Lucrare de dise rtație [603173]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM „ION MINCU”
Facultatea de Arhitectură

Lucrare de dise rtație

Viața la bloc
Mai mult dec ât spații personale și comune utilizatorilor

Stud. arh. Abraham Carmen Alina
Îndrumător Prof. Dr. Arh. Ana Ma ria Zahariade

București, 2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
I
Argument

Demersul acestei cercetări este orientat către fundamentarea proiectului de diplomă,
dar are și un substrat personal. A m plecat de la o curiozitate trezită de o lucrare anterioră,
realizată în cadrul facultă ții: ce lipsește din cartierele noi de locuin țe, realizate în masă, în
ultimii ani? Aceastea s -au dovedit a fi entită ți introvertite, cartiere în care locuirea este
izolată, nu are legătură cu exteriorul sau cu alte tipuri de spa ții înconjurătoare. Spa țiul pe
care locuitorii și l-ar putea însu și și folosi într-o anumit ă legătură afectiv ă, acel spa țiu public
în care s ă poat ă împlini locuirea și asigura caracterul urban al acestor zone, este inexistent.
De ce s -au pierdut aceste legături între diversele tipuri de spații, iar locuirea colectiv ă a
devenit un fenomen care se s ărăcește/degradează permanent? Cum trebuie s ă fie un cartier
astfel încât să țină cont at ât de utilizatorii permanen ți, cât și să fie într -o leg ătură mai
consistentă cu ora șul, adică altfel decât strict de trafic/circula ție? Cum poate capăta cartierul
un nume care să îi reprezinte identitatea? Acestea sunt întrebările la care vreau să răspund
prin această cercetare, astfel încât să mă ajute în proiectarea zonei și crearea unei locuiri în
armonie.
Se poate ușor constata (și există studii în acest sens) că locuirea a devenit din ce în ce
mai individuală ; de aici, se poate dezvolta un sentiment de apartenen ță, dar izolându -l pe
locuitor de acel tot, de acel complex de multe lucruri , emoții și experien țe care
înseamnă /compun locuirea urbană.
Se construiesc locuin țe permanent, în fiecare dintre ora șele noastre, însă, prea
frecvent , fără să se țină cont și de alte nevoi ale omului , cum ar fi permanenta nevoie de
socializare care , la rândul ei, dezvoltă u n sentiment mai larg de apartenen ță – apartenen ța la
oraș. Apar „gated comunities” care nu se raportează în niciun fel la ora ș, sunt ansambluri
închise ce permit doar intrarea utilizatorilor permanen ți.
Legătura și raportarea la ora ș ar trebui să fie scop ul pentru un nou proiect. Echilibrul
într-o structură urbană se realizează prin intersec ția și conlucrarea plină de nuan țe dintre
spațiul public și cel privat, finalmente dintre ora ș și locuință.
Proiectul meu de diplomă are ca subiect locuirea colectivă în orașul Brașov, în
apropierea zonei centrale, pe un loc privilegiat care stă alături de un ansamblu reziden țial
închis, de lux. Un promotor ar vrea doar să speculeze financiar locul, ceea ce probabil ar
duce la o altă „gated comunity” și ar rupe continui tatea vieții urbane și a orașului, ratând
potențialul acestui loc s ă întregeasc ă echilibrul urban. Prin această lucrare teoretică a ș vrea
să găsesc jaloane pentru (re)stabilirea acestui echilibru dintre locuin ță și exterior, dintre
locuire și utilizatori, jaloane pe care să le pot aplica în proiectul de diplom ă. Aș vrea ca
locuirea colectiv ă din proiectul meu de diplom ă să fie în acord at ât cu locul, cu aria de
influență apropiat ă, cu cartierul , cât și cu orașul – adică să propună locuirea împreună cu
oamen ii și locuirea împreun ă cu orașul.
Prin urmare, voi studia locuirea colectivă din perspectiva rela țiilor de vecinătate, a
relației dintre domeniul public și privat, dintre comunitatea restrânsă și oraș, și din cea a
spațiului public, ca element fundamental pentru aceasta.
Voi pleca de la definirea generală și modul de folosire, în cercetare, a conceptelor
cheie: public, privat, unitate de vecinătate și locuirea în raport cu acestea. În continuare voi
detalia fiecare dintre acestea prin prisma cercetărilor de specialitate, de la o expunere simplă
până la criticile aduse și legătura dintre acestea.
Disertația urmeaz ă o structură ierarhizată de la general la particular. Cuprinde trei
părți majore, urmate de o analiz ă a unor exemple considerate relevante pentr u studiul
complet.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
II
În prima parte sunt detaliate domeniul public și privat prin expunerea și analiza
tipurilor de concepte și spații care le definesc, cum au evoluat ele în timp împreun ă cu
orașul și încheind cu locul locuirii în raport cu acestea, prin legătura permanentă cu omul și
nevoile lui.
În partea a doua , scara studiul se restrânge, analizând „unitatea de vecinătate”,
„cartierul”, ca parte a ora șului și ca loc de operare a locuirii. Sunt prezentate conceptele
majore care au stat la baza unită ții de vecin ătate, urmate de o evolu ție a acesteia în timp.
Sunt urmate de expunerea criticilor principale, care îmi întăresc p ărerea personal ă,
subliniind sensul comunită ții și importan ța existen ței și conform ării spațiilor astfel încât să o
poat ă susține.
Cea de -a treia parte este cea care le leagă pe primele două. Cartierul se află la
confluen ța dintre locuin ță și oraș. Astfel, aici se arat ă cum spațiul public și cartierul trebuie
să fie într-o dependen ță continuă. Este prezentat spa țiul public, utilizările acestuia și felul în
care contribuie la nevoia de socializare a omului, la sensul comunită ții și, în consecin ță, la
legătura cas ă-cartier -oraș.
Prin studii de caz sunt analizate trei exemple de ansambluri de locuin țe: dou ă
extreme și una care se afl ă la mijlocul celor dou ă. Toate trei sunt raportate la spa țiul public și
la locuire, văzută ca un ansamblu de rela ții în cartier, după cum urmează: Golden Oak at
Walt Disney World Resort, Orlando, Florida este o ”gated community” – locuire fără spa țiu
public, do ar cu spa țiu comun utilizatorilor, formând un ansamblu închis; Militari Residence,
București reprezintă locuirea ca o singur ă entitate, f ără spațiu public sau spa țiu comun
dedicat utilizatorilor; Complex reziden țial în Mexic : Santa Mar ía, Valle de Bravo
exemplifică locuirea „între”, în interiorul rela ției spațiale privat -comun -public.
În concluzie , voi arăta cum m -au ajutat aceste lămuriri concept uale în proiectul de
diplomă, ce consider că este absolut necesar pentru o bună locuire , cum trebuie folosite
aceste concepte în proiectare și cum le voi folosi. Analiza evolu ției în timp a domeniului
studiat arat ă ce, de ce și dacă s-a pierdut ceva , respectiv ce trebuie readus în prezent pentru a
realiza o continuitate și o bună relaționare între om -casă/acasă -cartier/comunitate -oraș.

Cuvinte cheie: privat, public, locuirea „între”, „unitatea de vecinătate”, cartier, sensul
comunită ții.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
III

Cuprins

Plan de idei detaliat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… IV
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
1.1. Încadrarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 1
1.2. Structură și demers ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 2
2. De la privat la public și viceversa – o suprapunere ………………………….. …………………….. 4
2.1. Sfera privată ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
2.2. S fera publică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 8
2.3. Legătura public -privat și locul locuirii ………………………….. ………………………….. ………. 13
3. Vecinătate – spațiul vicinal – unitatea de vacinătate / neighbo urhood unit …………….. 16
3.1. „Unitatea de vecinătate” ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
3.2. Concepte anterioare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 20
3.3. Evoluția în timp și conceptul în contemporaneitate ………………………….. …………………. 24
4. Spațiul public în cartier – absolut necesar ………………………….. ………………………….. …… 26
4.1. Nevoia de spațiu public în cartier ………………………….. ………………………….. …………….. 26
4.2. Utilizarea și înțelesul spațiului public în cartier ………………………….. ………………………. 28
5. Studii de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 31
5.1. Ansamblu introvertit – „gated community” ………………………….. ………………………….. .. 31
Golden Oak at Walt Disney World Resort: Orlando, Florida ………………………….. ……… 32
5.2. Ansamblu „rezid ențial” – fară vreun fel de spațiu public sau comunitar ………………… 34
Militari Residence, București ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
5.3. Ansamblu care încearcă să găseasc ă un echilibru locuire -spațiu public -comunitate …. 36
Complex rezidențial în Mexic : Santa María, Valle de Bravo ………………………….. ……… 36
6. Concluzii pent ru proiectul de diplomă ………………………….. ………………………….. ………… 39
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 41
❖ Lucrări de referință pentru demersul cercetării ………………………….. ………………………. 41
❖ Cărți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 41
❖ Articole/Părți dintr -o carte/Rapoarte/Cursuri ………………………….. …………………………. 42
❖ Webografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 43
❖ Lista ilustrațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 44

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
IV
Plan de idei detaliat

1. Introducere
1.1. Încadrarea cercetării
Definirea și clarificarea domeniilor utilizate în raport cu înțelesul lor în această cercetare.
1.2. Structură și demers
Prezentarea modului de cercetare și a etapelor parcurse.
2. De la privat la public și viceversa – o suprapunere
Domeniul public și cel privat sunt construcții sociale care conceptualizează diferite arii ale vieții de zi cu zi
– de la interio rul și intimitatea corpurilor și caselor noastre până la străzile orașului și spațiul public.
Granițele dintre sectorul public și cel privat sunt adesea relative/ambigue și contestate. În loc să fie în
opoziție, cele două domenii operează la scări diferite care se suprapun și se intersectează, creând un mozaic
de spații ș i accesibilități . Și publicul și privatul sunt domenii contestate, deschise dezbaterii și intervenției –
înțelese ca procese psihologice, sociale și politice.
2.1. Sfera privată
În acest capito l sunt descrise dimensiunile domeniului privat, de la distanțele intime si sociale, pe care
Edward T. Hall le expune în cartea sa „The hidden dimension” , până la spațiile pe care le analizează
Ali Madanipour în „Public and Private Spaces of the City” : spaț iul personal al corpului, spațiul
exclusiv al proprietății și spațiul intim al casei , toate intrând în sfera privatului. Sfera privată s-a
transformat în timp prin diverse tipuri de perceptii, însă, deși domeniul privat este văzut de obicei ca
fiind strict individual, el intră adesea și în sectorul /sfera public ă. Această suprapunere reprezintă un
mod de a controla invadarea si izolarea.
2.2. Sfera publică
În același demers, sfera publică e analizată din perspectiva tipurilor de distanțe propuse de E. T. Hall:
(distanța socială și publică), și a tipurilor de spații propuse de A. Madanipour (spațiul interpersonal al
sociabilității, spațiul comun al cartierului, spațiul impersonal al orașului) cu caracterele lor distincte,
care nuanțează experiența umană în domeniul public. Sfera publică este un domeniu multidisciplinar
de cercetare care se referă nu doar la dimensiunea fizică ci și la dimensiunea nonfizică, precum și la
suprapunere a semnificativă dintre ele. Această secțiune, analizează fundalul și procesele schimbă rii
urbane , urmate de o discuție a consecințelor în natura schimbătoare a spațiului public contemporan.
Potrivit lui Madanipour, „natura și caracterul spațiilor publice sunt strâns legate de natura și caracterul
orașelor”. Odată cu transformările radicale suferite de orașele moderne, și spațiul public contemporan
se schimbă în mod inevitabil, chiar cu consecințe grave. Studiile arată că orașele moderne și
dezvoltările rezidențiale se confruntă cu problema pierderii spațiului public. În continuare sunt
anali zate aceste pierderi prin prisma diverselor cercetări.
2.3. Legătura public -privat și locul locuirii
Relația dintre public și privat este o preocupare cheie a filosofiei sociale , punând în discuție relația
dintre individ și societate. Relațiile public -privat ab ordează echilibrul dorit dintre cele două și se
întreabă dacă fiecare poate sau trebuie să stabilească un domeniu distinct. Sunt descrise și analizate
relațiile dintre acestea și, având în vedere cele expuse în întregul capitol, este căutat locul locuirii între
aceste domenii. Locuirea are mult de-a face cu echilibrarea spațiului public și privat. Oamenii trebuie
să împărtășească o mulțime de spații și să trăiască unul lângă celălalt, fără ca acestea să afect eze
spațiul intim și personal. Multe spații din j urul casei sunt spații sociale cum ar fi scările, circulatiile
sau spațiul din fața blocului. Relațiile sociale cu vecinii se întâmplă adesea în acele spații, mai degrabă
decât în casele lor. Omul are nevoie atât de intimitate cât și de socializare, plasân d astfel locuirea
undeva între cele două domenii.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
V
3. Vecinătate – spațiul vicinal – unitatea de vacinătate/neighbourhood unit
În definiția vecinătății, este posibil să nu fie utilă definirea limitelor sale fizice, deoarece au o relevanță
redusă pentru re lațiile sociale. În schimb, cartierul a fost mult timp legat de noțiunea de comunitate,
sugerând conceptul de proximitate și teritorialitate în domeniul limitelor fizice adesea neclare. Acestea sunt
baza pentru cea mai simplă și elementară formă de asocier e. Capitolul urmărește evoluția unității de
vecinătate și modul de operare în contemporaneitate.
3.1. „Unitatea de vecinătate”
Subcapitolul conține o relatare a conceptului în viziunea lui Clarence Perry , dar și principalele critici
aduse acesteia împreună cu analiz a lor critică . Conceptul lui Clarence Perry este publicat după o
cercetare amplă fiind în esență o sinteză a unor domenii diferite: sociologie, arhitectura, urbanism și
dezvoltatea teritoriului. Dacă unitatea de vecinătate este în unele privințe o id ee universală, conceptul
este definit și articulat în mod particular de Perry , în anumite circumstanțe temporale și spațiale, fiind
folosit și prelucrat în multiple feluri.
3.2. Concepte anterioare
Chiar dacă în istoria planificării, unitatea de vecinătate est e ferm asociată cu diagrama lui Clarence
Perry, contribuția lui la această idee a fost oferită pe un teren solid de experiențe anterioare și pe un
cumul de dezbateri. Aici sunt prezentate aceste baze anterioare cum ar fi: conceptul de „Garden City”
al lui Howard. Lewis Mumford a subliniat în cartea sa „The Neighborhood and the Neighborhood
Unit” : „unitatea de vecinătate nu a fost în niciun moment o invenție complet nouă, există paralele
clare cu proiectarea cartierelor europene”.
3.3. Evoluția în timp și concept ul în contemporaneitate
Cercetările recente au aratat că viziunea insulelor rezidențiale înconjurate de artere de circulație , care
stau la baza conceptului unității de vecinătate, contravine dinamicii și relației dintre locuință, spațiu
public, servicii și spații comunitare. Astfel, pe lângă distanțele scurte propuse, spații deschise,
ierarhizare, trebuie integrată relația cu orașul, cu spațiul public , ducând sensul comunității la un alt
nivel.
4. Spațiul public în cartier – absolut necesar
Scopul acestui capi tol este de a crea un cadru pentru a investiga transformarea spa țiului public din cartierele
urbane. Spațiul public are dimensiune triplă – fizică, socială și psihologică – iar punerea în relație a acestor
aspecte este condiția necesară pentru a îi explora utilizarea și înțelesul. Capitolul se concentrează și pe
resursele spațiului public al cartierului și se axează pe: nevoia de spații publice în cartierele urbane și
beneficiile utilizării acestora , precum și pe rolul spațiului public pentru interacțiunile sociale și pentru
promovarea unui sentiment de comunitate. Sunt identificate și examinate diferite concepte ale spa țiului
public în contextul vecinătății.
4.1. Nevoia de spațiu public în cartier
Ființele umane sunt sociabile și se așteaptă să se întâlnească, iar spațiul public este cel în care are loc
majoritatea contactului și interacțiunii umane. Cercetătorii susțin că spațiul public de la nivelul
cartierului joacă un rol semnificativ în viața de zi cu zi a oamenilor. „Spațiul public este interconectat
cu viața cotidiană în cartiere”1, astfel încât este direct legat de calitatea vieții sociale de zi cu zi.
Furnizarea spațiului public a reprezentat o preocupare importantă în planificarea și proiectarea
cartierelor, privind localizarea, modul de distribuire și cantitatea. Conceptul unității de vecinătate,
formulat de Clarence Perry în anii 1920, a recomandat ca cel puțin 10% din suprafața cartierului să
cuprindă parcuri și spații deschise pentru utilizatori.
4.2. Utilizarea și înțelesul spațiului public în cartier
Caracteristicile fizice ale spațiului public sunt importante deoarece o proiectare bună promovează
utilizarea extensivă a acestuia, rezultând o interacțiune socială îmbunătățită. Cadrul fizic este cel care,
în primă fază , aduce oamenii într -un loc, după car e intervin o serie de alți factori. Spațiul public din
cartier devine un teritoriu social semnificativ atunci când are un înțeles pentru oameni, deoarece
numai așa îi invită și încurajează să participe. Deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că modu l în

1 Madanipour, A., Whose public space? : International case studies in urban design and development , 2010,
p. 107

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
VI
care arată fizic cartierul, nu implica automat un sentiment de comunitate, spațiul public rămâne o
caracteristică cheie de proiectare, pentru că are totuși potențialul de a oferi utilizatorilor sentimentul de
atașament/apartenență.
5. Studii de caz
5.1. Ansam blu introvertit – „gated community ”
Golden Oak at Walt Disney World Resort, Orlando, Florida
Am ales acest ansamblu pentru a sublinia caracterul lui introvertit, închis celor din exterior și
permițând accesul doar celor care îl locuiesc . Acest tip de loc uire oferă de cele mai multe ori o serie de
spații comune, gândite exclusiv doar pentru cei din interior, fără a se raporta la exterior și fără a oferi
spații publice pentru alți oameni. Legătura cu restul orașului este inexistentă.
5.2. Ansamblu „rezidențial” – fară nici un fel de spațiu public sau comunitar
Militari Residence, București
În acest subcapitol voi analiza un ansamblu rezidențial de actualitate, de la noi din țară, care nu oferă
nimic altceva în afara locuirii propriu -zise. Nici spațiul comun, gân dit pentru utilizatori, nici spațiul
public, al tuturor, nu sunt luate suficient în considerare prin proiectare: în afară de stricta nevoie de „a
avea o locuință”, nicio altă nevoie a individului uman care completează locuirea nu este prezentă.
5.3. Ansamblu ca re încearcă să găsească un echilibru locuire -spațiu public -comunitate
Complex rezidențial în Mexic : Santa María, Valle de Bravo
Acesta este exemplul care arată cum pot fi puse în relație domeniile studiate — locuire -cartier -spațiu
public -oraș — și cum se poate stabili un echilibru între ele. Astfel, se oferă spații atât pentru cei din
interior , cât și pentru cei din afară și se construiește un cadru benefic pentru socializare , dar care oferă
în același timp și intimitate.
6. Concluzii pentru proiectul de dip lomă
Acest demers se încheie prin expunerea ideilor principale extrase din cercetarea teoretică și a modului de
operare cu ele în vederea unei proiectări care să găsească echilibrul căutat dintre loc și locuire, dintre
locuire și oraș, dintre spații public e și cartier, dintre nevoia de socializare, sensul comunității și spațiul
comunitar.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
1
1. Introducere
„Natura umană rezidă în locuire, și anume în sensul sălășluirii muritorilor pe pământ. Dar
pe pământ spune deja sub cer. Ambele implică rămânerea în fața Divinilor și includ faptul de
a aparține comunității oamenilor. Cele patru direcții: pământul și cerul, divinii și muritorii
formează un tot, plecând de la o unitate originară”2
Martin Heidegger
1.1. Încadrarea cercetării
Locuirea este tema princi pală a acestei cercetări dar și a proiectului de diplomă, însă nu
locuirea ca o entitate separată sau individuală. Locuirea es te formată dintr -un cumul de
elemente ce o completează, pe lângă locuința în sine cu toate spațiile ce o compun, aceasta
are nevoi e de o serie de spații ce contribuie la satisfacerea unor nevoi umane ce țin în
principal de o viață echilibrată.
Locuirea este o temă principală a arhitecturii ce variază între nevoia de intimi tate a
individului și nevoia de a se întâlni cu ceilalți. În a ceastă cercetare locuirea este văzută ca un
echilibru între casă, ca univers propriu , și vecinătate, ca deschidere către ceilalți. Locuirea
presupune existența unei serii de valori personale – obiective și subiective. Aceste valori
presupun acțiuni de prel uare, conservare, transformare, adaptare și transmitere a acestora.
„Locuirea, ca trăire umană, nu este o reflectare pasivă, ci un mod de continuă
transformare și amenajare a spațiului în care se desfășoară existența individului și a
colectivităților, o a ctivitate continuă de preluare și creare, de conservare, folosire și
transmitere a unor valori.”3
În acest demers, pe lângă locuire ca temă principală sunt folosite o serie de domenii de
cercetare pentru a arăta acest echilibru necesar locuință – cartier – oraș. Astfel, pe lângă
locuire ca un concept larg ce implică alte domenii, în această lucrare am folosit termeni ce
necesită clarificări în sensul în care aceștia sunt folosiți și înțeleși. Principale demenii pe care
le-am utilizat sunt: sfera publică, sf era privată, vecinătate, cartier .

2 Preluat din cursul A.L.O. (Arhitectura Locuire Oraș), anul II, Facultatea de Arhitectura, UAUIM , prof. Ana
Maria Zahariade, 2016 -2017
3 Ibidem

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
2
Am folosit termenul spațiu public pentru a face referire la acea parte a mediului fizic care
este asociată cu semnificații și funcții publice, adresate tuturor omaenilor, fără a ține neapărat
cont dacă acesta este legal pu blic sau este un spa țiu care aparține unei persoane și este folosit
în scop public. Spațiul public este folosit ca spațiu ce poate fi accesat de toți oamenii.
Termenii sfera publică și domeniul public sunt folosiți pentru a mă referi la un concept mult
mai larg: întreaga gamă de locuri, persoane și activități care constituie dimensiunea publică a
vieții sociale umane. Prin urmare, spațiul public și sfera publică nu sunt folosite ca exprimănd
același lucru, spațiul public este o componentă a sferei publice. Aceeași distincție am folosit –
o și pentru termenii spațiu privat și sfera privată . Spațiul privat este un spațiu fizic ce este
cuprins în domeniul privat.
Termenul vecinătate este folosit atât în sensul propriu de apropiere, alăturare, împrejurime,
stare d e proximitate dar și în sensul deschiderii către ceilalți trăind într -o bună vecinătate.
Expresia „unitate de vecinătate” este folosită în sensul său conceptual, atribuit lui Clarence
Perry. Cele două noțiuni vor fi dezvoltate în Capitolul 3, pentru o înțe legere mai profundă.
Definiția cartierului este destul de ambiguă și necesită o atenție separată pentru a o putea
înțelege în profunzime, însă în această cercetare folosesc termenul în sensul curent de zonă cu
o anumită identitate fizic ă si socială.
Aceste domenii și concepte sunt cele care alcătuiesc această cercetare și întregesc locuirea.
Fiecare dintre acestea va primi în cele ce urmează o detaliere specifică pentru înțelegerea
temei principale.
1.2. Structură și demers
Având în vedere domeniile și conc eptele enunțate în subcapitolul anterior voi studia locuirea
din perspectiva relațiilor de vecinătate, a relației dintre domeni ul public și cel privat, dintre
comunitatea restrânsă și oraș și a spațiului public, ca element fundamental pentru aceasta.
Pentr u a putea realiza acest lucru voi urma o structură ierarhică: de la prezentarea domeniilor
prin prisma studiilor de specialitate până la enunțarea și stabilirea relațiilor ce se regăsesc
între acestea.
Astfel, disertația urmează o structură ierarhizată de la general la particular. Cuprinde trei părți
majore, urmate de o analiză a unor exemple considerate relevante pentru studiul complet.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
3
În prima parte sunt detaliate cele două domenii – public , privat – prin expunerea și analiza
tipurilor de concepte și s pații care le definesc, cum au evoluat ele în timp împreună cu orașul
și încheind cu locul locuirii în raport cu acestea, prin legătura permanentă cu omul și nevoile
lui.
În partea a doua , scara studiului se restrânge, analizând unitatea de vecinătate, ca rtierul, ca
parte a orașului și ca loc de operare a locuirii. Sunt prezentate conceptele majore care au stat
la baza unității de vecinătate, urmate de o evoluție a acesteia în timp. Mai apoi, urmează
expunerea criticilor principale aduse împreună cu o păre re personală asupra acesteia pentru a
arăta importanța sensului comunității într -un cartier și a spațiilor necesare pentru a susține
acest lucru.
Cea de -a treia parte este cea care leagă primele două părți. Cartierul se află la confluența
dintre locuință și oraș. Astfel, aici, voi arăta cum spațiul public și cartierul trebuie să fie într -o
dependență continuă. Este prezentat spațiul public, utilizările acestuia și cum contribuie el la
nevoia de socializare a omului, la sensul comunității și în consecință l a legătura casă -cartier –
oraș.
Partea dedicată exemplelor de ansambluri de locuințe colective este una a extremelor. Sunt
analizate trei exemple: două extreme și una care se află la mijlocul celor două. Toate trei
raportate la spațiul public și locuire ca elemente între care se cre ează legături în cartier:
• Golden Oak at Walt Disney World Resort: Orlando, Florida – „gated
community”, locuire fără spațiu public, doar cu spațiu comun utilizatorilor, formând
un ansamblu închis;
• Militari Residence, București – locuirea ca o singură entitate, fără spațiu public sau
spațiu comun dedicat utilizatorilor;
• Complex rezidențial în Mexic : Santa María, Valle de Bravo – locuirea între spațiu
privat -comun -public.
În concluzie voi arăta cum m -au ajutat aceste concepte stud iate în proiectul de diplomă, ce
este absolut necesar, cum trebuie folosite aceste concepte în proiectare și cum le voi folosi.
Analiza evoluției în timp a domeniului studiat arată ce, de ce și dacă s -a pierdut, respectiv ce
trebuie readus în prezent pentr u a realiza o continuitate și un echilibru între:
om – casă/acasă – cartier/comunitate – oraș

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
4
2. De la privat la public și viceversa – o suprapunere
O trăsătură definitorie a unui oraș este modul în care acesta este structurat în jurul unei
separări a spaț iului public și privat. Această diviziune a spațiului controlează mai multe
dimensiuni ale modului în care este folosit apoi orașul, în ceea ce privește accesul, mișcarea
și activitatea4. Distincția dintre privat și public nu este un concept nou. Ea a stru cturat orașe,
atât în gândire cât și în practică, încă de la concepția lor5.
„…există o legătură directă între această distincție și modul în care ființele umane
relaționează unul cu celălalt în spațiul social. Modul în care spațiul este subdivizat
împre ună cu relația dintre sferele publice și cele private, reprezintă o oglindă a
relațiilor sociale și un indicator principal al modului în care o societate se
organizează …”6
Ali Madanipour, profesor de urbanism, a explorat sistematic conceptele public/priv at în
cartea sa „Public and Private Spaces of the City” . Acesta susține dependența dintre public și
privat , pretinzând că acestea se influențează și modelează reciproc. El descrie această
diviziune prin scări diferite (corpul uman, locuința, cartierul, ora șul), prin accesibilități (de la
cel mai privat până la cel mai public) și prin moduri de întâlniri sociale între indivizi
(personal, interpersonal, impersonal).
2.1. Sfera privată
Spațiul privat este controlat de un individ pentru utilizarea exclusivă a a cestuia, menținându -i
pe „ceilalți” în exterior. Spațiul privat nu este întotdeauna clar definit ca fiind privat. Adesea
este guvernat de legi nescrise, este diferit în funcție de fiecare cultură și nu este întotdeauna
perceput de cei din afara culturii re spective, însă în majoritatea cazurilor spațiul casei este
considerat spațiu privat. Madanipour identifică spațiul privat ca fiind „sub controlul
individului într -o capacitate personală, în afara observării și cunoașterii publice și în afara
controlului of icial sau al statului”7.
Corpul nostru reprezintă cea mai importantă parte a sferei private. Acesta este format dintr -o
lume interioară, a sinelul și a minții, și o parte exterioară, fizică, reprezentată de extinderea

4 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003
5 Cf. Weintraub, J., Kumar, K., Public and Private in thought and practice: perspectives on a grand dichotomy ,
1997
6 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p. 1
7 Ibidem, p.35

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
5
acestuia în apropierea imediată. Minte a noastră reprezintă cea mai intimă parte, aceasta nu
poate fi accesată de cei din exterior, decât prin voința noastră. Noi decidem dacă le permitem
accesul sau nu. Noi decidem cum vrem să fim: prinși în interiorul minții noastre sau deschiși
spre exterior . În acest fel, cu ajutorul corpului și minții noastre, se cre ează spațiul interior al
sinelui8. Ali Madanipour demonstrează că, în timp ce „spațiul interior al sinelui” din
interiorul corpului uman este spațiu privat, el este, de asemenea, în continuă tra snformare de
către spațiul din afara corpului, prin diferiți factori. În consecință, cel mai privat spațiu, pe
care îl putem avea, este în mod constant influențat de forțele din sfera publică. În același
timp, sfera publică este produsă și reprodusă contin uu de către societate și individ.
Plecând de la această diviziune primară: spațiul interior al sinelui și lumea exterioară, Ali
Madanipour cuprinde în interiorul sferei private trei tipuri de spații: spațiul personal al
corpului, spațiul exclusiv al propri etății și spațiul intim al casei .
Spațiul personal , este spațiul din jurul corpului, este un strat invizibil și mobil ce se află între
spațiul interior al sinelui și spațiul exterior, fizic. Tema spațiului personal a fost o preocupare
principală a antropo logului Edward T. Hall, care a discutat dimensiunea culturală a utilizării
și interpretării spațiului de către diferiți oameni. Hall a clasificat relațiile interpersonale, în
funcție de distanța dintre indivizi, în patru categorii: intime, personale, socia le și publice
(Fig.1). Distanța depinde de modul de comunicare dorit. Pentru Hall, distanța personală, a
fost „o mică sferă protectivă sau o bulă pe care un organism o menține între el și ceilalți"9.

Fig. 1 Relațiile interpersonal e – Edward T. Hall
Distanța intimă are între 15 -45 cm și indică adesea o relație mai strânsă sau un confort sporit
între indivizi. Această distanță apare în timpul contactului intim, cum ar fi îmbrățișarea sau
atingerea. Este spațiul rezervat numai celor m ai de încredere și mai iubiți din cercurile

8 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003
9 Hall, E., T., The Hidden Dimension , 1966, p. 119

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
6
noastre sociale , cum ar fi partenerii . Acest spațiu este aproape ca o extensie a corpului nostru.
Când cineva se apropie, corpul și mintea reacționează în mod automat: acceptă sau respinge.
Dacă este cineva pe ca re îl acceptăm, ne relaxăm, dar dacă prezența nu este binevenită, vom
încerca să păstrăm cumva zona noastră de confort.
Distanța personală are între 45 -120 cm și indică acea distanța fizică care are loc, de obicei,
între persoanele care sunt membri ai fami liei sau prieteni apropiați. Cu cât oamenii pot sta
mai confortabil în timp ce interacționează cu alții, cu atât relația este mai strânsă. Acest spațiu
este rezervat persoanelor pe care le cunoaștem și în care avem încredere.
Spațiul personal este mai puț in privat decât spațiul mental, dar mai privat decât spațiul intim
al casei. Individul este încojurat de mai multe straturi protectoare. Acestea diferă, se schimbă,
se extind, în funcție de fiecare persoană în parte, de nivelul de protecție dorit, de
dispo nibilitate și de cei din exterior. Dimensiunea spațiului personal, adică distanța pe care o
menținem între noi și ceilalți, este determinată de cele două funcții: de protecție și
comunicare. Interacțiunea cu prietenii sau cu rudele duce la distanțe mai mic i, pentru că nu
există amenințări, iar relația este una strânsă. Spațiul personal este raportat la individ însă nu
are sens în absența celorlalți, este un rezultat al relațiilor interpersonale. Existența acestui
spațiu se definește doar în prezența altor i ndivizi, prin interacțiunea a cel puțin două
persoane10. Hall a afirmat că, deși, este o bulă invizibilă în jurul unui individ, este de fapt o
dimensiune a comunicării între pesoane. Sfera privată are sens doar în raport cu ceilalți.
Atunci când spațiul per sonal este extins și instituționalizat, acesta ia forma legală a
proprietății sau forma intimă a casei, care sunt forme fixe ale sferei private și ale
teritorialității11.
Proprietatea privată este spațiul vizibil al sferei private. Aceasta are limite fixe, este
protejată de proprietar, conform legii. Dacă spațiul personal este unul invizibil, de protecție și
comunicare, proprietatea privată este o entitate legală. A avea viață privată înseamnă a avea
intimitate. Oamenii se străduiesc să obțină nivelul dorit de intimitate în funcție de activitatea
în care sunt implicați. Definițiile vieții private au în comun un lucru – subliniază capacitatea
indivizilor sau grupurilor de a -și controla interacțiunile vizuale, auditive și olfactive cu alții.
Amos Rapoport o def inește drept „capacitatea de a controla interacțiunile, de a avea opțiuni și

10 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003
11 Ibidem, p. 28

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
7
de a atinge interacțiunea dorita”. Însă, intimitatea nu trebuie văzută doar ca o retragere fizică
a unei persoane față de alții, ca o izolare.
Alan F. Westin identifică patru tipu ri: singurătate (solitude), starea de a fi liber de observarea
altora; intimitate (intimacy), starea de a fi cu o altă persoană, dar liber de lumea exterioară;
anonimitate (anonymity), starea de a fi necunoscut într -o mulțime; și reticență (reserve),
stare a în care o persoană folosește bariere psihologice pentru a controla intruziunea
nedorită.12 Westin consideră că această stare a noastră ne oferă autonomia personală, ne
permite eliberarea emoțiilor, ne ajută la autoevaluare și limitează comunicarea. Astfel , viața
privată este importantă în ceea ce privește relația dintre un individ sau un grup și restul
societății.
Tipul și gradul de intimitate dorit depind de comportamentul uman, de contextul cultural și de
personalitatea individului implicat. Acesta poate dori să fie singur sau înconjurat mereu de
oameni. Arhitectul poate contribui la crearea acestei stări prin diferite metode. Prin utilizarea
zidurilor, ecranelor sau a altor tipuri de elemente de separare, arhitectul poate controla într -o
oarecare măsură intimitatea. Tipul suprafețelor folosite contribuie la fel de mult la această
izolare sau expunere: suprafețe opace, transparente, translucide. Acestea sunt nuanțe ce pot fi
folosite.
Exercitarea continuă a controlului asupra unei anumite părți a spațiului fizic de către un
individ sau un grup are ca rezultat stabilirea unui teritoriu13. Un teritoriu este un spațiu
delimitat pe care o persoană sau un grup îl folosește și îl protejează. Aceasta implică
identificarea psihologică cu un loc, posesivitate dar și o dorință de a îl gestiona.
Teritorialitatea, ca unul dintre atributele arhitecturii, mediului și comportamentului uman,
permite interacțiunea dintre indivizi și comunități, ce au activități comune într -un anumit loc.
Teritorialitatea este o interacțiune s ocială cu mediul, unde activitățile sunt mereu actualizate
și unde există un efort de menținere în siguranță. Teritorialitatea poate fi văzută ca o
modalitate de apărare și control a unei anumite zone dar și ca un mod de atașament
emoțional, de identificar e cu o anumită zonă.14

12 Cf. Westin, A., F., Privacy and Freedom, 1970
13 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p. 43
14 Cf. Altman, I., The Environment and Social Behavior: privacy, personal space, territory, crowding , 1975

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
8
„Comportamentul teritorial este un mecanism de reglementare a frontierelor, care
implică personalizarea sau marcarea unui loc sau a unui obiect și o comunicare,
acesta este deținut de o persoană sau de un grup”15
Sfera privată este de seori reprezentată de proprietatea privată, care este modul de control al
unei persoane. Prin controlul limitelor sale, indivizii își reglează interacțiunile sociale și
echilibrul dintre a fi pe cont propriu și a fi cu ceilalți, atât în spațiu cât și în ti mp. Spațiul
privat este o parte individualizată a spațiului social, o parte pe care indivizii o controlează
pentru folosirea exclusivă. Acest spațiu oferă un cadru fizic pentru spațiile personale ale
sinelui sau ale corpului. Această posibilitate de contro l oferă oamenilor siguranță, capacitatea
de a comunica, dar și protecție față de cei din exterior16. Astfel, stabilirea unei sfere private
oferă individului atăt posibilitatea de expunere cât și posibilitatea de a avea intimitate.
Casa, spațiul intim al cas ei, este considerată, pe scară largă, ca fiind simbolul și
materializarea domeniului privat. Casa este spațiul intim, privat, separat ce îi protejează pe
membrii săi de cei din exterior, dar interiorul casei este și o lume a relațiilor interpersonale a
celor din interior, un loc pentru unitatea socială formată de familie. Sfera privată a fost
stabilită ca domeniu al familiei, pentru a -și proteja membrii de lumea urbană impersonală.
Familia, ca o unitate socială s -a dezvoltat de -a lungul timpului și s-a deta șat de lumea
exterioară dorind tot mai mult ă intimitate. Separarea locuinței de locul de muncă, părinții de
copii și bărbații de femei au creat o nouă sferă privată cu noi ierarhii. Spațiul casei este și el
format dintr -o serie de alte spații cu nuanțe dif erite.17 Astfel, sfera privată nu se formează ca o
entitate separată. Aceasta este în permanență legatură cu sfera publică. Între ele se formează
legături la diferite scări.
2.2. Sfera publică
„…spațiile publice pot fi descrise ca locuri în afara limite lor unui control individual
sau al grupului, care mediază spațiile private și se utilizează pentru o varietate de
scopuri funcționale și simbolice adesea suprapuse. Prin urmare, spațiile publice au
fost, în mod descriptiv, multifuncționale: spații accesibi le, care se deosebesc și
intermediază între teritorii exclusive delimitate de gospodării și indivizi.”18

15 Cf. Altman, I., The Enviro nment and Social Behavior: privacy, personal space, territory, crowding , 1975
16 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003
17 Ibidem
18 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p. 204

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
9
Madanipour spune că „public” poate fi orice entitate, tangibilă sau nu, care se referă la
oameni, este deschisă și împărțită de comunitate, care o forme ază ca un întreg. Spațiul public
este „un spațiu care permite accesul tuturor oamenilor la activitățile acestuia, este controlat de
o agenție publică și este asigurată și administrată în interesul public”19. Domeniul public și
spațiul sunt „toate părțile d in structura urbană la care publicul are acces fizic și vizual. Astfel,
se întinde de la străzile, parcurile și piețele unui oraș la clădirile care le înconjoară și le
aliniază.”20
Domeniul public este partea importantă a orașelor noastre unde au loc contac tele și
interacțiunile umane semnificative. Spațiul public este înțeles ca străzi, alei, clădiri, piețe, tot
ce poate fi considerat parte a mediului construit. Astfel, în esență, este un cadru fizic pentru o
serie de activități sociale ce au loc în cadrul unei comunități, unde accesibilitatea este o
caracteristică cheie. Madanipour susține că acesta este prin definiție public, ceea ce înseamnă
că trebuie să fie accesibil tuturor.
Sfera publică este un domeniu multidisciplinar care se referă atât la fizic câ t și la nonfizic.
Dimensiunea fizică este mediul fizic, care oferă cadrul pentru interacțiunea socială, iar
dimeniunea nonfizică se referă la utilizarea și acțiunile ce apar în cadrul fizic. Oamenii pot
interpreta și percepe spațiul în mod diferit și îi po t oferi un înțeles. Acest lucru poate
contribui la crearea unei comunități și a unui sentiment de apartenență.
Jan Gehl susține că imaginea și starea spațiului public pot influența modul de utilizare. Un
spațiu public de calitate poate atrage o mulțime de activități, facându -l plin de viață și vibrant.
Calitatea spațiului public poate fi evaluată prin ceea ce oferă, prin caracteristicile fizice, prin
elementele de design și prin gradul de accesibilitate.21 Astfel, pentru ca un spațiu să fie
atractiv trebuie să fie ușor accesibil, atât fizic cât și vizual, cu o mulțime de facilități care să
susțină activitățile din cadrul acestuia. Oamenii își pot împărtă și propriile experiențe asupra
lumii venind în aceleași locuri și comunicând cu ceilalți.
Madanipour, împar te sfera publică în diferite tipuri de spații: spațiul interpersonal al
sociabilității, spațiul comun al cartierului și spațiul impersonal al orașului.22 În același

19 Madanipour, A., Design of ur ban space : An inquiry into a socio -spatial process , 1996, p. 148
20 Tibbalds, F., Making People Friendly Towns : Improving the Public Environment in Towns and Cities , 2001,
p.1
21 Cf. Gehl, J., Viața între clădiri Utilizarile spațiului public , original 19 87, traducere de Silvia Gugu, Igloo,
2011
22 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
10
demers, ca în sfera privată, Madanipour face o analiză și descriere a acestor tipuri pentru a
întelege cât mai concret relația public/privat .
Spațiul interpersonal al sociabilității este reprezentat de relațiile interumane de schimb, de
relațiile sociale. Între indivizi se cre ează tot felul de relații atât în spațiul fizic cât și în spațiul
nonfizic, cum ar fi lumea virtuală. Oamenii, prin natura lor, au nevoie de socializare, și își
delimitează o zonă care poate fi accesată de ceilalți pentru a -și satisface această nevoie.
În același demers, Edward T. Hall caracterizează distanța socială ca avân d între 1.20m și
3.50m. Această disțanță o folosim adesea cu persoanele pe care le cunoaștem destul de bine.
Este zona cea mai neutră și confortabilă în care putem începe o conversație cu un cunoscut,
dar reprezintă și o barieră pe care o trasăm atunci cân d nu cunoaștem foarte bine o persoană.
Această barieră ne ajută să ne relaxăm și să menținem zona de confort dorită.
Distanța publică , a lui Hall, are între 3,50 – 7,50m și reprezintă distanța fizică ce este adesea
folosită în situațiile unei conversații c u o persoană ce nu este neapărat apropiată. Vorbind în
fața unei clase pline de studenți sau prezentând un proiect la locul de muncă sunt exemple ale
unei astfel de situații. Această zonă este rezervată pentru vorbirea publică sau, în general,
atunci când vorbim cu un grup. Ne simțim mult mai confortabil să ne adresesăm unui grup
mare de la distanță, acest lucru fiind confortabil și pentru audiență. Această zonă este, de
asemenea, facilă pentru observarea generală a altor persoane fără a interacționa cu ele , o zonă
neutră.
Spațiul comun al cartierului23 reprezintă nivelul intermediar dintre sfera publică și cea
privată. Cartierele sunt create pentru a extinde sfera privată a proprietății individuale la o mai
mare parte a orașului. Prin definirea unei părți s eparate a orașului întălnirile sociale pot fi
potențate.24
Spațiul impersonal al orașului joacă un rol central în viața socială a acestuia. Potrivit lui
Madanipour, „natura și caracterul spațiilor publice sunt strâns legate de natura și caracterul
orașelor”25. În timp ce orașele moderne au suferit transformări radicale, spațiul public
contemporan se schimbă în mod inevitabil, având consecințe grave. Studiile arată că din

23 Acest spațiu este detaliat în capitolul 4: Spațiul public în cartier – absolut necesar
24 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p.141
25 Madanipour, A., Whose public space?: International case studies in urban design and development , 2010,
p. 5

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
11
cauza schimbărilor urbane globale, orașele moderne și dezvoltările rezidențiale se confru ntă
cu problema pierderii spațiului public. În discuția despre spațiul public contemporan, mulți
cercetători subliniază această pierdere a spațiului public și declinul domeniului public. În
același timp se pierde și sensul comunității, iar degradarea mediu lui fizic în cartierele
moderne ale orașelor a afectat negativ calitatea vieții urbane.
„…schimbările spațiale, socio -culturale și instituționale care au avut loc în orașele
occidentale au avut un impact direct asupra generării de societăți fragmentate și zone
rezidențiale cu spații publice de calitate slabă, răspândirea fragmentării în societate
ca întreg.”26
Madanipour susține că spațiul public este tratat ca un spațiu rezidual în mediul urban modern
și reprezintă o prioritate scăzută în dezvoltarea ora șelor. Natura schimbătoare a spatiului
public a avut o influență majoră asupra modului în care oamenii socializează în orașele
moderne, rezultând o societate din ce în ce mai individualizată. „Pierderea spațiului public a
simbolizat pierderea ideii orașulu i”.27
Diferiți cercetători discută despre pierderea spațiului public contemporan și despre criticile
majore asupra acestuia.
Spațiul pierdut – descris în amănunt de Trancik Roger în cartea Finding Lost Space:
Theories of Urban Design , 1986
Trancik foloseșt e termenul „spațiu pierdut” pentru a desemna o gamă largă de spații publice
urbane care nu au caracter și sunt „antispații” fără vreo contribuție pozitivă la mediul
înconjurător sau utilizatori. Conform lui Trancik exemplele de spații pierdute sunt : „peisa jul
nestructurat rămas la baza turnurilor sau piețele ascunse nefolosite, departe de fluxul de
activitate pietonală din oraș. Spațiile pierdute sunt parcările de suprafață care înconjoară
nucleul urban al aproape tuturor orașelor americane și întrerup cone xiunea dintre centrul
comercial și zonele rezidențiale. Sunt acele terenuri ale nimănui de -a lungul marginilor
autostrăzilor pe care nimeni nu le întreține, cu atât mai puțin le utilizează. Spațiile pierdute
sunt, de asemenea, zonele de apă abandonate, șan tierele, locurile militare vacante și

26 Mandeli, K. N., „Public spaces within modern residential areas of in Jeddah, Saudi Arabia”, în A. Madanipour
Whose public space? : I nternational case studies in urban design and development , 2010, p.150
27 Madanipour, A., Whose public space?: International case studies in urban design and development , 2010,
p. 4

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
12
construcțiile industriale care s -au mutat în suburbii pentru un acces mai ușor și, probabil,
pentru taxe mai mici … Spațiile pierdute sunt parcurile deteriorate și proiectele marginale de
locuințe publice care trebui e reconstruite pentru că nu își duc la îndeplinire scopul
propus”28.Potrivit lui Trancik, factorii care contribuie la spațiile pierdute sunt automobilul,
privatizarea spațiului public și zonificarea funcțională.
Spațiul invadat – descris în amănunt de Gehl Jan și Gemzøe Lars în cartea New city spaces ,
2001
Gehl și Gemzoe se referă la invazia orașelor și a spațiul public de automobile. Aceștia susțin
că spațiul public s -a schimbat dramatic în orașele moderne, cu mult trafic și parcări, care
treptat alterează spațiul pietonal urban.
„Astfel de orașe nu sunt destinate mersului. Trotuarele au dispărut atât în centrele
orașelor, cât și în zonele rezidențiale, iar toate utilizările orașului au fost treptat
adaptate pentru a servi automibilului”29
Autorii susțin că spațiul invadat de mașină a avut de asemenea efecte negative asupra vieții
publice, deoarece spațiul public fizic, care s -a micșorat considerabil, împreună cu zgomotul și
poluarea, sărăcesc viața urbană. Ei susțin, de asemenea, că spațiul invadat este un s pațiu în
care majoritatea activităților sociale și recreaționale nu pot avea loc.
Spațiul neglijat – descris în amănunt de Tibbalds Francis în cartea Making People Friendly
Towns : Improving the Public Environment in Towns and Cities , 2001
Tibbalds susți ne declinul spațiului public din întreaga lume, spațiile existente sunt neglijate,
iar domeniul public rămâne problema altcuiva. Spațiul public este adesea „plin de gunoi,
acoperit cu graffiti, poluat, aglomerat și sufocat de trafic, plin de clădiri medioc re, urâte și
prost întreținute, nesigure, locuite noaptea de persoanele fără adăpost”30. El spune că nevoia
de a avea grijă de mediul urban nu a fost niciodată mai mare ca acum.
Indiferent dacă spațiul public se pierde sau nu, acesta trece printr -o schimbar e considerabilă.
De exemplu, ultimele decenii au cunoscut o schimbare radicală în sfera publică, de la locurile

28 Trancik, R., Finding Lost Space: Theories of Urban Design , 1986, pp.3 -4
29 Gehl, J., Gemzøe, L., New city spaces , 2001, p.16
30 Tibbalds, F., Making People Friendly Towns: Improving the Public Environment in Towns and Cities , 2001,
p.1

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
13
publice până la cele semi -publice sau private, în mare parte vizibile în spațiile publice ale
mall-urilor, clădirilor de birouri și în alte locu ri similare, ce fac parte din fenomenul numit
privatizarea spațiului public.Acest lucru sugerează că, în multe privințe, natura și caracterul
spațiului public devin din ce în ce mai diversificate, deoarece încorporează o gamă largă de
spații mixte. Esența spațiului public pentru interacțiunea socială s -a schimbat, la fel și natura
activității sociale care se petrec e în spațiul public contemporan. Natura schimbătoare a
spațiului public împreună cu privatizarea acestuia au implicații majore în extinderea vieț ii
publice. Sunt necesa re o serie de spații pentru a putea susține noile activități și nevoi .
2.3. Legătura public -privat și locul locuirii
Publicul și privatul sunt construcții sociale care conceptualizează diferite domenii ale vieții
de zi cu zi, de la i nteriorul, intimitatea corpurilor și caselor noastre până la deschiderea
străzilor orașului și a spațiului public. Se referă la gradul de acces acordat celor din exterior,
oricum sunt definiți aceștia. În loc să existe într -o opoziție clară, spațiile publi ce și private
operează la scari diferite care se suprapun și se intersectează, creând un mozaic de spații și
accesibilități . Rar un spațiu este clar public sau clar privat.
Într-una dintre cele mai radicale viziuni moderniste (La Ville Radieuse, Le Corbus ier),
peisajul urban consta într -o vastă zonă publică, pe care stau așezate locuințele private. În
astfel de viziuni, nu există aproape nicio zonă intermediară. Omul devine anonim chiar și în
propriul cartier. În mod evident, acest ideal urban al unei fron tiere abrupte între sectorul
privat și cel public , nu este de dorit deoarece nu se pot crea comunități. Jan Gehl în cartea sa
Viața între clădiri susține diseminarea acestei frontiere și acordarea unei mai mari atenții
străzii, ca element intermediar. Gehl spune că scopul este o viață vie a străzii și cu cât mai
mulți oameni se mișcă pe o stradă, se opresc, vorbesc cu cineva, cu atât este mai bine. În
contextul locuirii, Gehl susține o „interfață moale” cu o zonă semi -privată, cum ar fi o curte
frontală, ca re creează o tranziție mai puțin abruptă între zonele private și publice.
Însușirea de către rezidenți a spațiilor din apropierea casei, adică făcând aceste spații semi –
publice sau semi -private în loc de public e, este o chestiune esențială pentru siguranț a din
zonele rezidențiale. Acesta este fundamentul teoriei lui Oscar Newman despre modul în care
cartierele ar trebui proiectate pentru a facilita controlul social și a împiedica activitatea
criminală.31 Pe lângă simpla nevoie a siguranței, dimensiunea spaț ială a comunității, adică

31 Pentru o detaliere mai largă a acestui subiect consultați cartea Creating Defensible Spa ce a lui Oscar Newman

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
14
baza dezvoltării rețelelor și normelor sociale locale, implică, fără îndoială, un domeniu care
nu este nici privat, nici public, ci între ele. Spațiul comunitar este însușit și controlat, cel puțin
într-o anumită măsură, de o comu nitate locală, este un teritoriu deținut de grup. Madanipour
discută acest lucru în ceea ce privește spațiile interpersonale, spre deosebire de spațiile
personale și impersonale, și consideră cartierele și zona din proximitatea locuinței ca fiind
„nivele i ntermediare de organizare a spațiului, ce reduc efectele unei divizări clare între
sferele publice și cele private”.32
Ali Madanipour afirmă că acel ceva comun, ajută la adunarea oamenilor și la construirea
sensului. Folosim limita dintre sferele publice ș i cele private într -o abordare simbolică pentru
a caracteriza anumite părți ale vieții noastre. Limita, deoarece se află între două sfere, are un
rol de mediere. Aceasta reflectă un sistem de relații de putere, fiind o linie trasată în spațiu
pentru a sepa ra două sfere. Crearea barierelor, a fost folosită pentru a modela
comportamentul, a controla accesul și a gestiona diferite grupuri sociale. Construcția orașului
este, prin urmare, parțial un exercițiu de stabilire a limitelor, împărțind spațiul și creând noi
funcții și sensuri, stabilind noi relații între cele două părți. Modul în care limitele sunt
stabilite, articulate și legate de sferele private sau publice au adesea un impact major asupra
caracterului fiecărei părți, definind multe caracteristici ale urbanismului în general. Limitele
sunt simultan mijloace de separare și comunicare.33
Viața într -un mediu urban implică mai mult decât locuințe. Unitatea de locuit în sine este un
element subordonat. Este vorba despre ocuparea orașului și despre relația di ntre spațiul public
și cel privat. Aceasta include mișcarea și conexiunea. Legătura public/privat nu este
caracterizată doar de spațiile fizice, ci și de conexiunile vizuale și de mișcarea de la o condiție
la alta. Ea devine o condiție care se schimbă în f uncție de anumiți factori: scara, relațiile
specifice. Ceea ce ar putea fi public, în comparație cu un spațiu, ar putea deveni privat în
comparație cu altul. Aceasta există la toate nivelurile, de la scara urbană majoră, la detalii
cum ar fi ușile și feres trele. „Între” public și privat reprezintă suprapunerea a două condiții ce
se influențează pentru stabilirea unor relații. Omul, prin natura sa, pe l ângă un spațiu propriu
al lui, are nevoie de o atmosferă plăcuta, de contacte sociale, să realizeze activit ăți, atât în
interior cât și în exterior. Pe stradă, oamenii se salută, se opresc pentru o conversație.

32 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p.141
33 Ibidem, p.210

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
15
Locuirea în mediul urban face necesară abordarea aspectelor legate de viața privată și de viața
publică. Locuirea este o activitate care are loc atât în spațiul privat, cât și în cel public, în
spațiul interior și exterior. Interfața locuinței este locul unde are loc trecerea de la interior la
exterior (și invers). Unii arhitecți vor să creeze o tranziție fluentă de la viața interioară la cea
publică, alții vor să protejeze locuirea de exterior. Însă, oricare ar fi conceptul, trebuie să fie
important cum să se dea identitate unei clădiri care găzduiește mai multe familii și în același
timp cum să comunice cu orașul. Secolul XX a adus o explozie de locuințe colective, turnuri
înalte, cu noi tipuri de fațade, oferind adesea o nouă identitate și un nou tip de acces.
Locuirea în general și locuirea colectivă în particular trebuie să facă limita dintre sfera
publică și cea privată mult mai fluidă. Interfața clă dirii, fațada, este locul unde publicul și
privatul se înt âlnesc și unde identitatea casei este prezentată celui din exterior. Fațada casei
este locul de reprezentare, arată de cele mai multe ori funcțiunea, fundalul cultural și statutul
propietarului. Est e locul de tranziție, un fel de prag care îți permite sau nu să intri în interior.
Dacă acest prag este foarte rigid atunci tranziția nu se poate face , astfel, t rebuie avut mereu în
vedere tipul de limită dorită.
Relațiile privat – public din oraș devin o relație binară între casă și oraș. Când se întâlnesc
aceste entități, creează o gamă largă de arii semi -private și semi -publice. Prin urmare,
distincția dintre public și privat nu este și nu ar trebui să fie rigidă, trebuie să fie o nuanță mai
degrabă decâ t o limită clar definită, iar locuința se găsește între cele două sfere, fiind acel
ceva care poate media și stabilii relații între oameni și locuri.34 Spațiile publice, ca o extensie
a locuinței, fac parte din mediul casei35. Prin practici zilnice, indivizi i și grupurile își extind
locuința pentru a include spațiile publice. Indivizii și grupurile, prin utilizarea și
reprezentările lor, își vor însuși un spațiu fizic. Atașamentul îi poate face să considere acest
spațiu ca fiind al lor. Ei vor exercita o form ă de control asupra lui, fie prin achiziția legală a
acestuia, fie prin utilizare, fie prin includerea sau excluderea altora.36 În spațiul public, ca
parte a mediului casei, indivizii sau grupurile vor anticipa anumite tipuri de persoane și
anumite tipuri d e comportamente și se vor comporta în consecință. Acceptarea diferit elor
persoane sau comportamente va depinde de nivelul de acceptare a diferențelor.

34 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003
35 Rapoport, A., „Thinking about Home Environments”, în Altman, I., Werner, C., M., Home Environments ,
1985, pp.255 -286
36 Cf. Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
16
3. Vecinătate – spațiul vicinal – unitatea de vacinătate /
neighbourhood unit
Vecinătatea se leagă de ter itoriu fiind un instrument al coerenței spațiului și o relație a
mediului. În funcție de scara de teritorialitate la care se raportează (casa, cartier, oras),
aceasta primește diferite valori ce contribuie la crearea legaturilor sociale. În definiția
vecin ătății, este posibil să nu fie utilă definirea limitelor sale fizice, deoarece au o relevanță
redusă pentru relațiile sociale. În schimb, cartierul a fost mult timp legat de noțiunea de
comunitate, sugerând conceptul de proximitate și teritorialitate în do meniul limitelor fizice
adesea neclare. Acestea sunt baza pentru cea mai simplă și elementară formă de asociere.
3.1. „Unitatea de ve cinătate ”
„Unitatea de vecinătate ”, ca un concept de planificare , a evoluat ca răspuns la condițiile
degenerate de mediu ș i sociale , favorizate ca o consecință a revoluției industriale la începutul
anilor 1900. Unul dintre primii autori care a încercat să definească „unitatea de vecinătate ” în
termeni destul de specifici a fost Clarence Arthur Perry . Conceptul unității de vec inătate a lui
Perry a început ca un mijloc de izolare a comunității de efectele nefaste ale cre șterii traficului
auto.
Monografia lui Perry a oferit în termeni concreți un model grafic al structurii ideale pentru un
cartier cu o dimensiune specifică a pop ulației. Acest model a furnizat date concrete pentru
distribuția spațială a locuințelor, a serviciilo r, a străzilor și a întreprinderilor.
Perry a descris unitatea de vecinătate ca acea zonă populată care ar necesita și sprijini i o
școală primară cu o capa citate între 1.000 și 1.200 de elevi. Aceasta ar însemna o populație
cuprinsă între 5.000 și 6.000 de persoane. Dezvoltat ca un cartier de locuințe cu densitate
scăzută, unitatea de vecinătate ar ocupa aproximativ 160 de hectare . Unitatea ar fi compusă
din magazine, biserici, o bibliotecă și un centru comunitar, acesta din urmă fiind amplasat
împreună cu școala.
Perry a subliniat șase principii de bază ale proiectării unui cartier bun. Aceste principii de
bază au fost organizate în jurul mai multor idealuri : instituționale, sociale și fizice. (Fig. 2)
• Arterele majore, de trafic nu ar trebui să treacă prin cartiere rezidențiale, aceste străzi
ar trebui să fie limitele cartierului.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
17
• Străzile interioare ar trebui proiectate și construite ca fundături („cul -de-sac”), să fie
curbate și line, astfel încât să încurajeze mișcarea liniștită, sigură, fără un volum mare
de autovehicule și să păstreze atmosfera rezidențială.
• Populația din cartier ar trebui să fie aceea care este necesară pentru sprijinirea școlii
primare .
• Nucleul cartierului ar trebui să fie școal a , situată central, împreună cu alte instituții
care au zone de servicii , iar parc urile mici și spațiile deschise distribuite în cartier , sa
formeze 10% din suprafața totală.
• Raza cartierului ar trebui să fie de maxim un sfert de milă, astfel încât un copil de
școală primară să o poată parcurge .
• Magazinele ar trebui să fie amplasate la marginea cartierelor, de preferință la
intersecția străzilor majore.

Fig. 2 Principiile "unității de vec inătate"
Conceptul lui Clarence A. Perry a fost nuanțat și de alți specialiști . Clarence Stein a plasat
școala în centrul unității de vecinătate , la o distanță de un sfert de milă față de orice locuitor .
Un mic centru comercial pentru nevoile zilnice se af la lângă școală. Cele mai multe străzi
rezidențiale erau sugerate ca fundături pentru a elimina traficul .
„Unitatea de vecinătate ” a fost definită și redefinită pe tot parcursul istoriei planificării. În
ciuda mai multor variații, principiul unității de v ecinătate trece prin toate considerentele

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
18
pentru organizarea socială, fiz ică și politică a orașului . Reprezintă o unitate a populației cu
nevoi comune de bază pentru : spații educaționale, de agrement și alte servicii . Aceste
facilități fiind cele care dau mărimea și imaginea cartierului.
Conceptul de cartier este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante repere de planificare
ce au modelat forma urbană a orașului din secolul al XX -lea în multe țări. Atât ideea de
vecinătate a lui Clarence Stein și a l ui Henry Wright, exemplificată în planul lor pentru
Radburn (Fig. 3), cât și ideea unității de vecinătate a lui Clarence Perry, au fost publicate în
1929. Principiile de proiectare urbană ale lui Stein și Wright includeau ideea unui superbloc
de unități r ezidențiale grupate în jurul unui spațiu central verde, separarea vehiculelor și a
pietonilor, precum și o ierarhie a drumurilor de acces. Un grup de superblocuri aveau să
formeze un cartier autonom. Un grup de cartiere ar forma apoi orașul. Pentru Perry, imaginea
școlii elementare, parcurile mici, locurile de joacă și magazinele locale au stat la baza ideii
sale de cartier. Fiecare cartier era o unitate a orașului.

Fig. 3 Planul Radburn
Planificarea cartierului Radburn a fost, în e sență, ierarhică , cuprinzând patru nivele – enclav ă,
bloc, superbloc și cartier . Componenta fundamentală era o enclavă de douăzeci de case. Trei
sau mai multe dintre aceste enclave au fost grupate pentru a forma un bloc. Enclavele din
interiorul blocului au fost separate printr -o cale pietonală care se afla între grădinile din față ,

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
19
ale tuturor caselor. Blocurile, de obicei patru, au fost aranjate pe marginea parcului central
astfel încât să se închidă spațiul verde. Bloc urile grupate împreună cu parcul central au
format ceea ce Stein și Wright au denumit superbloc. Patru până la șase superblocuri formau
un cartier care era delimitat de drumuri sau de topografia terenului. La un capăt al parcului ar
putea exista o mică șco ală cu săli pentru comunitate. Drumurile din cartier trebuiau să fie
ierarhice: drumuri majore ce înconjurau fiecare cartier, drumuri de distribuție ce înconjurau
fiecare superbloc și fundăturile ( „cul de -sac”) ce ofereau acces la loturile individuale.
Deși Stein și Wright au considerat cartierele relativ autonome, le -au aranjat într -o manieră
suprapusă pentru a sprijini utilizarea în comun a unor spitale, licee și teatre. Ei au vizualizat
cartierul ca fiind elementul de bază al orașului. Ar trebui să existe o ierarhie pe trei nive le
formată din cartier, oraș și regiune37. Ei au crezut, că viitoarea dezvoltare urbană ar trebui să
se bazeze pe orașul regional, o constelație de orașe mai mici, legate între ele printr -un drum
sau o autostradă deschisă.
Conceptul lui Perry era o construcție relativ autonomă, de aici adăugarea cuvântului „unitate ”
la conceptul său. El a identificat patru locații urbane în care această idee ar putea fi aplicată:
suburbiile, locurile vacante din zona centrală și zonele centrale care necesită reconstrucția38.
Stein și Wright, împreună cu Perry, au fost de acord în anumite privințe. C artierul trebuie să
aibă o dimensiune limitată sau fixă , determinată de populația necesară pentru a susține o
școală. Alte asemănări între cele două m odele au fost definirea cartierului prin limite,
includerea unei cantități semnificative de spațiu deschis, un centru comunitar care să includă
școala și un sistem rutier care era sigur pentru pietoni și ținea traficul în exterior.
O distincție critică în tre modelul lui Radburn , a lui Stein și Wright și ideea lui Perry a fost
tipul de limită. Chiar dacă Perry, precum și Stein si Wright au folosit str ăzile majore pentru a
forma limita cartierului, cei din urmă au preferat utilizarea unor forme naturale de separare
acolo unde e ra posibil. O altă diferență între cele două modele a fost distanța maximă de mers
pe jos, 7 km în cartierul Radburn și 0,4 km în modelul unității de vecinătate. O altă diferență
a fost aceea că Perry a considerat cartierul ca o unitate urbană separată. Când un număr de

37 Cf. Stein, C., „City Patterns, Past and Future”, Pencil Points , 1942
38 Cf. Perry, C.A., The rebuilding of blighted areas: a study of the neighbourhoo d unit in replanning and plot
assemblage , New York Regional Planning Association, 1933, accesat pe:
https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=mdp.39015027871410;view=2up;s eq=1 în data de 14.01.2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
20
unități vor fi alăturate , ele vor forma orașul. Stein și Wright, pe de altă parte, au conceput
cartierele ca o suprapun ere, grupate în districte pentru a sprijini facilități la scară largă.
Conceptul a fost supus la numer oase critici. Unii s -au opus cartierului cu afirmația că acesta
duce la o grupare de oameni și se ajunge în mod inevitabil la distincții de clase. Unii clasifică
conceptul de cartier ca o delimitare idealistă ce nu este practică pentru viața modernă. Școal a,
în calitate de nucleu , a fost criticată pentru că este nepractică și prea centrat ă pe copil, în timp
ce facilitățile comunității sunt inadecvate și adesea la distanță mare față de unii locuitori.
Proliferarea parcurilor mici și a altor spații publice ne cesită servicii de întreținere scumpe.
Criticii pun la îndoială utilitatea conceptului lui Perry ca zonă comună de întâlnire, având în
vedere diversitatea persoanelor care se găsesc de obicei într -o zonă urbană. Criticii pun la
îndoială și eficiența econom ică a unității de vecinătate. Școlile din cartier ar fi prea mici
pentru a întreprinde activități specializate care sunt fezabile din punct de vedere economic în
școlile mari.
În ciuda diverselor critici, conceptul unității de vecinătate a rămas un instrum ent
indispensabil în organizarea și dezvoltarea orașelor pe tot globul. Oricât de mare sau de mic
ar fi orașul , trebuie să existe o unitate funcțională a scării umane cu care să se poată dezvolta
orașul ca un întreg.
3.2. Concepte anterioare
Unitatea de v ecinătate este ferm asociată , după cum am văzut, cu diagrama lui Clarence A.
Perry pentru primul plan regional din New York în 1929, însă contribuția lui Perry la această
idee a fost oferită de o bază solid ă de experiențe anterioare și un întreg flux de de zbater i de la
începutul secolului.
Mișcarea Garden City își are originile în Anglia secolului al XIX -lea, unde mobilitatea
oamenilor din mediul rural spre ora șe a făcut presiuni asupra mediului urban, mai ales în
zonele industriale unde condițiile de viaț ă erau insalubre. La vremea respectivă, Ebenezer
Howard, figura principală a mișcării Garden City, a început să -și formuleze idealul. Idealul
Garden City a căutat să ridic e standardele de sănătate și con fort pentru lucrătorii din fabrică,
oferind un mediu de viață care a combinat cele mai bune elemente cunoscute . Howard a
identificat elementele benefice ale stilului de viață atât pentru mediul rural, cât și pentru
mediul urban , căutând să le aplice în conceptul Garden City .

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
21
Soluția sa era aceea de a dezvol ta orașe grădină, noi orașe care urmau să fie planificate
înainte de construcția lor, pentru a se asigura că tot ceea ce era bun cu privire la orașe și la
zonele rurale ar putea fi combinate. Conceptul Garden City reprezintă o îmbinare a ceea ce
este bun d in orașe și sate. Viziunea lui Howard a implicat dezvoltarea unui sistem prin care
un număr de orașe grădină independente ar înconjura un oraș central. Orașul central ar avea o
populație maximă de aproximativ 58.000, în timp ce orașele înconjurătoare ar tr ebui să
crească la o populație de aproximativ 32.000. Împreună, ele vor forma un sistem urban care
ar avea o populație combinată de aproximativ 350.000. Scopul final al lui Howard a fost
acela de a dezvolta orașe echilibrate din punct de vedere social și e conomic, locuri care să
găzduiască toate clasele de oameni și să ofere o gamă largă de locuri de muncă. Serviciile și
clădirile publice, cum ar fi primăria, teatrul, biblioteca publică, muzeul și spitalul, ar fi
amplasate într -un centru bine definit al ora șului, care ar acționa ca punct central al
comunității. În jurul centrului orașului ar fi o serie de cartiere rezidențiale planificate, fiecare
având școli, locuri de joacă, grădini și biserici. Howard a sperat că acest lucru va duce la
dezvoltarea unui se ntiment puternic al comunității39. Marginile exterioare ale orașului ar fi
facile pentru amplasarea fabricilor și a căilor ferate, asigurând astfel separarea funcțiunilor
incompatibile. Primele două orașe grădină construite după ideile lui Howard au fost
amplasate în Anglia: Letchworth , început în 1903, și Welwyn , început în 1920.
Conceptul Garden City a dat naștere ideii de suburbie grădin ă. Această derivare a ideii lui
Howard a dus la dezvoltarea zonelor rezidențiale similare cu cele ale orașului grădină . În loc
să fie construite departe de un oraș central, suburbiile grădină erau situate adiacent . De
asemenea, acestea au fost limitate la utilizări rezidențiale și, astfel, s -au bazat pe orașul
central din apropiere pentru ocuparea forței de muncă și alte s ervicii , contrar ideii Garden
City. Prima suburbie grădin ă a fost suburbi a Hampstead Garden din Londra, proiectată de
Sir Raymond Unwin.
Astfel mișcarea Garden City a stat la baza atât a conceptului unității de vecinătate a lui Perry
cât și la baza ideii p entru cartierul Radburn a lui Clarence Stein și Henry Wright. Fiecare
dintre acestea a u avut un impact semnificativ asupra planificării urbane din întreaga lume . O
diferență între planul lui Howard și ideile dezvoltate de planificatorii americani a fost le gată
de mijloacele de transport disponibile în comunitate. În timp ce conceptul Garden City a fost

39 Aalen, F., H., „English Origins”, în The garden city: past, present and future , 1992, pp. 28 -51

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
22
dezvoltat pe parcursul erei feroviare, Perry, Stein și Wright au fost obligați să răspundă
cerințelor unui alt mod de transport: automobilul.
Mumford40 și Creese 41 se numără printre mulți cercetători care au oferit aprecieri generale
ale problemelor cu care se confrunt au orașele spre sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul
secolului al XX -lea. Mai multe evaluări specifice au fost oferite de Relph42 și Hall43. Relph
prezintă discuția de la conferința de planificare națională din 1909 care a avut loc la
Washington, unde au fost prezentate tehnici de rezolvare a problemelor urbane. El descrie în
detaliu procedurile de planificare dezvoltate între 1910 și 1945, ca re au avut un efect
considerabil asupra imaginii orașelor. Printre acestea au fost „unitatea de vecinătate ” a lui
Perry și principiile lui Stein și Wright despre Radburn, care au contribuit la rezolvarea
problemelor urbane ale timpului. Perry și -a consider at conceptul, o formulă pentru abordarea
acestor probleme și a altora44. Acestea includeau : problemele create de automobile, locuințele
fără curți, izolarea urbană, declinul valorii proprietății și consecințele acestor defecte urbane
asupra oamenilor.
După cum am arătat anterior, u n antecedent al ideii cartierului Radburn poate fi găsit în
conceptul lui Howard, publicat pentru prima dată în 189845. El a împărțit orașul în șase zone
identice, fiecare zonă având peste 5000 de persoane. Howard prevedea o școală într-un spațiu
deschis ( „Grand Avenue ”), în centrul fiecărei zone, drumuri diferențiate ierarhic și variații în
arhitectura caselor. Schema nu a fost urmată pe deplin de Raymond Unwin și Barry Parker în
proiectul pentru Letchworth, nici de Louis de Soisson s la Welwyn, dar a apărut în planul
pentru suburbi a, mai sus menționată, Hampstead Garden a lui Unwin și Parker46. Stein a
recunoscut că el și Wright au continuat cumva ideea orașului grădină , dar Radburn a fost
„planificat realist pentru epoca motorului și nu pentru un oraș grădină așa cum l -a văzut
Howard ”47. Deși Stein și Wright au încorporat unele idei de planificare pentru Radburn, nu au

40 Cf. Mumford, L., The city in history: its origins, its transformations, and its prospects , 1961
41 Cf. Creese, W., The search for environment: the garden city before and after , 1966
42 Cf. Relph, E., The modern urban landscape , 1987, accesat pe:
https://books.google.ro/books?id=cWLtWKEnq3EC&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs_ge_summary_r
&cad=0#v=onepage&q&f=false in data de 20.01.2018
43 Cf. Hall, P., Cities of tomorrow: an intellectual history of urban planning and design in the twentiet h century ,
1998
44 Cf. Perry, C.A., Housing for the machine age , 1939
45 Cf. Howard, E., Garden cities of tomorrow , 1902, publicat ințial ca: To-morrow: a peaceful path to social
reform în 1898
46 Cf. Unwin, R., Town planning in practice: an introduction to the art of designing cities and suburbs , 1909
47 Stein, C.S., Toward new towns for America , 1939, p.19

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
23
încercat să creeze un oraș grădină. Strada „cul -de-sac”48 a fost introdusă în orașul grădin ă
Letchworth și în alte locu ri pentru a crea intimitate. De asemenea acest concept a fost capabil
să facă față problemelor automobilului în planificarea pentru Radburn, deoarece autom obilul
reprezenta un pericol față de siguranța pietonilor , astfel fiind redus la minimum .
Perry și -a început activitatea în 1909, pentru Fundația Russell Sage, înființată de doamna
Russell Sage în 1907, pentru îmbunătățirea condițiilor sociale și de viață în Statele Unite ale
Americii, rămânând cu ei până la pensionare în 1937. El a prezentat pentru prim a dată ideile
conceptului său într-o conferință intitulată „A community unit in city panning and
development ”, în 1923, publicată ulterior , în 1926, ca „The local community as unit in the
planning of urban residential areas ”. Elementele principale ale unit ății comunitare , inițiale,
au fost incluse în planul unității de vecinătate, 3 ani mai târziu49.
Forest Hills Gardens, o dezvoltare a Fundației Russell Sage din Queens, New York, începută
în 1909, a jucat un rol major în dezvoltarea conceptului lui Perry . Locuia acolo din 1910.
Perry a dedicat o întreagă secțiune a monografiei sale publicate despre conceptul unității de
vecinătate pentru descriere a și analiz a a Forest Hills Gardens ca o comunitate în cartier50. Mai
târziu, el a scris că „virtuțile și defectel e Forest Hills Gardens au contribuit la formula unității
de vecinătate”51.
În analiza sa, pentru planul Forest Hills Gardens, Perry a identificat cinci factori care au
contribuit la succesul evident al dezvoltării. Acestea erau: limitele clare, caracterul s istemului
stradal intern și străzile în sine, tipurile de utilizare a terenurilor, prezența unei zone centrale
și a spațiu lui deschis. Străzile curbe , scurte și intime oferă acces direct la magazine și gară.
Centrul a constat într -o școală cu alte facilită ți comunitare. Spațiile deschise au luat forma
unor parcuri și spații de agrement. În plus față de acești factori, existau restricții estetice
pentru a păstra un caracter arhitectural unitar. A încorporat multe din aceste caracteristici în
conceptul unităț ii de vecinătate.

48 „cul-de-sac” = stradă scurtă închisă la un capăt, fundătură, cf. DEX
49 Cf. Perry, C. A., „The neighbourhood unit, Monograph 1: Committee on Regional Plan of New York and its
Environs.”, în Neighbourhood and community planning. Regional survey Vol. 7, Committee on Regional Plan
of New York and its Environs, New York, 1929
50 Ibidem
51 Perry, C., A., Housing for the machine age , p.211

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
24
Conceptul unității de vecinătate a lui Clarence Perry nu era nici revoluționar, nici original.
Publicat după șase ani de cercetări ample, unitatea de vecinătate a fost, în esență, sinteza lui
Perry asupra conceptelor din sociologie, arhi tectură, urbanism și dezvoltare imobiliară .
3.3. Evoluția în timp și conceptul în contemporaneitate
Termenul cartier este adesea folosit pentru a descrie subdiviziuni ale așezărilor urbane sau
rurale. În cea mai pură definiție, un cartier este vecinătatea în care trăiesc oamenii. Lewis
Mumford a prezentat „cartierul” ca un „fapt al naturii”, care apare atunci când un grup de
oameni împart un loc. Încă de la începutul omenirii, din motive practice, economice,
sociologice și psihologice, oamenii au avut tendi nța de a trăi împreună într -o zonă a unei arii
mai mari și de a forma comunități. Aceste secțiuni sau cartiere au anumite caracteristici fizice
sau sociale deosebite care le diferențiază de restul așezării. Gruparea acestor cartiere a format
mai apoi sate și oraș e.
Cartierul , ca o unitate , este un fenomen omniprezent în orice zonă urbană și non -urbană.
Arnold Whittick52 descrie unitatea de vecinătate ca o zonă urbană integrată și planificată ,
legată de o comunitate mai largă din care face parte și care este alcătuită din: clădiri
rezidențiale, o școală sau școli, clădiri de servicii , clădiri religioase și spații deschise.
Conceptul unității de vecinătate în mediile tradiționale construite și așezările rurale a
constituit un puternic simț al atașamentului, al identității, al admiterii și al apartenenței
locuitorilor. Distanța mică dintre serviciile comunitare, întreprinderi și clădirile de locuit a
îmbunătațit și încurajat interacțiunea socială. Sentimentul de atașament în mediile urbane
contemporane este, totu și, mai puțin dependent de împărtășirea unui mediu rezidențial fizic
apropiat. Impactul urbanizării, creșterea societății în masă, modernizarea, îmbunătățirea
interconectivității și mobilitatea socio -spațială crescută din cartier a fost extrem de
distrugăt oare. Creșterea mobilității și a facilităților de transport au deschis noi posibilități,
ignorând astfel beneficiile așteptate de la un cartier. Activitățile de la distanță și stilul de viață
schimbat al locatarilor devin factorii de bază care modelează me diul social. Această problemă
determină segregarea mediului social de mediul fizic imediat. Astăzi, se întâmplă de multe
ori ca inițiativele publice sau private privind locuințele să vizeze doar rentabilitatea
financiară. Majoritatea abordărilor actuale al e locuințelor se concentrează asupra atributelor
fizice ale unităților individuale de locuit și exclud faptul că acestea nu sunt singure în spațiul

52 Whittick, A., Encyclopedia of Urban Planning , 1974, pp. 714 -715

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
25
fizic. Blocuri le înalte fără vreo legătura cu mediul fizic caracterizează majoritatea inițiativelor
contempo rane. Cu toate acestea, importanța vecinătății nu se diminuează.
Zona din imediata apropiere a casei și cartierul reprezintă peisajul pe care îl vedem zilnic și
astfel acesta poate să sprijine sau să limiteze bunăstarea fizică, mentală și socială a
locuito rilor. Cartierele au fost definite ca entități fizice în planificare, deoarece un cartier bine
planificat și gândit poate crea comunități închegate. Mergând mai departe, un astfel de cartier
nu va avea la fel de multe probleme sociale, fizice și politice c a un cartier în care vecinătatea
se realizează doar prin simpla alăturare. Obiectivul principal în planificare, trebuie să fie o
comunitate sigură și sănătoasă. Astfel, pentru a avea asezări eficiente trebuie avută în vedere
încercarea de a unifica mediul social și fizic al locuitorilor.
Unitatea de vecinătate sau un echivalent al acestei unități este menționată în mod repetat în
propunerile de reorganizare urbană. Cartierul, indiferent de dimensiune , reprezintă baza
dezvoltării orașului. Gândirea cartieru lui în ansamblu, aduce o planificare cuprinzătoare la
nivel local, unde transportul, locuințele, facilitățile publice etc. devin sisteme dependente, nu
fenomene separate.53
Cartierele formează țesutul urban al orașului, atât fizic, cât și social. Conceptul de cartier este
bine stabilit ca o unitate de bază de planificare a orașelor. Mai mult, este un element popular
și acceptat al organizării sociale și fizice în mintea majorității oamenilor. De aici, cartierul a
devenit simbolul și mijlocul de păstrare a valorilor socio -culturale ale unui mod de viață.
Acest lucru determină, de asemenea, sporirea legăturilor social -culturale ca un rezultat direct
al îmbunătățirii condițiilor fizice ale unui cartier .54

53 Whittick, A., Encyclopedia of Urban Planning , 1974, pp. 714 -715
54 Cf. Gehl, J., Viața între clădiri Utilizarile spațiului public , original 1987, traducere de Silvia Gugu, Igloo,
2011

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
26
4. Spațiul public în cartier – absolut necesa r
Spații le publice oferă un loc în care oamenii pot intra în contact cu lumea socială și pot
experimenta oportunitatea de a fi împreună cu alții. Este un spațiu care oferă oamenilor șansa
de a vedea ceva nou, de a se simți diferit, de a învăța și de a fi inspirat. Domeniul public
poate fi perceput nu numai ca un loc, ci și ca o experiență. Spațiile publice joacă un rol vital
în dezvoltarea socială a oamenilor de la diferite nivel e, de la parcurile mici de cartier la cele
mai mari piețe centrale ale orașului.
„Opor tunitățile de întâlnire și activitățile zilnice în spațiile publice ale unei zone
urbane sau rezidențiale le permit oamenilor să se afle printre semenii lor, să vadă, să
audă și să se confrunte cu experiențele altora în diverse situații.”55
4.1. Nevoia de s pațiu public în cartier
Ființele umane sunt sociabile și se așteaptă să se întâlnească , iar spațiul public este cel în care
are loc majoritatea contactului și interacțiunii umane. Cercetătorii susțin că spațiul public de
la nivelul cartierului joacă un rol semnificativ în viața de zi cu zi a oamenilor. „Spațiul public
este conectat cu viața cotidiană în cartiere ”56, astfel încât este direct legat de calitatea vieții
sociale de zi cu zi .
Pentru a spori buna vecinătate și interacțiunile sociale au fost concepu te cartierele. O temă
frecventă a vecinătății a fost comunitatea. Spațiul public poate contribui la crearea
comunităților la nivelul cartierelor. Madanipour , spune:
„ … căutarea pentru promovarea comunității este cu noi încă o dată, de la dezbateri
sociale și politice în jurul comunitarismului la o varietate de propuneri de proiectare
pentru cartierele urbane durabile. Această tendință, care poate fi numită micro –
urbanism, promovează proiectarea și dezvoltarea cartierelor la scară mică, cartiere
specifi ce … Spațiul public, se pare, joacă un rol major în viziunea micro -urbaniștilor,
așa cum se presupune că a făcut -o în așezările mici și cartierele urbane din trecut.”57

55 Gehl, J., Viața între clădiri Utilizările spațiului public , original 1987, traducere de Silvia Gugu, Igloo, 2011,
p.15
56 Madanipour, A., Whose public space?: International case studies in urban design and development , 2010,
p. 107
57 Madanipour, A., Public and Private Spaces of the City , 2003, p. 120

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
27
În societatea modernă, odată cu dezvoltarea tehnologiei high -tech, mulți oameni prefer ă să
rămână acasă și să aleagă căile digitale pentru a comunica cu ceilalți. Oamenii pot chiar să
vorbească și să se vadă, prin utilizarea camerei web, pe internet. Cu toate acestea, sentimentul
de a participa la spațiul public în aer liber este mult mai i ntens, deoarece toată lumea poate
participa la viața publică în sine, chiar dacă văd sau aud alți oameni58. Cu alte cuvinte, a fi în
spațiul public înseamnă a fi în lumea reală. Astfel, pentru a construi un spațiu public bun,
presupun că cea mai importantă sarcină este crearea unor oportunități de contact pentru
cetățeni.
Clarence Perry, prin conceptul său despre unitatea de vecinătate, subliniază spațiul public și
identifică parcurile mici și locurile de joacă ca fiind unele dintre componente le esențiale. J ane
Jacobs, în lucrarea sa „The Death and Life of Great American Cities” susține spațiul public
din cartier prin rolul său pentru interacțiunea umană. Lucrarea ei explică faptul că activitățile
sunt o componentă importantă a cadrului fizic. Energia unui ca rtier depinde de suprapunerea
acestor activități , iar spațiul public poate deveni baza acestor contacte sociale. Este un loc
pentru schimbul de idei, bunuri și un loc pentru a crea prietenii. Comunitatea nu poate să
supraviețuiască fără acest spațiu social comun . Un cartier pentru a fi sustenabil social, trebuie
să furnizeze spații publice, pentru a potența legăturile sociale.59
Rappoport susține că vecinătatea nu se realizează doar prin a fi vecini fizici. Contactul și
interacțiunea socială se manifestă pri ntr-un motiv comun. Spațiul public este acel punct
comun ce facilitează acest schimb social. În timp ce definiția vecinătății cuprinde atât
componentele fizice, cât și cele sociale, spațiul public , ca o trăsătura fizică cheie a vecinătății ,
facilitează sco pul social al vecinului.60
Furnizarea spațiului public a reprezentat o preocupare importantă în planificarea și
proiectarea cartierelor, privin d localizarea, modul de distribuire și cantitatea. Conceptul
unității de vecinătate, formulat de Clarence Perry î n anii 1920, a recomandat ca cel puțin 10%
din suprafața cartierului să cuprindă parcuri și spații deschise pentru utilizatori. Într-adevăr,

58 Cf. Gehl, J., Viața între clădiri Utilizările spațiului public, original 1987, traducere de Silvia Gugu, Igloo,
2011
59 Cf. Worpole, K., Knox, K., „The Social Value of Public Spaces”, Joseph Rowntree Foundation, 2007, accesat
pe: https://www.jrf.org.uk/report/social -value -public -spaces în data de 22.01.2018
60 Rapoport, A., „The role of neighborhoods in the success of cities”, Ekistics, 2002, p.145 -51, accesat pe:
https://www.jstor.org/stable/43619552?seq=1#page_scan_tab_contents în data de 14.01.2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
28
după cum am văzut anterior, parcurile mici , distribuite pe întreaga zonă , sunt una din tre
componente le esențiale al e unității de vecinătate a lui Perry.
În plus față de aspectul spațial, alte caracteristici fizice sunt, de asemenea, importante în rolul
lor ca elemente de proiectare în spațiul public pentru încurajarea contactelor sociale. Acestea
includ acces ul facil la spațiu și furnizarea unor elemente fizice pentru a atrage utilizatorii,
cum ar fi mobilierul urban61. Modul în care arată un spațiu , este cel mai important element al
spațiului public, ca fiind un pol de atracție și care oferă potențialilor utilizatori u n ambient
plăcut62. Astfel de elemente din spațiul public tind să răspundă nevoilor funcționale ale
utilizatorilor , însă trebuie avute în vedere și elementelele umane , în proiectarea spațiului
cartierului. Se acordă o importanță tot mai mare necesității de a analiza modul în care spațiul
public va funcționa pentru utilizatorii finali. Din punct de vedere psihologic, percepția și
preferința utilizatorului sunt preocupări majore în planificarea spațiului public .
În zonele urbane tradiționale, cele mai multe sp ații publice se găsesc așezate în cartierele
rezidențiale din orașe . Acestea sunt în majoritate spații cu diferite forme, cum ar fi scuarurile
și piețe le, cel mai adesea având o poziție centrală. Chiar dacă orașele moderne sunt în
continuă dezvoltare, astfel de caracteristici ale spațiului public de cartier tind să se
estompeze. În consecință, spațiul urban a devenit amorf, clădirile primind o importanță
deosebită. Între timp, apar noi tipologii ale spațiului public. Într -un astfel de context,
proiectarea ș i dezvoltarea cartierelor contemporane se confruntă cu o provocare din ce în ce
mai mare, în care proiectarea spațiului public necesită mai multă atenție .
4.2. Utilizarea și înțelesul spațiului public în cartier
Gehl a identificat trei tipuri de activităț i în aer liber în spațiul public: necesare, opționale și
sociale. În spațiul cotidian al cartierelor urbane se desfășoară în principal activități opționale
și sociale. Acestea includ contacte pasive, cum ar fi văzul și auzul, salutul informal și alte
activ ități similare63. Activitățile opționale și sociale sunt „un barometru direct al calității
spațiului public ”64, deoarece aceste activități sunt în mare măsură afectate de condiția
mediului fizic. Caracteristicile fizice ale spațiului public sunt importante d eoarece o
proiectare bună promovează utilizarea extensivă a acestuia, rezultând o interacțiune socială

61 Carr, S., Francis, M., Rivlin, L. G., & Stone, A . M., Public Space , 1992
62 Cf. Gehl, J., Viața între clădiri Utilizarile spațiului public , original 1987, traducere de Silvia Gugu, Igloo,
2011
63 Ibidem
64 Carmona, M., Magalhães, C. d., & Hammond, L., Public space : The management dimension , 2008, p.11

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
29
îmbunătățită. Cadrul fizic este cel care, în primă fază aduce oamenii într -un loc, după care
intervin o serie de alți factori.
Un element cheie al comun ității este interacțiunea socială, iar utilizarea spațiului public are
potențialul de a crea acest lucru. Cu alte cuvinte, locuitorii cartierului intră în interacțiunea
socială prin utilizarea spațiului public. Astfel, mediul social este creat prin folosir ea mediului
fizic, iar aceste medii sunt complementare unul cu celălalt . Se poate spune că „mediile fizice
și sociale nu există independent un ul de ceal ălalt; orice mediu este rezultatul unor interacțiuni
continue ”65. Proiectarea și dezvoltarea spațiului pu blic ar trebui să conducă la crearea unui
mediu fizic care să încurajeze interacțiunea social ă.
Interacțiunea socială între vecini este întărită de prezența a trei variabile în cartiere :
oportunitatea de contact social , proximitate a (apropierea de alții ) și un spațiu adecvat pentru
activități . Spațiul public are potențialul de a aborda aceste variabile pentru furnizarea și
utilizarea acestuia66. Având în vedere acest rol al spațiului public în interacțiunea socială în
cartiere, se poate argumenta că o bună v ecinătate este în esență o zonă socială intimă care
cuprinde un anumit teritoriu și proximitatea locuitorilor. Acest lucru evidențiază ideea
proximității fizice într -o locație geografică și interacțiunea socială rezultată.
Teritoriul comun nu mai este o c ondiție prealabilă interacțiunii sociale și comunității, având
în vedere natura orașului modern și forma actuală de dezintegrare geografică , ideea
comunității nu se limitează doar la proximitate. Totuși, spațiului public are un rol din ce în ce
mai mare, în contextul schimbărilor urbane , și joacă un rol important în aducerea oamenilor
împreună în viața socială fragmentată a cartierelor urbane contemporane. Spațiul public
acționează ca un catalizator al schimbării în cartierele urbane.67
Spațiul public din c artier devine un teritoriu social semnificativ atunci când are un înțeles
pentru oameni, deoarece îi invită și încurajează să participe. În timp ce majoritatea
cercetătorilor sunt de acord că modul în care arată fizic cartierul, nu poate implica în mod
necesar un sentiment de comunitate, spațiul public rămâne o caracteristică cheie de
proiectare, cu potențialul de a oferi utilizatorilor sentimentul de atașament.

65 Cf. Dines, N. T., Cattell, V., Gesler, W. M., & Curtis, S., Public spaces, social relations and well -being in
East London , Joseph Rowntree Foundation, 2006, accesat pe https://www.jrf.org.uk/report/public -spaces -and-
social -relations -east-london în data 16.01.2018
66 Ibidem
67 Madanipour, A., „Marginal Public Spaces in European Cities”, publicat în Journal of Urban Design
Vol. 9. Nr. 3 , 2004 , pp.267 –286

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
30
Cartierul trebuie văzut ca un loc cu caracter distinct care oferă un sentiment de apartenență și
un sentiment de atașament. Caracterul socio -cultural al cartierului este îmbunătățit printr -o
experiență ce se întărește în timp. Aici, rolul procesului social devine important, incluzând
interacțiunile sociale și asimilarea culturală68. În asigurarea cadr ului fizic, spațiul public
facilitează un astfel de proces, care la rândul său promovează un sentiment de comunitate .
Un număr tot mai mare de studii au investigat rolul spațiului public în potențarea unui
sentiment de comunitate. Interacțiunea socială în spațiul public este unul dintre factorii de
mediu semnificativi asociați cu crearea unui sentiment de comunitate. „Proiectarea atentă și
amplasarea spațiilor publice ” reprezintă unul din mijloacele de construire a unui sentiment de
comunitate în cartierele urbane69.
Cercetătorii susțin că „spațiile publice nu sunt doar locuri fizice pentru experiențele de zi cu
zi, ci posedă o serie de sensuri subiective care se acumulează de -a lungul timpului ”70. Astfel
de semnificații sunt adesea dobândite prin participarea în spațiile sociale din cartier. Oamenii
dau sens acestor spații prin rolul lor în integrarea socială. Astfel, spațiul public din cartier
devine un teritoriu social semnificativ atunci când are un înțeles pentru oameni, deoarece îi
invită și încurajează f olosirea și participarea.
Este nevoie de promovarea identității și a conectivității pentru o comunitate, astfel încât, în
cele din urmă, oamenii să se simtă legați de locul în care trăiesc. Sentimentul de comunitate
se referă la satisfacția locuitorilor c omunității și la calitatea vieții generale.

68 Cf. Carmona, M., Tiesdell, S., Heath, T., Oc, T., Public Places – Urban Spaces: The Dimensions of Urban
Design , Architectural Press, Londra, 2010
69 Talen, E., „Sense of community and neighbourhood form: An assessment of the social doctrine of new
urbanism”, Urban Studies , vol. 36, 1999, pp.1361 -1379
70 Cattell, V., Dines, N., Gesler, W., & Curtis, S., „Mingling, observing, and lingering: Everyday public spaces
and their implications for well -being and social relations”, Health & Place , 2008 , p.551

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
31
5. Studii de caz
În sensul atașamentului și al apartenenței locului, acasă este cea mai importantă și centrală
parte a vieții umane. Importanța sa este de așteptat să crească în viața urbană complexă a
socie tăților contemporane. Oamenii își găsesc refugiul acasă atunci când se simt
supraîncărcați de complexitatea vieții urbane contemporane. Pe de altă parte, domiciliul este
identificat din ce în ce mai mult cu așezările suburbane, cu influența dinamicii urban e, cum ar
fi dezvoltarea industrială, aglomerarea și condițiile de trafic în mediile urbane de astăzi. Deși
așezările suburbane sunt produse ale dezvoltărilor industriale de l a începutul secolului al XX –
lea cu influențele globale, apare o transformare a im portanței implicațiilor sociale, culturale și
spațiale ale creșterii suburbane, respectiv preferința oamenilor pentru aceste noi așezări
rezidențiale. Acest lucru poate fi explicat ca o evadare a oamenilor, având în vedere
schimbările în stilul lor de via ță spre un mod mai relaxat.
5.1. Ansamblu introvertit – „gated com munity”
Conceptul de „gated communities” a apărut pentru prima dată în Statele Unite la începutul
anilor 1980, în special în zonele suburbane nou create. Acestea s-au dezvoltat odată cu
creșterea segregării sociale, nevoia de securitate și, prin urmare, limitele au fost văzute ca
elementele cheie pentru constituirea unei comunități. „Pereții – sau spațiile închise, ocupate
de grupuri specifice – pot oferi protecție sau locuri de rezistență ”71. „Gated community” este
considerată a fi o „zonă rezidențială care este închisă de ziduri, garduri sau de elemente
naturale, care oferă o barieră fizică la intrare . Accesul este restricționat, nu numai pentru
locuințele personale, ci și pentru străzi, tro tuare și facilități le cartierului ”72. Locuind în
comunități închise, indivizii aleg să se îndepărteze de spațiul public pentru a crea o viață
izolată de ceilalți.

71 Watson, S., Gibson, K., Postmodern Cities and Spaces , 1995, p.9
72 Vesselinov, E., Cazessus, M., Falk, W., „Gated Communities and Spatial Inequality”, Journal of Urban
Affairs , 2007, p. 112

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
32
Golden Oak at Walt Disney World Resort : Orlando, Florida73

Fig. 4 Vede re asupra Golden Oak
Această „gated community” este un proiect dezvoltat de Walt Disney Resort, oferind
comunității o legătură cu parcurile tematice. Disney susține: comunitatea este „o lume
separată, totuși având o parte din toate”, oferind viitorilor pro prietari o șansă de a trăi și de a
lua parte la tot ceea ce cuprinde lumea Disney în timp ce se află într -o comunitate privată
unică.
Comunitatea va fi „un refugiu privat pentru locuitorii săi, oferind servicii rezidențiale
dedicate, cu facilități și even imente la clubul Summerhouse și o oportunitate unică de a
experimenta multe lucruri pe care Disney le oferă, restaurante, servicii spa, spațiu de
evenimente și un teren de golf”74. Proiectul oferă extraordinar de multe facilități , însă doar
celor din interi or, pe care îi izolează de restul orașului. Oferind atât de multe servicii, legătura
cu orașul este aproape fără rost, poate doar locul de muncă îi face pe locuitori să iasă din
complex.
Broșura de prezentare a comunității descrie ansamblul ca fiind un ul care îmbină arhitectura
veche , dar în același timp oferă facilități contemporane, t extul fiind unul pur descriptiv . În
descrierea master -planului autorii au ales un limbaj ce susține ideea unei comunități unice,

73 Pentru o privire mai largă asupra proiectului se poat e accesa site -ul dedicat:
https://www.disneygoldenoak.com/neighborhoods/ accesat în data de 02.03.2018
74 Preluat de pe: http://www.c elebrationrealty.com/golden -oak/ , traducere proprie, accesat în data de 24.02.2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
33
nealterate și fără cusur. Ei spun că s -a acordat atenție chiar și detaliului cel mai subtil:
„fiecare detaliu a fost supus unei analize riguroase pentru a ne asigura că susținem tema
generală a comunității: un refugiu relaxat și sofisticat pentru familii și oaspeți ”75. Autorii
susțin tema principală ca fi ind comunitatea, însă doar la nivelul complexului . Broșura
prezintă legătura cu lumea Disney, ca principal atu pentru vânzarea locuințelor, fiind la doar
5 km distanță față de parcurile Disney. Aceasta fiind singura legătură pe care o realizează cu
orașul, strict din punct de vedere al strategiei de marketing.
„De la parcurile tematice, parcurile acvatice, golful […] la multe altele, proiecul permite
locuitorilor să ia parte la o gamă largă de oferte și servicii specifice unui resort ”. Accentul
este pus, în princpal, pe tot ce ține de lux și facilități la cel mai înalt nivel . Chiar dacă acest
complex oferă tot ce și -ar putea dori un individ, nu există un echilibru la nivel de oraș.
Aceste tipuri de ansambluri trasează o barieră clară între public și priva t, devenind
introvertite și separate de oraș. Legătura cu orașul sau cartierul este anulată. Intr -adevăr,
acestea oferă o serie de spații comune utilizatorilor, pentru a crea legături, însă doar în
interior. Legătura cu „ceilalți”, din exterior, nu se poat e realiza. Apariția acestor comunități
închise poate provoca tensiuni sociale între locuitorii acestuia și vecinii din zonele locale
înconjurătoare, întărind segregarea.
Astfel, „gated community” este definită de doi factori majori: separarea fizică de spa țiul
public exterior și privatizarea spațiului public. Privatizarea spațiului public se caracterizează
prin reguli comunitare specifice. Aceste reguli includ, în special, plata obligatori e a taxelor
pentru administrare și pentru furnizarea de servicii: sec uritate, întreținerea stradală, accesul la
piscină sau la terenul de golf. Aceste tipuri de ansambluri se dezvoltă din ce în ce mai mult,
chiar și la noi în țară, însă consider că fiecare „comunitate”, ce se dorește a fi creată de către
investitori, este m odelată de tendințele pieței în încercarea de a specula financiar orice teren
disponibil.

75 Preluat din broșura descriptivă a proiectului, poate fi accesată pe:
http://150012987.homesconnect.com/AccountData/150012987/WDWGoldenOakCommunityJanuary2013.pdf –
accesat în data de 24.02.2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
34
5.2. Ansamblu „rezidențial” – fară vreun fel de spațiu public sau comunitar
Militari Residence, București
Autor necunoscut
Proiect început în 2008 și încă nefinaliz at

Fig. 5 "Nu mai vrem blocuri vrem parcuri"
Ansamblul Militari Residence, deși la începuturi pornise aparent bine, în anii ce au urmat, s -a
dezvoltat haotic și nimic nu pare a fi gândit de vreun specialist. Supra – aglomerația, li psa
spațiilor verzi, lipsa locurilor de parcare (proiectul prevedea 2500 de locuri de parcare, dar
din cauza suprapopulării, aceste locuri se adresează la minim 10 000 de locatari ) și
iresponsabilitatea sunt doar câteva din noțiunile ce descriu prezentul în Militari Residence,
dar în mod special viitorul.
Este o zonă supra – aglom erată în continuă dezvoltare, fă ră spații publice sau măcar o
încercare de a le realiza. Având în vedere faptul că în zonă au apărut mai mulți dezvoltatori
imobiliari, aglomerația a început să crească exponențial. Blocuri multe și înghesuite, spații
verzi extrem de puține și o populație mare și în continuă creștere. Șantierele și prafu l sunt
continue ani la rând și nu se vor opri prea curând .

Fig. 6 Milita ri Residence – trotuare aproape inexistente

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
35
Viitorul acestei zone nu pare strălucit, având în vedere că aparent nu prea există un plan de
urbanism. Fiecare investitor construiește multe alte locuințe fără suficiente spații exterioare
de recreere. Până și l ocurile comune strict funcționale, cum ar fi casa scării sau holurile,
ajung să fie sub limitele normelor. Astfel, problemele ajung în detalii: lipsa hidranților și
benzile de circulație înguste nu permit accesul ușor al autospecialelor de pompieri ; accesu l la
locurile insuficiente de parcare este într -adevăr inaccesibil pentru multe mașini din c auza
pantelor absurd de abrupte; tencuiala realizată din finisaje slabe deja este crăpată sau se
prabușește; supraetajarea (etaj + mansardă) realizat ă ulterior fară aprobare (în consecință,
singurul lift existent nu aj unge la ultimele două etaje ); golul dintre rampele scărilor este
inexistent, deci furtunul de pompieri nu poat e ajunge de la un etaj la altul; lățimea rampei es te
sub 1m, nerespectând normele; atât s trăzile cât și aleile și trotuarele s -au degradat până în
punctul în care arată vechi de zeci de an; izolație termică prost montată . Până și trotoarele,
care ar trebui să fie realizate fiind absolut necesare într -un cartier, ajung în unele locuri să
aibă 5 0 cm sau să nu existe.

Fig. 7 Militari Residence – Spații publice improvizate
Astfel, în aceste tipuri de cartiere , ce au atât de multe incoveniente, nici nu se pune problema
unui spa țiu public strict necasar , cu atât mai mult unul gândit, proiectat pentru oameni și oraș.
Nu se pune problema comunității , a legăturii cu orașul sau a unei vieți echilibrate. Este vorba
doar de a realiza cât mai multe locuințe, ce aduc profit dezvoltatorilor. Aceștia nu iau în
calcul și alte nevoi ale oamenilor, decât aceea de a avea o locuință, însă nici măcar aceasta nu
respectă normele minime.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
36
5.3. Ansamblu care încearcă să găsească un echilibru locuire -spațiu public –
comunitate
Complex rezidențial în Mexic : Santa María, Valle de Bravo76
Autor: ar h. Fernanda Canales , birou de arhitectură Hierve -Diseñería
Anul finalizării construcției: 2010

Fig. 8 Plan de situație
Am ales acest complex deoarece am considerat că încearcă să redefinească relațiile dintre
sfera publică și cea privată fiind o combinație atâ t de spații care cre ează intimitate , cât și de
spații deschise . Acest proiect pot să spun că este o combinație de casă, hotel și apartament.
Include nouă locuințe , facilitățile unui hotel și o serie de spații comune care se de schid spre o
curte centrală. În acord cu orașul Santa María, acest proiect integrează esplanade, terase și
curți într -o ambianță similară unui hotel de tip boutique. Ansamblul , prin amplasarea în
cadrul c entrului istoric, prin ideea de a se deschide, pre cum și prin abordarea comunitară pe
care o creează, generează un concept complet diferit.

76 Pentru o privire mai atentă asupra proiectului și asupra evoluției acestuia de la construcție și până în prezent
se poa te accesa site -ul biroului de arhitectură ce a realizat ansamblul rezidențial:
http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/the -important -thing/ – accesat în data de 14.02. 2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
37
Proiectul cuprinde două etaje principale. Locuințele , care variază ca dimensiuni sunt dispuse
în formă de L și se deschid spre un spațiu comun, public, unde se află zona de piscină și
terasă. Zona de piscină funcționează atât ca un spațiu deschis, cât și ca un spațiu limitat,
oferind un sentiment de intimitate locuințelor, dar deschizându -se spre peisajul înconjurător.
Această zonă include o terasă, un jacuzzi, două piscine, un spațiu pentru relaxare și o grădină
mică.
Complexul este închis spre stradă printr -un volum mai mic unde sunt localizate parcarea și
alte facilități (spălătorie, o mică cantină, camere tehnice) și unul mai mare cu ferest re mici
orientate spre strada, respectiv intrarea principală, care duce spre curte printr -o scară
monumentală.
Proiectul se găsește la intersecția dintre starea sa ca un spațiu profund urban fiind înconjurat
de centrul istoric dar și ca un spațiu liber deschis spre lac și munți. Terasa plasată de -a lungul
locuințelor , acționează ca un spațiu tampon între spațiul privat al casei și zon a publică, cu
piscină unde se află curtea centrală. Un patio privat la capătul terasei aduce lumină și liniște
într-un spațiu destinat pentru yoga ș i o sală de masaj , ce formează un spațiu comun dar intim.

Fig. 9 Spațiu public – Spațiu intim

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
38
Locuințele sunt compuse și ele printr -o trecere graduală de la zonele private ale dormitoarelor
la zona de zi și locul de luat ma sa. Dormitoarele se află la parter ș i sunt despărțite de restul
spațiilor printr -un zid opac ce oferă intimitate iar zona de zi se află la etaj și se deschid e
printr -o terasă generoasă spre curtea centrală .

Fig. 10 De la "publ ic" la "privat"
„Din etapele foarte timpurii ale proiectării, am încercat să realizăm o legătură
puternică cu situl, răspunzând la topografia sa, la vegetația existentă, la vederea
lacului, la clădirile vecine, la lățimea străzilor etc.”77

77 Conform descrierii proiectului de către autori, preluat de pe: http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/ –
accesat în data de 14/02/2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
39
6. Concl uzii pentru proiectul de diplomă
Prin această lucrare teoretică a m vrut să găsesc jaloane pentru (re)stabilirea echilibru lui dintre
locuință și exterior, dintre locuire și utilizatori, pe care să le pot aplica în proiectul de
diplomă. Aș vrea ca locuirea c olectivă, din proiectul meu de diplomă să fie în acord atât cu
locul, cu aria de influență apropiată, cu cartierul cât și cu orașul – locuirea împreună cu
oamenii și locuirea împreună cu orașul .
Am arătat cum cele două sfere – privat și public – nu pot exi sta ca entități individual e. Ele se
suprapun și se interseactează la toate nivelel e, de la spațiul personal p ână la spațiul public al
orașului. Locuirea trebuie, astfel, să medieze aceste sfere, să transforme limitele foarte clare
în unele mult mai flexibi le pentru a putea răspunde la nevoia individului de socializare.
Aceasta e una dintre nevoile umane ce trebuie luat ă în considerare în orice proiect de
arhitectură și nu numai. Aceste nevoi apar spontan atunci când mai mulți oameni se gasesc
într-un spațiu , fie el interior sau exterior.
După cum am arătat, cadrul fizic nu are neapărat o influență directă asupra calității
interacțiunilor sociale, însă noi, ca arhitecți, ca proiectanți, putem influența potențialul de
întâlnire prin crearea unor spații plăcute . O viață socială intensă nu se rezumă doar la spațiile,
să le zicem , necesare, cum ar fi trotuarele sau casa scării ; trebuie să existe, totusi, și un cadru
prielnic pentru aceasta.
Dacă activitatea lipsește atunci dispare și contactul uman. O serie de ac tivități trebuie să
întregească spațiul. Condiția de bază ramăne însă prezența oamenilor. Noi , prin activitățile pe
care le propunem și prin crearea unui cadru pl ăcut pentru aceste activități putem anima un
spațiu, putem aduce oameni ce vor aduce la rândul lor alți oameni.
Pentru a putea avea o continuitate oraș – cartier – locuință, am arătat că limitele trebuie să fie
flexibile. În funcție de scara la care ne raportăm trebuie să găsim mereu cadrul potrivit pentru
tipul de activitate dorit : o curte comun ă, „camera de zi” a cartierului, o piață animată sau doar
un mic loc de stat în fața blocului. Nevoia unui loc care să potențeze interacțiunea umană este
prezentă la fiecare nivel, dar de fiecare dată trebuie avută în vedere raportarea la scara umană,
pentru a putea realiza spații pentru oameni și nu doar pentru o arhitectură bună.
Îndr-adevăr, oamenii simt nevoia de socializare, însă trebuie avută în vedere și nevoia de
intimitate. Limitele trebuie să fie flexibile, dar în măsura în care nu afectează intimit atea unui

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
40
om. Cartierul și vecinătatea imediată a locuinței trebuie să fie trecerea graduală către viața
privată pe care în unele cazuri dorim să o avem.
Prin proiectul meu de diplomă doresc să realizez un ansamblu de locuințe colective care să
arate aceas tă gradare necesară a spațiilor. Vreau să fie un cumul de activități și s pații aferente
care să contribuie la o bună vecinătate și la o viață socială intensă. Funcțiunile existente să
raspundă nevoilor oamenilor, atât utilizatorilor permanenți cât și celor din cartier , fără să fie
afectată viața privată. Spațiile exterioare să contribuie la crearea unei comunități și să ofere
cadrul fizic propice pentru întâlniri ocazionale dar și pentru o viață socială intensă. Scara
umană este cea la care mă voi raporta î n proiect pentru a putea gestiona spațiul astfel încât
individul să nu se simtă în niciun fel ca un străin.
Astfel, vreau ca proiectul meu de diplomă să reflecte acest echilibru casa – cartier – oraș și să
încerce să raspundă nev oilor locuitorilor permanen ți dar și nevoilor locuitorilor din cartier.
Flexibilitatea limitelor, nevoia de intimitate , împreună cu furnizarea unor spații comune
plăcute , vor fi obiective principale.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
41
Bibliografie
❖ Lucrări de referință pentru de mersul cercetării
Gehl, J. Viața între clădiri Utilizările spațiului public . Trad. Silvia Gugu. București: Igloo,
2011.
Hall, E., T. The Hidden Dimension . New York: Anchor Books, 1966.
Madanipour, A . Public and Private Spaces of the City . Londra: Routledge, 2003.
Perry, C. A. „The neighbourhood unit, Monograph 1 : Committee on Regional Plan of New
York and its Environs .”, în Neighbourhood and community planning. Regional survey
Vol. 7, New Yor k: Committee on Regional Plan of New York and its Environs, 1929 .

❖ Cărți
Altman, I. The Environment and Social Behavior: Privacy, Personal Space, Territory, and
Crowding . Monterey: Books/Cole Publishing Company, 1975.
Carmona, M., Magalhães, C. și Hammond, L. Public space : The management dimension .
Lond ra: Routledge, 2008.
Carmona, M. , și alții. Public Places Urban Spaces : The Dimension of Urban Design .
Londra: Architectural Press, 2010.
Carr, S. , și alții. Public Space . Cambridge: Cambridge University Press, 1992.
Creese, W., L. The search for environm ent; the garden city, before and after . New Haven:
Yale University Press, 1966.
Dines, N. , și alții. Public spaces and social relations in East London . Londra: Joseph
Rowntree Foundation, 2006.
Gehl, J. și Gemzøe, L. New city spaces . 2001.
Hall, P. Cities of tomorrow: an intellectual history of urban planning and design in the
twentieth century . Oxford: Blackwell, 1998.
Howard, E. Garden cities of tomorrow . Londra: Swan Sonnenschein & Co., 1902.
Jacobs, J. The Death and Life of Great American Cities . New Yo rk: Random House, 1961.
Madanipour, A. Design of urban space : An inquiry into a socio -spatial process .
Chichester: John Wiley & Sons, 1996.
—. Whose Public Space: International case studies in urban . Oxford: Routledge,
2010.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
42
Munford, L. The c ity in history : its origins, its transformations, and its prospects . Londra:
Seeker and Warburg, 1961.
Newman, O. Creating Defensible Space . Washington, D.C.: U.S. Department of Housing
and Urban Development, Office of Policy Development and Research, 199 6.
Perry, C., A . The rebuilding of blighted areas: a study of the neighbourhood unit in
replanning and plot assemblage . New York: Regional Planning Association, 1933.
—. Housing for the machine age . New York: Russell Sage Foundation, 1939.
Relph, E. The mo dern urban landscape . Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1987.
Stein, C . Toward new towns for America . Cambridge: M.I.T. Press, 1939.
Tibbalds, F. Making People Friendly Towns: Improving the public environment in towns
and cities . Londra: Spon Pres s, 2001.
Trancik, R. Finding Lost Space: Theories of Urban Design . New York: Van Nostrand
Reinhold Company, 1986.
Unwin, R. Town planning in practice: an introduction to the art of designing cities and
suburbs . Londra: Fisher Unwin, 1909.
Watson, S. și Gibson, K. Postmodern cities and spaces . Cambridge: Blackwell, 1995.
Weintraub, J. și Krishan, K. Public and Private in Thought and Practice: Perspectives on a
Grand Dichotomy . Chicago: University of Chicago Press, 1997.
Westin, A., F. Privacy and Freedom . New York: Atheneum, 1970.
Whittick, A. Encyclopedia of Urban Planning . New York: McGraw -Hill Inc., 1974.
Worpole, K. și Knox, K. The social value of public spaces . Londra: Josepf Rowntree
Foundation, 2007.

❖ Articole/ Părți dintr -o carte/ Rapoarte/Cursuri
Aalen , F. H . „English Origins.” Ward, S. V. The Garden city : past, present, and future .
Londra: E & FN Spon, 1992.
Cattell, V. , și alții. „Mingling, observing, and lingering: Everyday public spaces and their
implications for well -being and social relations.” Health & Place Vol.14 , 2008.
Herbert, G. „The Neighbourhood Unit Principle and Organic Theory.” Sociological Review ,
1963.
Madanipour , A. „Marginal public spaces in European cities.” Journal of Urban Design
Vol.9 , 2004.

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
43
Rapoport, A. „Thinking about Home Env ironments.” Altman, I. și Werner, C. M. Home
Environments . New York: Plenum Press, 1985.
— „The role of neighborhoods in the success of cities.” Athens Center of Ekistics
Vol.69 , 2002.
Stein, C. „City Patterns, Past and Future.” New Pencil Points , 1942.
Talen, E. „Sense of community and neighbourhood form: An assessment of the social
doctrine of new urbanism.” Urban Studies Vol.36. Nr.8 , 1999.
Vesselinov, E., Cazessus, M. și Falk, W. „Gated Communities and Spatial Inequality.”
Journal of Urban Affairs Vol.2 9, 2007.
Zahariade, A., M. Arhitectură Locuire Oraș . București, 2016 -2017. curs anul II.

❖ Webografie
https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=mdp.39015027871410;view=2 up;seq=1 – accesat în
data de 14.01.2018
https://books.google.ro/books?id=cWLtWKEnq3EC&printsec=frontcover&hl=r o&source=gb
s_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false – accesat în data de 20.01.2018
https://www.jrf.org.uk/report/social -value -public -spaces – accesat în data de 22.01.2018
https://www.jstor.org/stable/43619552?seq=1#page_scan_tab_contents – accesat în data de
14.01.2018
https://www.jrf.org.uk/report/public -spaces -and-social -relations -east-london – accesat în data
16.01.2018
https://www.disneygoldenoak.com/neighborhoods/ – accesat în data de 02 .03.2018
http://www.celebrationrealty.com/golden -oak/ – accesat în data de 24.02.2018
http://150012987.homesconnect.com/AccountData/150012987/WDWGoldenOakCommunity
January2013.pdf – accesat în data de 24.02.2018
http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/t he-important -thing/ – accesat în data de
14.02.2018

Abraham Carmen Alina Lucrare d e disertație 2018
44
❖ Lista ilustrațiilor

Fig. 1 Relațiile interpersonale – Edward T. Hall ________________________________ _________ 5
Imagine preluată de pe: https://steemi t.com/self -help/@steembeast/proxemics -what -you-should -read-
about -the-study -of-personal -space
Fig. 2 Principiile "unității de vecinătate" ________________________________ _____________ 17
Imagine preluată din cartea Housing for the Machi ne Age a lui Clarence Arthur Perry
Fig. 3 Planul Radburn ________________________________ ____________________________ 18
Imagine preluată de pe: http://www.grids -blog.com/wordpress/wp –
content/uploads/2015/08/Stein_Radburn_Ordenacion_PLN01.jpg
Fig. 4 Vedere asupra Golden Oak ________________________________ ___________________ 32
Imagine preluată de pe: http://livetheorlandodream.com/golden -oak/
Fig. 5 "Nu mai vrem blocuri vrem parcuri" ________________________________ ___________ 34
Imagine proprie
Fig. 6 Militari Residence – trotuare aproape inexistente ________________________________ _ 34
Imagine proprie
Fig. 7 Militari Residence – Spații publice improvizate ________________________________ ___ 35
Imagine proprie
Fig. 8 Plan de situație ________________________________ ____________________________ 36
Imagine preluată de pe: http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/
Fig. 9 Spațiu p ublic – Spațiu intim ________________________________ __________________ 37
Imagine preluată de pe: http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/
Fig. 11 De la "public" la "privat" ________________________________ __________________ 38
Imagine preluată de pe: http://www.en.hierve.com/projects/santa -maria/