ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” FACULTATEA DE DREPT TEZĂ DE DOCTORAT (REZUMAT) SPECIFICUL MANAGEMENTULUI PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA… [603230]

ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT
(REZUMAT)

SPECIFICUL MANAGEMENTULUI PENTRU PREVENIREA ȘI
COMBATEREA CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:
Prof. univ. dr. COSTICĂ VOI CU

DOCTORAND: [anonimizat]
2009

2 CUPRINS:
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
CAPITOLUL I
ORGANIZAREA SISTEMELOR BANCARE.
EVOLUȚIE ȘI TENDINȚE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
I. GLOBALIZAREA SISTEMULUI BANCAR INTERNAȚIONAL ………………………… 6
1.1. Internaționalizare și concentrare bancară ………………………….. ………………………….. …. 6
1.2. Băncile multinaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.3. Alianțele bancare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
1.4. Zonele b ancare libere ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
1.5. Activități financiar -bancare internaționale ………………………….. ………………………….. . 7
1.6. Standardizarea reglementărilor bancare internaționale ………………………….. …………… 7
1.7. Standardardizarea reglementărilor bancare europene Error! Bookmark not defined.
II. REGIONALIZAREA MONETAR -FINANCIARĂ ȘI INFLUENȚELE ASUPRA
ECONOM IEI NAȚIONALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
2.1. Procesul de regionalizare și activitatea economică internațională ………………………… 7
2.2. Fenomenele monetar -financiare și regionalizarea economică ………………………….. …. 7
2.3. Manifestarea regională a Uniunii Europene și economia națională ………………………. 7
2.4. Aprecieri privind infl uențele regionalizării monetar -financiare asupra economiei
naționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
III. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SISTEMULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA 7
3.1. Desfășurarea activității bancare prin instituțiile de credit autorizate …………………….. 7
3.2. Banca Națională a României – Instituție publică care asigur ă stabilitatea financiară
în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
3.4. Cadrul general al reglementării activitații instituțiilor de credit ………………………….. 8
3.5. Precizări terminologice privind instituțiil e de credit ………………………….. ……….. 8
CAPITOLUL II
FRAUDA FINANCIAR -BANCARĂ OBIECTIV AL CRIMEI ORGANIZATE ………………. 8
I. GLOB ALIZAREA FINANCIARĂ. ………………………….. ………………………….. …………… 8
1.1. Dinamica globalizarii financiare. ………………………….. ………………………….. ……………. 8
1.2. Rolul investițiilor externe ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
1.3. Rolul fondurile speculative ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
1.4. Politicile de liberalizare a fluxurilor financiare ………………………….. …………………….. 9
II. FORME DE MANIFESTARE A FRAUDEI FINANCIAR -BANCARE ………………… 9
2.1. Aspecte generale privind frauda financiară ………………………….. ………………………….. 9
2.2. Frauda financiar – bancară – generatoare de fonduri financiare ilicite ………………….. 9
III. CRIMA ORGANIZATĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII ………………………….. .. 9
3.1. Crima organizată sau organizarea crimei ………………………….. ………………………….. …. 9
3.2. Criminalitatea financ iar-bancară manifestare a criminalității transfrontaliere ……… 10
IV. CONEXIUNILE DINTRE CRIMA ORGANIZATĂ ȘI FRAUDELE FINANCIAR –
BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
4.1. Profitul – obiectiv al managementul special al crimei organizate ……………………….. 10
4.2. Spălarea banilor proces conex fraudei financiar – bancare ………………………….. ……. 10
V. ASPECTE OPERAȚIONALE PRIVIND FRAUDA FINANCIAR BANCARĂ …… 10
5.1. Cazurile – CREDIT BANK și BANCA DACIA FELIX ………………………….. ……… 10
5.2. Falimentul Băncii Internaționale a Religiilor ………………………….. ……………………… 10
5.3. Cazul – Fondul Național de Investiții -FNI ……. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL III
ABORDAREA JURIDICĂ A PRINCIPALELOR INFRACȚIUNI CARE SE COMIT

3 ÎN SISTEMUL BANCAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 10
I. INFRACȚIUNILE PRIVIND INSTITUȚIILE DE CREDIT ȘI ADECVARE A
CAPITALULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 10
1.1. Infracțiuni prevăzute de OUG nr. 99/2006: ………….. Error! Bookmark not defined.
1.2. Infracțiuni prevăzute de Codul penal ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.3. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 59/1934 -privind cecul și în Legea nr. 58/1934 –
privind cambia și biletului la ordin. ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
II. INFRACȚIUNI CONEXE INFR ACȚIUNILOR PRIVIND INSTITUȚIILE DE
CREDIT ȘI ADECVARE A CAPITALULUI ………………………….. ………………………….. ………. 11
2.1.Infracțiunea de spălare a banilor ………………………….. ………………………….. ……………. 11
2.2. Infracțiu nile privind piața de capital ………………………….. ………………………… 11
CAPITOLUL IV
MANAGEMENTUL STRATEGIC ȘI OPERAȚIONAL AL PREVENIRII ȘI
COMBATERII CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR ………………………….. ………. 11
I. MANAGEMENTUL STRATEGIC AL PREVENIRII ȘI COMBATERII
CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR ………………………….. ………………………….. ….. 11
1.1. Considerații generale privind man agementul prevenirii și combaterii criminalității
bancare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
1.2. Managementul strategic al prevenirii și combaterii criminalitățiii bancare ………….. 12
II. MANAGEMENTUL OPERAȚIONAL AL PREVENIRII ȘI COMBATERII
CRIMINALIZTĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR ………………………….. ………………………….. … 12
2.1. Analiza tactică a situației financiare a persoanelor fizice și juridice implicate în
săvârșirea infracțiunilor financiar -bancare ………………………….. ………………………….. ……………. 13
2.2. Managementul investigativ al structurilor de aplicare a legilor pentru prevenirea și
combaterea criminalității din sistemul ba ncar ………………………….. ………………………….. 13
CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR INVESTIGATIVE ȘI DE CERCETARE
PENALĂ PENTRU PROBAREA ACTIVITĂȚILOR INFRACȚIONALE ÎN
CAUZELE PRIVIND CRIMINALIT ATEA DIN SISTEMUL BANCAR ……………………….. 13
I. ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL SPECIFICE INFRACȚIUNILOR
FINANCIAR – BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 13
1.1. Competenț a cercetării infracțiunilor financiar -bancare ………………………….. ………… 13
1.2. Procedura administrativă și judiciară în cazul infracțiunilor financiar -bancare …… 14
II. METODE ȘI TEHNICI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR FINANCIAR –
BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 15
2.1. Culegerea de informații, analiza și valorificarea acestora, investigarea înscrisurilor 15
2.3. Activitățile de informații și investigații desfășurate de investigatorul sub acoperire 16
2.4. Folosirea martorului protejat și a investigatorului specializat ………………………….. .. 16
2.5. Controlul financiar -fiscal și supravegherea conturilor bancare și/sau asimilate
acestora ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 17
2.6. Livrarea supravegheată a sumelor de bani ………………………….. …………………. 18
CAPITOLUL VI
ANALIZA CRIMINOLOGICĂ A FENOMENULUI CRIMINALITĂȚII FINANCIAR –
BANCARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 18
I. CONDIȚII FAVORIZATOARE ȘI CAUZE GENERATOARE ALE
CRIMINALITĂȚII FINANCIAR -BANCARE ………………………….. ………………………….. …….. 18
1.1. Factori criminogeni ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 18
1.2. Personalitatea infractorului specializat în frauda financiar -bancară Error! Bookmark not defined.
II. DIMENSIUNEA STATISTICĂ A CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR 19
2.1. Statistica IGPR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19

4 2.2. Statistica ONPCSB ………………………….. ………………. Error! Bookmark not defined.
2.3. Statistica DIICOT ș i a Ministerului Justiției ………………………….. ……………………….. 20

CAPITOLUL VII
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA
CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR ………………………….. ………………………….. …… 20
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 35

INTRODUCERE

Creșterea neîncetată a volumului capitalurilor obținute în urma activităților specifice
criminalității financiar -bancare a determinat o creștere a necesității reciclării acestor fonduri
astfel încât s -a ajuns la situația îngrijorătoare că liderii lumii interlope și operatorii implicați în
operațiuni financiar -bancare suspecte de spălare a banilor să poată controla și influența în
unele țări ale lu mii sectoare importante din economie, finanțe, politică și administrație.
Criminalitatea financiar -bancară afectează în mod direct liberul acces la investiții,
afectează piața muncii legale, desfacerea, consumul, producția propriu -zisă, generând un
climat concurențial neloial.
Sfârșitul mileniului trecut a fost marcat la nivel mondial de importante transformări geo –
politice care au accelerat fenomenul globalizării economice favorizat în egală măsură și de
fuziunea piețelor financiare naționale.
De asemenea , trecerea la societatea informatizată printr -o expansiune fără precedent a
sistemelor informatice a constituit o altă premisă care a favorizat circulația capitalurilor, astfel
că orice operator poate obține informații referitoare la cotațiile valutare sau fluctuațiile
prețurilor pe marile piețe de capital, putând comanda prin intermediul rețelelor informatice
orice operațiuni și tranzacții din diverse zone ale lumii.
Principalul efect al globalizării economice este acela al circulației extrem de rapide a
capitalurilor pe întreg mapamondul, producând o adevărată dematerializare a banilor,1 cu
toate că monedele și banii de hârtie încă mai circulă, cele mai multe tranzacții monetare
implică transferurile electronice. Rețeaua informatică mondială putând fi folo sită atât pentru
efectuarea unor tranzacții financiare tradiționale, ultrarapide și extrem de greu de urmărit. Pe
calea unui protocol complex implementat în rețeaua de calculatoare, banii obișnuiți sunt
transformați în monedă virtuală, tranzacțiile încheia te ulterior fiind imposibil de urmărit,
asigurându -se un caracter anonim absolut.2
Pe de altă parte, trebuie să ținem seama că odată cu fenomenul de globalizare, cu
amplificarea gradului de internaționalizare a piețelor economice și dezvoltarea societățilo r
comerciale transnaționale cresc șansele ca aceste structuri să fie utilizate în scopul unor
activități infracționale. Centrele off -shore, caracterizate ca zone cu under -regulated and non –
cooperative jurisdictions 3 sunt utilizate intens de către societă ți care desfășoară activități
infracționale în scopul spălării banilor.4

1 Costică Voicu, Spălarea banilor murdari , Editura Sylvi, București, 1999, pag. 11.
2 Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Dan Călinoiu, Spălarea banilor și finanțarea terorismului, Ed.Phobos,
București, 2008,pag. 9.
3 „Under -regulated juridictions ” – se referă la sistemele juridice în care reglementarea normativă în una sau mai
multe din următoarele domenii – drept financiar, fiscal, dreptul societăților comerciale, drept valutar, penal,
administrativ – nu atinge standardele prevăzute de instrument ele juridice internaționale în vederea protejării
integrității sistemelor financiare. „Non – co-operative jurisdictions” – are în vedere sistemele care nu răspund
cerințelor de cooperare juridică internațională, nesemnând sau neratificând instrumentele de c ooperare
internațională elaborate de ONU, Consiliul Europei, OECD, s.a.
4 Anca Jurma, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/2003, pag. 99.

5 În aceste condiții se poate concluziona că circulă imense sume de bani, inclusiv banii
murdari rezultați din traficul de droguri și armament, contrabandă, deturnări de fonduri, la
care se adaugă sumele obținute ca urmare a marilor acte de corupție, evaziune fiscală, trafic
de ființe umane, înșelăciune în domeniul financiar -bancar sau prin intermediul calculatorului,
care sunt integrați în circuite financiare sofisticate pentru a li se disimula proveniența ilicită și
a fi plasați în afaceri legale. Această afirmație este susținută, de altfel, de constatarea că
spălarea banilor a devenit a treia afacere ca valoare la nivel mondial.5
Sofisticatul mecanism al criminalității financiar -banca re funcționează, în cele mai multe
cazuri, cu sprijinul, consultanța și expertiza specialiștilor din domeniul financiar -bancar, al
investițiilor și al pieței de capital.6
Mai mult de atât, criminalitatea financiar -bancară a devenit un fenomen internațional ,
necesitând o abordare serioasă atât la acest nivel, dar și la cel național.7
Evoluția fenomenului criminalității economico -financiare se află în strânsă corelație cu
dinamica întregului ansamblu economico -social, constituind o reflectare indirectă a
disfuncționalității acestuia8.
În ultimii doi ani, în contextul în care România este stat membru UE, s -au făcut unele
progrese în prevenirea și combaterea crimei organizate și a corupției, atât în plan legislativ,
cât și în cel al aplicării în practică a legi slației9.
Activitatea de prevenire și combatere a criminalității a impus realizarea unei strategii
globale care include măsuri economice, sociale, tehnico -organizatorice și legislative
referitoare la toate sferele economico -sociale.
În ceea ce privește leg islația penală, s -au elaborat norme legislative care definesc și
incriminează activitățile cuprinse în sfera criminalității economico -financiare organizate, care
permit ridicarea operativă a imunității unor personalități oficiale care s -ar afla în astfel d e
structuri, care permit folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere și înăsprirea sancțiunilor
pentru persoanele depistate că practică acte de criminalitate economico -financiară.
De asemenea, au fost stabilite strategii preventive destinate, în special, ocrotirii
instituțiilor financiar -bancare, care vizează: instruirea în domeniul tehnic, economic și juridic
a organelor abilitate să lovească în criminalitatea economico -financiară, în scopul unei mai
bune înțelegeri a operațiunilor financiare, al limităr ii secretului bancar, al întăririi rolului
instituțiilor financiare în semnalarea operațiunilor dubioase, al extinderii cooperării dintre
sistemul financiar -bancar și organele abilitate pentru combaterea și estomparea criminalității
economico -financiare.
Strategia de prevenire a criminalității organizate10 acoperă un domeniu foarte întins și
diversificat, iar sectoarele și subiectele care solicită atenție sunt într -o continuă schimbare. De
aceea s -au făcut studii privind factorii care favorizează apariția sa u infiltrarea crimei
organizate în diferite domenii. De exemplu, existența cererii de bunuri și servicii prohibite
oferă organizațiilor criminale posibilitatea de a obține profituri frauduloase11.
Apariția unor noi bunuri și servicii ilicite, pentru care ex istă cerere, determină
constituirea unei noi „piețe ne gre” și, în consecință, a unei categorii aparte de vânzători
specializați.

5 Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Dan Călinoiu, op.cit.
6 Costică Voicu, op. cit. pag. 12.
7 Gheorghe Mocuța, Criminalitatea organizată și spălarea banilor , Editura „Noul Orfeu”, vol. I, București,
2004, pag. 140.
8 Banciu D. – Tendințe actuale ale crimei și criminalității în România, Editura „Lumina Lex", București, 2002,
pag. 146
9 Nicolae Ghinea, Managementul investigării fraudei care afectează interesele financiare ale UE, Ed.Sitech,
Craiova, 2008.pag.57.
10 H.G. nr. 2209/2004 privind aprobarea Strategiei Naționale de Combatere a Criminalității Organizate
11 Bîrle V. – Frauda fiscală, Editura Teora , București, 2005, pag. 110

6 Practica demonstrează că în perioada actuală a crescut exploziv criminalitatea
organizată12. Această recrudescență a criminalită ții a generat un sentiment de acută
insecuritate în rândul majorității populației, care se simte frustrată. În aceste condiții, aspecte
importante ale calității vieții se află în curs de deteriorare, suspiciunea fiind sentimentul
pregnant al perioadei actu ale.
Dat fiind domeniul în care îmi desfașor activitatea de mai bine de 20 ani, respectiv cel al
combaterii criminalității financiar -bancare, am considerat oportun ca obiectivul cercetării
noastre să îl constituie specificul managementului pentru preveni rea și combatera
criminalități din s istemul l bancar, atât din perspectiva manifestărilor de crimă organizată cât și
al criminalității economico -financiare în general.
Din analiza critică a stadiului actual al literaturii științifice în domeniul prevenirii și
combaterii criminalității din sectorul bancar, rezultă că tema propusă poate avea un aport
semnificativ la dezvoltarea cunoașterii în domeniu.
Astfel, abordarea secvențială , în domeniul prevenirii și combaterii criminalității
financiar -bancare, în unel e lucrări de specialitate care nu analizează relația între instituțiile
naționale și europene, performanțele sistemului investigativ din acest domeniu, metodele si
tehnicile de ivestigare a acestui fenomen, relația dreptului penal cu dreptul comunitar și
standardele internaționale în materie, stadiul lacunar în care se găsește cercetarea de
specialitate în acest moment în privința celor mai importante concepte utilizate în acest
domeniu, ignorarea experienței investigative, legislative, doctrinare și juris prudențiale a unor
țări membre ale Uniunii Europene, precum și a altor state cu experineță operatională., sunt
aspecte ce se impun a fi evidențiate.

CAPITOLUL I
ORGANIZAREA SISTEMELOR BANCARE.
EVOLUȚIE ȘI TENDINȚE

I. GLOBALIZAREA SISTEMULUI BANCAR INTERN AȚIONAL

1.1. Internaționalizare și concentrare bancară
Sub influența dublului efect al noului mediu concurențial (asupra activitãților prestate și
rentabilității obținute), băncile și -au reactualizat strategiile aplicate. Ca urmare, în ultimele
două decen ii, sistemele bancare ale țărilor capitaliste dezvoltate au fost supuse unui puternic
proces de schimbare
1.2. Băncile multinaționale
Băncile multinaționale sunt băncile care și -au implantat sucursale și filiale în mai multe
țări, activitatea transnațional ă depășind o pătrime din totalul activității desfãșurate. Acestea se
deosebesc de băncile internaționale care efectuează operațiuni pentru clienții din diferite țări
sau în diferite valute, de la sediul din țara de reședință.
1.3. Alianțele bancare
Alianțe le bancare devin o alternativă posibilă la modurile de creștere tradiționale, luând
forme diverse, de la acorduri de distribuție a produselor și serviciilor financiare până la
crearea unei noi entități. Acestea s -au înmulțit, s -au multiplicat, oferind ava ntaje specifice, în
raport cu creșterea internă și restructurările.
1.4. Zonele bancare libere
În acest sens, Londra și Luxemburgul pot să fie con siderate ca zone bancare libere ,
adică spații geografice unde autoritățile locale au permis dezvoltarea activ ității băncilor, în
condițiile unor „constrângeri” mai puține.

12 Bidu I. – Crima organizată transfrontalieră, Editura ANI, București, 2004, pag. 36

7 O nouă zonă liberă o constituie Singapore , unde inițiativa puterii publice locale a dorit
să creeze toate condițiile unei piețe financiare internaționale. Dezvoltarea acestei zone libere a
început în 1969, prin scutirea de la impozitare a veniturilor nerezidenților deținători de
depozite în devize străine.
Constituirea de zone libere s -a remarcat și în centrele offshore – așa-numitele
„paradisuri fiscale", situate, de obicei, în zone insulare (C araibe, Bahamas, Channel Is -lands,
Isle of Man etc.).
1.5. Activități financiar -bancare internaționale
La fel ca băncile existente pe piețele interne, marile bănci private și publice ale
Sistemului Bancar Internațional efectuează toată gama de operații spe cifice lumii bancare,
inclusiv pe piețele externe (raporturi cu clientela, înțelegeri bancare, depozite, operațiuni de
casă, compensări, credite, plăți și încasări, operațiuni cu efecte comerciale etc.)
1.6. Standardizarea reglementărilor bancare internați onale
Pe plan mondial, există două documente deosebit de importante în care sunt precizate
standardele privind desfășurarea activităților bancare. Primul document este Convenția de la
Basel 2 ,13 care abordează problema capitalului băncilor, iar al doilea do cument este intitulat
„A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene” și care se referă la
acordarea de licențe, băncilor.14

II. REGIONALIZAREA MONETAR -FINANCIARĂ ȘI INFLUENȚELE ASUPRA
ECONOMIEI NAȚIONALE
2.1. Procesul de regionalizar e și activitatea economică internațională
Regionalizarea este o realitate economică și organizațională utilizatoare a unui termen
mixt ce ilustrează atât descentralizarea practicată în interiorul anumitor țări cât și apropierea
în baza fundamentelor de pro ximitate geografică și cointeresare pentru dezvoltarea unor
structuri comune de colaborare între statele lumii. înțelegerea practică și teoretică a acestor
două forme nu trebuie amestecată, prin urmare lucrarea se axează pe contribuția acelor regiuni
rezul tate din cooperarea multilaterală ce reunește eforturile economiilor naționale ale lumii
pentru conturarea și implementarea unor planuri ambițioase ce țin de promovarea bunăstării și
dezvoltarea potențialului competitiv. În fapt, dinamica activităților econ omice internaționale
din ultimele decenii aduce în prim plan două fenomene: regionalizarea interstatală ca
modalitate de întărire a poziției competiționale a statelor participante și globalizarea pe
fondul expansiunii fără precedent a comunicării cu ajutor ul rețelelor computerizate,
dezvoltarea transporturilor, mobilitatea și dispersia din ce în ce mai accentuate a afacerilor
și a forțelor asociate lor .
2.2. Fenomenele monetar -financiare și regionalizarea economică
Politicile monetare se doresc a fi soluț ii de ajustare a realităților financiare dintr -o
economie, demarate de către autoritățile desemnate a fi bănci centrale, pentru a atinge
obiective legate de nivelul prețurilor, gradul de ocupare sau creșterea economică.
2.3. Manifestarea regională a Uniun ii Europene și economia națională
2.4. Aprecieri privind influențele regionalizării monetar -financiare asupra
economiei naționale

III. ORGANIZAREA ȘI FUNCTIONAREA SISTEMULUI BANCAR ÎN
ROMÂNIA
3.1. Desfășurarea activității bancare prin instituțiile de cr edit autorizate

13 Comitetul de la Basel (Basle) a fost creat în 1974 de către băncile centrale din statele membre ale ,,Grupului
celor 10”. Cu timpul, acest co mitet a devenit un forum pentru cooperarea dintre băncile centrale privind
supravegherea bancară.
14 L.C. Ionescu – Băncile și operațiunile bancare , Editura Economică București, 1996, p.30

8 Potrivit prevederilor OUG nr. 99/200615 activitatea bancara în România se desfășoară
prin instituții de credit autorizate, în condițiile legii.
3.2. Banca Națională a României – Instituție publică care asigura stabilitatea
financiara în Româ nia
Banca Națională a României (BNR), înființată în anul 1880, este banca centrală a
României. Banca Centrala este o instituție publică independentă, cu sediul central în
municipiul București. Este singura instituție autorizata să emită însemne monetare, s ub formă
de bancnote și monedă, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Conform
prevederilor privind statutul BNR16, obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și
menținerea stabilității prețurilor.
3.3. Supravegherea prudențială a instituții lor de credit
Obiectivul central al activității de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit îl
constituie realizarea stabilității și viabilității întregului sistem bancar prin sta bilirea unor
norme și indicatori de prudență bancară și urmărirea respectării cu strictețe a acestora, precum
și prin asigurarea eliminării din sistem a băncilor neviabile. Prin urmare, rolul supravegherii
prudențiale a instituțiilor de credit este acela de a preveni riscul sistemic, avându -se însă în
vedere respectarea autonomiei fiecărei instituții de credit în organizarea și desfășurarea
activității sale pe baze concurențiale17.
3.4. Cadrul general al reglementării activitații instituțiilor de credit
Cadrul legal a fost îmbunătățit substanțial prin Ordonanța de urgență nr. 99/200618.
Prezenta ordonanță de urgență reglementează condițiile de acces la activitatea bancară și de
desfășurare a acesteia pe teritoriul României, supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit și a societăților de servicii de investiții finan ciare și supravegherea sistemelor de plăți și
a sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare. Deși, aparent,
reglementează doar activitatea băncilor, O.U.G. nr. 99/2006 instituie la art. 114 o obligație în
sarcina acestora. Astfel, art . 114, prevede că: „Instituțiile de credit sunt obligate să furnizeze
informații de natura secretului bancar, după începerea urmăririi penale împotriva unui
client, la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești ori, după caz, a
organel or de cercetare penală, cu autorizarea procurorului”.
3.5. Precizări terminologice privind instituțiile de credit

CAPITOLUL II
FRAUDA FINANCIAR -BANCARĂ OBIECTIV AL CRIMEI ORGANIZATE

I. GLOBALIZAREA FINANCIARĂ.
Globalizarea definește acea tendință naturală care are ca perspectivă să desfacă
legăturile tradiționale economice, politice și sociale bazate pe statul autoritar, ierarhic și să
le înloc uiască cu o structură orizontală , flexibilă și neîngrădită de tip rețea, coordonată la
vârf de o putere su pranațională.
1.1. Dinamica globalizarii financiare.

15 aprobată, modificată și completată prin Legea nr.227/2007; modific ată și completată prin OUG 25 /2009
16 Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR
17 OUG nr. 99/2006 – Art. 164 – În scopu1 protejării intereselor deponenților și al asigurării stabilității și
viabilității întregului sistem bancar, Banca Naționala a României asi gura supravegherea prudențială a instituțiilor
de credit persoane juridice romane, inclusiv a sucursalelor acestora înființate in alte state membre ori in state
terțe, prin stabilirea unor norme și indicatori de prudență bancara și urmărirea respectării ac estora și a altor
cerințe prevăzute de lege și de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cat și la nivel consolidat sau
subconsolidat, după caz, in vederea prevenirii și limitării riscurilor specifice activității bancare.
18 M. Of. nr. 1027 di n 27 decembrie 2006, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 227/2007.

9 Succesul globalizării financiare a fost asigurat de dezvoltarea accelerată a noilor
tehnologii ale informației și ale telecomunicațiilor, care au permis interconectarea piețelor
financiare prin intermedi ul rețelelor de calculatoare, sateliților și al internetului.
1.2. Rolul investițiilor externe
Un alt efect al globalizării financiare a fost explozia investițiilor externe directe. Acestea
sânt fonduri investite de marile firme multinaționale în capacităț i de producție, cercetare, etc
în țări diferite de țara de origine. Dacă în 1970 valoarea acestor investiții era de 10 miliarde de
dolari, în 2004 ajungea la 9 trilioane de dolari.
1.3. Rolul fondurile speculative
Globalizarea financiară a catalizat acti vitățile fondurilor speculative (hedge funds) care
atrag capitaluri internaționale provenind de la investitori individuali sau instituționali precum
fonduri de pensie sau firme de asigurări.
1.4. Politicile de liberalizare a fluxurilor financiare

II. FORM E DE MANIFESTARE A FRAUDEI FINANCIAR -BANCARE
2.1. Aspecte generale privind frauda financiară
În opinia noastră, frauda financiar -bancară reprezintă suma acțiunilor ilegale și
manoperelor derulate de administratorii societăților comerciale, a interpușilor a cestora, a
funcționarilor bancari, precum și cu complicitatea funcționarilor publici prin intermediul
instituțiilor de credit, instituțiilor statului, a societăților comerciale la vedere sau fantomă
precum și prin exploatarea oportunităților oferite de cen trele offshore, paradisurilor fiscale
sau mai nou a statelor virtuale.
2.2. Frauda financiar – bancară – generatoare de fonduri financiare ilicite
2.2.1. Frauda privind plata în avans pentru încheierea unei afaceri
2.2.2. Lichidarea împrumutului prin el însuși
2.2.3. Înșelăciunea prin bonduri
2.2.4. Schimbul de fonduri colaterale
2.2.5. Finanțarea de stat
2.2.6. Frauda cu plata în avans
2.2.7. Falsul arbitraj : valută, aur, efecte publice
2.2.8. Frauda în investiții : comerțul ilicit cu acreditive standby
2.2.9. Frauda cu devize sau comerțul ilicit cu valută
2.2.10. Frauda bancară propriu – zisă
2.2.11. Frauda pe piața de capital
2.2.12. Frauda cu carduri

III. CRIMA ORGANIZATĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
3.1. Crima organizată sau organizarea crimei
Evoluția societății contemporane evidențiază faptul că deși s -au intensificat măsurile
și intervențiile instituțiilor specializate de control social împotriva faptelor de delicvență
și criminalitate, în multe țări se constată o recrudescență și o multiplicare a delictelor comise
cu violență și agresivitate precum și a celor din domeniul economic și financiar -bancar,
fraudă, șantaj, mită și corupție.
Noțiunea de „crimă organizată” a fost definită de experții europeni, relativ la
organizațiile const ituite în acest scop: ,,Prin organizație criminală se înțelege o asociație
formată din cel puțin două persoane, care acționează în comun pentru a săvârși acte
infracționale, în principal, trafic de droguri, de ființe umane, spălare de bani, infracțiuni
financiare inclusiv prin mijloace electronice, precum și activități de terorism sau de
corupție, acestea din urmă înțelese ca influențare a reprezentanților unor instituții
importante, pentru a tolera sau facilita comiterea acelor infracțiuni” .

10 3.2. Criminal itatea financiar -bancară manifestare a criminalitații transfrontaliere
Putem defini crima organizată transfrontalieră ca ansamblul acțiunilor întreprinse de
grupuri de infractor pe teritoriul mai multor state, structurate în ideea înfăptuirii unor
acțiuni ilegale conspirate, având drept scop, obținerea de profituri ilicite la cote ridicate.
Criminalitatea transfrontalieră reprezintă o amenințare serioasă si pentru securitatea
economică a țării, întrucât activitățile sale de bază ar putea afecta economia de piață.
Desfășurând activități ilegale, grupurile criminale transfrontaliere au acces la importante sume
de bani care urmează să fie „spălați”.

IV. CONEXIUNILE DINTRE CRIMA ORGANIZATĂ ȘI FRAUDELE
FINANCIAR -BANCARE
4.1. Profitul – obiectiv al managementul s pecial al crimei organizate
La începutul acestui mileniu se constată tendința organizațiilor criminale de a reinvesti
profiturile realizate cu prioritate prin intermediul sistemului bancar, în achiziționarea de
imobile, spații comerciale (restaurante, baru ri, cazinouri), societăți de transporturi de
mărfuri (rutier și maritim), servicii portuare și aeroportuare, societăți comerciale de
import -export, autoturisme și bunuri de lux.
Ospitalitatea și puterea de seducție a paradisurilor financiar -fiscale este î n creștere
surprinzătoare chiar și după scandalurile de mari proporții generate de prăbușirea
gigantului american AIG și a Lehman Brothers, produse în septembrie 2008.
4.2. Spălarea banilor proces conex fraudei financiar – bancare
Conform Directivei CCE n r.308 din 10.06.1991 spălarea banilor are următoarea
definiție și anume : « următoarea acțiune atunci cînd este săvîrșită cu intenție:
-transformarea sau transferarea de proprietate cunoscînd că o astfel de proprietate
provine dintr -o activitate infracțion ală sau dintr -un act de participare la o astfel de activitate,
în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a proprietății sau în scopul sprijinirii
oricărei persoane implicate în comiterea unei astfel de activități, pentru a se sustrage
consecinț elor legate de acțiunile sale ;
-ascunderea sau disimularea naturii, sursei, amplasării, dispunerii, mișcării drepturilor
reale cu privire la proprietate sau la posesia acesteia cunoscînd că o astfel de proprietate
provine dintr -o activitate infracțională ;
-dobîndirea, posesia sau folosirea unei proprietăți, cunoscînd la data primirii, că o
astfel de proprietate provine dintr -o activitate infracțională sau dintr -un act de participare la
o asemenea activitate ;
-participarea, asocierea, tentativa de comite re și sprijinirea, încurajarea, înlesnirea,
sfătuirea în vederea comiterii oricăreia din acțiunile menționate în paragrafele anterioare ».

V. ASPECTE OPERAȚIONALE PRIVIND FRAUDA FINANCIAR BANCARĂ
5.1. Cazurile – CREDIT BANK și BANCA DACIA FELIX
5.2. Fali mentul Băncii Internaționale a Religiilor
5.3. Cazul – Fondul Național de Investiții -FNI

CAPITOLUL III
ABORDAREA JURIDICĂ A PRINCIPALELOR INFRACȚIUNI CARE SE
COMIT ÎN SISTEMUL BANCAR

I. INFRACȚIUNILE PRIVIND INSTITUȚIILE DE CREDIT ȘI ADECVARE A
CAPITALU LUI
1.1. Infracțiuni prevăzute de OUG nr. 99/2006
1.2. Infracțiuni prevăzute de Codul penal

11 1.3. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 59/1934 -privind cecul19 și în Legea nr.
58/1934 -privind cambia și biletului la ordin20.

II. INFRACȚIUNI CONEXE INFRACȚIUNIL OR PRIVIND INSTITUȚIILE DE
CREDIT ȘI ADECVARE A CAPITALULUI
2.1. Infracțiunea de spălare a banilor
Faptul că din prevederile art.23 din Legea nr.656/2002 nu rezultă în mod explicit că
este posibilă condamnarea doar pentru infracțiunea de spălare a banilor independent de
condamnarea anterioară sau simultană pentru infracțiunea generatoare de bani murdari a
avut drept consecință crearea unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor de
judecată în sensul că în unele situații judecătorii nu au condam nat inculpații pentru
infracțiunea de spălare a banilor în condițiile în care nu s -a putut reține în sarcina
acestora săvârșirea unor infracțiuni generatoare de bani murdari.
În acest context, pentru eliminarea interpretărilor și crearea unei practici judi ciare
unitare considerăm că este necesară adoptarea în legislația românească a unor principii
cuprinse în Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și
confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, din anul 2005 care să
asigure incriminarea infracțiunii de spălare a banilor independent de existența unei
condamnări anterioare sau simultane pentru infracțiunile predicat.
Pentru o eficiență maximală a luptei împotriva spălării banilor și a finanțării actelor
de terorism, aceste prevederi ar trebui completate în legislația românească și cu unele
prevederi care să facă posibilă inversarea sarcinii probei în ceeace privește caracterul licit
al dobândirii bunurilor supuse procesului de spălare.
Necesitatea adoptării unor asemenea prevederi în sistemul de drept românesc a
apărut întrucât, prin practica judiciară a ultimilor ani s -a stabilit că în cele mai multe
situații organele judiciare și fiscale sunt în imposibilitatea de interveni împotriva unor
membrii aparținân d unor grupuri infracționale organizate care, deși nu au declarate
conform prevederilor legale în vigoare venituri obținute în mod licit, afișează un nivel de
trai foarte ridicat și dețin bunuri de lux. Conform legislației în vigoare, aceste bunuri nu
pot fi nici confiscate, nici impozitate decât în situația în care deținătorii lor sunt
condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni. Ori, în cazul unor lideri ai rețelor
criminale, în special cu componentă transfrontalieră, în majoritatea cazurilor, datorită
structurilor ierarhice și a folosirii tehnologilor de ultimă generație în materie de
telecomunicații și transferuri electronice de bani, este imposibil de probat legătura de
cauzalitate dintre proveniența bunurilor și comiterea de infracțiuni.
2.2. Infrac țiunile privind piața de capital

CAPITOLUL IV
MANAGEMENTUL STRATEGIC ȘI OPERAȚIONAL AL PREVENIRII ȘI
COMBATERII CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR

I. MANAGEMENTUL STRATEGIC AL PREVENIRII ȘI COMBATERII
CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR
1.1. Consideraț ii generale privind managementul prevenirii și combaterii
criminalității bancare

19 M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934; modificată și completată de: O.G. nr. 11/1993; Legea nr. 83/1994; O.U.G. nr.
38/2008.
20 M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934; modificată și completa tă de: O.G. nr. 11 1993; Legea nr. 83/1994; O.U.G. nr.
39/2008.

12 Prin prisma investigării criminalității din sistemul bancar, considerăm că
managementul este arta și știința de a -i face pe alții să acționeze în așa fel încât să se
atingă ob iectivele unei organizații; este procesul de statuare și îndeplinire a obiectivelor,
prin realizarea unor funcții de bază, specifice, în dirijarea și utilizarea resurselor umane,
materiale și financiare ale organizației.
Pentru activitatea de investigare a criminalității din sectorul bancar, considerăm că
principalele funcții manageriale sunt: planificarea, organizarea, conducerea și controlul.
Chiar dacă termenul de conducere poate crea confuzie, prin paralela pe care am făcut -o cu
managementul, considerăm că această noțiune reflectă cel mai bine procesul de antrenare,
influențare și direcționare a oamenilor pe care noi îl avem în vedere.
Organizarea ca funcție managerială privește alegerea unui anumit mod de utilizare a
tuturor resurselor în cadrul sistemu lui de management. Organizarea privește atât ceea ce vor
face oamenii, cât și modul în care eforturile lor personale trebuie combinate în cea mai bună
modalitate pentru a progresa în îndeplinirea obiectivelor. Cu alte cuvinte, prin organizare se
stabilește cum pot fi folosite cât mai metodic și eficient resursele agențiilor de aplicare a legii
cu atribuțiuni pe linia prevenirii și combaterii criminalității din sectorul bancar. Desigur
organizarea înseamnă punerea în aplicare a planurilor, a metodologiilor și tehnicilor de lucru
specifice.
1.2. Managementul strategic al prevenirii și combaterii criminalitățiii bancare
Prevenirea și combaterea criminalității bancare, sub aspectul managementului strategic
al României în domeniul de referintă, este un obectiv ce decurge din acțiunea complexă de
combatere a criminalității organizate, fiind cuprins în strategiile naționale de devoltare
durabilă și de securitate a României
Identificarea fenomenului criminalității financiar -bancare ca factor de risc la adresa
securității naționale a României a dus la crearea unor condiții pentru declanșarea unui
amplu program de acțiuni pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen .
În opinia noastră, managementul strategic este procesul managerial de formulare și
implementare a unei strategii. Managerul strategic îmbogățește conceptul de planificare
strategică. Acesta are în vedere atât mediul intern cât și cel international, concentrându -se
asupra evoluției fenomenului.
În concluzie, conceptul de management strategic are, în es ență, avantajul de a
anticipa și chiar de a iniția programe de prevenire și combatere a infracționalității din
sectorul bancar, ce constituie suportul pentru direcționarea pe termen lung a activității
agențiilor de aplicare a legii cu atribuțiuni in domeni u.

II. MANAGEMENTUL OPERAȚIONAL AL PREVENIRII ȘI COMBATERII
CRIMINALI TĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR
Managementul operațional al investigării infracțiunilor din sistemul bancar nu poate fi
asigurat în condiții corespunzătoare fără cunoașterea sistematică a modu lui în care se
desfășoară întregul proces de analiză financiară și cercetare penală din cadrul BNR,
ONPCSB, respectiv al Parchetului și Polției. În acest fel, managerul poate aprecia, la perioade
optime, modul în care se reflectă condițiile, nivelurile și criteriile specifice în procesul
managerial al combaterii criminalității bancare și poate interveni la timp pentru prevenirea si
combaterea fenomenului criminalității economico -financiare.
Perfecționarea sistemului informațional referitor la managementu l prevenirii și
combaterii criminalității bancare care prejudiciază implicit și bugetul consolidat al
statului, trebuie să fie o preocupare majoră. Acest fapt presupune renunțarea la metodele
tradiționale. Considerăm necesar ca managerii să dobândească cu noștințe despre
organizarea și funcționarea sistemului informațional îndeosebi cu privire la: definirea

13 surselor de informații, sistemul, circuitul acestora între agențiile de aplicare a legii cu
atribuții în domeniul financiar -bancar, mijloace tehnice fol osite etc.
Managementul operational vizează și activitățile de transformare a informațiilor în probe
de către unitățile specializate, pe baza procedurilor legale.
2.1. Analiza tactică a situației financiare a persoanelor fizice și juridice implicate în
săvârșirea infracțiunilor financiar -bancare
Principala funcție a analizei financiare este aceea de a integra și a adăuga plus –
valoare informațiilor obținute atât de la entitățile raportoare, cât și de la autoritățile de
supraveghere prudențială.
2.1.1. Ana liza tactică a conturilor persoanelor fizice
2.2.1. Analiza tactică a conturilor persoanelor juridice
2.2. Managementul investigativ al structurilor de aplicare a legii pentru prevenirea
și combaterea criminalității din sistemul bancar
Sistemul instituțion al implicat în prevenire și combaterea criminalității bancare în
România include organele judiciare cu competență în cercetarea, urmărirea penală și
judecarea cauzelor privind spălarea banilor (DIICOT; Direcția Natională Anticoruptie,
Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele ordinare de pe langa
instantele competente), precum și autoritati implicate în lupta antifraudă (Ministerul
Adminis tratiei și Internelor, Garda Financiara, DLAF, Oficiul National pentru Prevenirea și
Combate rea Spalarii Banilor, Banca Natională a Romaniei).
La nivelul Inspectoratului General al Poliției Române, în cadrul Directiei de Investigare
a Fraudelor își desfășura activitatea un serviciu specializat în investigarea infracțiunilor
financiar -bancare, ia r în cadrul DGCCO activează Serviciul de Combatere a Finanțării
Terorismului și Spălării Banilor specializat în investigarea infracțiunilor de spălare a banilor
proveniți din infracțiuni de natură judiciară. De asemenea la fiecare unitate teritorială iși
desfașoară activitatea ofiteri specializați în investigarea acestui gen de infracțiuni.
Criticăm decizia conducerii IGPR de a transfera competențele, serviciului specializat
în prevenirea și combaterea criminalităii financiar -bancare, la serviciul speciali zat în
recuperarea creanțelor. Ofițerii DIF nu vor mai avea posibilitatea monitorizarii specializate
a sectorului bancar, toate acestea în detrimentul interesului național.
2.2.1. Activități specifice desfășurate în fazele de documentare și cercetare a
infracțiunilor financir -bancare.
2.2.2. Schimbul de informații în cadrul managementului investigării infracțiunilor
financiar -bancare.
Apreciem că, obținerea efectului corespunzator în lupta împotriva criminalității
financiar -bancare depinde de capacitatea de implementare efectivă a dispozițiilor în
domeniu, dublată de o cooperare interinstituțională, de specializarea și perfecționarea
continuă a personalului implicat.

CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR INVESTIGATIVE ȘI DE CERCETARE
PENALĂ PENTRU PROBAREA ACTIVITĂȚILOR INFRACȚIONALE ÎN
CAUZELE PRIVIND CRIMINALITATEA DIN SISTEMUL BANCAR

I. ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL SPECIFICE INFRACȚIUNILOR
FINANCIAR – BANCARE
1.1. Competența cercetării infracțiunilor financiar -bancare
Dimensiunile accentuate ale fe nomenului infracțional, în special dezvoltarea
criminalității economico -financiare organizate, care reprezintă un risc la adresa asigurării unui

14 climat de siguranță și securitate, au impus înființarea unei formațiuni specializate pentru
combaterea formelor de manifestare a criminalității, mai ales sub aspectul său organizat.
Potrivit prevederilor Legii 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în
cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organiza tă și Terorism, această structură are în competență efectuarea urmăririi penale și în
cauzele ce au ca obiect criminalitatea financiar -bancară, respectiv spălarea banilor.
În situația în care sumele de bani supuse procesului de spălare provin din săvârșire a
infracțiunilor de corupție sau asimilate acestora, inșelăciune cu consecințe deosebit de grave și
evaziune fiscală, în situația în care prejudiciul este mai mare decât echivalentul a 1000 000
euro, competența de cercetare a infracțiunilor financiar -banca re revine Direcției Naționale
Anticorupție.
Sunt de competența structurii centrale infracțiunile , săvârșite în una dintre următoarele
condiții:
 de către persoanele care aparțin unor organizații, asociații sau grupări criminale, care:
– prin act ivitatea lor pot aduce atingere siguranței naționale a României;
– desfășoară activități infracți onale cu caracter transnațional
– activitatea infracțională s -a realizat sau a produs rezultate în
circumscripția mai multor curți de apel;
 s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, cu excepția
infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune, conform OUG 131/2006, fiind de competența
DNA ;
 există pericolul producerii ori s -a cauzat o tulburare importantă a relațiilor sociale la
nivelul unei colectivități.

Sunt de competența serviciilor teritoriale infracțiunile, săvârșite în una dintre
următoarele condiții:
– s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro;
– activitatea infracțională s -a desfășurat sau și-a produs rezultatul în mai
multe județe din circumscripția aceleiași curți de apel.
Odată cu înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism, a apărut necesitatea compatibilizării structurilor poliției j udiciare în raport cu
noile competențe conferite prin lege acestei instituții, sens în care, la 01.08.2005 a fost
înființată Direcția de Combatere a Marii Criminalități Economico – Financiare în cadrul
Direcției Generale de Combatere a Criminalității Orga nizate, iar începând cu 01.08.2008 a
fost reorganizată sub denumirea de Direcția de Combatere a Finanțării Terorismului și
Spălării Banilor, în prezent fiind transformată în serviciu specializat.
Pentru infracțiunile financiar -bancare pe care le -am analiza t în capitolul III al prezetei
teze, pentru prejudiciile sub 100 000 euro, competenta revine parchetelor și instanțelor
ordinare.
1.2. Procedura administrativă și judiciară în cazul infracțiunilor financiar –
bancare
1.2.1. Procedura administrativă prealab ilă
În cazul infracțiunilor financiar -bancare există o procedură administrativă prealabilă în
cazul căreia se procedează la identificarea clienților și la prelucrarea informațiilor referitore la
comiterea faptei. Pentru protejarea intereselor financiare, f iecare instituție de credit are
specialisti antifraudă, pregătiți să investigheze intern modul de derulare a operațiunilor
financiar bancare. În situația în care sesizează aspecte care exced normelor bancare, apeleaza
la procedura administrativa prealabila .
1.2.2. Procedura judiciară
În momentul în care din datele existente despre o anumită tranzacție se constată că

15 există indicii temeinice despre comiterea unei infracțiuni financiar -bancare se trece la etapa
jurisdicțională, respectiv sesizarea unității d e parchet competente, după caz a DNA sau a
organului competent.
Infracțiunile financiar -bancare se supun regulilor de procedură obișnuită de urmărire și
judecată.

II. METODE ȘI TEHNICI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR
FINANCIAR -BANCARE
2.1. Culegerea de informații, analiza și valorificarea acestora, investigarea
înscrisurilor
Practica demonstrează că nu poate exista o organizație fără un minim necesar de
informații, fără informarea membrilor săi și că succesul demersurilor pe care le inițiază
depinde în primul rând de rezolvarea problemei informațiilor. Informația facilitează accesul la
cunoașterea realității, fără cunoașterea acesteia, acțiunile unei colectivităti sunt sortite
eșecului. Cunoașterea înseamnă putere, iar persoana care deține informații are un ascendent
asupra celor pentru care datele respective sunt necesare.
Conform prevederilor art. 26 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și
funcționarea Poliției Române21, poliția culege informații în vederea cunoașterii, preveniri i și
combaterii infracțiunilor, precum și altor fapte ilicite.
O anchetă complexă poate deveni funcțională și se poate finaliza cu rezultate pozitive
numai dacă este bazată pe interacțiunea continuă a eforturilor structurilor specializate în
culegerea, an aliza și prelucrarea informațiilor, în investigarea calificată a cazurilor și
cercetarea penală a infractorilor22.
Concluzionând, în contextul activității specifice investigatorului, a valorifica o
informație înseamnă a o prezenta în timp util echipelor ope rative care investighează
infracțiunile financiar -bancare, pentru a le permite să ia măsurile ce se impun.
Cercetarea înscrisurilor reprezintă un domeniu specific de activitate al experților
criminaliști și are drept scop depistarea contrafacerii de docume nte și identificarea
persoanelor după scris23.
În activitatea practică, investigatorul se va putea confrunta adesea cu solicitări de
obținere a unor înscrisuri care să servească ca mijloace materiale de probă în justiție. Din
aceste considerente am apreciat necesară familiarizarea cu unele noțiuni generale privind
ridicarea și cercetarea înscrisurilor, latura tehnică a acestei operațiuni rămânând, însă, în
sarcina expertului criminalist.
Înscrisurile sunt acte scrise de mână, texte dactilografiate sau culese pe calculator, bilete
de bancă, timbre sau alte valori, precum și instrumentele de autentificare a lor (sigilii,
ștampile etc.) care nasc, modifică sau sting raporturi juridice de drept civil.
2.2. Accesarea sistemelor informatice, punerea sub supravegher e, interceptarea sau
înregistrarea comunicațiilor
2.2.1. Înregistrările audio și video .Înregistrările audio sau video, ca mijloc de acțiune
în culegerea de informații și obținerea de probe pentru combaterea infracțiunilor financiar –
bancare, dar nu numai pe ntru acest tip de infracțiuni, constituie un subiect de discuții
controversat, atât la nivel național cât și internațional. Controversa în domeniu este
determinată pe de o parte de cerințele tot mai mari pentru utilizarea ca probe a înregistrărilor
audio s au video – contrapondere la amploarea fără precedent a activității grupurilor criminale,
mafiote și teroriste care utilizează în acțiunile lor cele mai înalte tehnologi din domeniul

21 Publicată în M. Of. nr. 305 din 9 mai 2002
22 Costică Voicu, Georgeta Ștefania Ungureanu, Adriana Camelia Voicu, Investigarea criminalității financiar
bancare, Editura Polipress, 2003, pag. 1 26
23 Vasile Bercheșan, Metodologia investigarii infracțiunilor , Ed.Paralela 45, 1998

16 comunicațiilor, iar, pe de altă parte, de către imperativele principiului respectării vieții intime,
private și de familie. În același timp înregistrările audio și video sunt mijloace de probă facile
și relevante.
2.2.2. Accesarea sistemelor electronice de corespondență și interceptarea
mijloacelor de comunicare
Referindu -se, în mod expres, la interceptările mijloacelor de comunicare, prin art.91
indice 1 -art.91 indice 6 ale Codului de procedură penală sunt stabilite, punctual, cazurile care
permit o astfel de măsură restrictivă a drepturilor și libertăților cetățenești, condiții le care
trebuie îndeplinite, organele judiciare care sunt îndrituite să efectueze aceste activități,
modalitățile de certificare a înregistrărilor și modalitățile de verificare a acestor mijloace de
probă.
2.3. Activitățile de informații și investigații de sfășurate de investigatorul sub
acoperire
Investigatorul sub acoperire este folosit cu succes și în activitatea de investigare a
infracțiunilor financiar -bancare în România. Din analiza activităților operative se constată că
și în acest domeniu ermetizarea structurilor criminale este mai pronunțată, prezentând
caracteristici ale crimei organizate.
Instituția investigatorului sub acoperire a fost introdusă expres în legislația română prin
art.21 din Legea24nr.143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficul ui și consumului ilicit
de droguri și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului25 nr.43 din 4 aprilie 2002 privind
Parchetul Național Anticorupție.
Autorizarea folosirii investigatorului acoperit este de competența exclusivă a
procurorului și aceasta are loc n umai în faza urmăririi penale, nu și a judecații, scopul acesteia
fiind identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă. Astfel, potrivit prevederilor art.
224 alineatul 126, Codul de procedură penală investigatorii acoperiți pot efectua investiga ții
numai cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel.
2.4. Folosirea martorului protejat și a investigatorului specializat
2.4.1. Martorul protejat
Martorul într -o interpretare „lato sens u” este persoana care, în calitate de martor,
inculpat sau condamnat în altă cauză ori fără a avea o calitate procesuală, furnizează
informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave
sau care contribuie la pre venirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar
putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni27.
Opinăm că Legea nr. 682/2002, are o arie mult mai largă privind sfera de cuprindere
a infracțiunilor grave, chiar dacă nu su nt în sfera crimei organizate și nu sunt comise de
grup infracțional organizat. Importantă este înfăptuirea justiției prin înlăturarea fricii, a
terorii și violenței. Totodată, sunt incluse ca infracțiuni grave, pentru care operează
Programul de protecție, cele ce protejează normele sociale privind siguranța statului și

24 Publicată în Monitorul Oficial nr.362 din 3 august 2000, cu modificările și completările aduse de : Legea
nr.169 din 10 aprile 2002, Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003, Le gea nr.522 din 24 noiembrie 2004.
25 Publicată în Monitorul Oficial nr.244 din 11 aprilie 2002 cu modificările și completările aduse de : Legea
nr.503 din 11 iulie 2002, Legea nr.161 din 19 aprilie 2003, Ordonanța de Urgență nr.102 din 24 octombrie 2003,
Legea nr.26 din 05 martie 2004, Ordonanța de Urgență nr.24 din 21 aprilie 2004, Ordonanța de Urgență nr.103
din 16 noiembrie 2004, Legea nr.601 din 16 decembrie 2004, Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, Ordonanța de
Urgență nr.120 din 1 septembrie 2005, Ordonan ța de Urgență nr.134 din 29 septembrie 2005, Legea nr.383 din
16 decembrie 2005,Legea nr.35 din 1 martie 2006, Legea nr.54 din 9 martie 2006, Ordonanța de Urgență nr.27
din 29 martie 2006.
26 Lascu Ioan, Particularități de investigare si cercetare a infracț iunii de corupție in lumina noilor modificări
legislative, în Revista Dreptul, nr. 11/2002, pag. 137
27 D. Miclea – Crima Organizata Edit. M.A.I. Bucuresti 2003

17 siguranța națională, ceea ce situează instituția ,,martorului protejat” într -un plan judiciar
aproape cvasigeneral și nu ca fiind un instrument specific combaterii criminalității
organizate.
2.4.2. Investigatorul specializat
Pentru probarea activitaților infracționale ale persoanelor care sunt implicate în cauzele
financiar -bancare, pot fi folositi și investigatori specializați care colaborează cu unitătile
poliției judiciare și cu procurorul care supraveghează cazul.
Activitatea acestor investigatori se realizează cu respectarea strictă a dispozițiilor legale,
precum și a ordinelor și dispozițiilor de linie.
În cadrul acestei categorii, se încadrează atât ofițerii Direcției de Supraveghere
Operativă și Investigații a I.G.P.R. cât și ofițerii specializați ai DIF, Direcției de Combatere a
Criminalității Organizate și structurilor subordonate acesteia.

2.5. Controlul financiar -fiscal și supravegherea conturilor bancare și/sau asimilate
acestora
2.5.1. Controlul financiar -fiscal și exploatarea informațiilor din documentele de
exepertiză financiar -contabilă și tehnică
În activitatea de investigare a infracțiunilor financiar -bancare, controlul financiar -fiscal
și exploatarea informațiilor din docume ntele de expertiză financiar -contabilă și tehnică,
reprezintă activități de bază ale probatoriului în cauzele de acest gen. Putem vorbi de o
conexitate obiectivă a acestor activități, de a cărei concretizare depinde încadrarea juridica a
infractiunilor ce se comit în acest domeniu.
Controlul economico -financiar și expertiza contabilă asigură cunoașterea temeinică și
detaliată a circuitelor financiare prin intermediul cărora rețelele specializate în fraude
financiar -bancare disimulează proveniența ilicită a bunurilor supuse procesului de albire.
Controlul economic -financiar și expertiza contabilă trebuie să facă judecăți de valoare sau de
conformitate, interpretând stările de lucruri sau realitățile constatate, printr -o raportare
continuă a acestora la norm ele juridice în vigoare, la obiectivele de atins, la metodologiile sau
regulile de desfășurare prestabilite.
Controlul fiscal este realizat de specialiști pregătiți în domeniul fiscal, financiar -contabil
și specializați în tehnici de investigare și inspecț ie fiscală.
2.5.2. Supravegherea conturilor bancare și conturilor asimilate acestora
Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea uneia dintre infracțiunile financiar –
bancare, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorilor, procur orul poate
solicita judecătorului să dispună pentru o durată de cel mult 30 de zile punerea sub
supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora.
Această activitate rezidă în comunicarea tuturor tranzacțiilor care au loc în conturile
bancare, la societăți de servicii de investiții financiare sau la fondurile de investiții.
Datele comunicate de entitățile la care există aceste tipuri de conturi constituie proba în
instanta.
Noțiunea de « supraveghere » a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora,
presupune urmărirea acestora pe o perioadă determinată, ceea ce înseamnă că aceasta
activitate include în conținutul ei verificarea și comunicarea mișcărilor de capital și a
documentel or aferente acestor operațiuni.
Complexitatea infra cțiunilor financiar -bancare în cele mai multe situații, impune
folosirea concomitentă a tuturor acestor tehnici și metode, prezentate mai sus, pentru
probarea activității infracționale a autorilor și individualizarea pedepselor de către instanța
de judecat ă competentă.

18 2.6. Livrarea supravegheată a sumelor de bani .Livrarea supravegheată a sumelor de
bani se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 656/2002, Convenției Națiunilor
Unite din 1988, ratificată prin Legea nr. 118/1992 și Codul de Proce dură Penală.
În opinia noastră, livrarea supravegheată a sumelor de bani poate fi definită ca fiind
metoda folosita de instituțiile sau organele abilitate, cu autorizarea și sub controlul
procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulației pe teritoriul uneia sau mai
multor țării a unor sume de bani, în scopul stabilirii circuitelor financiare, al descoperirii
activităților infracționale si al identificării persoanelor implicate în operațiuni de spălare a
banilor sau finanțarea actelor de teror ism.

CAPITOLUL VI
ANALIZA CRIMINOLOGICĂ A FENOMENULUI CRIMINALITĂȚII
FINANCIAR -BANCARE

I. CONDIȚII FAVORIZATOARE ȘI CAUZE GENERATOARE ALE
CRIMINALITĂȚII FINANCIAR -BANCARE
1.1. Factori criminogeni
În România, dupa o lunga perioada de timp de tranziție la economia de piață și aderarea
la Uniunea Europena, simbioza mediul economic cu cel politic, generează condițiile
favorabile manifestării criminalității financiar -bancare28. După această perioadă constatăm
profesionalizarea infractorilor în domeniul crimin alității economico -finaciare, care dispun de
resurse intelectuale, logistice și economice pentru atingerea scopurilor infracționale.
Pentru persoanele specializate în domeniul financiar -bancar, care acumulează bunuri ca
urmare a săvârșirii de infracțiuni, sistemul economic și politic, mediul economic al afacerilor,
lipsa controlului intern si extern, cât și mediul judiciar, constituie mediul prielnic în care
acestea desfășoară activități infracționale.
1.1.1. Sistemul economic și politic.
1.1.2. Mediul e conomic al afacerilor
1.1.3. Controlul intern si extern
1.1.4. Mediul judiciar
1.2. Personalitatea infractorului specializat în frauda financiar -bancară
Infractorul financiar este o noțiune specie a noțiunii generice de infractor, diferența
specifică fiin d constituită din domeniul în care acționează, respectiv sfera economică și
financiară, fiscală sau bancară prin care prejudiciază atât bugetul consolidat al statului cât și
bugetul european. Scopul urmărit de el este obtinerea ilegală de bunuri29, urmată d e
schimbarea su transferul acestora, în vederea ascunderii adevăratei proveniențe a acestora.
În majoritatea cazurilor infractorul financiar are studii superioare și ocupă funcții de
conducere în cadrul unei organizații( ex.: manager, director, patron, ad ministrator etc.).
Funcția deținută îi dă posibilitatea să își pună în practică cunoștințele, încălcând prevederile
legale, urmărind obținerea unor profituri ilicite.
Dorința de a acumula bunuri, îl determină pe infractorul financiar să pună la punct
schem e prin care să sustragă sume considerabile de bani, pe care le investește ulterior în
bunuri imobiliare ( ex. : locuințe, terenuri ), în achiziționarea unor obiecte de valoare ( cum ar
fi autoturisme de lux ) sau chiar în coruperea unor funcționari sau oam eni politici cu influență.

28 Nicolae Ghinea, Mircea Pascu, Macrocriminalitatea economico -financiară , Ed.LVSCrepuscul,2008,P loiești.
29 art.2.lit.b din Legea nr.656/2002,cu modificările și completările ulterioare.

19 II. DIMENSIUNEA STATISTICĂ A CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR
2.1. Statistica IGPR
Pentru a avea o imagine cât mai elocventă asupra criminalității bancare, vom analiza
indicatorii statistici din evidențele IGPR, pentru per ioada 1999 -2009.
Având în vedere situația statistică a indicatorilor, pentru perioada 1999 -2009, putem
concluziona că:
– pe fondul dezvoltării mediului de afaceri și extinderea activităților serviciilor
bancare atât ale bancilor comerciale din România cât și a celor multinaționale, s -a
constatat o creștere sensibilă a infracționalității financiar -bancare în perioada 2003 -2007,
iar după aderarea la Uniunea Europeană o scădere – ca urmare a monitorizării de către
structurile europene.
– sistemul polițienesc și de cercetare penală al unităților de parchet, specializat în
prevenirea și combaterea criminalității din sistemul bancar, este ineficient, lipsit de
dinamism, aspect rezultat din diferențele evidente ale indicatorilor statistici pentru
ifracțiunile consta tate și soluționate.
– refuzul BNR de a colabora direct, pe bază de protocoale -așa cum s -a conlucrat până
în anul 2004, cu unitățile specializate ale IGPR, a dus la opacizarea activităților bancare,
îngreunând activitățile specifice ale ofițerilor de poliț ie, îndepărtând acțiunea acestora și a
procurorilor de momentele operative punctării probatoriului în cauzele care privesc
fraudele financiar -bancare.
– apariția noului cadru de reglementare a instituțiilor de credit și adecvarea
capitalului, a noilor norm e de creditare și cunoaștere a clientelei în consonanță cu
Directivele europene, cât și masurile BNR de monitorizare a pieței financiar -bancare pe
baza unor analize de risc – ținând cont de condițiile crizei financiare mondiale, au securizat
temporar mediul financiar -bancar în fața fenomenului criminalității economico –
financiare.

2.2. Statistica ONPCSB
Din analiza datelor statistice referitoare la numărul rapoartelor privind operațiunile cu
sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprez intă echivalentul în lei a
10.000 euro, pentru perioada 2002 -2007, se poate observa că acestea au crescut de la an la an,
ajungându -se ca în anul 2007 numărul acestora sa fie mai mare de aproximativ 11 ori decât în
anul 2002. De asemenea numărul operațiuni lor cu numerar a crescut de la 943529 în anul
2002, la 10611240 în anul 2007, iar cuantumul sumelor depozitate în numerar a crescut de la
8490 mil.euro, la 33190 mil euro. Același trend menținându -se și pentru cunatumul sumelor
retrase în numerar, respect iv de la 7838 mil euro, la 22233 mil euro.
Apreciem ca evoluția operațiunilor cu numerar reflectă predispoziția persoanelor
specializate în operațiuni financiar -bancare de spălare a banilor de a plasa sumele de bani
provenite din infracțiuni în sistemul fi nanciar bancar cu scopul ascunderii acestora în
multitudinea operațiunilor ce se desfășoară zilnic.
Aspectul pozitiv, este evidențiat de faptul că entitățile raportoare și autoritățile de
supraveghere prudențială au conșientizat importanța sesizării acest or operațiuni cu
numerar care pot reprezenta doar vârful icebergului unor operațiuni de spălare a banilor
de mare amploare.
La nivelul Oficiului, în anul 2007, un număr de 608 lucrări au fost finalizate cu
sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la suspiciuni de
spălare a banilor și un număr de 8 lucrări au fost finalizate cu sesizarea Serviciului Român de
Informații cu privire la suspi ciuni de finanțare a actelor de terorism, față de 336 sesizări cu
privire la sus piciuni de spălare a banilor sau finanțare a actelor de terorism trans mise în anul

20 2006 către Parchetul de pe lângă Înal ta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de
Informații (o creștere de 83,33%);
16140 143256365523662
336616
0100200300400500600700
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Fig.nr.9.Sesizări ONPCSB către Parchetul de pe lângă Înal ta Curte de Casație și Justiție

2.3. Statistica DIICOT și a Ministerului Justiției
Din analiza indicatorilor statistici aparținând Ministerului Justiției și Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, se poate observa o
tendință de creștere, în special al numărului de rechizitorii întocmite în care s -a reținut în
sarcina inculpaților și săvârșirea infracțiunilor financiar -bancare

CAPITOLUL VII
CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA
CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR

Criminalitatea afacerilor transformă și afectează toate valorile care reprezintă substanța
moralei publice indispensabile oricărei societăți, încrederea oamenilor în valorile autentice
fiind zdruncinată de dimensiunea profi turilor ilicite și de nepedepsirea celor care au acumulat
averi din activități criminale.
Organizațiile criminale evoluează de cele mai multe ori în relație directă cu
economia. Principala forță a organizațiilor criminale, astăzi din ce în ce mai flexibil e,
reactive și capabile să se integreze într -o economie globalizată, nu constă în creativitatea
lor în sensul propriu al cuvântului, ci în capacitatea pe care o au de a se adapta și integra
în economia legală.
Stoparea eficientă a criminalității financiar -bancare, ca formă specială a crimei
organizate și ca parte componentă a activităților grupărilor de crimă organizată, al cărei
scop final este legalizarea veniturilor obținute în mod ilicit și integrarea lor în circuitele
financiare legale, nu poate fi as igurată prin acțiuni unilaterale de întărire a normelor de
drept penal sau a oricărui tip de regulamente. Amploarea fenomenului necesită un sistem
complex de măsuri și o cooperare interinstituțională a tuturor actorilor implicați în
prevenirea și combatere a acestuia.
Apreciem că fenomenul de criminalitate financiar -bancară valorifică oportunitățile
oferite de economia oficială, prin exploatarea inconsistențelor instituționale și a
deficiențelor la nivelul managementului guvernamental . Deoarece fenomenul în sine își are
geneza în activitățile necontabilizate, putem spune că aria de acțiune maximizează
disfuncționalitățile și incertitudinile de la nivelul economiei oficiale.

21 Frauda financiar -bancară alături de frauda fiscală și finanțarea terorismului, sunt
fenomene care reprezintă amenințări internaționale la adresa economiei mondiale și a
instituțiilor angrenate în combaterea economiei subterane, iar prevenirea și sancționarea
fenomenelor este marea provocare adresată acestor instituții la începutul secolulu i XXI.
Consolidarea cooperării inter -instituționale între agențiile de aplicare a legii, abilitate în
prevenirea și combaterea fenomenului, este esențială pentru succesul acțiunilor îndreptate
împotriva formelor de infracționalitate în domeniul afacerilor , concomitent însă cu
implementarea unui sistem informatic complex, care să permită identificarea în timp util a
infracțiunilor financiar -bancare.
Întrucât serviciile financiare întâmpină dificultăți în implementarea eficientă a
sistemelor de combatere a f raudei financiar -bancare, în general, și a spălării banilor și
finanțării terorismului, în special, este necesară o abordare unitară a reglementărilor
internaționale de combatere a acestor fenomene, Unitățile de Informații Financiare din
întreaga lume treb uind să pună accent pe întărirea schimbului de informații referitoare la
spălarea banilor, finanțarea actelor de terorism dar și pe cunoașterea diferitelor moduri de
funcționare și organizare a FIU -urilor precum și a sistemelor de cooperare la nivel
națion al.
La scară internațională, frauda financiar -bancară se bazează pe exploatarea diferențelor
de reglementare dintre piețele economice și piețele financiar -bancare ale țărilor de pe întreg
globul și are efecte negative considerabile asupra economiei mondi ale prin deteriorarea
operațiunilor eficiente ale economiilor naționale, coruperea lentă a pieței financiare și
reducerea încrederii publice în sistemul financiar internațional, mărind riscurile și
instabilitatea sistemului, toate acestea conducând în fina l la reducerea ritmului de creștere
economică mondială.
Vom prezenta în continuare concluziile rezultate în urma cercetării cadrului normativ și
a sistemelor investigative și de cercetare specifice prevenirii și combaterii criminalității din
sistemul banca r – propunând, acolo unde considerăm necesar, modificarea și/sau completarea
unor acte normative, înființarea sau restructurarea unor sisteme investigative și de cercetare
apte să răspundă standardelor internaționale în acest domeniu complex.

7.1. GLOBAL IZAREA SISTEMULUI BANCAR INTERNAȚIONAL

Dezvoltarea piețelor financiare și diversificarea instrumentelor financiare au mărit
posibilitățile de acces la fonduri pentru bănci. Astfel, băncile au intrat și pe piețele de capital
la concurență cu societățile de valori mobiliare, de asigurări, fonduri mutuale, fonduri de
pensii. Totodată, băncile au trebuit să dezvolte noi produse și servicii, să folosească
instrumente și tehnici specifice noilor piețe, pentru a putea face față concurenței. Ca urmare,
practicile bancare tradiționale – bazate pe atragerea de depozite și acordarea de credite – au
trecut pe un plan secundar și au devenit precumpănitoare noile activități, cum ar fi tranzacțiile
de pe piețele financiare și generarea de venituri prin comisioane, care re prezintã surse
importante pentru profitabilitatea băncilor.
Centrele financiare oferă acum plasamente și servicii pentru investitorii din toate țările,
iar solicitanții de împrumuturi au acces la capitalul de pe piețele internaționale. Companiile
multinați onale pot accesa o multitudine de piețe interne și internaționale de capital pentru a -și
finanța diverse activitãți sau fuziuni și achiziții, în timp ce intermediarii financiari pot strânge
fonduri și gestiona riscurile cu mai mare ușurință prin accesarea acumulărilor de capital din
marile centre financiare internaționale30. Ca urmare, se constată tendința băncilor de a -și
extinde activitatea dincolo de aria lor tradițională de activitate care consta în depozite și

30 Dăianu, D., Globalizarea și sistemul financiar internațional , Economistul, 5 februarie 2001

22 acordarea de împrumuturi, pe măsură ce mult e țări și -au modificat legislația pentru a permite
băncilor comerciale sã se implice în activitatea de investiții, gestionarea activelor și chiar
asigurări, permițându -le astfel să -și diversifice sursele de venit și să -și reducă riscurile.
Constatăm că din punct de vedere investigativ, acest proces de globalizare a sistemului
bancar, ne lasă puține piste în probarea activităților infracționale din sistemul bancar.
Folosirea centrelor bancare offshore și rapiditatea de derulare a operațiunilor financiar
banc are, îngreunează foarte mult activitatea investigativă și de cercetare penală.

7.2. PREOCUPĂRI PRIVIND PREVENIREA ȘI COMBATEREA
CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR

Sensibilitatea mediului financiar -bancar în raport cu schimbarea conjuncturală
economică dă naștere nevoii de perfecționare și readaptare a legislației financiar -bancare,
deoarece această sensibilitate conjuncturală depinde nu numai de natura diferitelor operațiuni
financiar -bancare, ci și, într -o mare măsură, de însuși mecanismul financiar -banc ar.31
Evoluția vieții economico -sociale determină și condiționează organizarea și funcționarea
mecanismului bancar pe care prin diferite măsuri îl perfecționează.
În toate țările (și la noi) s -a dezvoltat această preocupare pentru perfecționarea
sistemulu i bancar și a mecanismelor specifice de funcționare.
Constatarea că mecanismele financiar -bancare pot să atenueze, să agraveze sau să
accelereze consecințele economice este o certitudine.
Fără niciun dubiu, companiile au folosit și vor continua să foloseas că structuri opace și
complexe, care includ filiale î n centre financiare off -shore, mijloace cu scopuri speciale și
tranzacții financiare complexe, deseori cu complicitatea autorităților fiscale și a funcționarilor
bancari, pentru a reduce transparența activităților lor în fața controalelor specifice.
De ace ea este nevoie de schimbări în abordarea problematicilor financiar -bancare,
respectiv simplificarea, prin modificarea legislației și politicii bancare și introducerea de
noi reguli interne, regulamente și proceduri.
Necesitatea schimbării este determinată și de atitudinea multor cetățeni, clienți ai
instituțiilor de credit. Din ce în ce mai mulți cetățeni așteaptă să fie tratați în mod egal, cu
înțelegere și respect de către serviciile bancare prin personalul acestora. Filozofia conformării
voluntare este r ezultatul unei abordări contemporane privind cunoașterea clientelei bancare.
Presiunea socială împotriva tuturor tipurilor de corupție crește din ce în ce mai mult.
Cetățenii doresc un sistem bancar transparent, iar drepturile și obligațiile să nu fie depe ndente
de niște legi nescrise și de negocieri nemonitorizate.
Este nevoie de o nouă politică financiar -bancară în raport cu tratamentul care trebuie
aplicat clienților bancari, în condițiile actuale ale crizei eonomico -financiare mondiale.
Tipul de trata ment trebuie să fie bazat, atât cât este posibil, pe situația specifică a
fiecărui client bancar. În acest sens, punctele de plecare sunt profitul fiscal și riscul financiar –
bancar. Prin angajarea unei abordări selective, capacitatea disponibilă în condiți ile aplicării
legii poate fi folosită cât mai eficient. Principiul de îndrumare pentru tratamentul clientului
bancar este că fiecare va primi atenția cuvenită situației sale.
Altfel spus, tratamentul privind cunoașterea clintelei bancare trebuie să fie int erpretat cu
referire la procesele implicate în asigurarea serviciilor financiar -bancare, control și depistarea
fraudei.
Prin urmare, sistemul bancar are nevoie să se bazeze în prevenirea și combaterea
fraudei financiar -bancare pe trei faze diferite: preven irea prin asigurarea serviciilor

31 Nicolae Ghinea, Mircea Pascu, Macrocriminalitatea economico -financiară, Ed.LVS.Crepuscul, Ploiești, 2008

23 bancare adecvate, intensificarea verificărilor generale și depistarea fraudei în mod
specializat.
În acest sens există preocupări ale BNR pentru un control financiar -bancar mai
eficient
Strategia BNR trebuie să păstreze și în viitor controlul financiar -bancar în centrul
atenției, cu accent mai mare pe elementul calitativ, respectiv eficiența acestuia.
În concret, fiecare instituție de credit trebuie să dezvolte funcția verificărilor -control
spre eficiență cu resursele dispon ibile, plecând de la realitatea că nu se pot cuprinde în
verificări toate aspectele privind clienții bancari, întrucât acest lucru ar necesita fie creșterea
nejustificată a numărului specialiști în frauda bancară, fie realizarea unor acțiuni de verificare –
control superficiale.
Astfel, maximizarea rezultatelor cu un efort minim se poate realiza prin dezvoltarea
procedurii referitoare la analiza de risc. Printr -o asemenea procedură se pot identifica riscurile
financiar -bancare ale clienților care trebuie gest ionate prin managementul de risc, astfel încât
numai riscurile reale să fie controlate.
A. Generalizarea controlului efectuat pe baza analizei de risc
Strategiile de control vor trebui să se bazeze exclusiv pe analiza de risc pentru
îmbunătățirea selecției clienților bancari și a sectoarelor cu risc ridicat. Este o orientare
absolut necesară, având în vedere că toate statele membre ale Uniunii Europene utilizează
această metodă.
Analiza de risc permite ierarhizarea verificărilor, pentru a le putea prioritiz a și pentru
utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile. De asemenea este necesară înregistrarea
datelor specifice privind activitatea antifraudă sau rezultatele acestor activități. Absența
acestor date, situație cu care se confruntă dealtfel și țări le comunitare în prezent, conduce la o
lipsă a eficienței analizei de risc, deoarece nu se poate stabili dacă criteriile folosite sunt
relevante.
Clientul bancar, persoană fizică sau juridică, despre care sunt suspiciuni de implicare în
activități infracți onale, trebuie tratat ca orice alt client – un client căruia instituția de credit îi
acordă încredere până când sunt dovezi contrare care sugerează că acesta a abuzat de ea.
Informațiile variind de la cele privind suspiciuni privind identitatea persoanelor , lipsa
documentelor fiscale până la informații mai elaborate privind nesinceritatea declarațiilor
referitoare la garanțiile bancare, pot fi utilizate pentru o evaluare a riscului legat de
posibilitatea unei viitoare neconformări.
Profilele utilizate pentr u acest sistem trebuie să se bazeze pe categoriile de clienți
bancari care au caracteristici similare (industrie, agricultură, construcții, baruri/restaurante,
etc). Atenția din punct de vedere bancar nu poate fi aceeași pentru fiecare grup. Aceasta nu
înseamnă că unii clienți sunt verificați superficial, ci doar că sfera de cuprindere și
profunzimea controlului diferă în funcție de tipul clientului.
În acest scop, clienții bancari pot fi clasificați în trei categorii:
– clienți cu risc redus;
– clienți cu risc mediu;
– clienți cu risc înalt.
Pentru fiecare client bancar riscul va fi previzionat pe baza unui algoritm ce conține
următoarele variabile: încrederea financiar -bancară; bonitatea financiar -bancară;
probabilitatea de fraudă financiar -bancară.
Încred erea financiar -bancară este determinată în funcție de riscurile persoanei fizice
plătitoare, ale consultantului sau firmei sale; importanța veniturilor și a plății impozitelor
fiscale la bugetul consolidat al statului, probabilitatea de fraudă financiar -bancară – riscuri
aferente grupului țintă.

24 Un element considerat necesar în clasificarea clienților pe diferite grupuri este deținerea
de informații cu privire la diferitele tipuri de grupuri țintă, respectiv informații privind
caracteristicile de neconforma re ale unui grup. Aceste informații vor fi utilizate pentru
alcătuirea și menținerea listelor cu elemente de interes și programe standardizate de
verificare -control general. În plus față de informațiile de grup, sunt necesare și informațiile
despre nivelul de conformare al clientului însuși. O mare parte pot proveni de la administrația
fiscală (plăți de impozite, declarații fiscale etc.). Alte informații sunt colectate de la terți (de
exemplu – plata utiltăților) și de la alte instituții administrative (asi gurări sociale).
B. Reorganizarea activității de verificare -control financiar -bancar
Fie că este vorba de infracțiuni în legătură cu sistemul bancar sau cu complicitatea
funcțonarilor bancari, nu este eficient să se mobilizeze resursele instituției de cred it sau ale
clientului atunci când mizele financiare pot fi limitate.
De altfel, riscurile de fraudă nu sunt uniforme la toate categoriile de clienți. În funcție de
sectorul socio -profesional luat în considerare, poate fi mai judicios să ne preocupăm doar d e
modul de întocmire a documentelor financiar -bancare. În schimb, nu poate fi vorba de a limita
investigațiile atunci când examinarea prealabilă a unui dosar scoate la iveală numeroase
anomalii aparente.
Experții din cadrul Direcției Supraveghere și Contro l din BNR, dar și specialistii
antifrauda din centralele băncilor comerciale, trebuie, deci, să poată utiliza cea mai mare
paletă posibilă de metode sau proceduri, cum ar fi verificarea extinsă, verificarea simplificată,
controlul situației financiar -fisca le pe ansamblu, verificarea punctuală a unui element, pentru
a adapta mai bine mijloacele disponibile la situația concretă.
Din punct de vedere administrativ este necesară modificarea structurilor organizatorice
și a atribuțiilor acestora.
B1. Înființarea departamentelor antifraudă în fiecare instituție de credit
O condiție importantă pentru o bună rată a depistărilor este de a deține informații
excelente.
Oportunitatea înființării unui astfel de departament se datorează lipsei actuale de
informații de car e ar trebui să dispună specialiștii financiar -bancari înainte de demararea unui
control operativ inopinat. Centralizarea informațiilor, atât a celor oferite de clienții bancari,
cât și a celor obținute de la terți, va permite creșterea eficienței activităț ii de control financiar –
bancar.
B.2. Creșterea responsabilităților analiștilor de credite din unitățile bancare
Pornind pe de o parte, de la faptul că cercetarea infracțiunilor de natură financiar –
bancare presupune, în primul rând, cunoașterea fenomenului criminalității în sectorul bancar,
un acces într -o manieră directă la informațiile din domeniul de aplicabilitate (dosar bancar,
documente contabile) va duce la obținerea unor rezultate performante ale acțiunii de analiză a
fiecărui dosar de credit, iar, p e de altă parte, la atingerea obiectivului unității de credit care
constă în încasarea corectă a comisioanelor și dobânzilor aferente.
Având în vedere aceste aspecte, considerăm util, inițierea, pe baza un protocol de
colaborare între BNR și IGPR, a unor cursuri de pregătire pentru prevenirea și combaterea
fraudei financiar -bancare, care să se adreseze analiștilor de credit. Derularea unor
asemenea cursuri interactive ar avea un efect viitor de tip preventiv, cât și un impact pozitiv în
schimbarea conduite i funcționarilor bancari, care vor fi mai precauți știind că pot fi urmăriti
penal în caz de eludare a legii financiar -bancare.
Cu alte cuvinte, aceste întâlniri ar fi benefice atât pentru sistemul polițenesc prin prisma
activităților specifice cât și pen tru instituțiile de credit în sensul cunoașterii clientelei prin
prisma activităților investigative polițienești.
C. Îmbunătățirea cooperării prin încheierea de protocoale cu alte instituții
naționale .

25 Diverse informații trebuie oferite instituțiilor pub lice în legătură cu aplicarea
defectuoasă sau lipsa aplicării legii. Astfel, schimbul de date va deveni din ce în ce mai
important, ca rezultat al creșterii internaționalizării și a informatizării.
În scopul eficientizării activităților specifice, consider ăm oportun încheierea unor
protocoale de colaborarea cu BNR, Asociația Română a Bancilor, ONPCSB, ANAF.
Accesul la resursele și informațiile acestora este aproape indispensabil din cauza
complexității crescânde a investigațiilor. Desigur, trebuie respectat ă confidențialitatea datelor
obținute.
Frauda nu este îngrădită doar la nivel național. Integrarea în Uniunea Europeană creează
noi oportunități de fraudă iar cooperarea internațională are o importanță din ce în ce mai mare.
D. Dezvoltarea tehnologiei info rmației
Procesarea informației a fost întotdeauna un proces complex de muncă. Fără un sprijin
major de tehnologie a informației, nu se poate face față afluxului foarte mare de informație.
Astfel, atenția poate fi focalizată asupra clienților bancari sau g rupurilor de clienți cu
cele mai multe riscuri. Noile tehnologii oferă opțiuni pentru creșterea calității acestor procese.
Aceasta se aplică, în special, tratamentului clienților care fac parte din cadrul grupurilor țintă
sau grupurilor orientate spre clie nți. În acest fel se poate ridica nivelul de aplicare a legii.
Ca și în cazul altor instituții, în instituțiile de credit, noile opțiuni de tehnologia
informației oferă un impuls pentru îmbunătățirea furnizării serviciilor.
Tehnologia informațională schimb ă natura și viteza tuturor tendințelor în ceea ce
privește procesele și asigură stimulentele pentru noi forme de tendințe digitale și a comerțului
electronic. Din cauza acestor modernizări, latura tradițională pierde teren. Locul acțiunii și
locația sunt d in ce în ce mai greu de depistat.
Detectarea fraudei într -o economie digitală impune cerințe diferite privind metodele și
tehnicile de identificare și localizare a persoanelor juridice și activităților comerciale.
În prezent, se manifestă o cerere crescân dă pentru utilizarea datelor automatizate de la
procesele principale, până, la scopurile secundare. Găsirea unor legături între datele care sunt
deja la dispoziția instituției de credit conduce la noi informații, la caracteristici care pot
contribui la ide ntificarea unor indici importanți despre fraude. Tocmai în acest scop trebuie
aplicate noi tehnici de depozitare a datelor (de exemplu facilitarea consultării datelor pe
subiecte) care să permită o interogare coerentă a acestora.
E. Dezvoltarea managementu lui
Pentru prevenirea și combaterea eficientă a criminalității din sectorul bancar este foarte
important managementul de înaltă calitate.
Personalul managerial trebuie să fie capabil să facă față diversității și să conștientizeze
importanța creării unor le gături și a motivării personalului. Cerințele în schimbare impuse
personalului, cum sunt atitudinea profesională și abilitatea de a opera independent, sunt
reflectate în stilul de management solicitat. Sarcina managementului va trebui să se mute către
controlul procesului, furnizând cadrul de acțiune și personalul de instruire. Oricum,
managerul rămâne în mod evident responsabil pentru procesele primare, în termen ale
progresului și rezultatele concrete.
În perioada următoare, atenția va trebui să fie acor dată modificării profilului
personalului de conducere al instituțiilor de credit în relația acestuia cu autonomia,
managementul orientat către rezultate și conceptul managementului integral. Fiecare membru
al echipei va avea controlul asupra cunoștințelor, atribuțiilor de comunicație și va fi
responsabil cu cooperarea.

26 7.3. SISTEMUL INVESTIGATIV ȘI DE COOPERARE PENTRU PEVENIREA
ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII DIN SISTEMUL BANCAR

Bazele instituirii unui regim internațional de luptă împotriva criminalităț ii financiar –
bancare sunt reprezentate de standardele internaționale în materie, deja menționate si analiza te
în detaliu în capitolele anterioare, care impun țărilor ce le -au adoptat mai multe obligații decât
cele pe care acestea trebuie să le implementeze la nivel național.
Astfel, trebuie să subliniem importanța Acordurile de la Basel privind reglementările
bancare și practicile de supraveghere (1988 și 1999) care au fost adoptate sub forma a două
directive 2006/48.EC – pentru riscul de credit și cel oper ațional, 2006/49/EC -pentru riscul de
piață și cel de contrapartidă ; Convenția privind spălarea, cercetarea, sechestrarea si
confiscarea veniturilor obținute din activități criminale (Convenția de la Strasbourg -1990) ;
cele 49 de recomandări ale GAFI cu pr ivire la măsurile pe care trebuie să le ia fiecare țară în
vederea combaterii spălării banilor și finanțării terorismului; Convenția Consiliului Europei
privind spălarea descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea
terori smului, adoptată la Varșovia la 16.05.2005, precum și a III -a Directivă a Parlamentului
European și Consiliului Uniunii Europene privind prevenirea folosirii sistemului financiar în
scopul spălării banilor și a finanțării terorismului(2005/60/CE).
Având în vedere standardele internaționale și obligațiile pe care România și le -a asumat
odată cu adoptarea acestora, analiza situației din România sub aspectul amenințării
reprezentate de fenomenul criminalității financiar -bancare, opinăm că elementele
componente ale Strategiei Naționale pentru instituirea unui regim eficient de combatere a
acestui fenomen, trebuie să se întemeieze pe experiența internațională și să fie completate
cu recomandări specifice referitoare la măsurile și activitățile menite să asigure c rearea
unor sisteme operaționale eficiente.
Principiile unei Strategii Naționale de luptă împotriva criminalității financiar -bancare ar
trebui să vizeze următoarele elemente de bază:
– evitarea limitările impuse de comunitatea internațională ca urmare a insuficienței
măsurilor luate pentru combaterea acestui fenomen, cu scopul de a crea un sistem eficient de
protecție națională împotriva criminalității financiar -bancare, ținând cont particularitățile
statului respectiv.
– măsura în care guvernele sunt pr egătite pentru o adoptare completă sau secvențială ,
care depinde de poziția acestor guverne față de chestiuni ca : amenințarea pe care o reprezintă
acest fenomen, posibilitatea de a acționa pe baza unor legi adoptate pe scară largă și de a
proteja interesu l economic al țării.
Pentru aceasta trebuie acordată atenție particularităților legislației naționale și
organizării instituționale ce vor asigura diagnosticarea posibilelor puncte slabe și stabilirea
recomandărilor privitoare la modul de eliminare a acest e puncte slabe.
Menționăm faptul că atât disparitatea resurselor de care dispun statele, cât și situațiile
geopolitice atât de diferite ne determină să fim oarecum sceptici și să afirmăm că în materie
de cooperare între țări și, mai precis în ceea ce priv ește lupta împotriva criminalității
financiar -bancare , mai sunt încă multe de făcut.
Referitor la sistemul investigativ național pentru prevenirea și combaterea
criminalității din sectorul bancar, manifestă lacune organizatorice atât la nivelul ONPCSB
dar și la nivelul organelor judiciare.
Structura organizațională a ONPCSB nu asigură eficiența operațională în
prelucrarea și diseminarea informațiilor financiare, întrucât forul decizional reprezentat de
Plenul Oficiului, care are o componență eterogenă, nu poate lua în majoritatea cazurilor
decizii operative în consonanță cu evoluția și dinamica fenomenului de spălare a banilor.

27 Sesizărilor ONPCSB, care au la bază rapoartele transmise de către entitățile
raportoare și analizele financiare efectuate de căt re specialiștii acestei instituții, sunt
transmise autorităților judiciare competente la o mare perioadă de timp după efectuarea
operațiunilor suspecte de spălare a banilor, fapt ce face practic imposibilă identificarea
persoanelor implicate, probarea acti vității infracționale și implicit tragerea la răspundere
penală a acestora.
Considerăm că procesul de reorganizare a Direcției de Investigare a Fraudelor în
cadrul căreia s -a înființat un serviciu specializat în recuperarea creanțelor, care cumuleaza
comp etețele investigative ale serviciilor de combatere a spălării banilor și cel de combatere
a fraudelor bacare, a condus la crearea unor paralelisme sub aspectul competențelor și a
unor confuzii de comunicare și relaționare cu unitățile de parchet din cadrul Ministerului
Public, având drept consecință diminuarea operativității sistemului polițienesc specializat
în investigarea și cercetare a infracțiunilor financiar -bancare.
Având în vedere obiectivele Strategiei de Dezvoltare Durabile a României pâna în
anul 2025, ale Panului National de Dezvoltare 2007 -2013 cât și cele ale Strategiei Poliției
Române 2008 -2011, pentru eficientizarea activității structurilor menționate, trebuie
acordată o atenție deosebită cooperării interinstituționale și internaționale. D e asemenea
pot fi avute în vedere aspecte ale parteneriatului public -privat, în scopul creșterii
operativității, dezvoltării conștiinței civice, apropierea de societatea civilă și implicarea
acesteia în procesul de prevenire și combatere criminalității fi nanciar -bancare, precum și o
mai bună cooperare cu autoritățile de supraveghere prudențială.

7.4. METODE ȘI TEHNICI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR
FINANCIAR -BANCARE

În scopul investigării infracțiunilor financiar -bancare, sistemele investigative ale
folosesc în principal următoarele tehnici și metode: investigarea înscrisurilor și înregistrările
audio și video, accesarea sistemelor electronice de corespondență și interceptarea mijloacelor
de comunicare, folosirea investigatorilor acoperiți, a investigato rilor cu identitate reală
specializați în operațiuni speciale, a martorului protejat, a unităților task -force, precum și
controlul financiar -fiscal și exploatarea informațiilor din documentele de expertiză financiar –
contabilă și tehnică, punerea sub suprav eghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate
acestora și livrarea supravegheată a sumelor de bani.
Considerăm că la nivelul unităților din I.G.P.R., trebuie regăndit sistemul de
culegere a informațiilor prin stabilirea unor sarcini clare la nivel organizațional și
punctarea acestora în grilele ocupaționale ale ofițerilor de poliție judiciară, pe principiul
specializării, în cazul nostru – domeniul prevenirii și combaterii criminalității din sectorul
bancar.

7.5. MANAGEMENTUL STRATEGIC SI OPERAȚIO NAL AL INVESTIGĂRII
INFRACȚIUNILOR FINANCIAR -BANCARE

Dimensiunea strategică nouă este dată în domeniul criminalității financiar -bancare de
recentul Tratat de Reformă de la Lisabona. Aspectele operaționale decurg din cele strategice
și au în vedere cunoașt erea, gestionarea și exploatarea oportunităților investigative la nivelul
BNR, ONPCSB, DIICOT, IGPR, Ministerului Economiei și Finanțelor, Directia Națională
Anticorupție, Serviciile de Informații.
În concluzie, obținerea ef ectului corespunzător în lupta împotriva criminalității din
sectorul bancar depinde de capacitatea de implementare efectivă a dispozițiilor în domeniu,
dacă va fi dublată de o cooperare interinstituțională, de specializarea și perfecționarea

28 continuă a per sonalului implicat, soluțiile ce urmează a fi luate trebuind să aibă un impact
semnificativ atât în ceea ce privește prevenirea, cât și inlăturarea consecințelor acțiunilor
ilicite.

7.6. ABORDAREA CRIMINOLOGICĂ A INFRACȚIUNILOR FINANCIAR –
BANCARE

Analiza criminologică, la nivel național, relevă faptul că în România, după o lungă
perioadă de timp de tranziție la economia de piață și aderarea la Uniunea Europena,
simbioza mediul economic cu cel politic, generează condițiile favorabile infracționalității
economico -financiare în general si criminalității financiar -bancare -în special .
De asemenea, constatăm profesionalizarea infractorilor în domrniul financiar -bancar
care dispun de resurse intelectuale, logistice și economice pentru atingerea scopurilor
infracționale.
În opinia noastră, structurile de specialitate, care funcționează în cadrul IGPR,
trebuie să aibă compartimente de analiză criminlogică și financiar -operativă, care să
direcționeze activitățile specifice și de cercetare penală în domeniul inve stigarii
infracțiunilor financiar -bancare.

7.7. CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ȘI VULNERABILITĂȚILE
SISTEMULUI FINANCIAR – BANCAR

Cercetările efectuate asupra sistemelor financiare din principalele țări ale Uniunii
Europene evidențiază faptul că modelul unei piețe financiare foarte reglementate, dominate de
o autoritate de control puternică și cu competențe extinse este agreat, dar rămân în zona de
clarificare și redefinire nu doar relația dintre autoritățile de control și cele profesionale
(echilibrul între r eglementare și autoreglementare sau autodisciplină) ci și o mai riguroasă
delimitare a raporturilor între autoritățile specializate și autoritățile publice tradițional
competente pentru descoperirea și reprimarea criminalității economico -financiare (poliți a,
parchetul, justiția).
În opinia noastă, trebuie ca o analiză lucidă a actualei crize financiare globale să
evidențieze, printre altele și următoarele aspecte:
 dimensiunile, evident aproximative, ale economiei criminale, ca și componentă a
economiei legale. Cuantificarea capitalului murdar și a celui speculativ în volumul
capitalului mondial și puterea acestora de a produce „seisme” pe cele mai reprezentative
piețe financiare;
 efectele catastrofale ale politicilor de dereglementare sau autoreglementar e
promovate de aproape toate autoritățile naționale și internaționale în materia funcționării
piețelor financiare;
 falimentul desăvârșit al sistemelor de risc, management și a modelelor ce stau la
baza acestora care au încurajat fraude și infracțiuni dezvă luite doar întâmplător. în acest
sens este corectă aprecierea făcută de Alan Greenspan problema esențială este că
modelele noastre de risc management, în ciuda complexității pe care au căpătat -o sunt
încă prea simple pentru a captura întregul spectru de variabile care guvernează realitatea
economică globală;
 fiecare mare corporație are în structura sa o componentă criminală care impune, de
cele mai multe ori, regulile jocului, regulile piețelor pentru simplul motiv că aceasta
absoarbe fonduri de natură criminală, le spală și dorește a le multiplica prin operațiuni,
scheme și instrumente financiare inventate; aparent sofisticate și scăpate de sub orice
reglementare sau activitate de supraveghere;

29  actualele tehnici, metode ș i practici contabile utilizate în cadrul operatorilor
financiari, bancari, de asigurări, etc., au permis supraevaluarea activelor lor, iar auditul
acestor firme a devenit captiv, acceptând și, mai mult, supervizând ilegalitatea acestora
(marile prăbu șiri începute cu ENRON și terminate astăzi cu cele prezentate mai sus sunt
edificatoare).
Merită menționată ultima mare prăbușire înregistrată în ziua de 17 martie 2008 a băncii
americane Bear Stearns (fondată în anul 1923) ale cărei acțiuni au scăzut de l a valoarea de
158,39 dolari în luna aprilie 2007, la 3,63 dolari în ședința de tranzacționare din 17 martie
2008. Acest „simbol” al economiei și finanțelor americane a fost cumpărat de Banca
americană de investiții J.P. Morgan Chase cu suma de 240 milioane de dolari, adică cu 90%
mai puțin decât valoarea de piață înregistrată de către Bear Stearns cu o săptămână în urmă.
Criza financiară scoate la lumină viciile majore ale unui model de guvernantă și ale unor
practici ilegale în lumea finanțelor și băncilor care sunt departe de ceea ce se numește în mod
curent „bune practici”. Această concluzie aparține prof. Daniel Dăianu (vezi Ziarul Financiar
din 25 martie 2008) care, analizând declarațiile lui Alan Greenspan (fost președinte al
Rezervelor Federale ale S. U.A.), afirmă: ,,Alan Greenspan rămâne, în pofida crizelor foarte
severe de acum, adept al autoreglementărilor, teză ce poate fi pusă în relație cu ipoteza
funcționării eficiente a piețelor. În schimb, cei ce văd imperfecțiuni, nu minore, în
funcționarea p iețelor financiare reclamă măsuri de reglementare corespunzătoare”.
Opiniile exprimate de prof. Daniel Dăianu se referă la:
 inovațiile financiare introduse și promovate pe piață au generat și amplificat riscuri,
ele constituind o cauză structurală a crizei financiare actuale;
 controversele existente între analiștii financiari sunt generate de disputa între
paradigme în înțelegerea funcționării piețelor financiare și implicații în domeniul
supravegherii și reglementării;
 o serie de inovații financiare, scoas e la iveală abia acum. În plină criză, au opacizat
piețele, în sensul că nimeni nu este dispus să spună care sunt riscurile acestora și cine le
suportă. Riscul asumat este cel care mișcă piața de credit; când acest risc nu mai este clar,
când transparența dispare, piețele îngheță;
 orice inovație financiară are părți bune și părți rele edificatoare fiind în acest sens
opiniile exprimate cu mult timp în urmă (anii 1999 -2000) de către prestigioși economiști și
finanțiști (Alexander Lamfalussy și Paul Krugman) care susțineau, argumentat, faptul că
„globalizarea piețelor financiare nu poate avea succes în condițiile unor mecanisme de
autoreglementare care generează creșteri de risc ca urmare a inovațiilor financiare”
 viața arată ce rău este să nu avem o reglement are a sectorului financiar paralel
(shadow banking sector), să nu încercăm să soluționăm conflicte de interese flagrante, să nu
combatem opacizarea piețelor, efectele de contagiune, care accentuează riscuri de sistem
dincolo de frontierele națio nale;
 ar trebui reexaminate propunerile fostului ministru italian al economiei, Tomasso
Padoa Schioppa, care cerea o creștere instituționalizată a capacității de supraveghere bancară
la nivelul Uniunii Europene (acum autoritățile de supraveghere sunt națio nale);
 ar trebui să facem o distincție clară între piețele libere și piețele fără reglementări.
Când piețele sunt completamente „lăsate de capul lor” daunele colaterale pot fi imense și se
poate ajunge la reacții virulente, care să pună în discuție chiar s piritul economiei de piață,
libere;
 criza actuală reclamă o reevaluare a întregului edificiu de reglementări astfel încât să
putem controla riscurile sistemice rezultate din inovații financiare;
 nu economia reală trebuie să servească celei nominale (financ iare), ci invers. Când
aceasta din urmă ajunge să urmărească un „raison d'etre” al său (inclusiv prin nivelul
profiturilor generate de operațiuni pur speculative) pericolele vizează economia în ansamblu.

30 Oare este firesc ca șefi de bănci să fie demiși cu „ parașute de aur” de zeci de milioane de
dolari (euro), în timp ce pierderi masive să fie suportate de acționari, de cetățeni?;
 nu este normal ca scheme de compensare în industria financiară să stimuleze asumarea
de riscuri aproape indiferent de circumstanț e;
 economia capitalistă are nevoie de un compas moral și aceasta trebuie să ghideze
conduita celor care gestionează finanțele private;
 pentru a proteja economia și finanțele de practici ilegale este nevoie, printre altele, de
reglementări eficace.
În opini a noastră, procesul globalizării a generat o creștere exponențială nu doar a
economiei reale legale dar și a activităților ilegale ale grupurilor criminale din ce în ce mai
sofisticate și active pe piețele transnaționale. Acestea exploatează cu maximă rapi ditate și
eficiență un element cheie: acela al neomogenității legislative existente între diferitele țări,
al excesului de autoreglementare și al capacității limitate de control, supraveghere și
investigare din partea organismelor specializate.
În categori a vulnerabilităților specifice sistemului economico – financiar din România,
trebuie să includem:
 faptul că băncile străine controlează 90% din activele sistemului bancar din România,
marea lor majoritate fiind concentrate în Austria, Grecia, Franța, Germa nia și Olanda. La aceasta
se adaugă faptul că o mare parte din instituțiile de credit locale au regim de sucursală și sunt
supravegheate de băncile centrale din țările de origine;
 faptul că cele mai importante resurse energetice (petrol și gaze) sunt explo atate și
comercializate de sectorul privat cu o participație majoritar străină, generează o puternică
insecuritate enegetică;
 faptul că asupra bugetului se exercită o puternică presiune din partea grupurilor de crimă
organizată care, utilizând influența as upra decidenților politici, obțin ilegal contracte de achiziții
publice pentru lucrări și activități din toate sectoarele vitale economiei (transporturi, educație,
sănătate, agricultură, etc.);
 faptul că fiscalitatea excesivă generează noi oportunități pen tru amplificarea evaziunii
fiscale care alimentează o economie subterană greu de cuantificat și dificil de diminuat;
 faptul că sistemul legislativ și instituțional privind accesarea și utilizarea fondurilor
europene blochează programele și proiectele urgen te și necesare lansate de agenți economici onești,
oferind oportunități celor aflați în legături de afaceri cu reprezentanții lumii politice. Prin
neaccesarea fondurilor europene se amplifică gradul de insecuritate economică și socială.
 faptul că sunt neso cotite regulile și principiile fundamentale ale activității de legiferare,
guvernându -se aproape exclusiv, prin ordonanțe de urgență, amplifică insecuritatea juridică,
materializată în diminuarea rolului Parlamentului și elaborarea de acte normative comand ate de
grupurile de interese atașate guvernului;
 faptul că rețelele crimei organizate își consolidează forța financiară și puterea de influență
în condiții de instabilitate instituțională, de criză economică și financiară, dispunând de un arsenal
surprinză tor de diversificat de metode, mijloace și tehnici prin care controlează segmentele vitale
ale societății (economie, finanțe, administrație și politică);
 faptul că ofensiva criminalității organizate este încurajată de starea de agonie a justiției, de
incap acitatea întregului sistem judiciar (poliție, parchet, justiție) de a aplica o strategie coerentă și
eficientă de luptă împotriva acesteia. Politizarea instituțiilor de aplicare a legii reprezintă o
vulnerabilitatea greu de gestionat, cu efecte ce se mater ializează în destructurarea instituțională din
acest segment vital al statului și al societății în general;
 faptul că activitatea de cooperare polițienească și în materie penală reglementată în
Tratatul de la Lisabona se derulează cu vădite dificultăți de natură a spori vulnerabilitatea
sistemului de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere;
Aceste vulnerabilități sunt proprii unei societăți dezechilibrate, caracterizată de incapacitatea
autorităților de a gestiona realitatea socială marcată de convulsii, criminalitate, devianță și sărăcie.
Lăcomia a devenit un fel de vocație, toți actorii economiei și guvernamentali ignoră responsabilitățile
sociale pe care le au, cultivând egoismul și cinismul.

31 Într-un asemenea teritoriu, mânat de egoism, l ăcomie și profundă imoralitate, prosperă
criminalitatea organizată, ai căror lideri sunt la vedere, așezați pe fotoliile confortabile ale
parlamentelor, congreselor și guvernelor naționale și regionale.
Orice bancă și instituție financiară este vulnerabilă în fața atacurilor din interior,
materializate în fraude de mari proporții săvârșite de angajații proprii, cel mai adesea în
complicitate cu parteneri sau clienți ai băncilor.
O altă categorie de atacuri sunt declanșate asupra băncilor de către persoane d in exteriorul
acestora, prin clonarea de carduri, utilizarea unor instrumente de plată false (cecuri, cambii, etc),
prezentarea de garanții false pentru obținerea de credite, etc.
Orice bancă și instituție financiară are ca politică fundamentală atragerea unui volum cât
mai mare de lichidități și sporirea valorii fondurilor pe care le gestionează și administrează. În acest
orizont apare o teribilă atracție din partea lor: aceea de a absorbi bani murdari și de a -i recicla. Pe
de altă parte, vulnerabilitățile se amplifică pe măsură ce băncile promovează o exagerată și
necontrolată inovare și creativitate în materia unor produse financiare sau pachete combinate care
au un mare grad de risc ce pot genera fraude și pagube substanțiale.
Vulnerabilitatea băncilor ș i celorlalte instituții financiare este amplificată mai ales de
promovarea foarte agresivă a performanței, a obținerii de profit maxim, în termen scurt,
împrejurarea care generează apetitul funcționarilor pentru câștiguri mari rezultate din operațiuni
scăpate de sub orice fel de control.
O altă vulnerabilitate a industriei financiar – bancare o reprezintă reglementarea
superficială și lipsa de monitorizare a fondurilor speculative (hedge funds) al căror
faliment este susceptibil a pune în pericol economia u nei țări. La Summitul G -20 organizat
la Londra (aprilie 2009) s -a insistat pe necesitatea reglementării mai stricte a fondurilor
speculative și a investițiilor de capital.
Lista vulnerabilităților trebuie să includă și:
– utilizarea unor norme și reglement ări contabile uniforme în sistemul bancar
european și mondial, susceptibile să favorizeze pătrunderea capitalurilor murdare și
menținerea „activelor toxice” la adăpostul așa -numitelor norme „în valoare de piață”;
– existența conflictelor de interese între activitatea de consiliere și cea de rating în
cadrul agențiilor specializate, care, în absența unui cod de bună conduită, favorizează în
mod vădit unele entități financiar bancare. Acestea acceptă practici contabile vădit ilegale
prin certificarea bilanțur ilor fictive în schimbul unor considerabile comisioane primite
drept mită de la cei favorizați;
– amplificarea sistemului de bonusuri substanțiale acordate funcționarilor superiori și
traderilor, care sunt încurajați să nu respecte regulile de prudențialit ate și de gestionare a
riscurilor, prin promovarea unor produse „împachetate” și absorbția unor fonduri de
origine criminală;
– lipsa de supraveghere transfrontalieră a companiilor de asigurări și băncilor care
dezvoltă practici ilegale, prin care favorize ază acte de mare evaziune fiscală, spălarea
banilor murdari și gestionarea averilor de origine criminală;
– existența unor serioase carențe în privința gestionării riscurilor generate de un
volum impresionant de fonduri de origine criminală existent în flu xurile internaționale,
precum și marea volatilitate a cursurilor de schimb valutar. Băncile nu promovează politici
de gestionare a acestor riscuri și nu au capacitatea de a anticipa o criză și de a reacționa
eficient în perioadele de criză;
– lipsa de tran sparență și exacerbarea secretomaniei în domeniul financiar -bancar
reprezintă o realitate pe care nimeni nu o contestă, dar care servește la ascunderea
fraudelor, a reciclării fondurilor de origine criminală, a practicilor ilegale și schemele
sofisticate d e ecranare a creșterilor artificiale raportate de traderii ce derulează operațiuni
scăpate de sub orice control;

32
Având în vedere procesul de integrare a României în Uniunea Europeană, cât și
tendința manifestă de a exploata oportunitațile informativ oper ative și ivestigative ale
serviciilor politienesti din statele membre, dar și la nivelul european prin desemnarea în
Tratatul de la Lisabona a serviciului EUROPOL de a sprijini activitățile investigative și de
cercetare ale viitorului Parchet European în lupta împotriva criminalității economico –
financiare propunem următoarele:

1. Reconsiderarea activităților investigative și judiciare pentru prevenirea și
combaterea criminalității din sistemul bancar plecând de la considerentul că aceste
fenomene reprezi ntă o problemă de credibilitate externă a României dar și o problemă care
poate constitui un risc la siguranța națională și la dezvoltarea durabilă a tării noastre.
În acest sens considerăm că se impun a fi întreprinse activități de ameliorare a
cooperări i între serviciile de informații, cele cu atribuții de investigare și cercetare, cu accent
pe dezvoltarea comunicării și legăturilor pe orizontală. Circulația informațiilor, analiza și
tratamentul acestora sunt determinante pentru succesul acțiunilor de co mbatere a
criminalității. Consolidarea unităților specializate în culegerea și analiza informațiilor
presupune eliminarea excesului de secretizare și compartimentare, care poate garanta
exploatarea operativă a informațiilor.
Considerăm necesar să se elabor eze și să se aplice proceduri și reglementări interne
unitare privind organizarea și desfășurarea activității informative, de investigare și cercetare a
criminalității economico – financiare. În acest context, trebuie redefinite conceptele de
activități s peciale informative și de investigații în domeniul combaterii fraudei financiar –
bancare, ținând cont de managementul investigativ specific acestor tipuri de cauze.

2. Crearea unei baze de date informatice naționale a suspecților persoane fizice și
juridic e implicate în operațiuni de fraudă financiar -bancară.
Considerăm că înființarea acestei baze de date informatice naționale, în care să fie
înscrise persoanele fizice și juridice implicate în fraude financiar -bancare , pe genuri de
infracțiuni, după rămâne rea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești, ar avea un
impact psihologic profund, afectând credibilitatea celor înscriși în această evidență.
Această bază de date ar deveni un instrument de lucru atât pentru structurile operative
ale poliț iei, procurorii anticorupție, agențiile antifraudă, dar și pentru Ministerul Economiei și
Finanțelor, și Ministerului de Justiție.

3. Reglementarea unor proceduri speciale de indisponibilizare a fondurilor și
bunurilor infractorilor din sfera financiară, încă din faza actelor premergătoare, pentru
cauzele care privesc frauda financiar -bancară
Atât Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenției Europene privind spălarea,
descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii încheiate la Strass bourg la 8
noiembrie 1990 cât și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 53/200832 privind modificarea
Legii nr.656/2002, considerăm că sunt instrumente juridice adecvat luptei împotriva fraudei
financiar -bancare dar nu se poate extinde și asupra actelor prem ergătoare. În acest sens
considerăm că modificarea și completarea acestui act normativ este necesară, întrucât
făptuitorul, în timpul desfășurării actelor premergătoare, poate înstrăina bunurile care fac
obiectul masurilor asiguratorii sau confiscării spe ciale.

32 Publicată în MO nr. 333/30.04.2008.

33 4. Definirea noțiunilor de control si acțiune investigativă, prevăzute în Legea
nr.218/2002 a Poliției Române, prin modificarea și completarea acesteia, având în vedere
complexitatea activităților specifice pe care le desfășoară Poliția Română în d omeniul
preveniri și combaterii fraudei financiar -bancare.
Pentru realizarea acestui obiectiv, opinăm că la definirea celor două noțiuni de control și
acțiune investigativă polițienească, trebuie avute în vedere condițiile concrete în care se
desfășoară ac tivitatea polițienească în România – stat membru al Uniunii Europene. În acest
sens, considerăm ca experiența avansată a unor State Membre, precum Austria, Germania,
Franța, poate orienta sistemul investigativ național în domeniul pe care îl analizăm. Amin tim
că unitățile de poliție, din aceste state, în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor au
devenit veritabile unități de analiză financiară, având acces on -line sub supravegherea
procurorului, la aproape toate bazele de date, în scopul probări i activităților infracționale.

5.Propuneri privind activitatea desfășurată de Oficiul Național de Prevenire și
Combatere a Spălării Banilor.
a) Perfecționarea sistemului de raportare în conformitate cu noile obligații de
raportare prevăzute de legea 656/2002, modificată și completată prin OUG nr 53/2008 prin:
– achiziționarea, instalarea și testarea echipamentului informatic și a programelor
informatice necesare pentru dezvoltarea unei rețele informatice securizate care să
permită raportarea on -line a tranzacțiilor suspecte, a tranzacțiilor în numerar mai mari
de 15.000 euro și a transferurilor externe mai mari de 15.000 euro.
– elaborarea și distribuirea către instituțiile cu obligații de raportare a unor
programe informatice criptare/descriptare a datelor, în scopul asigurării protecției
informațiilor în rețea, tipărirea și distribuirea documentației și asigurarea pregătirii
necesare pentru utilizatorii programelor.
– elaborarea și difuzarea unor noi metode de raport privind tranzacțiile suspecte,
adaptate condițiilor specifice de activitate ale unor categorii de entități raportoare
(avocați, notari, auditori, agenți imobiliari)
b) Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemului de colectare, procesare și diseminare
a informațiilor privind tranzacțiile suspe cte prin:
– stabilirea de noi legături on -line cu bazele de date ale instituțiilor competente,
în scopul obținerii în mod operativ a informațiilor suplimentare necesare analizării
tranzacțiilor suspecte;
– achiziționarea unor programe informatice specializate pentru investigarea
tranzacțiilor financiare complexe, inclusiv instruirea analiștilor financiari care vor
utiliza aceste programe.
– achiziționarea de echipamente și programe IT necesare conectării Oficiului la
Sistemul Informatic Integrat Național.
c) De zvoltarea activităților de supraveghere și control al aplicării prevederilor
legale privind prevenirea și combaterea spălării banilor precum și a finanțării actelor de
terorism, prin controale efectuate împreună cu organele cu atribuții de control financia r și
supraveghere prudențială, în conformitate cu prevederile Legii nr. 656/2002, modificată și
completată;
În acest sens este necesar:
 crearea unor programe de specialitate pentru supravegherea și controlul
entităților raportoare non -financiare, în ceea ce privește prevenirea și combaterea spălării
banilor și finanțării terorismului;
 identificarea tendințelor și a tipologiilor de spălare a banilor precum și a
infracțiunilor generatoare de bani murdari și elaborarea de propuneri de amendare a

34 legislației privind întărirea disciplinei financiar – valutare, în scopul perfecționării
prevederilor legale destinate prevenirii spălării banilor.

d) Îmbunătățirea pregătirii personalului de specialitate din cadrul Oficiului prin:
 organizarea și co -finanțarea unor programe de pregătire profesională,
seminarii, vizite de studiu, în cadrul implementării unor proiecte de înfrățire instituțională
cu parteneri selectați din statele membre UE, cu participarea unor experți în domeniu.
 organizarea de programe de instruire i nterne.
 Îmbunătățirea capacității instituțiilor raportoare de a detecta și transmite
oficiului informațiile privind tranzacțiile suspecte.

9. Măsuri legislative
 Perfecționarea legislației referitoare la constituirea și funcționarea societăților
comerci ale, în vederea limitării fenomenului „firmelor fantomă”.
 Îmbunătățirea cadrului legislativ referitor la rambursarea de la bugetul statului
a unor sume cu titlu de taxă pe valoare adăugată inclusiv în privința operațiunilor
comerciale derulate între compan iile din spațiul intracomunitar;
 Perfecționarea legislației referitoare la efectuarea plăților în numerar în scopul
reducerii volumului acestora.
 Modificarea legislației, în sensul posibilității folosirii sesizărilor întocmite de
ONPCSB, ca mijloace de pro bă de către Parchete și instanțele judecătorești care
instrumentează cauzele ce au ca obiect spălarea de bani.
Prin propunerile prezentate se au în vedere următoarele obiective :
1.consolidarea instituțională, eficientizarea activității, profesionalizarea personalului
propriu și însușirea de noi tehnici de analiză și verificare a informațiilor de natură financiară.
2. creșterea calității informațiilor cuprinse în rapoartele suspecte primite de la
entitățile raportoare.
3. îmbunătățirea calității activită ții specifice de analiză și investigație financiară a
Oficiului, pentru creșterea calității sesizărilor transmise la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea
de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Român de Informații și după
caz orga nelor competente.
4. dezvoltarea cooperării internaționale prin încheierea de noi acorduri bilaterale cu
instituții de profil similar din alte țări și aderarea la organizații cu vocație europeană sau
mondială din domeniu.
5. dezvoltarea cooperării interi nstituționale dintre agențile implicate în lupta
împotriva spălării banilor și finanțării terorismului.
6. creșterea rapidității transmiterii informațiilor de natură financiară pe circuitul
entități raportoare – O.N.P.C.S.B. – Parchet;
7. posibilitatea in ervenției organelor judiciare în timp real, ca urmare a sesizărilor
entităților raportoare, pentru blocarea tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor, depistarea și
prinderea în flagrant a persoanelor implicate în asemenea operațiuni, fapt ce ar asigura
administrarea unui probatoriu cât mai complet și în consecință soluționarea cu celeritate a
cauzelor penale.
În concluzie, considerăm că infracționalitatea din sistemul bancar afectează
deopotrivă bugetul consolidat al statului cât și interesele financiar e ale Uniunii Europene
iar prevenirea și combaterea acestui fenomen constituie o activitate complexă ce poartă
amprenta noii arhitecturi europene și care își găsește finalitatea judiciară în urma unui
management investigativ național și internațional.

35 BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE

1. Codul de Procedură Penală , Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1997;
2. Codul Penal al României , Regia Autonomă Monitorul Oficial, București,1997;
3. Codurile penale din Italia, Germania, Franța, Spania, Rusia, Elveția, A nglia,
Statele Unite ale Americii și Columbia.
4. Constituția României , Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 2003;
5. Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților
Europene din 26 iulie 1995, publicată în Jurnalul Ofi cial al Comunităților Europene nr.
C 316 din 27 noiembrie 1995;
6. Convenția europeană privind asistența juridică în materie penală (20.04.1962)
și Protocolul adițional.
7. Declarația universală a drepturilor omului , Institutul Român pentru Drepturile
Omului, B ucurești, 2006.
8. Documente de bază ale Comunității și Uniunii Europene , Iași, Polirom, 1999.
9. Drepturile omului. Documente , București, Themis Edit S.R.L, 1994.
10. Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 23 iunie 2004 privind
Doctrina națională a informațiilor pentru securitate.
11. Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.36 din 5 aprilie 2002
privind Strategia națională de promovare și combatere a terorismului.
12. Hotărârea de Guvern nr. 232/ 30. 03. 2005 privind aprobarea Strategiei
de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 -2007 și a Planului de acțiune
pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 –
2007.
13. Legea nr. 39/21.01.2003 privind prevenirea și combaterea criminalității
organizat e.
14. Legea nr.360/06.06.2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și
completările aduse de Legea nr. 281/24.06.2003, O.U. nr.89/02.10.2003 și Legea nr.
101/07.04.2004.
15. Legea nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agent iei
Nationale de Integritate
16. Legea nr. 301/28.06.2004 privind Codul penal al României .
17. Legea nr.143/2000 pentru combaterea traficului de stupefiante care
reglementează și instituția „livrărilor supravegheate” și a investigatorilor acoperiți
18. Legea nr. 56 5/2002 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate
19. Legea nr. 571 din 2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare
20. Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
pena lă
21. Legea 241 din data de 15.07.2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii
fiscale
22. Legea nr. 420/22.11.2006, pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei
privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și
finanțarea terorismului
23. Legea nr. 508/2004 privind înființarea și funcționarea Directiei de Investigare
a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism

36 24. Legea nr.535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului
25. Legea nr. 303/28.06.2004 privind statutul magistraților .
26. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și pentru
instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism
27. Legea nr. 304/28.06.2004 privind organizarea judiciară .
28. Legea nr. 317/01.07.2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
29. Legea nr. 682/19.12.2002 privind protecția martorilor .
30. Legea nr. 78/08.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție.
31. Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței
în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în domeniul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției.
32. Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate , Monitorul Oficial
nr.248 din 12 aprilie 2002;
33. Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române ,
Monitorul Oficial nr.305 din 09 mai 2002;
34. Legea nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord ,
Monitorul Oficial nr.185 din 03 martie 2004 ;
35. Legea nr.281/2003 privind modificarea și completarea Codului de Procedură
Penală și a unor legi specifice;
36. Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior de
Apărare a Țării, Monitorul Oficial nr.494 din 10 iulie 2002;
37. Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile d e interes public,
Monitorul Oficial nr.633 din 23 octombrie 2001;
38. Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ , Monitorul Oficial nr.1155
din 07 decembrie 2004;
39. Legea nr.571/2004 privind protecț ia personalului din autoritățile publice ,
instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii Legea
nr.656/07.12.2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
40. Legea nr.682/2002 privind asigurarea protecției martorilor .
41. Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici.
42. Legea nr.227 /2007 -de aprobare și completare a OUG nr.99 /2006 privind instituțiile
de credit și adecavarea capitalului
43. O.G. nr. 175/1999 privind înființarea Agenției pentru Organizarea C entrului
Regional pentru Prevenirea și Combaterea Infracționalității Transfrontaliere ( SECI).
44. O.G. nr. 46/1999 pentru participarea României la Grupul de State Împotriva
Corupției (GRECO), instituit prin Rezoluția Consiliului Europei nr.(99)5,din 1 mai 199 9.
45. O.U.G nr. 2001/15.11.2002 pentru crearea cadrului instituțional necesar în vederea
funcționării Centrului Regional al Inițiativei de Cooperare în sud -estul Europei pentru
Combaterea Criminalității Transfrontaliere.
46. O.U.G. nr.99 /2006 -privind instituțiile de credit și adecavarea capitalului
47. O.U.G. nr.53/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.656/2002
48. O.U.G. nr.25/2009 – de completare și modificare a O.U.G. nr.99 /2006 -privind
instituțiile de credit și adecavarea capitalului
49. H.G. nr. 44 din 22 ianu arie 2004 privind Normele Metodologice de aplicare a
Codului Fiscal, cu modificarile ulterioare
50. H.G. nr. 793 din 14 iulie 2005 , cu completările si modificările ulterioare, privind
aprobarea Strategiei Naționale de Luptă Antifraudă pentru protecția interes elor financiare ale
Uniunii Europene în România
51. H.G. nr. 594/04.06.2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a

37 prevederilor Legii nr.656/2002
52. H. G. nr. 531/19.04.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si
functionare a Oficiului Nation al de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
53. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1250/6 din 22.09.2003 privind
procedura transmiterii de catre banci a situatiei conturilor inchise/deschise la Directia
Generala a Tehnologiei Informatiei
54. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 199 din 17.02.2003 pentru aprobarea
Instructiunilor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor prin unitatile Trezoreriei
statului
55. Principalele instrumente internaționale privind drepturile omului l a care
Româ nia este parte. Vol 1 -2, București, Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1997.
56. Protocolul la Convenția privind protecția intereselor financiare ale
Comunităților Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitățil or
Europene nr. C 313 din 23 octombrie 1996;
57. Protocol la Convenția privind protecția intereselor financiare ale
Comunităților Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C
221 din 19 iulie 1997;
58. Regulamentul privind p rotecția intereselor financiare ale Comunităților
Europene (Regulament 2988/95), publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L
312/1 din 18 decembrie 1995;
59. Strategia de Securitate Națională a României , adoptată prin Hotărârea
Parlamentului României nr.36 din 18 decembrie 2001, București, 2001
60. Regulamentul nr. 11 din 28.09.2005 privind prevenirea si combaterea spalarii
banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei de capital
61. Regulamentului nr.9 al Băncii Naționale a R omâniei din 03.07.2008 privind
cunoașterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului
62. Convenția O.N.U. din anul 1988 împotriva traficului ilicit de narcotice și
substanțe halucinogene (ratificată de România prin Legea nr. 118/1992)
63. Convenția O.N.U. din anul 1999 privind suprimarea activităților de finanțare a
terorismului
64. Convenția O.N.U. din anul 2000 împotriva armei organizate transnaționale
(ratificată de România prin Legea nr. 565/2002)
65. Convenția O.N.U. din anul 2003 împotriva corupției (ratificată de România prin
Legea nr. 365/2004)
66. Directiva nr. 91/308 din 10 iunie 1991 , adoptată de Consiliul Comunităților
Europene, referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor
67. Directiva nr. 200 1/97 CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii
Europene din 2 decembrie 2001, care modifică Directiva de mai sus (nr.91/308)
68. Directiva Parlamentului și a Consiliului European cu privire la prevenirea
utilizării sistemului financiar în scopul sp ălării de bani și al finanțării activităților
teroriste , adoptată la 9 august 2005
69. Cele 40+9 Recomandări Speciale ale Grupului de Acțiune Financiară (G.A.F.I.)

II. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII

1. Tudor Amza, Constantin Petronel Amza , Criminalitatea inform atică , Editura
Lumina Lex, București, 2003
2. Alexandru Boroi, Drept penal, partea generala , Editura C.H.Beck. Bucuresti.

38 2006, pag. 180;
3. Alexandru Boroi, Drept penal, partea specială , Editura C.H.Beck, București. 2006;
4. Bercheșan Vasile, Metodologia investigă rii infracțiunilor, Editura Paralela 45,
Pitești. 1998 ;
5. C. Barbu, Aplicarea legii penale în spațiu și timp , Editura Științifică,
București,1972;
6. Vasile Bercheșan , Metodologia investigarii infracțiunilor , Ed.Paralela 45, 1998
7. Burduș E., Căprărescu G. , Funda mentele managementului organizational , Ed.
Economică, Bucureșri, 1999
8. Ph.Broyer – La nouvelle economie criminelle în volumul „Criminalitatea
financiară”, Ed. D’Organisation Paris, 2002
9. Constantinescu, Dan Anghel, Management , vol I și II, Ed. Național, Bucu rești,
1998
10. Costica Voicu, Alexandru Boroi , Dreptul penal al afacerilor, ediția 3, Editura
C.H.Beck, Bucuresti , 2006;
11. Costică Voicu, Stefan Prună , Managementul organizațional al poliției ,
Ed.Mediauno -București, 2007
12. Costică Voicu – Spălarea banilor murda ri, Editura Sylvi, București, 1999
13. Costică Voicu și colaboratorii – Drept penal al afacerilor , Editura ALL BECK,
București, 2003
14. M. Coșea – România subterană , Ed.Economică, București, 2004
15. Costică Voicu, Georgeta Ștefania Ungureanu, Adriana Camelia Voicu –
Investigarea criminalității financiar -bancare – Editura Polipress, 2003, București
16. Ion Chipăilă și colaboratorii , Bazele activității informative , Ed. M.I.R.A, 2008
17. Delphine Garcin , La repression de la fraude au prejudice du budget
communitair e, La documentation Francaise, Paris, 2004;
18. Lascu Laura Codruța , Investigatorul acoperit , în Revista de Drept Penal nr.5/2002
19. Lavinia Lefterache – Dreptul penal al afacerilor – o provocare pentru sistemul de
drept , în R.D.P. nr.2/2002
20. Ioan Dascălu și col aboratorii , Polițiile naționale și unificarea europeană , Ed.
Grafoanaytis, Ploiești 2007.
21. Ioan Dascălu, Costică Voicu – Frauda în domeniul financiar -bancar și al pieței de
capital , Ed.Trei, București 2002.
22. Ioan Dascălu – Centrele financiare offshore, par adisurile fiscale și secretul bancar ,
Ed.Argument. București 2001.
23. Marie -Christine Dupuis -Danon , Finance Criminelle , Ed. Presses Universitaires
de France, 2004
24. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea , Drept institutional comunitar European, editia
a V-a, Editu ra Actami, Bucuresti, 2000;
25. Hurdubaie, Ioan – Cooperarea Judiciară Europeană , Vol. 2, Editura M.A.I., 2003
26. Hurdubaie, Ioan – Spațiul Penal Paneuropean din perspectiva Consiliului
Europei , Editura Universal Plan, București, 1999
27. Jean -Marc Favret , Droit e t pratique de I'Union europeenne , 4e edition, Gualiro
editeur, EJA, Paris, 2003 ;
28. Louis Cartou , L 'Union Europeenne. 6e edition, Dalloz. Paris, 2006;
29. Jean de Maillard – Piața face legea sa , Paris, 2001
30. Ioan Melinescu, Irina Talianu , Investigațiile finan ciare în domeniul spălării
banilor , Editura Imprimeria Națională, București, 2004
31. Miclea Damian , Combaterea crimei organizate – evoluție, tipologii, legislație,
particularități – Curs , vol. 1 Ed. M.A.I.

39 32. Mireille Delmas -Marty , Corpus Juris portant disposi tions penales pour la
protection des interets financiers de l'Union europeenne, Ed. Care Haymanus, Koln, Bonn,
Munchen, 1998;
33. Mireille Delmas -Marty , J.A.E. Vervaele , La mise en oeuvre du Corpus Juris dans
les Etats Membres , Ed. Intersentia, Antwerp, Groni ngen, Oxford, 2000;
34. Mocuța, Gheorghe – Criminalitatea Organizată și Spălarea Banilor, Editura Noul
Orfeu, București, 2004
35. Nicolae Ghinea, Diță Bondarici , Utilizarea frauduloasă a instrumentelor de
plata -Editura.Lucman -2005 -Bucuresti;
36. Nicolae Ghinea, M ihail Marcoci, Bogdan Despescu , Societățile comerciale și
criminalitatea economico -financiară , Ed. Luxlibris Brașov, 2007.
37. Nicolae Ghinea, Managementul investig ării fraudei care afectează interesele
financiare ale Uniunii Europene , Curs universitar, Ed. Si tech, 2008.Craiova ;
38. Nicolae Ghinea, Constantin Bolboșanu, Dan Călinoiu, Spălarea banilor și
finanțarea terorismuui , Ed. Phobos, București, 2008.
39. Nicolae Ghinea, Mircea Pascu, Macrocriminalitatea economico -financiară ,
Ed.LVS Crepuscul, Ploiești,2008.
40. Nicol ae Ghinea, Ioan Brîndaș, Managementul investigării infracțiunilor de
corupție, Ed. Durans, Oradea, 2008
41. Nicolae Ghinea , Investigarea fraudelor -curs universitar, Ed. Sitech, 2008.Craiova ;
42. Nicoleta Diaconu , Dreptul comunitar al comerțului , Editura Sylvi, Bu curești,
2004;
43. Nigel Foster , EC Legislation , 15th Edition, Oxford University Press, 2004 -2005;
44. Lygia, Negrier -Dormont și colaboratorii , Introducere în criminologie aplicată ,
Editura Universul Juridic, 2004
45. Philippe Manin , Droit constitutionel de I'Unio n Europeene , Paris, Edition
A.Pedone, 2004;
46. Russel Allen, Lefter Cornelia, Bolboșanu Constantin , Prevenirea și combaterea
spălării banilor și a finanțării terorismului –Aspecte Teoretice și Practice , Editura CN
Imprimeria Națională SA, București, 2005
47. G.Ștefania Ungureanu – Criminologie , Ed.Timpolis, 2004
48. Vasile Dobrinoiu, William Brânză , Drept penal, partea generală , Editura Lumina
Lex, București, 2003;
49. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rod ica Stănoiu, Victor Roșca , Explicații teoretice ale Codului penal
român, vol. I, Editura Academiei Române, București, 1969;
50. Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Roșca , Expl icații teoretice ale Codului penal
român, vol. IV, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1972;
51. Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu , Drept comunitar general , tratat. Editura Lumina
Lex, Bucure ști, 2002;
52. Voicu Costică – Acțiunile terorist -diversioniste și implic ațiile acestora asupra
securității naționale a României , Editura M.I., 1996.
53. Voicu Costică – Banii Murdari și Crima Organizată , Editura Artprint, 1995.
54. Voicu Costică, Sandu Florin și colectiv – Managementul organizațiilor în
domeniul ordinii publice, vol. I și II, Editura Ministerului de Interne, 2001.
55. Voicu Costică, Sandu Florin, Dascălu Ioan – Frauda în domeniul financiar –
bancar și al pieței de capital , Editura Trei, București, 1998.

40 III. STUDII. ARTICOLE

1. Alexandu Boroi, Norel Neagu, Armoniz area legislației penale romăne cu
legislația europeană în materie de corupție. în Dreptul nr. 4 /2003;
2. Valerică Dabu, A.M. Gușanu , Reflecții asupra legii pentru prevenirea și
sancționarea spălării banilor , RDP, nr.4/2001
3. Anca Jurma, Raspunderea penala a pe rsoanei juridice, în Revista de drept
penal nr. 1/2003;
4. Anne Weyembergh, Les jurisdictions beiges et le mandat d'arret europeen. în
Revista Eucrim nr.1 -2, 2006;
5. George Antoniu , Reflecții asupra crimei organizate , în R.D.P. nr. 3/1997
6. Carlos Gomez -Jara Diez , European Arrest Warrant and the Principle of
Mutual Recognition, în Revista Eucrim nr.1 -2, 2006;
7. Christine van den Wyngaert, Corpus Juris, European Public Prosecutor and
National" Trials for Eurocrime: is there a need for a European Pre -Trial Chamber?, în
Revista Agon nr. 24,1999.
8. Daniel Flore, Eurojust ou Minister public europeen: un choix de politique
criminelle, în Revista Agon nr.28, 2000;
9. Diemut R. Theato, Bilan et perspectives en matiere de protection des interets
financiers de I'Union Europeenne, Agon nr.25. decembrie 1999;
10. Dorin Ciuncan, Procurorul european antifraudă, în RDP nr.4/2003;
11. Doltu Ion , Natura juridică și efectele actelor premergătoare , în Revista Dreptul,
nr.10/2003
12. Dyonisios D. Spinellis, Ten years of efforts for an effective protectio n of the
financial interests of the European Union, în Agon nr.25, decembrie 1999;
13. Fabienne Bultot. Les obligations des organismes financiers dans la lutte contre le
blanchiment de capitaux, în Revista Agon nr.26. 2000;
14. Liviu Herghelegiu , Investigator sub acoperire , în Revista de Drept Penal, nr.
2/2005
15. George Antoniu, Dreptul penal și integrarea europeană, în Revista de Drept
Penal nr.3/2001;
16. George Antoniu, Eroarea de drept penal, în Revista de Drept Penal nr. 1, 1994;
17. George Antoniu, Ocrotirea procesual -penala a intereselor financiare ale
Uniunii Europene, în Revista de Drept Penal nr.4/2002;
18. George Antoniu, Protectia penală a intereselor financiare ale Comunitatilor
Europene, în Revista de Drept Penal nr.2/2002;
19. J. C. Fourgoux, Un espace judiciaire con tre la fraude communautaire: un
corpus juris entre reve et realite, D.I 997, Chron.349, (nr.40);
20. Jules Messinne, Livre vert de la Commission Europeenne sur la protection des
interets financiers communautaires et la creation d'un procureur europeen, în Revi sta Agon
nr.37, 2002;
21. Lionel Ascensi, Le principe non bis in idem dans un espace de liberte, de
securite et de justice, în Revista Agon nr.33, 2001;
22. Mihaela Georgescu, Procedura bugetară a Uniunii Europene, Revista Romana de
Drept Comercial nr.3/2005 ;
23. Mireille Delmas -Marty, European Public Prosecutor and Globalisation, în
Revista Agon nr.29, 2000 ;
24. Norel Neagu , Crime si delicte contra intereselor financiare ale Comunitatilor
Europene, în Vasile Dobrinoiu și colaboratorii, Drept penal, partea specială, vol.11,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

41 25. Norel Neagu, Scurt istoric al evolutiei protectiei penale a intereselor financiare
ale Uniunii Europene prin mijloace de drept comunitar, în Revista Dreptul nr. 8/2006;
26. Sykitiou Androclaus, La responsabilite penale des personnes morales dans un
espace judiciaire europeen: les propositions relatives du Corpus Juris, in Revista Agon
nr.27, 2000;
27. Constantin Păun , Legea penală română și crima organizată , R.D.P. nr. 3/1997
28. Rapoartele de bilanț anual ale ONPCSB 2002 -2008