ȘCOALA POSTLICEAL Ă DE TEHNIC Ă SANITAR Ă [603180]

ȘCOALA POSTLICEAL Ă DE TEHNIC Ă SANITAR Ă
SUCEAVA

LUCRARE DE DIPLOMĂ
“ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
CU FRACTUR Ă DIAFIZAR Ă DE FEMUR”

Îndrum ător:
XXXXXXX XXXXXXX

Candidat: [anonimizat] 2000

MOTO:
“Ceea ce-l face pe om mai mare decât
simpla lui via ță , este dragostea
pentru via ță celorlal ți”

(L.F. Celine)

CUPRINS

1. Partea teoretic ă
1.1. No țiuni de anatomie
1.2. Fractura, generalit ăț i. Defini ție. Clasificare.
Simptomatologie
1.3. Fracturile diafizare ale femurului. Defini ție.
Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic.
Evolu ție. Complica ții.
1.3.1. Tratament ortopedic. Tratament
chirurgical. Tratament de recuperare.
2. Procesul de îngrijire – No țiuni teoretice.
3. Tehnici de nursing
3.1. Primul ajutor
3.2. Analize recoltate
3.3. Preg ătire preoperatorie
3.4. Îngrijirea postoperatorie
4. Supravegherea a unui numar de trei bolnavi cu di agnostic de
fractura diafizara de femur
4.1. Cazul nr. I
4.2. Cazul nr. 2
4.3. Cazul nr. 3
5. Bibliografie

1.Partea teoretic ă

1.1. No Ńiuni de anatomie

Anatomia coapsei.

Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format
din epifiza proximal ă, ce reprezint ă capul femurului, colul și dou ă
tuberozit ăț i (marele și micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera și se
articuleaz ă cu cavitatea acetabulara a coxalului mare și micul trohanter,
sunt uni ți anterior prin linia intertrohanteric ă iar posterior prin creasta
intertrohanteric ă.
Diafiza este prismatic ă prezentând o fa ță anterioar ă, una medial ă
și alta lateral ă. La unirea fe țelor medial ă și lateral ă, se observ ă linia aspr ă
care în sus se trifurc ă iar în jos se bifurc ă.
Epifiza distal ă prezint ă dou ă suprafe țe articulare numite
condilii femurale. Anterior între cei doi condili, se afl ă suprafa ța paletat ă,
iar posterior fosa intercodiliar ă. Deasupra condilului medial se afl ă
epicondilul medial, iar deasupra condilului lateral se afl ă epicondiliul
lateral.
Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remar c ă în centru,
canalul medular ce con ține m ăduva osoas ă. În jurul canalului medular, se
afl ă o zon ă de țesut osos compact care are în structura sa sisteme
hawersiene (osteoane) – unit ăț i morfostructurale ale tesutului osos. În
centrul osteonului se afl ă canalul Hawers, țesut conjuctiv și vase de sânge.
În jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 – 12 lame le osoase concentrice,
în care se afl ă cavit ăț i numite osteoplaste, în interiorul c ărora sunt
ad ăpostite osteocitele. În afara țesutului osos compact, se dispune periostul,

o membran ă conjuctiv ă vascular ă, cu rol în cre șterea osului în grosime și în
refacerea țesutului osos la nivelul fracturilor. Periostul est e alc ătuit din
fibre conjuctive și este bogat vascularizat și inervat. La exterior, prezint ă o
pătur ă fibroas ă iar la interior o p ătur ă osteogenetic ă cu rol în formarea
țesutului osos. La locul de unire a diafizelor cu ep ifizele osoase apare
cartilagiul de cre ștere, responsabil de cre șterea în lungime a oaselor.
Epifizele sunt în structura lor, țesut spongios, în interior și țesut
compact la periferie. Țesutul spongios din interiorul epifizelor, privit l a
microscop, este format din lamele osoase care se în tretaie și delimiteaz ă
spa ții numite areole, pline cu m ăduv ă ro șie. Areolele sunt echivalentul
canalului medular din diafiza oaselor lungi.
Musculatura coapsei se împarte în trei grupe func ționale:
extensori, flexori și aductori .
Mu șchii extensori:
a) mu șchiul croitor este flexor și slab aductor al
articula Ńiei coxofemurale în locomo ție, flexor al gambei pe coaps ă
și rotator intern al genunchiului (când gamba este p ar țial flexat ă).
b) mu șchiul cvadriceps femural , este extensor al articula ției
genunchiului.
Mu șchii flexori
a) mu șchiul semitendinos situat pe partea medial ă a fe ței
posterioar ă a coapsei, este flexor al genunchiului, efectueaz ă o rota ție
interioar ă dac ă genunchiul se afl ă în flexie.
b) mu șchiul semimembranos situat sub mu șchiul precedent și are
acea și ac țiune ca și mu șchiul semitendios.
c) mu șchiul bicept femural ac ționeaz ă ca flexor al genunchiului,
efectueaz ă și o rota ție lateral ă, dac ă genunchiul se afl ă în flexie.

Mu șchii aductori sunt situa ți în partea medial ă a coapsei:
a) mu șchiul pectineu are o slab ă ac țiune de aduc ție, este mai mult
un flexor și un rotor exterior al coapsei.
b) mu șchiul aductor lung are ac țiune de aduc ție, flexie și rota ție
a coapsei.
c) mu șchiul aductor scurt , similar cu mu șchiul aductor lung.
d) mu șchiul gracilis , situat pe partea median ă a coapsei. Ca
ac țiune are o component ă de aduc ție și de rota ție intern ă a gambei,
dac ă genunchiul se afl ă în flexie.
e) mu șchiul aductor mare , mu șchi profund, situat în partea
medial ă a coapsei, este cel mai puternic aductor al coapse i, având
însa o ac țiune de rota ție interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib,
face flexia coapsei.

1.2. Fractura generalitati. Definitie. Clasificare.
Simptomatologie

Defini ție

Clasic, fractura se define ște ca o discontinuitate a osului, produs ă în
urma unui traumatism de mic ă importan ță , care ac ționeaz ă asupra unui os
fragilizat printr-o suferin ță anterioar ă (osteoporoz ă, tumoare osoas ă,
osteotit ă, etc.). De aceea aste foarte important s ă se studieze terenul pe care
se produce fractura, în aparen ță banal ă, introducând astfel numeroase erori
în pronosticul și tratarea leziunii.
Dup ă cum arat ă R ădulescu, putem vorbi de fracturi a oaselor
sănătoase și fracturi ale oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi
patologice.

Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni
locale, ci un proces de patologie complex care antr eneaz ă întreg
organismul. Fractura este deci o boal ă generalizat ă (deregl ări post-
traumatice generale) declan șate mai ales prin intermediul S.N.
Clasificare:
1. Fractura direct ă se produce la nivelul la care ac ționeaz ă for ța
reprezentat ă prin zdrobire, compresiune sau soc violent. Aceste a sunt
fracturi ap ărute la marile accidente, care se asociaz ă cu leziuni mai mult
sau mai pu țin grave a p ărților moi.
2. Fractura indirect ă se produce în alt loc decât acolo unde a ac ționat
agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai nu meroase și dup ă
modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri
anatomo-patologice de fracturi.
În fracturile indirecte traumatismele pot ac ționa prin unul din
urm ătoarele 4 mecanisme:
/head2right flexiune , când for ța se exercit ă asupra unei curburi osoase care dep ăsind
elasticitatea normal ă rupe osul la maximum de curbur ă;
/head2right trac țiunea , în urma trac țiilor musculare violente care duc la smulgerea
unor fragmente osoase, ce prezint ă zone de inser ție tendinoase sau
fracturi parcelare ale epifizelor prin trac țiune ligamentoas ă;
/head2right compresiune , în lungul axului osului, ducând la fractura epifi zei, ca în
fracturile de astragal sau pilon tibial în urma c ăderii de la în ălțime;
/head2right torsiunea , când for ța vulnerant ă produce o r ăsucire a membrului
determinând totdeauna o fractur ă spinoid ă sau helicoidal ă.
3. Fracturi incomplete se observ ă mai ales la copii și se prezint ă
sub urm ătoarele forme:
/head2right deformarea osului în grosime , care are loc printr-un mecanism de
presiune în lungul osului. În aceste condi ții se produce mai mult o

dislocare trabecular ă în regiunea metadiafizar ă, care se traduce
radiografic printr-o u șoar ă îngro șare fusiforma sau în inel;
/head2right ruperea incomplet ă sau în flexiune , care se observ ă la copii când
datorit ă elasticit ăț ii și grosimii periostului se produce un traiect de
fractur ă care, intereseaz ă numai corticala dinspre conconvexitatea
osului. Este clasica fractura “en bois vert” (în lemn verde );
/head2right înfundarea , se observ ă mai ales la oasele late ale craniului;
/head2right fisurile , se întâlnesc mai ales la adul ți și mai rar la copii, integritatea
formal ă a osului este p ăstrat ă și numai radiografii din inciden țe diferite,
pot s ă arate traectul de fractur ă.
4. Fracturi complete cu situa țiile:
a) traiectul de fractur ă poate s ă aib ă sediul variabil , în caz de fractur ă
direct ă și dimpotriv ă, s ă se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului
dac ă fractura este indirect ă. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid,
longitudinal, în vârf de clarinet și în farin ă de fluture .
b) fragmentele sunt în general în num ăr de dou ă, uneori un traiect de
fractur ă accesoriu separ ă un al treilea fragment . Când exist ă mai
multe traiecte fractur ă este cominutiv ă, fragmentele osoase purtând
numele de eschile;
c) deplasarea fragmentelor este variabil ă uneori minor ă, alteori este
camplex ă. Aceast ă deplasare se poate face:
/head2right prin transla ție când unul din fragmente este deplasat înainte, îna poi,
intern sau extern, fa ță de celelalte fragmente, producând înc ălecarea lor;
/head2right prin rota ție , când un fragment se rote ște în jurul axului sau
longitudinal, în vreme ce cel ălalt r ămâne imobil sau ambele fragmente
se rotesc unele fa ță de cel ălalt, în aceste cazuri exist ă decalajul
fragmentelor;

/head2right prin unghiularea unui fragment fa ță de cel ălalt . De obicei,
fragmentele sufer ă deplas ări complexe, când se asociaz ă unghiularea cu
înc ălecarea sau deplasarea lateral ă cu decalaj.

5. Leziunile p ărților moi .
În timpul sau dup ă fracturarea unor oase, se produc leziuni ale
părților moi, fie prin agentul cauzal, fie prin fragmen tele ascu țite ale
oaselor fracturate. Pot fi leza ți muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea.
Lezarea mu șchilor și a tendoanelor duce la tulbur ări de mi șcare. Lezarea
oaselor poate determina tulbur ări extrem de rare, întrucât dac ă sunt lezate
oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua na ștere chiar
necroze și cangrene, prin neirigarea tendonului asigurat ă de vasul respectiv.
Leziunile nervoase pot provoca apari ția unor paralizii sau tulbur ări
senzoriale în zona respectiv ă. Lezarea pielii creaz ă a fractur ă deschis ă.
6. Fracturi închise cand segmentele osoase sunt aco perite cel pu țin
de piele.
7. Fracturi deschise în care pielea a fost lezat ă și osul ajunge în
contact cu exteriorul. În acest caz se poate infect a, poate apare un proces
septic de osteit ă sau chiar osteomielit ă care întârzie vindecarea sau poate da
na ștere unor complica ții, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.

Simptomatologie

Fractura, împreun ă cu leziunile ce se produc în p ărțile moi, inclusiv
hematomul local sau difuz – la distan ță – constituie focarul de fractur ă.
Acest focar de fractur ă este centrul de unde pleac ă toate tulbur ările care dau
tabloul clinic al fracturii. Deosebim în acest tabl ou semne generale și
locale:

a) Semne generale . Bolnavul traumatizat cu fractur ă, are stare general ă
mult mai pu țin alterat ă, de obicei indispozi ție general ă, frisoane și
temperatur ă ce poate ajunge chiar la valori ridicate (39șC). U neori
poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar în scurt timp
fără s ă fie necesar un tratament special. Tulburarea st ării generale este
urmarea resorb ției din focarul de fractur ă;
b) Semne locale . Pot fi de probabilitate și de certitudine. Cele de
probabilitate sunt importante și trebuie cercetate atent.
/head2right Durerea este un semn constant și valoros. Ea poate s ă apar ă și dup ă un
traumatism care nu a produs fractura, se datoreaz ă excit ării
propriet ăț ilor existen ți în focarul de fractur ă. La examinarea bolnavului
durerea poate localiza destul de exact sediul fract urii. Durerea pate fi un
element șocogen important care s ă declan șeze prin ea îns ăș i șocul
traumatic.
/head2right Echimoza , apare la scurt timp dup ă ce s-a produs fractura în cazul
fracturii oaselor superficiale și mai târziu atunci când fractura se g ăse ște
într-un segment de os acoperit de mase musculare pu ternice (difuzarea
sângelui spre suprafa ță se face mai greu).
/head2right Hematomul , este redus dac ă nu s-a produs ruperea unui vas mare.
Poate fi îns ă extrem de voluminos declan șând un șoc hemoragic.
Astfel:
/head2right deformarea regiunii este un semn extrem de important care arat ă
lipsa de continuitate normal ă a celor dou ă fragmente. Deform ările iau
uneori aspecte tipice pe baza c ărora se pune cu u șurin ță diagnostic de
fractur ă. Prezen ța unei fracturi determinat ă de traumatism sau de luxa ție
articular ă, poate provoca de asemenea o deformare local ă astfel încât
este indicat s ă se efectueze un examen atent pentru a face distinc ție între
aceste afec țiuni și fractur ă.

/head2right scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabil ă. Pentru
unele oase lungi unice, cum ar fi femurul, dac ă se produce o fractur ă
oblic ă, scurtarea poate fi evident ă. Trebuie s ă știm c ă exist ă scurtare și
în cazul unei luxa ții, ceea ce impune un examen atent pentru
eviden țierea sigura a acestui simptom.
/head2right Impoten ța func țional ă se datoreaz ă lipsei de continuitate a pârghiei
osoase. Uneori impoten ța func ționala este determinat ă numai de durere,
dup ă cum în cazul fracturilor cu fragmente bine angrena te, este mai
pu țin evident ă. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru c ă un accidentat
cu fractur ă angrenat ă, (fractura care are șansele s ă se eviden țieze repede
și corect), s ă nu mai fie l ăsat s ă fac ă mi șcări care pot dezangrena
fragmentele osoase, în cansecin ță s ă înr ăuta țeasc ă starea fracturii
punând sub semnul întreb ării șansele de îns ănăto șire.
/head2right Semnele de certitudine (siguran ță ) au valoare mai mare pentru
diagnostic însa ele trebuie c ăutate cu grij ă pentru a nu agrava leziunea.
/head2right Mobilitatea anormal ă se manifest ă atunci când executând manevre
asupra oaselor pe care le b ănuim fracturate, constat ăm mobilitatea
anormal ă a acestora și avem certitudinea de fractur ă a acestora.
Manevrele pentru depistarea fracturilor pe aceast ă cale trebuie s ă fie
extrem de blânde deoarece mobilizarea segmentelor f racturate este
extrem de dureroas ă. Semnul acestora este uneori greu de pus în
eviden ță (în cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor în velite de mase
mari musculare), și de cele mai multe ori neindicat.
/head2right Crepita ția osoas ă se percepe o dat ă cu abilitatea normal ă. Ea nu
trebuie confundat ă cu crepita ția fin ă a cheagurilor hematomului.
/head2right Întreruperea continuit ăț ii osoase apreciat ă prin palpare,
constituie un semn pretios.

/head2right Netransmiterea mi șcării de-a lungul unui os este un semn de
fractur ă complex ă. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur
pentru a pune în eviden ță o fractur ă, cu condi ția unei bune execu ții
tehnice. El trebuie f ăcut sistematic, mai înainte de orice tentativ ă de
reducere, și pentru a putea fi complet ă în aprecierea impoten ței
deplas ărilor, el trebuie s ă fie efectuat de cel pu țin doua incidente.
Alte semne:
/head2right Flictemele provin prin decalarea epidermei de c ătre plasm ă sau sânge
care provine din focarul de fractur ă. Constituie un semn aproape
constant dar tardiv.
/head2right Temperatura ridicat ă local ă. Tegumentele din jurul focarului de
fractur ă local ă au temperatura mai ridicat ă semn al responsabilit ăț ii
crescute.
/head2right Edemul local se explic ă tot printr-o vasodilata ție local ă ca și prin
tulbur ări locale care apar fie reflex, fie determinat ă de modific ări
patologice locale, compresiune pe vasele de întoarc ere.

1.3. Fracturile difizare ale femurului.
Defini ție. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Evo lu ție.
Complica ții.

Defini ție
Fracturile diafizare ale femurului cuprinse într-o linie superioar ă
care trece la 3 centimetri sub micul trohanter și alta infenioar ă la 10 – 12
cm deasupra marginii superioare a condiilor (Vidal) , cunosc în ultima
vreme o frecven ță din ce în ce mai mare datorit ă accidentelor rutiere cât și
datorit ă accidentelor de munc ă. Ele survin dup ă traumatisme importante și

sunt adesea înso țite de o stare de șoc grav ă, mai ales când se produc în
cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi.

Etiopatogenie
Fracturile diafizare ale femurului se întâlnesc cu predilec ție la
adul ții tineri, dar și la copii, iar b ătrânii nu sunt nici ei exclu și. Se știe c ă
diafaza femural ă, constituie a localizare frecvent ă a fracturilor spontane pe
os patologic (metastazele osoase ale tumorilor visc erale), cât și sediul unor
fracturi obstetricale mai ales în prezent ările pelviene.
Mecanismul de producere poate s ă fie direct, trecerea unei ro ți peste
coaps ă, dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu a ccentuarea curburii
femurale, ca în c ăderile de la în ălțime sau accidentele de bord, iar alteori
prin torsiune ca în acidentele de schi.

Anatomia patologic ă
Traectul de fractur ă poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau
complex cu traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv.
Fragmentele osoase, de regul ă, se deplaseaz ă sub ac țiunea factorului
traumatic și a musculaturii puternice a coapsei. Astfel fragme ntul proximal
sub ac țiunea mu șchilor pelvistrahonterieni, se deplaseaz ă în abduc ție și
rota ție extern ă, iar prin ac țiunea psoas-iliacului, în flexie.
Fragmentul distal ac ționat de mu șchii aductori și ischiogambieri
este deplasat proximal și în abduc ție, încât formeaz ă cu fragmentul
proximal un unghi cu vârful orientat anteroextern. Sub ac țiunea greut ăț ii
membrului, fragmentul distal este și rotat extern. În fractura diafizara
înalt ă, delasarea fragmentelor osoase realizeaz ă imaginea de mâner de
pistol, în vreme ce în fractura joas ă, fragmentul distal, sub ac țiunea
mu șchilor gemeni (a gastrocremianului) este deplasat și basculat exterior.

Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobire a cu dilacerare a
musculaturii coapsei și produce un hematom important care provoac ă stare
de soc.

Simptomatologie
Durerea nu constituie semnul subiectiv constant și pregnant, și se
accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impoten ța func țianal ă este total ă,
accidentatul neputând ridica piciorul de pe planul patului.
Obiectiv se constat ă la inspec ție o tumefiere a coapsei și deformare
în cros ă cu convexitate avansat ă anteroextern. Membrul respectiv este ținut
în rota ție extern ă și este mai scurt decât cel s ănătos, distan ța de la spina
iliac ă anteroposterioar ă la vârful rotulei fiind cu 3-8 cm mai mic ă.
La palpare se constat ă a durere local ă vie, care corespunde focarului
de fractur ă. Mobilitatea anormal ă și crepita țiile osoase se pun în eviden ță
introducând o mân ă sub focarul de fractur ă și cu cealat ă plasat ă sub
regiunea poplitee, se ridic ă usor genunchiul. Uneori, prin palpare, mai ales
în fracturile înalte, se poate sim ți vârful ascu țit al fragmentului superior.
Deoarece deformarea coapsei, tumefac ția și celelalte semne sunt suficiente
pentru diagnosticul clinic, cercetarea mabilit ăț ii anormale și a crepita ției
osoase este mai bine s ă nu se fac ă cu insisten ță .
În fracturile diafizare joase, se poate întâlni și o hidrartroz ă a
genunchiului, care poate s ă aib ă lec, fie ca urmane a ac țiunii
traumatismului și asupra genunchiului, fie coexisten ța unei entorse, fie
datorit ă unei tulbur ări circulatorii reflexe legate de vasodilata ție din focarul
de fractur ă.
Examenul clinic va consemna starea vascularo-nervoa s ă a
membrului respectiv, sub aspectul tegumentar, a c ăldurii, a cercet ării
pulsului la tibia posterioar ă și la pedicoas ă, a sensibilit ăț ii și mobilit ăț ii
degetelor și piciorului.

Diagnosticul
Este usor de f ăcut pe baza semnelor clinice. Radiografia este îns ă
obligatorie pentru eviden țierea unei fracturi f ără deplasare (mai frecvent ă la
copii), precum și precizarea direc ției și formei traiectului de fractur ă
(simpl ă sau cominutiv ă), și a deplas ării fragmentelor. Radiografia executata
din dou ă pozi ții (fa ță și profil), cuprinde obligatoriu șoldul și genunchiul.

Evolu ție
Fracturile diafizare ale femurului având fragmentel e bine
vascularizate și fiind înconjurate de un manson muscular important , au de
obicei a evolu ție favorabil ă, ele consolidându-se la adul ți în 3-4 luni, dac ă
sunt bine reduse și imabilizate corect și sunt urmate de un tratament
recuperator instituit precoce.
Vindecarea unei fracturi se ob ține prin formarea calusului, proces
ce se desf ăș oar ă în dou ă etape; la început calusul moale, fibros și apoi
calusul osos.
Constituirea calusului osos și consolidarea definitiv ă depinde de:
/head2right vârsta bolnavului, cu cât este mai tân ăr procesul de vindecare este mai
rapid;
/head2right dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lung ă
decât cea a oaselor lungi;
/head2right modul de a șezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fra gmentelor
osoase favorizând calusul osos;
/head2right num ărul total al fracturilor concomitente;
/head2right starea biologic ă general ă, accidenta ții cu o stare general ă bun ă, în
perfecte condi ții biologice, se vindec ă mai usor decât cel cu boli
cronice, în covalescen ță , diabetici și cei care au tulburari hormonale;
/head2right calitatea tratamentului care se efectueaz ă.

Dinamica consolid ării focarului de fractur ă se poate aprecia și pe
baza aspectelor clinice prin:
/head2right perceperea calusului la palpare;
/head2right dispari ția durerii în focar;
/head2right dispari ția impoten ței func ționale.

Complica ții
Complica ții generale immediate

Ele sunt consecin țe ale traumatismului și sunt dependente de
violen ța acestuia și de teren.
* Șocul traumatic, care se întâlne ște în toate cazurile și sunt
dependente de violen ța acestuia și de teren.
* Congestia pulmonar ă, se instaleaz ă la b ătrâni repede dup ă
traumatism ducând la bronhopneumonii grave.
* Tulbur ări urinare, la b ătrâni cu adenom de prostat ă care pân ă
la accident urinau mul țumitor .
* Diabetul care era lent înainte de traumatism poate s ă ia un
aspect clinic sever, ducând la acidoz ă.
* Embolia grazoas ă.

Complica ții locale imediate
* Deschiderea focarului de fractur ă, se întâlne ște mai rar
decât la gamb ă, datorit ă man șonului muscular protector. Cel mai des, plaga
are un aspect punctiform sau liniar, fiind produs ă prin înteparea
tegumentelor din ăuntru spre afar ă, de un fragment osos. Alteori, plaga este
mare, anfractuoas ă, prin ac țiunea din afar ă a agentului traumatic, cum se
întâmpl ă în accidentele de circula ție sau în timp de r ăzboi. Din cauza
distrugerilor întense, aceste pl ăgi comport ă niscul infec ției, cu germeni

generali și aerobi care, la ace ști accidenta ți șoca ți, pot s ă aib ă evolu ție
foarte grav ă.
Complica ții embolice , sunt frecvente la balnavii imobiliza ți
mult ă vreme la pat, mai ales cu tratamente ortopedice. A dministrarea
anticoagulantelor reduce sim țitor riscul trombo-embolic.
Leziuni vascularo-nervoase , sunt mai rar întâlnite, interesând
artera sau vena femural ă și nervul sciatic.

Complica ții tardive
Mai frecvent întâlnit ă, este redoarea de genunchi, mai ales dup ă
tratamentul ortopedic al fracturii. Imobilizarea în delungat ă în aparat gipsat,
duce la instalarea aderen țelor între cvadriceps și focarul de fractur ă, dac ă
nu s-a instituit de îndat ă tratamentul func țional.
* Calus vicios , se întâlne ște mai ales, dup ă tratament ortopedic
incorect, fie o redresare insuficient ă, fie o imobilizare defectuas ă, care
favorizeaz ă deplasarea secundar ă a fragmentelor. Dup ă tratament
chirurgical, calusul vicios este mult mai rar (calu s vicios cu rota ție extern ă
dup ă osteosintez ă intromedular ă).
* Pseudoartroza , poate s ă fie întâlnit ă ca urmare a unui
tratament ortopedic incorect, fie o recuperare inco mplet ă cu interpozi ție de
părți moi (musculane), fie o imobilizare insuficient ă care permite misc ări
ale fragmentelor fracturate. Producerea unei diasta ze interfragmentare,
printr-o trac țiune excesiv ă, ca și manevrele repetate de reducere reluate la
anumite intervale, sunt d ăun ătoare, împiedicând formarea calusului osos,
fragmentele osoase clasificându-se independent.
Deseori, pseudoartroza se instaleaz ă dup ă tratamentele chirurgicale
neadecvate. Deperiast ările întinse, metode de osteosintez ă nepotrivite cu

tipul de fractur ă ca și infec ția postoperatorie, sunt principalele cauze care
due la neconsolidarea fracturii.

Tratament
Evolu ția ulterioar ă a traumatizatului, depinde în mare m ăsur ă de
acordarea primului ajutor. Imobilizarea provizorie și transportul, prezint ă o
importan ță deasebit ă, pentru c ă mobilizarea fragmentelor m ăre ște durerile
și accentueaz ă distrugerile tisulare, agravând starea de soc.
Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bi ne cu atel ă
Thomas, care realizeaz ă extensia membrului fracturat.
Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizori e sunt:
/head2right atele lungi ce pot fi mulate pe membrul r ănit;
/head2right aparat gipsat circular, atel ă gipsat ă;
/head2right atele Cramer, f ăcute din sârm ă, care au avantajul c ă sunt atele din
material plastic, simplu sau gonflabil;
/head2right mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scânduri de
lemn, rigle, placaj, be țe, bastona șe, umbrele, coad ă de m ătur ă, schiuri,
scoar ță de copac).
Fixarea segmentului care urmeaz ă s ă fie imobilizat cu atel ă, se face
cu fe și sau alte mijloace improvizate (fe și de pânz ă, curele, cordoane etc.).
Manevrele ce trebuie executate înainte de imabiliza rea provizorie
sunt:
/head2right resuscitarea candiorespiratorie , daca este nevoie, aplicarea garoului;
/head2right îndep ărtarea îmbr ăcămin ții , este necesar ă numai când exist ă
suspiciunea prezen ței unei r ăni care trebuie cur ăț ate și pansate, sau când
transportul accidentatului va dura a perioad ă de câteva ore. Se v ă
dezbr ăca mai întâi membrul s ănătos și se îmbrac ă mai întâi membrul
bolnav. Când dezbr ăcarea este dificil ă, se prefer ă sacrificarea
îmbr ăcămin ții prin descoasere sau t ăiere.

/head2right axarea membrului , se men ține genunchiul victimei întins și se trage în
ax. O persoan ă apuc ă de picior cu mâinile sprijinite de glezn ă și de
călcâi. A doua trage în sens contrar rad ăcinii coapsei, cu mâinile
împreunate în ching ă sau cu un cerceaf introdus între coapse. Axul
membrului inferior este dreapta ce une ște spina iliac ă anteroposterior
mijlocului rotulii și marginea intern ă a piciorului (primul metatarsian).

Scopul imobiliz ării este :
/head2right de a împedica mi șcările active și pasive, pentru a pune în repaos
organele și țesuturile traumatizate;
/head2right de a men ține axarea corect ă a membrului, atunci când fragmentele nu
sunt deplasate sau când au putut fi reduse corect c u ocazia acord ării
primului ajutor;
/head2right de a diminua durerile, care în cazul fracturilor su nt deosebit de
chinuitoare;
/head2right de a evita complica țiile pe care le poate provoca mi șcarea în focar a
unui fragment osos rupt și devenit t ăios;
/head2right reac țion ări ale unor vase și nervi;
/head2right sfâ șierea musculaturii din jurul osului;
/head2right perforarea tegumentului și transformarea fracturii închise într-una
deschis ă;
/head2right suprimarea sau atenuarea reflexelor optice și ameliorarea unor tulbur ări
func ționale.

Principiul unei imobiliz ări corecte:
/head2right asigurarea func țiilor vitale, are prioritate fa ță de alte manevre;
/head2right se va c ăuta ob ținerea unei ax ări relative a segmentului de imobilizat,
prin trac țiune traumatic ă și prograsiv ă în ax, în momentul aplic ării
imobiliz ării;

/head2right pentru a avea siguran ță c ă fractura nu se deplaseaz ă nici lateral nici în
jurul axului logitudinal, imobilizarea trebuie s ă prind ă, în mod
obligatoriu, articula țiile situate deasupra și dedesuptul focarului de
fractur ă.
/head2right să fie adaptat ă reliefului anatomic al regiunii accidentate;
/head2right să fie simpl ă, pentru a putea fi utilizate și de persoane mai pu țin
instruite;
/head2right aparatul gipsat sau atela de imobilizare, nu trebui e s ă fie compresiv,
pentru a nu îngreuna circula ția, sangvin ă într-un segment în care exist ă
deja tulbur ări circulatorii secundare traumatismului.

Imobilizarea provizorie:
a) Cu o singur ă atel ă
/head2right se preg ăte ște o atel ă lung ă, care s ă ajung ă din axil ă pân ă în picior;
/head2right se aplic ă atele pe fa ța lateral ă (extern ă) a membrului inferior, dup ă ce s-
a introdus vat ă cu talc (protejarea p ărților moi), în axil ă (la cap ătul
atelei);
/head2right atela se fixeaz ă prin leg ături circulare la torace, bazin, coaps ă, genunchi
și gamb ă;
/head2right suplimentar este bine s ă se completeze fixarea atelei cu circulare de fa șă
lat ă petrecute în jurul membrului inferior și în jurul trunchiului;
/head2right pentru a evita rotirea anormal ă a membrului inferior în afar ă, se leag ă
ambele picioare unul de altul cu câteva leg ături de fa șă .
În lipsa atelei corespunz ătoare ca lungime, se poate prelungi o atel ă
(prin suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm) . Cele 2 atele se
fixeaz ă una de alta, prin ture circulare de fa șă (atelele se c ăptu șesc cu vat ă).
Când nu se afl ă la îndemâna un obiect convenabil pentru imobilizar ea
fracturii, va fi folosit ca atel ă membrul s ănătos de care se leag ă membrul
bolnav.

b) cu dou ă atele
/head2right o atel ă lung ă, extern ă și una scurt ă ce se aplic ă pe partea intern ă a
membrului inferior bolnav care se întinde de la reg iunea inghinal ă pân ă
la c ălcâi;
/head2right peste ambele atele se aplic ă leg ături dispuse în jurul toracelui, în jurul
bazinului, în jurul coapsei, genunchiului și coapsei de aceea și parte;
/head2right se reface bandajarea circular ă cu fa șă a membrului inferior și a toracelui,
precum și fixarea picioarelor.
Tratamentul definitiv este ortopedic și mai ales chirurgical.

1. Tratamentul ortopedic
În fracturile cu deplasarea fragmentelor, când trat amentul
chirurgical este contra indicat, se recurge la trat amentul conservator.
În acest scop, pentru reducerea deplas ărilor, se instaleaz ă o trac țiune
continu ă (extensie continu ă).
Extensia se aplic ă, fie cu benzi de leucoplast, fie cu o bro șă
Kirschier (andrea sub țire metalic ă), trans-osos supracondilian și este prins
apoi într-o potcoav ă. De aceasta potcoav ă se leag ă o sârm ă moale, care se
trece peste un scripete și de care se aga ță greut ăț i în func ție de for ța
muscular ă care trebuie învins ă, nu mai mult de 1/6 din greutatea corpului.
Membrul inferior este a șezat de cele mai multe ori pe o atel ă Braun-
Brohler. Contra extensia este realizat ă de greutatea corpului.
În momentul când cu ajutarul controlului radiologic s-a constatat
reducerea și asezarea în axul normal al fracturii, ceea ce are loc între 10-15
și 30 zile, se aplic ă un aparat gipsat pelvipedios, pân ă la consolidarea
focarului.
În fracturile diafizare înalte, extensia se face cu membrul în aduc ție
accentuat ă și u șoar ă flexie, punând astfel fragmentul distal în continu area
celui proximal. Genunchiul se va ține în rota ție extern ă de 25 – 30ș. Dup ă 3-

4 s ăpt ămâni, când extensia se suprim ă, se imobilizeaz ă în aparat gipsat
pelvi-pedios, cu membrul în aduc ție.
Tratamentul ortopedic prezinta unele neajunsuri:
/head2right necesit ă o imobilizare prelungit ă, greu de acceptat, mai ales pentru
persoanele în vârst ă, care duce la atrofiere muscular ă și la redoarea
genunchiului;
/head2right împiedic ă aplicarea unui tratament func țional precoce și progresiv;
/head2right favorizeaz ă complica țiile tromboembolice;
/head2right impune spitalizare prelungit ă și îngrijiri speciale ale bolnavului, mai
ales în primele s ăpt ămâni, când sunt necesare controale radiagrafice
repetate și manevre de corec ție a unghiurilor;
/head2right interpozi ția muscular ă împiedic ă consalidarea, ducând la
pseudoartroz ă.
Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului o rtopedic,
tratamentul de elec ție al acestei fracturi este chirurgical.

2. Tratamentul chirurgical
Folase ște reducerea deplas ărilor prin manipulare direct ă a
fragmentelor și fixarea lor cu un mijloc metalic (plac ă însurubat ă, tij ă
centromedular ă).
Dintre metalele chirurgicale de asteosintez ă se fobose ște în special
osteasinteza cu plac ă însurubat ă.
Osteosinteza cu tij ă Kuntscher î și g ăseste indica ția absolut ă în
fracturile diafizare simple cu traumatism transvers al sau oblic scurt, situat
în treimea (1/3) medie a diafizei sau în fracturile cu dublu focar. Tija
Kuntscher clasic ă poate s ă fie folosit ă și în fracturile diafizare înalte. La cel
pu țin 5 cm sub micul trohanter, ca și în fracturile joase pân ă la 15 cm
deasupra interliniei genunchiului. Falosirea tijei Kuntscher necesit ă a
adaptare exact ă a acesteia la dimensiunile canalului medular. În s copul

adapt ării se folose ște calibrarea canalului pe o distan ță cât mai mare, cu
ajutorul alezoarelor, care trebuiesc s ă dep ăș easc ă diametrul tijei cu 0,5 cm.
Lungimea tijei Kuntscher se calculeaz ă de la 1,5-2 cm deasupra marelui
trahanter pân ă la marginea superioar ă a condililului extern.
Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin desch iderea focarului
de fractura, cu focar deschis, sau mai bine când se dispune de instala ție
Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu focar în chis).
Introducerea cu focar închis este mai fizialogic ă, întrucat, nu
lezeaz ă vasculariza ția periostal ă și prin p ăstrarea hematomului fractutrat,
permite o consalidare mai rapid ă și de mai bun ă calitate.
Metoda în focar închis, îmbin ă avantajele tratamentului ortopedic
(consolidarea rapid ă cu calus periostal) cu precizia și rigurozitatea
tratamentului chirurgical.
Dac ă montajul este solid, imobilizarea gipsat ă devine postoperator
inutil ă, iar tratamentul recuperator poate s ă înceap ă a doua zi, cu contrac ții
musculare izometrice și cu mobilizare activ ă a articula țiilor supra și
subiacente focarului de fractur ă. Reluarea mersului cu sprijin par țial pe
picior, poate s ă înceap ă dup ă 10-12 zile și apoi cu sprijin total la 3-4
săpt ămâni.
Fa ță de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tij ă Kuntscher,
autori ca Kempf, Grass, Leffanque (1978), au c ăutat extinderea falosirii și
în fracturile diafizare înalte ca și în cele joase, precum și în fracturile
diafizare cominutive. În acest scop se folosesc tij e anteromedulare blocate,
fie inferior, fie superior, sau la ambele capete.
În acelea și cazuri enumerate mai sus, se poate folosi la boln avii
politraumatiza ți sau polifractura ți sau la b ătrâni cu eventual succes.
asteosintez ă mai pu țin rigid ă, cu tije elastice Ender, trecute supracondilian
extern și intern în “ turn Eiffel ”. Fire ște c ă în cazul utiliz ării tijelor elastice

“Ender” tratamentul func țional va fi condus cu mai mult menajament, iar
reluarea sprijinului pe picior ceva mai târziu la c ansolidarea structurii.
Osteasinteza cu plac ă î și g ăse ște indica țiile în fracturile diafizare
joase sau înalte, când osteasinteza anteromedular ă nu poate fi folasit ă, în
unele fracturi cominutive sau în fracturi oblice lu ngi. În fracturile diafizare
superioare se poate folosi osteosinteza cu plac ă monobloc, cu compresiune
interfragmentar ă A.O.
Se realizeaz ă astfel fixarea facarului dup ă principiul haleonului,
transformând for țele de tensiune din focar, în for țe de presiune, care
imobilizeaz ă mai rigid focarul de fractur ă, favorizând astfel consalidarea.
De asemenea, în fracturile diafizare joase, unde ca nalul medular se
lărge ște și utilizarea tijei Kuntscher este restrâns ă, placa modelat ă sau
cuiul-plac ă A.O., sau Blaunt și g ăse ște indica ția de elec ție. În osteosintezele
ferme cu plac ă compresiv ă, când montajul este robust, se poate renun ța la
imobilizarea în aparat gipsat. Comparând cele dou ă metode, osteosinteza
anteromedular ă și placa cu presiune, exceptând indica țiile speciale ale
pl ăcii, se remarc ă superioritatea osteosintezei anteromedulare fa ță de placa
campresiv ă. Remodelarea ulterioar ă a calusului fracturar, nu este cu nimic
stânjenit ă de prezen ța tijei centromedulare. În vreme ce placa compresiv ă,
în timp, se poate substitui corticalei-subdiacente, care nemaifiind solicitate
mecanic, (solicit ările fiind preluate de placa metalic ă) se sub țiaz ă și î și
pierde rezisten ța mecanic ă, se spongiaz ă.

3. Tratamentul de recuperare
Tot atât de important, ca și reducerea și imobilizarea fracturii este
tratamentul chinezitologic în scopul recuper ării func ției prin ac țiunea
asupra mu șchilor și articula țiilor. Rezultatul acestui tratament va fi cu atât
mai bun; cu cât va fi instituit mai curând și urmat f ără întrerupere. În
aproape toate cazurile, exerci țiile de contrac ție muscular ă pot s ă fie

începute la câteva zile de la reducerea fracturii și ele se vor adresa în
special grupelor musculare esentiale la nivelul seg mentului fracturat, ele nu
vor fi niciodata prea violente ca s ă frâneze procesul de cansolidare. De
asemenea, bolnavul va fi încurajat s ă-și contracte musculatura membrelor
libere printr-un program de gimnastic ă condus de medic sau cadre
specializate ale serviciului de recuperare, mobiliz ându-i și articula țiile care
nu au fost cuprinse în aparatul gipsat.
Dup ă scoaterea aparatului gipsat, exerci țiile musculare și
articula țiile vor fi intensificate, f ăcute f ără întrerupere pe toat ă durata zilei.
La chineziterapie se asociaz ă în acela și scop recuper ări func țianale, masajul
fizioterapeutic și balneoterapia.

2. PROCESUL DE ÎNGRLJIRE. NO ȚIUNI TEORETICE

Componentele planului de ingrijire

1. Culegerea datelor , se face prin discu ții directe cu bolnavul
sau cu apar țin ătorii acestuia. Se urm ăre ște identificarea și stabilirea
antecedentelor personale și a antecedentelor hetero-calaterale, motivele
intern ării și istoricul bolii.
2. Planificarea îngrijirilor func ție de necesit ăț i, de o real ă
importan ță este cunoa șterea celor 14 necesit ăț i ale omului, stabilite de
Virginia Henderson, cadrul mediu sanitar fiind inde pendent în a satisface
nevoile bolnavului.
3. Stabilirea obiectivelor în func ție de priorit ăț i, aceast ă
etap ă este dirijat ă în dou ă subetape: examinarea datelor culese cu
interpretarea lor ( ținând cont și de datele știin țifice) și stabilirea
problemelor reale ce afecteaz ă s ănătatea pacientului și a sursei de
dificultate.
4. Realizarea îngrijirilor , o dat ă abiectivele formulate se poate
trece la realizarea îngrijirilor, care reprezint ă baza procesului de îngrijire.
De felul cum se va ac ționa acum, de calitatea interven ției cadrului mediu
sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vi ndecare sau cronicizare.
5. Evaluarea – analizarea și evaluarea obiectivelor propuse,
permite evaluarea procesului de îngrijire și aducerea de modific ări pe
întreaga evolu ție a st ării de s ănătate a pacientului. Dup ă indep ărtarea placii
(nu trebuie scoasa decât dup ă 18 luni) fracturile internative sunt posibile.

3. TEHNICI DE NURSING

PRIMUL AIJUTOR

Fracturi închise
Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vie ții accidentatului,
atunci când aceasta este amenin țat ă. Vorbind despre traumatismele
membrelor, pericolul vital în traumatismele extremi t ăț ilor sunt hemoragia
masiv ă și infec țiile grave. Primele gesturi de prim ajutor vor treb ui deci s ă
urm ăresc ă executarea imediat ă a hemoragiei și pansarea pl ăgilor.
Imobilizarea pravizorie a fracturilor are scopul di minu ării durerilor
(importan ța pentru prevenirea instal ării șocului) și evitarea complica țiilor
leziunilor ini țiale.

Preg ătirea bolnavului pentru transport

Fracturi deschise

O fractur ă deschis ă este o urgen ță care trebuie rezolvat ă integral în
primele 6 ore de la accident prin:
/head2right îndep ărtarea complica țiilor generale și locale care amenin ță via ța
traumatizatului (stop cardiorespirator, embolii, he moragii externe) dac ă
este cazul;
/head2right îmbr ăcămintea sau înc ălță mintea din segmentul r ănit vor fi tîiate cu un
cu țit, lam ă sau foarfec ă pentru a nu provoca suferin țe inutile bolnavului,
plaga va fi inspectata (aspectul plagii) pentru a c onstata dac ă exist ă
impurit ăț i (p ământ, lemn, tes ături etc.);
/head2right exploatarea instrumental ă a pl ăgii cutanate (la locul accidentului), în
scopul prezicerii acesteia cu focarul de fractur ă este interzis ă;
/head2right toaleta fizic ă și chimic ă a tegumentului din jurul pl ăgii (cu ap ă și s ăpun,
degresarea cu eter sau benzin ă și dezinfectarea cu alcool, tinctur ă de
iod);
/head2right toaleta fizic ă și chimic ă a pl ăgii, se îndep ărteaz ă impurit ăț ile libere cu
instrumente sterile, se cur ăță plaga prin ștergere cu solu ție de eter iodat
sau neofalin ă 0,5%. Aceste solu ții nu altereaz ă vitalitatea țesuturilor
sănătoase. În caz de impregn ări cu impurit ăț i, plaga poate fi cur ăț at ă și
cu ser fiziologic, cloramin ă 0,2%, permanganat de K 1/1400 de culoare
roz pal. Nu trebuie pudrate pl ăgile cu antibiotice;
/head2right se mai sterilizeaz ă a dat ă tegumentul din jurul pl ăgii (alcool, tinctur ă de
iod);
/head2right se aplic ă comprese sterile (pansament). În caz de hemoragii, care
intereseaz ă vasele mici, hemostaza se face cu un pansament com presiv.

Înf ăș area se aplica în mod diferit, în func ție de regiunea anatomic ă în
care exist ă rana;
/head2right imobilizare provizorie;
/head2right se face profilaxia antitetanic ă (este o m ăsura de urgen ță dar ea poate fi
făcut ă și la e șalonul urm ător, dispensar spital);
/head2right când func țiile vitale nu sunt afectate și când nu exist ă și un traunatism
abdominal, vor fi administrate antalgice (agocalmin , mialgin în injec ții
I.M.);
/head2right transportul la spital în cele mai bune condi ții într-un serviciu de
traumatologie.
Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a
traumatizatului, cu mult ă blânde țe și aten ție spre a nu genera complica ții
(ruptura unor oase sau nervi din vecin ătate). De asemenea, toate aceste
manevre nu trebuiesc executate în camplexitatea lor , nici la locul
accidentului, nici în camera de gard ă, decât în cazul în care se știe c ă, dintr-
un motiv sau altul, leal, nu va putea fi operat în primele 4-5 ore de la
accident. În mod normal ace ști bolnavi trebuie opera ți imediat, toaleta
riguroas ă a pl ăgii fiind f ăcut ă de chirurg în sala de opera ții ca un timp
operator esen țial premerg ător fix ării osului fracturat.
În aceste situa ții, care sunt curente, primul ajutor la bocul
accidentului și în camera de gard ă, trebuie s ă se limiteze la sp ălarea rapid ă,
prin jet, a pl ăgii cu solu ții antiseptice și acaperirea ei cu un pansament
compresiv cu dublu rol, hemostatic și de izolare a pl ăgii de mediu exterior
contaminat.

ANALIZE RECOLTATE

GLICEMIE – se recoltez ă sânge prin punc ție venoas ă, respectând
reguli de asepsie, 2-3 ml sânge pe NaF, iar în urge n ță 5 ml sânge.

H.L.G. – se recoltez ă sânge capilar prin în țepare sau se recolteaz ă
2 ml sânge prin punc ție venoas ă pe Na2 EDTA sau complexan.

UREE – se recolteaz ă prin punc ție venoas ă strict cu seringa de 2
ml, perfect sterilizat ă și uscat ă, f ără staza venoas ă.

V.S.H. – se recolteaz ă sânge prin punc ție venoas ă, strict cu sering ă
de 2 ml, perfect sterilizat ă și uscat ă, f ără staz ă venoas ă.
/head2right în sering ă se aplic ă 0,4 ml citrat de Na 3,8% + 1,6 ml sânge,
/head2right se scurge amestecul citrat-sânge în eprubet ă și se agit ă lent,
/head2right se cronometreaz ă timpul de sângerare și timpul de coagulare.

T.S. – prin în țeparea lobului urechii
T.C. – prin în țeparea pulpei degetului
Se cronometreaz ă timpul de sângerare și respectiv timpul de
coagulare.

PREG ĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA
POSTOPERATORIE

1.Preg ătirea general ă preoperatorie.
Preg ătirea general ă preoperatorie, const ă în examenul clinic și
paraclinic, preg ătirea psihic ă, îngrijiri igienice, urm ărirea func țional ă, vital ă
și vegetativ ă, precum și observarea schimb ării în starea bolnavului și
regimul dietetic preoperator.

A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de c ătre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu
sanitar și pune în eviden ță starea fiziologic ă a bolnavului dând totodat ă
posibilitatea depist ării unor deficien țe ale organismului și ale unor boli
înso țitoare. El este completat de examin ări paraclinice.

B. Preg ătirea psihic ă
Bolnavul este informat despre necesitatea interven ției chirurgicale,
riscul, eventualele mutil ări și i se cere consim ță mântul.
Se fixeaz ă data aproximativ ă a interven ției.
Bolnavul este încanjurat cu solicitudine și aten ție.
Se suprim ă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de
nelini ște.
Balnavului i se creaz ă a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un
mediu ambiant pl ăcut.
I se asigur ă leg ătura cu apar țin ătorii.

C. Îngrijiri igienice
Dac ă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat,
ajutat s ă fac ă baie sau du ș, urmat de igiena cavit ăț ii bucale, îngrijirea
părului, t ăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infec ție. Se efectueaz ă controlul stomatalogic
la invita ția medicului și dac ă este cazul, se efectueaz ă control stomatabogic.

D. Urm ărirea func țiilor vitale
/head2right măsurarea și notarea temperaturii;
/head2right măsurarea și notarea pulsului;
/head2right observarea și notarea respira ției (la indica ția medicului);
/head2right măsurarea și notarea T.A.;
/head2right observarea diurezei;
/head2right observarea scaunului .

2.Preg ătirea din preziua opera ției

A. Preg ătirea general ă
/head2right asigurarea repaosului fizic, psihic și intelectual;
/head2right la prescrip ția medicului, seara, se administreaz ă un calmant;
/head2right asigurarea alimenta ției necesare normale, alimente u șor digerabile;
/head2right evacuarea intestinului, clism ă (daca nu sunt contra indica ții);
/head2right asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sa u du ș pe regiuni la pat.

B. Preg ătirea local ă
/head2right se cur ăț a pielea pe regiuni. Pielea p ăroas ă se rade cu grij ă, evitându-se
să se produc ă mici t ăieturi (poart ă de intrare pentru infec ție, dureroasa la
efectuarea dezinfec ției);

/head2right se degreseaz ă pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu gr ij ă s ă nu
se scurg ă eter pe regiunea perianal ă);
/head2right se dezinfecteaz ă pielea cu un antiseptic (alcool, tinctur ă de iod);
/head2right se acoper ă câmpul operator la indica ția medicului.

Preg ătirea din diminea ța interven ției:
/head2right se întrerupe alimenta ția. Bolnavul nu m ănânc ă cel pu țin 12 ore înaintea
interven ției chirurgicale;
/head2right îmbr ăcarea se face cu c ăma șă de noapte (pentru femei) sau pijama
(pentru b ărba ți) și șosete în picioare.
/head2right protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite în tr-o bucat ă de tifon și
puse în noptiera bolnavului;
/head2right bijuteriile vor fi predate familiei sau administra ției spitalului;
/head2right îndep ărtarea lacului de pe unghii ca și a rujului de pe buze (prezen ța lor
face dificil ă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cia noz ă la
nivelul extremit ăț ilor);
/head2right golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o mic țiune voluntar ă sau se
efectueaz ă sondaj vezical;
/head2right se va administra hipnotic opiaceu (morfin ă, mialgin) sau un barbituric
(fenabarbital). Se administreaz ă un vagolitic (atropina). Dozele și ora
inject ării sunt indicate de medicul anestezist.

3. Preg ătirea special ă a bolnavilor cu risc operator (tara ți)

Îngrijirile acordate acestora, urm ăresc s ă corecteze deficien țele
organismului și s ă restabileasc ă echilibrul fiziologic pentru a suporta actul
operator și pentru a evita complica țiile ce se pot produce, atât în timpul
interven ției cât și dup ă aceasta.

Îngrijirile postoperatorii sunt:
Încep imediat dup ă interven ția chirurgical ă și dureaz ă pân ă la
vindecarea complet ă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accord ă
pentru restabilirea func țiilor organismului, asigurarea cicatriz ării normale a
pl ăgii și prevenirea complica țiilor. Balnavul operat sub anestezie general ă,
trebuie supravegheat cu toat ă aten ția pân ă la apari ția reflexelor (de
degluti ție, tuse, faringian și cornean), pân ă la revenirea camplet ă a st ării de
con știen ță cât și în orele care urmeaz ă, de altfel transportul din sala de
apera ție se execut ă dup ă revenirea acestor reflexe.

4. SUPRAVEGHEREA A TREI BOLNAVI CU
DIAGNOSTICUL DE FRACTUR Ă DIAFIZAR Ă DE
FEMUR

4.1. CAZUL NR. 1

Bolnavul C.V. de 69 de ani din Suceava, pensionar, este internat pe
data de 18.06.2002, cu diagnosticul de fractur ă diafizar ă femural ă dreapt ă
1/3 medie.
Motivele intern ării : durere vie în 1/3 coapsa dreapt ă, mobilitate
anormal ă, impoten ță func țional ă, tumefac ție.
A.H.C. :
/head2right congestie pulmonar ă cu 6 ani în urm ă;
/head2right neag ă alte afec țiuni.
A.P. :
Condi ții de via ță și munc ă: bune.
Comportare fa ță de mediu : bune.
Istoricul bolii : În cursul zilei, cade din mers pe trotuar, acuz ă
dureri vii la 1/3 coaps ă dreapt ă, mobilitate anormal ă, impoten ță func țianal ă,
motive pentru care se prezint ă în sec ția de ortopedie, unde se decide
internarea sa și tratamentul chirurgical care const ă în reducere, osteosintez ă
cu tij ă Kuntscher, tehnic ă operatorie în focar închis. În serviciul de urgen ță
se efectueaz ă mobilizare cu atel ă Kramer.
Examenul local : – deformarea coapsei, valvus 1/3 medie cu
mobilitate anormal ă, impoten ță func țional ă, puls prezent la artera
pedicoas ă.
Epicriza :

/head2right este externat în stare ameliorat ă, cu recomand ările:
/head2right mobilitate activa la marginea patului;
/head2right reluarea mersului cu sprijin în cârje, f ără s ă calce pe piciorul drept 2 ½
luni;
/head2right scoaterea firelor la 16 zile de la opera ție.

Nr. NECESIT ĂȚ I DEPENDENT INDEPENDENT
1 A respira – Respira ția 15/min
2 A se alimenta – alimenta ție activ ă
la pat –
3 A elimina – – diurez ă 1400
mm/24 h
– scaun 1/24 h
4 A se mi șca și rnen ține o
bun ă postur ă – imobilizarea în
atel ă Kisman –
5 A dormi, a se odihni – insomnie –
6 A se îmbr ăca, dezbr ăca – impoten ță func țio-
nal ă a membrului
pelvin drept –
7 Men ținerea temperaturii
în limitele normale – T= 36.5 0C -36.9 0C
8 A fi curat îngrijit – infirmier ă –
9 A evita pericolele – necesit ă suprave-
ghere –
10 A comunica cu cei
asemeni ție – – comunic ă cu cei
din jur
11 A practica religia – – este ortodox
12 A te preocupa de
realizarea proprie – – este receptiv la
indica țiile cadrelor
medicale
13 A se recrea – Imobilizat la pat
14 A înv ăț a – educa ție sanitar ă

4.2. CAZUL NR. 2
Bolnava R.V. de 62 de ani din mediul urban, pension ar ă, este
internat ă pe data de 20.05.2002, cu diagnosticul de fractur ă
trahanterodiafizar ă femur stâng (veche de o zi).
Motivele intern ării : dureri, deformare și atitudine vicioas ă la
nivelut coapsei stângi.
A.H.C. :
/head2right fără semne clinice.
A.P. :
/head2right menapauz ă la 50 ani.
/head2right H.T.A. 21/14 cmHg pentru care se administreaz ă Hipazim 2 tablete și
Propanolol 40 mg (1/2 tablete/zi).
Condi ții de via ță și munc ă: bune.
Comportare fa ță de mediu : alergic ă la penicilin ă.
Istoricul bolii : bolnava declar ă c ă în urm ă cu o zi a suferit un
traumatism prin c ădere de la acela și nivel cu impact pe soldul stâng, dup ă
care a prezentat simptomele men ționate mai sus, pentru care este
transportat ă de urgen ță la spital, unde pe baza examenului clinic și
radiologic s-a stabilit diagnosticul de fractur ă trohanterodiafizar ă femur
stâng și a fost îndrumata spre sec ția de ortopedie, pentru tratament. I s-a
efectuat reducerea sângerând ă si osteosintez ă cu sârma plat ă.
Examenul local – atitudine vicioas ă, cu rota ție extern ă a
membrului pelvin stâng, deformare și scurtare.
Epicriza :
/head2right mobilitate activa la marginea patului;
/head2right reluarea mersului cu sprijin în cârje, f ără s ă calce pe piciorul stâng 1 ½
luni;
/head2right scoaterea firelor la 16 zile de la opera ție.

Nr.
Crt NECESIT ĂȚ I DEPENDENT INDEPENDENT
1 A respira – Respira ția 15 resp/min
2 A bea, a mânca – alimenta ție activ ă la
pat –
3 A elimina – – diurez ă 1400 ml/24h
– scaun 1/24h
4 A se mi șca și a men ține
o bun ă postur ă – imobilizare în atel ă
Kisman –
5 A se îmbr ăca și a se
dezbr ăca – impoten ță func ți-
onal ă a membrului
pelvin stâng –
6 A dormi și a se odihni – insomnie –
7 A-și men ține tempe-
ratura corpului în limite
normale – T = 36,5șC – 36,9șC
8 A fi curat, a- și proteja
tegumentele – infirmiera –
9 A comunica cu semenii – – comunic ă cu cei din
jur
10 A evita pericolele – necesit ă suprave-
ghere –
11 A-și practica religia – – este ortodox
12 A fi util – – este receptiv la
indica țiile cadrelor
medicale
13 A se recrea – imobilizare la pat –
14 A înv ăț a Par țial dependent:
– educa ția sanitar ă –

4.3. CAZUL NR. 3
Bolnavul C.V. de 46 de ani din Suceava, este intern at pe data de
01.06.1999. cu diagnosticul de fractur ă de femur drept (operat ă). La
externare diagnosticul este de pseudoartroz ă vascular ă 1/3 inferioar ă femur
drept.
Motivele intern ării : extragerea materialului de osteosintez ă.
A.H.C.:
–
A.P.
–
Condi ții de via ță și munc ă: bune.
Comportare fa ță de mediu : bune.
Istoricul bolii :
–
Examenul local :
–
Epicriza : Pacientul este internat în serviciul de ortopedie , cu
diagnasticul de pseudoartroz ă vascular ă 1/3 inferioar ă femur drept, pe data
de 02.06.2002, pentru extragerea tijei Kuntsaher, a xarea fragmentelor
osoase, fixarea în tija Kuntscher, recalibrat ă și dimensionat ă.
Recomand ări :
/head2right va merge c ălcând pe membrul pelvin operat la început, posterio r,
folosind bastonul pe partea dreapt ă;
/head2right dup ă 14 zile va reveni la control;
/head2right scoaterea firelor la 16 zile dup ă opera ție.

Nr.
NECESIT ĂȚ I DEPENDENT INDEPENDENT
1 A respira – Respira ția 15 resp/min
2 A bea, a mânca – alimenta ție activ ă la
pat –
3 A elimina – – diureza 1350
ml/24h
– scaun 1/24h
4 A se mi șca și a men ține o
bun ă postur ă – imobilizare în atel ă
Kisman –
5 A se îmbr ăca și a se
dezbr ăca – impoten ță func ți-
onal ă a membrului
pelvin drept –
6 A dormi și a se odihni – insomnie –
7 A-și men ține temperatura
corpului în limite
normale – T = 36,5șC – 36,9șC
8 A fi curat, a- și proteja
tegumentele – infirmiera –
9 A comunica cu semenii – – comunic ă cu cei din
jur
10 A evita pericolele – necesit ă
supraveghere –
11 A-și practica religia – – este ortodox
12 A fi util – – este receptiv la
indica țiile cadrelor
medicale
13 A se recrea – imobilizare la pat –
14 A înv ăț a – Par țial dependent:
– educa ția sanitar ă

5. BIBLIOGRAFIE

1. Prof. dr. A. Denischi – Tratat de patologie chirurg ical ă, vol III,
Ed. Medical ă, 1988
2. G.A. Balt ă – Tehnica îngrijirii bolnavului
3. M. Mih ăilescu – Chirurgia pentru cadre medii
4. L. Titirc ă – Urgen țe medico-chirurgicale
5. L. Titirc ă – Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asisten ții
mendicali
6. L. Titirc ă – Manual de îngrijiri speciale acordate pacien ților de asisten ții
medicali
7. *** – Chirurgie, manual
8. *** – Fi șe de observa ție pentru cazuri practice