See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation326578568 [603052]

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https://www .researchgate.ne t/public ation/326578568
Capitolul 15 Aspecte financiare ale derul ă rii u nei afaceri interna ț ionale
Chapt er · July 2018
CITATIONS
0READS
462
2 author s:
Some o f the author s of this public ation ar e also w orking on these r elat ed pr ojects:
Factorial analysis on Int erest R ate Gap: a Glob al P erspectiv e View pr oject
Crearea, testarea ș i implement area IMMGuv – un p ache t softw are de guv ernan ț ă corpor ativ ă pentru IMM-urile din R omânia View pr oject
Paun Cristian
Buchar est Ac ademy of Ec onomic St udies
66 PUBLICA TIONS    138 CITATIONS    
SEE PROFILE
Alina Dr aghici
Buchar est Ac ademy of Ec onomic St udies
15 PUBLICA TIONS    30 CITATIONS    
SEE PROFILE
All c ontent f ollo wing this p age was uplo aded b y Paun Cristian on 24 July 2018.
The user has r equest ed enhanc ement of the do wnlo aded file.

1

Capitolul 15

Aspecte
financiare ale
derulării unei
afaceri
internaționale

Autor i: Cristian Valeriu PĂUN ; Alina
DRĂGHICI

Structură:
 Prezentarea modului în care se
intermediază resursele de
capital pe piețele financiare
internaționale;
 Înțelegerea barierelor în calea
fluxurilor internaționale de
capital;
 Mecanisme de finanțare de pe
piețele internaționale
(creditarea de pe piețele
internaționale, emisiunea de
acțiuni sau obligațiuni pe
piețele internaționale) .
Obiective:
 Înțelegerea rolului și beneficiilor
intermedierii financiare
internaționale ;
 Familiarizarea cu conceptele
fundamentale cu care se operează
în finanțarea de pe piețele
internaționale ;
 Înțelegerea principalelor
mecanisme de finanța re de pe
piețele internaționale;
 Prezentarea criteriilor în luarea
deciziei de finanțare și investiții de
pe piețele financiare internaționale.

2

MINI CAZ 1
CASETA 15.1 Finanțarea importului de echipamente complexe
Compania ROMANIA GAS TECH SA este o companie cu tradiție în producerea de robinete seismici de gaz,
robinete care se produc de peste 1 0 ani în România care are la bază o inv enție românească premiată
internațional. Compania a început să exporte cantități importante din producția sa încă de la început,
principalele piețe de desfacere fiind localizate, în principal, în Uniunea Euro peană (I talia, Grecia, Cipru). De
curând compania a identificat posibilitatea extinderii piețelor de export în afara Uniunii Euro pene în țăr i cu
risc seismic ridicat (Turcia, Japonia, Peru). Comenzile potențiale ar însemna dublarea cifrei de afaceri și,
implicit, o creștere semnificativ ă a producției realizată în prezent cu facilitățile existente. Facilitățile de
producție actuale sunt utiliza te în proporție de 1 00% (3 schimburi). Co mpania intențio nează să achizițio neze
din Italia un echipament robotizat pentru prelucrarea și fasonarea pieselo r de metal incluse în pro dusul finit.
Facilitatea de producție ar asigura necesarul de produse pentru a putea extinde piețele de desfacere în afara
Uniunii Europene și ar răspunde foarte bine strategiei de internaționalizare a co mpaniei. Valo area to tală a
echipamentului este de 1 0.000.000 Euro.
Profitul reinvestit de companie este insuficient să asigure
Compania a analizat diferitele posibilități de finanțare oferite în mo mentul de față de piețele financiare lo cale
și internaționale și a identificat următoarele finanțări pe termen mediu și lung care s -ar po trivi cu nevo ia de
finanțare asociată investiției î n echipamentul de producție ce urmează să fie importat din Italia:
– Un credit furnizor contractat de producătorul (exportatorul) italian GRIMALDI SA de la banca sa
UNICREDIT ITALIA pe o perioadă de 1 0 ani, 1 0% dobândă pe an, rambursare în rate anuale egal e, fără
perioadă de grație (perioadă în care se plătește doar dobânda), valo area creditului aco perind integral valo area
echipamentului.
– Un credit cumpărător obținut de importatorul român de la banca UNICREDIT ITALIA pe o perio adă de 15
ani, 8% dobândă pe an, rambursare în rate anuale egale, cu o perioadă de grație de 2 ani (perio adă în care se
plătește doar dobânda).
– O emisiune de obligațiuni prin ofertă publică inițială realizată de ROMANIA GAS TECH SA pe piața
londoneză (London Stock Echange) în v aloa re de 5.000.000 lire sterline, cupo n 5% pe an, valo are no minală
1 2 lire / obligațiune, preț de emisiune 1 0 lire / obligațiune, preț de răscumpărare la scadență 1 4 lire /
obligațiune, număr de obligațiuni emise 500.000, scadența 1 0 ani, răscumpărarea obliga țiunilo r de la
inv estitorii britanici se face integral la scadență. Cursul de schimb inițial este de 2 Euro / liră sterlină și se
estimează o depreciere ușoară a euro față de lira sterlină în medie cu 1% pe an;
– O emisiune de acțiuni prin ofertă publică i nițială realizată de ROMANIA GAS TECH SA pe piața euro peană
EURONEXT în v aloare de 1 0.000.000 Euro, preț de emisiune de 5 Euro / acțiune, număr de acțiuni emise
2.000.000 acțiuni, div idend estimat pentru primul an de 0.3 Euro / acțiune, rata de creștere a dividendului
este de 1 % pe an și după 1 0 ani compania estimează o răscumpărare a acțiunilo r la un preț de 7 Euro / acțiune;
– Un contract de leasing acordat de compania LEASING INTERNATIONAL ROMANIA SA companiei
românești la o rată de 120.000 Euro / lună pe o perioadă de 1 0 ani;
– O emisiune de certificate de depozitare asupra unui pachet de 2.000.000 acțiuni intermediat de banca
INVESTMENT BANK INTER NATIONAL, div idendul estimat pentru primul an fiind de 0.3 Euro / acțiune,
rata de creștere a div idendului impusă de bancă fiind de 2% pe an, banca de investiții intențio nând revânzarea
acțiunilor către emitent după 5 ani la un preț de 6.5 Euro / acțiune.
Inv estițiile presupun finanțare pe termen lung. Adesea, aceste inv estiții presupun realizarea de achiziții din
import de v aloare mare Decizia de finanțare în acest caz v a av ea în v edere atât co sturile estimate și aso ciate
fiecărei alternativă de finanțar e dintre cele de mai sus dar și o ev aluare a riscurilor și a beneficiilor aferente.

3
Mecanisme de finanțare de pe piețele internaționale

Capitalul reprezintă una dintre cele mai importante resurse economice. Atunci când
economisirea este insuficientă, ț ările sunt nevoite să apeleze la resursele de capital disponibile
la nivel regional sau global. Piețele internaționale reprezintă o alternativă tot mai importantă
pentru finanțarea dezvoltării economice, mai ales în cazul țărilor emergente. Sistemele
finan ciare au cunoscut o dezvoltare semnificativă pe parte de instrumente și mecanisme de
alocare de capitaluri la nivel internațional. Libera circulație a capitalurilor a devenit o
provocare pentru orice țară interesată de dezvoltarea sa, nefiind însă lipsită de probleme
specifice: creșterea expunerii la efectul de contagiune a crizelor financiare, creșterea
dependenței de alte piețe sau de un grup limitat de investitori sau creditori, vulnerabilități
legate de capacitatea de a rambursa finanțările contractate, riscuri sistemice suplimentare etc.

15.1. Specificul finanțării de pe piețele internaționale

Finanțarea de pe piețele internaționale are câteva trăsături specifice: pot fi de valoare mai
mare decât finanțările locale; au risc mai ridicat (implică cel puțin două riscuri suplimentare
– riscul valutar și riscul de țară cu diferitele sale forme); sunt conectate semnificativ cu
operațiunile de export (mai ales cele pe termen scurt) și cu operațiunile de import (finanțările
pe termen lung, pentru importul de echipamente și tehnologie; au o legătură puternică cu
instrumentele de plată internaționale (de e xemplu, creditul de scont este conectat cu cambia
internațională sau creditul de accept cu acreditivul documentar) și sunt mult mai complexe,
necesitând implicarea unui număr mai mare de intermediari financiari.
Atunci când vorbim de finanțare de pe piețel e internaționale vorbim de riscuri suplimentare
pe care instituțiile financiare le acoperă prin sindicalizare (un sindicat bancar este un grup de
bănci aflat pe aceeași poziție ierarhică într -un mecanism complex de finanțare). Sindicalizarea
este o strateg ie specifică finanțării internaționale și ea este prezentă atât în cazul creditării de
pe piețele internaționale (cazul creditului sindicalizat) cât și în cazul finanțării prin piețele de
capital (cazul ofertei publice inițiale – IPO) (Gaspar et al., 2016 ).
În cazul finanțării internaționale rareori vorbim de finanțare directă – accesarea directă a
resurselor de capital fără a folosi mecanismele piețelor financiare (instituții financiare,
instrumente financiare standardizate etc.). Cele mai multe finanțări de pe piețele financiare
internaționale se derulează indirect (presupun accesarea unui intermediar financiar) prin
două variante: intermedierea fără modificarea naturii instrumentelor financiare
tranzacționate și intermedierea cu modificarea naturii instru mentelor financiare
tranzacționate (Grath, 2016 ).

Intermedierea fără modificarea naturii instrumentelor financiare

În acest caz intermediarul (sau intermediarii financiari) îndeplinesc un simplu rol de a vinde
instrumente financiare emise de o companie p e piețele internaționale. Instrumentele sunt
emise de beneficiar și sunt vândute exact așa, fără a fi modificate / alterate. Intermediarii
financiari doar ajută la vânzarea acestor titluri financiare pe piețele internaționale apropiind

4
emitentul de investi torii interesați în cumpărarea acestora (vezi figura 15.1. care descrie pe
scurt mecanismul intermedierii fără modificarea naturii titlurilor financiare).
Figura 15.1. Mecanismul finanțării indirecte fără modificarea titlurilor

De exemplu, în cazul unei oferte publice inițiale de acțiuni sau obligațiuni der ulată pe piețele
internaționale intermediarii financiari implicați vor vinde titlurile fără să le modifice în vreun
fel remițând capitalul rezultat în urma subscrierii respective. Intermediarii își asumă riscuri
limitate (definite contractual) legate de vânzarea acestor ti tluri pe piețele internaționale.
Inițial se emit titlurile pe care apoi intermediarul le va vinde (Watson et al., 2000) .

Intermedierea cu modificarea naturii instrumentelor financiare

În acest caz intermediarul (sau intermediarii financiari) îndeplinesc un rol mult mai complex
și își asumă riscuri ceva mai mari decât în primul caz. Tocmai de aceea genul acesta de
intermedieri are scadențe mai scăzute și implică un volum de capital mai scăzut. În acest caz,
intermediarul financiar vinde inițial propriile sale titluri financiare (titluri A, vezi figura 15.2.)
unor investitori (deținători de capital) și apoi cu capitalul atras cumpără în nume și pe cont
propriu titluri (titluri B, vezi figura 15.2.) emise de diverși beneficiari ( entități private, entități
publice).
Figura 15.2 . Mecanismul finanțării indirecte

De regulă, scadența titlurilor financiare emise de intermediari este mai mică decât scadența
titlurilor achiziționate ulterior din capitalul mobilizat de pe piețele financiare internaționale.
Apare, implicit, un risc de lichiditate din această activitate d e intermediere (care în primul caz
nu era atât de important). Intermediarul își asumă riscul să nu poată refinanța ulterior (1) Titluri A
Investitori de pe
piețele
internaționale
Beneficiari
Intermediari financiari
pe piețele internaționale
(2) Titluri A
(4) Capital (3) Capital
(3) Titluri B
Investitori de pe
piețele
internaționale
Beneficiari
Intermediari financiari
pe piețele internaționale
(1) Titluri A
(4) Capital
(2) Capital

5
capitalul din care a acordat finanțarea către beneficiari. Tocmai de aceea, sindicalizarea
bancară este mult mai importantă în acest caz (gruparea băncilor pentru a fi capabile să
susțină financiar întregul mecanism). Cele două mecanisme devin două mecanisme de
finanțare distincte și, oarecum, independente unul de celălalt: banca nu poate condiționa
finanțarea sa prin emisiunea de titl uri proprii de finanțarea pe care o acordă mai departe.
Caracteristicile instrumentelor financiare emise de intermediar pot fi complet diferite de
caracteristicile titlurilor financiare cumpărate ulterior de intermediar din capitalurile pe care
le mobilize ază. Un exemplu ar fi un credit sindicalizat pe care o bancă îl acordă unui beneficiar
după ce în prealabil a obținut capitalul prin emisiunea de certificate de depozit (depozite la
termen) vândute către diferiți deținători de capital (Bishop, 2003) .

15.3.2. Mecanismele de finanțare de pe piețele internaționale – prezentare generală

Finanțarea internațională se impune mai ales atunci când vorbim de afaceri care au căpătat o
dimensiune internațională sub forma unor operațiuni specifice: importul de utilaj e,
echipamente sau tehnologie; exportul de bunuri sau servicii cu plată la termen (pentru
refacerea lichidității pe termen scurt); importul de bunuri și servicii cu plată în avans; importul
de materii prime pentru refacerea stocurilor necesare producției d e export; finanțarea unor
stocuri de produse fi nite destinate exporturilor (Krugman et al., 2016) etc.
Tabel 15.10. Clasificarea generală a mecanismelor de finanțare internațională

Creditul bancar internațional Fina nțarea nebancară
internaționale Emisiunea de obligațiuni /
acțiuni pe piețele
internaționale
Creditul pe termen scurt:
– Avansul în valută în contul curent;
– Creditul în descoperit de cont
(overdraft)
– Creditul de scont
– Creditul de accept
– Biletul la ordin
– Creditul de cesiune de creanță
Creditele pe termen mediu și lung:
– Creditul sindicalizat;
– Eurocreditul;
– Creditul furnizor;
– Creditul cumpărător;
– Creditul paralel;
– Creditul subsidiar; Creditele nebancare:
– Factoring -ul (termen
scurt)
– Forfetarea (termen lung)
– Leasingul internațional
(termen lung) – Oferta publică inițială (IPO)
internațională (termen lung);
– Emisiunea de certificate de
depozitare asupra acțiunilor –
DR (termen lung)
– Securitizarea (termen lung)

6
Finanțarea pe termen scurt vizează activele pe termen scurt ale companiei – stocuri de materii
prime / produse finite sau creanțele din activitatea comercială a companiei. În operațiunile
comerciale internaționale finanțarea creditului comercial devine esențială. Operațiunile
comerciale internaționale se caracterizează prin valoare mare, durată mare a livrării la extern,
riscuri mai mari etc. Vânzarea la export rareori se realizează cu plata la vedere sau cu plata în
numerar (transfer bancar). În realitate, vânzarea la export se bazează pe o plată amân ată cât
mai mult față de momentul acceptării comenzii de către exportator și se bazează pe emiterea
de instrumente financiare specifice menite să sporească siguranța plății la termen de către
importator (denumite și efecte de comerț, de exemplu o cambie s au un bilet la ordin). Creditul
comercial acordat de exportator devine esențial pentru succesul acestor operațiuni. Clienții
potențiali de pe piețele internaționale pot fi mult mai ușor câștigați dacă exportatorul le amână
cât mai mult momentul plății (le acordă un credit comercial) și folosește pentru refacerea
lichidității sale pe termen scurt mecanisme de finanțare specifice (denumite și credite de
export). Creditul comercial poate să apară și în cazul importatorului care, interesat de un
anumit stoc de produse, plătește în avans o sumă de bani exportatorului, creditându -l pe
acesta din resursele sale. Și el poate apela la servicii financiare specifice pentru a -și reface
lichiditatea.
Creditul bancar finanțează mai rar nevoi de finanțare pe termen lung da torită riscului de
lichiditate pe care și -l asumă băncile în acest caz. Finanțarea pe termen lung este mai degrabă
atributul piețelor de capital și se realizează prin instrumentele specifice acestor pi ețe (acțiuni
sau obligațiuni). O parte din creditarea i nternațională este nebancară și presupune existența
unor instituții financiare nebancare (IFN -uri, de tipul companiilor de leasing, factoring sau
forfetare) care se conectează ele la bănci înainte de a implica capitaluri în operațiuni de
finanțare mai comp lexe. Finanțarea nebancară poate fi atât pe termen scurt (factoring -ul) cât
și pe termen lung (forfetarea sau leasing -ul). IFN -urile pot lista în numele lor titluri pe piețele
de capital internaționale diversificându -și sursele de finanțare și multiplicând u-și capacitatea
de finanțare.

Tabel 15.1. Clasificarea mecanisme lor de finanțare internațională în funcție de beneficiar

Mecanisme de finanțare internațională
în favoarea exportatorilor Mecanisme de finanțare internațională în favoarea
importatorilor
Pe termen scurt:
– Creditul de scont;
– Creditul de accept;
– Factoring -ul;
– Creditul de cesiune de creanță; Pe termen scurt:
– Avansul în valută în contul curent;
– Creditul în descoperit de cont;
– Biletul la ordin;

Pe termen lung:
– Creditul furnizor;
– Forfetarea;
– Creditul paralel / subsidiar. Pe termen lung:
– Creditul sindicalizat;
– Eurocreditul;
– Creditul cumpărător;
– Creditul paralel / subsidiar;
– Oferta publică inițială (IPO) ;
– Emisiunea de certificate de depozitare asupra
acțiuni lor;
– Leasing -ul;

7
Nu toate operațiunile de finanțare îl au ca beneficiar pe exportator sau pe importator. După
caz, vorbim de mecanisme de finanțare destinate exportatorilor și de mecanisme de finanțare
destinate i mportatorilor (vezi tabelul 15.1 .)
Dacă în cazul finanțărilor pe termen scurt situația este relativ echilibrată între importatori /
exportatori, în cazul finanțărilor pe termen lung domină (ca beneficiari potențiali)
importatorii. Explicația constă în faptul că nevoia de finanțare internațională pe termen lung
apare, cu precădere, la cei care doresc să importe și să transfere tehnologie (echipamente,
utilaje, mașinării etc.).
Alegerea între toate aceste mecanisme de finanțare internațională nu este simplă și ține cont
de costul finanțării (rata internă de cost), de riscurile asociate finanțării internaționale
(riscul de țară, riscul valutar, riscul de dobândă, riscul de neplată, riscul de lichiditate). Atunci
când se ia această decizie costul (cel puțin) se analizează în termeni relativi: se comp ară
întotdeauna costul finanțării în țara exportatorului cu costul finanțării în țara importatorului .
Dacă este mai ieftin în țara exportatorului se va apela, de exemplu, la forfetare sau credit
furnizor pentru a finanța vânzarea unui echipament la export. Dacă situația este însă total
opusă (cost mai redus în țara importatorului) se recomandă, de exemplu, apelarea la o
operațiune de leasing sau la un credit sindicalizat. La fel se întâmplă și atunci când vorbim de
mecanismele de finanțare pe termen scurt: exportatorii și importatorii vor decide împreună
(prin negociere) între un credit de scont (dacă este mai ieftin creditul în țara exportatorului)
sau pentru un bilet la ordin (dacă este mai ieftin creditul pe termen scurt în țara
importatorului). Negocieri le internaționale trebuie să țină cont inclusiv de aceste aspecte
legate de finanțarea operațiunilor comerciale internaționale pentru a salva costuri importante
și pentru a asigura prețuri competitive pe piața de destinație (piața de import).

15.3.3. Cred itarea pe piețele internaționale

Creditarea internațională poate fi bancară (acordată de băncile comerciale) sau nebancară
(acordată de instituții financiare nebancare specializate). Creditarea poate fi pe termen scurt
(sub un an, cea mai mare parte a sa) și pe termen mediu și lung ( 3-5 ani termen mediu și peste
5 ani termen lung, mai riscantă, mai puțin atractivă pentru băncile comerciale) (Eun and
Resnik, 2014) .

Mecanismele de cr editare bancară pe termen scurt
Creditarea pe termen scurt este utilă pe ntru a reface lichiditatea pe termen scurt a companiilor
implicate în operațiuni internaționale. Această lichiditate este afectată de creșterea stocurilor
de materii prime importate, de creșterea stocurilor de produse finite destinate exporturilor,
de plat a unor sume în avan s către exportatori sau de încasarea la termen a unor exporturi.
Produsele de creditare bancară (cunoscute și sub numele generic de credite de export) vizează
aceste probleme specifice. O altă observație importantă este aceea că acest tip de produse
bancare sunt combinate, de regulă, cu instrumente de plată utilizate î n comerțul internațional:
avansul în valută în contul curent este combinat cu ordinul de plată internațional; creditul în
descoperit de cont este combinat cu cecul bancar internațional; creditul de scont este combinat
cu cambia cu plată la termen (time dra ft) sau creditul de accept este combinat cu acreditivul
documentar cu plată prin acceptare / negociere (Bishop, 2003) .

8

Avansul în valută în contul curent (în favoarea importatorului)
Presupune acordarea unei sume în valută direct în contul importatorilor care dau ordin băncii
lor pentru a plăti o sumă de bani în favoarea unui exportator, atunci când banca constată că
nu există fonduri suf iciente pentru a fi blocate în contul curent al importatorului (condiție
absolut necesară pentru a opera ordinul de plat ă).

Figura 15.3. Mecanismul avansului în valută în contul curent

Conform mecanismului prezentat grafic Figura 15.3., operațiunea de finanțare începe cu
livrarea mărfii de către exportator (1) care este condiționată de ordinul de plată , un instrument
de plată prin care importatorul dă ordin băncii sale de a transfera o sumă determinată de bani
în contul exportatorului (2). Condiția obligatorie ca ordinul de plată să fie operat de către
bancă este ca în contul curent al importatorului să existe disponibilul în valută necesar
efectuării plății prin ordin de plată , sumă care se blochează în cont în momentul în care ordinul
de plată este operat . În absența disponibilului, banca poate refuza plata. O terță bancă însă
(care poate fi aceeași cu banca importatorului) poate oferi un credit pe termen scurt sub forma
avansului în valută în contul curent al importatorului (3). Importat orul poate acum da ordinul
de plată băncii sale care va efectua transferul valutei către banca exportatorului (4) care va
plăti apoi contravaloarea exportului (5). Ulterior, importatorul va rambursa băncii care a
acordat împrumutul avansul în valută împreu nă cu dobânda aferentă (6).
Operațiunea permite refacerea lichidității pe termen scurt a importatorului și este posibilă
doar dacă credibilitatea acestuia în fața băncii este una foarte mare. În plus, exportatorul va
condiționa livrarea mărfii la export de prezentarea ordinului de plată. Deoarece acest ordin de
plată poate fi revocabil ulterior (înainte de a fi procesat de banca importatorului) există totuși
riscul ca exportatorul să livreze și importatorul să revoce apoi ordinul de plată dat băncii sale
(un risc pentru exportator în cazul acesta) . De aceea, este recomandabil ca livrarea să se facă
totuși doar atunci când banii sunt transferați efectiv în contul exportatorului. Există și riscul
ca, după ce a primit banii în contul său prin ordin de plată, ex portatorul să nu livreze marfa
conform contractului (un risc pentru importator) .

Creditul în descoperit de cont (overdraft , în favoarea importatorului )
Mecanismul de finanțare presupune acordarea unui credit unei companii aflată în situația
unui cont descoperit din care s -a solicitat efectuarea unei plăți cu cec internațional (un
instrument de plată la vedere) care este emis inițial în baza existenței unei sume în valută în
contul curent al importatorului (vezi Figura 15.4.). Importator Exportator
Banca
exportatorului Banca
importatorului Terță bancă 1
2
3 4 5 6

9
Mecanismul începe prin dep unerea unei sume în valută în contul curent al importatorului (1)
în vederea emiterii unei file de cec internațional (2) pentru a plăti (4) o livrare de mărfuri la
export (3). Exportatorul depune fila de cec la banca sa în vederea încasării (5) după ce a
efectuat livrarea și a primit fila de cec de la importator. Banca exportatorului remite (letric,
electronic, prin fax, prin SWIFT) fila de cec băncii importatorului pentru ca aceasta să vireze
suma aferentă înscrisă în fila de cec din contul curent al impor tatorului în contul curent al
exportatorului (6).

Figura 15.4. Mecanismul creditului în descoperit de cont (overdraft)

Dacă, între timp, importatorul folosește în alte scopuri suma în valută depusă inițial în contul
său curent la emiterea cecului (în ipoteza că banca nu a blocat această sumă el poate folosi
suma respectivă ulterior), fila de cec va fi descoperită și nu va putea fi onorată de banca
importatorului. Soluția poate veni de la o terță bancă (ce poate fi identică cu banca
importatorului) care poate oferi un credit în descoperit de cont importatorului acoperind fila
de cec prezentată la pla tă (7). Banii sunt transferați apoi către banca exportatorului (8) pentru
a ajunge în final în contul exportatorului (9). Ulterior, importatorul va restitui creditul acordat
de banca terță împreună cu dobânda aferentă, evitând o problemă neplăcută legată d e o filă
de cec internațional fără acoperire în contul său curent.

Creditul de scont (în favoarea exportatorului)
Creditul de scont este un alt credit de export utilizat frecvent în finanțarea pe termen scurt a
operațiunilor comerciale internaționale. Ace st tip de credit este legat de un alt instrument de
plată – cambia internațională (un instrument de plată internațional emis de exportator și
acceptat de importator) cu plată la termen (cambia poate fi și cu plată la vedere) .

Figura 15.5. Mecani smul creditului de scont

Importator Exportator Banca de scont
Banca
importatorului 1
8 Importator Exportator
Banca
exportatorului Banca
importatorului Terță bancă 3
1
7 6 5 10
2 4
8 9
2
5
6 3 4
7 9

10
Mecanismul creditului de scont (vezi Figura 15.5.) are la bază o operațiune de import -export
cu plată la termen pentru care, inițial, se va emite o cambie internațională de către exportator
(1) care va fi acceptată de importator (2). Pentru a fi sigur de acceptarea cambiei, exportatorul
va condiționa livrarea mărfurilor sale (3) de acest lucru. Livrarea se va efectua de către
exportator doar dacă cambia va fi acceptată de către importator și remisă acestuia. După ce
exportatorul livrează și intră în posesia cambiei cu plata la termen va contacta o bancă din țara
sa către care va remite cambia spre a fi scontat ă (operațiunea prin care banca preia un titlu
financiar înainte de scadența sa contra unei sume de bani) (4). Banca de scont acordă, în baza
cambiei acceptate, un credit de scont exportatorului înțelegând prin acesta plata la vedere a
contravalorii cambiei (valoarea din factura externă) mai puțin taxa scontului (o dobândă
calculată proporțional cu timpul rămas până la scadența cambiei (5). La scadența cambiei
aceasta va fi remisă băncii importatorului (6) pentru a fi prezentată la încasare (7).
Importatorul plătește (8) iar fondurile sunt transferate direct către banca de scont pentru a
stinge creditul de scont acordat de aceasta (9).
O particularitate a acestui credit este faptul că banca de scont nu preia riscul de neplată asociat
cambiei și îl menține sol idar la plată pe exportator alături de importator: în cazul în care
importatorul refuză să plătească cambia la scadență banca de scont va solicita exportatorului
rambursarea creditului de scont urmând ca acesta să se adreseze personal ulterior împotriva
importatorului pentru recuperarea pagubei generată de refuzul acestuia la plată. Costul
creditului de scont ține cont de acest fapt. Bonitatea exportatorului în fața băncii este mai
importantă, în acest caz, decât calitatea operațiunii de import -export sau b onitatea
importatorului care va face plata la termen. Totuși, prezența cambiei dă exportatorului un
element de siguranță în plus: în caz de refuz la plată a cambiei exportatorul va putea recupera
în instanță mult mai ușor prejudiciul decât dacă s -ar fi baz at exclusiv pe contractul semnat cu
importatorul.

Creditul de accept (în favoarea exportatorului)
Creditul de accept este tot un credit de export folosit în cazul în care în operațiunea de import –
export se folosește un acreditiv documentar cu plată prin acceptare / negociere (plată la
termen). Și el presupune existența unei cambii cu plată la termen ca re nu va fi acceptat de
importator (cazul creditului de scont prezentat anterior) ci de una din băncile implicate în
mecanismul acreditivului documentar.

Figura 15.6. Mecanismul creditului de accept

Mecanismul presupune deschiderea inițial a unui acreditiv documentar (o modalitate de plată
complexă reglementată internațional folosită în comerțul exterior) de către importator la Importator Exportator
Banca
exportatorului Banca
importatorului 4
1 3 7 6
2 5 Banca de scont
9 8
10

11
banca sa (1) prin care își asumă ferm și irevocabil că va efectua plata la termen dacă
exportatorul livrează și depune în termenul de valabili tate a acreditivului documentele
solicitate de el. Acreditivul este transmis mai departe de către banca importatorului (unde
acreditivul a fost deschis) către banca exportatorului ( sau banca notificatoare din țara
exportatorului, după caz ) (2) care va notifica exportatorului că a fost deschis un acreditiv pe
numele său. Exportatorul știe în acest moment că trebuie să livreze și să prezinte documentele
menționate în acreditiv (4). Prezentarea se face la banca exportatorului ( sau la o altă bancă –
banca p rezentatoare) care va aviza documentele și le va transmite mai departe băncii
importatorului spre a fi remise importatorului (5). Din acest moment acreditivul își continuă
mecanismul său independent de finanțarea operațiunii. Expor tatorul va emite o cambie care
va fi acceptată de către una dintre bănci le implicate în mecanismul acreditivului documentar.
Banca ce va accepta cambia poate fi banca importatorului, banca exportatorului sau o terță
bancă (bancă acceptantă). Negocierea acceptării se poate intermed ia de o terță bancă – banca
negociatoare. În cazul de față am considerat că em iterea cambiei se va face de către exportator
(în calitate de trăgător al cambie sau emitent al cambiei) pentru a fi acceptată de către banca
importatorului (în calitate de tras) (6) care va accepta cambia (7). Cambia va fi o cambie cu
plata la termen. Băncile din mecanism își vor oferi acceptul pe cambie pentru că ele au deja un
document asumat ferm și irevocabil de către importator că va plăti la termen (cererea de
deschidere de acreditiv completată inițial).
Odată acceptată cambia de către banca importatorului, exportatorul are posibilitatea să
sconteze această cambie către o terță bancă – banca de scont (care poate fi diferită de băncile
implicate sau poate fi chiar banca expo rtatorului) (8) de la care va primi un credit de scont (a
se vedea mecanismul prezentat anterior) (9). La scadență, banca importatorului va colecta
suma datorată de la importator în baza angajamentului ferm asumat în cadrul acreditivului
documentar și va p lăti în final banca de scont. Și în acest caz banca de scont menține solidar
la plată banca de accept (a exportatorului sau importatorului, după caz) și pe exportator. În
caz de neplată va recupera suma de la exportatorul care a scontat cambia urmând ca ap oi
acesta să își recupereze banii de la băncile implicate în mecanismul acreditivului documentar.
Creditul de accept este, de fapt, tot un credit de scont doar că de data aceasta acceptul nu se
mai obține de la importator ci de la una dintre băncile implic ate în mecanismul acreditivului
documentar (de regulă, fie banca exportatorului, fie banca importatorului sau o terță bancă
denumită bancă acceptantă) .

Biletul la ordin internațional (în favoarea importatorului)
Biletul la ordin (cel bancar) este în acela și timp și un instrument de plată la termen folosit în
operațiunile comerciale internaționale cât și un instrument de credit prin care banca
creditează importatorul pentru o perioadă determinată de timp. Biletul la ordin este
promisiunea fermă a importator ului de a plăti băncii sale o sumă determinată de bani la o
scadență fixă împreună cu dobânda aferentă.
Mecanismul (figura 15.7.) începe printr -o promisiune fermă asumată de importator în fața
băncii sale că va plăti la termen (să zicem 9 luni) o sumă det erminată de bani (contravaloarea
importului efectuat) împreună cu dobânda comunicată de bancă pentru această perioadă (1).
În baza acestei promisiuni, banca importatorului promite și ea că va plăti la vedere de data
aceasta o sumă determinată de bani în fa voarea exportatorului dacă acesta livrează conform
contractului de import -export (2).

12
Figura 15.7 . Mecanismul biletului la ordin internațional

Exportatorul efectuează livrarea pe adresa băncii importatorului (3) care transferă bunurile
către importator (4). Dacă importatorul confirmă că livrarea este în regulă, banca
importatorului îl plătește la vedere pe exportator urmând ca la scadență să înca seze suma
datorată de importator (inclusiv dobânda pentru perioada de creditare a acestuia). În acest fel
toată lumea are de beneficiat de pe urma operațiunii: importatorul nu trebui să plătească la
vedere, exportatorul încasează suma în momentul livrării mărfii la export în timp ce banca
câștigă dobânda aferentă.

Creditul de cesiune de creanță (în favoarea exportatorului)
Este cea mai simplă operațiune din cadrul creditelor de export și presupune cedarea creanței1
cu toate drepturile și obligațiile sale contra primirii unei sume de bani diminuată cu un
comision de risc asociat operațiunii. Pentru că intermediarul financiar preia integral din riscul
de neplată (diferit de creditul de scont), costul acestei operațiuni este ceva mai ridicat pentru
exportator (exportatorul nu primește integral suma din factura externă care este diminuată cu
prima de risc asociată operațiunii, mai mare decât în cazul creditului de scont, de exemplu ).
Figura 15.8 . Mecanismul creditului de cesiune de creanță

Mecanismul începe prin livrarea mărfurilor la export de către exportator (1). Operațiunea are
la bază o plată la termen ce va fi efectuată conform contractului de către importator ulterior.
Pentru a -și reface lichiditatea pe termen scurt, exportatorul depune documentele aferente
operațiunii de export la o bancă (sau instituție financiară nebancară) (2) de la care primește
contravaloarea exportului mai puțin un comis ion (semnificativ mai mare decât în cazul
scontului) (3). Ulterior, banca importatorului colectează contravaloarea importului de la
importator (4) și transferă suma în valută către banca exportatorului (5).

1 Creanța apare ca urmare a unei operațiuni de plată la termen a unui import, exportatorul livrând marfa
către importator are de încasat o sumă de bani de la acesta și poate ceda acest drept unui terț. Importator Banca importatorului Exportator
3 1 2
4 5 6
Importator Exportator
Banca exportatorului Banca importatorului 1
4
5 2 3

13
Mecanismele de creditare bancară pe termen mediu și lung
Creditarea bancară pe termen mediu și lung este ceva mai complicată pentru bănci pentru că
ele obțin capitalul necesar finanțării cu precădere din depozite bancare care au scadențe
reduse (maxim 2 -3 ani). Acest lucru face riscantă implicarea bănci lor în mecanisme de
finanțare pe termen lung . Pentru a mai diminua din riscul de lichiditate băncile își unesc
capacitatea de finanțare într -un grup cunoscut și sub denumirea de sindicate bancare. În unele
țări, fiind vorba de exporturi de tehnologie (valoare mare, termen de recuperare mare),
instituțiile bancare beneficiază de suportul public (bănci de export -import, finanțări cu
dobândă preferențială etc.) ca măsură activă de stimulare a exporturilor complexe.
Mecanismele de creditare bancară pe term en mediu și lung includ: creditul sindicalizat,
eurocreditul, creditul furnizor, creditul cumpărător, creditul paralel și creditul subsidiar.

Creditul sindicalizat (în favoarea importatorului)
Este mecanismul prin care un grup de mai multe bănci de pe pie țele internaționale împrumută
capital către o singură companie pe terme mediu și lung. Mecanismul are în centrul său o
bancă lider (aranjor) care poate extinde rolul său la un grup de bănci, în cazul în care suma
solicitată de beneficiar este una important ă.

Figura 15.9 . Mecanismul creditului sindicalizat

Mecanismul (figura 15.9.) este inițiat de un beneficiar (o companie care dorește să importe un
echipament de pe piețele internaționale) care se adresează unei bănci comerciale de prin rang2
cu expunere internațională importantă (1). Dacă suma solicitată de beneficiar este foarte m are
pentru această bancă ea va cere altor bănci să i se alăture în mecanism formând un prim

2 Bancă cotată foarte bine în topurile internațional e prin prisma seriozității, credibilității și experienței
sale în acordarea unor finanțări de acest tip.
Beneficiar
Grupul băncilor participante
Grupul de management
Banca lider
Memorandum de credit
Banca A
Banca B
1
3
2
4
5

14
sindicat bancar – Grupul de management al creditului sindicalizat (2). Băncile din acest
sindicat bancar vor analiza situația financiară a beneficiarului și vor sta bili împreună cu acesta
condițiile de creditare (scadență, modalitate de rambursare, dobândă, garanții, riscuri
asumate etc.). Cea mai mare parte din sumă (circa 2/3) va fi acordată de băncil e din acest prim
grup de bănci3. Restul sumei (1/3) va trebui obț inut de la grupul băncilor participante, al doilea
sindicat bancar important, aflat într -o poziție inferioară primului (3). Dacă suma nu este în
totalitate subscrisă, banca lider se poate adresa pieței financiare internaționale printr -un
memorandum de cred it (4) la care pot să răspundă un grup de bănci independente ce vor
forma un alt sindicat bancar aflat într -o poziție inferioară primelor 2 (5). În final, suma
mobilizată prin acest mecanism este remisă beneficiarului pentru ca acesta să poată iniția
opera țiunile de investiții pentru care a solicitat finanțare. În momentul de față, la nivel
internațional, vorbim de 3 forme distincte de credite sindicalizate, in funcție de diferite
caracteristici: credit sindicalizat cu garanție din partea băncii lider ( underwritting deal ) este
foarte folosit în Europa și presupune asumarea unei garanții din partea liderului că dacă
creditul nu se subscrie în totalitate va prelua banca lider diferența rămasă nesubscrisă; credit
sindicalizat de tip club ( club deal ) este fo losit pentru sume mai mici și presupune ca fiecare
bancă implicată în consorțiu să își asume o parte egală din creditul sindicalizat și, implicit, o
parte egală din comisioanele încasate de la beneficiar și credit ul sindicalizat în care băncile
depun toate eforturile pentru a mobiliza suma solicitată de beneficiar ( best efforts syndication
deal) în care vorbim de faptul că banca lider nu își asumă nicio obligație și nu oferă nicio
garanț ie suplimentară pentru suma din credit rămasă nesubscrisă de băncile im plicate în
mecanism.

Eurocreditul (acordat în favoarea importatorului)
Europiețele sunt piețe care acordă finanțară în altă monedă decât moneda locală: de exemplu,
pe piața europeană sunt acordate de către băncile europene credite în dolari care au în spa te
depozite în dolari constituite la băncile corespondente din SUA (termenul ”euro” în acest caz
nu are legătură cu moneda unică).

Figura 15.10 . Mecanismul euro -creditelor

3 Denumirea consacrată este de ”sindicat bancar” de unde și denumirea acestui mecanism de creditare
complex care presupune împărțirea între mai multe b ănci din grupurile create atât a efortului financiar
cât și a riscurilor aferente operațiunii
Beneficiar
Banca lead manager
2
Banca A
Banca C
Banca B
1
4
Grupul de
coordonare
4
3
Transfer de capital de pe
piețele locale
5

15
Acest tip de credit presupune implicarea unei bănci lider contactată de beneficiar (1) care
bancă , în funcție de volumul de capital solicitat, constituie un grup de coordonare (2).
Împreună îl vor analiza pe beneficiar pentru a stabili condițiile de creditare. În cazul acestui
credit banca lider și grupul de coordonare nu vor acorda creditul ci se vor ocupa de mobilizarea
acestuia de la băncile corespondente4 (4). Ele vor acorda creditul în baza unor credite de tip
revolving (reîncărcabile) bazate pe depozite constituite pe piața locală aferentă monedei în
care se acordă creditul (SUA dacă creditul este în USD) (5).
Practic, prin acest mecanism un pachet de credite pe termen scurt este transformat într -un
credit pe termen mediu sau lung, banca lider împreună cu grupul de coordonare asumându -și
riscurile legate de modificări de dobândă sau curs de schimb pe piețele financiare
internaționale.

Creditul furnizor (în favoar ea exportatorului)
Creditul furnizor este unul dintre cele mai utilizate mecanisme de finanțare pe termen mediu
și lung în operațiunile comerciale internaționale. Este folosit și ca mecanism de promovare
eficientă a exporturilor, mai ales cele cu nivel teh nologic ridicat , respectiv echipamente și
utilaje .
Figura 15.11 . Mecanismul creditului furnizor

Mecanismul creditului furnizor începe prin obținerea de către exportator a unei scrisori de
garanție bancară de la o bancă din țara sa. Scrisoarea de garanție se emite de către o bancă
garantă pentru a acoperi riscul de neplată de către debitor (exportatorul) aferent creditului ce
va fi acordat acestuia (1). Odată obținută scr isoarea este depusă la banca exportatorului.
Exportatorul livrează echipamentul către importator (2) cu plata la termen (3 -5 ani) urmând
să primească un credit furnizor de la o bancă din țara sa (3). La acest credit exportatorul va
plăti dobânzi pe întreag a perioadă de creditare (costul creditului este inclus în prețul de

4 Bănci aflate în relație de legătură cu alte bănci fie pentru că fac parte din același grup (filiale ale unui
lanț internațional de bănci), fie pentru că au o re lație ce durează de mulți ani în spate.
Export ator
Bancă garantă
Banca export atorului
Import ator
2
3
1
5
4

16
vânzare la export a echipamentului) (4). La scadență importatorul plătește contravaloarea
bunului importat (5) din care exportatorul rambursează creditul apoi către banca sa.
Beneficiile acestui mecanism de finanțare sunt clare: importatorul cumpără un echipament pe
care nu trebuie să îl achite la vedere, exportatorul este plătit la vedere printr -un credit pentru
un export de valoare mare (greu de recuperat) acordat de o bancă din țara sa în timp ce banca
exportatorului câștigă dobânda inclusă în prețul final de vânzare a echipamentului .

Creditul cumpărător (în favoarea importatorului)
Este similar creditului furnizor doar că, de această dată, creditul este acordat de către o bancă
din țar a exportatorului unui importator pentru a avea capacitatea financiară pentru a achita
importul de echipamente pe care dorește să îl efectueze. Un rol important în contactarea băncii
exportatorului de către importator îl joacă și exportatorul, direct intere sat în a vinde pe piețele
externe echipamente de valoare mare, pentru care găsește cu dificultate clienți cu capacitatea
financiară necesară.
Spre deosebire de mecanismul creditului furnizor, creditul cumpărător presupune atât
existența, în prealabil, a un ei scrisori de garanție bancară emisă de o bancă garantă din țara
exportatorului pentru riscul de neplată asociat creditului (1) cât și o poliță de asigurare a
creditului pentru riscul de țară emisă de o companie de asigurări specializată din țara
exportat orului (2). După ce ambele documente sunt prezentate băncii exportatorului,
exportatorul livrează echipamentul (3) iar importatorul primește un credit de la banca
exportatorului (4) pe care îl va folosi pentru a plăti la vedere contravaloarea importului.
Figura 15.12 . Mecanismul creditului cumpărător

În anumite țări aceste mecanisme sunt susținute (cofinanțate) de către agenții
guvernamentale implicate în creditarea exporturilor ( export credit agencies – ECA ). Și în
acest caz observăm faptul că importatorul nu trebuie să plătească la vedere pentru un
echipament complex, exportatorul primeș te banii la vedere în baza creditului acordat de o
bancă din țara sa importatorului iar banca câștigă dobânda aferentă. Costu l creditului poate fi
împărțit între exportator, importator și clienții acestuia care vor cumpăra bunurile realizate
Exportator
Bancă garantă
Banca exportatorului
Importator
3
2
1
4
5
Agenție guvernamentală de
creditare a exporturilor (ECA)
Companie de asigurări

17
cu ajutorul ec hipamentului importat. Și acest mecanism este adesea asociat instrumentelor
financiare de stimulare și promovare a exporturilor.

Creditul paralel (are ca beneficiar i operatori localizați în țări diferite)
Creditul paralel este un mecanism de finanțare eficient utilizat de către companiile
multinaționale în relațiile cu filialele lor sau de către instituțiile financiar -bancare care au
activitate la nivel internațional. Mecanismul are la bază un contract de credit paralel și
presupune existența unor entit ăți care să aibă interese comune legate de finanțarea pe termen
mediu și lung a dezvoltării activității lor la nivel internațional.
Să presupunem că o companie americană A are în Marea Britanie o filială a sa FA în timp ce o
companie britanică B are o fili ală FB în Statele Unite. Ambele companii multinaționale au un
interes comun – dezvoltarea filialelor din străinătate. Să presupunem că A are nevoie de
50.000 GBP în timp ce B are nevoie de 100.000 USD (admitem că 1 GBP = 2 USD). O variantă
ar fi ca A să sc himbe USD în GBP și să îi transfere filialei sale din Marea Britanie și B să
schimbe GBP în USD și să îi transfere filialei sale în SUA. O altă variantă ar fi să acceseze acest
mecanism de finanțare. Pentru a face acest lucru, se încheie inițial un contrac t de credit paralel
care setează caracteristicile principale ale operațiunii (suma, dobânda, scadențe etc.). Apoi
compania A din SUA acordă un credit în valoare de 100.000 USD filialei companiei B din
Marea Britanie și compania B din Marea Britanie acordă un credit în valoare de 50.000 GBP
filialei companiei A din SUA .
Figura 15.13 . Mecanismul creditului paralel

Problemele acestui tip de credit sunt legate de: (i) dobânzile se negociază direct între cei doi
parteneri și au la bază o estimare de curs de schimb USD / GBP pentru perioada următoare și
(ii) finanțarea se acordă de regulă din resursele proprii ale celor două companii (sau bănci)
ceea ce înseamnă că cele două companii trebuie să aibă o situație financiară care să permită
astfel de operațiuni financiare de amploare la nivel internațional .

Creditul subsidiar (are ca beneficiari operatori localizați în țări diferite)
Mecanismul creditului subsidiar reprezintă o variantă îmbunătățită a creditului paralel
rezolvând problemele specifice acestuia (mai ales cele legate de negocierea directă a
Rambursare
credit în USD
1
Compania A (SUA)
Compania B (Marea Britanie)
Filiala lui B
(din SUA )
Filiala lui A (din
Marea Britanie )
Contract de
credit paralel
3
2
Rambursare
credit în GBP

18
dobânzilor între cele două părți implicate). Acest credit pleacă de la observația că , de exemplu,
o companie A din SUA poate obține o dobândă mai bună la un credit în USD (8%) decât o
poate face o companie B din Marea Britanie (9%) în timp ce la creditul î n GBP compania A ar
obține 7% în timp ce compania B din Marea Britanie ar obține doar 6%. În această situație,
compania A (din SUA) s -ar împrumuta mai avantajos în USD în timp ce compania B (din
Marea Britanie) s -ar împrumuta mai avantajos în GBP. Compani a A din SUA are nevoie de
un credit în GBP pentru că are o filiala (FA) în Marea Britanie în timp ce Compania B din
Marea Britanie are nevoie de un credit în USD pentru că are o filială (FB) în SUA.

Figura 15.14 . Mecanismul creditului paralel

Mecanismul creditului subsidiar este inițiat de semnarea unui contract de credit între cele
două părți implicate , respectiv, cele două companii (1). În baza acestui contract, compania A
din SUA va contracta un credit în USD de la banca sa (2) pe care imedi at îl va transfera către
filiala lui B din SUA (3). Similar, compania B din Marea Britanie va contracta un credit în GBP
(4) pe care imediat îl va transfera către filiala lui A din Marea Britanie (5). Creditele sunt
acordate către filiale în aceleași condi ții în care sunt contractate de la bănci. Chiar dacă rezolvă
unele probleme aferente creditului paralel, problemele acestui mecanism de finanțare sunt
legate de următoarele aspecte : (i) companiile trebuie să aibă o situație economico -financiară
similară (r ating similar în fața băncilor) și (ii) gradul de îndatorare al celor două companii este
esențial pentru a le permite accesarea de credite suplimentare de pe piețele financiare
internaționale.

Mecanismele de creditare nebancară
Creditarea nebancară presup une implicarea unor intermediari financiari specifici nebancari
de tipul companiilor de leasing, forfetare sau factoring. Beneficiarii contactează acești
intermediari financiari în loc să se adreseze direct băncilor din diferite motive: nu au garanțiile
necesare pentru o relație cu banca, nu au experiența de piață cerută, nu au situația financiară
care să le permită un anumit nivel de bonitate5, nu au o dimensiune suficientă a afacerii care
să le permită listarea de titluri pe bursele de valori etc. Interme diarii financiari obțin capitalul
necesar pe care apoi îl direcționează către nevoile de finanțare ale beneficiarilor care îi

5 Bonitatea este capacitatea financiară a unei companii de a face față cu lichiditățile sale plăților curente
asociate afacerii pe care o derulează. Lipsa lichidităților generează o bonitate scăzută a companiilor.
Ramburs are credit î n
USD
1
Compania A (SUA)
Compania B (UK)
Filiala lui B (SUA)
Filiala lui A (UK)
Contract de credit
subsidiar
Rambursare c redit in
GBP
Banca B (UK)
Banca A (SUA)
3
5
4
2

19
contactează. Intermediarii financiari nebancari își asumă uneori mai multe riscuri decât își
asumă băncile, dovedind o flexibilita te mai mare decât acestea și o adaptabilitate mai bună la
nevoile beneficiarilor (Bothra, 2015) .
Între aceste mecanisme regăsim atât mecanisme de finanțare pe termen scurt (factoringul) cât
și pe termen mediu și lung (forfetarea și leasingul), regăsim atât operațiuni care îi au ca
beneficiari pe exportatori (factoringul și forfetarea) cât și pe importatori (leasingul).
Intermediarii financiari implicați pot mobiliza resursele financiare de pe piața locală sau de
pe piețele internaționale.

Factoringul (în favoarea exportatorului)
Factoringul este un mecanism de finanțare pe termen scurt la îndemâna exportatorilor care
au mai multe operațiuni de export în derulare. Factoringul se derulează printr -o instituție
financiară nebancară – compania de factoring (sau simplu, factor). Există în practică două
mecanisme de factoring: factoringul cu plată la vedere (clasic) și factoringul cu plată la termen
(o scadență ulterioară livrării) . Doar prima variantă are și o finanțare asociată. A doua variantă
este doar un serviciu de colectare a creanțelor externe de către o firmă specializată, fără a
implica finanțare din partea factorului.

Factoringul cu plată la vedere (factoringul clasic)
În cazul acestei operațiuni vorbim de gestionarea în totalitate a contului clienț i (externi) a unei
companii de export, inclusiv finanțarea creditelor comerciale derivate din aceste operațiuni
comerciale dezvoltate pe piețele internaționale.
Operațiunea de factoring se bazează p e activitatea de export a unei companii care livrează la
extern cu credit comercial în spate (plată la termen) (1). Exportatorul depune, în baza unui
contract de factoring, toate facturile la o instituție financiară nebancară – factorul (2). În
prealabil, factorul se finanțează de pe piețele financiare internațio nale (3). Din resursele
aferente factorul plătește la vedere toate facturile depuse de exportator (4). La o dată ulterioară
livrării (sub un an de regulă) importatorii plătesc contravaloarea facturilor lor (5). Banii sunt
transferați de banca importatorulu i către factor (6). Din aceste sume factorul returnează
finanțările contractate de pe piețele financiare internaționale (7).
Figura 15.15 . Mecanismul factoringului cu plată la vedere

Exportator Importatori
Factor
Piețe financiare
internaționale Banca importatorului 1
2 4
3 5
6
7

20
Costul acestei operațiuni include trei componente: un comision plătit de aderent (exportator)
către compania de factoring , o dobândă calculată pe baza condițiilor de finanțare de pe piețele
internaționale și o garanție de 10% din contravaloarea facturilor reținută inițial de compania
de factoring din sumele virate exportatorului dar care se va restitui însă la scadență atunc i
când sunt încasate facturile.

Factoringul cu plată la scadență
Operațiunea este mult mai simplă și nu implică finanțarea din partea factorului. În acest caz
vorbim, mai degrabă, de un serviciu de natură juridică ce are legătură cu recuperarea
creanțelor incerte. Având competențe explicite în acest domeniu, fa ctorul poate consilia
exportatorii cu privire la conținutul contractelor de import – export și la posibile clauze menite
să ajute încasarea fără riscuri majore / costuri semnificative a acestor facturi la scadența lor.

Figura 15.16 . Mecanismul factoringul ui cu plată la scadență

Mecanismul presupune colectarea facturilor din operațiunile de export de către exportator (1)
și depunerea lor la factor în vederea încasării contravalorii lor la scadență. Factorul încasează
de la importatori contravaloarea exporturilor (3) și, după ce banii sunt transferați de către
banca importatorului (4), îl plătește la termen pe exportator (5). În acest caz exportatorii
plătesc d oar un comision pentru serviciile prestate de factor (administrarea contului clienți
externi).

Forfetarea internațională (în favoarea exportatorilor )
Operațiunea de forfetare internațională se utilizează în cazul unor exporturi de valoare mare
și cu scade nță ridicată. Spre deosebire de factoring, mecanismul forfetării internaționale
vizează o singură operațiune de export (factoringul se referă la toate facturile depuse de
exportator). În plus, operațiunea de factoring este o operațiune de finanțare pe term en scurt
în timp ce forfetarea este o operațiune de finanțare pe termen lung.
Ca și la factoring, în cazul forfetării vorbim de livrarea la extern a unui utilaj sau echipament
cu plată pe termen mediu sau lung (3 -5 ani). Exportatorul de pune documentele de livrare
(contract, factură externă, documente de plată cum ar fi acreditivul) la instituția de forfetare
care se refinanțează de pe piețele financiare internaționale. La scadență, din suma recuperată
de la importator , instituția de forfetare rambursează fi nanțarea (și costul aferent acesteia) și
reține diferența în contul său. Operațiunea presupune plata unui comision de către exportator ,
a unei dobânzi și a unei garanții (de regulă 10%) reținută inițial de instituția de forfetare din Exportator Importatori
Factor Banca importatorului 1
2 5 3
4

21
suma remisă exportator ului și care se restituie la încasarea la termen a exportului supus
forfetării.
Figura 15. 17. Mecanismul forfetării internaționale

Leasingul internațional (în favoarea importatorilor)
Este o operațiune de finanțare pe termen lung destinată importatorilor de tehnologie.
Operațiunea este foarte utilă pentru companiile aflate la început (fără experiență
semnificativă) care nu au prea multe garanții în fața creditorilor bancari. Caracteristica
fundamentală a acestei operațiuni este că importul de tehnologie va fi realizat efectiv de
compania de leasing care apoi va închiria echipamentul către beneficiarul real.
Operațiunea este inițiată de un beneficiar interesat să importe un bun de echipament din
străinătate (1). El va contacta o companie de leasing care, la indicațiile beneficiarului, va
importa în numele și pe contul său bunul indicat de la exportator ( 2). Bunul este livrat pe
adresa beneficiarului (3). Compania de leasing va contracta finanțarea necesară în numele și
pe contul său de pe piețele locale și internaționale (credite, listare de acțiuni / obligațiuni) (4).

Figura 15. 18. Mecanismul leasingulu i internaționale

Beneficiar
Companie de
leasing
Exportator
Bănci
Piețe internaționale de
capital
1
2
3
4
5
6
7
3
7
Exportator
Importatori
Instituție de forfetare
Piețe financiare
internaționale
Banca importatorului
1
2
4
5
6

22
Finanțarea permite plata la vedere a importului efectuat (5). Ulterior, beneficiarul va plăti
companiei de leasing o chirie pentru bunul contractat (taxe de leasing) (6). Din aceste taxe de
leasing compania rambursează finanțarea contractată și colectează profitul său (7).

15.3.4. Emisiunea de obligațiuni și acțiuni pe piețele internaționale
O alternativă pen tru finanțarea prin credit bancar este finanțarea prin piața de capital. Piețele
internaționale de capital oferă, spre deosebire de creditul bancar, un volum de capital mult
mai mare și posibilitatea unor scadențe mult mai mari (chiar nelimitate în cazul a cțiunilor).
Principalele instrumente care pot fi emise pe piețele internaționale sunt: (i) obligațiunile:
instrumente cu venit fix (de regulă), cu scadență fixă care presupun returnarea la scadență a
capitalului împrumutat și (ii) acțiunile: instrumente cu venit variabil (dividend) care depinde
de profitul realizat de emitent, nu au scadență și oferă deținătorului dreptul de a lua parte la
deciziile companiei emitente. Pe piețele internaționale se emit și instrumente hibrid:
certificatele de depozitare asup ra acțiunilor (DR -uri)6, obligațiuni convertibile în acțiuni sau
obligațiuni cu bon de subscriere în acțiuni).
Principalele mecanisme asociate emisiunii de titluri pe piețele financiare internaționale sunt:
oferta publică inițială, emisiunea de certificate de depozitare asupra acțiunilor și securitizarea.

Oferta publică inițială pe piețele internaționale
Emisiunea de obligațiuni sau acțiuni pe piețele internaționale se poate realiza prin plasament
direct (mai rar) sau prin ofertă publică inițial ă (IPO). O ofertă publică inițială de acțiuni sau
obligațiuni este internațională dacă: (i) banca lider este o bancă străină; (ii) ofertarea titlurilor
se face simultan pe piața locală și pe o piață internațională; (iii) ofertarea titlurilor se face pe
mai multe pieț e financiare internaționale simultan și (iv) ofertarea se face pe europiețe
(Gregoriou, 2005) .
Mecanismul ofertei publice inițiale internaționale (IPO) este inițiat de către un beneficiar care
intenționează să obțină capital de pe piețele financiare intern aționale pe care să îl utilizeze
(eventual) pentru importul de echipamente. Beneficiarul se adresează băncii lider într -o primă
etapă care, în funcție de importanța emisiunii de titluri, va constitui un sindicat bancar
denumit grupul de coordonare și / sau garantare . Rolul acestui grup este de a coordona
întreaga operațiune. Ei îl vor analiza pe beneficiar și vor stabili condițiile de emisiune care vor
fi înscrise într -un document numit prospect de emisiune ce va fi pus la dispoziția investitorilor.
În urmă toarea etapă grupul de coordonare va constitui un alt sindicat bancar denumit grupul
de plasament garantat care va oferta titlurile în regim garantat (adică își asumă titlurile
rămase nesubscrise de investitori). Un alt grup este grupul de plasament sau grupul de
vânzare care va ofertat titlurile fără garanții suplimentare legate de posibilitatea nesubscrierii.
Grupul de plasament garantat plasează circa 2/3 din titluri în regim garantat în timp ce grupul
de vânzare va plasa doar 1/3 din titluri (Westenbe rg, 2014) .

6 Instrumente care au în spate pachete de titluri financiare depuse în custodie la o bancă specializată.

23
Figura 15.19 . Mecanismul ofertei publice internaționale de obligațiuni / acțiuni

În cazul ofertei publice pot exista 2 situații: (i) supra -subscriere (situația în care ordinele de
subscriere pentru titlurile financiare oferite depășește ofe rta de titluri) : este un caz fericit
pentru beneficiar însă problematic pentru investitori care vor subscrie pentru titluri (le vor și
achita) urmând ca ulterior să primească mai puține titluri decât au subscris și diferența de
capital subscrisă conform cu pro-rata share7; (ii) sub-subscriere (situația în care ordinele de
subscriere pentru titlurile financiare oferite este mai redusă decât titlurile oferite prin ofertă
publică inițială) : este o situație dificilă pentru emitent care constată că investitorii nu au
încredere în proiectul sau compania emitentă și ezită să subscrie pentru titlurile emise. În
acest caz există câteva soluții: road -show – promovarea ofertei publice de către specialiști;
garanție din partea grupului de coordonare prin plata unui comi sion suplimentar de garantare
a ofertei publice; ajustarea unor caracteristici ale titlurilor cum ar fi prețul de emisiune sau
prețul de răscumpărare sau acordarea de drepturi suplimentare investitorilor (de exemplu
existența unui drept explicit de vânzare a titlurilor financiare acordat fie emitentului – call
option fie cumpărătorului de titluri – put option ); acceptarea sumei subscrise (mai mică) de
către emitent (caz mai rar pentru că este afectat prestigiul băncii lider și al băncilor din grupul
de coor donare al ofertei publice internaționale) (Espinasse, 2014) .

Emisiunea de certificate globale de depozitare asupra acțiunilor
Este un mecanism foarte eficient mai ales pentru companiile mai puțin cunoscute pe piețele
internaționale provenind din piețe emergente care nu au o piață de capital suficient de

7 Se calculează pornind de la totalul acțiunilor subscrise de toți investitorii și acțiunile subscrise de
fiecare. De exemplu, dacă în total s -au subscri s 1.000.000 acțiuni și investitorul X a subscris pentru
100.000 acțiuni, pro -rata share în cazul său va fi 100.000 / 1.000.000 = 10% din acțiunile emise. D acă
au fost emise doar 500.000 de acțiuni el va primi în final doar 10%*500.000 acțiuni adică 50.000
acțiuni și nu 100.000 de acțiuni câte a subscris inițial. Diferența de bani îi va fi restituită ulterior.

24
dezvoltată și racordată la piața globală. Este o alternativă foarte eficientă la oferta publică
inițială internațională (Melvin & Norrbin, 2016) .
Certificatele de depozitare au la bază un pachet de titluri financiare pe care emitentul nu le
remite către investitori direct ci le depune în custodia unei bănci. Acest pachet este apoi utilizat
ca fundament pentru un pachet de titluri specifice (aceste certificate de depozitare) pe care un
alt emitent (o bancă de investiții de prim rang) le va emite în numele și pe contul său către
investitori de pe piețele internaționale. În acest fel, emitentul inițial (o companie ce dorește să
dezvolte un proiect) intră indirect în contact cu investitori străini și reușește să mobilizeze
capital în condiții mult mai bune decât dacă ar face acest lucru printr -o ofertă publică inițială
adresată direct de către ea piețelor financiare internaționale. Certificatele de depozitare se pot
emite regional (ADR – American depositary receipts; EDR – European depositary receipts)
sau chiar global (GDR – Global depositary receipts).
Acest tip de instrument este unul foarte complex și adesea invocat că a stat la baza contagiunii
crizelor financiare la nivel regional și global, prin legăturile și relațiile contractuale pe care le
generează.

Figura 15.20 . Mecanismul emisiunii de certificate de depozitare asupra acțiunil or pe piețele
financiare internaționale

Mecanismul este inițiat de un beneficiar care dorește să mobilizeze capitaluri de pe piețele
financiare internaționale și care se adresează unei bănci depozitare (o bancă internațională de
investiții de prim rang, rating AAA cu notorietate la nivel regiona l sau global)(1). Banca
depozitară contactează o bancă custode din țara emitentului (2) pentru a prelua în custodie
titlurile financiare ale acestuia (3). Banca custode notifică băncii depozitare că a fost emis și
depus un pachet de titluri financiare în s eiful său (4). În baza acestui pachet de titluri
financiare, banca depozitară inițiază o ofertă publică inițială de certificate de depozitare (5) și
colectează capitalul rezultat în urma subscrierii publice inițiale (6). Capitalul este transferat
beneficia rului pentru a fi investit (7). Ulterior, beneficiarul înregistrează un profit pe care îl
transferă sub formă de dividend băncii custode pentru pachetul de titluri financiare deținut în
custodie de această bancă (8). Dividendele sunt convertite în valută ș i transferate către banca
Țara A
Țara B
Beneficiar
Banca depozitară
Bancă custode
Investitori
1
2
3
5
6
7
8
9
4
10

25
depozitară (9). Din aceste dividende banca depozitară plătește un randament investitorilor
pentru certificatele de depozitare cumpărate de aceștia (10) și restul îl reține ca profit pentru
implicarea sa în această operațiune comp lexă de finanțare la nivel internațional.
Operațiunea este foarte avantajoasă pentru fiecare parte implicată: beneficiarul are acces mai
facil la resursele de capital private de pe piețele financiare internaționale (era mult mai dificil
de realizat un IPO direct din cauza riscurilor mai mari asociate emitentului); banca depozitară
câștigă din diferența între dividendele încasate (pe pachetul de acțiuni depus la banca custode)
și dividendele plătite (pentru certificatele de depozitare); banca custode câștigă comisioanele
de custodie și de schimb / transfer valutar de dividende către banca depozitară și investitorii
câștigă faptul că investesc în titluri cu risc foarte scăzut (AAA) primind un randament mai
mare decât dacă ar investi în titluri de stat (de exem plu).

Securitizarea pe piețele internaționale
Este o operațiune destinată, mai degrabă, intermediarilor financiari implicați în diferite
mecanisme de finanțare: companii de leasing, companii de forfetare, companii de factoring,
bănci de economii etc. Meca nismul permite consolidarea activelor financiare ale acestor
intermediari și transformarea lor în capital lichid (Buchanan, 2016) .

Figura 15.21 . Mecanismul securitizării pe piețele financiare internaționale

Mecanismul poate fi inițiat, de exemplu, de o companie de leasing care, în prealabil, a semnat
o serie de contracte de leasing cu diferiți clienți (1) care plătesc rate către această companie
(2). Compania de leasing va crea cu ajutorul unor bănci în calit ate de sponsori o companie
dedicată (SPV – special purpose vehicle ) (3) către care va transfera întreg portofoliu de
contracte de leasing semnate anterior (4). Vehiculul financiar creat în acest scop (SPV) va
solicita un rating de la o agenție de rating (5 ) și va solicita garanții de la o bancă garantă pentru (1) Contracte
de leasing
Companie de lea sin g
Clien ți
(2 ) Rate
SPV
Sponsor 1
Sponsor 1
Sponsor 1
(4) Transfer
pa ch et
con tr a cte
lea sing
(3 ) Cr ea r ea u n ei com pa n ii
dedica te (SPV )
In v estitori
(7 ) IPO de
obligațiuni
A g enție de rating
Ba n că garantă
(6 ) Garanții
(5 ) AAA Rating
(8) Capital subscris
(9 ) Tr a n sfer de
ca pital
(10) Rate
Bă n ci
Cr edite
(11) Cupon

26
riscul de neplată asociat clienților din portofoliu de contracte de leasing (6). Apoi va emite pe
piețele financiare internaționale prin ofertă publică inițială obligațiuni (sau acțiuni) către
investit ori care pot subscrie pentru aceste titluri beneficiind (eventual) de credite din partea
băncilor (7). Acești investitori pot achiziționa în marjă aceste titluri (nu trebuie să aibă decât
o mică parte a capitalului necesar subscrierii). Odată încheiată sub scrierea capitalul subscris
(8) este transferat de SPV către compania de leasing care se poate concentra pe semnarea de
noi contracte. Clienții vechi vor plăti ratele către SPV (10) care va plăti mai departe dividende
investitorilor care au subscris pentru aceste titluri (11). În final și ei vor putea returna creditele
contractate cu ajutorul cărora au făcut aceste investiții.

27
ANEXA 1: Decizia de finanțare pe piețele internaționale

Finanțarea de pe piețele internaționale s -a intensificat în ultimele dece nii ca urmare a
liberalizării conturilor de capital, a globalizării economiei, a intensificării gradului de integrare
a piețelor. Decizia de finanțare de pe piețele internaționale este complexă și are la bază cel
puțin două criterii: costul capitalului și riscurile asociate fluxurilor financiare internaționale.
Decizia de finanțare ține cont de două variabile fundamentale: cursul de schimb valutar (în
cazul deprecierii monedei locale finanțarea internațională în valută se scumpește) și de
evoluția dobânzilo r pe piețele internaționale (când dobânda are tendințe de creștere se preferă
instrumentele cu dobândă fixă; când dobânda are tendințe de scădere se preferă instrumentele
cu dobândă variabilă etc.). Riscul sistemic este și el important pentru că, în funcți e de acesta,
finanțările pot avea scadențe mai scurte sau mai mari sau pot avea modalități de rambursare
mai accelerate.

15.2.1. Costul capitalului în finanțarea internațională

Atunci când vorbim de analiza costului capitalului asociat unui mecanism de finanțare (credit
internațional, obligațiuni sau acțiuni emise pe piețele internaționale) pornim de la valoarea
timp a banilor (rata de actualizare) și de la schema de amortizare a acestor mecanisme de
finanțare pe baza căreia determinăm fluxurile viitoare generate de mecanismul respectiv
(fluxurile sunt denumite generic anuități).
În evaluarea costului capitalului asociat finanțării de pe piețele internaționale vorbim de
următoarele etape:
– Stabilirea nevoii de finanțare pentru un proiect de investiții;
– Determinarea structurii optime de capital (proporția fiecărei surse de finanțare care acoperă
nevoia de finanțare);
– Alegerea celei mai bune variante de finanțare pe fiecare sursă de finanțare pe baza unor
criterii specifice (VAN fi nantare ; RIC finantare );
– Determinarea costului capitalului pe fiecare sursă de finanțare;
– Determinarea costului mediu ponderat al capitalului (CMPC) care combină ponderat costul
tuturor surselor de finanțare de pe piețele internaționale implicate.
În alegerea celei mai bune v ariante de finanțare folosim doi indicatori specifici: valoarea
actualizată netă (VAN) care compară, de exemplu, creditul inițial cu suma actualizată a
anuităților generate de acest credit (principal și dobândă) și rata internă de cost (RIC) care se
determ ină prin egalarea VAN finanțare cu zero.
Criteriile pentru alegerea celei mai bune variante de finanțare sunt următoarele:
VAN fi nanțar e =C i ni ți al – ∑𝐴𝑛
(1+𝑘)𝑛𝑆𝑐𝑎𝑑𝑒𝑛 ță
𝑛=1 RIC fi nanțar e = k* VAN fi nan țar e=0
Varianta cea mai bună: max VAN fi nanțar e Vari anta cea mai bună: min RIC fi nanțar e
Aplicând aceste criterii (max VAN; min RIC) putem decide între două variante de finanțare
(de exemplu, un credit în EUR vs un credit în USD). VAN fi nanțar e are dificultatea că se bazează
pe estimarea unei rate de actuali zare k (reflectă dobânda așteptată în medie pe întreaga
perioadă de finanțare și trebuie estimată) în timp ce RIC fi nanțar e are dificultatea legată de

28
determinarea sa cu acuratețe (în practică folosim diferite metode de calcul, inclusiv o metodă
grafică de determinare a sa). Cele două criterii ar trebui să conducă la aceeași decizie. În cazul
în care nu se întâmplă acest lucru înseamnă că s -a pornit de la condiții inițiale diferite și că nu
putem folosi corect aceste criterii pentru a decide.

CASETA 15.2 . Alegerea celei mai bune alternative de finanțare de pe
piețele internaționale
O companie românească ROMIMPORT SA se decide să achiziționeze de pe piețele internaționale
un echipament în valoare de 3.000.ooo EUR pentru care intenționează să contracteze un credit
internațional. În urma analizei ofertelor primite de la diferite bănci compania ROMIPORT SA s -a
oprit la două alternative de creditare:
Credit sindicalizat – BANCA A (EUR) Credit cum părător – BANCA B (USD)
Valoare credit: 3.000.000 EUR
Scadență: 5 ani
Perioadă de grație: 2 ani
Rambursare: serii anuale egale
Dobândă: 10% pe an (plătibilă anual, în
perioada de grație nu se plătește dobândă) Valoare credit: 4.500.000 USD
Scadență: 5 ani
Perioadă de grație: nu
Rambursare: anuități constante
Dobândă: 12 % (plătibilă anual)
Tablourile de amortizare aferente celor două credite internaționale sunt:
Creditul sindicalizat în EUR (Banca A):
Anii Principal Dobândă Anuitate Cap. răm as
1 0 0 0 3300000
2 0 0 0 3630000
3 1210000 363000 157 3000 2420000
4 1210000 242000 1452000 1210000
5 1210000 121000 1331000 0
Creditul cumpărător în USD (Banca B):
Anii Principal Dobândă Anuitate Cap. răm as
1 7 08344 540000 1248344 37 91656
2 7 93345 454999 1248344 2998311
3 888546 3597 97 1248344 21097 65
4 99517 2 25317 2 1248344 1114593
5 1114593 1337 51 1248344 0
Varianta cea mai bună de credit va fi cea care va avea maxim de VAN cr edi t și minim de RIC cr edi t .
Pentru a putea estima VAN cr edi t și RIC cr edi t mai avem nevoie de câteva informații: cursul de schimb
inițial este de 4,5 lei/EUR și 3 lei / USD și pentru leu/EUR estimăm o depreciere medie anuală de
5% în timp ce pentru leu / USD estimăm o depreciere medie anuală de 2%. Rata de actualizare
pentru sum ele denominate în lei o presupunem a fi 8% pe an (o medie estimată pentru dobânda
la lei în perioada următoare – vorbim de o perioadă de 5 ani cât este scadența aferentă celor două
credite pe care dorim să le comparăm).
Indicatori Credit EUR Credit USD
VA 17 545127 15826052
VAN -4045127 -2326052
RIC 15.5% 14.2%
Conform calculului, deși inițial ROMIMPORT SA ar fi fost tentată să accepte creditul în EUR
(dobânda era de 10% față de 12% la creditul în USD), observăm că cea m ai bună variantă
indicată de VAN și RIC este creditul în USD .

29
O problemă aparte atunci când vorbim de finanțarea de pe piețele internaționale este
denominarea în monede diferite a mecanismelor de finanțare pe care le comparăm (un credit
în EUR vs. un credit în USD) (Madura, 2014). Dacă am dori să calculăm VAN pentru cele două
credite unul va fi denominat într -o monedă (EUR în exemplul din Caseta 15.2.) în timp ce
celălalt va fi denominat în altă monedă (USD în exemplul nostru). În practică găsim câteva
soluții la această problemă (am discutat aceste soluții pe exemplul din Caseta 15.2. ):
A. Criteriul VAN finanțare (vom alege varianta care are VAN cel mai mare) :
Metoda 1: Se estimează o rată de actualizare pentru sumele în EUR și a unei rate de
actualizare pentru sumele în USD (dobânda așteptată pentru cele două monede pentru
perioada de creditare). Pe baza acestor rate de actualizare se calculează VAN fi nanțar e pentru cele
două credite și apoi se folosește un curs de schimb inițial pentru a transforma cele două VAN
în aceeași monedă. Cursul de schimb inițial poate fi folosit în acest caz pentru că toate sumele
sunt aduse din viitor în prezent, la momentul contractării creditului. La final vom putea
compara cele două VAN și vom decide pentru creditul cu VAN cel mai mare;
Metoda 2: Se estimează o rată de actualizare (pentru EUR de exemplu) ș i un curs de schimb
între cele două monede (EUR/USD). Se transformă sumele din USD în EUR și se vor actualiza
cu rata de actualizare pentru EUR anuitățile din ambele credite și apoi se va compara VAN
(vom decide pentru creditul cu VAN cel mai mare);
Metoda 3: Se estimează două rate de actualizare (pentru EUR și USD), se actualizează
anuitățile din cele două credite și la final VAN -ul unuia dintre credite va fi transformat în
moneda celuilalt credit prin folosirea unui curs mediu determinat pe baza unei est imări de
curs de schimb aferent perioadei de creditare (nu se va folosi cursul de schimb inițial ca în
cazul metodei 1).
Sintetizând, atunci când avem de comparat 2 finanțări denominate în monede diferite avem
nevoie de următoarele lucruri (după caz): esti marea a două dobânzi (metoda 1); estimarea
unei dobânzi și a unui curs de schimb (metoda 2) sau estimarea a două dobânzi și a unui curs
de schimb (metoda 3). Observăm deci că dobânda și cursul de schimb sunt variabile
macroeconomice fundamentale în estimar ea costului capitalului asociat finanțării
internaționale.
B. Criteriul RIC finanțare (vom alege varianta care are RIC cel mai mare) :
Metoda 1: Se calculează pur și simplu RIC pe sumele în valută fără ca ele să fie transformate
în aceeași monedă. Teoretic, RIC nu este sensibil la cursul de schimb fiind rezultatul
matematic al ecuației VAN finanțare = 0;
Metoda 2: Se estimează un curs de schimb și se transformă anuitățile unui credit în moneda
celuilalt credit. Folosind anuitățile neactualizate denominate în aceeași monedă se va calcula
RIC și se va decide pentru creditul care are RIC cel mai mic (costul cel mai mic). Este
recomandată folosirea acestei metode care ajustează costul capitalului la riscul valutar
(volatilitatea de curs de schimb).
Sintetizând, în cazul RIC avem nevoie de o estimare de curs de schimb pentru a putea estima
corect costul asociat fiecărei alternative de finanțare și pentru a putea decide corect în această
privință.

30
Costul emisiunii de obligațiuni pe piețele internaționale
Cea mai bună măsură a costului unei finanțări de pe piețele financiare internaționale este rata
internă de cost (RIC) și nu dobânda asociată instrumentului financiar prin care se realizează
această finanțare . Pentru a putea evidenția acest lucru un exemplu foarte bun este cel al
emisiunii de obligațiuni pe piețele internaționale (Caseta 15.3.).

Costul emisiunii de acțiuni pe piețele internaționale
În cazul emisiunii de acțiuni pe piețele internaționale vorbim de o problemă suplimentară
legată de faptul că aceste instrumente nu au scadență și, în consecință, determinarea RIC acțiuni
este imposibilă (am avea un infinit de fluxuri financiare). Pentru a rezolva această problemă
în practică folosim câteva scenarii reducționiste care se bazează pe o serie de ipoteze: a.
Dividendul este constant; b. Dividendul crește constant cu o rată g care poate fi estimată și
care este mai mică decât rata de actualizare ; c. Putem estima un preț de răscumpărare al CASETA 15.3. Costul emisiunii de obligațiuni pe piețele
internaționale
O companie românească ROMIMPORT SA se dec ide să achiziționeze de pe piețele internaționale
un echipament în valoare de 5.000.ooo EUR pentru care intenționează emită obligațiuni pe piața
europeană prin ofertă publică inițială (IPO) în următoarele condiții: numărul total de obligațiuni
emise 1.000. 000; preț de emisiune de 5 EUR / obligațiune; valoare nominală 6 EUR / obligațiune;
preț de răscumpărare 8 EUR / obligațiune; cupon de 10% pe an plătibil anual; scadența 10 ani cu
rambursarea obligațiunilor la finalul scadenței (tranșă finală). Cursul de s chimb inițial este de 4.5
lei / EUR și se estimează o depreciere a leului în raport cu EUR anual de 5%.
În mod eronat am putea considera că această emisiune de obligațiuni ar avea un cost anual la
nivelul cuponului de 10% (dobânda este costul capitalului). În realitate, cea mai bună măsură a
costului capitalului este RIC fi nanțar e ca fiind soluția ecuației VAN obl i gațiuni = 0. Pentru a putea rezolva
această ecuație avem nevoie de tabloul de amortizare aferent acestei emisiuni de obligațiuni pe
piețele interna țional prin mecanismul IPO:
Anii Principal Cupon Prima An (EUR) Cap. ramas An (lei)
1 0 600000 0 600000 6000000 2835000
2 0 600000 0 600000 6000000 297 67 50
3 0 600000 0 600000 6000000 3125588
4 0 600000 0 600000 6000000 3281867
5 0 600000 0 600000 6000000 3445960
6 0 600000 0 600000 6000000 3618258
7 0 600000 0 600000 6000000 37 9917 1
8 0 600000 0 600000 6000000 3989130
9 0 600000 0 600000 6000000 4188586
10 6000000 600000 2000000 8600000 0 63038222
Plecând de la fluxurile (anuitățile) exprimate în lei (folosind cursul de schimb am estimat un curs
de schimb pentru cei 10 ani de credit obligatar), am obținut în final o rată internă de cost de 21%
pe an:
RIC(obligațiuni) 21% pe an
Cupon 10% pe an
Observăm, așadar, că dacă am fi mers pe cupon costul ar fi fost la jumătate față de costul real al
emisiunii de obligațiuni pe piețele internaționale determinat pe baza ratei interne de cost (cea mai
bună măsură a costului unui mecanism de finanțare).

31
acțiunilor de pe piață (delistarea companiei) care să fie acceptat de investitori după o perioadă
determinată sau d. Putem estima un coeficient de risc asociat companiei / pieței unde aceasta
activează și putem aproxima costul cu așteptarea de câștig a investitorilor (CAPM).

Costul mediu ponderat al capitalului în finanțarea internațională
Atunci când pentru o investiție combinăm mai multe surse de finanțare (credite, obligațiuni și
acțiuni) costul aferent se determină pe baza costului mediu ponderat al capitalului (CMPC)
care va ține cont de structura de capital (ponderea w i a fiecărei surs e de finanțare în total
necesar de finanțare) precum și costul aferent fiecărei surse de finanțare (RIC). În CMPC vom
ține cont și de scutul fiscal aferent finanțării prin credite bancare și obligațiuni: dobânda se
plătește înainte de impozitare în timp ce dividendele aferente acțiunilor se plătesc după
impozitare (T). În CMPC pot fi incluse și surse proprii (profit reinvestit) pentru care putem
determina un cost prin metode specifice (bazate, de exemplu, pe costul de oportunitate).
Formula CMPC este următo area:
CMPC =(1−T)×[wcredit ×RICcredit +wobligațiuni ×RICobligațiuni]+wacțiuni ×RICacțiuni
Un de, T – impozitul pe profit; w i – ponderea fiecărei surse de finanțare (i); RIC i – costul fiecărei surse de finanțare (i).
CASETA 15.4 . Costul emisiunii de acțiuni pe piețele internaționale
O companie românească ROMIMPORT SA se decide să achiziționeze de pe piețele internaționale
un echipame nt în valoare de 2.000.ooo EUR pentru care se decide să emită acțiuni prin ofertă
publică inițială derulată pe piața europeană în valoare nominală de 10 EUR / acțiune. Pentru a
putea determina costul aferent acestei emisiuni internaționale de acțiuni prin ofertă publică
presupunem că pe primul an dividendul este de 1 EUR / acțiune, pe al doilea an dividendul este de
1.2 EUR / acțiune, pe al treilea an 1.5 EUR / acțiune, pe al patrulea an și al cincilea an dividendul
se stabilizează la 1.6 EUR / acțiune. Av ând în vedere că inițial cursul de schimb este de 4.5 lei /
EUR și estimăm o depreciere a leului cu 5% pe an și că estimăm faptul că după 5 ani vom putea
răscumpăra de pe piețele internaționale acțiunile cu 17 .5 EUR / acțiune vom determina costul
acestei e misiuni pornind de la fluxurile financiare viitoare implicate pe care le vom introduce într –
o ecuație VAN acțiuni = 0.
Fluxurile viitoare aferente acestei emisiuni de acțiuni sunt (în EUR și lei):
Inițial 45
Anul 1 -4.7 25
Anul 2 -5.9535
Anul 3 -7 .81397
Anul 4 -8.7 5165
Anul 5 -109.696
RIC (acțiuni) 29% pe an

CASETA 15.5 . Costul mediu ponderat al capitalul ui internațional
O comp anie românească ROMIMPORT SA are în vedere finanțarea unui proiect de investiții în
valoare de 10.000.000 EUR după cum urmează: pentru 4.500.000 USD (echivalentul a 3.000.000
EUR) obține un credit furnizor care are costul de RIC cr edi t=14.2%; pentru suma de 5.000.000 EUR
emite obligațiuni prin ofertă publică internațională la un cost de RIC obl i gați uni =21% și pentru suma
de 2.000.000 EUR emite acțiuni prin ofertă publică internațională la un cost de RIC acțiuni =29% . La
un impozit de profit de 16% (cotă unică), costul mediu ponderat al capitalului aferent acestui plan
de finanțare este de: 18.1% pe an . În determinarea acestui cost un rol esențial îl are estimarea
cursului de schimb și estimarea dobânzii pe întrea ga perioadă de creditare.

32
CMPC (costul mediu ponderat al capitalului) este folosit pentru a evalua ulterior proiectul de
investiții care se va dezvolta cu acest capital atras de pe piețele internaționale. Pentru ca
proiectul să genereze valoare economică trebuie ca valoarea actuali zată netă a investiției
obținută prin actualizarea cu CMPC a fluxurilor de numerar viitoare generate de aceasta
trebuie să fie pozitivă iar rata internă de rentabilitate trebuie să fie peste valoarea CMPC . În
acest context, acuratețea cu care estimă costul mediu ponderat al capitalului asociat finanțării
de pe piețele internaționale devine fundamentală pentru întreg calculul economic din spatele
investițiilor dezvoltate cu aportul acestui capital.

33
Anexa 2: Decizia de investire în context internațional
CASETA 15.6. Proiect de investire în Australia
Murry Darling Inc. este o companie care de ține în prezent mai multe podgorii de renume în Australia.
Datorit ă dezv olt ării cu succes a unor zone v iticole pe pia ța australian ă destinate segmentului ultra -premium,
cererea pentru produc ția local ă a crescut puternic. Firma australian ă, pentru a beneficia în co ntinuare de
contractele locale realizate, ia în considerare posibilitatea extinderii activ it ății prin achizi ția unei planta ții
locale.
Firma, prin depar tamentul de cercetare -dezv oltare a cheltuit în preceden ții ani financiari 1.200.000 AUD
pentru dezv oltarea unui nou produs, un cupaj de Sauv ignon blanc și Riesling, maturat timp de un an în
butoaie de stejar, soiuri cultivate pe planta țiile aflate deja în proprietatea firmei.
Identificarea mai multor oferte atractiv e a impus necesitatea realiz ării unei analize a bugetului de capital
pentru acest proiect de pe pia ța australian ă. Departamentul financiar are la dispo zi ție urm ăto arele info rma ții:
1 . Proiectul d e produc ție v a demara la începutul anului urm ăto r iar fluxurile de numerar ale pro iectului survin
la sfâr șitul fiec ărui an. Orizontul de timp v izat de c ătre companie pentru exploatarea no ii planta ții este de 3
ani.
2. Pre țul mediu de v ânzare al v inurilor din categoria ultra -premium este pe pia ța australian ă de 60 do lari
australieni (AUD), acesta urmând a cre ște în ritmul infla ției, evaluat ă la 7% pe an în perio ada avut ă în vedere.
3. În primul an de exploatare, produc ția și vânzările v or fi de 500.000 sticle. Vânz ările, exprimate în unit ăți
fizice, v or r ămâne constante pe perioada celor 3 ani avu ți în vedere.
4. Costurile variable de produc ție din Australia sunt de 65% din vânz ările anuale.
5. Cheltuielile fixe administrati v e și cu amortizarea planta ției, reprezententând fiecare câte 1.500.000 AUD,
v or r ămâne constante în perioada celor trei ani de exploatare. Echipamentele vo r fi amo rtizate liniar pe 5 ani.
6. Toat ă produc ția urmeaz ă să fie v ândut ă și, prin urmare, v olumul produc ției pentru cei 3 ani este egal cu
v olumul vânz ărilor. Toate vânz ările presupun plata imediat ă.
7 . Impozitul pe profitul corporativ este în Australia de 25%.
8. Pre țul cerut de c ătre proprietarul planta ției este în prezent, de 4.500.000 AUD. De asem enea, pro iectul
necesit ă o inv esti ție ini țială în nev oia de fond de rulment opera țional, estimând pentru primul an de
exploatare o sc ădere a cren țelor cu 40.000 AUD, o cre ștere a datoriilor comerciale cu 1 00.000 AUD și o
creștere a stocurilor cu 1 .940.000 AUD. Pentru urm ătoarea perioad ă de explo atare a pro iectului se estimeaz ă
că nev oia de fond de rulment opera țional v a reprezenta 6% din v eniturile realizate în um ătorul an de
func ționare. Proiectul v a necesita o inv esti ție de 5.000.000 AUD în echipamente, p entru exploatarea
planta ției.
9. La sfâr șitul ultimului an de exploatare, Murry Darling Inc. are un angajament ferm de a vinde planta ția la
un pre ț de 5.000.000 AUD din partea unui inv estitor financiar și se estimeaz ă vânzarea echipamentelo r la o
v aloare d e 1.200.000 AUD.
1 0. Firma Murry Darling Inc. î și finan țează opera țiunile doar prin credite și pro fituri reinvestite. Ea po ate s ă
se împrumute de pe pia ța financiar ă local ă sume nelimitate la o rat ă a dobânzii de 1 1 % atât timp cât se
încadreaz ă în structu ra de capital -țintă, care prev ede 35% capital de împrumut și 65% capital pro priu. Firma
este cotat ă pe Bursa din Sidney . Coeficientul beta al firmei este de 1 ,2, randamentul curent al o bliga țiunilo r
guv ernamentale australiene pe termen scurt de 6%, iar pri ma de risc a pie ței de capital australiene este de
4%. Firma apreciaz ă gradul de risc al inv esti ției ca fiind mai sc ăzut decât cel al mediei activit ățilo r sale ; prima
de risc subiectiv ă fiind estimat ă la 2%.
1 1 . Realizarea proiectului este de natur ă a diminua v ânz ările de vin ale firmei pe pia ța neo -zeelandez ă limitro f ă
cu 1 milion de dolari neozeelandezi (NZD) anual, în perioada 201 0 -201 1 . Cursul de schimb estimat pentru
întregul interval de timp este de 2,02 NZD/AUD.

34
Decizia de investire sau aloc area capitalului este procesul de analizare a proiectelor și
decizia cu privire la acele proiecte ce vor fi incluse în bugetul de capital. Bugetul de capital
reprezint ă intrările și ieșirile de numerar planificate cu activele fixe utilizate în produc ție, pe o
perioad ă de timp viitoare (pg. 409, Halpern, Weston, Brigham).
Acest proces de analizare și evaluare a proiectelor de investi ții prespune o serie de
etape:
a) estimarea fluxurilor de numerar relevante ale proiectului, respectiv intr ări și ieșiri de
numerar generate de proiect pe întreaga durat ă de via ță a acestuia;
b) evaluarea gradului de risc al proiectului, presupune estimarea distribu ției de
probabilitate a fluxurilor de numerar;
c) determinarea costului capitalului proiectului, considerând gradul de risc al fluxurilor
de numerar estimate precum și costul de oportunitate agregat al capitalului investit în
firm ă. Costul capitalului firmei reprezint ă randamentul cerut de invesitori, respectiv o
medie aritmetic ă ponderat ă a randamentelor cerute pentru diferite tipuri de capital și
ponderea fiec ărui tip de capital utilizat de firm ă; acesta este apoi ajustat pentru a
reflecta nivelul de risc al proiectului de investi ții evaluat;
d) aplicarea criteriilor de evaluare a proiectulu i de investi ții. Vom aborda valoarea
actualizat ă netă (VAN), rata intern ă de rentabilitate (RIR) și indicele de profitabilitate
(IP).
Vor fi acceptate și incluse în bugetul de capital acele proiecte de investi ții care creeaz ă valoare
pentru ac ționarii firm ei, respectiv genereaz ă un surplus de numerar peste costurile de
produc ție și de capital ale proiectului, recompensând ac ționarii în calitatea lor de proprietari
ai firmei.
Considerând studiul de caz, vom aplica în continuare etapele evalu ării proiectului de investi ții.
a) Fluxurile de numerar ale oric ărui proiect de investiții se încadrează în trei categorii:
 fluxul de numerar ini țial sau investi ția ini țială – reprezint ă cheltuielile pe
care firma trebuie s ă le realizeze înainte de a începe func ționarea
proiectului . Aceste cheltuieli pot ap ărea de -a lungul unuia sau mai multor
ani;
 fluxurile de numerar opera ționale – sunt generate anual pe întreaga durat ă
de exploatare a proiectului;
 fluxul de numerar terminal – generat la finalul ultimului an de exploatare
a proiectului din vânzarea activelor proiectului.
În determinarea fluxurilor de numerar relevante ale proiectului de investi ții trebuie s ă avem
în vedere aplicarea principiului ‘cu și fără’. O intrare/ie șire de numerar este relevant ă
pentru proiect dac ă este strict generat ă, în cadrul firmei, de proiectul aflat în evaluare. Altfel
spus fluxul de numerar care exist ă în cadrul firmei ‘cu proiect’, dar nu exist ă și în cazul firmei
‘fără proiect’, este relevant. Dac ă avem un flux de numerar care exist ă în cadru l firmei și în
situa ția în care aceasta realizeaz ă proiectul, ‘cu proiect’, dar și dac ă proiectul nu se realizeaz ă,
‘fără proiect’, nu este relevant pentru evaluarea proiectului în cauz ă.

35
Figura 15.22 Axa temporală a fluxurilor de numerar

Considerând informa țiile pe care le avem la dispozi ție în cazul investi ției în planta ția din
Australia, costurile de 1.200.000 AUD nu sunt revelante pentru eva luarea proiectului de
investi ții. Indiferent dac ă firma achizi ționeaz ă sau nu noua planta ție, costurile presupuse de
dezvoltarea noului produs au fost deja suportate de firm ă, fiind astfel
irelevante /nerecuperabile pentru noul proi ect de invest iții.
Investiția inițială (fluxul de numerar ini țial) se calculeaz ă având în vedere costul noilor
active fixe necesare pentru fun cționarea proiectului, investi ția în ne voie de fond de rulment
opera țional precum și veniturile nete rezultate din vânzarea unor activ e deja deținute de firm ă.
Investi ția ini țială este realizat ă în perioada de execu ție, care se poate derula de -a lungul unui
an sau pe o perioad ă mai mare de un an pentru proiectele complexe, ce necesit ă investi ții
substan țiale. În ce ea ce prive ște costul noilor active fixe vo m considera costurile de achizi ție,
transport, instalare, modificare la specificul produc ției firmei, pentru fiecare activ în parte. De
asemenea, vom avea în vedere faptul că toate aceste costuri, per activ fix, v or deveni baza de
amortizare pentru acel activ în perioada de exploatare a proiectului. Pentru studiul de caz
ilustrat activele fixe sunt planta ția, cu un cost de 4.500.000 AUD și echipamentele, cu un cost
de 5.000.000 AUD.
Investi ția în nevoia de fond de rulment operațional reprezint ă diferen ța între activele
circulante opera ționale și pasivele curente opera ționale ce trebuie finan țată pentru a începe
exploatarea proiectului. În studiul de caz avem informa ții cu privire la modificarea diferitelor
elemente de active circulante și pasive curente determinate de realizarea proiectului, acestea
fiind relevante pentru evaluarea acestuia. Vom avea în vedrere astfel modific ările estimate,
creșterile fiind considerate cu plus iar sc ăderile cu minus ( – 40.000 + 1.940 .000) – 100.000
obținând o investi ție în nevoia de fond de rulment opera țional de 1.800.000 AUD. Veniturile
nete rezultate din vânzarea unor active deja de ținute de firm ă se calculeaz ă în acela și mod
precum fluxul de numerar terminal rezultat din vânzarea activelor fixe ale proiectului. De avut
în vedere faptul c ă acestea reprezint ă singura component ă de intrare de numerar a investi ției
inițiale, costul activelor fixe și investi ția în nevoia de fond de rulment reprezentând ie șiri de
numerar.
Considerând dat ele din studiul de caz ajungem la o investi ție ini țială a proiectului de
(4.500.000 + 5.000.000 + 1.800.000) 11.300.000 AUD.
Inv esti ția
inițială
Fluxurile de num erar opera ționale
t0
Fluxul
terminal
Perioada de
execu ție
Perioada de exploatare

36
Fluxurile de numerar operaționale (CFop) reprezint ă diferen ța între intr ările și ieșirile
anuale de numerar generate de proiectul de investi ții pe întreaga durat ă de exploatare.
𝐶𝐹𝑜𝑝 =(𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 −𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖𝑜𝑝 .−𝐴)(1−𝑇)+𝐴±𝑀𝑜𝑑𝑖𝑓 .𝑁𝐹𝑅𝑜𝑝 −𝐶𝑜𝑝 (1−𝑇)±𝐸𝑓.𝑖𝑛𝑑.(1−𝑇)
Prima parte a formulei de calcul reprezint ă succesiunea de pa și din Contul de profit și pierdere,
respectiv din veniturile anuale din vânz ări sunt sc ăzute costurile opera ționale, fixe și variabile,
și cheltuielile anuale cu amortizarea, rezultatul ob ținut veniturile opera ționale fiind
impozitate. În continuare, ie șind din logica contabil ă, la veniturile opera ționale dup ă
impozitare este ad ăugat ă amortizarea, aceasta nereprezentând o cheltuial ă monetar ă, nu este
o ieșire de numerar, fiind sc ăzută inițial din veniturile din vânz ări numai în scop fiscal. Vom
considera modificarea nevoii de fond d e rulment opera țional, calculat ă ca diferen ță între
nevoia de fond de rulment a anului curent și cea din anul anterior; dac ă nevoia de fond de
rulment cre ște de la un an la altul diferen ța trebuie acoperit ă prin investire; dac ă nevoia de
fond de rulment sc ade de la un an la altul diferen ța trebuie recuperat ă. Dacă firma folose ște în
cadrul proiectului active pentru care are cost uri de oportunitate , acestea vor fi introduse în
calculul fluxurilor de numerar opera ționale, considerând veniturile nete posibil a fi fost
generate de cea mai bun ă alternativ ă de utilizare la care s -a renun țat pentru realizarea
proiectului.
Efectele indirecte sunt reprezentate de cre șteri/sc ăderi ale veniturilor la nivelul firmei din
alte activit ăți decât cele presupuse de proiectul aflat în evaluare. Considera ți varia ția
veniturilor din vânz ările celorlalte produse aflate în portofoliul firmei, determinate de noul
proiect de investi ții – creșteri ale veniturilor determinate de complementaritatea dintre
produsele vechi și cele realizate prin noul proiect sau sc ăderi ale veniturilor determinate de
canibalizarea dintre produsele vechi și cele realizate prin noul proiect. Vom avea în vedere aici
tot venituri dup ă impozitare.
Revenind la studiul de caz, aplicând formula de calcul a fluxurilor de numerar opera ționale
vom ob ține urm ătoarele rezultate pentru cei trei ani de exploatare a proiectului:

Tabel 15.3 Studiu de caz – fluxurile de numerar opera ționale

1 2 3
Produc ția (buc) 500,000.0 500,000.0 500,000.0
Preț unitar 60.0 64.2 68.7
Venituri din vânză ri 30,000,000.0 32,100,000.0 34,347 ,000.0
Costuri variabile 19,500,000.0 20,865,000.0 22,325,550.0
Costuri fixe administrative 1,500,000.0 1,500,000.0 1,500,000.0
Amortizare planta ție 1,500,000.0 1,500,000.0 1,500,000.0
Amortizare echipamente 1,000,000.0 1,000,000.0 1,000,000.0
Costuri totale prod ucție 22,500,000.0 23,865,000.0 25,325,550.0
Venituri operaț ionale 7 ,500,000.0 8,235,000.0 9,021,450.0
Impozit pe profit 1,875,000.0 2,058,750.0 2,255,362.5
Venituri dup ă impozitare 5,625,000.0 6,176,250.0 6,7 66,087.5
Venit uri din operare 7 ,125,000.0 7 ,676,250.0 8,266,087.5
NFR op 1,926,000.0 2,060,820.0
Modificarea NFRop 126,000.0 134,820.0
Efecte indirecte 495,049.5 495,049.5
CFon 6,999,000.0 7 ,046,380.5 7 ,7 71,038.0

37
Fluxul de numerar terminal , generat de proiect la finalul ultimului an de exploatare,
format din veniturile nete ob ținute din vânzarea activelor fixe ale proiectului și recuperarea
nevoii de fond de rulment opera țional.
Reamintim fap tul c ă veniturile nete din vânzarea activelor fixe ale proiectului pot fi parte a
investi ției ini țiale, în cazul în care prin realizarea proiectului, în perioada de execu ție, firma
vinde active fixe deja existente. Pentru a calcula aceste venituri nete, pentru f iecare activ fix,
se va considera pre țul de pia ță estimat la momentul vânz ării sau valoarea rezidual ă brută a
activului, din care vom sc ădea valoarea contabil ă a activului, respectiv valoarea r ămasă
neamortizat ă la momentul vânz ării, ob ținând câ știgul sau pierderea din vânzare, ce va fi apoi
impozitat ă. La rezultatul ob ținut dup ă impozitare, valoarea rezidual ă netă, vom aduna
recuperarea nevoii de fond de rulment, respectiv ultimul nivel al nevoii de fond de rulment
calculat în cadrul fluxurilor de numerar opera ționale.

Tabel 15.4 Studiu de caz – Fluxul de numerar terminal

Indicatorii Plataț ia Echipam ente
Valoarea reziduala brut ă 5,000,000.0 1,200,000.00
Baza de amortizare 4,500,000.0 5,000,000.00
Amortizare cumulat ă 4,500,000.0 3,000,000.00
Valoare a contabil ă 0.0 2,000,000.00
Câstig/Pierdere din v ânzare 5,000,000.0 -800,000.00
Impozit (25%) 1,250,000.0 -200,000.00
Valoarea rezidual ă netă 3,7 50,000.0 1,400,000.00
Recup. NFR op 2,060,820.0
CF term inal 7 ,210,820.0

Obținem în cele din urm ă estimarea pentru toate cele trei tipuri de fluxuri de numerar ale
proiectului de investi ții din studiul de caz, fluxuri de numerar relevante pe baza c ărora va fi
evaluat proiectul.

Tabel 15.5 Studiu de caz – Fluxurile de numerar relevante ale proiectului

Indicatorii Fluxuri de num erar aferente perioadelor 0 -3 (AUD)
0 1 2 3
CF in țial -11,300,000.0
CF opera ționale 6,999,000.0 7 ,046,380.5 7 ,7 7 1,038.0
CF terminal 7 ,210,820.0
CF ale proiectului -11,300,000.0 6,999,000.0 7 ,046,380.5 14,981,858.0

b). Dacă în continuarea datelor de prezentare a studiului de caz se estimeaz ă că toate
informa țiile pe baza c ărora am calculat mai sus fluxurile de numerar relevante ale proiectului
au o probabilitate de realizare estimat ă la 40%, reprezentând un scenariu optimist de evolu ție
a exploat ării proiectului de investi ții. Pe lang ă acest scenariu, firma estimeaz ă alte dou ă
posibile scenarii cu urm ătoarele probabilit ăți de realizare și fluxuri de numerar.

38
Tabel 15.6 Studiu de caz – Scenarii alternative ale proiectului

Scenariu
alternativ Probabilitatea
de realizare CF totale proiect (AUD)
1 2 3
Moderat 30% 4,230,000.0 4,700,000.0 6,150,000.0
Pesimist 30% 1,350,000.0 2,895,000.0 5,600,000.0

Considerând cele trei scenarii alternative și probabilit ățile de realizare ata șate acestora, putem
calcul fluxurile de numerar a șteptate ale proiectului de investi ții, ca media aritmetic ă
ponderat ă a probabilit ăților de realizare și fluxul de numerar estimat, pentru fiecare scenariu,
în fiecare an.

Tabel 15.7 Studiu de caz – Fluxurile de numerar a șteptate ale proiectului

Indicatorul 1 2 3
E(CF) 4,473,600.0 5,097,052.2 9,517 ,7 43.2

Ajustarea la risc a proiectului de investi ții se va face actualizând fluxurile de numerar
așteptate cu la o rat ă de actulizare care reflect ă nivelul de risc estimat al proiectului.
c). Considerând costul capitalului firmei, ca rata artimetic ă ponderat ă a costurilor diferitelor
surse de capital utilizate de firm ă, vom calcula costul capitalului proiectului atunci când se
estimeaz ă un grad de risc diferit al proiectului de cel al firmei. Costul capitalului proiectului
reprezint ă rata prag, minimul, peste care trebuie s ă se situeze randamentul proiectului, astfel
încât s ă creeze valoare în firm ă. Pe datele studiului de caz, vom considera sursele de capital
utilizate de firm ă, capitalul de împrumut și capitalul propriu din profit reinvestit, calcul ăm
costuri le acestora și avem în vedere ponderea în care firma utilizeaz ă pentru finan țarea
activit ăților, ob ținând un cost al capitalului firmei de 9,91%. Acesta va fi în continuare ajustat
să reflecte nivelul mai sc ăzut de risc al proiectului de investi ții, scăzând prima de risc subiectiv ă
estimat ă în cadrul firmei pentru acest tip de proiect, ajungând în cele din urm ă la un cost al
capitalului proiectului de 7,91%.
d). Având în vedere axa temporal ă a proiectului de investi ții, toate criteriile de evaluare a
proiectului sunt aplicate în momentul t 0 al începerii perioadei de exploatare; toate fluxurile de
numerar ale proiectului sunt aduse prin actualizare / compunere în acet punct. Valoarea
actulizată netă a proiectului de investi ții indic ă surplusul de numerar r ămas în firm ă după
acoperirea costurilor de produc ție, impozitului de profit, costurilor de oportunitate și a
efectelor indirecte, a investi ției ini țiale și costului capitalului proiectului. Rezultatul pozitiv
obținut este tocmai val oarea creeat ă de proiect în cadrul firmei; dac ă VAN este negativ spunem
că proiectul distruge valoare în firm ă, investirea în acesta fiind echivalent ă cu o pierdere de
numerar egal ă cu rezultatul negativ ob ținut. Astfel, criteriul de acceptare a proiectulu i dup ă
metoda valorii actualizate nete este ca rezultatul s ă fie pozitiv. Aplicând aceast ă metod ă pentru
studiul de caz ob ținem urm ătoarea valoare pozitiv ă.

VAN =−𝐶𝐹0+∑𝐸(𝐶𝐹𝑡)
(1+𝑘𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡 )𝑡𝑛
𝑡=1=4.798 .107 𝐴𝑈𝐷

39
Rata intern ă de rentabilitate reprezint ă randamentul proiectului, sintetizând într -o
valoare procentual ă toate fluxurile de numerar ale proiectului, la momentele de timp cand sunt
generate. Proiectului de investi ții va creea valoare pentru ac ționari când randamentul
proiectului este mai mare decât randamentul cerut de investirorii firmei, respectiv costul
capitalului proiectului. În studiul de caz RIR al proiectului de investi ții este de 56%, cu mult
peste costul capitalului proiectului de 7,91 %, astfel conform acestei metode de evaluare
proiectul creeaz ă valoare pentru ac ționarii firmei.
Indicele de profitabilitate arată valoarea creeat ă de proiect la o unitate monetar ă investit ă,
proiectul fiind acceptabil cand indicele este mai mare decât 1.
Pentru studiul de caz ob ținem un indice de profitabilitate de 2,2 proiectul creeând valoare în
firm ă. Observ ăm în studiul de caz faptul c ă în evaluarea unui proiect de investi ții independent,
ce nu depinde de alte investi ții ale firmei, cele trei criterii de evaluare sunt convergente fiecare
dintre ele indicând acela și lucru, creearea de valoare a proiectului în acest caz.
În plus de acești indicatori mai putem folosi și termenul de recuperare al investiției (în
câți ani și luni se recuperează investiția i nițială). Termenul de recuperare ar trebui să fie mai
mic decât durata medie de viață a echipamentelor (incluzând și uzura lor morală). Un alt
indicator este rata internă de rentabilitate modificată care ia în calcul reinvestirea unei
părți din fluxurile d e numerar nete la o rată de reinvestire.

Tabel 15.8 Centralizator cu criteriile de evaluare a investițiilor internaționale
Indicele Cum se interpretează criteriul
1. Valoarea actualizată netă
(VAN) Trebuie să fie pozitiv;
Se v a alege proiectul VAN cel mai mare
Actualizarea se face cu CMPC, costul finanțării 100% prin acțiuni
(CAPM , v ezi subcapitolul 1 5.2.) ) sau cu rata de profitabilitate a
proiectului concurent (RIR proiect concurent)
2. RIR Cu cât este mai mare cu atât este mai bine
3. RIR modificat Ia în calcul reinvestirea fluxurilor de numerar nete pe parcursul
inv estiției la o rată de reinvestire
Cu cât este mai mare cu atât este mai bine
4. Termenul de recuperare al
investiției Cu cât este mai redus cu atât este mai bine (investiția inițială se
recuperează mai repede)
5. Indicele de profitabilitate Dacă este supraunitar proiectul merită să fie realizat;
Cu cât este mai mare de 1 cu atât proiectul este mai bun.

Evaluarea proiectelor de investiții pe piețele internaționale poate fi completată cu analiza de
sensibilitate (măsoară sensibilitatea proiectului la variația unor parametrii asociați unor
factori de risc: de exemplu, variația performanței proiectului apreciată prin indicatorii
menționați la modificarea volumului de vânzări); analiza de tip break -even point în car e
setăm VAN să fie nul sau setăm RIR să fie egal cu costum mediu ponderat al capitalului și
determinăm valorile limită pentru diferiți parametrii asociați investiției (cât să fie vânzările
anuale astfel încât VAN să fie mai mare sau egal cu zero) sau anali za de tip arbore decizional
(decisional tree analysis) derivată din teoria opțiunilor (reale).

40

 Finanțarea de pe piețele internaționale depinde fundamental de dobândă și de cursul
de schimb;
 Decizia de finanțare de pe piețele internaționale presupune o a naliză de cost și o analiză
a riscurilor implicate;
 Riscurile fundamentale asociate finanțării internaționale sunt: riscul de țară, riscul de
dobândă, riscul valutar și riscul de neplată;
 Finanțarea internațională pe termen scurt vizează finanțarea creanțe lor din
operațiunile de export sau finanțarea stocurilor de materii prime / produse finite
destinate exporturilor;
 Finanțarea internațională pe termen mediu și lung vizează investițiile în echipamente
/ tehnologie din import.
 Finanțarea internațională pe t ermen scurt se realizează mai degrabă prin băncile
comerciale sau prin instituțiile financiare nebancare (leasing, factoring, forfetare);
 Finanțarea internațională pe termen lung se realizează cu precădere prin emisiunea de
titluri financiare pe piețele de capital (acțiuni și obligațiuni).

Rentabilitatea capitalului internațional, costul capitalului internațional, credite de export,
tehnici de finanțare nebancară, obligațiuni, acțiuni.

 Care este legătura dintre investiții și finanțare în context internațional?
 Care sunt principalele criterii care stau la baza investițiilor finanțate cu capital străin?
 Care sunt principalele mecanisme de finanțare în favoarea exportatorilor? Dar în
favoarea importatorilor?
 Care sunt mecanismele de creditare pe term en scurt și pentru ce sunt ele recomandate?
 Care sunt principalele mecanisme de creditare pe termen mediu și lung?
 Ce înseamnă sindicalizarea creditelor bancare și de ce este ea practicată în creditarea
internațională;
 Care sunt principalele mecanisme de c reditare ne -bancară?
 În ce constă oferta publică inițială de acțiuni sau obligațiuni pe piețele internaționale?
 Cum se derulează o operațiune de emisiune de certificate de depozitare și de ce acest
mecanism este avantajos pentru companii de pe piețe emerge nte?
 Ce reprezintă securitizarea și cum poate contribui un astfel de mecanism de finanțare
complex la contagiunea crizelor financiare la nivel global sau regional?

SUMAR
TERMENI CHEIE
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

41

Bishop, E. (2003) Finance of International Trade (Essential Capital Markets) , Butterworth –
Heinemann; first edition.
Bothra, N., (2015) Guide to Factoring: A Comprehensive Guide to Factoring and Assignment of
Receivables , Academy of Financial Services Pvt. Ltd.
Buchanan, B. (2016) Securitization and the Global Economy: History and Pr ospects for the Future ,
Palgrave Macmillan, first edition.
Espinasse, P., (2014) IPO: A global guide , Hong Kong University Press; expanded second edition
edition.
Eun, C., Resnik, (2014) International Financial Management , McGraw -Hill Education; 7 edition.
Gaspar, J., Kolari, J., Hise, R., Bierman, L. and Smith, M. L. (2016) Introduction to Global Business:
Understanding the International Environment & Global Business Functions , South -Western College
Pub; 2 edition.
Grath, A. (2016) The Handbook of Internat ional Trade and Finance: The Complete Guide for
International Sales, Finance, Shipping and Administration , Kogan Page; 4th edition.
Gregoriou, G. (2005) Initial Public Offerings (IPO): An International Perspective of IPOs ,
Butterworth -Heinemann; 1 edition
Krugman, P., R., Obstfeld, M., Melitz, M. (2014) International Finance: Theory and Policy, The Pearson
Series on Economics, 10th edition.
Luk, K. W. (2011) International trade finance: a practical guide , City University of Hong Kong Press;
Second Edition.
Madura, J. (2014) International financial Management , South -Western College Pub; 12th edition.
Melvin, M., Norrbin, S. (2016) International Money and Finance , Academic Press; 9 edition
Watson, A., Cowdell, S. and Hy de, C. R. (2000) Finance of International Trade , Financial World
Publishing; 7 th edition, Editors: Paul Cowdell & Derek Hy de.
Westenberg, D. (2014) Initial Public Offerings: A Practical Guide to Going Public , Practising Law
Institute (PLI); 2 edition.

BIBLIOGRAFIE
View publication statsView publication stats