuie declarată admisibilă.
B. Asupra fondului
82. Guvernul a afirmat că reclamantul nu și-a dovedit „dincolo de
o îndoială rezonabilă” pretinsul tratament prost. A reamintit că
384
reclamantul a fost examinat periodic de medici specialiști și a primit
tratamentul adecvat prescris de medici. Faptul că a trebuit săprimească ocazional medicamente de la familie nu înseamnă că a fostprost tratat. S-a bazat pe cauze ca Cara-Damiani împotriva Italiei((dec.), nr. 35995/97, 28 martie 2000) și I.T. împotriva României((dec.), nr. 40155/02, 24 noiembrie 2005).
83. Reclamantul a răspuns că starea sănătății sale, în special
incapacitatea sa de a-și controla mișcările intestinului, a generat unmediu foarte ostil în celula sa, fiind supus continuu la batjocuracelorlalți deținuți și culminând cu excluderea sa din orice activitatesocială. El a reamintit că deși avea dreptul la condiții speciale și chiarla un asistent personal (a se vedea alineatul 42 de mai sus), a împărțitcelula cu alți deținuți și nu a putut avea un standard minim de igienădin cauza lipsei apei calde sau dușurilor. În plus, reclamantul aafirmat că nimeni nu s-a oferit să-l ajute să meargă din celulă lafacilitățile sanitare din penitenciar.
84. Curtea reamintește că deși articolul 3 din Convenție nu poate
fi interpretat ca bazându-se pe o obligație generală de a eliberadeținuții pe motive de sănătate, impune totuși o obligație a Statuluide a proteja bunăstarea fizică a persoanelor închise, de exempluacordându-le asistența medicală necesară. Curtea a mai subliniatdreptul tuturor deținuților la condiții de detenție care să fiecompatibile cu demnitatea umană, astfel încât să asigure că modul șimetoda de executare a
măsurilor impuse nu îi supun la stres sau greutăți de o intensitate
care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție;în plus, pe lângă sănătatea deținuților, bunăstarea trebuie asigurată înmod adecvat, date fiind nevoile practice ale închisorii (a se vedeaKudla împotriva Poloniei [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDO 2000 XIși Mouisel împotriva Franței, nr. 67263/01, § 40, CEDO 2002 IX).85. Întorcându-ne la faptele acestei cauze, Curtea consideră căaceastă plângere are două ramuri: îngrijirea medicală în închisoare șicondițiile detenției. Curtea le va evalua separat.
1. îngrijirea medicală în închisoare
86. Probele puse la dispoziția Curții arată că reclamantul a fost
examinat de către medicii din penitenciar în mod regulat și trimis înspitale publice pentru alte examinări la nevoie. Dimpotrivă,
385
plângerile reclamantului par neîntemeiate în lumina dosarului său
medical prezentat în cauză de către Guvern și necontestat dereclamant.
87. Este adevărat că familia reclamantului i-a adus medicamente.
Totuși, Curtea notează că s-a raportat că acest lucru s-a întâmplat osingură dată, la 6 august 2004, și că dosarul medical al reclamantuluiconține rețetele medicilor din timpul detenției sale, dovedind căautoritățile din penitenciar au răspuns în general în mod adecvat lacerințele tratamentului său medical.
88. Curtea nu va specula cu privire la asupra efectele asupra
sănătății reclamantului dacă aceste medicamente nu au fost furnizatede familia sa. Cu toate acestea, trebuie notat că starea generală asănătății reclamantului nu părea să fie deteriorată în închisoare dincauza lipsei tratamentului medical.
89. În cele din urmă, Curtea reamintește că în ceea ce privește
privarea sau nu de libertate a persoanelor grav bolnave, este interzissă se înlocuiască estimarea instanțelor naționale a situației, mai alesatunci când autoritățile naționale s-au achitat de obligația de a protejaintegritatea fizică a reclamantului, în special acordându-i îngrijiremedicală adecvată (ibid.).
90. În cazul de față, instanțele au refuzat să suspende executarea
sentinței pe baza concluziei raportului medical din 2004 cum căreclamantul era în stare să stea în detenție. În 2006 reclamantul aterminat cea de-a doua examinare medicală care era menită săestimeze posibilitatea eliberării sale.
Cu toate acestea, nu există nicio indicație în acest dosar a
ineficacității cererii către instanțe pentru eliberarea din închisoare pemotive de sănătate.
91. Prin urmare, având în vedere numai îngrijirea medicală din
închisoare, reclamantul nu a dovedit „dincolo de orice îndoialărezonabilă” că suferința sa a atins nivelul minim de gravitate pentru aintra sub incidența articolului 3 (a se vedea Kudla, § 91 și I.T. (dec.).
2. Facilități adecvate în închisoare
92. Curtea consideră că se ridică o problemă separată atâta vreme
cât privește condițiile asigurate reclamantului în închisoare, avândlegătură cu cerințele stării sale de sănătate. Afirmațiile reclamantuluiprivind lipsa unui ajutor organizat din partea autorităților din
386
închisoare nu sunt în nici un fel contestate de Guvern. Mai mult, se
pare că reclamantul nu a beneficiat în închisoare de un asistentpersonal, impus de starea proastă a sănătăți sale, fiind forțat să cearăajutor deținuților din celulă pentru nevoi sanitare.
93. Este adevărat că în aceste cazuri Curtea cere să se dovedească
intervenția „dincolo de orice îndoială rezonabilă „, fiind notat căasemenea dovadă poate urma din coexistența unor intervențiisuficient de puternice, clare și concordante sau a unor presupunerisimilare necombătute de fapt (a se vedea Irlanda împotriva RegatuluiUnit, hotărârea din 18 ianuarie 1978, Seria A nr. 25, p. 64-65, § 161).
94. În cazul de față Curtea nu poate decât să constate că Guvernul,
care a furnizat informații foarte detaliate din partea autorităților dinpenitenciar cu privire la supravegherea medicală a reclamantului, nua putut produce un singur document de informare privind facilitățileoferite reclamantului în detenție, inclusiv asigurarea unui asistentpersonal. Acest lucru permite Curții să concluzioneze că nu s-aufurnizat asemenea facilități reclamantului.
Curtea reamintește astfel că starea sănătății reclamantului este
gravă, nevoile sale sanitare de bază sunt greu de îndeplinit și căacesta are deficiențe funcționale grave. Deși autoritățile suntconștiente de aceste lucruri, el tot este închis într-un penitenciarnormal, împarte celula cu alte persoane, nu are duș sau apă caldă ladispoziție și nu este asistat în mod regulat pentru nevoile sale. Stareasa proastă a condus la separarea sa socială de restul populației dinînchisoare.
95. Mai mult, descrierea reclamantului a facilităților din închi –
soare atât în scrisorile sale inițiale către Curte cât și în observațiilesale ulterioare, în special supraaglomerarea, obligația de a împărțipatul cu alte persoane, saltele rupte și facilități sanitare neadecvate nusunt contestate de Guvern și sunt confirmate de rapoartele CPT cuprivire la România. Aceste condiții nu respectă standardele europenestabilite de CPT (a se vedea alineatele 73-75 de mai sus).
Așa cum a subliniat CPT, efectul cumulativ de supraaglomerare în
dormitoare mari (și uneori și insalubre), puținele activități și accesulinadecvat la facilitățile sanitare se pot dovedi în defavoareadeținuților (a se vedea, mutatis mutandis, și Kalashnikov împotriva
387
Rusiei, nr. 47095/99, § 97, CEDO 2002 VI, și Kehayov împotriva
Bulgariei, nr. 41035/98, § 66, 18 ianuarie 2005).
96. În acest context Curtea reamintește de asemenea că nu
exclude că în situații foarte grave se pot lua măsuri umanitare (a sevedea, mutatis mutandis, Farbtuhs împotriva Lituaniei, nr. 4672/02, §52, 2 decembrie 2004)
97. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a permite
Curții să concluzioneze că condițiile din închisoare, în specialsupraaglomerarea și lipsa de igienă și a altor facilități adecvate stăriisale de sănătate, au făcut ca suferința reclamantului să atingă pragultratamentului inuman și înjositor prevăzut la articolul 3.
98. A existat astfel o încălcare a articolului 3 din Convenție atâta
vreme cât privește condițiile în care reclamantul este deținut.
II. ASUPRA PRETI/glyph1197SEI Î/glyph1197CĂLCĂRI A ARTICOLULUI 6
§ 1 DI/glyph1197 CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
A. Dreptul la un proces corect
99. Reclamantul a reclamat în temeiul articolului 6 § 1 din
Convenție că nu a avut
un proces corect în fața instanțelor naționale. In special, a
reclamant faptul că martorii au fost influențați de rechizitoriu, căinstanțele au judecat cauza în lipsa sa și că nu a fost întotdeaunareprezentat de un avocat în timpul acțiunii și în special în timpultestului la poligraf (a se vedea alineatul 36 de mai sus).
100. Textul părții relevante a articolului 6 este următorul:„In stabilirea … unei acuzații penale împotriva sa, oricine are
dreptul la o a audiere… corectă… făcută de [un] … tribunal… „
101. Guvernul a afirmat că deciziile luate de instanțe în lipsa
reclamantului nu au fost decisive pentru soarta reclamantului. Spredeosebire de cauza Ilișescu și Chiforec, menționată anterior, în careCurtea a constatat o încălcare a articolului 6 pe motivul căreclamantul nu a prezentat dovezi în fața instanțelor naționale care l -au condamnat, în cauza de față reclamantul a prezentat dovezi dedouă ori în fața tribunalului de primă instanță.
102. Curtea notează că nu există probe în dosar care să permită să
concluzioneze pretinsa lipsă de reprezentare în timpul testuluireclamantului la poligraf. Mai mult, nimic din dosar nu indică că a
388
făcut plângere la instanțele naționale. Cu toate acestea, chiar
presupunând că reclamantul nu a fost reprezentat și că a epuizatformele de recurs interne pentru această plângere, Curtea constată căcondamnarea sa nu s-a bazat numai pe aceste probe. Prin urmare,deși regretabil, această circumstanță nu este suficientă pentruconstatarea unei încălcări a articolului 6. Mai mult, nu este rolulCurții de a specula cu privire la rezultatul acțiunii penale în cazul încare răspunsurile le testul cu poligraf nu au fost luate în considerarede instanțele naționale.
103. Cât despre condamnarea reclamantului fără prezentarea
probelor în fața instanțelor naționale, atunci când dreptul internpermite realizarea unui proces neținând cont de lipsa unei persoane„acuzate de o infracțiune penală „, acea persoană ar trebui să poatăobține, de la o instanță care a audiat probele acestuia, o determinareproaspătă a fondului acuzării (a se vedea Colozza împotriva Italiei,hotărârea din 12 februarie 1985, Seria A nr. 89, p. 15, § 29, și Ilișescuși Chiforec, citată anterior, § 34).
104. Curtea a stabilit deja că dreptul român permite anularea unei
decizii luate în lipsa persoanei acuzate și interogate de instanțe (a sevedea alineatul 70 de mai sus).
105. In cazul de față, Curtea constată, așa cum face și Guvernul,
că reclamantul a prezentat dovezi, în prezența avocatului ales de el,în fața tribunalului de primă-instanță și a curților de apel care auexaminat pentru prima dată fondul cauzei (a se vedea alineatele 8-9de mai sus). Cu toate acestea, la rejudecare, aceleași nivele dejurisdicție au reexaminat fondul cauzei fără audierea probelorreclamantului. Este adevărat că spre deosebire de cauzeleConstantinescu împotriva României (nr. 28871/95, § 19, CEDO 2000VIII) și Ilișescu și Chiforec (citate anterior, § 15) în care instanțele aurefuzat să audieze probele reclamanților și/sau a avocaților lor deși aufost prezenți la audieri, în cazul de față nici reclamantul nici avocațiialeși de acesta (cu câteva excepții) nu s-au prezentat în instanță.
106. Totuși, reclamantul nu a ridicat deloc problema unei încălcări
a dreptului său de a prezenta dovezi personal în recursurile sale, careerau formulate de către reprezentantul său ales. Și nici nu a adusvreun argument care să permită Curții să concluzioneze că un
389
asemenea recurs nu ar putea fi eficient în cazul său (a se vedea
Ilișescu și Chiforec, citat anterior, § 14).
107. Prin urmare, având în minte că în temeiul articolului 35, un
reclamant ar trebui să recurgă la recursuri eficiente, și anumerecursuri care sunt disponibile și suficiente pentru a aborda reparareaîn privința presupunerilor (a se vedea, mutatis mutandis,Sakkopoulos împotriva Greciei, nr. 61828/00, § 44, 15 ianuarie2004), urmează că această parte din plângere trebuie respinsă întemeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din Convenție pentruneepuizarea recursurilor naționale.
108. Cât despre reprezentare, Curtea notează că reclamantul nu a
reclamant lipsa unei reprezentări eficiente în recursul introdus laCurtea Supremă de reprezentantul său în numele său.
109. Neținând cont de asta și chiar presupunând că reclamantul a
epuizat formele de recurs național, Curtea consideră că aceastăplângere este inadmisibilă pentru următoarele motive.
110. Constată, așa cum o face și Guvernul, că de fiecare dată
instanțele au audiat probele reclamantului sau ale martorilor,avocatul său fiind prezent.
Cu toate acestea, în reexaminarea cauzei, în vreme ce avocatul
reclamantului era prezent în acțiunile din primă instanță, acesta nu aparticipat la acțiunea de recurs. Mai mult, nu a oferit o explicațieacceptabilă nici pentru absența sa și nici pentru nedesemnarea unuiînlocuitor (a se vedea alineatele 26, 39, 71 -72 de mai sus), deși aveaobligația juridică de a face acest lucru. Curtea Supremă a permisdouă amânări pentru ca reclamantul să-și asigure reprezentarea unuiavocat la alegere, dar fără succes.
În acest context, este rezonabil ca avocații să fie desemnați de
instanțe (a se vedea a contrario, Imbrioscia împotriva Elveției,hotărârea din 24 noiembrie 1993, Seria A nr. 275, § 38).
111. Din aceste motive, consideră că această plângere este
neîntemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu articolul 35alineatele (3) și (4) din Convenție.
B. Durata acțiunii penale
112. Reclamantul a reclamat că durata acțiunii penale împotriva
sa a fost incompatibilă cu cerința „timpului rezonabil” prevăzută laarticolul 6 § 1 din Convenție, care prevede:
390
„La stabilirea… unei acuzații penale împotriva sa, orice persoană
are dreptul la o … audiere într-un timp rezonabil făcută de [un] …tribunal… „
113. Perioada ce trebuie luată în considerare a început la20 iunie 1994, atunci când România a ratificat Convenția. Cu
toate acestea, la estimarea caracterului rezonabil a timpului scurs dela acea dată, trebuie luată în considerare starea acțiuni din acelmoment. La data ratificării, cauza era pendinte la tribunalul de primăinstanță, acțiunea penală fiind pendinte timp de un an de zile.Perioada respectivă s-a terminat la 12 februarie 2004, atunci cândCurtea Supremă de Justiție a emis decizia definitivă în această cauză.
Timpul cât acțiunea a fost suspendată din cauza bolii
reclamantului, de la 27 mai 1997 până la 2 iunie 1999, nu va fi luat înconsiderare.
Astfel acțiunea a durat opt ani și opt luni, din care șapte ani și opt
luni au fost după ratificarea Convenției. În tot acest timp, cauza a fostaudiată de opt instanțe la trei nivele de jurisdicție.
1. Asupra admisibilității
114. Curtea constată că această plângere nu este neîntemeiată în
sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Mai constată că nu esteinadmisibil din orice alte motive. Prin urmare trebuie declaratăadmisibilă.
2. Asupra fondului
115. Guvernul a afirmat că această cauză a fost foarte complexă
datorită crimei grave comise și că autoritățile au avut dificultăți lastrângerea probelor. Natura complexă a cauzei a fost confirmată, înopinia lor, de perioada semnificativă de timp care a fost necesarăpentru realizarea examinării psihiatrice obligatorii a reclamantului. Inopinia lor, timpul cât acțiunea a fost suspendată nu trebuie luat înconsiderare de Curte (a se vedea Lavents împotriva Lituaniei, nr.58442/00, § 100, 28 noiembrie 2002). In cele din urmă, au afirmat căreclamantul și reprezentantul său au fost responsabili de prelungireacauzei având în măsura în care au lipsit de la audieri și acesta dinurmă nu a desemnat nicun înlocuitor, ala cum cere legea.
116. Curtea reiterează că caracterul rezonabil al duratei acțiunii
trebuie estimat în lumina circumstanțelor cauzei șu cu referire la
391
următoarele criterii: complexitatea cauzei și comportamentul
reclamantului și autoritățile relevante (a se vedea, printre multe alteautorități, Pélissier și Sassi împotriva Franței [GC], nr. 25444/94, §67, CEDO 1999-II)
117. Curtea a constatat adesea încălcări ale articolului 6 § 1 din
Convenție în cauze ce ridică probleme similare cu cea din cauza defață (a se vedea Pélissier și Sassi, citată anterior).
118. Examinând întregul material prezentat, Curtea consideră că
Givernul nu a înaintat niciun fapt sau argument capabil să-l convingăsă ajungă la o concluzie diferită în cauza de față.
119. Curtea notează în special că instanțelor le-a trebuit aproape
șase ani ca să solicite evaluarea psihiatrică obligatorie areclamantului. Nu acceptă argumentul Guvernului cum că aceastăperioadă lungă a fost cauzată de complexitatea cauzei, în măsura încare reclamantul a fost acuzat de omor calificat de la începutulacțiunii și obligația de examinare psihiatrică în aceste cazuri estestabilită direct de lege.
120. De asemenea, Curtea reamintește că având în vedere că
retransmiterea cauzelor pentru reexaminare este de obicei dispusă caurmare a erorilor comise de tribunalele mai mici, repetiția acestordispuneri într-un set de acțiuni dezvăluie o serioasă deficiență însistemul juridic (a se vedea Wierciszewska împotriva Poloniei, nr.41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003). Din cauza acestor retransmitericauza a fost corect decisă de tribunalul de primă instanță numai la 10iunie 2002, adică, la opt ani după ratificarea Convenției, din care șaseani a avut loc examinarea continuă de către instanțe.
121. In cele din urmă, Curtea acordă o mare importanță pentru mizele
acestei cauze pentru reclamant, care a fost acuzat de omor calificat.
122. Având în vedere jurisprudența asupra subiectului, Curtea
consideră că în speță durata acțiunii a fost prea mare și nu a reușit sărespecte cerința „timpului rezonabil „.
De asemenea, a fost încălcat articolul 6 § 1.
III. ASUPRA ALTOR PRETI/glyph1197SE Î/glyph1197CĂLCĂRI ALE
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIEI
123. Reclamantul a reclamat de asemenea în temeiul articolului 8
din Convenție detenția preventivă și faptul că a fost împiedicat să-șicontacteze familia în tot acel timp. Cu toate acestea, Curtea notează
392
că reclamantul a fost eliberat la 30 mai 1997, în vreme ce cererea
actuală a fost depusă numai la 25 mai 2004. Presupunând căreclamantul nu a avut la dispoziție o formă de recurs eficient pentru aplânge de încălcările ce au avut loc chipurile în timpul detențieipreventive, data de începere a perioadei de șase luni prevăzută laarticolul 35 § 1 din Convenție este momentul în care încălcarea a luatsfârșit, și anume 30 mai 1997.
124. Urmează că această plângere a fost făcută fără temei și trebuie
respinsă în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.
125. În cele din urmă, reclamantul a considerat că modul în care
autoritățile au soluționat acțiunea penală și detenția sa a constituit oîncălcare a articolelor 1, 7, 13 și 14 din Convenție. Cu toate acestea,Curtea consideră că nimic din dosarul cauzei nu indică o încălcare aarticolelor menționate anterior și reclamantul nu a adus nicio dovadăpentru a-și fonda plângerea.
126. urmează că această plângere este neîntemeiată și trebuie
respinsă în conformitate cu articolele 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
IV . ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 DI/glyph1197
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
127. Articolul 41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a
protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nupermite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări,Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”
A. Prejudiciu
128. Reclamantul a solicitat suma de 30.000 euro (EUR) pentru
prejudiciu pecuniar, mai ales 10.000 euro pentru încălcareaarticolului 3 și 20.000 euro pentru încălcarea articolului 6. Deasemenea, a solicitat suma de 40.000 euro pentru prejudiciu moral,respectiv 25.000 euro pentru încălcarea articolului 3 și 15.000 europentru încălcarea articolului 6.
129. Mai târziu și-a revizuit poziția și a solicitat numai 30.000
euro pentru prejudiciu moral, adică 10.000 euro pentru încălcareaarticolului 3 și 20.000 euro pentru încălcarea articolului 6.
130. Guvernul a cerut Curții să recunoască că reclamantul și-a retras
plân gerile pentru prejudiciul pecuniar și a considerat că, în lumina
393
jurisprudenței Curții, despăgubirea cerută pentru prejudiciul moral era
exagerată.
131. Curtea notează că reclamantul și-a limitat plângerile la
despăgubirea prejudiciului moral (a se vedea alineatul 129 de maisus). De asemenea, acceptă faptul că reclamantul a suferit stres șifrustrare din cauză că autoritățile statului au continuat să-l țină închisneacordându-i facilități decente adecvate în închisoare și din cauzaduratei acțiunii penale împotriva sa. Bazându-și estimarea peechitate, Curtea acordă reclamantului 6.500 euro pentru prejudiciumoral, plus orice taxă care poate fi încasată pentru această sumă.
B. Cheltuieli de judecată
132. Reclamantul a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată
ocazionate de procedura în fața Curți, fără să specifice suma și fără sătrimită vreun document justificativ.
133. Guvernul a afirmat că reclamantul nu și-a justificat cheltuielile.134. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține
rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil.Reprezentantul reclamantului a primit suma de 850 euro pentruasistență juridică de la Consiliul Europei. Nemaifiind dovedite altecheltuieli, nu se mai acordă nicio altă sumă.
C. Dobânzi moratorii
135. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se
bazeze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal a BănciiCentrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
Prin Hotărârea din 6 decembrie 2006 în Cauza Bragadireanu
împotriva României Curtea, în unanimitate, a declarat admisibile
cererile privind condițiile de detenție după mai 2004 și durata acțiuniipenale, și restul de cerere inadmisibil, a hotărât că nu a avut loc nicioîncălcare a articolului 3 din Convenție în măsura în ceea ce priveșteîngrijirea medicală din închisoare, ci numai în ceea ce priveștecondițiile de detenție și, nu în ultimul rând hotărăște prin șase voturila unu că a avut loc încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (durataacțiunii penale), respectiv prin șase voturi la unu a hotărât că (a)statul intimat trebuie să plătească reclamantului, în termen
394
de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în
conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, 6.500 euro (șase miicinci sute euro) pentru prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fiîncasată;(b) că această sumă va fi convertită în lei noi românești lacursul aplicabil la data soluționării;(c) că de la expirarea celor treiluni menționate anterior până la soluționare se va plăti o dobândăsimplă la suma menționată anterior la o rată egală cu rata deîmprumut marginal a Băncii Centrale Europene în perioadarespectivă, majorată cu trei puncte procentuale.De asemenea, Curtearespinge cererea reclamantului de reparație echitabilă pentru rest.
OPI/glyph1197IE PARȚIAL DIFERITĂ
În opinia parțial diferită, Judecătorul Myjer arată că a votat
împotriva constatării unei încălcări a articolului 6 (timpul rezonabil),arătând că, deși a
trecut mult timp între dies a quo (20 iunie 1994, data la care
România a ratificat Convenția) și dies ad quem (12 februarie 2004,data la care Curtea Supremă a emis hotărârea definitivă în aceastăcauză), au fost multe alte întârzieri substanțiale datorate bolii saustării proaste de sănătate a reclamantului și/sau absentărilor sale de laaudieri, sau datorită faptului că acest avocat nu a participat la audieri,cu alte cuvinte aceste întârzieri nu trebuie puse pe seama Guvernului.De asemenea, acesta arată că cauza a fost una complexă și a fostnevoie de multe ședințe pentru audierea declarațiilor martorilor.Faptul că reclamantul a făcut uz de toate posibilitățile legaledisponibile pentru a introduce recurs împotriva diverselor hotărâri șisentințe a contribuit de asemenea la durata acțiunii.
În termeni generali, faptul că o cauză a fost audiată de opt instanțe
de trei nivele de jurisdicție justifică remarca făcută de majoritatea laalineatul 120 cum că aceasta dezvăluie o deficiență serioasă însistemul juridic. Cu toate acestea, în circumstanțele speciale aleacestei cauze, consider că este prea dur și nedrept.În opinia parțialdiferită se arată că a avut loc o încălcare a articolului 3 numai în ceeace privește condițiile de detenție, motiv pentru care judecătorulprecizează că a votat împotriva sumei despăgubirii acordate pentruprejudiciu moral.
395
HOTĂRÂREA Î/glyph1197 CAUZA RUPA
ÎMPOTRIV A ROMÂ/glyph1197IEI
În cauza Rupa împotriva României ne aflăm în fața unei situații
complexe, în care Curtea s-a pronunțat asupra încălcării mai multorarticole din Convenție.
O atenție deosebită acordăm încălcării art. 3 din Convenție cu
privire la condițiile de detenție, precum și a condițiilor arestăriipreventive și neasumării unei supravegheri medicale adaptate stăriipsihice a reclamantului.
Așa cum a statuat Curtea, în cauza Dumitru Popescu c. României,
folosirea forței fizice de către organele de poliție la arestarea uneipersoane poate fi justificată numai prin necesitatea imobilizării aceleipersoane, mai ales în situația în care persoana respectivă a opusrezistență.
În mod corelativ, Curtea Europeană a precizat că, atunci când o
persoană intră în stare bună de sănătate sub autoritatea statului,acesta trebuie să ofere o explicație plauzibilă cu privire la originea șinatura eventualelor urme de violență. Dreptul de a nu fi supus latratamente contrare demnității omului este un atribut inalienabil alpersoanei umane. Cu toate acestea, condițiile de detenție dinînchisorile din România constituie o problematică dificilă, pentrucare statul nostru a suferit multe condamnări la Ct. E.D.O.
În cele ce urmează vom prezenta, pe scurt, cauza Rupa împotriva
României, cu precădere situația care privește evoluția stării desănătate a reclamantului. Acordăm o atenție deosebită acestor aspecteîntrucât art. 3 din Convenție acoperă și starea de fapt în care starea desănătate a unei persoane poate face din deținere o situație specială.
(extras)
PROCEDURA
1. V . R., reclamantul, a sesizat Comisia Europeană a Drepturilor
împotriva României,Omului (Comisia) la data de 21 februarie 1998în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărareadrepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).
396
3. Reclamantul a susținut în mod special că ar fi suferit rele
tratamente la datele de 28 ianuarie și 11 martie 1998, cu ocaziaimobilizării sale de către poliție, și că ar fi fost deținut în douărânduri în condiții materiale inumane și degradante în spațiile dedetenție ale organelor de poliție din Hunedoara și Deva, din data de28 până pe 29 ianuarie 1998 și între 11 martie și 4 iunie 1998. Deasemenea, reclamantul s-a plâns atât de lipsa unei anchete efectivereferitoare la plângerile sale de rele tratamente, cât și de lipsa unei căide recurs efective în dreptul intern pentru a obține o reparație pentrurelele tratamente suferite.
4. Cererea i-a fost transmisă Curții la data de 1 noiembrie 1998,
data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție (art. 5 & 2din Protocolul nr. 11).
Î/glyph1197 FAPT
I. Circumstanțele cauzei
7. Reclamantul s-a născut în anul 1973 și locuiește în Hunedoara.
8. Este șomer și suferă din anul 1990 de tulburări psihice și este
înscris din acest motiv la Direcția de Muncă și Protecție Socială capersoană cu handicap de gradul 2.
A. Incidentul din 28 ianuarie 1998
10. În luna ianuarie 1998, deoarece aflase că reclamantul avea
intenția de a vinde mercur alb, substanță toxică a cărei deținere esteinterzisă în România, Poliția din Hunedoara a pregătit un scenariupentru a-l prinde în flagrant delict.
15. Polițiștii au întocmit un proces-verbal de flagrant delict, care
nu a fost semnat nici de martori, nici de reclamant. Conformprocesului-verbal, în jurul orei 17,30, polițiștii, care fuseseră sesizațiîn legătură cu un individ ce deținea mercur, au intervenit din oficiu.Astfel, ei au arestat în parcarea hotelului Rusca un suspect pe care,după verificarea actelor sale de identitate, l-au identificat ca fiind V . R. Totuși, când au vrut să procedeze la o percheziție corporală,reclamantul a opus rezistență și a încercat să fugă, astfel încât a fostnevoie să se recurgă la forță pentru a-l imobiliza. În timpuloperațiunii de imobilizare, partea interesată și-a deschis haina și aaruncat pe gazon, la o distanță de 2 metri, o sticlă de plastic de
397
„7-Up” ce conținea mercur. Confiscând sticla în vederea anchetei,
polițiștii au cântărit-o și au constatat că ea conținea 2,046 kg mercuralb. Procesul-verbal a consemnat că reclamantul a fost apoi dus lacomisariat din motive legate de anchetă.
17. În jurul orei 21,00 reclamantul a fost condus într-o celulă în
care a fost închis singur, până dimineață. În această încăpere se aflaunumai câteva bănci metalice. Reclamantul afirmă că a petrecut toatănoaptea cu mâinile prinse cu cătușele de o bară metalică, fără hrană șiîn imposibilitatea de a merge la toaletă. Nu a putut nici să își anunțefamilia despre faptul că fusese arestat.
18. În două declarații redactate în mod similar, din data de 11
iunie 2002 și prezentate Curții de către Guvern, polițiștii M.R. și A.P.au arătat că reclamantul fusese ținut în sala de reținere întreaganoapte din 28 spre 29 ianuarie 1998, că îi aduseseră 2 hamburgeri și osticlă de 2 litri cu suc de portocale și că fusese dus la toaletă defiecare dată când a solicitat acest lucru. În final, aceștia au declarat căreclamantul „a avut o atitudine violentă, că era cunoscut de polițiștica un element cu un comportament deviant și chiar capabil săriposteze în fața organelor de poliție „.
19. La data de 29 ianuarie 1998, în jurul orei 8,30, reclamantul a
fost transferat la Comisariatul de Poliție din Deva, InspectoratulJudețean de Poliție Hunedoara. În jurul orei 9,30 a fost condus lacomandantul J. care, după ce l-a audiat, i-a spus că urma să vină unavocat, după care va fi pus în libertate. Între timp, comandantul J. l-ainvitat pe reclamant să semneze o declarație. Partea interesată asemnat-o fără să i se dea voie să o citească înainte. În timpulinterogatoriului, reclamantul a precizat că suferea de o boală
psihică și că putea prezenta adeverințe medicale.
22. În zilele următoare, din cauza loviturilor primite în zona
capului, reclamantul s-a simțit tot mai rău. Fiindu-i teamă deeventualele represalii din partea polițiștilor nu s-a supus examenuluiunui medic legist pentru a obține o adeverință medicală.
23. Deoarece durerile de cap au persistat, reclamantul a fost
internat la data de 4 februarie 1998 la spitalul de psihiatrie din Zam(Hunedoara), unde a rămas până la data de 9 martie 1998. În timpulșederii sale la spital, el a depus la 21 și la 23 februarie două plângeriîmpotriva polițiștilor cu privire la care pretinde că l-ar fi lovit. La
398
data de 3 martie 1998 a fost informat de Curtea Supremă de Justiție
că plângerea sa fusese transmisă Parchetului Militar Craiova.
C. Arestarea preventivă a reclamantului
33. La data de 11 martie 1998, în jurul orei 10,00, procurorul de
pe lângă Tribunalul Județean Hunedoara a emis împotrivareclamantului un mandat de arestare preventivă pentru o perioadă de30 de zile, în aplicarea art. 148 lit. c), d), e) și h) din CPP.
35. În declarația sa, reclamantul a prezentat incidentele în
versiunea sa. În mod special, el a pretins că ar fi fost lovit de polițișticu lovituri de picior. Atât avocatul numit din oficiu, cât și procurorulau contrasemnat declarația. Reclamantul pretinde că avocatul nu i-aadresat nicio întrebare și că nimeni dintre cei prezenți nu i-a cerutexplicații cu privire la leziunile de pe fața sa.
37. În cursul după-amiezii a fost examinat de un medic care i-a
prescris somnifere, însă fără niciun tratament pentru leziunile sale.Registrul medical conține, pe lângă numele reclamantului,următoarele mențiuni: „ Diagnostic: psihopatie polimorfă; gastrită
cronică. Apt pentru detenție „.
40. Câteva zile mai târziu, reclamantul a fost imobilizat cu un
dispozitiv numit „T” (picioarele și mâinile erau legate strâns culanțuri unite cu o bară metalică verticală). În plus, partea interesatăafirmă că a fost legată de pat cu cătușe. A fost lăsat așa timp de 9 sau16 zile, timp în care nu s-a putut spăla, nu a putut merge la toaletă (afost nevoit să folosească o ploscă), nu a putut mânca singur și nu aputut ieși pentru plimbarea zilnică.
41. Într-o zi, a fost condus împreună cu alți deținuți la Spitalul
Județean din Deva pentru o expertiză psihiatrică. În timpulconsultației a fost lăsat cu lanțurile la picioare și cu cătușele la mâini.Expertiza a stabilit că discernământul său era diminuat [vezi g)
de mai jos)].
42. După 9 sau 16 zile, polițiștii i-au scos dispozitivul „T” și
cătușele de la mâini, lăsându-l legat numai la picioare. Reclamantul acerut de mai multe ori să i se scoată lanțurile de la picioare,plângându-se de dureri și de o senzație neplăcută de amorțeală, însăgardienii i-au răspuns că primiseră ordine și că nu aveau altă soluție.Din cauza acestui tratament, reclamantul striga adesea în timpulnopții, așa cum reiese dintr-o declarație a unui coleg de celulă, C.C.
399
43. Disperat, reclamantul a refuzat orice hrană timp de 10 zile. El
susține că a fost obligat să stea cu lanțurile la picioare timp de 81 dezile.
44. Într-o adresă din data de 19 noiembrie 1999, Inspectoratul
Județean de Poliție Hunedoara a explicat Ministerului de Interne căreclamantul fusese foarte violent în timpul arestului său laComisariatul de Poliție din Deva, reprezentând o amenințare pentrupolițiști și pentru colegii săi de celulă. Astfel, el ar fi smulsîntrerupătorul de la sistemul de iluminare a celulei, ar fi îndoitcapacul metalic al portiței de pe ușa acesteia, ar fi spart un bec, i-ar fiamenințat pe colegii săi de celulă și ar fi făcut zgomot, strigând șibătând în ușă. Adresa preciza că polițiștii încercaseră din răsputeri săîl calmeze, însă fără rezultat, manifestările sale fiind asemănătoaremanifestărilor unui animal. Din acest motiv, reclamantul ar fi fostpedepsit și pus timp de 10 zile în „izolare simplă, cu cătușe la mâiniși lanțuri la picioare „. Abia când i-au permis să primească un pachetde la mama sa polițiștii au putut să îl calmeze, în ultima zi de izolare.Din motive similare, aceeași pedeapsă i-a fost aplicată în aprilie1998, de această dată pentru 15 zile. Adresa preciza faptul căsancțiunile fuseseră luate de conducerea închisorii după acordulmedicului închisorii; aceasta preciza și că, în timpul detenției sale înizolare celulară, singurele persoane care l-au vizitat pe reclamant aufost șeful departamentului de cercetări penale și ofițerul responsabilcu persoanele deținute.
În plus, reclamantul ar fi fost imobilizat cu ajutorul unor cătușe și
lanțuri la picioare de fiecare dată când a fost dus la interogatoriu,precum și „cu alte ocazii, pentru a-l împiedica de la acțiuni agresiveși de la automutilare „.
48. Reclamantul a fost deținut la sediul central al Poliției din Deva
până la data de 4 iunie 1998, perioadă în care nu a putut să se vadă cuun avocat și nici să primească vizite din partea familiei sale. Elafirmă că până la această dată nu i s-au adus la cunoștință mai multeaspecte despre actele efectuate în cadrul procedurii îndreptateîmpotriva sa. Atât înainte, cât și după această dată, cererile sale depunere în libertate au rămas fără răspuns.
49. La data de 4 iunie 1998, reclamantul a fost transferat la
închisoarea din Deva, unde a rămas până la eliberarea sa din data de
400
10 mai 1999. Conform dosarului medical de transfer, reclamantul
suferea de o „patologie psihică polimorfă „, era apt de muncă dinpunct de vedere psihologic, însă nu avusese un „comportamentadecvat” în timpul detenției sale la Poliția din Deva.
51. DGP a adăugat că reclamantul fusese internat în Spitalul
Penitenciar Jilava (aproape de București) în perioada 19 iunie – 21iulie 1998, în vederea unei expertize psihiatrice; aceasta stabilise căel suferea de tulburări de personalitate de tip polimorf. I s-au
prescris calmante (Diazepam și Clordelazin) „în caz de nevoie „. Amai fost internat încă o dată în această instituție în perioada 7 – 18august 1998.
52. Conform susținerilor DGP, reclamantul se întâlnise cu un
avocat de două ori în timpul detenției sale și fusese examinat de un
medic de 12 ori. Adresa preciza în continuare că reclamantul fusese
sancționat de 3 ori pentru abateri grave de la regulile de disciplină.Astfel, în perioada 1 februarie – 1 aprilie 1999, i s-au interzis viziteleși pachetele. Adresa îl califica pe reclamant ca fiind violent, mereunemulțumit și protestatar față de lege și de regulile vieții la comun.Aceasta concluziona că numai o expertiză medicală dispusă deautoritățile judiciare competente ar putea permite apreciereacompatibilității afecțiunii de care suferea reclamantul cu regimul dedetenție.
E. Plângerile referitoare la relele tratamente
69. La data de 9 iunie 1998, parchetul militar de pe lângă
tribunalul militar teritorial i-a adresat o scrisoare reclamantului, ladomiciliul său, informându-l că fusese pronunțată neîncepereaurmăririi penale în ceea ce privea plângerea sa referitoare la reletratamente, cu motivarea că „faptele nu [au fost] confirmate „.
70. Astfel cum reiese din rezoluția de neîncepere a urmăririi
penale din 22 mai 1998, comunicată avocatului reclamantului dupăintroducerea prezentei cereri în fața Curții, procurorul a respinsplângerea părții interesate ca neîntemeiată, cu motivarea că aceastanu adusese nicio adeverință medicală care să îi dovedeascăsusținerile. Procurorul a arătat că și-a întemeiat rezoluția pe odeclarație a reclamantului din data de 16 martie 1998 și pe alte„probe” din care reieșea că polițiștilor nu le putea fi imputată nicioinfracțiune.
401
71. Reclamantul a atacat această rezoluție în fața parchetului
militar de pe lângă curtea militară de apel, care a confirmat, prindecizia din data de 29 noiembrie 1999, rezoluția dată. Această soluțiea fost confirmată de Secția parchetelor militare de pe lângă CurteaSupremă de Justiție la data de 30 martie 2000.
72. Într-o plângere depusă la Parchetul Militar Timișoara la data
de 16 martie 1999, reclamantul a denunțat din nou circumstanțelearestării sale din data de 11 martie 1998, în special actele debrutalitate ale poliției și violarea domiciliului său.
73. După eliberarea sa, la data de 24 mai 1999, reclamantul a
depus o plângere penală referitoare la relele tratamente și actele detortură pe care pretindea că le-ar fi suferit în timpul detenției sale lapoliția și la închisoarea din Deva. Parchetul Militar Craiova apronunțat neînceperea urmăririi penale.
74. Reclamantul s-a plâns de tratamentul suferit în timpul
detenției sale și în fața Parlamentului, a Curții Constituționale, abiroului Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara, a AvocatuluiPoporului, a Asociației Naționale împotriva Abuzurilor și aPreședintelui României. Acesta din urmă l-a informat că cererea safusese transmisă autorităților competente, și anume Parchetului de pelângă Curtea Supremă de Justiție. De asemenea, petiția pe care i-aadresat-o reclamantul Parlamentului i-a fost transmisă parchetului depe lângă Tribunalul Județean Hunedoara.
75. În luna mai 1999, reclamantul s-a plâns de condițiile detenției
sale în fața Curții Supreme de Justiție, care i-a răspuns la data de 1iunie 1999 că nu era competentă să statueze cu privire la cereri ce ținde resortul altor autorități.
G. Adeverințele medicale referitoare la starea de sănătate a
reclamantului
80. La data de 19 ianuarie 1994, medicul A.M. de la Direcția
Județeană de Muncă și Protecție Socială Hunedoara i-a eliberatreclamantului o adeverință medicală conform căreia acesta prezenta„o structură psihopatică” ce îl lipsea în totalitate de capacitatea
de muncă și îi permitea să beneficieze de drepturile acordate
persoanelor handicapate. Medicul a precizat că „boala” fusesesemnalată pentru prima oară în anul 1990.
402
81. În anii următori au fost eliberate în mod regulat adeverințe
similare.
82. Foaia de ieșire din spitalul Zam întocmită după internarea
reclamantului până la data de 9 martie 1998 indică faptul că a fostinternat cu diagnosticul de „ psihopatie de tip exploziv” și că a fost
externat din spital la cererea sa, deoarece starea sa se îmbunătățise.
83. La data de 26 martie 1998, laboratorul județean de medicină
legală din Hunedoara a întocmit, în ceea ce îl privește pe reclamant,la cererea Parchetului Hunedoara, un raport de expertiză psihiatricăredactat după cum urmează:
„Bolnav prezentând grave antecedente psihiatrice pentru care
a fost internat de cinci ori cu diagnosticul «tulburări depersonalitate de tip excitabil-inipulsiv». Din cauza acesteiafecțiuni a fost declarat inapt pentru serviciul militar. Examenulpsihic evidențiază tulburări severe de personalitate cu ieșiriafective negative și restricții impulsive însoțite de agresivitateîndreptată împotriva anturajului său și împotriva proprieipersoane. In timpul acestor manifestări, el prezintă o diminuarea câmpului conștiinței și simte o nevoie imperioasă de a semanifesta într-un mod agresiv și antisocial. Autocontrolul estesuprimat în timpul acestor episoade.
Diagnostic: «tulburare severă a personalității de tip excitabil-
impulsiv și antisocial cu grave tulburări comportamentale» (…)Având în vedere aceste elemente, comisia consideră că sus-numitul are discernământul diminuat. „
Î/glyph1197 DREPT
I. Asupra excepțiilor preliminare ale Guvernului
90. În stadiul inițial al analizei admisibilității prezentei cereri,
Guvernul a invocat două excepții de neepuizare a căilor de recursinterne: a) a susținut că, chiar și în lipsa unei soluții de a cerceta penalpersoanele pe care reclamantul le consideră răspunzătoare de releletratamente pe care pretinde că le-ar fi suferit, acesta ar fi putut săobțină o redresare în dreptul intern introducând o acțiune în daune-interese în fața instanțelor civile, neînceperea urmăririi penale datăde parchet în urma plângerilor sale neîmpiedicând sesizareainstanțelor civile; b) dacă reclamantul nu era mulțumit de avocatul
403
său numit din oficiu, considerând că acesta nu i-a asigurat o apărare
eficientă, așa cum prevede art. 6 & 3 c) din Convenție, ar fi putut să îiceară fie procurorului sesizat cu ancheta, fie instanțelor, să îlînlocuiască.
În decizia sa din data de 14 decembrie 2004 asupra admisibilității,
Curtea a apreciat că aceste chestiuni erau atât de strâns legate defondul capetelor de cerere întemeiate pe arț 13 coroborat cu art. 3 dinConvenție și, respectiv, pe art. 6 & 3, încât nu putea să le disocieze deanaliza capetelor de cerere respective (paragrafele 98 și 100 dindecizie). Din acest motiv, Curtea va analiza excepțiile preliminare aleGuvernului în cadrul aprecierii sale cu privire la capetele de cerereformulate de reclamant din perspectiva arț 3 coroborat cu art. 13 șidin perspectiva art. 6 & 3 c) din Convenție.
II. ASUPRA PRETI/glyph1197SELOR Î/glyph1197CĂLCĂRI ALE ART. 3 DI/glyph1197
CO/glyph1197VE/glyph1197ȚIE
91. Reclamantul susține că ar fi avut loc mai multe încălcări ale
art. 3 din Convenție, care prevede următoarele:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamen –
telor inumane ori degradante. „
92. Curtea constată că acest capăt de cerere se referă, pe de o
parte, la tratamentele suferite de reclamant cu ocazia prinderii saledin data de 28 ianuarie 1998 și în timpul detenției sale până la data de29 ianuarie 1998 la sediul Poliției din Deva, precum și cu ocaziaprinderii sale din data de 11 martie 1998 și în timpul detenției sale lasediul Poliției din Deva până la data de 4 iunie 1998 și, pe de altăparte, la lipsa unei anchete efective în ceea ce privește aceste susțineri.
A. Principii generale
100. Prin urmare, Curtea apreciază, de această dată din
perspectiva art. 3, că imposibilitatea de a stabili circumstanțeleexacte în care o persoană a fost rănită, atunci când ea se afla subcontrolul agenților statului, nu o împiedică să ajungă la o constatare aîncălcării laturii materiale a acestui articol, în lipsa stabilirii de cătreguvernul pârât a desfășurării faptelor într-o manieră mulțumitoare șiconvingătoare, cu elemente de probă în sprijinul său.
404
B. Aplicarea acestor principii în speță
117. Mai rămane de aflat dacă, în speță, recurgerea la astfel de
metode era indispensabilă. În circumstanțe precum cele din cauza defațî, Curtea se cuvine să insiste în analiza sa asupra pregăirii arestării.În acest sens, ea observă că reclamantul era înscris la autoritățilepublice ca suferind de psihopatie de tip iritabil-impulsiv din anul1994 și că, potrivit afirmațiilor politistului N.B., afecțiunea de caresuferea reclamantul era cunoscută de serviciile de poliție de maimulți ani.
118. De asemenea, Curtea constata că operațiunea condusă de
poliție la data de 28 ianuarie 1998 a fost planificată, fiind vorba deorganizarea unui flagrant delict asupra unei persoane cunoscute deserviciile de poliție. Cu toate acestea, nu pare să fi fost prevazutănicio măsura specifică pentru a preveni riscurile inerente uneioperațiuni care ar implica prinderea unei persoane ce prezentatulburări comportamentale, care s-ar fi putut manifesta prin riposteagresive și a cărei capacitate de autocontrol, așa cum precizeazăraportul de expertiză din 26 martie 1998, era suprimată în timpulacestor episoade. În cazul concret, reclamantul fiind cunoscut, ar fiputut fi mobilizate forțe de poliție mai numeroase în vederea arestăriisale sau, în absența acestei măsuri, s-ar fi putut folosi o furgonetăspecială, pentru a evita să fie transportat în portbagajul mașinii depoliție.
119. În ceea ce privește loviturile ce i-au fost date în regiunea
capului, din dosar reiese că, dupa 5 zile de la prima sa prindere, ladata de 4 februarie 1998, reclamantul a fost internat la spitalulpsihiatric din Zam. Totuși, Guvernul nu a depus la dosar copiadosarului reclamantului din momentul internării sale în acest spital,în ciuda cererii adresate de Curte la data de 19 martie 2002.
120. Astfel, omițând să supună partea interesată unui examen
medical imediat după prinderea sa și să furnizeze informațiileobținute după 5 zile de la aceasta, Guvernul și-a anulat posibilitateade a respinge susținerile reclamantului în ceea ce privește loviturileprimite.
121. În aceste condiții, Curtea apreciază că reclamantul a suferit
tratamente contrare art. 3 din Convenție.
405
129. În acest moment, Curtea trebuie să analizeze condițiile în
care reclamantul afirmă că ar fi petrecut noaptea de 28 spre 29ianuarie 1998 în sala de reținere a Comisariatului de Poliție dinHunedoara.
Curtea se arată deosebit de preocupată de susținerile
reclamantului, având în vedere circumstanțele ce au caracterizatprinderea părții interesate și starea sa psihică. Sub acest din urmă
aspect, Curtea constată că antecedentele medicale ale
reclamantului fuseseră aduse la cunoștința polițiștilor de cătreacesta, după cum se arată în procesul-verbal întocmit cu ocaziaplasării sale în sala de reținere. 1 30. În acest context, Curtea
apreciază că este important să reamintească faptul că interdicția
generală enunțată la art. 3 din Convenție le impune autoritățilornaționale obligația de a veghea asupra sănătății și confortuluigeneral ale unui deținut, ceea ce presupune, printre altele, obligația
de a-l hrăni corespunzător (vezi Ilașcu și alții împotriva Moldovei șiRusiei [MC], nr. 48.787/99, & 451, CEDO 2004-VII; Moisejevsîmpotriva Letoniei, nr. 64.846/01, & 78, 15 iunie 2006).
133. Într-adevăr, Curții îi este suficient să constate faptul că
reclamantul și-a petrecut noaptea următoare prinderii sale într-o salăprevăzută numai cu bănci metalice, vădit nepotrivită pentru
detenția unei persoane ce prezenta probleme medicale precum
cele de care suferea reclamantul, și fără niciun examen medical.
134. Ținând cont de vulnerabilitatea reclamantului, prins cu
câteva ore mai înainte în condiții pe care Curtea le-a consideratcontrare art. 3 din Convenție, aceasta consideră că starea de angoasăinerentă condițiilor descrise a fost fără îndoială exacerbată de faptulcă supravegherea sa a fost încredințată unor polițiști ce participaserăla prinderea sa.
135. Aceste considerente determină Curtea să constate că
condițiile în care reclamantul a fost ținut în noaptea de 28 spre 29ianuarie 1998 în sala de reținere a Comisariatului de Poliție dinHunedoara au constituit un tratament degradant, contrar art. 3 dinConvenție.
141. (…) În ceea ce privește reacțiile sale de irascibilitate,
consecință a handicapului său atestat de autoritățile medicale încă dinanul 1994, reclamantul susține că nu a primit un tratament medical
406
adecvat, capabil să îi stabilizeze starea psihică, ci i s-au prescris de
către medicul instituției de detenție numai calmante utilizate în cazde insomnie.
145. (.)Desigur, acesta din urmă a fost văzut de un medic chiar în
ziua arestării sale preventive. Totuși, Curtea nu este sub nicio formăconvinsă de caracterul riguros și aprofundat al examenului practicatcu această ocazie. Într-adevăr, spre deosebire de situația altordeținuți, fișa acestui examen medical nu indică ora la care a avut loc.În plus, singurele mențiuni înscrise în registrul medical se referă laantecedentele medicale ale reclamantului și constată faptul că acestaputea suporta condițiile de privare de libertate. Astfel, nu semenționează rezultatul exact al investigațiilor și nici actele medicaleefectuate la acest examen, pe baza cărora medicul a evaluataptitudinea reclamantului de a suporta detenția înainte de a-l declara„apt de detenție „. În final, Curtea acordă o importanță deosebităfaptului că medicul nu a precizat că l-ar fi examinat cu stetoscopul pereclamant și nici nu a constatat în mod formal lipsa urmelor deviolență de pe corpul părții interesate, lipsa mențiunilor în acest sensneputând în sine, în circumstanțe precum cele ce au caracterizatreținerea reclamantului, să infirme susținerile acestuia.
166. Dacă reclamantul reprezenta un pericol pentru propria
persoană, astfel cum susține Guvernul, Curtea remarcă faptul căplasarea în izolare celulară și imobilizarea părții în cauză, înlipsa unui examen medical prealabil care să permită stabilirea
compatibilității stării sale psihice cu o astfel de măsură și, la modulmai general, aptitudinea sa pentru viața în detenție, departe de a sedovedi necesare, ridică o problemă distinctă în ceea ce priveșteobligațiile ce le revin statelor în temeiul art. 3 din Convenție.
167. Într-adevăr, astfel cum a mai afirmat Curtea în mai multe
rânduri, autoritățile au obligația de a proteja sănătatea
persoanelor private de libertatea lor și, în acest context, lipsa
îngrijirilor medicale adecvate poate constitui un tratament contrar art.3 din Convenție (Kudla împotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, &94, CEDO 2000-XI; Keenan împotriva Regatului Unit, nr. 27.229/95,& 111, CEDO 2001-III).
168. În speță, reclamantul prezenta la data evenimentelor severe
tulburări de personalitate care, conform raportului de expertiză
407
psihiatrică din 26 martie 1998 al Laboratorului județean de medicină
legală din Hunedoara, presupuneau „o diminuare a câmpuluiconștiinței” și „o nevoie imperioasă de a se manifesta într-un modagresiv și antisocial” (paragraful 82 de mai sus), care îl lipseau deautocontrol în timpul acestor episoade. În plus, în aceste condiții,discernământul său era diminuat. Or, atât existența tulburărilor depersonalitate la reclamant, cât și modul în care acestea se manifestau,erau cunoscute de autorități cu mult timp înainte de examenulpsihiatric din 26 martie 1998 (paragrafele 10, 80 – 83 de mai sus).
169. Curtea observă în continuare că reclamantul a fost plasat în
izolare celulară și imobilizat de două ori pentru o perioadă totală decel puțin 25 de zile, fără ca autoritățile să fi cerut în prealabil
opinia unui medic psihiatru. În ceea ce privește expertiza
psihiatrică din 26 martie 1998, ea avea ca unic scop să stabileascădacă reclamantul avea discernământ, în contextul faptelor de care eraacuzat.
În plus, niciun element din dosar nu indică faptul că reclamantul
ar fi beneficiat de un control psihiatric în perioada petrecută înizolare celulară. Dimpotrivă, din adresa din data de 19 noiembrie1999 a Inspectoratului Județean de Poliție Hunedoara reiese căsingurele persoane autorizate să îl viziteze pe reclamant au fost șefuldepartamentului de cercetări penale și ofițerul responsabil cupersoanele deținute.
170. Pe scurt, Curtea consideră că, având în vedere antecedentele
medicale ale reclamantului, tulburările comportamentale care s-aumanifestat imediat după arestarea sa preventivă și care ar fi putut săpună în pericol propria persoană a reclamantului, autorităților lerevenea sarcina de a-l supune de îndată unui examen efectuat de unmedic psihiatru pentru a determina compatibilitatea stării sale
psihice cu detenția, precum și măsurile terapeutice ce trebuiau luate
în cazul său special.
175. Pe de altă parte, Curtea apreciază că, omițând să îl supună pe
reclamant unui examen medical în vederea stabilirii compatibilitățiistării sale psihice cu detenția, autoritățile și-au încălcat obligațiilecare le sunt impuse de art. 3 din Convenție în materie de protecție asănătății și a confortului persoanelor deținute, în special prinacordarea unor îngrijiri medicale adaptate stării lor.
408
Prin Hotărărea din 16 decembrie 20081 Curtea Europeană a
Drepturilor Omului respinge excepțiile preliminare ale Guvernului,hotărăște că a avut loc încălcarea art. 3 din Convenție din cauzacondițiilor de detenție a reclamantului, precum și a condițiilorarestării sale preventive și din cauza neasumării unei supravegherimedicale adaptate stării psihice a reclamantului.
În cuprinsul aceleiași hotărâri Curtea hotărăște, de asemenea, că a
avut loc încălcarea art. 3 din Convenție din cauza lipsei caracteruluiefectiv al anchetei conduse cu privire la circumstanțele ce aucaracterizat prinderea reclamantului la data de 28 ianuarie 1998 și ladetenția sa din ziua de 28 spre 29 ianuarie 1998, precum și din cauzalipsei unei anchete cu privire la circumstanțele prinderiireclamantului din data de 11 martie 1998 și ale detenției sale dinperioada 11 martie 1998 – 4 iunie 1998, hotărăște că a avut locîncălcarea art. 13 din Convenție coroborat cu art. 3 din cauzaimposibilității reclamantului de a dispune de o cale de atac efectivăpentru a obține plata unei despăgubiri pentru relele tratamente pecare le-a suferit;hotărăște că a avut loc încălcarea art. 5 & 1 dinConvenție,hotărăște că a avut loc încălcarea art. 5 & 3 din Convenție, hotărăște că nu este cazul să statueze asupra încălcării art. 5 & 4 dinConvenție ;hotărăște că a avut loc încălcarea art. 5 & 5 dinConvenție;hotărăște că nu este cazul să statueze asupra încălcării art.13 coroborat cu art. 5 din Convenție ;hotărăște că a avut locîncălcarea art. 6 && 1, 2 și 3c din Convenție ;hotărăște că a avut locîncălcarea art. 8 din Convenție ;hotărăște că nu a avut loc încălcareaart. 34 din Convenție. Totodată, Curtea hotărăște a) ca statul pârât săîi plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 & 2 din
Convenție, următoarele sume, care să fie convertite în monedastatului pârât la cursul de schimb valabil la data plății:
(i) 30.000 EUR (treizeci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi
datorată ca impozit, drept daune morale;
(ii) 11.374 EUR (unsprezece mii trei sute șaptezeci și patru euro),
plus orice sumă ce ar putea fi datorată ca impozit, pentru cheltuielilede judecată, care va fi plătită direct primei reprezentante areclamantului, doamna avocat Macovei;
4091 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 562 din 10.08.2010.
b) ca, începând de la expirarea termenului menționat mai sus și
până la efectuarea plății, aceste sume să se majoreze cu o dobândăsimplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal aBăncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3puncte procentuale;
Nu în ultimul rând Curtea respinge cererea de reparație echitabilă
în rest.
La această hotărâre este anexată, conform art. 45 & 2 din
Convenție și 74 & 2 din Regulament, expunerea opiniei concordante
a judecătorului Myjer.
Am votat împreună cu colegii mei pentru toate constatările de
încălcare a Convenției. Doresc totuși să fac câteva remarci generalecu privire la motivele referitoare la încălcările art. 3 în speță.
În hotărâre, Curtea analizează cu grijă și în profunzime fiecare
detaliu al pretențiilor formulate de reclamant. Versiunile asupraevenimentelor, așa cum au fost date de acesta și de Guvern, fiinduneori mult diferite, Curtea a încercat de fiecare dată să își dea seamacui trebuia să îi dea crezare. Însăși lungimea hotărârii arată faptul că,pentru a reuși acest lucru, Curtea a trebuit să îndeplinească o sarcinăenormă, ce i-a luat foarte mult timp.
Sunt de acord cu faptul că există cauze în care acest mod de a
proceda poate fi considerat ca necesar.
În speță, însă, aș fi preferat ca Curtea să fi tratat mult mai simplu
susținerile raportate la art. 3. Lăsând deoparte considerentele deeficiență și posibilitatea teoretică că este posibil ca aceasta să fiapreciat greșit o chestiune minoră, numeroasele mesaje importantepe care le trimite această hotărâre nu ar fi trebuit să fie disimulate înspatele întregului raționament detaliat în jurul faptelor contestate. Cualte cuvinte: în această cauză specială, imperfecțiunile ce aucaracterizat în general în mod negativ actele autorităților sunt atât declare, încât nu mai era nevoie să fie descrise detaliat. Ceea cecontează este mesajul care se transmite.
Or, acest mesaj se referă la obligațiile pe care le au autoritățile de
a lua și mai multe măsuri de precauție atunci când știu că au de-a facecu o persoană care prezintă tot felul de probleme de natură psihiatricăși care poate reacționa agresiv atunci când este supusă unor presiuni.
410
411Soluția nu poate consta în recurgerea la simpla forță fizică. Pe de altă
parte, trebuie asigurate îngrijirile medicale adecvate odată ce parteainteresată a fost prinsă (paragrafele 117 -120 și 147). Condițiile încare intervine privarea de libertate trebuie să fie umane și, atuncicând se știe dinainte că o persoană are probleme de natură psihiatrică,ele trebuie să fie adaptate la aceste probleme (paragrafele 166 – 175).
Mai mult, autoritățile aveau obligația pozitivă de a avea grijă ca
toate actele care ar fi putut naște suspiciuni să facă imediat obiectulunei analize adecvate.
HOTĂRÂREA Î/glyph1197 CAUZA TĂȘCHI/glyph1197A
ÎMPOTRIV A ROMÂ/glyph1197IEI
Reclamantul a fost grav rănit de echipajul unei navei grecești și a
suferit un traumatism cerebral. A avut nevoie de un an de îngrijirimedicale pentru a se recupera. Fiind recunoscut inapt de muncă, afost scos la pensie pentru invaliditate de gradul doi. La o datăneprecizată, pensia de invaliditate acordată inițial i-a fost suprimată.
În acest caz se pune problema despre ceea ce înseamnă „termen
rezonabil al duratei unui proces”. Conform Curții Europene aDrepturilor Omului caracterul rezonabil se apreciază în funcție decircumstanțele cauzei și pe baza criteriilor consacrate de jurisprudențasa, îndeosebi de complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului șicel al autorităților competente precum și miza controversei.
Evidențiem cauza Tășchină c. României întrucât reclamantul
și-a pierdut capacitatea de muncă din cauza unui accident de muncă.Spre deosebire de incapacitatea temporară de muncă, invaliditateacauzată este permanentă, devenind inapt de muncă.
În cele ce urmează redăm, pe scurt, cauza Tășchină c. României.
(extras)
PROCEDURA
1. I. T., reclamantul, a sesizat Curtea în temeiul art. 34 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale.
3. Reclamantul se plânge în special, în temeiul art. 6 alin. 1 din
Convenție și al art. 1 din Protocolul nr. 1, de durata procesului precum șide micșorarea creanței sale pe care o socotește consi de rabilă și pe care oatribuie acestei durate.
Î/glyph1197 FAPT
I. Circumstanțele cauzei
5. Reclamantul s-a născut în anul 1959 și locuiește la București.
A. Accidentul de muncă al reclamantului și daunele-interese
acordate acestuia
6. La data de 9 iulie 1982, pe vremea când lucra ca docher în
portul Constanța, reclamantul a fost grav rănit de echipajul naveigrecești « D.P. » și a suferit un traumatism cerebral. A avut nevoie deun an de îngrijiri medicale pentru a se recupera. Fiind recunoscut
412
inapt de muncă, a fost scos la pensie pentru invaliditate de gradul doi.
La o dată neprecizată, pensia de invaliditate acordată inițial i-a fostsuprimată.
7. Odată stabilită răspunderea exclusivă a echipajului de pe « D.P.
» în acest accident de muncă, Administrația asigurărilor de statBucurești (A.D.A.S.) a negociat cu compania de asigurări aarmatorului în privința daunelor-interese în sumă de 210.000 dolariamericani (USD), din care 203.457 USD reveneau reclamantului și6.543 USD angajatorului său. La o dată neprecizată, aceste sume aufost plătite către A.D.A.S.
8. La data de 14 aprilie 1984, A.D.A.S. a virat suma de 2.807.707
lei vechi românești (ROL), adică echivalentul, la vremea aceea,sumei de 203.457 USD, în contul reclamantului la Casa de Economiiși Consemnațiuni. La data de 16 aprilie 1984 interesatul a întocmit odeclarație, a cărei părți relevante era redactată astfel:
« Primind această sumă, precizez că nu mai am pretenții față de
comandant și armatorii navei, nici față de compania de asigurări sauA.D.A.S. »
9. La data de 16 aprilie 1984 Ministerul de Interne l-a somat pe
reclamant, fără a-i oferi explicații, să restituie 2.007.707 ROL cătreA.D.A.S., lucru pe care acesta l-a făcut.
10. Afirmând că angajații Ministerului de Interne și ai A.D.A.S
l-au privat pe nedrept de suma respectivă, reclamantul a întreprinsdemersuri pe lângă autorități pentru a o recupera.
11. În urma acestor demersuri, la data de 29 septembrie 1989,
A.D.A.S. a virat suma respectivă în contul reclamantului.
B. Acțiune pentru plata dobânzilor privind suma restituită cu
întârziere
12. La data de 16 aprilie 1991 reclamantul a sesizat Judecătoria
București (Judecătoria) cu o acțiune în daune-interese, introdusă înacelași timp împotriva societății C., care a urmat AdministrațieiA.D.A.S. și împotriva Ministerului de Interne, prin care solicita plataindemnizației de asigurare de 203.457 USD în monedă străină. S-aplâns că a fost prejudiciat datorită faptului că A.D.A.S. i-a plătitsuma respectivă în moneda națională, în condițiile în care nicioprevedere legală nu interzicea plata în valută (USD). El a solicitat deasemenea dobânzi pentru a compensa imposibilitatea de a folosi oparte din despăgubire – suma restituită cu întârziere – în perioada 16aprilie 1984 – 29 septembrie 1989. El a menționat că în timpul acestei
413
perioade suma se afla, fără o justificare, în conturile Ministerului de
Interne și A.D.A.S.
13. La data de 3 decembrie 1992 Judecătoria a admis parțial
acțiunea și a dispus ca societatea C. să plătească reclamantului osumă reprezentând dobânzile sumei restituite cu întârziere pentruperioada cuprinsă între 9 mai 1988 și 29 septembrie 1989. În rest,instanța a considerat că pretențiile reclamantului se prescriu.
14. La data de 9 aprilie 1993 Tribunalul București (Tribunalul) a
admis apelul reclamantului, a casat sentința din 3 decembrie 1992 șia retrimis cauza la Judecătorie, pe motiv că grefierul nu semnaseminuta sentinței.
15. Cauza a fost amânată de trei ori în perioada 10 iunie – 4
noiembrie 1994, avocatul reclamantului fiind în imposibilitatea de a seprezenta în fața instanței. Ulterior a fost amânată de patru ori în perioada13 ianuarie – 30 iunie 1995 pentru efectuarea unei expertize contabiledispusă de instanță. Alte două amânări au fost acordate în perioada 13octombrie – 24 noiembrie 1995 pentru a permite părților să ia cunoștințăde raportul de expertiză, care a fost administrat la dosar între timp.
16. Expertiza a stabilit la 354.373 ROL cifra dobânzilor sumei
nerestituite pentru perioada cuprinsă între 16 aprilie 1984 și 29septembrie 1989. Expertul a constatat că în timpul perioadeimenționate reclamantul nu a avut posibilitatea de a beneficia deaceastă sumă. În timp ce în anul 1989 această sumă echivala cu23.751,54 USD, în anul 1995 nu mai reprezenta decât 174,28 USD.
17. Dezbaterile au avut loc la data de 8 martie 1996. În două
rânduri instanța a amânat pronunțarea hotărârii din lipsă de timp șipentru a permite părților să prezinte concluzii scrise.
18. La data de 22 martie 1996 Judecătoria, considerând că nu era
competentă să soluționeze cauza, a trimis dosarul la Tribunal. La datade 13 noiembrie 1996 secția comercială a Tribunalului a trimis larândul său cauza la secția civilă a aceleași instanțe. În perioada 4martie – 22 aprilie 1997 aceasta din urmă a dispus două amânăridatorită absenței părților și lipsurilor în procedura de citare. La datade 27 mai 1997 au avut loc dezbateri și pronunțarea deciziei a fostamânată de două ori, din lipsă de timp pentru deliberare.
19. Prin decizia din data de 17 iunie 1997 Tribunalul a admis
parțial acțiunea și a condamnat societatea C. la plata către reclamanta dobânzilor pentru perioada cuprinsă între 16 aprilie 1984 și 29septembrie 1989. Aceste dobânzi, stabilite prin expertiză contabilă,
414
se cifrau la data respectivă la 354.373 ROL (în continuare denumite
dobânzi), adică echivalentul sumei de 49,44 USD.
20. Instanța a considerat că plata dobânzilor legale privind suma
restituită cu întârziere era justificată în temeiul articolelor 1088 dincodul civil și 43 din codul comercial, potrivit cărora obligațiilecomerciale lichide și exigibile produc dobânzi din ziua în care devinexigibile. În ceea ce privește plata creanței, instanța a confirmat sentințadin data de 3 decembrie 1992 și a constatat că creanța a fost plătităreclamantului în moneda națională cu acordul acestuia și că obligațiasocietății de asigurări înceta prin urmare prin plata datoriei, potrivit art.1091 Instanța a respins de asemenea pretențiile reclamantului față deMinisterul de Interne, pe motiv că din probele aflate la dosar nu reieșeacă acesta din urmă era obligat la plata sumelor cerute de interesat.
21. Reclamantul a înaintat apel. Printr-o încheiere din data de 19
noiembrie 1997, Curtea de Apel București (Curtea de Apel) aconsiderat că trebuia să plătească taxele judiciare proporțional cucererea sa, pe baza echivalentului sumei de 203.457 USD. La data de7 ianuarie 1998, Curtea de Apel a acordat un termen pentru platataxelor judiciare de către reclamant. La data de 14 ianuarie 1998 ea aanulat apelul, interesatul neplătind taxele judiciare cerute. Recla -mantul a înaintat recurs la Curtea Supremă de Justiție (CurteaSupremă). În perioada 5 iunie 1998-24 februarie 1999 au fost acor -date trei termene, și anume pentru lipsuri în procedura de citare, lacererea părților și pentru examinarea în contradictoriu a temei nicieijuridice a acțiunii. La data de 21 aprilie 1999 Curtea Supremă aadmis recursul și a trimis cauza în fața Curții de Apel, reținând căreclamantul nu trebuia să plătească taxa judiciară.
22. Sesizată cu o nouă analiză a apelului, la data de 24 septembrie
1999, Curtea de Apel a stabilit noul termen la data de 3 decembrie 1999,la cererea reclamantului și datorită lipsurilor în procedura de citare.
23. La data de 22 octombrie 1999, reclamantul a cerut ca termenul
stabilit pentru data de 3 decembrie 1999 să fie redus, ținând cont devechimea cauzei, dar Curtea de Apel a refuzat.
24. La datele de 3 decembrie 1999 și 28 ianuarie 2000 au fost
acordate noi termene pentru lipsuri în procedura de citare.
25. La data de 3 martie 2000 au avut loc dezbateri și termenul
pentru pronunțarea deciziei s-a stabilit la data de 17 martie 2000,pentru a permite părților să prezinte concluzii scrise și ținând cont delipsa de timp pentru a delibera.
415
26. Prin decizia din data de 17 martie 2000 Curtea de Apel a
respins apelul, pe motiv că decizia Tribunalului era legală șitemeinică, în măsura în care obligația societății încetase prin plată șireclamantul nu a solicitat, înainte de introducerea acțiunii, efectuareaplății în valută (USD). Ea a fost de acord că acceptând plata înmoneda națională reclamantul a fost indiscutabil prejudiciat. Ea aconsiderat totuși că prejudiciul nu era previzibil în momentul plății,în măsura în care a fost cauzat de o devalorizare accentuată amonedei naționale după noiembrie 1990 datorită puterii scăzute decumpărare și creșterii prețurilor în România. Or, niciuna din părțile înlitigiu nu ar putea fi considerată răspunzătoare de situația economicăa țării și de inflație. La data deciziei Curții de Apel suma în cauzăechivala cu 18,40 USD.
27. Reclamantul a înaintat recurs la Curtea Supremă.28. La data de 28 noiembrie 2000 aceasta a acordat un termen la
cererea reclamantului. La data de 13 martie 2001 s-a acordat un noutermen datorită incompatibilității unui judecător din completul dejudecată. Dezbaterile au avut loc la data de 22 mai 2001 șipronunțarea deciziei a fost fixată la 29 mai 2001 pentru ca părțile săpoată prezenta concluzii scrise.
29. Prin decizia din 29 mai 2001 Curtea Supremă a respins
recursul reclamantului, confirmând astfel decizia Curții de Apel.
C. Executarea silită a sentinței din data de 17 iunie 1997 și
reactualizarea creanței
30. În cursul anului 2002 reclamantul a introdus o cerere la
Judecătorie pentru a obține executarea silită a sentinței din data de 17iunie 1997 pentru creanța sa de 354.373 ROL, actualizată începândcu 1 octombrie 1989.
31. Printr-o încheiere din data de 5 aprilie 2002 Judecătoria a admis
parțial cererea și a autorizat executarea silită a creanței în cauză,actualizată numai începând cu data de 17 martie 2000. Nu a indicatmotivele pentru care a luat în calcul această dată pentru actualizare.
32. Reclamantul a înaintat apel la Tribunal. Au avut loc cinci
amânări între 11 iulie 2002 și 16 ianuarie 2003 datorită lipsurilor înprocedura de citare a părților și pentru a permite Judecătoriei sătransmită unele documente ale dosarului.
33. Prin decizia din data de 13 februarie 2003 Tribunalul a respins
apelul pe motiv că suma nu trebuia actualizată decât începând cu datade 17 martie 2000, dată la care titlul executoriu a devenit definitiv și
416
că până în acel moment creanța nu avea un caracter sigur, lichid și
exigibil, existența sa fiind îndoielnică.
34. Reclamantul a înaintat recurs invocând art. 43 din codul
comercial. Prin decizia din data de 2 iunie 2003, Curtea de Apel arespins recursul pe motiv că suma trebuia actualizată începând dinmomentul în care titlul executoriu a devenit definitiv, adică la 17martie 2000, deoarece înainte de această dată creanța nu avea uncaracter sigur, lichid și exigibil.
35. La data de 12 iunie 2003 societatea debitoare C. a pus la dispoziția
reclamantului 720.795 ROL, reprezentând valoarea actualizată a sumei de354.373 ROL, calculată începând cu 17 martie 2000. Suma propusăreprezenta echivalentul a 22,13 USD la data de 12 iunie 2003.Reclamantul a refuzat această sumă, estimând că nu reprezenta valoareareală a dobânzilor pe care ar fi trebuit să le primească.
Î/glyph1197 DREPT
I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 alin. 1 din Convenție și a art. 1
din Protocolul nr. 1 datorită duratei procedurii
42. Reclamantul se plânge de deprecierea ceanței sale de 354.373
ROL, pe care o socotește considerabilă și pe care o atribuite durateiexcesive a procesului și inflației, ale cărei consecințe numai el le-asuferit. Mai exact, el relevă că în anul 1989 creanța sa se ridica la25.494 USD, în timp ce după treisprezece ani de procese, aceasta numai reprezenta decât 18,50 USD. El invocă art. 6. alin. 1 dinConvenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 care prevăd următoarele:
Articolul 6 alin. 1 din Convenție„Orice persoană are dreptul la judecarea echitabilă a cauzei sale
(… ) de către o instanță independentă și imparțială (… ) care va hotărî(… ) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil(…) „
Articolul 1 din Protocolul nr. 1„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decâtpentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege șide principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a
adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementafolosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asiguraplata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. „
417
43. Guvernul consideră că numai perioada ulterioară ratificării
Convenției de către România, la 20 iunie 1994, poate fi luată în calculla examinarea duratei procedurii. Prin urmare, el relevă că perioadarespectivă se întinde până la 12 iunie 2003, adică pe nouă ani.
44. Pentru reclamant, punctul de plecare al perioadei de luat în
considerare este 16 aprilie 1991, data introducerii acțiunii, care dealtfel nu era încă soluționată în momentul în care România a ratificatConvenția.
45. Curtea consideră, la fel ca Guvernul, că perioada de luat în
considerare nu a debutat decât la 20 iunie 1994, cu ratificareaConvenției de către România și recunoașterea recursului individual.Ea va ține totuși cont de starea în care se afla procedura la acea dată(a se vedea Mitap și Muftuoglu împotriva Turciei, Hotărârea din 25martie 1996, Culegere de hotărâri și decizii 1996-II, pag. 410,paragraful 28). Procedura s-a încheiat la data de 12 iunie 2003. Ea adurat deci opt ani, unsprezece luni și douăzeci și patru de zile.
A. Asupra admisibilității
46. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt în mod manifest
neîntemeiate în sensul art. 35 alin. 3 din Convenție. De asemenea, eaconstată că acestea nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate șile declară deci admisibile.
B. Asupra fondului
1. Pretinsa încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție datorită
duratei procedurii
47. Guvernul consideră că această cauză nu este de o complexitate
deosebită, ci că suscită unele controverse asupra competențeiinstanțelor și asupra obligației reclamantului de a achita taxajudiciară. El constată de asemenea că nu au existat perioade lungi deinactivitate atribuibile autorităților, nici în procedura pe fond, nici înprocedura de executare silită. Mai mult, reclamantul a solicitat demai multe ori amânarea cauzei. Guvernul a concluzionat că durataprocedurii era rezonabilă.
48. Reclamantul consideră că durata procedurii în cazul în speță
nu era rezonabilă. El observă în acest sens că Judecătoria a admi -nistrat probe timp de cinci ani mai înainte de a concluziona că nu eracompetentă să soluționeze cauza; primul termen după decizia din 21aprilie 1999 a Curții Supreme a fost fixat cinci luni mai târziu;instanțele au amânat timp de doi ani examinarea cererii de executare
418
silită a deciziei din data de 17 iunie 1997. Reclamantul consideră de
asemenea că amânările pe care le-a cerut nu au prelungit procedura înmod semnificativ.
49. Curtea amintește că respectivul caracter rezonabil al duratei
unui proces se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și pebaza criteriilor consacrate de jurisprudența sa, îndeosebicomplexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel alautorităților competente precum și miza controversei pentruinteresați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender împotrivaFranței [GC], nr. 30979/96, paragraful 43, CEDH 2000-VII).
50. În cazul în speță, ea amintește că la data ratificării Convenției
de către România, cauza era în curs în primă instanță de trei ani, douăluni și cinci zile. Ea observă de asemenea că abia la data de 22 martie1996 Judecătoria a constatat că nu era competentă să soluționezecauza și că aproape un an s-a scurs mai înainte ca secția competentă aTribunalului să fixeze un termen (paragraful 18 de mai sus). Curtea iaact de asemenea de termenul extrem de lung de care instanțele auavut nevoie pentru a stabili că reclamantul nu trebuia să plăteascătaxele judiciare (paragraful 21 de mai sus). Or, statelor contractantele revine sarcina de a-și organiza sistemul judiciar în așa fel încâtinstanțele lor să poată asigura fiecăruia dreptul de a obține o sentințădefinitivă asupra contestațiilor referitoare la drepturile și obligațiilesale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Zwierzynskiîmpotriva Poloniei, nr. 34049/96, paragraful 55, CEDH 2001-VI).
51. În măsura în care Guvernul invocă faptul că reclamantul a
cerut de mai multe ori amânarea cauzei, Curtea consideră căîncetineala procedurii reiese în principal din comportamentulinstanțelor sesizate. Oricum, chiar și în sistemele juridice careconsacră principiul conducerii procesului de către părți, atitudineainteresaților nu scutește judecătorii de la asigurarea celerității dorităde art. 6 alin. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Surmeli împotrivaGermaniei [GC], nr. 75529/01, paragraful 129, CEDH 2006-…).
52. Curtea a soluționat de mai multe ori cauze ce au ridicat
probleme similare celor din cauza în speță și a constatat încălcareaart. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
53. După ce a examinat toate probele ce i-au fost prezentate,
Curtea consideră că Guvernul nu a expus nicio faptă și niciunargument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cauzaprezentă. Ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curteaconsideră că în cazul în speță încălcarea duratei procedurii în litigiueste excesivă și nu răspunde cerinței « termenului rezonabil ».
419
54. Prin urmare a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție
datorită duratei excesive a procedurii.
2. Pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție
55. Guvernul relevă că în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 o
creanță poate fi considerată drept « un bun » dacă îndeplinește toatecondițiile prevăzute de dreptul național. Ea amintește în acest sens căîn temeiul art. 379 alin. 1 din codul român de procedură civilă, nupoate avea loc nicio executare dacă creanța respectivă nu este certă,lichidă și exigibilă. În cauză, dacă reclamantul dispunea de un bunactual, adică dreptul de creanță recunoscut prin decizia din data de 17iunie 1997, această creanță nu îndeplinea totuși cerințele legii înmomentul introducerii acțiunii, în măsura în care rezultatul favorabilal procedurii astfel demarate nu era decât o simplă posibilitate. Maimult, instanțele naționale au dispus actualizarea creanței numaiîncepând de la data de 17 martie 2000.
56. Guvernul relevă apoi că reclamantul avea mai multe
posibilități pentru a obține actualizarea creanței pentru a ține cont devaloarea sa la data introducerii acțiunii. În primul rând, ar fi pututcere, în cererea inițială, ca suma în chestiune să fie reactualizată înraport de rata inflației. În al doilea rând, reclamantul se putea folosi deart. 132 alin. 2 din codul de procedură civilă, care îi permitea sămărească cuantumul pretențiilor sale inițiale, inclusiv solicitândreactualizarea acestuia în funcție de rata inflației. În al treilea rând, elavea posibilitatea de a introduce o « contestație la titlu » dacăconsidera că titlul său executoriu nu era suficient de clar în privințacuantumului creanței sau momentului plății. În al patrulea rând, nimicnu-l împiedica să ceară reactualizarea creanței în faza executării silite,în temeiul art. 371
2din codul de procedură civilă. În opinia
Guvernului, această ultimă dispoziție, care permite executoruluijudecătoresc să reactualizeze creanțele, viza scutirea instanțelor șiasigurarea acoperirii rapide și integrale a creanțelor. Mai mult, sumacalculată de executorul judecătoresc putea face obiectul unei obiecțiila executarea silită, în temeiul art. 399 din codul de procedură civilă.Or, reclamantul nu s-a folosit de aceste căi. Guvernul constată deasemenea că acesta a refuzat să accepte suma stabilită prin hotărâreajudecătorească definitivă. În aceste condiții, el consideră că interesatulnu poate invoca o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
57. Citând cauzele Rudzinska împotriva Poloniei (Hotărâre) (nr.
45223/99, CEDH 1999-VI) și Asociația și Liga pentru protecțiacumpărătorilor de automobile, Ana Abîd și alți 646 împotrivaRomâniei (decizie) (nr. 34746/97, 10 iulie 2001), Guvernul
420
reamintește că statul nu are obligația de a menține, printr-o indexare
sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse în bănci.
58. Reclamantul consideră că Guvernul nu a oferit nicio explicație
pertinentă pentru a justifica prejudiciul pe care l-a suferit datoritădevalorizării creanței sale deoarece autoritățile nu i-au plătit suma de354.373 ROL la timp, adică la data de 29 septembrie 1989. El adaugăcă cererea sa privind actualizarea creanței avea într-adevăr dreptobiect luarea în calcul a devalorizării monedei naționale.
59. Curtea consideră că acest capăt de cerere este direct legat de
capătul de cerere întemeiat pe durata excesivă a procedurii. Cu toateacestea, ținând cont și de competența sa ratione temporis pentru aanaliza cauza, ea nu poate face speculații asupra valorii reale acreanței reclamantului dacă durata procedurii a fost rezonabilă. Pebaza concluziilor ce figurează la paragrafele 53 și 54 de mai sus,Curtea consideră că nu poate statua asupra temeiniciei capătului decerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 (Zanghi împotrivaItaliei, decizia din 19 februarie 1991, seria A nr. 194-C, pag. 47,paragraful 23) ; Buj împotriva Croației, nr. 24661/02, paragraful 38,1 iunie 2006 ; Efimenko împotriva Ucrainei, nr. 55870/00, paragraful68, 18 iulie 2006 ; Kovacheva și Hadjiilieva împotriva Bulgariei, nr. 57641/00, paragraful 38, 29 martie 2007).
II. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 alin. 1 din Convenție
datorită rezultatului procedurii
60. Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de
refuzul instanțelor de a condamna societatea C. să-i plătească învalută, și nu în moneda națională, suma de 203.457 USD, carecorespunde părții din indemnizația de asigurare care îi revenea înurma accidentului său de muncă.
61. Curtea amintește jurisprudența sa constantă conform căreia nu
este competentă să examineze o cerere referitoare la erori în fapt sauîn drept pretins comise de o instanță internă, decât dacă și în măsuraîn care aceste erori i se par susceptibile să fi antrenat o atingere adusădrepturilor și libertăților garantate de Convenție (Garcia Ruizîmpotriva Spaniei [GC], nr. 30544/96, paragraful 28, CEDO 1999-I).
62. Pe baza elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este
competentă să analizeze acuzațiile formulate, Curtea nu a constatatnicio încălcare a drepturilor garantate de art. 6 alin. 1 din Convenție.
63. Reiese că acest capăt de cerere trebuie respins nefiind în mod
manifest neîntemeiat, în sensul art. 35 alin. 3 și 4 din Convenție.
421
III. Asupra aplicării art. 41 din Convenție
64. În conformitate cu art. 41 din Convenție,
„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a
Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înalteipărți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă aconsecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă estecazul, o satisfacție echitabilă. „
A. Prejudiciu
69. Curtea consideră că scrisoarea reclamantului din data de 27
aprilie 2006 face trimitere implicit la pretențiile pe care acesta le-aprezentat în cele două formulare de cerere. Ea reamintește că aconcluzionat că a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Convențiedatorită duratei procedurii și că a reținut că nu trebuie să statuezeasupra temeiniciei capătului de cerere întemeiat pe art. 1 dinProtocolul nr. 1. Oricum, ea nu poate face speculații asupra valoriireale a creanței (paragrafele 53, 54 și 59 de mai sus). În schimb,Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral certdatorită duratei excesive a procedurii. Statuând în echitate, ea alocăacestuia 6.000 euro cu acest titlu.
Curtea, prin Hotărârea din 1 iulie 2008 declară cererea admisibilă
în ceea ce privește capetele de cerere întemeiate pe art. 6 alin. 1 dinConvenție datorită duratei procedurii și pe art. 1 din Protocolul nr. 1la Convenție, și inadmisibilă pentru rest ;.hotărăște că a avut locîncălcarea art.6 alin. 1 din Convenție ;hotărăște că nu va statua asupratemeiniciei capătului de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr.1. De asemenea Curtea hotărăște : a) că statul pârât trebuie săplătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămâneriidefinitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenție,6.000 euro (șase mii euro), la care se va adăuga orice sumă putând fidatorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral ;b) că sumarespectivă va fi convertită în moneda statului pârât la cursul deschimb valabil la data plății ;c) că, începând de la data expirăriitermenului amintit și până la momentul efectuării plății, suma va fimajorată cu o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânziipentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca CentralăEuropeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Nu înultimul rând Curtea respinge cererea de acordare a unei satisfacțiiechitabile pentru rest.
422
423HOTĂRÂREA Î/glyph1197 CAUZA
GEORGEL ȘI GEORGETA STOICESCU
ÎMPOTRIV A ROMÂ/glyph1197IEI
În cauza Georgel și Georgeta Stoicescu c. României ne aflăm în
situația în care statul român nu pare a proteja și a garanta protecțiafizică a cetățenilor săi. În speță, reclamanta, dna G. S., a fost atacată,mușcată și doborâtă la pământ de aproximativ 7 câini fără stăpân înfața casei sale. În urma atacului câinilor, G S a suferit răni la cap,precum și o fractură de os femural, fiind spitalizată timp de patru zile.După ieșirea din spital, G S i-a fost prescris un tratament medical, pecare însă nu l-a putut urma din cauza problemelor financiare. În urmaaccidentului, reclamanta a început să fie amnezică, să aibă dureri laumăr și coapsă și să meargă cu dificultate. În plus, a început să aibăstări de anxietate și nu și-a mai părăsit locuința de frica unui nou atacal câinilor vagabonzi. În 2003, a rămas imobilizată la pat. Starea desănătate a reclamantei s-a deteriorat, astfel încât la data de 4 iunie2003 a fost declarată invalidă de către Comisia Medicală aConsiliului Local București și i s-a acordat îngrijire medicalăgratuită. Iar în data de 20 decembrie 2007 aceasta a decedat.
În fața Curții Europene a Drepturilor Omului reclamanții au
susținut încălcarea drepturilor lor, garantate de art. 3, 8 și 6 dinConvenție.
Remarcăm faptul că prin Hotărârea Curții din data de 26 iulie
2011 se statuează numai încălcarea art. 6 și al art 8 din Convenție. Înceea ce privește art. 3 din Convenție, Curtea consideră că problemaprivind găsirea unei metode optime pentru soluționarea problematiciicăinilor vagabonzi cade în sarcina statutului, motiv pentru careautorităților nu trebuie să li se impună o sarcină imposibilă saudisproporționată fără a lua în considerare opțiunile operaționale caretrebuie făcute în funcție de priorități și resurse. În acest sens, Curtea astatuat că măsurile inadecvate luate de autoritățile române pentrusoluționarea problemei câinilor fără stăpân în cauza G S, împreunăcu omisiunea acestora de a-i acorda o despăgubire adecvată pentrusuferințele cauzate constituie o violare a Articolului 8.
În cele ce urmează, vom prezenta, pe scurt, cauza Georgel și
Georgeta Stoicescu c. României.
(extras)
PROCEDURA
1.Reclamanții D.na G. S., și Dl. G.S. au sesizat Curtea împotriva
României în data de 10 ianuarie 2001 în temeiul articolului 34 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale.
3.Reclamanții au susținut încălcarea drepturilor lor, garantate de
art. 3, 8 și 6 din Convenție.
5.În data de 10 septembrie 2008 dl. G.S. a informat Curtea cu
privire la decesul soției sale, d.na. G.S din data de 29 decembrie 2007și asupra faptului că va continua procedura, în calitatea sa de succesor.
Î/glyph1197 FAPT
I. Circumstanțele cauzei
6. Reclamanta a fost născută în anul 1929.
7. La 24 octombrie 2000, doamna Stoicescu, având 71 de ani la
vremea respectivă, a fost atacată, mușcată și doborâtă la pământ deaproximativ 7 câini vagabonzi în fața casei sale în cartierul Pajura, ozonă rezidențială a Bucureștiului. În urma atacului câinilor, dnaStoicescu a suferit răni la cap, precum și o fractură de os femural,fiind spitalizată timp de patru zile. După ieșirea din spital, dneiStoicescu i-a fost prescris un tratament medical, pe care însă nu l-aputut urma din cauza problemelor financiare.
8. În urma accidentului, reclamanta a început să fie amnezică, să
aibă dureri la umăr și coapsă și să meargă cu dificultate. În plus, aînceput să aibă stări de anxietate și nu și-a mai părăsit locuința de fricaunui nou atac al câinilor vagabonzi. În 2003, a rămas imobili zată la pat.
9. La data incidentului reclamanta și soțul ei erau pensionari, cu
un venit lunar în lei (ROL) de aproximativ 80 euro. Ei au susținut căacest venit lunar era insuficient pentru tratamentul medical alreclamantei și că trăiau la nivelul de subzistență. Pe cale deconsecință, reclamata a pierdut în greutate.
424
10. Starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat, astfel încât la
data de 4 iunie 2003 a fost declarată invalidă de către ComisiaMedicală a Consiliului Local București și i s-a acordat îngrijiremedicală gratuită.
Acțiunea civilă pentru solicitare de despăgubiri împotriva
Primăriei București
11. La data de 10 ianuarie 2001 reclamanta, reprezentată de soțul
ei, a dat în judecată pe Primărul Muncipiului București, solicitânddespăgubiri în valoare de 100.000.000 ROL (4000 euro) pe motivulcă, în urma atacului, a devenit invalidă.
12.La prima înfățisare în justiție, curtea a constatat că dna
Stoicescu nu a plătit taxa de timbru și i-a ordonat să plătească sumade 6 145 000 ROL (250 euro). Această sumă reprezenta venitul lunaral familiei Stoicescu pe patru luni. Reclamanta a plătit numai 500000 ROL (20 euro), împrumutați de la diferite cunoștințe. La 6 martie2001, curtea a respins actiunea civilă pe motivul neplății integrale ataxei de timbru. Hotărărea a fost atacată cu apel de către reclamantă.
13.În martie 2001, primarul Bucureștiului a anunțat că vor fi
eutanasiați câinii vagabonzi. El a declarat că în cursul anului 2000 ,22 000 de persoane au avut nevoie de îngrijire medicală în urmaatacurilor câinilor vagabonzi și că de la începutul anului 2001 maimult de 6 000 de oameni fusesera mușcați de câini vagabonzi, copiiiși vârstnicii fiind cei mai expuși la atacuri.
14. La termenul din data de 19 iunie 2001, Tribunalul București a
decis că Administrația pentru Supravegherea Animalelor (ASA) , unorganism public, nu a luat toate măsurile necesare în a proteja populațiaiar că atacul asupra dnei Stoicescu a pus în pericol viața și sănătateaacesteia, cauzându-i suferință fizică și psihică. Primăriei Bucureștiului is-a ordonat să plătească daune morale de 10 000 000 ROL (aproximativ400 euro), reprezentând 10% din suma pretinsă de reclamantă.
15. Primăria București a câștigat în recurs, invocând că nu avea
calitate procesuală pasivă, deoarece A S A era sub tutela Consiliuluimunicipal București și nu al Primăriei București.
425
2. Acțiunea civilă în despăgubiri împotriva ACA și a Consiliului
Muncipiului București
17. La data de 28 iunie 2002 reclamanta, reprezentată de soțul ei,
a introdus o noua acțune civilă la Judecătoria București, solicitânddaune în cuantum de ROL 50,000,000 (EUR
2,000) din partea ASA si a Consiliului General al Municipiului
București. Acțiunea a fost respinsă, iar apelul introdus de reclamantăa fost la rândul lui respins.
18. La data de 3 decembrie 2002 Judecătoria sectorului 1 a respins
acțiunea, reținând faptul că Consiliul Muncipiului București nu aveacalitate procedurală. În ceea ce privește ASA, Curtea a evidențiatfaptul că la data de 31 octombrie 2001, Consiliul municipal a adoptatdecizia nr. 287, în temeiul căreia ASA a fst desfințată, iar controlulcâinilor vagabonzi a fost trasferat primarilor celor șase sectoare aleBucureștiului.
Î/glyph1197 DREPT
45. Invocând în special art. 3 și art. 8 din Convenție reclamanta s-a
plâns de faptul că a fost atacată de o haită de câini fără stăpân deoareceautoritățile locale au omis să ia măsuri adecvate pentru a rezolvaproblema câinilor fără stăpân în municipiul București. 64.Invocândarticolul 6 § 1, ea s-a plâns și de faptul ca instanțele interne i-au respinsacțiunile civile prin care a solicitat sa fie des pă gubită.
53.Curtea a constatat faptul că reclamanta a fost atacată, mușcată și
doborâtă la pământ de către o haită de aproximativ șapte câini vagabonziîntr-un cartier rezidențial din București și că acest atac și consecințele luii-au provocat suferințe incontestabile, atât fizice cât și morale.
56.Autoritățile române dețineau informații detaliate referitor la
problema câinilor fără stăpân , în special în ce privește numărul mareal acestora în municipiul București și pericolul pentru populațiereprezentat de aceștia. Datele de care au dispus autoritățile confirmăde asemenea regularitatea producerii acestor atacuri în București.
57. În 2001, în urma atacului asupra dnei Stoicescu, autoritățile au
recunoscut existența problemei atacurilor de către câinii vagabonzi șiau adoptat Decizia nr. 82 și Ordonanța de urgență nr. 155/2001.
426
58.Curtea a admis că, chiar și anterior atacului asupra reclamantei,
în România existau regulamente care să constituie o bază legalăpentru crearea unor structuri specifice menite să rezolve problemacâinilor. Aceste regulamente au fost modificate în mod repetat în urmaincidentului din anul 2000, în special în ceea ce privește organizarea șicontrolul structurilor responsabile de gestionarea câinilor fără stăpânși modul în care aceștia sunt tratați după capturare.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că, în pofida acelor regulamente,
situația a continuat să fie critică, câteva mii de persoane având desuferit în urma atacurilor câinilor vagabonzi doar în municipiulBucurești. Curtea a fost de acord cu Guvernul Român în sensul căresponsabilitatea pentru situația câinilor fără stăpân in Româniaaparține în egală măsură societății civile.
59. In același timp, Curtea observă că nu este în măsură să
determine care este cea mai buna metodă de soluționare a acestui tipde probleme. Autorităților nu trebuie să li se impună o sarcinăimposibilă sau disproporționată fără a lua în considerare opțiunileoperaționale care trebuie făcute în funcție de priorități și resurse.
60. Curtea a notat faptul că în hotărârea din 19 iunie 2001 ,
plângerea reclamantei a fost examinată pe fond. Cu toate acestea,acea hotărâre a fost anulată din motive procedurale și încercărileulterioare ale reclamantei de a obține o decizie care să-i acordedespăgubiri adecvate nu au avut niciun rezultat.
61. Curtea a mai reținut că Guvernul Român nu a reușit să
identifice nici o măsură concretă a autorităților la momentul inciden -tului în sensul implementării legilor existente pentru a rezolvaproblema gravă a câinilor vagabonzi. Guvernul a omis de asemeneasă indice dacă regulamentele sau practicile de la momentul produ -cerii incidentului sau cele adoptate ulterior prevedeau acor darea dedespăgubiri victimelor atacurilor câinilor fără stăpân. Mai mult,această problemă nu pare să fie soluționată nici până la ora actuală.
62. Curtea a statuat în consecință că măsurile inadecvate luate de
autoritățile române pentru soluționarea problemei câinilor fără stăpânîn cauza dnei Stoicescu, împreună cu omisiunea acestora de a-i
427
acorda o despăgubire adecvată pentru suferințele cauzate constituie o
violare a Articolului 8.
72. Curtea a reținut că, teoretic, legislația română i-a permis dnei
Stoicescu să se adreseze instanțelor pentru a cere despăgubiri în bazaCodului Civil iar ea a facut uz de acest drept. În ciuda resurselorlimitate, ea a fost nevoită să achite taxe de timbru; ținând însă cont delegislația care prevedea că taxele de timbru sunt calculate în funcțiede suma despăgubirilor solicitate, ea a fost nevoită să-și limitezepretențiile formulate în fata instanțelor naționale. Mai mult, deșiTribunalul București a decis ca reclamanta sa fie scutită de plata taxeide timbru, suma pe care aceasta o achitase nu i-a mai fost restituită.
73. Curtea a mai notat că dna Stoicescu nu a obținut o decizie
definitivă pe fondul plângerii ei civile deoarece cauza ei a fostrespinsă repetat fără a fi examinată pe fond , având în vedere căreclamanta nu a reușit să identifice autoritatea locală responsabilă degestionarea câinilor fără stăpân.
75.În conformitate cu două acte ale administrației locale,
consiliile municipale aveau obligația de a organiza servicii degestionare a câinilor fără stăpân, iar primăriile urmau să pună înaplicare aceste strategii. În cazul dnei Stoicescu, documentul emis deASA purta ștampila Primăriei București.
Ea a fost deci îndreptățită să considere că în ce privește activitățile
și responsabilitățile ASA, Primăria București era cea care aveacalitate procesuala pasivă. Curtea a constatat prin urmare că sarcinaimpusă dnei Stoicescu de a identifica autoritatea pe care s-o cheme înjudecată a constituit o cerință excesivă prin care s-a adus atingerejustului echilibru dintre interesul public și drepturile reclamantei.
76.În consecință, Curtea a stabilit că reclamanta nu a avut
posibilitatea reală de a cere despăgubiri în fața instanțelor și aconcluzionat că ea nu a beneficiat de un acces efectiv la justiție, ceeace a constituit o violare a articolului 6 § 1.
80. În baza articolului 41 al Convenției, ca satisfacție echitabilă,
Curtea a stabilit că România trebuie să plătească dlui Stoicescu sumade 9.000 euro (EUR) cu titlu de despăgubiri morale și 20 EUR cutitlu de cheltuieli.
428
Prin Decizia din data de 26 iulie 2011, Curtea hotărăște
încălcarea art.8 și a art. 6 § 1 din Convenție în cauza GEORGELSI GEORGETA STOICESCU c. ROMÂ/glyph1197IEI.
Judecătorul Lopez Guerra a formulat opinie separată:
„Achiesez la opinia completului în ceea ce privște încălcarea
articolului 6 din Convenție și atribuirea satisfacției echitabilestabilite. Dar, nu sunt de acord cu aprecierile completului privitoarela încălcarea articolului 8 din Convenție de către autoritățile române.
În opinia mea, aceste aprecieri sunt rezultatul unei extinderi
nejustificate a principiului obligațiilor pozitive. Hotărârea pronunțatăface în mod corect referire la cazul Amac si Occan (2007) și Osman(1998).
Astfel cum subliniază hotărârile Curții din aceste cazuri, pentru a
stabili că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile pozitive,Curtea a statuat că autoritățile trebuie să fi avut cunoștință „deexistența unui risc real și imediat pentru viața sau integritatea fizică aunei anumite persoane și nu au reușit să ia măsuri în domeniul deaplicare al competențelor lor „. În speță, este evident că autoritățilenu au avut cunoștință de existența unui risc real și imediat pentrureclamantă, dar erau conștiențe de o situație generală de risc care arputea afecta cetățenii, în general, mai degrabă decât în cazul specialal reclamantei.
În conformitate cu jurisprudența Curții, este cu siguranță justificat
ca autoritățile statelor membre să ia măsuri pentru a preveni riscurileprobabile și imediate cu privire la drepturile garantate în temeiulConvenției care afectează anumite persoane fizice. Dar eu nuconsider justificată extinderea în cauza a acestui principiu pentru acere autorităților să adopte toate măsurile necesare pentru a protejaorice persoană fața de orice formă de pericol în general. Puterilepublice sunt necesare pentru a satisface nevoile, practic, nelimitate,cu mijloace, în mod inevitabil, limitate. Ele trebuie să furnizezeservicii vitale, cum ar fi apă curată, sisteme de canalizare, deeliminare a deșeurilor, de îngrijire a sănătății, siguranța traficului șisiguranța publică, printre multe altele. Și numărul de victime caurmare a livrării defectuoase a acestor servicii poate fi considerabil.Dar, este de competența autoritățior din fiecare țară, și nu decompetența acestei Curti să stabilească prioritățile și să determine
429
prioritățile la alocarea eforturilor și resurselor. În speță, problema
câinilor fără stăpân din Bucuresti, reprezintă, fără îndoială, unadestul de gravă. Dar, eu cred că această Curte nu are competența de astabili prioritățile autorităților române și să tragă concluzia că acesteaau încalcat articolul 8 al Convenției pentru simplul fapt că nu auacordat o mai mare prioritate eradicării problemei câinilor fărăstăpân, față de alte probleme.
În conformitate cu legislația română, prima instanță din România
a decis că autoritățile administrative competente nu au luat măsurileadecvate în acest caz și a acordat reclamantului 400 de euro îndespăgubiri. Hotărârile ulterioare ale instanțelor de control audesfiintat această decizie, privând reclamanta de despăgubireaobținută, fapt pe care această Curte l-a declarat a fi in contradicție cuarticolul 6 § 1 din Convenție. În opinia mea, confirmarea încălcariiConvenției și atribuirea satisfacției echitabile sunt despăgubirisuficiente pentru încălcarea suferită în cauză de către reclamantă, șinu se justifică si o opinie privitoare la obligațiile autorităților româneîn ceea ce privește politica lor generală.”
430
431CUPRI/glyph1197S
Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
Capitolul I Protecția persoanelor cu handicap în sistemul O.N.U. . . . 7
● Declarația Drepturilor Omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7● Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice . . . . . . 10● Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale
și culturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
● Convenția Internațională privind eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
● Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discrimare
față de femei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
● Convenția cu privire la drepturile copilului . . . . . . . . . . . . . . . 15● Convenția UNESCO privind lupta împotriva discriminării în
domeniul învățământului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
● Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități . . . . . . 18
Capitolul II Protecția persoanelor cu handic ap la nivelul Consiliului
Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
● Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fudamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
● Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a
demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei,
Convenția privind drepturile omului și biomedicina . . . . . . . . 52
● Carta Socială Europeană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53● Carta Socială Europeană Revizuită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55● Planul de acțiune pentru promovarea drepturilor și a deplinei
participări a persoanelor cu disabilități în societate: îmbunătățirea
calității vieții persoanelor în Europa 2006-2015 . . . . . . . . . . . . 61
● Recomandarea (2011) 14 cu privire la la participarea persoanelor
cu dizabilități în viața politică și publică . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Capitolul III Protecția persoanelor cu handicap în cadrul Uniunii
Europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
● Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene . . . . . . . . 149● Carta Comunitară privind drepturile sociale fundamentale ale
lucrătorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
● Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 din 5.07.2006 privind drepturile
persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusăpe durata călătoriei pe calea aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
● Regulamentul (C.E.) nr. 1371/2007 din 23.10. 2007 privind
drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar . . . 170
● Regulamentul (U.E.) nr. 1177/2010 din 24.11. 2010 privind
drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile
interioare și de modificare a Regulamentului (C.E.) nr. 2006/2004. 178
● Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap:
un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere . . . . . . . . 191
Capitolul IV Protecția persoanelor cu handicap în legislația din
România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
● Hotărârea Guvernului din 1175 din 29.09.2005 privind aprobarea
Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea
socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 . . . . 206
● Lege nr. 448 din 6.12. 2006 privind protecția și promovarea drep –
turilor persoanelor cu handicap . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
● Hotărârea Guvernului nr. 268 din 14.03. 2007 pentru aprobarea
Normelor metodo logice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/
2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
● Hotărârea Guvernului nr. 787 din 17.07. 2007 privind stabilirea
unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE)
nr. 1.107/2006 din 5.07.2006 privind drepturile persoanelor cu
handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă care călătoresc
pe calea aerului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 328
● Hotărârea Guv ernului nr. 430 din 16.04. 2008 pentru aprobarea
Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap . . . . . . . . . . . . . . . . 330
● Hotărârea Guvernului nr. 23 din 6.01.2010 privind aprobarea
standardelor de cost pentru serviciile sociale . . . . . . . . . . . . . . 339
● Legea nr. 292 din 20.12. 2011 privind asistența socială. . . . . . . 342
Capitolul V Protecția persoanelor cu handicap în jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361
● Hotărârea în cauza Gheorghe împotriva României . . . . . . . . . . 361● Hotărârea în cauza Bragadireanu împotriva României. . . . . . . . 374● Hotărârea în cauza Rupa împotriva României . . . . . . . . . . . . . 396● Hotărârea în cauza Tășchină împotriva României . . . . . . . . . . . 412● Hotărârea în cauza Georgel și Georgeta Stoicescu împotriva
României . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423
Tipărit la „MO/glyph1197ITORUL OFICIAL” R.A.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: /glyph1197EDISCRIMI/glyph1197ARE AUTO/glyph1197OMIE I/glyph1197CLUZIU/glyph1197E Instrumente privind drepturile persoanelor cu handicap și… [603403] (ID: 603403)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.