Aerodromuri din anii 1950 în Rom ânia [603220]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTUR Ă ȘI URBANISM ”ION MINCU”
BUCUREȘTI, 2018

REGENERARE POST -MILITARĂ
Aerodromuri din anii 1950 în Rom ânia

Autor: stud. arh. LUPU ADELINA GABRIELA

Îndrumător: lect.dr.arh. EMIL IV ĂNESCU
asist.dr.arh.ILINCA P ĂUN
-CONSTATINESCU

2
Cuprins:

Introducere
a. Planul de idei
b. Structura
c. Metodologia de cercetare
d. Cuvinte cheie
Capitolul 1 . Arhitectura în primii ani dup ă cel de -al Doilea R ăzboi Mondial
1.1 Id eologiile și curentele arhitecturale în Europa de Est
1.2 Contextul istoric pe plan loca l
1.3 Arhitectura coloniilor industriale
Capitolul 2 . Arhitectura siturilor militare în România
2.1 Studii de caz
2.1.1 Mediaș, jud Sibiu
2.1.2 Bobocu , jud Buzău
2.1.3 Alexeni , jud Ialomi ța
2.1.4 Ianca , jud Brăila
2.2. Concluzii
Capitolul 3. Prezentul și viitorul arhitecturii militare de influență sovietică
3.1. Valoarea patrimonial ă a arhitecturii militare
3.2. Patrimoniul post -militar din perioada sovietic ă în Rom ânia
3.2.1. Încer cări de regenerare post -militară în Rom ânia
3.3. Exemple de situri militare re -inventate din Europa de Est
3.3.1. Baza aerian ă Piła, Polonia
3.3.2. Baza aerian ă Tartu, Estonia
3.3.3. Hangarul pentru hidroavioane din Tallin, Estonia
3.4 Pași posibili pentru o regenerare post -militară

Concluzii
Anexă
Bibliografie

3

I. Introducere

Arhitectura militară aviatică contemporană, cea care poate fi observată la ziua porților
deschise ale aviației sau cu ocazia altor show -uri militare este pentru omul de rând, civilul , un
mister total. De obicei porțile stau închise, singurii care pot să pătrundă să o obeserve sunt cei
care lucrează acolo. Date oficiale despre acest tip de arhi tectură nu sunt făcute publice.
Informațiile sunt puține, de multe ori insuficiente și nici nu se dorește publicarea unor astfel
de date, deoarece sunt obiective care țin de siguranța națională. Dar dacă astfel de date sunt în
afara spațiului public, cum putem să înțelegem bazele militare care deja au fost închise? Cum
le putem valorifica dacă nu le înțelegem?
După aderarea României la NATO în 1997 și până în 2004, au fost restructurate și
închise numeroase unități militare. Informațiile legate despre ac tivitatea dintr -un campus
militar, bază militară etc au fost din toate timpurile sub o umbră de mister . Mereu au fascinat
dar în același timp, prin autoritatea și rigoarea pe care un astfel de mediu a impus -o, au ținut
publicul departe. Astăzi avem aceeași atitudine și față de obiective le militare dezafectate care
au rămas abandonate . Atitudine încurajată de nepăsarea și lipsa de acțiune a autorităților de
care aparțin. În cazul fostelor baze care se regăsesc în interiorul sau la periferia imediată a
marilor centre urbane această ati tudine este preferată inclusiv de investitori. Se p rofită de
lipsa informațiilor și le șterg din ț esutul urban pentru noi ansambluri de locuințe. În zonele
rurale se așteaptă pră bușirea lor de la sine pentru a curăța terenul și a-l transforma în teren
arabil sau cum se întamăplă în occident, în câmpuri de panouri solare. Lipsa informațiilor
duce la dispariț ia lor rapidă fără ca societatea să apuce să reacționeze. Dar oare aceste baze
militare chiar nu au avut nici un impact? Nu a u influențat pe nimeni și nimic? Răspunsul este
evident nu : orice activitate într -un loc sau lângă el a influențat și a modelat.
Fostele aerodromuri militare sunt atractive pentru investitorii de pe piața aviației
deoarece au deja pista betonată. La nivel mondial nevoia de piloți civili este în creștere, în
România nu sunt decât trei școli de piloți acreditate complet dar care sunt suprasolicitate. În
contextul pieței actuale o școală de piloți civili ar fi indicată . Amplasamentul l-am ales pe
aerodromul d in Ianca din două motive: o scurtă perioadă am copilărit pe lângă hangare în
vacanțe și a fost mereu un loc fascinant pentru mine, misterios , unde mereu mi -am dorit să
mă întorc să -l explorez. Un al doilea motiv este legat de importanța istorică a bazei în
domeniul aeronauticii: a fost primul aerodrom modern din țară, aici au început zborurile
reactive, au fost pregătiți primii piloți de avioane re active și nu în ultimul rând comunitatea
locală încă încearcă să mențină vie amintirea fostei unități și import anța pe care a avut -o în
dezvoltarea orașului.
Prin lucrarea de față am încercat să ilustrez importanța acestui tip de patrimoniu, care
sunt elementele specifice pentru o astfel de arhitectură, pentru a înțelege spațiul în care se
intervine și care sunt el ementele care ar putea fi valorificate.

4
a.Planul de idei
1. Arhitectura în primii ani dup ă cel de -al Doilea R ăzboi Mondial
– Contextul istoric, cultural în care s -au materializat primele manifestări
ale anilor 1948 -1952 au fost sub forma unei arhitecturi de tranziție, cu un caracter
aparte.
1.1 Ideologiile și curentele arhitecturale în Europa de Est
– În deceniul al 2 -lea al secolului trecut Rusia se găsește încă în aceeași
direcție artistică, arhitecturală cu Europa occidental ă prin intermediul
constructi vismului –curentul de avangardă rusesc. Preluarea puterii de către Stalin și
instalarea totalitarismului a găsit în constructivism noul inamic al omului sovietic și
se naște o nouă arhitectură adecvată noilor imprejurări : real ismul socialist. Acesta
devine stilul oficial al Uniunii Sovietice și este aplicat în toate țările care faceau parte din
Uniune.
1.2 Contextul istoric pe plan local
– În România conceptele totalitarismului sovietic sunt străine , curentele
care circulau aici sunt defapt mai apropiate de occident: democrație, avangardă,
modernism. Sovieticii trebuie să se impună treptat și printr -un amplu aparat de
propagandă naționalistă care să schimbe mentalitatea, să stârnească lupta de clasă
prin demonizarea moșieril or.
1.3 Arhitectura coloniilor industriale
– Un alt instrument important de propagandă și economic al sovieticilor
este reprezentat de industrii. Rușii au investit masiv în crearea de SOVROM -uri și
cartiere muncitorești pentru aceștia: car tierul muncitoresc Hunedoara, orașul
ucenicilor(Poiana Honterus), colonia Ucea etc. Din manifestările arhitecturale
descrise mai sus, capitolul de față detaliază cazul coloniilor muncitorești pentru a
înțelege care sunt conceptele arhitecturale abordate în anii 1950.

2. Arhitectura siturilor militare în România
– Armata reprezintă un instrument de menținere a controlului în noul spațiu
sovietic. S –au construit baze militare în puncte strategice ale țării. La fel ca și în cazul
siturilor industriale și aici este nevoie ca forța de muncă să fie cât mai aproape și s -au
construit locuințe, infirmerie, to ate dotările unui orășel în unele cazuri.

2.1 Arhitectura bazelor militare de avia ție
2.1.1 Mediaș
– Școala militară datează din interbelic. Aici intervenețiile imediate, de
după conflagrație , sunt mai apropiate de stilul abordat de arhitecți î n primii ani de după
război, cu influențe moderniste încă vizibile.

5
2.1.2 Bobocu
– Școala a fost construită în perioada în care influențele staliniste sunt la
un apogeu, abordările sunt asemănatoare cu cele folosite la c oloniile muncitorești dar se
păstrează abordarea funcțional -pavilionară și exagerarea spațiilor dintre clădiri.
2.1.3 Alexeni
– Încep să folosească spațiile de tip cvartal, dar se păstrestează organiza rea
pavilionar – funcțională. Spațiile din fața comandamentului sunt intenționat mai mari,
monumentale pentru a găzdui diversele adunări sau pentru pregătirea manifestațiilor de
23 august.
2.1.4 Ianca
– Este primul aerodrom construit de sovietici și se înscrie în principiile
abordate în perioada tranzitorie din 1948 -1952. Urbanistic clădirile sunt organizate
după principiile funcțional -pavilionar de tip bară, orientate după axa heliotermă.
2.2. Concluzii
– Evoluția coloniilor militare este aproape în sincron cu evoluția arhitecturii
în spațiul românesc din acea perioadă, cu o preferință accentuată a organizării de tip
pavilionar și pentru spațiile verzi, ample , cu perspective monumentale.

3. Prezentul și viitorul arhitecturii militare sovietice

3.1. Valoarea patrimonial ă a arhitecturii militare
– Evenimentele militare au influențat în mod semnificativ istoria lumii și de
aceea moștenirea militară, sub toate aspectele ei, este considerată importantă. Multe
dintre evenimentele cele mai importante care au format istoria unei țări au fost
cauzate de conflictele din întreaga lume și de factori care țin de apărarea național ă.
Patrimoniul militar sovietic a creat complexe autonome cu o infrastructură proprie,
care pentru unele comunități au fost ca un motor economic, social, inclusiv cultural.
3.2. Patrimoniul post -militar din perioada sovietic ă în Rom ânia
– Procesul de restructurare militară a fost unul mai lent care a durat până
în anii 2000, principalul factor pe lângă căderea comunismului a fost integrarea în
NATO. Deși există o convenție NATO privind conversia siturilor militare pentru uz
civil, s -au realizat puține astfel de intervenții. Pe lângă motivele descrise mai sus,
procesul de trecere din proprietatea Ministerului Apărării către administrațiile locale
este unul lent și anevoios. Pe de altă parte lipsa fondurilor sau a unor strategii pe
plan local privind dezvoltarea orașelor reprezintă o piedică în regenerarea acestor
situri.

3.2.1. Încercări de regenerare post -militară în Rom ânia
– Prin programul susțiunut de SEE, From Army to Entrepeneurship, a avut
loc o inventariere a siturilor militare trecut e în circuit civil. În același program s -a

6
înscris și administrația Mediașului pentru o reanimare a fostei școli de tehnicieni în
aviație. O altă încercare de revitalizare a avut loc și în Brăila.
3.3. Exemple de situri militare re -inventate din Europa de Est
– În spațiul est -european revitalizarea siturilor post -militare din perioada
sovietică încă este un proces aflat la început de drum. Și aceștia încă mai au mult
de studiat pentru a înțelege astfel de situri. În unele țări precum Polonia, Esto nia
sau Ungaria acțiunile de re inventare sunt mai avansate față de alte state precum
România, deși raportul lor cu statul sovietic este unul mai controversat.
3.3.1. Baza aerian ă Piła, Polonia
– Fosta colonie militară cu baza aeriană sunt aproape de oraș, dar
dimensiunile complexului sunt foarte mari. Aici a fost nevoie în special de o
regenerare urbană la scară mare care să reintegreze fosta bază militară în tesutul
urban, econo mic, social existent și să ajute la dezvoltarea orașului.
3.3.2. Baza aerian ă Tartu, Estonia
– Amplasamentul îndepartat față de oraș a reprezentat o provocare pentru
această bază, precum și funcțiunea propusă: muzeu. Dar dorința a utorităților și a
arhitecților de a realiza ceva care să aducă un plus pentru cultura estonă a ajutat
la realizarea proiectului controversat.
3.3.3. Hangarul pentru hidroavioane din Tallin, Estonia
– În ciuda animozităților dintre e stoni și ruși, hangarul este unul dintre
puținele clădiri militare din secolul XX de pe țărmul baltic a căror elemnete
arhitecturale de valoare sunt recunoscute și apreciate. De aceea, în ciuda
stadiului avansat de degradare, autoritățile au decis restaura rea clădirii și au
transformat -o într -un muzeu cu specific mlitar.
3.4 Pași posibili pentru o regenerare post -militară
– pentru regenerarea bazelor militare trecute în circuit civil trebuie să se
realizeze decontaminarea sitului, integrarea l ui în infrastructura actuală,
documentarea, întocmirea unui studiu de fezabilitate, atragerea investitorilor,
acțiuni de restaurare, extindere și planificare a bazei respective, cooperarea pe
termen lung a insituțiilor implicate. Pe lângă acestea se mai ad augă educarea
popul ației faț ă de un astfel de patrimoniu, implicarea autorită ițlor locale etc.

b.Structura
Pentru a putea căpăta o imagine de ansamblu a arhitecturii fostelor situri militare de la
mijlocul secolului XX și cum se poate interveni în cazul unei regenerări în astfel de zone,
studiul de față încearcă să analizeze situația lor din mai multe puncte de vedere.
Astfel lucrarea a fost structurată în trei capitole. Primul capitol încearcă să ilustreze
care au fost condițiile și contextul istoric d in această perioadă; ideologii, curente
arhitecturale, principii aplicate în arhitectura românească.

7
Cel de -al doilea capitol încearcă să explice, raportat la caracteristicile arhitecturii
coloniilor civile, care au fost principiile abordate în arhitectura bazelor militare aviatice, în
special cele cu rol de învățământ.
Ultima parte se concentrează pe valoarea de patrimoniu a acestui tip de arhitectură,
potențialul fostelor baze militare și cum poate fi acesta valorificat. Acest capitol iulstrează
care e ste situația acestui tip de arhitectură și cum este perceput în prezent atât în România cât
și în alte țări foste sovietice. Ce tip de intervenții sau studii s -au realizat atât în plan local, cât
și în plan Est -European pentru a putea înțelege care ar pute a fi pașii pentru intervenție în
aceste situri.

c.Metodologie de cercetare
Metoda de cercetare abordată în textul de față este cea comparativă. Pentru a înțelege
arhitectura militară construită în anii 1950 am făcut o comparație cu arhitectura coloniilo r
muncitorești. Pentru a prezenta care este situația din prezent a acestor situri am încercat să
menționez modul cum este privită această arhitectură la nivel Est -European versus România,
ce studii s -au realizat, ce tip de intervenții s -au realizat și care a fost rezultatul lor. Prin aceste
comparații am putut să obțin o imagine de ansamblu a siturilor post -militare , care ar putea fi
pașii de intervenție și care ar putea fi elementele de importanță arhitecturală.

d.Cuvinte cheie: arhitectură realist soci alistă, arhitectură sovietică, U.R.S.S.,
arhitectură industrială, arhitectură militară, col onie, colonie militară, aviație,
conversie ,brownfield, arhitectură post -militară, dissonant heritage, regenerare

8
Capitolul 1.
Arhitectura î n primii ani dup ă cel de -al Doilea R ăzboi Mondial

În urma celui de -al Doilea Război Mondial au avut loc numeroase modificări în plan
politic care au condus la transformări în mediul social, cultural și arhitectural. Capitolul de
față încearcă să prezinte care a fost contextul istoric și cultural în care s -au materializat
primele manifestări ale anilor 1948 -1952 pentr u a le putea înțelege mai bine în contextul
actual.

1.1 Ideologiile și curentele arhitecturale în Europa de Est
La finalul anilor 1940 Euro pa se confruntă cu o serie de modificări majore datorită
distrugerilor prin bombardamente a fondului construit dar și prin împarțirea ei în două sfere
de influență : estul intră sub autoritatea URSS.
În anul 1922 ia naștere Uniunea Republicilor Socialiste. În primă faza statul sovietic a
oferit un patronaj artelor moderne. Constructivismul se opune valorilor burgheze ale
Occidentului c apitalist, iar reprezentații ei : Wassily Kandinsky și Kazimir Malevici sunt
desemnați în funcții importante din domeniul arte i. Stilul s e opunea artei tradiționale prin
volume simple, vide , înconjurat de o compoziție de linii și planuri. De altfel, în acea perioadă
în spațiul sovietic circulau două curente: constructivismul și formalismul simbolist. În această
perioadă Rusia î ncă era în sincron cu mișcările arhitecturale și artistice vest europe ne și de
peste ocean : Stilul Internațional, Dadaismul, Bauhaus, Suprarealismul etc. Odată cu preluarea
puterii de către Stalin și întărirea statului sovietic lucrurile încep să se schimb e. Inclusiv din
interiorul constructivismului , o parte dintre artiști, printre care Kazimir Malevici și El
Lissitzki încep să -l conteste și apare o nouă mișcare de ava ngardă numită produ ctivism. A
urmat apoi ca marile grupări de avangardă să fie comasate într-o Uniune a Arhitecților mult
mai ușor de controlat de stat. Noul ideal estetic acceptat din punct de vedere politic a devenit
neoclasicismul și eclectismul, stil opus clar limbajului futurist -constructivist.
Avangarda rusă este distrusă atât din inte rior cât și de decizia politic ă, iar noul stil
care se dezvoltă nu apare organic, ca un fires c al desfășurării ci este impus de un stat totalitar.
„Elementele formale și criteriile lingvistice ale clasicismului sunt reinterpretate într -un nou
limbaj cu car acter simbolic care, la rândul lui, capătă noi semnificanți și semnificații, ce
obligă la o decodificare ideologică. Finalitatea este extra -artistică, extra -arhitecturală, este
categoric politică .”1 Pentru o manipulare mai ușoară a maselor , limbajul stalin ist oscilează
între un limbaj eclectico -clasicizant și un limbaj cu puternice influențe naționale rusești.
Noul stil este adoptat imediat de tradiționaliști , iar arhitecții care se opun sunt transformați
ori în trădători capitaliști, ori sunt eliminați, astfel aceștia nu văd altă cale decât să se

1 VASILESCU, Sorin „ Arhitectura Rusiei staliniste” editura Fundația Arhitext de sign , 2014 , p 34 -39

9
conformeze. În 1932 a fost înființată Uniunea arhitecților din URSS, iar baza era doctrina
realismului socialist, fostele organizații sau uniuni care promovau alt tip de ideologie au fost
desființate. Stilurile care se promovează în vest sunt văzute ca stiluri burgheze care nu se
potrivesc „ omului sovietic” pentru care Lunac hearski susținea că are nevoie de coloane.
Astfel, într -un context totalitar a apărut realismul socialist care a fost impus forțat și adoptat
în toate țările din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Pentru sovietici , arta, cultura în sine a reprezentat d oar un instrument de propagandă:
muzică, grafică, teatru etc2. Acest fapt are ca motiv și schimbarea adresantului, acesta se
transformă î n cercurile largi ale populației pentru care era nevoie în special de un caracter
puternic naționalist. Metoda de propagandă preferată de sovietici a fost filmul, astfel în
fiecare centru civic fie oraș sau colonie s -au construit cinematografe. În publicaț iile de
specialitate se vorbește intens despre ”omul socialist” și nevoile lui pentru construcții
socialiste. De asemenea se făceau frecvent comparații între realizările socialiste și greșelile
din trecut ale altor personaje sau ale lumii capitaliste. Înto deauna trebuia să existe un inamic
real, palpabil pe care omul să și -l poată imagina, să -l demonizeze și să concluzioneze că
metodele lor sunt cele logice (dacă Stalin găsește vinovați în Lenin, Troțki, la fel devine și el
mai târziu). Dar cel mai bun inst rument de propagandă s -a dovetit a fi prin intermediul
realismului socialist în arhitectură. Produsul nu era al unei persoane anume, ci al ”tuturor”.
Realismul Socialist a reprezentat finalul revoluției socialiste și instaurarea efectivă a unui
regim total itar."Pentru că trebuia să fie un model adaptabil în toate țările membre uniunii,
străine de revoluția rusă, acesta a fost impus cu influențe naționaliste locale, evident cele
acceptate de partid3.
Arhitectura realismului socialist trebuia să fie cea mai măreaț ă și impresionantă
arhitectură a tuturor timp urilor. Astfel ea a început să devină străină față de realitățile
contemporane și să se transforme într -o utopie grandioasă. Se observă că unele construcții
sunt vizibil relua te din arhitectura occidentală : spre exemplu Universitatea de Stat Lomosnov
care a fost promovată drept exemplu arhitectural de reluat în toate țările socialiste, avea
influențe din arhitectura zgârie -norilor din Statele Unite . Însă aceste lucruri nu erau
prezentate publicului , tot ce era din exterior era negativ, iar rușii tr ebuiau să construiască ceva
elaborat decorat, mai înalt, mai mare, o arhitectură profund optimistă, după cum afirma
Stalin. Nu contau realitățile economice ale momentului, ci conta obținerea unui oraș nou,
radios, expresiv, monumental și istoric . Noua arhitectură era de fapt o contradicție cu
aspirațiile unei noi lumi, revoluționare, adresată publicului, proletarului. La Congresul
Arhitecților din 1937 a fost definit realismul socialist prin ceea ce nu trebuia să fi e: o copie
pasesită sau un formalism modern, fără primitivismul simplificator sau excesul decorativ.
"S-au ales ca modele de lucru arhitectura lumii Greco-Romane îmbinate cu stilul Empire
rusesc4. Academia de Arhitectur ă a URSS a formulat aceste modele de lucru tocmai pentru că
veridicitatea era un element important pe care doar arhitectura clasicismului putea să o

2 VASILESCU, Sorin „ Arhitectura Rusiei staliniste” editura Fundația Arhitext design , 2014
3 TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experiment”
Ed.Simetria, 2016 , p 84
4VASILESCU, Sorin „Arhitectura Rusiei staliniste” editura Fundația Arhi text design , 2014, p 44

10
îndeplinească. Iar această arhitectură clasicizantă a fost golită de semnficant și înloc uită cu
elemente naționaliste și simboluri sovietice. Aceste principii au devenit singurele aprobate de
politic. Arhitectura un instrument în mâna sovieticilor trebuia să emoționeze, să reflecte noile
idei și să fie îndreptată spre noii oameni socialiști, beneficiarii socialismului.
Doctrina Realismului So cialist trebuia să fie aceeași în toate țările uniunii, doar era
sub un apara t centralizat care controla tot. Din punct ul de vedere al produsului construit
acesta a suferit modificări locale, în funcție de poziția geografică. În România majoritatea
arhitec ților erau de formație modernistă și ideologiile sovietice încă nu erau asimilate,
cunoscute, deci inițial s -a acceptat o cale de mijloc între cele două stiluri. Astfel de
condiționări s -au întâlnit și în alte țări sub o altă formă, deși uniform în gândire , ca produs
finit, arhitectura realismului socialist a suportat diverse variațiuni.

1.2.Contextul istoric pe plan local
În țările din Europa de Est modificările nu sunt cauzate doar de război, dar și de noua
ideologie socialistă. Dacă în Rusia sau Ucrain a aceasta este un concept deja familiar (început
din anii 30), nu se poate spune același lucru și despre România. Lenin a început să
răspândească ideologiile în spațiul Est E uropean cu puțini ani înainte de sfărșitul războiului.
În funcție de poziția geo grafică, de influențele locale , socialismul s -a conturat diferit în
fiecare țară.
După cum a firmă Irina Tulbure în cartea „ Arhitectură și urbani sm în România anilor
1944 -1960 se pot constata patru perioade ale evoluției arhitecturii în perioada stalinistă :
1944 -1948 – perioada de acomodare, 1948 -1952 – stalinismul dezlănțuit, 1952 -1956 –
confuzie – pierderea lui Stalin și continuarea stalinismului fară un scop prea clar și o ultimă
etapă: 1956 -1960 – reprezentată de destalinizare.5
Rușii se confruntau la no i în țară cu un fond construit pe cale de dezvoltare dar distrus
pe alocuri de bombardamente , era o criză acută de locuințe și mai ales de industrii moderne
și forță de muncă calificată pentru exploatare. În același timp arhitecții români fie au studiat
la Paris, fie au fost indrumați de profesori care au studiat ori în străinatate ori sub profesori
francezi veniți la București, astfel aceștia erau de formație majoritar modernistă sau de
avangardă.
În România postbelică conceptele realismului socialist su nt necunoscu te pentru
majoritatea populației . Apoi , sovieticii se găseau într -o țară care începând cu secolul al XIX –
lea a importat cultura franceză sistematic. Mai întâi prin orientarea spre moda și obiceiurile
pariziene și mai apoi prin trimiterea tiner ilor să studieze la Paris . Întorși în țară, aceștia
profesează în stilul în care au fost educați. Primele sistematizări ale Bucureștiului sunt
realizate de către arhitecți absolvenți ai Institutului francez Beux -Arts, stistematizări realizate

5 TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experiment”
Ed.Simetria, 2016 , p11

11
în stil haussmanian și după regulamentele pariziene. Spre finalul secolului al XIX -lea s -a
înființat Școala de Arhitectură unde profesau arhitecți francezi sau de formați în școala
franceză. La 1900 arhitecții au perpetuat principiile eclectismului francez dar în acel ași timp
au căutat să intocmească un stil ide ntitar.” Neoromânescul exprima sinteza dintre formația
eclectic franceză a arhitecților vremii cu identitatea lor, cu influențele brâncovenești,
armenești, bizantine care au fost asup ra țării și care s -au perpetu at"6. După Primul Război
Mondial s -au construit în continuare bule varde în stil post -haussmannian , iar în 1930 a
început modernismul doctrinar, cu o tonaliate temperată față de construitul deja existent7. În
România nu se pra ctica încă Stilul Internațional , reprezentații de seamă din arhitectura
momentului, după cum susținea G. M. Cantacuzino , „sunt spirite eclectice, flexibile situației
arhitecturale "8. Astfel s pecialiștii existenți în țară la finalul războiului sunt de influență
modernistă, însă din ani i 30 și până la finalul războiului , URSS -ul a avut suficient timp să -și
pregatească speci aliști sovietici pe care i -a trimis în noile teritorii obținute. În teritoriul
românesc imediat după război, unde regalitatea este percepută în mod pozitiv, sovieticii au
lucrat mai întâi la schimbare a mentalității populației. Burghezia, moșierii, capitalismul și
democrația au devenit principalii dușmani. Perioada imediată după terminarea războiului a
fost o perioadă de acomodare, în care arhitecții sub pretextul neasim ilării sau a lipsei de
informații , au continuat să proiecteze după principiile în care au studiat . S-au reluat o parte
din investițiile deja începute înainte de război. După 1945 s -au finalizat mai multe clădiri
importante (blocul de birouri Banloc, Palat ul CFR etc) care au fost realizate în st iluri di ferite:
modernism, neoclasic pînă la modernism clasicizant "9.
În același timp, printre arhitecții proaspăt absolvenți , încep să circule ideologiile
funcționaliste. În domeniul locuințelor ieftine au apărut l ocuințe cu caracter modernist,
experimental. S -au realizat concursuri publice și s -au construit ansambluri muncitorești din
blocuri bară orientate după axa heliotermă ( ansamblul Ferentari 1945 -1947). Altele au
continuat vechile parcelări precum Șerban -Vodă sau Drumul Sării , în Brașov s -a propus un
cartier după modelul orașului grădină cu blocuri mici împrăștia te într -un amplu spațiu verde
(cartierul Steagul R oșu), iar la Hunedoara au apărut locuințe unifamiale. Însă odată ce
ideologiile sovietice au deveni t din ce în ce mai familiare, domeniul politic a devenit din ce în
ce mai totalitar. Arhitecții au fost reuniți sub o singură instituție direct în subordinea statului ,
meniți să devină un instrument de propagandă.
Abia din 1951 se poate spune că arhitectu ra începe să folosească conceptele
Realismului Socialist. În anul 1948 PSD și PCdR s -au unit sub unicul partid PMR sub
conducerea lui Gheorghe Gheorghiu -Dej. Economia românească a devenit o economie
sovietică ceea ce a presupus naționalizarea, planificare a și centraliza rea ei. Au apărut
planurile economice anuale cu un caracter normativ, care cuprindeau inclusiv sancțiuni.
Acestea au reprezentat un mec anism de control al populației. O dată cu primul plan de stat din

6 ZAHARIADE,Ana,Maria CRITICOS,Mihaela – ”Micul Paris”
7 ibidem
8 CANTACUZINO,G.M „Despre o estetica a reconstrucției” Ed.Paideia, 2010
9TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experiment”
Ed.Simetria, 2016 , p 57 -59

12
1949 a început și perioada totalitarismul ui stalinist. Politicul a început să se impună în toate
domeniile, inlusiv în arhitectură, în anul 1951 s -au desființat societățile de proiectare pentru a
fi unite toate în 1952 sub Uniunea Arhitecților, mai ușor de controlat "10. Sovieticii își întorc
privi rea către industria țării care trebuia exploatată în folosul rusesc: încep construcțiile
SOVROM -urilor care nu erau altceva decât fabrici și uzine subordonate direct sovieticilor.
Aici s -a lucrat la început cu experți sovietici, iar mai tîrziu după planuri tipizate. Dacă în
domeniul arhitecturii s -au folosit de specialiștii locali pe care ulterior i -au convertit, în alte
domenii s -au confruntat cu o insuficiență dată și de eliminarea celor cu idealuri democratice
sau proveniți din familii burgheze. Această lipsă a fost in benefic iul sovietici lor pentru că și –
au adus specialiști . În cazul domeniului aviației personalul prevăzut era infim și trebuia la
rândul lui pregătit pentru noile tehnologii sovietice, deci pană în 1956 -1958 au staționat trupe
de pregătire la noi în țară11. Dar dacă specilaștii au putut fi importați împreună cu planurile
tipizate, metoda de lucru a fost una diferită față de realizările din acea perioadă în țările în
care URSS -ul avea o prezență mai îndelungată . În Moscova sau la Varșovia s e lucra deja cu
prefabricate de beton, însă în spațiul românesc economia țării nu dispune financiar de astfel
de materiale, inclusiv cărămida este insuficientă datorită cererii foarte mari. Dar trebuie să se
construiască pentru noile idealuri care au intr at odată cu sovieticii, pentru dezvoltarea
economiei și a profilului omului sovietic. S -au construit multe fabrici cu o mică colonie de
muncitori, s -au construit orașe de la zero (Orasul Victoria) și chiar dacă nu au făcut public, au
continuat să se folose ască de studiile care s -au realizat in perioada interbelică: de exemplu
sistematizarea Bucureștiului s -a realizat după studiile din 1934 "12.

1.1 Arhitectura coloniilor industriale
Planul abordat de sovietici a fost unul simplu : toată lumea să lucreze pentru a avea un
mod de a se întreține, iar producția să revină în mare parte statului rus. Dar pentru asta în
spațiul romînesc era nevoie de o industrie cu o capacitate mult mai mare față de ceea ce
exista la momentul respectiv. Drept urmare o mare p arte din cons trucțiile de la în ceputul
anilor 1950 au fost pentru a deservi zonele industriale. O fabrică are nevoie de muncitori, iar
amplasarea ei în zone periferice, de multe ori pustii, a condus la nevoia de a construi cartiere
de locuit pentru aceștia. Programul c oloniilor muncitorești a fo st gândit î n spiritul sovietic.
Perioada până în anul 1950 nu a avut multe realizări arhitecturale, slaba industrializare
a țării ș i materialele puține au înceti nit procesul de construcție. Nici la începutul anilor 1950
situația nu este cu mult mai avantajoasă, însă sovieticii încep să -și contureze mai clar
ideologiile și să devină mai agresivi în impunerea și respectarea lor. Naționalizarea
terenurilor le permite un cadru mult mai ușor de defășurare și din start au eliminat un c ost

10 Arhitectur a și urbanism, anul III, nr 1 -2
11 OPRIȘ , Petre, „1958. Plecarea armatei sovietice din România – între mit și realitate ” publicat pe
www.rumaniamilitary.ro , 2014
12 TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experiment”
Ed.Simetria, 2016 , p 154 -158

13
economic ". În această perioadă s -au construit ansamblurile Steagul Roșu din Brașov, Orașul
Ucenicilor, colonia Ucea – Victoria, orașul muncitoresc din Hundeoara. La sfârșitul anului
1949 Ministerul Construcțiilor a organizat un concurs de soluții pentr u realizarea de locuințe
individuale, colective, cuplate care să reprezinte o bază pentru viitoarele construcții care vor
fi tipizate din motive de eficiență și economice "13. În general, din punct de vedere urbanistic,
ansamblul de locuințe era ordonat în ș iruri de bare paralele, orientate cu latura scurtă spre
nord pen tru ca mjoritatea încăperilor să primească cât mai multă lumină dinspre vest sau est.
Circulațiile principale erau ordonate perpendicular spre zona industrială. Proporț iile clădirilor
nu sunt foarte mari, regi mul de înălțime este undeva la P +2/3 cu șarpante perceptibile de la
nivelul ochiului . Ansamblurile sunt construite î n regim pa vilionar, cu spații verzi între ele ,
ample, ce dau o notă mai degrabă de pitoresc, decât d e monumentalul spre car e tindeau
direcțiile de la Moscova. Planul de amenajare este unul rigid din punct de vedere
conpozițional, cu un spațiu amplu poziț ionat de r egulă în centru și amenajat după reguli
apropiate celor renașterii. În apropierea acestui spațiu erau amplasate clă dirile cu funcț iuni
publice precum școala, clubul muncitoresc etc. Din punct de vedere funcțio nal, fiecare clădire
corespunde unui anumit tip de utilizare . Expresia arhitecturală la nivelul fațadelor este încă
mai curând cu influe nțe moderniste, cât mai mi nimale , decât realist -clasicizante .14
Construcțiile care au urmat anului 1952 au început să abordeze cvartalul ca model.
Ansamblul era construit în unele cazuri din 4 bare de locuințe organizate în jurul un ei curți
rectangulare pentru folosul locuitorilor. La nivelul fațadelor a rhitectura devine mai elaborată :
monumentală, încep să fie introduse elemnete ce țin de arhitectura clasicizantă dar cu
simboluri sovietice. Regimul de înalțime crește cu ce l puțin un nivel, astfel proporț iile devin
mai impunătoare. L a intersecția de cvartale, în colțuri, apar rezolvări de bloc tip punct de
înălțime care să dizolve imaginea pitorească rezultată în anii precedenți. Apar spații ample
între clădiri pentru manifestațiile publice. Arhitectura care se conturează în noile ans ambluri
industriale de la Petroșani, Lupeni, Cugir este mult mai impunătoare față de ce s -a proiectat
până atunci. Dar în ambele cazuri s -au pă strat circulațiile rectangulare, clă dirile sunt
construite din zidări e de cărămidă, sunt dotate cu toate funcțiun ile necesare precum cele
sanitare, sociale, culturale sau comerciale. În aceeași perioadă cu construirea noilor colonii
muncitorești, se construiau și coloniile militare. Ele trebuiau să deservească drept un model
pentru arhitectura anilor următori, să mod ifice identitatea locului unde erau amplasate și să
exprime noua direcție politi că, optimistă, monumetală, puternică.

13 Revista arhitectura, nr 2 -3, 1950 „Problema proiectării se pune, pentru prima oară, ca o problemă de Stat.
Proiectarea particulară, risipită, anarhică și greu de organizat, nu mai poate asigura ritmul cerut de o e xecuție la
scară mare. Pe de altă parte, dirijarea unei proiectări pentru asigurarea unei unități de conceție, a unei voințe de
creație, a satisfacerii uneui conținut ideologic al arhitecturii, care să reflecte un avânt creator al poporului
muncitor, const ructor al unei noi societăți, nu se mai poate face în afara unui oragan de Stat.
14 TULBURE ,Irina „Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și experiment”
Ed.Simetria, 2016 , p 158 -180

14
Capitolul 2 .
Arhitectura bazelor militare de avia ție din România

În perioada 1948 -1952 Uniunea Sovietică este preo cupată să se afirme drept un
model exemplar și atotputernic pentru noile teritorii anexate. Un instrument important au fost
trupe le sovietice trimis e pentru staționarea în noile regiuni. Rolul lor a fost de a menține
controlul în perioada de tranziție d e la un sistem politic la altul și pentru a pregăti trupele
militare române în doctrina sovietică, oferind si un punct de vedere tehnic. Pentru că aceștia
urmau să devină instrumentul de control , trebuiau să le asigure o calitate a vieții după
principiile oricărei alte colonii. ”Soldatul sovietic” trebuia să aibă aceleași privilegii ca ”omul
sovietic”. Imediat după încetarea războiului au î nceput cu recrutarea, școlarizarea și instruirea
lor. Iar în paralel au început să construiască unități militare noi sa u să le modernizeze pe cele
existente. Armata este un mediu în care doctrina politică este însușită indiferent de regim,
fără contestații. Cei care o fac sunt îndepărtați imediat, mai ales într -un regim autoritar
precum cel sovietic. Armata a fost unul din tre mediile în care stalinismul a pătruns cel mai
rapid și ușor. Viitorii soldați erau pregătiți direct de specialiștii sovietici, astfel s -au transmis
cel mai bine idealurile și ideologiile lui Stalin.
Inițial s -au construit clădirile specifice bazei res pective, în funcție de tipul ei: navală,
terestră sau aeriană. Pentru înc eput soldații locuiau în barăci , iar la scurt timp au fost
finalizate și locuințele. Dar în special aceștia trebuiau să fie modelați după necesitățile și
convinegerile ideologiei . Baz ele milita re aveau coloniile lor cu o zonă centrală și casa
armatei . Aici cadrele militare împreună cu familiile lor veneau să vizioneze filme sovietice,
să se destindă. La scurt timp colonia respectivă funcționa independent, cu infrastructură
proprie, î ncălzire, canaliza re, apă, magazine, casa armatei , locuințe, clădiri administrative .
Spre deosebire de condițiile din zonele rurarle și chiar cele urbane, dotările armatei trebuiau
să pară moderne, superioare.
În perioada 1948 -1952 s-au construit primele b aze militare de către forțele so vietice.
Necesitățile erau mari dar resursele materiale si tehnologice erau insuficiente, oameni
calificați erau puțini . Drept urmare s-au folosit proiecte tip importate din uniune, cu
specialiștii lor. Proiectele folosite ș i metoda de construcț ie – pereți din zidărie de cărămidă –
se observă că au fost după proiectele tipice anilor 194015. În același timp arhitectura
coloniilor militare trebuia să exprime puterea, importanța noii doctrine și cum altfel au putut
să exprime as ta mai bine decât prin monumentalitate. Clădirele fie de lucru sau locuire,
spațiile dintre ele, toate erau gândite la o scară monumentală, impunătoare. Din păcate, astăzi
efectul impunător, monumental a devenit dezolant . La mai bine de 20 de ani de la căd erea
comunismului și restructurarea armatei, multe baze militare au fost închise. Multe dintre
colonii au fost părasite parțial sau complet, în special clădirile administrat ive, specifice
activită ților armatei au rămas abandonate . După desființarea lor au fost transferate în circuitul
civil însă conform unui studiu făcut în perioada 2009 -2011, documentele de transfer dețin

15 Conform www.englishrussia.com

15
informații legat e doar de suprafața terenului și nu există o inventariere a bunurilor
transferate16. Un motiv pentru acest lucru este dezinteresul autorităților față de bunurile de
patrimoniu . În cazul bazelor construite în jurul anilor 50 de către forțele sovietice este foarte
probabil ca la retragerea trupelor aceștia să se fi retras cu tot cu documente legate de execuția
și planificarea bazelor. Din această cauză, capitolul următor va trata arhitecutura coloniilor
militare în comparație cu arhitectura coloniilor mu ncitorești din aceeași perioadă într -o
încercare de înțelegere a acestui tip de arhitectură.

2.1 Studii de caz
Bazele milit are la noi în țară pot fi organizate în trei categorii: baze terestre, navale și
aeriene. În cazul primelor două categorii, o parte din ele au fost construite la perifer ia sau
chiar în incinta orașelor. Bazele aeriene datorită funcțiunii deservite au presu pus construi rea
în zone limitrofe, suburbane sau chiar rura le atât din motive de siguranță , cât și de zgomot,
poluare etc. Prin poziția lor îndepărtată de orașe în pr ezent ele sunt lăsate să se deterioreze,
deși în multe cazuri reprezintă un potențial econ omic pentru comunitatea locală. Spre
exemplu majoritatea au beneficiat de pistă de beton ceea ce face amplasarea unui aeroport pe
una dinstre fostele piste mult mai eficientă din punct de vedere economic decât construcția
unei piste de la zero în altă zonă .
Istoria aeronautică română a încept în anul 1874 când trei ofițeri ai armatei au efectuat
primul zbor cu balonul. Un an important a fost 1910 cănd Aurel Vlaicu a brevetat primul
aparat de zbor. Astfel s -a produs un cadr u prielnic pentru aviaț ia română și în anul 1912 a fost
înființată prima școală de zbor în Cotroceni, București , iar în 1936 a fost înființat Ministerul
Aerului și Marinei . În anul 1951 a început aviația reactivă la noi țară cu avioane și instructori
sovietici. De atunci s -au folosit doar a vioane rusești precum Mig -21, Lancer, YAK -11 etc. În
1994 a fost semnat ”Parteneriatul pentru Pace” pentru integrarea î n structurile euro -atlantice
NATO. Capacitatea de luptă și tehnologia militară a fost îmbunătățită, dar î n același timp
multe baze milita re au fost restructurate sau închise. Procesul de închidere a bazelor a durat
până în 2002. De atunci majoritat ea au intrat în circuitul civil, dar procesul de revitalizare a
acestora este unul precar17.

16 Bară, Simona , Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana –„Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în
circuit civil între realitate și uitare ”
17 Pagina Forțelor Aeriene Române www.roaf.ro

16
2.1.1 Mediaș
Istoria bazei militare de la Media ș a încept înainte de ocupația sovietică, în anul 1920
când regele Ferdinand a dat un decret pentru înființarea Școlii de Meseriași ai Aeronauticii .
În primul an a funcționat pe aerodromul Pipera apoi a fost mutată într -o fostă cazarmă din
Mediaș. În 1927 a fost mutată în cazarma ”Aurel Vlaicu” sub denumirea de ”Școala Militară
Tehnică de Aviație”. Școala a funcționat în ace lași amplasament până în anul 2004 când s -a
luat decizia să fie mutată pe aerodromul militar de la Boboc. Unitatea a fost închisă și
transferată că tre administrașia locală.
Deși funcț iunea predominant ă este una de natură educativă ( școală de tehnică în
aviație) pregătirea s -a realizat în regim militar. Amplasamentul a fost ales spre marginea
orașului , precum zonele industriale. Trama st radală din incintă este una carteziană, riguroasă,
complet opusă față de țesutul organic al or așului. Rigiditatea tram ei stradale exprimă
condițiile î n care se studia și spiritul ordonat al armatei. Intervențiile urbanistice au urmat
accesle existente, str ăzile sunt perpendiculare pe șoseaua principală care leagă Mediaș ul de
Sibiu și în același timp urmează terasările naturale și cursurile apelor. După ocupa ția
sovieticilor, la Mediaș a con tinuat să funcționeze școala și după 1944 când a fost extinsă.
Ansam blul este proiectat în sistem pavilionar, fiecare clădire are o anumită funcțiune :
infirmerie, comandament, cămin, cantină , dușuri . Principiile fun cționale folosite sunt
asemănătoare cu cele folosite și în cazul Orașului Ucenicilor. Din punct de vedere fun cțional
terenul a fost împărțit în trei părți: zona de cazare –cămine, zona de învățământ și între cele
două o zonă neutră – cantină, sport etc. Corpurile de cazare sunt paralele cu cele mai
importante clădiri: cele pentru cursuri și laboratoare, astfel es te controlată conștiința
viitoarelor cadre militare că se află permanent într -un mediu ordonat, cu o anumită disciplină
și autoritate. Clădirile sunt dispuse în paralel cu spații verzi în jur , iar cele de cazare sunt
dispuse cu latura scurtă spre nord, la fel ca în cazul locuințelor din Steagul Roșu. În fața
clădirii principale de cursuri (și sala de festivități) se conturează un spațiu mare, rectangular,
care să exprime monumentalitatea și autoritatea specifică armatei și a noii puteri. Clădirea
comandame ntului este singura clădire cu fațada principală spre stradă, ea anunță tipul de
activitate din incintă și este singura care are dreptul să aibă o formă de comunicare cu
publicul, de aceea este și cea mai apropiată de spațiul public. Din punct ul de vedere al
expresiei arhitecturale, stilul folosit este asemănător cu cel al realizărilor arhitecturale din
perioada de după război. Regimul de înălțime este mic, astfel volumele au un gabarit redus,
imaginea creată este mai apropiată de contextul orașului decât d e monumentalitatea sovietică.
Putem afirma că baza militară se încadreză în curentul din perioada 1944 -1948, când
arhitectura încă mai prezintă semnele arhitecturii moderne, când încă se îmbina cu existentul
și în special au primat principiile funcționale comparativ cu cele legate de politică sau
autoritate.

17

18
2.1.2 Boboc u
În anul 1940 a fost mutată școala pentru pilotaj de la Buzău în comuna Ziliștea -Boboc
pe un teren donat de Alexandru Marghiloman pentru folosul aeronauticii. În anul 1958 se
trans formă în ”Școala de ofițeri de Aviație” pe noua unitate militară de la Gara Boboc u. Aici
erau pregătiți timp de 4 ani atâ t piloți militari cît și pentru aviația civilă, inclusiv personal
navigant și nenagivant. Din 1997 cursurile teoretice a u fost mutate la Academ ia Forțel or
Aeriene ”Henri Coandă” din Brașov. D in 2004 funcționează aici și Școala Militară de Maiștri
și Subofțeri ai Forțelor Aeriene.
Școala de aviație de la Boboc u a fost construită dincolo de marginea satului Gara
Bobocu. Tipul de activitate cu o amprenta sonora semnif icativa a făcut ca amplasarea siturilor
de aviație să se realizeze în zone pustii, periferi ce. Astfel distanța mare față de o comunitate a
dus la necesitatea locuințelor și a unui întreg aparat funcțional pentru cadrele militare
staționate în bază . Rolul coloniei nu a fost strict legat doar de regim(militar și civil) , ci și de a
oferi confort angajaților, care erau un instrument de propaga ndă și un mod prin care statul își
putea demonstra forța, puterea . Principiul de proiectare a fost asemănător cu cel al coloniilor
industriale. Zona de cazare c ât mai aproape de zona de lucru, în ca zul de față pista cu
hangare, birourile administrative, școala. Clădirile au fo st dispuse în sistem pavilionar,
fiecare volum împărțit pe funcțiuni specific e: infirmerie, comandament, ateliere de reparații,
locuințe, cămine, cantină. La fel ca și în cazul coloniilor muncitorești au introdus și funcțiuni
de loisir : cercul militar, terenuri de sport, spații de joacă. Poziția marginală a permis și un
teren mai amplu de defășurare, astfel putem observa că spațiile dintre diversele corpuri de
clădiri sunt mai mari chiar și față de spațiile între cladirile de locuințe construite în prima
etapă a ansamblu lui Steagu l Roșu, Brașov criticat pentru spațiile verzi mult p rea mari . Un
motiv pentru aceste grădini din jurul clădirlor ține de politica arhite cturală dorită de Stalin
prin ca re monumentalitatea trebuie să primeze. Dacă trama carteziană, sistemul rectangular
de organizare în spațiu este specific unui mediu academi c militar, distanțele dintre sp ații,
simetria, perspectivele câ t mai lungi sau mai cuprinzăt oare, toate sunt elemente care trebuie
să evidențieze monumentalul ansamblului.
În comparație cu arhitectura de la Mediaș, în cazul de față se observă că s -au folo sit
princ ipiile arhitecturii staliniste. Clădirile de tip bară sunt amenajate în juru l unor curți mari,
rectangulare, amenajate după principii clasicizante. În fața comandamentului este un spațiu
mare pentru adunări, dar în principal pentru eventualele dem onstrații. Succesiunea de grădini
creează perspective lungi și largi, care aproape se pierd. Volumele sunt mai mari cu un nivel
față de cele de la Mediaș, mai impunătoare din punct de vedere arhitectural. Și aici putem
împărți colonia în trei părți: zona d e locuit, care este amplasată cel mai departe de pistă, zona
pentru învățământ și zona de lucru cu hangare și ateliere. Se observă că ansamblul compus de
clîdirile pentru școala de piloți este dispus oarecum la intersecșia zonei pentru locuit și cea de
lucru cu aeronavele, astfel este exprimată și la nivel de compoziție urbanistică funcțiunea
principală a bazei. Clădirile pentru cazare sunt aliniate la est de clădirea principală de
învățământ , corpurile sunt aranjate în așa fel încât funcțiunile să nu se a mestece, să fie o
ordine și o rigoare în desfășurarea activităților. O imagine impunătoare a fost încercată prin
cele mai importante clădiri: corpul de învățământ, comandamentul și o clădire de locuit cu un

19
nivel de înălțime mai mare față de restul unde er au cazați cei cu funcții importante, toate trei
au fost amplasate de -a lungul unui ax, paralele și cu o succesiune de grădini între ele. În
prezent această monumentalitate nu este la fel perceptibilă, înălțimea copacilor a diluat în
timp efectul . Gabaritul volumelor și tratarea lor arhitecturală este în funcție de importanța lor
și de necesitățile funcționale. La nivel de detaliu de fațadă, sunt folosite elemente clasicizante
precum coloanele. Monumentalitatea exagerată și poziția în câmp, au transform at co lonia
într-un cadru auster, parcă mult prea izloat. L ocuitorii au preferat să se mute imed iat ce s -au
construit mai multe ansambluri de locuit în Buzău. În prezent, blocurile de locuințe au fost
transformate în unități de cazare pentru cadrele militare car e vin aici pe o perioadă scurtă de
timp (revalidări licențe, exerciții militare etc), exceptând corpul central care este destinat
cazării studentelor.

20

21

2.1.3 Alexeni
Pe islazul comunei a funcționat în Alexeni un aerodrom militar în timpu l celui de -al
Doilea Război Mondial , iar în anul 1954 a fost finalizată pista împreună cu unitatea militară.
Apropierea de capitală a făcut ca aerodromul să devină în fiecare an din perioada comunistă
locul de antrenament al Forțelor Aeriene pentru festiv itățile de 23 august. În 1965 regimentul
de aviație bombardament a fost dislocat pe aerodromul din Ianca. În schimb aici a fost
dislocat regimentul de elicoptere de pe Otopeni care a funcționat până în 2001. În anul 2002
unitatea a fost dezafectată și tra nsferată administrației locale. Pentru aerodromul de la
Alexeni au fost multe planuri de valorificare a patrimoniului post -militar, cel mai recent este
o hotarâre de Guvern dată în 2017 pentru preluarea aerodromului și a unei părți din clădiri de
Consiuliu l Județean Ialomița care a realizat un studiu de fezabilitate pentru un aeroprt pe
terenul fostei baze militare18.
Ca și în cazul aerodromului precedent și aici activitatea coloniei s -a desfăsurat în
strânsă legătură cu pista. Pentru că satul nu avea capac itatea necesară să asigure cazarea
cadrelor militare, au construit pe lângă clădirile necesare și ansambluri de locuințe. Principiile
constructive sunt asemănătoare cu directivele ideologice din acea perioadă. S -au construit
volume tip bară în sistem pavil ionar, cu funcțiunile împărțite pe clădiri. Locuințele colective
au fost dispuse în paralel, fiecare unitate avea spațiul său verde. Rețeaua de circulații este
rectangulară, cu accesul principal perpendicular pe strada către aerodrom. Clădirile sunt
orient ate conform cu axa heliotermă . Monumentalitatea la nivel spațial este accentuată de
succesiunea de grădini rectangulare car e conduc spre clădirile cu funcț iunile cele m ai
importante : comandamentul și casa armatei . Perspectivele sunt lungi, ample. În fața
comandametului se defășur a un spațiu larg, monumental pe ntru manifest ațiile organizate
periodic. Corpurile rezervate locuirii au fost amplasate cel mai îndepărtat de pistă din motive
de siguranță, dar și apropierea de Alexeni a favorizat această amplasare. Fațadele sunt
realizate în stilul realismului socialist, singurul stil acceptat de Uniune a Sovietica .

18 Pagina despre aerodromul Alexeni www.wikipedia.com

22

2.1.4 Ianca
Pe islazul lacului Ianca în timp ul celui de -al Doilea Război Mondial a funcționat un
regiment de aviație . La scurt timp după război , în anul 1951 a fost inaugurat primul aerodrom
militar modern din țară și a avut loc primul zbor cu un avion cu reacție. Fiind prima bază
aeriană realizată de sovietici, aici a funcționat pentru scurtă vreme școala de pilotaj care a fost
mutată la Tecuci și apoi la Boboc u. Inginerii și tehnicienii sovietici au pregătit aici mai multe
regimente care ulterior au fost dislocate către alte unități din țară (Timișioara, Caraș -Severin,
Bobocu, Mihail Kogălniceanu) . În perioada 1961 -1965 unitatea a necesitat renovarea pistei și
activitatea a fost suspendată. În 1965 a fost dislocat regimentul aviație bombardament de la
Alexeni. U lterior a fost transformat în regimentul 59 de aviație de vânăto are și bombardament
care a funcț ionat până în 200219. Au existat câteva încercăr i de reactivare a aerodromului în
2014 într–un aeroport de tip cargo și pasageri , însă nimic nu s -a concretizat.
Construcția coloniei a început în anul 1950 concomitent cu cea a pistei. Ansamblul a
fost împărțit în mai multe zone mari : zona de locuit și zona administrativă , zona pistei ,
depozitului de combustibil și zona de depozit . Locuirea și partea administrativă au fost
realizate în apropiere. Și aici s -au folosit de sistemul pavilionar, fiecare clădire desem nând
câte o funcțiune. Locuințele colective au fost realizate în stil bară, paralele, cu spații verzi
mari pentru locuitori. Cele 6 blocuri de locuit sunt conectate către un scuar mare din fața
clădirii Cercului Militar. Clădirea, mai mare din punct de vedere volumetric este capăt de
perspectivă și subliniază caracterul monumental al ansamblului. Circulațiile sunt
perpendiculare pe accesul către aerodrom. Funcțiunile nu sunt separate doar pe clădiri, dar și
prin poziționarea lor. Pentru a ajunge la clădirea comandam entului sau la infirmerie ,
locuitor ii coloniei sunt separați de un filtru, o altă poartă cu un post de pază care să permită

19 Bărbuceanu, Ion M, „Pioneri ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația Cultural –
Istorică ”Muzeul” Oraș -Ianca, 2016

23
accesul. Clădirile nu au o volumetrie impozantă, dar din punct de vedere arhitectural sunt
tratate în stilul realismului socialist. Se observă o diferențiere a clădiri lor pentru locuit față de
cele oficiale, primele au o tratare mai domesticită (clădiri cu șarpantă) mai apropiată
conceptelor populației din acea perioadă, î n schimb în partea celalaltă clădirile au un aspect
mai rece, monumental, se observă lipsa șarpante i la majoritatea clădirilor și tratarea fațadelor
într-un stil mai impunător, care să exprime autoritatea. Asemănător cu Mediaș, lângă cea de a
doua poartă prima clădire este cea a comandamentului. Ansamblul a fost realizat cu tot ce a
fost nevoie pentru a avea o infrastructură completă , inclusiv centrală termică și electrică
proprie . Funcțiunile nu sunt amestecate într -un corp de clădire, mai mult sunt diferențiate și
în funcție de utilizatori: există două cantine separate pentru tehnicieni și piloți . Cazarea
soldaților este în imediata apropiere a corpurilor de învățământ. Calea ferată a fost utilizată
pentru transportul de mărfuri, ocazional combustibil, inclusiv primele avioane au fost aduse
din Iugoslavia pe șine20.
Spre deosebire de baza de la Boboc, aici blocurile încă sunt locuite și îngrijite. Inițial
a fost o problemă cu alimentarea cu apă potabilă în zonă, dar după renovarea pistei a fost
remediată și această problemă. Colonia era un mediu activ, care se concentra în jurul
aerodromului și în timp ul liber în jurul Cercului Militar unde aveau o serie de activități
culturale: vizionarea de filme, implicarea în piese de teatru, seri de poezie etc. Și spre
deosebire de alte unități, aveau un magazin de la care se puteau alimenta și o școală în
apropier e pentru copiii cadrelor militare21. Ulterior au mai fost construite încă patru blocuri
pentru locuit după principii asemănătoare și un bloc de garsoniere/ nefamiliști. După
dezafectarea unității, blocurile sunt încă locuite de fostele cadre militare și fam iliile lor,
exceptând blocul de garsoniere care nu a fost niciodată insușit de cadrele militare (din anii 70
problema locuințelor s -a diminuat prin construcția unui ansamblu de blocuri în centrul
orașului).

20 Avionul de vânătoare reactiv YAK -23, publicat pe www.aripi -argintii.ro
21 Lupu, Ghe orghe, ”Vremea amintirilor. Confesiune”, Editura Teocora,2014

24

Materialul folosit a fost zidăria de cărămid ă, dar în cazul hangarelor s -a folosit
înclusiv betonul pentru realizarea închiderii. Stilul arhitectural abordat la cele două hangare
este clar unul de tip sovitic, importat din Crime a sau Kalingrad . Acoperirea și tipul de acces
par elemente specifice car e provin din arhitectura sovietică. Fațada este tratată din punct de
vedere compozițional la fel, simetric cu accesul pe mijloc sub forma unei deschideri largi,
dreptughiulare. În toate cele trei cazuri iluminatul se realizează printr -un luminator deasupra
accesului principal și secundar(fațada din spate). Ferestrele luminatorului sun ritmate pe
verticală. Pereț ii laterali au fost realizaț i din zidărie de cărămidă . Cel mai probabil,
aerodromul fiind primul realizat, a fost făcut după planurile și indicațiil e specialiștilor aduși
din Ucraina sau Rusia. Ulterior stilul a fost răspâ ndit și către restul unităților militare
construite la surt timp. Deși compozițional fațadele sunt asemănătoare (simetrice, deschiderea
ușilor, luminatoare), închiderile sunt diferit e. Ambele hangare prezintă două tipuri de
acoperire diferite , din beton. Diversitatea acestor acoperiri transformă hangarele, în special
cele de la Ianca, într -un obiect arhitectural interesant și mai deosebit față de restul clădirilor
construite după prin cipiile realismului socialist, primând pricipiile funcționaliste.

25

Hangar de pe aerodromul Ianca

Hangar din Kallingrad Hangar din Crimea

Hangar din unitatea Bobocu

2.2 Concluzii

Putem concluziona că arhitectura bazelo r miliatre din perioada anilor 1950 a fost una
foarte asemănătoare cu cea a coloniilor industriale. După cum s -a putut observa î n descrierile
de mai sus, în ciuda faptului că influențele sovieticilor au fost mult mai puternice în mediul
militar, din punct de vedere arhitectural s -au mulat pe atmosfera locală. Nu au trecut direct la
un stil arhitecural monumental de tipul celui de la Moscova, c i au încercat o gradaț ie ca și în
cazul ansamblurilor muncitorești. Arhitectura de la Mediaș este mult mai apropiată
concepțiilor moderniste decât arhitectura de la baza Boboc u. În schimb, față de arhitectura
civilă, compoziția de tip pavilionar, cu locuințe tip bară a fost folosită indiferent de perioadă.
Infrastructura completă și spațiile ample, verzi au creat un med iu de viață plăcut în ciuda
regimului strict al a rmatei.

26
Au fost locuri care au creat amintiri și au oferit identitate unor anumite zone. Aceste
spații nu trebuie uitate și șterse din istoria urbană a unui oraș sau a unei regiuni. Din punct de
vedere fun cțional au fost gândite astfel încât să răspundă la orice necesitate . Infrastructura
completă face din aceste locuri zone mai ușor de regenerat. De aceea ele reprezintă o zonă cu
potențial de regenerare, dar care prin poziția lor mărginașă sunt și o provoc are în contextul
arhitectural actual în care orașele tind să se contracte.

Capitolul 3.
Prezentul și viitorul arhitecturii militare de influen ță sovietică

Patrimoniul militar de până în secolul XX este recunoscut și beneficiază de atenție pe
plan mondial, dar spre deosebire de acesta, arhitectura din secolul XX, în special cea a
fostelor baze militare sovietice este mai puțin recunoscută și înțeleasă de public. În prezent
fostele baze militare de influență sovietică se află într -o stare preca ră.

3.1. Valoarea patrimonial ă a arhitecturii militare
Evenimentele militare au influențat în mod semnificativ istoria lumii și de aceea
moștenirea militară, sub toate aspectele ei, este considerată importantă. Multe dintre
evenimentele esențiale care au format istoria unei țări au fost cauzate de conflictele din
întreaga lume și de factori care țin de apărarea națională22. Patrimoniu l reprezintă un bun
care ne -a fost transmis de la o generație la alta, reprezintă o conexiune imaterială prin
memoria unui loc sau a unui obiect ce poate fi important din punct de vedere social sau
cultural23. Siturile cu valoare de patrimoniu, fie ele istorice, culturale sau militare evidențiază
legătura di ntre om și loc, reliefează identitatea locală.
Amplasam entele militare de valoare sunt parte a patrimoniului cultural în
conformitate cu Convenția UNESCO privind patrimoniul mondial. Acestea pot include:
situri, clădiri sau obiecte monumente, ansambluri de clădiri, peisaje, structuri , monumen te
comemorative sau ritualuri/ tradiții. Conservarea patrimoniului militar ne ajută să înțelegem
idealuri și tradiții importante ale societății. Fiecare țară este unică în ceea ce privește
moștenirea ei militară. Patrimoniul arhitectural militar, destul de neglijat, trebui e tratat și
protejat drept o moștenire importantă, prin asigurarea viabilității patrimoniului cultural,
inclusiv identificarea, documentarea, cercetarea, conservarea, protecția, promovarea,
îmbunătățirea, transmiterea, în special prin educația formală și non-formală, precum și

22 VENTER, Dewald, „ Examining military heritage tourism as a niche tourism market in the South African
context” African Journal of Hospitality, Tourism and Leisure, Volume6, 2017
23 Note de curs S ergiu Nistor „ Protecția Patrimoniului”

27
revitalizarea diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu. Este o mare nevoie de a spori interesul
pentru conservarea integrată a resurselor tangibile și a valorilor intangibile ale locurilor de
patrimoniu militar din cauza caracterul ui său specific24.
Există o controversă explicabilă privind patrimoniul militar, acesta poate fi numit
”dissonant heritage” pentru amintirile mai puțin plăcute pe care le trezește asupra unor
persoane sau a unei comunități, iar astfel sentimentele pot să f ie de confuzie, negare. Lumea
militară este direct legată de război, crime, restricții, pe de altă parte acestea au influențat
societatea și a u dus la progrese tehnologice, la formarea societății de astăzi25. Patrimoniul
militar sovietic este un astfel de p atrimoniu. Datorită perioadei istorice nu foarte îndepărtate
de la dizolvarea Uniunii Sovietice, persoanele care au suferit în mod direct în urma acțiunilor
sovieticilor încă sunt în viață și deși țărilor foste memembre li s -a redat independența politică
și economică, influențele fostului regim încă se resimt, de parcă o eliberare totală încă nu s -a
produs. Unii cercetători, precum Wessel van Vliet caracterizează patrimoniul militar drept
unul di scordant , ”dissonant heritage”. El susține că simplul fapt că un trecut este nedorit, nu
șterge amintirile sau urmele lui. Indiferent dacă trecutul este respins, îngrijit sau ignorat,
trecutul este omniprezent26. Datorită trecutului cultural și economico -geografic, problema
refolosirii siturilor militare poate avea u n impact pozitiv referitor la evoluția în viitor a unei
comunități. Într-un interviu acordat publicației de ”The Guardian”, cei de la DGT au afirmat
în legătură cu amplasarea Muzeului Național al Estoniei pe o fostă bază de aviație că muzeul
ar putea fi su ficient de matur încât să treacă peste traumă.27
În urma celui de -al Doilea Război Mondial, Europa a fost împărțită în două : țările din
jumătatea de Est au intrat în sfera politică a U.R.S.S. -ului. Au fost ocupate de trupele militare
sovietice și s-au cons truit numeroase baze militare sau au fost modificat e cele preexistente
pentru noile necesități ale ”soldatului sovietic ”. S-au construit baze militare cu funcțiuni care
exced necesitățile specifice activităților militare, spe exemplu au construit unități de caz are
pentru cadrele militare, infirmerie, casa armatei, magazine, locuri de joacă pentru copii. Noile
baze militare construite sunt o comunitate complexă, autonomă, care poate să funcționeze
indiferent de localizarea ei la marginea unui oraș sau într -o zonă izolată.
Pentru sovietici, armata a reprezentat un instrument important de menținere a ordinii
și controlului în numeroasele țări pe care le -a cuprins. Majoritatea resurselor provenite din
industrie erau redirecționate către armată28. În unele zo ne considerate de importanță strategică

24 KLUPSZ, Lidia, „The spirit of the military heritage places”,Quebec, ICOMOS, 2008
25 VENTER, Dewald, „Examining military heritage tourism as a niche tourism market in the South African
context” African Journal of Hosp itality, Tourism and Leisure, Volume6, 2017
26 Wessel van villet, „ The future of relics from a military past”, University of Groningen, 2016
27 Moore , Rowan, „ Estonian national museum review – touching and revealing”publicat în 2017
28 Armes, Keith, „ Conversion of Soviet Military Industry: An Interview with Igor sxzsd Birman”, Boston
University, 1990
„Perspective . A Soviet economist recently stated t hat 60 percent of all machinery produced by the machine –
building industry went to arms plants. Would you agree?
Birman . Because of the completely artificial Soviet pri ces, nobody knows. But it would certainly be fair to say
that it is the majority, 55 -75 percen t of all production. The Soviet government is still not giving full information
on military expenditures t o the Soviet people. (…) As recently as the end of September, even the Presidential
Council w as given absurd figures on arms production. ”

28
s-au construit baze militare numeroase, unele cu amplasarea secretă, pentru a avea o
acoperire mai bună a granițelor cu alte state non -membre, mai ales cele democratice (de
exemplu : țărmul țărilor baltice). Unele au ajutat la d ezvoltarea comunităților locale , inclusiv
prin formarea unei identități noi , (tot pe plan local) precum în cazul orașului Ianca . Prin
dezvoltarea economică pozitivă generată de prezența bazei militare de aviație , în timp , nivelul
de trai a cresc ut, s-a creat un cadru propice dezvoltării zonei industriale și în anul 1989 din sat
a a trecut la rangul de oraș. După căderea Cortinei de Fier și încheirea Războiului Rece
trupele sovietice s -au retras din țările ocupate și multe dintre bazele militare d in întreaga lume
au fost restructurate, mai ales în țările foste socialiste. O bună parte dintre ele au rămas
abandonate și odată cu ele au adus declinul economic, social, demografic al comunităților din
care făceau parte.
Patrimoniul militar sovietic a c reat complexe autonome cu o infrastructură proprie, care
pentru unele comunități au fost ca un motor economic, social, inclusiv cultural. Datorită
istoriei recente, nu înseamnă că el nu trebuie tratat ca atare. În anii 1970 începe să fie def inită
noțiunea de ”brownfield” , desemnând o suprafață de teren dintr -un oraș care a fost folosită
anterior și acum poate fi refolosită pentru un scop nou29. În majoritatea cazurilor este folosit
în contextul fostelor situri industriale, dar noțiunea include orice sit care a fost folosit la un
moment dat, indiferent de specificul amplasamentului. În această categorie intră inclusiv
fostele situri militare de influență sovietică .
Și zone le industriale și cele militare, la noi în țară în special, reprezintă o moștenire cu un
caracter precar : dezinteresul la nivelul administrațiilor locale este unul destul de mare. În
comparație, patrimoniul industrial a început să câștige interesul tot mai multor investitori. Dar
nu putem privi un oraș, o comunitate , fără o anumită componentă (nu o putem ex clude).
De aceea, politici de reabilitare trebuie îndreptate nu doar asupra anumitor monumente
sau a fostelor zone industriale, ci la fel de bine trebuie îndreptate și către fostele baze
sovietice. Rea bilitarea unei zone abandonate poate f i înțeleasă drept re -locuire, re -luare astfel
încât siguranța spațiului respectiv să fie ameliorată, clădirile îmbunătățite, zona să fie
reintrodusă în circuitul funcțional30. Mai exact, este vorba de o regenerare urbană, pen tru că
în majoritatea cazurilor siturile foste militare din perioada comunistă, precum siturile
industriale, au beneficiat de o suprafață de desfășurare destul de amplă care necesită viziune
și acțiuni comprehensive, studii și o analiză socială și economică extinsă care să conducă la o
îmbunătățire vizibilă a condițiilor de viață, economice sau sociale31. De aceea, inclusiv foste
colonii militare au nevoie de o regenerare urbană, cu atât mai mult în zonele în care
comunitatea a depins în mod direct de acestea . Prin regenerarea urbană a f ostelor baze
militare sovetice ele pot redeveni un motor economic, social și cultural : diversificând
funcțiunile într -o anumită zonă, evitând exemplul comunist cu orașe sau comunități
dependente doar de un anumit tip de producție sau sector economic. Bazel e post -militare au

29 Cambridege dictionary www.dictionary.cambridge.org
30 LAKATOȘ, Eugen Andrei, „ Conversia în context. Despre regenerarea spațiilor industriale”, Ed. Fundației
Arhitext design, București, 2017 , p 21
31 ibidem

29
aparținut forțel or aeriene, navale sau terestre și pot atrage învestiții diverse, în unele cazuri se
poate vorbi chiar de o reactivare a fostelor funcțiuni în sectorul civil.

3.2 Patrimoniul post -militar din perioada sovietic ă în Rom ânia

O restructurare a bazelor militare sovietice era în plan încă din anul 1987 în urma
Pactului de la Varșovia, dar la scurt timp U.R.S.S. -ul s-a dizolvat, Războiul Rece a fost
încheiat și o restrucuturare masivă a bazelor militare a avut loc nu doar în fos tul spațiu
sovietic, fenomenul s -a produs inclusiv în Statele Unite32. Studii și regenerări urbane ale
fostelor baze militare s -au produs în Europa de Vest, dar cei mai prompți au fost americanii.
Imediat după ce bazele au devenit inactive în anii 1990, au început să -și pună problema
reintegrării lor în circuitul economic și social al comunităților. Au elaborat inclusiv manuale
pentru conversia acestor zone în circuitul civil, au creat programe de conversie a fostelor baze
în funcțiuni accesibile civililor, au atras sponsori și programe care să implice nu doar
autoritățile locale, dar inclusiv populația din zonă33. Scopul lor a fost unul mai puțin legat de
patrimoniu l militar, ci m ai degrabă unul social -economic , de revitalizare urba nă. În schimb,
în partea Ve st-Europeană, programele de revitalizare urbană a siturilor post -militare au în
vedere și potențialul lor turistic, deci aici este mult mai studiat potențialul de patrimoniu
militar. Un exemplu este patrimoniul militar naval al Maltei care a devint o sursă economică
din punct de vedere turistic, care ajută la perpetuarea identității locale.
Patrimoniul militar din secolul al XX – lea în Europa Centrală și de Est este mult mai
puțin studiat și însușit la nivel local, dovadă sunt studiile găsite pe internet34. Un motiv pentru
starea actuală îl reprezintă contextul în care aceste spații au apărut. Majoritatea bazelor
militare au apărut imediat după ce s -a instaurat ocupația sovietică în acea țară, în unele au
apărut în timpul celui de -al Doilea Război Mondial, în altele imediat după. Trupele sovietice
s-au instalat în toate teritoriile ocupate și au staționat perioade diferite în funcție de situația
politică și geografică a țării. În țările care se aflau la granița Uniunii precum Estonia sau
Ungaria militarizare a a fost mai pregnantă și ocupația de lungă durată. Însă date certe despre
plecarea sovieticilor din diversele unități militare sunt publice doar parțial și pe anumite
spații. Astfel , apariția lor forțată și opresiuniule exercitate asupra populației de reg imul
comunist au condus la nașterea unor sentimente duale, care pot fi neplăcute și care i -au
determinat pe unii cercetători să atribuie termenul de ”dissonant heritage” acestui tip de
patrimoniu.
Un alt motiv pentru care fostele situri militare sovietice nu au captat foarte mult atenția
guvernului sau a comunităților locale este poziționarea lor la marginea sau în afara zonelor

32 Covington , Stephen R. , „ NATO and Soviet Military Doctrine, TheWashington Quarterly,2010
33 “Convert ing Milit ary Airfields to Civil Airports” ”Department of Deffence Office of Economic Adjustment,
2005
34 KÁDÁR, Kriszta, „The rehabilitation of former Soviet military sites in Hungary”, Hungarian Geographical
Bulletin 63 (4) ,2014

30
urbane. În Ungaria de exemplu, au fost mai multe programe de conversie și regenerare urbană
a fostelor situri militare, însă conf orm unui studiu condus de Kriszta Kadar majoritatea dintre
ele sunt spații incluse în intravilanul orașelor, cele care se află în zone periferice, în afara
intravilanului sau în zone rurale sunt uitate ori în unele cazuri autoritățile locale nu știu că ar
fi în posesia lor. Această lipsă a informațiilor se datorează faptului că prin poziția geografică
a Ungariei la graniță, multe dintre unitățile militare sovietice au fost secrete. După căderea
comunismului și retragerea trupelor militare sovietice, majorit atea unităților au fost închise
sau restructurate și terenurile transferate către administrațiile locale, însă nu s -a reali zat un
raport public despre numă rul exact al unităților militare sau poziția lor exactă.
În cazul României, trupele de ocupație sovie tică s -au retras treptat în anii 1956 -1965 , iar
bazele militare construite de aceștia au funcționat și după căderea comunismului. Procesul de
restructurare militară a fost unul mai lent care a durat până în anii 2000, principalul factor pe
lângă căderea c omunismului a fost integrarea în NATO. Deși există o convenție NATO
privind conversia siturilor militare pentru uz civil, s -au realizat puține astfel de intervenții.35
Pe lângă motivele descrise mai sus, procesul de trecere din proprietatea Ministerului Apă rării
către administrațiile locale este unul lent și anevoios. Pe de altă parte lipsa fondurilor sau a
unor strategii pe plan local privind dezvoltarea orașelor reprezintă o piedică în regenerarea
acestor situri.
În perioada 2009 -2011 regiunea de Sud -Est a Europei(SEE) a finanțat proiectul
F.A.T.E – From Army to Entrepreneurship. Acesta a avut drept scop dezvoltarea economică
prin conversia arealelor militare de tip ”brownfield” în incubatoare în regiuni în care
promovarea spiritului antreprenorial și c rearea de firme inovatoare reprezintă un element
esențial pentru reactivarea economiei locale, iar reabilitarea siturilor militare reprezintă o
prioritate pe agenda administra țiilor locale sau regionale. Din acest proiect au făcut parte mai
multe țări fost e sovietice, printre care și România.36
Proiectul a vizat dezvoltarea și diversificarea economică prin măsuri specifice de
sprijinire a transformării câmpurilor industriale militare în Centre de Suport pentru Afaceri
(BSC) sau Incubatoare (BI) în regiunile în care conservarea și regenerarea zonelor industriale
militare era o prioritate pentru administrașiile locale. Pentru a atinge obiectivul proiectului, a
fost nevoie atât de instituț iile strategice (administrațiile publice și alte instituții regionale /
naționale), cât și de cele la nivel operațional (informare, Camera de Comerț) pentru a
coopera. Cooperarea integrată, implicarea activă a grupurilor țintă și a părților interesate și
activitățile intersectoriale au avut în vedere să obțină cel mai bun rezu ltat din reabilitarea
terenurilor industriale dezafectate în BI/BSC37 .
Proiectele realizate urmăresc investițiile naționale și pot fi rezumate după cum
urmează: definirea și aplicarea modelelor privind eliminarea proprietății și restructurarea

35 www.nato.int
36Bară, Simon a, Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana – „Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în
circuit civil între realitate și uitare ”
37 http://www.southeast -europe.net

31
activelor post-militare , cartografierea și evaluarea zonelor industriale militare, analiza
contextului economic și antreprenorial, stabilirea strategiilor de stimulare a spiritului
antreprenorial, acțiuni pilot, studii de fezabilitate, planuri operaționale și proiect e de investiții
privind reabilitarea și transformarea zonelor industriale dezafectate militare în BSC / BI.
Principalele realizări și rezultate ale proiectului au fost reprezentate de: transferul de
metodologii, adoptarea programării, planificarea urbană p entru crearea BSC / BI cu standarde
tehnologice și de management ridicate, planuri de afaceri BI / BSC de strategie și fezabilitate,
document de poziție privind procesul de transfer al proprietății militare de la nivel central la
nivel local, adoptarea une i strategii comune de promovare a antreprenoriatului, parteneriat
durabil.38
Pentru aceasta s -a realizat o inventariere la nivel național a siturilor post -militare
trecute în circuit civil cu ajutorul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Administra șiei
și Internelor și Primăria Municipiului București printr -o hotarâre de Guvern pentru a obține o
imagine de ansamblu cât mai bine înțeleasă și documentată. Pentru aprofundarea
cunoștințelor privind starea patrimoniului reprezentat de fostele baze milita re trecute în
circuit civil s -a încercat un dialog cu reprezentanții primăriilor și a consiliilor județene de care
aparțin, inclusiv cu arhitecții șefi și cu vizite la fața locului, dar rezultatul nu a fost unul
pozitiv. Reprezentanții administrațiilor pub lice locale s -au rezumat strict la referiri oficiale,
respectiv hotărârile de guvern prin care le -au fost atribuite patrimoniile provenite de la fostele
baze militare. Aceștia au încercat să contacteze inclusiv potențiali dezvoltatori pe plan local
dar nic i aici nu au avut un succes prea mare. Lipsa transparenței cu care au fost tratate aceste
obiective de către autoritățile publice mai degrabă i -a făcut pe eventualii investitori să se
ferească de ele. Unele terenuri au fost transferate direct în proprietat e privată, precum
Depozitele Manutanței de pe Calea Plevnei din București, imobilele sunt clasate. Dar
apropierea de Gara de Nord, o zonă cu potențial imobiliar crescut, a determinat proprietarul
să aștepte degradarea lor iremediabilă pentru declasarea lor . În ochii lui și a altor investitori,
valoarea terenului este mult mai importantă decât valoarea de patrimoniu a zonei39.
Astfel , s -a constatat că în România situația siturilor post -militare este una destul de
precară. Atitudinea netraspa rentă a autorită ților publice a transformat aceste zone în spații
neatractive pentru investiții. La fel ca și în cazul patrimoniului industrial, în interiorul marilor
orașe pentru unii investitori este mai important terenul pentru interesele imobiliare. Unele
situri au f ost achiziționate de către propietari privați pentru astfel de interese, însă în urma
crizei financiare piața a stagnat și majoritaea dintre ele au avut parte doar de demolări,
statutul lor fiind unul și mai precar acum. Pe de altă parte , lipsa fondurilor și a investiț iilor la
nivelul administrațiilor locale sau județene reprezintă un alt element care împiedică
valorificarea lor, puține sunt administrațiile locale care și -au permis asigurarea pazei și
supravegherea siturilor pentru a preveni eventuale vanda lizări. Alte terenuri necesită lucrări
de decontaminare. Studiul făcut de FATE precizează că astfel de acțiuni pot fi făcute cu

38 Fischanger ,Manuela, Clarotto, La vinia, Sfiligoj, Antonio, Silvera, Francesca , Petrișor, Alexandru -Ionuț ,
Meiță, Vasile, Simion -Melinte, Cezar -Petre –„ From Army to Entrepreneurship: Spatial planning implications ”
39 Bară, Simona, Antal, Alexandra, Barbu ,Mariana – „Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în
circuit civil între realitate și uitare ”

32
sprijinul Ministerulului Mediului și a Pădurilor, dar datorită sarcinilor curente administrațiile
publice locale nu au capacitat ea de a pregăti proiecte de finanțare nerambursabilă pentru
lucrări de decontaminare. Drept urmare o parte din aceste situri au un aspect dezolant, de
terenuri părăsite, cu efecte nedorite asupra mediului înconjurător. De asemenea, au constatat
că în urma transferului acestor obiective către administ rațiile locale nu s -a realizat o evaluare
realistă a acestui patrimoniu: actele de transfer fac referire doar la suprafața terenului și a
tipurilor de clădiri, fără precizări legate de valoarea activelor transfe rate. La nivelul
administrațiilor locale nu există un ghid sau o procedură de evaluare a patrimoniului provenit
din fostele baze militare cum au făcut ,de exemplu, americanii iar până în anul 2010 nu a
existat nici o acțiune de acet gen din partea autorită ților. Un motiv pentru starea actuală a
patrimoni ului post -militar îl reprezintă lipsa educației orientate față de grija pentru un
patrimoniu –” ca efect întârziat al sistemului de tip centralizat economic, dar și a neglijenței și
a absenței componentei de educație în spiritul păstrării și valorificării oricărui obiectiv de
către autoritățile publice, comunitățile locale, precum și de către fiecare individ în parte "40 .

3.2.1 Încerc ări de regenerare post -militară în Rom ânia
S-a observat că s -au încheiat p arteneriate între Ministerul Apărării Naționale,
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) și
administrațiile publice locale pentru construirea de locuințe. M.A.P.N. asigură terenul iar
Ministerul Dezvoltării R egionale asigură fondurile, astfel o parte din noile locuințe revin
către Ministerul Apărării , iar restul sunt scoase la vânzare pentru tinerii până în 35 de ani. În
acest mod patrimoniul care ține de fostele baze militare se concesionează. Un astfel de
proiect s -a propus în Brăila, pe situl Unității Militare 567 ”Caporal Mușat” unde urmau să se
construiască mai multe locuințe colective dintre care 40% pentru militarii garnizoanei41
Ansamblul trebuia să conțină și un complex comercial, o grădiniță și spații de loisir. Din
2010 de când a fost aprobat proiectul și până în prezent pe fosta unitate acum este construit
un ansamblu rezindențial de locuințe individuale, iar clădirea garnizoanei este acum
nesupravegheată și în stare avansată de degradare. Proiectul încă nu a fost finalizat, deși
locuințele au fost vândute, rețeua de străzi și racordarea la toate utilitățile nu s -au realizat
momentan. Spații publice sau simpla conectare a cartierului de locuințe la țesutul urban
existent s -a realizat în mod artificial . Starea precară a fostei clădiri militare este dezolantă și
contribuie la aspectul degradat al zonei. Un motiv pentru care ansamblul a ajuns astfel este
birocrația stufoasă care a alungat investitorii și în final s -a abandonat proiectul inițial.

40 Bară, Simona, Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana – „Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în
circuit civil între realitate și uitare ”).
41 Fischanger ,Manuela, Clarotto, Lavinia, Sfiligoj, Antonio, Silvera, Francesca , Petrișor, Alexandru -Ionuț ,
Meiță, Vasile, Simion -Melinte, Cezar -Petre –„ From Army to Entrepreneurship: Spatial planning implications ”

33

Un alt sit post – militar care a beneficiat de atenție în cadrul proiectului FATE a fost
Școala Militară de Maiștrii și Subofițeri a Forțelor Aeriene de la Mediaș. Școala are tradiție
încă din anul 1924, însă în 2004 a fost mutată în garnizoana de la Bobocu, jud ețul Buzău.
Mutarea s -a produs în urma aderării României la NATO unde s -a impus restructurarea și
închiderea unei serii de baze milit are. Dar istoricul fostei baze militare și importanța pe care
aceasta a avut -o la nivelul orașului, a îndemnat municipalia tea să caute soluții de reanimare a
zonei. Pentru acesta s -au propus mai multe funcțiuni: diverse servicii publice, un centru
cultural care să mențină vie amintirea fostei școli , amenajarea unui parc și concesionarea mai
multor hectare pentru diverse alte investiții. Deși muncipalitatea s -a arătat foarte deschisă
către o regenerare a zonei proiectul a fost realizat doar parțial: unele clădiri au fost renovate
dar acum nu sunt folosite, s -au construit corpuri de clădiri noi în care funcționează birouri, un
teren de lângă fosta clădire de învățământ acum funcționează un complex cu restaurant și spa,
iar restul clădirilor sunt încă părăsite, într -o stare avansată de degradare. Per total aspectul
este unul dezolant, fosta unitate militară nu a reușit să fie rea nimată și pare părăsită în
continuare.

34

Deși reprezintă un potențial pentru reactivare urbană, socială , economică și culturală,
iar unele municipalități își manifestă interesul prin diverse studii și planuri de fezabilitate,
siturile post -militare sunt greu de regen erat. Atitudinea netransparentă a a autorităților care
gestionează aceste active, neîncrederea investitorilor, birocrația și lipsa de imginație a
autorităților locale/investitorilor au condus la degradarea rapidă sau chiar la dispariția
acesto ra. Ocupația sovieticilor a fost una nedorită de români, însă bazele militare de aviație
înființate de aceștia nu reprezintă elemente care stâ rnesc prea multe controverse sau amintiri
neplăcute, ba din contră au avut o influență pozitivă asupra comunitățil or cărora li s -au
asociat. Problema constă mai degrabă în lipsa educației pentru valorile de patrimoniu
provenite din mediul militar și în procesul lent sau mult prea stufos de realizare a unei
investiții coerente care să ajute efectiv comunitatea respecti vă și greutatea cu care se obțin
informații legate de baza militară în cauză.

3.3 Exemple de situri militare re -inventate din Europa de Est

Pentru Uniunea Sovietică armata a reprezentat un instrument important de control a
maselor și de aceea a cons truit numeroase baze militare pe teritoriul țărilor ocupate. După
dizolvarea uniunii și restructurările masive care s -au produs în urma demilitarizării regimului
politic, au rămas numeroase baze militare pustii care au condus la declinul economic și social
al comunităților deservite. Mai puține la număr și mai târzii s -au realizat o serie de proiecte
de regenerare și conversie în diverse țări estice. State precum Polonia sau țările baltice au
avut un istoric de conflicte armate frecvente cu Rusia, din aceas tă cauză populația lor este
mult mai conștientă de valoarea acestor situri.

35
3.3.1 Baza aerian ă Piła, Polonia
În Polonia, fostele unități milita re sunt percepute drept un bun valoros al orașului, prin
care se pot crea oportunități noi pentru o dezvoltar e mai bună. Infrastructura completă și
accesbilitatea în perimetrul bazei fac din aceasta o investiție atrăgătoare, prin urmare
municipalitatea din Piła, Polonia , a demarat un proces amplu de regenerare urbană. Terenul
împreună cu clădirile aferente au fo st transferate către administrația locală și un program de
decontaminare a avut loc mai întâi, apoi s -a realizat un proiect de îmbunătățire a accesului
către baza militară si devierea traficului din centrul orașului. Au urmat o serie de studii de
fezabili tate și atragerea de investitori. Baza aeriană care a funcționat în zonă a fost convertită
din bază aeriană militară în bază aeriană pentru uz civil. Astfel s -au creat locuri noi de
muncă, o parte din foștii angajați au putut să -și găsească de lucru în dom eniul în care s -au
pregătit.
Deoarece suprafața bazei militare este foarte mare, s -a considerat oportună o etapizare
a investiției. La prima fază (2004 -2006), au fost căteva atitudini de neîncredere din partea
investitorilor, dar succesul ei a ajutat la r ealizarea mai facilă a fazei următoare (2007 -2013).
Implementarea programului s -a putut realiza prin acționarea pe mai multe nivel uri: un nivel
este reprezentat de programul de regenerare a unei zone militare specifice, care cuprinde
acțiuni tehnice precu m restaurări, extensii, suprastructuri, îmbunătățirea funcțională ș i
estetică a spațiilor publice, acțiuni care vizează dezvoltarea serviciilor și a comerțului pentru
locuitorii din zonele regenerate. Următorul nivel privește crearea de oportunități noi pe piața
de angajare pentru locuitorii șomeri din Piła, printr -un parteneriat între cei interesați și
instituții, precum domeniul muncii sociale sau al ocupării forței de muncă în domeniul
construcțiilor și nu în ultimul rînd, o colaborare extinsă în timp în tre diversele instituții și
beneficiari pentru prevenirea unor eventuale nevoi pe viitor. În urma regenerării fostei
Garnizoane Pila, o serie de modificări funcționale au avut loc. Clădirile de cazarmă au fost
transformate în clădiri rezidențiale. Micii an trepenori și -au stabilit sediile în fostele hale,
garaje sau depozite. O parte din terenurile libere au fost transformate în zone rezidențiale cu
școli, clădiri publice sau administrative. Pe terenul fostei divizii de Tanc uri și Centrul pentru
Autom obile , în fosta Școală Superioară de Ofițeri s -a înființat Școala Podchorążych 10.
De asemenea, pe o parte din terenurile aeroportului militar a fost înfiițată Ramura
Didactică a Universității Adam Mickiewicz din Poznan. Zonele pentru antrenamente sunt
exploat ate pentru turismul militar, facilitățile care au fost folosite acolo în trecut de armată au
devenit o atracție turistică . O altă investiție este reprezentată de Centrul municipal de Recrere
și Sport a orașului , "Aquapark Piła" care include piscine de 25 de metri, hidromasaj, zonă
pentru cei tineri, saune, săli de sport, squash, fitness, yoga , inclusiv patinoare și zone speciale
de recreere pentru alpinism și o zonă de SkatePark.
Obiectivul general al dezvoltării unui program de regenerare a fost acela de a oferi
condiții pentru a crește competitivitatea orașului Piła prin indicarea acțiunilor și a măsurilor
de îmbunătățire a calității de dezvoltare a locurilor post -militare și activarea socială și
economică a terenurilor amenințate de amplasarea lor la pe rifera orașului. Principalele
obiective operaționale au fost asigurarea infrastructurii comunale, în special în ceea ce

36
privește protecția mediului, infrastructura rutieră și îmbunătățirea siguranței publice.
Obstacolul cel mai mare în punerea în aplicare a "Programului local de regenerare a siturilor
post-militare din orașul Piła" a fost cel de a obține fondurile necesare pentru realizarea
investițiilor. Ceea ce era deosebit de scump a fost eliminarea amenințărilor ecologice.
Regenerarea siturilor post -militare din Piła este un exemplu de diversificare intensivă a
surselor financiare. Fondurile pentru regenerarea urbană au provenit din plan local (Comuna
Piła, Școala profesională de stat din Piła, Asociația de Locuințe Sociale Pilskie, Universitatea
Adam Mi ckiewicz din Poznań, Centrul Municipal de Sport și Recreere Piła) .Alte surse de
finanțare au provenit din împrumuturi, donații, bugetul guvernului, bugetul Piła, fonduri ale
Uniunii Europene (doar două din cele 27 de proiecte a primit subvenții din fondur ile
structurale)42.

3.3.2 Baza aerian ă Tartu, Estonia

Un alt exemplu este cazul Estoniei. Pentru că deschiderea la Marea Baltică a fost
considerată o zonă strategic ă prin care pot pătrunde inamicii, încă de la începutul secolului
trecut rușii au începu t să construiască baze militare pe malurile mării. Aici arhitectura
unităților militare se supune arhipelagului și împreună crează un peisaj aparte, un peisaj
militar. Și aici retragerea trupelor sovietice și restructurarea unităților militare a u avut
consecințe asupra comunitățlor de care aparțin. Însă recunoașterea valorii patrimoniului post –
militar a început mai devreme decât la noi.
Un proiect notabil este reprezentat de Muzeul Național al Estoniei, din Tartu.
Proiectul este rezultatul unui concurs or ganizat în 2005 și câștigat de un trio multinațional de
arhitecți, Dan Dorell, italiano -israelian, Lina Ghotmeh de origine francezo -libaneză și
japonezul Tsuyoshi Tane. DGT au ales am plasamentul la capătul fostului aerodrom de lîngă
Tartu. Pentru arhitecți era important să nu se ștergă trecutul – așa cum spune Dorell, muzeul
ar putea fi "suficient de matur pentru a trece peste traume"43. Amplasarea clădirii a fost în una
dintre cele mai controversate zone. La 190 de km de Tallin(capitala Estoniei) și încă 2 km
față de Tartu, muzeul este amplasat peste fostul conac care adăpostea opere de importanță
națională, c onac ce a fost distrus de război în 1944. Baza aeriană amplasată aici a fost un
simbol al opresiunii pentru studenții din Tartu, sentimente care s -au p ăstrat și după
dobândirea independenței în 1991. Pe durata celor 10 ani de construcție au fost multe cereri
pentru mutarea muzeului în altă parte în întregime, în centrul orașului Tartu sau în Tallinn.
Uniunea Europeană inlusiv s -a arătat deranjată de ampl asamentul îndepărtat al muzeului și a
refuzat să contribuie la costurile sale. Din toate aceste motive a fost nevoie de mai mult de un
deceniu pentru ca proiectul să fie realizat, timp în care DGT și -a înființat biroul și s -au stabilit
la Paris, luptând to t timpul pentru a realiza ceea ce ar fi un prim proiect spectaculos pentru
orice birou. Rezultatul este o combinație contrastantă între național și internațional, folcloric
și modern. Clădirea este de sticlă, geometrică, cu o suprafață dură.

42 Korczak, Jerzy –„ Regeneration of military sites as a factor in the improvement of the town’s logistics
infrastructur e” Procedia – Social and Behavioral Sciences 151,2014
43 Moore , Rowan, „ Estonian national museum review – touching and revealing”publicat în 2017

37

Scopul muz eului nu este de a înregistra doar mari evenimente istorice dar și
evenimente din viața de zi cu zi pe care le -au trăit oamenii obișnuiți. Nu este vorba doar de
exponate – muzica și teatrul sunt ținute acolo, astfel încât muzeul devine efectiv o sală foart e
mare a satului. Colecțiile sunt de la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al
XX-lea, când 1400 de voluntari au vizitat orașele și satele din țară pentru a aduna texte și
artefacte ale folclorului. Acestora li s -au adăgat memoriile vieți i de zi cu zi ale secolului al
XX-lea. Există, de exemplu, talismane de origine păgână pe care țăranii obișnuiau să le ducă
pe câmpurile lor pentru a le aduce noroc, tradiția ar fi început cu secole după ce se presupune
că a fost creștinată țara. Există 2. 600 de ornamente din lemn. Există medalii câștigate de
piloți, un radio de art deco, material militar ruginit de pe aerodrom, fotografii ale țăranilor.
Există un videoclip despre Calea Baltică din 1989, în care 2 milioane de persoane din cele
trei state ba ltice din Estonia, Letonia și Lituania și -au dat mâna. Există o bibliotecă care
reconstituie modul în care, sub sovietici, coeziunea a venit din opresiune: restricționată în
multe privințe. Există o mașină de tuns iarbă dintr -un moment în care era imposibi l să
cumperi o astfel de mașină. Patriotismul este un pic mai evident într -o cameră reverențială, în
care este afișat primul drapel estonian, realizat de studenți la sfârșitul secolului al XIX -lea și
interzis în perioada sovietică. Există, de asemenea, gal erii de subsol mari, dedicate popoarelor
care vorbesc limbi din același grup finno -ugric ca estonii. Arhitectura muzeului oferă
priveliști ale ruinei și ale peisajului, în jos spre apă și în sus spre cer și perspective lungi ale
pistei.
Peisajul înconjur ător a fost modificat după intervențiile de decontaminare a fostei
baze aeriene și încă are un aspect d ezolant. Totuși, în ciudat locaț iei și a controverselor, după
primele 2 luni de la deshidere a fost vizitat deja de 60.000 de persoane. Pe lângă asta, mu zeul
pare să devină din ce în ce mai popular datorită programului prin care invită estonienii să
contribuie la îmbogățirea colecțiilor de viață prin obiecte personale, deoarce identit atea unui
popor este în continuă evoluție, nu are un punct de oprire44.

44 Moore , Rowan, „ Estonian national museum review – touching and revealing”publicat în 2017

38

3.3.3 Hangarul pentru hidroavioane din Tallin, Estonia

Un alt exemplu notabil, tot din Estonia este în Tallin – Seaplane Harbour. Hangarele
pentru hidroavio ane din portul Tallinn sunt una dintre cele mai valoroase clădiri ale secolului
al XX – lea din s tatele baltice. Compania daneză de construcții și materiale Christiani &
Nielsen a proiectat hangarele construite în 1916 -1917. Clădirea este remarcabilă atât în ceea
ce privește tehnica de construcție, cât și tehnologia, iar unicitatea lor rezultă din s oluția
structurală. Deoarece hangarele pentru hidroavion nu au fost renovate de la realizarea lor,
erau pe punctul de a se prăbuși. În 2009, KOKO a câștigat competiția arhitecturală pentru
salvarea hangarelor.
În interiorul hangarelor a fost înființat o sală de expoziție pentru Muzeul Maritim.
Complexitatea restaurării vechii construcții din beton armat a necesitat o cooperare strânsă cu
oamenii de știință de la Universitatea Tehnică din Tallinn. Pe lângă reconstrucția clădirii
vechi, KOKO a pus un accent deosebit pe designul arhitectural care a ieșit din necesitățile
muzeului. Biroul a dorit să păstreze impresia generală a spațiului inițial prin urmare
adăugirile au fost proiectate delicat, respectând în același timp corpul istoric al construcției.
Ca o s chimbare arhitecturală semnificativă, două fețe ale clădirii au fost deschise pentru a
primi lumina naturală – zidurile au fost înlocuite cu o fațadă de sticlă, acoperită de uși glisante
masive care urmează exemple istorice. Ideea principală a expoziției c oncepute de KOKO este
puternică din punct de vedere conceptual, provocatoare din punct de vedere spațial și în
același timp destul de flexibilă. Interiorul hangarelor a fost împărțit în trei "lumi" – sub apă, la
suprafață și în aer. Aceste "lumi" au făcut posibilă prezentarea unei cantități importante de
colecție a Muzeului Maritim într -un mediu caracteristic – minele navale și submarinul
"Lembit" într -o lume subacvatică, iahturi, bărci și tunuri pe suprafața apei, avioane și alte
obiecte aeriene în aer sub acoperișul din beton (de exemplu, hidroavionul scurt 184).
Manifestările narative, informațiile multilaterate, timpul și spațiul caracterizează expoziția
din muzeu. Principala atenție a vizitatorilor este experiența emoțională și imediată – se pot
deplasa pe diferite niveluri , de asemenea pe pasarela care curge prin spațiul expozițional.
Ecrane multimedia convenabile îi ajută să exploreze numeroasele povești legate de hangare,
istoria marină militară și istoria Estoniei. Arhitectura hangarelor cu hidroavio n și expoziția, în
primul rând, povestește istoria timpului actual folosind artefacte din trecut. Nici expoziția,
nici noua arhitectură, plasată sensibil în construcția istorică din beton, nu glorifică războiul,
istoria estoniană sau identitatea națională. Vizitatorul are libertatea și spațiul de a interp reta
clădirea și expoziția pe co nt propriu45.

45 KOKO architects, „ Seaplane Harbour / KOKO architects” publicat pe www.arch -daily.com , 2016

39

În toate cele trei cazuri, fie că a fost vorba de o zonă mare de la marginea orașului, o
zonă mai îndepărtată și greu accesebilă sau un monument istoric pe cale de dispariție. Pentru
succesul proiectului și îmbunătățirea calității vieții pe plan local, autoritățile au investit în
ciuda dificultăților. Deși în primele două cazuri a fost vorba de un patrimoniu recent și
controversat, cel al bazelor mlitare sovi etice autoritățile locale împreună cu beneficiarii au
preferat conștientizarea acestuia și regenerarea lui pentru a intra în circuitul de zi cu zi pentru
că trecutul este omniprezent și chiar dacă ar fi fost șterse, ele nu ar fi dispărut din memoria
colect ivă, ci mai mul t ar fi ajutat la mutilarea ei.

3.3 Pași posibili pentru o regenerare post -militară

După cum am observat în capitolele de mai sus, patrimoniul oferit de fostele baze
militare sovietice este unul cu un potențial mare , care poate duce la sol uții avantajoase pentru
comunitățile locale din punct de veder e economic, cât și pentru perpe tuarea identității locale.
Problema zonelor de tip ”brownfield” militar a fost abordată în toată Europa. Condițiile sunt
diferite dintr -o țară în alt a, chiar și p entru cele foste sovietice, de aceea abordările sunt în
funcție de context, de necesitățile locului și de oportunitățile pe care le oferă. Procesul de
intervenție diferă în funcție de posibilitățile autorităților locale și de context: inclusiv în
Estonia unde un Muzeu în apropiere de Tartu a reprezentat un ideal la nivel național de ani de
zile, procesul a fost îngreunat și lungit pe o perioadă de 1 0 ani. Totuși, în toate aceste trei
cazuri, se observă că s-au folosit anumite acțiuni asemănătoare.
În toat e cazurile după încetarea activității militare, terenurile au trecut din proprietatea
Ministerului Apărării în proprietatea administrațiilor locale sau regionale. A urmat apoi o

40
inventariere la nivel național a teritoriilor transferate din uz militar ca ma i apoi să se poată
decontamina siturile care prezintă astfel de necesități. Majoritatea siturilor post -militare au
beneficiat de o infrastructură completă și accesul în garnizoane era unul facil. Totuși, în
România majoritatea dintre ele au fost construite până în anii 1970 , iar din 2000 multe dintre
căile de acces nu au mai fost folosite pentru a necesita o îmbunătățire. Dinamica populației și
necesitățile ei s -au schimbat , prin urmare în unele cazuri este posibi l să fie nevoie de mai
mult decâ t o simplă reasfaltare a drumurilor și să fie nevoie de crearea de noi drumuri de
acces conforme cu noile necesități.
Pasul următor pentru regenerare este un studiu amplu al sitului studiat, istoricul lui,
documentații, inventarierea tuturor clădirilor și stabilirea potențialului lor, situația lor actuală
și a terenului, studii urbanistice locale, studii sociale etc. Cercetarea și documentarea trebuie
să compună baza pe care se realizează studiile de fezabilitate și de masterplan aferente, de
strategie și politici pu blice în domeniu. Acestea sunt de recomandat să fie realizate de către
autoritățile publice locale, cu sprijinul societății civile. Abia după începe procesul de
regenerare efectiv legat de aspectele tehnice specifice, conversii, restaurări, extinderea unor
clădiri, îmbunătățirea spațiilor publice, acțiuni care să îmbunătățească conexiunile și
serviciile locuitorilor din imediata apropiere și din zona respectivă. Următorul pas este
reprezentat de oportunitățile noi de angajare care să atragă populația din ap ropiere prin
parteneriate cu instituții specifice, investitori mici și mijlocii de pe plan local. Iar ultimul pas
este reprezentat de colaborarea între instituții și investitori chiar și după încheierea procesului
de regenerare pentru prevenirea și rezolva rea facilă a unor elemente viitoare care ar putea
pune în pericol învestiția46.
În cazul României, pe lângă toți acești pași este necesar să mai fie adăugate câteva
acțiuni care să se desfășoare preferabil încă din faza de documentare a acestor active. Așa
cum s -a putut observa din studiul realizat în perioada FATE este nevoie de o politică de
educare a populației împreună cu autoritățile locale despre noțiunile de patrimoniu în general
și în special despre patrimoniul post -militar și avantajele lui. Aceast a se poate realiza doar
prin schimbarea atitudinii autorităților oficiale față de această temă. S-a observat și în cazul
Mediașului și în cel al Brăilei că este nevoie de susținerea comunităților locale în acțiunile de
clasare și dezvoltare a conștiinței a parteneței locale. Un alt elemnet necesar în acțiunea asupra
patrimoniului de acest tip este realiz area unui studiu de impact . Astfel se poate pune în
evidență importanța la nivel local a patrimoniului militar trecut în circuit civil la nivel local,
câte persoane pot fi atrase pentru o invstiție, câte persoane pot să lucreze, cât se reduce
șomajul la nivel local și ce alte oportunități mai poate să atragă valorizarea acestuia, care sunt
influențele asupra bugetului local. ”Introducerea patrimoniului reprez entat de fostele baze
militare trecute în circuit civil într -un capitol special din cadrul Planului Național de
Dezvoltare, respectiv în planurile regionale operaționale în scopul alocării de resurse
financiare nerambursabile pentru managementul și/sau con servarea și/sau valorizarea

46 Korcza k, Jerzy –„Regeneration of military sites as a factor in the improvement of the town’s logistics
infrastructure” Procedia – Social and Behavioral Sciences 151,2014

41
acestora ca surse de valoare adăugată și d e identitate pentru comunități”.47 Un parteneriat
extins între Ministerul Apărării Naționale și alte ministere pentru a asigura resurse financiare
care să crească atrac tivitatea patrimoni ului militar , dezvoltarea unor parteneriate public –
privat cât mai transparente care să ajute la diversificarea investișiilor pentru un potențial cît
mai mare de regenerare urbană. Și nu în ultimul rând, crearea de ghiduri informative și
manuale care să aj ute la o îndrumare mai ușoară pentru intervenții în situri care țin de
patrimoniul post -militar sovietic.

47 Bară, Simona, Antal,Alexandra, Barbu ,Mariana – „Patrimoniul provenit din fostele baze militare trecute în
circuit civil între realitate și uitare ”

42
Concluzii

Bazele militare sovietice au apărut la noi într -un moment de tranziție de la lumea
democratică la cea comunistă și la fel majoritatea dintre ele au fost abandonate, la
aproximativ jumă tate de secol, tot într -un moment de tranziție de la societatea comunistă la
una capitalistă. Prezența lor în țările fostei Uniuni Sovietice a fost una controversată , în unele
cazuri (Est onia) au reprezentat un element de îngrădire, de opresiune. Pentru anumite
comunități au reprezentat un element pozitiv în dezvoltarea economică. Indiferent, bazele
militare sovietice reprezintă un elemnt de patrimoniu a căror a mprentă în conștiința public ă
nu poate fi ștearsă.
Comparativ cu situația din alte țări foste sovietice, situația bazelor militare care au
trecut din subordinea Ministerului Apărării către Administrațiile locale, se află într -o stare
relativ precară. Totuși am putut observa că au fo st câteva intenții de regenerare a acestor
situri, chiar dacă rezultatul nu a avut un aspect optimist , iar parcursul a fost unul anevoios. De
asemenea , s-a putut observa că arhitectura a plicată pentru aceste baze militare a fost
arhitectura oficială din pr imii ani de după război, mai exact arhitectura realismului socialist.
Este clar că statul a abordat aceste colonii într-un mod asemănător în care a abordat și
coloniile din regimul civil . Caracterul tranzitoriu al arhitecturii din acea perioadă se observă
inclusiv în concepția bazelor militare . Ceea ce înseamnă că arhitectura bazelor militare
aviatice din anii 1950 are principii asemănătoare cu arhitectura coloniilor muncitorești, cu
elementele specifice tipului de activitate și a autorităț ii pe care trebui a să o inspire: s -au
folosit spații verzi ample, clădiri tip bară separate funcțional, elemnte de compoziție și
ornament specifice realismului socialist.
Studiul de față a avut rolul de a obține o imagine de ansamblu asupra situaț iei
aerodromurilor milit are din punct de vedere arhitectural, dar și a modului cum sunt înțelese și
abordate. Care sunt acțiunile care trebuie îndeplinite pentru a realiza o intervenție în astfel de
situri și care sunt factorii care trebuie să fie implicați. Din punct de vedere a rhitectural s-a
observat care sunt caracteristicile și care sunt influențele de stil care predomină, de unde
provin aceste influențe și care a fost conceptul funcțional. Astfel încât s-au putut evidenția
care sunt elementele specifice arhitecturii militare de aviație, în special care sunt elementele
specifice coloniei de la Ianca.

43
Anexa

44
Bibliografie

Cărți
CANTACUZINO,G.M „ Despre o estetica a reconstrucției” Ed.Paideia, 2010
HOLLINGSWORTH,Mary, „ Arta în istoria umanității”Ed. Enciclopedia Rao, Buc urești, 2008
LAKATOȘ, Eugen Andrei, „ Conversia în context. Despre regenerarea spațiilor industriale”, Ed.
Fundației Arhitext design, București, 2017
LUPU, Gh eorghe, „ Vremea amintirilor. Confesiune”, Editura Teocora,2014
MÂȚĂ ,Cezar, DENIZE, Eugene; „ Român ia Comunistă . Statul și Propaganda,1948 -1953”,
Târgoviște,2005
TULBURE ,Irina „ Arhitectură și urbanism în România anilor 1944 -1960 : constrângere și
experiment” Ed.Simetria, 2016
VASILESCU, Sorin „ Arhitectura Rusiei staliniste” editura Fundația Arhitext d esign , 2014

Reviste și Publicații
BĂRBUCEANU , Ion M, „ Pioneri ai aeronauticii din spațiul brailean: Ianca și aeronautica, Asociația
Cultural -Istorică ”Muzeul” Oraș -Ianca, 2016
ICONOMU, T, „ Sistematizarea orațului Vulcan”, Arhitectura, nr 5,1972
MAICU, H oria, ”Arhitectura Sovietica”, Arhitectura nr 8, 1951
POPOVICI,Stef an,GHEORGHIU,Adrian,LUCESCU,M. „ Sistematizarea Regiunii Hunedoara” îm
Arhitectură și Urbanism, nr 6 -7, 1952
Revista arhitectura, nr 2 -3, 1950
Arhitectura și urbanism, anul III, nr 1 -2
Note de curs Sergiu Nistor ”Protecția Patrimoniului”

Webografie
ARMES, Keith, ” Conversion of Soviet Military Industry: An Interview with Igor sxzsdBirman”,
Boston University, 1990 – [ citat la 27 februarie 2018] Disponibil pe Internet la adresa:
www.docslide. com
BARĂ, Simona, AN TAL,Alexandra, BARBU ,Mariana – „Patrimoniul provenit din fostele baze
militare trecute în circuit civil între realitate și uitare” – [ citat la 27 februarie 2018] Disponibil pe
Internet la adresa: www.uac.incd.ro

45
„Converting Military Ai rfields to Civil Airports”Department of Deffence Office of Economic
Adjustment, 2005 – [ citat la 3 martie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: www.dtic.mil
COVINGTON, Stephen R., „ NATO and Soviet Military Doctrine, TheWashington Quarterly,2010 – [
citat la 27 februarie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: www.docslide.com
CRITICOS,Mihaela – „Bucureștiul interbelic: o capitală Art -Deco” – [ citat la 10 ianuarie 2018]
Disponibil pe Internet la adresa: www.scribd.com
FISCHANGER ,Manuela, CLAROTTO, Lavin ia, SFILIGOJ, Antonio, SILVERA, Francesca ,
PETRIȘOR, Alexandru -Ionuț , MEIȚĂ, Vasile, SIMION -MELINTE, Cezar -Petre – „From Army to
Entrepreneurship: Spatial planning implications” – [ citat la 27 februarie 2018] Disponibil pe Internet
la adresa: www.uac.in cd.ro
KLUPSZ, Lidia, „ The spirit of the military heritage places”,Quebec, ICOMOS, 2008 – [ citat la 27
februarie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: www.icomos.org
KOKO architects, „ Seaplane Harbour / KOKO architects – [ citat la 3 martie 2018] Dispo nibil pe
Internet la adresa: www.archdaily.com
KORCZAK, Jerzy –„ Regeneration of military sites as a factor in the improvement of the town’s
logistics infrastructure” Procedia – Social and Behavioral Sciences 151,2014 – [ citat la 27 februarie
2018] Dispon ibil pe Internet la adresa: www.docslide.com
MOORE, Rowan, „ Estonian national museum review – touching and revealing” -[citat la 10 martie
2018] Disponi ” 1958. Plecarea armatei sovietice din România – între mit și realitate” ” -[citat la 10
martie 2018] www.rumaniamilitary.ro
PURSIAINEN, Christer – „Leaving the camps: The challenge of military conversion” -[citat la 10
ianuarie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: http://www.nordregio.se
VENTER, Dewald, „ Examining military heritage tourism as a nich e tourism market in the South
African context” African Journal of Hospitality, Tourism and Leisure, Volume6, 2017 – [ citat la 3
martie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: www.ajhtl.com
Wessel van Villet, „ The future of relics from a military past”, U niversity of Groningen, 2016 – [ citat
la 3 martie 2018] Disponibil pe Internet la adresa: www.rug.nl
ZAHARIADE,Ana,Maria – „Arhitectura în proiectul comunist. România 1944 -1989” Ed.Simetria,
Bucuresti,2011 -[citat la 20 ianuarie 2018] Disponibil pe Int ernet la adresa: www.kupdf.com
ZAHARIAD E,Ana,Maria CRITICOS,Mihaela – „Micul Paris” -[citat la 10 ianuarie 2018]Disponibil
pe Internet la adresa: www.scribd.com
www.defensecommunities.org – [ citat la 27 februarie 2018]
www.dictionary.cambridge.org – [ citat la 3 martie 2018]
www.englishrussia.com – [ citat la 27 februarie 2018]
www.forgottenairfields.com – [ citat la 27 februarie 2018]
www.pilotcareernews.com – [ citat la 27 februarie 2018]

46
www.roaf.ro – [ citat la 27 februarie 2018]
www.southeast -europ e.net – [ citat la 27 februarie 2018]

SURSA ILUSTRAȚIILOR
Imag. 1 pg 17 – arhiva personală
Imag. 2 pg 17 – arhiva personală
Imag. 1 pg 20 – www.maps.google.com
Imag. 1 pg 20 – arhiva personală
Imag.2 pg 20 – arhiva personală
Imag. 1 pg 23 – arhiva personală
Imag. 1 pg 24 – arhiva personală
Imag. 1 pg 25 – arhiva personală
Imag. 2 pg 25 – arhiva personală
Imag. 3 pg 25 – arhiva personală
Imag. 4 pg 25 – www.englishruss ia.net
Imag. 5 pg 25 – www.englishrussia.net
Imag.6 pg 25 – www.afas.ro
Imag.7 pg 25 – arhiva personală
Imag. 1 pg 33 –www.maps.google.com
Imag. 1 p g34 – arhiva person ală
Imag. 1 pg 37 – www.theguardian.com
Imag. 1 pg 39 – www.archdaily.com

47