PSIHOPEDAGOGIA ÎN EDUCA ȚIE FIZICĂ ȘI SPORT [603372]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCA ȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PSIHOPEDAGOGIA ÎN EDUCA ȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PREDAREA ȘI ÎNVĂ ȚAREA

NUMELE: DEDEA
PRENUMELE: ADRIAN -CONSTANTIN
SPECIALIZAREA: EFS
GRUPA: 102
FORMA DE ÎNVĂ ȚĂMÂNT: ZI
LOCALITATEA: CLUJ NAPOCA

~ 2018 ~

CUPRINS

1. Predarea ……………………………………………………………………………… .1
2. Învățarea ……………………………………………………………………………….4
3. Opinie proprie ………………………………………………………………………….6

Motto:
„Educația este cel mai frumos dar pe care -l poate dobândi omul”
Platon
„Sportul dă zile vieții și viață zilelor” .
„Dacă dorești să ai un copil inteligent, dotat, trebuie să -i dezvolți forța pe care
inteligența i -o va cultiva, să -l faci sănătos și robust pentru a -l face înțelept și cu
judecată…lasă -l să lucreze, obișnuiește -l să activeze. Să ai grijă să se miște mu lt. Să fie un
om puternic trupește, în curând va d eveni puternic și intelectual”.
Jean-Jacques Rousseau

PREDAREA ȘI ÎNVĂȚAREA

Predarea
În versiune clasică, termenul „predare” este luat în accepția grecescului didaskein = „a
învăța pe alții”, de unde înțelegerea predării ca „artă de a -i învăța pe alții”, ca instruire, ca artă a
magisterului de a -și pune în valoare aptitudinea sau talentul de a -i învăța sau instrui pe alții. Elevul
este cel care e învățat, modelat din exterior de cătr e profesor.
(Cerghit, Ioan, 2008)
Predarea reprezintă una dintre activită țile de bază ale procesului de învă țământ. Activitatea
desfă șurată de profesor este aceea de predare, iar cea desfă șurată de elev este de învă țare. Predarea
se află în inter acțiune directă cu învățarea. Prin predare profesorul transmite elevului o serie de
cuno ștințe și informa ții.
În domeniul educa ției fizice și sportului, predarea s -ar putea defini ca fiind o multitudine de
acțiuni și activită ți realizate de profesori sau de antrenori asupra elevilor, studen ților ori sportivilor,
într-un cadru institu ționalizat, având reguli și obiective precise, în vederea dezvoltării și formării
personalită ții acestora.
Scopul predării în educa ție fizică și sport este acela de a produce m odificări pozitive în
personalitatea și comportamentul elevilor sau a sportivilor, respectiv dezvoltarea aptitudinilor de
comunicare, înlesnirea formării capacită ților fizice, motrice, cognitive, afective, sociale, dezvoltarea
aptitudinilor psihomotrice, e tc..
Predarea implică cel pu țin două persoane, pe de o parte profesorul, iar pe de altă parte
elevul. Primul este un emi țător, iar cel de -al doilea este un receptor. În activitatea de instruire,
educare, între cele două păr ți trebuie să existe o interac țiune, o cooperare.

– 1 –

Profesorul sau antrenorul trebuie să fie o persoană pregătită pentru activitatea de predare sau
antrenare, acesta trebuie să aibă cuno ștințe atât de pedagogie, cât și de psihologie, precum și
cuno ștințe de specialitate.
Prin activ itatea de predare, profesorul sau antrenorul trebuie să descopere, să stimuleze sau
să dezvolte capacită țile intelectuale sau fizice ale fiecărui elev, student sau sportiv. Spre exemplu, în
situa ția unui sportiv care practică handbalul, antrenorul observă că unul dintre sportivi are o viteză
mai mare decât a altui sportiv, atunci îl va propune pe acesta pentru postul de extremă. Or, dacă este
vorba de un sportiv ”cu greutate” acesta va juca mai bine pe postul de pivot.
Elevul sau sportivul prime ște mesaju l, informa ția transmisă de profesor ori antrenor.
O importan ță deosebită în asimilarea cuno ștințelor de către elev sau sportiv o constituie
factorii de ereditate, mediul din care provine elevul/studentul, educa ția, dezvoltarea psihologică,
vârsta, personal itatea și temperamentul, precum și aptitudinile acestuia.
Unul din scopurile activită ții de predare este acela de atingere a obiectivelor propuse. În
acest sens profesorul/antrenorul aplică diferite strategii și tactici. Pentru atingerea obiectivelor
propu se este necesar ca între profesor/antrenor, pe de o parte, și elev/sportiv, pe de altă parte, să
existe să existe respect, un dialog deschis.
Nu în ultimul rând în procesul de predare este importantă comunicarea, mesajul transmis de
către profesor, modul în care este transmis acest mesaj, precum și modalitatea cum este acesta
receptat de către elev.
Activitatea de predare nu se limitează doar la transmiterea de cuno ștințe, ci și aceea de
dobândire de competen țe, atitudini și comportamente.
Predarea are la bază o programă școlară care diferă în func ție de școală, de vârstă.
În activitatea de predare , profesorul trebuie să adapteze metodele de predare la cerin țele
actuale. Metodele de predare trebuie să fie diverse și eficiente. Elevul trebuie să se simtă su ficient
de motivat pentru învă țare.
În cazul sporturilor de echipă, este foarte important să se transmită sportivilor spiritul de
echipă.
Există mai multe stiluri de predare: expozitiv și interogativ; centrat pe profesor, centrat pe
elevi și interactiv; abstract și concret; comunicativ și necomunicativ; apropiat, distant și impulsiv;
adaptabil, rigid și inflexibil; deschis spre inovație și închis; autoritar și democratic. Un anumit mod
de predare poate conduce la un anumit mod de învă țare.
Concluzionând, a preda înseamnă:
– a prevedea (a planifica, a proiecta, a programa) producerea schimbărilor dorite:

– 2 –

– a orienta într-o direcție precisă aceste schimbări, a le da un sens, adică a preciza obiectivele
învățării;
– a stabili natura respectivelor schimbări; ceea ce echivalează cu determinarea conținutului
acestora, a selecta, a organiza materia;
– a prezenta materia nouă, în diferite moduri;
– a dirija producerea schimbărilor, a îndruma evoluția acestora în direcția prestabilită;
– a stimula angajarea activă a elev ilor în actul învățării;
– a organiza condițiile care vor furniza apariția schimbărilor presupuse;
– a oferi momente de feedback în vederea întăririi și eventual a corectării și ameliorării
schimbărilor în curs a se produce;
– a asigura condițiile necesare rețin erii și transferurilor (aplicării) noilor achiziții;
– a controla (evalua) efectele sau schimbările produse;
– a evalua eficacitatea și eficiența acestor acțiuni întreprinse, inclusiv rezonanța lor formativă și
educativă;
– a investiga condițiile psiho -sociale și pedagogice de natură să promoveze noi soluții viitoarelor
probleme specifice predării etc.
(Prodea Cosmin, 2014 apud, Bocoș, Chiș, Dancsuly, & Ionescu, 1998)

Instruirea asistată de calculator este o formă de învățământ:

– 3 –

Învățarea
Alături de predare, o altă activitate de bază a procesului de învă țământ este învă țarea.
Din punct de v edere pedagogic, învățarea reprezintă „activitatea proiectată de către cadrul
didactic, pentru a determina schimbări comportamentale la nivelul personalității preșcolarului,
elevului, studentului, prin valorificarea capacității acestora de dobândire a cuno ștințelor, a
deprinderilor, a strategiilor și a atitudinilor cognitive”.
(http://cyd.ro/predarea -si-invatarea)
În literatura de specialitate, accepțiunile date procesului de învățare sunt cunoscute sub două
denumiri: învățarea ca proces și î nvățarea ca produs.

Învățarea ca proces
Învățarea ca proces solicită un activism susținut din partea celui care învață astfel încât,
sarcina cadrului didactic este aceea de a organiza și dirija învățarea în sensul în care ea poate să
determine participare a activă a elevului.

Învățarea ca produs
Apare ca un ansamblu de rezultate noi și se referă la: cunoștințe, priceperi, noțiuni,
modalități de gândire, atitudini și comportamente. Rezultatele reprezintă o materializare a
schimbărilor cantitative și calitat ive, relativ stabile, de natură afectivă sau cognitivă. Fluctuația
rezultatelor oferă măsura eficacității și a eficienței procesului de predare – învățare.
(Prodea Cosmin, 2014 apud, Bocoș, Chiș, Dancsuly, & Ionescu, 1998)

În procesul de învă țământ se pu ne un mare accent pe învă țare, pe participarea activă a
elevilor în dobândirea cuno ștințelor, în formarea de priceperi și deprinderi. Sub supravegherea
profesorului elevul î și asumă responsabilitatea propriei învă țări. Este important ca profesorul să
stimu leze elevii în procesul de învă țare.
În predarea tradi țională profesorul ține o prelegere, face o demonstra ție, iar elevii îl
urmăresc și ascultă informa țiile transmise de către profesor, situa ție în care învă țarea este în mică
măsură.
Învățarea nu are lo c doar în școală, nu se limitează doar la perioada predării în școală, ea are
un caracter informal, se poate realiza oriunde și oricând .
Elevii trebui e să se implice activ în procesul învă țării. Lectura, studiul manualului sau alte
surse de informație, cu m ar fi internetul, reprezintă un alt mod de învățare, de asimilare a anumitor
cunoștințe de către elevi.
– 4 –

Pentru a învăța nu este suficient dacă elevii doar ascultă profesorul și, eventual, văd o
demonstrație, ei trebuie să înțeleagă mesajul sau inf ormația transmisă de către profesor și să se
implice direct în acest proces.
Un ajutor important în asimilarea cunoștințelor de către elevi este și acela de a se capta
atenția elevilor în procesul de învățare și de a stârni interesele acestora.
Memorarea este o altă metodă de asimilare a cunoștințelor.
În procesul de învățământ are loc și o învățare senzorio -motorie, care conduce la formarea
deprinderilor, cum ar fi cititul, scrisul și desenatul.
Un accent important se pune pe predarea -învățarea interacti vă centrată pe elev.
În situația în care un elev se află în dificultate, acestuia nu trebuie să i se aplice avertismente
și nici lăsat să se descurce singur, ci trebuie ajutat.
O metodă de predare – învățare constă în descrierea acesteia și prezentarea ima ginilor. Spre
exemplu învățarea tehnicii de înot sportiv: 1. brațul drept ini țiază apucarea apei spre în afar ă din
drumul acvatic; 2. brațul stâng finalizeaz ă împingerea din drumul acvatic și inițiază drumul aerian
prin ridicarea um ărului și cotului peste suprafa ța apei; 3. piciorul drept este în faza ascendent ă; 4.
piciorul st âng este în faza descendent ă; 5. capul în apă cu privirea spre înainte .

(http://www.scritub.com ).

Ca o consecință a învățării sunt rezultatele, iar acestea se instalează în timp.
În opinia lui D.I.Alexe (2009), odat ă cu elevii/sportivii înva ță inclusiv profesorii/antrenorii,
feedback -ul din partea elevil or/sportivilor a venit ca răspuns la transmiterea de informa ții a
profesorului determină o reajustare, readaptare a comportamentului acestuia pentru noua
transmitere de informa ții către elev/sportiv, fapt ce provoacă învă țare.

– 5 –

(http://www.creeaza.com/didactica/didactica -pedagogie/PREDAREAINVATAREA -in-
EFS885.php )

OPINIE PROPRIE

Scopul principal al educa ției în școală este acela de a -l forma pe elev, de a -i desc hide
orizonturile, de a -l pregăti pentru via ță și de a -l ajuta pe viitor să urmeze cariera care i se potrive ște
potrivit studiilor urmate și abilită ților proprii.
Educația fizică în școală oferă elevilor posibilitatea îmbunătă țirii stării fizice, a sănătă ții, o
dezvoltarea fizică armonioasă, ajută la dobândirea unui stil de via ță sănătos și men ținerea acestuia
chiar și după finalizarea studiilor la locul de muncă sau în timpul liber.
Educa ția fizică descurajează stilul de via ță sedentar.
Educația fizică nu se limitează doar la formarea abilită ților fizice, te ajută să înve ți regulile
jocului, respectul, fair -play-ul și, în cazul sporturilor de echipă, spiritul de echipă.

– 6 –

Bibliografie

Cerghit, Ioan (2008), Sisteme de instruire alternative ș i complementare . Iași. Polirom.
Prodea Cosmin (2014), Psihopedagogie în Educație Fizică și Sport (suport de curs).
(http://cyd.ro/predarea -si-invatarea)
(http://www.scritub.com ).
(http://www.creeaza.com/didactica/didactica -pedagogie/PREDAREAINVATAREA -in-
EFS885.php )

– 7 –