pentru certificarea în ocupa ția de RESPONSABIL DE MEDIU Cod COR 325710 1 I. Argument II. FISA DE POST RESPONSABIL CALITATE MEDIU III. Unde suntem :… [603381]

0

MANAGEMENTUL DE ȘEURILOR

Suport de curs
pentru certificarea în ocupa ția de
RESPONSABIL DE MEDIU
Cod COR 325710

1
I. Argument

II. FISA DE POST RESPONSABIL CALITATE MEDIU

III. Unde suntem : 3 secrete ”ru șinoase” ale României

IV. Conceptul de management al de șeurilor

V. Managementul de șeurilor în UE

VI. LEGISLA ȚIE
1/ LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul de șeurilor
2/ HOTARÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenta g estiunii de șeurilor si pentru
aprobarea listei cuprinzând de șeurile, inclusiv deșeurile periculoase
3/ HG 1408 / 2008 clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase

4/ HOTARARE nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor si a de șeurilor de
ambalaje

5/ PROCEDURA din 19 noiembrie 2007 de emitere a autoriza ției de mediu
6/ Hotararea Guvernului nr. 1061/2008 privind transportul de șeurilor periculoase și
nepericuloase pe teritoriul Romaniei

7/ ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 di n 22 decembrie 2005 privind protectia mediului
8 / ORDONANTA DE URGENTA nr. 196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu
VII. Recuperarea de șeurilor menajere

2

VII. Argument

De ce au nevoie companiile de un responsabil de mediu
Companiil e sunt obligate prin lege sa aiba un departament de protectie a mediului. Activitate economica
are un impact asupra mediului inconjurator. Pentru a limita acest impact, companiile au obligatia legala de a
infiinta un departament specializat (conform OUG 195/2005 ), care sa administreze activitatile de protectia
mediului. De asemenea, în conformitate cu prev ederile Legii nr. 211/25.11.2011
Obligatiile companiilor in domeniul protectiei mediului sunt asumate, conform legislatiei nationale, de
managementul de top. Legea este aceeasi pentru toata lumea dar, in functie de domeniul de activita te al
companiei, de amploarea activitatii si, implicit, de impactul produs asupra mediului inconjurator,
responsabilitatea in domeniul protectiei mediului variaza. Toate activitatile economice al caror impact
asupra mediului este semnificativ, necesita o c oordonare clara, in sensul prevenirii, diminuarii si eliminarii,
pe cat posibil, a poluarii. Un Responsabil de Mediu calificat poate evalua impactul de mediu produs de
companie si poate actiona in sensul reducerii si chiar al eliminarii lui, prin respectarea normelor legale. Se
poate ocupa de intocmirea documentatiei pentru obtinerea avizelor de mediu si de transmiterea raportarilor
periodice catre Agentia de Mediu. De asemenea, isi poate asuma realizarea si indeplinirea de planuri pentru
reducerea poluarii si chiar implementarea unor sisteme de management de mediu.

Companiile au nevoie de un responsabil de mediu pentru ca un astfel de profesionist poate sa faca fata
cerintelor tot mai restrictive ale legislatiei. Informatia inseamna bani. Compania al carei personal de mediu
este bine instruit si isi cunoaste responsabilitatile, poate evita situatii neplacute in relatia cu autoritatile sau
eventuale penalizari. Costurile unor astfel de penalizari sunt mult mai mari decat cheltuielile de instruire
(vezi cazul companiei Protan a carei activitate a fost intrerupta din cauza neconformitatilor cu legislatia de
mediu). , art. 22, alin.3,
deținătorii/producătorii de deșeuri persoane juridice, comercianții, precum și operatorii economici autorizați
din punct de vedere al protec ției mediului pentru efectuarea operațiunilor de colectare si tra nsport de șeuri
„au obliga ția să desemneze o persoană din rândul angajaților proprii care să urmărească și să asigure
îndeplinirea obliga țiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege aceasta obligație unei terțe persoane”.
Conform alin. 4 „Persoanele dese mnate, prevăzute la alin. 3, trebuie sa fie instruite în domeniul gestiunii
deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate”.
Nedesemnarea unei persoane cf. art. 22 alin. 3, constituie contraven ție și se s ancționează cu amenda de la
15.000 lei la 30.000 lei!
E important de retinut ca responsabilul de mediu trebuie, de multe ori, intr -o prima etapa, sa se lupte cu
inertia din organizatie. Inertia se man ifesta de la nivelul conducerii, pana la cel al personalului de executie,
din cauza lipsei de informatii si cunostinte de specialitate.

II. FISA DE POST RESPONSABIL CALITATE MEDIU
1. Denumirea compartimentului:
2. Denumirea postului: Responsabil calitate mediu
3. Numele si prenumele salariatului:
4. Se subordoneaza:
5. Numele sefului ierarhic:
6. Subordoneaza: Numai daca este cazul
7. Drept de semnatura:

3
Intern:
Extern:
8. Relatii functionale:
9. Pregatirea si experienta:
10. Autoritate si libertate orga nizatorica:
Daca este cazul
11. Responsabilitati si sarcini:
– Gestioneaza documentele sistemului integrat calitate/mediu al compartimentului;
– Elaboreaza,distribuie, pastreaza, modifica procedurile sistemului integrat calitate/mediu al societatii si se
asigura ca sunt respectate de personalul compartimentului;
– Inlocuieste documentele perimate cu cele in vigoare si pastreaza documentele mentionate in procedura
controlul inregistrarilor;
– Se preocupa de respectarea cu strictete a cerintelor clientilor s i a celor de reglementare;
– Identifica necesitatile de instruire in domeniul calitatii/mediului si le propune spre avizare reprezentantului
conducerii;
– Se asigura de adecvanta sistemului integrat calitate/mediu implementat in compartiment cu cerintele
referentialelor , furnizand date reprezentantului conducerii , pentru sedintele anuale ale conducerii conform
procedurii �Analiza conducerii� ;
– Urmareste implementarea actiunilor corective propuse sau rezultate in urma auditurilor;
– Efectueaza audituri interne daca are pregatirea respectiva.
Sarcini specifice pentru sistemul de management de mediu:
– Participa la identific area periodica a aspectelor de mediu, determinarea semnificatiei lor, stabilirea
obiectivelor specifice si crearea programelor de management de mediu;
– Verifica tinerea sub control a spectelor de mediu; – Gestioneaza si controleaza materialele si deseurile; –
Verifica indeplinirea obiectivelor cuprinse in programele de mediu ce revin compartimentului din care face
parte;
– Dezvolta, implementeaza si mentine SMM, sub conducerea reprezentantului managementului;
– Participa la identificarea necesitatilor de control operational si coordoneaza implementarea si mentinerea
acestora;
– Monitorizeaza performantele de mediu fata de aspectele de mediu semnificative si cerintele
reglementarilor identificate;
– Participa la dezvoltarea si implementarea planurilor de pregatire si raspuns in situatii de urgenta;
– Face propuneri pentru elaborarea unor noi proceduri operationale si instructiuni de lucru necesare
optimizarii activitatilor de protectie a mediului.
12. Sanctiuni pentru nerespectarea fisei postului sau a anexe lor acestora:
Daca este cazul
13. Semnaturi: 14. Data semnarii:

III. Unde suntem : 3 secrete ”ru șinoase” ale României

1. Stațiile de epurare.
Dacă jumătate dintre români nu au canalizare, s -ar putea înțelege că restul de
jumătate au. Ei bine, nu au: doar li se pare. Din două miliarde de metri cubi de apă uzată care ajunge în
canalizări într- un an, doar un sfert este epurată satisfăcător (dar nu după standardele UE). 45% sunt ape
epurate insuficient iar restul de o treime sunt deversate direct în râuri. Da, 40 de orașe nu au deloc stație de
epurare. În capul listei stă cu mândrie … capitala țării.
2. Gropile de gunoi. 99% din gunoaiele produse în România sunt lăsate să fermenteze la soare , în gropile de
gunoi – cel mai ridicat procent din Europa. La rândul lor, nouă din zece gropi de gunoi împrăștie mai mult

4
miros fetid decât permite UE și ar trebui înlocuite. Însă pe lângă cele 300 de gropi ecologice sau neecologice
oficiale mai există și câteva m ii de gropi “ad -hoc” .

3. Apa freatică.
10% din ape sunt poluate cu azotați peste limita maximă admisă, câte 8% cu substanțe
organice sau amoniu și câte 5% cu fosfați, sulfați sau cloruri. Se adaugă cazuri punctuale de poluare cu
petrol, pesticide, metale grele sau hidrocarburi. Practic, în zonele de câmpie, șansele să găsești apă curată în
forajele de mică adâncime sunt aproap e de zero.
Desigur, în condițiile acestea “agricultura bio” în România este aproape o glumă – după zeci de ani în care
pământul și apa au fost otrăvite prin fertilizare exagerată sau fără cap.
Însă altceva este cu adevărat teribil. Din acest motiv , câteva zeci dacă nu chiar sute de nou -născuți mor în
fiecare an în urma intoxicării cu nitriți – o statistică pe care nimeni nu o ține , dar ușor de intuit pe baza
frecvenței cazurilor despre care totuși se află. Despre câți adulți se îmbolnăvesc sau mor pentru că beau “apă
curată, din fântână”, chiar nu știe n imeni.
IV. Conceptul de management al deseurilor

Managementul deseurilor
Conceptul de reciclare este o succesiune de actiuni de colectare, transportrare, procesare, reciclare si
distrugere a deseurilor. Prin deseuri se intelege materiale nefolositoare rezultate in urma activitatii umane,
iar managementul lor se face pentru a reduce efectul asupra sanatatii, mediului inconjurator si nu in ultimul
rand esteticii. Deseurile pot consta din substante solide, lichide, gazoase sau radioactive.
Metodele de management al deseurilor difera in functie de gradul de dezvoltare al unei tari, de tipul zonei
(rural, urban, industrial, rezidential) si de tipul deseului.
Reciclarea este procesul de refolosire a materialelor si produselor vechi pentru crearea unora noi, fara a
apela la materii prime noi, reducand astfel consumul de energie necesar extragerii materiilor prime,
respectiv distrugerii deseurilor. Reciclarea ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera .
Conceptul de reciclare nu este unul nou, dovezi de reciclare existand din anul 400 i.Hr., cand cenusa,
uneltele agricole stricate si obiectele ceramice erau reciclate. Obiceiul a continuat si in perioada
preindustriala cand materiale precum metalul si bronz ul erau colectate si topite pentru crearea de obiecte
noi.
Reciclarea ca parte a conceptului de Management al Deseurilor
Procesul de reciclare este pasul cheie al strategiei de Management al Deseurilor, alaturi de procesul de
reducere al consumului si reu tilizare a resurselor. Reciclarea presupune de multe ori si reutilizare, fiind un
concept mai larg. Materialele reciclabile provin din mediul industrial, birouri sau locuinte, constand din hartie, plastic, sticla, metal si materiale textile. Materialele bi odegradabile precum resturile biovegetale si
mancarea nu sunt considerate reciclabile.

Legislatie
Pentru ca programele de reciclare sa functioneze este nevoie de trei “ingrediente” legislative principale:
– colectarea obligatorie a deseurilor,
– remuneratie pentru returnarea produselor folosite si
– interzicerea aruncarii materialelor nereciclabile (ex: substante chimice, baterii).
Fiecare dintre aceste masuri functioneaza in mare masura, in functie de cuantumul amenzilor si
recompenselor.
Sortarea si colec tarea deseurilor
Cele trei metode principale de colectare a deseurilor sunt:
– strangerea in centre speciale de colectare,

5
– centre de buy -back si
– colectarea “de la marginea drumului”.

Centrele de colectare sunt cele mai eficiente din punctul de vedere a l costurilor, dar sufera si de un grad
scazut de predictibilitate privind cantitatile ce pot fi colectate intr- o anumita perioada de timp.

Centrele de buy -back ofera o suma de bani pentru recuperarea bunurilor stricate sau iesite din uz. Din
pacate in caz ul acestei metode de colectare a deseurilor costurile de colectare (suma platita) sunt mai mari
decat pretul materiei prime rezultate, de aceea este necesar un plan de subventii de la stat.
Colectarea de la marginea drumului se diferentiaza prin felul in care sunt stocate deseurile: colectie mixta,
colectie de materiale reciclabile si depozitare prin separarea pe categorii. Primul tip de stocare nu presupune nici o sortare prealabila, de aici venind si costurile mari necesare separarii materialelor refolos ibile si apoi
separarea pe categorii. A doua categorie stocheaza separat materialele reciclabile, eliminand costurile cu
separarea de materiile ce nu mai poti fi folosite. A treia metoda este cea mai practica, separand materialele
reciclabile dupa categorie (Ex: sticla, hartie, plastic).

Ce putem recicla?
Principalele tipuri de materiale care se pot recicla sunt: produsele din beton si ciment, baterii, compusi
biochimici, dispozitive electronice, metale feroase si neferoase, sticla, hartie, plastic, materiale textile si cherestea. In functie de clasa de material reciclabil difera si metoda prin care acestea se recicleaza
Reciclarea nu presupune eforturi suplimentare semnificative .
Fata de alte metode ecologice, reciclarea este cea care presupune cel mai m ic efort din partea
consumatorilor. Deseurile menajere trebuie sortate inainte de a le arunca in containere separate pe tipul de
deseu acceptat (plastic, sticla, hartie etc). Deci pentru consumatorul de rand reciclarea presupune doar putina atentie la sort area deseurilor.
Beneficii economice ale reciclarii; p e linga beneficiile pe care le are reciclarea asupra planetei exista si
beneficii de natura economica:
• Programele de reciclare bine puse la punct sunt mai ieftine decat colectarea, depozitarea sau
incinerarea deseurilor.
• Cu cat se recicleaza mai mult cu atat scad si costurile.
• Reciclarea ajuta la scaderea costurilor in gospodariile unde ruleaza programe de colectare a
deseurilor platite in functie de cantitatea si tipul lor.
• Reciclarea creeaza locuri d e munca
• Reciclarea scade costurile companiilor, efortul de reciclare fiind acoperit de economiile realizate

Beneficiile reciclarii supra mediului inconjurator :
• Reciclarea reduce cantitatea de deseuri ce trebuie depozitata in gropi de gunoi sau incinerate.
• Fiecare tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci
• Energia pe care o recuperam cand reciclam un pahar de sticla poate alimenta un bec pentru patru
ore
• Reciclarea reduce numarul de agenti poluanti din aer si apa
• Reciclarea reduce semnificati cantitatea d e emisii de CO2 realizata prin extragerea si prelucrarea
minereurilor
• Se foloseste cu 95% mai putina energie pentru reciclarea aluminiului fata de cea necesara producerii
din materii prime (60% in cazul otelului, 40% in cazul hartiei, 70% pentru plastic si 40% pentru sticla)
• Reciclarea ajuta la conservarea resurselor naturale precum lemn, apa si minereuri
• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversitatii si previne
eroziunea solului

6

Transportul si manipularea deseurilor
Colectarea deseurilor domestice (cunoscute popular drept “gunoi”) cade de obicei in sarcina autoritatilor
locale si se face prin ridicarea conteinerelor speciale la intervale prestabilite de timp. Camioanele specializate le transporta apoi la cea mai aprop iatagroapa de gunoi. In zonele rurale, deseurile domestice
sunt transportate in prealabil la o statie de transfer.
Eliminarea – Metode de a scapa de deseuri .
In functie de tipul deseurilor si zona de colectare exista mai multe metode de a scapa de deseuri:
Groapa de gunoi – este cea mai intalnita practica de a depozita deseurile si consta in ingroparea acestora in
pamant. O groapa de gunoi bine proiectata este o solutie buna din punct de vedere al igienei si impactului asupra mediului inconjurator. Problem ele generate de o groapa de gunoi prost proiectata constau in
atragerea rozatoarelor precum soareci si sobolani, generarea de lichid sau de gaz metan (gaz cu efect de sera) care distrug vegetatia de la suprafata si emit mirosuri neplacute. Gropile de gunoi bine puse la punct
sunt tapetate pentru a preveni scurgerile de gunoi si lichid, acoperite pentru a nu atrage rozatoare si au
mecanisme de ardere sau transformare in electricitate a gazului metan emanat.
Incinerare – este o metoda de distrugere a deseuril or care presupune arderea acestora. Incinerarea este
folosita pentru a distruge deseurile solide, lichide, gazoase si unele deseuri radioactive. Incinerarea este o
metoda controversata de a scapa de deseuri, deoarece genereaza CO2 si alte gaze poluante. Me tode de
incinerare mai eficient folosesc deseurile pentru incalzirea furnalelor, fierberea apei in vederea generarii de
abur sau electricitate.
Concepte legate de Managementul Deseurilor
Ierarhia deseurilor : Reduce, Reutilizeaza si Recicleaza sunt trei co ncepte folosite in strategiile de colectare si
distrugere a deseurilor si ajuta fiecare la scaderea cantitatii de deseuri.
Extinderea responsabilitatii producatorilor : este o strategie care incearca sa integreze in costul unui produs
si pe cele necesare co lectarii si distrugerii acestuia, odata ce devine inutilizabil. Producatorul este astfel
responsabil de soarta produsului si dupa vinderea acestuia consumatorului final.
Poluarea se plateste
: cu cat cineva polueaza mai mult cu atat trebuie sa plateasca mai mult.
Reutilizarea
Reutilizarea este pasul doi inunui obiect inseamna folosirea acestuia de mai multe ori. In cazul reciclarii inseamna folosirea
materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu aceeasi functie ca obiectul initial sau cu functii diferite.

ierarhia managementului deseurilor , alaturi de reducerea consumului si
reciclare. Reutilizarea are efecte pozitive financiare si ecologice
Avantajele reutilizarii (refolosirii) , efecte far a de care reutilizarea produselor
(in special a ambalajelor) nu ar fi atins amploarea din prezent.
• Economiile de energie si materii prime sunt mai mari in cazul produselor reutilizabile decat in cazul
produselor de uni ca folosinta (in primul caz nu mai este necesar un numar atat de mare de produse)
• Costurile de management al deseurilor scad
• Se creeaza locuri de munca pentru economiile in curs de dezvoltare
• Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decat unul de singura folosinta
• Bunurile refolosibile sunt de obicei mai bine construite si isi pot aprecia valoarea in timp
Dezavantajele reutilizarii (refolosirii)
• Reutilizarea presupune transport si curatare, ce se traduc in costuri asupra mediului inconjurator .
• Unele bunuri, precum cele care folosesc freon sau scaunele auto pentru copii devin mai putin
eficiente energetic sau cresc riscul de accident, daca sunt folosite in continuare .
• Bunurile refolosibile trebuie sa fie mai bine construite, deci necesita mai mult material. Costurile
cresc cu cat o cantitate mai mica este refolosita .
• Sortarea si prepararea bunurilor pentru refolosire necesita timp, deci costuri pentru firme

7

Sortarea deseurilor
• Sortarea deseurilor se face in majoritatea cazurilor dupa colectar ea lor. In rarele cazuri in care
deseurile sunt deja sortate dupa categorie (ex: sticla, plastic, metale etc), ele sunt duse direct la
statiile de procesare si reciclare. Sortarea deseurilor in centrele specializate presupune de obicei mai
multe etape , din care majoritatea sunt automatizate , permitant sortarea rapida a unor cantitati
impresionante de deseuri.
• Pe scurt, sortarea decurge in modul urmator: incarcatura camioanelor este plasata pe o banda
rulante de unde bucatile mari de plastic, cartoane etc sun t eliminate manual pentru a nu bloca
dispozitivul de sortare. Urmatorul aparat separa deseurile in functie de greutate , apoi urmeaza
separarea pe tip de deseu (initial se facea manual acest pas, dar incep sa fie deja folosite la scara
larga scanerele automate).
• Materialele feroase sunt sortate folosind magenti . Aluminiul este scos din amestec folosind
campi magentici cu poli ce se rotesc, ce creeaza camp magnetic in interiorul cutiilor de aluminiu ce
se respinge cu cel din exterior. Sticla
• Colectarea deseurilor este sortata in final manual in functie de culoare.
• Metodele de colectare a deseurilor sunt determinate de comoditatea actiunii necesare din partea
consumatorului, adminstratiei si costurilor implicate. De aici se desprind trei metode principale
de colectare a deseurilor: strangerea in centre de colectare, centre de buy -back si colectarea “de la
marginea drumului”.
• Centrele de colectare sunt cea mai eficienta metoda de colectare din punctul de vedere al costurilor,
dar sufera din cauza gradului scazut d e predictibilitate al cantitatilor ce pot fi colectate in intervale
determinate de timp.
• Centrele de buy -back sunt cele care ofera o suma de bani in schimbul recuperarii bunurilor stricate
sau iesite din uz. In cazul acestei metode de colectare a deseurilo r costurile de colectare
(remuneratia platita celui care aduce bunurile stricate) sunt mai mari decat pretul materiei prime
rezultate, de aceea statul trebuie de multe ori sa intervina prin subventii.
• Colectarea de la marginea drumului se diferentiaza prin modul in care sunt stocate deseurile:
colectie mixta, colectie de materiale reciclabile si depozitare prin separarea pe categorii. Primul nu
presupune nicio sortare, de aici venind si costurile mari necesare separarii ulterioare a materialelor
refolosibile si apoi stocarea in functie de categorie. Al doilea mod presupune stocarea separata a
materialelor reciclabile de de materiile ce nu mai poti fi folosite, eliminand astfel costurile separarii
acestora. A treia metoda este cea mai practica, necesitand cele mai scazute costuri, deoarece
materialele reciclabile sunt deja sortate dupa categorie (Ex: sticla, hartie, plastic).

Ierarhia managementului deseurilor

8
V. Managemen tul de șeurilor în UE

Statele membre cu cele mai bune performanțe reciclează în proporție de până la 70 % și nu îngroapă
aproape nimic, în vreme ce altele continuă să depoziteze în gropi de gunoi peste trei sferturi din propriile
deșeuri. Cum au reușit st atele cu cele mai bune performanțe să transforme deșeurile dintr- o problemă într -o
resursă?
Un raport publicat în data de 16 aprilie 2012 de Comisia Europeană oferă o explicație: prin combinarea unor
instrumente economice .
O combinație
de taxe și interdicții legate de depozitarea și incinerarea deșeurilor, scheme de
responsabilizare a producătorilor și sisteme de plată în funcție de deșeurile generate ( pay-as-you-throw =
platesti pentru ce arunci ) s-a dovedit a fi instrumentul cel mai eficace pentru îndrep tarea fluxurilor de
deșeuri în direcții mai sustenabile. Aceste instrumente economice vor trebui introduse în mai mare măsură
în toate statele membre, pentru ca Uniunea Europeană să își îndeplinească obiectivele stabilite în „Foaia de
parcurs către o Europ ă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“ – reducerea la zero a
depozitării deșeurilor la gropile de gunoi, maximizarea reciclării și reutilizării și limitarea recuperării de
energie din incinerarea deșeurilor nereciclabile.
Comisarul eu ropean pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat:
„Deșeurile sunt prea valoroase ca să fie pur și simplu aruncate, iar dacă sunt gestionate corect, valoarea
respectivă poate fi restituită economiei . În prezent, șase state membre îmbină o depozitare a deșeu rilor la
gropile de gunoi care este aproape de zero cu rate ridicate de reciclare. Nu numai că exploatează valoarea
deșeurilor, dar au creat sectoare industriale prospere și multe locuri de muncă în același timp. Acest raport
arată modul în care au reușit: cu ajutorul unei game de instrumente economice, au făcut ca prevenirea,
reutilizarea și reciclarea să devină mai atractive din punct de vedere economic. Acum, și împreună cu statele
membre și autoritățile locale, avem responsabilitatea comună de a ne asig ura că aceste instrumente sunt
utilizate în mod eficace și se răspândesc în întreaga UE. Acesta este unul dintre obiectivele principale ale Foii
de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor“.
Experiența din statele mem bre arată că o combinare a instrumentelor următoare este cea mai bună
modalitate de îmbunătățire a gestionării deșeurilor:
– Taxele și/sau interdicțiile legate de depozitarea și incinerarea deșeurilor – rezultatele studiului sunt
inechivoce: ratele de depo zitare și incinerare a deșeurilor au scăzut în țările în care interdicțiile sau taxele au
dus la creșterea costurilor de depozitare și incinerare.
– Sistemele de plată în funcție de deșeurile generate (pay -as-you-throw) s-au dovedit foarte eficiente în
ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri și au încurajat cetățenii să participe la colectarea separată a
deșeurilor.
– Schemele de responsabilizare a producătorilor
au permis mai multor state membre să colecteze și să
redistribuie fondurile necesare p entru îmbunătățirea colectării separate și a reciclării. Raportul cost –
eficacitate și transparența diferă însă foarte mult între statele membre și între fluxurile de deșeuri, și toate
aceste scheme trebuie planificate și monitorizate cu atenție.
Există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește gestionarea deșeurilor. Potrivit unui
raport publicat de Eurostat la 27 martie, cele mai avansate șase state membre – Belgia, Danemarca,
Germania, A ustria, Suedia și Olanda – depozitează în gropi de gunoi mai puțin de 3% din propriile deșeuri
municipale. La cealaltă extremă, nouă state membre continuă să depoziteze în gropi de gunoi peste 75 % din
propriile deșeuri municipale. Statisticile recente pub licate de Eurostat arată că se realizează progrese în
unele dintre noile state membre, în care ratele de reciclare cresc în prezent foarte repede. De asemenea, în
mai multe state membre au scăzut cantitățile de deșeuri municipale generate, probabil ca urm are și a
încetinirii creș – terii economice. Diferențe considerabile între statele membre

9
Pentru ca UE să își atingă țintele stabilite în legislația privind deșeurile și țintele referitoare la eficiența
energetică, va fi necesară utilizarea acestor instrumente în toate statele membre. Din acest motiv, în cadrul
unei revizuiri a țintelor UE referitoare la deșeuri, ce va avea loc în 2014, va fi evaluată posibilitatea ca
utilizarea acestor instrumente să dobândească, în unele cazuri, un caracter juridic obligatoriu. De asemenea,
Comisia include buna gestionare a deșeurilor printre condițiile pentru primirea anumitor fonduri europene. Instrumente economice necesare pentru îndeplinirea obiectivelor UE

Între timp Comisia Europeană încurajează statele membre să aplice cu eficacit ate sporită legislația existentă
referitoare la deșeuri. Sectoarele industriale din UE care se ocupă cu gestionarea deșeurilor și cu reciclarea
au avut în 2008 o cifră de afaceri de 145 de miliarde euro, reprezentând aproximativ 2 milioane de locuri de
mun că. Punerea integrală în aplicare a politicii UE în domeniul deșeurilor ar putea crea încă 400.000 de locuri
de muncă în UE și o cifră de afaceri anuală suplimentară de 42 de miliarde euro. O mai bună gestionare a
deșeurilor ar contribui la atingerea mai m ultor obiective și ținte ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Deșeurile sunt o bună afacere

Potrivit unui raport publicat la sfârșitul lunii martie de EUROSTAT, în anul 2010 în cele 27 de state membre,
pentru fiecare persoană au fost generate 502 kg de deșeuri municipale și au fost tratate 486 de kg. Tratarea
s-a făcut în mai multe moduri: 38% au fost depozitate, 22% au fost incinerate, 25% reciclate și 15%
compostate. În Uniunea Europeană 40% din deșeuri ajung la gropile de gunoi
Totalul deșeurilor municipale generate variază semnificativ între țările membre. În Cipru, cantitatea de
deșeuri generată pe persoană a fost de 760 de kilograme, iar în Luxemburg, în Danemarca și Irlanda ea a
avut valori cuprinse între 600 și 700 de kil ograme pe persoană,
În Olanda, Malta, Austria, Germania, Spania, Franța, Italia, Marea Britanie și Portugalia valorile au fost între
500 și 600 de kilograme pe persoană. În Finlanda, Belgia, Suedia, Grecia, Slovenia, Ungaria și Bulgaria valorile
s-au situa t î n t r e 4 0 0 ș i 5 0 0 d e k g , î n t i m p c e v a l o r i d e s u b 4 0 0 d e k i l o g r a m e s -au înregistrat în Lituania,
România, Slovacia, Cehia, Polonia, Estonia și Letonia.
Metodele de tratare diferă substanțial între țările membre . În 2010 țările cu cel mai ridicat procent d e
depozitare la gropile de gunoi au fost Bulgaria cu 100%, România cu 99 %, Lituania cu 94% și Letonia cu 91%.
Rate mari de incinerare au fost observate în Danemarca (54%), Suedia (49), Olanda (39), Germania (38%),
Belgia (37%), Luxemburg (35%) și Franța ( 34%). În zece state membre incinerarea este egală sau mai mică cu
1%.
Reciclarea este metoda cea mai folosită în Germania (45%), Belgia (40%), Slovenia (39%), Suedia (36%),
Irlanda (35%) și Olanda (33%).
Statele membre cu cea mai ridicată rată de compostare sunt: Austria (40%), Olanda (28%), Belgia (22%),
Luxembourg (20%), Danemarca (19%) și Spania (18%). Folosirea împreună a reciclării și compostării
deșeurilor municipale pentru mai mult de 50% din totalul de deșeuri municipal se întâlnește în: Austria
(70%), Belgia și Germania (fiecare cu 62%), Olanda (61%) și Suedia (50%). În cinci state membre mai puțin de
10% din deșeuri sunt reciclate sau compostate.
Datele centralizate sunt prezentate în tabelul de mai jos, cuprinzând destinațiile deșeurilor municip ale
colectate în anul 2010.

10

„Folosirea instrumentelor economice și perfomanțele în managementul deșeurilor“ – Raportul final din 10
aprilie 2012 al Comisiei Europene – Direcția Generală Mediu (DG ENV)
Acest rapo rt prezintă rezultatele unui studiu care vine în revizuirea Strategiei tematice privind deșeurile,
strategie care a fost finalizată în octombrie 2010 și publicată pe site -ul Direcției Generale Mediu din cadrul
Comisiei Europene, în ianuarie 2011. În cadrul acestui studiu, a fost analizată utilizarea instrumentelor
economice pentru îmbunătățirea modului de gestiune a deșeurilor municipale. Obiectivul studiului este cel
de a analiza legătura dintre performanțele sistemelor de gestionare a deșeurilor din state le membre UE și Vă prezentăm în continuare un scurt rezumat al Raportului final al Direcției Generale Mediu (DG ENV) din
cadrul Comisiei Europene „Folosirea instrumentelor economice și perfomanțele în managementul deșeurilor“.

11

utilizarea acestor instrumente economice. În cadrul acestei analize este explorată posibilitatea unei abordări
europene comune în utilizarea instrumentelor economice cu privire la gestionarea deșeurilor. Studiul își
propune să ofere informa ții și analize pentru a sprijini Comisia Europeană cu privire la urmărirea
implementării raportului publicat în luna ianuarie 2011, raport referitor la „Strategia tematică privind
prevenirea și reciclarea deșeurilor“.
Studiul nu și -a propus să acopere întreaga gamă de instrumente economice care sunt utilizate în sectorul de
deșeuri în UE -27, de aceea a fost ales un set limitat de instrumente economice, tocmai pentru a se permite
realizarea unei cercetări substanțiale. Instrumentele economice investigate au fost alese în urma discuțiilor
cu Comisia Europeană. Astfel au fost studiate următoarele instrumente economice: Instrumentele economice abordate de studiu
1. Tarifele pentru depozitarea și tratarea deșeurilor:
a. Impozite și taxe pentru depozitarea deșeuri lor (cu restricțiile/interdicțiile impuse);
b. Impozite și taxe pentru incinerare (cu restricțiile/interdicțiile impuse);
2. Sistemul „Pay -as-you-throw” (Plătești ce arunci);
3. Schemele de preluare a responsabilității a producătorilor pentru fluxurile de deșeuri specifice (în special
ambalaje, DEEE, VSU și baterii).
Studiul face o distincție între impozitele pentru depozitarea deșeurilor (o taxă percepută de către o
autoritate publică pentru eliminarea deș eurilor) și taxele la „poartă“ (o taxă stabilită de operatorul
depozitului de deșeuri pentru prestarea de servicii). Impozitul pentru depozitare deșeurilor și taxa la
„poartă“ reprezintă suma totală de eliminare a deșeurilor în depozitele de deșeuri. Impozitele și taxele pentru depozitarea deșeurilor
Optsp rezece state membre au în prezent impozite pentru depozitarea deșeurilor (numărul acestora va
crește la 19, deorece în 2012 Lituania va introduce un impozit similar). Nivelul de impozitare variază foarte
mult, de la 3 euro pe tonă în Bulgaria, până la 107, 49 euro pe tonă în Olanda. Conform datelor existente,
suma totală plătită pentru depozitarea deșeurilor la groapa de gunoi pentru o tonă de deșeuri municipale în
Uniunea Europeană variază de la 17,50 euro în Lituania până la 155,50 euro în Suedia.
Analiza sugerează că există o legătură între taxe mai mari de depozitare a deșeurilor și cantitățile mai mici
care ajung la gropile de gunoi. Cu cât taxele sunt mai mari, cu atât cantitățile sunt mai mici.
Statele membre se împart în trei categorii:
1. Statele mem bre care impun taxe mari pentru depozitare și au cantități mici de deșeuri municipale
depozitate (Austria, Belgia, Germania, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Suedia);
2. Statele membre cu taxe medii spre mari, care au cantități medii de deșeuri (Finlanda, Franța, Irlanda,
Italia, Slovenia, Marea Britanie);
3. Statele membre cu taxe mici și procente mari de depozitare (Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Lituania,
Letonia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Cipru, Estonia, Spania).
Toate, cu excepția ultimel or trei dintre aceste state membre, au cheltuieli totale cu depozitarea deșeurilor
care se ridică la mai puțin de 40 euro și depozitează mai mult de 60% din deșeurile municipale.
Statele membre din prima categorie, au restricții la
depozitarea deșeurilor municipale nesortate sau
netratate; mai multe state membre din a doua
categorie au, de asemenea, restricții de depozitare a
deșeurilor municipale (nesortate sau netratate); iar
din a treia categorie doar Estonia, Slovacia și Lituania
intenționează să intro ducă astfel de restricții. Se
demonstrează astfel că și restricțiile de depozitare a
deșeurilor nesortate sau netratate duc la micșorarea

12

cantităților depuse la gropile de gunoi.
S-a observat o corelație directă între taxele de depozitare mari și cantitățile mari de deșeuri municipale
reciclate și compostate.
Evident că există și alte politici (inclusiv cele de a promova reciclarea, pentru a încuraja prevenirea, sistemele
de răspundere extinsă a producătorului și a schemelor „Plătești ce arunci“), care influențează, de asemenea,
ratele de compostare și reciclare a deșe -urilor. Se pare că statele membre care sunt mult mai dornice în a
îndeplini un obiectiv de reciclare de 50% sunt cele care au impus taxe care se ridică la aproximativ 100 euro
pe tona de deșeu .
Studiile de caz realizate în trei state membre și anume Marea Britanie, Austria și Germania arată că există
mai multe modalități de reducere a depozitări deșeurilor. Este dificil să se „elimine depozitarea deșeurilor“,
doar prin intermediul unei singure taxe.
Efectul taxelor introduse a fost cel de a elimina depozitarea în favoarea recuperării deșeurilor, însă
recuperarea nu s -a ridicat la nivelul propus deoarece o mare parte din deșeuri au luat drumul incinerării și
tratării mecano -biologice .
În România , la ora actuală nu există vreo taxă impusă de autoritățile publice pentru depozitarea deșeurilor
municipale, există doar taxa la „poartă“ colectată de operatorul depozitului de deșeuri, care variază între 2,8
și 4,60 euro pe tonă. Totodată nu există nici un fel de restricție cu privire la tipul deșeurilor depozitate,
nesortate sau netratate.
Studiul face o distincție între taxele de incinerare (o taxă percepută de către o autoritate publică, de
eliminare a deșeurilor) și taxele la „poartă“ (o taxă stabilită de operatorul incineratorului pentru prestarea de
servicii). Suma impozitului și a taxei la „poartă“ reprezintă taxa totală de eliminare a deșeurilor prin
incinerare. Impozitele și taxele pentru incinerare
Doar șase state membre au la ora actuală taxe de incinerare în loc de eliminare a deșeurilor municipale
(Olanda nu are un impozit pentru incinerare; Cehia are în vedere introducerea unei taxe de incinerare;
Suedia a introdus un impozit în 2006, care a fost anulat în 2010). Nivelul de impozitare variază foarte mult,
de la 2,40 euro pe tonă în Franța, la 54 euro pe tonă în Danemarca. Suma totală plătită pentru incinerarea
unei tone de deșeuri municipale în Uniunea Europeană variază de la 46 euro în Cehia, până la 174 euro în
Germania.
Din cauza lipsei un or informații privind modificarea nivelului
de taxe de incinerare, nu a fost posibilă analizarea impactului
ratei de impozitare asupra valorii de incinerare a deșeurilor
municipale tratate prin acest procedeu.
S-a observat și faptul că un trend crescător al taxelor pentru
incinerare este asociat cu un procent mai mare de reciclare și
compostare a deșeurilor municipale. În statele care au
introdus impozitul la depozitare, cât și la incinerare, s -a
observat că cel pentru depozitare este mai mare decât cel
pentru incinerare. Cercetările relevă faptul că doar două state au introdus restricții cu privire la incinerarea
unor anumite tipuri de deșeuri (Luxemburg și Letonia).
În România nu există impozite pentru incinerarea deșeurilor și niciun fel de restricții cu privire la deșeurile
incinerate.
Studiul a fost făcut în 17 state membre în care există sistemul„Plătești ce Arunci“. Sistemele „Plătești ce Arunci“
Pentru deșeurile municipale multe alte state membre taxează colectarea și eliminarea deșeurilor din locuinț e
prin uniformizarea taxelor municipale. Se pare că numai în trei state membre, și anume Austria, Finlanda și
Irlanda există sisteme „Plătești ce Arunci” implementate la nivel național.

13
Modalitățile de taxare în cadrul sistemelor „Plătești ce Arunci“ sunt diferite și indică o mare varietate de
abordări:
• Taxa anuală fixă pe locuință variază între 40 de euro în localitățile Miravet și Rasquera, Spania, până la
2415 euro pentru o pubelă de 1100 litri în Stuttgart, Germania;
• Taxe pentru achiziționarea sacil or de gunoi, care variază de la 0,65 de euro pentru un sac de 17 litri în
Argentona, Spania, la 5,50 de euro pentru un sac de 70 litri în Stuttgart, Germania;
• Taxe pentru golirea unei pubele (între 120 -140 litri) variază de la 0,50 euro (în contextul une i scheme care
combină elemente de vo -lum și frecvență) în localitatea Ribeauvillé, Franța, la 4,20 euro în nordul orașului
Helsinki, Finlanda;
• Taxe pe kilogramul de deșeu care variază între 0,17 euro în Slovacia și 0,36 euro în Suedia.
Sistemele „Plătești ce Arunci“ diferă foarte mult pe teritoriul Uniunii Europene. În unele țări, și anume
Austria, Germania, Finlanda, Irlanda și Italia, aceste sisteme sunt bine dezvoltate, iar aceste exemple
ilustrează varietatea de abordare și impactul acestora asupra ge stionării deșeurilor municipale.
În Austria, creșterea taxelor pentru sistemul„Plătești ce Arunci“ a avut doar un mic efect de reducere în
generarea deșeurilor, deoarece acesta nu este singurul factor care duce la generarea deșeurilor. În Finlanda,
reziden ții care transformă acasă gunoiul menajer în compost economisesc mai mult decât cei care separă
gunoiul compostabil pentru colectarea selectivă, dar mai mult decât cei ca- re nu separă gunoiul menajer. În
Germania, în urma aplicării unei scheme „Plătești c e Arunci“ bazată pe greutate, în provincia Aschaffenburg,
s-a observat o reducere semnificativă la generarea de deșeuri în locuințe. În primul an de la introducere,
cantitatea generată de deșeuri a scăzut de la 22.000 de tone la 12.000 de tone, și a ajuns în prezent în jurul a
8000 de tone. Nu a fost observată o creștere a aruncării ilegale de deșeuri. În Irlanda, sistemul„Plătești ce
Arunci“ bazat pe greutate a dus la o reducere cu 49% a generării gunoiului menajer în primul an de la
introducere, față de sistemul cu taxă fixă (în jur de 23% pentru aceeași perioadă).
În Italia, sistemul„Plătești ce Arunci“ a avut rezultate diferite, deși cele mai de succes implementări au avut
rezultate impresionante. În provincia Treviso, cantitatea de deșeuri sortate în locuințe a crescut cu 12,2%
după introducerea acestui sistem.
Raportul nu conține însă niciun fel de informații cu privire la implementarea sistemului „Plătești ce Arunci“ în
România, deși sistemul de colectare a deșeurilor menajere de la populație funcțion ează în unele zone.
Sistemele de preluare a responsabilității producătorilor de ambalaje au fost identificate în 24 de state
membre (în Marea Britanie se folosește sistemul de credite com ercializabile pentru ambalaje). Danemarca,
Ungaria și Olanda aplică sistemele de taxare și sistemele de depozitare -rambursare, care nu pot fi definite ca
sisteme „pure“ de preluare de responsabilități. Aceste scheme obligă în esență producătorii de ambalaj e să
suporte financiar implementarea schemelor de reciclare a deșeurilor de ambalaje. Punctul central al
studiului sunt schemele de taxare a producătorilor. Datele obținute de la schemele de taxare a
producătorilor arată paleta imensă de taxe pe tona de am balaj pus pe piață în statele membre. Taxele
încasate pentru hârtie variază de la 8,37 euro pe tonă în România, la 175 euro în Germania; taxele pentru
sticlă variază de la 4,80 euro pe tonă în Franța, până la 260,93 euro în Lituania; taxele pentru lemn var iază de
la 0,40 euro pe tonă în Finlanda, la 80 euro în Polonia; taxele pentru aluminiu variază de la 7,26 euro pe tonă
în România, la 573,10 euro în Olanda; taxele pentru ambalajele din metal variază de la 3 euro pe tonă în
Finlanda, la 282,18 euro în Sue dia, iar taxele pentru plastic variază de la 20,54 euro pe tonă în România, la
1296 euro în Germania. Eficiența și realizările acestor sisteme depind, de asemenea, de proporția costurilor
de colectare, sortare și reciclare a deșeurilor de ambalaje care sun t acoperite de contribuțiile producătorilor. Sistemele de preluare a responsabilității producătorilor de ambalaje
Cercetările arată că doar în trei țări (Austria, Belgia și Germania) contribuțiile schemelor de taxare a
producătorilor acoperă în întregime costurile de colectare, selectare și reciclare ale autorităților
locale/societăților de colectare a deșeurilor. Acest lucru va fi realizat și în Finlanda, după ce va fi
implementată în 2013 noua lege a deșeurilor.
În alte state membre este neclar dacă acest cost este acoperit în întregime de producători.

14

Pentru toate statel e membre s -a încercat
identificarea unei corelații între performanța
de recuperare și reciclare a deșeurilor de
ambalaje și taxele plătite în cadrul sistemelor
de preluare de responsabilități. Totuși nu au
fost observate modele în acest sens: unele
scheme ieftine au demonstrat mari niveluri de
recuperare și reciclare (de remarcat Belgia și
Luxemburg), în timp ce alte scheme scumpe
au generat niveluri minime de recuperare și
reciclare (de remarcat Estonia și Polonia). Așa
cum în Belgia schema acoperă 100% din costurile de colectare și reciclare a ambalajelor, aceasta arată
ineficiența unor sisteme din alte state membre. În plus, trebuie luați în calcul și alți factori, cum ar fi politica
cu privire la deșeuri și condițiile geografice diferite.
Pentru România sunt menționate în raport ca sisteme de preluare de responsabilitate a producătorilor de
ambalaje societățile ECO -ROM AMBALAJE, INTERSEROH, E- COLOGIC 3R, SOTA GRUP21 și ECO- X. Însă acest
raport nu menționează cât acoperă din costul de colectare și reciclar e a deșeurilor de ambalaje producătorii
care sunt reprezentați de aceste societăți.
Scheme de preluare a responsabilității producătorilor pentru DEEE
Schemele de preluare a responsabilității producătorilor pentru DEEE au fost identificate în 25 de state
membre. Cu toate acestea, s -au dovedit dificil de identificat date comparabile cu privire la costurile acestor
scheme; modul în care costurile sunt determinate variază în statele membre, iar în unele cazuri acest tip de
informații este disponibil numai pen tru membrii schemelor respective.
În ciuda lipsei de informații referitoare la sumele percepute producătorilor, marea majoritate a sistemelor
DEEE stabilesc nivelul taxelor în funcție de cantitățile introduse pe piață de către producători (fie pe unitate,
fie pe kg sau tonă). Conform acestui sistem, producătorii plătesc proporțional cu cota lor de piață pentru
produsele electronice vândute în statele membre. În Irlanda, taxele se bazează pe cifra de afaceri realizată
de către societate din vânzarea de electronice și durata de timp de când compania desfășoară această
activitate pe piața irlandeză. În Germania, nivelul taxelor variază în funcție de contractele negociate cu
firmele de gestionare a deșeurilor. Cercetarea indică faptul că taxele sunt aduse la cun oștința consumatorilor
(ele sunt afișate la punctul de vânzare), în Belgia, România și Slovacia (în România, taxa nu va mai fi afișată la
punctul de desfacere după februarie 2013).
Eficiența și eficacitatea sistemelor depinde de proporția costurilor de colectare, reciclare și valorificare a
DEEE, care sunt acoperite de contribuțiile producătorilor. Acest studiu a constatat că sistemele din opt state
membre (Austria, Belgia, Cipru, Cehia, Danemarca, Irlanda, Letonia și Polonia) acoperă integral costurile
acestor activități, odată ce DEEE -urile au fost livrate la punctele de colectare specifice, prin contribuțiile
plătite de către producători. În Finlanda, producătorii acoperă integral costurile de gestionare a DEEE în
afacerile de tip business -to-consumer; pe ntru cele de tip business -to-business, producătorii și utilizatorii
finali pot conveni modul în care își împart contribuțiile pentru acoperirea costurilor. În alte state membre nu
este clar dacă contribuțiile producătorilor a- coperă costurile totale.
În ce ea ce privește performanțele sistemelor de management al deșeurilor, rata de colectare medie a DEEE a
fost de 31,5% din greutatea produselor electronice și electrocasnice puse pe piață (pentru cele 25 de state
membre pentru care datele au fost disponibile, mai puțin pentru Bulgaria, care pare să importe cantități
mari de DEEE și, prin urmare, cifrele nu ar fi cele reale). Față de anul 2006, când procentul a fost de numai
23%, s -a înregistrat deci o creștere. Este însă posibil să se fi colectat cantități mai mari și să nu fi fost
raportate, o parte a acestor cantități să nu îndeplinească cerințele de raportare sau să fi fost exportate ilegal.
În cazul în care DEEE -urile sunt colectate selectiv, acestea sunt reciclate: în cele 23 state membre în care
ratele de reciclare pot fi calculate, rata medie a fost de 75,8%.

15

Pentru toate statele membre au fost făcute încercări de a corela taxele plătite de către producători în cadrul
sistemelor de management, cu performanța proceselor de colectare/reciclare. Pe baza datelor comparabile
disponibile numai pentru trei state membre, acolo unde contribuțiile sunt calculate în funcție de numărul de
unități, contribuția este mai mare dacă gradul de recuperare și reciclare este mai mare. În cadrul schemelor
unde contribuțiile sun t determinate în funcție de costurile per kg, pare a nu exista nicio legătură între costuri
și gradul de reciclare. Pentru schemele destinate produselor de dimensiuni mici, se pare că nu există nicio
corelație între nivelul contribuțiilor și ratele de cole ctare și reciclare, indiferent dacă calculul se face pe
unitate sau pe kg. Oricum, această analiză a fost făcută pe baza unui set restrâns de date și din această cauză
nu poate fi considerată drept o imagine de ansamblu a costurilor și eficienței schemelor respective. Schema
suedeză El -Kretsen a fost evidențiată drept o poveste de succes.
Pentru România, în raport sunt menționate ca scheme de preluare a responsabilității DEEE -urilor doar
asociațiile ECO TIC și RO -REC (n.r. – deși acestea sunt într -un număr mult mai mare) însă, la fel, este
observată lip -sa de informații în ceea ce privește costurile acoperite de producători.
Astfel de scheme de preluare a responsabilității au fost identificat e în 24 de state membre. Toate schemele
presupun preluarea VSU fără costuri pentru proprietarul final (în unele cazuri, cu condiția ca acestea să fie
intacte sau să nu fi fost modificate). Câteva state membre (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Grecia, Letonia,
Lituania, Olanda, Portugalia, Marea Britanie) au organizații care coordonează preluarea și recuperarea VSU –
urilor în numele producătorilor. Referitor la contribuțiile financiare ale acestora în cadrul schemelor
existente există puține informații, iar a – cestea nu pot fi comparate între diferitele state membre. Schemele de preluare a responsabilității producătorilor pentru VSU

În Cehia, persoana care înmatriculează un
autovehicul la mâna a doua este obligată la plata
unei contribuții bazate pe standardul EURO în
care se încadrează vehiculul. În Danemarca,
proprietarul aut ovehiculului plătește anual o taxă
din care se asigură plata proprietarilor care își duc
autovehiculele vechi la dezmembrare. În
Finlanda, producătorul sau importatorul plătește
o taxă globală, plus o taxă mai mică pentru fiecare autovehicul comercializat. În Olanda se plătește o taxă de
fiecare autovehicul nou înmatriculat de către proprietar, iar în Portugalia se plătește o taxă care depinde de
numărul de autovehicule vândute. În Slovacia se plătește o taxă per kg de vehicul, către un fond de reciclare.
În ceea ce privește performanța sistemelor de gestionare a deșeurilor din VSU, în anul 2008, 22 de state
membre au îndeplinit sau au depășit ținta de reciclare stabilită de Directiva privind VSU pentru anul 2006 (cu
excepția Ciprului, Franței, Irlandei și Poloniei; pentru Malta nu sunt date disponibile). Opt state membre
(Belgia, Estonia, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia) au atins sau au depășit deja ținta de
reciclare stabilită pentru anul 2015. De asemenea, 18 state membre au înde plinit sau au depășit în 2008
ținta de reutilizare și recuperare stabilită pentru anul 2006 (Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Ungaria,
Irlanda, Polonia și Marea Britanie nu au atins ținta, iar pentru Malta nu există date). Austria este singura țară
care a depășit ținta stabilită pentru 2015 pentru recuperare și reutilizare.

Din cauza lipsei datelor comparabile referitoare la
schemele de responsabilitate a producătorilor, nu
au putut fi trase concluzii legate de performanța
acestor scheme în ceea ce priv ește colectarea,
recuperarea și reciclarea/reutilizarea VSU,
precum și de impactul schemelor de
responsabilitate a producătorilor.

16

În cazul României se poate observa lipsa de informații în cazul colectării și reciclării VSU- urilor, deoarece nu a
fost aplic ată nicio schemă de preluare a responsabilității producătorilor. La noi a fost introdus de către
autoritățile statului, prin Fondul pentru Mediu, Programul „Rabla“, prin acesta fiind susținuți financiar
cetățenii care aduc societăților de colectare și rec iclare VSU- urile.
Studiul a identificat scheme de preluare a
responsabilității producătorilor de baterii în 24 de
state membre. Cu toate acestea, s -a dovedit extrem
de dificilă găsirea de date comparabile. Schemele de preluare a
responsabilității producătorilor de baterii
Schemele presupun taxe plătite de producători pe
baza cantității de baterii puse pe piață, ori pe kg, ori
pe numărul de unități, ori în funcție de cota de piață.
Statele membre determină costurile pe baza tipului
de baterie, dar sistemul de clasificare a bateriilor diferă de la țară la țară, de exemplu: baterie de
consum/pentru vehicule/industrială, în Austria și Lituania; conținutul chimic al bateriei (plumb -acid/nichel-
cadmiu/alcalină/zinc -carbon/litiu/litiu -ion) în Letonia și Portugalia; dimensiunea și greutatea bateriei în Cipru
și Slovacia.
Deoarece termenele stabilite în Directiva pentru baterii nu au trecut, nu s -au centralizat date privind gradul
de colectare și reciclare a bateriilor. Din cauza acestui lucru, nu a fost posibilă rea lizarea unui set de concluzii
cu privire la performanța statelor membre în raport cu colectarea și reciclarea bateriilor și a impactului
schemelor de responsabilitate a producătorilor.
În cazul României, raportul nu prezintă nici un fel de informații cu privire la schemele de preluare a
responsabilității producătorilor de baterii.

Deși nu a constituit un obiectiv al studiului, s -a
încercat identificarea schemelor de preluare a
responsabilității producătorilor, pentru a se putea
furniza o imagine de ansamblu a responsabilității
producătorilor în cadrul UE -27 (deși ea nu are valoare practică, informațiile cuprinse nefiind complete). Alte
categorii de materiale care constituie s ubiect al schemelor de responsabilitate cuprind o gamă largă,
începând cu colectarea anvelopelor și a hârtiei (mai frecvent), până la substanțe chimice (rar). Dintre
materialele acoperite de schemele de preluare a responsabilității, cele mai des întâlnite sunt cele pentru
anvelope (15 state membre), hârtie și carton (nouă state membre), uleiuri (incluzând uleiurile minerale și de
motor, uleiul de gătit și lubrifianții) (șapte state membre), precum și colectarea și depozitarea substanțelor
medicinale vechi ( două state membre). Scheme de preluare a
responsabilității producătorilor altor categorii de
deșeuri
În cadrul studiului s -a încercat identificarea efectelor potențiale, cantitative și calitative, ale implementării
unor seturi noi de instrumente economice în sectorul deșeurilor. Un scenariu inițial a fost realizat pentru
modelul generării deșeurilor municipale solide, potrivit acestuia cantitatea medie de deșeuri generată anual
de fiecare locuitor putând crește de la 446 kg la 532 kg. Se anticipează că numai în șapte state membre
generarea deșeurilor municipale so lide va fi decuplată de consumul casnic. Realizarea scenariilor
S-au realizat două scenarii:
– Scenariul A: Toate statele membre ajung la un nivel al taxei pentru depozitul de deșeuri municipale de cel
puțin 40 euro pe tonă, ceea ce ar genera o redirecționare a deșeurilor din -spre depozitele municipale către

17
reciclare, compostare și incinerare, păstrându -se în linii mari distribuția actuală între aceste metode de
tratare;
– Scenariul B : O variantă a Scenariului A, care include o majorare a taxei pentru depozitul de deșeuri
munici pale și o combinație între alte instrumente economice (dintre care plata pentru cantitatea de deșeuri
generată și responsabilitatea extinsă a producătorului pot fi cele mai importante; aceste instrumente
favorizează colectarea selectivă și reciclarea, iar conform Scenariului B, reciclarea și compostarea sunt
destinații finale pentru toate categoriile de deșeuri redirecționate dinspre depozitele de deșeuri).
Rezultatele exercițiului au fost după cum urmează.
Conform Scenariului A , cantitatea de deșeuri munic ipale care nu va mai ajunge în anul 2025 la depozitele de
deșeuri municipale va fi de 43 milioane de tone în țările UE -27 dacă este comparat cu scenariul inițial, sau de
19 milioane de tone, dacă este comparat cu cantitățile atinse în 2008. Din totalul de 291,5 milioane de tone
de deșeuri generate și colectate în 2025, 29,4% vor ajunge la depozitele de deșeuri, 23,2% vor fi incinerate,
12,6% vor reprezenta hârtie și carton de reciclat, 2,6% vor ajunge la reciclarea materialelor plastice, 5,3% la
reciclarea sticlei, 1,7% la reciclarea metalelor, 16,8% vor avea alte opțiuni (neprecizate) de reciclare, 7,5%
vor ajunge la compostare, 0,5% vor fi utilizate la compostare în cadrul gospodăriilor, iar 0,3% vor suferi
asimilare anaerobică.
Impactul agregat asupra med iului al Scenariului A poate fi rezumat după cum urmează:
– reducerea totală a emisiilor de CO2: 60.732.006 echivalent tone CO2, sau 48.123.286 echivalent tone CO2
dacă se ține cont și de realizarea compostului;
– reducerea totală a consumului de resurse n aturale: 251.074 echivalent tone antimoniu;
– reducerea totală a consumului de combustibili fosili: 11.401.382 tone.
Conform Scenarului B , cantitatea de deșeuri municipale care nu va mai ajunge în anul 2025 la depozitele de
deșeuri municipale va fi de 43 m ilioane de tone în țările UE -27 dacă este comparat cu scenariul inițial, sau de
19 milioane de tone, dacă este comparat cu cantitățile atinse în 2008, similar cu Scenariul A. Diferențele apar
însă la modurile în care vor fi tratate deșeurile care nu mai aj ung la depozitele de deșeuri municipale. Din
totalul de 291,5 milioane tone de deșeuri solide generate și colectate în anul 2025, 29,5% vor ajunge la
depozitele de deșeuri municipale, 19,5% vor fi incinerate, 13,7% vor reprezenta deșeuri reciclabile de hârtie
și carton, 2,8% vor fi deșeuri de materiale plastice, 5,9% deșeuri din sticlă, 1,8% deșeuri metalice, 17,9% vor
avea alte opțiuni (neprecizate) de reciclare, 7,9% vor fi utilizate la realizarea compostului, 0,5% vor fi utilizate
la compostare în cadrul gospodăriilor, iar 0,4% vor suferi asimilare anaerobică.
Impactul agregat asupra mediului al Scenariului B poate fi rezumat astfel:
– reducerea totală a emisiilor de CO2: 63.929.509 echivalent tone CO2, sau 51.597.749 echivalent tone CO2
dacă se ține cont și de realizarea compostului;
– reducerea totală a consumului de resurse naturale: 337.833 echivalent tone antimoniu;
– reducerea totală a consumului de combustibili fosili: 15.346.929 tone.
Pe baza rezultatelor studiului, a fost realizat ă o selecție a opțiunilor potențiale de politică propuse pentru
examinare de către Comisie, pentru a susține o utilizare „optimă“ a instrumentelor economice de către
statele membre. Trebuie remarcat faptul că aceste opțiuni se bazează pe datele obținute și utilizate în cadrul
acestui studiu și, prin urmare, trebuie să fie luate în considerare lipsa unor date atunci când se analizează
opțiunile. Opțiuni politice
În implementarea diverselor opțiuni de politică pot fi aplicate unele principii generale, și mai cu seamă:
– libertatea menținerii unei anumite flexibilități pentru statele membre în implementarea instrumentelor
economice în cel mai adecvat mod pentru propriile condiții specifice (respectarea principiului subsiriadității);
– asigurarea unui echilibru adecvat între ins trumentele de reglementare (obiective, standarde tehnice,
interdicții) și instrumentele economice;

18
– identificarea căilor optime de utilizare a veniturilor generate de instrumentele economice;
– asigurarea unui cadru clar de aplicare a politicii pentru viitorul previzibil, în care activitatea de management
al deșeurilor poate funcționa, pentru a se permite investiții raționale în infrastructură;
– respectarea principiilor economice din industria de management al deșeurilor, prin dezvoltarea
instrumentelor e conomice cu luarea în considerare a costurilor;
– înțelegerea deplină de către statele membre a costurilor și beneficiilor externe ale diferitelor opțiuni de
management al deșeurilor;
– solicitarea către statele membre de a- și implementa un sistem optim de raportare în general, și al
instrumentelor economice în particular.
Sursa: http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/politici- economie/7300/

VI. LEGISLA ȚIE

1/ LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul de șeurilor
Semnificatia unor termeni în sensul Legii 211 / 25 11 2011 (selectiv) : Prezenta lege stabileste masurile necesare pentru protectia mediului si a sanatatii p opulatiei, prin prevenirea
sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea si gestionarea deseurilor si prin reducerea
efectelor generale ale folosirii resurselor si cresterea eficientei folosirii acestora.
 audit de deseuri – o evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei
sistemului de management si a proceselor de gestiune a deseurilor cu scopul de a facilita controlul
managementului deseurilor s i al valorificarii deseurilor generate, precum si de a evalua respectarea
politicii de mediu
 biodeseuri – deseuri biodegradabile provenite din gradini si parcuri, deseurile alimentare sau cele
provenite din bucatariile gospodariilor private, restaurantelo r, firmelor de catering ori din magazine
de vânzare cu amanuntul, compatibile cu deseurile provenite din unitatile de prelucrare a produselor
alimentare
 broker – orice întreprindere/operator economic care se ocupa de valorificarea sau eliminarea
deseurilo r în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intra fizic în posesia deseurilor
 colectare – strângerea deseurilor, inclusiv sortarea si stocarea preliminara a deseurilor în vederea
transportarii la o instalatie de tratare;
 colectare separata – colectarea în cadrul careia un flux de deseuri este pastrat separat în functie de
tipul si natura deseurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifica a acestora
 deșeu – orice substanta sau obiect pe care detinatorul îl arunca ori are intentia sau obligatia sa îl
arunce
 deșeuri periculoase – orice de șeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase
prevazute în anexa nr. 4 la lege (explozive / oxid ante/ foarte inflamabile / inflamabile/
iritante/nocive /toxice/cancerigene/corozive/infec țioase/toxice pentru reproducere / mutagene /
sensibilizante / ecotoxice)
 detinator de deseuri – producatorul deseurilor sau persoana fizica ori juridica ce se afla în posesia
acestora
 Eliminare – orice operatiune care nu este o operatiune de valorificare, chiar si în cazul în care una
dintre consecintele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substante sau de energie; ( vezi
Anexa nr. 2 la lege )
 Evaluarea cicl ului de viata – în legatura cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului
determinate de productia, distributia, comercializarea si utilizarea produsului, inclusiv valorificarea si
eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei si materiilor prim e si productia de deseuri din oricare
dintre activitatile mentionate

19
 gestionarea de șeurilor – colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv
supervizarea acestor operatiuni și întretinerea ulterioară a amplasamentelor de elimina re, inclusiv
acțiunile întreprinse de un comerciant sau un broker
 pregatirea pentru reutilizare – opera țiunile de verificare, curățare sau valorificare prin reparare, prin
care produsele ori componentele produselor care au devenit de șeuri sunt pregătite p entru a fi
reutilizate fără nicio altă opera țiune de pretratare
 Prevenire – masurile luate înainte ca o substanta, un material sau un produs sa devina de șeu, care
reduc:
a)cantitatea de de șeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea durat ei de via ță a
acestora;
b)impactul negativ al de șeurilor generate asupra mediului și s ănătății populaț ei; sau
c)conținutul de substan țe nocive al materialelor și produselor
 producător de de șeuri – orice persoană ale carei activită ți generează deșeuri, p roducător de de șeuri
sau orice persoana care efectuează opera țiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la
modificarea naturii sau a compozi ției acestor deșeuri
 Reciclare – orice operaț iune de valorificare prin care de șeurile sunt transformate în produse,
materiale sau substan țe pentru a -și îndeplini func ția iniț ială ori pentru alte scopuri
 Regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin
rafinarea uleiurilor uzate, în special prin înde partarea contaminan ților, a produselor de oxidare și a
aditivilor con ținuți de acestea
 Reutilizare – orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt
utilizate din nou în acela și scop pentru care au fost concepute
 tratare – operatiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregatirea prealabila valorificarii sau
eliminarii
 trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regasirea istoricului, a utilizarii sau a localizarii
unui deseu prin identificari înreg istrate
 valorificare – orice opera țiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop
util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într- un anumit scop sau faptul că de șeurile
sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general
 EMAS – Schema Europeană de Management și Audit de Mediu (The European Eco -Management and
Audit Scheme)

Opera țiunile de eliminare (Anexa 2/Lg. 211) :
 D 1 – depozitarea în sau pe sol
 D 2 – tratarea solului
 D 3 – injectarea în adâncime
 D 4 – acumulare la suprafata (bazine/iazuri/lagune)
 D 5 – depozite special construite
 D 6 – evacuarea într- o masa de apa, cu exceptia marilor/oceanelor
 D 7 – evacuarea în mari/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin
 D 8 – tratarea biologica *
 D 9 – tratarea fizico -chimica *
 D 10 – incinerarea pe sol
 D 11 – incinerarea pe mare. Aceasta operatiune este interzisa de legislatia Uniunii Europene si de
conventii internationale
 D 12 – stocarea permanenta, de exemplu, plas area de recipiente într- o mina si altele asemenea
 D 13 – amestecarea *
 D 14 – reambalarea *
 D 15 – stocarea *
* înaintea oricarei operatiuni numerotate de la D 1 la D 12/13/ 14, după caz

20
Operatiuni de valorificare (Anexa 3/Lg. 211)
 R 1 – întrebuintarea în principal drept combustibil sau ca alta sursa de energie
 R 2 – valorificarea/regenerarea solventilor *
 R 3 – reciclarea/valorificarea substantelor organice care nu sunt utilizate ca solventi (inclusiv
compostarea si alte procese de transformare biologica; gazeificarea, piroliza)
 R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor si compusilor metalici;
 R 5 – reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice (curățirea solului; mat. de construcții )
 R 6 – regenerarea acizilor sau a bazelor
 R 7 – valorificarea componentilor utilizati pentru reducerea poluarii
 R 8 – valorificarea componentelor catalizatorilor;
 R 9 – rerafinarea petrolului sau alte reutilizari ale petrolului;
 R 10 – tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultur ă sau ecologie ;
 R 11 – utilizarea de șeurilor ob ținute din oricare dintre operaț iunile numerotate de la R 1 la R 10;
 R 12 – schimbul de de șeuri în vederea expuneri i la oricare dintre opera țiunile numerotate de la R 1 la
R 11
 R 13 – stocarea deseurilor înaintea oricarei operatiuni numerotate de la R 1 la R 12

2/ HOTARÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru
aprobarea listei cu prinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase
Art. 1
(1)Agentii economici care genereaza deseuri au obligatia sa tina o eviden ta a gestiunii acestora, în
conformitate cu modelul prevazut în anexa nr. 1, pentru fiecare tip de deseu.
(2)Datele centralizate an ual privind evidenta gestiunii deseurilor se transmit autoritatilor publice teritoriale
pentru protectia mediului, la cererea acestora.
Art. 2
(1)Agentii economici autorizati sa desfasoare activitati de colectare, transport, depozitare temporara,
valorificare si eliminare a deseurilor sunt obligati sa tina evidenta gestiunii deseurilor conform art. 1 alin. (1)
numai pentru deseurile g enerate în cadrul activitatilor proprii.
(2)
Art. 4 (2) Lista cuprinzând de șeurile, prevazuta în anexa nr. 2, include și deșeurile periculoase …. (acestea
sunt marcate cu asterisc) Evidenta gestiunii deseurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificat e si eliminate se
raporteaza de catre agentii economici autorizati, mentionati la alin. (1), la solicitarea autoritatilor publice
teritoriale pentru protectia mediului sau a altor autoritati ale administratiei publice centrale si locale care au
atributii s i raspunderi în domeniul regimului deseurilor, conform prevederilor legale.
Art. 6
Pentru încadrarea în anexa nr. 2 a unui deseu în mod individual, agentii economici au obligatia codificarii
acestora cu 6 cifre, dupa urmatoarea procedura:
a)se identifica activitatea generatoare de deseuri din cap. 01 -12 sau 17- 20;
b)se identifica subcapitolul în care se încadreaza deseul;
c)se ident ifica, în cadrul subcapitolului, deseul în mod individual, conform codului corespunzator, format din
6 cifre, excluzându -se codurile terminate cu 99;
d)daca deseul nu este identificat la cap. 01 -12 sau 17 -20, se examineaza pentru identificarea deseului cap.
13, 14 si 15;
e)daca deseul nu este identificat nici în cap. 13, 14 si 15, se examineaza cap. 16;
f)
daca deseul nu este identificat nic i în cap. 16, atunci se examineaza pentru identificare codurile cu
terminatia 99 – alte deseuri, corespunzatoare activitatii din care provine deseul.
Art. 9
Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 30 milioane lei la 75 milioane lei urmatoarele fapte:
a)absent a evidentei gestiunii deseurilor;
b)înscrierea de date incorecte în evidenta gestiunii deseurilor;

21
c)neutilizarea codurilor deseurilor prevazute în anexa nr. 2 pentru evidenta gestiunii deseurilor;
d)
netransmiterea evidentei gestiunii deseurilor autoritatilor publice centrale si autoritatilor publice
teritoriale de protectie a mediului.
ANEXA Nr. 1: EVIDENTA GESTIUNII DESEURILOR
Agentul economic …………………………………
Anul ……………..
Tipul de deseu ……………….. cod ……………… (conform codificarii din anexa nr. 2)
Starea fizica ………………………………………..
Unitatea de masura ………………
CAPITOLUL 1:
Nr. Generarea deseurilor
Luna Cantitatea de deseuri
Generate din care:
valorificata eliminata final ramasa în st oc
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
TOTAL AN

CAPITOLUL 2:
Nr.
crt. Stocarea provizorie, tratarea si transportul deseurilor
Luna Sectia Stocare Tratare Transport
Cantitatea Tipul Cantitatea 1) Modul Scopul2) Mijlocul3) Destinatia4) 5)
ianuarie
februarie
martie
aprilie
mai
iunie
iulie
august
septembrie
octombrie
noiembrie
decembrie
TOTAL
NOTA:
1) Tipul de stocare:
RM – recipient metalic
RP – recipient de plastic
BZ – bazin decantor
CT – container transportabil
CF – container fix
S – saci
PD – platforma de deshidratare

22
VN – în vrac, neacoperit
VA – în vrac, incinta acoperita
RL – recipient din lemn
A – altele
2) Modul de tratare:
TM – tratare mecanica
TC – tratare chimica
TMC – tratare mecano -chimica
TB – tratare biochimica
D – deshidratar e
TT – tratare termica
A – altele
3) Scopul tratarii:
V – pentru valorificare
E – în vederea eliminarii
4) Mijlocul de transport:
AS – autospeciale
AN – auto nespecial
H – transport hidraulic
CF – cale ferata
A – altele
5) Destinatia:
DO – depozitul de gunoi al orasului/comunei
HP – halda proprie
HC – halda industriala comuna
I – incinerarea în scopul eliminarii
Vr – valorificare prin agenti economici autorizati
P – utilizare materiala sau energetica în propria întreprindere
Ve – valorificare energetica prin agenti economici autorizati
A – altele
CAPITOLUL 3: Valor ificarea deseurilo
Nr. r
Luna Cantitatea de deseu
valorificata Operatia de valorificare,
conform Anexei IIB din legea
426/2001 Agentul econo mic care
efectueaza operatia de
valorificare
1 Ianuarie
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
TOTAL AN

CAPITOLUL 4:
Nr. Eliminarea deseurilor
Luna Cantitatea de deseu
eliminata Operatia de eliminare conform
Anexei IIA din legea 426/2001 Agentul economic care
efectueaza operatia de eliminare
1 Ianuarie

23
2 Februarie
3 Martie
4 Aprilie
5 Mai
6 Iunie
7 Iulie
8 August
9 Septembrie
10 Octombrie
11 Noiembrie
12 Decembrie
TOTAL AN

3/ HG 1408 / 2008 clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase

HG 1408 / 2008 NU se aplic ă următoarelor (selectiv): medicamentelor de uz uman si veterinar; prod.
cosmetice; prod. Alimentare; hran a pentru animale; prod. Protec ția plantelor; substan țe radioactive de uz
medical;
HG 1408 / 2008 NU se aplica î n cazul transportului substan țelor periculoase sau celor in tranzit
Înțelesul unor termeni :
 INECS = Inventarul European al Substan țelor Chim ice Existente
 REACH = Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 18 dec. 2006
privind înregistrarea, evaluarea și restricționarea substanțelor chimice
La Cap II , art. 4 : Principiile generale de clasificare și etichetare a substan țelor și preparatelor periculoase ,
se aplică conform criteriilor prevăzute în Anex .
Lista substan țelor periculoase clasificate și etichetate conform criteriilor din anexa 1 se găsește / este
prevăzut ă în Anexa 2 .
La Cap. III art.5 sunt prevăz ute o bligațiile autorităților competente: Este interzisă introducerea substanțelor
pe pia ță ca atare sau în preparate, dacă acestea nu sunt ambalate și etichetate ……
Cap. V art. 7 Ambalarea : este interzisă introducerea pe pia ță a substanțelor periculoase daca ambalajul lor
nu îndepline ște o serie de condiții privind siguranța/securitatea, integritatea, rezistența, însemne tactile ,
conform alineatelor de la a la f.
Cap. VI art. 8 Etichetarea : este interzisă introducerea pe pia ță a substanțelor periculoa se dacă etichetele de
pe ambalaje nu îndeplinesc criterii prevăzute la articolul 9 ( de la a la f).
La art. 10 : simbolurile de pericol
Simboluri de pericol (selectiv , din anexa 4) : și textul indicațiilor de pericol sunt precizate sunt in anexa 4 .
 C = corosiv
 R48 = pericol de a afecta grav sănătatea in caz de expunere prelungita
 R38 = iritant pentru piele
 R35 = provoacă arsuri grave
 R34 = provoacă arsuri
 Xi = iritant
 R36 = iritant pentru ochi
 R37 – Iritant pentru sistemul respirator
 Xn = nociv
 R42 = poate provoca sensibilizare prin inhalare
 R43 = poate provoca sensibilizare în contact cu pielea

24
 R29 = la contactul cu apa degaja gaze toxice
 R31 = la contactul cu acizii degaja gaze foarte toxice
 S50 = a nu se amesteca cu …..
 R33 = pericol de efecte c umulative
 R45 = poate cauza cancer
 R49 = poate cauza cancer prin inhalare
 R40 = posibil efect cancerigen
 R46 = poate provoca modificări genetice ereditare
 R60 – poate afecta fertilitatea
 R51 – Toxic pentru organismele acvatice
 R54 – Toxic pentru flora
 R55 – Toxic pentru fauna
 R56 – Toxic pentru organismele din sol
 R57 – Toxic pentru pentru albine
 R58 – poate provoca efecta adverse pe termen lung pentru mediu
 S1 – a se pastra sub cheie
 S2 – a nu se lasa la îndemana copiilor
 S14 – a se pastra departe de ……………

Legisla ție privind ambalajele :
 Directiva Consiliului nr. 94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, modificată prin
Directiva 2004/12/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
 Legislație românească (selectiv)
 HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 639 din 20 iulie
2005) ambalaje modificată și completată prin HG nr. 1872/2006 (M.Of. nr. 15/10.01.2007);
 Ordin nr. 794/ febr. 2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri
de am balaje;

4/ HOTARARE nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor si a de șeurilor de
ambalaje
ART. 1
(1) Prezenta hotãrâre reglementeazã gestionarea ambalajelor și a de șeurilor de ambalaje în vederea
prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului.
(2) Dispozi țiile prezentei hotãrâri se aplica cu respectarea prevederilor specifice de calitate existente pentru
ambalaje privind siguranta, protec ția sãnãtãț ii și igiena produselor ambalate, a cerin țelor de transport și a
normelor privind gest ionarea de șeurilor periculoase.
ART. 2 Sunt supuse prevederilor prezentei hotãrâri toate ambalajele introduse pe piata, indiferent de
materialul din care au fost realizate și de modul lor de utilizare în activitã țile economice, comerciale, în
gospodãriile popula ției sau în orice alte activitãț i, precum și toate de șeurile de ambalaje, indiferent de modul
de generare.
Art.3 (2) Principiile specifice activității de gestionare a deșeurilor de ambalaje sunt:
a) prevenirea producerii de deșeuri de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deșeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deșeurilor de ambalaje care sa conducă la reducerea cantităților eliminate prin
depozitare finala.

25
ART. 5 (1) Se admite introducerea pe piaț ă numai a ambalaje lor care îndeplinesc cerințele esențiale
prevăzute în anexa nr. 2.
ART. 10 (1) Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligați sa ia măsurile necesare la
fabricarea de ambalaje, astfel încât ele sa corespundă unor reutiliz ări multiple .
…. sistem pentru colectare
…. masuri pentru informare
ART. 13 (1) Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt
obligați sa primească ambalajele reutilizabile la schimb sau sa ramburseze cumpărătorului valoare a
ambalajului restituit, plătită de acesta la achiziționarea produsului ambalat.
ART. 14 Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instala ții de incinerare cu recuperare de energie
și, respectiv, reciclarea de șeurilor de ambalaje ce trebuie at inse la nivel naț ional sunt urmãtoarele (selectiv) :
f) reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de
ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă și minimum 22,5% pentru plastic, …….., pana la data de 31
dece mbrie 2013
ART. 19 (1) Autoritățile și instituțiile APL asigura colectarea selectiva a deșeurilor de ambalaje de la
populație, prin: a) servicii publice de salubrizare / b) spații amenajate și dotate prin amplasarea de
containere adecvate
ART. 20
(1) Ins tituțiile publice, asociațiile, fundațiile și persoanele fizice deținătoare de deșeuri de ambalaje au
următoarele obligații:
a) sa depună selectiv deșeurile de ambalaje în containere diferite, inscrip ționate corespunzător, …
b) sa predea deșeurile de amba laje la operatorii economici specializați sa colecteze și/sau sa valorifice
deșeuri.
(2) Operatorii economici deținători de deșeuri de ambalaje au următoarele obligații:
a) sa asigure valorificarea și, respectiv, reciclarea deșeurilor de ambalaje prin mijloace proprii sau prin
predare către operatorii economici autorizați;
b) sa raporteze, la solicitarea
autorității locale pentru protecția mediului, cantitățile de deșeuri de ambalaje
gestionate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Societate a dvs. intra sub incidenta HG 621/2005?
DA, daca:
 Sunte ți operator economic (OE) care introduce pe pia ță produse ambalate, situa ție in care sunteți
responsabil pentru ambalajele primare, secundare si ter țiare folosite pentru ambalarea produselor
dvs.
 Sunte ți OE care ambalează produse ambalate, situație in care sunteți responsabil pentru ambalajele
secundare și terțiare pe care le introduceți pe piață
 Sunte ți OE care introduce pe piață ambalaje de desfacere, situație în care sunteți responsabil pentru
ambalajele respective introduse pe pia ță

Daca societatea dvs. intra sub incidenta HG 621/2005 ave ți doua obligații legale:
 Trebuie sa va asigurati ca un procent al ambalajelor introduse de dvs. pe piata este valorificat si
reciclat.
 Trebuie sa declarati catre Administratia Fondului de Mediu ce tip de ambalaj introduceti pe piata si
ce procent din cantitatea totala este reciclat.
Cum va puteti conforma obligatiilor legale?

26
 Puneti pe picioare un sistem de recuperare si valorificare a propriilor dvs. ambalaje si furnizati
informatiile necesare catre Agentia Fondului de Mediu.
 Incheiati un contract de Preluarea Responsabilitatii cu un operator economic autorizat de Ministerul
Mediului si Dezvoltarii Durabile

5/ PROCEDURA din 19 noiembrie 2007 de emitere a autorizat iei de mediu
Art. 1
Art. 3 (1)Prevederile prezentei proceduri se aplic ă pentru reglementarea din punctul de vedere al protec ției
mediului a activit ăților prev ăzute în anexa nr. 1 Prezenta procedura reglementeaza conditiile de solicitare, de emitere si de revizuire a autorizatiei de
mediu.
Autoritatea competenta pentru derularea procedurii de emitere a autorizatiei de mediu (ACPM) este ANPM
sau ATPM – Autoritatea teritorială pentru p rotec ția mediului ( agenția regională pentru PM; agenția
jude țeană pentru PM sau Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii)
Art. 5 (1)Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru desfășurarea activităților
existente, cât și pentru începerea activitaților noi .
Autoriza ția se emite de către ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 195/2005 privind
protec ția mediului
Art. 8 (1) La solicitarea unei autorizatii de mediu …. un dosar cuprinzând următoarea documenta ție:
a)cererea pentru eliberarea autorizatiei de mediu;
b)fișa de prezentare și declarație, potrivit anexei nr. 2 ;
c)dovadă ca a făcut publică solicitarea prin cel pu țin una dintre metodele de informare prevăzute în anexa
nr. 3 ;
d)planul de situa ție si planul de încadrare în zon ă a obiectivului;
e)procesul -verbal de constatare a respect ării tuturor condiț iilor impuse prin acord ul de mediu întocmit
potrivit Ordinului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de
emitere a acordului de mediu, sau, dupa caz, nota privind stadiul de realizare a programului pentru
conformare existent;
Art. 9 (1) Pentru activită țile de eliminare a deșeurilor documentația prezentată conține în plus cerințele
specifice prevăzute în Ordonan ța de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul de șeurilor cu
modificări / completări ulterioare.
Art. 11 (1)Raportul cu concluziile bilan țului de mediu este supus dezbaterii publice în conformitate cu
procedura de dezbatere publica prevazuta în anexa nr. 3 .
Art. 12 (1)Titularul activit ății înainteaza la ACPM un proiect de program pentru conformare, în termen de 10
zile de la luarea deciziei de emitere a autorizaț iei de mediu în ședin ța colectivului de analiz ă tehnic ă, cu
termene realizabile, cu responsabilit ăți și cu identificarea surselor de finan țare necesare realiz ării m ăsurilor
programului pentru conformare.
Cuantificarea impactului efectiv al unei activită ți de pe un amplasament se realizează prin bilanțul de mediu,
raportând starea mediului și măsurile ne cesare de remediere la standardele și reglementările în vigoare
Art. 13 (1)ACPM face publica decizia de emitere a autorizatiei de mediu …..
(2)Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile lucr ătoare de la data afi șării. La expirarea acestui
termen , ACPM elibereaz ă autoriza ția de mediu
Art. 14 (1)Revizuirea autorizatiei de mediu se realizeaza ori de câte ori exista o schimbare de fond a datelor
care au stat la baza emiterii ei
Art. 15 Autorizatia de mediu nu se emite:

27
a)dacă nicio varianta a prog ramului pentru conformare nu asigura încadrarea în condiț iile care permit
autorizarea …;
b)dacă titularul activit ății nu respecta obligaț iile ce îi revin prin prezenta procedura;
c)în situa ția în care nu au fost respectate condi țiile impuse în procedura de evaluare a impactului asupra
mediului;
d)în situatia în care nu au fost realizate integral măsurile prevăzute în programul pentru conformare, anexa
la autorizația de mediu emisă anterior.
Listă ANEXE :
 ANEXA nr. 1: LISTA activitatilor supuse procedur ii de emitere a autorizatiei de mediu
 ANEXA Nr. 2: FISA DE PREZENTARE SI DECLARATIE
II.2* NORMATIV DE CONȚINUT pentru memoriul tehnic necesar emiterii acorduluide mediu
 ANEXA Nr. 3: PROCEDURA DE DEZBATERE PUBLICA
 ANEXA Nr. 4: CONTINUTUL -CADRU AL AUTORI ZATIEI DE MEDIU

6/ Hotararea Guvernului nr. 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si
nepericuloase pe teritoriul Romaniei
Prin prezenta hotarâre se stabileste procedura de reglementare si control al transportului deseurilor
periculoase si nepericuloase pe teritoriul României
Transportul deseurilor se realizeaza numai catre operatorii economici care detin autorizatie de mediu conform legislatiei în vigoare pentru activitatile de colectare/stocare
temporara/tratare/valorificare/eliminare.
Procedura de reglementare si control al transportului deseurilor se aplica deseurilor periculoase si
deseurilor nepericuloase prevazute în anexa nr. 2 la Hotarârea Guvernului nr.
856/2002 privind evidenta
gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu
completarile ulterioare.
Transportul deseurilor periculoase
 se efectueaza de la genera tor sau detinator , denumit in continuare expeditor, catre operatorul
economic
 Expeditorul completeaza un formular pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase, al
carui model este prezentat in anexa n r. 1. care realizeaza operatia de colectare/stocare
 Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase, semnat si stampilat, este
transmis catre destinatarul deseurilor periculoase
 destinatarul accepta efectuarea transportului , semneaza si stampileaza formularul pentru
aprobarea transpo rtului deseurilor periculoase
 Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase, semnat si stampilat de catre
destinatar, se transmite la agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se
afla instalatia de tratare/ valorificare/ eliminare
Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase este transmis astfel:
 expeditorului deseurilor periculoase si agentiei judetene pentru protectia mediului in a carei raza
teritoriala se afla acesta, de catre agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza
teritoriala se afla instalatia de tratare/valorificare/eliminare;
 inspectoratului pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla expeditorul
pentru autorizarea rutei transport ului deseurilor periculoase, de catre expeditor
Formularul pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase se intocmeste in 6 exemplare originale si se pastreaza astfel :

28
 un exemplar la expeditor;
 un exemplar la destinatar;
 un exemplar la transportat or;
 un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului care a dat aprobarea pentru efectuarea
transportului deseurilor periculoase;
 un exemplar la inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla
expeditorul deseurilor periculoase;
 un exemplar la agentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se afla
expeditorul deseurilor periculoase.
 Pentru deseurile periculoase generate in cantitate mai mica de 1 t/an, formularul de
expeditie/trans port deseuri periculoase, al carui model este prevazut in anexa nr. 2, nu trebuie sa
contina aprobarea agentiei pentru protectia mediului in raza careia se afla destinatarul deseurilor
periculoase.
 Destinatarul deseurilor periculoase trebuie sa depuna la agentia pentru protectia mediului in raza
careia se afla un exemplar din formularul de expeditie/transport deseuri periculoase, semnat si
stampilat, conform prevederilor prezentei hotarari.
 Destinatarul este obligat sa preleveze o proba din fiecare transpo rt de deseuri periculoase, pe care
sa o pastreze in conditii de siguranta si etichetata corespunzator un interval de cel putin 3 luni.
Formularul de expeditie/transport deseuri periculoase :
 Se face pentru deseurile periculoase generate in cantitate mai m ica de 1 t/an .
 Nu trebuie sa contina aprobarea agentiei pentru protectia mediului in raza careia se afla destinatarul deseurilor periculoase .
 Fiecare transport de deseuri periculoase care sunt generate intr- o cantitate mai mare de 1 t/an din
aceeasi cate gorie de deseuri periculoase .
Transportatorul de deseuri periculoase :
 semneaza si stampileaza formularul de expeditie/transport .
 transporta deseurile periculoase pe ruta aprobata in formularul de aprobare a transportului deseurilor periculoase si le p reda destinatarului.
 detine echipament special si este instruit asupra utilizarii acestuia, precum si pentru luarea primelor
masuri de interventie in cazul unei poluari accidentale .
 Deseurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie sa fie a mbalate si etichetate în
conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul marfurilor periculoase .
 Gestionarea ambalajelor cade in sarcina destinatarului, cu exceptia cazurilor in care o alta parte isi
asuma raspunderea in scris pentru gestio narea acestora.
 se efectueaza pe baza formularului de incarcare -descarcare deseuri nepericuloase, al carui model
este prevazut in anexa nr. 3.
 Formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase se completeaza de catre expeditor în 3
exemplare si se p astreaza dupa cum urmeaza: un exemplar semnat si stampilat la expeditor, unul la
transportator, semnat, completat cu codul numeric personal al persoanei care transporta deseurile si cu numarul de înmatriculare al mijlocului de transport, iar ultimul se transmite destinatarului prin
intermediul transportatorului.
 Dupa semnarea si stampilarea formularului de încarcare -descarcare de catre destinatar, acesta îl
transmite expeditorului prin fax sau prin posta, cu confirmare de primire.
 Fiecare transport de des euri nepericuloase trebuie sa fie însotit de un formular de încarcare –
descarcare deseuri nepericuloase.

29
 Formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase este înregistrat de catre destinatar într- un
registru securizat, înseriat si numerotat pe fiec are pagina.
 Formularul de încarcare -descarcare în baza caruia se realizeaza transportul si controlul deseurilor
nepericuloase destinate colectarii/stocarii temporare/tratarii/ valorificarii/eliminarii se pastreaza
astfel: o copie la expeditorul deseurilor, o copie la destinatarul acestora si o copie la transportatorul
deseurilor.
 Expeditorul, destinatarul si transportatorul deseurilor nepericuloase sunt obligati sa prezinte
formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase la solicitarea organelor abilitate conform
legii sa efectueze controlul asupra gestionarii deseurilor.
 Transportul deseurilor municipale, efectuat de catre operatorii economici autorizati sa presteze
serviciul de salubrizare în localitati, nu intra sub incidenta prevederilor preze ntei hotarâri.
 Operatorii economici prevazuti la alin. (1) care efectueaza transportul propriilor deseuri
nepericuloase, cum ar fi deseurile de productie si deseurile asimilabile celor municipale, trebuie sa
completeze formularul de încarcare -descarcare de seuri nepericuloase.
Transportul deseurilor rezultate din activitatea medicala :
 Gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale se realizeaza în conformitate cu Normele tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si Metodologia de culegere
a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale,
aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 , cu modificarile si completarile
ulterioare.
 Nu se vor accepta la transport deseurile ale caror ambalaje nu sunt etichetate cu urmatoarele informatii: datele de identificare ale unitatii sanitare, sectia/laborator, cantitate si data umplerii
Sanctiuni :
 Încalcarea prevederilor prezentei hotarâri atrage raspunderea civila sau contraventionala, dupa caz.
 Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza
 Cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 le i :
– abandonarea deseurilor pe traseu de catre operatorii de transport
– Transportul deseurilor nepericuloase NU se efectueaza pe baza formularului de încarcare -descarcare
deseuri nepericuloase, al carui model este prevazut în anexa nr. 3.
 Cu amenda de la 10. 000 lei la 20.000 lei :
– Expeditorul NU completeaza, semneaza si stampileaza formularul de expeditie/transport deseuri
periculoase.
– Formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase NU ESTE completat de catre expeditor în
3 exemplare si nu este pastr at dupa cum urmeaza: un exemplar semnat si stampilat la expeditor,
unul la transportator, semnat, completat cu codul numeric personal al persoanei care transporta
deseurile si cu numarul de înmatriculare al mijlocului de transport, iar ultimul se transmite
destinatarului prin intermediul transportatorului.
– Dupa semnarea si stampilarea formularului de încarcare -descarcare de catre destinatar, acesta NU îl
transmite expeditorului prin fax sau prin posta, cu confirmare de primire.
– Fiecare transport de deseuri nepericuloase trebuie sa fie însotit de un formular de încarcare –
descarcare deseuri nepericuloase.
– Formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase este înregistrat de catre destinatar într- un
registru securizat, înseriat si numerotat pe fiecare p agina.
 cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei :

30
– Transportatorul NU semneaza si stampileaza formularul de expeditie/transport deseuri periculoase,
la primirea deseurilor periculoase.
– Transportatorul NU transporta deseurile periculoase pe ruta aprobata în formularul de aprobare a
transportului deseurilor periculoase si le preda destinatarului
– Formularul de încarcare -descarcare în baza caruia se realizeaza transportul si controlul deseurilor
nepericuloase destinate colectarii/stocarii temporare/tratarii/ valorificarii/eliminarii se pastreaza
astfel: o copie la expeditorul deseurilor, o copie la destinatarul acestora si o copie la transportatorul
deseurilor.
– Expeditorul, destinatarul si transportatorul deseurilor nepericuloase sunt obligati sa prezinte formularul de încarcare -descarcare deseuri nepericuloase la solicitarea organelor abilitate conform
legii sa efectueze controlul asupra gestionarii deseurilor

Formulare
ANEXA nr. 1: Formular pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase nr.1 |_|_|_|_|_|
– model –
I.Date privind expeditorul/generatorul deseurilor periculoase
Societatea………………………………………………………………
Sediul……………. nr. …………., cod postal……………, localitatea……………………………..
Persoana res ponsabila…………………………………………….
Telefon………………. fax…………. e -mail………………………
Autorizatie de mediu nr. |_|_|_|_|_|
Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_|
Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_|
II.Date privind transportatorul deseurilor periculoase
Societatea………………………………………………………………
Sediul……………. nr. …………., cod postal……………, localitatea……………………………..
Persoana responsabila……………………………………………..
Telefon……………….. fax…………. e -mail……………………..
Licenta de transport marfuri periculoase nr. ………
Data la care expira licenta de transport marfuri periculoase…………………………………
Autorizatie de mediu nr. |_|_|_|_|_|
Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_|
Cod unic de înregistrare |_| _|_|_|_|
Nr. de înmatriculare mijloc de transport………………………….
Delegat (nume, prenume, functie)……………………………………………………………………
III.Date privind destinatarul deseurilor periculoase
Societatea………………………………………………………………
Sediul……………. nr. …………., cod postal……………, localitatea……………………………..
Persoana responsabila…………………………………………….
Telefon………………. f ax…………. e -mail……………………..
Cod unic de înregistrare |_|_|_|_|_|
IV.Date privind amplasamentul instalatiei de tratare/valorifi care/eliminare
Denumirea……………………………………………………………..
Sediul……………………… nr. …………., cod postal……………, localitatea………………………….
Persoana responsabila…………………………………………….
Telefon……………….. fax…………. e -mail………………………
Autorizatie de mediu nr. |_ |_|_|_|_|
Data la care expira autorizatia de mediu |_|_|_|_|_|_|
V.Aprobare pentru:
A.
(i)un singur transport |_|
(ii)mai multe transporturi |_|
Data la care e xpira aprobarea |_|_|_|_|_|_|

31
B.
(i)colectare |_|
(ii)stocare temporara |_|
(iii)tratare |_|
(iv)valorificare |_|
(v)eliminare |_|
C.Operatia de cole ctare/stocare temporara/tratare/valorificare/eliminare nr. ……………
(conform anexelor nr. IA, IIA si, respectiv, IIB din Ord onanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul
deseurilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001 , cu modificarile si completarile ulterioare)
VI.Numarul total de transporturi planificate:
VII.
Cantitatea de deseuri planificata a fi transportata (în t one) |_|_|_|_|_| t
VIII.Denumirea si compozitia chimica a deseurilor:
– Denumirea deseurilor (conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru
aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu completarile ulterioare) |_| _|_|_|_|
– Codul deseurilor (conform Hotarârii Guvernului nr. 856/2002 , cu completarile ulterioare) |_|_|_|_|_|
– Continutul deseurilor în:
1. Arseniu |_|_|_|_|_| mg/l
2. Plumb |_|_|_|_|_| mg/l
3. Cadmiu |_|_|_|_|_| mg/l
4. Crom -VI |_|_|_|_|_| mg/l
5. Cupru |_|_|_|_|_| mg/l
6. Nichel |_|_|_|_|_| mg/l
7. Mercur |_|_|_|_|_| mg/l
8. Seleniu |_|_|_|_|_| mg/l
9. Staniu |_|_|_|_|_| mg/l
10. Stibiu |_|_|_|_|_| mg/l
11. Taliu |_|_|_|_|_| mg/l
12. Telur |_|_|_|_|_| mg/l
13. Sulfuri |_|_|_|_|_| mg/l
14. Cloruri |_|_|_|_|_| mg/l
15. Fluoruri |_|_|_|_|_| mg/l
16. Bromuri |_|_|_|_|_| Greu %
17. Ioduri |_|_|_|_|_| Greu %
18. Nitriti |_|_|_|_|_| Greu %
19. Fenoli |_|_|_|_|_| mg/l
20. PCB/PCT |_|_|_|_|_| mg/l
21. Consum Chimic de Oxigen (CCO) |_|_|_|_|_| mg/l
22. Valoare pH |_|_|_|_|_| mg/l
23. Conductibilitate |_|_|_|_|_| S/cm
24. Materiale lipofile greu volatile |_|_|_|_|_| mg/l
25. Componenta extractibila a substantei de baza |_|_|_|_|_| Greu %
26. Materiale lipofile extractibile |_|_|_|_|_| Greu %
27. Pierderi la calcinare |_|_|_|_|_| Greu %
28. Componenta dizolvabila în apa |_|_|_|_|_| Greu %
29. Continut de apa |_|_|_|_|_| %
30. Rezistenta la forfecare |_|_|_|_|_| kN/m"
31. Deformare axiala |_|_|_|_|_| %
32. Rezistenta la presare uniaxiala |_|_|_|_|_| kN/m"
33. Punct de topire |_|_|_|_|_| °C
34. Punct de inflamabilitate |_|_|_|_|_| °C
35. Punct de condensare/domeniu de condens |_|_|_|_|_| °C
36. Putere calorica |_|_|_|_|_| kJ/k
37. Emisie de gaze prin reactii ulterioare |_|_|_|_|_|
a) în contact cu a mbalajul |_|_|_|_|_|

32
b) în contact cu aerul |_|_|_|_|_|
c) în contact cu roca de sare |_|_|_|_|_|
d) la temperatura de °C…………… |_|_|_|_|_|
38. Mentionarea componentelor periculoase |_|_|_|_|_|
a) ale deseurilor |_|_|_|_|_|
b) ale produselor rezultate din valorificarea/eliminarea deseurilor |_|_|_|_|_|
Alti parametri valoare dimensiune
39. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
40. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
41. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
42. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
43. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
44. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
45. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
46. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
47. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
48. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_| |_|_|_|_|_|
49. Alte mentiuni |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|
nota: La completarea pct. 38 -49 se au în vedere prevederile art. 8 din Hotarârea G uvernului nr. 856/2002 , cu
completarile ulterioare.
IX.Modalitati de transport |_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|
X.
Tipuri de ambalare |_|_|_|_|_|_|_|_|_| _|_|_|
XI.Declar atia expeditorului/generatorului:
Declar pe propria raspundere ca datele si informatiile de mai sus sunt complete si corecte. Decla r, de asemenea, ca îmi
asum obligatiile contractuale stabilite conform legii.
Nume
………………………. Semnatura/Stampila
…………………………. Data
………………………….
XII.Acceptarea transportului de catre destinatar
Suntem de acord sa preluam deseurile declarate.
Asiguram ca deseurile vor fi tratate/valorificate/eliminate în instalatia noastra, conform legii.
Nume
………………………. Semnatura/Stampila
…………………………. Data
………………………….
XIII.Autorizarea transportului dese urilor de catre agentia judeteana pentru protectia mediului în a carei raza
teritoriala are loc colectarea/stocarea temporara/tratarea/valorificarea/eliminarea deseurilor.
Agentia pentru Protectia Mediului (judetul) autorizeaza
Nume
………………………. Semnatura/Stampila
…………………………. Data
………………………….
Conditii specifice |_| nu |_| da
Daca se impun conditii specifice, acestea se trec pe verso.
XIV.Autorizarea rutei de transport de catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta
Pentru transportul deseurilor periculoase trebuie utilizata urmatoarea ruta:……………………………..
Daca aceasta ruta nu poate fi utilizata din motive obiective, va fi utilizata urmatoarea ruta:
Nume
………………………. Semnatura/Stampila
…………………………. Data
………………………….
______
1
Numar înscris de agentia judeteana pentru protectia mediului în a carei raza teritoriala se afla
instalatia de tratare/valorificare/eliminare.

33
ANEXA nr. 2: Formular de expeditie/ transport deseu ri periculoase nr.1 |_|_|_|_|_|
– model –
Denumirea deseurilor periculoase2 |_|_|_|_|_|_|_|_|_|
Cod deseuri periculoase |_|_|_|_|_| Deseuri periculoase < 1 t/an |_|
Deseuri periculoase > 1 t/an |_| Nr. formularului de aprobare al
transportului*) |_|_|_|_|_|
Nr. de înregistrare al expeditorului
|_|_|_|_|_|
În calitate de:
Generator |_|
Operator economic care realizeaza
operatia de:
Colectare |_|
Stocare temporara |_| Nr. de înregistrare al transportatorului
|_|_|_|_|_|
În calitate de:
Nume delegat:
Nr. de înm atriculare mijloc transport: Nr. de înregistrare al destinatarului
|_|_|_|_|_|
În calitate de operator economic care realizeaza operatia de:
Colectare |_|
Stocare temporara |_|
Tratare |_|
Valorificare |_|
Eliminare |_|
Cantitatea predata în tone
|_|_|_|_ |_| Cantitatea primita în tone |_|_|_|_|_| Cantitatea receptionata în tone |_|_|_|_|_|
Cantitatea respinsa în tone
|_|_|_|_|_|
Data predarii (zi, luna, an) |_|_|_|_|_|_| Data predarii (zi, luna, an) |_|_|_|_|_|_| Data primirii (zi, luna, an) |_|_|_|_|_|_|
Denumirea societatii, sediul, cod unic
de identificare |_|_|_|_|_| Denumirea societatii, sediul, cod unic de
identificare |_|_|_|_|_| Denumirea societatii, sediul, cod unic
de identificare |_|_|_|_|_|
Semnatura si stampila (asigurare
pentru o declaratie corecta)
…………………… Semnatura si stampila (asigurare pentru transport regulamentar) ………………… Semnatura si stampila (asigurare pentru preluare în vederea unei
colectari sau stocari temporare,
tratare/ valorificare/ eliminare conform prevederilor legale)
…………………..
Tipul mijloacelor de transport:
Numar si tip de ambalaje utilizate pentru transportul deseurilor periculoase:
Observatii:
_______
1 Numar înscris de catre agentia judeteana pentru protectia mediului.
2 Conform Hotarârii Guve rnului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru
aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu completarile ulterioare.
*) Nu este necesara aprobare pentru cantitati < 1 t/an.

34

ANEXA nr. 3: Formular de încarcare – descarcare deseuri nepericuloase
– model –
Serie si numar
Date de identificare
transportator Data Caracteristici deseuri : Cantitate Date privind punctul
de lucru*) unde se
efectueaza Observatii
Date de identificare
delegat si nr. înmatriculare mijloc
de transport Încarcare Categorii deseuri
cod tone ÎNCARCAREA
Date de identificare expeditor
Licenta de transport
marfuri
nepericuloase nr. Descriere
Destinat: m Autorizatie de mediu
nr. 3
Data la care expira licenta de transport
marfuri
nepericuloase
Semnatura Descarcare
colectarii |_|
stocarii temporare
|_|
tratarii |_|
valorificarii |_|
eliminarii |_| Data la care ex pira
autorizatia de mediu
Semnatura si
stampila
Date privind punctul
de lucru unde se
efectueaza*)
DESCARCAREA
Date de identificare destinatar
Autorizatie de mediu
nr.
Data la care expira
autorizatia de mediu
Semnatura si
stampila

Forma sintetică la data 1 9-oct-2012. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct® -Acte Sintetice.
SintAct® și tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer. *) Se va completa numai în cazul în care încarcarea/descarcarea are loc la un punct de lucru care nu
reprezinta sediul social. Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 672 din data de 30 septembrie 2008

7/ ORDONANTA DE URGENTA nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protectia mediului
CAPITOLUL I:
Principii si dispozitii generale
(1)Obiectul prezentei ordonante de urgenta îl constituie un ansamblu de reglementari juridice privind
protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice
care conduc la dezvoltarea durabila. Art. 1
(2)Mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale în interactiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului.
Semnifica ția unor termeni , în sensul prevederilor OU 195/20 05:
 acte de reglementare – aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizatie de mediu,
autorizatie integrata de mediu, autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizatie
privind activitati cu organisme modificate genetic ;

35
 acord de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului
(ACPM), prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru protectia mediului, care
trebuie respectate în cazul realizarii unui proiect;
 autorizatie de me diu – actul administrativ emis de ACPM , prin care sunt stabilite conditiile si/sau
parametrii de functionare al unei activitati existente sau al unei activitati noi cu posibil impact
semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în functiune
 autori zatie integrata de mediu – actul administrativ emis de ACPM , care acorda dreptul de a
exploata în totalitate sau în parte o instalatie, în anumite conditii, care sa garanteze ca instalatia
corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii; autorizatia poate fi emisa
pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale acesteia, situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator;
 aviz de mediu – actul administrativ emis de ACPM, care confirma integrarea aspectelor privind
protectia mediului în planul sau programul supus adoptarii
 bilant de mediu – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii,
în scopul obtinerii autorizatiei de mediu, care contine elementele analizei tehnice prin care se obtin
informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale activitatii, în vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifica un impact semnificativ, bilantul se completeaza cu un studiu de evaluare
a riscului;
 Deșeu – orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica
privind regimul deseurilor, pe care detinatorul îl arunca, are intentia sau are obligatia de a- l arunca;
 Deșeu reciclabil – deseu care poate constitui mater ie prima într- un proces de productie pentru
obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri;
 deteriorarea mediului – alterarea caracteristicilor fizico -chimice si structurale ale componentelor
naturale si antropice ale mediului, reducerea diversitatii sau productivitatii biologice a ecosistemelor
naturale si antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, în
principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si
valorificare a lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
 dezvoltare durabil ă – dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite
posibilitatea generatiilor viitoare de a- si satisface propriile necesitati;
 evaluare de mediu – elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor publice
interesate de efectele implementarii planurilor si programelor, luarea în considerare a raportului de
mediu si a rezultatelor acestor consultari în procesul decizional si asigurarea informarii asupra
deciziei luate;
 evaluarea impactului asupra mediului – proces menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, în
functie de fiecare caz si în conformitate cu legislatia în vigoare, efectele directe si indirecte,
sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor si a
mediului;
 evaluarea riscului – lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit
legii, prin care se realizeaza analiza probabilitat ii si gravitatii principalelor componente ale impactului
asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de prevenire, interventie si/sau remediere
 poluant – orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori d e
energie, radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii care, introdusa în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale ;
 program pentru conformare – plan de masuri neces are pentru îndeplinirea cerintelor privind
protectia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului; programul pentru conformare face parte integranta din autorizatia de mediu;
Principiile si elementele strategice ce stau la baza O.U. nr 195/2005 (art.3)
a)principiul integrarii cerintelor de mediu în celelalte politici sectoriale;
b)principiul precautiei în luarea deciziei;
c)principiul actiunii preventive;

36
d)principiul retinerii poluantilor la sursa;
e)principiul "poluatorul plateste";
f)principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
g)utilizarea durabila a resurselor naturale;
h)informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie în probleme de mediu;
i)dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului
Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, garantând în acest
scop :
a) accesul la informatia privind mediul .. ;
b)dreptul de asociere în organizatii pentru protectia mediului;
c)dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei de mediu,
emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor si programelor;
d)dreptul de a se adresa , direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor
administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, în probleme de mediu ..;
e)dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit .
Alte domenii de reglementare în cuprinsul OU 195/2005 :
 CAP. III: Regimul substantelor si preparatelor periculoase
 CAP. IV: Regimul deseurilor
 CAP. V: Regimul îngrasamintelor chimice si al produselor de protectie a plantelor
 CAP. VI: Regimul organismelor modific ate genetic, obtinute prin tehnicile biotehnologiei moderne
 CAP. VII: Regimul activitatilor nucleare
 CAP. VIII: Conservarea biodiversitatii si arii naturale protejate
 CAP. IX: Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
 CAP. X: Protectia atmosferei, s chimbarile climatice, gestionarea zgomotului ambiental
 CAP. XI: Protectia solului, subsolului si a ecosistemelor terestre
 CAP. XII: Protectia asezarilor umane
 Art. 71: (1)Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevazute ca a tare în
documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor acestora ori stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora.
 (2)Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
 *) Autoritatile APL au obligatia de a asigura din terenul intravilan o suprafata de spatiu verde de
minimum 26 m
2
 CAP. XIV: SECTIUNEA 1: Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului /locuitor, pâna la data de 31 decembrie 2013.
 Art. 76 (1)În exercitarea atributiilor ce le revin, comisarii- sefi si comisarii Garzii Nationale de Mediu,
precum si persoane împuternicite din cadrul acesteia au acces, în conditiile legii, oricând si în orice incinta unde se desf asoara o activitate generatoare de impact asupra mediului.
 SECTIUNEA 3: Obligatiile persoanelor fizice si juridice
 (1)Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice :
 d)persoanele juridice care desfasoara activitati cu impact semnificativ asupra mediului organizeaza
structuri proprii specializate pentru protectia mediului;
 g)realizeaza, în totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare încheiate de
persoanele împuternicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
 i)suporta costul pentru repararea prejudiciului si înlatura urmarile produse de acesta restabilind
conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plateste"
 j)asigura sisteme proprii de supravegh ere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru
automonitorizarea emisiilor poluante;
 l)informeaza autoritatile competente, în caz de eliminari accidentale de poluanti în mediu sau de
accident major;
 m)depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;

37
 n)nu ard miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara acceptul autoritatii competente
pentru protectia mediului si fara informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru
situatii de urgen ta;
 r) asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor detinute cu orice titlu, neocupate productiv
sau functional
CAPITOLUL XV: Sanctiuni
Art. 96 (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON),
pentru persoane fizice, si de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încalcarea
urmatoarelor prevederi legale:
1.obligatiile pers oanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare si de a raporta autoritatii publice
teritoriale de protectie a mediului rezultatele automonitorizarii si/sau alte date solicitate, precum si accidentele si incidentele care pot conduce la pericole d e accidente;
2.obligatiile persoanelor juridice de a tine evidenta stricta a substantelor si preparatelor periculoase si de a
furni za informatiile si datele cerute de autoritatea competenta pentru protectia mediului;
3.obligatiile persoanelor juridice de a ident ifica si preveni riscurile pe care substantele si preparatele
periculoase le pot prezenta asupra sanatatii populatiei si mediului si de a anunta iminenta producerii unor descarcari neprevazute sau accidentale autoritatii competente pentru protectia mediulu i si de aparare civila;
4.obligatia persoanelor fizice si juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de
suprav eghere a contaminarii radioactive a mediului, care sa asigure respectarea conditiilor de eliminare a
substantelor radioactive prevazute în autorizatie si mentinerea dozelor radioactive în limitele admise;
5.obligatiile persoanelor fizice si juridice autorizate de a mentine în stare de functionare capacitatea de
monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta
dintr -o eliminare accidentala de substante radioactive;
6.obligatia proprietarilor si detinatorilo r de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a întretine perdelele forestiere
si aliniamentele de protectie, spatiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunatatirea capacitatii de
regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana;
7.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a preveni, pe baza
reglementarilor în domeniu, deteriorarea calita tii mediului geologic;
8.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a asigura la amplasarea,
proiectarea, construirea si punerea în functiune a obiectivelor de orice fel, cât si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute în acordul si în autorizatia/autorizatia integrata de mediu;
9.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a nu arde miristile, stuful,
tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fara acceptul autoritatii comp etente pentru protectia mediului si fara
informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta;
10.obligatia proprietarilor si detinatorilor de terenuri cu titlu sau fara titlu, de a lua masuri de salubrizare a
terenurilor neocupate productiv sau functional, în special a celor situate de -a lungul cailor de comunicatie
rutiere, feroviare si de navigatie;
11.obligatiile detinatorilor cu orice titlu ai suprafetelor de teren de a proteja flora si fauna salbatica existente
pe acestea, în sensul mentinerii echilibrului ecologic si conservarii biodiversitatii, precum si exploatarii durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurator si sanatatii umane;
12.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor fizice si juridice, dupa caz,
de a adopta si/sau aplica masuri obligatorii cu privire la întretinerea si înfrumusetarea cladirilor, a curtilor si
împrejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi, în
conformitate cu planurile de urbanism;
13.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si ale persoanelor juridice, dupa caz, sa
prevada la elaborarea planurilor de urbanism si amenajarea teritoriului, masuri de mentinere si ameliorare a
fondului peisagistic natural si antropic al fiecarei zone si localitati, conditii de refacere peisagistica si ecologica a zonelor deteriorate si masuri de dezvoltare a spatiilor verzi, de protectie sanitara a captarilor de apa potabila si lucrari de aparare împotriva inundatiilor;

38
14.obligatia autoritatilor administratiei publice l ocale, precum si a persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de
a nu schimba destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute în planurile urbanistice;
15.obligatia autoritatilor administratiei publice locale, precum si a persoanelor fizice si juridice, dupa caz, de
a nu degrada mediul prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel;
16.obligatia desfasurarii pe suprafata ariilor naturale protejate numai a acelor activitati conforme
prevederilor planurilor de management si regulamentelor ariilor naturale protejate ;
21.obligatia de a nu intra pe suprafata ariilor naturale protejate si a nu practica sporturi în afara drumurilor
permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili;
22.obligatia de a respecta prevederile planurilor de management si ale regulamentelor ariilor naturale
protejate aprobate conform prevederilor legale;
23.obligatia de a s e legitima la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control prevazut în prezenta
ordonanta de urgenta;
25.obligatia de a permite accesul în aria protejata a administratorilor sau custozilor precum si a
împuternicitilor acestora pe terenurile detinute cu orice titlu.
26.obligatia persoanelor fizice de a nu deversa în apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid
menajere;
28.obligatia persoanelor fizice si juridice de a marca individual specimenele apartinând speciilor de flora si
fauna salbatica pentru care exista astfel de prevederi în regulamentele Comisiei Europene privind
conservarea speciilor de fauna si flora salbatica prin reglementarea comertului cu acestea sau în legislatia
nationala specifica, conform metodelor aprobate ori recomandat e de Conferinta Partilor a Conventiei privind
comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie, si, în particular, marcarea
prin etichetare a caviarului atât pentru comertul intern, cât si pentru cel international .
(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru
persoane fizice, si de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice , încalcarea
urmatoarelor prevederi legale:
1.obligatia persoanelor fizice si juridice de solicitare si obtinere a actelor de reglementare conform
prevederilor legale, precum si a acordului de import/export si a autorizatiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;
1.1.obligat ia autoritatilor publice locale de a nu schimba destinatia terenurilor amenajate ca spatii verzi
si/sau prevazute ca atare în documentatiile de urbanism, de a nu reduce suprafetele acestora ori obligatia de a nu le stramuta;
3.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind îmbunatatirea microclimatului urban, prin
amenajarea si întretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe
acestora, de a înfrumuseta si proteja peisajul, de a mentine curatenia localitatilor;
4.obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de
functionarea sau existenta obiectivelor cu risc pentru mediu si sanatatea populatiei;
5.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate,
optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu mentinerea, întret inerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a
parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu functie ecologica, estetica si recreativa;
6.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de
autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie în anumite zone
ale localitatilor, cu predominanta în spatiile destinate locuintelor, zonele destinate tratamentului, odihnei,
recreerii si agrementului, inclusiv prin interzicerea temporara sau permanenta;
7.obligatia autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de
urbanism si amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de m ediu;
8.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine
pentru prevenir ea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si de a dezvolta
sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;

39
9.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a avea personal specializat pentru protectia
mediului si de a colabora în acest scop cu autoritatile pentru protectia mediului;
10.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice si operatorii
economici responsabili, salubrizarea stradala, a spatiilor verzi, pietelor si parcurilor publice, si întretinerea
acestora;
11.obligatiile autoritatilor administratiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism
cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale, si a altor obiective, fara a prejudicia ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de sanatate si de confort a populatiei;
12.obligatiile au toritatilor administratiei publice locale de a amenaja, întretine si dezvolta retele de
canalizare;
13.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a furniza si/sau utiliza informatii corecte pentru elaborarea
evaluarilor de mediu, evaluarilor impactului asupra mediului, a bilanturilor de mediu si a rapoartelor de amplasament;
14.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia
fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, de a verifica eficien ta acestora si de a pune în exploatare
numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis;
15.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a livra, manipula, transporta si de comercializa îngrasamintele
chimice si produsele de protectie a plantelor ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, în conditii în care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului;
16.obligatiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrasamintele chimice si produsele de protectie a
plantelor numai ambalate si în locuri unde s -au prevazut toate masurile de securitate;
18.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi îngrasamintele chimice si produsele de protectie a
plantelor în zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
19.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a administra produse de protectie a plantelor cu mijloace
aviatice numai cu avizul autoritatilor competente pentru protectia mediului, autoritatilor competente din domeniu sanitar si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor în
vigoare, dupa o prealabila înstiintare prin mass -media;
20.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a caror polenizare se
face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protectie a plantelor care sunt selective fata de
insectele polenizatoare;
21.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu folosi momeli periculoase în activitatile de pescuit s i
vânatoare, cu exceptia cazurilor special autorizate;
22.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a efectua evaluarea adecvat a la realizarea planurilor sau
proiectelor care pot avea impact semnificativ asupra unei arii naturale protejate de interes comunitar.
23.obligatiile persoanelor fizice si juridice care gestioneaza suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim
de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica, de a aplica masurile de conservare
stabilite de autoritatea publica cent rala pentru protectia mediului;
24.obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura conditii optime de viata animalelor salbat ice tinute în
captivitate legal, sub diferite forme;
25.obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu exercita actiuni care sa d uca la distrugerea habitatelor
naturale, a florei si faunei salbatice de pe cuprinsul tarii;
26.desfasurarea de activitati de recol tare, capturare si/sau de achizitie si comercializare pe piata interna a
plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica, terestra si acvatica, sau a unor parti ori produse ale
acestora, în stare vie, proaspata ori semiprelucrata, de persoane fizice s au juridice neautorizate de
autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului;
27.obligatiile persoanelor fizice si juridice, care prospecteaza, exploreaza sau exploateaza resursele naturale,
de a remedia zonele în care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;
28.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a executa în termen toate lucrarile de asigurare a migrarii
faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei prevazute în actele de reglementare;

40
29.obligatia persoanelor juridice de a aplica masurile de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile care
implica organisme modificate genetic;
30.obligatia persoanelor fizice si juridice de a asigura dotarea, în cazul detinerii de nave, platforme plutitoare
sau foraje marine, cu instalat ii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si
racorduri de descarcare a acestora în instalatii de mal sau plutitoare;
31.obligatiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau
neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si de
a cons titui echipe de interventie în caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;
32.obligatia persoanelor fizice si jurid ice de a nu produce poluarea apelor de suprafata prin spalarea de
obiecte, produse, ambalaje, materiale;
33.obligatia persoanelor juridice de a nu deversa în apele de suprafata sau subterane ape uzate, fecaloid
menajere;
34.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a nu arunca si de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor,
apele de suprafata si în zonele umede deseuri de oric e fel;
35.
obligatia persoanelor fizice si juridice de a nu introduce în apele de suprafata si în zonele umede
substante explozive, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase,
(3) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru
persoane fizice, si de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încalcarea
urmatoarelor prevederi legale:

1.obligatia persoanelor fizice de a functiona cu respectarea prevederilor autorizatiei de mediu si a
persoa nelor juridice de a functiona cu respectarea prevederilor autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu
pentru activitatile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protectiei mediului;
1.1.obligatia titularului de a notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului când intervin
elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare sau cu privire la orice modificare a
conditiilor care au stat la baza emiterii acestora, înainte de realizarea modificarii;
1.2.obligatia titularului de a nu desfasura activitati sau de a nu realiza proiecte, planuri ori programe care ar
rezulta în urma modificarilor care fac obiectul notificarii prevazute la art. 15 alin. (2) lit. a) pâna la adoptarea unei decizii potrivit prevederilor art. 16 alin. (4);
2.obligatia titularilor activitatilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al
prot ectiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competenta de protectia mediului în
derularea acestor proceduri;
4.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a diminua, modifica sau înceta activitatile generatoare de
poluare la cererea mot ivata a autoritatilor pentru protectia mediului;
5.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asista persoanele împuternicite cu activitati de verificare,
inspectie si control, punându -le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii si toate celelalte documente
relevante;
6.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a prezenta autoritatilor competente pentru protectia mediului
un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligatiile asumate privind protectia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnarii sau emiterii documentului care atesta încheierea uneia dintre procedurile prevazute la art. 10 alin. (2);
7.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a facilita verificarea, inspectia si controlul activitatilor ai caror
titulari sunt si prelevarea de probe;
8.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalatiile
tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si instalatiile de depoluare a mediului, precu m si în spatiile sau în zonele potential generatoare de impact asupra mediului;
9.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a realiza în totalitate si la termen masurile impuse, în
conformitate cu actele de reglementare si prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspectia si controlul în domeniul protectiei mediului;

41
10.obligatiile persoanelor juridice de a acoperi costurile masurilor necesare pentru prevenirea si/sau
reducerea consecintelor efectelor adverse ale activitatilor cu organ isme modificate genetic;
11.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a produce îngrasaminte chimice si produse de protectie a
plantelor numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale;
12.introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia în vigoare, de culturi de
microorganisme, plante si animale vii din flora si fauna salbatica, fara acordul eliberat de autoritatea publica
centrala pentru protectia mediului cu consultarea Academiei Române si, dup a caz, a autoritatii centrale
pentru sanatate;
121. exportul exemplarelor apartinând speciilor non -CITES de flora si fauna salbatica sau deplasarea acestora
în vederea comercializarii în una dintre tarile din Uniunea Europeana, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia în vigoare, fara acordul pentru export, respectiv fara certificatul de origine eliberate de autoritatea publica ce ntrala pentru protectia mediului;
13.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a îmbunatati performantele tehnologice în scopul reducerii
emisiilor si de a nu pune în exploatare instalatiile ale caror emisii depasesc limitele stabilite prin actele de
reglementare;
14.obligatiile persoanelor fizice si juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu si de a
înlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit
principiului "poluatorul plateste".
15.obligatia persoanelor fizice si juridice sa nu deverseze în apele de suprafata sau subterane ape uzate,
substante petroliere sau periculoase, ape care contin substante periculoase.
Art. 98 (1) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda penala de
la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna în peric ol viata ori
sanatatea umana, animala sau vegetala:
1.arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de pe terenurile supuse
refacerii ecologice;
2.
poluarea accidentala datorita nesupravegherii executarii lucrarilor no i, functionarii instalatiilor,
echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate în prevederile acordului de mediu
si/sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu.
(2) Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda penala de la
50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) urmatoarele fapte, daca au fost de natura sa puna în pericol viata ori
sanatatea umana, animala sau vegetala:
1.poluarea prin evacuarea, cu stiinta, în apa, în atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau substante
periculoase;
2.nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apei si a atmosferei, prevazute de
actele normative în vigoare;
3.folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorârea animalelor salbatice si a pestilor,
în scopul consumului sau al comercializarii;
4.producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta se pune în pericol grav sanatatea umana;
5.nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vânat si pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar
prin lege si în zonele cu regim de protectie integrala, potrivit reglementarilor specifice;
6.continuarea activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau autorizatiei/autorizatiei integrate de
mediu;
7.nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase, precum si nerespectarea
obligatiei de depozitare a îngrasamintelor chimic e si produselor de protectie a plantelor numai ambalate si în
locuri protejate;
8.prezentarea, în lucrarile privind evaluarea de me diu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilantului de
mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii si informatii false;

42
9.producerea si/sau importul în scopul introducerii pe piata si utilizarea unor substante si preparate
periculoase, fara respectarea prevederilor actelor normative în vigoare si introducerea pe teritoriul României
a deseurilor de orice natura în scopul eliminarii acestora;
10.importul si exportul unor substante si preparate periculoase interzise sau restrictionate;
11.transportul si tranzitul de substante si preparate periculoase, cu încalcarea prevederilor legale în vigoare;
12.omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
13.producerea, livrarea si utilizarea îngrasamintelor chimice si a produselor de protectie a plantelor
neautorizate;
14.
desfasurarea de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate genetic sau produse ale
acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau autorizatiile prevazute de reglementarile
specifice;
(3)Constituie in fractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani, urmatoarele fapte, daca au fost de
natura sa puna în pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
1.nerespectarea interdictiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protectie a plantelor sau
îngrasaminte chimice;
2.provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului si/sau a
expunerii populatiei la radiatii ionizante, omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise a
conta minarii mediului, aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie în caz de accident
nuclear;
3.
descarcarea apelo r uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau
provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave
ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri peric uloase.
(4)Constituie infractiuni si se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani , urmatoarele fapte:
1.continuarea activitatii du pa dispunerea încetarii acesteia;
2.neluarea masurilor de eliminare totala a substantelor si preparatelor periculoase care au deven it deseuri;
3.refuzul interventiei în cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta;
4.refuzul controlului, la introducerea si scoaterea din tara a substantelor si preparatelor periculoase precum
si introducerea în tara a culturilor de microorganism e, plante si animale vii din flora si fauna salbatica, fara
acordul eliberat de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului;
5.aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie în caz de accident nuclear;
6.
provocar ea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave
ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase.
8 / ORDONANTA DE URGENTA nr. 196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu
CAPI TOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1 Fondul pentru mediu este un instrument economico -financiar destinat sustinerii si realizarii
proiectelor si programelor pentru protectia mediului, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare în
domeniul protectiei mediul ui.
Art. 2 Fondul pentru mediu se constituie si se gestioneaza în conformitate cu prevederile legale.
Bugetul de venituri si cheltu ieli al Fondului pentru mediu si al Administratiei Fondului pentru Mediu se
aproba anual prin hotarâre a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului.
CAPITOLUL II: Administrarea Fondului pentru mediu
Art. 3 (1)
Unitatea care raspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administratia Fondului pentru
Mediu, denumita în continuare Administratia Fondului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, în coordonarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
(3)Administratia Fondului are, în principal, urmatoarele atributii :

43
a)urmareste constituirea si gestionarea Fondului pentru mediu;
b)întocmeste bugetul de venituri si cheltuieli;
c)analizeaza, selecteaza si finanteaza programe si proiecte pentru protectia mediului, aprobate în
conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta;
d)urmareste si c ontroleaza implementarea proiectelor si programelor finantate din Fondul pentru mediu;
e)finanteaza lucrari destinate prevenirii, înlaturarii si/sau diminuarii efectelor produse de fenomenele
meteorologice periculoase la lucrarile de gospodarire a apelor, conform dispozitiilor art. 13;
f)elaboreaza ghidurile de finantare aferente categoriilor de proiecte si programelor pentru protectia
mediului, finantate din Fondul pentru mediu.
CAPITOLUL III: Veniturile Fondului pentru mediu
Art. 9 (1)Veniturile Fondului pent ru mediu se constituie din:
a)o contributie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deseurilor metalice feroase si neferoase , inclusiv a
bunurilor destinate dezmembrarii, obtinute de catre generatorul deseurilor, respectiv detinatorul bunurilor
destinate dezmembrarii, persoana fizica sau juridica. Sumele se retin prin stopaj la sursa de catre operatorii
economici care desfasoara activitati de colectare si/sau valorificare a deseurilor, care au obligatia sa le vireze
la Fondul pentru mediu;
b)taxele pentru emisiile de poluanti în atmosfera, datorate de operatorii economici detinatori de surse
stationare a caror utilizare afecteaza factorii de mediu, în cuantumul prevazut în anexa nr. 1;
c)taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru d epozitarea deseurilor
valorificabile, în limitele prevazute în anexa nr. 2;
d)o contributie de 2 lei/kg , datorata de catre operatorii economici care introduc pe piata nationala ambalaje
de desfacere si bunuri ambalate, pentru diferenta dintre cantitatile de deseuri de ambalaje corespunzatoare obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si de
valorificare prin reciclare prevazute în anexa nr. 3 si cantitatile de deseuri de ambalaje efectiv valorificate
sau incinerate în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si valorificate prin reciclare;

e)o contributie de 2% din valoarea substantelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru
mediu, introduse pe piata nationala de catre operatorii economici;
f)o contributie de 2% din veniturile realizate din vânzarea masei lemnoase si/sau a materialelor lemnoase
obtinute de catre administratorul, respectiv proprietarul padurii, cu exceptia lemnelor de foc, arborilor si arbustilor ornamentali, pomilor de Craciun, rachitei si puietilor;

i)o contributie de 2 lei/kg anvelopa , datorata de operatorii economici care introduc pe piata nationala
anvelope noi si/sau uzate destinate reutilizarii, pentru diferenta dintre cantitatile de anvelope corespunzat oare obligatiilor anuale de gestionare prevazute în legislatia în vigoare si cantitatile efectiv
gestionate;

j)o contributie de 3% din suma care se încaseaza anual pentru gestionarea fondurilor de vânatoare , platita
de catre gestionarii fondurilor de vânat oare;
k)donatii, sponsorizari, asistenta financiara din partea persoanelor fizice sau juridice române ori straine si a
organizatiilor sau organismelor internationale;
l)sumele încasate din restituirea finantarilor acordate, dobânzi, penalitati de orice fel, alte operatiuni
financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;
m)sumele încasate de la manifestari organizate în beneficiul Fondului pentru mediu;
n)cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor si a autorizatiilor de mediu;
o)dobânzi si penalitati de orice fel datorate de catre debitorii Fondului pentru mediu.
p)o contributie de 100 lei/tona , datorata de unitatile administrativ -teritoriale începând cu data de 1 iulie
2010, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantitatilor de deseuri municipale si asimilabile, colectate si trimise spre depozitare, plata facându -se pentru diferenta dintre cantitatea
corespunzatoare obiectivului anual de diminuare si cantitatea corespunzatoare obiectivului efectiv realizat prin activitati specifice de colectare selectiva si valorificare;

q)ecotaxa, în valoare de 0,1 lei/bucata, aplicata pungilor si sacoselor pe ntru cumparaturi , cu mâner integrat
sau aplicat, fabricate din materiale obtinute din resurse neregenerabile definite potrivit Ordonantei de

44
urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 265/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare, încasata de la operatorii economici care
introduc pe piata nationala astfel de ambalaje de desfacere. Ecotaxa se evidentiaza distinct pe documentele
de vânzare, iar valoarea acesteia se afiseaza vizibil la punctul de vânzare, în vederea informarii
consumatorilor finali;
r)taxa pe poluare pentru autovehicule;
s)o taxa de 2 lei/l, aplicata uleiurilor ce fac obiectul Hotarârii Guvernului nr. 235/2007 privind gestionarea
uleiurilor uzate, datorata începând cu data de 1 ianuarie 2011 de catre operatorii economici care introduc pe
piata nationala astfel de produse, pentru diferenta dintre cantitatile corespunzatoare obligatiilor anuale de gestionare prevazute în anexa nr. 4 si cantitatile de uleiuri uzate gestionate.
s)sumele încasate ca urmare a aplicarii penalitatii de 100 euro, echivalenta în lei la cursul de schimb leu/euro al Bancii Nationale a României valabil la data d e 1 mai a anului respectiv, pentru fiecare tona de dioxid de
carbon echivalent emisa, platita de catre operatorul sau operatorul de aeronave care nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de sera corespunzatoare emisiilor de gaze cu efect de sera generate în
anul anterior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
448/2005Art. 91 (1)Administratia Fondului gestioneaza un cont separat, la Trezoreria Statului, în care se încaseaza,
începând cu data de 1 ianuarie 2011, de la producatorii de echipamente electrice si electronice, respectiv de la organizatiile colective sumele reprezentând garantia constituita conform prevederi lor Hotarârii
Guvernului nr. privind deseurile de echipamente electrice si electronice, cu modificarile si
completarile ulterioare .
(2)Garantia se retine de Administratia Fondului în cazul neîndeplinirii obligatiei de finantare a colectarii,
tratarii, valorific arii si eliminarii nepoluante a deseurilor de electrice si electronice la sfârsitul perioadei de
garantare.
(3)Garantia prevazuta l a alin. (1), forma acesteia si perioada de garantare se declara la Administratia
Fondului de catre producatorii de echipamente electrice si electronice, respectiv de organizatiile colective, pâna la data de 25 a lunii urmatoare lunii în care s -a constituit garantia potrivit prevederilor Hotarârii
Guvernului nr. 448/2005 , cu modificarile si completarile ulterioare.
(4)Sumele reprezentând garantia mentionata la alin. (1) si ramase neutilizate dupa un an de la împlinirea
perioadei de garantare se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu. Metodologia de constituire si
gestionare a garantiei prevazute la alin. (1) se stabileste prin ordin al autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si padurilor, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii d e aprobare a
prezentei ordonante de urgenta.
Art. 10
(2)Contributiile si taxele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. d), i) si s) se platesc numai în cazul neîndeplinirii
obiectivului de valorificare a deseurilor de ambalaje, obiectivului de gestionare a anvelopelor uzate,
respectiv a obligatiilor anuale de gestionare a uleiurilor uzate prevazute în legislatia în vigoare, plata
facându -se pe diferenta dintre cantitatile aferente obiectivelor anuale, respectiv a obligatiilor anuale si
cantitatile realizate efectiv.

(3)Operatorii economici care introduc pe piata nationala bunuri ambalate, ambalaje de desfacere, anvelope
noi si/sau uzate destinate reutilizarii, precum si uleiuri sunt obligati sa declare lunar, pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei în care s -a des fasurat activitatea, cantitatile de ambalaje, de anvelope, respectiv de
uleiuri introduse pe piata nationala si cantitatile de deseuri de ambalaje valorificate, cantitatile de anvelope uzate gestionate, respectiv cantitatile de uleiuri uzate gestionate.

(4.1.)Operatorii economici prevazuti la art. 16 alin. (2) lit. b) din Hotarârea Guvernului nr. 621/2005 privind
gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt obligati
sa declare trimestrial, pâna la data de 25 a lun ii urmatoare trimestrului de raportare, situatia contractelor
încheiate si/sau reziliate cu operatorii economici care introduc pe piata nationala bunuri ambalate si ambalaje de desfacere.

45
(4.2.)Instructiunile privind obligatia declararii prevazute la alin. (41) se stabilesc prin ordin al conducatorului
autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si padurilor.
(7)Administra tia Fondului publica anual, pe pagina de internet proprie, registrul operatorilor economici
înregistrati drept contribuabili la Fondul pentru mediu, care cuprinde denumirea operatorului economic si
tipul de contributie si/sau taxa cu care acesta este înreg istrat.
Art. 11
(1)Sumele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. a), b), e) si f) se declara si se platesc lunar de catre persoanele
juridice si fizice care desfasoara activitatile respective, pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în
care s -a desfasurat activitatea.

(2)Sumele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. c), d), i), j), p) si s) se declara si se platesc anual de catre persoanele
juridice care desfasoara respectivele activitati, pâna la data de 25 ianuarie a anului urmator.

(2.1.)Sumele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. q) se declara si se platesc trimestrial de catre persoanele juridice
care desfasoara respectivele activi tati, pâna la data de 25 a lunii urmatoare trimestrului în care s -a
desfasurat activitatea.

CAPITOLUL IV: Destinatia Fondului pentru mediu
Art. 13 (1)Fondul pentru mediu se utilizeaza pentru finantarea urmatoarelor categorii de proiecte si
programe pentru protectia mediului:
a)reducerea impactului asupra atmosferei, apei si solului, inclusiv monitorizarea calitatii aerului;
b)reducerea nivelului de zgomot;
c)gestionarea deseurilor, inclusiv a deseurilor periculoase;
d)protectia resurselor de apa, sisteme integrate de alimentare cu apa, statii de tratare, canalizare si statii de
epurare;
e)gospodarirea integrata a zonei costiere;
f)conservarea biodiversitatii si administrarea ariilor naturale protejate;
g)împadurirea terenurilor degradate, reconstructia ecologica si gospodarirea durabila a padurilor;
h)educatia si constientizarea publicului privind protectia mediului;
i)cresterea productiei de energie din surs e regenerabile;
j)renaturarea terenurilor scoase din patrimoniul natural;
k)refacerea siturilor contaminate istoric, cu exceptia celor reglementate prin legi speciale;
l)înlocuirea acoperisurilor din azbest;
m)monitorizari, studii si cercetari în domeniul protectiei m ediului, padurilor si apelor privind sarcini derivate
din acorduri internationale, directive europene sau alte reglementari nationale sau internationale, precum si
cercetare -dezvoltare în domeniul schimbarilor climatice;
n)lucrari pentru elaborarea hartilor de risc pentru bazine sau subbazine hidrografice;
o)închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p)lucrari destinate prevenir ii, înlaturarii si/sau diminuarii efectelor produse de fenomenele meteorologice
periculoase la lucrarile de gospodarire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului, precum
si pentru refacerea unor obiective importante de infrastructura rutiera si feroviara, grav afectate de
alunecari de teren care pot conduce la obturarea scurgerii cursurilor de apa;
q)instalarea sistemelor de încalzire care utilizeaza energie regenerabila, inclusiv înlocuirea sau completarea
sistemelor clasice de încalzire;
r)Programul national de îmbunatatire a calitatii mediului prin realizarea de spatii verzi în localitati;
s)Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto national;
t)Programul de stimulare a înnoirii Parcului national de tractoare si masini agricole autopropulsat e;
u)Programul de realizare a pistelor pentru biciclisti.

46
v)Programul de dezvoltare si optimizare a Retelei Nationale de Monitorizare a Calitatii Aerului.

CAPITOLUL V: Sanctiuni
(1)Încalcarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta atrage raspunderea civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.
(2)Nedepunerea la termen a declaratiilor privind obligatiile la Fondul pentru mediu constituie contraventie si
se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 2.500 lei.
(3)Neafisarea la punctul de vânzare, în loc vizibil, a valorii ecotaxei, în vederea informarii consumatorilor
finali, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 le i la 2.500 lei.
(4)Nedepunerea la termen a declaratiilor prevazute la art. 10 alin. (41) constituie contraventie si se
sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 2.500 lei.

ANEXA Nr. 1: TAXELE pentru emisiile de poluanti în atmosfera, provenite de la surse fixe si mobile,
încasate de la operatori economici
Nr. crt.
Emisii de poluanti în atmosfera Taxa de încasat
1. Pulberi 0,02 lei (RON)/kg
2. Oxizi de azot 0,04 le i (RON)/kg
3. Oxizi de sulf 0,04 lei (RON)/kg
4. Poluanti organici persistenti 20 lei (RON)/kg
5. Metale grele:
– plumb 12 lei (RON)/kg
– cadmiu 16 lei (RON)/kg
– mercur 20 lei (RON)/kg

Nr. crt. ANEXA Nr. 2: TAXELE încasate de la operatorii economic i utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea
urmatoarelor categorii de deseuri valorificabile
Categorii de deseuri valorificabile Taxa de încasat
1. Provenite de la extractia si prelucrarea titeiului 4 lei (RON)/m2/an
2. Provenite din preluc rarea primara a lemnului 1,2 lei (RON)/m2/an
3. Provenite de la producerea alcoolului 0,2 lei (RON)/m2/an
4. Slamuri carbonifere 4 lei (RON)/m2/an
5. Zgura de furnal 4 lei (RON)/m2/an
6. Cenusa de termocentrala 4 lei (RON)/m2/an
7. Cenusa de pirita 4 lei (RON)/m2/an
8. Fosfogips 4 lei (RON)/m2/an
9. Zguri provenite din metalurgie 4 lei (RON)/m2/an

ANEXA Nr. 3: Obiectivele minime de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de
energie si de valorificare prin reciclare, globale si pe tip de material de ambalare, pentru anul 2011 si
începând cu anul 2012
Obiectivele minime de valorificare sau incinerare în instalatii de incinerare cu recuperare de energie si de valorificare prin reciclare, globale si pe tip de material de ambalare, pentru operatorii economici, pentru anul 2010 si începând cu anul 2011
Obiectivul de valorificare prin reciclare/tip de m aterial (%)
Anul Hârtie si
carton Plastic Sticla Metal
Lemn Obiectivele
globale de
valorificare prin
reciclare1
(%) ) Obiectivele globale
de valorificare sau incinerare în
instalatii de
incinerare cu recuperare de
energie
2
(%) ) Total din care:
pentr u PET Total din care:
pentru
aluminiu
2010 60 14 – 44 50 – 12 42 48
2011 60 22,5 42 54 50 17 15 50 57

47
2012 60 22,5 55 60 50 21 15 55 60
1) Procentajul minim din greutatea tuturor deseurilor de ambalaje introduse pe piata nationala.
2) Procentajul minim din greutatea totala a tuturor materialelor de ambalaj continute în deseurile de
ambalaje introduse pe piata nationala.

ANEXA Nr. 4: Etapizarea obligatiilor anuale de gestionare a uleiurilor uzate
Anul Obligatia1)
2011 40%
2012 60%
începând cu 2013 80%
1)
Procentajul din cantitatea de uleiuri introduse pe piata nationala.

VII. Recuperarea deseurilor menajere
1.
Societatea de consum a adus, pe langa binefacerile sale, si multiple probleme dificile , printre care cele de
ordin tehnic, economic si juridic privind existenta deseurilor si cerinta eliminarii (diminuarii) acestora. Una
dintre numeroasele probleme ale vietii moderne o constituie cea a stocarii, neutralizarii ori eliminarii
deseurilor. Din punct de vedere al provenientei lor, acestea pot fi: deseuri menajere, deseuri industriale,
deseuri agroalimentare si deseuri nucleare. Regimul juridic al gestionarii si eliminarii deseurilor
1.1.
Aceasta categorie Deseurile menajere
de deseuri cuprinde in special gunoaiele menajere propriu -zise, gramezile de deseuri,
deseurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane) etc. Cantitatile de deseuri casnice
produse, difera de la o tara la alta, in functie de nivelul de dezvoltare, traditie, etc. Astfel, in 1990, un francez
arunca zilnic 1 kg de gunoi, cantitate comparabila cu cea produsa de catre ceilalti vest -europeni, dar
inferioara
Tratamentul deseurilor menajere.de aproape doua ori celei produse de un american ori un canadian. Se constata in ultimele decenii
cresterea ponderii, in cadrul deseurilor menajere, a hart iei si a cartonului, a materialelor putrescibile etc.

In Italia, compostajul nu priveste decat 2 -3% di n gunoi; in Marea Britanie, incinerarea acestor deseuri vizeaza
40 % din populatia urbana. In alte state dezvoltate, incinerarea variaza de la cca 10 % ( America de Nord)
pana la peste 70% (Japonia, Elvetia). Principala cale o constituie in acest sens reciclarea, pentru care sunt
folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabila
de la o tara la alta, de la o epoca 626g62g la alta. De exemplu, in Franta, incinerarea este folosita de 45% din
populatie, fata de 8% care foloseste compostajul si 45 %, descarcarea "controlata".
Fiecare procedeu de tratare are avantajele si d ezavantajele sale:
a. compostajul: priveste mai ales partea fermentabila (cca 50% din total) a gunoaielor (deseuri alimentare,
hartie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul consta in lasarea deseurilor mai multe luni in aer
liber, sa fermenteze. Apoi, in uzine, are loc operatia de compostare, care da nastere la asa- numitele
"humus -uri" ori elemente chimice in cantitate slaba, precum magneziu, cupru, zinc etc.

48
Imprastierea gunoiului pe camp ("mocirlele verzi") este cunoscuta inca din antichitate, Aceast a metoda,
la fel ca astazi compostajul, a suferit concurenta ingrasamintelor chimice (mai concentrate si astfel mai
usor manipulabile), precum si efectul negativ al prezentei crescande in deseuri a sticlei, metalului ori
materialelor plastice, putin apreciate de catre agriculroti. Pentru a inlatura acest ultim inconvenient,
compostajul necesita o triere prealabila, care adeseori lasa mult de dorit.
b. incinerarea : vizeaza partea combustibila a deseurilor menajere. Contrar uzinelor de compostaj, care
reclama s patii intinse, incinerarea este o solutie "compacta" utilizata cu precadere in cazul marilor
aglomeratii urbane. Din pacate, deseurile menajere sunt un combustibil destul de sarac – de cca cinci ori
mai putin caloric decat carbunele
c. depozitarea:- si, in afara de aceasta, foarte eterogen. In interiorul cuptorului sunt
necesare o buna aerare si un amestec al deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C.
Dificultatea consta in epurarea fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de
severa, risca sa scumpeasca cu 20 -50% pretul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si neutralizarii
acidului clorhidric (degajat in special prin combustia PVC).
ramane procedeul cela mai frecvet in tarile dezvoltate. Depozitariel brute, sunt in general
interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supusee unui control si unor reguli speciale de realizat.
"Depozitarea controlata" consta in a nivela la intervale scurte de timp ( lao zi sau doua) si a separa
straturile de gunoaie de cele de nisip ori pamant. Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu
rezolva toate problemele delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie sa fie tans, apele de ploaie care se
infiltreaza si polueaza trebuie sa fie recuperate si tratate in scopul de a se evita o rice contaminare a
apelor subterane. "Biogazul"
d. reciclarea si colectarea selectiva a unor deseuri menajere.care rezulta din fermentarea interna a gunoaielor depozitate trebuie
captat si imprastiat (existand riscul de mirosuri si de ezplozie). In sfarsit, trebuie prevazuta reamenajarea
sitului dupa exploatare.

– Reciclarea textilelor, hartiilor vechi, sticlei,
plasticului, metalelor, oria a altor asemenea materiale are deja o lunga istorie. Recuperarea deseurilor se
face in fucntie de natura acestora si de c onditiile socioeconomice concrete din fiecare tara. Asa de
exemplu, recuperarea sticleieste facuta in proportie de peste 50 % in Suedia, Danemarca sau Germania
si numai 25% in sticle intregi, cu retopirea acestora. In privinta textilelor, in timp ce in tari ca Germania
ori Olanda recuperarea atinge chiar 40 %, in altele (Franta, Italia) nu depaseste 8 -10%. Referitor la
deseurile de fier, gradul de recuperare esre la nivel european de cca 25 -30 %, cifra considerata scazuta,
pentru ca fierul vechi este usor r ecuperabil in uzinele de tratare. In sfarsit, ponderi reduse cunoaste
recuperarea hartiei (3 -5%) ori a sticl elor d in PV C (1 -3%). Din diverse motive, mai ales moda cerintelor
pietei, se discuta asupra justificarilor selective. Sunt prezente trei mari posibilitati:

– din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizeaza o economie financiara (Acest material
uzat are o "valoare"), o economisire de materii prime (padurile pentru hartie) ori de energie;

– din punctul de vedere al trata mentului general al gunoaielor se urmareste o ameliorare calitativa ori
cel putin cantitativa a operatiei de tratare;

1.2. in sfarsit, din punctul de vedere al protectiei mediului, printr- o colectare selectiva se evita dispersia in
natura a deseurilo r menajere care nu se amesteca cu alte deseuri : deseuri stanjentoare (aparate
menajere, epave de automobile, pneuri) ori deseuri periculoae (uleiuri uzate, baterii cu mercur,
medicamente, deseuri toxice precum vopselurile ori solventii dispesati in micic cantitati).

In raport cu destinatia (scopul final) urmarit, Legea nr 137/1995 a instituit patru reguli juridice principale
privind deseurile: Reguli juridice cu caracter general

49
–
– gestionarea acestora in conditiile de protectie a sanatatii populatiei si a mediului, conform regimului
juridic stabilit;

– interzicerea introducerii pe teritorul Romaniei de deseuri de orice natura, in scopul eliminarii acestora
(art.23)

– introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul valorificarii in baza reglementarilor specifice
in domeniu, cu aprobarea Guvernului, realizarea valorificarii deseurilor in instalatii, procese sau activitati
autorizate de catre autorizatiile publice competente;

O atentie deosebita este acordata de legea -cadru transportului de deseuri periculoase, stabilin d in acest
sens: realizarea trabferulu i si aa exportului de deseuri de orice natura in conformitate cu acordurile si
conventiile la care Romania este parte si cu reglementarile specifice in materie.
–
– efectuarea transportului inteern al acestora in conformitate cu prevederile legale privind transportul
marfurilor periculoase;

1.3. realizarea transportului international al lor potrivit prevederilor acordurilor si convent iilor
internatioanale privind transportul peste frontiera al deseurilor periculoase si transportul international al
marfurilor periculoase.

In intelesul actului normativ, gestiunea implica colectarea, transportul, valo rificarea si eliminarea deseurilor,
inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupa inchiderea acestora. Eliminarea este definita ca orice
operatiune prevazuta in anexa II A (metoda descriptiva). Colectarea desemneaza strangerea, sortarea si/sau
regruparea (depozitarea temporara) a deseurilor in vederea transportului lor. Gestionarea deseurilor
1.4.
Reglementarea interna (Ordonanta de urgenta nr. 78/2000) stabileste cateva reguli importante in aceasta
privinta: Regimul comertului international si tranzitului de deseuri
–
– importul in romania de deseuri, de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia
anumitor categorii de deseuri, ce constituie resuerse secundare de materii priem utile, in conformitate
cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de catre autoritatea publica centrala de protectie
a mediului si aprobate de catre Guvern (art. 29);

– producatorii si detinatorii de deseuri periculoase le pot elimina in alte tari care sispun de tehnologie
adecvata si care accepta sa efectueze asemenea operatiuni (art. 30);

– exportul de deseuri se poate face numai cu respectarea reglementarilor legale in vigoare, cu
aprobarea autoritatilor competente desemnate de catre tara importatoare, precum si cu respectarea
prevederilor conventiilor internationale la care Romania este parte (art. 31);
tranzitul de deseuri pe teritoriul Romaniei poate fi facut numai cu respectarea prevederilor Legii nr
6/1991 pentru aderarea la Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al
desuerilor periculoase si al eliminarii acestora, precum si ale altor conventii internatioanle ratificate de
Romania (art.32).

50
2.
In acest capitol vor fi tratate aspectele si cerinte le gospodaririi deseurilor, din punct de vedere al reducerii
poluarii mediului si protejarii sanatatii populatiei. EVACUAREA ECOLOGICA A DESEURILOR URBANE
2.1. Igiena
Salubrizarea mediului urban constituia, pana in urma cu putin timp, o tema care se discuta doar in
dezbaterile publice, odata cu mentionarea necesitatii de a transporta deseul in afara limitelor spatiului de
locuit. Colectarea deseurilor din orase, din motive estetice si ca sarcina a organelor publice, dateaza, in
Europa centrala inca din perioada Renasterii. Accelerarea raspandirii epidemiilor prin contactul cu deseurile
din gospodarii particulare sau de exemplu din amplasamente pentru tratamente medicale este astazi un fapt
cunoscut, caruia i se cauta solutii in cadrul asigurarilor sociale. Microrganismele si substantele din rezidu urile
urbane pot afecta sanatatea oamenilor. Multe dintre mecanismele de transport si de manifestare ale
acestora sunt cunoscute si constituie obiect al prezentului ghid. Masurile de prevenire (de exemplu
respectarea distantelor de siguranta, a intervalelo r de ridicare a gunoiului, a interdictiei de acces in rampele
de gunoi deschise) sunt stabilite astazi de catre autoritatile de control si de cele care elibereaza autorizatii,
autoritati care asigura totodata si realizarea lor.
2.2. Poluarea mediului prin deseuri
Cu putine decenii in urma, in Europa, indepartarea deseurilor avea loc intr- o forma adeseori periculoasa
pentru mediu. Gunoiul era evacuat in gropi sapate in pamant, iar apoi ars. In a doua jumatate a acestui1
secol, prin aceste metode, au fost eli berate cantitati mari de halogeni si hidrocarburi, care au ajuns in
circuitele biogeochimice locale sau globale ale substantelor in natura. Gazul metan si dioxidul de carbon,
generate prin descompunerea aneroba si aeroba a materialelor organice din deseu, contribuie astazi
considerabil la schimbarea climei pe glob. Caile de raspandire a substantelor daunatoare sunt aerul si apele
de infiltratie din depozitele de reziduuri neprotejate. Prin recunoasterea influentei substantelor daunatoare
asupra organismelor vii si adoptand o tehnica de analiza imbunatatita, discutiei i s -a adaugat la inceputul
anilor 80, o noua dimensiune. Gunoiul urban a inceput sa fie considerat ca un amestec nedefinit de
substante, mai mult sau mai putin daunator din punct de vedere chimi c, dar care, prin reactii chimice si
biologice interne, poate conduce la alte substante si mai daunatoare. Depozitele de deseuri, privite pana
acum formal au inceput sa fie denumite .depozite – reactor.. Dupa acest moment, oamenii de stiinta au
inceput sa acorde atentie potentialului reactiv al deseurilor si emisiilor nocive ale acestora. In cadrul
gospodaririi deseurilor, la estimarea efectelor asupra mediului inconjurator, nu se mai discuta numai despre
felul si tehnica inlaturarii deseurilor, ci si despr e prioritatea strategiilor si activitatilor de evitare a formarii
deseurilor si de valorificare a acestora. Totodata este recomandata estimarea cantitatii si calitatii resturilor
ramase, a necesitatii de tratare a acestora, precum si a emisiilor produse pe
Caile principale de raspandire a substantelor daunatoare din depozitele de reziduuri neprotejate sunt aerul,
solul si apa. Riscul aparitiei emisiilor ca si necesitatea realizarii barierelor tehnice de impiedicare a raspandirii
lor in mediul inconjurator constituie premisa adoptarii masurilor de protectie si prevenire a poluarii, utilizate
astazi pe scara larga in tarile dezvoltate. Aceste masuri sunt prezentate in cele ce urmeaza. termen lung.
2.3. Principii de valorificare
Strategiile si planurile managem entului deseurilor sunt astazi conturate la nivel international astfel:

51

Daca evitarea formarii unui anumit deseu nu este posibila, atunci trebuie pus accentul pe valorificarea sau
reciclarea acestuia. Aceasta operatie se diferentiaza, din punct de vedere tehnologic, in functie de metodele
valorificarii materiale sau termice. In primul rand, trebuie sa i se acorde prioritate valorificarii materiale a
reziduurilor, prin recuperarea (cel putin partiala) a energiei si materialului folosite la fabricarea produsului. In
cazuri particulare este necesara si estimarea efectelor valorificarii si a tehnicii de valorificare asupra mediului
natural si antropizat. Trebuie sa se stabileasca exact, printr- o evaluare tehnica si ecologica ce efecte au
actiunile intent ionate (verificarea compatibilitatii cu mediul inconjurator), precum si luarea in considerare a
faptului ca valorificarea deseului conduce la o poluare a mediului mai mica decat indepartarea lui.
In acelasi timp, trebuie examinata amanuntit fiabilitatea te hnica si economica a sistemului de valorificare,
numai in acest mod putandu -se stabili cu exactitate durabilitatea investitiilor si functionarea indelungata a
instalatiilor de protectie a mediului.
Diminuarea poluarii mediului inconjurator, prin evitarea f ormarii de reziduuri, predomina in toate
conceptele de gospodarire a deseurilor. Pentru aceasta, este recomandata o interventie adecvata inca din
timpul procesul de productie a bunurilor de consum si a alimentelor de tot felul, dupa care este necesara
pune rea in aplicare a tuturor posibilitatilor de valorificare a deseurilor, in conditiile luarii in seama a efectelor
asupra mediului.
2.4. Concluzii O indepartarea ecologica a deseurilor poate fi obtinuta numai respectan d toate
componentele sistemului unitar:

52
Dupa colectarea ordonata si regulata, in spiritul protectiei sanatatii in localitate, ar trebui sa aiba loc o
valorificare maxima a componentelor reziduurilor, avand in vedere beneficiile economice s i ecologice. In
acest caz se poate vorbi despre tratarea biologica si valorificarea corelata a deseurilor organice (deseuri din
bucatarie si din gradini), colectate separat. In final, deseurile ramase trebuie indepartate ecologic. In starea
de depozitare f inala, deseul trebuie sa aiba o structura cat se poate de inerta (neutra fata de mediu), adica
sa fie stabil din punct de vedere fizico -chimic si sarac in emisii, pe termen lung. Pentru indeplinirea acestor
cerinte este necesara tratarea termica sau mecano -biologica a deseurilor si izolarea zonei de depozitare
finala, prin masuri de protectie adecvate in conformitate cu tipul si compozitia evolutiva a deseurilor,
prognozata pe termen lung.
3.
3.1. Din istoria ac tivitatilor de evacuarea a deseurilor in Europa DEZVOLTAREA GESTIONARII DESEURILOR IN EUROPA
Inca de la inceputurile erei noastre, in Imperiul Roman, salubrizarea orasului era realizata in mod organizat.
Strazile pavate, murdare erau spalate regulat, chiar daca o curatare generala se producea la inte rvale de
cativa ani. Si gunoiul menajer era, in orase, colectat intr- o maniera organizata.
In perioada migratiei popoarelor s -au pierdut majoritatea cunostintelor despre
De-a lungul secolelor, consiliile orasenesti s -au straduit sa schimbe cate ceva. In prima instanta, cetatenii au
fost obligati, prin ordonante, sa isi curete singuri partea lor de oras. Abia in secolul XIII, in metropola Paris, a
fost creata o Administratie stradala, care trebuia sa cond uca, in calitate de reprezentant al municipalitatii,
activitatile de salubrizare. Cu toate acestea, succesul scontat nu a fost obtinut. necesitatea mentinerii
curateniei in spatiul vital uman. Dispozitivele de curatare e xistente in acea vreme au disparut, sistemul in
intregul lui a disparut, in consecinta, epidemiile au inceput sa se raspandeasca cu rapiditate.. Acest lucru a
ramas aproape neschimbat pana in a doua jumatate a Evului Mediu.
In secolul XIV, multe orase au inceput pavarea strazilor, insa igiena nu s -a imbunatatit prea mult. Strazile
erau acoperite de gunoaie si noroi, iar molimele se propagau cu repeziciune. Deoarece mizeria luase o
amploare considerabila, imparatul Carol al VI -lea a infiintat in cele din urma in Paris, o intreprindere de
salubrizare permanenta. Au fost create, de catre un .indrumator. al administratiei orasenesti, si servicii
private de colectare a gunoiului. In secolul XV, se pare ca in anumite locuri au inceput sa fie castigate batalii
in razboiul contra mizeriei. De exemplu, in anul 1407, in Leiden a fost creata o intreprinde re speciala pentru
ridicarea gunoiului. Se constata faptul ca, in Olanda se facea mai mult pentru mentinerea curateniei oraselor,
decat in orase din alte state. In anul 1473, administratia oraseneasca din Amsterdam a impartit in tot orasul
recipiente pentr u colectarea deseurilor, care erau golite de catre intreprinderi. Materialele organice din
gunoi isi gaseau o utilizare in agricultura. Totusi, in ciuda acestor initiative laudabile, igiena din orasele in
curs de expansiune, continua sa lase de dorit, astf el incat, in secolul XVI, s -a ajuns la distrugatoare epidemie
de ciuma. La inceputul secolului XVII, au aparut alte noi progrese. Multe orase au inceput sa se ocupe
consecvent de curatarea strazilor si de ridicarea gunoiului, acoperind costurile aferente p rin mijloace de
finantare publice. Insa razboiul de 30 de ani a aduscu sine, in Germania, un regres semnificativ.
In secolul XVIII, in multe locuri din Europa, salubrizarea oraselor a capatat o orma organizata. Remarcabila
este prezentarea primei .auto -stropitoare., in 1750, in Franta.
De-abia in secolul XIX, in toate tarile, neregulile igienice evidente au fost liminate in cea mai mare parte. O
contributie incontestabila a englezilor este onsiderata aceea ca au descoperit legatura dintre igiena si rata
mortalitatii. Descoperirea a fost prilejuita de izbucnirea unei epidemii de holera, in anul 1831, cand a fost
constatat faptul ca mortalitatea, era mai accentuata la o densitate mare a locuitorilor, decat in cazul unor
asezari mai .aerisite. Munca unei Comisii speciale infiintate de catre Parlament a condus, in 1871, la

53
elaborarea prealabila de instructiuni de catre guvern si transmiterea lor catre administratia orasului. Secolul
XX a stat sub semnul unei dezvoltari consecvente a activitatii de salubrizare a o raselor, dezvoltare legata de
o accelerare a mecanizarii muncii. Masinile de maturat strazile si- au facut aparitia o data cu progresul
realizat in constructia autovehiculelor. In ceea ce priveste ridicarea gunoiului, orice incercare de introducere
a masinilor speciale a fost sortita esecului, pana la primul razboi mondial. In anii 30 ai secolului XX s -a
instituit in Europa o tehnica de salubrizare a oraselor, asemanatoare cu cea pe care o cunoastem astazi.
4.1. Gestionarea deseurilor si protectia mediului 4. Politica actuala de gestionare a deseurilor in E uropa
Actuala politica comunitara a mediului din statele membre UE isi gaseste punctul de rezistenta in .Directiva –
cadru despre deseuri 91/156/UE. O data cu acesta directiva, directiva anterioara – 75/442/UE – a fost
modificata, respectiv actualizata. Experientele obtinute prin aplicarea directivei 75/442/UE de catre statele –
membre au constituit fundamentul pentru schimbarea continutului. Conform normelor de baza, in procesul
de inlaturare a deseurilor, trebuie sa fie luat ca premisa .un nivel inalt de protectie a mediului.
4.2. Evitarea producerii de deseuri/valorificarea deseurilor
Obligatia de a evita formarea deseurilor este formulata in Legea 426/2001, privind aprobarea si modificare
Ordonantei de Guve rn 78/2000 privind regimul deseurilor. Nu trebuie .sa ne ocupam numai de o valorificare
responsabila si o inlaturare a deseurilor., ci .trebuie sa luam si masurile necesare pentru a limita formarea
deseurilor.. Acest obiectiv poate fi atins prin incurajare a tehnologiilor curate si a produselor revalorificabile
si reutilizabile.. Asigurarea posibilitatilor de vindere a deseurilor valorificabile trebuie luata in considerare, ca
o alta cerinta a politicii deseurilor. Reintroducerea in circuit si reutilizarea d eseurilor ca materii prime este un
domeniu care trebuie stimulat, fapt pentru care trebuie elaborate prescriptii speciale.
4.3. Industria in circuit ca obiectiv
Cu ajutorul fundamentelor pentru directivele – cadru, Consiliul de Ministri al UE formuleaza po liticile de
mediu in vederea unei industrii in circuit . In spiritul obiectivelor si ale liniilor conducatoare ale economiei in
circuit (vezi capitolul 6.), in cadrul procesului de fabricare a produsului, trebuie sa se ia in considerare faptul
ca produsul, dupa utilizare, se poate reintroduce, sub forma de materie prima, in circuitul de productie
(reciclare), respectiv faptul ca, se realizeaza o utilizare succesiva a produsului, atunci cand se iau in
considerare atat ratiunile economice cat si cele ecologice . Trebuie sa se obtina astfel prezervarea resurselor
si stoparea poluarii mediului inconjurator prin emisii legate de procesul de productie. Industria in circuit
reprezinta, conform cerintelor unui nivel inalt de protectie a mediului, obiectivul central al politicii europene
de mediu
4.4. Autarhia de evacuare sau eliminare a deseurilor
In continuare .autarhia indepartarii. este considerata ca un principiu de baza al politicii de mediu a Uniunii
Europene. Tarile membre trebuie sa fie capabile sa isi salubriz eze deseurile pe propriul teritoriu si cu
propriile instalatii. Un alt rezultat dorit este, conform vointei Consiliului, ca fiecare stat membru sa ajunga
singur la aceasta politica. Prin aceasta este evitata inlaturarea deseurilor in afara granitelor UE. C hiar si
inlaturarea, in interiorul UE, dar depasind granitele statului producator de reziduuri, trebuie impiedicata –
prin mentinerea capacitatii de salubrizare a statului respectiv. In fundamentele pentru directivele – cadru,
vointa politica a statelor me mbre este in continuare ajutata sa se exprime, pentru a impiedica irosirea
deseurilor in general. In acest sens, planurile de gestionare a deseurilor sunt considerate mijloace potrivite
pentru atingerea acestui obiectiv.

54
4.5. Colectare selectiva a diferite lor tipuri de deseuri
Printr- o colectare selectiva a fractiunilor deseurilor se optimizeaza cota de valorificare a acestora.
Cheltuielile si profitul trebuie sa fie intr- un raport rational, intrucat este necesara o examinare specifica a
valorii si a cheltu ielilor de selectie ale tipului respectiv de reziduuri.

Tabelul 7 -1: Compozitia gunoiului in Europa; sursa: Barth, J. / Krõger, B. in [2]
4.6. Exemplu: Reciclarea deseului menajer
Colectarea si valorificarea unor parti componente ale deseurilor menajere (reciclarea deseurilor menajere) a
facut, in Europa ultimilor ani, mari progrese. Luxemburgul, Germania si Finlanda au atins in anul 1998 o cota
de valorificare de cca. 35%, situandu -se astfel net inaintea SUA si Canadei (vezi tabelul). Natiunea cu
tehnol ogia cea mai avansata, Japonia, are, o cota de valorificare cu 5% mai redusa, in comparatie cu aceea
de mai sus. In Europa este foarte raspandita amplasarea containerelor de colectare a materialelor
valorificabile, colectarea acestora in gospodarii (de exemplu in sacul pentru materiale valorificabile) si/sau in
spatii publice special amenajate.
In Germania, colectarea deseurilor nu tine numai de viata cotidiana, ci s -a dezvoltat intr -o adevarata miscare
nationala. Mai mult de 94% din ambalajele din hartie s i carton se recicleaza, in cazul sticlei, cota de reciclare
a ajuns la 85%, in 1996. In total, astazi se recicleaza deja aproximativ 37% din deseul menajer generat zilnic.

Sursa: OECD 1998 in revista de specialitate .Entsorgungspraxis. (.Practica recicla rii.), aprilie 1998

55
5. Dezvoltarea si organizarea tehnicii de gestionare a deseurilor
In deceniile trecute, indepartarea deseurilor era, in multe tari din Europa, conform traditiei, o
sarcina a autoritatii publice. Monopolul instituit astfel a pricinuit temerea ca, in spatele lipsei concurentei, s –
ar putea naste abuzuri. Se putea imagina faptul ca taxe exagerat de mari ar putea conduce la excedente,
care ar putea fi folosite de catre administratii la acoperirea altor costuri. In practica, astfel de cazuri s -au
descoperit rar sau au fost dezmintite. 5.1. Principii de organizare si responsabilitati in industrie privind gestionarea deseurilor
Motivul taxelor mari era constituit de grija administratiei, de a nu putea acoperi la timp costurile
posibile generate d e managementul deseurilor. Ca organ de control, reprezentantii administratiei aveau
responsabilitati privind aprobarea unor plafoane corespunzatore pentru taxe. Administrarea bugetului
pentru activitatea de management a deseurilor nu a fost intotdeauna uso ara si a impiedicat adeseori decizii
rapide de trecere la actiune. Prin urmare, intreprinderile locale au fost obligate sa lupte si impotriva acestor
probleme. Au fost deschise cai pentru o munca mai eficienta, chiar daca cu anumite restrictii. De exemplu, in
Germania, departamentele de salubrizare a orasului au fost transformate in intreprinderi de sine statatoare.
Acestea inca lucreaza cu monopolul constrangerii impuse producatorului de reziduuri de a fi in legatura si de
a face apel la aceste intreprinde ri. Acest lucru nu are insa numai dezavantaje, ci, de exemplu, si avantajul
taxelor unitare, independent de locul producatorului de deseuri intr -o comunitate.
Paralel, de exemplu in domeniul deseurilor industriale, au inceput sa activeze si antreprenori de transporturi
si comercianti de lucruri vechi. Avantajos era pentru acei comercianti de lucruri vechi care descopereau
posibilitati de utilizare pentru unele lucruri, care altfel ar fi fost inlaturate ca deseuri. Asa au luat nastere
punctele de colectare s tradale pentru hartie sau pentru materiale textile. Numarul punctelor de indepartare
a deseurilor a crescut, intrucat, pentru un anumit segment al pietei, deseurile puteau fi folosite si ca materii
prime. Tensiuni erau anticipate si prin aceea ca intreprin derea publica avea obligatia de indepartare, in timp
ce comerciantul de lucruri vechi colecta, hartie de exemplu, in punctele stradale, numai in functie de oferta
pietei. Acest lucru presupunea ca intreprinderea publica trebuia sa isi pastreze capacitatea de indepartare a
hartiei in cazul unei situatii defavorabile a pietei. S -a ajuns foarte aproape de situatia in care, o parte a
intreprinderile publice au avut ideea de isi pune la lucru capacitatile de colectare (pe care oricum trebuiau sa
le mentina), si pentru colectarea lucrurilor vechi. Conflictul era anticipat acolo unde in intreprinderile publice
exista o gandire orientata catre actiune. Antreprenori particulari se straduiau cu succes, mai ales in
comunitatile mai mici, sa preia, din mana autoritatii publice, salubrizarea deseurilor. S -a pastrat insa, in
majoritatea cazurilor, constrangereaimpusa producatorilor de deseuri, de a fi in legatura si de apela numai la
aceste intreprinderi.
Aceasta ingradire a fost redusa drastic, printr- o modalitate elegant a: Directiva a UE privind ambalajele
(94/62/UE) , care transforma aproximativ o jumatate din cantitatea de gunoi menajer in material valorificabil
si injumatatea astfel domeniul de activitate a majoritatii intreprinderilor publice. Pentru colectarea si
valo rificarea acestor asa- numite materiale valorificabile din gunoiul menajer, a luat nastere, in Germania de
exemplu, un nou monopol, de aceasta data privat: .Sistemul Dual.. Acesta era necesar si prin aceea ca, de
multe ori, pentru aceste materiale valorific abile nu exista o piata care sa le poata prelua. Mecanismele pietei
pot fi aplicate la o scara foarte restransa, cand bunul de comercializat este generat complet independent de
piata si de nevoie. Sistemul Dual era capabil sa sustina costuri neacoperite, p rin incasarile de la .Grüner
Punkt. (Punctul Verde) si printr -un adaos la pretul produsului pentru salubrizare. Astfel, in ultimii ani, in
domeniul deseurilor a avut loc fortat, o privatizare mascata. In momentul de fata, in multe locuri,
intreprinderile p ublice reactioneaza, modificandu -si forma de functionare, astfel incat sa fie capabile, in
domeniile managementului deseurilor si al reciclarii, sa intre in concurenta cu intreprinderile private. In
acest fel, antreprenorii de salubrizare privati isi castiga o noua concurenta. In general, acest lucru inseamna
ca la ora actuala, in managementul deseurilor, concurenta este cea care anima afacerea si are grija ca

56
preturile sa ramana la un nivel acceptabil. Exista insa, si aspecte care, in conditiile unei compe titii acerbe si a
unei presiuni asupra preturilor, pot fi usor trecute cu vederea. Pe drept cuvant, populatia din Europa
asteapta un nivel ridicat de salubrizare, o igiena avansata si o necesara protectie a mediului inconjurator si a
resurselor. Acestea tr ebuie in continuare sa fie asigurate in cadrul unui management al deseurilor cu costuri
reduse. Pentru indeplinirea celor mai importante sarcini ale managementului deseurilor, respectiv
organizarea colectarii si indepartarii deseurilor menajere, intreprind erea locala este considerata ca fiind
specializata. In cazul acesteia se poate presupune existenta, pe langa interesul economic, a unui sentiment
puternic al responsabilitatii fata de zonele de locuit vizate, rezultat numai din responsabilitatea politica.
Un alt aspect economic important, in cazul observarii formelor de organizare a managementului deseurilor
din Europa, este faptul ca vorbim despre o prestare de servicii. Acest sector este astfel predestinat, prin
specificul serviciului, sa creeze, pe terme n lung, locuri de munca.
6. Hotarariea Guvernului Romaniei, din data de 22 Aprilie 2005, privind depozitarea deseurilor, in
conformitate cu normele europene si rezultatul negocierilor Capitolului 22 – Mediu
Prin adoptarea acestei hotarari s -a asigurat crearea conditiilor necesare pentru: asigura transpunerea
totala a Directivei nr. 1999 /31/CE privind depozitarea deseurilor, elimina orice inadvertenta in legislatia
nationala armonizata ce are conexiuni cu depozitarea deseurilor.
–
– clasificarea depoz itelor de deseuri in trei clase (deseuri periculoase, nepericuloase, inerte);

– depozitarea controlata a deseurilor in conditii de siguranta pentru mediu si sanatatea populatiei;

– incurajarea reciclarii si recuperarii deseurilor, folosir ea de materiale si energie recuperata, pentru a
pastra resursele naturale si a evita folosirea irationala a terenurilor;

– monitorizarea si gestionarea corespunzatoare a depozitelor de deseuri, pentru a preveni sau reduce
posibile efecte negative asupra mediului si riscuri pentru sanatatea umana;

– reducerea, unde este posibil, atat a cantitatii, cat si a naturii periculoase a deseurilor la care se
intentioneaza depozitarea;

– crearea bazei pentru infiintarea unei retele adecvate si unitare de instalatii de eliminare bazate pe un
nivel ridicat de protectie a sanatatii populatiei si mediului;

– suportarea de catre poluator a pagubelor produse asupra mediului generate de depozitarea
necorespunzatoare a deseurilor.

– Actul normativ intareste cerintele de mediu privind desfasurarea activitatii de depozitare a deseurilor
prin:

– impunerea unor cerinte specifice pentru autorizarea activitatii de depozitarea deseurilor, inclusiv in
ceea ce priveste amplasamentul depozitelor

– aprobarea realizarii depozitelor de deseuri ca parte integranta din proiecte privind gestiunea integrata
a deseurilor dintr- un judet / regiune (conform Strategiei si Planului national de gestionare a deseurilor);
reduce rea cantitatilor de deseuri biodegradabile care sunt depozitate;

57
–
– respectarea unor criterii si proceduri de acceptare la depozitare si realizarea unei Liste nationale de
deseuri ce se accepta pe clase de depozit;

– reglementarea calendarului de sistare a activitatii pentru depozitele existente neconforme;

– introducerea temenului de garantie financiara pentru asigurarea respectarii de catre operatorul
depozitului a tuturor conditiilor de construire, operare, monitorizare, inchid ere pe toata durata de viata
a depozitului;
introducerea unor prevederi diferentiate, in ceea ce priveste indeplinirea unor cerinte, a depozitelor
de deseuri municipale comparativ cu cele indu striale.